Programare CNC

Maşini, Roboţi şi Echipamente pentru Sisteme Flexibile de Fabricaţie
1
Capitolul 1 INTRODUCERE
Capitolul 2
1.1. COMANDA NUMERICĂ – O NECESITATE TEHNOLOGICĂ
Capitolul 3
Comanda numerică reprezintă o treaptă superioară al nivelului de controla
maşinilor şi utilajelor.
Capitolul 4
Controlul unei maşini-unelte sau utilaj implică domenii cum ar fi tipul de acţionare,
Capitolul 5 modul de control şi limitarea mişcărilor pe axe, modul de control al vitezelor (principală şi
de avans), modul de selectare şi utilizare a unor facilităţi asociate procesului de lucru
Capitolul 6 (dispozitive de prindere, scule) etc..

Între un nivel de control complet manual şi unul complet automat pot fi enumerate
Capitolul 7 următoarele etape:
• nivelul zero, întâlnit la primele maşini pentru aşchiere, controlate
Capitolul 8 exclusiv manual;
• nivelul unu, asociat maşinilor acţionate cu ajutorul roţii hidraulice /
Capitolul 9 motor cu ardere internă / motor electric prevăzut cu comandă de tipul
“pornit/oprit”;
Capitolul 10 • nivelul doi include majoritatea maşinilor-unelte convenţionale
caracterizate prin posibilitatea sincronizării mişcării sculei cu a piesei. Din punctul
de vedere al controlului mişcărilor, decisivă este performanţa operatorului uman;
Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

• nivelul trei este specific maşinilor care operează în cadrul unor
Capitolul 1 cicluri fixe de mişcări prestabilite, bazate pe sisteme de comandă prin came,
copiere hidraulică şi electrică, comandă secvenţială de tipul matrice cu fişe,
Capitolul 2 tamburi cu bile etc.. Un exemplu tipic îl constituie liniile de transfer;
• nivelul patru include sistemele de prelucrare care asigură
Capitolul 3 măsurarea dimensiunilor piesei în timpul procesului;
• nivelul cinci cuprinde gama largă a comenzii numerice.
Capitolul 4
Capitolul 5 Apariţia comenzii numerice a fost impusă de necesitatea perfecţionării tehnologiei, în

prima fază, din ramurile industriale generatoare de dezvoltări tehnologice cum ar fi industria
Capitolul 6 aerospaţială, navală etc..
Tehnologia bazată pe nivelul trei de control din industria aerospaţială a constituit un

Capitolul 7
handicap major în dezvoltarea acestei industrii. Era aproape imposibilă realizarea unor piese
în condiţii de precizie conform cu standardele din domeniu la un preţ de cost mic. Timpul
Capitolul 8
relativ lung necesar trecerii la prelucrarea altui produs a fost considerat un alt inconvenient
Capitolul 9 esenţial.
Capitolul 10

Aceste cerinţe au impus dezvoltarea unui program de cercetare amplu, finalizat cu
realizarea în 1949 a primei maşini-unelte NC.
Capitolul 1
Apariţia comenzii numerice marchează o etapă nouă în dezvoltarea sistemului de
control al maşinilor-unelte. Înainte de apariţia comenzii numerice, automatizării îi era
Capitolul 2
asociată noţiunea de productivitate. După apariţia acesteia noţiunea de automatizare implică
alături de productivitatea şi alte trei idei directoare: precizie, rapiditate şi supleţe [MOR, 98].
Capitolul 3
1.2. MOMENTE ÎN EVOLUŢIA COMENZII NUMERICE

1.1.
Capitolul 4
Capitolul 5
Comanda numerică face parte din categoria comenzilor după program. Este un
concept fundamental în care comanda se abordează diferit faţă de etapele anterioare.
Capitolul 6
Controlul deplasărilor sculei (piesei), a secvenţelor de prelucrare, gestionarea sculelor etc.
se realizează prin intermediul numerelor introduse, într-o formă standardizată, în
Capitolul 7
echipamentul numeric.
Capitolul 8 Pot fi evidenţiate mai multe generaţii de echipamente numerice.
Capitolul 9 Prima generaţie este asociată primei raportări a unei maşini-unelte cu comandă
numerică. Maşina, proiectată pentru operare manuală, a fost dotată cu un sistem numeric
Capitolul 10 pentru poziţionarea sculei în raport de piesă.

A doua generaţie este cunoscută şi sub denumirea de “generaţia benzii perforate”.

Este caracteristic faptul că maşinile-unelte sunt proiectate special, în concordanţă cu
Capitolul 1 cerinţele impuse de echipamentul numeric, constituind împreună cu echipamentul de
comandă, un ansamblu numeric de prelucrare.
Capitolul 2
Câteva dintre caracteristicile echipamentului numeric sunt: capacitatea de memorare
Capitolul 3 limitată, realizarea funcţiilor de comandă sub formă hardware ce conduc la citirea şi
executarea secvenţială a blocurilor din program, posibilităţi reduse de modificare “on-line” a
Capitolul 4 programului, flexibilitate redusă.
Capitolul 5 Apariţia memoriei tampon conduce la îmbunătăţirea calităţii prelucrării prin asigurarea
continuităţii deplasării sculei cu toate că citirea blocurilor se face secvenţial.
Capitolul 6
A treia generaţie este cunoscută sub denumirea de sisteme CNC (Computerized
Capitolul 7 Numerical Control). Se bazează pe integrarea pe scară largă a calculatorului în procesul de
control. Integrarea calculatorului în sistemul de comandă al maşinii-unelte face posibilă
Capitolul 8 implementarea unor facilităţi în comanda numerică, practic greu de imaginat cu câteva
decenii în urmă.
Capitolul 9
Capitolul 10

Programatorul unui asemenea sistem descoperă imediat o alternativă la programarea

de tip ISO, bazată pe coduri de tip G, limbaje specializate de programare. Aceste limbaje au
Capitolul 1
trăsătura importantă că nu implică cunoştinţe de specialitate pentru realizarea unui program
numeric. Operează cu noţiuni (cunoştinţe, simboluri) familiare oricărei persoane ce are un
Capitolul 2
anumit nivel de cunoştinţe în domeniul tehnologiei (tehnic).
Capitolul 3 Aceste echipamente oferă o serie de facilităţi privind preluarea originii piesei,
posibilitatea declarării unui mare număr de puncte drept origine curentă, controlul deplasării
Capitolul 4 sculei pe contur asociat cu posibilitatea realizării unei precizii ridicate şi a calităţii constante a
rugozităţii, o gamă diversă de cicluri fixe, programarea unor piese cu contur parţial cotat etc..
Capitolul 5
Realizarea unor calcule aritmetice şi implementarea unor funcţii logice, cu aplicaţii în
Capitolul 6 corectarea, editarea şi rularea programelor NC, sunt ofertate de toţi constructorii de
echipamente numerice.
Capitolul 7
Utilizarea subprogramelor parametrizate este de asemenea o facilitate prezentă la
Capitolul 8 toate echipamentele CNC.
Capitolul 9
Capitolul 10

1.3. BLOCURILE FUNCŢIONALE ALE UNUI ECHIPAMENT NUMERIC

1.1.
Capitolul 1
Un sistem numeric de prelucrare se compune din două părţi distincte (fig. 1.1.).
Capitolul 2 Echipamentul de comandă are două funcţii generale:
Capitolul 3 - realizează controlul, în buclă închisă, a deplasărilor cu viteza de avans

programată, asigurându-se premizele obţinerii unei precizii ridicate de prelucrare;
Capitolul 4 - transmite echipamentului electric convenţional comenzi necesare realizării

aşchierii propriu-zise (turaţia arborelui principal, selectarea sculei, pornirea/oprirea
Capitolul 5 lichidului de aşchiere etc.).
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Echipamentul numeric controlează permanent poziţia organului mobil al maşinii cu
ajutorul unui sistem de traductoare. La atingerea cotei programate ECN (echipamentul
Capitolul 1 numeric) emite o comandă de oprire. Pentru atingerea precisă a cotei programate, ECN
comandă reducerea vitezei de avans înainte de atingerea cotei finale cu o distanţă de
Capitolul 2 anticipare. Prin aceasta se contracarează efectul negativ al inerţiei.
Informaţiile referitoare la deplasări, funcţii tehnologice etc. sunt furnizate ECN în mod
Capitolul 3
automat (bandă perforată, dischete, cuplare la un calculator) sau manual prin intermediul
Capitolul 4 panoului operator.
Controlul deplasării
Capitolul 5
Controlul deplasărilor pe fiecare axă în parte se realizează prin intermediul erorii, adică a
Capitolul 6 distanţei rămase de parcurs până la atingerea cotei programate (fig. 1.2.).
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
ε = a M bM v M + a J 1bJ 1v J 1 + aO bO vO + a M bM v M + a P bP v P + a R bR v R + aCs bCs vCs + a I bI v I + a J 2 bJ 2 v J 2

(1.1)
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Schema de principiu
Schema de principiu a unui echipament numeric este indicată în figura 1.4.

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8 Blocul de introducere date
Capitolul 9 Blocul de introducere date I, primeşte informaţii alcătuite din caractere, codificate pe 8 biţi
(specifice benzii perforate pe 8 piste) reprezentând cifre, adrese, caractere speciale,
Capitolul 10 comenzi etc.. Aceste informaţii sunt livrate magistralei de date, BUS-ul sistemului. În cadrul
blocului de introducere date sunt realizate o serie de operaţii prin care se asigură
corectitudinea informaţiilor, citirea secvenţială a blocurilor din programul sursă de prelucrare
etc..

Blocul de comandă, C, primeşte semnale de la generatorul de tact, G, blocul de

introducere date, I, memoriile MG şi MM şi semnale de confirmare de la echipamentul
Capitolul 1 electric convenţional. Generează comenzi NC şi semnale de comandă ce sunt transmise,
prin intermediul unei interfeţe, echipamentului electric convenţional EEC. Interfaţa asigură
Capitolul 2 separarea galvanică de EEC. Una din soluţiile de realizare a interfeţei, fotocuplor compus din
fotodiodă şi fototranzistor, este prezentată in figura 1.5. Principiul indicat este caracteristic
Capitolul 3
interfeţei de “ieşire”. În cazul
Capitolul 4 ECN EEC
Capitolul 5
Capitolul 6 Fig. 1.5.

Magistrala
Capitolul 7
Ordinea de conectare la magistrală a ieşirilor şi intrărilor diferitelor blocuri este asigurată
Capitolul 8 prin semnale de validare şi cerere elaborate de blocul de comandă.
Magistrala comunică cu:

Capitolul 9
- blocul de introducere date I, care furnizează informaţii ce urmează a fi memorate
Capitolul 10 în regiştri vI, vp, vo prin adrese corespunzătoare axelor; valorile corecţiilor de sculă
vCS prin adresa COR (adrese specifice fiecărui tip de echipament) şi valorile
celorlalte funcţii din cadrul unui bloc din programul sursă: N, G, R, M, T, S etc.;

- memoriile operative MO şi cele pentru corecţii de sculă MCS. Memoriile MO

conţin valorile programate pentru deplasările pe axe, deplasările de origine,
Capitolul 1
deplasările suplimentare de origine programate prin funcţii cum ar fi G92, G54,
G55 etc.. Valorile corecţiilor de sculă sunt programate fie prin regiştri D (la
Capitolul 2
echipamentele NC şi CNC) fie prin tabele de sculă (echipamente CNC). Sunt
memorate în MCS;
Capitolul 3
- memoriile de funcţii cuprind valorile atribuite adreselor N, G, R, D, F, S, T, M etc.;
Capitolul 4 - memoriile suplimentare pentru funcţiile G(MG) şi M(MM) sunt legate la blocul de
comandă pentru generarea comenzilor de deplasare (poziţionare (G00),
Capitolul 5 interpolare liniară (G01) etc.. Pentru controlul traiectoriei sculei în conturare se
utilizează la unele echipamente – echipamentul TNC430 – Heidenhain - funcţii M
Capitolul 6 prin care se comandă realizarea unor curbe de tranziţie între elementele
adiacente programate (finisarea prelucrării colţurilor, menţinerea constantă a
Capitolul 7 avansului etc.). Memoria pentru avans este conectată direct la convertorul
numeric / analogic (CN/A) prin care se comandă motorul axei respective. Memoriile
Capitolul 8 de sculă MT şi cele pentru turaţia sculei MS sunt legate direct prin interfaţă la
echipamentul electric convenţional (AEEC);
Capitolul 9
Capitolul 10

- memoriile pentru valorile corecţiilor de joc (VJ1 şi VJ2) la echipamentele de tip NC

sunt materializate prin baterii de comutatoare decadice. La echipamentele de tip
Capitolul 1 CNC se adoptă varianta software;
- în memoriile pentru afişaj general (MAU) se transferă informaţiile ce urmează a fi
Capitolul 2 selectate pentru afişare. Poate fi afişată orice informaţie de pe BUS;
- registrele blocurilor de reacţie (BRX, …) furnizează valoarea VM în magistrala de
Capitolul 3
date;
- blocul sumator S, efectuează operaţii cu valorile furnizate de memorii şi blocurile
Capitolul 4
de reacţie pentru determinarea erorii ε. Rezultatul operaţiei, eroarea ε, este
transferată memoriei operaţionale ME de la care se transmite convertorului CN/A;
Capitolul 5
- blocul CN/A converteşte valoarea avansului în semnal de tensiune (pentru
alimentarea motorului axei) şi realizează reducerea (parabolică) avansului.
Capitolul 6
Funcţionarea sincronă a tuturor blocurilor echipamentului numeric este asigurată de

Capitolul 7
semnalele emise de generatorul de tact, ceasul sistemului. Semnalele, de ordinul MHz, sunt
divizate funcţie de necesităţile diferitelor blocuri.
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

1.4. SISTEME NC ŞI CNC
1.1.
Capitolul 1
La începutul anilor ’60 existau echipamente NC specifice operaţiilor de strunjire, frezare,
găurire etc..
Capitolul 2
Având în vedere gradul de complexitate a prelucrărilor prin frezare şi găurire, ce acoperă
Capitolul 3 un domeniu foarte larg de la cele mai simple operaţii (găurire) la cele mai complexe
(conturare 2 ½, 3D) şi preţul de cost au fost dezvoltate trei tipuri distincte de ECN, din
Capitolul 4 punctul de vedere al modului de control a mişcării (implicit şi a preţului de cost): de tipul
“punct cu punct” - PCP, “prelucrare liniară” - PL, şi “conturare” - C (fig. 1.8.).
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Fig. 1.8.
Capitolul 10
Principiul conform căruia echipamentul complex include toate posibilităţile
echipamentelor mai puţin complexe este respectat şi în cazul echipamentelor de comandă
numerică. Un echipament de conturare evident poate funcţiona ca unul pentru prelucrări
liniare sau punct cu punct.
Sistemele CNC, apărute în anii ’70, utilizează pentru comandă diferite soluţii având
computerul (PC-ul) drept element principal eliminând, în acest fel, în mare măsură circuitele
Capitolul 1
hardware specifice echipamentelor NC în realizarea funcţiilor de comandă. Informaţiile în
cadrul echipamentelor CNC sunt aranjate, manipulate şi memorate sub formă de cuvinte
Capitolul 2
binare, frecvent pe 8 biţi (octet) şi 16 biţi. Dezvoltările recente din domeniile circuitelor
integrate fac posibilă utilizarea cuvintelor pe 32 respectiv 64 biţi. Fiecare bit al unei informaţii
Capitolul 3
de deplasare corespunde cu o deplasare unitară, numită BLU (Basic Lenth Unit). Astfel, un
Capitolul 4 cuvânt pe 16 biţi poate descrie o deplasare de 215 = 65326 poziţii diferite. Considerând
valoarea BLU = 0,01 mm se poate programa o deplasare de 653,26 mm.
Capitolul 5 Facilităţile CNC-urilor actuale sunt urmare a capacităţii de memorare şi a puterii de calcul
ridicate, urmare a structurii de tip computer.
Capitolul 6
Aceste facilităţi vizează aspecte privind întocmirea programului de prelucrare,
memorarea şi corectarea sa (mod program şi editare), rularea pentru testare (mod testare)
Capitolul 7
precum şi facilităţi privind controlul deplasării sculei (corecţii de sculă, curbe de tranziţie,
posibilitatea prelucrării unor piese cu contur incomplet definit – free contour programming - ,
Capitolul 8
o gamă largă de cicluri de prelucrare, utilizarea parametrilor în programare).
Capitolul 9
Toate echipamentele CNC oferă o alternativă la programarea clasică, de tip ISO bazată
pe coduri G şi M, prin limbaje specifice de programare – limbaje textuale, prietenoase şi
Capitolul 10
accesibile în utilizare, fără a impune cunoştinţe tehnice de strictă specialitate.
Posibilităţile de vizualizare oferite de echipamentele CNC, mult mai largi, oferă

programatorului imaginea diferenţei dintre un echipament NC şi CNC.

