Sunteți pe pagina 1din 4

HONTERUS, Johannes (n. 1498, Bv. - m. 23 ian. 1549, Bv.

), preot, umanist, reformator


al bisericii săseşti din Transilvania, tipograf. Născut într-o familie de breslaşi pielari, a
fost fiul lui Jorg Aust Lederer sau George Grass. Se ştie cu certitudine că începând cu
anul 1520 a studiat la Universitatea din Viena, unde a fost înmatriculat sub numele de
Johannes Aust sau Auschut (Aescht?). Aici a obţinut în 1522 titlul de „Baccalaureus”, sub
numele de Ioannes Holer ex Corona, iar în 1525 pe cel de „Magister artium” (sub numele
de Ioannes Holler Coronensis. În acea perioadă îl găsim înscris sub numele de Holer sau
Johannes Holler Coronensis, [ceea ce în dialectul vienez al cuvântului săsesc Honter
însemna „soc” (G. Nussbächer)]. Mai târziu îşi va scrie numele sub forma de Honter,
pentru ca în ultimul deceniu al vieţii să semneze sub forma de Honterus. Următoarele ştiri
îi atestă prezenţa la Regensburg pe Dunăre, unde s-a aflat între 22/23 octombrie 1529. În
1531 într-o scrisoare adresată umanistului Beatus Rhenanus, Aventinus pomeneşte doi
studenţi transilvăneni care l-au vizitat şi i-au oferit numeroase informaţii despre situaţia
geografică a locurilor natale, unul din ei afirmându-şi dorinţa de a întocmi o hartă a zonei
natale. Printre lucrările arătate acestor tineri se număra probabil şi o hartă a Bavariei
realizată în 1523 de Aventinus. Harta Transilvaniei a lui Honterus arată o mare asemănare
cu cea a lui Aventinus. Este posibil ca Honterus să fi ajuns ca în această localitate,
probabil refugiat în urma asediului Vienei de turci în 1529. La 1 mart. 1530, înregistrat ca
JOHANNES GEORGII DE CORONA, artium magister Viennensis, a achitat taxa ce-i
dădea dreptul de a ţine prelegeri la Universitatea din Cracovia. În acelaşi an, va publica
aici două din cele mai importante dintre lucrările sale: Gramatica latină şi Cosmografia
(1530). Fecunda sa activitate desfăşurată la Cracovia îl va impune în societatea polonă,
care-l socoteşte şi un reprezentant de seamă al culturii sale. Cosmographia lui J.H. este un
mic volumaş de 16 file, având în anexă o hartă a lumii. Prefaţa sa degajă multă căldură
„faţă de transilvănenii dragi”, cărora li se adresează „de departe de patrie”. Dintre oraşe
menţionează Oradea, Bistriţa, Braşov, Sibiu, Sebeş, Alba Iulia. Între hărţile Cosmografiei
lui Honterus un loc important ocupă harta Sud-Estului Europei în care apare spaţiul
românesc sub denumirea clasică de Dacia. Harta lumii intitulată „Universalis
Cosmographica” exprimă cunoştinţele geografice de atunci, tributare încă lui Pomponius
Mela şi Ptolemaios. În concepţia sa despre lume, aşa cum reiese din sistemul planetar,
Honterus era adeptul teoriei geocentrice, deşi, curând Copernic avea să o revoluţioneze
(1543). Cosmographia lui H.J. este considerată primul Atlas Minor din Europa centrală şi
sud-estică. Prima ediţie a Cosmographiei a fost redactată, în proză, iar versiunea
provizorie a Cosmographiei din 1541, tipărită la Braşov, a fost în versuri. Ediţia
braşoveană a fost tipărită în puţine exemplare. Honterus însuşi considerând-o provizorie,
fapt pentru care acesta a trimis-o unor cunoscuţi cărturari ai timpului, pentru ca sugestiile
şi observaţiile acestora să fie folosite într-o ediţie îmbunătăţită. În iarna lui 1541–1542, a
elaborat varianta definitivă a Cosmographiei, care are în plus 106 versuri, având în total
1366 de hexametri şi 16 hărţi. Faţă de textul iniţial din 1530, în această versiune a
eliminat circa 500 de nume topografice, conţinând doar 60% din totalitatea toponimelor
folosite în prima ediţie. Deşi manualul său nu constituia un prototip în privinţa noutăţilor
geografice, ignorând descoperirile lui Magelan, redactarea sa în hexametri corespundea
mai bine scopurilor didactice. Descrierile lumii făcute de el l-au impus în sec. al XVI-lea
ca un mare naturalist. Cartea a IV-a a Cosmographiei, care se constituie într-un fel de
enciclopedie a datelor de ştiinţe ale naturii din vremea sa, „prezentate într-o manevră
versificată”, a beneficiat de cea mai îndelungată folosire. Retipărită în peste 40 de ediţii,
Cosmographia lui a fost cea mai răspândită lucrare a unui autor transilvănean (G.
