PROF. CONF. DR.

SEBASTIAN SPINEI

EXECUTAREA SILITA

Manual
pentru uzul studenŃilor la forma de învăŃământ la distanŃă

Editura UniversităŃii Lucian Blaga din Sibiu

2010

1
 CUPRINS

Tema I. Natura juridică a executării silite . ModalităŃile şi formele executării silite.ParticipanŃii la

executarea silită...........................................................................................................................pag 7
Tema II. Obiectul executării silite . Bunuri exceptate sau urmăribile condiŃionat . CondiŃiile pentru
declanşare şi temeiul executării silite . .......................................................................................pag 17
Tema III. Actele prealabile executării silite . PrescripŃia dreptului de a cere executarea silită. Perimarea
executării silite .Suspendarea executării silite .............................................................................pag 27
Tema IV. ExistenŃa proprietăŃii comune asupra bunurilor urmărite. Reguli procedurale principale
(generale) privind realizarea executării silite ............................................................................pag 38
Tema V. Executarea silită directă . Executarea indirectă . Urmărirea bunurilor mobile . Identificarea şi
sechestrarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.............................pag 44
Tema VI. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent. Subiectele şi
obiectul popririi ........................................................................................................................pag 54
Tema VII. Procedura popririi .Validarea popririi.Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin
executare silită. Natura juridică, subiectele, obiectul contestaŃiei la executare.........................pag. 63
Tema VIII. CompetenŃa de soluŃionare şi termenul pentru exercitarea contestaŃiei la executare. Reguli
procedurale privind judecarea contestaŃiei la executare, căile de atac împotriva hotărârii, soluŃiile
pronunŃate asupra contestaŃiei. Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de
executare . Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite. Întoarcerea
executării....................................................................................................................................pag 77

2
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Introducere

Prezentul manual de studiu reprezintă o sinteză a conŃinutului disciplinei Executare silita, care este
comună învăŃământului la forma de zi şi la forma de învăŃământ la distanŃă, conform planurilor de
învăŃământ în vigoare.

El este destinat studenŃilor de la forma de învăŃământ la distanŃă (ID) şi constituie materialul

bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea disciplinei respective.

Manualul este structurat în conformitate cu standardele şi procedurile de uz larg în învăŃământ naŃional

şi internaŃional, care se adresează învăŃării individuale pe baze interactive. Parcurgerea manualului, pe
baza prezentelor instrucŃiuni asigură reŃinerea informaŃiilor de bază, înŃelegerea fenomenelor
fundamentale şi aplicarea cunoştinŃelor dobândite la rezolvarea unor probleme specializate.

Manualul este structurat pe teme de studiu. Tema de studiu reprezintă o parte omogenă din componenŃa
manualului, caracterizată de un număr limitat de termeni de referinŃă (cuvinte-cheie), care poate fi
parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore
(intervalul se referă la conŃinutul de idei al modulului de studiu şi nu ia în calcul întrebările
recapitulative, temele pentru acasă, testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare).

Fiecare unitate de studiu are o structură proiectată din perspectiva exigenŃelor autoinstruirii.

Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele aşteptate doar cu condiŃia
respectării întocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu, procedură care este prezentate în
cele ce urmează.

3
Procedura de învăŃare în sistem de autoinstruire

Utilizarea manualului de studiu individual se face pe baza unui program de autoinstruire.

Recomandăm câteva reguli de bază în procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza

manualului de faŃă:

1. Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar în cazul în care
studentul apreciază că ar putea ”sări” direct la o altă unitate de studiu. Criteriile şi modalitatea de
”înlănŃuire” a modulelor de studiu sunt prezentate la fiecare modul de studiu şi ele trebuie respectate
întocmai, sub sancŃiunea nerealizării la parametrii maximali a programului de autoinstruire;

2. Fiecare modul de studiu conŃine şi un test de evaluare şi/sau temă pentru acasă pe care studentul
trebuie să le realizeze, cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii înŃelegerii fenomenelor Ńi
proceselor descrise sau prezentate în modulul de studiu;

3. Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de perspicacitate, deci
nu trebuie rezolvate cotra cronometru;

4. Ordinea logică a parcurgerii unităŃii de studiu este următoarea:

•se citesc obiectivele şi competenŃele modulului de studiu

•se citesc termenii de referinŃă (cuvintele cheie)
•se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat
•se parcurge conŃinutul dezvoltat de idei al modulului
•se parcurge bibliografia recomandată
•se răspunde la întrebările recapitulative, revăzând, dacă este necesar, conŃinutul dezvoltat de idei al
modulului
•se efectuează testul de autoevaluare Ńi se verifică, prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul
manualului, corectitudinea răspunsurilor
•se efectuează testul de evaluare şi/sau tema pentru acasă sau de control (după caz)

4
OBS.: Este recomandabil ca, înainte de efectuarea testelor de autoevaluare, să se facă o pauză de 30 de
minute sau o oră. De asemenea este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se facă o pauză de 30
de minute.

5. Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de un modul de studiu pe zi, pentru a nu se periclita
însuşirea temeinică şi structurală a materiei. În funcŃie de necesităŃile şi posibilităŃile de studiu ale
studentului, studiul unui modul poate fi fracŃionat pe mai multe zile, dedicând cel puŃin 30 de minute pe
zi studiului.

TEMA PENTRU ACASĂ (TA) reprezintă un exerciŃiu obligatoriu de reflecŃie pentru fiecare temă de
studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu individual necesar înşirii şi mai ales
înŃelegerii temei. Rezolvarea ei se poate face în aprox. 1-2 ore .

TEMA DE CONTROL (TC): reprezintă un exerciŃiu obligatoriu mai amplu, cu caracter integrativ,
care are rolul de a realiza un liant noŃional şi cognitiv între temele studiate anterior şi de a provoca
capacitatea sitentică şi creativă a studentului. Pregătirea ei necesită un efort mai îndelungat (aprox.10
ore), implică stăpânirea temelor anterioare precum şi consultarea tutorelui de disciplină. Cele două
teme de control se regăsesc pe parcursul manualului astfel încât să acopere cele mai importante părŃi
ale acestuia.

PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU ŞI A DISCIPLINEI

Manualul de studiu ”Executarea silita” reprezintă o sinteză realizată în manieră interactivă a

cursului corespondent utilizat la forma de învăŃământ zi.

ConŃinutul de idei nu a fost redus ci doar sintetizat, în principiu, într-o manieră mai accentuat
enunciativă, elementele de detaliu sau de explicaŃie redundantă (necesare pentru atingerea scopului
pedagogic al fixării şi corelării cunoştinŃelor) putând fi găsite de către student în bibliografia de
specialitate recomandată.

5
 Obiectul cursului “Executare silita”:

Obiectul cursului îl reprezintă prezentarea conceptelor, normelor şi instituŃiilor aparŃinând

executarii silite a dreptului procesual civil .

Obiectivele disciplinei:

Manualul de Drept procesual civil - partea generală îşi propune ca obiectiv cunoaşterea şi
însuşirea de către studenŃii anului IV a noŃiunilor introductive ale executarii silite, a relaŃiilor dintre ele,
a instituŃiilor şi conceptelor general aplicabile în executarea silita (principii fundamentale, elemente –
participanŃi, competenŃă, acte de procedură, termene, sancŃiuni, incidente).

Obiective principale:
a) înŃelegerea mecanismelor generale ale executarii silite
b) abordarea şi înŃelegerea instituŃiilor şi conceptelor general aplicabile în executarea silita

Descrierea structurii manualului:

Manualul este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual (autoinstruire) şi este

compartimentat în teme de studiu. Structura fiecărei teme de studiu este următoarea:

I.Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II.CompetenŃele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)
III.Termeni de referinŃă (concepte cheie)
IV.Structura temei de studiu
V.Rezumatul ideilor principale
VI.ConŃinutul dezvoltat de idei al modulului
VII.Bibliografia recomandată
VIII.Întrebări recapitulative
IX.Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de casă

6
I. Prezentul manual constituie bibliografia generală minimală obligatorie pentru studiul
disciplinei Executare silită. El reprezintă minimul de informaŃie necesară pentru înŃelegerea şi
însuşirea noŃiunilor fundamentale ale disciplinei.

II. Bibliografia generală complementară:

Studiul ştiinŃific al disciplinei impune parcurgerea următoarei liste de bibliografie selectivă:

Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Editura NaŃional, Bucureşti, 1997 .
Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Drept procesual civil, Editura CH Beck, Bucureşti, 2005 .
Ion Deleanu, Tratat de procedură civilă, Editura All Beck, Bucureşti, 2007.
Gabriel Boroi, Dumitru Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura All, Bucureşti,
1995 .

III. Pentru realizarea unor studii ştiinŃifice, a temelor pentru acasă, a temelor de control, a
lucrării de licenŃă precum şi pentru aprofundarea disciplinei studentul se va adresa pentru
bibliografie suplimentară tutorelui de disciplină.

_______________ ....................... _______________

Tema I. Natura juridică a executării silite . ModalităŃile şi formele executării silite.ParticipanŃii la

executarea silită.

I. Obiectivele specifice ale temei – introducerea în terminologia şi sistemul general ale executarii
silite; prezentarea, poziŃionarea şi interrelaŃionarea adecvată a unor noŃiuni, concepte şi instituŃii
introductive .
II. CompetenŃe specifice dobândite de student : studentul va fi capabil să identifice locul şi rolul

7
procedurii executarii silite în sistemul de drept ; să stăpânească conŃinutul, sfera şi relaŃiile dintre
noŃiuni, concepte, respectiv instituŃii precum organele de executare, formele executarii ; să înŃeleagă
sistemul (structura) executarii silite si a rolului indeplinit de aceasta .
III. Cuvinte cheie – raport executional, organ de executare, executare directa, executare indirecta.

IV. Structura modulului de studiu : 1. Natura juridica a executarii silite. 2. Modalitatile si formele
executarii. 3. Participantii la executarea silita.

V. Rezumat – tema analizează succesiv noŃiunile şi conceptele de raport executional, organ de

executare, formele executarii, ca şi relaŃiile logice dintre concepte şi cele structural – funcŃionale dintre
instituŃiile desemnate de acestea .

ConŃinutul temei :
1.Natura juridica a executarii silite. Notiune.

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acŃiunii
civile.
Putem defini executarea silită ca acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate
realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin constrângerea patrimonială a
debitorului.
Scopul executării silite este tocmai acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului subiectiv
şi în cazurile de împotrivire a debitorului la îndeplinirea obligaŃiei cuprinse într-un titlu executoriu.
Exec
planul mai general al dreptului obiectiv. Într-adevăr, constrângerea statală nu intervine doar pentru
restabilirea unui drept subiectiv privat, ci şi în scopul salvgardării ordinii de drept. Iar, în această
perspectivă, instituŃia executării silite are şi un caracter preventiv, întrucât avertizează pe participanŃii la
viaŃa juridică despre consecinŃele patrimoniale ale neexecutării obligaŃiilor asumate.
Astfel cum am arătat deja, executarea silită constituie o fază a procesului civil, respectiv o formă
de manifestare a acŃiunii civile. O atare precizare ar conduce, la o primă analiză, la concluzia potrivit
căreia executarea silită are natura unei activităŃi jurisdicŃionale. Numai că actele îndeplinite în cursul
executării silite, prin specificul lor, se apropie de natura actelor administrative, împrejurare care a determinat şi
exprimarea opiniei potrivit căreia executarea silită constituie o activitate administrativă, care intră astfel în
domeniul funcŃiei executive a statului.
ConsideraŃiile exprimate de doctrină, pe un plan mai general al fazelor procesului civil şi al etapelor

8
prin care trece acŃiunea civilă până la realizarea efectivă a dreptului, sunt incontestabil judicioase. Dar, în
acelaşi timp, nu se poate ignora faptul că activitatea execuŃională are şi unele componente care se apropie de
activitatea executivă şi care prezintă trăsături particulare faŃă de judecata propriu-zisă. O atare
împrejurare a justificat de fapt şi în trecut acreditarea opiniei potrivit căreia executarea silită ar avea mai de
grabă un caracter mixt, atât jurisdicŃional, cât şi administrativ.
Activitatea desfăşurată de organele de urmărire silită nu poate fi totuşi identificată, în toate detaliile
sale, cu activitatea de judecată. În primul rând, este de observat că executarea silită nu se caracterizează
prin existenŃa unei instrucŃii propriu-zise, materializată în administrarea unor dovezi pentru stabilirea
dreptului urmărit a fi realizat în justiŃie. Pe de altă parte, executarea apare, în principiu, ca o fază ulterioară
recunoaşterii judecătoreşti a dreptului afi rmat prin acŃiune. IntervenŃia instanŃei în cursul executării silite este
uneori necesară. Este ceea ce se realizează în mod deosebit în sistemul execuŃional reglementat prin
dispoziŃiile Codului de procedură civilă.
Ultimele modificări aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 459/2006, nu pot legitima în
mod convingător opinia potrivit căreia activitatea de executare silită are un caracter exclusiv administrativ.
Aceasta pentru considerentul, principal, că executorul judecătoresc nu se află în situaŃia funcŃionarului
public chemat a îndeplini, în mod preponderent, acte de natură administrativă.

2.Modalitatile si formele executarii silite.

Principalele raporturi execuŃionale sunt cele reglementate în Codul de procedură civilă. Normele
cuprinse în Codul de procedură civilă reglementează două modalităŃi de executare silită, respectiv atât
executarea silită directă, cât şi executarea silită indirectă. Aceste norme procedurale constituie dreptul comun
în materie de executare silită.
Executarea silită directă îmbracă trei forme: predarea bunurilor mobile, predarea bunurilor imobile
(art. 572-5801 C.proc.civ.) şi executarea unei obligaŃii de a face sau de a nu face (art. 5822-5825 C.proc.civ.).
Cele trei forme de executare silită directă constituie procedura aplicabilă în toate raporturile execuŃionale,
indiferent de calitatea creditorului sau debitorului.
Valor
-vânzarea bunurilor mobile urmărite (art. 431-449 C.proc.civ.), poprirea (art. 452-461
C.proc.civ.);
-urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini (art. 463-470 C.proc.civ.)

9
 -urmărirea silită asupra bunurilor imobile (art. 488-523 C.proc.civ.).
Totuşi, în materia executării silite indirecte există şi unele norme derogatorii de la dreptul comun.
Astfel, creanŃele fiscale pot fi valorificate pe calea executării silite numai în conformitate cu dispoziŃiile
cuprinse în Codul de procedură fiscală.

3.Participantii la executarea silita.

Executarea silită nu poate fi concepută fără participarea părŃilor principale şi a organelor de urmărire
silită, iar, în anumite condiŃii, apare indispensabilă şi participarea instanŃei de judecată. PărŃile – creditorul şi
debitorul – şi organele de executare sunt participanŃi procesuali indispensabili în această fază a procesului
civil.
La activitatea de executare silită poate participa însă şi procurorul care are legitimare procesuală
în condiŃiile determinate de art. 45 C.proc.civ.
De asemenea, nu este exclusă şi participarea la executarea silită a unor terŃe persoane, îndeosebi a
acelora care se pretind vătămate prin măsurile de urmărire. În continuare ne vom referi, succint, la fi ecare
categorie de participant la executarea silită.
a)Partile.
În faza executării silite părŃile poartă denumirea de creditor şi debitor. Aceste calităŃi pot fi
dobândite de oricare dintre părŃile procesului civil, respectiv atât de reclamant, cât şi de pârât. Dreptul
de a solicita declanşarea executării silite aparŃine persoanei căreia i s-a eliberat titlul executoriu, adică
persoanei care a câştigat procesul, iar aceasta poartă denu mirea de creditor, urmăritor sau chiar
creditor urmăritor. Partea obligată prin hotărâre sau prin alt titlu executoriu şi împotriva căreia urmează
să se pornească executarea poartă denu mirea de debitor, datornic sau urmărit.
Coparticiparea procesuală activă se poate realiza şi în faza executării silite. Nicio dispoziŃie
procedurală nu împiedică mai mulŃi creditori să acŃioneze împotriva aceluiaşi debitor. Coparticiparea
procesuală pasivă nu se poate realiza însă în faza executării silite, căci urmărirea are un caracter
individual, în sensul că ea se răsfrânge, în principiu, numai asupra patrimoniului debitorului.
În faza executării silite, părŃile trebuie să îndeplinească aceleaşi condiŃii ca şi în faza judecăŃii
propriu-zise, respectiv să aibă capacitate şi calitate procesuală şi să aibă un interes în declanşarea şi
întreŃinerea activităŃii execuŃionale. Asupra acestor condiŃii nu mai este cazul să stăruim aici, fiind
suficientă doar amintirea lor. Creditorul poate fi reprezentat şi în faza executării silite printr-un

10
mandatar.
Executarea silită poate fi solicitată şi de moştenitorii universali, cu titlu universal sau cu titlu
particular ai creditorului. Astfel, dacă datornicul a murit, lăsând numai moştenitori majori, executarea
începută asupra bunurilor sale va continua împotriva acestora după opt zile după ce ei au fost înştiin ŃaŃi în
mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului [art. 397 alin. (1) C.proc.civ.]. Dacă printre moştenitori se afl
ă şi minori, executarea se va suspenda până la desem narea reprezentanŃilor legali [art. 397 alin. (2)
C.proc.civ.]. Dacă executarea s-a declanşat după moartea datornicului, legea dispune că „hotărârile şi titlurile
executorii nu se vor putea executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a
făcut o încunoştinŃare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele
moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fi ecărui moştenitor” (art. 398 C.proc.civ.).
Executarea silită poate fi promovată şi de către creditorul urmăritorului, pe calea acŃiunii oblice, în
condiŃiile art. 974 C.civ.
În cadrul procedurii execuŃionale, legea îi recunoaşte creditorului, în principiu, aceleaşi drepturi ca
şi în cursul judecăŃii.
Debitorul este, aşa cum am arătat, persoana împotriva căreia se înfăptuieşte executarea silită. Întreaga
avere mobilă şi imobilă a debitorului poate constitui, în principiu, obiect al executării silite. Moştenitorii
debitorilor pot fi şi ei urmăriŃi, întrucât se subrogă în drepturile autorilor lor.
b)Instanta de judecata.
În urma modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă prin OrdonanŃa de
urgenŃă nr. 138/2000 şi, mai cu seamă, prin Legea nr. 459/2006, rolul instanŃei în cadrul procedurii
execuŃionale s-a redus simŃitor.
Este de observat că învestirea cu formulă executorie se face în toate cazurile de către instanŃa de
judecată. Or, astfel cum dispune art. 374 alin. (1) C.proc.civ., hotărârea judecătorească sau alt titlu se
execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C.proc.civ., afară de
încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege.
OperaŃia învestirii cu formulă executorie se face, astfel cum dispune în mod expres art. 374 alin. (2)
C.proc.civ., de prima instanŃă. InstanŃa de judecată are competenŃa de a soluŃiona toate incidentele ivite în
cadrul şi în cursul executării silite. Ea are căderea de a soluŃiona şi contestaŃiile la executare formulate de
terŃele persoane care se consideră vătămate prin măsurile de executare silită.
c)Organele de executare silita.
Organele de executare sunt învestite cu autoritate de stat în scopul de a impune realizarea întocmai a

11
dispoziŃiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sau într-un alt titlu executoriu. Principalele organe de
executare silită sunt executorii judecătoreşti. În sistemul nostru judiciar, executorii judecătoreşti au fost consideraŃi
ca auxiliari ai justiŃiei.
Executorii judecătoreşti sunt organe cu plenitudine de competenŃă în materie de executare silită.
Într-adevăr, art. 373 alin. (1) C.proc.civ. dispune că: „Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii
se execută de executorul judecătoresc din circumscripŃia judecătoriei în care urmează să se efectueze
executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripŃia
judecătoriei în care se află acestea”. AtribuŃ iile executorilor judecătoreşti sunt statornicite şi prin Legea nr.
188/2000. Astfel, potrivit art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au căderea de a
executa dispo zi Ńiile cu caracter civil din titlurile executorii. Ei îndeplinesc şi alte atribuŃii expres determinate
de art. 7 lit. b)-i) din aceeaşi lege.
Potrivit legii, activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot
funcŃiona unul sau mai mulŃi executori judecătoreşti asociaŃi, cu personal auxiliar corespunzător [art. 12
alin. (1)]. În circumscripŃia unei judecătorii pot funcŃiona unul sau mai multe birouri de executori
judecătoreşti, a căror competenŃă teritorială se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripŃii. MenŃionăm că în
circumscripŃia fiecărei curŃi de apel funcŃionează câte o cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate
juridică. ToŃi executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea NaŃională a Executorilor
Judecătoreşti, organizaŃie profesională cu personalitate juridică [art. 28 alin. (1) din lege]. Ministerul
JustiŃiei, prin inspectori generali de specialitate, şi Uniunea NaŃională a Executorilor Jude cătoreşti, prin
consiliul său de conducere, exercită un control profesional asupra calităŃii actelor şi lucrărilor efectuate
de executorii judecătoreşti [art. 59 alin. (1) din lege].
d)Procurorul.
Potrivit art. 45 alin. (5) C.proc.civ., procurorul poate, în cazurile prevăzute de alin. (1), „să ceară
punerea în executare a hotărârilor pronunŃate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat”. Legea
privind organizarea judiciară nu mai cuprinde o normă similară celei statuate în art. 27 lit. g) din Legea nr.
92/1992, text potrivit căruia Ministerul Public avea şi sarcina de a supraveghea respectarea legii „în
activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii”.
Dreptul procurorului de a participa la activitatea de executare silită nu poate fi contestat, deşi în practică se
uzează arareori de o atare prerogativă, astfel cum credem că este şi fi resc, căci procesul civil este
esenŃialmente o „afacere” a părŃilor, iar situaŃiile în care este impli cat interesul public sunt mai puŃin
frecvente.