Echipamentele numerice, NC şi CNC, în totalitatea lor, au posibilitatea de-a folosi mai
multor moduri de operare ceea ce diferă, de la echipament la echipament, este modul de
Capitolul 1 selectare a lor. Câteva dintre cele mai răspândite moduri de operare sunt prezentate în
continuare.
Capitolul 2
Operare manuală şi cu manivelă electronică (numai CNC)
Capitolul 3 (NC)
Se utilizează pentru reglarea maşinii. În cadrul
Capitolul 4 acestui mod se poate realiza poziţionarea maşinii
pe axe, manual sau prin incremente, se setează
Capitolul 5 originile şi înclinarea planului de lucru.
Capitolul 6
Capitolul 7
MDI – introducere manuală date

Capitolul 8
Acest mod se utilizează pentru programarea
unor deplasări simple specifice frezării frontale sau
Capitolul 9
pentru prepoziţionări.
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Programare şi editare
Capitolul 6 În acest mod de operare se poate scrie
programul de prelucrare utilizând diferite facilităţi
Capitolul 7 puse la dispoziţie de constructor. Dacă se doreşte
se poate afişa fiecare pas realizat în programare
Capitolul 8
sau se poate utiliza o fereastră pentru a pregăti
structura programului.
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Rulare program automat şi bloc cu bloc

Capitolul 6
.
Capitolul 7 În modul “AUTOMAT” de rulare a programului,

echipamentul execută în mod continuu blocurile
Capitolul 8 programului până la sfârşit sau până la un “STOP”
programat sau introdus manual.
Capitolul 9
În varianta “BLOC cu BLOC” se execută fiecare
Capitolul 10 bloc separat. Reluarea programului este
condiţionată de activarea tastei START.

• Chei soft – sunt cele prezentate anterior

Pe ecran sunt afişate în mod curent informaţii privind starea maşinii-unelte. Aceste
Capitolul 1 informaţii sunt accesibile, de regulă, în modurile de operare: „rulare program”, în mod
„automat sau bloc cu bloc”, „poziţionare în MDI”.
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
NB cheile soft indicate sunt denumite generic, denumirea lor diferă de la echipament la echipament. Unele
echipamente pot avea implementate şi alte moduri de operare şi posibilităţi de afişare.

Alinierea piesei (fig. 1.11.)
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3

Un accesoriu prezent la toate echipamentele CNC este dispozitivul de palpare 3-D (fig.
Capitolul 5 1.10. a, b). Astfel de sisteme se pot folosi pentru: alinierea automată a piesei, stabilirea
rapidă şi precisă a deplasării de origine, măsurarea semifabricatului în timpul prelucrării,
Capitolul 6 digitizare 3-D a suprafeţelor, măsurarea sculelor.
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
a b
Fig. 1.10.
Măsurarea sculei (fig. 1.14.)
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Fig. 1.14.
Capitolul 5 Deplasarea de origine (fig. 1.12. a, b, c) se stabileşte rapid şi precis. Echipamentul preia
în mod automat originea stabilită.
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
a b c

Dispozitivul pentru măsurarea sculei este montat permanent pe masa maşinii-unelte
într-o zonă în afara procesului de aşchiere. Ca urmare se pot face măsurători şi în timpul
prelucrării: măsurarea lungimii sculei, a razei şi determinarea uzurii (fig. 1.14.).

Măsurarea piesei include, standard, următoarele funcţii:
- recunoaşterea piesei pentru apelarea programului corespunzător;
Capitolul 1 - verificarea preciziei dimensionale a maşinii;

- determinarea avansului de pătrundere la finisare;
Capitolul 2 - detectarea şi compensarea uzurii sculei;
- verificarea geometriei piesei şi sortarea pieselor;
Capitolul 3 - determinarea trendului de uzură a maşinii.
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Fig. 1.13.
O altă facilitate importantă se referă la transferul de date. În acest sens firmele
Capitolul 8 producătoare de echipament pun la dispoziţie pachete soft pentru transferul de la
echipament şi la echipament a datelor necesare prelucrării. Versiunile de echipament TNC
Capitolul 9
426/430/410 ale firmei HEIDENHAIN asigură prin pachetul TN Cremo transferul programului
de prelucrare din echipament pe un PC pentru memorare. Invers se poate rula un program
Capitolul 10
lung, existent pe PC, care ar depăşi memoria echipamentului. Programul se transmite bloc
cu bloc, după execuţie blocul se şterge eliberând astfel memoria pentru a transfera alt bloc.

Majoritatea echipamentelor CNC moderne acceptă funcţionarea în sistem DNC. În acest
sens este necesar pe lângă un pachet de tipul indicat anterior şi un pachet special (LSV2 -
Capitolul 1 Heidenhain). Cu ajutorul lor se poate controla şi rula un program rezident pe un PC de nivel
mai înalt. Comunicarea cu echipamentul face posibilă pornirea maşinii, interogarea asupra
Capitolul 2 informaţiilor despre starea maşinii şi evident transferul programului [HUG, 01], [***, 00, b].
1.5.
1.1. ETAPE ÎN MATERIALIZAREA UNUI PROGRAM DE PRELUCRARE
Capitolul 3
Capitolul 4 De la desenul piesei la programul de prelucrare prin care se controlează maşina-unealtă

trebuie parcurşi următorii paşi:
Capitolul 5
Pregătirea maşinii
Capitolul 6 Pas 1 Selectare scule. Sculele pot fi selectate fie în versiunea tradiţională de către
programator fie în mod automat de echipamentul numeric;
Capitolul 7
Pas 2 Stabilirea originii sistemului de coordonate a piesei;
Capitolul 8
Pas 3 Stabilirea valorii parametrilor de aşchiere (turaţie şi viteză de avans) poate fi făcută
Capitolul 9 ca la pasul 1;
Pas 4 Punerea sub tensiune a echipamentului şi a maşinii;

Capitolul 10
Pas 5 Deplasarea în punctele de referinţă. După fiecare pornire a echipamentului este
necesară deplasarea în punctele de referinţă. În acest fel echipamentul restabileşte,
în mod automat, relaţia între poziţia pe axă şi valoarea afişată;

Un posibil dialog (prin intermediul CNC-ului):
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1 Mod de operare: manual
Capitolul 2 Pas 6 Fixează piesa pe masa maşinii-unelte
Pas 7 Stabilirea originii. Pentru declararea originii se deplasează scula la suprafaţa

Capitolul 3
respectivă şi se introduce poziţia sculei ca origine
Capitolul 4
Capitolul 5 Exemplu. Stabilirea originii pe axa X şi Z
• plan de lucru X/Y

Capitolul 6
• axa sculei Z
• raza sculei R=5 mm
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

M od de operare: program are şi editare
Capitolul 1
În continuare se introduc inform aţiile din blocurile program ului. Această procedură este
specifică program elor sim ple. Pentru program e com plexe (prelucrări spaţiale prin puncte) se
Capitolul 2
apelează la transferul program ului de la un PC extern.
Capitolul 3 O procedură sim ilară se utilizează pentru ştergerea program elor, selectarea blocurilor
etc.
Capitolul 4
Capitolul 5 Pas 9 Testarea program ului. Există două posibilităţi de rulare a program ului: bloc cu bloc şi
autom at.
Capitolul 6 Înainte de rularea program ului este indicată prepoziţionarea sculei pentru a preveni
posibilitatea deteriorării sculei/piesei în urm a unor coliziuni. Se recom andă alegerea unui
Capitolul 7 punct, în afara piesei, în prelungirea traiectoriei sculei spre prim ul punct de pe contur.
Secvenţa de prepoziţionare indicată:
Capitolul 8
- schim barea sculei la o înălţim e acoperitoare (fixă);
- deplasarea după axele X şi Y (axa sculei, axa Z);
Capitolul 9
- deplasarea sculei pe axa Z la adâncim ea corespunzătoare.
Capitolul 10
Pas 10 O ptim izarea program ului, dacă este necesară.
Pas 11 Prelucrarea piesei. Se introduc sculele şi se rulează program ul.

2
Capitolul 1 PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN
Capitolul 2 PROGRAMAREA NC
Capitolul 3
Capitolul 4 2.1 DE LA DESEN LA ELABORAREA PROGRAMULUI
Capitolul 5
2.1.1 MODALITĂŢI DE ELABORARE A PROGRAMULUI
Capitolul 6
Capitolul 7 Elaborarea programului NC reprezintă prima etapă în procesul de realizare a unei

piese. Există mai multe modalităţi de realizare a programului NC, ce se va numi în
Capitolul 8 continuare program sursă. Începuturile comenzii numerice pot fi asociate realizării
manuale a programului sursă în variantă ISO, variantă cunoscută şi sub numele de G –
Capitolul 9 cod.
Pentru programarea pieselor complexe, spaţiale, s-a dezvoltat metoda de programare
Capitolul 10 asistată utilizând limbaje specializate, alcătuite din mnemonice (cuvinte din limba
engleză) cum ar fi APT (Automatically Programmed Tool). Ulterior a fost dezvoltată o
întreagă familie de astfel de limbaje (APT-RCV, ADAPT, PROMO, etc.).

O variantă actuală a programării asistate de calculator utilizează diferite produse
CAD/CAM. Rezultatul prelucrării este transmis direct echipamentului CNC după ce
Capitolul 1 fişierele rezultate sunt interpretate prin produse soft speciale numite POSTPROCESOR.
Rolul postprocesorului este acela de a face posibilă interpretarea de către echipamentul
Capitolul 2 CNC a datelor generate de produsele CAD/CAM.

O altă modalitate de realizare a programului sursă este direct pe echipamentul
Capitolul 3 numeric, în regim conversaţional. În acest scop se utilizează diferite limbaje textuale.
Asociat acestei metode este procedeul de digitizare utilizând dispozitivele din dotarea
sistemelor moderne CNC (vezi Cap. 1.4.).
Capitolul 4
• TRAIECTORIA SCULEI
Capitolul 5
Capitolul 6 În [MER, 97], [MAR, 91] sunt discutate implicaţiile pe care le au maşina-unealtă,
piesa şi echipamentul numeric şi traiectoria sculei în elaborarea programului sursă.
Capitolul 7 Traiectoria sculei, care constituie în esenţă, materializarea programului NC, se
prezintă în continuare.
Capitolul 8 În acest sens se va considera o piesă alcătuită din suprafeţe simple (fig. 2.1. a, b)
(suprafeţe plane, cilindrice cu sau fără filet,
Capitolul 9 buzunare cu contur simplu, etc.).
Programarea suprafeţelor complexe
Capitolul 10 (definite frecvent prin sisteme parametrice
– suprafeţe BEZIER, B-Splines, NURBS)
nu face obiectul acestei cărţi. a) b)
Fig. 2.1.
Programul de prelucrare defineşte deplasarea sculei în raport de piesă
considerând următorul proces:
- alegerea sculei, compatibilă cu operaţia de prelucrare;
Capitolul 1
- orientarea sculei în raport de natura suprafeţei ce se doreşte să se obţină.
Capitolul 2 Această orientare, pentru categoria de piese considerate, rămâne constantă

pe toată durata prelucrării;
Capitolul 3 - alegerea parametrilor de aşchiere;
- definirea traiectoriilor succesive ale sculei în raport de piesă. În acest scop se
Capitolul 4 definesc un punct de început şi unul final al conturului.
Alegerea sculei. Scula este impusă de materialul piesei, rugozitatea suprafeţei,
Capitolul 5 precizia de prelucrare. Echipamentele actuale de tip CNC propun, în regim
conversaţional, tipul sculei şi geometria sa funcţie de condiţiile menţionate mai sus.
Capitolul 6
Orientarea sculei în raport de piesă poate fi obţinută numai prin intermediul
dispozitivului de aşezare şi fixare (fig.
Capitolul 7
2.2.). Prelucrarea pe maşini-unelte cu
4-5 axe face ca dispozitivul port-piesă
Capitolul 8
să-şi piardă parţial sau total funcţia de
orientare.
Capitolul 9
Capitolul 10
Fig. 2.2.

