Dogeanu Ioana Andreea

Anul Ⅲ
Seminar: Politică românească: analiza sistemului comunist

Țărănimea și puterea- Procesul de colectivizare a agriculturii în România

(1949- 1962), Dorin Dobrincu și Constantin Iordache
Etnicitate și colectivizare în Banat: cazul comunei Tomnatic, 1949- 1956

Smaranda Vultur

„Un doi, un doi,/ cu chiaburii la gunoi!”

 Localitatea Tomnatic din județul Timiș a fost formată în anul 1772 prin colonizarea mai
multor populații ca cea lorenă, alsaciană și luxemburgheză, vorbitoare de franceză și
germană, astăzi ajungând să fie locuită de o populație majoritară de etnie română și de o
minoritate germană care reprezintă suv 10%, deși până în 1945 aceștia reprezentau peste
95% din totalul populației.
 Textul de față își propune să ne expună modul în care s-a realizat procesul colectivizării
agriculturii în regiune din Banat, studiul de caz focusându-se pe localitatea Tomnatic.
 Gospodăria Agricolă Colectivă de la Tomnatic, denumită „30 Decembrie”, s-a înființat la
13 august 1950, în contextul unei crize politice, totuși contextul etnic a favorizat trecerea
pământurilor din proprietatea deținătorilor de etnie germană în proprietatea statului, de
aceea impunându-se condiții speciale.
 Au existat fluctuații demografice și tranferuri de proprietate, fapt dovedit prin intermediul
documentelor existente în arhiva Primăriei Tomnatic.
 Potrivit recensământului din 1930: în Tomnatic existau 3.416 locuitori dintre care 1.682
sunt șvabi, 1.274 sunt francezi, 181 sunt români, 141 unguri și 16 iugoslavi, 12
cehoslovaci, iar un număr foarte mic sunt bulgari, ruși și alte naționalități => observăm o
identitate etnică fabuloasă.
 În anul 1941, Nicolae Wolf (primarul) face un fel de fișă a comunei și constată ca există o
populație de 3.357 cetățeni români, dintre care 2.835 sunt de etnie germană, 217 română,
147 maghiară, 158 alte etnii. Aceste date sunt semnificative pentru a compara cum a
evoluat regimul proprietății dupa anul 1945. În anul 1941, suprafața de teren agricol era
de 3.576 ha: - 2.544, teren arabil; 629 ha- vii; 880 ha- grâu; 1.045 ha- porumb; 28 ha- orz;
75 ha- ovăz etc.
 În anul 1945, populația era de 3.106 persoane, astfel observăm o diferență de 250 de
persoane în minus. Din supraf. arabilă 187 iugăre de teren agricol și 20 de iugăre de vii
căzuseră sub incidența Art. 8 al Convenției de armistițiu. (prima etapa a exproprierii)
Această etapă i-a vizat pe cei „absenți”, adică pe germanii care părăsiseră statul în timpul
războiului.
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/conventia-de-armistitiu-din-12-
septembrie-1944 Articolul 8 al Convenției de armistițiu prevedea faptul că: Guvernul și
Înaltul Comandament Român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea a
Dogeanu Ioana Andreea
Anul Ⅲ
Seminar: Politică românească: analiza sistemului comunist

oricărei forme de propritate (inclusiv obiecte de valoare și bani) aparținând Germaniei,

Ungariei sau naționalităților lor, sau persoanelor cu reședința în teritoriile lor, sau în
teritoriile ocupate de ele, — fără autorizația Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
Guvernul și Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condițiile ce
urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
 În 1945 regimul proprietății intră în strânsă legătură cu etnicitatea locuitorilor din
Tomnatic. Populația de etnie germană se supune reformei agrare din martie 1945.
 Această expropriere include pământul, casele, animalele și intervalul agricol.
 În 31 ianuarie 1948, când se încheie și litigiile generate de cererile de exceptare. Aceste
cereri erau niște cereri de scutire, de excludere de la procesul exproprierii.
 În anul 1947, numărul românilor este de 25 față de 0 în 1930, iar al coloniștilor este de
1.920 și 2.115 francezi, care nu figurau în anul 1930. Un lucru important este că lipsesc
germanii, fie din eroare, fie intenționat.
 Prin Legea din 6 august 1945, fiecare cetățean român a putut să-ți aleagă limba maternă și
naționalitatea, printr-o delcarație individuală scrisă, fără să fie nevoie să îți dovedești
naționalitatea, aceștia prizând ocazia de a se declara de naționalitate franceză, putându-și
dovedi originea prin arhivele parohiale. Preotul din comună elaborase caiete genealogice
pentru fiecare solicitant.
 Recunoașterea ca francezi a unei părți importante avea o miză politică. Astfel în baza ei,
Comisia Aliată de Control instalată la Comloș va stabili exceptări de la deportarea în
URSS. Numărul celor deportați în anul 1945 fiind mult mai mic decât în alte părți.
 Identitatea franceză le conferea și posibilitatea de a cere exceptarea de la expropiere.
 Rezolvarea cererilor de contestare a expropierii de la reforma agrară cerea timp și întârzia
procesul de expropiere și împroprietarire, procesele fiind sistate până la judecarea
apelurilor de la Comisia Centrală de Reformă Agrară și comunicarea rezultatelor.
 În anul 1948, suprafața totală de împroprietărire era de 1.730, 79 ha.
 Deportarea din 1951, spre deosebire de cea din 1945, nu mai viza doar persoane, ci
familii întregi.

Noii stâlpi: rapoartele informative și „lupta de clasă”

 Acestea sunt o bună sursă pentru a analiza contextul colectivizării.

