Procesele mentale de sinteză

Conştiinţa:

Definiție: Conștiința constă în realizarea (în sens perceptiv şi nu

comportamental) propriilor percepţii, gânduri şi sentimente.
Câmpul conştiinţei este în mare parte superpozabil cu percepţiile, gândurile
şi trăirile afective care pot fi verbalizate.

Se disting în principal două variante ale conştiinţei: conştiinţa allopsihică şi

conştiinţa autopsihică:
 Conştiinţa allopsihică este reprezentată de percepţia mediului înconjurător
şi a anturajului, dar şi de orientarea în timp şi spaţiu.
 Conştiinţa autopsihică se referă la percepţia propriei persoane, având un
caracter autobiografic.

Conştiinţa are două stări fiziologice: starea de veghe şi somnul.

Somnul
Definție: somnul este o stare fiziologică de îngustare a conştiinţei. Conștiința
nu este abolită (pierdută în totalitate), fapt care explică posibilitatea povestirii
(verbalizării) viselor și a emoțiilor generate de acestea.
Tipuri de somn:
Există în principal două tipuri de somn
 Somnul lent
o se mai numeşte somn non-REM
o ocupă cea mai mare pondere a duratei somnului (aproximativ 4/5 din
durata totală de somn)
o asigură odihnirea pe plan fizic
o obiectiv subiectul este imobil, prezintă bradipnee şi bradicardie
 Somnul paradoxal
o se mai numeşte somn REM
o ocupă o pondere redusă din durata totală a somnului (restul de 1/5)
o asigură în principal odihna pe plan psihic
1
 o este somnul cu vise
o obiectiv subiectul prezintă mişcări oculare rapide (REM – Rapid Eye
Movements), este uşor agitat, prezintă tahipnee şi tahicardie, la
bărbați, în mod fiziologic, apare erecția
Dinamica somnului pe parcursul nopţii:
Adormirea se face printr-o perioadă de somn lent. Pe parcursul nopţii
perioadele de somn lent alternează cu cele de somn paradoxal. Perioada de somn
lent urmată de perioada de somn paradoxal delimitează un ciclu de somn. Pe
parcursul nopţii se succed 4 – 5 cicluri de somn. În paralel cu derularea somnului,
perioadele de somn lent se scurtează progresiv (de la sproximativ 90 min – prima
perioadă de somn lent, la aproximativ 30 min – ultima perioadă de somn lent) în
vreme ce cele de somn paradoxal cresc în durată (de la aproximativ 1-2 min –
prima perioadă de somn paradoxal la aproximativ 30 min – ultima perioadă de
somn paradoxal). Trezirea spontană se realizează spre sfârșitul ultimei perioade de
somn paradoxal.
Aspecte legate de calitatea somnului :
Somnul întrerupt nu este la fel de odihnitor întrucât la fiecare trezire se reia
dinamica fiziologică a somnului cu perioade lungi de somn lent și perioade scurte
de somn paradoxal.
În condiții de reducere a duratei somnlui, după câteva zile / săptămâni intră
în acțiune un mecanism de adaptare care asigură durata normală de somn
paradoxal, scurtarea făcându-se prin reducerea duratei somnului lent. Acest fapt
asigură un nivel corespunzător de odihnă pe plan psihic (rolul principal al
somnului).
Toate medicamentele hipnotice (medicamente folosite pentru inducerea /
menținerea somnului) prelungesc perioadele de somn lent, fără a influența
perioadele de somn paradoxal. Acest fapt explică de ce somnul fiziologic este mai
odihnitor decât cel indus medicamentos.

Temperamentul

Temperamentul este constituit din particularităţile înnăscute de reactivitate

motorie şi afectivă. Aceste particularităţi se validează în parte chiar imediat după
naştere.

2
 Caracterul

Caracterul este reprezentat de modalităţile comportamentale şi expresive

constante, care determină stilul acţiunilor şi atitudinilor făcându-le, în consecinţă,
predictibile pentru sine, dar şi pentru cei din jur. Caracterul se constituie prin
procese de învăţare.

Personalitatea

Atât temperamentul cât şi caracterul sunt incluse în personalitate.

Temperamentul este partea înnăsctă a personalităţii iar caracterul partea
dobândită.

Definiție: Personalitatea este reprezentată de caracteristicile psihologice

(cognitive, afective şi conative), comportamentale și biologice durabile prin care
fiecare persoană se diferențiază de restul ca fiind individual.

Personalitatea are două atribute esențiale: unicitatea / identitatea. Ele sunt

intercorelate.
 Unicitatea: personalitatea indivizilor este diferită – nu există două
personalități identice
 Identitatea: personalitatea, ca și caracteristică individuală, este o ”carte de
identitate psihologică”.

