Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Influente Bizant
Influente Bizant
romanesc medieval
MARTIE 6, 2014
Bizant dupa Bizant.Influenta civilizatiei bizantine in spatiul medieval rominesc.
Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod
convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala
la Constantinopol. Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) poate fi definit ca un stat,
inițial, roman pe un substrat multietnic și multicultural, treptat elenizat, care s-a dezvoltat,
ulterior, ca un imperiu creștin, elenistic și și-a încheiat istoria ca un stat greco-ortodox.In
prima perioada a istoriei sale(330-610) caracterul civilizatiei si culturii bizantine este
prevalent latin.Este perioada asa numitei diglosii greco-latine:latina era limba statului,a
civilizatiei,in timp ce greaca era limba culturii. A doua perioada a istoriei bizantine(610-
1081)este epoca clasica a acestei civilizatii-care isi cistiga acum pe deplin un caracter
grecesc,un caracter original propriu-zis,,bizantin”.Spre sfirsitul acestei perioade(1025-
1081)Imperiul trece printr-o grava criza. In 1204 Constantinopolul este cucerit de
cruciati,care renunta la scopul declarat de a lupta impotriva musulmanilor si profita de
disensiunile din cadrul dinastiei domnitoare.Prin crearea Imperiului Latin,Bizantul este
redus pentru o jumatate de secol la o regiune din Asia Mica cu capitala la Niceea.In 1261
Constantinopolul este recucerit de Mihail Paleologul si redevine
capitala imperiului.Insa decaderea Imperiului Bizantin nu a mai putut fi oprita.Macinat de
lupte interne,ruinat de dominatia economica a Venetiei si Genovei,atacat de sirbi si bulgari
si de turci in Asia,Bizantul se afla in declin ireversibil.In 1453 sultanul Mahomed al II-lea
cucereste Constantinopolul dupa un asediu de doua luni.Asa s-a incheiat un mileniu de
istorie bizantina,Constantinopolul,sub numele Istanbul,devenind capitala unui nou
imperiu,otoman,sultanii caruia se considerau urmasii legitimi ai imparatilor
bizantini.Romanizarea a fost continuata de catre Mahomed al II-lea prin instaurarea
regimului suzeranitatii otomane,ceea ce denota ca ambele imperii au avut
aceeasipoliticaexterna.Cucerirea Constantinopolului în 1453 l-a transformat pe Mahomed în
cel mai renumit conducător în lumea musulmană. În următorii 30 de ani el a încercat nu
numai să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci
și să devină, el însuși, ca urmaș al împăratului Bizanțului, conducătorul absolut al unui
imperiu în plină expansiune.Ambele imperii au dus o politica externa de cucerire si
expansiune teritoriala.Ambele imperii au constituit o supraputere imperiala atit in plan
economic,cit si in plan cultural si polititc.La moartea lui Mahomed al II-lea statele din vestul
Europei au rasuflat usurate.El era principalul inamic. În secolul XIV – XVII otomanii duc
activ o politică externă de cucerire a vastelor teritorii pe trei continente (Asia, Africa,
Europa).Principalul obiectiv fiind cucerirea și supuneara a unui cât mai mare de popoare și
impunerea de a plăti tribut Porții.Ceea ce se aseamana mult cu politica externa a Imperiului
Bizantin,care era o politica externa de cucerire si romanizare in masa a populatiei originare.
Viziunea despre stat moștenită de otomani de la califatul arab (care la rândul lui l-a preluat
de la imperiul persan și parțial cel bizantin), în care exploatarea fiscală a provinciilor cucerite
trebuie să fie o sursă de bani pentru întreținerea unei armate a cărui rol era, la rândul ei, să
aducă în robie alte entități statale, populate de alți viitori subiecți plătitori de impozite pe
baza căreia, închizând ciclul, armata să poată fi din nou extinsă și întărită, alături de
concepția specific musulmană de exploatare fiscală discriminatorie a subiecților de altă
religie decât cea a clicii militaro-religioase conducătoare.Prin urmare Imperiul Otoman a
fost un imperiu Bizantin,care a continuat politica externa de expansiune a fostului Imperiu
Bizantin,care a cazut in anul 1453.
Influenta civilizatiei bizantine in spatiul medieval rominesc.
