Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. În loc de încheiere
Într-un târziu, după moartea lui Iuliu Moldovan, la dezvelirea
bustului acestuia, însuşi Marin Drăcea - cea mai puternică şi
influentă personalitate silvică din epoca respectivă -
conştientizând atât valoarea şi trăinicia operei ilustrului
dispărut, cât şi zbuciumata lui viaţă, a transmis viitorimii
următorul portret:
„Prin muncă, prin caracterul şi înfăptuirile sale, Iuliu
Moldovan, din ţinutul Aradului, a cinstit numele de român de
pretutindeni, a înnobilat ideea forestieră, corpul din care face
parte... Gonit pe alte meleaguri de vitregia soartei - o vitregie
care n-a putut fi mai mare decât bronzul virtuţii sale - Moldovan
continuă a trăi pentru înaltele sale idealuri, pe care nimic nu i le
putea întuneca: arborele şi pădurea - însufleţind seminţe din toate
părţile lumii, întemeind, îngrijind şi apărând păduri, întărind
suflete, dându-ne nouă elemente de doctrină silvică, şi îndreptare
forestieră celor ce conduceau destinele ţării şi de care se
apropiaseră caracterul şi competenţa sa”.
Vibrante şi emoţionante sunt cuvintele adresate lui Iuliu
Moldovan de tânărul din epoca trecerii în eternitate a acestuia, de
viitorul academician Constantin Chiriţă (1935):
„Prin ştiinţa şi perseverenţa lui închinată faptei silvice
româneşti, prin idealismul lui sfânt şi prin iubirea lui fierbinte
pentru pădure, Iuliu Moldovan se situează ca un iluminat precursor
al silviculturii româneşti şi ca un apostolic animator al flăcării
sacre în sufletul nostru forestier... La Mihăeşti, în Dobrogea şi la
Dofteana, peste tot unde sunt drumurile vieţii lui, întâlnim în mod
constant aceleaşi urme adânci de faptă forestieră trudnică,
realizate fără indicaţiile unei tradiţii, fără luminile unui trecut
silvic românesc, ci numai prin ştiinţa şi simţul său de silvicultor
Iuliu Moldovan înlătură spiritul vremii din câmpul activităţii lui
şi luptând cu neînchipuite greutăţi naturale, sociale şi
administrative, la Mihăeşti şi în Dobrogea, iar mai târziu la
Dofteana, ştiinţa lui reuşeşte să găsească soluţii tehnice ideale -
pe care astăzi le admirăm -, perseverenţa lui de fier reuşeşte să
aplice aceste soluţii pe scară mare, iar dragostea lui fierbinte de
pădure, de arbori şi de floră, îi dă tărie să îndure un întreg
cortegiu de suferinţe, spre a-şi duce la capăt opera începută.”
„Dar mai presus de opera forestieră a lui Iuliu Moldovan, stă
sufletul său mare. Mai presus de înfăptuirile sale în natură stă
comoara preţioasă de daruri pe care sufletul său a adunat-o în
sufletele noastre, în istoria şi tradiţia Corpului nostru
forestier.”
Actuala generaţie de silvicultori se mândreşte cu opera
silvică a lui Iuliu Moldovan, ardeleanul care, asemenea lui Gheorghe
Lazăr, a trecut Carpaţii pentru a înnobila silvicultura românească,
aşa cum au mai înfăptuit silvicultorii ardeleni Vlad Cârnu-Munteanu
(1858-1903), N. Danilescu (1849-1897) şi, mai recent, Ion Lupe,
Vasile Sabău ş.a.; şi totodată îi este recunoscătoare lui luliu
Moldovan pentru faptul că, prin viaţa şi opera sa, a creat modelul
silvicultorului autentic, model potrivit şi actualelor condiţii
economice şi sociale ale României, capabil să-şi dăruiască
priceperea şi energiile perpetuării şi sporirii patrimoniului
forestier al ţării, hotărât să înfrunte şi să triumfe în lupta sa
împotriva politicianismului şi corupţiei, precum şi împotriva
superficialităţii şi indolenţei din propria lui comunitate.
Exemplul nobil al vieţii lui Iuliu Moldovan rămâne un izvor nesecat
de frumoase şi utile îndemnuri şi pentru generaţiile viitoare de
silvicultori.
Această generaţie constată că valoarea operei lui Iuliu
Moldovan nu este încă pe deplin valorificată în învăţământul silvic
românesc, rămâne însă un exemplu de urmat pentru silvicultorul
conştient de misiunea sa, dar şi pentru cercetătorul dornic să lase
urme adânci în ştiinţa silvică românească.