Condiţiile de aşchiere sunt definite de viteza de aşchiere, viteza de avans şi

Capitolul 1 eventual utilizarea lichidului de aşchiere. Valorile acestora sunt impuse de piesă şi
maşina-unealtă.
Capitolul 2 Traiectoria sculei. Definirea
traiectoriei sculei impune stabilirea unui
Capitolul 3 punct caracteristic al sculei (de regulă
situat pe axa de simetrie la intersecţia
Capitolul 4 cu suprafaţa frontală a frezei) şi
descrierea deplasării acestuia în lungul
Capitolul 5
conturului piesei.
Se apelează la stabilirea unui
reper ataşat piesei, numit reper local de
programare: (RL) (fig. 2.3.) definit prin origine, direcţia axelor şi
Capitolul 7
sens (sistemul cartezian direct). Originea se alege arbitrar. Direcţia şi sensul axelor sunt
reglementate la nivel internaţional. Toţi constructorii de maşini-unelte NC utilizează
Capitolul 8
acelaşi sistem de axe.
Capitolul 9
Capitolul 10

Pentru a ilustra principalele aspecte pe care le implică determinarea traiectoriei
sculei se consideră cazul simplu al frezării plane (fig. 2.4.).
Capitolul 1 T
e Prelucrarea presupune:
Capitolul 2 - 2 treceri de degroşare, suprapunere δr (adâncimea „e”);

- 1 trecere de finisare, adâncimea pf;
Capitolul 3 Traiectoria punctului caracteristic „T”:
Capitolul 4
Fig. 2.4.
Capitolul 5
D egroşare:
- deplasarea rapidă în Q 1 (a 1 , b 1 , q 1 ) dintr-un punct anterior astfel încât să nu
Capitolul 6 producă coliziuni;
- deplasare rapid ă în P 1 , cu respectarea adâncim ii de a şchiere a prim ei faze de
Capitolul 7 degroşare. P oziţia sculei trebuie să respecte o distanţă de siguranţă, în lungul
axei X L , ε x , P 1 (a 1 , b 1 , c 1 );
- deplasare cu avans de lucru în P 2 (a 2 , b 1 , c 1 );
Capitolul 8
- deplasare rapid ă în Q 2 (a 2 , b 1 , q 1 );
- deplasare rapid ă în Q 1 ’ (a 1 , b 1 , q 1 ), cu p ăstrarea unei distanţe de siguranţă ε z ;
Capitolul 9
- deplasarea rapid ă în P 1 ” (a 1 , b 1 ’, c 1 );
- deplasarea cu avans de lucru în P 2 ’(a 2 , b 1 ’, c 1 );
Capitolul 10 - deplasarea rapid ă în Q 2 ’ (a 2 , b 1 ’, q 1 );
- a doua trecere de degro şare;
- deplasarea rapidă în Q 3 (a 1 , b 1 , q 3 ), cu alegerea valorii q 3 astfel încât să se
păstreze distanţa de siguranţă ε z ;

Calculul coordonatelor punctelor se poate realiza plecând de la poziţia piesei în reperul
local de programare (u, v, w) şi dimensiunile piesei (L, H, h) cu respectarea distanţelor de
Capitolul 1 siguranţă şi a adaosului de prelucrare la finisare:
e = (h − p f ) / 2 a2 = u − L − ε x − R
Capitolul 2
a1 = u + R + ε x b1 = v − H / 2 − δ r / 2 + R
Capitolul 3
b1 ' = v − H / 2 + δ r / 2 − R q1 = w + h + ε z
Capitolul 4 c1 = w + p f + e q2 = w + ε z
Capitolul 5 c3 = w (2.2)
Transpunerea acestor coordonate în deplasări ale sculei utilizând limbajul de

Capitolul 6 programare ISO (G cod) este:
- prima trecere de degroşare
.
Capitolul 7 .
.
N5 G00 Xa1 Yb1 Zq1 N20 G00 Zq1
Capitolul 8 N10 Zc1 N25 Xa1 Yb1’

N15 G01 Xa2 N30 Zc1
Capitolul 9 N35 G01 Xa2 N85 G01 Xa2
- a doua trecere de degroşare N90 G00 Zq3
.
Capitolul 10 . N95 Xa1 Yb1’
.
N70 G00 Zq3 N100 Zc3
N75 Xa1 Yb1
N80 Zc3

Aceste linii de program (numite blocuri) trebuie completate cu informaţii privind
scula, regimul de aşchiere, pornirea/oprirea arborelui principal, pornirea/oprirea lichidului
de aşchiere etc..
Capitolul 1
Capitolul 2 ANALIZA ETAPELOR ÎN ELABORAREA PROGRAMULUI SURSĂ
Capitolul 3
Entitatea de prelucrare este rezultatul deplasării unei scule date, ce parcurge un
Capitolul 4 ansamblu de traiectorii determinate, asupra unei piese mecanice.
Entitatea de prelucrare, definită în sensul arătat anterior, permite stocare, într-o
Capitolul 5 manieră structurată, a cunoştinţelor (informaţiilor) referitoare la generarea suprafeţelor în
asociere cu anumite scule (parametric), adaptarea sculei (material, geometric) la
Capitolul 6 materialul piesei ce se prelucrează, condiţiile de aşchiere.
Descrierea geometrică a stării finale a entităţii de prelucrare.
Capitolul 7
Implică două tipuri distincte de abordare: macrogeometrică şi microgeometrică.
- definirea macrogeometrică are în vedere:
Capitolul 8
• natura geometrică a suprafeţelor rezultate: plan, alezaj, buzunar simplu,
buzunar cu insule, diferite suprafeţe în relief etc.;
Capitolul 9
• parametri intrinseci ai suprafeţelor: diametru, pasul filetului, distanţe între
Capitolul 10 “insule”, etc.;

• limite geometrice a suprafeţei: adâncimea găurii, dimensiunile nominale

LxH etc.. Aceste limite sunt definite de regulă în reperul entitate de prelucrare
Capitolul 1 Ru (fig. 2.5.).
Uzinarea are loc după o direcţie oarecare, definită de unghiul β în raport de
Capitolul 2 reperul local de programare (Ou, Xu, Yu, Zu).
Capitolul 3
Capitolul 4
Ru
Capitolul 5
Capitolul 6
Pentru ca definirea să nu comporte nici un fel de ambiguitate este indicat ca

Capitolul 8
fiecare utilizator al tehnologiei NC să întocmească un nomenclator al entităţilor de
prelucrare împărţite în diferite grupe cum ar fi:
Capitolul 9
Capitolul 10

I. Suprafeţe plane
I.1. suprafeţe simple
Capitolul 1 I.2. suprafeţe ce înconjoară un contur circular
.
.
.
Capitolul 2
II. Suprafeţe cu insule în relief
.
Capitolul 3 .
.
III. Suprafeţe plane laterale
Capitolul 4 .
.
.
IV. Conturare
Capitolul 5 .
.
.
V. Buzunare
Capitolul 6 .
.
.
VI. Buzunare cu insule
Capitolul 7 etc..
Capitolul 8 - definirea microgeometrică este precizată, de regulă, prin rugozitatea

suprafeţei Ra/Rz/Rt
Capitolul 9
Capitolul 10

Starea iniţială. Este descrisă plecând de la starea finală a entităţii de

Capitolul 1 prelucrare, considerând volumul de material îndepărtat şi modul de repartizare
a acestuia.
Capitolul 2
Scula compatibilă. Alegerea sculei implică cunoştinţe tehnologice. De regulă
unei entităţi de prelucrare îi corespund una sau mai multe tipuri de scule.
Capitolul 3
Exemplul evident este cazul frezării plane pentru care se poate utiliza fie o
freză cilindrică, fie una cilindro-frontală. Experienţa şi cunoştinţele
Capitolul 4
programatorului vor decide în alegerea unei sau alteia.
Capitolul 5 Materialul piesei poate fi încadrat în clase şi caracteristici.

Parametri de aşchiere ai sculei, definiţi de parametri tehnologici intrinseci:
Capitolul 6 materialul părţii active şi unghiurile de aşchiere.
Traiectoria sculei. Traiectoria punctului caracteristic al sculei este rezultatul
Capitolul 7 modului de acţionare a sculei, a geometriei operaţiei, razei sculei (la
conturare), a distanţelor de siguranţă etc..
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Stabilirea punctelor de intrare (I), ieşire (E) şi de start (S)
Capitolul 1 Se recomandă ca punctul de start S să fie situat în extensia primului element de contur
ce urmează a fi prelucrat, zona mai puţin întunecată. De regulă acest punct se abordează cu
Capitolul 2 corecţia de rază anulată (fig. 2.6).
Capitolul 3 Alegerea corectă a acestor puncte reduce riscul de a se produce coliziuni între sculă şi
piesă (dispozitivul de prindere). Abordarea punctului “S” fără CR? / De ce?
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 10

Algoritmul de prelucrare. Realizarea algoritmului de prelucrare presupune
studiul metodei generale de rezolvare, definirea variabilelor şi redactarea
Capitolul 1 algoritmului propriu-zis.
Capitolul 2
Pentru exemplificare se consideră operaţia de frezare plană.
Capitolul 3 • Studiul metodei generale de rezolvare:
Capitolul 4 - definirea a patru puncte de bază de pe traseul frezei;

- Punctul de start, P1 considerând distanţa de siguranţă εx;
Capitolul 5
- Punctul final, P2 considerând aceeaşi distanţă;
- Punctul Q2 situat în planul de siguranţă deasupra punctului P2 se consideră εz;
Capitolul 6
- Punctul Q1, situat în acelaşi plan dar deasupra punctului P1.
Capitolul 7 Coordonatele celor 4 puncte trebuie recalculate pentru fiecare parcurs.
Capitolul 8 - definirea, în linii mari, a structurii parcursului. În acest sens se apelează la un

algoritm:
Capitolul 9 - dacă adâncimea dorită nu este atinsă, calculează coordonata z a
planului de aşchiere;
Capitolul 10 - dacă suprafaţa de uzinare nu este atinsă, calculează coordonatele x
şi y pentru cele 4 puncte şi efectuează parcursul dorit.

• Definirea variabilelor. Se pot evidenţia două tipuri de variabile (tabelul 2.1.):
Capitolul 1 - ce corespund parametrilor intrinseci ale operaţiei numite şi date de intrare;

- utilizate de algoritmul de rezolvare.
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Algoritmul prezentat poate fi redactat într-o formă compatibilă cu un echipament numeric,

evident de tipul CNC. Alocarea variabilelor este:
Capitolul 1
L0÷L9 rezervat pentru coordonate calculate;
Capitolul 2 L100÷L109 rezervat pentru sculă;
L110÷L130 rezervat pentru parametri intrinseci;
Capitolul 3 L150÷L180 rezervat pentru calcule;
L181÷L199 rezervat.
Capitolul 4
L110=β L120=εx L109=R L155=u1

Capitolul 5
L111=L L121=εz L151=no L156=v1
L112=H L122=neb L152=n L157=u2
Capitolul 6
L113=h L123=pf L153=peb L158=qeb
Capitolul 7 L115=δr L154=i
Capitolul 8 Pentru deplasări se consideră variabilele:

L0=a1 L3=b2 L6=xE
Capitolul 9 L1=b1 L4=c1 L7=yE
L2=a2 L5=q1 L8=zE
Capitolul 10

Programul NC Traducerea blocului
% 123
Capitolul 1 N5 L160=2*L109-L115 (2*R-δr)

N10 L151=L122/L160 no=H/(2*R-δr)
Capitolul 2 N15 G97 L151<=1 N30 Dacă (no?0) salt la N30, G97 – salt
necondiţionat
Capitolul 3
N20 L161=TL151+1 Dacă nu n=[no]+1;
T – funcţie matematică parte întreagă
Capitolul 4
N25 G79 N35 Salt la N35
N30 L152=1L162=L113-L123 n=1
Capitolul 5
N35 L162=L113-L123 (h-pf)
N40 G79 L162=0 N55 Dacă (h-pf)?0 salt la N55
Capitolul 6
N45 L153=L162/L122 Dacă NU peb=(h-pf)/neb
Capitolul 7
N55 L122=0 neb=0
Capitolul 8 N60 L158=L122 qeb=neb

N65 G79 L158>=0 Dacă qeb?0 salt la N75
Capitolul 9 N70 G79 N300 Salt la N300

N75 G79 L158=0 N95 Dacă qeb=0 salt la N95
Capitolul 10 N80 L163=L158-1 Dacă NU, decrementează qeb
N85 L4=L163*L153+L123 c1 = p f + (qeb − 1) * peb

N95 L4=0 c1=0

N100 L5=L4+L153+L121 q1 = c1 + peb + ε z
Capitolul 1
N105 L154=0 i=0
N110 G79 L154=L152 N215 Dacă i=n, salt la 215
Capitolul 2
N115 L155=L111/2+L120+L109 u1 = L / 2 + ε z + R
Capitolul 3 N120 L164=2*L154 2*i

N125 L165=L152-1-L164 n-1-2*i
Capitolul 4 N130 L156=L160*L165/2 v1 = (2 − R − δ r ) * (n − 1 − 2 * i ) / 2

N135 L166=CL110 cos β
Capitolul 5 N140 L167=SL110 sin β
N145 L168=L155*L166 u1 ⋅ cos β
Capitolul 6
N150 L169=L155*L167 u1 ⋅ sin β
Capitolul 7 N155 L170=L156*L166 v1 ⋅ cos β

N160 L171=L156*L167 v1 ⋅ sin β
Capitolul 8 N165 L0=L168-L171 a 1 = u 1 cos β − v 1 sin β
N170 L1=L169+L170 b1 = u1 sin β + v1 cos β
Capitolul 9
N175 L2=-L168-L171 a 2 = −u1 cos β − v1 sin β
Capitolul 10 N180 L3=-L169-L170 b2 = −u1 sin β + v1 cos β

N185 G0 XL0 YL1 ZL5 Deplasare rapidă în Q1
N190 ZL4 Deplasare rapidă în P1
Capitolul 1 N195 G1 XL2 YL3 Deplasare de lucru în P2
N200 G0 ZL5 Deplasare rapidă în Q2
Capitolul 2 N205 L154=L154+1 Incrementează i
N210 G79 N110 Salt la N110
Capitolul 3
N215 L158=L158-1 Decrementează qeb
Capitolul 4
N300 G0 XL6 YL7 ZL8 Deplasare rapidă la punctele de ieşire
Capitolul 5
Este evident că acest program este mai complicat decât un program obişnuit ISO
(cod G). Este utilă redactarea unui astfel de program cu rol de subprogram memorat în
Capitolul 6
memoria rezervată pentru subprograme. Ori de câte ori se impune o prelucrare similară
rolul programatorului se reduce la a redefini valorile variabilelor.
Capitolul 7
LIMBAJUL DE PROGRAMARE ISO (G COD)

Capitolul 8
Capitolul 9
Limbajul de programare ISO, singura alternativă de întocmire a programului sursă
Capitolul 10 (singurul recunoscut de echipament) până la sfârşitul anilor ’80 se caracterizează prin
utilizarea unor coduri de tip G şi M alături de codurile pentru programarea sculei, a
condiţiilor de aşchiere şi evident a deplasării sculei.

Există diferenţe între limbajele de programare ISO implementate pe echipamente
CNC (NC).
Limbajul numeric de programare este un limbaj informatic evoluat (posedă un
Capitolul 1 vocabular şi o sintaxă). Principalele aspecte ce trebuie evidenţiate (studiate) se referă
la:
Capitolul 2 - caracterele utilizate;
- numere utilizate;
Capitolul 3 - variabilele (parametrii);
- cuvintele;
Capitolul 4 - instrucţiunile;
- blocurile de instrucţiuni;
Capitolul 5 - secvenţele de blocuri de instrucţiuni;
- structurile de control;
Capitolul 6 - subprogramele rezidente şi concepute.
Caractere. Caracterele utilizate în elaborarea programelor sursă sunt: cifre,
Capitolul 7 litere, semne şi operatori matematici, operatori logici (comparaţie), caractere

particulare şi caractere inerte. În cazul primelor echipamente NC se utilizau
Capitolul 8 cifre, litere (un număr restrâns în comparaţie de CNC-uri), caractere

particulare şi inerte.
Capitolul 9 • Cifrele sunt evident cele de utilizare universală 0…9.

• Literele utilizate sunt, de regulă, majusculele alfabetului latin. Semnificaţia lor,
Capitolul 10 cu excepţia unui număr relativ restrâns, diferă de la echipament la echipament.

