ACADEMIA ROMÂNĂ – FILIALA CLUJ-NAPOCA

INSTITUTUL DE ISTORIE „GEORGE BARIŢIU”

DEPARTAMENTUL DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE

STUDII ŞI CERCETĂRI

din domeniul ştiinţelor socio-umane

Volumul 17

Editura ARGONAUT

Cluj-Napoca
2008
 Volumul apare sub egida Departamentului de Cercetări Socio-Umane,
Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române –
Filiala Cluj-Napoca

Cluj-Napoca, str. M. Kogălniceanu, nr. 8

Tel.: +40-264-597343; Fax: +40-264-596889
E-mail: dcsu@cluj.astral.ro

Referenţi ştiinţifici:
Monica ALBU, Ioan BERAR, Ionuţ ISAC, Adrian MAN,
Vasile MARIAN şi Andrei NEGRU

ISBN 978–973–109–065-8

Consilier editorial atestat: Emil Pop

© Toate drepturile asupra acestei versiuni aparţin Departamentului de

Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „George Bariţiu” din
Cluj-Napoca şi autorilor.

Coperta: Cristina Tămaş

Tehnoredactare computerizată: Ramona Maria Vuşcan şi Monica Albu

Tiparul: S.C. ROPRINT SRL – Cluj-Napoca

Tiraj: 120 de exemplare

 CUPRINS

PSIHOLOGIE

AUTONOMIE PERSONALĂ ŞI PERFORMANŢĂ ŞCOLARĂ

LA ADOLESCENŢI ..................................................................................................... 9
Monica Albu

ROLUL CONSILIERII
ÎN PROFILAXIA BOLILOR CARDIOVASCULARE LA FEMEI.......................... 19
Adriana Băban, Kállay Éva, Catrinel Crăciun

DOTARE SUPERIOARĂ ŞI TALENT

ÎN DOMENIUL ARTELOR PLASTICE ................................................................... 36
Ioan Berar

COMPORTAMENTUL ASERTIV ............................................................................ 51

Aurelia Coaşan

ASPECTE ALE SOCIETǍŢII INFORMAŢIONALE,

RELEVANTE PENTRU DEZVOLTAREA COGNITIVǍ ....................................... 62
Lucia Faiciuc

AUTOCONTROL, RESPONSABILITATE
ŞI MATURITATE SOCIALĂ
LA ADOLESCENŢII DELINCVENŢI ...................................................................... 74
Marius Florea

EFFECTS OF EXPRESSIVE WRITING

ON THE AFFECTIVE STATE
OF ROMANIAN CANCER PATIENTS.................................................................... 81
Kállay Éva, Adriana Băban, Irina Adelina Mureşan

INTERVENŢIE ÎN CAZUL
TULBURĂRII DE PERSONALITATE BORDERLINE.
STUDIU DE CAZ ....................................................................................................... 89
Minodora Manea, Gabriela Martin

INTERVENŢIE PSIHOTERAPEUTICĂ
COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ LA UN ADOLESCENT
CU TULBURARE DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ.
STUDIU DE CAZ ....................................................................................................... 99
Gabriela Martin
RELAŢIA DINTRE CONŞTIINCIOZITATE,
CA TRĂSĂTURĂ DE PERSONALITATE,
ŞI INTERESELE VOCAŢIONALE......................................................................... 106
Adrian V. Rus

FACTORI DE INFLUENŢARE
A GRADULUI DE PARTICIPARE SOCIALĂ
ÎN CAZUL STUDENŢILOR DIN ANII TERMINALI
DE LA ASISTENŢĂ SOCIALĂ .............................................................................. 114
Dan Octavian Rusu

INVESTIGAREA EFICACITĂŢII PE TERMEN SCURT

A UNUI PROGRAM DE PREVENŢIE PRIMARĂ
PENTRU DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR
SOCIAL-EMOŢIONALE ALE COPIILOR PREŞCOLARI ................................... 123
Catrinel A. Ştefan

DEZVOLTAREA PROGRAMELOR DE PREVENŢIE PRIMARĂ

PENTRU DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR
EMOŢIONALE ŞI SOCIALE ALE PREŞCOLARILOR:
CONSIDERAŢII CONCEPTUALE ŞI PRACTICE................................................ 135
Catrinel A. Ştefan, Kállay Éva, Mircea Miclea

CHESTIONARUL DE INTERESE PENTRU ELEVI „INTERTEST”................... 144

Ruxandra Ana Vasilescu

ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

REPERE TEORETICE
ÎN ANALIZA FENOMENULUI EDUCAŢIONAL ................................................ 155
Valentin Cosmin Blândul

CARACTERISTICI ALE CULTURII

ORGANIZAŢIONALE ŞCOLARE ......................................................................... 164
Gabriela Ciot

RAPORTUL DE TRANSFER
CA INDICIU AL DIFERENŢIERII EFICIENTE.................................................... 172
Kovács Zoltán

CALITĂŢILE PROFESORULUI MENTOR........................................................... 179

Mariana Marinescu
ASPECTE ALE INTEGRǍRII COPIILOR
CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ .......................................................................... 185
Angela Străjescu, Manuela Bogdănescu

SPECIFICUL EDUCAŢIEI ÎN RURALUL TRADIŢIONAL................................. 193

Elena-Adriana Tomuleţiu

SOCIOLOGIE

PROFILUL CANDIDAŢILOR LA U.S.A.M.V. CLUJ-NAPOCA ......................... 203

Mihai Cucerzan

MODERNITATE, POSTMODERNITATE, HIPERMODERNITATE .................. 214

Alexandru Gulei

SECTORUL IMOBILIAR REFLECTAT

ÎN PRESA SCRISĂ. CAZUL FLOREŞTI ............................................................... 220
Florenţa Lozinsky

„ŢĂRANII HRĂNESC COPIII”.

UN PROIECT DE DEZVOLTARE RURALĂ ........................................................ 228
Andrei Negru

COMUNITATEA UMANĂ ŞI UNELE ASPECTE

ALE VIEŢII SALE REFLECTATE ÎN PROVERBE.............................................. 237
Emil Pop

PROVERBELE. O PERSPECTIVĂ SOCIOLOGICĂ ............................................ 243

Salánki Zoltán

THE URBAN-RURAL INTERFACE:

UNSETTLED TYPICALITIES ................................................................................ 248
Silviu G. Totelecan

FILOZOFIE

ROLUL SENTIMENTULUI ÎN CUNOAŞTEREA VALORII ............................... 259

Marin Aiftincă
LOCUL ŞI ROLUL TRADIŢIILOR ÎN JOCUL MANIPULATOR AL
TIMPULUI PREZENT ............................................................................................. 268
Valeriu Capcelea

IMAGINAŢIA ŞI ROLUL SĂU ÎN CUNOAŞTERE:

O ISTORIE FRĂMÂNTATĂ................................................................................... 274
Horia-Costin Chiriac

SECULARIZARE ŞI TOTALITARISM.
DEZBATEREA ARENDT-VOEGELIN.................................................................. 286
Horaţiu Crişan

IDEEA DE RAŢIUNE PUBLICĂ LA I. KANT ŞI J. RAWLS............................... 293

Codruţa Liana Cuceu

MIRCEA ELIADE – MARTIN HEIDEGGER ........................................................ 303

Mihaela Gligor

ŞTIINŢE JURIDICE

OBLIGATIVITATEA NORMELOR EUROPENE ŞI

IERARHIA DINTRE ACESTEA ............................................................................. 317
Horea Crişan

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

ÎN DREPTUL CIVIL ŞI ÎN DREPTUL PENAL ..................................................... 324
Sidonia Culda, Ligia Mihaiu

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA NATURA JURIDICĂ

A GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC............................................................. 335
Deak Attila

VIITORUL DISTINCŢIEI DINTRE RĂSPUNDEREA CIVILĂ

CONTRACTUALĂ ŞI DELICTUALĂ ................................................................... 350
Diana-Cristina Dumbrăveanu

CONSIDERAŢII PRIVIND UNIFICAREA

DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT............................................................ 367
Călina Jugastru
SCURTE CONSIDERAŢII REFERITOARE
LA DREPTURILE PERSONALITĂŢII................................................................... 378
Dana Elena Morar

STAREA DE ASEDIU ŞI DE URGENŢĂ

ÎN CONTEXTUL DELEGĂRII LEGISLATIVE .................................................... 385
Tudor Oniga

CÂTEVA ASPECTE PRIVIND INFRACŢIUNEA DE INCEST........................... 392

Mariana Narcisa Radu

PARTICULARITĂŢI ALE EXECUTĂRII

HOTĂRÂRILOR PRONUNŢATE
ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV....................................... 399
Sergiu-Leon Rus

CONSIDERAŢII PRIVIND TRANSPARENŢA

POLITICII ANTIDOPING ÎN ROMÂNIA.............................................................. 406
Alexandru Virgil Voicu, Doiniţa-Roxana Păulescu

ŞTIINŢE ECONOMICE

CULTURA – DETERMINANTĂ MAJORĂ

A COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI EUROPEAN....................... 413
Cristina Fleşeriu

HOŢIE ŞI FISCALITATE ........................................................................................ 420

Vasile Marian

LISTA AUTORILOR ............................................................................................. 428

Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

AUTONOMIE PERSONALĂ ŞI PERFORMANŢĂ ŞCOLARĂ

LA ADOLESCENŢI

Monica Albu

Abstract: Personal autonomy and school performance at teenagers

We tried to identify the connections between the level of personal autonomy and
scool performances using the AP questionnaire, constructed by Monica Albu and a
group of master students in psychology from „Babeş-Bolyai” University. It evaluates
four dimensions of personal autonomy: cognitive autonomy, behavioral autonomy,
emotional autonomy, and value autonomy.
240 students answered the questionnaire, age between 14 and 20 years old, of 34
classes. Based on school performances, the headmasters of the classes that
participated at the research nominated 88 students as „good”, 90 as „mediocre” and
62 as „weak”.
We noticed that school performances are directly connected to each dimension of
personal autonomy („good” students have a more increased autonomy than the
„mediocre” students, and these have a more increased autonomy than the „weak”
students. The connection is statistically significant only for value autonomy.
The percentage of the students that have a low personal autonomy is higher than
in the „weak” group compared with the other two groups considered together (45%
as opposed to 21%).

Introducere

Despre autonomia personală s-a scris mult, insistându-se mai ales asupra
rolului acesteia şi a factorilor care influenţează dezvoltarea sa. Sunt, însă, puţine
cercetările care investighează relaţiile dintre autonomia personală (ori
dimensiunile sale) şi performanţa în activitatea şcolară sau profesională. Iar
majoritatea lor se ocupă fie de relaţiile dintre autonomia personală şi diverşi
factori care pot avea influenţă asupra performanţei în activitate, cum sunt
motivaţia şi interesele (T. Hayamizu, 1997; H. Yamauchi, K. Tanaka, 1998; A.
Kim, 2004, apud Ryan, Deci, 2006), adaptarea psihosocială (Noom, Deković,
Meeus, 1999), depresia (Chou, 2000), încrederea în sine, anxietatea şi rezistenţa
la stres (Franken, [f.a.]), fie de factorii care se asociază atât cu autonomia
personală, cât şi cu performanţa academică, precum stilul de procesare a
identităţii (Berzonsky, Kuk, 2005).

9
 Rezultatele activităţii şcolare sau profesionale sunt dependente atât de factori
personali, cât şi de circumstanţele în care se desfăşoară şi se evaluează
activitatea. Influenţele din ambele categorii sunt greu de identificat şi de
măsurat. Din acest motiv, în cercetarea pe care am efectuat-o am urmărit doar
dacă există o asociere între nivelul autonomiei personale şi nivelul performanţei
şcolare, la adolescenţi, fără a investiga relaţia de tip „cauză-efect” între
autonomia personală şi rezultatele şcolare.

Definiţia autonomiei personale şi dimensiunile sale

Având la bază definiţiile autonomiei personale întâlnite în literatura

psihologică, am definit Autonomia personală ca „o trăsătură a personalităţii
care constă, pe de o parte, în capacitatea de autodeterminare a individului, în
abilitatea sa de a lua singur decizii cu privire la propria viaţă şi în capacitatea
sa de a duce la îndeplinire aceste decizii, prin iniţierea, organizarea,
supervizarea şi revizuirea acţiunilor proprii fără a fi controlat de forţe externe
sau de constrângeri, evaluând opţiunile existente şi luând în considerare
propriile interese, nevoi şi valori, iar pe de altă parte, în sentimentul pe care îl
are persoana că dispune atât de abilitatea de a face alegeri cu privire la
direcţia acţiunilor sale, cât şi de libertatea de a duce la îndeplinire aceste
alegeri”. Sau, pe scurt: autonomia personală constă din capacitatea de a
controla propria viaţă împreună cu sentimentul că există posibilitatea de a
exercita acest control (Albu, 2007, p. 102).
Am conceptualizat autonomia personală ca fiind un construct
multidimensional. În cercetarea de faţă am investigat patru dimensiuni ale
autonomiei personale, definite astfel (Albu, 2007, p. 108):
• Autonomia cognitivă constă în:

capacitatea de a raţiona independent, de a-ţi forma propriile opinii şi
de a lua decizii;

capacitatea de a gândi critic;

dorinţa de îmbogăţire şi îmbunătăţire a cunoştinţelor (dorinţa de
informare);

capacitatea de auto-evaluare;

un sentiment de încredere în propria persoană;

credinţa că poţi alege ce să faci.
• Autonomia comportamentală reprezintă auto-dirijarea comportamentului
şi acţionarea conform deciziilor proprii.
• Autonomia emoţională înseamnă independenţa formării şi exprimării
sentimentelor.
• Autonomia valorică se exprimă în constituirea unui set propriu de
convingeri şi principii, rezistente la presiunea celorlalţi.

10
 Descrierea cercetării

Fazele cercetării
Cercetarea a fost efectuată în perioada 2006-2008, în mai multe municipii din
România (Timişoara, Cluj-Napoca, Râmnicu Vâlcea, Lugoj, Caransebeş). Ea s-a
desfăşurat în două etape.
Mai întâi am investigat legătura dintre autonomia personală şi vârstă, pentru a
afla dacă este necesar ca, în etapa a doua a cercetării, care avea ca obiectiv
identificarea relaţiei dintre autonomia personală şi performanţele şcolare, să
elimin influenţa vârstei.

Subiecţii
În prima etapă a cercetării eşantionul a fost format din 1245 de persoane, cu
vârsta cuprinsă între 14 şi 20 de ani, provenite atât din mediul urban, cât şi din
mediul rural. Structura eşantionului de subiecţi este redată în tabelul 1.

Tabelul 1. Structura eşantionului de subiecţi

în prima etapă a cercetării

Vârsta Fete Băieţi Total

14 23 25 48
15 64 63 127
16 133 134 267
17 192 208 400
18 131 111 242
19 66 27 93
20 40 28 68
Total 649 596 1245

În a doua etapă a cercetării am utilizat un eşantion compus din 240 de elevi,

cu vârsta cuprinsă între 14 şi 20 de ani, proveniţi din 34 de clase, de la a VIII-a,
până la a XII-a. Pentru a-l forma, din fiecare clasă dirigintele clasei a
nominalizat 2-3 elevi cu cele mai bune rezultate şcolare, 2-3 elevi cu rezultatele
şcolare cele mai slabe şi 2-3 elevi care, pe baza performanţelor lor şcolare, pot fi
consideraţi ca fiind mediocri. Dintre elevii nominalizaţi au fost cuprinşi în
cercetare numai cei care au acceptat să răspundă la chestionarul de evaluare a
autonomiei personale AP.
S-au format trei grupe, corespunzătoare nivelurilor performanţei şcolare (v.
tabelul 2).

11
 Tabelul 2. Compoziţia grupelor de subiecţi
în a doua etapă a cercetării

Grupa Fete Băieţi Total

buni 49 39 88
mediocri 49 41 90
slabi 32 30 62
Total 130 110 240

Instrumente
Tuturor subiecţilor li s-a administrat Chestionarul AP. Acesta serveşte la
măsurarea a patru dimensiuni ale autonomiei personale: autonomia cognitivă,
autonomia comportamentală, autonomia emoţională şi autonomia valorică.
Am construit acest chestionar împreună cu un grup de masteranzi în
psihologie de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii
„Babeş-Bolyai”, în anul 2006 (Albu, 2007). El se compune din 36 de itemi
grupaţi în patru scale, câte una pentru fiecare dimensiune a autonomiei
personale: Autonomia cognitivă (9 itemi), Autonomia comportamentală (11
itemi), Autonomia emoţională (8 itemi) şi Autonomia valorică (8 itemi).
La fiecare item, subiectul trebuie să aprecieze gradul în care afirmaţia
conţinută de acesta i se potriveşte şi să aleagă una din variantele „foarte puţin”,
„puţin”, „nici prea mult, nici prea puţin”, „mult” şi „foarte mult”. Celor cinci
variante de răspuns li se atribuie cotele 1, 2, 3, 4 şi 5, cota 1 indicând un grad de
autonomie redus, iar cota 5, un grad de autonomie ridicat.
Se calculează câte un scor pentru fiecare scală prin însumarea cotelor itemilor
componenţi.

Rezultate

1. Relaţia dintre autonomia personală şi vârstă

Am identificat următoarele intervale de vârste în interiorul cărora mediile

scalelor nu diferă semnificativ (la pragul p=0,05) între vârste:
• pentru fete: 15-16 ani şi 19-20 ani;
• pentru băieţi: 14-15 ani şi 16-20 de ani.
Pentru fete, diferă semnificativ, între grupele de vârstă 14 ani, 15-16 ani, 17
ani, 18 ani şi 19-20 de ani, mediile scalelor: Autonomie valorică [F(4,644)=
4,984; p=0,001], Autonomie comportamentală [F(4,644)=3,620; p=0,006] şi
Autonomie cognitivă [F(4,644)=3,057; p=0,016]. Între grupe de vârstă
consecutive diferenţe semnificative ale mediilor se înregistrează la scalele:

12
 • Autonomie valorică, între 14 ani şi 15-16 ani (p=0,010) şi între 17 şi 18
ani (p=0,029);
• Autonomie comportamentală, între 15-16 ani şi 17 ani (p=0,016);
• Autonomie cognitivă, între 15-16 şi 17 ani (p=0,035).
Pentru băieţi, între grupele de vârstă 14-15 ani şi 16-20 de ani diferă
semnificativ mediile scalelor: Autonomie comportamentală [F(1,594)=7,619;
p=0,006] şi Autonomie cognitivă [F(1,594)=5,062; p=0,025].
În general, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi, mediile scalelor cresc odată cu
înaintarea în vârstă (v. figurile 1 şi 2). Atunci când mediile scad, diferenţa lor nu
este semnificativă statistic (la pragul p=0,05).

40
Media scorurilor scalei

38 Legenda

36 Autonomie

34 valorica

32 Autonomie

30 comportamentala

28 Autonomie

26
cognitiva

24 Autonomie

22 emotionala
14 15-16 17 18 19-20

Grupa de varsta
Fig. 1. Variaţia mediilor scalelor din Chestionarul AP,
în funcţie de vârstă, la fete (N=649)

13
 40

Media scorurilor scalei

Legenda
38

36
Autonomie

valorica
34

Autonomie
32
comportamentala
30
Autonomie
28 cognitiva

26 Autonomie

24 emotionala
14-15 16-20

Grupa de varsta

Fig. 2. Variaţia mediilor scalelor din Chestionarul AP,

în funcţie de vârstă, la băieţi (N=596)

2. Relaţia dintre autonomia personală şi performanţele şcolare

Din cauza faptului că mediile scorurilor scalelor din Chestionarul AP diferă

între grupe de vârstă, iar subiecţii utilizaţi în etapa a doua a cercetării nu aparţin
aceleiaşi grupe de vârstă, pentru a investiga legătura dintre autonomie şi
performanţa şcolară am transformat cotele brute ale subiecţilor la cele patru
scale în cote z, utilizând mediile şi abaterile standard calculate pentru fiecare
vârstă, pe sexe.
După cum se observă în tabelul 3, pentru toate scalele media cea mai mică
este înregistrată în grupa „slabi”, iar media cea mai mare, în grupa „buni”.
Diferenţe semnificative între medii apar numai pentru scala Autonomie valorică
[F(2,237)=5,466; p=0,005], unde mediile diferă semnificativ între grupele
„buni” şi „slabi” (p=0,005).
Se constată astfel că, la fiecare dimensiune măsurată de Chestionarul AP,
elevii buni sunt în general mai autonomi decât cei slabi.
Mi-am pus, în mod firesc, întrebarea: Luând în considerare toate cele patru
dimensiuni ale autonomiei investigate, se poate afirma că, în general, elevii
„buni” au o autonomie mai ridicată decât cei „slabi”?

14
 Tabelul 3. Mediile cotelor z ale scorurilor scalelor din Chestionarul AP,
în grupele formate în funcţie de performanţele şcolare

Scala Grupa Grupa Grupa

„slabi” „mediocri” „buni”
(N=62) (N=90) (N=88)
m σ m σ m σ
Autonomia -0,208 1,099 0,063 0,971 0,336 0,952
valorică
Autonomia -0,035 1,155 0,173 0,925 0,205 0,902
comportamentală
Autonomia 0,089 0,949 0,155 0,903 0,286 0,885
cognitivă
Autonomia -0,121 1,036 0,078 0,872 0,086 1,054
emoţională

Pentru a răspunde, am împărţit elevii în patru clase, în funcţie de valorile

cotelor z la scalele Chestionarului AP.
Criteriile de împărţire în clase le-am stabilit pornind de la constatarea că,
pentru fiecare dimensiune, distribuţia de frecvenţe a cotelor z în populaţia din
care provine eşantionul compus din cei 240 de elevi este normală (conform
rezultatelor testului Kolmogorov-Smirnov). Şi atunci, se poate considera că o
cotă z este „mică” dacă este mai mică decât -1 şi este „mare” dacă este mai mare
decât +1.
Am definit clasele astfel:
• clasa celor cu autonomie ridicată: elevii care au cel puţin o cotă z mai mare
decât 1, celelalte cote fiind cuprinse în intervalul [-1, +1] (adică, au
autonomie ridicată cel puţin la o dimensiune, la celelalte dimensiuni având
o autonomie medie);
• clasa celor cu autonomie medie: elevii care au toate cotele z cuprinse în
intervalul [-1, +1] (adică, au nivel mediu de autonomie la toate
dimensiunile);
• clasa celor cu autonomie scăzută: elevii care au cel puţin o cotă z mai mică
decât -1, celelalte cote fiind cuprinse în intervalul [-1, +1] (adică, au
autonomie redusă cel puţin la o dimensiune, la celelalte dimensiuni având
o autonomie medie);
• clasa celor cu „dezechilibre” între dimensiunile autonomiei: elevii care au
cel puţin o cotă z mai mică decât -1 şi cel puţin o cotă z mai mare decât 1
(adică, au cel puţin o dimensiune cu autonomie ridicată şi cel puţin o
dimensiune cu autonomie scăzută).
Din ultima clasă fac parte doar 13 elevi (5,4% din totalul subiecţilor), dintre
care 10 au cote z mici la Autonomia emoţională, doi la Autonomia valorică şi

15
unul la Autonomia cognitivă. Cei mai mulţi (7) sunt elevi „buni”, 4 sunt
„mediocri” şi 2 sunt „slabi”.
Repartizarea celorlalţi elevi în clasele formate în funcţie de nivelul
autonomiei personale este prezentată în tabelul 4. Folosind acest tabel am
identificat o asociere între nivelul autonomiei personale şi performanţele şcolare
[χ2(4)=14,887 ; p=0,005]. Nivelul înalt al autonomiei se asociază cu
performanţele şcolare bune, iar nivelul scăzut, cu performanţele şcolare slabe.

Tabelul 4. Repartiţia elevilor care nu prezintă „dezechilibre”

între dimensiunile autonomiei personale (N=227)
în funcţie de performanţele şcolare şi de nivelul autonomiei personale

Nivelul Grupa Grupa Grupa Total

autonomiei „buni” „mediocri” „slabi”
personale
scăzut 14 21 27 62
mediu 34 35 14 83
ridicat 33 30 19 82
Total 81 86 60 227

În grupa celor „slabi” aproape jumătate (27 din 60) au un nivel scăzut al
autonomiei. În celelalte două grupe numărul celor cu autonomie redusă este mai
mic de un sfert din volumul grupei.
În grupa celor „buni” frecvenţa celor care au nivel ridicat al autonomiei (33)
este de peste două ori mai mare decât frecvenţa celor care au un nivel scăzut al
autonomiei (14).
În grupa celor „slabi” frecvenţa celor cu un nivel scăzut al autonomiei (27)
este aproape de 1,5 ori mai mare decât frecvenţa celor cu un nivel ridicat al
autonomiei (19).
Am mai constatat că distribuţiile de frecvenţe nu diferă între grupa „buni” şi
grupa „mediocri” [χ2(2)=1,409 ; p=0,494], dar diferă între grupa „mediocri” şi
grupa „slabi” [χ2(2)=7,838 p=0,020] şi între grupa „buni” şi grupa
2
„slabi” [χ (2)=13,394 p=0,001].
Dacă reunim clasele „autonomie ridicată” şi „autonomie medie” şi grupele
„buni” şi „mediocri” (tabelul 5) se constată o asociere semnificativă între nivelul
autonomiei şi performanţele şcolare [χcor2(1)=11,669 ; p=0,000].
Chiar dacă în grupa „slabi” elevii cu un nivel scăzut al autonomiei nu
reprezintă majoritatea, frecvenţa lor relativă este mult mai mare decât în grupa
„buni sau mediocri” (0,45 faţă de 0,21).

16
 Tabelul 5. Rezultatul reunirii a două linii şi a două coloane din tabelul 4

Nivelul Grupa Grupa Total

autonomiei „buni sau „slabi”
personale mediocri”
scăzut 35 27 62
mediu sau 132 33 165
ridicat
Total 167 60 227

Discuţii

Cercetarea efectuată a condus la două constatări importante:

• Pentru fiecare dimensiune a autonomiei personale există o legătură directă
între nivelul autonomiei şi performanţele şcolare: media scorurilor scalei
din Chestionarul AP este mai mare în grupa elevilor „buni” decât în grupa
elevilor „mediocri” şi este mai mare în grupa elevilor „mediocri” decât în
grupa elevilor „slabi”. Legătura este semnificativă statistic, însă, numai
pentru Autonomia valorică.
• Procentul elevilor cu nivel scăzut al autonomiei personale este mult mai
mare în grupa elevilor „slabi” decât în grupa formată prin reunirea elevilor
„buni” şi a celor „mediocri”.
Modul în care a fost efectuată cercetarea − fără a avea la bază un experiment −
nu ne permite să deducem dacă autonomia personală are influenţă asupra
rezultatelor şcolare sau dacă ea este influenţată de acestea. Este posibil, de
asemenea, ca atât nivelul autonomiei personale, cât şi nivelul performanţelor
şcolare să fie efecte ale unor cauze comune (cum ar fi stima de sine, anxietatea
ori depresia).
Dar, rezultatele obţinute sugerează o posibilă cale de acţiune pentru
îmbunătăţirea performanţelor şcolare: dezvoltarea autonomiei personale a
adolescenţilor.

Bibliografie

Albu, M. (2007). Un nou instrument pentru evaluarea autonomiei personale la

adolescenţi. Anuarul Institutului de Istorie George Bariţ din Cluj-Napoca.
Seria Humanistica, Tom V, p. 99-114.

17
Berzonsky, M.D., Kuk, L.S. (2005). Identity style, psychosocial maturity, and
academic performance. Personality and Individual Differences, vol. 39, nr. 1,
p. 235-247, la adresa http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL
&_udi=B6V9F-4FKXGR81&_user=10&_rdoc=1&_fmt=&_orig=search&_ sort
=d&view=c&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&m
d5=d6d0bad7b2c91834a1f5d5eb035e0e60 (accesat în mai 2008).

Chou, K.L. (2000). Emotional autonomy and depression among Chinese

adolescents. Journal of Genetic Psychology, 161 (2), p. 161-168,
http://ginfo.pl/objects/10851679,Emotional+autonomy+and+depression+amo
ng+Chinese+adolescents..html (accesat în februarie 2008).

Franken, D. (f.a.). Moving Up: Positive Psychology. Optimum Psycho-Social

Life Skills. Learning to maximize one’s potential, Junior/Senior High School
or Freshman College textbook, la adresa http://www.lifeskillstraining.org/auto
nomy19c.htm (accesat în februarie 2008).

Noom, M.J., Deković, M., Meeus, W.H.J. (1999). Autonomy, attachment and
psychosocial adjustment during adolescence: a double-edged sword? Journal
of adolescence, vol. 22, nr. 6, p. 771-783, la adresa http://cat.inist.fr/?aModele
=afficheN&cpsidt=1203665 (accesat în februarie 2008).

Ryan, R.M., Deci, E.L. (2006). Self-Regulation and the Problem of Human
Autonomy: Does Psychology Need Choice, Self-Determination , and Will?
Journal of Personality, vol. 74, nr. 6, p. 1557-1585, la adresa
http://scp.rochester.edu/SDT/documents/2006_RyanDeci_SelfRegulationProb
lemofHumanAutonomy.pdf (accesat în mai 2008).

18
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

ROLUL CONSILIERII ÎN PROFILAXIA

BOLILOR CARDIOVASCULARE LA FEMEI1

Adriana Băban, Éva Kállay, Catrinel Crăciun

Abstract: The role of educational counseling in the secondary

profilaxy of cardio-vascular diseases in women at menopause
Previous research has identified some of the risk factors for cardiovascular
diseases (CVD) (as smoking, stress, depression, social isolation, low fruit and
vegetable intake, etc.). Since the probability of developing cardiovascular diseases
among women grows with age, research in targeting the identification of such risk
factors and the development of primary and secondary intervention of CVD has
intensified in the last few years. Our study is divided in three major parts. First of all
we will discuss about the effects of smoking, alcohol abuse, sedentary life-style,
nutrition, obesity, negative affect on our target population. Secondly, we will review
the relevant literature through which psycho-social and behavioral risk factors of CVD
might be changed (as Theory of Planned Behavior, Health Belief Model, Cognitive
Therapy, Stages and processes of self-change, etc.). The study will offer suggestions
regarding specific types of counseling for enhancing aspects that might promote
behavioral change in order to reduce the number and effect of risk factors.

Cercetări anterioare au evidenţiat efectul de factori de risc pentru bolile

cardiovasculare (pe scurt, BCV) a unor componente ale stilului de viaţă, cum
sunt fumatul, stresul profesional sau familial, izolarea socială, alimentaţia săracă
în fructe şi legume, sau sedentarismul (Smith, Ruiz, 2002). Deoarece riscul
apariţiei BCV creşte implicit odată cu vârsta, în ultimii ani s-a acordat o
importanţă crescută studiului acestor tulburări în cazul femeilor vârstnice, a
identificării factorilor de risc specifici şi a formelor de profilaxie primară şi
secundară a BCV. În vederea reducerii riscului apariţiei BCV şi a complicaţiilor
acestora, comunitatea profesională a cardiologilor a formulat în 2003, Ghidul
european de prevenţie a bolilor cardiovasculare în practica clinică. Faţă de
ghidurile anterioare, acesta indică nu doar obiectivele dezirabile pentru
reducerea prevalenţei BCV (de exemplu, renunţarea la fumat, reducerea

1
Acest articol face parte din cercetarea psihosocială a proiectului „MENOCARD:
Optimizarea tratamentului bolilor cardiovasculare degenerative la femei în
postmenopauzǎ”, realizat în cadrul grantului CEEX, 98/2006. director proiect: Prof.
Dr. D. Zdrenghea.

19
tensiunii areteriale sub 140/90 mmHg, a nivelului colesterolului sub 5mmol/L şi
atingerea unui indice de masă corporală sub 25 kg/m2) dar şi modalităţile în care
aceste deziderate pot fi atinse. Colaborarea interdisciplinară s-a concretizat
printr-un set de recomandări privind modificarea factorilor de risc psihosociali şi
comportamentali.
În continuare, vom sumariza cercetările care indică asocierea unor
comportamente cu riscul crescut pentru BCV, relevanţa evaluării calităţii vieţii
în această patologie, precum şi modelele de schimbare a comportamentelor de
risc în vederea creşterii calităţii vieţii.

Factorii de risc psihosociali şi comportamentali în BCV

Deşi există diferenţe determinate de gen în privinţa riscului pentru BCV,

principalii factori de risc comportamentali şi psiho-sociali sunt: fumatul, abuzul
de alcool, viaţa sedentară, obezitatea/supraponderalitatea, nutriţia inadecvată,
izolarea socială, stresul profesional, social şi familial, afectivitatea negativă
(depresia, furia, ostilitatea, anxietatea) (Orth-Gomer et al., 2005).
Fumatul
Studiile epidemiologice prospective au evidenţiat faptul că fumatul este atât
cauza principală, cât şi factorul de risc cel mai uşor de prevenit în dezvoltarea
BCV (Jenkins, 1988). Mai mult de jumătate din cazurile de infarct miocardic
(IM) la femei sunt cauzate de consumul de tutun. Riscul dezvoltării BCV în
cazul femeilor de vârstă mijlocie începe să scadă doar după câteva luni de
întrerupere totală a fumatului şi atinge nivelul celor care nu au fumat niciodată
doar după 3-5 ani. Din păcate, rata întreruperii totale a fumatului în cazul
femeilor este mult mai scăzută decât în cazul bărbaţilor (Gensini, Micheli,
Prisco, Abbate, 1996).
Abuzul de alcool
Consumul de alcool pare să aibă o legătură în formă de U cu dezvoltarea
BCV, în sensul că persoanele cu probleme severe legate de abuzul de alcool au
un risc crescut pentru BCV (Jenkins, 1988), în timp ce persoanele care consumă
alcool în cantităţi moderate prezintă un risc scăzut (Hennekens, 1983).
Viaţa sedentară
Un stil de viaţă sedentar contribuie la apariţia obezităţii şi a aterosclerozei la
femei. Lipsa exerciţiului fizic, combinată cu adoptarea unei diete nesănătoase
contribuie la creşterea nivelului de colesterol în sânge, unul din factorii
predictivi principali pentru mortalitatea datorată BCV în rândul femeilor. Studiul
Framingham a arătat, de exemplu, că femeile cu un nivel ridicat de colesterol
prezintă un risc de două ori mai crescut pentru a dezvolta o boală
cardiovasculară, comparativ cu restul populaţiei feminine (Cheek, Jensen,
Smith, 2004). De asemenea, cercetările în domeniu au arătat că sedentarismul
contribuie la reducerea rezistenţei cardio-respiratorii şi a forţei musculare,

20
precum şi la creşterea masei de grăsime corporală (Jenkins, 1988). Practicarea
exerciţiilor fizice regulate poate reduce la jumătate riscul femeilor de a dezvolta
BCV. Studiile de specialitate arată că practicarea exerciţiilor fizice constituie un
factor protector deoarece contribuie la scăderea tensiunii arteriale, a nivelului
glucozei şi a colesterolului din sânge (Kelley, Kelley, Zung Vu Trang, 2004). De
asemenea, cercetările care s-au axat pe problematica BCV la femeile aflate la
menopauză au arătat că practicarea exerciţiilor fizice regulate se asociază cu
îmbunătăţirea reactivităţii vasculare.
Gradul de reducere a riscului pentru apariţia BCV este influenţat de
intensitatea, durata şi frecvenţa practicării activităţii fizice. Specialiştii
recomandă o intensitate a exerciţiilor care să necesite inhalarea unei cantităţi de
cel mult 60% oxigen, practicarea exerciţiilor fizice câte 20 sau câte 40 de
minute, de 3 sau 5 ori pe săptămână (Jenkins, 1988). Albright şi Thompson
(2006) au arătat că exerciţiul fizic de intensitate moderată, cum ar fi mersul pe
jos, reduce substanţial riscul femeilor de a dezvolta boala cardiovasculară.
Studiile epidemiologice au demonstrat că femeile care obişnuiesc să meargă pe
jos au un risc redus de a dezvolta BCV. Mersul pe jos modifică factorii de risc
asociaţi BCV cum ar fi: obezitatea, presiunea arterială sau nivelul colesterolul.
De aceea, activitatea fizică de intensitate moderată constituie o modalitate
eficientă de prevenire primară, secundară şi terţiară a BCV pentru populaţia
feminină (Albright, Thompson, 2006)
Nutriţia
Apariţia BCV poate fi prevenită prin adoptarea unei diete sănătoase. Studiile
epidemiologice au arătat că incidenţa scăzută a BCV în ţările mediteraneene se
datorează în mare parte dietei caracteristice acestei regiuni, bogate în grăsimi
nesaturate provenite din uleiul de măsline sau fibre şi antioxidanţi proveniţi din
nuci (Visolli, Galli, 2001). De asemenea, cercetările în domeniu au demonstrat
în repetate rânduri existenţa unei relaţii între nivelul lipidelor în sânge şi
incidenţa BCV (Jenkins, 1988).
Intervenţiile nutriţioniste reprezintă o modalitate eficientă de reducere a
nivelului de colesterol în sânge, unul dintre factorii de risc principali în
dezvoltarea BCV. Obiectivele programelor educaţionale pentru o nutriţie
sănătoasă sunt: reducerea consumului de grăsimi, reducerea consumului de sare
şi creşterea consumului de fructe, legume şi fibre. Specialiştii recomandă ca
femeile să se obişnuiască să consume mai multe alimente bogate în fibre,
minerale şi vitamine cum ar fi: fructele, legumele şi nucile (Albert, 2005).
Adoptarea unei astfel de diete sănătoase s-a arătat că poate reduce nivelul
colesterolului cu până la 20%. Modificarea obiceiurilor alimentare şi achiziţia
unor tehnici de control al greutăţii reprezintă însă o sarcină dificilă pentru cele
mai multe persoane. Studiile de specialitate au arătat că informarea despre ce
înseamnă dieta sănătoasă şi beneficiile acesteia nu este suficientă pentru a obţine
rezultate în modificarea comportamentului alimentar (Jenkins, 1988). Este
necesară aplicarea unor tehnici de intervenţie cognitiv-comportamentale pentru a

21
învăţa modalităţi de reducere şi control al greutăţii cu scopul de a diminua riscul
de apariţie a BCV.
Supragreutatea/Obezitatea
Obezitatea şi supraponderalitatea constituie factori de risc pentru dezvoltarea
BCV, atât în cazul bărbaţilor cât şi al femeilor (Sheps, Frasure-Smith,
Freedland, Carney, 2004). Obezitatea determină apariţia hipertensiunii şi
contribuie la dezvoltarea diabetului, acesta din urmă reprezentând un alt factor
predispozant pentru BCV.
Ultimele studii de specialitate arată că diferenţa de circumferinţă între talie şi
şold reprezintă un indicator mai bun pentru riscul de a dezvolta BCV decât
indicele de masă corporală utilizat până în prezent (Yusuf et al., 2005).
Acumularea unui surplus de greutate este caracteristic la femeile aflate la
menopauză (Rosano, Vitale, Tulli, 2006). Menopauza se asociază cu obezitatea
viscerală, care determină o creştere a raportului talie-şold şi acumularea de
grăsime subcutanată, factori predispozanţi pentru apariţia BCV.
Reducerea şi controlul greutăţii prin adoptarea unei diete sănătoase şi
practicarea exerciţiilor fizice regulate constituie obiective pentru intervenţiile
psihologice de modificare a comportamentelor de risc pentru boala BCV şi a
evoluţiei acestei boli, odată instalată.
Afectivitatea negativă
Această categorie de factori include aspecte ale vieţii emoţionale cum ar fi:
anxietatea, ostilitatea, depresia, distresul, lipsa suportului social. Cercetările
arată o legătură între aceşti factori şi dezvoltarea/predispoziţia spre BCV
(Jenkins, 1983; Jenkins, 1988). Depresia clinică şi alte tipuri de emoţii negative,
cum sunt anxietatea, ostilitatea şi furia sunt predictori pentru dezvoltarea BCV
prin alterarea funcţionării sistemului nervos autonom şi prin hiperreactivitate
cardiovasculară (Orth-Gomer et al., 2005).
Stresul cotidian (de exemplu, conflicte inter-personale, maritale) şi emoţiile
negative pe care le produce, s-au dovedit a fi un factor care agravează BCV
şi/sau facilitează apariţia acestora (Orth-Gomer et al., 2000).
Stresul ocupaţional este definit ca fiind o combinaţie între cerinţe crescute şi
control scăzut, precum şi efort crescut depus la serviciu combinat cu recompense
aferente scăzute (Siegrist, 1996). Stresul ocupaţional s-a adeverit a fi un bun
predictor în riscul pentru BCV mai ales la bărbaţi, dar există dovezi în acest sens
şi pentru populaţia feminină. Stresul profesional asociat cu comportamente de
risc (fumat, sedentarism, abuz de alcool) şi cu afectivitate negativă accentuează
şi mai mult riscul pentru BCV.
De asemenea, izolarea socială s-a adeverit a fi un factor de risc în dezvoltarea
BCV şi în mortalitatea prematură cauzată de bolile cardiace ischemice (Pennix,
van Tilburg, Kriegsman, Deeg, Boeke, van Eijk, 1997). Există cercetări care
atestă faptul că lipsa suportului social adecvat poate duce la diminuarea şanselor
de supravieţuire în cazul unui infarct miocardic şi la un prognostic mai slab în

22
cazul persoanelor cu BCV cu manifestări clinice (Berkman, Leo-Summers, &
Horwotz, 1992).