Evaluarea personalității
 Observaţia: constă în observarea comportamentului; comportament care
este considerat ca expresie a personalității. Este metoda de evaluare folosită
în viața de zi cu zi.
o Exemplu: dacă un coleg este obraznic cu asistentul de grupă, cei mai
mulți vor spune ”este un nesimțit” – trăsătură a personalității acestuia
 Interviul: este o discuție cu subiectul evaluat. Este metoda de evaluare
folosită în practica medicală.
Există două variante de interviu:
o Structurat: ese constituit din întrebări prestabilite – ”întrebări test”
(aceleași întrebări sunt adresate fiecărui subiect).

3
  Exemplu: anamneza – întrebările vizează: motivele internării,
antecedentele familiale, antecedentele personale fiziologice și
patologice, condițiile de viață și de muncă și istoricul bolii
o Nestructurat: este o discuție liberă cu subiectul evaluat solicitând
opinii personale despre diverse subiecte (politică, cultură, societatea
contemporană, etc.)
o Semistructurat: după cîteva întrebări prestabilite, discuția devine
liberă, la fel cu cea din cazul interviului nestructurat. Este metoda
folosită pentru evaluarea personalității în practica medicală.
 Testele de personalitate
o Teste obiective: întrebări cu două sau mai multe variante de răspuns
o Teste proiective:
 interpretarea unor stimuli ambigui
 ordonare
 construcţie sau de desen

Factorii formatori ai personalităţii

Predispoziţiile genetice
Existența unor factori de natură genetică este susținută prin:
 Studii pe gemeni – Rata de concordanţă MZ (gemeni monozigoți – au
material genetic identic) > Rata concordanţă DZ (gemeni dizigoți – au
material genetic diferit), în ceea ce privește caracteristicile personalității.
 Studii pe copii adoptaţi – Asemănare părinţi biologici > Asemănare părinţi
adoptivi
o Exemplu: Tellegen în 1988 descrie un caz: Pereche de gemeni
monozigoți separaţI la vârsta de 5 săptămâni care se reîntâlnesc la
vărsta de 39 ani:
 conduceau Chevrolete
 fumau aceeaşi marcă de ţigări - Chesterfield
 divorţaseră de o femeie numităLlinda
 se recăsătoriseră cu o femeie numită Betty
 aveau fii pe care i-au botezat James Allan
 aveau câinigolden retriever pe care i-au numit Toy
 împărtăşeau aceleaşi hobby-uri
 lucrau ca ajutor de şerif

4
 Validarea acestor predispoziţii genetice este determinată de interacțiunea cu
mediul și cu elementele sale prin procese de învățare.

Paradigme explicative ale personalităţii

În funcție de ideea de la care pornesc există mai multe teorii care încearcă
să explice personalitatea. Fiecare teorie prezintă un model explicativ al
personalității, un model de dezvoltare, și ulterior o explicație a comportamentului
anormal, respectiv o variantă de intervenție psihoterapeutică pentru corectarea
comportamentului dezadaptativ (anormal).
 Curentul psihodinamic: principalii reprezentanți:
o Freud
o Jung
o Adler
o Erikson
 Curentul comportamental: principalii reprezentanți:
o Pavlov
o Skinner
o Bandura
 Curentul umanist: principalii reprezentanți:
o Rogers
o Maslow
 Curentul biologic: principalii reprezentanți
o Allport – trăsături de personalitate
o Eysenk, Costa şi McCrae, Cloninger – dimensiuni ale personalităţi

Curentul psihodinamic

Teoria psihanalitică a lui Freud:

Structura personalității
Personalitatea este alcătuită din 3 sectoare:
Id – sectorul inconştient. Este sediul instinctelor primare care ne conferă
energia psihică – ne motivează să acționăm. Ansambul energiei psihice furnizată