12
 e)Tertele persoane.
TerŃele persoane au şi ele posibilitatea de a participa la activitatea de executare silită. Participarea
terŃilor în această fază a procesului civil este determinată, adeseori, de luarea unor măsuri de natură a le
prejudicia drepturile lor (urmărirea unor bunuri proprietatea terŃilor etc.). Calea procedurală a participării
terŃilor la executarea silită este, în asemenea cazuri, contestaŃia la executare.
O altă formă de participare a terŃilor la executare vizează situaŃia creditorilor care intervin în faza
executării silite, spre a-şi valorifi ca drepturile lor de creanŃă. În acest sens, precizăm că terŃii (creditorii
neurmăritori) pot participa la distribuirea preŃului obŃinut prin vânzarea bunurilor debitorului (art. 563
C.proc.civ.).

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1.Care este natura juridica a executarii silite?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________
2.Ce reprezinta executarea silita?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

13
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________

3.Care e rolul instantei de judecata in faza executarii silite?

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
____________________________________
4.In ce conditii poate participa procurorul la executarea silita?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________

5.Ce reprezinta organele de executare silita si care e rolul acestora?

__________________________________________________________________________________

14
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
____________________________________

Teste grila de autoevaluare:

1.Ce este executarea silita?
a)o faza a procesului civil;
b)un act de procedura;
c)o procedura speciala;
2.Care din urmatoarele reprezinta o forma a executarii silite indirecte?
a)poprirea;
b)vanzarea bunurilor mobile urmarite;
c)licitatia publica.
3.Cum se pot realiza creantele fiscale?
a)prin executarea silită indirecta;
b)prin executarea silita directa;
c)prin executarea silita conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala.
4.Care sunt participantii indispensabili la executarea silită?
a)creditorul, debitorul si organele de executare;
b)creditorul, debitorul si instanŃa de judecata;
c)creditorul, debitorul si procurorul.
5.Conditia pentru tertele persoane sa participe la executarea silită?
a)sa stie de executare;
b)sa fie ruda cu debitorul;
c)sa fie vatamate prin masurile de urmarire.

15
Teste grila de evaluare:
1.Reclamantul din procesul civil poate fi in cadrul executarii silite:
a)creditor;
b)creditor sau debitor;
c)debitor;
2.Care sunt formele litisconsortiului in executarea silită?
a)coparticipare procesuala activa;
b)coparticipare procesuala pasiva;
c)coparticipare procesuala mixta.
3.Care e instanta competenta pentru a investi hotararea cu formula executorie?
a)instanta de fond;
b)instanta de recurs;
c)instanta din circumscripŃia domiciliului debitorului.
4.Care sunt principalele organe de executare silită?
a)notarii;
b)creditorii;
c)executorii judecatoresti.
5.Care e competenta teritoriala a organelor de executare silită?
a)in toata tara;
b)in circumscripŃia judecatoriei in care functioneaza;
c) in circumscripŃia tribunalului in care functioneaza

TEMA DE CONTROL:
1.Urmarirea mostenitorilor debitorului.
2.Litisconsortiul creditorilor.

16
Tema II. Obiectul executării silite . Bunuri exceptate sau urmăribile condiŃionat . CondiŃiile
pentru declanşare şi temeiul executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei : identificarea bunurilor care pot fi urmarite si supuse procedurii
executarii silite, exceptiile de la regula generala precum si cunoasterea conditiilor necesare declansarii
procedurii executarii silite.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student : insusirea notiunilor de bunuri urmaribile, exceptiile
precum si cunoasterea si aprofundarea conditiilor imperative stipulate de legiuitor pentru inceperea
executarii impotriva debitorului.
III.Cuvinte cheie: bun urmaribil, creanta certa, lichida, exigibila.
IV.Structura modulului de studiu : 1.Obiectul executarii silite. 2. Bunuri exceptate sau urmaribile
conditionat. 3. Conditiile pentru declanşare si temeiul executarii silite.
V.Rezumat: in prezenta sectiune se vor reda in mod succint bunurile care pot face obiectul executarii
silite ca si mod de recuperare a creantei detinute de catre debitor impotriva creditorului precum si
exceptiile prevazute in mod imperativ de regulile in materie. In plus fata de acestea, studentul va
cunoaste cerintele care trebuie indeplinite in mod cumulativ pentru inceperea executarii silite precum si
temeiul acesteia.
ConŃinutul temei :
1.Obiectul executarii silite.
Obiectul executării silite este determinat de art. 3713 alin. (1) C.proc.civ. Potrivit acestui text:
„Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai
în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor”. Textul citat nu reprezintă altceva decât o
expresie a principiului potrivit căruia întreaga avere a debitorului formează gajul general al creditorilor.
Dreptul de gaj general al creditorilor comportă însă şi unele excepŃii importante, excepŃii la care
se referă chiar art. 3713 alin. (2) C.proc.civ. Potrivit acestui text, bunurile supuse unui regim special de
circulaŃie pot fi urmărite numai cu respectarea condiŃiilor prevăzute de lege.
În cazul executării silite directe, obiectul executării silite poartă chiar asupra bunurilor ce formează
obiectul raportului juridic recunoscut prin hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu. Cu alte
cuvinte, în acest caz, obiectul executării silite se identifică întocmai cu obiectul obligaŃiei stabilite prin
titlul executoriu. Dimpotrivă, în cazul executării silite indirecte, obiectul urmăririi este distinct, anume în

17
sensul că el poartă asupra bunurilor mobile sau imobile ale datornicului, acestea urmând să fi e valorifi
cate, în modalităŃile prevăzute de lege, în vederea satisfacerii creanŃei. De aceea, în acest din urmă caz ne aflăm
în prezenŃa unei executări prin echivalent, iar nu în natură.
Regula generală şi care se desprinde din textele menŃionate mai sus este aceea că pot forma obiect al
executării silite numai bunurile deŃinute de debitor cu titlu de proprietar, iar nu şi cele pe care le deŃine în
numele altuia. Totuşi, de la această regulă există unele excepŃii prevăzute în mod expres de lege. O asemenea
excepŃie este prevăzută în mod expres de art. 1790 C.civ. Potrivit acestui text, „creditorii care au privilegiul sau
ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl urmăresc în orice mână ar trece”.DispoziŃii importante în această
privinŃă regăsim şi în Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit art. 492 alin. (1) C.proc.civ., creditorul
ipotecar poate urmări în acelaşi timp şi imo bilele neipotecate ale debitorului.
Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.
Totuşi, art. 489 alin. (2) C.proc.civ. permite urmărirea separată a construcŃiilor ce formează o proprietate
distinctă de sol, a drepturilor privitoare la proprietate pe etaje sau apartamente, precum şi a oricăror alte
drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.
De asemenea, în privinŃa urmăririi silite imobiliare, legea consacră şi principiul potrivit căruia
aceasta se extinde, de plin drept, şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil [art. 490
alin. (1) C.proc.civ.]. Bunurile accesorii nu pot fi însă urmărite decât o dată cu imobilul.

2.Bunuri exceptate sau urmaribile conditionat.

Principiul pe care l-am analizat deja este acela al urmăririi tuturor bunurilor mobile şi imobile ale
datornicului. Dar, astfel cum am precizat deja, însăşi legea admite anumite excepŃii de la această regulă.
a)Exceptarea de la urmărire a bunurilor ce aparŃin domeniului public
ConstituŃia României, după ce precizează în art. 136 alin. (1) că proprietatea poate fi publică sau
privată, în alin. (5), declară proprietatea privată ca inviolabilă, în condiŃiile legii organice. Legea fundamentală
creează un regim juridic special pentru proprietatea publică. Mai întâi, este de observat că proprietatea publică
aparŃine statului şi unităŃilor administrativ teritoriale. Dar şi statul şi unităŃile administrativ teritoriale pot
participa, în unele cazuri, în mod nemijlocit la viaŃa juridică, încheind acte de drept civil. Prin urmare,
calitatea de debitor poate fi dobândită şi de către stat şi unităŃile administrativ-teritoriale. ConstituŃia declară
însă în art. 136 alin. (4) ca inalienabile bunurile proprietate publică. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.

18
213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 136 alin. (3) din ConstituŃie,
din cele prevăzute la pct. I din Anexa la acest act normativ, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes
public naŃional, declarate ca atare prin lege. Prin urmare, din domeniul public al statului fac parte trei
categorii de bunuri: bunurile expres determinate de art. 136 alin. (3) din ConstituŃie şi la care ne-am referit
deja; bunurile arătate în mod limitativ la pct. I din Anexa la Legea nr. 213/1998 şi bunurile „de uz sau de
interes public naŃional” declarate ca atare printr-o dispoziŃie expresă a legii.
Bunurile proprietate privată a statului şi a unită-Ńilor admi nistrativ-teritoriale au, în mod fi resc, un
regim diferit. Mai întâi arătăm că potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998 „domeniul privat al statului sau al
uni tăŃilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri afl ate în proprietatea lor şi care nu fac parte
din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităŃile admi-nistrativ-teritoriale au drept de
proprietate privată”. Din punct de vedere al regimului juridic al proprietăŃii private a statului şi a unităŃilor
administrativ-teritoriale, legea nu face, în principiu, nicio discriminare în raport cu dreptul de proprietate
al altor persoane juridice sau fi zice. În acest sens, sunt deosebit de precise dispoziŃiile cuprinse în art. 5 alin.
(2), în conformitate cu care: „Dreptul de pro prietate privată al statului sau al unităŃilor administrativ-
teritoriale asupra bunurilor din do meniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu
dispune altfel”. Aceasta înseamnă c ă, în principiu, bunurile din domeniul privat al statului şi al unităŃilor
administrativ-teritoriale pot fi supuse urmăririi silite.
b)Exceptarea de la urmărire a bunurilor ce aparŃin persoanelor fizice
Categoria bunurilor exceptate de la urmărire şi care aparŃin debitorului – persoană fi zică – este
relativ amplă şi este determinată de considerente diferite. Astfel, unele bunuri sunt inalienabile datorită
caracterului lor personal, iar altele, deşi alienabile, în principiu, sunt sustrase de la urmărire din considerente
umanitare.
În prima categorie se încadrează dreptul de uz şi de abitaŃie, drepturi care pot fi exer citate numai
de titularul lor, fiind strâns legate de persoana acestuia.
Codul de procedură civilă reglementează şi situaŃiile în care bunurile mobile ale datornicului nu pot
fi urmărite sau pot fi urmărite numai în anumite condiŃii ori limite.
Bunuri ce nu se pot urmări silit
Potrivit art. 406 C.proc.civ., astfel cum acest text a fost modificat prin OrdonanŃa de urgenŃă nr. 138/2000, „nu
pot fi supuse executării silite” următoarele bunuri:
„a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de

19
cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
b)alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debi torul se ocupă
exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obŃinerii
mijloacelor de existenŃă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
c)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
d)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziŃii legale”.
Bunuri care se pot urmări numai în mod condiŃionat
Bunurile care fac parte din această categorie sunt precizate în art. 407 C.proc. civ., iar regimul lor
juridic se caracterizează prin aceea că ele pot fi urmărite numai condiŃionat de inexistenŃa altor bunuri şi
numai pentru datorii provenind din pensii de întreŃinere, chirii, arenzi sau alte creanŃe privilegiate asupra
bunurilor mobile.
Potrivit art. 407 alin. (1) C.proc.civ., în categoria la care ne referim se includ toate „bunurile care
servesc la exercitarea ocupaŃiei debitorului”.
c)Urmărirea salariului şi a altor venituri periodice
Potrivit art. 409 alin. (1) C.proc.civ., salariile, pensiile şi celelalte sume ce se plătesc periodic pot fi
urmărite în următoarele limite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaŃie de întreŃinere sau de
alocaŃie pentru copii;
b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Statornicind limitele menŃionate legiuitorul a urmărit să g ăsească un echilibru optim
între imperativul ocrotirii, pe de o parte, a salariilor şi a celorlalte venituri periodice şi impe rativul
satisfacerii unor creanŃe importante şi care deopotrivă trebuie să fi e protejate, în interesul minorilor sau
din considerente de interes public.

3.CondiŃiile pentru declanşare şi temeiul executării silite.

Dreptul de a porni executarea silită aparŃine creditorului.
ExistenŃa unei creanŃe certe, lichide şi exigibile
ExistenŃa unei creanŃe care trebuie să îndeplinească anumite condiŃii constituie premisa necesară a
declanşării procedurii execuŃionale.
Codul de procedură civilă determină condiŃiile în care o creanŃă poate fi considerată certă şi lichidă.

20
Astfel, potrivit art. 379 alin. (3) C.proc.civ., creanŃa certă este aceea a cărei existenŃă rezultă din însuşi actul
de creanŃă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el.Prima condiŃie
vizează, aşadar, existenŃa unei creanŃe necontestate din punct de vedere juridic şi care rezultă în cele mai
multe cazuri din chiar titlul de creanŃă.
Caracterul cert al unei creanŃe nu este suficient. Mai este necesară o condiŃie: creanŃa să fie
incontestabilă şi în privinŃa câtimii ei. CreanŃa este lichidă, astfel cum precizează art. 379 alin. (4)
C.proc.civ., atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanŃă sau când este determinabilă
cu ajutorul actului de creanŃă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fi e recunoscute de el, fi
e opozabile lui în baza unei dispoziŃii legale sau a stipulaŃiilor conŃinute în actul de creanŃă, chiar dacă prin
această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite. Determinarea cuantumului creanŃei poate să se facă
şi în cursul executării silite.
A treia condiŃie necesară pentru declanşarea executării silite se referă la exigibilitatea creanŃei. Deşi
această cerinŃă nu a fost prevăzută, în trecut, în mod expres în Codul de procedură civilă, ea a fost
considerată importantă şi de o mare rigoare. Iar o atare rigoare rezultă chiar şi din dispoziŃiile art. 110
C.proc.civ. care, în mod excepŃional, permite exercitarea dreptului la acŃiune în cazurile strict determinate
de acest text, dar numai cu condiŃia ca executarea hotărârii să se facă la împlinirea termenului.
Temeiul executării silite.
Articolul 372 C.proc.civ., într-o formulă imperativă, dispune că: „Executarea silită se va efectua
numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu”.
Aşa fiind, titlul executoriu poate fi definit ca înscrisul întocmit în conformitate cu prescripŃiile legii şi
în baza căruia creditorul poate solicita valorifi carea creanŃei pe care acest înscris o constată.
Principalul titlu executoriu este hotărârea judecătorească pronunŃată în litigiile civile, de muncă,
comerciale, de contencios administrativ etc. Practic, orice hotărâre judecătorească care statuează asupra
unei pretenŃii civile poate constitui titlu executoriu şi poate fi adusă la îndeplinire pe calea urmăririi silite. Au
acest caracter şi hotărârile pronunŃate în cauze penale şi care statuează asupra unor pretenŃii civile
(despăgubiri, cheltuieli de judecată etc.).
Aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie definitiva sau irevocabila, să urmeze
procedura învestirii cu formulă executorie prevăzută de art. 269 C.proc.civ.
Hotărârile judecătoreşti străine nu pot fi valorificate în mod automat pe calea executării silite,

21
astfel cum nicio hotărâre proprie nu poate fi executată, în principiu, înainte de a fi învestită cu formula
executorie prevăzută de lege. Procedura în cadrul căreia se realizează încuviinŃarea executării unei
hotărâri străine poartă denumirea de exequatur. Această procedură este reglementată în art. 173-177 din
Legea nr. 105/1992.
Hotărârile arbitrale străine sunt şi ele susceptibile de executare silită în Ńara noastră. Codul de
procedură civilă consacră un capitol distinct – Capitolul al XI-lea – din Cartea a IV-a recunoaşterii şi
executării hotărârilor arbitrale străine. În această privinŃă, sunt semnifi cative dispoziŃiile art. 3702
C.proc.civ., potrivit cărora hotărârile arbitrale străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către
cei obligaŃi a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod
corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.
Activitatea notarială a fost organizată pe principii noi, funcŃionale, ia in scopul realizării funcŃiilor
activităŃii notariale, legea a instituit şi principiul potrivit căruia: „Actul îndeplinit de notarul public,
purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forŃa probantă prevăzută de lege”
(art. 4 din Legea nr. 36/1995). Astfel, înscrisul autentificat de notarul public se bucură de puterea de titlu
executoriu, dacă constată o creanŃă certă şi lichi dă. Înscrisul autentic dobândeşte însă calitatea de titlu
executoriu numai la data exigibilităŃii creanŃei, astfel cum prevede în mod expres art. 66 din Legea nr.
36/1995, iar nu la data autentificării.
Alte titluri executorii: cambia, biletul la ordin sau cec-ul au forŃă executorie, care le este atribuită în
mod expres de legislaŃia specială în materie. Caracterul de titlu executoriu al cambiei este statornicit în mod
expres de art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Acelaşi atribut îi este
recunoscut şi biletului la ordin de dispoziŃiile art. 106 coroborate cu art. 61 din Legea nr. 58/1934. O prevedere
similară cu cea arătată mai sus cuprinde şi art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Nota bene: se
investesc cu formula executorie.
Actele de sanctionare a contraventiilor : procesul vebal de constatare şi sancŃionare a contravenŃiei,
neatacat în termen, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluŃionat plângerea
constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate [art. 37 din OrdonanŃa Guvernului nr. 2/2001].
SomaŃia de plată constituirea unui titlu executoriu se poate realiza şi în cadrul procedurii somaŃiei
de plată, procedură sumară şi specială reglementată prin OrdonanŃa Guvernului nr. 5/2001.
Cu titlu de exemplu, menŃionăm şi existenŃa altor titluri executorii, cum sunt: contractele de vânzare-
cumpărare cu plata în rate, decizia organelor de pensii pentru recu perarea sumelor plătite fără temei legal,