Calitatea vieţii

Boala şi tratamentul afectează nu doar organul/organismul persoanei, dar şi

întreaga sa viaţă, în totalitatea dimensiunilor sale: fizice, psihice,
comportamentale, sociale, sexuale, financiare. Dacă până recent evaluările
privind starea de sănătate a populaţiei vizau mai ales aspecte ale mortalităţii şi
morbidităţii, în prezent se pune un accent deosebit şi pe funcţionalitate şi
calitatea vieţii.
Conceptul de calitate a vieţii (Quality of Life, pe scurt, QL) a apărut în urma
nevoii de dezvoltare şi planificare eficientă şi optimă a intervenţiei psiho-
farmacoterapeutice adaptată fiecărei tulburări (Beckie, Beckstead, Webb, 2001).
Evaluările privind QL au devenit aspecte vitale şi elemente necesare în
evaluarea tratamentului, procesului de recuperare şi/sau însănătoşirii
(Burckhardt, Anderson, 2003). În cazul populaţiei afectate de boli cronice,
evaluarea QL oferă o modalitate eficientă în determinarea impactului
tratamentului şi îngrijirii medicale în cazurile în care însănătoşirea totală nu este
posibilă.
Cu certitudine, astăzi nu se mai poate ignora fenomenul afectării QL când se
are în vedere o boală (mai ales cronică), un diagnostic şi un tratament. Calitatea
vieţii poate fi ameliorată atât prin tratament farmacologic, cât şi psihologic.

Metode de modificare a factorilor de risc psiho-sociali şi

comportamentali în BCV şi de creştere a calităţii vieţii

Modificarea comportamentelor de risc reprezintă frecvent scopul

intervenţiilor în psihologia sănătăţii. Interesul acordat comportamentelor care au
impact asupra sănătăţii şi stării de bine se bazează pe două asumpţii: (a) o
proporţie semnificativă a mortalităţii (peste 50%) este cauzată de factori
comportamentali şi (b) aceste comportamente sunt modificabile (Bennett,
Conner, Godin, 2004).
Intervenţia psihologică în cazul bolilor cardiovasculare (BCV) presupune
intervenţii de informare şi educare a pacientului, tehnici cognitive şi
comportamentale de modificare a stilului de viaţă, precum şi oferirea de
consiliere individuală. Toate aceste intervenţii psihologice îşi propun drept
obiective (Craig, 2000):

1. reducerea factorilor de risc psiho-sociali şi comportamentali implicaţi în

apariţia sau evoluţia bolii (de exemplu, fumatul, dieta bogată în sodiu şi

23
 grăsimi, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, stresul profesional şi
personal, izolarea socială);
2. creşterea aderenţei la tratament (se cunoaşte procentul scăzut al pacienţilor
aderenţi la tratament în HTA şi alte boli cronice);
3. reducerea reactivităţii emoţionale negative la boală (de exemplu, reducerea
anxietăţii, depresiei asociate BCV);
4. modificarea cogniţiilor eronate privind boala şi tratamentul;
5. creşterea calităţii vieţii pacienţilor.

Pentru a asigura eficienţa intervenţiilor psihologice, Michie şi Abraham

(2004) recomandă elaborarea de intervenţii bazate pe teorie şi date empirice.
Prin urmare, şi în cazul prevenţiei primare şi secundare a BCV trebuie
identificate acele modele şi teorii care s-au dovedit eficiente în reducerea
riscului de apariţiei sau evoluţie nefavorabilă a bolii. Cele mai utilizate modele
de schimbare a comportamentelor de risc şi neadecvate sunt:
• Teoria comportamentului planificat (Ajzen, Madden, 1986; Ajzen, 1991);
• Modelul convingerilor despre sănătate (Rosenstock, 1974);
• Modelul învăţării sociale (Bandura, 1986);
• Tehnici cognitive de restructurare a convingerilor iraţionale (Beck, 1977;
Ellis, 1977);
• Modelul stadiilor schimbării (Prochaska, DiClemente, 1984, 1986).
În continuare vom descrie succint primele trei modalităţi de intervenţie,
urmând ca Modelul stadiilor schimbării (Prochaska, DiClemente, 1984, 1986) să
fie prezentat mai în detaliu, dat fiind relevanţa acestui model în BCV.

Teoria comportamentului planificat (TPB-Theory of Planned Behavior;

Ajzen & Madden, 1986; Ajzen, 1991) descrie modul în care atitudinile faţă de
un comportament specific, normele subiective faţă de comportament şi percepţia
controlului comportamental (intern şi extern) acţionează împreună pentru a face
predicţii privind practicarea acelui comportament. Conform TPB cel mai bun
predictor al comportamentului este intenţia unei persoane de a adopta acel
comportament (de exemplu, „Intenţionez să fac exerciţii fizice regulat.”).
Intenţia reflectă motivaţia unei persoane de a adopta comportamentul, precum şi
timpul şi efortul pe care persoana este dornică să îl depună în acest scop (Ajzen,
1991). Intenţia este la rândul său determinată de atitudini, norme subiective şi
percepţia controlului comportamental. Prin urmare, pentru schimbarea unor
comportamente de risc, este necesară intervenţia la nivel atitudinal, al
convingerilor normative şi al celor asociate cu percepţia propriului control
asupra acelor comportamente de risc şi al formulării intenţiei de practicare
cotidiană a comportamentelor sănătoase.

Modelul convingerilor despre sănătate (HBM − Health Belief Model;

Rosenstock, 1974) este un model cognitiv care susţine că o persoană va fi

24
motivată să adopte un comportament sanogen ca urmare a perceperii unei
ameninţări la adresa propriei sănătăţi şi a evaluării costurilor şi beneficiilor
comportamentului. Percepţia ameninţării este influenţată la rândul ei de două
seturi de convingeri: vulnerabilitatea percepută (de exemplu, convingerea
persoanei că ar putea dezvolta BCV) şi severitatea percepută (de exemplu,
convingerea persoanei că boala cardiovasculară are consecinţe negative
serioase). Evaluarea comportamentului presupune luarea în considerare şi a
costurilor adoptării comportamentului sanogen şi compararea acestora cu
beneficiile aduse de adoptarea acestuia. Pe lângă aceste variabile care
influenţează adoptarea comportamentului sanogen, a fost descrisă existenţa unor
amorse care declanşează acţiunea. De exemplu, dacă o persoană suferă un
infarct miocardic, va fi mai motivată să adere la tratament sau la un stil de viaţă
sanogen, în comparaţie cu o persoană care nu a avut această experienţă.

Modelul învăţării sociale (Bandura, 1977, 1986) susţine că modificarea

comportamentală presupune existenţa auto-eficacităţii, respectiv a convingerii
unei persoane în propriile capacităţi de a-şi mobiliza resursele pentru a-şi
modifica comportamentul. Motivaţia de a modifica un comportament de risc
este influenţată de: observarea altor persoane care constituie modele
comportamentale, persuasiunea verbală, perceperea propriilor eşecuri şi succese
şi starea fiziologică. O modalitate de aplicare a acestor principii este utilizarea
diverselor forme de mass-media. Unul dintre primele programe care a utilizat o
astfel de intervenţie a fost programul de prevenţie a BCV „Stanford Three
Towns”. Acesta a inclus intervenţii educaţionale realizate prin intermediul mai
multor canale media (TV, radio, broşuri). De exemplu, s-au prezentat persoane
care modelau comportamente sanogene: participau la exerciţii fizice, găteau
sănătos etc. Programul a obţinut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte
modificare comportamentelor de risc pentru dezvoltarea BCV în cadrul
comunităţilor unde s-a desfăşurat (Benett, Conner, Godin, 2004).

Terapia cognitivă porneşte de la asumpţia că modul în care noi percepem şi

interpretăm evenimentele cu care ne confruntăm determină reacţiile noastre
emoţionale, fiziologice şi comportamentale (Beck, 1977; Ellis, 1977). În
încercarea noastră de a înţelege ceea ce ni se întâmplă şi a prezice consecinţele
comportamentelor noastre, elaborăm ipoteze cu privire la evenimente, respectiv
atribuţii despre cauzalitatea acestora şi aşteptări cu privire la rezultatul lor.
Relaţiile dintre cogniţiile, emoţiile, comportamentele şi stările noastre
fiziologice au o natură complexă. De exemplu, modificările comportamentale
pot influenţa convingerile noastre despre noi înşine, la fel cum convingerile pot
influenţa cum ne comportăm. Beck (1977) a identificat o serie de cogniţii
„iraţionale” care influenţează apariţia emoţiilor negative: gândirea de tip
catastrofic (persoana consideră că un anumit eveniment este absolut negativ),
supra-generalizarea (persoana trage o concluzie generală negativă pe baza unei

25
singure experienţe neplăcute), inferenţă arbitrară (persoana ajunge la o concluzie
fără să aibă suficiente dovezi, „mă doare ... sigur am să fac un atac de cord”),
abstractizarea selectivă (persoana se focalizează pe un amănunt scos din context)
ş.a.
Terapia cognitivă presupune identificarea şi modificarea gândurilor/
cogniţiilor iraţionale care determină emoţii negative şi comportamentele asociate
acestora. În cazul BCV este vorba de convingerile despre boală sau tratament
care determină apariţia anxietăţii sau a depresiei şi care interferează cu aderenţa
pacientului la tratament sau la adoptarea unui stil sanogen de viaţă. De exemplu,
un pacient care a suferit un infarct miocardic (IM) poate evita exerciţiile fizice
deoarece are convingerea că inima sa „este slăbită” şi nu trebuie
„suprasolicitată” şi manifestă o anxietate de a nu dezvolta un nou IM.
Una dintre cele mai cunoscute modalităţi de modificare a cogniţiilor iraţionale
este aşa numita vorbire cu sine (Meichenbaum, 1985), care presupune
întreruperea seriei de gânduri negative şi înlocuirea acestora cu altele pozitive.
O altă strategie presupune identificarea şi disputarea acestor convingeri negative
(Beck, 1977). Persoana este învăţată să conştientizeze propriile cogniţii şi relaţia
acestora cu emoţiile şi comportamentele sale. Pasul următor este să pună sub
semnul întrebării veridicitatea acestor cogniţii şi să le înlocuiască cu alte cogniţii
mai adaptative pentru a modifica astfel reacţiile emoţionale şi comportamentale
negative. O a treia abordare, este terapia cognitiv-comportamentală, care
combină elementele de disputare a convingerilor negative cu cele de modificare
comportamentală. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă şi în
cazul BCV. De exemplu, Programul Recurrent Coronary Prevention (Friedeman
et al., 1986) adresat pacienţilor cu manifestările comportamentului de tip A, s-a
dovedit că a redus riscul de recurenţă a unui nou IM în cazul celor care au
participat la intervenţia cognitiv-comportamentală (Bennett, Conner, Godin,
2004). Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă şi în cazul
reducerii anxietăţii sau a atacurilor de panică asociate aritmiei ventriculare
(Craig, 2000).

Modelul stadiilor schimbării (Prochaska, DiClemente, 1984, 1986) a fost

elaborat iniţial pentru a înţelege schimbarea comportamentului de a fuma
(Prochaska, DiClemente, 1983). Ulterior a devenit unul dintre cele mai populare
modele de modificare comportamentală, utilizat cu succes în cazul tratamentului
pentru adicţii şi probleme comportamentale, cum ar fi: controlul greutăţii
(Prochaska, DiClemente, Norcross, 1992), exerciţiul fizic (Marcus, Selby,
Niaura, Rossi, 1992), consumul de droguri (Brown, Melchior, Panter, Slaughter,
Huba, 2000) şi abuzul de alcool (Davidson, Rollnick, MacEwan, 1991).

Asumpţia din spatele acestui model este aceea că modificarea unui

comportament se realizează treptat şi presupune parcurgerea unui număr de

26
stadii, caracterizate de atitudini, credinţe şi valori diferite (Casey, Day, Howells,
2005). Prin urmare, conceptul cheie în cadrul acestui model este acela de stadiu.
Modificarea comportamentală presupune parcurgerea a şase stadii:
1. pre-contemplare: nu există dorinţa de schimbare şi/sau problema
(comportamentul de risc) nu este conştientizată ca „problemă”;
2. contemplare: apare intenţia de a schimba comportamentul de risc în
următoarele 3-6 luni, dar fără realizarea unui plan concret în acest sens,
fără a învăţa modalităţi de a iniţia modificări comportamentale;
3. pregătire pentru acţiune: apare intenţia de a trece la acţiune în următoarea
lună, intenţie care de multe ori este declarată explicit, şi se explorează
modalităţile în care schimbarea poate fi realizată;
4. acţiunea în vederea realizării schimbărilor scontate (de exemplu, scăderea
în greutate sau renunţarea la fumat); se învaţă modalităţi specifice de
modificare sau diminuare a comportamentelor de risc, se pun în aplicare
aceste modalităţi şi se înregistrează progresele obţinute;
5. menţinerea comportamentelor noi dezirabile, achiziţionate în urma
procesului de schimbare;
6. evitarea recidivelor, adică a comportamentelor de risc.

Parcurgerea acestor etape poate implica şi perioade de recăderi în stadiile

anterioare, dar acestea nu sunt considerate un eşec, ci o oportunitate de învăţare.
Progresul de-a lungul stadiilor este atins prin diferite procese de schimbare,
respectiv prin ceea ce face o persoană pentru a-şi schimba comportamentele,
emoţiile şi gândurile (DiClemente, Prochaska, 1985) şi a avansa la o etapă
următoare. În literatura de specialitate au fost definite zece astfel de procese:
cinci experenţiale (conştientizarea, reevaluarea mediului, eliberarea socială,
auto-reevaluarea, exprimarea emoţională) şi cinci comportamentale (controlul
stimulilor, contra-condiţionare, controlul recompenselor, suportul social şi auto-
eliberarea). Intervenţiile terapeutice ar trebui să se ghideze după procesele
caracteristice fiecărui stadiu pentru a asigura progresul interstadial (Casey, Day,
Howells, 2005).
Modelul stadiilor schimbării este considerat în literatura de specialitate ca
fiind util pentru elaborarea intervenţiilor de modificare comportamentală (Bridle
et al., 2005). Identificarea stadiului în care se află o persoană la un moment dat
permite adaptarea intervenţiei astfel încât aceasta să răspundă nevoilor specifice
de schimbare. Scopul intervenţiei psihologice este acela de a ajuta persoana să
progreseze de-a lungul stadiilor schimbării comportamentului ţintă
(Zimmerman, Olsen şi Bosworth, 2000).
Modelul stadiilor schimbării oferă un cadru conceptual optim pentru
elaborarea intervenţiilor psihologice în cazul BCV (Bellgt, 1988). Un prim
argument în acest sens este faptul că studiile de specialitate au dovedit că
modelul a fost utilizat cu succes pentru a modifica o serie de factori de risc ai
BCV sau pentru a dezvolta factorii protectori: renunţarea la fumat (DiClemente,

27
1991), adoptarea unei diete sănătoase (Prochaska, 1994) sau a exerciţiului fizic
(Marcus et al., 1992).
În cazul BCV, consilierii se pot folosi cu succes de Modelul Stadiilor
Schimbării, atât în profilaxia primară, cât şi în cea secundară, pentru a explica
grupului ţintă care sunt obiectivele de schimbare. Progresul de la un stadiu la
următorul poate reprezenta un obiectiv realizabil pentru mulţi pacienţi, în vreme
ce modificarea totală a comportamentului poate constitui temporar un obiectiv
nerealist (Bellgt, 1998). De exemplu, pentru un fumător este mai realist să îşi
propună să treacă din stadiul de contemplare în cel de pregătire pentru acţiune,
decât să îşi propună să renunţe dintr-o dată la fumat.
Pacienţii cu BCV prezintă iniţial o rezistenţă la ideea de tratament/consiliere
psihologică. Modelul stadiilor schimbării permite evaluarea stadiului în care se
află persoana la un moment dat cu privire la dorinţa de implicare în intervenţia
psihologică. Identificarea stadiului este utilă pentru adaptarea intervenţiei
psihologice la nevoile specifice de schimbare ale pacientului. De exemplu,
înainte ca o persoană să fie pregătită să-şi modifice stilul de viaţă, aceasta
trebuie în primul rând să aibă dorinţa de a-şi schimba acel comportament de risc.
Modificarea comportamentală reprezintă un proces gradual, în care pacientul
evoluează de la o stare de dezinteres sau lipsa dorinţei de schimbare (pre-
contemplare) spre luarea în considerarea a ideii de schimbare (contemplare) la
decizia şi pregătirea pentru schimbare şi întreprinderea unei acţiuni în acest sens.
Deoarece oferă o descriere a caracteristicilor persoanelor aflate în diferitele
etape ale modificării comportamentale, Modelul stadiilor schimbării ajută la
ghidarea intervenţiei psihologice. Modelul permite adaptarea sa pentru a
răspunde nevoilor specifice pacientului cu BCV sau persoanelor care prezintă
factori de risc pentru dezvoltarea BCV.
Prochaska (1994) descrie stadiile schimbării ca fiind integrate într-un
continuum cognitiv-comportamental. Primele două stadii (pre-contemplarea şi
contemplarea) sunt cognitive, deoarece persoanele aflate în aceste stadii „se
gândesc” doar la modificarea comportamentală, evaluând costurile şi beneficiile
implicate. Prin urmare, Prochaska (1994) recomandă ca intervenţiile psihologice
care vizează persoanele din aceste stadii să se focalizeze pe aspectele cognitive
(de exemplu, convingeri despre boală şi consecinţele acesteia, convingeri despre
tratament). În cazul BCV, se vor utiliza mai mult strategii de informare şi
educaţie pentru sănătate pentru a ajuta persoanele să vadă mai multe avantaje ale
modificării comportamentale şi să avanseze spre stadiul de pregătire pentru
acţiune (Mallote et al., 2000). După ce persoana în cauză a formulat o intenţie de
schimbare comportamentală, intervenţiile psihologice se vor focaliza pe
aspectele comportamentale şi vor utiliza strategii în acest sens: controlul
recompenselor, controlul stimulilor, contra-condiţionarea (Mallote et al., 2000).

28
 Consilierea aderenţei la tratament

Aderenţa la tratament constituie un factor principal în controlul BCV şi

prevenţia complicaţiilor. Studiile arată că una dintre provocările domeniului
BCV este reprezentat de educarea pacienţilor în vederea creşterii complianţei la
sfaturile medicale, urmarea planului de tratament şi aderarea la un stil de viaţă
sanogen (Turpin et al., 2004). Conform Asociaţiei Americane a Inimii
(American Heart Association), în prezent, problema numărul unu în ceea ce
priveşte tratamentul BCV o constituie faptul că pacienţii nu iau tratamentul
corect, aşa cum a fost prescris de medicul curant. De asemenea, aderenţa la
tratamentul farmacologic scade odată cu trecerea timpului. De exemplu, studiile
longitudinale au arătat că aderenţa la medicaţia de diminuare a lipidelor, scade
de la 79% după primele trei luni, la 50% după un an şi 35% după 5 ani (Turpin
et al., 2004).
Cercetările în domeniu au identificat o serie de factori care contribuie la
creşterea aderenţei la tratament: încrederea în eficienţa tratamentului,
convingerile legate de gravitatea bolii, gradul de acceptare a tratamentului,
costurile implicate de acesta, încurajarea primită din partea personalului
medical, accesul la serviciile medicale şi efectele secundare asociate
tratamentului (Turpin et al., 2004). Majoritatea intervenţiilor de creştere a
aderenţei la tratament au însă ca obiectiv modificarea comportamentului
pacientului. Acesta din urmă este mai uşor de modificat în comparaţie cu
reducerea efectelor secundare ale medicaţiei sau realizarea schimbărilor în
cadrul sistemului medical care să faciliteze accesul la medicaţie şi servicii
medicale de calitate.
Intervenţiile psihologice de creştere a aderenţei la tratament presupun
utilizarea unor instrumente care să prevină uitarea dozelor sau a momentului
pentru administrarea medicaţiei (calendare, jurnale, cutii cu culori diferite pentru
medicamente diferite), metode educative şi grupuri de suport. Majoritatea
tehnicilor utilizate pentru a creşte aderenţa la tratamentul BCV sunt cele
cognitiv-comportamentale. Pentru a asigura eficienţa intervenţiilor psihologice,
acestea trebuie să aibă la bază un model teoretic care să ofere o structură şi o
metodă de evaluare a atingerii obiectivelor propuse.
În cazul BCV, cercetările din domeniu descriu Modelul convingerilor despre
sănătate (HBM) şi Modelul stadiilor schimbării ca fiind cele mai utile pentru
elaborarea intervenţiilor de creştere a aderenţei la tratament. Modelul HBM
explică factorii care facilitează aderenţa, în timp ce Modelul stadiilor schimbării
oferă o imagine asupra barierelor pe care pacienţii le întâmpină atunci când vor
să fie complianţi la tratament sau să adere la un stil de viaţă sănătos (Turpin et
al., 2004). Modelul stadiilor schimbării presupune faptul că pacienţii parcurg o
serie de stadii. În stadiul de pre-contemplare şi contemplare, de multe ori
persoanele sunt surprinse de diagnosticul de BCV. Odată diagnosticul
conştientizat, pacientul trebuie să facă faţă emoţiilor negative declanşate de

29
aflarea acestuia şi să se adapteze rolului de bolnav. În stadiul de pregătire pentru
acţiune, persoanele compară avantajele şi dezavantajele adoptării tratamentului
şi stilului de viaţă sanogen. De asemenea, sunt conştientizate barierele care apar
în calea modificării comportamentale şi se caută soluţii pentru depăşirea
acestora. În stadiile finale, persoana aderă la planul de tratament pentru BCV şi
încearcă să menţină schimbările comportamentale prin recompensarea
progresului realizat.

Principiile consilierii

Raportul The US Preventive Services Task Force (1996) a identificat 10

principii strategice pentru a practica o consiliere eficientă în modificarea
comportamentelor de risc:
1. dezvoltarea alianţei terapeutice între consilier şi cel consiliat;
2. consilierea tuturor pacienţilor;
3. asigurarea că pacientul înţelege relaţia dintre comportamente şi sănătate;
4. ajutarea pacientului să identifice barierele în modificarea
comportamentelor de risc;
5. stimularea motivaţiei pacientului pentru a se implica în modificările
comportamentale;
6. implicarea pacientului în identificarea şi selectarea factorilor de risc care
urmează a fi modificaţi;
7. utilizarea unei combinaţii de strategii de schimbare, inclusiv tehnica
întăririlor resurselor pacientului de schimbare;
8. planificarea schemei de modificare a stilului de viaţă patogen;
9. monitorizarea progreselor şi follow-up pacientului;
10. implicarea în consiliere, acolo unde este posibil, şi a altor membri ai
personalului medical (pentru oferirea de suport social pacienţilor).
Pentru ca procesul de consiliere să îşi atingă scopul, este util ca tot personalul
medical, nu doar psihologul, să fie conştient de nevoile psihologice ale
pacientului. O relaţie pozitivă medic-pacient este crucială în succesul terapiei
BCV şi a reducerii riscului de non-aderenţă la tratament. În acest sens se
recomandă ca:
• să se aloce suficient timp pacientului, astfel încât acesta să perceapă
preocuparea medicului nu doar pentru boala sa, dar şi pentru starea sa de
bine;
• pacientul să fie ascultat;
• să i se permită pacientului să îşi exprime îngrijorările şi temerile;
• opiniile sale legate de boală să fie acceptate;
• comunicarea cu pacientul să se realizeze într-un limbaj accesibil acestuia;
• să ne asigurăm că pacientul a înţeles mesajul nostru.

30
 Concluzii

Recentul European Guidlines on Cardiovascular Disease Prevention in

Clinical Practice subliniază importanţa factorilor psihosociali şi
comportamentali de risc în BCV. În consecinţă, aceşti factori trebuie identificaţi,
monitorizaţi şi modificaţi, în aceeaşi măsură în care factorii de risc tradiţionali
sunt controlaţi prin medicaţie. În caz contrar, stilul de viaţă patogen devine o
barieră importantă în recuperarea din boală, sau chiar mai mult, poate facilita
evenimente cardiovasculare nedorite. Asistarea psihologică a pacientelor cu
BCV la menopauză contribuie substanţial la ameliorarea calităţii vieţii acestora.

Bibliografie

Ajzen, I. (1991). The Theory of Planned Behavior, Organizational Behavior and

Human Decision Processes, 50, p. 179-211.

Ajzen, I., Madden, T.J. (1986). Prediction of goal directed behavior: attitudes,
intention and preceived behavioral control. Journal of Experimental Social
Psychology, 22, p. 453-74.

Albert, N. (2005). We are what we eat. Journal of Cardiovascular Nursing, 20,

p. 451- 460.

Albright, C., Thompson, D,L. (2006). The Effectiveness of walking in

preventing and treating cardiovascular disease in women: A review of the
current literature. Journal of Women’s Health, 15, p. 271-280.

Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral

change. Psychological Review, 84, p. 191-215.

Bandura, A. (1986). Social Foundations of Thought and Action: A social

Cognitive Theory. Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall.

Beck, A. (1977). Cognitive Therapy of Depression. New York, Guildford Press.

Beckie, T.M., Beckstead, J.W., Webb, M.S. (2001). Modeling Women’s Quality
of Life After Cardiac Events. Western Journal of Nursing Research, 23, p.
179-194.

Bellgt, A. (1998). Clinical cardiac psychology. În: P.C. Camic, S. Knight (eds.),
Clinical Handbook of Health Psychology, Hogrefe & Huber Publishers.

31
Bennett, P., Conner, M., Godin, G. (2004). Changing Behavior to improve
Health. În: S. Michie, C. Abraham (eds.), Health Psychology in Practice,
BPS Blackwell.

Berkman, L., Leo-Summers, L., Horwotz, R. (1992). Emotional support and

survival after myocardial infarction. A prospective, population/based study of
the elderly. Annals of Internal Medicine, 117, p. 1003-1009.

Bridle, C., Rieseman, R.P., Attenden, J., Sowden, A.J., Mather, J., Watt, L.J.,
Walker, A. (2005). Systematic review of the effectiveness of health behavior
interventions based on the transtheoretical model, Psychology and Health, 20,
p. 283-301.

Brown, V.B., Melchior, L.A., Panter, A.T., Slaughter, R., Huba, G.J. (2000).
Women’s steps of change and entry into drug abuse treatment: A
multidimensional stages of change model. Journal of Substance Abuse
Treatment, 18, p. 231-240.

Burckhardt, C.S., Anderson, K.L. (2003). The Quality of Life Scale (QOLS):
Reliability, Validity, and Utilization. Health and Quality of Life Outcomes. 1.
p. 1-59.

Casey S., Day, A., Howells, K. (2005). The application of the transtheoretical
model to offender populations: Some critical issues, Legal and
Criminological Psychology, 10, p. 157-171.

Cheek, D., Jensen, L., Smith, H.M. (2004). Preventing and treating heart disease
in women, A guide to women’s health. Nursing, 34, p. 4-8.

Craig, W. (2000). Cognitive Behavior Therapy for Chronical Medical Problems.

A guide to assessment and tretament in practice. New York: John Wiley and
Sons.

Davidson, R., Rollnick S., Macewan, I. (1991). Counselling problem drinkers.

London: Routlege.

DiClemente, C.C. (1991). Motivational interviewing and the stages of change.

În W.R. Miller, S. Rollnick (eds.), Motivational interviewing: Preparing
people for change, p. 191–202. New York: Guilford Press.

DiClemente, C.C., Prochaska, J.O. (1985). Self-efficacy and the stages of self-
change of smoking. Cognitive Therapy Research, 9, p. 181-200.

32
Ellis, A. (1977). The basic clinical theory of rational-emotive therapy. În: A.
Ellis, R. Grieger (eds.) Handbook of rational-emotive therapy. New York:
Springer, p. 27-71.

Friedeman, M., Thorsen, C.E., Gill, J.J., Powell, L.H., Ulmer, D., Thompson, L.
(1986) Alteration of type A behavior and its effect on cardiac recurrences in
post myocardial infarction patients: Summary results of the recurrent
coronary prevention project. American Heart Journal, 112, p. 653-65.

Gensini, G.F., Micheli, S., Prisco, D., Abbate, R. (1996). Menopause and risk
cardiovascular disease. Thrombosis Research, 84, p. 1-19.

Hennekens, C.H. (1983). Alcohol. În: N.M. Kaplan, J. Stamler (eds.), Prevention
of Coronary Heart Disease: Practical Management of the Risk Factors,
Philadelphia, PA: Saunders, p. 33-50.

Jenkins, C. D. (1983). Psychosocial and behavioral factors. În: N. M. Kaplan, J.

Stamler (eds.), Prevention of coronary heart disease: Practical management
of the risk factors, Philadelphia, PA: Saunders, p. 98-112.

Jenkins, C.D. (1988). Epidemiology of Cardiovascular Diseases. Journal of

Consulting and Clinical Psychology. 56, p. 324-332.

Kelley, G.A., Kelley, K.S., Trang, Z.V. (2004). Aerobic exercise and lipids and
lipoproteins in women: A Meta-Analysis of Randomized Controlled trials,
Journal of Women’s Health, 13, p. 1148-1164.

Mallote, C.K., Jarvis, B., Fishbein, M., Kamb, M., Iatesta, M., Hoxworth, T.
Zenilman, J., Bolan, G. (2000), Stage of change versus an integrated
psychosocial theory as a basis for developing effective behavior change
interventions, Aids Care, 12, p. 357-364.

Marcus, B.H., Selby, V.C., Niaurra, R.S., Rossi, J.S. (1992). Self-efficacy and
the stages of exercise behavior change. Research Quarterly for Exercise and
Sport, 63, p. 60-66.

Meichenbaum, D. (1985). Stress Inoculation Training. New York: Pergamon.

Michie, S., Abraham, C. (2004). Interventions to change health behaviors:

evidence based or evidence-inspired. Psychology and Health, 19, p. 29-49.

33
Orth-Gomer, K., Albus, C., Bages, N., DeBacker, G., Deter, H-C., Herrmann-
Lingen, C., Oldenburg, B., Sans, S., Williams, R.B., Schneiderman, N.
(2005). Psychosocial Consideration in the European Guidelines for
Prevention of Cardiovascular Disease in Clinical Practice: Third Joint Task
Force. International Journal of Behavioral Medicine, 12, p. 132-141.

Orth-Gomer, K., Wamala, S., Horsten, M., Schenck-Gustafsson, K.,

Scheniderman, N., Mitttelman, M. (2000). Marital stress worsens prognosis in
women with coronary heart disease. Journal of American Medical
Association, 284, p. 3008-3014.

Penninx, B.W., van Tilburg, T., Kriegsman, D.M., Deeg, D.J., Boecke, A.J., van
Eijk, J.T. (1997). Effects of social support and personal coping resources on
mortality in older age: The Longitudinal Aging Study, Amsterdam. American
Journal of Epidemiology, 146, p. 510-519.

Prochaska, J.O., DiClemete, C.C., Norcross, J.C. (1992). In search of how

people change: Applications to addictive behaviors. American Psychologist,
47, p. 1102-1114.

Prochaska, J., DiClemente, C. (1984). The Transtheoretical approach: Crossing

traditional boundaries of therapy. Homewood, Ill., Dow Jones-Irwin.

Prochaska, J.O., DiClemente, C.C. (1986). The transtheoretical approach. În: J.

Norcross. Handbook of Eclectic Psychotherapy (p. 163-200). New York,
Brunner/Mazel.

Prochaska, J.O. (1994). Strong and weak principles for progressing from
precontemplation to action on the basis of twelve problem behaviors. Health
Psychology, 13, p. 47-51.

Rosano, G.M., Vitale, C., Tulli, A. (2006). Managing cardiovascular risk in

menopausal women. Climacteric, 9, p. 19-27.

Rosenstock, I. M. (1974). Historical origins of the health belief model. Health

Education Monographs, 2, p. 328-335.

Sheps, D. S., Frasure-Smith, N., Freedland, K.E., Carney, R.M. (2004).

INTERHEART Study: Intersection Between Behavioral and General
Medicine. Psychosomatic Medicine, 66, p. 797-798.

34
Siegrist, J. (1996). Adverse health effects of high effort-low reward condition.
Occupational Health Psychology, 1, p. 27-43.

Smith, T.W., Ruiz, J.M. (2002). Coronary Hearth Disease. În: A.J.J.
Christensen, M.H. Antoni (eds). Chronic Physical Disorders – Behavioral
Medicines Perspective. Blackwell Publishing.

Turpin, R., Simmons, J., Lew J., Alexander C., Dupee M., Kavanagh P.,
Cameron, E.(2004). Improving treatment Regimen Adherence in Coronary
Heart Disease by Targeting Patient Types. Manage Health Outcomes, 12, p.
377-383.

Visolli, F., Galli, C. (2001). Antiatherogenic components of olive oil. Curr.

Atherosclerosis Rep., 3, p. 64-67.

Yusuf, S., Hawken, S., Ôunpuu, S., Bautista, L., Franzosi, M., Commerford, P.
(2005). Obesity and the risk of myocardial infarction in 27 000 participants
from 52 countries: a case-control study. Lancet, 366, p. 1640-1649.

Zimmerman, G.L., Olsen, C.G., Bosworth, M.F. (2000). A “Stages of Change”

approach to helping patients change behavior. American Family Physician,
61, p. 1409-1416.

*** The U.S. Preventive Services Task Force (USPSTF) (1996).

http://www.ahrq.gov/clinic/cpsix.htm

35
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

DOTARE SUPERIOARA ŞI TALENT

ÎN DOMENIUL ARTELOR PLASTICE

Ioan Berar

Abstract: Highly gifted and talented children in the field of fine arts
The article comprises three relatively distinct parts, as follows:
Specifications concerning high gift, talent and creativity regarding to works of
renowned personalities in the field of reference: L. M. Terman, F. Gagné, J. P.
Guilford, F. J. Mönks, S.L. Rubinstein, D. K. Simonton, Al. Roşca, C. Creţu a.o. The
current directions point to associating the term of gifted with the one of performance
in complex activities with intercurricular characteristics (for example, school learning,
research, management, evaluation etc) and the talent with original and valuable
results carried off in a certain field (for instance: music, sports, literature,
mathematics etc).
Specifications concerning talent for fine arts, a relatively distinct personality
dimension which is made of a series of specific cognitive and noncognitive
components: sensorial abilities (chromatic discrimination, the correct appreciation of
proportions, the sense of rhythm, of shape and volume) manual dexterity, eye-hand
coordination, highly developed sense of observation, the capacity of representation,
flexibility of thinking, epistemological curiosity, attitudes towards values etc.
The last part of the article deals with the identification and psychopedagogical
support of the highly gifted children and youngsters, with focus on the support to
those with skills in fine arts. The following approaches are mentioned: analysis and
evaluation of the presented works, psychological tests, artistic appraisal test, and
creativity proof.