5
de totalitatea instinctelor a fost denumită ”libidou”. Freud considera că dintre
toate instinctele există două instincte dominante: instinctul sexual și instinctul de
agresivitate. Id-ul funcționează după ”principiul plăcerii” – satisfacerea imediată a
instinctelor ”acum și aici”
Ego – partea executivă a Id. El asigură satisfacerea instinctelor, ținând cont
de restricțiile impuse de cultură și societate. Este partea Id-lui care se poate
externaliza, fiind evidentă pe plan comportamental. El funcționează după
”principiul realității”.
Superego este format din sistemul personal de principii şi valori, apărute pe
parcursul dezvoltării către maturitate. Aceste principii și valori sunt părți
componente ale personalității individului – Freud spunea că acestea ”sunt
internalizate” în personalitate. Superegoul are o structură dihotomică: ce este bine
și moral / ce este rău și imoral. Este guvernat de ”principiul moralității”
Personalitatea se validează în special prin comportament, comportament
care are la bază ”conflictele mentale interne” denumite de unii autori ”conflicte
intrapsihice”. Aceste conflicte sunt generate de confruntarea celor trei sectoare.
Nerezolvarea acestor conflicte ar sta la baza apariției tulburărilor psihologice la
vârsta adultă.
Exemple de conflicte:
 Conflict Id – Ego: complexul Oedip din stadiu falic de dezvoltare
 Conflict Superego – Ego: o elevă în clasa a X-a, în urma unei relații cu un
băiat mai în vârstă (30 ani), căsătorit, ramâne însărcinată. Aflând acest lucru
bărbatul o abandonează. Pentru că nu știe cum se va descurca singură și nu
știe cum vor reacționa părinții tânăra decide să nu păstreze sarcina (Ego),
deși acest lucru îl consideră ca fiind un păcat de neiertat și imoral
(Superego).

Dezvoltarea personalităţii
În modelul lui Freud personalitatea se dezvoltă prin parcurgerea mai multor
”stadii psihosexuale”.
Denumirea fiecărui stadiu psihosexual este dată de centrul plăcerii
psihosexuale – zona corpului a cărei stimularea generează plăcerea sexuală.
O alterare a parcurgerii și finalizării unui stadiu a fost denumită ”fixare” în
stadiul respectiv (subiectul nu rămâne la nivelul acelui stadiu ci se dezvoltă în
continuare parcurgând și stadiile următoare). Această fixare ar determina după
Freud trăsături specifice ale personaltății adultului și predispoziții la boli specifice.

6
 Stadiul oral
 Corespunde primului an de viață
 Centrul plăcerii sexuale este orificiul bucal.
 Stimularea se face prin explorarea obiectelor prin intermediul orificiului
bucal
 Fixarea orală (de exemplu: interzicerea vehementă de a duce obiectele la
gură):
o trăsături de personalitate: dependență
o predispoziție: fumat, alcoolism, obezitate
Stadiul anal
 Corespunde celui al doilea an de viață
 Centrul plăcerii sexuale este orificiul anal
 Stimularea se face prin contracția voluntară a sfincterului anal odată cu
deprinderea controlului sfincterian
 Fixarea anală (de exemplu: insistența părinților în a începe prea devreme
antrenamentul pentru folosirea oliței sau prelungirea excesivă a utilizării
scutecelor din comoditatea părinților)
o trăsături de personalitate: perfecționism, obsesie pentru ordine și
curățenie
o predispoziție: homosexualitate
Stadiul falic
 Corespunde perioadei de vârstă 3 – 5 ani
 La această vârstă copiii realizează diferențele anatomice dintre cele două
sexe
 Are o desfășurară diferită la cele două sexe, fiind crucial pentru stabilirea
identității sexuale a copilului pe parcursul dezvoltării sale.
o La băieți – ”complexul Oedip”: impulsurile sexuale ale băiatului sunt
orientate spre mamă; băiatul devine gelos pe tată, acesta fiind cel
acceptat sexual de mamă; nutrește față de tată sentimente de ură și
dorește să îl omoare
o La fetițe – ”complexul castrării” dezvoltă sentimente de inferioritate
datorită ”pierderii” organelor sexuale externe ale băieților; mama
este acuzată pentru că nu le-a protejat față de această pierdere; încep
să nutrească ură pentru mamă și să se apropie de tată – cel rămas
disponibil

7
  Fixarea falică
o trăsături de personalitate: ambiție excesivă (în special la fete),
încăpățânare (în special la băieți)
o predispoziție: comportament sexual aberant (parafilii) / transexualism
Stadiul genital – ”normalitate ideală”

