Muzeul Agriculturii prezintă:

BATOZA MANUALĂ- MAŞINA DE ÎMBLĂTIT GRÂU “AND RIEGER-SIBIU”

Fondate la 1868, pe fâşia fostelor grădini cuprinse între fortificaţii şi Cibin, Atelierele Rieger s-au
dezvoltat şi extins într-un ritm constant pînă la naţionalizarea lor în 1948. Iniţial simple ateliere de
reparaţii pentru unelte agricole şi potcovit, fabrica a ajuns ca, la 1921, să producă maşini agricole, maşini
textile şi diferite piese din fontă, beneficiind de propria turnătorie şi să includă o hală de reparaţii pentru
locomotive şi vagoane. În perioada lor de vîrf, 1938-1939, fabrica producea motoare cu aprindere prin
scînteie şi Diesel, maşini de ţesătorie şi o gamă extinsă de maşini agricole.
După naţionalizare, numele a fost schimbat în „Uzinele Independenţa”, iar capacitatea de producţie
extinsă în trei etape (1966-1970, 1971-1975 şi 1981-1990). La mijlocul anilor 1990, activitatea
industrială s-a redus aproape complet, strategia societăţii vizînd relocarea liniilor de producţie pe
platforma industrială situată în estul oraşului.
În 2007, un PUZ care propunea demolarea întregului ansamblu şi înlocuirea sa cu un complex rezidenţial,
comercial şi de birouri a fost respins în comisiile de specialitate ale avizatorilor.
În 2009, Muzeul Naţional Bruckental a prezentat un proiect de amenajare a unui muzeu al industriilor în
halele dezafectate.
În 2008, o parte din halele Rieger au fost clasate prin ordin MCC. Ordinul a fost contestat în justiţie de
către societatea Independenţa S.A. La 13 aprilie 2010, Curtea de Apel a anulat ordinul de clasare pentru 5
dintre cele 15 hale. În cazul în care recursul nu va avea succes, cele 5 hale vor fi cel mai probabil
demolate.
În 2007, Sibiu a fost Capitală Culturală Europeană.
Din punctele de vedere istoric, urbanistic şi arhitectural, ansamblul, în forma sa completă, încă vizibilă
astăzi, este un mod cert o raritate în România. Aflat la marginea centrului istoric (include două turnuri ale
centurii de fortificaţii) şi pe malul amenajabil al Cibinului, ansamblul Rieger are un gigantic potenţial
cultural şi economic, cu efecte benefice care se pot extinde la nivelul întregii zone centrale şi al
cartierelor nordice ale oraşului.
Batoza manuală este folosită pentru desprinderea boabelor din spicele de grâu. Maşina se
compune din corpul metalic montat pe un şasiu de lemn cu 4 roti metalice, apoi manivela de acţionare,
volanta, arborele, angrenajul cu roti dinţate, toba de batere cu cuie, contrabătătorul, gura de alimentare cu
spice, gura de evacuare. Maşina a fost construită în perioada 1930-1932 şi a fost achiziţionată din
localitatea Cernat, judeţul Covasna, fiind utilizată frecvent în gospodăriile ţărăneşti, pentru baterea
grâului. Date despre firma constructoare, cât şi despre funcţionarea maşinii, puteţi obţine vizitând
expoziţiile Muzeului Agriculturii.

Muzeograf Adrian Stroe

Foto: Ştefan Olteanu