22
contractul de garanŃie mobiliară (art. 17 din Legea nr. 99/1999), titlul de creanŃă, în materie fi scală, care
devine şi titlu executoriu de la data la care creanŃa este scadentă prin expirarea termenului de plată
prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în al mod prevăzut de lege [art. 141 alin. (2) C.proc.fi
sc.]; contractul de asistenŃă juridică, legal încheiat şi care urmează să fi e învestit cu formulă executorie de
judecătoria în a cărei rază teritorială se afl ă sediul profesional al avocatului [art. 30 alin. (3) din Legea nr.
51/1995, astfel cum acest text a fost modifi cat prin Legea nr. 255/2004]; contractele de credit, inclusiv
contractele de garanŃie reală sau personală încheiate de instituŃiile de credit (art. 120 din OrdonanŃa de
urgenŃă a Guvernului nr. 99/2006) etc.
TEMA DE CASA:
1.Sintetizati procedura exequaturului.
2.Procedura investirii cu formula executorie prevazuta de art. 269 C.proc.civ.
VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :
Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1. Care e ratiunea in temeiul careia legiuitorul a exceptat anumite bunuri de la urmarire? Pentru fiecare
categorie in parte .
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
2. Ce reprezinta procedura exequaturului prevazuta de Legea nr. 105/1992?
___________________________________________________________________________________

23
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
3.Care sunt titlurile executorii care necesita investirea cu formula executorie conform art. 269
C.proc.civ. si de ce e necesara aceasta formalitate?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
4. Hotararile arbitrale prin prisma executarii silite?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

24
__________________________________________________________
5.Care e temeiul executarii silite?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.Care e obiectul executarii silite?
a)bunurile si veniturile debitorului;
b)bunurile debitorului;
c)incasarile de orice fel ale debitorului.
2.Care e principiul diriguitor al executarii silite?
a)principiul disponibilităŃii;
b)principiul contradictorialitatii;
c)principiul conform caruia intreaga avere a debitorului formeaza gajul general al creditorului.
3.Cum se mai numeste executarea silită indirecta?
a)executare prin echivalent;
b)executare formala;
c)executare indispensabila.
4.Pot fi executate bunurile debitorului:
a)care le detine sub nume de proprietar;
b)care le are in detentie precara;

25
c)care sunt inchiriate.
5.Cum se face urmarirea asupra bunurilor inscrise in cartea funciara?
a)pe corpuri de proprietate in intregimea lor;
b)pe corpuri separate;
c)pe dezmembraminte ale acestora.

Teste de evaluare:
1.Care din urmatoarele bunuri sunt exceptate de la urmarire?
a)bunurile debitorului;
b)bunurile ce apartin domeniului public;
c)bunurile proprietate personala a debitorului.
2.Care din urmatoarele bunuri un fac parte din exceptia reglementata de art. 406 C.proc.civ.?
a)bunurile de uz personal;
b)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
c)imobilele fara sarcini detinute de debitor.
3.Care sunt limitele in care pot fi urmarite salariile sau alte venituri periodice pentru pensia de intretinere?
a)1/2 din venitul lunar net;
b)1/4 din venit;
c)1/2 din venitul lunar brut.
4.Care sunt conditiile creantei care trebuie indeplinite in mod cumulativ?
a)sa fie certa;
b)sa fie stabilita in mod neechivoc;
c)sa fie certa, lichida si exigibila.
5.Cand poate fi determinat cuantumul creantei?
a)doar in timpul judecarii fondului;
b)unailateral de creditor in orice faza;
c)atat in timpul judecatii cat si in timpul executarii silite.

26
TEMA DE CASA:
1.Sintetizati procedura exequaturului.
2.Procedura investirii cu formula executorie prevazuta de art. 269 C.proc.civ.

Tema III. Actele prealabile executării silite . PrescripŃia dreptului de a cere executarea silită.
Perimarea executării silite .Suspendarea executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei : dobandirea cunostintelor necesare si intelegerea conceptelor cheie
pentru inceperea procedurii executionale precum si cunoasterea incidentelor care pot interveni in
procedura executarii silite.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student : insusirea termenilor de cerere de executare silita
precum si diferentierea acesteia de somatie. De asemenea, studentul va cunoaste incidentele
procedurale care se pot ivi – prescriptia, perimarea si institutia suspendarii executarii silite – fiecare cu
particularitatile care le caracterizeaza fata de aceste incidente care apar si in cazul, de exemplu, a fazei
judecarii unei cereri de chemare in judecata de catre instanta.
III.Cuvinte cheie: somatie, prescriptie, perimare, suspendare de drept, suspendare facultativă.
IV.Structura modulului de studiu : 1.Actele prealabile executarii silite. 2.Prescriptia dreptului de a
cere executarea silita. 3.Perimarea executarii silite. 4.Suspendarea executarii silite.
V.Rezumat: in cadrul acestei teme vor fi reliefate principalele acte care trebuie indeplinite pentru a
incepe o executare silita impotriva unui creditor. Astfel, va fi prezentat continutul cererii de executare,
determinarea competentei materiale si teritoriale a organului de executare abilitat a o duce la
indeplinire. De asemenea, studentul va cunoaste particularitatile incidentelor care se pot ivi, care
diferentiaza institutiile prescriptiei, perimarii si suspendarii fata de aplicarea acestora in alte faze ale
procesului civil.
ConŃinutul temei :
1.Actele prealabile executarii silite.
După învestirea organului de executare silită acesta trebuie să îndeplinească unele formalităŃi
prealabile necesare pentru încunoştinŃarea debitorului despre declanşarea urmăririi silite.

27
 a)Cererea de executare silita
Principiul disponibilităŃii procesuale este aplicabil şi în materia executării silite. Aceasta înseamnă
că executarea silită se poate declanşa, în principiu, numai la cererea persoanei interesate, respectiv a
creditorului sau a moştenitorilor acestuia. Prin urmare, creditorul va trebui să sesizeze organul de executare
silită printr-o cerere.
Cererea de executare va trebui să cuprindă menŃiuni privitoare la identificarea părŃilor – numele şi
domiciliul creditorului şi al debitorului – arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face urmărirea,
arătarea cuantumului creanŃei şi a faptului că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă şi precizarea că
debitorul refuză să-şi îndeplinească de bunăvoie datoria. Cererea de executare trebuie însoŃită de titlul
executoriu în baza căruia urmează să se facă urmărirea. Potrivit art. 3731 alin. (1) C.proc.civ., cererea de
executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Drept urmare, legea
consacră principiul potrivit căruia cererea de executare se depune la executorul judecătoresc, iar nu direct la
instanŃa de executare.
Principiul consacrat este acela potrivit căruia competenŃa aparŃine executorului judecătoresc din
circumscripŃia judecătoriei în care urmează să se efectueze urmărirea. În acelaşi sens sunt, astfel cum am
mai arătat, şi dispoziŃiile prevăzute în art. 9 din Legea nr. 188/2000. Totuşi, este de observat şi existenŃa
unei norme particulare în materie de poprire. Într-adevăr, în cazul popririi, competenŃa de soluŃionare a
cererii revine judecătoriei de la domiciliul sau sediul datornicului ori de la domiciliul sau sediul terŃului
poprit [art. 453 alin. (1) C.proc.civ.]. De data aceasta, ne afl ăm în prezenŃa unei competenŃe teritoriale
alternative. În cazul urmăririi unor bunuri, competenŃa este stabilită în favoarea executorului judecătoresc
din circumscripŃia judecătoriei în care acestea se afl ă. Din acest punct de vedere, mai este de observat că
legea nu face distincŃie între urmărirea silită mobiliară şi cea imobiliară, raŃiunea unei atare reguli de
competenŃă fi ind identică.
b)ÎnştiinŃarea prealabilă a debitorului
ÎncunoştinŃarea debitorului despre declanşarea executării silite este o formalitate necesară, stabilită
de lege în interesul acestuia, spre a i se acorda un răgaz în vederea îndeplinirii obligaŃiei. Principiul enunŃat
este statornicit în art. 387 C.proc.civ., astfel cum acest text a fost mo di fi cat prin OrdonanŃa de urgenŃă nr.
138/2000, şi potrivit căruia: „în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe
numai după ce se va comunica debitorului o somaŃie”.
SomaŃia este un act procedural făcut în formă scrisă şi prin care debitorul este invitat să-şi achite

28
datoria, făcându-i-se cunoscut că în caz contrar se va proceda la executarea silită.
Codul de procedură civilă determină, în art. 387 alin. (1), şi elementele pe care trebuie să le
cuprindă somaŃia, respectiv:
„1. denumirea şi sediul organului de executare;
2.data emiterii somaŃiei şi numărul dosarului de executare;
3.numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;
4.arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;
5.termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaŃia prevăzută în titlul executoriu şi
arătarea consecinŃelor nerespectării acesteia
6.semnătura şi ştampila organului de executare”.
În toate cazurile în care formalitatea somaŃiei este prevăzută de lege, nerespectarea acesteia atrage
după sine anularea executării, această sancŃiune fiind expres prevăzută de art. 391 C.proc.civ. Nulitatea care
intervine în acest caz este relativă, căci dispoziŃiile legale privitoare la încunoştinŃarea prealabilă a
debitorului au fost statornicite în interesul debitorului.
2.Prescriptia dreptului de a cere executarea silita.
PrescripŃia dreptului la acŃiune şi prescripŃia dreptului de a cere executarea silită se întemeiază pe
aceleaşi principii şi îndeplinesc funcŃii asemănătoare. Cele două prescripŃii, deşi au aceeaşi natură
procesuală, au un obiect distinct şi uneori termene diferite de realizare.
PrescripŃia dreptului de a cere executarea silită a fost supusă reglementării din Decretul nr.
167/1958. Potrivit art. 6 din acest act normativ, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu
executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. Termenul prevăzut de textul menŃionat reprezenta
dreptul comun în materia executării silite, împre jurare care se desprindea chiar din formularea folosită de
legiuitor „în temeiul oricărui titlu executor”.
În urma adoptării OrdonanŃei de urgenŃă nr. 138/2000, după secŃiunea a VI1-a din Capitolul I al CărŃii
a V-a s-a introdus secŃiunea a VI2-a, intitulată „PrescripŃia dreptului de a cere executarea silită”.
Trebuie se subliniem că a fost menŃinut termenul de drept comun de trei ani în materia dreptului de a
cere executarea silită. Într-adevăr, potrivit art. 405 alin. (1) C.proc.civ., „dreptul de a cere executarea silită se
prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”. Subliniem ca art. 405 alin. (1) teza a II-a
C.proc.civ., dispune că „în cazul titlurilor emise în materia acŃiunilor reale imobiliare, termenul de prescripŃie
este de 10 ani”. Prin urmare, a fost instituit prin această reglementare un termen nou şi unitar în materia

29
acŃiunilor reale imobiliare. Legea nu face nicio distincŃie în funcŃie de caracterul sau natura drepturilor reale.
Legea statorniceşte şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripŃie a dreptului de a
cere executarea silită. Potrivit art. 405 alin. (2) C.proc.civ., termenul de prescripŃie începe să curgă de la data
când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Regula enunŃată are un caracter esenŃial, dar ea impune şi
unele sublinieri particulare.
Prima subliniere este aceea că regula enunŃată Ńine seama de posibilitatea efectivă a creditorului de a
cere executarea silită. O atare facultate îi este conferită creditorului numai din momentul naşterii dreptului
său; anterior acestui moment nu i se poate imputa cre ditorului nicio culpă, căci însăşi dreptul său era
inexistent.
În al doilea rând, dreptul de a solicita executarea silită se naşte din momentul în care titlul ce
urmează să fi e valorificat devine executoriu. Principiul este acela potrivit căruia hotărârile judecătoreşti –
principalele titluri executorii – dobândesc caracter executoriu din momentul rămânerii lor definitive.
Cu toate acestea, unele hotărâri judecătoreşti pot fi valorificate pe calea executării silite şi înainte de a
fi rămas definitive. Este cazul hotărârilor judecătoreşti executorii provizoriu conform art. 278 şi art. 279
C.proc.civ.
Precizăm că determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripŃie trebuie să
Ńină seama, în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, de specificul acestora şi de
reglementările speciale în materie.
Termenul de prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită este susceptibil însă de întrerupere şi
suspendare. Cazurile de întrerupere şi suspendare sunt prevăzute în art. 4051 şi art. 4052 C.proc.civ.
Prin urmare, cazurile de suspendare a cursului prescripŃiei dreptului de a cere executarea silită nu mai
sunt exclusiv cele prevăzute în Decretul nr. 167/1958. Pe lângă acestea din urmă, art. 4051 alin. (1)
C.proc.civ. mai stabileşte şi două cazuri specifice [lit. b) şi c)]. Suspendarea produce şi în cazurile analizate
efecte similare cu cele determinate de suspendarea prescripŃiei dreptului la acŃiune. Ea conduce la sistarea
execuŃiei pe timpul cât dăinuie cauza care a determinat suspendarea [art. 4051 alin. (2)]. După încetarea
cauzei de suspendare, termenul de prescripŃie îşi reia cursul, luându-se în considerare şi timpul scurs înainte
de suspendare.
Cazurile de întrerupere a prescripŃiei dreptului de a cere executarea silită sunt determinate în art. 4052
C.proc.civ. Primul caz de întrerupere a prescripŃiei vizează practic două situaŃii distincte: îndeplinirea de
către debitor a unui act voluntar de executare şi recunoaşterea datoriei. În primul caz, este necesar a fi

30
întrunite următoarele condiŃii pentru ca întreruperea să fi e efi cientă:
– existenŃa unui act voluntar de executare a obligaŃiei;
– actul voluntar de executare trebuie să se refere la obligaŃia prevăzută în titlul executoriu;
– actul voluntar să fi e îndeplinit înainte sau în cursul executării silite.
În al doilea caz, legea conferă caracter întreruptiv de prescripŃie recunoaşterii datoriei. Articolul 4052 lit.
b) C.proc.civ. nu condiŃionează efectul întreruptiv de prescripŃie de o anumită formă a recunoaşterii.
Dimpotrivă, textul menŃionat se referă expressis verbis la recunoaşterea, „în orice mod”. a datoriei. Aceasta
înseamnă că recunoaşterea poate fi nu numai scrisă, dată în faŃa organului de executare, ci şi verbală.
Al doilea caz de întrerupere a termenului de prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită este
determinat de depunerea cererii de executare.
Al treilea caz de întrerupere a prescripŃiei este determinat de trimiterea titlului execu toriu în
condiŃiile art. 453 alin. (2) C.proc.civ. La acest text ne-am referit deja, dar reamintim că el vizează înfi inŃarea
din ofi ciu a popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaŃie de întreŃinere sau de alocaŃie pentru copii,
precum şi pentru cele datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte,
vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor
venituri periodice. Prin urmare, trimiterea titlului executoriu, în aceste situaŃii, la organul competent are
caracter întreruptiv de executare, soluŃia fi ind fi rească căci, într-o asemenea împrejurare, creditorul nu mai
trebuie să formuleze o cerere de executare.
Cel de-al patrulea caz de întrerupere a termenului de prescripŃie vizează ipoteza înde plinirii în
cursul executării silite a unui act de executare. Legea nu cuprinde dispoziŃii particulare cu privire la natura
actului de executare căruia i se conferă efect întreruptiv. Aşa fi ind, credem că orice act de executare îndeplinit
în cursul urmăririi are un asemenea efect. Din acest punct de vedere, nu este relevant dacă actul este dispus la
cererea creditorului sau este ordonat din ofi ciu de către organul de executare.
Al cincilea caz de întrerupere priveşte depunerea cererii de reluare a executării, în condiŃiile art. 3716
alin. (1) C.proc.civ. Potrivit acestui din urmă text, reluarea executării silite, în cazurile prevăzute de art. 3715
lit. b) C.proc.civ. se poate cere, înăuntrul termenului de prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită,
dacă se indică bunuri ce pot fi urmărite potrivit legii.
În cazul depăşirii termenelor de prescripŃie, creditorul are posibilitatea de a obŃine repunerea în
termen, în condiŃiile determinate de art. 4053 C.proc.civ. Repunerea în termen se înfăŃişează ca un beneficiu
acordat persoanei care a fost împiedicată, datorită unor motive temeinice să acŃioneze în vederea valorifi cării
pretenŃiilor sale înăuntrul termenului de prescripŃie. Un atare beneficiu poate fi acordat numai dacă partea

31
interesată face dovada unor împrejurări care exclud culpa sa.
Repunerea în termen se analizează ca un incident în cadrul executării silite, adică ca un accesoriu al
cererii principale. Drept urmare, cererea de repunere în termen este de compe tenŃa instanŃei de executare.

3.Perimarea executarii silite.

Perimarea executării silite este supusă condiŃiilor generale prevăzute de art. 248-254 C.proc.civ. Aceste
condiŃii se referă la: învestirea organului de urmărire cu o cerere de executare silită, rămânerea executării
în nelucrare timp de 6 luni şi rămânerea în nelucrare din culpa creditorului.
O primă cerinŃă se referă, astfel cum am arătat, la existenŃa unei cereri de executare silită. Problema
perimării executării se pune, aşadar, numai după declanşarea urmăririi silite. Măsurile de asigurare ale acŃiunii
nu sunt supuse perimării, întrucât ele sunt luate înainte de obŃinerea titlului executoriu.
În al doilea rând, sancŃiunea perimării este condiŃionată de împlinirea termenului de 6 luni de la
data ultimului act de executare. Termenul de perimare începe să curgă, potrivit legii, de la data „îndeplinirii
oricărui act de executare”.
Dacă în cursul termenului s-a îndeplinit un alt act de executare, acesta va avea caracter întreruptiv
de perimare. Un nou termen de perimare va începe să curgă numai dacă actul întrerupător nu a fost urmat,
timp de 6 luni, de actele fireşti de executare.
Termenul de perimare este susceptibil şi de suspendare. O dispoziŃie expresă a legii se referă la o
atare posibilitate. Potrivit art. 389 alin. (2) C.proc.civ.: „În caz de suspendare a executării, termenul de
perimare curge de la încetarea suspendării”.
Perimarea executării silite nu operează în toate acele situaŃii în care procedura execuŃională
urmează să se realizeze din oficiu.
Normele execuŃionale privitoare la perimarea executării silite au un caracter imperativ. De aceea,
organul de executare este obligat să constate împlinirea termenului de perimare şi să refuze continuarea
procedurii de urmărire3). În cazul continuării urmăririi debitorul are deschisă calea contestaŃiei la executare
pentru a obŃine constatarea şi pronunŃarea perimării.
Odată constatată de instanŃă sau de organele de executare perimarea are ca efect desfiinŃarea tuturor
actelor de urmărire îndeplinite în cauză. SancŃiunea se răsfrânge atât asupra actelor anterioare împlinirii
termenului, cât şi asupra celor întocmite ulterior, respectiv până în momentul constatării perimării.
Perimarea nu se răsfrânge însă asupra dreptului creditorului de a solicita executarea silită, atâta timp cât acesta

32
nu s-a prescris, întrucât sancŃiunea afectează numai actele de urmărire.