 Sunt reprezentative pentru a vedea cum puterea de la nivel local se corela cu cea
de la nivelurile superioare: rapoartele de la nivel local- spre raion.
 Aceste rapoarte avea niște rubrici, iar una din ele se numea „acțiuni subversive”
lucru care întăresc imaginea reprimării și a încercării de supraveghere
permanentă, observându-se și un interes crescut pentru „starea de spirit a
populației”.
Dogeanu Ioana Andreea
Anul Ⅲ
Seminar: Politică românească: analiza sistemului comunist

 Exemplu: rapoartele din mai-octombrie 1949: consemnează că „starea de spirit a

populației este liniștită” și „situația generale e satisfăcătoare”- aceste raportări
permanente aveau rolul de a preîntampina o revoltă care să împiedice procesul
colectivizării, dar și de a informa autoritățile cu privire la pregătirea unei
intevenții în caz de nevoie.
 Are loc și un episod prin care i se cer Primăriei localității să trimită 42 de procese-
verbale către postul de jandarmi, care să fie „dresate contra locuitorilor care se
opun la predarea cotei obligatorii prevăzute în Decizia Min... nr 3246 diin 10
iulie 1946 cu rugămintea de a se proceda la arestarea și înaintarea lor
Parchetului indiferent daca se obligă sau nu la predarea cotelor. Notarul
acționează conform ordinelor, fiind amenințat și de faptul că dacă se opune va fi
mutat disciplinar, cerând postului de jandarmi să treacă la arestarea celor care se
opun.
 Rolul pe care l-a jucat Securitatea Poporului în procesul de colectivizare a fost
unul covârșitor.
 Un alt raport consemnează și interdicția dea vota în cazul persoanelor de etnie
germană și maghiară- excluderea de la acest drept cetățenesc se extinde și în anul
1950 în cazul chianurilor (țăranilor înstăriți).
 Rapoartele informative mai consemnează și situația economică a comunei:
„mărfuri ieftine pentru nevoiași”, „prăvăliile sunt slab aprovizionate”.
 În 1949: puterea politică este asimilată cu cea executivă și administrativă =>
schimbare în modulk de organizare și funcționare al puterii de stat.
 Se alege un secretar al Comitetului Provizoriu și un director al GAC, care sunt
destituiți din funcții și sancționați tocmai pentru că refuzau să comunice
autorităților superioare situația reală din comună.
 Problema stabilirii unor cote, des menționată în rapoartele informative, ajunge să
coincidă cu înființarea gospodăriilor agricole comune (GAC), care vor apărea în
1950.
 Acestea ridică o serie de probleme, fiind nevoie să-i convingă pe locuitorii
comunei să-și dea pământul în cadrul gospodăriilor colective, cei care se opun
sunt identificați nomnial și sancționați și denumiți „elemente reacționare”.
 La 13 august 1950: se inaugurează Gospodăria Agricolă Colectivă „30
Decembrie”: reunea 46 de țărani, respectiv 46 de gospodării țărănești (18 fără
pământ, 18 săraci și 10 mijlocași)- 4% din nr. total al gospodărilor din comună.
 Problema chiaburilor este semnalata der către Comitetul Provizoriu: „chiaburimea
nu se manifestă”- dar totuși reprezentau un pericol și trebuiau să se ia măsuri
împotriva acestora => chiabur= dușman de clasă. Astfel că li se impun cote
uriașe. Ordinul circular nr. 7742 din 26 martie 1952 al Direcșiunii Generale a
Treburilor Consiliului de Miniștri: „Chiaburii vor fi urmăriți pentru predarea în
Dogeanu Ioana Andreea
Anul Ⅲ
Seminar: Politică românească: analiza sistemului comunist

întregime și la toate produsele, aplicând majorări legale și dispozițiunile speciale

din secretele de colectare, cu privire la chiaburi.”
 Se identifică 29 de gospodării chiaburești, majoritatea chiaburilor fiind de etnie
germană. Chiaburii care încercau să se înscrie în GAC nu erau acceptați: „Dacă
este chiabur care folosește mâna de lucru, să-l lovim să-i iasă ochii din cap.”
 Acțiunea de deschiaburime- întocmirea unei liste care conținea o scurtă
caracterizare și o descriere a modului în care fiecare chiabur a primit facut averea
sau a primit-o moștenire, precum și condițiile în care a ajuns să aibă o putere
economică.
 În 1951, se vorbește despre „un grup de trădători”- 5 cetățeni au fost arestați pe
fondul „uneltirii contra ordinii sociale” sau pentru complicitate la aceasta.
 Tot mai mulți țărani se înscrie in GAC de teamă de a nu fi siliți cu forța.
 În martie 1952, apare o întovărășire agricolă numită „7 Noiembrie”.
 În 1956 se întorc în comună cei deportați în Bărăgan în 1945, conform Decretului
nr. 81 din 1954, primindu-ți înapoi casele expropriate în 1945, din cauza reformei
agrare.
 În localitatea Tomnatic s-a observat prezența foarte pregnantă a unui clivaj, cauzat
deteriorării valorilor precum munca cinstită, aprecierea individului după
capacitatea sa de perfomanță, posibilitatea de a creea un trai bun membrilor
familiei, educația. De asemenea și discriminarea pe criterii etnice, care au avut
un impact în acțiunile politice ale vremii au dus la o colectivazare în cadrul căreia
reprimarea a fost un element puternic resimțit de locuitorii comunei Tomnatic,
fapt ce a creat situația de astăzi în care germanii reprezintă o minoritate, în
contextul în care în urmă cu 50 de ani erau o majoritate.