În literatura de specialitate, ca de altfel şi în activităţile practice cu caracter

instructiv-educativ, termenul de dotare superioară sau supradotare se asociază
de regulă cu cel de inteligenţă generală şi se raportează la rezultatele deosebite
obţinute de subiect în activităţile cu caracter general (joc, învăţare şcolară,
activităţi profesionale, relaţionări sociale etc.) sau într-un domeniu specific de
activitate (muzical, tehnic, matematic, artistic, sportiv etc.). Aşa au gândit cei
mai mulţi dintre psihologii care s-au ocupat de această problemă în ultimii o sută
de ani. Aşa a procedat, de exemplu, L.M. Terman care a desfăşurat cea mai
amplă cercetare asupra dotării superioare, reţinând în eşantionul său
aproximativ o mie de subiecţi cu I.Q. mai mare de 140 (Terman, 1981).
Cu timpul, mai ales după ce J.P. Guilford (1967) a demonstrat că inteligenţa
nu este un fenomen unidimensional, ci o structură multifactorială, s-a impus

36
ideea necesităţii de a căuta criterii complementare pentru identificarea copiilor
superior dotaţi. Totodată, şi-a făcut loc în preocupările specialiştilor concepţia
conform căreia dotarea/supradotarea nu trebuie privită doar ca o dimensiune
generală a personalităţii, ci şi ca una specială. Treptat au început să fie
diferenţiate conceptele de supradotare generală, respectiv specială şi creativitate,
astfel că azi se poate vorbi despre o adevărată triadă: supradotare-talent-
creativitate (STC). (Berar, 1997 şi 1998)
Prof. Al. Roşca, într-un articol din 1990, exprima punctul de vedere conform
căruia există o diversitate de cazuri în sfera supradotării. „Copiii şi adolescenţii
supradotaţi şi talentaţi reprezintă o mare varietate de copii, elevi şi studenţi, de
la cei cu o înzestrare intelectuală generală la cei cu înzestrare specifică sau cu
indicii deosebite de aptitudini speciale” (Roşca, 1990, p. 119).
Ideea eterogenităţii fenomenului la care ne ferim se regăseşte şi în definiţia
propusă prin Raportul Marland, aprobat de Congresul SUA în anul 1972 şi în
care se menţionează că sunt supradotaţi „copiii, şi unde este cazul, tinerii
identificaţi din grădiniţă, şcoala elementară sau secundară care demonstrează
abilităţi sau potenţialul unor abilităţi, dovedesc capacitatea unor performanţe
înalte în domeniile intelectuale, creative, academice specifice, de conducere, arte
vizuale, şi care reclamă servicii sau activităţi ce nu sunt oferite de şcoala
obişnuită” (cf. Stănescu, 2002, p. 33). Deşi s-a bucurat de o largă acceptare în
unele ţări şi centre ştiinţifice, definiţia nu a scăpat de observaţiile pertinente,
uneori acide, ale criticilor. Reacţiile oponenţilor semnalează neajunsuri sau
limite de genul: omiterea factorilor nonintelectivi din configuraţia de ansamblu a
dotării superioare, natura diferită a tipurilor de manifestare vizate, recurgerea la
un singur criteriu de referinţă, şi anume la performanţă etc.
În literatura rusă, termenul de dotare superioară („odarionnosti”) a fost
frecvent identificat cu cel de aptitudine („sposobnosti”), acesta din urmă fiind
înţeles ca o sinteză de operaţii social elaborate. Dar nucleul aptitudinilor nu-l
constituie operaţiunile însuşite, automatizate, ci acele procese psihice prin
intermediul cărora este reglată funcţionarea lor. Componenta comună a
diferitelor aptitudini intelectuale, de exemplu, o constituie calitatea proceselor
de analiză, sinteză şi generalizare. Îndeosebi extinderea relaţiilor cu conţinut
obiectual apare şi se conştientizează ca generalizare a operaţiunilor efectuate.
Generalizarea şi fixarea în individ a acestor operaţii duce la formarea
aptitudinilor corespunzătoare. În structura aptitudinilor omului (şi deci şi a
dotării superioare) intră două componente: un ansamblu de operaţii mai mult
sau mai puţin ordonat – modalităţi prin care se realizează activitatea respectivă –
şi calităţile proceselor prin care se reglează funcţionarea acestor operaţii
(Rubinstein, 1973, p. 230).
Un sens asemănător al termenilor de aptitudine şi, respectiv, dotare
superioară, apare şi în lucrările unor autori români. „Nici nu ar fi posibil să
pătrundem în structura şi relaţiile dinamice interne ale aptitudinilor fără a lua în
considerare procesele prin care se realizează, adică fără a efectua o analiză a

37
fenomenului şi sub aspectul procesualităţii. Acelaşi fenomen sub un aspect poate
fi considerat ca proces iar sub alt aspect poate fi privit ca aptitudine” (Roşca,
Zörgö, 1972, p. 12-13).
Prodigalitatea definiţiilor a stimulat, mai ales în a doua jumătate a secolului
XX, interesul şi preocuparea pentru sistematizarea acestora, pentru gruparea lor
în categorii relativ distinctive şi clare, menite să sporească înţelegerea şi să
amplifice posibilităţile de gestionare a fenomenului supradotării.
M.R. Sumption şi E.M. Luecking apreciază că toate definiţiile supradotării
pot fi cuprinse în următoarele patru categorii: obiectivă, descriptivă,
comparativă şi mixtă (o combinaţie de două sau trei tipuri din cele menţionate).
Supradotarea se defineşte obiectiv prin raportarea la scorurile obţinute de
subiecţi la testele de aptitudini generale sau speciale. Definiţiile descriptive scot
în evidenţă caracteristicile specifice acestei categorii de subiecţi: precocitatea,
curiozitatea, flexibilitatea gândirii, independenţa, creativitatea, diversitatea de
interese şi preocupări, gradul de autonomie ş.a. Majoritatea definiţiilor include,
într-o manieră explicită sau implicită, compararea după unul sau mai multe
criterii, a unor categorii contrastante de subiecţi (Sumption, Luecking, 1981, p.
62-63).
Clasificarea realizată de F. Mönks şi K. Heller, în anul 1992, împarte
concepţiile asupra teoriei şi metodologiei identificării abilităţilor înalte în două
categorii: descriptive şi explicative. Din prima categorie fac parte: teoria
inteligenţelor multiple sau teoria modulară a inteligenţei, elaborată de H.
Gardner, modelul diferenţial al supradotării şi talentului al lui R. Gagné şi
modelul cauzal multi-factorial a lui Heller şi Hany. În aceste modele accentul se
pune pe produs, pe rezultatele obţinute la testele de performanţă sau în diverse
activităţi specifice (Mönks, 1993).
Reprezentativă pentru a doua categorie este concepţia triinelară a lui J. S.
Renzulli, care examinează dotarea superioară ca interacţiune dintre trei seturi de
trăsături: abilităţi superioare mediei, modul de angajare în sarcină şi creativitatea
(fig. 1).
Având în vedere datele de mai sus şi, totodată, rezultatelor unor investigaţii
personale, apreciem ca oportună următoarea definiţie: dotarea superioară
reprezintă o calitate/dimensiune a personalităţii, formată/structurată din
componente cognitive, afectiv-motivaţionale şi volitiv-acţionale, elaborată în
ontogeneză prin asimilări şi acomodări succesive ale subiectului la modelele,
solicitările şi condiţiile oferite de societate şi care, pe măsura constituirii,
facilitează obţinerea de performanţe superioare în unul sau mai multe
domenii de activitate (Berar, 2003, p. 20-21).

38
 Fig. 1. J. S. Renzulli (1978): Teoria „celor trei inele ale supradotării”
(apud M.L. Stănescu, 2002, p. 36)

Înrudit cu termenul de supradotare este cel de talent. În literatura de

specialitate, talentul este frecvent interpretat ca o formă superioară de
manifestare a aptitudinilor, ca o combinare originală de dispoziţii funcţionale
ereditare şi sisteme operaţionale dobândite. Unii autori, de exemplu, Gage şi
Berliner (1992), consideră că cei doi termeni se află în relaţie de sinonimie.
Semnele dotării şi talentului ar fi: abilitatea de angajare şi concentrare asupra
problemei, construirea de relaţii între date şi idei, diversitatea de interese şi
informaţii, curiozitatea epistemică, idei creative, vocabular bogat etc.
Orientările actuale merg în direcţia asocierii termenului de dotare cu cel de
performanţă în activităţi complexe, cu caracter interdisciplinar (de exemplu
învăţarea şcolară, munca de cercetare, conducere, evaluare etc.) iar al celui de
talent, cu rezultate inedite, originale, valoroase obţinute într-un anumit domeniu
(de exemplu: muzică, sport, literatură, matematică etc.).
În modelul elaborat de F. Gagné, supradotarea este asociată cu dezvoltarea
naturală sau nesistematică a abilităţilor umane, iar talentul, cu abilităţile sau
deprinderile sistematic dezvoltate, care constituie (compun) experienţa într-un
domeniu specific al activităţii omului. Emergenţa unui talent particular rezultă
din aplicarea uneia sau mai multor aptitudini până la stăpânirea cunoştinţelor şi
deprinderilor în acel domeniu, mediată fiind de catalizatori intrapersonali
(motivaţie, încredere în sine etc.) şi de mediu (familie, şcoală, comunitate etc.),
precum şi de o învăţare sistematică şi de o practică extensivă. Figura 2 ilustrează
acest mod de abordare (Gagné, 1993, p. 72).

39
Fig. 2. F. Gagné (1998): Modelul diferenţierii talentului de supradotare
(apud M.L. Stănescu, 2002, p. 42)

40
 D. K. Simonton propune un model emergenic şi epigenetic al talentului, care
cuprinde două părţi: una care descrie diferenţele individuale şi o a doua, care
examinează modul în care aceste diferenţe se dezvoltă în cursul perioadei
formative a vieţii. Modelul începe cu presupunerea că înzestrarea/talentul constă
din componente multiple (trăsături fizice, fiziologice, cognitive şi
dispoziţionale), unele specifice domeniului, altele generice (de exemplu,
inteligenţa). Nivelul potenţial al talentului e o funcţie integrativă a celor „k”
componente. Plecând de aici pot fi elaborate modele liniare, neliniare şi
multiplicative, acesta din urmă fiind mai potrivit pentru complexitatea reală a
fenomenului talentului în multe domenii (Simonton, 1999).
Asemănător altor forme de dotare specială, talentul pentru artele plastice
îngemănează în structura sa o serie întreagă de componente cognitive şi
noncognitive. Aceste componente, a căror pondere variază de la o persoană la
alta, sunt puternic influenţate în dinamica lor de tipul de activităţi desfăşurate,
după cum este vorba de un pictor, un sculptor, un muzeograf, un arhitect, un
profesor de desen sau un alt lucrător din domenii înrudite.
O caracteristică comună diferitelor arte poate fi considerat tipul artistic,
identificat de I.P. Pavlov ca rezultat al interacţiunilor complexe dintre cele două
sisteme de semnalizare. Persoanele care dispun de un asemenea profil
„îmbrăţişează în întregime, în mod complet realitatea vie, fără nici o fracţionare,
fără nici o disjuncţie”. Opuşi acestora sunt reprezentanţii tipului gânditor, care
fracţionează realitatea ... şi abia după aceea adună din nou componentele ei,
caută să le redea viaţă, fără însă a reuşi în mod deplin (Roşca, Zörgö, 1972, p.
87).
Aptitudinile speciale se cristalizează – aşa cum menţionează şi N. Pârvu
(1967) – din diversele procese şi însuşiri care compun unitatea psihicului uman.
Prin încărcătura lor educativă diferită, anumite aptitudini generale pot deveni
componente ale unei dotări speciale: muzicianul va avea o bună memorie
auditivă şi motrică, plasticianul o bună memorie vizual–spaţială şi motrică,
tragedianul şi literatul una verbal–logică etc.
În domeniul artistic ponderea aptitudinilor speciale în obţinerea de
performanţe notabile, mai ales în privinţa producţiei, a creării de valori, pare a fi
mult mai însemnată decât cea a inteligenţei. Altfel spus, aptitudinile speciale şi
inteligenţa nu contribuie în egală măsură şi nu se condiţionează reciproc în
activităţile artistice, ceea ce nu exclude însă posibilitatea interacţiunii lor.
Având în vedere datele existente în literatura de specialitate, precum şi cele
rezultate din investigaţii proprii (Berar, 1998, 2001 şi 2003), putem descrie
structura aptitudinilor plastice ca o configuraţie de componente senzorio-
perceptive, motrice, intelective, afectiv-motivaţionale şi creative, după cum
urmează:

41
 A. Componentele senzorio-perceptive:
• Capacitate de diferenţiere a culorilor şi nuanţelor de culori sau
discriminarea cromatică, însuşire dependentă atât de particularităţi
anatomo-fiziologice şi neurologice ale persoanei (sensibilitatea diferită a
celulelor receptoare, adică a conurilor de pe retină, relaţia dintre excitaţie
şi inhibiţie la nivel de zonă corticală), cât şi de factori socio-culturali (nivel
de instruire, experienţă personală, preferinţe şi atitudini colective, etc.). Ca
domenii de implicare menţionăm: pictura, designul industrial, arta
vestimentaţiei, ergonomia şcolară etc.
• Aprecierea şi reproducerea corectă a proporţiei obiectelor, însuşire care
depinde de integritatea şi funcţionarea normală a analizatorului vizual, dar
şi de experienţa acumulată în timp. Este cunoscut faptul că preşcolarii
săvârşesc numeroase greşeli în privinţa proporţiilor dintre elementele unei
figuri sau dintre mărimile obiectelor desenate (Cox, 1994, p. 43-50).
• Alte componente senzorio–perceptive: raportul de lumini şi umbre,
„simţul” ritmului, formei şi volumului obiectelor etc.

B. Componentele motrice mai frecvent implicate în activităţile cu caracter

plastic sunt:
• Dexteritatea manuală, caracterizată prin precizia, rapiditatea şi
ingeniozitatea mişcărilor manuale şi digitale, aşa cum se manifestă ele în:
desenarea conturului, trasarea liniilor, haşurare, redarea reliefului şi a
proiecţiei etc.
• Coordonarea ochi – mână implicată în acţiuni de schiţare a obiectului,
decupare, modelare, tăiere etc. Asigură interacţiunea permanentă între
obiectul real (produsul în curs de realizare) şi imaginea sa mintală (mai
mult sau mai puţin originală, inedită).
C. Dotarea superioară în domeniul artelor plastice, ca de altfel în orice alt
sector al activităţii, nu poate fi înţeleasă fără analiza mecanismelor cognitive
care asigură obţinerea şi prelucrarea informaţiei specifice. Persoanele înzestrate
pentru artele plastice dispun de calităţi intelectuale cum sunt:
• Un dezvoltat simţ al observaţiei, folositor atât pentru perceperea obiectului
în integralitatea sa, cât şi a detaliilor, a nuanţelor, a specificităţii şi a
originalităţii sale.
• Capacitatea de reprezentare şi imaginare, mai ales de operare cu forme,
distanţe, culori, proporţii şi perspective. Produsele activităţii plastice devin
cu adevărat interesante atunci când depăşesc concretul uzual, când propun
„soluţii” grafice, sculpturale, vestimentare, tehnice etc. valoroase din punct
de vedere estetic şi utilitar.
• Gândirea se implică în activităţile plastice prin toate formele sale
(gândirea în imagini, gândirea sintetică şi gândirea divergentă),
caracterizate prin indicatori înalţi de flexibilitate, productivitate şi

42
 originalitate. În raport cu orientarea generală a persoanei, gândirea se poate
focaliza pe obiecte şi fenomene reale, concrete, pe redarea cât mai
originală a modelului sau, dimpotrivă, pe idei, concepte abstracte,
simboluri sau chiar fantasme. În primul caz subiectul rămâne fidel
prototipului, fără însă a-l imita sau copia. În cel de-al doilea, produsul
realizat poate sau nu să prezinte similitudini cu ceva existent în realitate,
acesta exprimând cu precădere gândurile şi trăirile autorului, aderenţa sa la
un sistem de valori puternic personalizat. În ambele cazuri produsul nou
apare ca un rezultat al unor operaţii ample şi profunde de analiză şi
sinteză, de generalizare şi abstractizare, de prelucrare şi transformare a
unor date primare, cu implicarea de procedee imaginative specifice de
genul aglutinării, schematizării, modificării dimensiunilor spaţiale sau
chiar temporale, elaborării de situaţii şi personaje tipice etc.

D. O altă componentă importantă în structura aptitudinilor pentru artele

plastice o reprezintă atracţia pentru activitatea desfăşurată sau modul de
„angajare în sarcină". Opţiunea pentru expresia de mai sus se explică prin
următoarele:

• în sfera noţiunii de atracţie intră în mai mare măsură decât în cele de

preferinţă, interes, emoţie, sentiment sau chiar pasiune, elemente care au
devenit cu adevărat mobiluri interne ale conduitei;
• atracţia se dezvoltă pe baza trebuinţei de a cunoaşte, mai ales a formei sale
superioare, - curiozitatea epistemică;
• nu se includ aici decât indirect motivele conjuncturale de genul: laudă,
pedeapsă, recompensă materială etc.;
• expresia îmbină în sine atât valenţe motivaţionale, cât şi afective, „Noi
pictorii privim cu ochii, dar lucrăm cu sufletul" – spunea cândva tenacele
şi în acelaşi timp, extrem de sensibilul artist Ştefan Luchian (cf. Zisulescu,
1971, p.100).

E. Dintre însuşirile de personalitate mai frecvent asociate cu dotarea

superioară în domeniul artelor plastice sunt atitudinile şi creativitatea.
Ca formaţiune psihică relativ stabilă, atitudinea interacţionează cu sistemul
de aptitudini, în particular cu cele pentru artele plastice, atât sub aspect
orientativ sau de direcţionare, cât şi evaluativ. Atitudinea de deferenţă, de
preţuire şi protejare a frumosului natural, de exemplu, poate reprezenta o
premisă favorabilă pentru cultivarea aptitudinilor grafice implicate în activităţi
de genul pictură, sculptură, cinematografie, design vestimentar etc.
Aptitudinile speciale îşi pun de regulă amprenta asupra creativităţii, dar odată
structurată ca însuşirea a personalităţii, aceasta devine un factor stimulativ
pentru o categorie sau alta de aptitudini. Altfel spus, cauza şi efectul îşi schimbă
continuu locul. Discriminarea cromatică, simţul liniei, al formei şi volumului,

43
memoria vizuală, înţelegerea perspectivei etc, sunt, fără îndoială, factori extrem
de importanţi în creaţia plastică (pictură, grafică, sculptură, arhitectură,
cinematografie etc.), dar pe măsură ce creativitatea dobândeşte caracterul de
dimensiune a personalităţii, ea devine suport şi condiţie pentru amplificarea
rolului şi eficienţei factorilor mai sus menţionaţi.
Problema dotării superioare sau a talentului în domeniul artelor plastice nu se
reduce, desigur, la aspecte de configuraţie, de aptitudini care structurează
profilul personalităţii excepţionale. La fel ca toate celelalte însuşiri psihice
specific umane, aptitudinile pentru artele plastice se formează şi se manifestă ca
structuri relativ distincte pe parcursul evoluţiei ontogenetice, prin modelarea
unor dispoziţii ereditare polivalente de către factorii ambientali. Deşi,
deocamdată, nu pot fi operate delimitări ferme între aceste două categorii de
variabile, se estimează totuşi că, în cazul dat, componenta genetică îndeplineşte
rolul de factor determinant, influenţa mediului socio-cultural exercitându-se cu
precădere în precizarea direcţiei şi, eventual, a ritmului de dezvoltare
aptitudinală. Este cazul, de exemplu, al fetiţei Luciana Tamaş din Satu Mare,
care la numai 11 ani (în anul 2004), avea 17 expoziţii personale, cu lucrări
artistice apreciate de specialişti şi mari personalităţi din Japonia, SUA, Spania,
România ş.a. Nu trebuie omisă din „formula" supradotării pentru domeniul
artelor plastice, aşa numita „ereditate psihologică", adică acel ansamblu de
influenţe care se exercită asupra copilului într-o manieră inconştientă şi care îşi
are originea în sentimentele, ambiţiile, speranţele, neîmplinirile sau chiar
eşecurile părinţilor.
Pasul următor în gestionarea problematicii dotării superioare îl reprezintă
diagnosticul sau identificarea. Folosim termenul de identificare în sensul de
constatare, de reliefare a unor dimensiuni ale personalităţii, în cazul discutat, de
punere în evidenţă a particularităţilor care diferenţiază persoanele cu aptitudini
reale pentru artele plastice, comparativ cu cele la care asemenea note /însuşiri
sunt „absente” sau slab dezvoltate. Ajunşi aici, facem precizarea că o
identificare exactă nu poate fi făcută cu răspunsuri de genul da sau nu, totul
sau nimic. Adevărul este că orice fiinţa umană normală posedă dispoziţii pentru
structurarea oricărui tip de aptitudini. Ceea ce diferenţiază indivizii umani este
doar nivelul de dezvoltare a diferitelor categorii de aptitudini. În consecinţă,
corect este să vorbim despre copii cu aptitudini plastice superior dezvoltate şi,
respectiv, slab dezvoltate.
Similar altor obiective cu caracter instructiv-educativ, în organizarea şi
desfăşurarea acţiunilor de identificare a copiilor superior dotaţi trebuie să se ţină
seama atât de particularităţile de vârstă ale subiecţilor investigaţi, cât şi de
anumite standarde şi criterii docimologice.
M.J. Parsons, de exemplu, pe baza unor investigaţii de lungă durată
(aproximativ 10 ani) reliefează o suită de cinci stadii în dezvoltarea aptitudinilor
pentru artele plastice:

44
 a) Stadiul favoritismului sau preferinţei, caracterizat prin plăcere sau chiar
atracţie pentru desen, culoare, pictură etc.
b) Stadiul frumuseţii şi realismului, când copilul manifestă interes pentru o
temă sau alta, străduinţa de a reprezenta obiectul într-un mod cât mai
aproape de realitate, satisfacţie în legătură cu aspectul estetic al lucrării.
c) Stadiul expresivităţii, când plasticitatea şi sugestivitatea devin mai
importante decât tema aleasă sau exactitatea reproducerii obiectului.
d) Stadiul formei şi al stilului, remarcat prin raportarea produsului la
standardele sociale impuse de tradiţie, modă sau critica de specialitate,
prin compararea lucrărilor propuse cu cele deja existente.
e) Stadiul autonomiei, în care subiectul conştientizează relaţia dintre
standardele sociale şi cele personale, dobândeşte convingerea autenticităţii
şi valorii propriilor lucrări.
Modelul lui Parsons, deşi a fost întâmpinat cu unele obiecţii legate de
experimentele care au stat la baza construirii lui, reprezintă o abordare amplă şi
solidă a fenomenului dotării în domeniul artelor plastice (cf. Hargreaves,
1984).
Referindu-se la particularităţile graficii la copii, M.V. Cox notează că în jurul
vârstei de 3 ani desenele acestora prezintă o specificitate de netăgăduit: aproape
toţi desenează „mormoloci” („todpole figures”), adică figuri la care anumite
părţi ale corpului lipsesc, iar altele sunt aşezate în mod bizar. Ceva mai târziu
desenul concentrează informaţiile factuale despre obiect, fără a ţine seama de
punctul (unghiul) din care este privit. Sunt aşa-numitele tablouri centrate pe
obiect (object-centred picture). Copiii de vârstă mai mare şi adulţii realizează
desene care urmăresc obiectele dintr-un anumit punct de vedere (viewer-centred
picture). Evident, toate aceste schimbări au legătură cu maturizarea cognitivă a
copiilor (Cox, 1994, p.44-49).
Pentru cunoaşterea / identificarea aptitudinilor, respectiv, a dotării superioare
în domeniul artelor plastice, specialiştii recomandă diferite metode, unele
obişnuite, frecvent folosite în practica şcolară, altele mai deosebite, mai greu de
aplicat şi interpretat, dar mai valoroase sub aspect diagnostic şi prognostic. Ce
înseamnă asta? Dacă în psihodiagnosticul obişnuit accentul cade pe raportarea
aptitudinilor la un criteriu cantitativ, adică la performanţă, în cazul
psihodiagnozei excepţionalităţii se urmăreşte cu acelaşi interes şi calitatea sau
specificitatea, precum şi modul de ierarhizare a diferitelor componente. De
exemplu, în cazul unui copil dotat pentru pictură vor fi avute în vedere nu numai
rezultatele la testele de diferenţiere cromatică, de respectare a proporţiilor, de
utilizare a jocurilor de lumini şi umbre, de umplere a spaţiului sau a gradului de
noutate, de originalitate, ci şi date privitoare la ponderea lor în ansamblul cotei
realizate, corelaţiile dintre cotele parţiale, eventual dinamica (modificarea în
timp) a acestor date, precum şi semnificaţia / valoarea pe care subiectul
examinat o atribuie fiecărei componente (Wallon,Cambier, Engelhart, 2008).

45
 Cunoaşterea problematicii dotării superioare, a metodelor şi strategiilor
folosite pentru identificarea copiilor superior dotaţi, reprezintă doar primii paşi,
primele momente ale unui îndelungat şi adesea dificil proces de intervenţie sau
asistenţă psihopedagogică, proces la realizarea căruia trebuie să participe
deopotrivă atât specialiştii (învăţători, profesori, pedagogi, consilieri etc.), cât şi
ceilalţi factori educativi, cum sunt, de exemplu, familia, instituţiile culturale,
asociaţiile pentru supradotaţi sau mass-media (Bârlogeanu, 2001).
Primele încercări de asistare a copiilor superior dotaţi au apărut în S.U.A, în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi avea la bază ideea promovării accelerate
a acestora. La începutul secolului XX tentative de şcolarizare diferenţiată a
supradotaţilor apar în ţări ca Germania, Franţa, Belgia, fosta U.R.S.S., Noua
Zeelandă, Australia etc. În ţara noastră preocupările au fost mai mult de ordin
teoretic şi ele îşi găsesc expresia în lucrările de înaltă ţinută ştiinţifică ale unor
autori ca Fl. Ştefănescu-Goangă, L. Rusu, Al Roşca, T. Bogdan ş.a.
Astăzi, după cât se pare, mai larg răspândită printre specialişti este ideea
educării copiilor superior dotaţi în cadrele obişnuite ale şcolii, cu condiţia
elaborării şi aplicării unor programe speciale, care să le ofere posibilitatea
dezvoltării în ritm propriu şi în direcţii preferate. Dintre modelele curriculare
elaborate de diverşi autori menţionăm câteva: „Stâlpii totemici ai talentului
multiplu”, al lui C. Taylor, 1978; „Triada de îmbogăţire”, elaborată de J.R.
Renzulli, 1977; „Planul Piramida”, realizat de D. Cox, 1985; „Modelul elevului
autonom”, creat de G. Betts, 1985; „Modelul educaţional integrativ”, realizat de
S. Kaplan, 1986 ş.a. (apud Stănescu, 2002, p. 69-95).
Soluţiile propuse pentru instruirea diferenţiată a copiilor superior dotaţi şi
talentaţi variază de la o ţară la alta sau chiar de la o localitate la alta. Dintre
acestea menţionăm: şcoli şi clase speciale, grupe de dotaţi în cadrul claselor
obişnuite, activităţi şcolare suplimentare, programe suplimentare etc.
În ţara noastră, începând din vara anului 2001, funcţionează Centrul de
Excelenţă pentru Elevii Capabili de Performanţe, unitate direct subordonată
Ministerului Educaţiei şi Cercetării (M. Ed. C.), şi care are ca obiective:
• Identificarea tinerilor capabili de performanţă (în continuare: t.c.p.).
• Elaborarea strategiilor şi a programelor de instruire în colaborare cu
specialişti.
• Monitorizarea evoluţiei pe o perioadă de 15 ani.
• Lansarea de acţiuni de promovare a t.c.p. în mass-media.
• Sprijinirea instituţiilor de învăţământ superior dispuse să elaboreze şi să
aplice programe proprii de instruire a t.c.p.
• Stabilirea relaţiilor cu instituţii capabile să sprijine instruirea t.c.p.
• Acordarea de recompense pentru t.c.p. şi pentru cadrele didactice
implicate în pregătirea lor.
• Eliberarea unor Diplome de Excelenţă pentru elevii cu rezultate deosebite.

46
 • Coordonarea tuturor concursurilor organizate de M.Ed.C. şi la care
participă t.c.p. (cf. Tribuna învăţământului, anul LII, nr. 592, 28 mai – 3
iunie 2001).

În concluzie, din datele deja prezentate reţinem ca semnificative următoarele

idei:

a) Dotarea superioară în domeniul artelor plastice reprezintă o substructură a

personalităţii, elaborată în ontogeneză, prin asimilări şi acomodări specifice la
condiţiile oferite de societate (familie, şcoală, mediu socio-cultural etc.). Pe
măsura constituirii, aceasta facilitează obţinerea de performanţe superioare în
unul sau mai multe domenii de activitate (pictură, sculptură, grafică, design,
cinematografie etc.). Deşi puternic dependentă de zestrea nativă, de anumite
premise ereditate (particularităţi somatice, neuronale, neurohormonale, dispoziţii
pulsionale etc.), dotarea superioară în domeniul artelor plastice nu poate fi
separată de condiţiile sociale, mai ales educative, în care trăieşte, se formează şi
se dezvoltă persoana umană.
b) Aptitudinile, în general, cele pentru artele plastice, în particular, se
structurează pe baza exerciţiului. De foarte mic, la vârsta de 2-3 ani, copilul
desenează cu plăcere linii orizontale şi verticale, rotocoale, „mormoloci”, ceva
mai târziu: flori, maşinuţe, case, animale şi chiar figuri umane. În şcoala
primară, orele de educaţie plastică reprezintă momente de relaxare după cele de
scris-citit şi matematică.
c) Pentru stimularea dotării şi formarea aptitudinilor specifice diverselor
domenii artistice se vor avea în vedere componentele lor structurale. În cazul
aptitudinilor grafice, de exemplu, vor fi vizate: capacitatea de diferenţiere
cromatică, perceperea corectă a proporţiilor, „simţul” ritmului, formei şi
volumului, dexteritatea manuală, coordonarea ochi-mână, spiritul de observare,
gândirea în imagini, interesul şi atracţia pentru activitatea desfăşurată,
perseverenţa etc. O atenţie deosebită trebuie acordată sensibilităţii estetice şi
creativităţii elevilor.
d) Pentru cunoaşterea / identificare copiilor superior dotaţi în domeniile la
care ne referim se folosesc diverse metode şi strategii ca: analiza şi evaluarea
lucrărilor realizate, teste psihologice, teste de apreciere artistică, probe de
creativitate etc.
e) Procesul cunoaşterii şi formării aptitudinilor pentru artele plastice parcurge,
în linii mari, următoarele etape: receptarea / trăirea fenomenului, cunoaşterea
multisenzorială, pătrunderea în esenţa obiectului (prin gândire şi imaginaţie) şi
verificarea / evaluarea competenţelor dobândite prin practica creaţiei plastice.
Într-o excelentă lucrare de filozofia artei, Al. Surdu scrie: „Creatorul trebuie
să cunoască situaţia existentă la care se referă; natura, să zicem, pe care o redă,
descrie; evenimentele pe care le rezumă; concepţiile pe care le susţine. Dar,
fireşte, trebuie să-şi însuşească şi tehnica artei respective cu regulile şi canoanele

47
ei care sunt, uneori, la fel de stricte, ca cele matematice. Creatorul este genial nu
prin încălcarea unor reguli pe care nu le cunoaşte, ci mai degrabă prin impunerea
unor reguli necunoscute încă” (Surdu, 1993, p.12).

Bibliografie

Bârlogeanu, L. (2001). Psihopedagogia artei. Educaţia estetică. Iaşi, Editura

Polirom.

Berar, I. (1997). Triada supradotare, talent şi creativitate. În Studii şi cercetări

din domeniul ştiinţelor socio-umane, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, p. 172-
178.

Berar, I. (1998). Dotare generală, dotare specială. În Studii şi cercetări din

domeniul ştiinţelor socio-umane, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, p. 34-38.

Berar, I. (2001). Supradotare în domeniul artelor plastice. În Studii şi cercetări

din domeniul ştiinţelor socio-umane, Cluj-Napoca, Editura. Argonaut, p.11-
15.

Berar, I. (2003). Conceptul de supradotare. În M. Albu, Z. Anghel, C. Ţăran

(coordonatori), Cercetări şi aplicaţii în psihologie, Timişoara, Editura
Augusta, p. 17-27.

Cox, M.V. (1994). Children’s drawings. În D.J. Hargreaves (ed.), Children and
the arts, Philadelphia, Open University Press, Milton Keynes, p. 43-58.

Creţu, C. (1993). Aria semantică a conceptului de „dotare superioară”. Revista

de pedagogie, 1993, p. 5-14.

Gage, N.L., Berliner, D.C. (1992). Educational Psychology. Boston, Toronto,

Dallas, Houghton Mifflin Company.

Gagné, F. (1993). Constructs and models pertaining to exceptional human

abilities. În H.A. Heller, F.J. Mönks, A.H. Passow (eds.), International
handbook of research and development of giftedness and talent, Oxford, New
York, Seoul, Tokyo, Pergamon, p. 69-88.

Guilford, J.P. (1967). The nature of human intelligence. New York, Mc Graw-
Hill.

48
Hargreaves, D.J. (1994). Developmental psychology and the arts. În D.J.
Hargreaves (Ed.), Children and the arts, Philadelphia, Milton Keynes, Open
University Press, p. 3-21.

Mönks, F.J., Mason, E.J. (1993). Developmental Theoreies and Giftegness. În

K.A. Heller, F.J. Mönks, A.H. Passow (Eds.), International Handbook of
Research and Development of Giftedness and Talent, Oxford, New York,
Seoul, Tokyo, Pergamon Press, p. 89-102.

Pârvu, N. (1967). Studii de psihologia artei. Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică.

Roşca, Al., Zörgö, B. (1972). Aptitudinile. Bucureşti, Editura Ştiinţifică.

Roşca, Al. (1981). Creativitatea generală şi specifică. Bucureşti, Editura

Academiei Române.

Roşca, Al. (1990). Noi direcţii în studiul şi formarea copiilor şi adolescenţilor

supradotaţi şi talentaţi. Revista de Psihologie, 2, p. 119-127.

Rubinstein, S.L. (1973). Problemî obşcei psihologhii. Moskva, Iz-tvo,

“Pedagoghika”.

Simonton, D.K. (1999). Talent and Its Development: An Emergenic and

Epigenetic Model, Psychological Review, 100, p. 435-457.

Stănescu, M.L. (2002). Instruirea diferenţială a elevilor supradotaţi. Iaşi,

Editura Polirom.

Sumption, M.R., Luecking, E.M. (1978). Natura supradotării. În T. Bogdan

(coord.), Copiii capabili de performanţe superioare, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică.

Surdu, Al. (1993). Pentamorfoza artei. Bucureşti, Editura Academiei Române.

Terman, L.M. (1981). Descoperirea şi stimularea talentului excepţional. În T.

Bogdan (coord.), Copiii capabili de performanţe superioare, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.

Zisulescu, Şt. (1971). Aptitudini şi talente. Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică.

49
Wallon, P., Cambier, A., Engelhart, D. (2008). Psihologia desenului la copil.
Bucureşti, Editura Trei.

50
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

COMPORTAMENTUL ASERTIV

Aurelia Coaşan

Abstract: Assertive behavior

The approach of assertiveness is motivated by its importance in promoting a
behavior with beneficial effects upon the improvement of interpersonal relationships,
of the individual development, of gaining the psychical and emotional balance, which
contribute to the facilitation of an effective social adjustment. Consequently, the
shaping of an assertive behavior to the disadvantage of the aggressive or passive
one has been a permanent concern of both school and clinical psychologists, and of
advisors and psychotherapists. In this context, the objective of our procedural
approach was to elucidate the definition of the assertive behavior, as well as of the
most relevant verbal and non-verbal characteristic features, which distinguish it from
the aggressive and passive behavior. We also present the applied techniques for
assertiveness evaluation, together with the 12 step procedural approach for the
assertive behavior learning.

Definiţie şi caracteristici

Asertivitatea ca atitudine comportamentală fundamental prezentă în toate

situaţiile relaţionale este totodată şi o metodă terapeutică, care şi-a confirmat
eficacitatea în tratamentul anxietăţii, a fobiilor specifice şi în special a celor
sociale, a atacului de panică, agorafobiei, depresiei, timidităţii, tulburărilor
alimentare (bulimie, anorexie), psihotice, toxicomaniei (Andrews et al., 2007;
Cungi, 1999).
Asertivitatea este abilitatea de a-ţi exprima ideile, opiniile, convingerile,
trebuinţele, emoţiile, dorinţele, preferinţele în mod direct, deschis, onest, fără
reţinere pentru susţinerea drepturile proprii fără a ataca, a le afecta pe ale
celorlalţi sau a încerca să intimidezi, să manipulezi sau să manifeşti lipsă de
respect pentru ceilalţi (Coaşan, Podar, 2002).
Un comportament asertiv „permite unei persoane să acţioneze cât mai bine în
interes propriu, să îşi apere punctul de vedere fără o anxietate exagerată, să-şi
exprime sentimentele în mod sincer şi să se folosească de propriile drepturi fără
a le nega pe ale celuilalt” (Cottraux, 2003, p. 42).
Asertivitatea presupune abilitatea de a te afirma, adică a şti, fără prea multe
emoţii, să pretinzi sau să refuzi, să intri în conversaţie şi să-ţi verbalizezi ideile

51
şi sentimentele atunci când este necesar, păstrând respectul şi, în consecinţă,
ameliorând relaţia cu interlocutorul (Cungi, 1999).
Asertivitatea este abilitatea care reuneşte un set de atitudini ce vizează, în
principal, respectarea drepturilor omului de:
• a decide asupra priorităţilor, nevoilor şi scopurilor personale;
• a avea şi de a se conforma propriilor valori, convingeri şi opinii proprii;
• a refuza solicitările cărora nu este posibil să le faci faţă;
• a exprima sentimentele pozitive dar şi cele negative, cum ar fi iritarea;
• nemulţumirea, decepţia, tristeţea, din moment ce sunt formulate în nume
propriu şi fără animozitate;
• a comite greşeli şi de a nu fi totdeauna perfect;
• a nu te simţi responsabil pentru comportamentele, sentimentele şi
problemele celorlalţi;
• a acţiona cât mai bine în interes propriu;
• a-şi apăra punctul de vedere fără o anxietate exagerată;
• a fi tratat cu respect şi de a recunoaşte responsabilităţile faţă de ceilalţi;
• a le spune celorlalţi cum doresc să se comporte cu tine;
• a amâna şi rezerva timpul necesar pentru a te decide;
• a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
• a spune nu, nu ştiu, nu înţeleg sau nu mă interesează fără să te simţi jenat
sau vinovat;
• a fi capabil să-ţi măreşti treptat respectul faţă de propria persoană;
• a fi responsabil pentru cine eşti şi faţă de ceea ce ştii să faci;
• a cere informaţii şi ajutor;
• a te răzgândi;
• a te schimba, de a evolua şi de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti;
• a fi acceptat ca imperfect;
• a obţine uneori performanţe mai scăzute decât disponibilităţile personale;
• a avea ca prieteni persoane cu care te simţi confortabil şi de a schimba
prietenii etc.
Adoptarea unui atitudini asertive are multiple consecinţe benefice în plan
social, emoţional şi comportamental, cu impact direct asupra optimizării
relaţiilor interpersonale întrucât potenţează capacitate de a stabili relaţii mai
apropiate şi mai satisfăcătoare cu alte persoane. De asemenea, contribuie la
eficientizarea comunicării, a rezolvării conflictelor, precum şi asupra formării
unor atitudini adecvate de respect mutual.
Asertivitatea determină amplificarea încrederii în sine şi un control sporit
asupra propriei vieţi, asumarea responsabilităţii privind satisfacerea nevoilor
personale, fapt care, la rândul său, contribuie la conştientizarea propriilor valori
şi limite.
Asertivitatea conferă flexibilitate şi permite modificarea reacţiilor, în funcţie
de cerinţele situaţiei, pentru soluţionarea situaţiilor interpersonale tensionate.

