FRICA DE EVALUARE NEGATIVĂ

În literatura psihologică privind anxietatea, există un concept numit Frica de

evaluare negativă. Watson și Friend (1969) au definit mai întâi frica de evaluare negativă ca
fiind " distresul față de evaluările negative ale celorlalți și așteptarea ca alții să evalueze
negativ". În principiu, persoanele cu grade înalte ale fricii de evaluare negativă sunt prea
preocupate de modul în care sunt judecate sau percepute de către alte persoane. Ei tind să-și
imagineze că sunt percepuți în moduri negative și ca rezultat sunt adesea inhibitați în
comportamentele lor. Frica de evaluarea negativă poate fi legată de o anxietate socială mai
globală (Schlenker, 1980) și poate determina oamenii să evite situațiile în care ar putea fi
evaluați. În timp ce majoritatea dintre noi au un anumit grad de conștientizare a modului în
care suntem primiți de ceilalți ca fiind ființe sociale, cei care au un grad foarte ridicat al fricii
de evaluare negativă, au un nivel ridicat de anxietate - o anxietate care le afectează
comportamentele și alegerile.

Într-un studiu interesant al anxietății în timpul cântatului efectuat de Chen și

Drummond (2008), subiecții cu un grad ridicat al fricii de evalure negativă au fost forțați să
facă contact vizual cu evaluatorii înainte și / sau în timpul performanței lor, aceștia au raportat
mai târziu mai multe simptome corporale în concordanță cu anxietatea (ex. transpirație,
mãsuri crescute ale ritmului cardic etc.). A fost frica lor de a arăta semne de anxietate care i-a
făcut să resimtă schimbări în corpurile lor, care înainte, în timpul performanțelor lor nu se
întâmplau. Această constatare pare a fi foarte relevantă pentru frica de evaluare negativă în
orice domeniu de activitate, care duce deseori la scăderea performanței în muncă. Persoanele
care au un grad înalt al fricii de evaluare negativă sau altfel spus, au anxietate socială, este
posibil să aibă un nivel sporit de anxietate în mod somatic, chiar dacă corpul lor nu este
afectat. De exemplu, se pot simți mai agitați sau mai obosiți sau lipsiți de putere, chiar și
atunci când nu sunt. Evaluarea lor cognitivă a acestor simptome fizice fantomă îi poate face să
renunțe devreme la diverse activități. Există multe dovezi că persoanele cu un nivel ridicat al
fricii de evaluare negativă par a fi mai predispuse la anxietate în ceea ce privește munca decât
cele care au un nivel scăzut al acesteia (Mesagno et al 2012).

Teama de evaluare negativă se intersectează și cu perfecționismul, care poate fi

rezultatul acordării unei importanțe exagerate părerilor altora. Oamenii cu grad ridicat de
perfectionism adesea nu au încredere în sine și se cred că performanța perfectă este singura
modalitate de a-i mulțumii pe alții. Acest lucru poate duce la evitarea unor activități în care
cineva nu este perfect competent sau încrezător. (Frost, Glossner, & Maxner, 2010).

Anxietatea socială sau frica de a fi judecat de alții este o problemă de sănătate

mentală cronică care presupune o anxietate și o teamă iraționale față de situați și activități în
care individul crede că este observat, evaluat si judecat de către alte persoane și că se va face
de râs sau va fi umilit.

Ca formă de manifestare, anxietatea socială poate determina o teamă de a fi judecat

și evaluat negativ de către alte persoane atunci când ieşi în public, nesiguranţă şi nelinişte,
tensiune când trebuie să intri în contact cu grupuri sociale, ceea ce duce la sentimente de
inadecvare, inferioritate, jenă, umilință și depresie. De la aceste temeri sau emoţii profunde,
până la a refuza contactul cu oamenii nu mai este decât un pas.

Tulburarea de anxietate socială (denumită anterior "fobie socială") este o problemă

mult mai frecventă decât ne-au determinat să credem estimările anterioare. Milioane de
oameni din întreaga lume suferă în fiecare zi de această condiție devastatoare și traumatizantă,
fie de o anxietate socială specifică, fie de anxietate socială generalizată.

Un exemplu de anxietate socială specifică ar fi teama de a vorbi în fața grupurilor, în