4.Suspendarea executarii silite.

Suspendarea executării silite constă în oprirea temporară a tuturor actelor de urmărire.LegislaŃia noastră
procesuală nu cuprinde o reglementare sistematică a cazurilor de suspendare a executării silite. Totuşi, există
unele analogii cu suspendarea judecăŃii, iar din acest punct de vedere se poate face distincŃie între
suspendarea voluntară şi suspendarea legală a executării silite.
a)suspendarea voluntara.
Suspendarea voluntară a executării silite poate fi dispusă numai de către creditor. Ea este o
consecinŃă a principiului disponibilităŃii procesuale. Suspendarea voluntară poate fi expresă sau tacită, în
funcŃie de forma în care se manifestă voinŃa creditorului de a opri temporar cursul executării silite.
Suspendarea expresă are loc în prezenŃa unei cereri scrise sau verbale formulate de către creditor, în sensul
sistării temporare a activităŃii execuŃionale. Suspendarea voluntară tacită poate fi dedusă din neîntocmirea
unor acte execuŃionale cu privire la care era necesar acordul expres al reclamantului.
b)suspendarea legala.
Suspendarea legală a procedurii execuŃionale intervine în cazurile anume prevăzute de lege. Din acest
punct de vedere, se poate face distincŃie între suspendarea de drept a procedurii execuŃionale şi suspendarea
legală facultativă.
Cazurile de suspendare legală de drept sunt prevăzute în unele dispoziŃii procedurale. Astfel, potrivit
art. 397 alin. (1) C.proc.civ. „când datornicul a murit, lăsând numai moşte nitori vârstnici, executarea
începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notifi care au fost înştiinŃaŃi
în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunc tului”. Suspendarea legală de drept intervine, astfel cum
dispune în mod expres art. 397 alin. (2) C.proc.civ., şi în cazul în care printre moştenitori se află şi un
minor.
Suspendarea legală facultativă poate fi dispusă în baza contestaŃiei la executare formulată de partea
interesată sau în urma declarării unor căi legale de atac.Potrivit art. 403 alin. (1) C.proc.civ., instanŃa de
judecată competentă poate dispune, în cazul soluŃionării contestaŃiei la executare, suspendarea urmăririi.
Acelaşi text precizează că suspendarea executării se poate dispune numai cu plata unei cauŃiuni, al cărui
cuantum se stabileşte de instanŃă.Suspendarea se dispune prin încheiere, fără citarea părŃilor, dar numai
dacă s-a plătit cauŃiunea. CauŃiunea care trebuie depusă este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de
500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. CauŃiunea depusă este deductibilă din cauŃiunea stabilită de

33
instanŃă. Încheierea pronunŃată în condiŃiile art. 403 alin. (4) C.proc.civ. nu este supusă niciunei căi de
atac.
Suspendarea legală facultativă poate avea loc şi în cazul exercitării unor căi legale de atac. Astfel,
posibilitatea suspendării executării silite este prevăzută în cazul recursului [art. 300 alin. (2) C.proc.civ.] şi
în cazul revizuirii (art. 325 C.proc.civ.). În toate cazurile, suspendarea se dispune numai cu darea unei
cauŃiuni.
Suspendarea executării silite are ca efect sistarea temporară a oricărei activităŃi de urmărire. Pe
timpul suspendării, nu se mai poate îndeplini niciun act de urmărire silită. Actele încheiate anterior îşi
păstrează, în principiu, valabilitatea. Procedura se va relua după încetarea cauzei care a determinat
suspendarea executării silite.
În fi nalul acestor consideraŃii mai precizăm că suspendarea executării poate fi totală sau parŃială. Cea din
urmă poate fi dispusă mai cu seamă în cazul contestaŃiilor la executare formulate de debitor sau de o
terŃă persoană şi prin care se solicită doar scoaterea unuia sau mai multor bunuri de sub urmărire.

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1. Care este principiul aplicabil in materia executarii silite comun cu faza judecatii si explicati ratiunea
acestuia?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________

34
2. Care sunt elementele cererii de executare silita?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
3.De cand incepe sa curga termenul de prescriptie a executarii silite?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
______________________________________________________
4. Care este diferenta intre cererea de executare silita si somatie?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

35
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
5.Enumerati cazurile de suspendare si de intrerupere a executarii silite?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
______________________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.Cum poate fi sesizat organul de executare silită?
a)prin notificare;
b)prin instiintare prealabila;
c)prin cerere.
2.Ce reprezinta cererea de executare silită?
a)un act procedural;
b)un fapt juridic;
c)o faza a procesului civil.
3.Unde se depune cererea de executare silită?
a)la executorul judecatoresc;
b)la instanŃa de judecata;
c)la debitor.
4.Care este sanctiunea aplicabila netrimiterii somaŃiei?
a)nulitatea absoluta a tuturor actelor de executare indeplinite pana atunci;

36
b)nulitatea partiala a formelor de executare;
c)nulitatea relativa.
5.Care e termenul general de prescriptie de a cere executarea silită?
a)10 ani;
b)6 luni;
c) ani.

Teste grila de evaluare.

1.In principiu, cand dobandeste hotararea judecatoresca carácter executoriu?
a)in momentul ramanerii lor ca definitive;
b)din momentul pronuntarii;
c)cand sunt irevocabile.
2.Cand se pune problema perimarii executarii silite?
a)in tot cursul executarii silite;
b)dupa declansarea executarii silite;
c)dupa recuperarea creantei de catre creditor.
3.Cine constata perimarea executarii silite?
a)instanta de recurs;
b)organul de executare;
c)instanta de judecata, care a judecat fondul dreptului.
4.De cine poate fi dispusa suspendarea voluntara a executarii silite?
a)creditor;
b)instanta de judecata din circumscripŃia domiciliului creditorului;
c)organul de executare.
5.Ce acte se pot indeplini pe timpul cat executarea silită este suspendata?
a)vanzarea la licitatie publica a bunurilor urmarite;
b)aplicarea sechestrului;

37
c)niciun act.

TEMA DE CASA: Efectele perimarii executarii silite.

Tema IV. ExistenŃa proprietăŃii comune asupra bunurilor urmărite. Reguli procedurale principale
(generale) privind realizarea executării silite .

I.Obiectivele specifice ale temei :cunoasterea regulilor principale aplicabile procedurii executionale
precum si a exceptiilor de la acestea.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student :aplicarea corecta a regulilor de executare silita in
modalitatea prescrisa de textele legale.
III.Cuvinte cheie:proprietate comuna, conexare, proces verbal.
IV.Structura modulului de studiu : 1.Existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite.
2.Reguli procedurale principale (generale) privind realizarea executarii silite.
V.Rezumat In aceasta sectiune se vor prezenta tema sensibila in materia executarii silite a proprietatii
comune asupra bunurilor comune, a faptului ca aceasta modalitate a proprietatii reprezinta un real
impediment in urmarirea bunurilor respective precum si maniera in care se poate solutiona o astfel de
situatie. De asemnea, vor fi enumerate si tratate regulile principale ale procedurii executionaleprin
prisma carora se poate recurge la o procedura a executarii silite conforma cu legea.
ConŃinutul temei :
1.Existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite.
ExistenŃa proprietăŃii comune asupra bunurilor urmărite poate constitui un impediment temporar în
realizarea executării silite ce poate fi înlăturat în cadrul unei proceduri prealabile. Prin urmare, dacă un bun
aparŃine mai multor persoane creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu şi
împotriva celorlalŃi proprietari care nu sunt datori faŃă de acesta. Urmărirea nu se poate realiza însă mai
înainte de împărŃirea bunurilor comune.
Principiile enunŃate sunt aplicabile şi în privinŃa bunurilor comune ale soŃilor.
ÎmpărŃirea bunurilor proprietate comună poate fi dispusă, astfel cum prevede în mod expres art.
4001 C.proc.civ., şi în cadrul soluŃionării contestaŃiei la executare.

38
2.Reguli procedurale principale (generale) privind realizarea executarii silite.
O primă categorie de reguli procedurale este prevăzută în art. 3732 C.proc.civ. Normele cuprinse
în acest text sunt statornicite de lege pentru a-i crea organului de executare posibilitatea efectivă de a-şi
îndeplini obligaŃiile ce-i revin. Astfel, în cazurile prevăzute de lege şi atunci când executorul judecătoresc
consideră necesar, organele de poliŃie, jandarmerie sau alŃi agenŃi ai forŃei publice, după caz, sunt obligaŃi
să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
Potrivit art. 3732 alin. (2) C.proc.civ., la cererea instanŃei de executare sau a executorului
judecătoresc, cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deŃin bunuri ale acestuia, supuse
urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaŃiile necesare pentru efectuarea executării.
De asemenea, la cererea instanŃei de executare sau a executorului judecătoresc, instituŃiile, băncile
şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaŃiile necesare realizării
executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Şi aceste dispoziŃii procedurale sunt de o
importanŃă cardinală în realizarea executării silite.
Nerespectarea dispoziŃiilor legale menŃionate atrage aplicarea măsurilor prevăzute de art. 1081 alin.
(1) pct. 2 lit. f) şi de art. 1083 C.proc.civ. Aceste măsuri, la care ne-am mai referit, pot fi luate de instanŃa de
executare numai la cererea executorului sau a părŃii interesate.
InstanŃa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligaŃi să asigure secretul informaŃiilor
primite, dacă legea nu dispune altfel [art. 3732 alin. (4) C.proc.civ.].Potrivit acestui text, executorii
judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaŃia să păstreze secretul profesional
cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinŃă în cadrul activităŃii lor, chiar şi după încetarea
funcŃiei, cu excepŃia cazurilor în care legea sau părŃile interesate îi eliberează de această obligaŃie.
O altă regulă procedurală importantă se referă la posibilitatea de conexare a dosarelor de
executare silită. Într-adevăr, potrivit art. 3734 alin. (1) C.proc.civ., când, privitor la aceleaşi bunuri, se
efectuează mai multe executări silite, instanŃa de executare în circumscripŃia căreia a început prima
executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare
de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările
sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au
fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Conexarea
executărilor silite se aseamănă cu instituŃia conexităŃii din dreptul comun (art. 164 C.proc.civ.), fără să se
identifice însă cu aceasta, căci obiectul celor două instituŃii este diferit.

39
 O alta regula se refera la faptul ca, in vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul
judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinŃa sau sediul unei persoane, precum
şi în orice alte locuri, cu consimŃământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forŃa publică. Această dispoziŃie
procedurală este aplicabilă numai în cazul executării unei hotărâri judecătoreşti.
În cazul altor titluri executorii, pătrunderea în locurile sus-menŃionate poate fi autorizată numai de
instanŃa de executare, prin hotărâre, şi la cererea executorului judecătoresc. Instan Ńa se pronunŃă asupra
cererii de urgenŃă, în camera de consiliu, fără citarea părŃilor, prin hotărâre irevocabilă şi executorie.
Codul de procedură civilă conŃine reguli importante şi cu privire la timpul în care se poate face executarea.
Astfel, potrivit art. 385 alin. (1) C.proc.civ.: „Nicio executare nu se va putea face înainte de ora 6.00 şi după
ora 20.00”. Acelaşi text dispune însă că executarea începută va putea continua în acea zi sau în zilele
următoare.
Totuşi, prin excepŃie de la această regulă, acelaşi text instituie şi posibilitatea ca, în cazurile
urgente, executarea să fie încuviinŃată de preşedintele instanŃei de executare, în afara orelor sau zilelor
precizate anterior.
O ultimă regulă procedurală, cu caracter general, vizează obligaŃia executorului judecătoresc de a
încheia procese-verbale pentru toate actele de executare pe care le efectuează. Procesele-verbale trebuie să
cuprindă menŃiunile expres determinate de art. 388 alin. (1) C.proc.civ., şi anume:
„1. denumirea şi sediul organului de executare;
2.numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;
3.data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;
4.titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;
5.numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmăritor;
6.locul, data şi ora efectuării actului de executare;
7.măsurile luate de executor sau constatările acestuia;
8.consemnarea explicaŃiilor şi obiecŃiunilor participanŃilor la executare;
9.alte menŃiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;

10.menŃionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau
împiedicarea de a semna procesul-verbal;
11.menŃionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor

40
 cărora li s-a înmânat acesta;
12.semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care
asistă la efectuarea actului de executare;
13. ştampila executorului judecătoresc.
MenŃiunile prevăzute de textul citat la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12, şi 13 sunt prevăzute
de lege sub sancŃiunea nulităŃii [art. 388 alin. (2) C.proc.civ.]. Ne afl ăm, aşadar, în prezenŃa unei nulităŃi
exprese, astfel că vătămarea se presupune.
Toate celelalte menŃiuni sunt neesenŃiale, astfel că sancŃiunea nulităŃii poate interveni nu mai în măsura în
care s-a produs părŃii o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod.

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1. Enumerati principalele reguli aplicabile in materia executarii silite.
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
2. Cand se poate dispune conexarea dosarelor de executare silita si ce efecte are?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

41
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
3.Cum si prin ce se poate dispune asupra intrarii executorului judecatoresc în încăperile ce reprezintă
domiciliul, reşedinŃa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimŃământul acesteia,
iar în caz de refuz, cu forŃa publică ?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
4.Cine incuviinteaza efectuarea executarii silite in alt interval orar decat cel prescris de lege si in
temeiul caror fapte?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
5.Care sunt elementele procesului verbal incheiat de catre executorul judecatoresc?
__________________________________________________________________________________

42
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.La cererea cui, persoanele, bancile sau alte institutii sunt obligate sa furnizeze informatii:
a)a organului de executare;
b)a creditorului;
c)a instantei de executare.
2.Care sunt sanctiunile in cazul nerespectarii obligatiei de a furniza informatii:
a)amenzi judiciare;
b)sechestrarea bunurilor persoanei careia ii incumba obligatia;
c)daune cominatorii.
3.Cine poate dispune conexarea dosarelor de executare silita si la ce dosar se opereaza:
a)creditorul, la dosarul sau, indiferent de data altor dosare de executare;
b) instanŃa de executare în circumscripŃia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate,
va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a
îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul
judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite
c)instanta de judecata,la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o
singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat .
4.Care este diferenta intre institutia conexitatii din materia executarii silite si cea din dreptul comun
(art. 164 C.proc.civ.)?

43
a)partile sunt diferite;
b)modul de aplicare si efectele produse;
c)obiectul.
5.Regula conform careia executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul,
reşedinŃa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimŃământul acesteia, iar în caz de
refuz, cu forŃa publică, se poate aplica:
a)in privinta oricarui titlu executoriu, indiferent de natura acestuia sau de la cine emana;
b)numai in privinta hotararilor judecatoresti;
c)la cererea expresa a creditorului, in temeiul oricarui titlu executoriu pe care il detine.

TEMA DE CASA: dezvoltati conexarea dosarelor de executare.

Tema V. Executarea silită directă . Executarea indirectă . Urmărirea bunurilor mobile . Identificarea
şi sechestrarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.

I.Obiectivele specifice ale temei :prezentarea generala a celor doua mari tipuri de executare silita
(executarea silita directa si executarea silita indirecta) precum si a domeniului de aplicare a acestora.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student :selectarea modalitatii si a formei corecte a executarii
silite determinata in functie de obiectul asupra caruia treneaza procedura executionala.
III.Cuvinte cheie: predare silita, amenda cominatorie, autorizarea creditorului,
IV.Structura modulului de studiu : 1.Executarea silita directa. 2.Executarea indirecta. 3.Urmarirea
bunurilor mobile. 4.Identificarea si urmarirea bunurilor mobile urmarite in cadrul executarii prin
echivalent.
V.Rezumat: tema se refera la cele doua mari forme in care se poate aplica procedura executionala
(executarea silita directa si executarea silita indirecta) precum si a domeniului de aplicare a acestora.
De asemenea, se vor prezenta si subcategoriile acestora in functie de tipul creantei sau a obligatiei care
trebuie indeplinita de catre debitor.
ConŃinutul temei :
1.Executarea silita directa.

44
 Astfel cum am arătat deja, executarea silită directă sau în natură se realizează sub trei forme, a
predării bunurilor mobile, predării bunurilor imobile şi a executării altor obligaŃii de a face sau a obligaŃiei
de a nu face. Cele trei forme de executare silită directă sunt reglementate în art. 572-5805 C.proc.civ.,
texte ce alcătuiesc cel de-al VI-lea Capitol, intitulat „Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor
obligaŃii de a face sau de a nu face” din cea de-a V Carte a Codului de procedură civilă.
Cele câteva texte ale Codului de procedură civilă reglementează o procedură simplă pentru realizarea
în natură a obligaŃiei de a preda un bun mobil sau imobil şi a altor obligaŃii de a face sau de a nu face.
În adevăr, potrivit art. 572 C.proc.civ.: „În cazul în care obligaŃia debitorului prevăzută în titlul
executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinŃei acestuia, în desfi
inŃarea unei construcŃii, plantaŃii sau altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităŃi stabilite pentru
realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaŃia sa în termenul prevăzut
în somaŃie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaŃiei ce se
execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanŃa de executare în vederea aplicării unei amenzi
civile”.
Textul citat nu se limitează însă numai la proclamarea principiului enunŃat anterior, ci statorniceşte şi
alte reguli procedurale. În primul rând, legea consacră regula potrivit căreia nu se poate păşi la executarea
silită decât în cazul neexecutării obligaŃiilor debitorului înăuntrul termenului prevăzut în acest scop în
somaŃie. A doua regulă se referă la posibilitatea aplicării de către instanŃă a unei amenzi civile, pentru cazul
neexecutării obligaŃiei cuprinse în titlul executoriu.
Legea reglementează şi situaŃia în care creditorul justifică o nevoie urgentă în executare sau când
există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire. În acest caz, art. 573 conferă preşedintelui instanŃei de
executare dreptul să dispună, prin „încheiere irevocabilă, dată fără citarea părŃilor, ca executarea silită a
obligaŃiilor prevăzute la art. 572 să se facă de îndată, fără somaŃie”.
Textul art. 574 C.proc.civ. se referă la ipoteza în care în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă
urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităŃii predării acestuia.
Predarea silită a bunurilor mobile
Această formă de executare silită directă este reglementată în art. 575-577 C.proc.civ. Procedura
predării silite a bunurilor debutează printr-o somaŃie transmisă prin executorul judecătoresc debitorului,
pentru a i se oferi acestuia posibilitatea de a se conforma obligaŃiei stabilite prin titlul executoriu. Potrivit art.
575 C.proc.civ., dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin cantitate şi calitate, nu-şi

45
îndeplineşte obligaŃia în termen de o zi de la primirea somaŃiei, predarea lui se va face prin executare
silită.Despre aceste operaŃii, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal, în condiŃiile art. 388
C.proc.civ., stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.
Predarea silită a bunurilor mobile constituie astfel o procedură relativ simplă şi rapidă de exe
cutare silită. DispoziŃiile menŃionate mai sus se completează însă şi cu celelalte reguli generale privitoare la
realizarea executării silite şi care au fost prezentate în paginile pre cedente.
Predarea silită a bunurilor imobile
Procedura predării silite a bunurilor imobile este reglementată în art. 578-5801 C.proc.civ. Ea
constituie o formă de urmărire directă a obligaŃiei care formează obiectul raportului juridic recunoscut printr-
un titlu executoriu.
Această procedură debutează, la fel ca şi predarea bunurilor mobile, cu o somaŃie care trebuie să fi e
adresată de executorul judecătoresc persoanei împotriva căreia se realizează urmărirea.SomaŃia are aceeaşi
semnificaŃie şi în cazul predării silite a bunurilor imobile ca şi în acela al predării silite a bunurilor mobile, dar
termenul care i se acordă celui urmărit pentru îndeplinirea obligaŃiei este mai lung, respectiv de 5 zile.
Potrivit art. 579 C.proc.civ., în vederea executării silite a obligaŃiei prevăzute la articolul precedent,
„executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va
elibera imobilul cu ajutorul forŃei publice, punând pe creditor în drepturile sale”.
Executarea silită poate viza, uneori, un imobil în care se află bunuri mobile ale debitorului nesupuse
urmăririi. Cum se va proceda în acest caz? SoluŃia este precizată în art. 580. Potrivit acestui text, dacă
debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinŃa aceste bunuri în păstrarea unui custode,
pe cheltuiala debitorului.
În finalul urmăririi, executorul judecătoresc va întocmi cuvenitul proces-verbal despre realizarea
executării, stabilind totodată şi cheltuielile de executare. În privinŃa cheltuielilor de executare, procesul-
verbal constituie, şi în acest caz, titlu executoriu.
Executarea silită a altor obligaŃii de a face sau de a nu face
Necesitatea executării silite se poate ivi nu doar în cazul în care urmăritul a fost obligat printr-un
titlu executoriu să predea un bun mobil sau imobil determinat, ci şi atunci când el a fost obligat să facă ceva
sau să se abŃină de la o anumită acŃiune. OrdonanŃa nr. 138/2000 a inclus în Codul de procedură civilă
art. 5802-5805, alcătuind SecŃiunea a IV-a, intitulată tocmai „Executarea silită a altor obligaŃii de a face sau
a obligaŃiei de a nu face”.