52
 Tabelul 1. Aspecte diferenţiatoare
între comportamentul pasiv, asertiv şi agresiv

Indici/comportament PASIV ASERTIV AGRESIV

Semnificaţia A fi pasiv Asertivitatea Agresivitatea înseamnă să
înseamnă a înseamnă a gândi susţii ceea ce vrei,
permite celorlalţi şi a acţiona în neglijând drepturile şi
să te trateze cum conformitate cu sentimentele celorlalţi.
vor ei. drepturile tale,
luând în
considerare şi pe
ale celorlalţi.
Abordarea celorlalţi Eu nu sunt OK. Amândoi suntem Eu sunt OK. Tu nu eşti
Tu eşti OK. OK. Recunoaşte OK. Drepturile sale sunt
Drepturile şi drepturile sale cele mai importante nu a
celorlalţi sunt mai şi ale celorlalţi. celorlalţi.
importante decât
ale sale.
Mesaj de bază Eu nu contez. Asta cred, asta Asta cred. Asta simt. Asta
Puteţi să profitaţi simt, aşa văd eu vreau. Ce vrei tu nu este
de mine. situaţia. important şi nu contează.
Sentimentele
mele nu contează
numai ale tale.
Numai ce crezi şi
gândeşti tu este
important. Tu eşti
superior.
Drepturile personale Sunt ignorate. Sunt susţinute Sunt susţinute abuziv, fără
raţional. a ţine cont de drepturile
celorlalţi.
Luarea deciziei Îi lasă pe alţii să Alege pentru el Îşi alege activităţile pentru
aleagă. însuşi. sine şi pe ale celorlalţi.
În situaţii Evită problemele. Problema este Atac deschis asupra
problematice discutată. Are loc persoanei.
o confruntare
directă.

53
 Tabelul 1. Aspecte diferenţiatoare
între comportamentul pasiv, asertiv şi agresiv (continuare)

Caracteristici ale Inhibat, indirect, Neinhibat, direct, Neinhibat, direct, spontan,

comportamentului. exprimă idei, onest exprimă necontrolat, ostil, exprimă
sentimente, idei, sentimente, dorinţe idei şi sentimente
dorinţe dorinţe în mod în dauna celorlalţi.
autodepreciative, adecvat. intenţie: de a domina, de a
tendinţa de a umili, de a devaloriza.
ocoli, de a
ascunde ceva. intenţie: de a
comunica sincer.
intenţie: de a face
plăcere, de a
mulţumi pe
celălalt.
Sentimente Neîncredere, Încredere în sine, Superioritate, importanţă,
personale despre nemulţumire de stimă de sine, supraevaluarea propriei
propriul sine, anxietate, stăpânirea de persoane, plăcerea de a
comportament deseori supărat şi sine, siguranţă, provoca situaţii
cu resentimente autocontrol, se stânjenitoare, jenante.
mai târziu, simte bine atunci
dependenţe. şi mai târziu
pentru
comportamentul
propriu.
Sentimentele Se simt vinovaţi Se simt Se simt nemulţumiţi
celorlalţi despre sau superiori. respectaţi, desconsideraţi, jigniţi,
comportamentul tău apreciaţi că umiliţi.
reprezintă şi ei o
valoare.
Sentimentul Iritare, dezgust, Respect, Supărare, revoltă, dorinţă
celorlalţi despre milă, respingere. apreciere. de răzbunare, ostilitate.
tine când te
comporţi în acest
mod

54
 Tabelul 1. Aspecte diferenţiatoare
între comportamentul pasiv, asertiv şi agresiv (continuare)

Efecte dezvoltă celorlalţi Satisfacţii în revoltă, supărare, dorinţă

sentimente de ceea ce priveşte de răzbunare din partea
superioritate sau propriul celor agresaţi, falsă
de vinovăţie, comportament, impresie de superioritate şi
poate declanşa sentimente dominare,
milă, iritare, pozitive despre relaţii tensionate, surse
respingere din sine şi ceilalţi, potenţiale de conflict
partea celorlalţi, maximizarea datorită umilirii, jignirii,
acumulare de oportunităţilor, desconsiderării,
supărare, furie respect şi deseori obţine ceea ce
faţă de sine, apreciere doreşte în dauna celorlalţi.
relaţiile favorabilă din
interpersonale pot partea celorlalţi,
deveni tensionate, relaţii pozitive,
sursă de conflicte rezolvarea
interpersonale, conflictelor,
frecvent nu obţine autocontrol
ceea ce doreşti. asupra propriei
persoane.

Autoeficacitate scăzută. de obicei mare. aparent mare, dar în

general scăzută.
Avantaje evitarea situaţiilor se simt se simt superiori, puternici,
neplăcute, a confortabil, îşi descarcă supărarea.
conflictelor, respectaţi şi
tensiunilor şi apreciaţi de
confruntărilor. ceilalţi.
Pattern-ul de succes succesul provine caută alternative câştigă prin manipulare.
din caritatea prin care să
celorlalţi. câştige ambele
părţi.

55
 Tabelul 2. Caracteristici ale comportamentului nonverbal

PASIV ASERTIV AGRESIV

Comunicarea reduce impactul este adecvată exprimă un sentiment
nonverbală mesajului verbal, mesajului verbal, exagerat de importanţă
există întărindu-i personală, putere,
incongruenţă semnificaţia. superioritate, dispreţ
intre mesajul faţă de ceilalţi.
corporal şi cel
verbal.
Contact vizual privire „în jos” direct, plăcut, senin, privire „de sus”,
sau în altă parte, destins. fixarea unui punct la
clipit des. distanţă, cu o expresie
plictisită,
privire rece.
Postura rigidă, simetrică cu faţa orientată spre rigidă, încordată, corp
sau încovoiată, interlocutor, braţele şi tensionat, picioarele
defensivă. picioarele relaxate, depărtate.
aplecat puţin spre
interlocutor.
Expresia zâmbet constant, deschisă, senină, încruntarea
facială muşcarea sau relaxată, onestă. sprâncenelor,
umezirea buzelor, încordarea maxilarului,
„dregerea vocii”, dilatarea nărilor,
deglutiţii dese, strângerea buzelor.
„tuse nervoasă”,
încordarea sau
încreţirea frunţii.
Voce şi prea înceată, caldă, fermă, prea rapidă sau prea
expresie neclară, prea rară, suficient de puternică, liniştită, indiferentă,
verbală monotonă, expresivă, clară, foarte tare, sarcastic,
plângăreaţă, cursivă, viteză rece, dură, stridentă.
monotonă. normală.

56
 Tabelul 2. Caracteristici ale comportamentului nonverbal (continuare)

Gestica mâini agitate, echilibrată, pumnii strânşi,

acoperirea gurii relaxată, gesturi rigide şi ample,
sau a feţei cu mişcările lente indicare cu degetul,
mâna, completează datul din cap
aprobare excesivă exprimările verbale. dezaprobator,
cu capul, mâinile pe şolduri,
aranjarea părului, mers agitat.
frecarea mâinilor,
posturi corporale
rigide.

Distanţa mai mare de 1,5 de aproximativ 0,5- sub 0,5 metri.

metri. 1,5 metri.
Latenţa îndelungată. răspunsuri fără ezitare, foarte scurtă, cu
fără întreruperea întreruperi frecvente.
celuilalt.

Conduita asertivă are feed-back pozitiv asupra celorlalţi, care învaţă să adopte
şi ei o atitudine similară.
Pe plan emoţional, asertivitatea scăzută afectează stima de sine, scade
respectul de sine, apare sentimentul de descurajare, de devalorizare, revolta,
furia, interiorizarea, culpabilizarea, izolare, tendinţa spre depresie şi alte
simptome caracteristice tulburărilor anxioase. Toate aceste manifestări pot fi un
impediment în atingerea pe deplin a potenţialului social, educativ, ocupaţional şi
personal maxim al disponibilităţilor reale ale subiectului.
Tabelul 1 relevă caracteristicile specifice prin care putem recunoaşte
manifestările comportamentale de tip: pasiv, asertiv şi agresiv, esenţializate
după unele lucrări din domeniu (Andrews et al., 2007; Băban, Petrovai, 2001;
Cottraux, 2003; Dafinoiu,Varga, 2002; Rădan, 1988).
Comportamentul nonverbal poate fi, de asemenea, un indiciu cu valoare
discriminativă a celor trei tipuri de asertivitate (tabelul 2).

Dezvoltarea comportamentului asertiv

Formarea unui comportament asertiv, în favoarea pasivităţii sau agresivităţii,

este un obiectiv frecvent al psihologilor clinicieni, consilierilor, terapeuţilor, în
tratamentul diverselor afecţiuni emoţionale, dar şi o preocupare din ce în ce mai
activă a psihologilor şcolari şi chiar a profesorilor, părinţilor copiilor şi
adolescenţilor, care sunt dornici de a-şi perfecţiona relaţiile interpersonale,

57
dezvoltarea personală şi de a-şi optimiza performanţele academice (Coaşan &
Podar, 2002).
Dafinoiu şi Varga (2005) relatează că tehnicile de bază cele mai indicate
pentru dezvoltarea comportamentului asertiv sunt jocul de rol, modelarea,
autofeedback-ul, precum şi o serie de prescripţii comportamentale recomandate
a fi realizate de clienţi, între şedinţe. De asemenea, este utilă tehnica identificării
gândurilor automate iraţionale, disfuncţionale, când acestea sunt asociate unui
comportament nonasertiv sau agresiv şi schimbarea lor cu gânduri alternative
mai raţionale, funcţionale, conform modelului ABC.
În demersul nostru procedural am inclus acest procedee dar, în prealabil am
recurs la analiza funcţională a situaţiei, care a avut ca obiectiv în prim plan
identificarea problemelor de asertivitate şi a situaţiilor în care acestea apar.
Evidenţierea acestor situaţii problematice am încercat să o surprindem prin
autoanaliza modului de interacţiune cu ceilalţi. Astfel, am solicitat clientului să
ne relateze situaţii în care s-a comportat agresiv, pasiv, asertiv dar mai ales acele
situaţii în care el a fost abordat asertiv, pasiv, agresiv de către alte persoane
(colegi, părinţi, profesori, prieteni) şi să-şi amintească ce a simţit şi care au fost
consecinţele respectivelor comportamente.
Pentru relevarea tipul predominant de comportament am utilizat, în cadrul
interviului, următoarelor întrebări:
Asertiv:
• Ai suficientă încredere în tine?
• Eşti mândru (bucuros) când ai făcut ceva bun/bine?
• Poţi rezista presiunii de grup (de exemplu: de a fuma, pentru că şi ceilalţi
colegi o fac.) ?
• Poţi face şi primi complimente într-o manieră „elegantă”, degajată?
• Te respecţi pe tine însuţi?
• Poţi cere ceea ce doreşti, într-un mod respectuos?
Neasertiv:
• Te îngrijorezi că altora nu le va plăcea dacă nu eşti de acord cu punctul lor
de vedere?
• Ţi se întâmplă des să rămâi tăcut când cineva te „cicăleşte”?
• Te simţi vinovat atunci când trebuie să spui „NU” unui prieten, unei rude,
etc.?
• Îţi este dificil să critici sau să primeşti critici constructive?
• Eviţi să ceri ajutor atunci când ai nevoie?
Agresiv:
• Ţi se întâmplă să pretinzi cu orice preţ ceea ce ar trebui să ceri pur şi
simplu?
• Te simţi mânios atunci când alţii nu sunt de acord cu tine?
• Te cerţi des pentru lucruri mărunte?
• „Explodezi” atunci când cineva te critică?

58
 • Simţi că trebuie să câştigi cu orice preţ şi că a pierde este un compromis?
Pentru evaluarea în scop diagnostic a profilului asertivităţii şi a gradului de
asertivitate s-a utilizat Inventarul de autoevaluare pentru training asertiv
(Coaşan, Podar, 2002, p. 187-197), precum şi chestionarele de asertivitate
propuse de Cungi (1999, p. 68), Haddou, (2000, p.78) şi Băban şi Petrovai
(2002, p. 97).
În baza rezultatelor obţinute se realizează un plan individual de intervenţie, cu
obiective precis formulate, pentru dezvoltarea asertivităţii.
Se definesc următoarele aspecte:
• cine este persoana cu care clientul are dificultăţi;
• ce anume din comportamentul acelei persoane îi creează probleme;
• care este comportamentul pe care vrea clientul să şi-l schimbe;
• ce doreşte să facă pe viitor în situaţia problematică.
Pentru fiecare situaţie pot fi stabilite mai multe variante de comportament pe
care clientul doreşte să le realizeze. Ele vor fi formulate pe principiul paşilor
mici, exprimate în termen descriptivi, ca de exemplu:
• să menţin contactul vizual cu interlocutorul, în timpul unei discuţii, în trei
situaţii pe zi;
• să fac complimente în trei situaţii pe zi;
• să încep o conversaţie cu o persoană, o dată pe zi.
În paralel pot fi formulate şi alte sarcini subsidiare celor principale, cum ar fi:
• exprimarea preferinţelor, a dorinţelor, a opiniei personale;
• susţinerea punctului de vedere propriu fără justificare defensivă;
• manifestarea protestului faţă de un comportament agresiv;
• solicitarea de ajutor sau a unui serviciu;
• refuzarea unor cereri sau solicitări;
• împărtăşirea sentimentelor pozitive şi enunţarea celor negative, a
dezacordului manifestat.
Trainingul asertiv, ca procedeu terapeutic, a constat în achiziţionarea
abilităţilor asertive prin antrenament, asigurând dezvoltarea personală,
valorizarea disponibilităţilor potenţiale şi creşterea eficienţei relaţionării
interpersonale. Astfel, am experimentat o serie de tehnici (Coaşan, Podar, 2002,
p. 201-215) prin care clienţii au învăţat cum să comunice mai clar şi eficient
ceea ce doresc, cum să fie exprimate în mod adecvat sentimentele negative
(supărarea, teama, mânia, dezaprobarea, protestele), cum să facă faţă unor
confruntări, neplăceri, cum să arate cuiva că a greşit, cum să asculte şi să încerce
să înţeleagă punctul de vedere al celorlalţi, cum să-şi arate interesul, cum să
înceapă sau să termine o conversaţie, cum să primească şi să facă complimente.

Procedura generală a învăţării comportamentului asertiv pe care noi am

parcurs-o a fost cea descrisă de David (2006) şi a vizat următoarea strategie:

59
 Pas 1. Interogarea clientului cu privire la modul cum interacţionează cu
ceilalţi
Se pot adresa următoarele întrebări:
• Ai uneori opinii şi sentimente pe care nu le exprimi pentru că ţi-e teamă de
ce s-ar întâmpla?
• Ţi s-a întâmplă să te manifeşti agresiv faţă de ceilalţi?
• Poţi să enunţi situaţii în care te-ai purtat asertiv?
Pas 2. Selectarea situaţiilor în care clientul doreşte să se comporte asertiv
Pentru identificarea acestora clientul trebuie să ne relateze situaţiile în care nu
a avut curajul să-şi exprime propriile opinii, a fost extrem de timid, a simţit că s-
a profitat de el şi în virtutea acestei situaţii a avut sentimente de furie, jenă,
teamă de ceilalţi sau în care s-a autocriticat excesiv şi/sau situaţii în care a fost
extrem de agresiv ori nu a ţinut seama de drepturile celorlalţi.
Pas 3. Concentrarea asupra unui eveniment din trecut
Îi solicităm clientului să-şi reamintească detaliile acelui eveniment
întrebându-l:
• Ce ai spus tu?
• Ce a spus cealaltă persoană?
• Ce s-a întâmplat pe urmă?
• Ce ai simţit în acel moment şi după aceea?
Pas 4
Se analizează, în scop formativ, semnificaţia fiecărei caracteristici a
comportamentelor verbale (Tabel 1) şi a celor nonverbale, menţionate în
Tabelul 2 vizând contactul vizual, gestica, postura, volumul şi tonul vocii,
fluenţa vorbirii, conţinutul mesajului, credibilitatea mesajului, pentru a
surprinde diferenţa atitudinală dintre tipul asertiv, cel pasiv şi agresiv.
Pas 5
Îi recomandăm clientului să observe pe alţii cum acţionează într-o situaţie
specifică în care ar dori să fie asertiv, găsind un model care se comportă asertiv
şi pe care să-l imite mai întâi în plan imaginar, apoi în realitate.
Pas 6
Se realizează o listă cu mai multe variante comportamentale asertive care
i-ar fi utile clientului în diverse situaţii.
Pas 7
Îi solicităm clientului să-şi imagineze, pentru fiecare variantă, situaţia în care
ea poate fi utilă şi consecinţele rezultate, urmând a decide asupra selecţiei acelei
alternative pe care o consideră ca fiind optimă.
Pas 8
Îi cerem să exerseze cu noi prin jocuri de rol, apoi cu alte persoane (prieten,
coleg, părinţi) care îi vor oferi feedback-ul asupra respectivului comportament.
Pas 9
Îi solicităm să repete paşii 7 şi 8 până când apreciază că stăpâneşte în plan
mintal varianta comportamentală asertivă de interacţiune cu ceilalţi.

60
 Pas 10
Îi cerem să exerseze respectiva alternativă în situaţii reale de viaţă, începând
cu situaţii uşor de rezolvat şi continuând cu cele de dificultate crescândă. Dacă
întâmpină dificultăţi sau nu poate face singur, repetăm cu el paşii 5-8.
Pas 11
Se formulează cerinţa de a efectua o reevaluare a rezultatelor înregistrate, în
care scop se face trimitere la caracteristicile verbale şi non-verbale ale
comportamentului asertiv prezentate la pasul 4.
Pas 12
Se sugerează clientului ideea de a se aştepta la un anumit progres după aceste
prime exerciţii, dar nu la o satisfacţie personală completă pentru că interacţiunea
eficientă cu ceilalţi presupune o învăţare continuă prin experimentări
necontenite, în contexte cât mai variate.

Bibliografie

Andrews, G., Cramer, M., Crino, M., Hunt, C., Lampe, L., Page, A. (2007).
Asertivitatea. În: Psihoterapia tulburărilor anxioase. Iaşi, Editura Polirom, p.
354-360.

Băban, A., Petrovai, D. (2001). Comunicare şi conflict. În: Consiliere

Educaţională. Cluj-Napoca, Editura Psinet.

Coaşan, A., Podar, T. (2002). Consiliere şcolară. Târgu-Mureş, Editura Dimitrie

Cantemir, p. 177-215.

Cottraux, J. (2003). Terapiile cognitive, Iaşi, Editura Polirom.

Cungi, C. (1999). Cum să te afirmi. Iaşi, Editura Polirom.

Dafinoiu, I., Varga, J.L. (2005). Antrenamentul asertiv. În: Psihoterapii scurte,
Iaşi, Editura Polirom, p. 52-62.

David, D. (2006). Antrenamentul asertiv în Tratat de psihoterapii, Iaşi, Editura

Polirom, p. 194-196.

Haddou, M. (2004). Cum să-ţi întăreşti încrederea în tine. Bucureşti, Editura

TREI.

Rădan, M. (1988). Ce este comportamentul asertiv? În: Psihologia şi viaţa

cotidiană, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 73-80.

61
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

ASPECTE ALE SOCIETǍŢII INFORMAŢIONALE,

RELEVANTE PENTRU DEZVOLTAREA COGNITIVǍ

Lucia Faiciuc

Abstract: Aspects of the information society relevant for cognitive

development
Year after year, the IT technology is pervading more and more every aspect of our
lives, confronting us with the challenges and the opportunities offered by an
information society. It has changed, also, the environment in which children,
adolescents and young people develop. Yet, its impact on their development is not
very clearly understood, being extremely little investigated. The present paper is
aimed to bring a contribution in that direction. In its first part, the aspects of the
present information society that may have significance in changing the way cognitive
system develops are identified. In its second part, there are analyzed some possible
research strategies that could be designed in order to get empirical support for their
relevance in the discussed matter.

Numeroase definiţii au fost propuse pentru conceptul de societate

informaţională. De exemplu, Stephanidis et al. (1998) o caracterizează la modul
foarte general ca referindu-se la noul status-quo al unei societăţi bazate pe
producţia şi schimbul de informaţie, în opoziţie cu vechiul tip de societate, bazat
pe producţia şi schimbul de bunuri fizice. Se consideră de către aceşti autori că o
astfel de mutaţie majoră, care presupune apariţia unor noi tipuri de medii
virtuale şi o gamă largă de activităţi umane mediate de calculator, va afecta
comportamentul uman, conştiinţa colectivă, mediul social şi economic. În cele
ce urmează voi propune, pe baza literaturii de specialitate, o definiţie mai
extinsă, una care încearcă să integreze aspectele considerate a fi cele mai
relevante. Astfel, în concepţia personală, societatea informaţională e o societatea
în care generarea, schimbul de informaţii sunt foarte rapide şi tehnologizate,
stocarea informaţiei se face cu viteză mare, accesibilitatea la informaţie este
foarte ridicată, volumul informaţiei stocate disponibile este extrem de extins,
informaţia stocabilă este foarte variată ca tip, toate acestea influenţând
activitatea în domeniile vieţii publice şi private.
Se pot identifica mai multe componente ale societăţii informaţionale actuale:
a. mijloace tehnologice rapide de comunicare directă a informaţiei şi de
dialog: telegraf, telefonie, poştă electronică, chat, messenger;

62
 b. mijloace tehnologice de creştere a accesibilităţii informaţiei: radio,
televiziune, baze de date, programe de gestionare a bazelor de date şi de
căutare în bazele de date;
c. mijloace tehnologice de prelucrare a informaţiei: calculatorul şi toate
accesoriile asociate sau mai pe scurt:

tehnologia comunicaţiilor;

sisteme multimedia;

tehnologia informaţiilor.
În ceea ce priveşte societatea informaţională, din punctul de vedere al
psihologului, una dintre problemele care s-ar putea pune este aceea a impactului
pe care o astfel de schimbare majoră la nivelul societăţii l-ar putea avea asupra
dezvoltării cognitive, a măsurii în care este justificat entuziasmul prezent cu
privire la efectele la nivel cognitiv ale informatizării. E o chestiune care, până
acum, a fost mai degrabă ignorată. În centrul preocupărilor actuale cu privire la
importanţa pentru psihologie a tehnologiei informaţionale, de comunicare şi
media s-au aflat, în mod predominant, următoarele probleme:
• căile de utilizare ale noilor tehnologii mai sus menţionate în educaţie şi
învăţare (e-learning);
• interacţiunea om-calculator;
• problematica ergonomiei în design-ul soft-ului şi hard-ului;
• impactul asupra sănătăţii psihice al multiplelor modalităţi de utilizare a
acestei tehnologii (comunicare, divertisment etc.);
 căile de utilizare în psihoterapie.
De ce, totuşi, se pledează în cele de faţă pentru o investigare mai extinsă a
influenţei societăţii informaţionale asupra dezvoltării cognitive? În primul rând,
se pot invoca argumente de ordin teoretic care să susţină posibilitatea existenţei
unei astfel de influenţe.
Unul dintre acestea este acela că majoritatea teoriilor privitoare la dezvoltarea
cognitivă o consideră a fi rezultatul interacţiunii dintre organism şi mediu. Prin
urmare, intuitiv, schimbarea mediului informaţional ar trebui să se reflecte într-o
formă sau alta la nivelul dezvoltării cognitive. Problema care rămâne a fi
stabilită este dacă schimbările apărute la nivelul mediului sunt sau nu relevante
pentru structurarea sistemului cognitiv, în ce măsură sunt relevante şi în ce
sens. Importanţa mediului devine mai mare, având un caracter formativ mai
pronunţat dacă se admit:
a. teoria cogniţiei încorporate, care consideră cogniţia ca fiind emergentă
la nivelul sistemului format prin cuplarea dinamică, în timp real, a
organismului cu mediul din care face parte;
b. abordările ecologice ale cogniţiei, care pun accentul pe rolul
contactului direct cu mediul şi pe nevoile de adaptare ale individului.

Un al doilea argument teoretic este acela că formatul de stocare şi manipulare

a reprezentărilor externe este de aşteptat să influenţeze procesele cognitive care

63
le utilizează şi le generează. De aceeaşi părere este şi Monereo (2004), care
arată că, la fel precum trecerea de la cultura orală la cea scrisă şi apoi la cea
tipărită au avut repercusiuni asupra căilor de învăţare şi a modalităţilor de
gândire, şi trecerea de la cultura tipărită la cea numită digitală se poate
presupune că va avea consecinţe diverse pentru cogniţia indivizilor.
Luând în considerare o astfel de importanţă a mediului pentru dezvoltarea
cognitivă, e necesar a se identifica acele caracteristici ale mediului actual care au
suferit schimbări majore şi care ar putea influenţa modul în care sistemul
cognitiv se structurează. În viziunea proprie, acestea ar putea fi:
• Accesibilitatea crescută la un volum mare de informaţie extinsă în spaţiu şi
timp, stocată predominant în format vizual, simbolic, auditiv şi, într-o
foarte mică măsură, haptic; concentrarea interacţiunilor cu mediul
informaţional la nivelul sistemului vizual.
• Reprezentări externe de tip nou, complexe, ale informaţiei: de tip dinamic
(permiţând simulări, explorări in medii virtuale), baze de date şi hipertext
(în care informaţia simbolică nu mai e organizată liniar, ci în structuri
ramificate, pe niveluri).
• Generarea de medii virtuale, mai sărace senzorial şi informaţional decât
cele reale; apariţia unui nou tip de interacţiune: interacţiunea cu obiectele
virtuale.
• Posibilităţi noi de prelucrare a informaţiei: automatizarea şi
externalizarea unor operaţii cognitive.
• Creşterea posibilităţilor pe care le are un individ de a controla, organiza şi
schimba mediul informaţional cu care interacţionează.
Un mediu cu astfel de caracteristici ar putea conduce la modelarea unui nou
tip de minte. Speculaţii pe această temă se regăsesc într-un studiu al lui Monereo
(2004), care dezbate mai în detaliu problema în cauză. Încercând să realizeze o
comparaţie între indivizii care sunt „migranţi” în noul tip de societate (una a
culturii digitale), ei formându-se în cadrele societăţii precedente, faţă de cei
„nativi”, care s-au născut şi au crescut în cadrul acesteia, Monereo (2004) pleacă
de la ideea că în noul context sunt modificate în mod substanţial noţiuni cum
sunt inteligenţa, înţelepciunea sau competenţa. În concepţia sa, într-o societate
de tip informaţional, cei mai inteligenţi, înţelepţi şi competenţi nu ar mai fi cei
care au mintea cea mai bine structurată, ci cei care au accesul cel mai rapid şi cel
mai eficient la informaţia necesară, adică cea mai largă şi cea mai exclusivă
reţea de legături. Prin urmare, el distinge între o minte „a literei” şi o minte a
„virtualului”. Continuând comparaţia cu o nouă dimensiune, Monereo (2004)
susţine că, pentru „migranţi”, cunoştinţele sunt stocate predominant în memoria
lor personală, aceştia considerându-le a se afla în posesiunea proprie (cunoştinţe
stocate la nivel individual, compartimentalizat), pe când pentru cei „nativi” ele
sunt dispersate, fiind stocate predominant în medii de tip electronic (telefoane
mobile, ipod-uri, hard disk-uri, internet etc.) sau în comunităţi sociale de tip
virtual în cele mai multe cazuri, ei considerându-le a fi ceva ce se poate obţine

64
oricând cu instrumente ajutătoare (cunoştinţe stocate distribuit, prin conexiuni).
Pe de altă parte, pentru că în noul context cunoştinţele tind să fie învăţate
informal, nesistematizat, după cum arată Marti (2003, în Monereo, 2004), ele
vor tinde să fie parţiale, superficiale, fragmentare. Şi din punct de vedere
atitudinal, al raportării la noul mediu, vor exista diferenţe. „Migranţii” vor face
eforturi de adaptare la noul tip de cultură, integrându-se mai mult sau mai puţin
eficient, revenind adeseori la mijloacele vechii lor culturi (cea scrisă sau
tipărită), pe când cei „nativi”, pentru care învăţarea şi socializarea au fost de la
bun început (sau de timpuriu) mediată de tehnologia informaţională şi de
comunicare actuală, nu vor mai percepe această mediere, care devine
insesizabilă, părându-li-se naturală (Monereo, 2004). Comparând tipul
epistemologic al celor două grupuri, Monereo (2004) e de părere că „migranţii”
ar putea fi caracterizaţi prin obiectivism (având convingerea că există adevăruri
universale atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere moral,
impunându-se transmiterea lor de la o generaţie la alta printr-o educaţie
formală), pe când „nativii” prin relativism (având convingerea că toate
adevărurile sunt relative, depinzând de context şi de cine le susţine). Abordând o
nouă dimensiune, aceea a tipului de limbaj dominant cu ajutorul cărora gândesc
şi comunică, Monereo (2004) atribuie „migranţilor” limbajul verbal, iar
„nativilor” multiplicitatea limbajelor. Primii ar avea o preferinţă clară pentru
limbajul de tip liniar, secvenţial, care are la bază logica, reguli stricte de
înţelegere şi producţie. Cei din urmă sunt mai obişnuiţi să folosească alături de
limbajul verbal, limbajele globale, flexibile, de tip audio-vizual, cum sunt cele
ale televiziunii sau ale aplicaţiilor grafice. În ceea ce priveşte stilul de rezolvare
a problemelor al „nativilor”, Monereo (2004) îl caracterizează ca fiind un tip de
rezolvare rapidă, auto-reglată şi relativ neplanificată, care pune accent pe
oferirea imediată a unei soluţii provizorii, în detrimentul sistematizării şi
durabilităţii, calităţii soluţiei. S-ar putea specula că un astfel de stil e tocmai cel
care este favorizat de jocurile video de acţiune, atât de populare, care cer un
răspuns extrem de rapid. După cum crede Monereo (2004), avantajul acestui stil
ar fi acela că dezvoltă o minte flexibilă şi adaptabilă, existând însă şi
dezavantajul că ea va fi, în acelaşi timp, şi mai fragilă, mai vulnerabilă.
Rezumând, se poate spune că „nativii” ar avea un nou tip de minte: virtuală,
relativistă, capabilă să decodeze o multitudine de limbaje.
Noul mediu informaţional aduce, însă, cu sine o serie de provocări, cu care un
membru al unei societăţi informaţionale trebuie să se confrunte. Printre cele mai
importante s-ar putea număra următoarele:
• managementul informaţiei: creşterea importanţei proceselor de selectare a
informaţiei şi a instrumentelor şi proceselor mintale de prelucrare a ei şi
scăderea importanţei memorării;
• neutralizarea efectelor dominării excesive a informaţiei vizuale, a
interacţiunii cu medii sărace senzorial;

65
 • reducerea riscului dependenţei de sistemele externe de reprezentare şi
prelucrare a informaţiei, al dezvoltării unei atitudini pasive în raporturile
cu mediul informaţional care poate fi indusă de anumite media
(televiziunea, de exemplu) sau de accesul facil la soluţii prefabricate (cum
e cazul referatelor copiate de pe internet, de exemplu);
• reducerea riscului de substituire a contactelor umane directe cu
interacţiunea cu mediile virtuale (care pot fi mai atractive pentru că sunt
mai uşor controlabile);
• reducerea riscului subdezvoltării unor abilităţi umane potenţial utile (de
exemplu, de comunicare prin contact direct, de imaginare, de lectură şi
calcul).
Riscurile enumerate mai sus se pot regăsi, în mare parte, într-o lucrare de
referinţă dedicată temei, elaborată de Dreyfus (2001, după Monereo, 2004).
Potrivit acestuia, expunerea tinerei generaţii la tehnologiile moderne
informaţionale presupune riscuri psihosociale care o pot afecta motivaţional
(printr-un angajament social mai scăzut) şi cognitiv (împiedicând învăţarea
deprinderilor care i-ar permite să perceapă realitatea aşa cum e şi să îi confere un
sens). El argumentează această poziţie susţinând că astfel de tehnologii
promovează relativismul şi confuzia epistemologică, valoarea de adevăr sau
relevanţa informaţiilor fiind nivelată de acestea prin faptul că ierarhizarea
datelor şi stabilirea legăturilor între ele este liberă, putând deveni arbitrară. Un
alt argument al său se referă la influenţele asupra cogniţiei sociale, el sugerând
că, în noile condiţii, se învaţă puţine deprinderi interpersonale, acestea fiind
insuficiente unei interacţiuni directe adecvate de tip „faţă în faţă” (lipsind
elementele limbajului gestual şi mimic, corporal, al îmbrăcăminţii) şi, în acelaşi
timp, e dificilă formarea unei identităţi de sine bazate pe apartenenţa la un grup
social clar definit (în lumea paralelă virtuală, aceasta putându-se schimba după
dorinţă). După cum remarcă autorul mai sus citat, pentru că în mediul virtual
relaţia directă cu obiectele şi evenimentele dispare, sunt eliminate, simultan (mai
mult sau mai puţin complet), şi nesiguranţa, riscul şi imprevizibilitatea care
caracterizează lumea reală. Consecinţele prevăzute ar fi acelea că tind să dispară
aspecte importante ale experienţei mediului fizic şi social cu care indivizii au
fost până acum obişnuiţi: vulnerabilitatea imaginii de sine, nevoia de a fi
precaut, nevoia respectului şi a angajamentului serios în relaţiile interpersonale,
responsabilitatea pentru propriile acţiuni, abilitatea de a distinge între ceea ce e
important şi ceea ce e fără relevanţă, între ceea ce e dificil şi ceea ce este uşor.
Urmarea ar fi aceea a unei posibile adaptabilităţi mai scăzute la lumea reală
(Monereo, 2004). Provocarea majoră pusă de mediul creat prin noile tehnologii
informaţionale, în concepţia lui Dreyfus (2001, în Monereo, 2004), este
dificultatea de a găsi şi de a selecta informaţia relevantă (fiind asemănată cu
căutarea acului în carul cu fân). Autorul anterior citat se îndoieşte că
deprinderile eficiente de căutare şi selecţie a informaţiei se pot dezvolta spontan,
doar prin simplul contact cu calculatorul, fiind necesară o îndrumare şi o

66
educare ţintită pe dezvoltarea acestui aspect al sistemului cognitiv, care în
actualele condiţii s-ar putea afla în prim plan (solicitând cel mai mult efort
cognitiv). Monereo (2004) face referire la termenul de „infoxicare”, adică
intoxicarea cu informaţie, pentru a descrie situaţia la care se poate ajunge în
absenţa dezvoltării deprinderilor menţionate în cele de mai sus. Dat fiind că e
foarte dificil (dacă nu imposibil, uneori) să se stabilească credibilitatea
informaţiilor generate sau accesibile datorită noilor tehnologii, e posibil să apară
ceea ce Turkle (1998, în Monereo, 2004) numeşte a fi „efectul Disneyland”
(înlocuirea realităţii de către ficţiune) şi o vulnerabilitate crescută la manipulare.
Ultimul risc major al noilor tehnologii ar fi acela al modelelor de învăţare
promovate de către o societate informaţională. Monereo (2004) constată o
tendinţă periculoasă de transformare a cursurilor de e-learning în produse de
consum, asemănându-le cu un „fast-food pentru date”, care îi ajută pe elevi să
obţină calificative bune sau să reuşească la examene rapid şi fără costuri mari,
dar nu şi la consolidarea cunoştinţelor dobândite pe această cale. În acelaşi timp,
învăţarea devine mai puţin asumată, fiind mai degrabă reactivă şi controlată de
conţinuturi, mijloace de acces şi limbaje fixate, prestabilite de alţii, situaţie
exprimată de Pérez Tapia (2003, în Monereo, 2004) prin termenul de
„interpasivitate”.
Ca alternative pozitive ale acestei tendinţe, Monereo (2004) face referire la
patru tipuri de structuri mintale care ar putea constitui ţintele unei educaţii
sistematice prin intermediul tehnologiilor informaţionale actuale şi care ne pot
oferi o idee şi a posibilelor direcţii de dezvoltare cognitivă prin interacţiunea cu
calculatoarele şi cu mijloace noi de comunicare, de stocare şi reprezentare a
informaţiei. Primul tip de minte ar fi „mintea asistată”, cea mai apropiată de
ideea de „alfabetizare” digitală, care s-ar obţine prin ceea ce în mod tradiţional
se numeşte a fi „învăţarea prin intermediul calculatorului”. Rolul calculatorului
ar fi acela de a folosi ca instrument (pentru automatizarea şi simplificarea
sarcinilor, facilitarea comunicării sau oferirea de informaţii structurate pentru
decizii, de exemplu), dar sistemul cognitiv rămâne funcţional independent de
acesta. Al doilea tip ar fi „mintea extinsă”, pentru care calculatorul şi celelalte
accesorii IT au rolul unor „proteze”, permiţând extinderea anumitor funcţii ale
sistemului cognitiv prin transferarea unor variate tipuri de date în medii de
stocare artificiale (de tip electronic), dar care sunt permanent accesibile
sistemului cognitiv (devenind, astfel, un fel de parte a minţii însăşi). Acest lucru
ar însemna un model de „învăţare cu calculatorul”, presupunând o interacţiune
continuă cu acesta, o cooperare şi interdependenţă între sistemul cognitiv şi
calculator. „Mintea multimedia” e considerată a fi cel de-al treilea tip de minte,
care s-ar obţine prin folosirea continuă a mediului virtual, ceea ce ar conduce la
o funcţionare cognitivă asemănătoare cu aceea a calculatorului, printr-un proces
de internalizare. De exemplu, utilizarea repetată a procesoarelor de text sau a
celor de prelucrare a bazelor de date ar putea afecta modul în care un individ
organizează datele disponibile sau modul în care generează mental texte