• Semnele şi operatorii matematici implementaţi la majoritatea echipamentelor
CNC sunt: “+”, “-”, “*”, “/”, “**”, “=”, “>”, “<”, “>=”, “<=”. Sunt implicate şi funcţiile
trigonometrice: sinα - “S<ALPHA>”, cosα - “C<ALPHA>”, tangentă, cotangentă
etc..
• Caractere particulare:
Capitolul 1 % început de program;

( început de comentariu;
Capitolul 2 ) sfârşit de comentariu;
LF sfârşit de bloc.
Capitolul 3 etc..
Cu excepţia primului şi a ultimului caracter, restul sunt implementate diferit la

Capitolul 4
diferiţi constructori de echipamente.
Capitolul 5 • Caractere inerte, recunoscute de sistem, fără a avea însă un anumit efect:
_ (spaţiu), HT (tabulare), CR (revenire car).
Capitolul 6 Numere. Limbajul utilizează două tipuri de numere: întregi şi reale. Sunt
utilizate ca valori afectate variabilelor, argumente pentru unele funcţii sau intră
Capitolul 7 ca constante în diferite expresii aritmetice. Se folosesc numerele în baza 10
(pentru programare şi pentru stocarea în memoriile echipamentului).
Capitolul 8 Unele echipamente CNC oferă şi posibilitatea de a utiliza numere pentru
parametri şi în cod binar (se va plasa caracterul % înaintea numărului) şi în cod
Capitolul 9 hexazecimal (precedat de $). Exemplu: în loc de (27)10 se poate utiliza %11011 sau
$1B.
Capitolul 10

Pot fi, în funcţie de utilizare, precedate de semnul “+” (implicit) sau “-”.
Numerele reale sunt, ca şi cele întregi, precedate de semn. Se specifică şi pentru
Capitolul 1
ele valorile maximale: n. p., având n caractere în partea întreagă şi p în partea zecimală.
Capitolul 2 Variabile. De regulă variabilele sunt cunoscute sub denumirea de parametri.

Particularitatea lor constă în aceea că sunt definite apriori:
Capitolul 3 - numărul de variabile utilizate;

- tipul de informaţie pe care îl reprezintă;
Capitolul 4 - identificatorul acestor variabile funcţie de tipul lor.
În general se folosesc două tipuri de variabile: variabile programate şi parametri externi.
Capitolul 5
Pentru variabilele programate se utilizează diferiţi identificatori, funcţie de
echipament. Un exemplu de identificatori predefiniţi sunt:
Capitolul 6
L0÷L19
Capitolul 7 L100÷L199
L900÷L959
Capitolul 8 Există echipamente care utilizează alţi identificatori cum ar fi: P, Q, R etc..
Capitolul 9 Pentru parametrii externi se utilizează diferiţi identificatori. Astfel echipamentul

NUM760 utilizează identificatorul E urmat de un grup de 5 cifre. Alţi identificatori sunt
Capitolul 10 notaţi cu MD_ _ _ _ _ (Sinumerik 840D), MP_ _ _ _ (TNC430 Heidenhain) etc.

Cuvintele limbajului. Prin entitatea “cuvânt” se va înţelege ca în oricare alt

limbaj cel mai mic ansamblu de caractere care posedă o semnificaţie
Capitolul 1
independentă de alte caractere care pot urma şi de care sunt despărţite prin
operatori, semne de punctuaţie etc..
Capitolul 2
Cuvintele în limbajul ISO sunt alcătuite fie dintr-o singură literă (grup de litere) fie
o literă urmată de cifre (a nu se confunda cu o literă urmată de un număr, ce
Capitolul 3
corespunde cu o funcţie).
• Cuvinte alcătuite dintr-o literă
Capitolul 4
X, Y, Z - Sistemul primar al axelor de coordonate liniare;
Capitolul 5 A, B, C - Axe de rotaţie;

U, V, W - Sistemul secundar al axelor de coordonate;
Capitolul 6
I, J, K - Coordonatele centrului unui cerc (X, Y, Z), parametri de interpolare etc.;
P, Q - Utilizate în cicluri;
Capitolul 7
R - Raza cercului, cuvânt utilizat în cicluri, etc.;
F - Funcţie ce defineşte viteza de avans;
Capitolul 8
S - Funcţie ce defineşte viteza de aşchiere;
T - Funcţie ce defineşte scula;
Capitolul 9
D - Funcţie ce defineşte regiştrii de corecţie;
Capitolul 10 H,L - Funcţie ce defineşte un subprogram;

N - Etichetă pentru identificarea unui bloc.

• Cuvinte alcătuite dintr-o literă urmată de cifre
Gx, Gxx, Gxxx - Funcţii pentru modificarea stării logice a echipamentului,
Capitolul 1 se mai numesc funcţii pregătitoare

Mx, …, Mxxx - Funcţii de apelare a unui subprogram, de modificare a
Capitolul 2 logicii ECN, etc. Sunt denumite şi funcţii auxiliare.

Instrucţiunea. Reprezintă entitatea cea mai mică, alcătuită din cuvinte şi
Capitolul 3 numere, care are o semnificaţie pentru modificarea fie a stării fizice a maşinii
fie a celei logice a echipamentului.
Capitolul 4 Pot fi enumerate următoarele categorii de instrucţiuni:
Capitolul 5 - instrucţiuni pentru deplasarea pe axele maşinii;

- instrucţiuni relative la intervenţii şi mesaje adresate operatorului;
Capitolul 6 - instrucţiuni pentru structurarea programului;
- instrucţiuni referitoare la subprogramele rezidente;
Capitolul 7 - etc.
Instrucţiunile pot fi constituite în mai multe moduri:
Capitolul 8 - un cuvânt unic, G2;
- un cuvânt urmat de un număr, S2400;
Capitolul 9 - un ansamblu de cuvinte urmate sau nu de un număr, ex. G77 N10 N40.
Instrucţiunile pot fi clasificate în funcţie de modul lor de conservare în cadrul
Capitolul 10 programului în:
- instrucţiuni modale;
- instrucţiuni nemodale;

• Instrucţiunile modale îşi conservă conţinutul până când o altă instrucţiune,

succeptibilă la modificarea celei active, este programată. Sunt modale
Capitolul 1 instrucţiunile privind deplasarea pe axe (G0 – avans rapid, G1 – interpolare
liniară, G2, G3 – interpolare circulară), cele referitoare la viteza de avans, viteza
Capitolul 2
de aşchiere etc.
• Instrucţiunile nemodale nu afectează starea unei variabile informatice
Capitolul 3
permanente. Nu sunt luate în considerare de interpretorul echipamentului
numeric decât pentru execuţia unui bloc. Un exemplu este instrucţiunea de
Capitolul 4
temporizare G04 X2.
Capitolul 5 Bloc de instrucţiuni. În limbajul de programare ISO prin “bloc” se înţelege un

ansamblu de instrucţiuni terminate cu caracterul “LF” (ASCII nr. 10).
Capitolul 6 În practică se utilizează şi alte caractere pentru a marca sfârşitul blocului. Un astfel de
caracter este caracterul neutru CR (revenire car). Utilizarea lui face ca un bloc să fie, pentru
Capitolul 7 programator, o linie de program. Programul interpretor al CNC-ului decodează programul
sursă şi dacă este corect din punct de vedere sintactic, îl execută. Unele linii din programul
Capitolul 8 sursă nu pot fi executate decât ţinând cont şi de date existente în alte linii din program.
Capitolul 9 Deşi nu toate liniile din program respectă riguros definiţia blocului, se obişnuieşte
să fie toate numite blocuri.
Capitolul 10 Un bloc este reperat prin intermediul etichetei reprezentată, în limbajul ISO de
programare, printr-un cuvânt alcătuit din litera N urmată de un grup de maxim 4-5 cifre.

Secvenţă de instrucţiuni. Prin “secvenţă” se înţelege un ansamblu de blocuri

consecutive identificat prin etichetele Nxxx şi Nyyy, prima afectată primului
Capitolul 1
bloc al secvenţei, iar cea de a doua ultimului:
Capitolul 2 N120
N120 G0 X…Y… G0 X…Y…

Capitolul 3
G1 X…Y…F… G1 X…Y…F…
Capitolul 4 G2 X…Y…R… sau G2 X…Y…R…
G0 Z… G0 Z…
Capitolul 5 N150 L5=L5+1 L5=L5+1
N150
Capitolul 6 Secvenţa de instrucţiuni joacă acelaşi rol cu subprogramul. Diferă de la
echipament la echipament, modul de programare. Astfel, la
Capitolul 7
• CNC de tip DIALOG 4, 10:
.
.
Capitolul 8 .
Nxxx L=m Nyyy Nzzz N30 L1 N20 N60
.
.
Capitolul 9 .
repetă o dată (L=1)blocurile cuprinse între N20 şi N60.
Capitolul 10

• NUM 760
.
.
.
G 77 Nxxx Nyyy
Capitolul 1
• Sinum erik 840 D
.
.
.
Capitolul 2 START LABEL: xxx
.
..
Capitolul 3 END LABEL: yyy
.
.
.
Capitolul 4 REPEAT START_LABEL END_LABEL P=n
.
.
.
Numărul de repetări este indicat de valoarea n.
Capitolul 5
N5 R10=15
Capitolul 6 N10 BEG IN: R10=R10+1
N20 Z=10-R10
Capitolul 7 N30 G1 X=R10 F200
N40 Y=R10
Capitolul 8 N50 X=-R10
N60 Y=-R10
Capitolul 9 N70 END: Z=10
N80 Z10
Capitolul 10 N90 CYCLE (10, 20, 30)
N100 REPEAT BEGIN END P=3 Execută aria cuprinsă între N10 şi N70 de trei ori.
N110 Z10
N120 M 30

Exemplul prezentat evidenţiază faptul că echipamentele CNC moderne acceptă şi

instrucţiuni care nu corespund în totalitate structurii limbajului ISO de programare:
Capitolul 1
REPEAT, BEGIN, CYCLE.
Capitolul 2 Structuri de control. Structurile de control ale limbajului ISO sunt constituite
dintr-un ansamblu de instrucţiuni care permit derularea unui program şi altfel
Capitolul 3 decât “liniar”.

Aceste structuri permit:
Capitolul 4
- identificarea programelor, subprogramelor;
- apelarea subprogramelor şi a secvenţelor de program;
Capitolul 5
- salt la diferite etichete;
- temporizări;
Capitolul 6
- marcarea sfârşitului de program principal şi subprogram.
Capitolul 7 • Modul de identificare a diferitelor tipuri de programe diferă funcţie de tip şi de

echipament.
Capitolul 8 Uzual se utilizează caracterul % (ex. %21, poate însemna programul principal 21).
Capitolul 9
Capitolul 10

Denumirea şi modul de apelare a subprogramelor diferă foarte mult de la
echipament la echipament:
Capitolul 1 %0*n - Denumirea macroului “n”
N6%0*1 - Apelarea macroului 1 în programul principal
Capitolul 2 %N*n - Denumire subprograme locale, N numele programului principal, n numele
subprogramului
Capitolul 3 %97
.
.
.
Capitolul 4 N5
- Apelarea programului local %97*1 în cel principal %97 de trei ori (L=3)
L3%*1
Capitolul 5 Exemplele prezentate sunt specifice echipamentului DIALOG 4/10.
Apelarea subprogramelor se poate face şi prin funcţii G (NUM760).
Capitolul 6
G77 Nxxxx - Apelarea subprogramului “xxxx” rezident în memoria calculatorului
• Salt condiţionat / necondiţionat. Prin această facilitate se întrerupe derularea

Capitolul 7
“liniară” a programului sursă. Este echivalentul instrucţiunii GOTO, JUMP etc. din
Capitolul 8 diferite limbaje informatice. Modul de programare este foarte diferit.

Un exemplu, utilizând funcţii G (NUM760) este:
Capitolul 9 salt necondiţionat

G79 Nxxxx
Capitolul 10 salt condiţionat
G79 <condiţie> Nxxx
G79 L123 <=4 N320 Dacă conţinutul variabilei L123 este
inferior sau egal cu 4, salt la blocul N320.

Câteva din posibilităţile oferite de echipamentul Sinumerik 840D sunt:
salturi necondiţionate:
Capitolul 1 salt înainte utilizând etichetă
Label_1: - destinaţia
Capitolul 2 .
.
.
GOTOB Label_1
Capitolul 3
salt înapoi, utilizând numărul de bloc
Capitolul 4 GOTOF N100

.
.
.
Capitolul 5 N100
salturi necondiţionate
Capitolul 6 IF <expresie>GOTOB<destinaţie>
IF<expresie>GOTOF<destinaţie>
Capitolul 7 Ex.
N40 R1=30 R2=60 R3=10 R4=11 R5=50 R6=20 Asignarea valorilor iniţiale
Capitolul 8
N41 MA1: G0 X=R2*cos(R1)+R5 Y=R2*sin(R1)+R6 Calcul şi asignare valoare axe
Capitolul 9 N42 R1=R1+R3 R4=R4-1 Specificare variabile
N43 IF R4>0 GOTOB MA1 Salt la instrucţiunea cu eticheta MA1

Capitolul 10 N44 M30 Sfârşit program

• Temporizarea. Este asociată unei condiţii de continuare a programului până

când variabila nu atinge valoarea zero. Instrucţiunea de temporizare este:
Capitolul 1 G04 adresă xxx
Sunt utilizate diferite adrese în asociere cu G04: X, F, etc.. Cifra indică valoarea
Capitolul 2 temporizării în s.
G04 X 2.2 , temporizare de 2.2 s.
Capitolul 3 Subprograme. Există două categorii distincte de subprograme: rezidente în
memoria echipamentului şi redactate de utilizator. Pentru reluarea
Capitolul 4
programului de prelucrare este necesar să se marcheze sfârşitul
subprogramului.
Capitolul 5
Modul de apelare şi indicarea sfârşitului subprogramului diferă mult de la echipament la
echipament.
Capitolul 6
STRUCTURA DE PRINCIPIU A UNUI PROGRAM SURSĂ DE PRELUCRARE
Capitolul 7
Deşi programele sursă diferă unul de celălalt se pot evidenţia anumite secvenţe
în elaborarea lor, care se regăsesc sub o formă sau alta la toate programele sursă.
Capitolul 8
Aceste secvenţe determină structura de principiu a programelor sursă.
Pas 1 Selectare program
Capitolul 9
Intrări: Nume program (număr)
Capitolul 10 Unitate de măsură în program

Pas 2 Apelare date sculă
Intrări: Număr sculă
Axa sculei

Precizarea axei sculei este importantă din punctul de vedere a corecţiei de
lungime şi a evitării coliziunii cu piesa.
Capitolul 1 Schimbare sculă
Intrări: Coordonatele punctului de schimbare a sculei
Capitolul 2 Corecţia de rază
Separat: Avansul (poziţionare rapidă)
Capitolul 3 Funcţii de tip M
Apropiere de poziţia de start
Capitolul 4 Intrări: Coordonatele poziţiei de start
Anulare corecţia de rază
Capitolul 5 Separat: Avansul (poziţionarea rapidă)
Funcţii M (pornire arbore principal)
Capitolul 6
Deplasarea în acest punct se recomandă a fi efectuată în două faze: una după
axele X şi Y şi a două după axa Z. În acest fel se evită o posibilă coliziune a sculei cu
Capitolul 7
piesa. Deplasarea se face cu corecţia de rază anulată, adică cu punctul caracteristic al
sculei.
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Pas 5 Deplasare la adâncimea de aşchiere
Intrări: Coordonatele planului de aşchiere
Avansul (poziţionarea rapidă)
Capitolul 1
Pas 6 Deplasarea la primul punct de pe contur
Capitolul 2 Intrări: Coordonatele punctului

Activare corecţia de rază
Capitolul 3 Separat: Viteza de avans în prelucrare
Traiectoria după care se deplasează scula la primul punct de pe contur trebuie
Capitolul 4 aleasă în funcţie de geometria piesei.
Pas 7 Prelucrare până la ultimul punct de pe contur
Capitolul 5 Intrări: Toate datele necesare parcurgerii tuturor
elementelor de contur
Capitolul 6
Pas 8 Deplasare la poziţia de stop
Intrări: Coordonatele punctului final
Capitolul 7
Anulare corecţie de rază
Separat: Funcţii M (oprire arbore principal)
Capitolul 8
Pas 9 Retragere sculă
Intrări: Coordonatele punctului din planul de siguranţă
Capitolul 9
Separat: Funcţii M (sfârşit program)
Capitolul 10 Pas 10 Sfârşit program

Pentru a ilustra paşii menţionaţi se consideră programul pentru realizarea piesei din fig.
2.8.
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Fig.2.8.
Capitolul 6
% INTLIN P0 G71 * Selectare program, unitate de măsură

Capitolul 7
N10 G30 G17 X+0 Y+0 Z-20 *
Definire semifabricat, simulare
N20 G31 G90 X+100 Y+1000 Z+0 *
Capitolul 8
N30 G99 T1 L+0 R+7.5 * Apelare date sculă
N40 T1 G17 S4000 * Schimbare sculă, precizare axă sculă
Capitolul 9
N50 G00 G40 G90 Z+250 * Retragere sculă, poziţionare în planul de
siguranţă
Capitolul 10
N60 I+50 J+50 * Definire coordonate pol

N70 G10 R+00 H+180 * Prepoziţionare în apropierea punctului 1

N80 G01 Z-5 F1000 M3 Deplasarea la adâncimea de aşchiere
Capitolul 1 N90 G11 G41 R+45 H+180 F250 * Programarea punctului 1
N100 G26 R5 * Apropiere după direcţie tangenţială de
Capitolul 2 primul punct de pe contur
N110 H+120 Deplasare la punctul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
N140 H-60 Deplasare la punctul 5
N150 H-120 Deplasare la punctul 6
Capitolul 5
N170 G27 R5 F500 * Depărtare, de ultimul punct, după o direcţie
Capitolul 6
tangenţială
Capitolul 7 N180 G40 R+60 H+180 F1000 * Retragere la punctul de start

N190 G00 Z+250 M2 * Retragerea sculei în planul de siguranţă.
Capitolul 8 Sfârşit de program.