Nussbächer). Cosmographia lui J.H., reeditările ei ca şi reproducerile hărţilor Daciei şi
Sarmaţiei au apărut în 126 de publicaţii, într-un interval de 162 de ani. Cu un asemenea
succes nu se poate lăuda nici un alt savant sas (din Transilvania) până astăzi (Dr. Gerhard
Engelmann, 1982). După Cracovia, Honterus se stabileşte pentru trei ani la Basel în
Elveţia (din toamna lui 1530 până în aprilie/mai 1533), perioadă în care a fost influenţat
de ideile Reformei. Aici în 1530 a folosit pentru prima dată forma latinizată a numelui
său – Honterus. În 1532 realizează aici o hartă a Transilvaniei, purtând inscripţia
Chorographia Transilvaniae – Sybenbürgen care este cea mai veche reprezentare
cartografică a acestei regiuni. Sub numele oraşului Braşov, figurează şi monograma sa
J[ohannes] H[onterus] C[oronensis], putându-se deduce că harta a fost gravată în lemn
chiar de către autor (G. Nussbächer). De la cine a învăţat să graveze în lemn este nesigur,
dar e cert faptul că s-a perfecţionat la Basel. Această hartă realizată la comanda sibienilor
şi cu informaţii furnizate de aceştia, a fost dedicată Sfatului orăşenesc din Sibiu. În
colţurile de sus ale hărţii sunt reproduse stemele oraşelor Braşov şi Sibiu şi în cele de jos
este înscrisă câte o poezie de opt versuri în limba germană şi latină. În acestea se face
referire la originea saşilor, afirmând că ei sunt veniţi de pe Rin, cât şi din Saxonia. Pe
lângă localităţile Transilvaniei, reprezentate plastic, sunt localizate şi cele două ţări
româneşti vecine care sunt denumite „Moldaviae Terminus” şi „Valachiae Pars”, ultima
provincie având reprezentate oraşele Câmpulung (Langenaw) şi Târgovişte (Tervisz).
Harta revizuită şi retipărită a apărut, cum arată şi două fragmente, care cuprind două
plăcuţe adăugate la vechea hartă. Hârtia folosită la aceste completări au în filigran stema
Braşov, coroana din stema oraşului, semn şi al morii de hârtie fondate în 1546. De aici
rezultă că ediţia a doua nu putea să apară înainte de 1546. Hărţile din a doua ediţie au fost
tipărite în 1547 şi 1548. Pe cât a fost de mică răspândirea hărţii în vremea lui Honterus,
cu atât mai importantă a fost reprezentarea Transilvaniei, preluată după Honterus în
lucrările cartografice apărute în Olanda, Franţa, Italia, până la începutul sec. al XVIII-lea.
Tot în anii petrecuţi la Basel, a alcătuit şi două hărţi astronomice, pe care în 1532 le-a
gravat în lemn pentru tipograful Heinrich Petri, utilizând ca model hărţile cerului ale lui
Albrecht Dürer din 1515. În 1533 revine în oraşul natal la chemarea consiliului braşovean
prezidat de judele Lukas Hirscher cel mic. Primit cu onoruri, sfatul orăşenesc dăruindu-i
un covor şi o cuvertură, este ales membru al Centumviratului, iar din 1532 este înscris şi
în registrul centumvirilor ca reprezentant al cartierului PORTICA. În 1536 este ales ca
senator, calitate în care a luat parte la stabilirea impozitelor în comunele Ţării Bârsei, iar
în plus intervenea în organizarea şi funcţionarea şcolii. Între 1533/1535 instalează la Bv.
prima tipografie de aici şi a treia din Rom., după cele de la Târgovişte (1508) şi Sibiu
(1529), documentele neconfirmând cu exactitate anul înfiinţării. Pornirea acestei
tipografii a necesitat un efort foarte mare din partea sa şi multe sacrificii, făcând chiar şi
textele acestor manuale şi corecturile necesare. Ştim cu siguranţă că în 1539 aici se
tipăresc primele cărţi. Cele mai vechi cărţi tipărite aici au fost zece manuale necesare
gimnaziului. Din această tipografie au ieşit de sub teasc cele mai vechi cărţi laice din ţara
noastră, ca şi cele mai vechi cărţi în limba latină care se păstrează până în zilele noastre.