67
(operaţiile acestor programe devin şi operaţii ale sistemului cognitiv), existând şi
posibilitatea unei concentrări mai accentuate pe variantele de reprezentare a
informaţiei. Ultimul tip de minte este „mintea auto-referenţială sau strategică”,
caz în care rolul calculatorului şi al tehnologiilor asociate ar fi acela de „alter
ego”. Ea ar îndeplini diverse funcţii metacognitive pentru că facilitează
simularea şi experimentarea unor identităţi, stări, modalităţi de interacţiune, a
unor strategii de învăţare variate. În acelaşi timp, ea permite redescrierea şi
analiza conştientă a situaţiilor, servind ca un registru cognitiv care stochează
urme ale traseului parcurs în executarea unei sarcini (care pot fi regăsite ulterior,
ceea ce favorizează învăţarea din erori şi reglarea viitoare a comportamentului).
Prin urmare, ar fi vorba de o minte care dobândeşte autonomie, învăţând cum să
înveţe şi să gândească prin intermediul tehnologiilor informaţionale, dar nu în
sensul în care interfeţele devin limbaje mintale (ca în cele de mai sus), ci
într-unul având o factură mai interiorizată psihologic (Monereo, 2004).
Dialogând cu comunităţi virtuale şi cu sine în condiţiile constrângerilor impuse
de „sintaxa computaţională”, acest nou tip de minte va fi capabilă, în opinia lui
Monereo (2004), să negocieze sensuri, să achiziţioneze strategii de învăţare şi, în
final, să îşi formeze o imagine cognitivă despre sine mai conştientă, mai
flexibilă şi adaptabilă la schimbările contextului. O astfel de minte va permite
personalizarea funcţiilor îndeplinite de calculator prin diverse mijloace,
modelând felul în care el va găsi, selecta, organiza sau prezenta informaţia,
astfel încât ele să fie cât mai convenabile utilizatorului. Părerea lui Moenereo
(2004) este că acest tip de minte, cel mai dezirabil, nu se poate dezvolta spontan
la un tânăr (adică dacă e lăsat pur şi simplu în faţa monitorului), în absenţa unei
îndrumări, a unei educaţii ţintite, care să îl ajute la filtrarea şi decodarea
informaţiei cu care este bombardat.
Pericolele specifice noului tip de societate sunt caracterizate de către
Heylighen (2002) la modul general prin caracteristica „efemerităţii”. El arată că
dispariţia sau reducerea constrângerilor care ţin de spaţiu, timp, materie şi
energie, creşterea spectaculoasă a capacităţii de a rezolva problemele prin
mijloace fizice, reducerea „fricţiunii” în desfăşurarea tuturor proceselor, pot
genera probleme care nu mai sunt de natură fizică. Acestea se referă la gestiunea
volatilităţii, instabilităţii şi a complexităţii rezultante, a reţelelor cauzale
complicate, a scăderii controlabilităţii şi predictibilităţii mediului în care trăim.
După cum evidenţiază autorul mai sus citat, individul dintr-o societate
informaţională are acces la mai multe informaţii şi la mai multe oportunităţi
decât poate procesa în mod efectiv, fiind constrâns să ia decizii în aceste
condiţii. Excesul de informaţii este comparat de Heylighen (2002) cu un „smog
de date”, dat fiind că în condiţiile actuale specifice, proliferarea informaţiei de
calitate redusă e favorizată de facilitatea publicării ei. Prin urmare, mai multe
informaţii nu înseamnă în mod automat că ele vin în favoarea individului şi a
societăţii, ele putând avea şi un caracter „poluator”, prezentând efecte adverse

68
cum ar fi, de exemplu, anxietatea, sentimentul înstrăinării, erorile de judecată,
scăderea eficienţei activităţii.
Ţinând cont şi de cele menţionate mai sus (sistematizându-le) şi
particularizând pentru cazul impactului asupra sistemului cognitiv, presupun că
ar putea să apară următoarele modificări la nivelul acestuia, ca efect al
influenţelor exercitate de societatea informaţională:
• scăderea capacităţii de formare a unor reprezentări în care informaţia
senzorială să fie integrată şi fin diferenţiată (prin reducerea contactului cu
obiectele reale, care oferă o informaţie senzorială complexă şi detaliată
pentru toate simţurile);
• deficienţe în dezvoltarea capacităţii de formare independentă a unor
reprezentări imagistice complexe (atât timp cât ele sunt acum disponibile
în mediile virtuale sau se pot obţine prin generarea de simulări);
• scăderea timpului dedicat integrării şi explorării în profunzime a
informaţiei, a valorificării complete a unei informaţii primite (datorită
ritmului alert cu care se primesc mereu noi informaţii, depăşindu-se
capacitatea lor de prelucrare);
• selectivitate mai redusă (ca reacţie la blocajele în prelucrarea informaţiei
în exces);
• atenţie concentrată mai scăzută (datorită unui mediu care oferă mai mulţi
stimuli distractori);
• gândire formală de nivel mai scăzut (din cauza preferinţei culturii vizuale
în dauna celei scrise)
• dezvoltarea redusă a operaţiilor cognitive automatizabile (de exemplu,
operaţii aritmetice), acestea fiind executate cu mijloace externe;
• concentrarea pe aspectele macro în reprezentarea informaţiei (cele de
nivel micro fiind oricând accesibile prin reprezentările externe);
• înţelegerea diferită a proceselor dinamice prin studiul lor în mod controlat
prin intermediul simulărilor;
• dezvoltarea mai accentuată unor procese senzorio-motrice şi perceptive,
ale atenţiei sau cognitive ca urmare a exersării lor prin intermediul
produselor aparţinând tehnologiei informaţionale (de exemplu, jocuri
video de variate tipuri).
Există puţine studii care să ateste astfel de posibile influenţe (ca cele
menţionate de autorii citaţi sau ca şi cele propuse de mine) şi care să furnizeze,
în acelaşi timp, şi a doua categorie de argumente, cele de ordin empiric, în
favoarea tezei că mediul informaţional actual are repercusiuni la nivelul
dezvoltării cognitive a tinerei generaţii. Ele sunt, în general, axate pe studiul
efectelor jocurilor de calculator la nivel perceptual, motor şi atenţional şi au
investigat mai ales subiecţi de vârstă adultă.
Exemple ilustrative sunt citate în lucrarea realizată de Green şi Bavelier
(2003). Aceştia s-au concentrat pe modificările la nivelul proceselor de percepţie

69
pe care le pot provoca jocurile video de acţiune. Ideea de la care pleacă ei este
aceea că este posibil ca un mediu în care evenimentele se succed mai rapid,
obiectele se mişcă mai repede şi numărul itemilor care trebuie urmăriţi creşte
mult peste ceea ce e obişnuit în viaţa normală să extindă puterea normală de
procesare a sistemului nervos în domeniul perceptiv şi nu numai. Ei prezintă
cercetări potrivit cărora jocurile video pot îmbunătăţi coordonarea ochi − mână
şi timpul de reacţie (cu până la 50 msec), dezvoltarea abilităţilor spaţiale (datele
nefiind însă univoce), de vizualizare a informaţiei. Şi studiile lor proprii prezintă
date care sugerează că jocurile video pot îmbunătăţi, la modul general,
capacitatea sistemului atenţional, abilitatea în distribuirea atenţiei şi rezoluţia
temporală a atenţiei. Astfel, ei au obţinut rezultate care sugerează că jocurile
video pot să crească numărul obiectelor care sunt percepute şi susţin că această
creştere este mediată de schimbări în deprinderile memoriei vizuale de scurtă
durată (Green, Bavelier, 2006a). Într-o altă cercetare, datele rezultate susţin
ipoteza că jocurile video de acţiune contribuie la îmbunătăţirea atenţiei vizuo-
spaţiale (Green, Bavelier, 2006b). Pe aceeaşi linie se situează şi datele ultimului
lor studiu, potrivit cărora jocurile video ar duce la o îmbunătăţire a rezoluţiei
spaţiale în prelucrările informaţiei vizuale (Green, Bavelier, 2007).
Le fel şi Greenfield, DeWinstanley, Kilpatrick şi Kaye (1984) prezintă
rezultate ale unei cercetări potrivit căreia jocurile video pot îmbunătăţi nivelul
complexităţii cognitive, abilitatea de distribuire şi comutare a atenţiei.
Feng, Spence şi Pratt (2007) au realizat o cercetare pe un eşantion de studenţi,
ale cărei rezultate indică faptul că jocurile video de acţiune pot să elimine
diferenţele dintre sexe în ceea ce priveşte atenţia spaţială şi să scadă diferenţele
în ceea ce priveşte abilitatea de rotaţie mintală.
Lipsesc însă studiile la vârste mai mici şi cele privitoare la dezvoltarea aşa-
numitelor procese cognitive superioare, cum ar fi cazul gândirii abstract-
simbolice, de exemplu. Una din puţinele excepţii îl constituie studiul realizat de
Meijs et al. (f. d.), pe un eşantion de mai mult de 2000 de copii olandezi cu
vârste între 5 şi 16 ani. Ei au arătat în cadrul acestui studiu că în Olanda, mai
mult de 83% dintre copii folosesc calculatorul în scop recreaţional (în principal
sub forma jocurilor pe calculator) şi au clasificat această utilizare în trei
modalităţi principale: jocuri senzorio-motrice, jocuri care presupun schimb de
informaţie (cum e cazul chat-ului şi al jocurilor educaţionale) şi jocurile de
strategie. Datele lor indică faptul că ponderea cea mai mare o reprezintă jocurile
senzorio-motorii, care înregistrează în mod constant o creştere a nivelului de
utilizare odată cu vârsta şi sunt preferate de băieţi. În schimb, jocurile care
presupun schimbul de informaţie, preferate de fete, scad semnificativ ca utilizare
după nouă ani, dispărând aproape de tot pe la 16 ani. Jocurile strategice au un
maxim de utilizare în jurul vârstei de 10-13 ani (apropiindu-se ca pondere de
cele senzorio-motorii), dar ulterior scad până în jurul procentului de 20%.
Aplicând o baterie de teste de evaluare a unor abilităţi cognitive (care includea şi
un test pentru abilităţi verbale), autorii au putut evidenţia că acei copii care

70
preferă jocurile de tip strategic au avut în mod semnificativ o memorie de lucru
şi pe termen lung mai bune şi o performanţă mai crescută într-o sarcină de
grupare serială decât copiii care preferau jocurile care presupun schimb de
informaţie. Aceste date însă nu pot să certifice o influenţă clară a tipului de joc
folosit, dat fiind că studiul nu a fost unul experimental.
În general, se pune problema dacă genul de studii menţionate în paragraful
anterior se pot realiza în mod practic, dacă ar exista metode potrivite pentru a
evidenţia influenţele societăţii informaţionale la un nivel mai ridicat al cogniţiei.
Una din metodele posibile care ar putea fi luate în considerare ar fi studiul
corelaţional, folosit şi în cercetarea mai sus citată. De exemplu, se poate corela
nivelul de dezvoltare atins de o abilitate cognitivă de nivel superior cu nivelul de
folosire a unei anumite tehnologii informaţionale, de comunicare sau de
interacţiune prin sisteme multimedia (eventual şi prin studii transculturale). Este
o metodă mai accesibilă, mai uşor de realizat şi care permite o investigare la un
nivel mai general, care nu se concentrează pe anumite sarcini şi pe un interval de
timp limitat. Dar, dezavantajul său recunoscut este acela că nu poate oferi date
despre cauzalitate, interpretarea rezultatelor fiind incertă.
S-ar putea întrevedea şi folosirea studiilor experimentale sau cvasi-
experimentale, de exemplu, prin cercetarea efectului antrenamentului în
utilizarea unei anumite tehnologii informaţionale (jocuri video, programare,
navigare pe internet etc.) pentru dezvoltarea unor anumite aspecte cognitive
complexe. La fel, s-ar putea urmări modul în care anumiţi parametri care
caracterizează mediul informaţional prezent influenţează performanţa în anumite
sarcini cognitive. Astfel de parametri ar putea fi, de exemplu: viteza de
prezentare a informaţiei, structurarea informaţiei necesare sarcinii (linear sau
arborescent, de exemplu). Utilizarea metodelor experimentale în cazul studiului
impactului societăţii informaţionale asupra nivelului superior al cogniţiei, chiar
dacă oferă avantajul interpretării cauzale a datelor, e mai greu de realizat în
practică, iar datele obţinute sunt mai greu generalizabile. Soluţia posibilă, şi în
acest caz, ar fi una similară cu cea adoptată de Green şi Bavelier (2006a) în toate
studiile lor, aceea de a realiza deopotrivă un studiu corelaţional şi unul
experimental.
Rezumând, se poate conchide că cercetarea în acest domeniu, al influenţelor
exercitate de schimbările mediului informaţional asupra dezvoltării cognitive, se
află doar într-un stadiu incipient. Deşi studiile în această privinţă ar fi utile, dat
fiind faptul că influenţele mai sus menţionate pot fi nu doar benefice, ci şi
nocive (datele teoretice sugerând şi posibile riscuri, care ar trebui preîntâmpinate
sau neutralizate), ele sunt reduse ca număr şi concentrate mai ales pe aspectele
benefice şi pe cele care ţin de procesele cognitive mai degrabă de nivel inferior
sau care au mai mult o importanţă funcţională (cum sunt procesele atenţionale).
Prin urmare, s-ar cere ca, pe viitor, cercetările să se orienteze şi asupra
aspectelor nedorite şi asupra influenţelor la nivelul proceselor cognitive de ordin

71
superior, chiar dacă problemele metodologice ar fi mai numeroase în aceste
situaţii.

Bibliografie

Feng, J. Spence, I. Pratt, J. (2007). Playing an Action Video Game Reduces

Gender Differences in Spatial Cognition, Psychological Science, 18, p. 850-
855.

Green, C., Bavelier, D. (2003). Action video game modifies visual selective
attention, Nature, 423, p. 534–537.

Green, C. S., Bavelier, D. (2006a). Enumeration versus object tracking: Insights

from video game players, Cognition, 101, p. 217-245.

Green, C. S., Bavelier, D. (2006b). Effect of action video games on the spatial
distribution of visuospatial attention, Journal of Experimental Psychology:
Human Perception and Performance, 32, p. 1465-1468.

Green, C.S., Bavelier, D. (2007). Action video game experience alters the spatial
resolution of attention, Psychological Science, 18, p. 88-94.

Greenfield, P.M., DeWinstanley, P., Kilpatrick, H., Kaye, D. (1994). Action

video games and informal education: Effects on strategies for dividing visual
attention, Journal of Applied Developmental Psychology, 15, p. 105–123.

Heylighen, F. (2002). Complexity and information overload in society: Why

increasing efficiency leads to decreasing control, articol consultat la data de
11.08.2007 la adresa site-ului: http://pespmc1.vub.ac.be/Papers/Info-
Overload.pdf.

Meijs, C., Hurks, P., Feron, F., Wassenberg, R. Jolle, J. (f. d.). Gaming, memory
functions, and other neuropsychological skills in children aged 5-16, poster
consultat la data de 13.08.2007 la adresa: http://www.hersenenenleren.nl/post
erceleste1.pdf.

Monereo, C. (2004). The virtual construction of the mind: the role of

educational psychology, Interactive Educational Multimedia, nr. 9
(noiembrie), jurnal în format electronic la adresa
http://www.ub.es/multimedia/iem, p. 32-47.

72
Stephanidis, C., Salvendy, G., Akoumianakis, D., Bevan, N., Brewer, J.,
Emiliani, P. L., Galetsas, A., Haataja, S., Iakovidis, I., Jacko, J., Jenkins, P.,
Karshmer, A., Korn, P., Marcus, A., Murphy, H., Stary, C., Vanderheiden, G.,
Weber, G., Ziegler, J. (1998). Toward an Information Society for All: An
International R&D Agenda, International Journal of Human-Computer
Interaction, 10(2), p. 107-134.

73
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

AUTOCONTROL, RESPONSABILITATE ŞI MATURITATE SOCIALĂ

LA ADOLESCENŢII DELINCVENŢI

Marius Florea

Resumé: Autocontrôle, responsabilité et maturité sociale chez les

adolescents délinquants
Comme forme distincte de la déviance, la délinquance juvénile représente un
phénomène complexe, qui comprend l’ensemble des comportements qui entrent en
conflit avec les valeurs protégées par la norme pénale.
Ces dernières années, il est apparu toute une série de changements dans la
structure et dans la dynamique du phénomène de la délinquance juvénile de notre
pays. Ces changements concernent autant l’aspect quantitatif que l’aspect qualitatif :
l’augmentation du nombre d’adolescents impliqués dans des actes antisociaux ; la
prolifération de la consommation de drogues; la tendance au regroupement par
bandes dirigées, dans la plupart des cas, par un infracteur adulte ; le passage rapide
d’infractions à impact social plus réduit à celles extrêmement dangereuses et à
répercussions majeures, etc.
Les résultats obtenus à la suite des recherches expérimentales effectuées mettent
en évidence une maturation sociale insuffisante chez les délinquants mineurs, qui
découle d’une intégration sociale défectueuse, mais en même temps constitue une
conséquence de leur immaturité caractérologique, respectivement des troubles de la
sphère motivationnelle, affective, volitive et attitudinale de leur personnalité.
L’immaturité caractérologique se manifeste par un autocontrôle insuffisant, une
responsabilité réduite, de l’impulsivité et de l’agressivité, de l’indifférence ou de
l’ambivalence affective, l’opposition à et le rejet des normes juridiques et morales,
une “flexibilité” accentuée qui se manifeste par un comportement fluctuant et de
l’inconstance dans les réactions aux stimuli, des tendances égocentriques,
l’exacerbation de certains besoins ou motifs, l’absence ou l’insuffisant
développement des sentiments ético-moraux.

Fenomenul de delincvenţă juvenilă – prezent, în proporţii diferite, în toate

culturile şi epocile istorice – este situat în aria inadaptării sociale şi a tulburărilor
de comportament şi personalitate. Ca formă distinctă a devianţei, delincvenţa
juvenilă constituie un fenomen complex, care include ansamblul
comportamentelor aflate în conflict cu valorile ocrotite de norma penală.
Din punct de vedere strict juridic, fenomenul se caracterizează prin încălcarea
normelor care reglementează orice formă de convieţuire umană, prin discordanţa
dintre atitudinile individuale şi cerinţele sociale şi prin nerespectarea
interdicţiilor şi prescripţiilor sociale.

74
 Delincvenţa reprezintă, deci, o formă de devianţă, înglobând totalitatea
faptelor ilicite, care prezintă pericol social, sunt săvârşite cu vinovăţie şi sunt
incriminate de legea penală. Delincventul ne apare ca un individ care prezintă
dificultăţi de integrare socială şi care intră în conflict cu cerinţele unui anumit
sistem valoric-normativ, inclusiv cu normele juridice (Preda, 1998).
Din pespectivă psihosociologică, aceşti tineri dau dovadă de neconformare la
modelul social acceptat, au un comportament deviant de la normele sociale
încercând să-şi realizeze scopurile şi/sau aspiraţiile pe căi socialmente
neacceptate.
Sub aspect psihopedagogic, accentul se pune pe carenţele educative datorită
cărora delincvent devine acel tânăr ale cărui necesităţi biologice, afective,
sociale, intelectuale, spirituale şi educative nu au fost satisfăcute la timp şi în
mod corespunzător normelor culturale existente. Din acest unghi, delincvenţa se
defineşte ca „ansamblul de comportamente disfuncţionale îndreptate împotriva
normelor de conduită socială, care ameninţă echilibrul societăţii luată ca
sistem” (Merton, 1968).
În ultimii ani, au apărut o serie de modificări în structura şi dinamica
fenomenului delincvenţei juvenile din ţara noastră. Aceste schimbări vizează
atât aspectul cantitativ, cât şi cel calitativ: creşterea numărului de adolescenţi
implicaţi în săvârşirea de fapte antisociale, proliferarea consumului de droguri,
tendinţa de „coagulare” în găşti conduse de cele mai multe ori de un infractor
adult, trecerea rapidă de la infracţiuni cu impact social mai redus la cele deosebit
de periculoase şi cu repercusiuni majore etc.
Rezultatele obţinute în urma cercetărilor experimentale efectuate pun în
evidenţă o insuficientă maturizare socială a delincvenţilor minori, care îşi are
cauza în defectuoasa socializare, dar în acelaşi timp constituie şi o consecinţă a
imaturităţii caracterologice, respectiv a tulburărilor din sfera motivaţională,
afectivă, volitivă şi atitudinală a personalităţii lor.
Imaturitatea caracterologică se manifestă prin insuficienţa autocontrolului, o
responsabilitate scăzută, impulsivitate şi agresivitate, indiferenţă sau
ambivalenţă afectivă, opoziţia sau respingerea normelor juridice şi morale, o
„flexibilitate” accentuată care se manifestă sub forma unui comportament volatil
şi inconstanţă în reacţia la stimuli, tendinţe egocentrice, exacerbarea unor
trebuinţe sau motive, absenţa sau insuficienta dezvoltare a sentimentelor etico-
morale (vezi Preda, 1998).
Informaţii utile privind diferitele aspecte ale disfuncţiunilor maturizării
sociale a delincvenţilor pot fi obţinute prin Inventarul Psihologic California
(C.P.I.) (Pitariu, Albu, 1993; Pitariu, Hehn, 1980). Cercetările efectuate de M.
Minulescu (1996, 2003) cu C.P.I. pe un lot de 54 delicvenţi recidivişti relevă,
printre altele, grave disfuncţii la nivelul factorilor de socializare şi adaptabilitate,
precum şi dificultăţi în planul autocontrolului.
Într-o cercetare anterioară efectuată asupra unui lot de delincvenţi, respectiv
nondelincvenţi am utilizat C.P.I. (varianta cu 462 de itemi). Lotul experimental

75
a fost constituit din 50 de delincvenţi aflaţi în detenţie (N1=50), din care 24 de
fete şi 26 de băieţi. Lotul de control a însumat 50 de persoane/adolescenţi
recrutate din populaţia normală (N2=50), din care 23 de fete şi 27 de băieţi.

Cota T 80

70

60

50

40

30

20
10
Do Sy Sa Em So Gi Wb Ac Ie Fx v1 v3 WoAnx
Cs Sp In Re Sc Cm To Ai Py FM v2 Mp CT

Fig. 1. Profilul psihologic al delincvenţilor

Rezultatele obţinute au pus în evidenţă următoarele (v. figura 1):

• Scoruri mici la scalele Do (dominanţă) şi In (independenţă), ceea ce
denotă inhibiţii importante pe fondul indiferenţei şi lipsei de asumare a
unui rol social, evitarea situaţiilor de tensiune şi decizie, absenţa încrederii
în sine.
• Un nivel foarte scăzut al maturizării sociale (So). Din această perspectivă,
delincventul ne apare ca un individ cu o insuficientă maturizare în raport
cu vârsta, care are dificultăţi de integrare socială, întrând în conflict cu
normele şi valorile sociale, inclusiv cu normele juridice, capacitate redusă
în judecarea şi respectarea normelor şi standardelor sociale.
• Scoruri mici la scalele Re (responsabilitate) şi Sc (autocontrol), indicând
imaturitate, atitudini de încăpăţânare, necontrolabilitate şi impulsivitate în
comportament, cu slabe disponibilităţi de autocontrol şi autodisciplinare;
în general, centrare pe problematica propriei persoane, plăcere şi câştig
personal.
De asemenea, pe ansamblul lotului studiat am găsit corelaţii lineare
semnificative între scorurile realizate la scalele Re, Sc şi So:
r(Re, Sc) = 0,54 (p<0,01)

76
 r(So, Sc) = 0,60 (p<0,01)
ceea ce arată legătura directă dintre responsabilitate, maturizare socială şi
capacitatea de autocontrol.
• Surprinde scorul mare obţinut la scala Fx (flexibilitate), interpretabil ca
instabilitate mare care ia forma unui comportament volatil, fapt datorat
instabilitaţii emotiv-acţionale caracteristice delincvenţilor. Delincventul
manifestă în reacţiile lui discontinuitate, salturi nemotivate de la o
extremă la alta, inconstanţă în reacţii faţă de stimuli datorate în parte
experienţei negative, educaţiei deficitare şi deprinderilor antisociale
(pentru detalii vezi Eysenck, Eysenck, 1998).
• Se observă, de asemenea, cotele mici la scalele Ai şi Ie, ceea ce înseamnă
că ne putem aştepta la o accentuare a expresiei fizice a ostilităţii, adică un
pattern specific de delincvent. Având, însă, în vedere cota mică pe scala
So, acompaniată, în cazul unor subiecţi, de unele similare pe scala Do şi
Sy (sociabilitate) ne putem aştepta la un pattern cu accent pasiv,
interpretabil drept comportament delincvent, dar care poate lua forma unei
debusolări sau a unei participări − mai mult sau mai puţin pasive − la
activităţi delictuale iniţiate de alţii.
Rezumând, la nivelul lotului de subiecţi cercetat rezultă următoarele:
• O tendinţă accentuată spre impulsivitate şi un potenţial agresogen ridicat.
• Nivel de maturizare socială, capacitate de judecată şi respect al normelor
sociale reduse, cu un autocontrol şi capacitate de autodisciplinare mici.
• Instabilitate emoţională şi dificultăţi în restabilirea echilibrului psihic,
egocentrism, centrare pe plăceri personale şi distracţii, interese înguste.
• O accentuată flexibilitate care ia forma unui comportament volatil,
respingerea autorităţii, a normelor şi standardelor sociale.
• Rebeli şi intoleranţi, indulgenţi cu ei, distrugători şi căutători de plăceri.
Regăsim aici elementele componente nucleului specific întâlnite la
majoritatea marilor delincvenţi, identificate de J. Pinatel (1971):
• egocentrismul;
• labilitatea;
• agresivitatea;
• indiferenţa afectivă
care sunt, de fapt − apreciază autorul menţionat −, rezultatul vieţii sociale şi al
educaţiei primite.
În ce priveşte motivele infracţionale invocate de minori, acestea sunt puţine la
număr: unele centrate pe nevoile subiectului (nevoia de bani pentru distracţii şi
petreceri, gustul aventurii), altele pun accentul pe microgrup (anturajul,
conformarea la hotărârea de grup) sau sunt centrate pe condiţii (consumul de
alcool, provocare din partea victimei) (figura 2).

77
 16
14
12 A – Nevoia de bani
10 B – Gustul aventurii / Distracţii
8
6
C – Influenţa anturajului
4 D – Consumul de alcool
2 E – Provocare din partea victimei
0
A B C D E

Fig. 2. Motive infracţionale invocate de delincvenţii minori

Se remarcă, de asemenea, uşurinţa cu care privesc infracţiunile săvârşite: „am

făcut-o pentru a mă afirma în faţa prietenilor”, „aşa s-a hotărât în grup”, „am
vrut să mă distrez, să beau şi să mănânc” etc.
De altfel, prin comportamentul sau prin actele lor, delincvenţii caută mereu
satisfacerea unor necesităţi care să le aducă un beneficiu material sau de altă
natură. Diferiţi stimuli din mediu vor fi percepuţi mult mai puternic decât la
individul normal şi, datorită lipsei unui sistem de inhibiţii elaborate pe linie
socială, delincventul va reacţiona atipic, comiţând actul infracţional ca un act de
inadaptare socială.
În plus, apare destul de limpede faptul că, pentru cei mai mulţi minori,
cauzalitatea este plasată în exteriorul persoanei, în împrejurările concrete de
viaţă căutând absolvirea de vină.
De cele mai multe ori, delincventul motivează actul infracţional comis ca
fiind finalul unui proces fără alternative, că oricine în locul lui ar fi procedat la
fel. Infractorul trebuie să justifice în proprii ochi acţiunea antisocială săvârşită,
ceea ce îl apără într-o anumită măsură de remuşcări. El dispune de un întreg
arsenal de tehnici pentru a masca comportamentul său şi consecinţele
reprobabile ale acestuia.
În ce priveşte modul în care oamenii îşi justifică acţiunile agresive, A.
Bandura (1983) propune un model care include patru componente (figura 3):
a. găsirea unor scuze pentru comportamentul agresiv: invocarea de principii
morale, comparaţia cu situaţii mai grave, apelul la „etichete eufemistice”;
b. minimalizarea consecinţelor;
c. negarea responsabilităţii;
d. blamarea sau dezumanizarea victimei.
Găsirea unor scuze pentru agresiune reduce – într-o oarecare măsură –
sentimentele de culpabilitate şi remuşcare, oferind agresorului o „distanţă”
psihologică securizantă faţă de consecinţele negative ale actelor sale, ceea ce
conduce, implicit, la creşterea probabilităţii apariţiei unei agresiuni viitoare.
Distanţarea poate fi, de asemenea, acompaniată de negarea responsabilităţii
pentru acţiunile agresive: ea poate fi difuzată în grup sau deplasată în întregime
asupra victimei.

78
 • Principii • Minimalizare/ • Blamarea/
morale Bagatelizare Învinovăţirea
• Comparaţii cu • Negare sau victimei
situaţii mai • Distorsiunea/ • Dezumaniza-
grave/rele Deformarea rea victimei
• Etichete consecinţelor
eufemistice

Comportament agresiv Efecte nocive (prejudicii) Victima

Negarea responsabilităţilor

Fig. 3. Justificarea agresiunii (după Bandura, 1983)

Pe de altă parte, adolescentul manifestă, într-o anumită măsură, o confuzie de

roluri; nu ştie cine este, unde îi este locul, cui aparţine. O asemenea confuzie
reprezintă, după E.H. Erikson (1968), un simptom frecvent la tinerii delincvenţi.
Unii tineri sunt în căutarea unei „identităţi negative”, adică opusă celei prescrise
de către instituţiile sociale şi, în general, de către adulţi. Pe aceste temeiuri,
delincventul se dezangajează socio-moral, manifestând o libertate arbitrară în
comportare.
Înţelegerea denaturată a libertăţii individuale duce la structurarea unei
„hiperautonomii morale şi sociale” (Păunescu, 1984). Delincventul aplică în
relaţiile interpersonale convingerea sa că cele mai multe disensiuni sau conflicte
se pot rezolva doar prin forţă şi, totodată, îşi însuşeşte un sistem de motivare a
dreptului la o asemenea existenţă şi libertate agresogenă, neavând suficient
dezvoltate „frânele” etico-morale/sociale şi capacitatea de rezistenţă la frustrare.
De asemenea, prezintă o insuficientă dezvoltare sau lipsa mecanismului de
autocontrol, sentimentul de culpabilitate fiind slab dezvoltat sau chiar abolit.
Prin urmare lipsa responsabilităţii şi autocontrolului, o insuficientă maturizare
socială şi, de aici, evitarea asumării şi exercitării unui rol socialmente valorizat
sunt caracteristici frecvent întâlnite în cazul delincvenţilor. Alături de o
instabilitate emotiv-acţională accentuată, respingerea autorităţii şi centrarea pe
problematica propriei persoane, precum şi indiferenţa afectivă reprezintă factori
psihoindividuali care în intercondiţionările lor complexe cu factori ce ţin de

79
mediul social pot genera reacţii agresive şi trecerea la săvârşirea de acte
antisociale.

Bibliografie

Bandura, A. (1983). Psyghological mechanisms of aggression. În R.G. Geen,

E.I. Donnerstein (editori), Aggression: Theoretical and empirical reviews,
vol. 1: Theoretical and methodological issues, New-York, Academic Press.

Erikson, E.H. (1968). Identity: Youth and Crisis. New-York. Norton and Co.

Eysenck, H., Eysenck, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman.

Bucureşti, Editura Teora.

Merton, R.K. (1968). Social Structure and Anomie. În R.K. Merton, Social
Theory and Social Structure, Enlarged Edition, New York, The Free Press.

Minulescu, M. (1996). Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică.

Bucureşti, Garell Publishing House.

Minulescu, M. (2003). Psihodiagnoza modernă: chestionarele de personalitate.

Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine.

Păunescu, C. (1984). Coordonate metodologice pentru recuperarea minorului

inadaptat. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.

Pinatel, J. (1971). La societé criminogène. Paris, Calman-Levy.

Pitariu, H., Albu, M. (1993). Inventarul Psihologic California: prezentare şi

rezultate experimentale. Revista de psihologie, 3, p. 249-263.

Pitariu, H., Hehn, H. (1980). Investigarea personalităţii cu ajutorul Inventarului

Psihologic California (C.P.I.). Revista de Psihologie, 26, p. 461-473.

Preda, V. (1998). Delincvenţa juvenilă. Cluj-Napoca, Presa Universitară

Clujeană.

80
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

EFFECTS OF EXPRESSIVE WRITING ON THE AFFECTIVE STATE

OF ROMANIAN CANCER PATIENTS

Kállay Éva, Adriana Băban, Irina Adelina Mureşan

Abstract
The diagnosis with cancer has a huge impact on patients, eliciting powerful
negative reactions, as intense anxiety, depression, hopelessness, etc. Increasingly
larger amounts of research suggest that expressing feelings about the diagnosis and
its consequences positively influences adjustment to illness, reduces negative
affectivity and has a positive effect on the quality of life as well. Written emotional
expression integrates cognitive and emotional processes and helps patients express
their emotions and thoughts into a linguistic structure that promotes self-reflection
and understanding of the event and reduces the psychological distress.
Our study has followed the original, basic Expressive Writing (EW) paradigm,
assessing 40 Romanian patients, hospitalized with different forms of cancer.
Consequently, we have assumed that following the Expressive Writing task, the
levels of psychological distress and negative affect of the patients would decrease,
and the level of positive affect would increase. The forty cancer patients receiving
radiotherapy were asked to write four days, for twenty minutes, about their deepest
thoughts and feelings regarding their cancer diagnostic and treatment. We assessed
the level of depression, negative affect, positive affect, and coping mechanisms
before the intervention and a month after the last writing session. Our results have
shown that the participants benefit from EW task by reducing their psychological
distress.

The diagnosis with cancer has a huge impact on patients, eliciting powerful
negative reactions, as intense anxiety, depression, hopelessness, etc. (Massie,
Holland, 1992). Increasingly larger amounts of research suggest that expressing
feelings about the diagnosis and its consequences positively influences
adjustment to illness, reduces negative affectivity and has a positive effect on
the quality of life as well. Emotional expression integrates cognitive and
emotional processes and helps patients express their emotions and thoughts into
a linguistic structure that promotes self-reflection and understanding of the
event, and reduces the psychological distress.
One of the methods that proved to be suitable for emotional adaptation to
illness through emotional expression is that developed by James W. Pennebaker,
named Expressive Writing (EW) (Pennebaker, Beall, 1986). Briefly stated, this
paradigm sustains that after subjects expressed through writing their deepest

81
thoughts and emotions about a negative event, their level of distress would
decrease, symptoms of depression would remit, and even positive changes in
their overall health would be observable. As Smyth’s (1998) meta-analysis
evidences, Expressive Writing has been given an important role in the study and
practice of psychology.
Recently, a growing number of psychologists consider that different forms of
emotional manifestations have positive effects on mental health, and other
parameters of normal functioning, as: social integration, development of a more
precise autobiographical memory of the negative event, etc. (e.g. Fawzy et al.,
1993; Pennebaker, Graybeal, 2001).
There is a considerable amount of research containing empirical evidence
supporting the idea that emotional disclosure enhances and improves the
individual’s coping strategies involved in the processing and assimilation of
negative life events (Kelley, Lumley, Leissen, 1997; Greenberg, Korman,
Paivio, 2001;).
As Pennebaker states, “ … Writing about their deepest thoughts and feelings
about traumas resulted in improved moods, more positive outlook, and greater
physical health” (Pennebaker, 1990, p. 45).
Nevertheless, the underlying, operating mechanisms and processes of healing
are still not fully understood (Park, Blumberg, 2002).
Emotional disclosure is supposed to integrate cognitive and emotional
processes. This in turn would offer the patient the possibility of increasing at
least insight, self-reflection, organization and analysis of the experience, and not
only of venting emotions. Other theories sustain that by disclosing his/her
emotions, the individual acquires greater insight and self-understanding
(Pennebaker, Francis, 1996), and cognitive resolution (Lepore, Ragan, Jones,
2000). Thus, disclosure would be much more helpful than the simple expression
of emotions. Some theories sustain that through habituation, the process of
cognitive restructuring of trauma-related thoughts is facilitated, subsequently
leading to a perception of diminished levels of stress (Lepore, 1997).
In sum, we could say that the disclosure of emotions related to a negative
event seems to help the individual to organize the experiences and make sense
(find meaning, sometimes create meaning) of the event and possible aftermaths
(Park, Blumberg, 2002).
The task of Expressive Writing offers a very efficient way of psychological
and physiological improvement. It provides a possibility of expressing, and
more specifically disclosing emotions in circumstances where such
communication would be impossible (Smyth, 1998). In this way, Pennebaker’s
paradigm highlights the advantages of written emotional disclosure over oral
emotional disclosure in specific situations.
Research on Expressive Writing has continued, and based on a large amount
of data, researchers concluded that this task is helpful, producing physical and
psychological health benefits in a variety of populations, exhibiting negative-

82
emotions determined by a considerable amount of causes. Thus, EW has been
found to be effective in reducing the level of distress and produce physical and
psychological health benefits in cancer patients, asthma and rheumatoid arthritis
patients, unemployed professionals, students (Pennebaker, Francis, 1996), and
prison inmates. Simultaneously, the EW paradigm not only offers a better way
for adaptation to illness, but also enhances the patients’ quality of life (see Fig.
1).

Coping with illness

and its implications
Emotional
Expression
Improved quality of life

Figure 1. Emotional expression, Coping with illness, and Quality of life

The standard procedure of the EW paradigm starts with randomly assigning

participants into an experimental groups and a control group. The participants in
the experimental group are asked to write about a traumatic/negative or
upsetting experience of their life, following the instruction: “write about your
deepest thoughts and feelings”. The control group is instructed to write about a
superficial, innocuous topic (e.g., write about your plans for today, describing
the structure of the building you live in, or write about your expectations
regarding your summer holiday, etc.). Both groups are instructed to write about
their specific topic for 3-5 consecutive days, for 15-20 minutes a day
(Pennebaker, Beall, 1986; Pennebaker, Seagal, 1999), but it has been suggested
that the lengthening between writing sessions may lead to even better results
(Smyth, 1998). Pretest and posttest measures are given to assess the impact of
the procedure.
The standard procedure of EW is presented in Figure 2.

IMPROVED
Assess health and 4 consecutive Assess health and FUNCTIONING
well-being sessions of 15-20 well-being - immune system;
variables before minute writing. variables after - emotional
intervention. intervention. adjustment;
- overall
functioning.

Figure 2. Standard procedure of EW

83
 Different variations/forms of application of EW have been developed. It may
also be given as a home assignment to a person involved in individual
psychotherapy or may even be a part of the therapy session (L’Abate, 1991). In
focalized expressive writing, the participants are asked to write their deepest
thoughts and feelings related to more general themes, such as: personal
anxieties, the adjustment to a certain situation, social relationships.
The major instructions given to experimental and control groups are presented
in Figure 3.

Trauma fact group Facts surrounding traumatic event

Trauma emotion group Emotions surrounding trauma
Trauma-combo group Facts and emotions
Control group Neutral event (e.g. plans for the day)

Figure 3. Types of EW group-instructions

As we have already stated, the EW task has been found to lead to great
benefits in a large array of populations on the following dimensions: reduced
number of health care visits and fewer physical symptoms (Pennebaker, Beall,
1986; Pennebaker, Francis, 1996), improved immune system functioning
(Esterling et al., 1994), increased positive mood (Greenberg, Wortman, Stone,
1996; Lepore, 1997; Smyth, 1998), etc.
Thus, the major aim of our study was to investigate the possible benefic
effects of the EW paradigm on a sample of Romanian cancer patients, since the
negative effects of diagnosis and changed life-circumstances have a huge impact
on patients.