Imperiul Bizantin este un stat care, departe de a fi constituit, aşa cum socoteau teoriile
istorice ale secolului al XVIII-lea, o decadenţă lentă şi abjectă, a reprezentat vreme de mai
multe secole principala putere politică, economică şi culturală a lumii creştine şi
mediteraneene. Rolul său nu a fost nicidecum doar acela de a păstra moştenirea civilizaţiei
greco-romane – deşi acest aspect nu este deloc neglijabil, Bizanţul fiind în mare parte
responsabil pentru avântul iniţial al Renaşterii, în secolele XIV-XV, Imperiul dezvoltând
această zestre culturală sub toate aspectele, începând cu doctrina imperială şi terminând cu
numeroasele sale manifestări artistice, prin care a influenţat decisiv organizarea şi viaţa
culturală a numeroase alte state. Creştinismul a fost, pe lângă fondul greco-roman, cel de-al
doilea element definitoriu al civilizaţiei bizantine, ierarhia episcopală devenind foarte repede
cea mai de seamă apărătoare a romanităţii, în contextul crizei aristocraţiei municipale din
secolele V-VII. Biserica Ortodoxă a reprezentat un sprijin constant pentru statul bizantin şi
a devenit, după 1453, principalul continuator al acestuia în plan cultural.Influenta bizantina
se resimte puternic in Ungaria.Desi regele Ungariei a fost crestinat de papa de la
Roma,legaturile cu Bizantul ramin viabile.Pe teritoriul Ungariei se aflau numeroase
comunitati ortodoxe,astfel incit populatia romaneasca din Transilvania si Banat a mentinut
contactele cu civilizatia bizantina.Existau manastiri ortodoxe la Cenad,Bodrog,iar
manastririle ortodoxe din Transilvania depindeau direct de Patriarhia
din Constantinopol.Pe teritoriul unde se vor constitui in secolul al XIV-lea statele Tara
Romaneasca si Tara Moldovei s-au descoperit numeroase monede,obiecte de cult,podoabe
de provenienta bizantina.Influenta bizantina la nord de Dunararii capata noi dimensiuni dupa
constituirea statelor Tara Romineasca si Tara Moldovei.Modelul bizantin a avut un rol
hotaritor in organizarea institutionala a acestor state medievale.Principala cale pe care au
patruns in acest spatiu modelele bizantine a fost cea bisericeasca.Organizarea celor doua
Mitropolii ortodoxe,Tara Romaneasca in 1359 si Moldova in 1401,subordonate Patriarhiei
de la Constantinopol a intarit apartenenta acestor tari la aria de civilizatie bizantina(folosirea
limbii slovene in cadrul bisericii s-a datorat receptionarii elementelor bizantine prin
intermediul slavilor de sud,a bulgarilor si sirbilor).Adoptarea de catre voievozii din Suceava
si Arges a titlului de,,domn singur stapinitor din mila lui Dumnezeu”respecta traditia
imperiala bizantina.Vladislav Vlaicu,voievodul Tarii Romanesti,s-a intitulat in
documente,,intru Hristos credincios si singur stapinitor”urmind titlul imperial bizantin,care
simboliza puterea universala.Modelele bizantine apar in toate domeniile culturii
medievale,in istoriografie si literatura juridica.Primele letopisete au continuat traditia
cronicilor universale bizantine,iar codurile de legi din Bizant au coexistat cu cutumele
locale.Civilizatia bizantina nu a apus odata cu desfiintarea imperiului,ea a continuat sa
iradieze in spatiul nord-dunarean,devenit o parte a unui,,Bizant dupa Bizant”.
« Inapoi
Inainte »
Cultura materialasi spirituala a poporului nostru este strans legata de civilizatia bizantina.
Teritoriul dintre Dunare, Marea Neagrasi Carpatii Nordici, reprezinta un spatiu strans legat
de soarta Bizantului. Procesul de romanizare, care continua neintrerupt si se generalizase
dupa retragerea aureliana, cuprinzand treptat si regiunile ce au facut parte din fosta provincie
romana Dacia, a dus in prima jumatate a sec. al V-lea la o relativa uniformizare a aspectelor
vietii materiale si spirituale din acest spatiu geografic.
Pe langa ceramica sau vase de metal, pentru prima jumatate a sec. al V-lea un interes aparte
a fost manifestat pentru practicarea unor mestesuguri mentionand aici: tiparele pentru
fabricarea bijuteriilor si a unor obiecte auxiliare care cereau pe langa un deosebit simt artistic
si o bogata experienta. Descoperirile de pe intregul teritoriu al Daciei, dovedesc o intensa
activitate in acest domeniu, precum si multiple influente si legaturi cu lumea romanica sud-
dunareana.
Mai numeroase si mai variate raman insa obiectele de podoaba de influenta romanobizantina.
Unele dintre aceste obiecte au fost importate din anumite centre mestesugaresti ale
Imperiului, altele insa au fost lucrate de mesterii locali, imitand adesea originalele romano-
bizantine. Cea mai reprezentativa categorie de astfel de obiecte o constituie fara indoiala
fibulele, impartite in doua grupe: cu piciorul infasurat si fibule turnate. Numarul mare din
aceste descoperiri, a condus la concluzia ca de-a lungul sec. al V-lea circulau pe teritoriul
tarii noastre numai anumite tipuri de fibule, cele cu piciorul infasurat, derivate fara indoiala
din prototipurile romane tarzii ale sec. al IV-lea. Pe langa piesele si categoriile de produse
enumerate pana acum, la noi in tara au mai fost gasite si catarame, aplice sau inele etc.,
datand din sec. al V-lea, avand fie o certa origine bizantina, fie produse sub influenta
civilizatiei Imperiului, puse in legatura cu relatiile comerciale dintre autohtoni si lumea
romano-bizantina sud -dunareana.
In ceea ce priveste relatiile de productie si cele sociale, teritoriul tari noastre a fost supus in
prima jumatate a sec. al V-lea, ca si Imperiul bizantin, unui proces de descompunere a
sclavagismului si de trecere la feudalism. Populatia diferita ca origine etnica, romanizata sau
in curs de romanizare de pe teritoriul provinciei Scythia Minor in special, reuseste acum sa
se integreze in sistemul social complicat al Imperiului, in care distingem in general o clasa
suprapusa de explotatori (honestiores) si alta supusa, de exploatati (humiliores). Sclavii
ramaneau in continuare clasa cea mai de jos a societatii, folositi atat in centrele urbane, cat
si la muncile campului. Taranii liberi au cunoscut in prima jumatate a sec. al V-lea, o situatie
ceva mai buna, dandu-li-se posibilitatea acum sa-si cultive micile loturi de pamant, pe care
le detineau.