46
 Din textul art. 5802C.proc.civ. rezultă că şi această formă de executare silită debutează tot cu o
somaŃie. Acest text reglementează o primă modalitate de executare a obligaŃiei de a face, anume
autorizarea creditorului să îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane obligaŃia respectivă. Autorizarea
se dispune numai de către instanŃa de executare, printr-o încheiere irevocabilă, şi doar dacă debitorul refuză
să-şi îndeplinească obligaŃia în termen de 10 zile de la primirea somaŃiei.Dacă însă obligaŃia de a face nu
poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin
aplicarea unei amenzi civile.
DispoziŃiile cuprinse în art. 5803 C.proc.civ. consacră principiul realizării obligaŃiei debitorului prin
plata unei amenzi cominatorii.Ele se concretizează în condamnarea debitorului la plata unei sume de bani
pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaŃiei în natură. Condamnarea debitorului la amenzi
cominatorii trebuie dispusă însă printr-o încheiere irevocabilă.
Cuantumul a
rezistenŃa debitorului.
În dreptul nostru sunt cunoscute însă şi alte situaŃii în care înfrângerea rezistenŃei debitorului unei
obligaŃii de a face sau de a nu face se poate realiza prin plata unei amenzi civile sau prin alte mijloace
asemănătoare. Astfel, de pildă, în materia drepturilor personale nepatri moniale, art. 54 alin. (2) din Decretul
nr. 31/1954 statuează că cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi poate solicita instanŃei să-l
oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către
instanŃă spre a ajunge la restabilirea dreptului respectiv. Măsuri efi ciente pentru aducerea la îndeplinire a
dispoziŃiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească irevocabilă sunt prevăzute şi în Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Dacă în urma admiterii acŃiunii autoritatea publică este
obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifi ce actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze anumite operaŃiuni administrative, executarea hotărârii defi nitive şi irevocabile se va face în
termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii”.
Procedura prezentată mai sus este aplicabilă şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaŃie
de a nu face. De asemenea, creditorul va putea cere instanŃei de executare să fi e autorizat, prin încheiere
irevocabilă, dată cu citarea părŃilor, să desfiinŃeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe
socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaŃiei de a nu face (art. 5804 C.proc.civ.).

47
2.Executarea silită indirectă.
Executarea silită indirectă se realizează prin valorificarea bunurilor debitorului sau prin poprirea
veniturilor pe care acesta le are de primit de la o terŃă persoană. Astfel cum am arătat, Codul de procedură
civilă reglementează în prezent patru forme de executare silită indirectă: urmărirea bunurilor mobile (art. 411-
449 C.proc.civ.), poprirea (art. 452-461 C.proc.civ.), urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor
prinse de rădăcini (art. 463-466 şi 469-470 C.proc.civ.) şi urmărirea silită asupra bunurilor imobile (art.
488-523 C.proc.civ.).

3.Urmărirea bunurilor mobile.

Ca şi celelalte forme de executare silită indirectă, urmărirea bunurilor mobile se realizează prin
valorificarea bunurilor deŃinute de debitor cu titlu de proprietar. Ea este o executare silită prin echivalent.
Din punct de vedere al conŃinutului urmărirea bunurilor mobile se concretizează într-o vânzare silită,
întrucât determină o transmitere a dreptului de proprietate de la debitor către terŃul participant la licitaŃie şi
care a oferit preŃul cel mai mare. Din preŃul obŃinut în urma vânzării urmează să fie acoperită creanŃa sau
creanŃele creditorilor.
Urmărirea silită a bunurilor mobile parcurge mai multe etape procedurale în cadrul cărora se
realizează unele acte de natură a pregăti vânzarea prin indisponibilizarea şi sechestrarea bunurilor şi apoi
prin licitaŃie.

4.Identificarea şi sechestrarea bunurilor mobile urmarite in cadrul executarii prin echivalent.

Urmărirea bunurilor mobile nu poate începe decât după încunoştinŃarea debitorului printr-o somaŃie.
Dacă somaŃia nu este urmată de executare, după trecerea unui timp de cel puŃin o zi, executorul judecătoresc
se va deplasa la domiciliul datornicului sau la locul unde se află bunurile mobile proprietatea acestuia şi va
proceda la inventarierea şi apoi la sechestrarea lor. În cazul în care există pericol evident de sustragere a
bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanŃei de
executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părŃilor, ca odată cu înmânarea
somaŃiei să se aplice şi sechestrul [art. 411 alin. (2) C.proc.civ.], măsură de excepŃie.
Executorul judecătoresc este obligat să procedeze la identificarea şi evaluarea bunurilor cu acordul
părŃilor. În lipsa unui asemenea acord, se va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile trebuie evaluate la
valoarea lor de circulaŃie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică şi debitorului.

48
 Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare.
Potrivit art. 412 C.proc.civ., prezenŃa organelor de poliŃie sau administrative este indispensabilă, sub
pedeapsă de nulitate, în următoarele situaŃii: -dacă uşile datornicului sunt închise şi acesta nu voieşte să le
deschidă;
-dacă nu voieşte a deschide camerele sau mobilele;
-dacă debitorul lipseşte şi nu este reprezentat de nicio rudă ce locuieşte cu el..
Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, iar bunurile găsite se vor consemna într-un proces-
verbal. Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu prilejul inventarierii bunurilor va trebui să
cuprindă următoarele menŃiuni:
- enunŃarea titlului executor în virtutea căruia se face urmărirea;
-arătarea creditorului pentru lucrurile care s-au cerut a fi urmărite, dacă o asemenea cerere s-a făcut;
-numele, prenumele şi domiciliul părŃilor, al executorului judecătoresc, precum şi a altor persoane care
au fost de faŃă la urmărire;
-somaŃia verbală făcută debitorului ca să plătească, precum şi răspunsul lui dacă a fost de faŃă;
-descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului
judecătoresc, dacă aceasta este cu putinŃă;
-arătarea locului, zilei şi orei când s-a făcut urmărirea.
Nerespectarea dispoziŃiilor art. 416 C.proc.civ. poate antrena anularea urmăririi numai în condiŃiile
art. 105 C.proc.civ., adică doar în măsura în care s-a produs părŃii o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel.
Din momentul sechestrării bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează
executarea, sub sancŃiunea unei amenzi de la 200 lei la 1000 lei, dacă fapta nu constituie infracŃiune.
Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate
folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuinŃare. O atare
măsură poate fi luată numai cu acordul creditorului, aceasta fiind o condiŃie indispensabilă.
Dacă debitorul refuză să primească bunurile în custodie sau nu este prezent la aplicarea
sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile
sechestrate unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor.
Sumele în lei sau valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preŃioase, pietrele preŃioase, obiectele de
artă, colecŃiile de valoare şi altele asemenea se ridică şi se depun, cel târ ziu a doua zi, la unităŃi specializate.
Cel care primeşte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru.

49
Obiectele sechestrate se vor putea strămuta cu încuviinŃarea executorului judecătoresc din locul unde se
află, pe cheltuiala părŃii interesate (art. 420 C.proc.civ.).
Custodele, dacă este o altă persoană decât debitorul, este îndreptăŃit şi la o plată ce se va stabili de
către executorul judecătoresc şi care se va face, cu precădere, din preŃul bunurilor urmărite (art. 421
C.proc.civ.).
Ridicarea peceŃilor se poate dispune numai de executorul judecătoresc înainte de efectuarea vânzării.
O copie după procesul-verbal de punere a peceŃilor şi de numire a custodelui se înmânează
debitorului, iar dacă acesta nu a fost prezent la urmărire i se lasă la domiciliu. De asemenea, o listă cu
obiectele urmărite se lasă custodelui, care va semna de primirea ei. Procesul-verbal de sechestru
marchează sfârşitul primei etape de urmărire a bunurilor mo bile. Totuşi trebuie să semnalăm faptul că în
cursul urmăririi pot să apară unele incidente. Astfel, este posibil ca la locuinŃa datornicului orga nul de
executare să găsească o altă urmărire făcută asupra bunurilor mobile, cu punere de peceŃi şi cu numire de
custode. Într-o atare împrejurare, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va arăta toate
aceste împrejurări, precum şi numele executorului judecătoresc care a făcut urmărirea iniŃială, declarând
totodată urmărită şi această avere de către el. În măsura în care apreciază necesar, executorul judecătoresc
poate urmări şi altă avere decât cea sechestrată iniŃial (art. 426 C.proc.civ.).
În principiu, cursul urmăririi silite nu poate fi paralizat prin atitudinea debitorului sau printr-o
intervenŃie a terŃilor. Totuşi legea se referă în mod expres la unele situaŃii de natură a temporiza sau sista
urmărirea. Astfel, potrivit art. 428 C.proc.civ., „debitorul sau o altă persoană interesată va putea solicita
încetarea sau suspendarea urmăririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea
bunului reclamat, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă
instituŃie bancară, la dispoziŃia organului de executare”.Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării
silite instanŃa de executare se va pronunŃa prin încheiere, potrivit dispoziŃiilor privitoare la ordonanŃa
preşedinŃială.

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :

50
1. Care sunt formele executarii silite directe?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
2. Ce este predarea silita a bunurilor mobile si in ce consta aceasta?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
3.Ce reprezinta autorizarea creditorului de a duce la indeplinire el insusi sau prin alte persoane obligatia
a carui creditor este ?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

51
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________
4.Cand se pot aplica amenzi cominatorii si de catre cine?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
5.Definiti executarea silită indirecta.
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.Cand se poate recurge la executarea silita directa definita de art. 572 C.proc.civ.?
a)oricand dupa declanşarea executarii silite;
b) înăuntrul termenului prevăzut în somaŃie în cazul neexecutării obligaŃiilor debitorului;

52
c)dupa trecerea termenului prevazut in cadrul somatiei.
2.Care e actul de procedura prin care se poate solutiona situaŃia în care creditorul justifică o nevoie urgentă
în executare sau când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire?
a) încheiere irevocabilă, dată fără citarea părŃilor;
b) încheiere irevocabilă, dată obligatoriu cu citarea părŃilor;
c)prin hotarare judecatoreasca.
3.Care e termenul aplicabil somatiei in cazul predarii silite a bunurilor mobile?
a)se stabileste aleator de catre organul de executare in functie de valoarea bunurilor;
b)de o zi indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte;
c)de o luna indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte.
4.Care e termenul aplicabil somatiei in cazul predarii silite a bunurilor imobile?
a)se stabileste aleator de catre organul de executare in functie de valoarea bunurilor;
b)de cinci zile indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte;
c)de o zi indiferent de titlu, valoarea creantei sau orice alte aspecte.
5.Ce se intampla cu bunurile mobile ale debitorului nesupuse urmaririi dar care se afla in imobilul urmarit?
a)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinŃa aceste bunuri în păstrarea unui
custode, pe cheltuiala debitorului;
b)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul le va depozita pe cheltuiala debitorului;
c)dacă debitorul nu ridică bunurile respective singur, executorul va încredinŃa aceste bunuri în păstrarea unui
custode, pe cheltuiala creditorului.

Teste grila de evaluare.

1.Care este principala caracteristica a procesului verbal de consemnare a cheltuielilor de executare?
a)are aceleasi atribuite si efecte ca oricare proces verbal incheiat de exectorul judecatoresc;
b)constituie titlu executoriu;
c)trebuie semnat de executor.
2.Cine poate dispune autorizarea creditorului de a duce la indepplinire el insusi sau prin alte persoane
obligatia a carui creditor este?

53
a) instanŃa de executare, printr-o încheiere irevocabilă, şi doar dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească
obligaŃia în termen de 10 zile de la primirea somaŃiei;
b) organul de executare, dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească obligaŃia în termen de 10 zile de la
primirea somaŃiei;
c)organul de executare, la cererea scrisa a creditorului, dacă debitorul refuză să-şi îndeplinească obligaŃia în
termen de 10 zile de la primirea somaŃiei.
3.Care din urmatoarele reprezinta o forma a executarii silite indirecte?
a)urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini;
b)executarea silită a altor obligaŃii de a face sau de a nu face;
c)predarea silită a bunurilor mobile.
4.In ce circumstante preşedintele instanŃei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată
fără citarea părŃilor, ca odată cu înmânarea somaŃiei să se aplice şi sechestrul?
a)cand valoarea creantei creditorului/creditorilor este excesiv de mare;
b)cand debitorul este plecat din tara si un se stie cand se intoarce;
c) cand există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire.
5.La ce valoare trebuie evaluate bunurile sechestrate de catre executor sau prin expertiza?
a)la valoarea achizitionarii lor;
b)la valoarea de circulaŃie;
c)la valoarea cea mai apropiata de cuantumul creantei de recuperat.

TEMA DE CASA:amenzi cominatorii – amenzi civile – daune interese moratorii, daune interese
compensatorii.

Tema VI. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent. Subiectele şi
obiectul popririi .

I.Obiectivele specifice ale temei : prezentarea procedurii de vanzare la licitatie publica a bunurilor
sechestrate de catre executorul judecatoresc si a notiunilor introductive ale procedurii popririi.

54
II.CompetenŃe specifice dobândite de student : insusirea termenilor si a modului de aplicare a
consemnarii, a efectuarii licitatiei publice si a recuperarii pe aceasta cale a creantei creditorului.
III.Cuvinte cheie: poprire, licitatie publica, consemnare, adresa de infiintare
IV.Structura modulului de studiu : 1. Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin
echivalent. 2. Subiectele şi obiectul popririi .
V.Rezumat: in cadrul acesteia teme se vor expune pasii care trebuie urmati in organizare si finalizarea
unei vanzari la licitatie publica si mai mult decat atat, modalitatea impartirii pretului obtinut intre
creditori sau creditorului. In plus, se vor prezenta notiunile introductive ale procedurii popririi,
subiectele si obiectul acesteia.
ConŃinutul temei :
1.Vânzarea bunurilor mobile urmărite în cadrul executării prin echivalent.
Potrivit art. 431 C.proc.civ., executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor
sechestrate prin vânzare la licitaŃie publică, vânzare directă şi prin alte modalităŃi admise de lege.Debitorul
poate proceda el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. Legea dispune că o atare vânzare se poate
dispune de executorul judecătoresc numai cu acordul creditorului [art. 431 alin. (2) C.proc.civ.].
Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părŃi, la valorificarea bunurilor urmărite prin
vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puŃin preŃul stabilit potrivit art. 439 alin. (1) C.proc.civ.
Modalitatea cea mai frecvent folosită, pentru valorificarea bunurilor sechestrate, este vânzarea la
licitaŃie publică. În acest caz, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-
verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. (2) C.proc.civ., va fixa data, ora şi
locul licitaŃiei.Vânzarea la licitaŃie se face, de regulă, la locul unde se află bunurile sechestrate. Potrivit art.
434 C.proc.civ., „vânzarea nu se va putea face în mai puŃin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni
de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. (2)”.Codul
de procedură civilă instituie şi posibilitatea scurtării sau prelungirii termenelor prevăzute de art. 434 C.proc.civ.
In cazul in care se incalca termenele prevazute de textul articolului mai sus citat este evident că ne
aflăm în prezenŃa unor norme dispozitive, destinate a ocroti interesele părŃilor, fapt pentru care nulitatea nu
poate opera decât în condiŃiile art. 105 C.proc.civ.
Legea acordă o importanŃă deosebită publicităŃii vânzării. ÎncunoştinŃarea publică a terŃilor despre
licitaŃie se face cu cel puŃin trei zile înaintea vânzării asa cum prevede art. 437 alin. (1) C.proc.civ. Actele de
publicitate menŃionate de textul citat – publicaŃiile şi anunŃurile – trebuie să cuprindă data, ora şi locul licitaŃiei,

55
enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vânzare, cu indicarea pentru fiecare a preŃului de începere a
licitaŃiei, care este preŃul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză.
Neefectuarea acestor anunŃuri este de natură să aducă prejudicii părŃilor, astfel că oricare dintre ele poate
solicita amânarea vânzării şi realizarea unei publicităŃi corespunzătoare. MenŃionăm deopotrivă că orice
amânare a vânzării face necesară efectuarea unor noi anunŃuri, cu cel puŃin trei zile înaintea vânzării.
În ziua stabilită pentru vânzare, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde se află bunurile
urmărite, împreună cu grefierul sau ajutorul său; dacă bunurile urmărite se află în altă localitate, executorul
judecătoresc va fi însoŃit de organele de poliŃie sau de primar sau viceprimar. Odată ajuns la faŃa locului,
executorul judecătoresc va primi bunurile de la custode, în ipoteza în care a fost numit un atare custode. El
va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanŃă de eliberare
custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i-au fost încredinŃate în starea în care i-au fost
încredinŃate [art. 441 alin. (2) C.proc.civ.].
Bunurile sechestrate vor fi transportate apoi în locul unde urmează să se facă vânzarea. Dacă
bunurile se află chiar în locul unde urmează să se facă vânzarea organul de executare va proceda de îndată la
efectuarea vânzării.
Vânzarea se face, astfel cum dispune art. 442 C.proc.civ., „în mod public de către executorul
judecătoresc, care va oferi spre vânzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în funcŃie de
natura şi destinaŃia lor”. PreŃul de la care începe licitaŃia este cel prevăzut în publicaŃii sau anunŃuri.
Bunul se adjudecă persoanei care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să
permită opŃiuni şi supralicitări, oferă preŃul cel mai mare, chiar dacă adjudecatarul, în lipsă de alŃi
concurenŃi, a fost singurul ofertant (art. 443 C.proc.civ.). Dacă nu se obŃine preŃul de începere a licitaŃiei, la
acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preŃ oferit. În toate cazurile la preŃ egal, va fi preferat cel
care are un drept de preemŃiune asupra bunului urmărit.PreŃul oferit de adjudecatar trebuie să fi e însă real,
serios, iar nu derizoriu, întrucât altminteri s-ar ajunge la o abuzivă deposedare a debitorului, în condiŃii vădit
deza vantajoase pentru acesta.
După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preŃ, în numerar
ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, încu viinŃată de executorul
judecătoresc, preŃul se va putea depune în cel mult 5 zile [art. 444 alin. (1) C.proc.civ.].Dacă adjudecatarul
nu se conformează obligaŃiei de plată, la care ne-am referit, licitaŃia se va relua, iar primul adjudecatar
este răspunzător atât de scăderea preŃului obŃinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru
aceasta. Acelaşi text permite să se recurgă şi la o altă modalitate de vânzare.Prin urmare, o a doua vânzare

56
poate avea loc numai în condiŃiile art. 444 alin. (1) C.proc.civ.
LicitaŃia se închide de îndată ce din sumele obŃinute se pot acoperi creanŃele care se urmăresc,
precum şi toate cheltuielile de executare. Aceasta reprezintă principala şi naturala cale de închidere a
licitaŃiei. Cu toate acestea, licitaŃia va fi declarată închisă de către executorul judecătoresc şi în cazul în care,
în timpul acesteia, survine vreuna din împrejurările prevăzute de art. 3715 sau, după caz, de art. 428.
După închiderea licitaŃiei, executorul judecătoresc este obligat să întocmească un proces-verbal
despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de
adjudecatar.
Executorul judecătoresc va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte o dovadă care
va cuprinde data şi locul licitaŃiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a
preŃului plătit sau care urmează să fie plătit.Dovada eliberată fiecărui adjudecatar constituie titlu de proprietate
asupra bunurilor vândute.
Prin urmare, vânzarea silită a bunurilor mobile are ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra
adjudecatarului. O atare vânzare are un caracter definitiv, căci legea nu admite nicio cerere de desfiinŃare a
acesteia, astfel cum rezultă şi din dispoziŃiile art. 449 C.proc.civ., cu excepŃia celei la care se referă chiar
acest text.
Legea reglementează şi situaŃia în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde la licitaŃie. Pentru o
asemenea împrejurare art. 448 alin. (1) C.proc.civ. dispune că „orice creditor care, potrivit legii, putea cere
executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanŃei sale la preŃul
prevăzut de art. 443 alin. (1)”. Potrivit aceluiaşi text, dacă preŃul este mai mare decât valoarea creanŃei,
creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiŃiile art. 444 alin. (1) C.proc.civ., suma de bani ce
reprezintă diferenŃa dintre preŃ şi valoarea creanŃei.
Potrivit art. 448 alin. (3) C.proc.civ., bunurile sechestrate, nevalorificate, rămân indisponibilizate cel
puŃin 6 luni de la data sechestru lui. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea
bunurilor respective. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie
debitorului.