La acestea se adaugă primele cărţi în limba elină şi aici tipăreşte pentru prima dată în
Transilvania operele unor scriitori antici. Tipăreşte în 1543 prima carte în limba germană
din întreaga Transilvania, o carte de cântece religioase, Geistliche Lieder de H. Andreas
Moldner. În 1539 a publicat cea mai veche lucrare juridică din ţară Maxime culese din
Pandectele dreptului civil, una din cele patru colecţii de legi ale lui Iustinian intrată în
vigoare în anul 533 după Hristos şi care se constituie într-o parte „din marea operă
juridică Corpus Iuris Civilis”. Aceste maxime au fost extrase din cele cincizeci de cărţi
ale Pandectelor şi s-au constituit în cea mai voluminoasă tipăritură din primul an de
activitate a tipografiei, lucrarea fiind dedicată regelui Ioan Zápolya. Prin ea se marchează
începutul învăţământului juridic în ţara noastră. Cărţile sale au ca emblemă a
tipografiei, stema Braşovului reprezentată de o coroană asupra unui trunchi de
copac cu rădăcini, stemă gravată în lemn chiar de Honterus. Emblema medievală a
Braşovului, aşa cum o cunoaştem azi în această formă, a fost creată de Honterus
printr-o interpretare greşită a legendei numelui oraşului. Sub conducerea lui Johann
Fuchs*, braşovenii au hotărât ca Mănăstirea Ecaterinei, situată la S-V de Biserica Neagră,
să fie transformată în şcoală în 1541. Acest fapt se impunea datorită creşterii numărului
de elevi, la şcolarizarea cărora Honterus şi-a adus o mare contribuţie. Astfel, apare la Bv.
primul gimnaziu umanist din ţară şi din S-E Europei (G. Nussbächer). Pentru acesta
Honterus elaborează în 1543 primul regulament şcolar Constitutio Scholae Coronensis,
regulament ce va fi retipărit în 1657 cu adăugiri, lipsindu-ne ediţia originală. Acesta
cuprinde îndatoririle cadrelor didactice, obiectele de studiu, reguli pentru elevi, o formulă
de jurământ ş.a., văzute de el în Germania şi considerate demne de urmat, dar completate
şi cu unele contribuţii proprii. Acest regulament se compune din trei părţi, prima parte
este un regulament care reflecta îndatoririle rectorului, profesorului, ale cantorului şi
obiectele, materiile care urmau să fie predate. De menţionat că una dintre îndatoririle
elevilor era prezentarea unor piese de teatru (două comedii anual), Honterus fiind
iniţiatorul teatrului şcolar din ţara noastră, care a dat prima reprezentaţie atestată
documentar la 1542. Partea a doua a regulamentului conţine parţial regulamentul despre
comportarea elevilor preluat parţial de la pedagogul din Nürnberg, Sebaldus Heyden,
cuprinzând 34 de puncte. A trei parte tratează dreptul de asociere al elevilor, iar modelul
acestora ar fi fost „republica elevilor - Schüller coetus’’). Renumele şcolii braşovene a lui
J.H. a ajuns şi peste graniţă, între 1544-1570 fiind înscrişi 615 elevi. Dintre aceştia 80 şi-
au continuat studiile în străinătate. La şcoala lui J.H. au fost aduşi şi profesori din alte
ţări: Henricus Philippus din Anglia (1544) şi Georgius Islebius din Germania (1549).
Elevii erau de toate naţionalităţile: germani, maghiari şi români, unii chiar din alte ţări
europene: Bulgaria, Croaţia, Cehia, Flandra, Ungaria, Germania, Olanda. Din 1544 există
şi prima menţiune a unei şcoli pentru fete întemeiată în urma reformei şcolare a lui J.H..
Din 1547 la îndemnul său a fost instalată şi o bibliotecă şcolară într-o clădire proprie, cea
dintâi construită în ţară pentru acest scop. Aceasta a fost distrusă aproape în întregime în
marele incendiu din 21 apr. 1689, fiind salvate doar 26 de volume, păstrate până în
prezent. După ce avuseseră loc prefacerile pe tărâm religios în Germania, ecoul lor s-a
întins şi în Trans.. Parohul catolic Ieremias Jekel îşi manifestă adeziunea la Reformă
căsătorindu-se, iar în 1542 s-a introdus la biserica catolică din Bv. slujba evanghelică.
După propăvăduirea „adevăratei evanghelii” în Ţara Bârsei, lui J.H. i se încredinţează
misiunea de a consemna prefacerile. Ca urmare, el publică în primăvara lui 1543 vol.
Reforma bisericii braşovene din Ţara Bârsei (Cartea Reformei), prima tipăritură cu
conţinut reformator religios din ţară. Un capitol întreg al acestei cărţi era consacrat
schimbărilor din domeniul învăţământului. În această lucrare se dă o atenţie deosebită şi
şcolilor. Sub influenţa ideilor din „Cartea Reformei” văduva judelui Lucas Hirscher*,
Apollonia*, a donat pentru folosul obştesc o sumă de bani cu care s-a ridicat Casa
comerţului (1545) care de-a-lungul vremii a trecut prin mai multe transformări, astăzi
fiind cunoscutul restaurant Cerbul Carpatin. „Cartea Reformei” a fost bine primită de
Martin Luther. Într-o scrisoare de răspuns acesta aprecia lucrarea astfel: „tot ce doreşti să
afli de la mine, vei afla în această carte, cu mult mai bine decât ţi-aş putea scrie eu.