timp ce persoanele cu anxietate socială generalizată sunt anxioase, nervoase și se simt
incomod în aproape toate situațiile sociale. Este mult mai frecvent ca persoanele cu anxietate
socială să aibă un tip generalizat al acestei tulburări. Atunci când anxietatea anticipată, griji,
indecizie, depresie, jenă, sentimente de inferioritate și auto-vină sunt implicate în cele mai
multe situații de viață, o formă generalizată de anxietate socială este prezentă.„
Tulburarea de anxietate socială este o afecțiune cronică (permanentă) care determină
o persoană să simtă anxietate intensă sau teamă de activități sau situații în care ea crede că
alții o urmăresc sau o judecă. Mai mult decât având o natură introvertită sau o preferință
pentru singurătate, suferinzii de tulburare de anxietate socială pot simți simptome fizice reale
atunci când sunt nevoiti să se confrunte cu temerile lor.
Semnele fizice și simptomele tulburării de anxietate socială includ:
- Îmbujorare
- transpirație
- tremur
- greaţă
- stomac deranjat
 - dificultate de a vorbi
- o voce șuierătoare
- tensiunea musculara
- confuzie
- palpitații
- mâini reci
- dificultate de a face de contact vizual
Atunci când o persoană suferă de tulburare de anxietate socială, ea își dă seama că
anxietatea sau frica ei nu sunt proporționale cu situația. De fapt, ea este atât de îngrijorată de
modul în care ar putea să se comporte sau să reacționeze la situațiile sociale, încât
îngrijorarea, în sine, poate provoca multe din simptomele tulburării de anxietate socială.
Semnele și simptomele emoționale și comportamentale ale tulburării de anxietate
socială includ:
- teama intensă de a intra în contact cu oameni necunoscuți
- teama de a fi judecat
- teama de umilință
- teama că alții vor observa un comportament anxios sau incomod
- anxietate perturbă rutina zilnică, munca, școala sau alte activități
- evitarea frecventă a unor activități din cauza fricii de umilință
- teama de a fi centrul atenției
Trăsăturile de personalitate asociate ale celor cu tulburare de anxietate socială pot include:
- stimă de sine scazută
- probleme de asertivitate
- subestimare
- hipersensibilitate la critici
- abilități sociale slabe

Pentru o persoană cu tulburare de anxietate socială, situațiile sociale comune și

obișnuite provoacă atât de multă anxietate, teamă și conștiință de sine, încât izolarea pare a fi
o ușurare. Persoana poate să să vină cu multe scuze pentru a evita evenimentele publice sau
pentru a nu face prezentări. Sunt cazuri în care nici măcar nu poate să mănânce cu prietenii
sau să facă cumpărături, să nu mai vorbim de o petrecere unde ar trebui să fie înconjurată de
străini. Acest lucru poate duce la izolarea sentimentelor și la deconectarea acestora și poate
declanșa o tulburare mai gravă de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă sau bulimia.
Tulburarea de anxietate socială poate provoca, de asemenea, unei persoane teamă că se va
stânjeni sau se va umili. Intensitatea acestor sentimente pentru o persoană cu tulburare de
anxietate socială diferă semnificativ de sentimentele normale de nervozitate și de stânjenire
care se simt în mod normal în unele situații sociale. O retragere din ce în ce mai mare în
izolarea socială va afecta în mod negativ relațiile din fiecare sferă a vieții, inclusiv familie,
școală și muncă. Cei care suferă de tulburare de anxietate socială pot încerca, de asemenea, să
reducă impactul simptomelor lor, prin consumul de alcool, medicamente eliberate pe bază de
prescripție medicală sau alte substanțe care provoacă dependență sau prin comportamente
anorexice sau bulimice.
Ca multe alte afecțiuni mentale, tulburarea de anxietate socială apare probabil dintr-
o interacțiune complexă a mediului și a genelor. Nu este clar cât de mult din componenta
ereditară este legată de genetică sau de mediu. Pot exista gene specifice de susceptibilitate
care joacă un rol în dezvoltarea tulburărilor de anxietate.
Chimicalele naturale din organism pot juca, de asemenea, un rol în tulburarea de
anxietate socială. De exemplu, un dezechilibru în serotonina a creierului ar putea fi un factor.
Serotonina este un neurotransmițător care ajută la reglarea stării de spirit și a emoțiilor, printre
altele. O persoană cu tulburare de anxietate socială poate fi extra-sensibilă la efectele
serotoninei.
Tulburarea de anxietate socială este o condiție gravă care necesită consultarea unui
psiholog sau psihiatru experimentat.
 REFERINȚE

Chen, V., & Drummond, P. D. (2008). Fear of negative evaluation augments negative affect
and somatic symptoms in social-evaluative situations. Cognition and Emotion: 22(1), 21-43.

Collins, K.A., Westra, H.A., Dozois, D.J.A., Stewart, S. H. (2005). The validity of the brief
version of the Fear of Negative Evaluation Scale. Journal of anxiety disorders: 19: 345-359.

Edelmann, R. J., & Baker, S. R. (2002). Self-reported and actual physiological responses in
social phobia. British Journal of Clinical Psychology, 41, 1-14.

Frost, R. O.; Glossner, & K.; Maxner, S. (2010). Social anxiety disorder and its relationship
to perfectionism. In Social anxiety: Clinical, developmental, and social perspectives (2nd
ed.), Hofmann, S. G. (Ed) & DiBartolo, P. M., Eds. (pp. 119-145). San Diego, CA, US:
Elsevier Academic Press.

Schlenker, B (1980). Impression Management: The Self-concept, Social Identity, and

Interpersonal Relations. Monterey, CA: Brooks/Cole Publishing.

Watson, D. and Friend, R. (1969). Measurement of social-evaluative Anxiety. Journal of

Consulting and Clinical Psychology 33 (4): 448–57.