Moara cu noroc-Ioan Slavici

Nuvelă realistă

Simboluri/semnificații

TOPOSUL HANULUI

• Simbol al trecerii, hanul este o punte, un loc de refugiu, un adăpost

vremelnic.

• Un loc bântuit și un sălaș al diavolului

• Loc de rugăciune și de asceză, în care omul se pregătește pentru moarte.

Oferă posibilitatea singurătății, chiar în inima istoriei.

• Prin plasarea in afara comunitǎții, la rǎscruce de drumuri, hanul este, prin

excelențǎ ,un topos al evenimentelor insolite. Prezenta acestui motiv literar
certificǎ apariția evenimentelor ce ies de sub incidența firescului.

MOTIVUL MORII

• Simbol al timpului care mistuie, macină lumea ;

• Loc vitalizator, situat în miezul universului care se transformă continuu;

• Abandonată și ieșită din uz, moara atrage duhurile necurate, reprezintă un loc
în care timpul nu mai acționează , materia se află în stagnare;

• ,, moara a rămas părăsită, cu lopețile rupte și acoperișul ciuruit de

vremurile…”; motivul locului părăsit , nefast, simbol al degradării;

• ,, moara a încetat a mai măcina și s-a prefăcut în cârciumă”- suprapunerea

nefericită dintre cârciumă/han și câminul unei familii reprezintă o important
sursă a conflictului;

MOTIVUL VĂII

• Aureolată , ca și muntele, ,,de o taină adâncă și excepțională”(Blaga), valea

este spațíul prăbușirilor ,, Aici în vale e Moara cu noroc.

•
 • Motivul pădurii ( de cioate)- ,, rămășițele încă nestârpite ale unei păduri,
cioate, rădăcini ieșite din pământ și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe
jumătate ars, cu crengile uscate”- pustiul, sterilitatea, agresivitatea, conotaíile
nefaste, forțele haosului

• Motivul corbilor- ,, corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre câmpie”-

sugestie a maleficului și a morții

2. Comentați paralelismul dintre incipitul și finalul nuvelei, pe baza următoarelor

fragmente:

 ,,iară moara a rămas părăsită, cu lopețile rupte și cu acoperământul ciuruit de

vremurile ce trecuseră peste dânsul”(cap. II) , ,, și zidurile afumate stăteau
părăsite , privind cu tristețe la ziua senină și înveselitoare”( cap.XVII)
 ,, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate,
loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre
câmpie”(cap II), ,, iară în fundul gropii, care fusese odinioară pivniță, nu se
mai vedau decât oasele albe ieșind pe ici, pe colo din cenușa groasă”( cap
XVII)
 ,, Cinci cruci stau înaintea morii, două de piatră și trei altele cioplite din lemn
de stejar”( Cap II), ,, bătrâna ședea cu copiii pe-o piatră de lângă cele cinci
cruci și plângea cu lacrimi alinătoare”.( cap. XVII)