2.Subiectele şi obiectul popririi .

Poprirea este acea formă a executării silite indirecte prin care se valorifică sumele de bani, titlurile de
valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului urmărit de către o terŃă
persoană, creditorul subrogându-se în mod condiŃionat şi provizoriu în drepturile acestuia din urmă.

57
 Poprirea poate fi folosită nu numai în cazul în care debitorul este o persoană fizică, ci şi în cazul în
care acesta are calitatea de persoană juridică. VocaŃia de a deveni parte într-un raport juridic de poprire are
un caracter general, căci nimeni nu se poate sustrage, în principiu, de la această procedură.
Sediul materiei este reprezentat de dispoziŃiile cuprinse în art. 452-461 C.proc.civ.
În cadrul unei popriri participă, de regulă, trei subiecŃi de drept: creditorul urmăritor, denumit şi
creditor popritor, debitorul urmărit, denumit şi debitor poprit şi o terŃă persoană, denumită terŃ poprit, care
datorează o sumă de bani debitorului urmărit. Între aceste trei subiecte de drept se stabilesc tot atâtea
raporturi juridice.
Dintre aceste raporturi juridice două preced înfiinŃarea popririi. Este vorba de raportul de creanŃă
dintre creditorul urmăritor şi debitorul urmărit, precum şi de raportul de creanŃă dintre debitorul poprit şi
terŃul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terŃul este dator faŃă de debitorul urmărit.
Cele două raporturi juridice menŃionate sunt raporturi de drept substanŃial, raporturi de creanŃă, care-şi au
izvorul, cel mai adesea, în raporturile contractuale dintre părŃi.
Al treilea raport juridic implicat într-o poprire are un caracter cu totul particular, căci el nu precede
raportul execuŃional, ci ea naştere tocmai în cadrul procedurii de urmărire silită. Cel de-al treilea raport
juridic este tot un raport de creanŃă, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul poprit este
creditor al terŃului. Dar acest raport juridic se creează prin adresa de înfiinŃare sau, după caz, de validare a
popririi.
Prin adresa de înfiinŃare sau, după caz, prin sentinŃa de validare ia naştere raportul de creanŃă dintre
creditorul urmăritor şi terŃul poprit, în sensul că acesta din urmă va trebui să plătească sumele datorate
debitorului – în limitele necesare pentru acoperirea creanŃei – direct în mâinile creditorului urmăritor – act
procedural.
Cele trei raporturi juridice se regăsesc în cazul oricărei popriri, astfel încât doctrina consideră că
existenŃa lor este de esenŃa popririi, iar nu numărul subiectelor de drept implicate într-o poprire. De altfel, s-
a admis că poprirea poate funcŃiona şi numai cu două subiecte de drept, atunci când una din părŃi
cumulează o dublă calitate, atât de creditor, cât şi de debitor.
Calitatea de creditor popritor poate aparŃine oricărei persoane care posedă o creanŃă, indiferent de
faptul că acesta este un creditor privilegiat sau un simplu creditor chirografar.Creditorul popritor trebuie să
aibă legitimare procesuală activă, iar în materie de poprire aceasta rezultă în mod implicit din existenŃa
titlului executoriu. Urmăritorul trebuie să justifice şi calitatea procesuală a debitorului urmărit şi a

58
terŃului poprit. Ne limităm aici să arătăm că şi calitatea procesuală a debitorului poprit rezultă cu
evidenŃă din chiar titlul executoriu prin care acesta este obligat faŃă de creditorul popritor. Calitatea
procesuală a terŃului poprit este determinată de virtuala existenŃă a unui raport obligaŃional între debitorul
urmărit şi terŃul poprit.
Legitimarea procesuală activă poate fi dobândită şi de către succesorii creditorului urmăritor.
Debitorul poprit nu trebuie să îndeplinească condiŃii particulare, dar el trebuie să cumuleze calitatea
de debitor al creditorului urmărit cu aceea de creditor al terŃului poprit.
În cazul debitorului minor, acesta va putea sta în instanŃa de validare a popririi numai după luarea
cuvenitelor măsuri de reprezentare sau de ocrotire a acestuia.
Creditorul poate să urmărească pe debitorii solidari pentru întreaga creanŃă simultan sau succesiv.
Dar creditorul poate urmări pe unul dintre debitorii solidari pentru întreaga datorie, fără să i se poată opune cu
succes beneficiul de discuŃiune.
TerŃul poprit este, astfel cum am arătat, debitor al debitorului urmărit. El nu trebuie să îndeplinească condiŃii
deosebite pentru a participa la o poprire. EsenŃial este ca acesta să aibă calitatea de debitor al debitorului poprit.
Obiectul popririi îl constituie sumele de bani pe care terŃul poprit le datorează debitorului urmărit. Dar
la obiectul popririi se referă în concret art. 452 alin. (1) C.proc.civ. „Sunt supuse executării silite prin poprire
sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile”.
ÎnfiinŃarea popririi se poate dispune chiar şi atunci când nu există disponibil în contul terŃului
poprit. SoluŃia este consacrată în mod expres de art. 457 alin. (2) C.proc.civ.În acest sens, instanŃa
supremă a remarcat că un atare raport – mandatul bancar - nu încetează ca efect al epuizării
disponibilităŃilor din contul debitorului, acesta putând fi alimentat prin viitoare operaŃiuni financiare, ceea
ce va face posibilă executarea.
Potrivit art. 452 alin. (2) C.proc.civ., text introdus prin Legea nr. 459/2006, nu sunt supuse executării
silite prin poprire:
a) sumele care sunt destinate unei afectaŃiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit
de dreptul de dispoziŃie;
b)sumele reprezentând credite nerambursabile sau fi nanŃări primite de la instituŃii sau organizaŃii
internaŃionale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c)sumele necesare plăŃii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfi inŃării popririi. ExcepŃi
ile menŃionate se justifică prin necesitatea ocrotirii unor valori sociale deosebite.

59
VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :
Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1.De cine se semneaza procesul verbal de sechestru? Ce se intampla daca nu intruneste toate cerintele
prevazute de lege?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
2.Cand se inchide licitatia? Toate cazurile.
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
3.Ce caracter are adresa de infiintare a popririi si care sunt efectele ei?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

60
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________
4.Care e sanctiunea aplicabila in cazul nerespectarii termenelor prevazute de art. 431 alin. (2) C.proc.civ?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
5.Ce trebuie sa cuprinda anunturile facute cu ocazia licitatiei publice?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________

61
Teste grila de autoevaluare.
1.Care e conditia in prezenta careia debitorul poate recurge la valorificarea bunurilor sechestrate el insusi?
a) se poate dispune de executorul judecătoresc numai cu acordul creditorului;
b)se poate dispune de instanta de judecata la cererea organului de executare;
c)se poate dispune de instanta de judecata cu acordul creditorului.
2.Cine trebuie sa-si exprime acordul pentru ca executorul judecatoresc ca vanda bunul direct
cumparatorului care ofera cel putin pretul stabilit pentru licitatie?
a)a creditorului;
b)a instanŃei de judecata;
c)a debitorului si a creditorului.
3.Cand fixeaza executorul judecatoresc data, ora si locul desfasurarii licitatiei publice?
a)în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului
prevăzut la art. 431 alin. (2) C.proc.civ.;
b)in termen de cel mult 2 luni de la data trimiterii somatiei;
c)in termen de cel mult o zi de la data investirii sale cu cererea de executare silita.
4.Ce fel de termene sunt cele prevazute art. 431 alin. (2) C.proc.civ?
a)de decadere;
b)imperative;
c)cu caracter dispozitiv.
5.Ce efect are amanarea licitatiei publice?
a) efectuarea unor noi anunŃuri, cu cel puŃin trei zile înaintea vânzării;
b)repetarea intregii procedura executionale incepute;
c)nulitatea absoluta a tuturor formelor de executare in cazul in care nu se repeta procedura anunturilor.

Teste grila de evaluare.

1.Cine adjudeca bunul si in ce conditii?
a) persoana care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opŃiuni şi
supralicitări, oferă preŃul cel mai mare, chiar dacă adjudecatarul, în lipsă de alŃi concurenŃi, a fost singurul

62
ofertant;
b) persoana care, după trei strigări succesive, oferă preŃul cel mai mare;
c)persoana care, în lipsă de alŃi concurenŃi, a fost singurul ofertant.
2.Ce se intampla in situatia in care pretul este egal, din partea mai multor participanti la licitatie publica?
a) va fi preferat cel care are un drept de preemŃiune asupra bunului urmărit;
b)se va relua licitatia publica;
c)se va adjudeca bunul de catre participantii cu pret egal, in cote egale.
3.Care sunt partile/subiectele popririi?
a)instanta de judecata, executorul judecatoresc, creditorul si debitorul;
b)creditorul urmăritor, debitorul urmărit, şi o terŃă persoană, denumită terŃ poprit;
c)creditorul, debitorul, o terta persoana si organul de executare.
4.Ce conditie trebuie sa indeplineasca terta persoana pentru a avea calitatea de a fi subiect al popririi?
a) datorează o sumă de bani debitorului urmărit;
b)este ruda cu debitorul urmarit;
c)este o instituŃie bancara.
5.Ce efect are adresa se infiintare a popririi?
a) ia naştere raportul de creanŃă dintre creditorul urmăritor şi debitorul urmarit;
b) ia naştere raportul de creanŃă dintre creditorul urmăritor şi terŃul poprit;
c)ia nastere raportul dintre debitorul urmarit si tertul poprit.
TEMA DE CASA: dezvoltati obiectul popririi.

Tema VII. Procedura popririi .Validarea popririi .Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin
executare silită. Natura juridică, subiectele, obiectul contestaŃiei la executare.
I.Obiectivele specifice ale temei : crearea unei imagini de ansamblu in ceea ce priveste modul de desfasurare a po
toate formele sale (simpla sau continua), insusirea unor concepte cheie cum ar fi validarea popririi, si nu in ultim
introducerea in instituitia contestatiei la executare.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student :insusirea unor concepte cheie, a modului de desfasurare a
procedurii popririi si notiunile de baza precum si notiunea de contestatie la executare.

63
III.Cuvinte cheie: poprire, validare, contestatie la executare.
IV.Structura modulului de studiu : 1.Procedura popririi. 2.Validarea propririi. 3.Eliberarea şi
distribuirea sumelor realizate prin executare silită. 4.Natura juridică, subiectele, obiectul contestaŃiei la
executare.
V.Rezumat: in cadrul acesteia teme se vor releva aspectele importante ale procedurii popririi cu toate
particularitatile sale precum si prezentarea generala a notiunii si a naturii juridice controversate a contestatiei
la executare.
ConŃinutul temei :
1.Procedura popririi.
ÎnfiinŃarea popririi
Poprirea se înfiinŃează la cererea creditorului interesat. Legea nu cuprinde dispoziŃii cu privire la
elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de poprire. În aceste condiŃii, devin aplicabile
dispoziŃiile art. 82-84 C.proc.civ., care constituie dreptul comun în materie. De arătat, doar că precizarea
sumei pentru care se solicită înfiinŃarea popririi constituie un element esenŃial al cererii.
Legea determină şi competenŃa de soluŃionare a cererii de poprire. Potrivit art. 453 alin. (1)
C.proc.civ., poprirea se înfi inŃează „de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la
domiciliul sau sediul terŃului poprit”.
De la această regulă există o excepŃie în cazul popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaŃie
de întreŃinere sau de alocaŃie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru
pagubele cauzate prin moarte, vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii, când executarea se face
asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor. În acest caz, poprirea se
dispune din oficiu de către instanŃa de fond [art. 453 alin. (2) C.proc.civ.].Poprirea se înfiinŃează fără
somaŃie, prin adresă însoŃită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia
persoane, înştiinŃându-se totodată şi debitorul despre măsura luată [art. 454 alin. (1) C.proc.civ.].
În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine terŃ poprit, interdicŃia
de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va
datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaŃiei ce se execută silit. În adresa de
înfiinŃare a popririi, se va indica numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele
juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.
Potrivit art. 454 alin. (3) C.proc.civ., în cazul în care poprirea a fost înfiinŃată ca măsură

64
asigurătorie şi nu a fost desfiinŃată până la obŃinerea titlului executoriu, se va comunica terŃului poprit copie
certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaŃiilor sale.După înfiinŃarea popririi, terŃul poprit
este răspunzător de orice plăŃi efectuate de el împotriva dispoziŃiilor de indisponibilizare ordonate de
executorul judecătoresc. Prin urmare, o atare plată nu este opozabilă creditorului popritor, fapt pentru care
acesta va putea obŃine din nou obligarea terŃului. Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile
incorporale va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaŃiune specială, întreaga valoare a creanŃei la
dispoziŃia creditorului urmăritor. O reglementare aparte este consacrată în art.
455 C.proc.civ. cu privire la situaŃiile în care, ulterior înfiinŃării popririi de instanŃă, în condiŃiile art. 453 alin.
(2) C.proc.civ., debitorul îşi schimbă domiciliul sau părăseşte unitatea la care era angajat. În acest sens, art.
455 alin. (1) C.proc.civ. dispune că poprirea rămâne în fiinŃă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de
muncă sau este pensionat.
ObligaŃiile terŃului poprit nu intră în funcŃiune odată cu comunicarea adresei de poprire. De aceea
legea instituie şi unele termene în acest scop. Potrivit art. 456 alin. (1) C.proc.civ.: „În termen de 15 zile
de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenŃa acestora, terŃul
poprit este obligat:
a)să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să
trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1);
b)să plătească direct creditorului suma reŃinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art.
453 alin. (2). La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la
reşedinŃa indicată, cheltuielile de trimitere fi ind în sarcina debitorului”.
ÎnfiinŃarea popririi se dispune în aceleaşi condiŃii şi în cazul debitorului titular de conturi bancare.
Eliberarea şi distribuirea sumei
Eliberarea şi distribuirea sumei constituie, în principiu, ultima fază procedurală de valorifi care a
creanŃei în cazul popririi.
Eliberarea şi distribuirea sumei de bani consemnate se face de executorul judecătoresc, dar numai
după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume [art. 458 alin.
(1) C.proc.civ.]. În cazul în care sunt înfiinŃate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc
suma urmăribilă din veniturile debitorului, terŃul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. (1) şi la care
ne-am referit anterior, va reŃine şi consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la
executorul judecătoresc. În acest caz, distribuirea sumei se face potrivit dispoziŃiilor generale în această

65
materie cuprinse în art. 562-571 C.proc.civ., reguli ce vor fi prezentate în partea finală a cursului.

