Raymond Aron

Democratie si totalitarism

Raymond Aron(s-a nascut la 14 martie 19O5 la Paris) a fost un filosof, sociolog si

politolog evreu francez. A studiat filosofia la prestigioasa École Normale Supériure din Paris,
unde a fost coleg cu Jean Paul Sartre.
Si-a inceput cariera universitara in Germania, asistand in mod direct la ascensiunea
nazismului. A participat la Razboiul Ciudat, apoi in Exil la Londra. A fost redactor sef al
ziarului La France Libre. In aceeasi timp a fost jurnalist politic si de universitar.
Editorialist la Combat, apoi la Figaro si Express, a analizat conjunctura internationala si
interna si participa la dezbaterile ideologice ale Razboiului rece. Profesor la mai multe
facultati, devine titular al catedrei de sociologie al Facultatii de Litere din Paris.
Opera sa , se imparte intre filosofia istoriei si devenirea societatiilor noastre: devenirea
diplomatico-strategica si dezvoltarea economica. Pe tot parcursul carierei sale intelectuale, a
dialogat cu marii sociologi: Marx, Tocqueville, Pareto, Clausewitz.
A respins cu fermitate ideologiile totalitare si a cautat explicatii pentru atractia maladiva pe
care comunismul a exercitat-o asupra intelectualitatii franceze.
Cel mai important sociolog francez al secolului XX si unul dintre cei mai importanti
filosofi a istoriei a acestui secol, poate fi descris cel mai bine prin propria sa caracterizare: Un
spectator angajat. El nu se temea sa se implice in lumea din jurul sau, o lume pe care resimtea
tot mai vulnerabila. El a crezut in necesitatea ca toti aceea care au curajul sa isi asume o
gandire pozitiva, originala, sa se implice in viata sociala si politica a lumii in care vietuiesc.

referat.clopotel.ro
 Raymond Aron in acest volum studiaza sistemul particular, care se numeste politica,
pentru a vedea in ce masura filosofii din trecut aveau dreptate sa admita ideea ca trasatura
fundamentala a colectivitatiilor este organizarea puterilor.
Puterea politica se defineste prin capacitatea de a lua decizii si stabilirea , modificarea legilor.
Functia executiva sau politica este ceea ce juristii numesc executiv si legislativ. Aceste doua
tipuri de functii sunt exercitate de doua tipuri de oameni, intruchipate in doua organizatii:
functionarii si birocratia, pe de alta parte oamenii politici si sistemul electoral.
Sistemul politic determina raporturile intre cei guvernati si guvernanti, stabileste modul de
cooperare al oamenilor in gestionarea afacerilore publice, orienteaza actiunea statului,
organizeaza inlocuirea guvernantilor. Sistemul politic este cel care ne va permite sa
recunoastem trasaturile originale, specifice fiecarui regim.
De cand mai multe partide au dreptul de a exista in mod legal, ele sunt in mod
inevitabil in competitie pentru exercitiul puterii. Fiindca exista mai multe partide in
concurenta, trebuie emise reguli carora sa se desfasoare aceasta concurenta.

Scriitorul prezinta doua tipuri de regimuri politice: cu partid monopolist si cu partiduri

multiple. Descrie un regim in care exista reguli precise care fixeaza conditiile in care sunt
alesi guvernantii si in care se exercita puterea. Precizeaza in egala masura ca este vorba
despre doua tipuri ideale. Vorbeste simultan despre pluralitatea partidelor , regulile
constitutionale ale alegerii guvernantilor, caracterul constitutional al exercitarii autoritatii.