Modificări ale teoriei lui Freud

În sinteză:
Principalele modificări aduse teoriei lui Freud sunt următoarele:
 renunţarea la o focalizare excesivă pe reprimarea impulsurilor sexuale şi de
agresivitate, care iniţial au fost considerate a deţine rolul esenţial în
determinarea comportamentului și în apariţia tulburărilor psihologice
 centrarea atenţiei şi pe alte momente ale dezvoltării subiectului, şi nu doar
pe primii ani de viaţă
 sublinierea importanţei proceselor conştiente, a funcţiilor Ego şi a factorilor
sociali şi culturali
Jung:
Contrazice dominanța universală a instinctelor sexual și de agresivitate.
Propune câteva concepte noi:
 Id colectiv: un sector inconștient specific unei anumite colectivități – indivizi
care prezintă multiple caracteristici sociale și cultutale comune. În funcție de
contextul social și cultural specific dominanța instinctelor este diferită, fiind
corelată cu acest context.
 Arhetipuri: scheme preformate ale persoanelor și / sau obiectelor cu care
individul este foarte probabil să intre în contact pe parcursul dezvoltării sale,
scheme incluse în sectorul inconștient. Aceste arhetipuri au și un caracter
colectiv, în funcție de particularitățile sociale și culturale ale colectivității. Pe
măsură ce aceste scheme prind conținut în urma confruntării cu realitatea,
ele devin conștiente (trecând în ego sau, mai rar, în superego).
Adler:
Consideră că nevoia dominantă din sectorul inconștient este nevoia de
autoactualizare – nevoia situată pe cel mai înalt nivel ierarhic al piramidei lui
Maslow.

8
 Erikson:
Propune un alt model al dezvoltării personalității, aceasta parcurgând mai
mlte stadii psihosociale. Fiecare stadiu psihosocial este caracterizat prin aspecte
psihologice centrale care constau / generează conflicte specifice, conflicte care
modelează comportamentul și atitudinile individului.
Stadiile dezvoltării psihosociale – teoria lui Erikson

Vârsta Aspecte psihologice centrale Desriere sumară

Anul I ÎNCREDERE VS NEÎNCREDERE Satisfacerea nevoilor de către mamă
Anul al II-lea AUTONOMIE VS RUŞINE / Capacitatea de a-şi exersa voinţa, de a
ÎNDOIALĂ face alegeri şi de a se controla
3 – 5 ani INIŢIATIVĂ VS VINOVĂŢIE Iniţierea activităţilor, satisfacţie
pentru realizări, solicitarea ajutorului
şi îndrumării
6 ani – COMPETENŢĂ VS Dorinţă de a învăţa, curiozitate,
pubertate INFERIORITATE interes pentru multiple sarcini
Adolescenţă IDENTITATE VS CONFUZIE DE Percepţie a propriei persoane ca unică
ROL şi integrată, cu o ideologie personală
Adult tânăr INTIMITATE VS IZOLARE Angajare în relaţii intime
(22 – 40 ani)
Adult PRODUCTIVITATE VS Devotament pentru activitatea
(40 – 65 ani) STAGNARE profesională, pentru binele celorlalţi
Vârstaa III-a INTEGRITATE VS DISPERARE Analiza realizărilor şi sensului vieţii,
acceptarea morţii cu demnitate

Curentul comportamental

Consideră că personalitatea are la bază procesele de învăţare din experienţă

şi din confruntarea cu mediul şi anturajul.
Mecanismele de bază ale învăţării comportamentului sunt:
 Condiţionarea clasică (Pavlov)
 Condiţionarea operantă (Skinner)
 Învăţarea socială (Bandura)

9
 Curentul umanist

Personalitatea este determinată de modul individual de percepţie a

realităţii. Această versiune personală a realităţii ghidează comportamentul.

Teoria self-ului (sine-ului) a lui Rogers

Dezvoltarea personalităţii este determinată de o tendinţă înnăscută spre
auto-actualizare şi modelată de experiențele sociale. Rogers vede auto-
actualizarea ca un proces de dezvoltare care conduce spre atingerea celui mai înalt
potențial personal posibil.

Maslow
Consideră că auto-actualizarea ocupă poziţia cea mai înaltă (a V-a) în
ierarhia nevoilor umane – piramida lui Maslow. În funcție de nivelul la care ajung
oamenii prin dezvoltare există câteva caracteristici ale personalității:
 orientare de creştere – atingerea nivelurilor IV și V: persoane energice, pline
de inițiativă, dedicate atingerii scopurilor personale, capabile să
minimalizeze lipsurile găsindu-și satisfacția în experiențe deosebite, ”de
vârf”
 orientare deficitară – oprire la nivelurile I sau II: persoane care percept viața
ca o corvoadă, plină de neajunsuri, motiv pentru care sunt astenice, pasive,
lipsite de inițiativă.