Ne exprimăm speranţa că tot mai mulţi silvicultori la sfârşitul
vieţii lor profesionale, vor putea gândi şi repeta ceea ce ilustrul
predecesor Iuliu Moldovan a mărturisit în ajunul morţii sale:
„Am fost toată viaţa mea silvicultor din toată inima şi din
tot sufletul meu; am iubit pădurea am avut dragoste de
meseria mea şi am avut idealul de a crea de a face altare ţării mele
din codrii ce vor să fie”.
Actualei generaţii de silvicultori îi revine nobila îndatorire
de a cinsti amintirea lui Iuliu Moldovan prin următoarele decizii:
actualul Ocol Silvic Ceala (Arad) să fie redenumit „Ocolul Silvic
Iuliu Moldovan”, respectând astfel hotărârea din anul 1935;
oficializarea premiului anual „Iuliu Moldovan” pentru cel mai
destoinic şef de ocol silvic din ţară, elaborarea monografiei Parcul
dendrologic Mihăieşti şi actualizarea monografiei Arboretumului
Dofteana, identificarea şi ocrotirea celor mai valoroase exemplare
de arbori seculari monumentali din pădurile fiecărui ocol silvic şi
constituirea Cărţii de aur a arborilor veterani din România.
4. Bibliografie
1. Moldovan, I., 1921, Din primele legături forestiere ale Ardealului, „Revista pădurilor", nr. 7-
9, pp. 234-236.
2. Moldovan, I., 1922, Şcoala superioară de mine şi silvicultură de Schemnitz din Ungaria.
„Revista pădurilor", nr. 7, pp. 355-367.
3. Moldovan, I., 1921, Exploatarea pădurilor in regie. „Revista pădurilor", nr. 7-9, pp. 216-227.
4. Moldovan, I., 1934a, Liriodendron tulpifera L. Creşterea şi lemnul lui, „Viaţa forestieră", nr.
1, pp. 14-16.
5. Moldovan, I., 1934b, Recomandaţiuni practice şi procedee pentru culegerea şi conservarea
seminţelor. Pepiniere şi însămânţări directe, „Viaţa forestieră", nr. 1, pp. 21-25.
6. Moldovan, I., 1934c, Plantarea nisipurilor cu Pinus banksiana şi Prunus serotina, „Viaţa
forestieră", nr. 2, pp. 13-16.
7. Moldovan, I., 1934d, Degenerarea molidului, „Viaţa forestieră", nr. 2, pp. 111-118.
8. Moldovan, I., 1934e, Plantaţiile din Dobrogea, „Viaţa forestieră", nr. 4, pp. 241-242.
9. Moldovan, I., 1934f, Un an!, „Viaţa forestieră", nr. 11, pp. 573-574.
10. Moldovan, I., 1934g, Monumentele naturale ale pădurilor noastre, „Viaţa forestieră", nr. 12,
p. 634.
11. Georgescu, C, Moldovan, I., 1935, 1936, Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor in Parcul
dendrologic Dofteana, Analele ICEF, voi.II
12. Bălănică, T., Solemnitatea de la Mihăeşti, 13 septembrie 1935. Revista pădurilor, nr. 9-10, pp.
670-672.
13. Chiriţă, C, Dinu, V., Popescu-Zeletin, I., 1934a, O prezentare: luliu Moldovan, „Viaţa
forestieră", nr. 1, pp. 13-18.
14. Chiriţă, C, Dinu, V. et al., 1934b, Sărbătorirea lui luliu Moldovan, „Viaţa forestieră", nr. 6,
pp. 346-348.
15. Chiriţă, C. et. al. (red.), 1935, O sărbătoare a silviculturii româneşti, „Viaţa forestieră, nr. 11,
pp. 417-418.
16. Chiriţă, C, 1935a, Cuvântare la dezvelirea bustului lui luliu Moldovan, „Viaţa forestieră, nr.
11, pp. 439-444.
17. Chiriţă, C. et. al. (red.), 1935b, La moartea lui luliu Moldovan, „Viaţa forestieră", nr. 10, pp.
370-373.
18. Chiriţă, C. et. al. (red.), 1935c, Înmormântarea lui luliu Moldovan, „Viaţa foresfieră", nr. 10,
pp. 404-408.
19. Chiriţă, C. et. al. (red.), 1935 d, Dezvelirea bustului lui luliu Moldovan in Parcul de la
Mihăeşti, „Viaţa forestieră", nr. 11, pp. 439-448.