2.Validarea propririi.
Potrivit art. 460 alin. (1) C.proc.civ.: „Dacă terŃul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaŃiile ce-i
revin pentru efectuarea popririi, creditorul, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a
liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când
terŃul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanŃa de executare în
vederea validării popririi”.
Din acest text, rezultă, în primul rând, că legea îi atribuie nu numai creditorului şi debitorului, ci şi
organului de executare dreptul de a solicita validarea popririi. Legitimarea procesuală este însă acordată părŃilor
menŃionate numai în ipoteza în care „terŃul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaŃiile ce-i revin pentru
efectuarea popririi”.
Validarea constă în verificarea condiŃiilor legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a
terŃului poprit faŃă de creditorul popritor. În instanŃa de validare se citează toate părŃile interesate în validare,
respectiv creditorul popritor, debitorul poprit şi terŃul poprit. În instanŃa de validare creditorul urmăritor va
trebui să facă dovezi corespunzătoare privitoare la existenŃa raportului de creanŃă dintre el şi debitorul
poprit, precum şi la raportul de creanŃă dintre debitorul său şi terŃul poprit.Considerăm că, în baza principiilor
dreptului comun, terŃul poprit poate fi chemat la interogatoriu.În instanŃa de validare, terŃul poprit recunoaşte
cel mai adesea existenŃa raportului obligaŃional dintre el şi debitorul poprit.
In instanŃa de validare nu se vor putea admite acele excepŃii sau apărări care pun în discuŃie fondul
dreptului, adică tocmai legalitatea sau temeinicia hotărârii puse în executare, căci o asemenea decizie se
bucură de autoritate de lucru judecat.
Asupra validării instanŃa se pronunŃă printr-o hotărâre de respingere a cererii sau printr-o hotărâre
de validare a popririi. Respingerea cererii are ca efect, astfel cum dispune în mod expres art. 460 alin. (2)
C.proc.civ., desfiinŃarea popririi şi imposibilitatea continuării urmăririi silite. În cazul admiterii cererii
instanŃa va valida poprirea şi-l va obliga pe terŃul poprit să plătească suma poprită creditorului popritor.
TerŃul poprit care cu rea-credinŃă a refuzat să-şi îndeplinească obligaŃiile privind efectuarea popririi va
putea fi amendat, prin hotărârea de validare, cu o sumă cuprinsă între 200 şi 1.000 lei.
În cazul sumelor datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenŃă, cât şi
pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin

66
scadente [art. 460 alin. (3) C.proc.civ.]. După validarea popririi, terŃul poprit va proceda, după caz, la
consemnarea sau plata prevăzută la art. 456 C.proc.civ., în limita sumei determinate expres în hotărârea de
validare.
Observăm că hotărârea de validare constituie, potrivit art. 460 alin. (4) C.proc.civ., titlu executoriu,
dar numai în împrejurarea determinată prin acest text. Această situaŃie ar impune concluzia potrivit căreia
hotărârea de validare nu este susceptibilă de exercitarea căii ordinare de atac a apelului. Numai că, la o
analiză a dispoziŃiilor art. 377 C.proc.civ., se poate constata cu uşurinŃă că hotărârea la care ne referim nu
face parte din categoria hotărârilor definitive şi nici din aceea a hotărârilor irevocabile. De aceea,
considerăm totuşi că o atare hotărâre este susceptibilă atât de apel, cât şi de recurs.
Împotriva hotărârii de validare se pot exercita şi căile extraordinare de atac, dacă sunt întrunite
cerinŃele legale în acest scop.
Hotărârea de validare face parte din categoria hotărârilor constitutive de drepturi, căci prin
intermediul ei se realizează un transfer al creanŃei în favoarea creditorului urmăritor
Executarea popririi
Hotărârea de validare a popririi constituie, din punct de vedere al dreptului substanŃial, o cesiune
forŃată de creanŃă. Dacă nu au fost înfiinŃate şi alte popriri creditorul urmăritor dobândeşte un drept exclusiv
asupra sumei poprite. În caz contrar, creditorul care a obŃinut primul înfiinŃarea popririi va veni în concurs cu
toŃi ceilalŃi creditori popritori.
Din punct de vedere al modului de executare, poprirea poate fi simplă sau continuată. Poprirea
simplă se realizează printr-o singură plată, ceea ce se întâmplă, de regulă, în cazul creanŃelor mai reduse
ca valoare. Cea continuată se realizează prin plăŃi succesive. Este ceea ce se întâmplă în cazul popririi
asupra salariului sau asupra altor venituri periodice.În cazul în care poprirea are ca obiect titluri de valoare sau
alte bunuri mobile incorporale, executorul judecătoresc va ordona vânzarea lor, în condiŃiile prevăzute de lege
pentru valorificarea bunurilor mobile.
Hotărârea de validare a popririi poate fi valorificată de creditor în termenul general de prescripŃie,
respectiv de 3 ani.

3.Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită.

Ultima etapă a oricărei urmăriri silite o constituie, în principiu, eliberarea şi distribuirea preŃului.
Legea distinge între situaŃia în care la urmărire a participat un singur creditor şi cea în care la urmărire au

67
participat mai mulŃi creditori.
În primul caz, principiul este acela că suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează
creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă
debitorului (art. 562 C.proc.civ.).
Cel de-al doilea caz vizează existenŃa mai multor creditori. În acest caz, se pune problema
distribuirii preŃului. În acest sens, art. 563 alin. (1) C.proc.civ. dispune că, dacă executarea silită a fost
pornită de mai mulŃi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au
depus şi alŃi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc va proceda la distribuirea sumei potrivit
următoarei ordini de preferinŃă, dacă legea nu dispune altfel:
„a) creanŃele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru
conservarea bunurilor al căror preŃ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul
comun al creditorilor;
b)creanŃele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit
legii, ajutoarele pentru întreŃinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de
muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăŃii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul
asigurărilor sociale, precum şi creanŃele reprezentând obligaŃia de reparare a pagubelor cauzate prin
moarte, vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii;
c)creanŃele rezultând din obligaŃia de întreŃinere, alocaŃii pentru copii sau obligaŃia de plată a altor sume
periodice destinate asigurării mijloacelor de existenŃă;
d)creanŃele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuŃii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e)creanŃele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f)creanŃele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăŃii publice prin fapte ilicite;
g) creanŃele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de
lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
h) creanŃele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i)alte creanŃe.
În cazul creanŃelor care au aceeaşi ordine de preferinŃă, dacă legea nu dispune altfel, suma realizată
se repartizează între creditori proporŃional cu creanŃa fiecăruia. Dacă însă există creditori care, asupra
bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinŃă conservate, în condiŃiile
prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanŃele lor vor fi plătite înaintea

68
celor prevăzute la art. 563 alin. (1) lit. b) C.proc.civ.
Legea reglementează şi modul în care trebuie procedat în ipoteza în care unul dintre titlurile depuse
de creditori conŃine obligaŃia de a plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul
debitorului după efectuarea executării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate. Într-o
asemenea împrejurare, executorul judecătoresc sau partea interesată va trebui să sesizeze instanŃa în
circumscripŃia căreia se face executarea, care va stabili suma globală cu care creditorul va participa la
distribuirea sumei realizate prin urmărire. InstanŃa se pronunŃă printr-o încheiere, dată fără citarea părŃilor,
susceptibilă numai de recurs. Într-un mod similar, va proceda instanŃa şi atunci când se constată că
debitorul a decedat, iar, în raport cu numărul moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a
făcut împărŃeala moştenirii sau alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanŃelor este greu de realizat. În
acest caz, instanŃa va stabili suma totală ce se cuvine creditorului, precum şi cea pe care o va plăti fi ecare
moştenitor în parte [art. 566 alin. (2) C.proc.civ.].
Eliberarea sau distribuirea sumei realizate din executare se poate face numai după trecerea unui
termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau
distribuirea acesteia, cu citarea părŃilor şi creditorilor care şi-au depus titlurile.
Despre elibe
nemulŃumite de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se
consemnează de executorul judecătoresc în procesul-verbal anterior menŃionat. Împotriva acestui proces-
verbal se poate face contestaŃie de către persoana nemulŃumită, în termen de 3 zile. ContestaŃia suspendă
de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea sumei.

4.Natura juridică, subiectele, obiectul contestaŃiei la executare.

ContestaŃia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părŃi
sau terŃele persoane interesate pot obŃine desfiinŃarea măsurilor ilegale de urmărire silită. Această cale
procedurală este reglementată în art. 399-404 C.proc.civ., texte ce alcătuiesc cea de a VI-a SecŃiune din
primul capitol al CărŃii a V-a din acest cod.
ContestaŃia nu reprezintă însă singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea
unor drepturi. Astfel, terŃele persoane pot recurge şi la calea procedurală a unei cereri separate, în ipoteza
în care ele n-au introdus contestaŃia la executare înăuntrul termenului legal. Este ceea ce dispune, în mod
expres, art. 401 alin. (3) C.proc.civ.

69
 ContestaŃia la executare este un mijloc procedural specific ultimei faze a procesului civil, respectiv
executării silite. Natura juridică a instituŃiei a fost controversată în doctrină. Într-adevăr, potrivit art. 399
alin. (1) C.proc.civ., „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate
face contestaŃie de către cei interesaŃi sau vătămaŃi prin executare”. De asemenea, potrivit art. 58 din Legea
nr. 188/2000: „Cei interesaŃi sau vătămaŃi prin actele de executare pot formula contestaŃie la executare, în
condiŃiile pre văzute de Codul de procedură civilă”. Or, astfel cum s-a arătat, termenul de contestaŃie induce
ideea exercitării unei „plângeri” împotriva actelor sau măsurilor adoptate de o anumită autoritate.
Unii autori au caracterizat însă contestaŃia la executare ca o acŃiune civilă obişnuită. Doctrina actuală
promovează punctul de vedere potrivit căruia contestaŃia la executare se înfăŃişează ca o cale de atac
specială atunci când ea este exercitată de către una dintre părŃi şi ca o acŃiune civilă particulară în cazul
promovării ei de către o terŃă persoană vătămată prin măsurile de executare silită.
Calificarea contestaŃiei la executare depinde de modul în care ea este privită. Într-adevăr, o
caracterizare generală a contestaŃiei la executare poate conduce la calificarea ei ca un mijloc procedural mixt:
de cale de atac şi de acŃiune în anulare. Dacă privim însă contestaŃia la executare în concret, respectiv în
funcŃie de scopul urmărit de către titular, calificarea acesteia trebuie să fie diferită.
Astfel, contestaŃia promovată de părŃi – creditor sau debitor – are ca scop anularea unor acte sau
măsuri de executare reputate de ele ca fiind nelegale. Motivele unei astfel de contestaŃii sunt dintre cele mai
diverse. Cel mai adesea, contestaŃia la executare este promovată de debitor care se poate plânge de
sechestrarea ori indisponibilizarea unor bunuri neurmăribile sau de nesocotirea unor formalităŃi
procedurale. În toate cazurile în care contestaŃia la executare este exercitată de părŃi, ea are fizionomia unei
căi de atac, întrucât prin ea se urmăreşte un efect similar cu acela al desfi inŃării unei hotărâri judecătoreşti
sau a altui act jurisdicŃional, respectiv desfiinŃarea unor acte sau măsuri execuŃionale. Iată de ce achiesăm la
calificarea contestaŃiei la executare, în asemenea împrejurări, ca o cale de atac, dar ca una cu caracter
special.
De altfel, referindu-se la contestaŃiile care au ca obiect înŃelesul, întinderea şi aplicarea
dispozitivului hotărârii puse în executare, unii autori au remarcat deosebirile esenŃiale care există între
contestaŃia la executare şi toate celelalte căi de atac. Într-adevăr, prin intermediul căilor de atac sunt aduse
în discuŃie probleme legate de modul de soluŃionare a acŃiunii în fond sau vicii de ordin procedural ce au
afectat procesul de elaborare al hotărârii. Or, contestaŃia la executare are un alt obiect, anume regularitatea
actelor de urmărire silită, iar nu justeŃea sau legalitatea soluŃiei pronunŃate de instanŃa de judecată asupra
fondului. ContestaŃia la executare este fundamental diferită de căile de atac de drept comun şi în privinŃa

70
efectelor pe care le produce, în sensul că hotărârea pronunŃată are ca finalitate simpla desfiinŃare a actelor
nelegale de executare.
În ceea ce priveşte contestaŃiile promovate de terŃele persoane, ele au, în general, ca obiectiv
scoaterea de sub urmărire a unor bunuri ce constituie proprietatea contestatorului. De aceea, în asemenea
împrejurări, contestaŃia a fost calificată adeseori ca o acŃiune în „scindare”3) sau în anulare4), căci contestatorul
angajează pe această cale un veritabil litigiu cu caracter petitoriu.
Codul de procedură civilă, în art. 399, conŃine o formulare generală cu privire la subiectele
contestaŃiei la executare. Potrivit acestui text, orice executare silită se poate contesta de „cei interesaŃi sau
vătămaŃi prin executare”. O formulare asemănătoare cuprinde şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti.
Un asemenea interes revine, în primul rând, persoanelor implicate în mod direct în raportul juridic
execuŃional: creditorul şi debitorul. Cel mai adesea, astfel cum am subliniat deja, calea contestaŃiei la
executare este folosită de către debitor.Într-adevăr, interesul acestuia este de a temporiza urmărirea declanşată
împotriva bunurilor sale, fi e doar pentru a mai obŃine un răgaz de timp pentru predarea bunului ori pentru
efectuarea plăŃii la care a fost obligat printr-un titlu executoriu. De aceea, el poate formula cele mai diverse
obiecŃiuni cu privire la regularitatea procedurii execuŃionale, cum ar fi urmărirea unor bunuri neurmăribile,
efectuarea executării cu încălcarea unor forme de procedură, nerespectarea dispoziŃiilor legale cu privire la
timpul în care se poate face executarea etc. Creditorul este însă interesat în realizarea cu celeritate a dreptului
său. Aşa fiind, contestaŃia sa nu va urmări temporizarea executării şi ea va fi formulată doar în mod
excepŃional, cum ar fi cazul neurmăririi unor bunuri ce ar putea fi valorificate mai uşor sau nerespectarea
altor dispoziŃii procedurale de natură a-l prejudicia pe contestator, ori refuzul executorului de a îndeplini
un act de executare.
Calea contestaŃiei la executare poate fi folosită şi de persoanele străine de raportul execuŃional. TerŃii
pot uza însă de această cale procedurală numai în măsura în care au fost vătămaŃi prin actele sau măsurile
de executare silită. Altminteri, terŃii nu pot justifica niciun interes în exercitarea contestaŃiei la executare.
De asemenea, este util să precizăm că, pentru terŃi, contestaŃia la executare nu reprezintă unicul
mijloc procedural prin care se pot plânge împotriva urmăririi unor bunuri proprietatea lor. Ei pot recurge şi la
promovarea unei acŃiuni în revendicare sau la o acŃiune posesorie.
Vom adăuga aici că legitimarea procesuală este recunoscută de lege şi procurorului. Ministerul public
va putea uza de calea contestaŃiei la executare în condiŃiile generale statornicite de art. 45 C.proc.civ.

71
 Obiectul contestaŃiei la executare poate viza urmărirea propriu-zisă şi înŃelesul, întinderea ori
aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută. O atare distincŃie este făcută chiar de art. 399-400
C.proc.civ. ContestaŃiile privitoare la înŃelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, la
care se referă art. 399-400 C.proc.civ., sunt cunoscute în doctrină sub denumirea de contestaŃii la titlu.
Toate celelalte contestaŃii, la care se referă art. 399 alin. (1) (prima parte a textului) şi art. 400
alin. (1) C.proc.civ., şi care poartă asupra urmăririi însăşi sunt cunoscute sub denumirea de contestaŃii la
executare propriu-zise. Acestea sunt şi cele mai frecvente contestaŃii la executare care se exercită în
practică. ContestaŃiile din prima categorie – contestaŃiile la titlu – sunt mai rar folosite în practică, deoarece
una dintre obligaŃiile esenŃiale ale judecătorului este aceea de a stabili în termeni imperativi şi lipsiŃi de
orice echivoc măsurile dispuse prin dispozitivul hotărârii.
În cadrul contestaŃiilor la titlu, legea include şi acele situaŃii în care „organul de executare refuză să
înceapă executarea silită ori îndeplinească un act de executare în condiŃiile prevăzute de lege” [art. 399 alin. (1)
C.proc.civ.]. Textul extinde astfel sfera de aplicaŃiune a contestaŃiilor la titlu, deşi, după părerea noastră, în cazul
analizat nu este vorba de o veritabilă interpretare a titlului executoriu. SoluŃia ar fi justificată, în opinia
noastră, cu deosebire în cazul refuzului de a porni executarea silită de către organul de executare, iar nu şi în
cazul refuzului de a îndeplini alte acte de executare.
Totuşi, este de remarcat că Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti face distincŃie între
contestaŃia la executare, care poate fi exercitată, potrivit art. 58, în condiŃiile prevăzute de Codul de
procedură civilă şi calea procedurală a plângerii. Acest din urmă mijloc procedural este reglementat de lege
tocmai pentru cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare.
ContestaŃiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect orice neregularităŃi procedurale săvârşite cu prilejul
activităŃii de urmărire silită.
MenŃionăm că, prin Legea nr. 219/2005, a fost introdus în Codul de procedură civilă la art. 399 şi
alin. (21) (modificat prin Legea nr. 459/2006), text potrivit căruia contestaŃia la executare poate fi exercitată
de cei interesaŃi sau vătămaŃi şi împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie,
dată fără îndeplinirea condiŃiilor legale.
În fine, mai este de reŃinut că, potrivit art. 4001 C.proc.civ., contestaŃiile la executare pot avea ca obiect
şi împărŃirea bunurilor proprietate comună.

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

72
 Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1.Care sunt exceptiile de la procedura popririi?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________
2. Care sunt obligatiile tertului poprit dupa infiintarea popririi?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
_____________________________________________
3.Care sunt persoanele cu legitimare procesuala activa pentru a solicita validarea popririi?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

73
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________________________________
4.Ce reprezinta contestatia la executare si care sunt formele acesteia?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________
5.Cand poate fi exercitată contestaŃia la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus învestirea cu
formulă executorie si in ce conditii?
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________

Teste grila de autoevaluare.

74
1.Competenta de solutionare a cererii de poprire este conferita:
a)executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terŃului poprit;
b)instantei de judecata de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terŃului poprit;
c)executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul creditorului ori de la domiciliul sau sediul terŃului poprit.
2.Cand se solutioneaza cererea de poprire de catre instanta de fond?
a)intotdeauna;
b) în cazul popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaŃie de întreŃinere sau de alocaŃie pentru copii;
c) în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin moarte, vătămarea
integrităŃii corporale sau a sănătăŃii, când executarea se face asupra bunurilor imobile detinute de debitor.
3.Ce se intampla daca tertul poprit efectueaza plati împotriva dispoziŃiilor de indisponibilizare ordonate de
executorul judecătoresc?
a)se reia toata procedura de executare, inclusiv infiintarea si validarea popririi;
b)se sanctioneaza tertul poprit cu o amenda civila indreptata spre maxim;
c)o atare plată nu este opozabilă creditorului popritor, fapt pentru care acesta va putea obŃine din nou
obligarea terŃului.
4.Cand debitorul isi schimba locul de munca, de la angajatorul care e tert poprit:
a)se infiinteaza o noua poprire la noul angajator;
b)poprirea rămâne în fiinŃă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă sau este pensionat;
c)se desfiinteaza poprirea.
5.Care e momentul declanşarii obligatiilor tertului poprit?
a)in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la
scadenŃa acestora;
b)de la data comunicarii popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenŃa acestora;
c)in termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la
scadenŃa acestora.

Teste grila de evaluare.

1.Care e termenul in care se poate exercita validarea popririi?

75
a)2 luni de la datacând terŃul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă;
b)3 luni de la data când terŃul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă;
c)6 luni de la data când terŃul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
2.Ce persoane se citeaza in fata instantei pentru validarea popririi?
a)organul de executare, creditorul popritor, debitorul poprit şi terŃul poprit;
b)creditorul popritor, debitorul poprit şi terŃul poprit;
c) creditorul popritor şi terŃul poprit.
3.Care e efectul respingerii cererii de validare a popririi?
a)desfiinŃarea popririi şi imposibilitatea continuării urmăririi silite;
b)desfiintarea popririi;
c)obligarea tertului poprit de a elibera sumele corespunzatoare creditorului popritor.
4.Formele popririi:
a)simpla sau continua;
b)nu exista decat o singura forma a popririi;
c)simpla sau complexa.
5.Ce reprezinta contestatia la executare?
a)o actiune civila de drept comun;
b)o cale de atac impotriva formelor de executare nelegal indeplinite;
c)un mijloc procedural caracteristic ultimei faze a procesului civil.
TEMA DE CASA:natura juridica a contestatiei la executare.

Tema VIII. CompetenŃa de soluŃionare şi termenul pentru exercitarea contestaŃiei la executare. Reguli
procedurale privind judecarea contestaŃiei la executare, căile de atac împotriva hotărârii, soluŃiile
pronunŃate asupra contestaŃiei. Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de
executare . Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite. Întoarcerea executării.