Participants

We have started the study with 105 female cancer patients hospitalized at the
Oncological Institute Cluj-Napoca (Mean age: 49.2, σ = 9.89), nevertheless,
only 40 patients have participated until the end of the study (65 patients have
dropped out). The time elapsed between diagnosis and assessment varied
between 12 and 25 months.

Materials

We have assessed all patients with the following scales: for the levels of
depression we used the 21-item Beck Depression Inventory (BDI) (Beck et al.,
1979), mood states and emotions were assessed by Profile of Mood States

84
(POMS) (McNair, Lorr, Droppleman, 1971), and coping mechanisms were
assessed by the Brief COPE (B-COPE) (Carver, 1997).
The BDI is a 21-item, multiple-choice format inventory, designed to measure
the presence of depression in adults and adolescents. Each of the 21 items
assesses a symptom or attitude specific to depression, inquiring its somatic,
cognitive and behavioral aspects. By its assessment, single scores are produced,
which indicate the intensity of the depressive episode.
The POMS is a 48-item inventory, that measures general and specific distress
(e.g. anxiety, depression, hostility, confusion), but also contains a positive
mood/emotion subscale, while the B-COPE is a 28-item scale measuring
conceptually differentiable coping reactions.

Results

Our results have shown a significant decrease in negative affectivity, when

pre- and post-intervention affective states were compared. Similarly, the levels
of positive affect have significantly improved form pre-intervention assessment
to post-intervention assessment (Table 1). Nevertheless, the level of depressive
symptoms measured by the BDI has not changed significantly.

Table 1. Significant differences at paired samples t-test

comparing scores at T1 and T2
(N=45)

Scale Pre- m σ t p
test
Post-
test
POMS positive T1 14.80 5.55 - 4.65 .00
T2 23.48 5.11
POMS negative T1 43.66 10.45 3.21 .00
T2 33.66 8.96

One of the aspects of major interest has been the relationship of positive
emotions with specific coping mechanisms. Accordingly, we have found that the
positive emotions in the post-intervention state strongly correlate with the
coping mechanisms of positive reinterpretation and religiosity (Table 2).

85
 Table 2. Correlations between positive emotions and coping mechanisms

Coping mechanism r Coping mechanism r

Acceptance of the event .51** Active coping .55**
Positive reinterpretation of the .70** Planning .47**
event
Religiosity .35** Emotional disclosure .58**
** p<.01

The coping literature has repeatedly mentioned that specific coping

mechanisms (acceptance, positive reinterpretation, active coping, emotional
disclosure) may assist the process of adaptation (Lazarus & Folkman, 1984).
Our results, especially the considerable association of positive affectivity and
these specific coping mechanisms sustain this assumption.

Conclusions and Discussions

Our findings suggest that the EW paradigm has a benefic effect on the
emotional texture of Romanian cancer patients by reducing the levels of
negative affectivity and enhancing that of positive emotions. Nevertheless, our
study has not found any significant change in the levels of depression. This
might suggest that either a longer period of EW might be needed in the case of
cancer patients, or a longer period of time between intervention and re-
assessment, thus allowing the patients to fully develop the emotional-adaptation
process.
As we have already mentioned, the above study is a pilot investigation with
several limits. One of the limits consists of the relatively reduced number of
patients, and the lack of a control group with different instructions. In the same
time, the effects of the EW paradigm has only been tested on female cancer
patients, thus we cannot have a complete image of its efficiency on the similarly
affected male population.
Our major aims for future studies within the EW paradigm is to investigate
the effects of writing instructions in different experimental and control groups,
and conduct rigorous research within males and females.

References

Beck, A.T., Rush, A.J., Shaw, B.F., Emery, G. (1979). Cognitive Therapy of
Depression, New York: The Guilford Press.

86
Carver, C.S. (1997). You want to measure coping but your protocol’s too long:
Consider the Brief COPE. International Journal of Behavioral Medicine, 4,
pp. 92-100.

Esterling, B. A., Antoni, M. H., Fletcher, M. A., Margulies, S., Schneiderman,

N. (1994). Emotional disclosure through writing or speaking modulates latent.
Epstein-Burr virus antibody titers. Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 62, pp. 130-140.

Fawzy, F.I., Fawzy, N.W., Hyun, C.S., Elashoff, R., Guthrie, D., Fahey, J.L.,
Morton, D.L. (1993). Malignant melanoma: Effects of an early structured
psychiatric intervention, coping, and affective state on recurrence and survival
6 years later. Archives of General Psychiatry, 50, pp. 681-689.

Greenberg, L.S., Korman, L.M., Paivio, S.C. (2001). Emotion in humanistic

therapy. În: D.J. Cain, J. Seeman (Eds.), Humanistic psychotherapies:
Handbook of research and practice, (pp. 499-530), Washington, DC:
American Psychological Association.

Greenberg, M.A., Wortman, C.B., Stone, A.A. (1996). Emotional Expression

and Physical Health: Revising Traumatic Memories or Fostering Self-
Regulation? Journal of Personality and Social Psychology, 71, pp. 588-602.

Kelley, J.E., Lumley, M.A, Leissen, J.C.C. (1997). Health effects of emotional
disclosure in rheumatoid arthritis patients. Health Psychology, 16, pp. 331-
340.

L’Abate, L. (1991). The use of writing in psychotherapy. American Journal of

Psychotherapy, 45, pp. 87-98.

Lazarus, R. S., & Folkman, S., (1984). Stress, appraisal and coping. New York:
Springer-Verlag.

Lepore, S.J. (1997). Expressive writing moderates the relation between intrusive
thoughts and depressive symptoms. Journal of Personality and Social
Psychology, 73, 1030-1037.

Lepore, S.J., Ragan, J.D., Jones, S. (2000). Talking facilitates cognitive

emotional processes of adaptation to an acute stressor. Journal of Personality
and Social Psychology, 78, pp. 499-508.

87
Massie M.J, Holland J.C. (1992). The cancer patient with pain: psychiatric
complications and their management. Journal of Pain Symptom Management,
7, pp. 99–109.

McNair, D., Lorr, M., & Droppleman, L. (1971). Manual for the Profile of
Mood States. San Diego: Educational and Industrial Testing Service.

Park, C.L., Blumberg, C.J. (2002). Disclosing Trauma Through Writing: Testing
the Meaning-making Hypothesis. Cognitive Therapy and Research, 26, pp.
597-616.

Pennebaker, J.W. (1990). Opening up: The healing power of confiding in others.
New York: Morrow.

Pennebaker, J.W., Beall, S.K. (1986). Confronting a traumatic event: Toward an

understanding of inhibition and disease. Journal of Abnormal Psychology, 95,
pp. 274-281.

Pennebaker, J.W., Francis, M.E. (1996). Cognitive, emotional, and language

processes in disclosure. Cognition and Emotion, 10, pp. 601-626.

Pennebaker, J.W., Graybeal, A. (2001). Patterns of Natural Language Use:

Disclosure, Personality, and Social Integration, Directions in Psychological
Science, June, pp. 90-94.

Pennebaker, J.W., Seagal, J. (1999). Forming a story: The health benefits of

narrative. Journal of Clinical Psychology, 55, pp. 1243-1254.

Smyth, J.M. (1998): Written Emotional Expression: Effect Sizes, Outcome

Types, and Moderating Variables. Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 66, pp. 174-184.

88
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

INTERVENŢIE ÎN CAZUL
TULBURĂRII DE PERSONALITATE BORDERLINE.
STUDIU DE CAZ

Minodora Manea, Gabriela Martin

Abstract: Intervention in a borderline personality disorder case. Case study

This study presents the case of 24 years young woman. Maria attends therapy
because she wants to change her life style now, that she is graduating from the
faculty and she will return home. The patient considers that the first occurrence of her
problems was in her adolescence when she displayed behavioral disorders. In her
first childhood she was sexual abused.
The DSM IV-TR criteria for Borderline Personality Disorder are satisfied.
Psychiatric diagnosis: Major depressive episode. Borderline Personality Disorder.
Medical treatment (Cipralex and Stilnox) were accompanied with Rational Emotive
Cognitive Behavioral Therapy (maieutics, dialectics, progressive relaxation,
hypnotherapy).
We met difficulties like lack of environment control and lack of an authentic values
scale.
After three months from the beginning of intervention, the acquired results are
stable in time.

Tulburarea de personalitate borderline se manifestă în majoritatea situaţiilor

preponderent la sexul feminin, prin perturbări la nivelul controlului
sentimentelor, al imaginii pe care persoana o are despre sine şi al relaţiilor
interpersonale. O accentuată instabilitate îşi face apariţia în aceste diverse
segmente ale vieţii, ceea ce i-a determinat pe unii autori să propună denumirea
de substituţie de „tulburare a personalităţii instabile”. Starea de spirit a
pacientului cunoaşte variaţii intense, oscilând între anxietate sau depresie şi
disforie. Subiectul are o impresie de vid şi de neplăcere profundă. Resimte o
mare teamă de a nu fi abandonat şi de a nu ajunge la separare. Comportamentele
autodistructive sunt frecvente, cu acte de automutilare în situaţii de tensiune.
Pacienţii pot traversa episoade psihotice tranzitorii atunci când se află într-o
situaţie de stres sau după ce au consumat alcool ori stupefiante; situându-se
într-o stare intensă de dezorganizare psihologică. Au fost propuse diverse
ipoteze pentru explicarea acestei tulburări, mergând de la factori constituţionali
(dificultatea de a normaliza afectele) până la factori familiali şi psihodinamici

89
(perturbări în stabilirea relaţiilor obiectuale şi procese inadecvate de identificare
în timpul primei copilării).
Independent de orientarea ideologică, autorii care s-au ocupat de această
tulburare sunt înclinaţi, în cea mai mare parte să atribuie o importanţă cauzală
unei tulburări a relaţiilor obiectuale precoce care ar conduce la dezvoltarea
unor aşteptări nerealiste cu privire la relaţiile interpersonale, ceea ce, exprimat în
termenii psihoterapiei cognitive, echivalează cu a spune că pacienţii care
prezintă o structură a personalităţii de tip borderline au dezvoltat scheme
interpersonale şi modele operaţionale ale propriilor relaţii cu ambientul, dar
disfuncţionale.
Din punct de vedere cognitivist, pacienţii cu un astfel de tip de tulburare a
personalităţii sunt printre cei mai studiaţi (Freeman, 1988; Young, Swift, 1988;
Beck, Freeman, 1990). Young, de exemplu, a sugerat deja de mai mulţi ani
ipoteza că la pacienţii borderline este uşor de recunoscut acţiunea „schemelor
dezadaptative precoce” şi a observat că astfel de scheme determină
comportamente disfuncţionale. Temele fundamentale ale schemelor
dezadaptative postulate de Young ar fi acelea ale abandonului, dependenţa,
supunerea, suspiciunea, neîncrederea, frica de pierdere a controlului emoţional,
sentimentul de vinovăţie. În discutarea originilor unor astfel de scheme, Young
şi Swift susţin că, pentru a se dezvolta în mod sănătos, copilul trebuie să rezolve
unele probleme bazale, adică să achiziţioneze autonomie şi competenţă, să
dezvolte un sentiment de legătură cu alţii în care să aibă încredere şi să
dezvolte un sentiment al propriei valori. În fond, o distincţie a problemelor pe
care copilul trebuie să le rezolve, ca aceea făcută de Young şi Swift, tinde să
ducă la pierderea din vedere a faptului că „legătura cu alţii în care să aibă
încredere” nu este altceva decât un ataşament sigur care constituie cum s-a
observat deja, preachiziţia indispensabilă pentru soluţionarea altor sarcini.
Primul stadiu de dezvoltare din teoria stadială a lui Erik Erikson este stadiul
denumit „încredere versus neîncredere”, sarcina majoră a acestui stadiu pe
parcursul primului an de viaţă fiind cea de achiziţionare a ataşamentului sigur.
Young şi Swift nu discută dezvoltarea schemelor dezadaptative în termeni de
ataşament, chiar dacă este evident că şi un ataşament nesigur, în special acela
de tip „dezorganizat/dezorientat” descris de Main − care, poate mai mult decât
alţi teoreticieni ai ataşamentului, a subliniat importanţa modelelor operaţionale
ale sinelui în relaţie cu ataşamentul (Main, Kaplan, Cassidy, 1985) − are o
importanţă determinantă pentru dezvoltarea unor atari scheme.
Tot dintr-un punct de vedere centrat pe ataşament, Melges şi Schwartz (1989)
emit ipoteza că relaţiile furtunoase ale pacienţilor cu personalitate borderline
exprimă o dificultate în reglarea distanţei interpersonale, considerată de Melges
şi Schwartz, printre altele ca o consecinţă a unui ataşament nesigur. Pentru aceşti
autori, problema interpersonală trăită de aceşti pacienţi este următoarea:
indiferent de faptul că au încercat să se apropie sau să se îndepărteze de alte

90
persoane semnificative, ei au fost puşi în faţa unui feed-back negativ (de unde
frica de a fi total dominaţi sau aceea de a fi abandonaţi).
Beck şi Freeman, revenind la studiile lui Marsha Linehan (din 1979 şi 1987)
asupra problemelor pacienţilor incapabili să se afirme, subliniază incapacitatea
pacienţilor borderline în reglarea propriilor emoţii. Pacienţii cu această tulburare
de personalitate au fost expuşi, în timpul dezvoltării, la experienţe care le-au
invalidat propriile emoţii faţă de figurile relevante de ataşament, neavând astfel
ocazia să-şi antreneze în mod adecvat capacitatea de a le regla. Această ipoteză
nu contrastează deloc cu aceea care ia în considerare ataşamentul nesigur. John
Bowlby a dat o relevanţă amplă tocmai acestui fenomen punând în evidenţă
faptul că, copiii îşi văd adeseori impresiile discreditate de adulţi. Bowlby (1969,
1973) conchide că tipurile de probleme pe care aceste situaţii le generează sunt
tendinţa de a nu avea încredere în alte persoane, neîncrederea în propriile
senzaţii şi o tendinţă de a li se părea totul ireal, caracteristici care se întâlnesc cu
uşurinţă la modelele operaţionale interpersonale ale pacienţilor cu o tulburare de
personalitate de tip borderline.
Young − s-a văzut − enumeră la tulburarea de personalitate borderline, printre
schemele dezadaptative precoce, şi schema cognitivă disfuncţională a
„neîncrederii”, care − după părerea lui Young − s-ar exprima în reguli
personale de viaţă de tipul „lumea îmi va face rău, mă va ataca, mă va înşela, şi
de aceea trebuie să mă protejez”. Pe baza informaţiilor acumulate despre
trecutul pacienţilor cu tulburare de personalitate de tip borderline, se poate chiar
pune întrebarea dacă pentru ei a existat vreodată posibilitatea de a dezvolta alte
tipuri mai funcţionale de modele operaţionale ale relaţiilor interpersonale. La o
documentare amplă în literatură, se observă că majoritatea acestor pacienţi au
fost victimele unor grave abuzuri în copilărie, chiar de tip sexual (68%, într-un
studiu de Herman şi Kolk, 1987; Zanarini şi Frankenburg, 1997). Chiar dacă
autorii interesaţi de experienţele traumatice grave suferite în copilărie de
pacienţii cu tulburare de personalitate de tip borderline sunt prudenţi în a trage
concluzii cu privire la posibilul rol cauzal al unor astfel de experienţe (abuzurile
sexuale incestuoase), pare evident că există corelaţii semnificative între aceste
experienţe intens traumatizante şi gravitatea manifestărilor comportamentale de
tip autodistructiv pe care aceşti pacienţi le manifestă.

Modalităţi de abordare terapeutică. Dificultăţi în abordarea

psihoterapeutică

Din punct de vedere terapeutic, pentru pacienţii borderline se propune o largă

diversitate de programe sub forma unor terapii combinate. Se pot face terapii
individuale şi de grup cu aceiaşi psihoterapeuţi sau cu alţii. Psihoterapia se poate
desfăşura pe durată nedeterminată sau pe durată scurtă, dar intensiv. În mod
obligatoriu, în echipa terapeutică trebuie să fie prezent un medic psihiatru, care

91
îşi asumă tratamentul medical, tratament ce poate avea loc într-un cadru
ambulatoriu sau spitalicesc. Aşadar, acestor pacienţi li se prescrie medicaţie
psihotropă şi, oricare ar fi programul adoptat, el presupune angajarea mai multor
terapeuţi.
Ca profesionişti în sănătatea mintală suntem consultaţi de pacienţii cu
tulburare de personalitate borderline pentru o gamă întreagă de plângeri sau de
situaţii, în nici un caz pacienţii nu ni se adresează pentru că au tulburare de
personalitate borderline. Problemele lor sunt extrem de diferite de la caz la caz:
comportament auto sau heteroagresiv, abuz de substanţe, tulburări ale
comportamentului alimentar, promiscuitate sexuală etc. Pe de altă parte, se
întâmplă extrem de frecvent să existe comorbiditate cu tulburări clasificate pe
axa I a DSM-IV, mai ales depresie. În cele din urmă, comorbiditatea cu alte
tulburări ale personalităţii este atât de frecventă, încât majoritatea pacienţilor
prezintă până la trei tulburări ale personalităţii, coexistente.
Reputatul psiholog cognitivist şi psihoterapeut, Arthur Freeman a afirmat
într-un workshop pe care l-a susţinut la Cluj-Napoca în cadrul „Latini Dies” în
anul 2007, că pacienţii cu tulburare de personalitate borderline nu au neapărat
nevoie de terapie psihologică, ci mai degrabă au nevoie de educaţie, trebuie să
deprindă abilităţi prin psihoeducaţie. Prin abordarea terapeutică trebuie să le
furnizăm o bază stabilă, să-i facem să se simtă confortabil şi în siguranţă, să
încercăm să remodelăm anumite comportamente specifice, având continuu în
minte faptul că nu vom trata întreaga dezorganizare a personalităţii, lucru
imposibil de realizat, ci poate vom reuşi să schimbăm anumite părţi din
personalitatea pacientului. Acelaşi psiholog a afirmat încă o dată faptul că în
tulburarea de personalitate borderline comportamentul disfuncţional este
rezultatul schemelor cognitive dezadaptative, scheme care sunt cu atât mai greu
de modificat, cu cât sunt prezente mai de timpuriu în viaţa omului, întrucât
evoluează şi sunt întărite pe parcursul existenţei.
Printre problemele specifice detectate la abordarea de tip psihoterapeutic, la
aceşti bolnavi sunt de subliniat:
• tendinţa spre acting out „acţiune care ia locul unui cuvânt” şi splitting
„separare, disociere, clivaj”;
• dificultatea de a păstra unele limite;
• faptul că se produc frecvent intense contratransferuri;
Abordările psihoterapeutice propuse pentru tulburarea de personalitate
borderline sunt în număr mare, dar printre cele mai cunoscute sunt următoarele:
• Terapia comportamentală dialectică dezvoltată de Marsha Linehan
„Dialectical Behavior Therapy” (Linehan, 1987, 1993);
• Programul de gestionare a relaţiilor al lui Dawson;
• Abordări dinamice, reprezentate în special de Kernberg sau de către
Gunderson.
Abordarea cognitiv-comportamentală a lui Linehan a fost iniţiată pentru
tinere femei parasuicidare, fiind apoi extinsă şi pentru persoane care manifestă

92
comportamente inadaptate pentru rezolvarea de probleme datorate unor eşecuri
aşa-zise „dialectice”. În plan teoretic, punctul de vedere dialectic face referire la
necesitatea de a reechilibra tensiunile dintre două polarităţi extreme, precum
cele pe care le putem observa în gândirea dihotomică, în comportamentele şi
emoţiile caracteristice pacienţilor BDL. Pentru Linehan, persoanele BDL
prezintă trei scheme de comportamente bipolarizate, în raport cu care demersul
dialectic se dovedeşte a fi operant:
• vulnerabilitatea emoţională vs autoinvalidarea;
• crizele acute vs amărăciunea inhibată;
• pasivitatea activă vs competenţa aparentă;
Necesitatea stabilirii unei relaţii dialectice este conceptualizată de Linehan ca
fiind situată între nevoia persoanei borderline de a se accepta aşa cum este la un
moment dat şi nevoia sa de schimbare, precum şi între nevoia sa de a obţine ceea
ce doreşte şi riscul de a pierde dacă devine mai competentă. Pentru Linehan,
tulburarea personalităţii borderline constă într-o dereglare emoţională ce rezultă,
în acelaşi timp, dintr-o predispoziţie biologică, dar nu neapărat ereditară
(„vulnerabilitatea emoţională”), dintr-un context ambiental perturbator („mediul
ambiant invalidant”) şi din tranzacţiile acestora pe parcursul dezvoltării
copilului.
Vulnerabilitatea emoţională presupune:
• o foarte mare sensibilitate la stimulii emoţionali;
• răspunsuri intense la aceşti stimuli;
• o revenire lentă la starea emoţională de bază;
Un mediu invalidant se caracterizează printr-o tendinţă de a răspunde în mod
neregulat, inadecvat sau insensibil la experienţa personală. Într-un astfel de
mediu, copilul „vulnerabil emoţional” are rareori ocazia de a-şi identifica şi
înţelege sentimentele ori de a se încrede în răspunsurile sale la evenimente.
Răspunsurile inconsecvente ale mediului ambiant la schema comportamentală a
copilului pot crea o situaţie de întărire intermitentă, permanentizând această
schemă.
Abordarea psihoeducaţională pentru acest tip de comportament bipolarizat
constă într-o terapie individuală şi de grup de cel puţin un an, centrată pe
rezolvarea problemelor şi antrenarea în sensul dobândirii anumitor abilităţi. Ea
subliniază importanţa însuşirii toleranţei la stres, propunând generalizarea
abilităţilor dobândite prin psihoterapie în exterior şi stabilind o supraveghere
telefonică. La finalizarea programului, oferă îndrumarea spre grupuri de sprijin.

Studiu de caz

Maria, studentă clujeană, are 24 ani. Se prezintă la terapie deoarece doreşte

să-şi schimbe stilul de viaţă odată cu terminarea facultăţii şi întoarcerea acasă, în
oraşul de origine. Pacienta consideră că problemele ei au debutat în adolescenţă

93
când prezenta tulburări de conduită. Părinţii, intelectuali, nu au reuşit s-o
oprească de a frecventa gaşca de cartier. Are un frate care a rămas mereu
cuminte.
Maria relatează circumstanţele în care a fost victima unui abuz sexual pe
durata mai multor ani − în copilăria mică −, abuz săvârşit de către bunicul
patern. Deşi părinţii săi au aflat, târziu, despre incest, acesta a rămas un subiect
tabu în familie. Seria abuzurilor continuă cu patru violuri, primul întâmplat la
vârsta de 16 ani. Agresorii, „băieţi de cartier” care făceau parte din cercul de
„prieteni”, au convins-o că vina pentru cele întâmplate îi aparţine. Totala
neajutorare s-a menţinut şi mai târziu când, ca damă de companie, era supusă
perversiunilor şi violenţei fără a riposta în vreun fel.
Pacienta rememorează adolescenţa în funcţie de relaţiile cu bărbaţii periculoşi
cu care s-a întreţinut; episoadele în care s-a automutilat pe braţe cu lama, cum a
fugit de acasă (fiind în pericolul de a fi traficată), cum atrage şi se simte atrasă,
ca un magnet, de persoane cu comportamente dubioase din „underground-ul
societăţii”.
Automutilările, ideaţia suicidară, dispoziţia fluctuantă, furia puternică
împotriva propriei persoane, potolită cu uz de alcool, viaţa sexuală haotică,
comportamentul autodistructiv, senzaţia de vid interior fac parte din criteriile
DSM IV-TR pentru prezenţa tulburării de personalitate borderline.

Evaluarea cazului
Conceptualizarea cazului evidenţiază ceea ce este esenţial la cazul de faţă şi
ne furnizează un plan pentru terapie, stabilind obiective specifice în tratament.
Ilustrarea conceptualizării s-a realizat cu ajutorul analizei SWOT (v. tabelul 1)
care a identificat punctele tari, punctele ce pot fi ameliorate, grupul de suport şi
factorii de vulnerabilitate şi a facilitat educarea pentru tulburare. În urma
analizei multinivelare (v. tabelul 2) şi a evaluării prin scale clinice, psihologul a
evidenţiat prezenţa unui sindrom depresiv şi a trimis pacienta la psihiatru, care a
confirmat prezenţa depresiei severe şi a tulburării de personalitate de intensitate
moderată.

94
 Tabelul 1. Analiza SWOT

S W O T
puncte puncte slabe/ce oportunităţi/ce te ameninţări din
tari/calităţi pot fi ameliorate ajută din mediu mediu
Puternică. Impulsivă. Familia mă Anturajul −
Mă duce capul. Sunt susţine. mediu propice
Inteligentă. autodistructivă. Viitor care mă
Responsabilă. Renunţ repede. asigurat/pregătire îndeamnă şi
Aspect fizic Sunt uşor superioară. stimulează să fac
plăcut. influenţabilă. Loc de muncă prostii.
Persuasivă. Sfidez asigurat. Spălarea de
Reuşesc să mă ameninţările. Lucrarea de creier.
observ detaşat şi Nu mă diplomă Mediul nu mă
să-i observ interesează dacă finalizată. ajută să-mi fac o
detaşat pe alţii. îi rănesc pe cei Aspect fizic scală de valori
Matură în apropiaţi. plăcut. proprie fără
gândire. Forţez limitele. Prieteni de conflicte în mine.
Realistă. Mă înfurii uşor. nădejde.
Curajoasă. Plâng uşor.
Mă dau peste cap
emoţiile
puternice.
Îmi pierd uşor
motivaţiile.
Manipulez pe
unii.
Foarte
pesimistă.
Încăpăţânată.
Mă simt prinsă
într-o capcană.
Lipsă de
perspectivă.
Mă izolez.
Nu ştiu
modalităţi de
relaţionare
normale.
Neîncredere.

95
 Tabelul 2. Analiza multinivelară

Nivel cognitiv Nivel Nivel subiectiv Nivel biologic

comportamental
Nu mai pot să Evitare/fuga de Deprimare. Inapetenţă.
suport să duc o acasă. Tensiune. Insomnie
astfel de viaţă. Mă izolez. Furie/mânie. primară.
Trebuie să se Mă agit. Nu pot să suport
termine odată. Nu înfrunt să mi se plângă
Nu tolerez să fiu situaţia. de milă.
evaluată global Adorm plângând. Frustrare
de către resimţită
lume/ceilalţi. începând cu
vârsta de 16 ani.

Examenul psihologic a permis analiza şi discutarea rezultatelor probelor

psihologice şi conturarea profilului psihologic, pacienta prezentând următoarele
rezultate la scalele clinice de evaluare:
• Scala Beck de autoevaluare a intensităţii sindromului depresiv: scor 38 –
depresie severă cu ideaţie suicidară;
• STAI-X1: scor 41 − anxietate medie ca stare;
• STAI-X2: scor 54 − anxietate severă ca trăsătură.
• Scala de agresivitate: 12/17 − peste prag; izolare socială: 20/30 − peste
prag (conform CAS)
Evaluarea personalităţii: impulsivitate peste prag (scor 15); scala anxietate
14/19 peste prag; comportament de tip A.
Monologul interior (nu pot să suport/trebuie să suport ) a condus la tabloul
clinic prezent: depresie severă, anxietate severă, insomnie.
Evaluarea psihiatrică şi analiza categorială (SCID II) şi dimensională a
personalităţii (TCI Cloninger) a stabilit următorul diagnostic: Episod depresiv
sever. Tulburare de personalitate borderline.

Intervenţia psihiatrică şi abordarea psihoeducaţională

Autoadministrarea medicaţiei recomandată de către psihiatru − Cipralex 20
mg/zi şi Stilnox 10 mg/seara − a fost prescripţia comportamentală îndeplinită cu
conştiinciozitate. Astfel episodul depresiv a remis în 3 luni.
A fost întocmită lista de probleme ale clientei şi ierarhizarea acesteia:
1. Cum pot să-mi recapăt încrederea în mine? Furia pe mine însămi.
2. Nu pot să mă ţin de ceva, n-am răbdare să fac ceva mult timp. Renunţ
repede din lipsa motivaţiei. Vidul interior – vreau să scap de această
senzaţie.

96
 3. Ce voi face când ajung acasă? Mă simt prinsă în capcană/fostul
anturaj.
4. Să-mi stabilesc o scară de valori clară şi neinfluenţată de cei din jur.
5. Cum pot să cunosc altă lume „normală”, oameni echilibraţi.
Abordarea terapeutică: raţional-emotivă cognitiv comportamentală a
întâmpinat dificultăţi ca lipsa de control a mediului şi lipsa unei scale de valori
autentice. În terapie au fost folosite tehnici preponderent cognitive întrucât
tulburarea este de intensitate moderată, fiind acceptat faptul că în cazurile uşoare
sau moderate predomină tehnicile cognitive, pentru ca în cazurile severe
abordarea să se facă iniţial comportamental şi ulterior prin tehnici cognitive.
Metode: maieutica, dialectica, relaxarea progresivă, hipnoterapia.
Prin abordarea psihoeducaţională pacienta a dobândit o mai bună capacitate
de control şi o mai bună gestionare a situaţiilor de criză. Întrucât la momentul
venirii în terapie se afla cu 4 luni înaintea examenului de licenţă a fost învăţată
cum să facă managementul timpului astfel încât să parcurgă întregul material
pentru licenţă. Deznodământul a fost favorabil, pacienta devenind licenţiată.
Întrucât a părăsit Clujul a cerut să fie referată către un alt psihoterapeut şi
psihiatru care să o ajute în viitor să rezolve situaţiile de criză.

Bibliografie

Beck, A.T., Freeman, A. (1990). Cognitive therapy of personality disorders.

New York: Guildford.

Bowlby, J. (1969). Attachment and loss: Volume I. Attachment. New York:

Basic Books.

Bowlby, J. (1973). Attachment and loss: Volume II. Separation: Anxiety and
anger. New York: Basic Books.

Freeman, A. (1988). Cognitive therapy of personality disorders: General

treatment considerations. În C. Perris, I.M. Blackburn, H. Perris, (eds),
Cognitive psychotherapy. Theory and practice. Heidelberg: Springer.

Herman, J.L., van der Kolk, B.A. (1987). Traumatic antecedents of borderline
personality disorder. In B.A.van der Kolk (Ed.), Psychological traunâma (pp.
111-126). Washington, DC: American Psychiatric Press.

Linehan, M.M. (1987). Dialectical behavior therapy for borderline personality

disorder: Theory and method. Bulletin of the Menninger Clinic, 51, p. 261-
276.

97
Linehan, M.M (1993). Cognitive-behavioral therapy of borderline personality
disorder. New York: Guilford Press.

Main, M., Kaplan, N., Cassidy, J. (1985). Security in infancy, childhood, and
adulthood: A move to the level of representation. Monographs of the Society
for Research on Child Development, 50, p. 66-107.

Melges, F.T., Swartz, M.S. (1989). Oscillations of attachment in borderline

personality disorder. American Journal of Psychiatry, 146, p. 1115-1120.

Young, J., Swift, W. (1988). Schema-focused cognitive therapy for personality

disorders. International cognitive therapy newsletter, 4, p. 5-7.

Zanarini, M.C, Frankenburg, F.R. (1997). Pathways to the development of

borderline personality disorder. Journal of Personality Disorders. 11 (1), p.
93-104.

98
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

INTERVENŢIE PSIHOTERAPEUTICĂ
COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ LA UN ADOLESCENT
CU TULBURARE DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ.
STUDIU DE CAZ

Gabriela Martin

Abstract: The cognitive behavioral psychotherapy applied to a teenager with

schizoid personality disorder. Case study
Personality disorders are some of the very controversial and problematic disorders
from DSM, considering that they have big prevalence and they are approached in an
ineficient manner.
This study presents the case of an 18 years old teenager who attends
psychotherapy because he is disturbed by his respiratory chronic ticks. The subject’s
general state is affected too by an acutisated chronic gastroduodenita. The subject
present also schizoid personality disorder: he has no friends, neither specific
preoccupation for boys of his age. After a psychiatric assessment, recommendations
are: counseling and monthly psychiatric checking.
During the 11 sessions of cognitive behavioral therapy, specific CBT methods and
not only were applied. After the therapy, the patient’s progress was obvious: the
target problems were ameliorated (cough reduction, psychosomatic disorders
ameliorating and social relationship improvement).

Tulburările de personalitate sunt unele dintre cele mai controversate şi

problematice tulburări din manualul de diagnostic, având în vedere faptul că au
o prevalenţă mare şi cu toate acestea nu sunt tratate eficient.
În mod tradiţional, abordările psihodinamice şi psihoterapia de lungă durată
erau considerate tratamentul propice în tulburările de personalitate (Kernberg,
1996; 2001). Scopul consta în modificarea particularităţilor şi a structurii stilului
de viaţă. Cu toate acestea, rezultatele tratamentului erau diferite chiar şi la
persoanele cu o puternică motivaţie spre schimbare (Eskedal, Demetri, 2006). În
trecut, tulburările de personalitate erau explicate exclusiv dintr-o perspectivă
psihodinamică, ca o fixaţie într-un anumit stadiu. Schimbările paradigmatice din
ultima vreme au avut un impact considerabil asupra acestor explicaţii, astfel
încât tulburările de personalitate sunt considerate o rezultantă a combinaţiei
dintre factorii biologici, psihologici şi sociali (Sperry, 1995, apud Eskedal,
Demetri, 2006). Tratamentele actuale diferă de cele utilizate în trecut prin faptul

99
că abordarea este mai ţintită şi mai structurată, iar terapeutul are un rol mai activ
în procesul terapeutic (Millon, 1996; Pretzer, Beck, 1996, citate în Eskedal,
Demetri, 2006).
Din punct de vedere al eficacităţii tratamentului, tulburările de personalitate
urmăresc categoriile de diagnostic DSM-IV-TR (APA, 2000): clusterul A
(paranoidă, schizoidă şi schizotipală), categoria rezistentă la tratament, care nu
prea beneficiază de efectele tratamentului sau nu acceptă schimbarea (Seligman,
1998).
O serie de tulburări de personalitate sunt egosintonice, adică indivizii nu au
motivaţie spre schimbare. Pornind de la acest aspect, există o mare variabilitate
între tulburările de personalitate. Indivizii cu tulburări de personalitate
egosintonice pot fi încadraţi în categoria rezistentă la tratament (paranoizii,
antisocialii, schizoizii), spre deosebire de categoria celor care caută tratament
(de ex. borderline) (Tyrer şi colab., 2003a, apud Bateman, Tyrer, 2004). Aceste
aspecte sunt importante pentru evaluarea motivaţiei pentru schimbare, aspect de
care depinde în mare măsură eficienţa unei terapii.

Modalităţi de abordare terapeutică. Dificultăţi în abordarea

psihoterapeutică

Cercetările empirice care studiază eficacitatea psihoterapiei în tulburările de

personalitate sunt puţine la ora actuală. Există câteva studii randomizate
controlate, prin urmare, sunt necesare date empirice care să ateste eficacitatea
psihoterapiei în tratamentul tulburărilor de personalitate. Există date care susţin
că psihoterapia este eficientă în general în tratamentul tulburărilor de
personalitate, dar studiile existente indică faptul că rezultatele intervenţiei diferă
între diversele forme de psihoterapie şi între diferitele tulburări de personalitate.
Meta-analizele au studiat eficienţa terapiei psihodinamice şi cognitiv-
comportamentale în tratamentul tulburărilor de personalitate. Rezultatele au
arătat că tratamentele cognitiv-comportamentale sunt eficiente în tulburările de
pe Axa II. Tyrer (2002a, apud Bateman, Tyrer, 2004) prezintă principalele
forme de intervenţie în aceste tulburări, cât şi obiectivele acestora (v. tabelul 1).

100
 Tabelul 1. Forme de intervenţie (după Tyrer, 2002)

Tipul de tratament Obiectivul tratamentului

Terapia psihodinamică Creşterea capacităţii de reflecţie, a relaţionării
interpersonale şi controlul emoţional
Terapia cognitiv- Modificarea credinţelor disfuncţionale
comportamentală
Terapia Iniţial, pentru a reduce comportamentele auto-
comportamental- distructive, ulterior controlul emoţional
dialectică
Terapia cognitiv- O mai bună înţelegere a funcţionării propriei
analitică persoane
Terapia Îmbunătăţirea comportamentelor dezadaptative
comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală

Literatura de specialitate găseşte terapia cognitiv-comportamentală în

tulburările de personalitate ca având aceeaşi eficienţă cu terapia psihodinamică.
Mai mult, rata recăderilor s-a dovedit a fi mai mare pentru terapia cognitiv-
comportamentală. Însă, efectele acesteia nu pot fi neglijate. Din perspectivă
cognitivă, modificările rezultă din alianţa colaborativă dintre pacient şi terapeut,
care încearcă împreună să surprindă „rădăcinile” schemelor dezadaptative, să
dezvolte mecanismele de coping şi oferă pacientului diferite strategii de
dezvoltare a abilităţilor. Din perspectivă comportamentală, Millon şi Davis
(2000) au identificat desensibilizarea progresivă ca o tehnică utilă pentru situaţii
în care pacientul are dificultăţi, pentru a dezvolta toleranţă. Cercetările asupra
strategiilor de tratament cognitiv-comportamentale pentru problemele de
relaţionare interpersonală au avut în vedere desensibilizarea progresivă şi
strategii de dezvoltare a abilităţilor.
Young, Klosko, şi Weishaar (2003) au arătat că dezvoltarea abilităţilor sociale
a avut un efect benefic la pacienţii care nu deţineau aceste abilităţi, dar
combinarea acestor două proceduri a fost mai eficientă decât fiecare tehnică
separat. Andrews şi colab. (1990), Hollin (1993), Antonowicz şi Ross (1994) şi
Tennant şi colab. (1999) (apud Woods, Richards, 2003) sugerează că un
tratament eficient al tulburărilor de personalitate trebuie să includă:
• o bază teoretică solidă;
• o planificare multidimensională;
• o evaluare individualizată a nevoilor;
• abordarea precisă a comportamentului problematic;

101
 • utilizarea unor tehnici comportamentale şi de învăţare socială activă şi
structurată;
• modelarea atitudinilor prosociale;
• învăţarea unor abilităţi cognitive (accent cognitiv-comportamental);
• accent pe dezvoltarea unei relaţii terapeutice funcţionale.