N999999 % INTLIN P0 G71 *
Capitolul 9
Capitolul 10

Programarea aceleiaşi prelucrări în limbaj conversaţional (textual).
0 BEGIN PGM INTLIN P0 MM Selectare program. Unitatea de măsură
1 BLK FORM 0.1 Z X+0 Y+0 Z-20 Definire semifabricat
Capitolul 1
2 BLK FORM 0.2 X+100 Y+100 Z+0
Capitolul 2 3 TOOL DEF 1 L+0 R+7,5 Definire sculă

4 TOOL CALL 1 Z S4000 Apelare sculă, axă sculă
Capitolul 3 5 CC X+50 Y+50 Definire coordonate pol
6 L Z+250 R0 F MAX Retragere sculă
Capitolul 4 7 LP PR+60 PA+180 R0 F MAX Prepoziţionare
8 L Z-5 R0 F1000 M3 Deplasare la adâncimea de aşchiere
Capitolul 5 9 APPR PLCT PR+45 PA+180 R5RL Apropiere tangenţială de contur, punctul 1
F250
Capitolul 6
10 LP PA+120 Deplasare la punctul 2
Capitolul 7
13 LP PA-60 Deplasare la punctul 5
Capitolul 8
14 LP PA-120 Deplasare la punctul 6
Capitolul 9
16 DEP PLCT PR+60 PA+180 R5 Depărtare de contur
Capitolul 10 F1000

17 L Z+250 R0 F MAX M2 Retragere sculă în planul de siguranţă

18 END PGM INTLIN P0 MM
Capitolul 1 Cele două variante de program sunt specifice echipamentului CNC de tip TNC
430 al firmei HEIDENHAIN.
Capitolul 2 Semnificaţia funcţiilor G utilizate nu prezintă, pentru moment, un interes special.
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

3
Capitolul 1 PRINCIPII FUNDAMENTALE
Capitolul 2
REFERITOARE LA
PROGRAMAREA DATELOR
Capitolul 3
GEOMETRICE
Capitolul 4
Capitolul 5
DESCRIEREA PUNCTELOR PIESEI
Capitolul 6
Capitolul 7 SISTEMUL DE REFERINŢĂ
Capitolul 8
Pentru definirea unor puncte, în plan sau spaţiu, aparţinând pieselor este
Capitolul 9 necesară considerarea unui sistem de referinţă. Informaţiile privind poziţia sunt
totdeauna precizate, faţă de un punct predeterminat, prin intermediul coordonatelor.
Capitolul 10

Frezare Strunjire
Capitolul 1
Capitolul 2
O
Capitolul 3
Capitolul 4
a b
Capitolul 5
Fig.3.1.
Capitolul 6
Sistemul de referinţă este astfel ales încât să corespundă cu direcţiile de mişcare
Capitolul 7 ale săniilor axelor maşinii-unelte. Sistemul cartezian al axelor de coordonate

corespunde acestui scop (fig. 3.1. a, b). Axele X, Y, Z alcătuiesc un triedru ortogonal,
Capitolul 8 direct. Aceste proprietăţi ale sistemului de axe sunt cerute prin diferite reglementări
(STAS 8902-71, DIN 66217).
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Fig. 3.2 Fig. 3.3.
Capitolul 5
P1 corespunde la X=60 Y=20 P1 corespunde la Z=-7,5 X=25
Capitolul 6 P2 corespunde la X=30 Y=50 P2 corespunde la Z=-15 X=40

P3 corespunde la X=-50 Y=-30 P3 corespunde la Z=--25 X=40
Capitolul 7 P4 corespunde la X=40 Y=-40 P4 corespunde la Z=-35 X=60
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Descrierea punctelor piesei se face în mod similar şi în spaţiu utilizând de data aceasta
trei coordonate X, Y, Z (fig. 3.4.).
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 7 P1 corespunde la X=10 Y=45 Z=-5

P2 corespunde la X=30 Y=60 Z=-20
Capitolul 8 P3 corespunde la X=45 Y=20 Z=-15
Plan de lucru: se alege planul XOY
Capitolul 9
- punctele în care are loc prelucrarea sunt toate de tipul „-Z”;
- se reduce riscul de coliziune.
Capitolul 10

Coordonatele care fac referinţă la originea sistemului de coordonate a piesei sunt
denumite şi coordonate absolute. Coordonatele relative indică poziţia faţă de un alt
Capitolul 1 punct decât originea, definit în sistemul de coordonate.
Un alt mod de a specifica coordonatele unui punct al piesei este oferit de sistemul
Capitolul 2 polar de coordonate (fig. 3.5.).
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Op
Capitolul 7
Fig. 3.5.
Se recomandă utilizarea lui pentru piese ce conţin arce circulare sau unghiuri. În
Capitolul 8
astfel de situaţii programarea deplasării sculei este mai uşoară. Sistemul utilizează
pentru a indica poziţia unui punct tot două coordonate, una liniară – raza şi alta circulară
Capitolul 9
– unghiul. Originea în cazul acesta poartă denumirea de pol “POL”. Poziţia polului se
Capitolul 10 indică în sistemul cartezian faţă de originea piesei Op. Unele echipamente utilizează ca
identificator pentru pol grupul de litere CC (Circle Center). Pentru rază se utilizează de
regulă litera R. Diferă, de la echipament la echipament, notaţia pentru unghi: W, H, etc. .

În cazul sistemului polar, polul este situat în unul din cele trei plane ale sistemului
cartezian de coordonate: XY, YZ, ZX. Una din axele planului este axă de referinţă
Capitolul 1 pentru unghi (fig. 3.6.):
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 7 Coordonarea polului Plan Axă de referinţă
I, J XY X+
Capitolul 8
J, K YZ Y+
K, I ZX Z+
Capitolul 9
Capitolul 10

PROGRAMAREA ÎN SISTEM ABSOLUT
Capitolul 1
Parametrii de poziţie ai unui punct pot fi exprimaţi folosind două sisteme diferite.
Capitolul 2 Diferenţa dintre cele două sisteme este dată de punctul considerat origine. Cele două
sisteme răspund cerinţelor asociate cotării tehnologice respectiv cotării funcţionale.
Capitolul 3 Sistemul absolut, specific cotării tehnologice, fac apel la originea Op a sistemului
de referinţă pentru indicarea coordonatelor punctelor, indiferent de poziţia curentă a
Capitolul 4 sculei (fig. 3.7.). Programarea în sistem absolut descrie poziţia în care scula urmează să
se deplaseze.
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Fig. 3.7.

În programarea, sistemul absolut se specifică prin cuvântul G90.
Capitolul 1
PROGRAMAREA ÎN SISTEM INCREMENTAL
Capitolul 2
Capitolul 3 Programarea în sistem incremental se asociază cu cotarea funcţională. În cazul

acestui sistem de cotare, cotele indică o mărime (distanţă sau unghi) între două puncte
Capitolul 4 caracteristice şi nu o valoare faţă de o bază comună. Dimensiunile, în cadrul acestui
sistem, se referă la un punct oarecare, cunoscut, şi nu la un originea sistemului de
Capitolul 5 referinţă a piesei, O.
Programarea în sistem incremental descrie, din punct de vedere a deplasării
Capitolul 6 sculei, distanţa ce urmează a fi parcursă.
Sistemul incremental se specifică în programare prin cuvântul G91.
Capitolul 7
Parametrii de poziţie, pentru punctele P1÷P4, în sistem absolut – considerând
originea sistemului de referinţă sunt:
Capitolul 8
P1 corespund la X=20 Y=45
Capitolul 9
Capitolul 10 P4 corespund la X=60 Y=10
În cazul strunjirii, parametrii de poziţie, în sistem absolut, au valorile indicate sub

fig. 3.3.

Parametrii de poziţie (fig. 3.7.) în cazul sistemului incremental sunt:
P1 corespund la X=20 Y=45 – cu referinţă la originea sistemului O
Capitolul 1 P2 corespund la X=15 Y=-25 – cu referinţă la P1
P3 corespund la X=15 Y=10 – cu referinţă la P2
Capitolul 2 P4 corespund la X=10 Y=-20 – cu referinţă la P3
Pentru strunjire (fig. 3.3.) parametrii de poziţie sunt:
Capitolul 3
P1 corespund la Z= -7,5 X=25 cu referinţă la Op
P2 corespund la Z=-7,5 X=15 cu referinţă la P1
Capitolul 4
P3 corespund la Z=-10 X=0 cu referinţă la P2
P4 corespund la Z=-10 X=20 cu referinţă la P3
Capitolul 5
Verificarea cotării (G91):
Capitolul 6 Axa X: OP1 + P1 P2 + P2 P3 + P3 P4 + OP4 = 0
PROGRAMARE ABSOLUTĂ ŞI INCREMENTALĂ ÎN SISTEM POLAR

Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
a b
Fig. 3.8.

Coordonatele polare în sistem absolut (fig. 3.8. a) se referă întotdeauna la pol şi
la axa de referinţă:
Capitolul 1 G90
P1 corespund la H1=20o, R1=40 cu referinţă la pol
Capitolul 2 P2 corespund la H2=75o, R2=60 cu referinţă la pol
Capitolul 3 Coordonatele polare în sistem incremental referă la ultima poziţie programată a
sculei:
Capitolul 4 G91
Capitolul 5 P2 corespund la H2=55o, R2=20 cu referinţă la P1
P3 corespund la H3=75o, R3=-35 cu referinţă la P2
Capitolul 6
DENUMIREA PLANURILOR DE LUCRU
Capitolul 7
Capitolul 8 În cadrul sistemului cartezian de coordonate se pot evidenţia trei planuri: XY, YZ,
ZX. În fiecare plan, a treia axă, perpendiculară, este axa sculei, axa după care scula
Capitolul 9 realizează avansul de pătrundere. Acest mod de lucru este specific prelucrărilor de tipul
2 ½ D (se va reveni).
Capitolul 10 În programare, planul de lucru se specifică diferit. Limbajul de programare ISO
apelează la cuvintele G17 (planul XY), G18 (planul ZX) şi G19 (planul YZ) (fig. 3.9.).

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Fig. 3.9.
Capitolul 5
Limbajele textuale indică direct planul prin intermediul axei sculei. Astfel, dacă
Capitolul 6
axa sculei este axa Z, planul de lucru este XY.
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

POZIŢIA PUNCTELOR DE ZERO ŞI REFERINŢĂ
Capitolul 1
Capitolul 2 În cadrul unui sistem numeric de prelucrare sunt definite o serie de puncte
“origine” şi poziţii de referinţă. Unele din ele sunt bine precizate de constructorul de
Capitolul 3 maşini-unelte, altele pot fi declarate de programator.

În cele ce urmează se vor considera punctele de referinţă prestabilite. În această
Capitolul 4 categorie întră punctul de zero (originea) maşinii, punctele de schimbare a sculei,
puncte de retragere (home position) etc.. Puncte de origine se vor considera poziţiile
Capitolul 5 declarate de programator.
Poziţiile punctelor de zero, cele mai frecvent utilizate sunt indicate în figura 3.10.
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Fig. 3.10.
Capitolul 10

M – punctul de zero maşină – originea maşinii;

Op – punctul de zero piesă, programat;
Capitolul 1 R – punct de referinţă. Determinat prin came şi sistemul de măsurare. Distanţa de
la acest punct la punctul de zero maşină trebuie să fie cunoscută astfel încât poziţia pe
Capitolul 2 axă la acest punct să poată fi redată exact la această valoare.
T – punct de referinţă pentru sculă, situat pe capul revolver al strungului;
Capitolul 3
S – punct de start, poate fi definit pentru fiecare program. Prima sculă începe
prelucrarea din acest punct.
Capitolul 4
Capitolul 5 POZIŢIA SISTEMULUI DE COORDONATE
Capitolul 6
Se disting următoarele sisteme de coordonate (fig. 3.11).
Capitolul 7 - Sistemul de coordonate al maşinii având originea OM;
- Sistemul de coordonate al piesei, cu originea Op;
Capitolul 8 - Sistemul curent de coordonate al piesei, cu originea decalată, faţă de Op, în
OPC;
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Fig. 3.11.
Capitolul 5 SISTEMUL DE COORDONATE AL MAŞINII
Capitolul 6 Sistemul de coordonate al maşinii cuprinde toate axele fizice existente. În cadrul
lui sunt definite punctele pentru schimbarea sculei, a paletei, punctele de referinţă.
Capitolul 7 Poziţia sistemului de coordonate relativ la
maşină depinde de tipul maşinii-unelte. Direcţia
Capitolul 8 axelor urmează regula mâinii drepte (fig. 3.12.):
- degetul mare indică direcţia +X;
Capitolul 9 - indexul indică direcţia +Y;
- degetul mijlociu, direcţia +Z.
Capitolul 10
Fig. 3.12.
Sistemul de axe al maşinii este definit prin STAS 8902-71. Suportul fizic al
axelor îl constituie ghidajele maşinii-unelte iar cel teoretic – tipul de mişcare: rectilinie,
Capitolul 1 respectiv circulară.
Axa Z este definită ca fiind paralelă cu axa arborelui principal. Sensul pozitiv pe
Capitolul 2 axa Z este sensul în care creşte distanţa dintre sculă şi piesă.
Axa X este axa principală de mişcare în planul piesei, plan în care se realizează
Capitolul 3 poziţionarea sculei în raport de piesă. Sensul pozitiv este în funcţie de axa Z. De regulă
corespunde cu deplasarea spre dreapta a sculei privind maşina din faţă.
Capitolul 4 Axa Y este a treia axă. Direcţia şi sensul sculei rezultă pe baza regulii mâinii
drepte.
Capitolul 5 Originea maşinii se stabileşte prin poziţionarea unor microcontacte MCS plasate
lângă cele de capăt de cursă (MCL) (fig. 3.13.).
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
MCS
MCL MCL
Fig. 3.13.
Există situaţii în care scula nu poate efectua deplasarea după o anumită direcţie.
În astfel de situaţii deplasarea relativă a piesei în raport de sculă indică sensul (pozitiv)
Capitolul 1 al axei respective. Ca urmare în figura 3.13. se va considera sens pozitiv al axei X
sensul de deplasare (al piesei) de la dreapta spre stânga.
Capitolul 2 Alături de sistemul primar al axelor de coordonate XYZ, mai există sistemele secundar
U, V, W şi terţiar P, Q, R. Pentru mişcări de rotaţie se utilizează identificatorii A după axa
X, B după Y şi C după Z.
Capitolul 3 Câteva exemple de sisteme de coordonate sunt indicate în figura 3.15.
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8 a) b)
Capitolul 9
Capitolul 10
c)
Fig. 3.15
SISTEMUL DE COORDONATE AL PIESEI
Capitolul 1
Geometria piesei este descrisă în sistemul de coordonate al piesei. Este un
Capitolul 2 sistem cartezian asignat pentru o anumită piesă (fig. 3. 16.). Se observă că găurile 1, 2,
3, 4 sunt cotate faţă de origine, sistem absolut, cu coordonatele X=0 şi Y=0. Găurile 5,
Capitolul 3
6, 7 sunt poziţionate faţă de o origine relativă, având coordonatele X=45 şi Y=90.
Echipamentele CNC oferă posibilitatea folosirii mai multor sisteme de coordonate
Capitolul 4
curente, fapt ce conduce, în unele cazuri, la eliminarea unor calcule laborioase.
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7 60
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Fig. 3. 16.