Curentul biologic

Trăsăturile de personalitate
Această teorie a apărut din nevoia de a cataloga diferitele tipuri de
personalități patologice pe baza unor caracteristici psihologice comune. Această
abordare a fost preluată și în cazul personalității normale generând ”Teoria
trăsăturilor de personalitate”. La acest moment, teoria trăsăturilor de
personalitate avea un caracter pur descriptiv.
Confrom acestei teorii personalitatea este alcătuită din mai multe
caracteristici stabile și durabile denumite ”trăsături de personalitate”.
Fondatorul acestei teorii, Allport, identifică peste 10.000 termeni care se
referă la trăsături de personalitate. Determină că pentru descrierea unei pesoane
10
 în mod uzual sunt enumerate în medie 7 trăsături, trăsături care se validează în
comportamentul general. Descrie două tipuri de trăsături de personalitate:
 Trăsături principale – se validează în o gamă largă de situații
(comportamentul general). Exemple: timiditate, asertivitate, impulsivitate,
pesimism
 Trăsături secundare – se validează în situații particulare. Exemple: preferința
pentru filemele de dragoste, plăcerea de a mânca un anume meniu,
preferința pentru o anumită culoare a ochilor / părului.

Dimensiunile personalității
Trăsăturile de personalitate se grupează într-un număr limitat și relativ redus
de ”dimensiuni” ale personalității Gruparea se face în funcție de o bază genetică şi
un substrat neurofiziologic specific care este comun trăsăturilor grupate în aceași
dimensiune.

S-au propus mai multe modele teoretice:

 Eysenk, fondatorul acestui concept, propune 3 dimensiuni ale personalității
o Psihoticism:
Psihoticism crescut: agresivitate, ostilitate, impulsivitate, dispreț față de
sentimentele celorlalți, desconsiderarea normelor sociale
↕
Psihoticism scăzut: blândețe, compasiune, empatie, respectarea normelor sociale
o Extro-introversie – este dependentă de starea activare corticală
(extroverți scăzut / introverți crescut)
Extroversie: persoane active, vorbărețe, în căutare permantă a unor activități sau
situații sociale noi, inedite
↕
Introversie: persoane retrase, tăcute, rezervate, inactive
o Instabilitate-stabilitate emoţională
Stabilitate emoțională: persoane calme, relaxate
↕
Instabilitate emoțională: persoane îngrijorate, anxioase, cu reacții afective negative
intense (disperare, deznădejde, depresie)

11
  Costa și McCrae propun modelul cu 5 dimensiuni cunoscut drept modelul
”big five”. Substratul neurofiziologic ar fi legat de activitatea unor sisteme de
neurotransmitere.
o Neuroticism – sistem serotoninergic
Neuroticism scăzut: persoane calme, relaxate
↕
Neuroticism crescut: persoane îngrijorate, anxioase, cu reacții afective negative
intense (disperare, deznădejde, depresie)
o Extro-introversie
Extroverți: persoane active, vorbărețe, în căutare permantă a unor activități sau
situații sociale noi, inedite
↕
Introverți: persoane retrase, tăcute, rezervate, inactive
o Caracter agreabil
Caracter agreabil crescut: persoane tolerante, prietenoase, ”bune la suflet”
↕
Caracter agreabil scăzut: persoane rigide, intolerante, nepreitenoase, ostile
o Caracter deschis
Caracter deschis crescut: persoane care acceptă cu ușurință noul, se adaptează
ușor și repede la schimbare, inovatoare și creative
↕
Caracter deschis scăzut: persoane conservatoare, care țin de tradiții și tiparuri,
acceptă greu și se adaptează cu dificultate la schimbare
o Conştiinciozitate – sistem dompaminergic
Conștiinciozitate crescută: persoane ordonate, organizate, își respectă cuvântul dat și
termenele propuse
↕
Conștiinciozitate scăzută: persoane delăsătoare, chiar leneșe, dezorganizate,
dezordonate, nu își respectă cuvântul dat și termenele propuse

 Cloninger descrie un model cu 7 dimensiuni pe care le grupează în

dimensiuni ale temperamentului – 4 și dimensiuni alle caracterului – 3.
Substratul neurofizilogic este legat de nivelurile de activitate ale
neurmediatorilor.

12
o Dimensiunile temperamentului:
 Căutarea noului: inters pentru explorare, impulsivitate,
extravaganță, lipsa interesului pentru ordine – activitate
dopaminergică scăzută
 Evitarea traumei: teamă anticipatorie ,teama de nesigurnață,
timiditate, fatigabilite – activitate serotoninergică crescută
 Dependența de recompensă: sentimentalism, deshidere spre
comunicare caldă, atașament, dependențã – activitate
noradrenergică scăzută
 Persistența: dorință nerăbdătoare pentru efort, muncă
susținută, ambiție, perfectionism
o Dimensiunile caracterului
 Autodirecționare: responsabilitate, centrare pe scop, plin de
resurse, autoacceptare
 Autotranscendența: uituc, identificare transpersonală,
acceptare spirituală
 Cooperarea: acceptare socială, empatie, dispus de a oferi
ajutor, compasiune

13