‘’Luceafarul-‘’Floarea albastra’’

Mihai Eminescu

Daca realitatea este perceputa,conform ideii lui Platon,drept o imitatie a

absolutului,si opera literara este,la randul ei,o imitatie a realitatii,atunci opera literara este
si ea o imitatie a absolutului spre care fiecare autor tinde.Astfel se creeaza universuri
diferite in functie de conceptia fiecarui creator despre lume,viata si idealuri.
In momentul in care creatorul incepe a da forma Universului din opera,acesta
isi iese din propriul spirit si devinde o alta fiinta,una care are harul de a crea,asemenea lui
Dumnezeu.El devine creatorul unei lumi,cu drepturi sip uteri depline asupra tuturor
lucrurilor si actiunilor din interiorul ei.
In poezie se dezvaluie,de asemenea o lume care porneste de la realitate,dar
autorul are forta de a extrage esenta lumii reale,renuntand la actiune si la perosnaje si
inlocuindu-le cu descrierea unor stari si sentimente.
Locul naratorului este luat de vocea eului liric,marcat stilistic prin verbe si pronume la
persoana I sau indirect la persoana a II a.
O astfel de lume apare si in poeziile ‘’Luceafarul’’ si ‘’Floarea albastra’’, scrise
de Mihai Eminescu, considerat cel mai mare poet roman si incadrat de critica literara in
categoria romanticilor, fiind considerat ultimul ‘’romantic intarziat’’.
Activitatea literara a lui Eminescu se desfasoara in doua etape:etapa romantica
si clasica.
Poezia din etapa romantica,de tinerete este considerate prima abordare unor
teme specific romantice(natura,iubire,istorie,filosofie,valorificarea unor motive,cum ar fi
trecutul,cadrul,luna,stelele).
Poezia din etapa clasica,cea a maturitatii se remarca conform afirmatiei lui
Tudor Vianu,’’fenomenul scuturarii de podoabe’’,aceea ca numarul mare de figure de stil
din perioada anterioara este inlocuit cu simplitate stilistica,de cele mai multe ori cuvintele
fiind folosite cu sensul lor propriu.Temele romantice raman,dar ceea ce se schimba este
structura si stilul,precum si atitudinea in fata vieti(este pesimist).
Din prima etapa face parte poezia’’Floarea albastra’’,in timp ce
‘’Luceafarul’’face parte din a doua etapa.Cele doua poezii reflecta de fapt aceeasi idée,a
relatiei dintre o fiinta superioara si una obisnuita,relatie privita din 2 perspective,una
pesimista si una optimista.
Tema la ‘’Floarea albastra’’ este iubirea si natura deoarece la Eminescu,iubirea
nu se poate implini decat in natura.La aceasta tema se adauga cea a cunoasterii si a
timpului,care este de fapt cea fundamentala.
Tema la ‘’Luceafarul’’este profound filosofica,dar cuprinde si idea de
iubire,care de asemenea se implineste in natura(Catalina fuge cu Catalin in codru).
Structura poeziei’’Floarea albastra’’este tipic romantica,fiind alcatuita din 2 parti
inegale.Prima parte alcatuita din 13 strofe,iar a 2 a din ultima strofa.Intre cele doua parti
autorul a tras un marcaj graphic.Cele doua parti sunt diferite in din punctual de vedere al
timpului si al raportarilor la realitate.
Prima parte surprinde planul imaginar al poeziei si in acelasi timp planul
trecutului.Ideea dorintei si a imaginarului este marcata prin verbe la conjunctiv sau la
viitor.
A doua parte scoate in evidenta planul prezentului si al realitatii crude.Aici apare
si sintagma care alcatuieste titlul:’’Floarea albastra’’.
In interiorul primei parti exista un monolog al iubitei,interrupt de cateva ganduri ale
iubitului,care scoate in evidenta felul diferit de a iubi al unei finite superioare fata de cea
obisnuita.Pentru el iubirea reprezinta izolare inclusiv de fiinta iubita,inseamna
cunoastere si traire intense,dar neexteriorizata,iar pentru ea iubirea e o izolare in doi de
restul lumii.
Aceeasi idée a imcompatibilitatii intre personae care apartin unor planuri diferite
apare si in poemul ‘’Luceafarul’’,considerat capodopera operei eminesciene.Si aici exista
o relatie de iubire imposibila,care se datoreaza faptului ca unul dintre iubiti este un om
obisnuit,cu limite peste care nu poate trece,dar si cu aspiratii,iar celalalt este o fiinta