SISTEM CADRU
Capitolul 1
Cadrul reprezintă un set de reguli aritmetice independente prin care un sistem
Capitolul 2 cartezian poate fi transformat în alt sistem cartezian.
Cadrul reprezintă o cale de descriere spaţială a sistemului de coordonate al
Capitolul 3
piesei.
Un cadru are disponibile următoarele componente (fig. 3. 17.):
Capitolul 4
- decalarea de origine;
Capitolul 5
- rotaţia;
- imaginea în oglindă;
Capitolul 6
- scalarea.
Capitolul 7 Aceste componente pot fi folosite

individual sau în orice combinaţie.
Capitolul 8
Capitolul 9
a) b)

O posibilitate de prelucrare a suprafeţelor înclinate este aceea de a folosi
dispozitive prin care piesa se aliniază paralel la axele maşinii. O altă posibilitate este de
a genera un sistem de coordonate orientat după piesă (fig. 3.18.). Sistemul de
Capitolul 1
coordonate poate fi deplasat şi/sau rotit cu ajutorul cadrului programabil.
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Fig. 3.18.
Capitolul 6
Ca urmare este permisă (fig. 3.19.):
Capitolul 7 • deplasarea punctului de zero în orice poziţie de pe piesă;
• alinierea axelor de coordonate paralel la planul piesei prin rotire în jurul unei
Capitolul 8 axe;
În figura 3. 20 este indicat un exemplu tipic de astfel de prelucrări. Fizic, funcţia
Capitolul 9 de înclinare poate fi realizată pe maşină fie de către un cap înclinabil fie de mese
înclinabile.
Capitolul 10 Planul de lucru este înclinat faţă de planul sistemului de coordonate activ.
Programul este scris, ca de obicei, în planul principal, ex. XY, dar este executat într-un
plan înclinat faţă de acesta. Aplicaţii tipice sunt găurile înclinate sau contururi situate în
planuri înclinate.
Capitolul 1
Capitolul 2
ASIGNAREA SISTEMULUI DE COORDONATE A PIESEI LA AXELE MAŞINII

Capitolul 4
Capitolul 5
Amplasarea sistemului de coordonate a piesei în sistemul de coordonate al
maşinii se realizează prin sisteme cadru setabile.
Capitolul 6
Aceste sisteme setabile sunt activate prin programul sursă NC în diferite feluri.
Uzual se utilizează comanda G54 (fig. 3.21.).
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Fig. 3.21. Liviu MORAR

AXE
Capitolul 1
În programare se poate face o distincţie între diferitele tipuri de axe. Aceste
Capitolul 2 categorii de axe, specifice echipamentelor CNC moderne, sunt urmarea implementării
unui număr considerabil de funcţii, în marea lor majoritate realizate soft. Principalele
Capitolul 3 categorii de axe sunt:
• axele maşinii; • axe de poziţionare;

Capitolul 4
• axe (canal) de comunicare; • axe de comandă;
• axe geometrice; • axe PLC;
Capitolul 5
• axe speciale; • axe de legătură;
• axe de traiectorie (traiectoria); • axe principale de legătură.
Capitolul 6
• axe sincronizate;
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Fig. 3.23.
AXELE GEOMETRICE
Capitolul 1
Axele geometrice, numite şi axele principale, definesc un sistem de coordonate
Capitolul 2 rectangular, direct. Mişcarea sculei este programată în acest sistem de coordonate.
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Păpuşa
mobilă
Capitolul 7
Capitolul 8
Fig. 3.24.
Capitolul 9 Pentru strunguri, (fig. 3.24.) axele geometrice sunt X şi Z, iar pentru mişcări
circulare axa C. Există şi alte deplasări cum ar fi a păpuşii mobile. Astfel de mişcări se
Capitolul 10 realizează după axe speciale. Pentru prelucrări speciale se utilizează şi axa Y [***, 99].

Pentru programarea geometriei piesei se utilizează de regulă trei axe geometrice
X, Y, Z. În cadrul acestui curs nu se vor face referiri decât în mod cu totul special la
Capitolul 1 prelucrări în 5 axe.
Pentru maşini de frezat, găurit, alezat, axele geometrice sunt X, Y, Z. ele pot fi
Capitolul 2 completate, în funcţie de echiparea maşinii, cu axe de rotaţie A, B, C, respectiv alte axe
pentru mişcări liniare, U, V, W, P, Q, şi R.
Capitolul 3
AXE SPECIALE
Capitolul 4
În contrast cu axele geometrice, în cazul axelor speciale nu se defineşte o relaţie
geometrică între ele.
Capitolul 5
Câteva exemple de axe speciale: poziţia capului revolver (uneori notată cu “axa
U”), a păpuşii mobile (V) etc..
Capitolul 6
AXĂ PRINCIPALĂ
Capitolul 7
Capitolul 8 Atributul “principal” conferit unei axe devine important în cazul maşinilor cu mai
multe axe port-sculă.
Capitolul 9 De regulă cinematica maşinii determină care din axele port-sculă este principală
(master). Această axă este declarată “master” în registru de date a maşinii. Ca regulă
Capitolul 10 arborele principal este declarat ca arbore “master”.
Asignarea poate fi schimbată prin programarea unei comenzi, de exemplu
“SETMS” număr. Unele operaţii cum ar fi filetare fac apel la axa “master”.

AXELE MAŞINII
Capitolul 1
Identificatorii axelor maşinii pot fi introduşi în registrul de date a maşinii.
Capitolul 2 Identificatorii standard sunt: X1, Y1, Z1, A1, B1, C1, U1, V1…
Se mai utilizează şi identificatorii: AX1, AX2, …, AXn.
Capitolul 3
AXE DE TRAIECTORIE
Capitolul 4
Ele definesc traiectoria sculei în spaţiu. Avansul programat este activ în timpul
Capitolul 5
deplasării. Axele geometrice implicate în deplasare ating punctul final programat în
acelaşi timp.
Capitolul 6
Axele de traiectorie pot fi specificate în programul NC prin comenzi cum ar fi F
Capitolul 7 GROUP (Sinumerik 840 D) [***, 04, a].
AXE DE POZIŢIONARE
Capitolul 8
Capitolul 9
Exemple tipice de axe de poziţionare sunt cele pentru aducerea pieselor pe
maşina-unealtă, ducerea de la maşina-unealtă, schimbarea poziţiei magazinului de
Capitolul 10
scule etc.. Axe POS, POSA

AXE SINCRONIZATE
Capitolul 1
Axele sincronizate se caracterizează prin aceea că deplasarea pe traiectorie, de
Capitolul 2 la punctul de start la cel final, se face în mod sincron.
Axă sincronizată poate fi şi una de rotaţie, utilizată în interpolarea unor suprafeţe
Capitolul 3 speciale, de exemplu de tip elice.
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

4
Capitolul 1 ÎNTOCMIREA PROGRAMELOR
Capitolul 2 SURSĂ N.C.
Capitolul 3
Capitolul 4 STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL UNUI PROGRAM NC
Capitolul 5
În capitolul 2.1.4. s-au făcut referiri generale referitoare la limbajul ISO de
Capitolul 6 programare. În cele ce urmează se va face o prezentare succintă a limbajului de
programare pentru un echipament de tip CNC, (anexa 2).
Capitolul 7 Un program sursă de prelucrare este compus dintr-o secvenţă de blocuri NC.
Fiecare informaţie din bloc reprezintă un pas în prelucrarea piesei. Fiecare instrucţiune
Capitolul 8 este scrisă sub forma unui cuvânt. Ultimul bloc conţine o instrucţiune specială de sfârşit
de program: M30, M02 sau M17:
Capitolul 9
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
• Nume program
Capitolul 6
Fiecare program are un nume diferit alcătuit din:
- primele două caractere, obligatoriu, de tip literă sau caracter special literă;
Capitolul 7
- celelalte, litere sau numere.
Sunt reţinute de CNC numai primele 24 de caractere a identificatorului
Capitolul 8
programului:
Exemplu:
Capitolul 9
_MUK 1000 sau
PCNU sau
Capitolul 10
ABCDE_7

ELEMENTELE LIMBAJULUI DE PROGRAMARE
Capitolul 1
FORMATUL BANDĂ PERFORATĂ

Capitolul 2
Capitolul 3
Fişierele limbajului, în formatul bandă perforată, au următoarele caracteristici:
• numele fişierelor pot conţine caracterele: 0, …, 9, A, B, …, Z, a, b, …z, sau _,
Capitolul 4
nu trebuie să depăşească în total 24 de caractere;
Capitolul 5 • numele fişierelor trebuie să aibă o extensie de trei caractere (_xxx);

• datele în formatul “bandă perforată” pot fi generate extern sau procesate cu
Capitolul 6 un editor special. Numele fişierului memorat în NC începe cu _N_. Un fişier în formatul
“bandă perforată” începe cu %<nume>. Caracterul “%” trebuie să apară în prima poziţie
Capitolul 7 a primei linii.
Exemplu:
Capitolul 8 %_N_ARBORE 123_MPE → piesa ARBORE 123
sau
Capitolul 9 %. Flanşă 3_MPE → piesa Flanşă 3
Capitolul 10

ELEMENTELE LIMBAJULUI
Capitolul 1
Setul de caractere:
Capitolul 2 • literele majuscule:
A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, O, Q, P, S, T, U, V, W, X, Y, Z
Capitolul 3 • literele mici:
a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z
Capitolul 4 • cifrele:
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
Capitolul 5
Caractere speciale:
%, (, ), [, ], <, >, :, =, /, *, +, -, “, ‘, $, ?, !, ., ,, ;, &, LF, TAB,
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Blocul poate fi alcătuit dintr-un număr variabile de cuvinte. Sfârşitul său se
marchează cu caracterul “LF” (LINE FEED).
Capitolul 1 Blocul poate conţine maxim 242 de caractere. Există unele versiuni ale aceluiaşi
echipament care permit un număr mai mare de caractere, de exemplu 512.
Capitolul 2 Succesiunea cuvintelor în bloc se recomandă a fi păstrată cea indicată de
constructor. Recomandarea are în vedere identificarea rapidă a conţinutului blocului.
Capitolul 3 Execuţia cuvintelor din cadrul blocului nu este dictată de succesiunea lor ci de logica
implementată la nivelul echipamentului. Este vorba de logica bunului simţ. Considerând
Capitolul 4 câteva cuvinte dintr-un bloc:
N20 G00 X20.0 S2000 M03 LF
Capitolul 5 este normal ca să se materializeze prima dată comanda S2000 M03 urmată
apoi de deplasarea sculei pe axa X cu avans rapid.
Capitolul 6
O succesiune tipică de cuvinte în bloc este:
N20 G… X… Y… Z… F… S… T… D… M… H…
Capitolul 7
Unele din aceste adrese, cum ar fi G şi M, pot fi programate de mai multe ori în
Capitolul 8 cadrul blocului. Se impune însă o atenţie sporită în a nu programa într-un bloc funcţii
care se anulează reciproc.
Capitolul 9
Capitolul 10

• Bloc principal, blocul care trebuie să conţină toate cuvintele necesare începerii
unei secvenţe de prelucrare din programul sursă. De regulă blocul în care se
Capitolul 1 programează o sculă nouă este un bloc principal.
Blocul principal se identifică prin caracterul “:” urmat de un număr de cifre:
Capitolul 2 :25 G01 X50 Y60 F100 S1000 M3
• Subloc (bloc) conţine cuvintele prin care se asigură continuarea secvenţei de
Capitolul 3 prelucrare. Se identifică prin caracterul “N” şi un număr pozitiv:
N20 G00 X30 Y50
Capitolul 4 N30 G01 X40 F50
Ordinea de numerotare a blocurilor este arbitrară. Totuşi pentru a evita anumite
Capitolul 5
ambiguităţi se recomandă numerotarea crescătoare.
• Adresele se utilizează pentru identificarea axelor geometrice (X, Y, Z), a
Capitolul 6
turaţiei (S), avansului (F), centrul cercului (CR) etc.. Pot fi sau nu fixe.
Capitolul 7 • Adrese modale / nemodale

Informaţiile programate prin intermediul adreselor modale rămân valabile, pe
Capitolul 8 parcursul programului, până la programarea unei noi adrese cu conţinut contrar primei.
Adresele nemodale sunt valabile numai în blocul în care au fost programate (fig.
Capitolul 9 4.1.).
Capitolul 10

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5 • Adrese cu extensie axială

Unele echipamente (Sinumerik 840 D) permit utilizarea identificatorului axei între
Capitolul 6 paranteze după adresă:
FA[U]=400
Capitolul 7 adică se programează un avans axial aferent axei U, în valoare de 400 mm/min.
• Adrese extinse
Capitolul 8 O adresă se compune dintr-o extensie numerică sau o variabilă incluse între
paranteze şi o expresie aritmetică cu semnul “=”. Această facilitate oferă oportunităţi de
Capitolul 9 organizare a unui număr mare de axe şi arbori principali într-un sistem cu implicaţii în
programare.
Capitolul 10

Utilizarea adreselor extinse este permisă numai pentru anumite adrese. Referitor
la tabelul 4.1. aceste adrese sunt: X, Y, Z, I, J, K, S, SPOS, SPOSA, M, H, T şi F.
Capitolul 1 Numărul ce urmează de regulă după adresele M, H, S, SPOS, SPOSA poate fi
înlocuit cu o variabilă:
Capitolul 2 S[TUR]=600 Turaţia pentru arborele memorat sub variabile TUR
M[TUR]=3 Comandă pornire arbore memorat sub variabila TUR
Capitolul 3 Câteva exemple de utilizare a noţiunii de adrese extinse sunt prezentate în
continuare:
Capitolul 4 X8
X8=60 Axa nr. 8, este necesar semnul “=”
Capitolul 5 S1=480 Arborele 1 programat la turaţia 480 rot/min
M3=5 Comandă pentru oprirea arborelui 3
Capitolul 6
• Operatori / funcţii matematice
Capitolul 7 Echipamentul permite utilizarea operatorilor matematici (+, -, *, /) a funcţiilor
trigonometrice [SIN (…), COS(…), TAN (…), ASIN(…), ACOS(…), ATAN(…)], rădăcina
Capitolul 8 pătrată [SQRT(…)], valoarea absolută [ABS(…)], trunchierea [TRUNC(…)], rotunjirea
[ROUND(…)], logaritm natural [LN(…)], funcţia exponenţială [EXP(…)].
Capitolul 9
Capitolul 10

• Operatori / comparaţii logice

== Egal cu
Capitolul 1 <> Nu este egal cu
> Mai mare decât
Capitolul 2 < Mai mic decât
>= Mai mare sau egal cu
Capitolul 3 <= Mai mic sau egal cu
AND ŞI
Capitolul 4 OR SAU
NOT Negaţie
Capitolul 5
XOR SAU EXCLUSIV
• Asignare valoare
Capitolul 6
Există posibilitatea atribuirii de valori diferitelor adrese, modul de atribuire
Capitolul 7 depinde de tipul adresei.