I.Obiectivele specifice ale temei :prezentarea ultimelor etape ale procedurii executionale, insusirea
conceptelor cheie - cai de atac, intoarcerea executarii, indreptare – modalităŃile de soluŃionare a

76
contestaiei la executare.
II.CompetenŃe specifice dobândite de student :uzitarea corecta a contestatiei la executare precum si
exercitarea cailor de atac ordinare si extraordinare impotriva solutiei pronunŃate in cadrul contestatiei la
executare si de asemenea remediile acesteia.
III.Cuvinte cheie: cai de atac, intoarcerea executarii, indreptare.
IV.Structura modulului de studiu : 1.CompetenŃa de soluŃionare şi termenul pentru exercitarea
contestaŃiei la executare. 2.Reguli procedurale privind judecarea contestaŃiei la executare, căile de atac
împotriva hotărârii, soluŃiile pronunŃate asupra contestaŃiei. 3.Plângerea împotriva refuzului executorului
de a îndeplini un act de executare . 4.Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite.
5.Întoarcerea executării.
V.Rezumat: in cadrul acestei teme en vom referi la modalitatea de soluŃionare a contestatiei la
executare precum si remediile aplicabile acesteia. De asemenea, va fi prezentata institutia intoarcerii
executarii silite.
ConŃinutul temei :
1.CompetenŃa de soluŃionare şi termenul pentru exercitarea contestaŃiei la executare.
În privinŃa competenŃei, legea face distincŃie, astfel cum am remarcat deja, între contestaŃiile la titlu
şi contestaŃiile la executarea propriu-zisă. Astfel, potrivit art. 400 alin. (1) C.proc.civ., contestaŃiile se
introduc la instanŃa de executare.
Potrivit art. 400 alin. (2) C.proc.civ.: „ContestaŃia privind lămurirea înŃelesului, întinderii sau aplicării
titlului executoriu se introduce la instanŃa care a pronunŃat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea
contestaŃie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicŃie, competenŃa de soluŃionare
aparŃine instanŃei de executare”.Textul citat îndreptăŃeşte concluzia potrivit căreia toate contestaŃiile la titlu
intră în căderea instanŃei care a pronunŃat hotărârea ce se execută.
Pentru raŃiuni similare, toate celelalte contestaŃii la executare sunt date de art. 400 alin. (1)
C.proc.civ. în competenŃa instanŃei care execută hotărârea.
De la regula instituită de art. 400 alin. (2) C.proc.civ., chiar acest text face o importantă excepŃie în
privinŃa contestaŃiilor ce au ca obiect un titlu executoriu ce nu emană de la „un organ de jurisdicŃie”. Din
formularea acestui text rezultă că el are în vedere tot categoria contestaŃiilor ce au ca obiect lămurirea
înŃelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Textul menŃionat dă aceste contestaŃii la titlu în
competenŃa instanŃei de executare.

77
 Codul de procedură civilă, în art. 401 alin. (1), cuprinde o reglementare particulară cu privire la
termenul de exercitare a contestaŃiei la executare. Potrivit art. 401alin. (1) C.proc.civ. ter menul pentru
exercitarea contestaŃiei începe să curgă de la data când:
„a) contestatorul a luat cunoştinŃă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini
un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinŃarea privind înfiinŃarea popririi. Dacă poprirea
este înfiinŃată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaŃie pentru debitor începe cel mai târziu
la data efectuării primei reŃineri din aceste venituri de către terŃul poprit;
c)debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaŃia ori de la data când a luat cunoştinŃă de primul
act de executare, în cazurile în care nu a primit somaŃia sau executarea se face fără somaŃie”.
Textul citat este semnificativ în privinŃa momentului de când începe să curgă termenul de 15 zile,
dar şi în privinŃa situaŃiilor la care se referă cele trei împrejurări pe care le determină. Principiul este însă
acela potrivit căruia termenul de 15 zile începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinŃă de
actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
ContestaŃia privind lămurirea înŃelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face
oricând înăuntrul termenului de prescripŃie a dreptului de a cere executarea silită.
ContestaŃia la executare se soluŃionează cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanŃă,
care se aplică în mod corespunzător. Este un principiu de bază şi care este consa crat anume în art. 402 alin.
(1) C.proc.civ. În acest scop, părŃile se citează „în termen scurt”.
O regulă derogatorie de la dreptul comun este statornicită în acelaşi text şi ea vizează soluŃionarea de
urgenŃă a contestaŃiei şi cu precădere faŃă de alte cauze.
După sesizare, instanŃa poate dispune suspendarea executării silite, dar numai dacă se depune o
cauŃiune în cuantumul fixat de instanŃă, cu excepŃia cazului în care legea dispune altfel [art. 403 alin. (1)
C.proc.civ.]Asupra acestor cereri de suspendare instanŃa competentă se pronunŃă prin încheiere, care poate fi
atacată cu recurs, în mod separat [art. 403 alin. (3) C.proc.civ.]
În cazuri urgente, preşedintele instanŃei poate dispune, dacă s-a plătit cauŃiunea, prin încheiere şi
fără citarea părŃilor, suspendarea provizorie a executării până la soluŃionarea de către instanŃă a cererii de
suspendare prevăzut de art. 403 C.proc.civ.
Tot ca o particularitate semnalăm faptul că, de data aceasta, legea determină şi cuantumul
cauŃiunii ce trebuie depusă de către solicitant. Aceasta este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de

78
500 lei pentru cererile neevaluabile în bani.
Administrarea probelor se va face şi în faŃa instanŃei competente a statua asupra contestaŃiei la
executare după regulile dreptului comun.Cu toate acestea, în cadrul contestaŃiei la executare nu se vor
administra decât acele probe care sunt necesare pentru a demonstra nelegalitatea măsurilor sau a actelor de
urmărire silită.Pe de altă parte, în privinŃa probelor, se va Ńine seama şi de natura şi scopul urmărit prin
contestaŃia la executare care formează obiectul judecăŃii. Astfel, în principiu, în cazul contestaŃiilor la
titlu nu este necesară administrarea unor dovezi deosebite, căci interpretarea şi desluşirea conŃinutului şi a
modului de aplicare a dispozitivului hotărârii trebuie să se facă de instanŃa competentă pe baza pieselor de
la dosar, iar nu pe baza unor dovezi extrinseci.
SituaŃia este cu totul diferită în cazul contestaŃiilor la executare propriu-zise. Astfel, în cazul unor
neregularităŃi procedurale, cum ar fi cele privitoare la timpul şi locul executării, perimarea executării
silite, neîndeplinirea unor formalităŃi execuŃionale indispensabile, viciul procedural va rezulta cel mai
adesea din actele de la dosarul execuŃional. În cazul în care contestaŃia la executare este formulată de un
terŃ care susŃine că i s-au urmărit bunuri proprietatea sa acesta va trebui să-şi dovedească dreptul său prin
probe corespunzătoare.
În privinŃa căilor de atac împotriva hotărârilor pronunŃate asupra contestaŃiilor la executare, Codul de
procedură civilă a stabilit un regim juridic distinct pentru contestaŃiile la executare propriu-zise şi pentru
contestaŃiile la titlu. Astfel, în privinŃa contestaŃiilor la executare propriu-zise, art. 402 alin. (2) C.proc.civ. a
instituit principiul potrivit căruia „hotărârea pronunŃată cu privire la contestaŃie se dă fără drept de apel”. Ne
aflăm în prezenŃa altui caz de suprimare a căii ordinare de atac a apelului în materia executării silite.
Cu toate acestea, de la principiul enunŃat chiar art. 402 alin. (2) C.proc.civ. face două excepŃii
importante şi deopotrivă justificate. Prima excepŃie vizează hotărârile pronunŃate în temeiul art. 4001
C.proc.civ., adică cele pronunŃate cu privire la împărŃirea bunurilor comune în cadrul judecării contestaŃiei la
executare. A doua excepŃie vizează hotărârile pro nunŃate în temeiul art. 401 alin. (2) C.proc.civ., adică cele
pronunŃate asupra contestaŃiei introduse de un terŃ care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real
asupra bunului urmărit.
Ambele excepŃii se justifică pe deplin în considerarea faptului că, în asemenea situaŃii, are loc o a
adevărată judecată de fond, cu toate garanŃiile procesuale, astfel că este normal ca hotărârea pronunŃată să
poată fi atacată potrivit regulilor de drept comun, adică atât cu apel, cât şi cu recurs.
În privinŃa contestaŃiilor la titlu, legea aplică principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta
principalului. Într-adevăr, potrivit art. 402 alin. (3) C.proc.civ.: „Hotărârea prin care s-a soluŃionat contestaŃia

79
privind înŃelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea
ce se execută”.
Codul de procedură civilă nu conŃine dispoziŃii derogatorii de la dreptul comun în privinŃa
posibilităŃilor de exercitare a căilor extraordinare de atac. Aşa fiind, doctrina consideră că împotriva
hotărârilor pronunŃate asupra contestaŃiilor la executare se pot exercita şi căile extraordinare de atac3), dacă
cerinŃele legale de exercitare a acestora sunt întrunite.
De cele mai multe ori, contestaŃia la executare are un scop limitat, anume acela al anulării unui act
de executare silită. Ea poate avea ca finalitate însă chiar revendicarea bunului urmărit de către o terŃă
persoană.
Mai întâi, este necesar să precizăm că în cazul respingerii contestaŃiei nu se ridică probleme
deosebite, căci efectul firesc al unei asemenea decizii este reluarea executării dacă aceasta a fost suspendată.
Dacă nu s-a dispus suspendarea executării cu prilejul judecării contestaŃiei, activitatea de executare va
continua în mod firesc. Hotărârea de respingere a contestaŃiei va avea putere de lucru judecat şi o a doua
contestaŃie la executare pentru acelaşi motiv va fi inadmisibilă.
În cazul respingerii contestaŃiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru
pagubele cauzate prin întârzierea executării. Despăgubirea poate fi dispusă ori de câte ori se constată
întârzierea executării, fără ca legea să impună vreo condiŃie specială, culpa procesuală a contestatorului fiind
suficientă.
În cazul admiterii contestaŃiei la executare, efectele hotărârii diferă şi în funcŃie de motivele
invocate de contestator şi acceptate de către instanŃa de judecată. Potrivit art. 404 alin. (1) C.proc.civ., în
cazul admiterii contestaŃiei, „instanŃa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune
îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau
efectuarea actului de executare a cărui în deplinire a fost refuzată”.
În cazul contestaŃiei la executare ce are ca obiect refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un
act de urmărire, admiterea ei determină obligarea organului de executare la îndeplinirea acelui act.
Admiterea contestaŃiei la titlu are ca efect continuarea executării silite în condiŃiile şi cu
interpretările date dispozitivului de către instanŃa care a avut competenŃa de a o soluŃiona.

3.Plângerea împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de executare .

Legea nr. 188/2000 reglementează, în art. 54, şi posibilitatea îndreptării erorilor materiale şi a

80
completării omisiunilor vădite. Legea nu cuprinde o reglementare detaliată a celor două instituŃii procesuale,
astfel că unele din principiile dreptului comun sunt aplicabile şi în această materie.
Într-adevăr, un singur text este consacrat celor două instituŃii menŃionate. Potrivit art. 54 din Legea
nr. 188/2000: „Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni
vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părŃilor, dacă
lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşe lilor sau completarea omisiunilor. Cererea de
îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluŃiona de urgenŃă. Despre îndreptarea sau
completarea efectuată se face menŃiune pe toate exemplarele actului”.
Observăm că procedura de soluŃionare a cererilor este identică în cazul celor două instituŃii
procesuale pe care le consacră textul citat. Legea nu determină însă conŃinutul sintagmelor folosite: „erori
materiale” şi „omisiuni vădite”. Socotim că este vorba de erori materiale sau omisiuni cu privire la
numele, calitatea şi susŃinerile părŃilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale. La aceste
erori şi omisiuni se referă şi art. 281 alin. (1) C.proc.civ., astfel că legea specială se completează în mod
corespunzător cu dispoziŃiile dreptului comun.
Totuşi, sunt de remarcat şi unele note particulare cu privire la incidenŃa celor două instituŃii
procesuale. În primul rând, completarea actului de executare este posibilă numai dacă omisiunea are un
caracter vădit. În al doilea rând, ambele instituŃii îşi găsesc aplicare doar dacă lucrările dosarului cuprind
„date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor”.
Cererea de îndreptare sau de completare a actului este de competenŃa executorului judecătoresc, care
se va pronunŃa în toate cazurile numai după citarea părŃilor. Este o altă particularitate faŃă de dreptul
comun. În fine, cererea de îndreptare sau de completare a actului se soluŃionează de urgenŃă.

5.Întoarcerea executării.
Întoarcerea executării silite nu a fost reglementată, în mod expres, în Codul de procedură civilă. Cu toate
acestea, o parte a doctrinei a invocat şi dispoziŃiile art. 311 alin. (2) C.proc.civ., pentru a explica că întoarcerea
executării operează de plin drept, fără să mai fie necesară formularea unei acŃiuni separate. Într-adevăr, art. 311
alin. (2) C.proc. civ. dis pune că: „Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea
hotărâri sunt desfiinŃate de drept, dacă instanŃa de recurs nu dispune altfel”.
Totuşi, aplicarea practică a principiului enunŃat de textul citat a întâmpinat dificultăŃi, majoritatea
doctrinei considerând necesară promovarea unei acŃiuni separate pentru a se dispune întoarcerea executării.

81
În practică s-a considerat, uneori, că întoarcerea executării poate fi obŃinută şi pe calea ordonanŃei
preşedinŃiale, dacă sunt îndeplinite condiŃiile art. 581 C.proc.civ.
Noua reglementare procesuală, consacrată prin OrdonanŃa de urgenŃă nr. 138/2000, are şi meritul de a
acoperi lipsa unei reglementări privitoare la întoarcerea executării. În acest scop, în Codul de procedură
civilă s-a introdus, după SecŃiunea a VI-a din Capitolul I al CărŃii a V-a, o nouă secŃiune, a VI1, intitulată
„Întoarcerea executării”.
Potrivit art. 4
dreptul părŃii, care a obŃinut desfiinŃarea executării, la restabilirea situaŃiei anterioare.
În concretizarea acestui principiu, art. 4041 alin. (2) C.proc.civ. dispune că bunurile asupra cărora s-a
făcut executarea se vor restitui celui îndreptăŃit. Acest text vizează una dintre cele mai simple situaŃii care
se pot ivi în practică, respectiv aceea în care executarea s-a realizat prin predarea bunurilor mobile sau
imobile ale debitorului (executare silită directă).
A doua situaŃie care se poate ivi este aceea în care executarea s-a făcut prin vânzarea unor bunuri
mobile. Într-o asemenea împrejurare, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a
sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcŃie de rata inflaŃiei, cu excepŃia situaŃiei când îşi găseşte
aplicare art. 449 C.proc.civ. SoluŃia este raŃională şi este destinată să asigure o repunere integrală a părŃii în
situaŃia anterioară. Şi excepŃia la care se referă art. 449 C.proc.civ. are o justificare deplină, căci ea vizează
situaŃia în care adjudecatarul bunului a plătit preŃul. Într-adevăr, într-o asemenea situaŃie, nu este admisibilă
nicio cerere de desfi inŃare a vânzării împotriva adjudecatarului, „în afară de cazul în care a existat fraudă
din partea acestuia”.
Legea determină şi instanŃa care are competenŃa de a dispune întoarcerea executării. Astfel, în cazul în
care instanŃa judecătorească a desfi inŃat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, ea
va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaŃiei anterioare [art. 4042 alin. (1) C.proc.civ.].
Dacă instanŃa care a desfi inŃat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a
luat măsura restabilirii situaŃiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanŃa care
rejudecă fondul [art. 4042 alin. (2) C.proc.civ.].
Ce se întâmplă în cazul în care restabilirea situaŃiei anterioare nu s-a dispus de instanŃa de judecată,
în condiŃiile precizate anterior, respectiv de art. 4042 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.? Pentru o asemenea ipoteză,
art. 4042 alin. (3) C.proc.civ. dispune că persoana îndreptăŃită va putea cere restabilirea situaŃiei anterioare
„instanŃei competente potrivit legii”. În cazul în care titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanŃă
judecătorească a fost desfiinŃat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanŃelor

82
judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaŃiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi
prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obŃine pe calea unei cereri introduse la instanŃa prevăzută
de art. 4043 alin. (3) C.proc.civ. (art. 4043 C.proc.civ.).

VII. Bibliografie complementară pentru aprofundare :

Ioan Leş, Tratat de drept procesual civil, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008 .
Timpul necesar studiului: 3 h sau 30 min. / zi

Întrebări recapitulative :
1. Prezentati conpetenta de solutionare a contestatiei la executare.
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
2. Care sunt termenele in care se poate exercita contestatia la executare?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________

83
3.Administrarea probelor in fata instantei in cadrul contestatiei la executare ?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
4. Se pot exercita caile de atac extraordinare impotriva solutiilor pronuntate in cadrul contestatiei la
executare si care sunt acestea?
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
5.Care e efectul admiterii contestatiei la titlu ?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

84
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Teste grila de autoevaluare.

1.Competenta de solutionare a contestatiei la titlu o are:
a)instanŃa care a pronunŃat hotărârea ce se execută;
b) instanŃa care se afla in circumscripŃia teritoriala a debitorului;
c)instanta care se afla in circumscripŃia teritoriala a creditorului.
2.Care e procedura prevazuta de lege pentru solutionarea contestatiei la executare?
a)procedura ordonantei presedintiale datorita urgentei;
b)procedura necontencioasa;
c)procedura prevăzută pentru judecata în primă instanŃă
3.In ce conditii poate dispune organul de executare suspendarea tuturor formelor de executare silita dupa
introducerea contestatiei la executare?
a)niciodata;
b) numai dacă se depune o cauŃiune;
c)ori de cate ori se constata ca se impune in lumina faptului ca s-ar produce un prejudiciu.
4.Care e cuantumul cautiunii care trebuie depusa?
a)20% din creanta urmarita;
b)10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani;
c) 10% din valoarea obiectului cererii sau de 1000 lei pentru cererile neevaluabile în bani
5.Care sunt caile de atac impotriva solutiilor pronunŃate in cadrul contestaŃiilor la titlu?
a)recurs;
b)recurs si apel;
c)hotărârea prin care s-a soluŃionat contestaŃia privind înŃelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu
este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

85
Teste grila de evaluare.
1.Care din urmatoarele constituie un efect al respingerii contestatiei la executare?
a)intoarcerea executarii silite;
b)contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării;
c)amendarea contestatorului.
2.Care e temeiul intoarcerii executarii silite?
a)anularea formelor executarii silite efectuate pana la admiterea contestatiei la executare;
b)respingerea contestatiei la executare;
c)in toate cazurile în care se desfiinŃează titlul executoriu sau însăşi executarea silită.
3.Cum se concretizeaza intoarcerea executarii silite in situatia vanzarii bunurilor mobile?
a)prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcŃie de rata inflaŃiei;
b)prin restituirea de către creditor a unor bunuri de acelasi gen si aceeasi valoare;
c) prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare.
TEMA DE CASA:caile ordinare de atac impotriva solutiilor pronuntate in cadrul contestatiei la executare.

Raspunsurile corecte la testele grila de autoevaluare:

TEMA I: 1. - a; 2. - b; 3. - c; 4. - a; 5. - c; TEMA II: 1. - a; 2. - c; 3. - a; 4. - a; 5. - a; TEMA III: 1. - c; 2. - a; 3. -

a; 4. - c; 5. - c; TEMA IV: 1. - c; 2. - c; 3. - b; 4. - c; 5. - b; TEMA V: 1. - b; 2. - a; 3. - b; 4. - b; 5. - a; TEMA VI: 1.
- a; 2. - c; 3. - a; 4. - c; 5. - a; TEMA VII: 1. - a; 2. - b; 3. - c; 4. - b; 5. - a; TEMA VIII: 1. - a; 2. - c; 3. - a; 4. - b; 5. -
c.

86