superioara,dispusa la sacrificial absolut’’in schimb pe o sarutare’’.
Poemul ‘’Luceafarul’’are ca sursa de ispiratie un basm popular,numit ‘’Fata in
gradina de de aur’’,cules de un german din Ardeal si pe care Eminescu il citeste in timpul
studiilor sale in Germania.Personajul fantastic era unul negativ,un zmeu care
indragostindu-se de o fata de imparat,a cerut-o de sotie,promitandu-i sa o faca
nemuritoare precum el.Fata l-a refuzat,cerandu-i zmeului sa renunte la lumea sa vesnica
si sa devina muritor ca si ea.Zmeul ii promite aceatsa si calatoreste spre Demiurg pentru
a-i cere dezlegarea de conditia sa imuabila.Intre timp,tanara imparateasa s-a indragostit
de semenul ei,Florin.Vazand tradarea,zmeul a pravalit o stanca asupra fetei
necredincioase.Florin a ramas langa stanca ucigasa,murind de durere,iar zmeul s-a intors
in lumea lui nepieritoare.
Eminescu a prelucrat aceasta poveste,dandu-i sensuri profunde si schimband
finalul,care face din Luceafar un adevarat simbol al omului superior.Acesta nu se
razbuna,ci priveste cu detasare limitele in care traieste fata de imparat.
De fapt,Luceafarul si fata de imparat sunt simboluri:el simbolizeaza omul de
geniu cu trasaturile sale:inteligenta,putere de obiectrare,sete de cunoastere,capacitatea de
a-si depasi conditia,forta de sacrificiu,singuratatea sociala,iar fata de imparat are
trasaturile omului obisnuit:subiectiv,mediocre,incapabil de a-si depasi limitele,care isi
doreste sa traiasca si sa fie fericit si sociabil.
Imginea omului de geniu apare si intr-o alta opera la Eminescu,in ‘’Scrisoarea
I’’,sub identitatea batranului dascal,care este singur,sarac,ironizat de semenii lui,dar are o
mare sete de a cunoaste si in general are universul la degetul lui mic.
Luceafarul se intrupeaza de doua ori,iar portretul pe care i-l face autorul
simbolizeaza extremele:o data este ‘’un mort frumos cu ochii vii’’,alb la fata si cu par de
aur moale,iar a doua oara are ochi care lucesc adanc,are parul negru si este infasurat intr-
un giulgiu negru.
Elementul comun intre cele doua imagini este giugiul care sugereaza lipsa vietii
si justifica imposibilitatea fetei de imparat de a se apropia de el,in ciuda faptului ca cei
doi se iubesc.Totusi sentimental pe care-l are fiecare dintre ei este diferit si este specific
lumii din care face parte fiecare:Autorul foloseste pentru a sugera iubirea umana termenul
‘’dorinta’’,iar pentru a exprima iubirea absoluta,strict spirituala,foloseste expresia’’ii cade
draga’’,expresie care implica idea de suferinta.Deci iubirea,privita din perspective lui este
insotita de durere.
Si in ‘’Luceafarul’’,ca si in alte poezii eminesciene,tema iubirii este insotita de
cea a naturii.Natura apare abia in momentul in care Catalina fuge in codru insotita de
Catalin.Autorul sugereaza ca doar in acest cadru se poate implini iubirea
omeneasca.Numele pe care-l primeste fata de imparat,in momentul in care renunta la
aspiratiile ei si care este asemanator cu cel al perechii sale,devinde simbol al conditiei
umane incapabile sa evolueze.
Poemul ‘’Luceafarul’’este structurat in 4 tablouri.Primele doua au la baza tema
iubirii in cele doua ipostaze ale ei,iar celelalte doua aduc in atentie teme filozofice.Al
treilea tablou descrie drumul pe care-l face Hyperion catre Demiurg.Acest drum este de
fapt calea inverse a evolutiei Universului,o intoarcere in timp si spatiu catre punctual de
pornire al existentei.Acelasi traseu este descries de Eminescu si in ‘’Scrisoarea I’’,in
fragmentul care cuprinde cosmogonia.
Romantismul este dat de prezenta temelor:tema iubirii cu tema naturii,filozofia
si a motivelor:cel al omului de geniu,al incompatibilitatii din tre finite care aprtin unor
planuri diferite,motivul codrului,al stelei,al lacului.Chiar daca Luceafarul se incadreaza in
classicism,prin simplitatea expresiei,temele si motivele in incadreaza totusi in
romantism.Pe de alta parte’’Floarea albastra’’este o poezie tipic romantica,atat prin
teme,motive,cat si prin imaginile artistice bogate.