Cel mai uzual este prin utilizarea semnului “=”. Semnul “=” poate fi omis dacă
Capitolul 8 adresa este o singură literă iar valoarea asignată constă într-o constantă.
Ex.
Capitolul 9 X20 Valoarea asignată (20) adresei X
X1=20 Valoarea asignată (20) adresei X cu extensia 1
Capitolul 10 FGROUP (X1, X2) Numele axelor cuprinse între paranteze
AX[X1]=10 Programarea indirectă a axei
X=10*(5+sin (30)) Valoare asignată printr-o expresie numerică

O extensie numerică trebuie totdeauna urmată de unul din caracterele
speciale”=”, “(“, “[“, “)”, “]” sau un operator pentru a distinge un nume de adresă, cu o
Capitolul 1 extensie numerică de o adresă, literă, cu o valoare.
• Identificatori
Capitolul 2 Identificatorii pot fi utilizaţi pentru a descrie cuvinte. Au acelaşi înţeles ca şi
cuvintele din cadrul blocurilor NC.
Capitolul 3 Numărul de caractere utilizate în constituirea unui identificator este:
- nume de program ; 24 caractere
Capitolul 4 - identificator axă ; 8 caractere
- identificator variabilă ; 31 caractere
Capitolul 5
Identificatorii utilizaţi pentru variabile. Se precizează faptul că în variabilele
Capitolul 6 utilizate de sistem prima literă este înlocuită cu ”$”. Ca urmare acest caracter nu poate fi
utilizat pentru variabile utilizator.
Capitolul 7 Tipuri de date / variabile elementare
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Tip Semnificaţie Domeniu

INT Numere întregi cu semn ±(231÷1)
Capitolul 1
REAL Numere reale ±(10-300÷10+300)
BOOL Valori booleene 1 – adevărat, 0 – fals 1, 0
Capitolul 2
CHAR Caractere ASCII specificate de cod 0…255
Capitolul 3 STRING Şir de caractere în […], max. 200 Secvenţă de valori 0…225
AXIS Nume axă (adresă) Identificator axă în
Capitolul 4 magistrala de comunicaţie
FRAME Parametri geometrici pentru translaţie, rotaţie,
Capitolul 5 scalare, oglindire
Capitolul 6 • Constante
Constantele întregi, cu sau fără semn, sunt utilizate pentru asignarea de valori
Capitolul 7
unei adrese.
Ex.
Capitolul 8
Y-200 ; asignarea valorii –200 pentru adresa Y
X100 ; asignarea valorii 100 pentru adresa X
Capitolul 9
Constante numere reale, se utilizează în acelaşi context ca şi cele numere
întregi.
Capitolul 10

Ex.
X10.25 ; asignarea valorii +10,25 pentru adresa X
Capitolul 1 X0.25 ; asignarea valorii +0,25 pentru adresa X
X.25 ; asignarea valorii +0,25 pentru adresa X
Capitolul 2 Y-10.25 ; asignarea valorii –10,25 pentru adresa Y
X=-.1EX-3 ; asignarea valorii –0,1⋅10-3 pentru adresa X
Capitolul 3 Constantele pot fi de asemenea interpretate în formatul hexazecimal (literele
A…F, specifică cifrele 10…15).
Capitolul 4 Codul binar (0, 1) poate de asemenea fi utilizat în exprimarea constantelor.
Capitolul 5 • Secţiune de program

Programul sursă NC poate fi structurat în mai multe secţiuni, fiecare secţiune
Capitolul 6 începe cu un bloc principal, urmat de mai multe blocuri. Este recomandat ca aceste
secţiuni să fie dedicate prelucrării cu o sculă.
Capitolul 7
:30 G00 …… T02 M06
N35 ……………………………………
Capitolul 8 Secţiune dedicată prelucrării cu scula nr. 2
N40 ……………………………………
N45 ……………………………………
Capitolul 9 .
.
.
:80 ……………… T03 ……
Capitolul 10 Secţiune dedicată prelucrării cu scula nr. 3
….. ….

În cadrul programului există blocuri care nu trebuie să fie executate în anumite
circumstanţe. Astfel de blocuri sunt marcate cu caracterul “/” plasat înaintea numărului
Capitolul 1 de bloc:
/:30 G0 X… LF
Capitolul 2 /N40 G1 X… Y… F… LF
Această facilitate se recomandă a fi folosită în situaţii asemănătoare cu cele din
Capitolul 3
figura 4.2.
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Fig. 4.2
Capitolul 10
Bloc opţional (discuţie)

ACTIVITĂŢI IMPLICATE ÎN REDACTAREA UNUI PROGRAM NC
Capitolul 1
Activitatea de codificare a informaţiilor (elaborarea programului sursă NC)
Capitolul 2 reprezintă numai o mică parte din activitatea de ansamblu. Înainte de codificarea
informaţiilor este necesară stabilirea tehnologiei de prelucrare, planificarea şi pregătirea
Capitolul 3 secvenţelor de prelucrare. Aceste activităţi concură la structurarea şi organizarea
programului NC. Cu cât sunt mai precis definite cu atât şansa de a apărea erori în
Capitolul 4
program este mai redusă.
• Analiza desenului piesei

Capitolul 5
De regulă un desen finalizat în cadrul activităţii de proiectare nu poate fi utilizat în
Capitolul 6 activitatea de programare fără anumite adăugiri.

În primul rând este vorba de alegerea punctului care va fi considerat originea
Capitolul 7 piesei, Op. Funcţie de locul ales pentru origine se trasează sistemul de coordonate.
În continuare se analizează cotele şi se evidenţiază anumite cote lipsă în sistemul
Capitolul 8 de coordonate. După evidenţierea acestora urmează eventual calculul lor. Facilităţile
oferite de echipamentele moderne, deja evidenţiate, deplasări suplimentare de origine,
Capitolul 9 rotiri, oglindiri, cotare incrementală nu impun în toate cazurile efectuarea calculelor
pentru cotele lipsă.
Capitolul 10 Unele echipamente (TNC 430) au anumite opţiuni speciale cum ar fi “FK free
contour” care efectuează în mod automat calcul informaţiilor lipsă şi definitivează setul
de date necesare programării conturului.

• Stabilirea secvenţelor de prelucrare

Stabilirea secvenţelor de prelucrare presupune în esenţă stabilirea tehnologiei de
Capitolul 1 prelucrare. Se va analiza tipul de prelucrare (degroşare, finisare), tipul de suprafaţă ce
trebuie realizată, care este scula potrivită, în ce ordine se va realiza prelucrarea, etc.
Capitolul 2 Un aspect important, din punct de vedere a realizării programului, se referă la
analiza tipului de structuri din alcătuirea piesei. Dacă sunt structuri care se repetă este
Capitolul 3 avantajos să se apeleze în programare la tehnica subprogramelor. Poate anumite
structuri se regăsesc şi în alcătuirea altor piese deja prelucrate. În acest caz se pot
Capitolul 4 prelua subrutine sau subprograme deja existente.
Un alt aspect al analizei ar putea consta în evidenţierea structurilor care necesită
Capitolul 5 rotaţii, oglindiri, deplasări de origine etc..
• Dezvoltarea planului de prelucrare
Capitolul 6
După stabilirea fazelor de prelucrare (secvenţelor) este necesar ca pentru fiecare
să se stabilească o succesiune de mişcări, de poziţionare şi cu avans de lucru, de tipul
Capitolul 7
indicat în figura 2.4. Suplimentar se vor stabili punctele de schimbare a sculei, a paletei
(dacă există în dotarea sistemului numeric), curbele cele mai potrivite pentru apropierea
Capitolul 8
/ depărtarea sculei de contur, etc..
Capitolul 9 • Întocmirea programului sursă de prelucrare

Fiecare din paşii menţionaţi anterior urmează a fi codificaţi în vederea constituirii
Capitolul 10 blocurilor din programul NC. În acest scop sunt necesare, alături de informaţiile privind
tehnologia de prelucrare, şi informaţii referitoare la limbajul ISO de programare, din
punctul de vedere a adreselor implementate, a sintaxei limbajului, etc..

Câteva din funcţiile implementate (vezi l. MORAR, anexa 2)

- activare/dezactivare mesaj;
Capitolul 1 MSG (conţinut) / MSG ()
- dezactivarea tuturor decalărilor de origine, nemodală;
SUPA axă
Capitolul 2 - dezactivare deplasare de origine curentă, nemodală;
G53
- selectare şi schimbare sculă;
Capitolul 3 T sculă M06
- programarea primei decalări de origine;
G54
Capitolul 4 - rotunjire colţ, modal/nemodal;
RNMD/RND
- corecţie de rază;
Capitolul 5 sculă pe stânga G41
sculă pe dreapta G42
- interpolare circulară G02 (sens orar), G03 (sens antiorar) cu precizarea
Capitolul 6 razei;
CR valoarea razei
- apelare cicluri fixe, modal;
Capitolul 7 MCALL nume ciclu
- funcţii M;
Capitolul 8 M03 – pornire AP în sens orar;
M05 – oprire AP;
M08 – pornire lichid de răcire;
Capitolul 9 M09 – oprire lichid de răcire.
Capitolul 10

Pentru exemplificare se consideră piesa din figura 4.3.
Y
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6 X
Capitolul 7 z
Capitolul 8
Capitolul 9
Fig. 4.3.
Capitolul 10
Din analiza cotelor rezultă că alegerea originii în punctul din stânga jos a piesei
este convenabilă. Dimensiunile înscrise în paranteză, redundante, sunt trecute pentru a
facilita programarea traiectoriei piesei.

Itinerarul tehnologic ales cuprinde fazele de frezare plană a suprafeţei superioare

a piesei, suprafaţa de lucru, conturarea exterioară, conturarea porţiunilor în arc de cerc
Capitolul 1
şi în final găurirea.
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Frezare plană, suprafaţă superioară
Capitolul 6 Diametrul frezei s-a ales în aşa fel încât să rezulte o suprapunere a suprafeţelor
frezate. Cota „Y” a punctelor 1 şi 2 este aleasă astfel încât exteriorul frezei să fie
Capitolul 7 poziţionat în afara suprafeţei prelucrate.
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Conturare exterioară Conturare exterioară

la z= -5 la z= -10
Capitolul 1 S-au programat punctele de pe contur. Datorită programării corecţiei de rază
(N95 şi N145), centrul sculei se va deplasa pe traiectoria indicată (echidistantă).
Capitolul 2
Capitolul 3 Ø20
traiectoria
Capitolul 4 programată
Capitolul 5 traiectoria programată
a) b)
Programul de prelucrare este întocmit considerând un echipament de tip CNC

Capitolul 7
(anexa 2).
Capitolul 8 Pentru înţelegerea programului se impun câteva precizări:

- este necesară dezactivarea tuturor deplasărilor de origine (decalări)
programate pe parcursul programului;
Capitolul 9 - instrucţiunea RNDM este executată astfel: echipamentul îşi calculează
automat punctul de început al rotunjirii din cota finală programată în acel
bloc. În blocul N100 punctul de început este: x = 110-8 = 102;
Capitolul 10 - s-a utilizat în programare activarea corecţiei de rază;
- informaţii privind ciclurile de prelucrare se vor prezenta în continuare.

%_N_ PIESA PROBĂ_MPF

N005 MSG(“Deplasare pe axe la punctul de schimbare sculă”)
Capitolul 1
N010 START 01: SUPA G0 G71 Z0 D0 Anulare decalări de
origine; progr. în “mm”
Capitolul 2 N015 SUPA X0 Y0 Idem pe axa X, Y,
deplasare la pct.
X=Y=0
Capitolul 3 ;***Schimbare de sculă***
N020 MSG(“Activare schimbare de sculă”)
Capitolul 4 N025 T1 M6; Freză Ø60
N030 MSG() Şterge mesajul din
Capitolul 5 N20
N035 MSG(“Frezare plană, Z=0”)
N040 G0 G54 X-40 Y20 S800 M3 M8
Capitolul 6
N045 Z30 D1
N050 G1 Z0 F250
Capitolul 7
N055 X160
Capitolul 8 N060 G0 Y60

N065 G1 X-40
Capitolul 9 N070 SUPA G0 Z0 D0 M5 M9
Capitolul 10

;***Schimbare sculă***
N075 T2 M6; Freză Ø20
Capitolul 1
N080 G0 X-20 Y5 S1200 M3 M8
N085 Z30 D1
Capitolul 2
N090 G1 Z-5 F250
N095 G42 X10 F120
Capitolul 3
N100 X110 RNDM=8; Rotunjire R8, modal
Capitolul 4 N105 Y75

N110 X10
Capitolul 5 N115 Y5
N120 X=IC(8) RNMD=0; Anulare rotunjire,
necesar pentru
Capitolul 6 rotunjire colţ
N125 G40 G0 Y-20 M5 M9; Poziţionare pentru
setare în punctul
Capitolul 7 iniţial
N130 Z20
Capitolul 8 N135 X-20 Y0
N140 Z-5
Capitolul 9
Capitolul 10

;*** Se utilizează în continuare aceeaşi freză***
N145 G01 G41 X20 Y40
Capitolul 1 N150 G2 X30 Y65 CR=40
N155 G3 X90 CR=60
Capitolul 2 N160 G2 Y15 CR=40
N165 G3 X30 CR=60
Capitolul 3 N170 G2 X20 Y40 CR=40
N175 G0 G40 X0
Capitolul 4 N180 SUPA G0 Z0 D0 M5 M9; Punct schimbare
sculă axa Z
N185 SUPA X0 Y0; Punct schimbare
Capitolul 5 sculă X, Y
;*** Schimbare sculă ***
Capitolul 6 N190 T3 M6; Schimbare sculă,
burghiu Ø10
N195 G0 X35 Y40 S1500 M3 M8; Poziţionare la prima
Capitolul 7 gaură
N200 Z1 D1
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

N205 MCALL CYCLE 81 (20, 0, 2, -10)

N210 X35; Burghiere prima
Capitolul 1 gaură
N215 X60; Burghiere gaura a
doua
Capitolul 2
N220 X85; Burghiere gaura a
treia
Capitolul 3 N225 MCALL
N226 SUPA Z0 D0 M5 M9; Anulare apelare
modală
Capitolul 4 N227 SUPA X0 Y0
MSG( )
Capitolul 5 N230 M30; Sfârşit program
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