Studiu de caz

Studiul de faţă prezintă cazul unui adolescent de 18 ani, Adrian, care se

prezintă la psihoterapie deoarece îl deranjează ticurile cronice de tip respirator.
Starea generală a subiectului este afectată şi de o gastroduodenită cronică
acutizată. Subiectul prezintă trăsături de personalitate schizoidă, nu are prieteni
şi nici preocupări specifice băieţilor de vârsta sa (cu excepţia muncii în
gospodărie unde îşi ajută părinţii şi bunicii). În urma unei evaluări psihiatrice i
s-a recomandat consiliere psihologică şi control psihiatric lunar.
Adrian este al treilea copil, născut cu dezvoltare somatică şi psiho-intelectuală
normală. Locuieşte într-o comună clujeană, împreună cu familia extinsă. Face
naveta la Cluj-Napoca, fiind elev la un liceu clujean. A fost internat în urmă cu
ceva timp la Clinica de pediatrie III Cluj-Napoca pentru motivul: tuse seacă
persistentă. Boala a debutat în anul 2003, după un traumatism cranio-cerebral
cu pierderea cunoştinţei (câteva minute), cu strabism paralitic temporar OS,
copilul prezentând de atunci zilnic tuse seacă, iritativă, doar diurnă, mai
accentuată în sezonul rece, cu o uşoară ameliorare pe durata verii. I s-a făcut şi o
evaluare psihiatrică. A fost externat cu diagnostic de Ticuri cronice de tip
respirator, gastroduodenită cronică acutizată. I s-a recomandat consiliere
psihologică şi control psihiatric lunar.
Adrian se prezintă la terapie iniţial cu frecvenţa de două şedinţe săptămânal,
apoi, începând cu şedinţa a şaptea, o şedinţă săptămânal.
Abordarea psihoterapeutică s-a făcut iniţial comportamental şi ulterior prin
tehnici cognitive. Prin abordarea psihoeducaţională pacientul a dobândit o mai
bună capacitate de control şi o mai bună gestionare a situaţiilor de criză.
Dificultăţi: Adrian prezintă trăsături de personalitate schizoidă. Neavând
prieteni şi preocupări specifice băieţilor de vârsta sa, e dificil pentru el să înveţe
să interrelaţioneze pozitiv dacă nu are cu cine exersa (persoane de vârsta sa)
abilităţile dobândite la terapie. Nu resimte nevoia de exprimare emoţională
acceptată/cerută social conform vârstei/rolului şi statutului său.
Pe parcursul celor unsprezece şedinţe de terapie cognitiv comportamentală
s-au aplicat metode specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale şi nu
numai: maieutica, jocul de rol, dialectica, metafora terapeutică, imageria dirijată,
relaxarea progresivă, hipnoterapia. A fost evaluată prin aplicarea POMS starea
emoţională curentă la începutul fiecărei şedinţe pentru a putea aprecia progresul
şi a identifica eventual stagnarea/ regresul intervenţiei.

102
 Intervievarea clinică semistructurată (BATHE şi SWOT) a facilitat
identificarea resurselor proprii şi de mediu care facilitează schimbările, stabilirea
listei de probleme ale pacientului:
• Sunt foarte iritat pentru că tuşesc deja de trei ani şi nici un tratament nu dă
roade. (Tusea a apărut după un accident de bicicletă/ traumatism cranio-
cerebral urmat de pierderea cunoştinţei câteva minute, strabism paralitic
temporar OS.)
• Sunt nemulţumit că nu depun efort mai mult la şcoală.
• Mă îngrijorez de problemele cu stomacul.
Analiza gândurilor exprimate simultan de către Adrian (v. tabelul 2) au fost
comparate metaforic cu „lupta a doi berbeci ce au forţe egale”. Adrian a
considerat că aceştia se vor lupta până vor obosi, până la epuizare. Condiţia ca
unul să învingă este ca celălalt să slăbească în forţa loviturii. În urma
conversaţiei maieutice, Adrian a considerat că gândurile din coloana din stânga e
necesar să fie reduse în intensitate. Direct proporţional gândurile din coloana din
dreapta e necesar să fie întărite.
Lupta egală acum a gândurilor dihotomice creează vulnerabilitatea care
determină problematica: iritare, ticuri cronice de tip respitator, gastroduodenită
cronică.

Tabelul 2. Tipuri de cogniţii identificate

Cogniţii iraţionale Cogniţii raţionale

M-am săturat. Încă mai suport.
Nu sunt bun de nimic. Sunt bun măcar la un lucru.
Simt că am meritat o pedeapsă Dumnezeu nu pedepseşte.
(sunt vinovat că nu am ascultat-o
pe mama care nu mi-a dat voie
să plec cu bicicleta).

Adrian a reacţionat conform aşteptărilor la învăţarea relaxării prin modelare

comportamentală pentru a evita supraîncordarea datorată concentrării în
realizarea sarcinii (metoda Poppen). Exerciţiul de relaxare a fost urmat de
învăţarea/exersarea tehnicii respiraţiei abdominale şi ambele au fost
recomandate ca sarcină pentru acasă (înainte de adormire, în poziţie întins în
pat).
Adrian este compliant la terapie conştientizând importanţa realizării sarcinilor
date pentru acasă, completând pentru intervalul dintre şedinţe, scala de evaluare:
Situaţie/Gânduri (intensitate 0-100) /Emoţii (0-100) /Comportament (ce am
făcut/nu am făcut). Evaluarea acestor scale identifică nivelul scăzut al
inteligenţei emoţionale. În vederea dezvoltării acesteia, au fost realizate o serie
de exerciţii de dezvoltare a inteligenţei emoţionale:
• Analizarea beneficiilor emoţiilor plăcute vs. emoţiilor neplăcute.

103
 • Identificarea diferitelor tipuri de emoţii prin angajarea în diverse activităţi,
de exemplu versificarea (aceasta fiind o pasiune a lui Adrian, care reuşeşte
să compună cu uşurinţă versuri spontan, chiar şi la „comanda” colegilor de
şcoală). Iniţial Adrian nu reuşea să versifice/exprime stări de spirit
negative, apoi, pe parcursul terapiei, versificarea este reuşită şi pentru
emoţiile negative.
S-a recomandat continuarea versificării pentru facilitarea exprimării
emoţionale şi la follow-up Adrian prezintă psihoterapeutului şapte strofe în care
tematica Învierii este prezentată astfel într-una dintre strofe:
„Acum este momentul
Nu crezi că e de-ajuns
Mai stai tu azi pe gânduri?
N-ai cugetat destul?” − ca o autoreflexie retrospectivă.
În urma terapiei, progresul pacientului a fost evident: ameliorarea problemelor
ţintă (reducerea tusei, ameliorarea afecţiunilor psihosomatice şi îmbunătăţirea
relaţionării sociale – începe o relaţie de prietenie cu o fată −, reuşita în
socializare).
Problemele pentru care Adrian s-a prezentat în terapie au fost ameliorate
cognitiv şi comportamental pe termen lung. Tusea a fost eliminată fără semne de
recădere. Problemele cu stomacul nu mai sunt prezente. Performanţa şcolară se
ameliorează semnificativ, în sensul creşterii frecvenţei notelor foarte bune (10,
9) în activitatea şcolară. Adrian are acum si o ocupaţie remunerată: mecanic auto
în timpul liber rămas după cursuri.
Modificările cognitiv-comportamentale obţinute în timpul psihoterapiei sunt
stabile şi menţinute în timp îndelungat.

Bibliografie

American Psychiatric Association (APA) (2000). Diagnostic and Statistical

Manual of Mental Disorders DSM-IV-TR Fourth Edition (Text Revision).

Bateman, A.W., Tyrer, P. (2004). Psychological Treatment for Personalty

Disorder, Advances in Psychiatric Treatment, 10, p. 378-388.

Eskedal, G.A., Demetri, J.M. (2006). Etiology and Treatment of Cluster C

Personality Disorders. Journal of Mental Health Counseling, 28, p. 1-17.

Kernberg, O.F. (1996). A psychoanalytic theory of personality disorders. În J.F.

Clarkin, M.F. Lenzenweger (editori) Major theories of personality disorder:
Guilford Press: New York. p. 106-140.

104
Kernberg, O.F. (2001). Object Relations, Affects, and Drives: Toward a New
Synthesis. Psychoanal. Inq., 21, p. 604-619.

Millon, T., Davis, R. (2000). Personality Disorders in Modern Life. NY: Wiley.

Seligman, M.E.P. (1998). Learned optimism. New York: Simon and Schuster.

Woods, P., Richards, D. (2003). Effectiveness of nursing interventions in people

with personality disorders, Journal of Advanced Nursing 44(2), p. 154–172.

Young, J., Klosko, J., Weishaar, M. (2003). Schema Therapy: A Practioner's

Guide, New York, U.S.A. Guilford Pubn.

105
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

RELAŢIA DINTRE CONŞTIINCIOZITATE,

CA TRĂSĂTURĂ DE PERSONALITATE,
ŞI INTERESELE VOCAŢIONALE

Adrian V. Rus

Abstract: The relationship between conscientiousness, as a personality trait,

and vocational interests
This paper study emphasizes the importance of knowing the implication of
relationship between conscientiousness, as a personality trait (Costa & McCrae), and
vocational interests (Holland) in organisational context.

Aşa cum constată şi celebrii autori Costa şi McCrae (2006), perspectiva

trăsăturilor este cea mai veche formă abordare a personalităţii umane, reliefată
magistral în poemul Gilgamesh, considerată a fi cea mai veche naraţiune scrisă.
Astfel, personajul principal al acestei naraţiuni este descris ca fiind curajos,
arogant, dar şi înţelept sau ferm. Dacă în zilele noastre psihologii dezbat
înverşunat originea ereditară sau rolul influenţelor mediului asupra
personalităţii, sumerienii considerau că eroul lor popular, Gilgamesh, este
înzestrat cu mult curaj de către Adad, zeul furtunii (Costa, McCrae, 2006, p. 96).
De asemenea, Costa şi McCrae (2006, p. 96) privesc personalitatea din
perspectiva „diferenţelor individuale ce au tendinţa de a se prezenta sub forma
unui pattern consistent de gânduri, emoţii şi acţiuni”.
Cei mai mulţi dintre psihologii ce studiază personalitatea sunt de acord că
diferenţele interindividuale pot fi descrise folosind teoria celor cinci factori,
teorie structurată în timpul studiilor longitudinale privind îmbătrânirea ale lui
Costa şi McCrae. Aceşti doi autori subliniază faptul că trăsăturile de
personalitate rămân stabile în ciuda schimbărilor apărute în rolurile asumate, în
relaţiile interpersonale, evoluţia stării de sănătate ori în experienţele
traumatizante sau pozitive ale vieţii (Costa, McCrae, 2006, p. 99).
Modelul celor cinci factori îşi are originea în aşa numita „ipoteza lexicală” a
lui Galton (1884), potrivit căreia trăsăturile de personalitate sunt surprinse în
cuvintele utilizate de oameni pentru a se descrie unii pe alţii, cuvinte ce sunt
incluse în dicţionare (Hough, Furnham, 2003, p. 134). Acest model (în engleză
Five Factor Model) porneşte de la asumţia că personalitatea este alcătuită din
tendinţe comportamentale de bază sau trăsături. Modelul derivă din reanalizarea
dimensiunilor evaluate de Chestionarul celor 16 factori de personalitate al lui

106
Cattell (16PF) utilizându-se analiza clusterilor (Chamorro-Premuzic, Furnham,
2005, p. 17). Astfel, cele cinci domenii sau dimensiuni de personalitate propuse
de Costa şi McCrae sunt: nevrozismul (engl. Neuroticism) şi extraversiunea
(engl. Extraversion) − factori pe care şi Cattell îi descrie în chestionarul său − ,
deschiderea pentru experienţe (engl. Openness to Experience), amabilitatea
(engl. Agreableness) şi conştiinciozitatea (engl. Conscientiousness).
Modelul cu cinci factori ai personalităţii elaborat de Costa şi McCrae are la
bază un volum mare de studii empirice, fiind şi fundamentul inventarului NEO-
PI-R de evaluare a personalităţii, larg răspândit în comunitatea ştiinţifică
internaţională (Costa, McCrae, 1998), fiind considerat de autorii săi un model
uman universal (McCrae, 1992), asumpţie considerată prematură de către
Saucier şi Goldgerg (2003, p. 5).
În continuare vom prezenta o succintă descriere a factorului Conştiinciozitate
din cadrul modelului cu cinci factori, astfel:
• Conştiinciozitatea, aşa cum este prezentată de McCrae, se exprimă prin
„prezenţa scopurilor şi a abilităţii de a persevera în efortul de a le
atinge”.
• Trăsătura are puternice influenţe genetice, fiind destul de puţin prezentă la
nivelul adolescenţilor, dar creşte ca prezenţă între 18 şi 30 de ani.
• Nivelul acestei trăsături rămâne relativ stabil pe perioada vârstei adultului
şi descreşte în cazul persoanelor foarte în vârstă.
• Persoanele ce au scoruri foarte ridicate la această trăsătură tind să fie
persoane introverte (McCrae, 2004).
• În inventarul NEO-PI-R, realizat de Costa şi McCrae, sunt măsurate şase
faţete ale conştiinciozităţii, respectiv: competenţa, faptul de a fi ordonat,
responsabilitatea, lupta pentru realizare, auto-disciplina şi prudenţa
(McCrae, Costa, 1991 apud McCrae, 2004).
• Nivelele scăzute ale conştiinciozităţii pot fi interpretate ca fiind predictive
pentru tulburări psihice. Astfel, persoanele ce acţionează fără a fi
responsabile de consecinţele pe termen lung, dar şi datorită auto-
controlului scăzut, sunt predispuse la consumul de alcool şi alte substanţe.
De asemenea, pentru că ele deţin un nivel motivaţional scăzut în a-şi urma
scopurile, sunt predispuse la demoralizare şi depresie. Pe de altă parte,
persoanele cu un nivel scăzut al acestui factor, fiindcă nu au un puternic
simţ al obligaţiilor sociale, sunt probabil psihopate sau prezintă tulburarea
de personalitate antisocială (McCrae, 2004).
• Conştiinciozitatea este dimensiunea personalităţii cea mai intens asociată
cu performanţa profesională. Numeroase meta-analize confirmă faptul că
persoanele cu un nivel ridicat al conştiinciozităţii au performanţe ridicate
aproape în fiecare domeniu profesional. Astfel, coeficientul de corelaţie
între factorul conştiinciozitate şi evaluările performanţei profesionale
variază între 0,20 şi 0,30. Corelaţia este mică datorită evaluărilor
imperfecte şi datorită faptului că performanţa este condiţionată şi de alţi

107
 factori, ca: inteligenţa, pregătirea şi experienţa sau compatibilitatea cu
colegii de muncă (McCrae, 2004). În aceeaşi ordine de idei, Barrick,
Mitchell şi Stewart (2003, p. 63, 68) precizează faptul că factorii de
personalitate Conştiinciozitatea şi Stabilitatea emoţională sunt predictorii
universali ai performanţei profesionale într-o multitudine de profesii, pe
când factorii de personalitate Extraversia, Amabilitatea şi Deschiderea
pentru experienţe sunt predictori contingenţi ai acestei performanţe. În
concluzie, cunoaşterea personalităţii în contextul organizaţional este
deosebit de importantă de vreme ce, aşa cum arată şi Hogan (2004, p. 4),
există anumite limite ale flexibilităţii în contextul unui loc de muncă, fapt
ce ne face să precizăm că performanţa este asociată cu potrivirea dintre
personalitate şi mediul de muncă, aşa cum vom vedea în continuarea
prezentării noastre.
Interesele vocaţionale sunt definite de Savickas (2004, p. 657) ca trăsături de
personalitate ce „denotă un grup omogen de interese specifice, ce determină un
răspuns dispoziţional consistent, persistent şi stabil ce creşte promptitudinea de
a urma sau de a acţiona asupra unui grup particular de stimuli din mediu”.
Unul din cele mai populare modele teoretice referitoare la potrivirea persoană-
mediu (engl. person-enviroment fit) este teoria lui Holland privind personalitatea
şi alegerile vocaţionale, prin care autorul clasifică atât personalitatea, cât şi
mediul, în şase tipuri (Philips, Jome 2005, p. 128). Teoria propusă de Holland în
1969, încadrată în teoria mai largă a nevoilor (Furnham, 1999, p. 93), are la bază
un instrument de evaluare, respectiv Strong Vocational Interest Blank de la
Universitatea Standford (SVIB)(Strong, 1943, apud Holland, Rayman, 1986, p.
60) şi un articol scris de Forer în 1948 în care tratează modul cum activităţile şi
interesele favorite inferează cu personalitatea. Reţinem faptul că E. K. Strong Jr.
cataloghează interesele urmând evoluţia carierei persoanelor mai multe decenii
şi foloseşte în analizarea structurii acestora analiza factorială, considerată o
metodă de analiză aflată în stadiul de pionierat în acel moment al demersului
investigativ (Borgen, 2004, p. 648). În cele din urmă, Holland şi Whitney
propun modelul hexagonal, respectiv organizarea intereselor ocupaţionale în
şase categorii, respectiv interese de tip realist, investigativ, artistic, social,
întreprinzător şi convenţional (Holland, Rayman, 1986, p. 60). Referindu-ne la
interesele ocupaţionale, în tabelul 1 vom prezenta descrierea pe care Miclea et
al. (2006) o fac în contextul prezentării unui instrument de evaluare deosebit de
valoros, respectiv Platforma de Evaluare Psihologică Cognitrom Assessment
System (CAS).

108
 Tabelul 1. Descrierea/caracterizarea intereselor ocupaţionale
(Miclea et al., 2006):

Tipuri de
Descriere/caracterizare
interese

Tendinţa de a se îndrepta spre acele activităţi care presupun
manipularea obiectelor şi instrumentelor;
Tipul realist
Posedă aptitudini manuale, mecanice sau tehnice şi este
(R) satisfăcut de acele medii profesionale care necesită un nivel
optim de dezvoltare a acestor aptitudini (şofer, aviator,
operator, fermier etc.).

Apetit deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse forme
Tipul şi în cele mai diferite domenii (biologic, fizic, social, cultural
investigativ etc.). Are, de obicei, abilităţi matematice şi ştiinţifice şi preferă
(I) să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme (chimist,
biolog).

Atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o
Tipul artistic rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie.
(A)
Persoanele artistice sunt înzestrate cu abilităţi artistice şi
imaginaţie (muzician, poet, sculptor, scriitor etc.).

Interesat de activităţi care implică relaţionare interpersonală.

Preferă, astfel, să ajute oamenii să-şi rezolve problemele sau
Tipul social
să-i înveţe diverse lucruri, decât să realizeze activităţi care
(S)
necesită manipularea unor unelte sau maşini (profesor,
consilier, terapeut etc.).

Preferă să lucreze în echipă, însă în primul rând cu scopul de a
conduce, a dirija, a ocupa locul de lider.
Tipul

Evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă
întreprinzător
foarte dificilă, preferându-le pe acelea care îi pun în valoare
(E)
abilităţile oratorice şi manageriale (manager, agent vânzări
etc.).

Se caracterizează prin manipularea sistematică şi ordonată a
unor obiecte într-un cadru bine organizat şi definit.
Tipul
Are abilităţi funcţionăreşti şi matematice ceea ce îl face potrivit
convenţional pentru activităţi administrative.
(C)
Reuşeşte să se adapteze cu dificultate la situaţiile cu grad
ridicat de ambiguitate şi care nu au descrise cerinţe clare
(secretar, bibliotecar, funcţionar public etc.).

Influenţa teoriei propusă de Holland domină psihologia vocaţională de mai

bine de 40 de ani, autorul punând egalitate între personalitate şi interesele
vocaţionale (Borgen, 2004, p. 648). Anderson, Foster, Van Landuyt şi Tett

109
(2006), într-o investigaţie meta-analitică asupra personalităţii şi asupra
modelului lui Holland, subliniază faptul că acceptarea de sine şi prudenţa se
relaţionează cu ocupaţiile ce presupun interese realistice. De asemenea, autorii
mai amintesc faptul că ambiţia şi sensibilitatea interpersonală se relaţionează
pozitiv cu performanţa în ocupaţiile antreprenoriale, precum şi că prudenţa şi
încrederea în sine reprezintă predictori ai performanţei în ocupaţiile
convenţionale.
Scopul principal al lucrării noastre de cercetare rezidă din interesul manifestat
faţă de implicaţiile pe care factorii de personalitate şi interesele
ocupaţionale/vocaţionale îl au în contextul organizaţional românesc. Astfel,
bucurându-ne de noile instrumente de evaluare a personalităţii şi intereselor
vocaţionale (vezi Bateria de Teste CAS, Miclea et al, 2006), ne propunem să
aducem nişte date pertinente în cadrul literaturii de specialitate privind corelaţia
dintre conştiinciozitate, ca trăsătură de personalitate, şi cele şase interese
vocaţionale/ocupaţionale propuse în cadrul modelului hexagonal (Holland,
Rayman, 1986, p. 60). Prin coeficient de corelaţie înţelegem gradul de asociere
dintre conştiinciozitate, ca factor de personalitate, şi cele şase interesele
vocaţionale/ocupaţionale (Sava, 2004, p. 51). Importanţa pe care o au interesele
vocaţionale şi personalitatea în mediul organizaţional nu poate fi contestată
deoarece productivitatea sau satisfacţia profesională a unui angajat derivă din
prestarea unei munci care să se încadreze în sfera vocaţională personală a
acestuia (Savickas, 2004, p. 656), iar structura personalităţii poate facilita sau
altera această performanţă.
Ipotezele propuse în cadrul studiului nostru, şase la număr, afirmă că există o
corelaţie pozitivă şi semnificativă între conştiinciozitate, ca trăsătură de
personalitate (modelul lui Costa şi McCrae) şi fiecare din interesele
vocaţionale/ocupaţionale (modelul haxagonal a lui Holland), respectiv interesele
convenţionale, sociale, investigative, realistice, antreprenoriale şi artistice.
Prezentul studiu a fost realizat pe un eşantion de 56 de persoane, toate acestea
participând la training-ul organizat în cadrul Centrului de formare şi dezvoltare
a resurselor umane din domeniul vânzărilor din cadrul unei firme de distribuţie
din Tîrgu-Mureş, centru înfiinţat în contextul unui program privind dezvoltarea
resurselor umane şi promovarea capitalului uman (Linia de buget: RO-
2003/005-551.05.03.02 Regiunea 7 Centru).
Instrumentele de evaluare folosite în cadrul studiului nostru sunt preluate din
Platforma de Evaluare Psihologică Cognitrom Assessment System (CAS,
Miclea et al., 2006). Astfel, interesele vocaţionale/ocupaţionale au fost evaluate
folosind Chestionarul de Evaluare a Intereselor (CEI), acest chestionar
evaluând interesele unei persoane, adică preferinţele cristalizate ale acesteia
pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Pe de altă parte,
conştiinciozitatea, ca trăsătură de personalitate, a fost evaluată folosind
chestionarul Five -Factor Personality Inventory (FFPI, Hendriks, Hofstee, de
Raad şi Angleitner, apud Miclea et al., 2006) din cadrul aceleiaşi platforme de

110
evaluare. Acest chestionar evaluază cei cinci superfactori, şi anume
extraversiunea, amabilitatea, conştiinciozitatea, stabilitatea emoţională şi
autonomia, fiind un instrument adaptat pentru populaţia din România.

În urma testării ipotezelor prezentate mai sus, folosind coeficientul de

corelaţie Spearman, se remarcă o serie de situaţii în care ipoteza nulă este
respinsă. Prezentăm în tabelul 2 corelaţiile obţinute în urma prelucrării datelor.

Tabelul 2. Coeficienţii de corelaţie a rangurilor ρ (Spearman)

între conştiinciozitate şi cele şase interesele ocupaţionale

Interese ρ p
convenţionale 0,31 <0,05
sociale 0,27 <0,05
investigative 0,39 <0,01
realistice 0,39 <0,01
antreprenoriale >0,05
artistice

Rezultatele prezentate surprind faptul că superfactorul conştiinciozitate

corelează pozitiv şi moderat cu interesele convenţionale, sociale, investigative şi
realistice. De asemenea, subliniem faptul că nu se constată corelaţii
semnificative statistice între superfactorul conştiinciozitate şi interesele
antreprenoriale şi artistice. Mai jos prezentăm o scurtă interpretare a datelor în
situaţia existenţei unei corelaţii între variabile. Astfel, persoanele care obţin un
scor ridicat la factorul conştiinciozitate:
• sunt caracterizate prin faptul că respectă normele şi regulile, sunt ordonate,
îşi planifică acţiunile, se străduiesc să facă totul bine şi sunt persoane de
încredere, tind să prezinte interese convenţionale, fiind caracterizate prin
abilitatea de manipulare sistematică şi ordonată a unor obiecte într-un
cadru bine organizat şi definit;
• tind să prezinte interese sociale, adică tind să fie interesate de activităţi care
implică relaţionare interpersonală, preferând astfel să ajute oamenii să-şi
rezolve problemele sau să-i înveţe diverse lucruri;
• tind să prezinte interese investigative, fiind caracterizate printr-un apetit
deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai
diferite domenii;
• tind să prezinte interese realistice, fiind caracterizate prin tendinţa de a se
îndrepta spre acele activităţi care presupun manipularea obiectelor şi
instrumentelor, aceste persoane posedând aptitudini manuale, mecanice
sau tehnice.
Acest pattern de corelaţii este foarte probabil să fie „cauzat” de eşantionul de
subiecţi evaluat, toate aceste persoane muncind în comerţ. Pentru o înţelegere

111
mai adecvată a specificului personalităţii lucrătorilor din comerţ, ne propunem
să evaluam în viitor modul cum conştiinciozitatea se relaţionează cu interesele
vocaţionale din perspectiva performanţei profesionale.

Bibliografie

Anderson, M., Foster, J., Van Landuyt, C., Tett, R. (2006). Meta-Analitic
Investigation of Personality of Personality and Hollands’ RIASEC Model.
Hogan Assesment System, Inc.,
http://hogan.dev.adeasy.com/_hoganweb/documents/MetaAnalyticInvestigation
.pdf (accesat în 14 aprilie 2007).

Barrick, M.R., Mitchell, T.R., Stewart, G.L. (2003). Situational and

Motivational Influences on Trait-Behavior Relationship. Personality and
Work: Reconsidering the Role of Personality in Organizations, San Francisco,
Jossey-Bass.

Borgen, F. H. (2004). Vocational Interests. În: C.D. Spielberger (editor),

Encyclopedia of Applied Psychology. Vol. 3. Oxford, Boston Elsevier
Academic Press.

Chamorro-Premuzic, T., Furnham, A. (2005). Personality and Intelectual

Competence. Mahwah, New Jersey, Lawerence Erlabaum Associates,
Publishers.

Costa, P.T., McCrae, R.R. (1998). Six approach to the explication of facet-level
traits: exemples from conscientiousness. European Journal of Personality, 12,
p. 117-134.

Costa, P.T., McCrae, R.R. (2006). Trait and Factor Theories. În: J.C. Thomas,
D.L. Segal, M. Hersen (editori), Comprehensive Handbook of Personality and
Psychopathology. Vol. 1. Personality and Everyday Functioning. New Jersey,
John Wiley & Sons, Inc.

Furnham, A. (1999). Personality at Work: The Role of Individual Differences in

the Workplace. London , Routledge.

Hogan, R. (2004). Personality Psychology for Organizational Researchers. În:

B. Schneider, D.B. Smith (editori), Personality and Organnizations. New
Hillsdale, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Inc.

112
Holland, J.L., Rayman, J.R. (1986). The Self-Directed Search. În: W.B. Walsh,
S.H. Osipow (editori), Advances In Vocational Psychology. Volume I: The
Assessment of Interests. Hillsdale, New Jersey, Lawrence Erlbaum
Associates, Inc.

Hough, L.M., Furnham, A. (2003). Use of Personality Variables in Work

Settings. I.B. Weiner, W.C. Borman, D.R. Ilgen, R.J. Klimoski (editori),
Handbook of Psychology. Volume 12. Industrial and Orgynizational
Psychology. New Jersey, John Wiley & Sons.

McCrae, R.R. (1992). Openness to Experience as a Basic Dimension of

Personality. Paper presented at the Annual Convention of the American
Psychological Association (100th, Washington, DC, August 14-18, 1992).

McCrae, R.R. (2004). Conscientousness. În: C.D. Spielberger (editor),

Encyclopedia of Applied Psychology. Vol. 1, Oxford, Boston, Elsevier
Academic Press.

Miclea, M., Porumb, M., Szentgorgy, Z., Porumb, D., Cotârlea P. (2006).
Platforma de evaluare psihologică Cognitrom Assessment System (CAS).
Ghid de Utilizare. Versiunea 1.1. Cluj-Napoca, Casa de Editură ASCR.

Philips, S.D., Jome, L.M. (2005). Vocational Choice: What Do We Know ?

What Do We Need to Know? În: W.B. Walsh, M.L. Savickas (editori),
Handbook of Vocational Psychology: Theory Research, and Practice.
Mahwah, NJ, Lawrence Erlbaum Associates.

Saucier, G., Goldgerg, L.R. (2003). The Structure of Personality Attributes. În:
M.R. Barrick, A.M. Ryan (coordonatori), Personality and Work:
Reconsidering the Role of Personality in Organizations, San Francisco
Jossey-Bass.

Sava, F. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologică: Metode statistice

complementare. Cluj-Napoca, Editura ASCR.

Savickas, M.L. (2004). Vocational Psychology. Overview. În: C.D. Spielberger

(editor), Encyclopedia of Applied Psychology. Vol. 3. Oxford; Boston,
Elsevier Academic Press.

113
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

FACTORI DE INFLUENŢARE
A GRADULUI DE PARTICIPARE SOCIALĂ
ÎN CAZUL STUDENŢILOR DIN ANII TERMINALI
DE LA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Dan Octavian Rusu

Abstract: Factors with influences level for the social involvement in the case
of social workers students
This paper emphasize the role of self esteem, interpersonal thrust and social
involvement namely by the voluntary activity behavior, played in the processes of the
social workers identity. The subjects of this study were students from the Faculty of
Sociology and Social Work from “Babeş-Bolyai” University.
Used research tools: the questionnaire, in case of the assessment process for the
level of self-esteem and the level of interpersonal thrust; and voluntary activity in the
frame of non-profit organizations for the social involvement.
The criteria used in the selection process of the subjects were the students in the
last year of faculty.
The results shows some interesting statistical correlations: the subjects with o low
level of self-esteem, measured by the variables likes self image confidence and the
feeling of being precious has a low level of thrust in other people, avoid to be
involved in the charitable or voluntary actions organized by the NGO-s and refuse to
be involved in legal protest like streaks or meetings. On the other hand the subject
with o high level of self confidence, personal values and personal quality we’ll be
more trustful in other people and involved in voluntary activities. The reason used to
explain why this people with high level of self esteem are not involved in voluntary
activity it’s the lake of time or the lake of confidence in the Romanian social system.

Consideraţiile teoretice critice ale lui Krappman asupra imaginii de sine

din perspectiva conceptului identităţii

În viziunea lui Parsons, conceptul de identitate este dezvoltat pe ideea că,

personalitatea individuală se foloseşte de procedee deosebite, unice în simpla
alegere a rolurilor, iar în acest caz nu este nevoie ca eul să încerce să-şi păstreze
identitatea (Krappman, 1980). Krappman (1980) consideră că punctul lui de
vedere în ceea ce priveşte analiza identităţii este extrem de logic; conform
acestuia identitatea reprezintă performanţa realizată de individ cu scopul
implicării în acţiunea socială comună şi în comunicare, precizând că identitatea
este ceva dinamic şi nu trebuie confundată cu imaginea „rigidă” pe care o are

114
individul despre sine. Abordările lui Gouldner (1963), Miller (1963) şi Schachtel
(1961) − conform criticii lui Krappman − pun un semn de egalitate între
identitatea umană şi o imagine de sine stereotipizată, care poate fi descrisă
independent de interacţiunile în care se angajează indivizii. Analizând abordările
psihanalitice (Freud, Hartmann, Erickson, I.L. Rubins) autorul consideră că
identitatea este prea strâns legată de autostereotipii şi de anumite identificări,
concepute prea rigid. Concluzionând, Krappman accentuează nevoia unei
abordări mai complexe, mai dinamice a identităţii, fără a o reduce, mai mult a o
echivala cu imaginea de sine a individului, dar nu exclude posibilitatea şi nevoia
de studiere a identităţii sociale a indivizilor. Identitatea fiind activizată în special
în interacţiuni, aceasta poate fi observată şi studiată empiric şi în situaţii
experimentale, iar studiul de faţă porneşte tocmai de la acest considerent.

Consideraţii teoretice asupra conceptului stimei de sine

Nivelul stimei de sine influenţează performanţele în toate activităţile.

Mecanismul circularităţii cauzale arată faptul că cei cu o înaltă apreciere de sine
au o mai mare încredere, se mobilizează mai mult şi au rezultate mai bune, ceea
ce întăreşte părerea bună despre sine, iar la subiecţii cu o stimă de sine scăzută
există atât o încredere, cât şi o mobilizare mai redusă, ceea ce sporeşte riscul
insucceselor, determinând astfel o viziune negativă persistentă asupra propriei
persoane. Este greu de spart acest cerc vicios, deoarece s-a constatat că în timp
ce indivizii cu o ridicată stimă de sine îşi interpretează succesele în moduri
diferite, apelând la o gamă largă de atribuiri, şi se comportă mai variat, cei cu o
stimă de sine scăzută au comportamente şi autoatribuiri mai restrânse şi deci
mult mai previzibile (Maxwell, Dickman, 2007).
Individul, ca membru al unei echipe de muncă sau al unei organizaţii, aduce
cu sine o serie întreagă de elemente, trebuinţe proprii pe care şi le doreşte
satisfăcute. Odată realizat acest deziderat subiectul va avea şi motivaţia să
reuşească în ceea ce priveşte activitatea care o desfăşoară. În felul acesta,
indiferent de structura organizatorică şi de existenţa sau inexistenţa echipei,
calităţile personale cu care individul vine într-o instituţie pentru a-şi desfăşura
activitatea sunt determinante pentru performanţele realizate ca angajat al firmei
(Sinclair et al., 2005; Taylor, 1989).
Fiecare persoană îşi face o idee despre sine. Această percepţie pe care fiecare
dintre noi o are asupra propriei persoane, se formează ţinând cont de opiniile şi
aprecierile colectivului, în situaţii de grup, în activităţi colective (munca, şcoala,
etc.), sau în relaţiile zilnice cu ceilalţi. Sesizarea imaginii de sine în viziunea
celorlalţi este numită metapercepţie. Înainte de a fi însuşite, interiorizate,
aprecierile colectivului devin vizibile în contactele interpersonale. Dar fiecare
adolescent sau tânar face parte simultan din mai multe grupuri care se
intersectează: familia, grupa de studenţi, colectivul de muncă, formaţia culturală,

115
echipa sportivă, anturajul prietenilor etc. În acest fel, unităţii imaginii de sine i
se opune multiplicitatea imaginilor sociale (Chelcea, Iluţ, 2003).
Se poate face distincţie între imaginea socială de sine, adică opinia, aprecierea
grupului cunoscută de subiect, şi imaginea de sine, adică cum se vede subiectul
pe el însuşi. Cele două reprezentări sunt genetic strâns legate (Radu, 1994).
Festinger (1957), consideră că, prin compararea socială, dobândim informaţii
despre noi înşine, comparându-ne calităţile cu aceleaşi calităţi întâlnite la cei din
jur, dar nu oricine dintre cei din jur este ales ca etalon, ca persoană de
comparaţie. Aceste persoane trebuie să fie similare şi relevante pentru cel care
se autoevaluează. Analiza în acest caz se poate face:
• „în sus” (upward), adică ne evaluăm prin comparaţie cu cineva mai bun
decât noi în acea privinţă
sau
• „în jos” (downward), adică comparaţia se face cu cineva mai slab, ceea ce
conferă o anumită stare de confort
Strategiile comportamentale sunt: alegerea situaţiei sau a persoanelor de
contact, afişarea anumitor indicatori de identitate care „recomandă” celor din jur
modul în care subiectul doreşte să fie tratat. Aceşti indicatori sociali trebuie să
fie controlabili şi să solicite răspunsuri precise, bine stabilite din partea celor din
jur, pentru a putea fi folosiţi cu succes în strategiile de confirmare a conceptului
de sine (Baron, 1998; Ibanez, 1997).
Strategiile cognitive sunt: atenţia selectivă, părtinitoare (oamenii acordă
atenţie doar feedback-urilor care le confirmă conceptul de sine), reamintirea
selectivă, părtinitoare (oamenii tind să-şi amintească mai mult acele informaţii
care le confirmă conceptul de sine) şi interpretarea selectivă, părtinitoare
(oamenii interpretează sau dau crezare feedback-urilor primite în aşa fel încât
prin aceasta să-şi confirme propriile păreri) (Baron, 1998).

Consideraţii teoretice asupra conceptului de încredere interpersonală

Într-o o sinteză a peste 60 de studii despre încredere, McKnight şi Chervany

(1996) constată o varietate extrem de mare asupra definiţiilor acestui concept.
Cei doi autori disting: intenţia de încredere, comportamentul de încredere,
credinţele de încredere.
• Intenţia de încredere reprezintă măsura în care o parte are voinţa de a
depinde de o altă parte, într-o anumită situaţie, având sentimentul unei
relative siguranţe, chiar dacă sunt posibile şi consecinţe negative. Intenţia
de încredere este diferită de încrederea bazată pe frică şi conceptele de
control şi putere.
• Comportamentul de încredere este măsura în care o parte depinde în
mod voit de o alta într-o anumită situaţie, în ciuda unor posibile consecinţe

116
 negative. În timp ce intenţia se referă la voinţa de a depinde,
comportamentul de încredere are în vedere dependenţa propriu-zisă.
• Credinţele de încredere constituie măsura în care o parte crede că
cealaltă parte este de încredere (credibilă) într-o anumită situaţie.
Credibilitatea presupune că cineva este competent şi vrea să acţioneze în
interesul altcuiva.
Se poate observa, aşadar, o relaţie de cauzalitate între cele trei constructe, în
sensul în care credinţele determină intenţia şi aceasta comportamentul de
încredere.
Încrederea nu este un sentiment ocazional sau o intuiţie incidentală; ea
reprezintă o opinie concretă cu o expresie concretă. Ca în cazul oricărei opinii, o
persoană nu o adoptă şi nu o manifestă pe baza unui capriciu, ci pe baza unui
raţionament, care poate fi o generalizare falsă sau o premisă falsă. De aceea, este
foarte importantă înţelegerea raţionamentului care stă la baza opiniei unei
persoane, mai ales dacă ne propunem să convingem acea persoană să-şi schimbe
opinia.
Printre multe alte dimensiuni ale încrederii, putem distinge între încredere
orizontală şi încredere verticală (Bădescu, 2001; Bretzer, 2002; Uslaner,
2002).
Încrederea orizontală apare între actori egali din punct de vedere social sau
politic şi se referă atât la indivizi, cât şi la organizaţii. Încrederea orizontală
poate fi, atât generalizată, atunci când oamenii au, în general, încredere în alţi
oameni, cât şi particulară, când oamenii au încredere în alţi oameni pe baza unor
anumite criterii. Cea de-a doua categorie, încrederea verticală, apare între
inegali (ca între indivizi şi instituţii). Încrederea cetăţenilor în armată, în justiţie,
în biserică sau în guvern sunt exemple în acest sens.
Hardin (2000) afirmă că ar trebui să ne concentrăm atenţia asupra
credibilităţii, mai degrabă decât asupra încrederii, fie că e vorba de indivizi sau
de organizaţii. Dacă ne referim la organizaţiile publice, încrederea este atributul
cetăţenilor, în timp ce credibilitatea aparţine organizaţiilor. Dacă se doreşte să se
schimbe ceva, atunci va fi avută în vedere credibilitatea. Nu este de dorit o
creştere a încrederii fără o evoluţie similară, în prealabil, a credibilităţii.
Încrederea implică aşteptarea că cel în care se are încredere nu este doar motivat,
dar are şi competenţa să realizeze acţiunea pentru care i se acordă încredere
(Maxwell, Dickman, 2007).
Studiile despre încrederea interpersonală, în 61 de ţări, printre care şi
România, precizează că încrederea interpersonală este o caracteristică relativ
stabilă a societăţilor şi reflectă întreaga moştenire istorică a comunităţilor,
inclusiv factori economici, religioşi, politici etc. (Inglehart, 1999). România se
înscrie în grupa ţărilor ortodoxe şi foste comuniste, caracterizate de un nivel
scăzut al încrederii interpersonale.

