BALTAGUL

1930
De Mihail Sadoveanu

1. INTRODUCERE OPERĂ ȘI/SAU AUTOR

,,Baltagul” este un roman realist-mitic scris de Mihail
Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în
noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din
București. Acesta prezintă călătoria Viitoriei Lipan, în
căutarea soțului ei, Nichifor.

2. TEMA ȘI MOTIVELE LITERARE

Tema romanului ilustrează lumea arhaică a satului
românesc, sufletul țăranului moldovean ca păstrător al lumii
vechi, al tradițiilor si al specificului național, cu un mod
propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor,
apărând principii de viață fundamentale, statornicite din
vremuri imemoriale. Motivele care susțin această temă sunt
motivul plecării Viitoriei, motivul morții, motivul
baltagului.

3. DOUĂ SECVENȚE SEMNFICATIVE PENTRU TEMA

ROMANULUI
O primă scenă semnificativă cuprinde pregătirea
spirituală a eroinei pentru călătorie: postul, rugăciunile,
discuțiile cu vrăjitoarea, interpretarea viselor, povețele
morale date copiilor pentru a asigura gândirea patriarhală
a lumii de sus. Deși este speriată de gândul plecării din
mijlocul universului patriarhal, unde se obișnuise, se
adaptează curând noilor condiții, fiind conștientă de
necesitatea plecării.
O altă scenă semnificativă prin intermediul căreia se
reflectă tema este reprezentată în finalul operei, scena
demascării ucigașilor. La parastasul soțului ei, Viitoria
observă că Bogza are un baltag. La îndemnul femeii,
Gheorghiță îi ia baltagul lui Calistrat, afirmând apoi ferm: ,,pe
baltag este scris sânge și acesta-i omul care a lovit pe tată-
tău”. Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, uimindu-i
pe Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Gestul de înfăptuire a
dreptății realizat de către Ghoerghiță cu baltagul lui Nechifor
readuce echilibrul. Bogza îți recunoaște vina, iar Vitoria se
reîntoarce acasa cu Gheorghiță, reluându-și cursul firesc al
vieții.

4. DOUĂ TRĂSĂTURI CE ÎNCADREAZĂ ROMANUL ÎN

REALISM
O primă trăsătură ce încadrează opera în realism este
veridicitatea personajelor, care întruchipează tipuri
umane. Viitoria Lipan reprezintă tipul femeii justițiare,
inteligente și hotărâte care reușește să-și ducă la bun sfârșit
misiunea care i-a fost menită. Nechifor Lipan este tipul
bărbatului gospodar și darnic de la sat, ce nu se teme de
moarte; Gheorghiță reprezintă tipul barbatului în devenire,
iar Minodora tipul femeii în devenire.
O altă trăsătură realistă este încadrarea riguroasă în
timp și spațiu. Acțiunea din operă se petrece în Satele Borca
și Sabasa, și pe drumul către Dorna, la începutul secolului
al XX-lea, în apropierea sărbătorilor Sf. Andrei și Postul
Mare.
 5. DOUĂ ELEMNTE DE STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE
Titlul ,,Baltagul” este unul simbolic, toporul cu două
tăișuri devenind arma magică și simbolică menită să facă
dreptate, fiind în același timp arma crimei. Cuvântul baltag,
provine de la latinescul ,,labrys”, care înseamnă atât topor cu
două tăișuri, cât și labirint. În roman, este vizibil motivul
labirintului, ilustrat de drumul Vitoriei spre găsirea soțului, un
labirint interior, al frământărilor sale, și unul exterior, al
drumului săpat în stânci, labirintul amintind de curgerea
continuă a vieții spre moarte.
Perspectiva narativă în opera ,,Baltagul” este obiectivă,
întâmplările fiind relatate la persoana a II -a și a III-a prin
verbe și pronume specifice (,,își aducea”, ,,el”, ,,stau”, ,,te”),
naratorul fiind omiescient și omniprezent.

6. CONCLUZIA
În concluzie, romanul “Baltagul” este unul realsit, pentru
că recompune imaginea unei societăţi arhaice, păstrătoare a
unor tradiţii care au supravieţuit în vârful muntelui. Totodată,
prin complexitate, prin polimorfism şi prin semnificaţii,
scrierea conține și câteva elemente tradiționaliste.