Cartea mi-a plăcut deosebit de mult, deoarece este scrisă cu înţelepciune, cu gând curat şi
cu credinţă”. Cartea i-a fost trimisă şi lui Philipp Melanchton, care a solicitat retipărirea
ei la Wittenberg. Împreună cu Johann Bugenhagen, acesta a recomandat-o şi pentru
reformarea bisericii sibiene. Chemat la Dieta din Alba Iulia pentru a da socoteală cu
privire la „Cartea Reformei”, nu a putut să plece deoarece Magistratul Bv.ean nu i-a
îngăduit. În schimb, J.H. redactează o apologie în apărarea „Cărţii Reformei” prezentată
de o delegaţie în faţă dietei. Până la urmă această carte, scrisă în termeni cumpătaţi,
reuşeşte să nu stârnească nici un reproş, iar delegaţii Bv.eni au fost convingători. Despre
J.H. nu se ştie dacă a fost ordinat, ci de fapt el a fost ales preotul oraşului. Neliniştea
creată de “Bildersturm” l-a afectat foarte mult, adresând trei scrisori unor mari
reformatori (Luther, Melanchton, Bugenhagen). Aceste scrisori ale lui s-au pierdut, dar
avem răspunsul lui Luther, aceasta fiind singura scrisoare păstrată din cele 15 pe care
ştim că le-a adresat lui Honterus. În 1544 se mută în casa parohială unde întreprinde mari
renovări. După ce Reforma a fost apărată la Alba Iulia, Magistratul a acordat 312 florini
pentru a dota biblioteca cu carte şcolară. Volumele, multe păstrate până astăzi în
bibliotecile din Bv., au frumoase legături în piele, portrete ale unor reformatori şi
umanişti. Toate au imprimată, ca ex libris al bibliotecii, stema oraşului Bv. în forma
consacrată de J.H.. Introducerea serviciului religios determină publicarea în 1543 a celei
mai vechi lucrări în limba germană a tipografiei lui Honterus, fiind şi cea mai veche
lucrare în limba germană păstrată în Rom.. Cartea se numeşte Cântece bisericeşti şi
aparţine predicatorului braşovean Andreas Moldner. Prin conţinut aceasta nu era direct
legată de reforma luterană, fiind inspirată de curentul religios al husiţilor din secolul
anterior (G. Nussbächer). Răspunzând nevoii de jurisdicţie unitară pe întreg teritoriul
Univ. Săseşti, J.H. se manifestă şi ca un jurist erudit, redactând în limba latină în 1544 un
cod juridic: Manual de drept civil, alcătuit spre folosinţa oraşelor şi scaunelor săseşti din
Transilvania. În 1545 a fost tradus şi în limba germană. În Bv., confruntările dintre adepţii
lui Luther şi catolici s-au sfârşit prin alegerea la 22 aprilie 1544 ca prim preot al Bv. a
„învăţatului domn, magistrul J. Honterus”. La iniţiativa sa, din necesitatea de a tipări cărţi
de cult, se înfiinţează moara de hârtie la 1545, având ca proprietari pe: J. Fuchs şi J.
Benkner. Această moară va funcţiona până la 1600 şi în ea vor fi tipărite numeroase
lucrări în limba latină, germană, maghiară, română şi slavonă, inclusiv de către Coresi.
Din 1548 datează şi cea mai veche tipăritură muzicală din Rom. (Odae cum harmoniis),
fiind ultima tipărită în timpul vieţii sale în tipografia sa. Din tipografia sa au ieşit în total
38 de cărţi, fără a putea astăzi evalua cu precizie valoarea mare a cărţilor ieşite de sub
mîna lui, tipărite cu cele mai diverse caractere şi ornamente pe foaia de titlu şi în mai
multe limbi. La 23 ian. 1549 a închis ochii şi a fost îngropat în altarul Bisericii Negre.
Statuia lui Honterus din faţa Bisericii Negre a fost turnată în 1898, la 400 de ani de la
naşterea lui Honterus, şi îl arată pe marele reformator cu o carte în mână arătând spre
şcoală. Pe soclul statuii sunt mai multe plăci în bronz, una dintre ele reprezentându-l pe
Honterus în ipostaza de tipograf.
Referinţe: Gernot Nussbächer, Johannes Honterus. Viaţa şi opera în imagini, Bucureşti,
Editura Kriterion, 1999, I 71. 227, 2/H97N – secţia de împrumut, filialele 2, 5, 6.