Apare o a doua categorie de regimuri cu partid monopolist : partidul fascist, care nu

urmarea initial rasturnarea ordinii sociale. Esenta ideologiei fasciste era afirmarea autoritatii
statului, necesitatea unui stat puternic.
Partidele sunt esentiale pentru indeplinirea unei functii a tuturor regimurilor politice,
alegerea guvernantiilor. Legitimitatea traditionala dispare. Principiul legitimitatii pe care il
reclama astazi aproape toate regimurile este democratic. Filosofia clasica a stabilit
intotdeauna o clasificare a regimurilor dupa numarul detinatorilor suveranitatii: monarhia –
unul singur detine suveranitatea, oligarhie – mai multi detin suveranitatea, democratie – toti
sau poporul detine suveranitatea.
Puterea poate fi exercitata intr-o maniera contitutionala, fara partide multiple sau
democratizare.

referat.clopotel.ro
 Raymond analizeaza regimurile de democratie occidentala, regimurile pluraliste-
constitutionale. In acelasi timp prezinta comparatiile posibile intre diferitele exemple de
regimuri pluraliste.
Regimurile constitutionale-pluraliste sunt oligarhice la fel ca toate regimurile politice, dar mai
putin decat majopritatea regimurilor cunoscute. Cei care exercita functiile cele mai importante
din punct de vedere politic nu sunt ei insasi oameni care detin pozitiile cele mai importante
din punct de vedere social.

Analizeaza problema coruperii regimurilor constitutionale-pluraliste si a formulat trei

ipoteze: autodistrugere, vulnerabilitate crescanda a regimului, absenta unei evolutii orientate
intr-un sens determinat. La nivel politic, regimurile slabesc datorita uzurii, dar se consolideaza
datorita obisnuintei.
Analizeaza si regimul francez: este un regim corupt.„ Intr-o tara in care, zilnic, ziarele
afirma ca regimul a ajuns in ultimul grad de descompunere, este un lucru incontestabil, ca
avem de-a face cu un fenomen de criza.” „Un regim despre care toti cetatenii spun numai
lucruri urate, prezinta cel putin aceasta caracteristica de corupere de a nu se bucura de
adeziunea celor pe care ii guverneaza.” Inca o caracteristica de corupere, vizibila pentru toti,
este instabilitatea guvernelor.”

Regimul comunist

Regimul comunist a fost adesea numit ideocratie pentru ca el isi invoca ideologia si pretinde
ca i se conformeaza. A crede cu convingere intr-o idee falsa este uneori suficient pentru a
face ca aceasta idee sa fie adevarata.

Raymond arata diferenta intre fictiunile constitutionale si realitatea din statul sovietic
si din cadrul partidului comunist. Regimul sovietic este un regim in esenta oligarhic, chiar si
atunci cand nu este un regim tiranic. Regimurile constitutionale-pluraliste reprezinta o
traducere institutionala a suveranitatii populare. Acesta se exprima intermediul alegerilor, care
sunt intotdeauna influentate de forte multiple.
Puterea oligarhiei comuniste poate fi o alta traducere a ideii democratice. Suveranitatea
poporului este delegata unui partid. Aceste doua tipuri de traducere sunt in egala masura
comparate si puse in opozitie.

referat.clopotel.ro
 Orice organizatie profesionala , sindicala, politica este expresia statului si a partidului
si, in consecinta poarta amprenta ideologiei oficiale. Statul este inseparabil de partid, asa cum
acesta este inseparabil de ideologia sa.

Raymond formuleaza probleme referitoare la fenomenul totalitar, opozitia dintre diversele

tipuri de totalitarism.
Evidentiaza sensul opozitiei dintre cele deoua tipuri de regimuri si plaseaza aceasta opozitie in
context istoric. Antiteza dintre regimul constitutional-pliralist si regimul monopolist poate fi
exprimata in patru moduri diferite: antiteza dintre concurenta si monopol, dintre constitutie si
revolutie, dintre pluralismul grupurilor socialesi absolutismul birocratic, si in fine, dintre
statul de partide si statul partizan.

In carte, Raymond analizeaza gandirea lui Marx si Tocqueville. Autorii lui preferati l-
au oferit punctul de plecare al acestei sociologii a civilizatiei industriale. Evidentiaza ceea ce
unul si celalalt au remarcat si ceea ce unul si celalalt nu au observat .

Cocluzia este ca provizoriu nimic nu este transat, nu poate fi transat, pentru ca suntem
intr-o faza de inegalitate de dezvoltare, atat economica cat si nationala.

referat.clopotel.ro