Pentru operaţia de strunjire se consideră piesa din figura 4.5.
Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6

Se vor programa trecerile de degroşare, scula T3 şi cea de finisare, scula T4.
Capitolul 8 Pentru degroşare se apelează la ciclul de degroşare longitudinal programat cu adresa
G71. Pentru finisare se programează conturul. Se apelează la facilităţile de calcul a
Capitolul 9 echipamentului privind determinarea unor puncte de pe contur. Echipamentul de tip
CNC este prezentat în anexa 4.
Capitolul 10

% Explicaţii
0771
Capitolul 1
0
G59 X0 Z249 Decalare zero piesă
Capitolul 2
(Burghiere, scula T2)
Capitolul 3 N2 G97 S2000 T0202 M03 Turaţie arbore principal
G00 X0 Z2 M08
Capitolul 4 G01 Z-17 F0.1
G27 M09
Capitolul 5 (strunjire frontală, degroşare longitudinală, scula T3)
N3 G96 V200 T0303 M04 Viteză constantă, 200m/min
Capitolul 6
G00 X74 Z0 M08
G01 X3 F0.2
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10

G00 X70 Z2
G71 P50 Q60 I0.5 K0.1 D3.5 F0.4 Ciclu de degroşare
Capitolul 1 G26 M09
(Strunjire de finisare, scula T4)
Capitolul 2 N4 G96 V250 T0404 M04 Sculă, apelare corecţie
N50 G46 Corecţie rază activă
Capitolul 3
G00 X14 Z1 M08
G01 X20 D2 F0.15
Capitolul 4
G01 A180
G01 X18 Z-20 A20
Capitolul 5
G01 Z-25 R0.5 Racordare R0.5
G01 X35 D3 Teşire
Capitolul 6
G01 A180 R10
G01 X50 Z-50 A-40 Programare unghi
Capitolul 7
G01 Z-60
Capitolul 8 G01 Z-80 A165

G01 X71 D2.5
Capitolul 9 G01 W-3 Deplasare incrementală dup
axa Z
Capitolul 10 N60 G40
G26 M09
M30 Sfârşit program

Capitolul 5
INFORMAŢII REFERITOARE LA POZIŢIE
5.1.CONSIDERAŢII PRIVIND PROGRAMAREA ÎN SISTEM

ABSOLUT/INCREMENTAL
Câteva aspecte de bază privind programarea deplasărilor în sistem

absolut/relativ au fost deja prezentate. Este cazul să se specifice faptul că
adresele G90/G91 au caracter modal.
Echipamentele NC clasice au implementate puţine facilităţi pentru
programarea în sistem absolut/incremental. În cadrul unui program este
admisă alternarea instrucţiunii G90/G91 dar nu la nivelul unui singur bloc,
ci în blocuri diferite.
Echipamentele de tip CNC oferă multe posibilităţi de utilizare a
sistemului absolut/incremental. Astfel există posibilitatea de a utiliza în
programare cuvinte cu caracter nemodal. Modul concret de programare
diferă de la echipament la echipament.

Capitolul 5
Cu excepţia primelor două exemple, restul sunt specifice echipamentelor

CNC

Capitolul 5
Din exemple rezultă şi faptul că se poate programa, în cadrul blocului,

atât sistemul absolut cât şi cel relativ.
Fig. 5.1
În cazul strungurilor (fig. 5.1.)este o practică standard de a interpreta

blocurile cu deplasări după axa X, incrementale, ca rază, în timp ce
diametrele sunt indicate în sistem absolut. Conversia G90/G91 se
realizează diferit în funcţie de echipament. Comenzile DIAMON,
DIAMOF sau DIAM90 pot fi utilizate în acest scop (Sinumerik 840 D).
Alte echipamente (TRAUB TX8D CNC) utilizează o altă notaţie pentru
axe (fig. 5.2.).

Capitolul 5
Fig. 5.2.
Astfel se utilizează în sistem incremental pentru axa X, adresa U, iar adresa W pentru
axa Z. Sensul pozitiv/negativ pentru axele incrementale este determinat de poziţia
curentă a sculei în sistemul de coordonate XZ.

Capitolul 5
Exemplu – Frezare (fig. 5.3.)
Fig. 5.3.
Traiectoria sculei se programează în sistem absolut. Coordonatele centrului
cercului, I şi J, pentru interpolarea circulară sunt programate în sistem absolut
respectiv incremental.

Capitolul 5

Capitolul 5
Fig. 5.4.
Exemplu – Strung (fig. 5.4.)

Capitolul 5
5.2.
Programarea în sistem absolut poate fi făcută şi pentru axe de rotaţie.
Modalitatea concretă de programare diferă, evident, de la echipament la
echipament. O posibilă programare ar putea fi:
În care:A, B, C sunt identificatorii axelor de rotaţie;

DC – programarea absolută, apropiere de poziţie pe
calea cea mai scurtă;
ACP – programare absolută, apropiere de poziţie după
direcţia pozitivă (sens trigonometric);
ACN – idem, după direcţie negativă (sensul acelor de
ceasornic).
Capitolul 5
Exemplu:
Se consideră prelucrarea piesei (fig. 5.3.) pe o masă rotativă. Scula
execută numai mişcarea de rotaţie pentru generarea vitezei de aşchiere.
Masa execută mişcarea de rotaţie pentru generare.

Capitolul 5 5.3 1.SISTEM METRIC/INCH

Se pare că există un acord între constructorii de echipamente în ceea ce
priveşte programarea sistemului metric/inch utilizat în cotarea pieselor.
G70 – sistem de măsură imperial (inch);
G71 – sistem de măsură metric (mm)
Echipamentele de versiunea cea mai nouă oferă facilităţi referitoare la
programarea avansului, în sensul că acesta este interpretat în unităţile de
măsură programate.
G700 – sistem imperial (lungime [inch], avans [inch/mm])
G710 – sistem metric (lungime [mm], avans [mm/min])
Există posibilitatea schimbării, pe parcursul programului, a sistemului de
măsură setat (fig. 5.5.).
Fig. 5.5.
Capitolul 5

Capitolul 5 5.4 1.PROGRAMAREA ORIGINII

Având în vedere importanţa alegerii corecte a originii în simplificarea
programului sursă NC, şi la echipamentele clasice NC sunt implementate o
serie de facilităţi privind declararea originii piesei.
Utilizarea funcţiilor G54, G55, G56, G57 este calea cea mai des folosită
în acest scop (fig. 5.6.).
Fig. 5.6.

Capitolul 5

Capitolul 5
Valorile deplasării de origine, X, Y, Z, din originea maşinii se introduc de regulă
în regim IMD, de la panoul echipamentului.
În cazul utilizării unei singure origini a piesei aceasta, de regulă, nu se
programează. Se deplasează masa maşinii/scula în punctul ales origine şi se
declară punctul respectiv origine prin intermediul unor proceduri utilizând tastele
echipamentului.
Anularea unei origini declarate prin adresele G54÷G57 se face prin adresa
G53. Este posibil ca unele echipamente să utilizeze alte adrese în acest scop.
Echipamentele care oferă posibilitatea utilizării sistemului “cadru” au evident şi
funcţii specifice pentru anularea setării cadrului de bază.
G153 constituie posibilitatea de suspendare a sistemului cadru. Nu este
modală.
Posibilităţile de declarare a punctului de zero sunt mult extinse la CNC-urile
moderne. Existenţa adreselor G505÷G599 este un argument în susţinerea
afirmaţiei anterioare.
Instrucţiunea SUPA (utilizată de echipamentul Sinumerik 840 D) este o funcţie
de dezactivare, nemodală, puternică, cu efect asupra tuturor declarărilor de
origine, din program sau externe şi a offsetului PRESET.
Funcţia setărilor de origine (zero offset) este aceea de a face legătura între
originea sistemului de bază de coordonate (originea maşinii) şi originea piesei
(fig. 5.7.).

Capitolul 5
Fig. 5.7.
Valorile efective ale deplasărilor de origine pe axele X, Y şi Z se introduc de la

panoul operator sau printr-o interfaţă universală.
După programarea originii piesei deplasarea sculei, urmare a programării
parametrilor de poziţie (X, Y, Z), se face în raport de originea piesei.
Toate deplasările de origine sunt memorate în fişierul destinat originii.

Capitolul 5 5.5 1.PROGRAMAREA ZONEI DE LUCRU
În vederea evitării unor coliziuni a sculei, echipamentele CNC

permit delimitarea zonei de lucru (fig. 5.8.).
Fig. 5.8.
În acest scop se programează diferite adrese de tip G sau cuvinte
alfabetice:
G25 X Y Z programat în bloc separat
G26 X Y Z programat în bloc separat
WALIM ON
WALIM OF
Adresa G25 se referă la partea inferioară a zonei de lucru în timp ce G26
la cea superioară (fig. 5.8.):
Capitolul 5

Capitolul 5
Aria delimitată de adresele G25 şi G26, în cazul general, este ilustrată
prin figura 5.9.
Fig. 5.9.
Instrucţiunea WALIMON trebuie programată numai dacă limitarea ariei de lucru
a fost anulată, respectiv nesetată prin constante de maşină. Instrucţiunea
WALIMOF se utilizează pentru a dezactiva limitarea zonei de lucru.
O variantă a acestei facilităţi, implementată pe multe echipamente, se referă la
descrierea limitelor semifabricatului (fig. 5.10.) prin adresa G22.

Capitolul 5
X, Y, Z – coordonatele minime ale punctului paralelogramului

I, J, K – coordonatele punctului maxim
Alte echipamente au alocat alte adrese de tip G (G30/G31 – TNC 430
Heidenhaim) (fig. 3.10.):
Fig. 5.10.

Capitolul 5

Capitolul 5 5.6 1.PUNCTE DE REFERINŢĂ
Componentele maşinii-unelte care execută mişcări (masa cu piesa, scula) trebuie

deplasate, înainte de începerea derulării programului, în punctele de referinţă pe axe.
Această manevră poate fi făcută manual, de operator, sau prin programul NC.
Există mai multe adrese G folosite în acest scop.
Exemplu:
În primul exemplu se observă specificarea expresă a axei care urmează să

fie activată pentru o deplasare în punctul de referinţă (zero maşină).
Cel de-al doilea exemplu evidenţiază succesiunea deplasării pe axe în
punctul de referinţă. Programarea în două blocuri consecutive, în primul axa Z,
poate evita eventualele coliziuni între sculă şi alte elemente din zona de lucru.
Programarea deplasării în punctul de referinţă trebuie făcută într-un bloc
separat, destinat numai acestui scop.
La schimbarea sistemului de măsură (mm/inch) este obligatorie deplasarea
în punctul de referinţă şi iniţializarea punctului zero piesă.
Capitolul 5
Unele echipamente oferă posibilitatea programării speciale a revenirii din poziţia

de referinţă (fig. 5.11.). De regulă revenirea din poziţia de referinţă în punctul
curent se face printr-un punct intermediar astfel ales încât să evite eventualele
coliziuni.
Fig. 5.11

Capitolul 5 Programarea în sistem absolut:
Programarea în sistem incremental:
Pe lângă deplasarea în punctele de referinţă unele echipamente permit deplasarea

într-un punct fix. Această facilitate (anexa 2.) poate fi programată prin codul G75.

Capitolul 5 FP – numărul punctului fix ce trebuie atins;

X1= Y1= Z1= Axele după care se execută deplasare pentru a
atinge punctul fix.
Exemple de puncte fixe ar fi cele pentru schimbarea sculei, puncte de încărcare,
puncte de schimbare palete etc.
Exemplu
Codul G75 este nemodal.

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 6

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 7

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 8

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 9

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Capitolul 10

Programare CNC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Programare CNC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Maşini, Roboţi şi Echipamente pentru Sisteme Flexibile de Fabricaţie

Capitolul 6 (dispozitive de prindere, scule) etc..

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

• nivelul trei este specific maşinilor care operează în cadrul unor

Capitolul 5 Apariţia comenzii numerice a fost impusă de necesitatea perfecţionării tehnologiei, în

Tehnologia bazată pe nivelul trei de control din industria aerospaţială a constituit un

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

1.2. MOMENTE ÎN EVOLUŢIA COMENZII NUMERICE

Capitolul 8 Pot fi evidenţiate mai multe generaţii de echipamente numerice.

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

A doua generaţie este cunoscută şi sub denumirea de “generaţia benzii perforate”.

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Programatorul unui asemenea sistem descoperă imediat o alternativă la programarea

Capitolul 8 toate echipamentele CNC.

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

1.3. BLOCURILE FUNCŢIONALE ALE UNUI ECHIPAMENT NUMERIC

Capitolul 3 - realizează controlul, în buclă închisă, a deplasărilor cu viteza de avans

Capitolul 4 - transmite echipamentului electric convenţional comenzi necesare realizării

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Capitolul 4 panoului operator.

ε = a M bM v M + a J 1bJ 1v J 1 + aO bO vO + a M bM v M + a P bP v P + a R bR v R + aCs bCs vCs + a I bI v I + a J 2 bJ 2 v J 2

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Schema de principiu a unui echipament numeric este indicată în figura 1.4.

Capitolul 8 Blocul de introducere date

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Blocul de comandă, C, primeşte semnale de la generatorul de tact, G, blocul de

Capitolul 4 ECN EEC

Capitolul 6 Fig. 1.5.

Capitolul 8 prin semnale de validare şi cerere elaborate de blocul de comandă.

Magistrala comunică cu:

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

- memoriile operative MO şi cele pentru corecţii de sculă MCS. Memoriile MO

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

- memoriile pentru valorile corecţiilor de joc (VJ1 şi VJ2) la echipamentele de tip NC

Funcţionarea sincronă a tuturor blocurilor echipamentului numeric este asigurată de

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Posibilităţile de vizualizare oferite de echipamentele CNC, mult mai largi, oferă

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

 MDI – introducere manuală date

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

 Rulare program automat şi bloc cu bloc

Capitolul 7 În modul “AUTOMAT” de rulare a programului,

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

• Chei soft – sunt cele prezentate anterior

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

 Alinierea piesei (fig. 1.11.)

Capitolul 4 Fig. 1.11.

 Măsurarea sculei (fig. 1.14.)

Capitolul 10 Fig. 1.12.

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Capitolul 1 - verificarea preciziei dimensionale a maşinii;

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Capitolul 4 De la desenul piesei la programul de prelucrare prin care se controlează maşina-unealtă

Pas 4 Punerea sub tensiune a echipamentului şi a maşinii;

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Un posibil dialog (prin intermediul CNC-ului):

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Suport curs IV I.E.I 2006/2007 Liviu MORAR

Capitolul 1 Mod de operare: manual

Capitolul 2 Pas 6 Fixează piesa pe masa maşinii-unelte

Pas 7 Stabilirea originii. Pentru declararea originii se deplasează scula la suprafaţa

MDI – introducere manuală date

Rulare program automat şi bloc cu bloc

Alinierea piesei (fig. 1.11.)

Măsurarea sculei (fig. 1.14.)

Starea iniţială. Este descrisă plecând de la starea finală a entităţii de

Capitolul 5 Materialul piesei poate fi încadrat în clase şi caracteristici.

Capitolul 1 N5 L160=2L109-L115 (2R-δr)

Capitolul 3 N120 L164=2L154 2i

Capitolul 4 N130 L156=L160L165/2 v1 = (2 − R − δ r ) (n − 1 − 2 * i ) / 2