117
 Ipotezele cercetării

Ipoteza 1: Între nivelul de încredere în sine al indivizilor şi nivelul încrederii

interpersonale există o legătură de asociere.
Ipoteza2: Persoanele cu un grad ridicat de autoeficacitate tind să aibă în mai
mare măsură atitudini de implicare civică sau de voluntariat decât cele cu grad
scăzut de autoeficacitate.

Eşantionul de subiecţi

Lotul cercetat este reprezentat de un grup de 35 de studenţi ai Facultăţii de

Sociologie şi Asistenţă Socială din localitatea Cluj-Napoca, aleşi aleator,
criteriul de selecţionare fiind acela ca ei să fie în ultimul an de pregătire
universitară.

Metode, instrumente şi tehnici utilizate în cercetare

Metoda folosită în cercetare a fost ancheta sociologică (Rotariu, Iluţ, 2006) şi

s-a realizat cu contribuţia studentei Kalauz Gabriella. Chestionarele au fost
înmânate personal studenţilor din anul IV ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă
Socială, secţia Asistenţă socială, şi recuperate după două zile de la ziua
înmânării. Am construit un chestionar adaptat după BOP 2007 editat de OSF şi
Ann Vernon, „Autoaprecierea”, cu ajutorul caruia am evaluat nivelul stimei de
sine al subiecţilor, nivelul încrederii interpersonale, precum şi gradul participării
la acţiuni de voluntariat.

Analiza datelor

Pentru cercetarea relaţiei dintre încrederea în sine şi încrederea interpersonală,

din ipoteza 1, s-a folosit testul χ2, cu corecţia pentru continuitate. S-a obţinut
χ2(1)=13,157 (p=0,000). Rezultatele arată că încrederea scăzută în sine se
asociază cu încrederea interpersonală scăzută (v. Tabelul 1). Atunci când stima
de sine e crescută, şansele ca încrederea în ceilalţi oameni să existe sunt mari.
Creşterea stimei de sine ar fi primul pas care ar trebui făcut pentru a creşte şi
nivelul încrederii interpersonale.
Am constatat, în plus, că din totalul celor 23 de studenţi care au o atitudine
pozitivă faţă de sine, mai mult de jumătate (15) au încredere că îşi vor găsi un
loc de muncă, cu ajutorul cuiva, în timp ce dintre cei 12 subiecţi nemulţumiţi de
propria persoană doar un sfert (3) au încredere că îşi vor găsi un loc de muncă
dacă se bazează pe oamenii pe care îi cunosc.

118
 Tabelul 1. Asocierea dintre încrederea în sine şi încrederea interpersonală

Mulţumire de sine Are încredere în cei Total

mai mulţi dintre
oameni
Da Nu
mai degrabă acord 21 2 23
mai degrabă dezacord 3 9 12
Total 24 11 35

În ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză, variabilele folosite au fost

autoeficacitatea şi faptul că sunt sau nu membri ai unor asociaţii sau organizaţii
non-profit. Testul χ2 cu corecţia pentru continuitate arată existenţa unei asocieri
semnificative statistic între variabile: χ2(1)=10,719; p=0,001. În tabelul 2 se
poate vedea că dintre cei 28 de subiecţi care au un sentiment de autoeficacitate
ridicat (80% din totalul subiecţilor), majoritatea, adică 24, sunt membri ai unor
asociaţii sau organizaţii non-profit. Iar dintre cei 7 studenţi care nu se consideră
capabili să îndeplinească sarcini la fel de bine ca alţii (20% din cei investigaţi),
doar unul activează ca voluntar.

Tabelul 2. Asocierea dintre autoeficacitate şi

participarea la acţiuni de voluntariat

Sunt capabil(ă) să Sunt membru al unei Total

îndeplinesc sarcini la asociaţii sau
fel de bine ca alţii organizaţii non-profit
Da Nu
mai degrabă acord 24 4 28
mai degrabă dezacord 1 6 7
Total 25 10 35

Subiecţii au invocat motivele pentru care nu s-au implicat deloc sau destul de
mult în activităţi de voluntariat, în timpul anilor de studenţie. Principalul motiv
este lipsa de timp. Al doilea motiv invocat a fost lipsa încrederii în sistemul din
România, iar pe locul trei a fost încrederea scăzută în sine. Urmează: motivaţia
scăzută, absenţa beneficiilor pe care le pot avea studenţii în urma implicării în
forme de voluntariat şi încrederea scăzută în astfel de asociaţii şi în organizaţiile
non-profit.
Analizând tabelul 3, care se referă la sentimentul de inutilitate pe care îl
resimte studentul uneori şi eventualitatea în care ar (mai) participa la semnarea
sau susţinerea unei petiţii, se poate afirma că nu există legătură între cele două

119
variabile, având în vedere faptul că, dintre cei 14 subiecţi (40% din eşantion)
care au răspuns cu „mai degrabă acord” la întrebarea: „Uneori mă simt complet
inutil”, jumătate ar semna şi jumătate nu ar semna, în timp ce majoritatea celor
care au ales varianta de răspuns „mai degrabă dezacord” (19 din 21) ar semna.

Tabelul 3. Asocierea dintre sentimentul de inutilitate

pe care îl resimte studentul uneori şi eventualitatea în care ar (mai) participa
la semnarea sau susţinerea unei petiţii

Uneori se simte Ar (mai) participa la Total

complet inutil(ă) semnarea sau
susţinerea unei petiţii
Da Nu
mai degrabă acord 7 7 14
mai degrabă dezacord 19 2 21
Total 26 9 35

În urma analizei tabelului 4, cu referire la participarea studenţilor la

demonstraţii legale, mitinguri, grevă, am constatat că indiferent de gradul de
prudenţă faţă de ceilalţi oameni, cam 60% dintre subiecţi nu participă la astfel de
acţiuni.

Tabelul 4. Asocierea dintre prudenţa în relaţiile cu ceilalţi oameni şi

participarea la demonstraţii legale, miting, grevă

Prudent în relaţiile cu Participare la Total

ceilalţi oameni demonstraţii legale,
miting, grevă
Da Nu
Da 9 16 25
Nu 4 6 10
Total 13 22 35

Concluzii

Cercetarea efectuată în localitatea Cluj-Napoca confirmă ipotezele formulate.

Pornind de la rezultatele obţinute în cercetare, se poate afirma că, în general,
există o asociere semnificativă între stima de sine, încrederea interpersonală şi
gradul de participare la acţiuni de voluntariat. Astfel, subiecţii care au o stimă de
sine scăzută (stimă care a fost evaluată prin variabilele: mulţumirea de sine şi
sentimentul că posedă calităţi) au un nivel de încredere redusă în ceilalţi oameni
şi abordează un comportament de neimplicare în acţiuni de voluntariat

120
organizate de organizaţiile non-profit. Pe de altă parte, cei care sunt mulţumiţi
de sine şi au un sentiment crescut al valorii şi calităţilor pe care le posedă, au un
nivel de încredere ridicat în ceilalţi oameni şi se implică mai mult în acţiuni de
voluntariat.
Suferinţele provocate de o stimă de sine scăzută sunt de mai multe feluri şi se
pot întinde pe diferite planuri. În acest sens, pot afirma că o stimă de sine
scăzută are efecte negative asupra multor paliere ale existenţei: asupra
dezvoltării personale, asupra eficienţei în locul de muncă.
Pentru a creşte nivelul încrederii interpersonale şi rata implicării în acţiuni de
voluntariat a studenţilor de la Facultatea de Asistenţă Socială a Universităţii
„Babeş-Bolyai”, precum şi performanţa lor în viitoarea muncă de asistent social,
trebuie crescut nivelul stimei de sine.
Stima de sine este extrem de importantă pentru o bună atitudine a angajatului
faţă de activitatea sa. Persoanele cu o stimă de sine dezvoltată vor dori să-şi
îmbunătăţească continuu mediul de lucru. De asemenea, sunt gata să-şi asume
riscuri pentru că au încredere în ideile şi competenţele lor. Aceşti oameni au
aşteptări mai mari de la viaţă şi de la ei înşişi. Sunt dispuşi să lucreze în echipă
pentru că sunt încrezători în puterea lor de implicare şi în abilitatea lor de a-şi
aduce aportul. Este ştiut faptul că, alimentând şi dezvoltând stima de sine a
angajaţilor, probabilitatea ca ei să reuşească în îndeplinirea corectă a sarcinilor
este mai mare decât probabilitatea ca ei să eşueze.

Bibliografie

Baron, R. (1998). Exploring in Social Psychology. Boston, Allyn and Bacon.

Bădescu, G. (2001). Participare politică şi capital social în România. Teză de

doctorat, Coordonator Traian Rotariu, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-
Napoca.

Bretzer, Ylva Noren. (2002). How can institutions better explain political trust
than social capital do? Prepared for delivery at the XIII Nordic Political
Science Association Meeting, Aalborg, Danemarca.

Chelcea, S., Iluţ, P. (2003). Enciclopedie de Psihosociologie. Bucureşti. Editura

Economică.

Festinger, L. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance, Stanford University

Press.

Gouldner, A.W. (1963). Roles, Identities and Categories. În U.K. Merton

(redactor). Modern Sociology, New York, Hancourt.

121
Hardin, R. (2000). The Public Trust. În S. Pharr, R. Putnam, Disafected
Democracies. What’s Troubling the Trilateral Countries, PUP.

Ibanez, T. (1997). Ideologie şi relaţii intergrupuri. În R.Y. Bourhis, Stereotipuri

discriminare şi relaţii intergrupuri, Iaşi, Editura Polirom.

Inglehart, R. (1999). Trust, Well-Being and Democracy. În M. Warren (ed.),

Democracy and Trust, CUP.

Krappman, L. (1980). Az identitás szociológiai dimenziói. (Dimensiunile

sociologice ale identităţii). Szociológiai füzetek, vol. 21, p. 14-99.

Maxwell, R., Dickman, R. (2007). The Elements of Persuasion: Use

Storytelling to Pitch Better, Sell Faster & Win More Business. New York:
Harper Collins.

Miller, J. (1963). The Study of Social Relations. Identity and Social Interaction.
New York, McGraw-Hill.

Mcknight, H., Chervany, N. (1996). The Meaning of Trust. Paper presented at

Organizational Behavior division meeting of the Academy of Management,
University of Minnesota.

Radu, I. (1994). Psihologie socială, Cluj-Napoca, Editura Exe.

Rotariu, T., Iluţ, P. (2006). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, teorie şi

practică. Iaşi, Editura Polirom.

Schachtel, E.G. (1961). On Alineated Concept of Identity. American Journal of

Psychoanalysis, vol. 21, p. 120–127.

Sinclair, R.R., Tucker, J.S., Cullen, J.C., Wright, C. (2005). Performance

Differences Among Four Organizational Commitment Profiles, Journal of
Applied Psychology, vol. 90, 6, p. 1.

Taylor, R. G. (1989). The role of trust in labor-management relations.

Organization Development Journal, summer, p. 85-89.

Uslaner, E. (2002). The Moral Foundations of Trust, Cambridge University

Press.

122
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

INVESTIGAREA EFICACITĂŢII PE TERMEN SCURT

A UNUI PROGRAM DE PREVENŢIE PRIMARĂ
PENTRU DEZVOLTAREA
COMPETENŢELOR SOCIAL-EMOŢIONALE
ALE COPIILOR PREŞCOLARI

Catrinel A. Ştefan

Abstract: Short-term effectiveness of a primary prevention program for the

development of social-emotional competencies in preschool children
A theoretical framework for the development of children’s social behavior is
provided by the integrated model of emotion processes and cognition in social
information processing. Based on this approach, we developed an intervention
program, which was designed to develop emotional and social competencies in 5-
year-old preschool children (N=52). In order to assess the effectiveness of the
program, we used a quasi-experimental design with multiple measurement tools
(observation, questionnaire, experimental procedure) and multiple observers
(experimenter, teacher, parent). The intervention yielded significant differences
between the experimental and control group on almost all measures in the expected
direction. The only measures which did not show a significant effect on the
intervention were the social competence questionnaire completed by parents.
Besides statistic significance, the size effects were in the medium and large range,
providing further practical relevance for the intervention. In sum, the intervention
proved its short-term effectiveness. However, more data on medium and long-term
effects are needed in order to draw conclusions. Also, we suggest a higher
involvement of parents in such programs in order to ensure the generalization of
acquired social behaviors.

Cadrul paradigmatic care a încercat să explice achiziţionarea

comportamentelor sociale este reprezentat de paradigma social-cognitivă, în
cadrul căreia s-a dezvoltat un model integrat al cogniţiilor şi emoţiilor în
procesarea stimulilor sociali la copii (Crick, Dodge, 1994; Lemerise, Arsenio,
2000). Acest model oferă cadrul conceptual necesar pentru explicarea
dezvoltării unor competenţe asociate cu adaptarea optimă la contextul social şi
introduce ideea conform căreia emoţiile reprezintă procese relativ distincte de
componenta cognitivă (Izard, 2001).
Această perspectivă este susţinută de introducerea conceptului de competenţe
social-emoţionale, deoarece calitatea interacţiunilor sociale (de exemplu,
popularitatea, relaţiile de prietenie, acceptarea colegilor) este legată în mare

123
măsură de relaţia percepută între emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi de
capacitatea de a emite un răspuns comportamental adecvat (Arsenio,
Cooperman, Lover, 2000; Denham et al., 2001; Sebanc, 2003). Cu toate că
relaţia dintre competenţele emoţionale şi cele sociale a fost constant evidenţiată
(Eisenberg, 2001), în prezent majoritatea intervenţiilor vizează populaţia clinică,
reprezentată de copii şi adolescenţi cu tulburări comportamentale (Sukhodolsky,
Kassinove, Gorman, 2004), în timp ce aspectul de prevenţie a comportamentelor
antisociale a fost mai puţin urmărit (Nation et al., 2003). Mai mult, aşa cum
observau Izard (2002), Benga şi Miclea (2001) există puţine programe de
prevenţie validate şi aproape nici unul dintre acestea nu vizează relaţia cogniţii-
emoţii în contextul comportamentelor sociale ale preşcolarilor (Lemerise,
Arsenio, 2000).
Din aceste considerente prezentate anterior, având drept cadru conceptual
modelul integrat al cogniţiilor şi emoţiilor derivat din paradigma social-
cognitivă, ne-am propus dezvoltarea şi implementarea unui program de
prevenţie a agresivităţii la copiii preşcolari. Am urmărit în acest sens dezvoltarea
competenţelor social-emoţionale prin stabilirea unor obiective bazate pe
identificarea unor ancore comportamentale specifice acestei categorii de vârstă
(pentru detalii, vezi Descrierea cercetării).
Premisa de la care am pornit a fost aceea că dezvoltarea competenţelor social-
emoţionale are efecte pozitive, constituind pe de o parte factor protector
împotriva dezvoltării psihopatologiei în adolescenţă sau în viaţa adultă
(Greenberg et al., 2003; Webster-Stratton, Reid, 2003; Kelly et al., 2005), iar pe
de altă parte facilitează adaptarea copiilor la cerinţele şcolii (school readiness)
(Linares et al., 2005).
Aşadar, scopul acestei cercetări a fost dublu. Ea a urmărit: 1) validarea pe
termen-scurt a unui program de prevenţie pentru copiii preşcolari; şi 2)
evaluarea relevanţei intervenţiei din punct de vedere ecologic.

Descrierea cercetării

Participanţi
În această cercetare au fost incluşi iniţial 56 de copii, proveniţi de la Grădiniţa
nr. 26 din Cluj-Napoca, cu vârste cuprinse între 4-5 ani. Cei 56 de participanţi
au provenit din două grupe din această grădiniţă, iar una dintre grupe a fost
aleasă pentru intervenţie, în mod aleator. În fiecare dintre grupuri a fost inclus
un număr relativ egal de fete şi băieţi.
Lotul final a fost alcătuit din 52 de copii (câte 26 în ambele loturi), deoarece 3
copii din lotul experimental au fost excluşi din analiza finală întrucât au luat
parte la mai puţin de 75% din numărul total al şedinţelor de intervenţie, în timp
ce pentru unul dintre copiii din lotul de control nu s-au putut obţine date pentru
măsurătorile post-intervenţie.

124
 Design-ul intervenţiei
Design-ul intervenţiei este de tip cvasi-experimental (vezi tabelul 1) cu două
variabile independente: momentul evaluării (pre- şi post-intervenţie) şi tipul de
grup (experimental, de control).

Tabelul 1. Design-ul cvasi-experimental al cercetării

Momentul
Tipul testării Pre-intervenţie Post-intervenţie
de grup
Grup experimental
Grup de control

Implementarea intervenţiei
În continuare, sunt prezentate pe scurt aspecte legate de implementarea
programului de prevenţie.
A. Resurse umane. Intervenţia a fost realizată de către psiholog, unele
activităţi care urmăresc întărirea comportamentelor vizate implicând sprijinul
educatorilor, în vederea asigurării unei intervenţii cât mai eficiente.
B. Durata intervenţiei. Implementarea propriu-zisă a programului a avut o
durată de 5 luni, activităţile fiind realizate în 2-3 şedinţe săptămânale, fiecare a
câte 20-25 de minute. Evaluarea intervenţiei s-a realizat atât înainte de iniţierea
intervenţiei, cât şi imediat după încheierea acesteia. Fiecare perioadă de evaluare
a durat două săptămâni, interval în care s-au administrat instrumentele descrise
mai jos.

Tabelul 2. Obiectivele specifice ale intervenţiei

şi sumarizarea strategiilor utilizate

Obiective specifice Tehnici şi strategii

1.să recunoască emoţiile proprii şi ale
celorlalţi;
2. să indentifice cauzele şi
consecinţele trăirilor emoţionale;
3. să dezvolte strategii de reglare
emoţională adecvate vârstei;
3. să identifice situaţiile conflictuale;
4. să rezolve eficient conflictele prin
strategii adecvate vârstei;
5. să dezvolte interacţiuni cu alţi copii
prin iniţierea jocurilor de grup.
Tehnici comportamentale: întăriri,
pedepse (administrarea consecinţelor,
excluderea), utilizarea regulilor în
interacţiunile de grup etc.
Tehnici socio-cognitive: jocul de rol,
modelarea etc.
Tehnica „broscuţei ţestoase” –
reglarea emoţională.
Rezolvarea de probleme pentru
soluţionarea conflictelor.

125
 C. Tipul de intervenţie. În condiţiile în care acesta este un program de
prevenţie primară s-a realizat intervenţie de grup.
D. Metode şi strategii utilizate. Metodele şi strategiile utilizate au fost
derivate din obiectivele specifice ale programului de prevenţie (v. tabelul 2).
În continuare, vom descrie pe scurt instrumentele utilizate în acest sens.

Instrumente
Recunoaşterea emoţiilor. Cunoştinţele despre emoţii au fost testate cu ajutorul
unei versiuni modificate a unei sarcini de tip experimental Affective Knowledge
Test (AKT; Denham, 1986, apud Denham et al., 2002). În această cercetare s-a
utilizat una dintre componentele acestei sarcini, respectiv aceea care evaluează
capacitatea de etichetare corectă a emoţiilor. Sarcina copiilor a constat în
identificarea emoţiilor ilustrate sub formă de smiley-face (Barnett, 1984, apud
Roberts, Strayer, 1997). Copiilor li s-a cerut să spună cum se simt ei atunci când
arată precum respectivul smiley-face. Emoţiile vizate au fost bucuria,
surprinderea, tristeţea, teama şi furia. Fiecare răspuns corect a fost cotat cu un
punct, iar răspunsurile incorecte cu 0 puncte, astfel încât fiecare participant a
putut înregistra un scor între 0 şi 5 puncte.
Expresivitatea emoţională. Expresivitatea emoţională a fost testată cu ajutorul
unui protocol de observaţie, în care au fost operaţionalizate separat
expresivitatea emoţională pozitivă şi cea negativă. Prin expresivitatea
emoţională negativă se înţelege în acest caz totalitatea emotţiilor negative
experienţiate, cum ar fi tristeţea, teama, preocuparea sau dezgustul. O categorie
separată în cadrul expresivităţii emoţionale negative a fost reprezentată de
reacţiile emoţionale de furie. Expresivitatea emoţională indiferent de tipul de
expresie a fost codată conform procedurii descrise de Roberts şi Strayer (2004).
Aceste reacţii emoţionale au fost evaluate pe parcursul a două sesiuni de joc,
fiecare a câte 20 de minute, cu ajutorul unei camere Panasonic NV-GS35.
Reacţiile emoţionale ale fiecărui copil au fost codate de către doi evaluatori,
astfel încât s-au obţinut următorii coeficienţi Cohen: K=0,91 pentru
expresivitatea emoţională pozitivă, K=0,88 pentru expresivitatea emoţională
negativă şi K=0,94 pentru furie. Înregistrările au fost codate la intervale de 10
secunde, în care intervalele impare au fost utilizate pentru observarea emoţiilor
şi cele pare pentru înregistrarea datelor (apud Roberts, Strayer, 2004).
Empatia. Componenta verbală a empatiei a fost măsurată cu ajutorul unei
sarcini experimentale adaptate după Roberts şi Strayer (1997). Am utilizat
pentru fiecare dintre cele două categorii de emoţii (pozitive vs. negative), câte
două poveşti însoţite de desene care să ilustreze emoţiile personajelor din
poveştile respective. Am optat pentru acest tip de materiale spre deosebire de
Roberts şi Strayer (1997), deoarece copiii preşcolari sunt mai bine familiarizaţi
cu contextele emoţionale ale poveştilor în comparaţie cu cele de tip casetă video
şi, în plus, familiaritatea contextului poate să activeze exprimarea empatică.

126
 Pentru fiecare tip de emoţie (pozitive vs. negative) au existat două condiţii de
prezentare: două poveşti cu conţinut emoţional pozitiv (bucurie, surpriză) şi
două poveşti cu conţinut emoţional negativ (tristeţe, teamă). Ordinea de
prezentare a povestirilor a fost contrabalansată: jumătate dintre copii au ascultat
mai întâi povestirile cu conţinut emoţional pozitiv şi apoi cele negative, iar
cealaltă jumătate viceversa, iniţial povestirile cu conţinut emoţional negativ şi
apoi cele pozitive.
În vederea cuantificării răspunsurilor, copiilor li s-a cerut „să se gândească
cum s-ar simţi dacă ar fi el/ea în locul personajului”. Dacă subiectul nu a optat
pentru o anumită emoţie, atunci pentru a facilita detectarea emoţiilor, s-a utilizat
o scală de tip smiley-face (Barnett, 1984, apud Roberts, Strayer, 1997) cu
ajutorul căreia să indice emoţia personajului. Acestă a doua modificare de
procedură, prin includerea scalei de tip smiley-face, a fost făcută pentru a facilita
obţinerea unor răspunsuri, chiar şi în cazul în care copiii nu au vocabularul
suficient de dezvoltat.
Reacţia empatică verbală a fost cuantificată prin numărul reacţiilor empatice
consistente cu situaţia personajelor din poveste, mai exact numărul de emoţii
etichetate corect. Astfel, s-au acordat 0 puncte dacă reacţia copilului a fost
neutră sau inconsistentă cu emoţia personajului, 1 punct dacă reacţia acestuia nu
a fost consistentă, dar a făcut parte din aceeaşi categorie de emoţii (de exemplu,
bucurie sau surprindere) şi 2 puncte dacă răspunsul verbal empatic este
consistent cu cel al personajului din poveste.
Cea de-a doua componentă a empatiei evaluată prin reacţia facială a fost
cuantificată pe baza descrierilor emoţiilor conform Sistemului de codare facială
propus de Izard, Doucherty şi Hembree (1983, apud Roberts, Strayer, 1997).
Acordarea punctelor se realizează după aceleaşi criterii ca şi în cazul reacţiilor
verbale.
Reacţia empatică facială a fost înregistrată după aceeaşi procedură utilizată
de Roberts şi Strayer (1997), concomitent cu înregistrarea reacţiilor verbale prin
intermediul unei camera de luat vederi montată astfel încât să fie îndreptată spre
faţa copilului în mod nonintruziv.
Comportamentul prosocial. Comportamentul prosocial a fost evaluat prin
intermediul scalei cu acelaşi nume din Teacher Report of Social Behavior
(Sebanc, 2003). Scala conţine 6 itemi (de exemplu: „Cooperează cu ceilalţi
copii.”; „Îşi împarte jucăriile cu ceilalţi copii.”), cotaţi pe o scală de tip Likert de
la 1 la 5, unde 1 înseamnă „foarte rar” şi 5 „foarte des”. Scala a fost completată
atât de educatori, cât şi de părinţi. Consistenţa internă evaluată prin coeficientul
α-Cronbach, a relevat următoerele valori α=0,91 pentru scala comportamentului
prosocial varianta pentru educatori, respectiv α=0,75 pentru aceeaşi scală
varianta pentru părinţi.
Agresivitatea. S-au evaluat mai multe forme ale agresivităţii: fizică, verbală,
relaţională şi neînţelegerile privind poziţia obiectelor (object-position struggles).
În acest sens s-a utilizat acelaşi chestionar Teacher Report of Social Behavior

127
(Sebanc, 2003), incluzând scala de agresivitate manifestă alcătuită din 7 itemi
(de exemplu, „Ameninţă alţi copii că-i va bate sau îi va lovi.”; „Ia fără
permisiune jucăriile celorlalţi copii.”) şi scala de agresivitate relaţională,
alcătuită din 6 itemi (de exemplu, „Spune unui copil că nu se va juca cu el decât
dacă acesta face ce îi spune.”; „Spune/interzice altora să se mai joace sau să fie
prieteni cu unul dintre colegi.”). Aceste două scale au fost cotate asemănător
scalei de comportament prosocial descrisă mai sus şi a fost completată atât de
educatori, cât şi de părinţi. Coeficientul de consistenţă internă pentru scala
agresivităţii manifeste varianta pentru educatori a fost α=0,95, respectiv α=0,88
pentru varianta pentru părinţi. Pentru scala de agresivitate relaţională s-au
obţinut α=0,93 în cazul variantei pentru educatori şi α=0,84 în varianta pentru
părinţi.

Rezultatele cercetării

Eficacitatea intervenţiei pentru dezvoltarea competenţelor emoţionale

Rezultatele obţinute pentru recunoaşterea emoţiilor indică o distribuţie

simetrică, în care mediile şi abaterile standard pentru faza pretest sunt: m=1,92 şi
σ=1,23 pentru grupul experimental şi m=1,88 şi σ=1,14 pentru grupul de control,
în timp ce în faza posttest s-au obţinut următorii indici: m=4,23 şi σ=0,71 pentru
grupul experimental, respectiv m=2,54 şi σ=2,54 pentru grupul de control.
Prelucrările statistice pe baza ANOVA au arătat faptul că a existat un efect
semnificativ al variabilei momentul evaluării (pretest vs. posttest)
[F(1,25)=71,78; p<0,05], cât şi un efect semnificativ al variabilei tipul de grup
(experimental vs. control) [F(1,25)=16,82; p<0,05]. Testele post-hoc Bonferroni
au relevat diferenţe semnificative între grupul de experimental şi cel de control,
în favoarea grupului experimental [t=4,09; p<0,05], acesta din urmă identificând
cu mai multă acurateţe etichetele verbale ale emoţiilor.
În cazul expresivităţii emoţionale pozitive au fost obţinute următoarele medii
şi abateri standard în pretest: m=9,07 şi σ=1,78 pentru grupul experimental şi
m=9,19 şi σ=2,02 pentru cel de control, în timp ce în posttest m=10,73 şi σ=1,63
pentru grupul experimental şi m=9,23 şi σ=1,75 pentru cel de control.
Pentru expresivitatea emoţională pozitivă a fost identificat un efect
semnificativ al momentului testării [F(1,25)=24,54, p<0,05], respectiv un efect
semnificativ al grupului [F(1,25)=3,98; p<0,05]. Mai exact, grupul experimental
a manifestat semnificativ mai multă expresivitate emoţională pozitivă
(manifestarea facială a bucuriei) pe parcursul interacţiunilor cu colegii faţă de
lotul de control [Bonferroni t=2,12; p<0,05].
Pentru expresivitatea emoţională negativă s-au obţinut următorii indicatori
statistici: pretest m=3,34 şi σ=1,91 pentru grupul experimental, m=3,11 şi

128
σ=1,79 pentru cel de control, respectiv m=2,42 şi σ=1,13 pentru grupul
experimental, m=2,76 şi σ=1,10 pentru cel de control în posttest.
Statistica inferenţială pentru expresivitatea emoţională negativă a relevat un
efect semnificativ al momentului testării [F(1,25)=5,14, p<0,05], însă
nesemnificativ al tipului de grup [F(1,25)=0,30, p>0,05]. Acest aspect este în
concordanţă cu predicţiile noastre şi se datorează faptului că scopul nostru nu a
fost suprimarea exprimării emoţiilor negative, ci acela de a-i învăţa pe copii
să-şi gestioneze în mod adecvat reacţiile de furie.
În ceea ce priveşte furia, ca şi componentă a expresivităţii emoţionale
negative au reieşit următorii indicatori pentru pretest: m=1,03 şi σ=1,11 pentru
grupul experimental, m=1,19 şi σ=1,09 pentru cel de control, iar în posttest
m=0,42 şi σ=0,64 pentru grupul experimental şi m=0,96 şi σ=0,87 pentru cel de
control.
Pentru variabila dependentă reprezentată de exprimarea furiei, s-a obţinut
efect semnificativ al variabilei momentul testării [F(1,25)=6,06, p<0,05] şi efect
semnificativ al variabilei grup [F(1,25)=3,92, p<0,05]. Analizele post-hoc, au
relevat medii semnificativ mai mici în posttest faţă de pretest [Bonferroni
t=2,47; p<0,05] la grupul experimental comparativ cu cel de control.
Pentru dimensiunea cognitivă a empatiei s-au obţinut pentru momentul
pretest: m=5,53 şi σ=1,13 pentru grupul experimental şi m=5,31 şi σ=1,46 pentru
grupul de control, iar pentru posttest m=6,76 şi σ=0,65 pentru grupul
experimental şi m=5,15 şi σ=1,34 pentru grupul de control.
În ceea ce priveşte componenta verbală a empatiei, s-a constatat un efect
semnificativ al variabilei momentul evaluării [F(1,25)=5,98; p<0,05], precum şi
un efect semnificativ al variabilei tip de grup (experimental vs. control)
[F(1,25)=14,02; p<0,05]. Analizele post-hoc au confirmat direcţia diferenţelor,
reacţiile emoţionale empatice de tip verbal fiind semnificativ mai mari în cazul
grupului experimental [Bonferroni t=6,78; p<0,05].
Dimensiunea emoţională a empatiei evaluată în pretest prezintă următoarele
valori ale indicatorilor statistici: m=2,53 şi σ=0,94 pentru grupul experimental şi
m=2,42 şi σ=1,30 pentru grupul de control. Pentru faza post-intervenţie, mediile
şi abaterile standard sunt m=3,92 şi σ=1,26 pentru grupul experimental şi
m=2,76 şi σ=1,55 pentru cel de control. Metoda ANOVA cu măsurători repetate
a relevat pentru componenta emoţională a empatiei efectul semnificativ al
variabilei momentul evaluării (pretest vs. posttest) [F(1,25)=15,95; p<0,05] şi
efectul semnificativ al variabilei tipul de grup (experimental vs.control)
[F(1,25)=5,02; p<0,05]. Testele post-hoc au indicat direcţia diferenţelor
constatate: media răspunsurilor empatice emoţionale empatice este semnificativ
mai mare în cazul grupului experimental faţă de cel de control [Bonferroni
t=2,03; p<0,05].
Pentru a verifica în ce măsură intervenţia a avut şi relevanţă ecologică, am
luat în considerare mărimea efectului intervenţiei calculată prin coeficientul d al
lui Cohen. Mărimile efectului au variat între 0,56-0,88 indicând faptul că

129
intervenţia a avut relevanţă ecologică medie sau mare, ceea ce sugerează faptul
că metodele alese şi implementarea acestora au atins scopurile propuse. Pe de
altă parte este evident faptul că acolo unde intervenţia a vizat achiziţionarea unor
cunoştinţe declarative, cum ar fi denumirea emoţiilor, efectele intervenţiei au
fost mai relevante, cum este cazul recunoaşterii emoţiilor şi al manifestării
verbale a empatiei.

Eficacitatea intervenţiei pentru dezvoltarea competenţelor sociale

În vederea evaluării competenţelor sociale, am utilizat două surse de

informaţii: părinţii şi educatorii. Aceştia au completat un chestionar privind
frecvenţa comportamentelor prosociale ale copiilor, a agresivităţii manifeste şi a
celei de tip relaţional.
Mediile şi abaterile standard pentru evaluările comportamentului prosocial
realizate de educatori pentru pretest sunt: m=13,92 şi σ=2,19 pentru grupul
experimental şi m=12,42 şi σ=2,36 pentru grupul de control, în timp ce în
posttest m=15,06 şi σ=3,67 pentru grupul experimental şi m=12,96 şi σ=2,40
pentru grupul de control.
Evaluările educatorilor au indicat faptul că intervenţia a avut impactul aşteptat
în ceea ce priveşte toate variabilele măsurate. Astfel, copiii din grupul
experimental au manifestat semnificativ mai multe comportamente prosociale
(cooperare, împărţirea jucăriilor etc.) faţă de grupul de control [F(1,25)=5,66;
p<0,05; Bonferroni t=2,40; p<0,05].
Pentru evaluările realizate de către părinţi în ceea ce priveşte
comportamentele prosociale, valorile indicatorilor statistici în pretest sunt
m=14,88 şi σ=2,76 pentru grupul experimental şi m=14,53 şi σ=14,53 pentru
grupul de control, iar în posttest m=15,03 şi σ=2,40 pentru grupul experimental
şi m=15,00 şi σ=2,33 pentru grupul de control. Evaluările comportamentului
prosocial de către părinţi au evidenţiat un efect nesemnificativ al momentului
evaluării [F(1,25)=0,42; p>0,05], dar şi efect nesemnificativ al variabilei tip de
grup [F(1,25)=0,15; p>0,05].
Evaluările educatorilor privind agresivitatea manifestă în pretest au relevat
m=15,61 şi σ=5,95 pentru grupul experimental şi m=15,46 şi σ=5,73 pentru
grupul de control, în timp în posttest acestea au fost m=12,53 şi σ=4,51pentru
grupul experimental, respectiv m=15,03 şi σ=4,15 pentru cel de control.
Statistica inferenţială a evidenţiat efectul semnificativ al variabilei tip de grup
[F(1,25)=4,38; p<0,05], iar testul post-hoc a demonstrat faptul că frecvenţa
comportamentelor de agresivitate manifestă a scăzut semnificativ în cazul
grupului experimental comparativ cu cel de control [Bonferroni t=2,36; p<0,05].
Evaluările părinţilor în ceea ce priveşte agresivitatea manifestă relevă
următoarele valori ale mediilor şi abaterilor standard în pretest: m=13,80 şi
σ=5,07 pentru grupul experimental şi m=12,19 şi σ=4,84 pentru cel de control, în

130
timp ce în faza posttest, acestea sunt m=11,42 şi σ=3,18 pentru grupul
experimental şi m=11,92 şi σ=4,59 pentru cel experimental. Statistica
inferenţială a relevat efecte principale nesemnificative pentru variabila tip de
grup [F(1,25)=0,15; p>0,05]. Acest lucru sugerează faptul că între cele două
grupuri nu au existat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte frecvenţa
agresivităţii manifeste.
Mediile şi abaterile standard pentru agresivitatea relaţională evaluată de către
educatori în etapa pretest au fost m=13,92 şi σ=5,50 pentru grupul experimental
şi m=14,53 şi σ=5,47 pentru grupul de control, iar în faza posttest s-au obţinut
m=12,30 şi σ=5,32 pentru grupul experimental, respectiv m=14,64 şi σ=4,11
pentru grupul de control. Prelucrările statistice ulterioare, au relevat un efect
semnificativ momentului evaluării [F(1,25)=4,20; p<0,05], dar şi efect
semnificativ al tipului de grup [F(1,25)=3,89; p<0,05]. Prelucrările statistice
post-hoc au relevat medii semnificativ mai mici ale grupului experimental
comparativ cu cel de control [Bonferroni t=2,00; p<0,05], ceea ce sugerează
faptul că intervenţia şi-a atins scopul în ceea ce priveşte reducerea frecvenţei
agresivităţii relaţionale.
Indicatorii statistici pentru evaluările părinţilor în pretest au fost m=11,42 şi
σ=4,20 pentru grupul experimental şi m=12,15 şi σ=3,77 pentru grupul de
control, respectiv în posttest m=10,88 şi σ=3,15 pentru grupul experimental,
m=11,96 şi σ=3,95 pentru cel de control. Statistica inferenţială a evidenţiat
lipsa unui efect semnificativ atât al variabilei momentul evaluării
[F(1,25)=0,34; p>0,05], cât şi a unui efect semnificativ al variabilei grup
[F(1,25)=1,15; p>0,05].
Aşa cum am arătat, în mod consistent evaluările părinţilor au evidenţiat lipsa
unor diferenţe semnificative între grupul experimental şi cel de control în ceea
ce priveşte toate variabilele măsurate: comportament prosocial, agresivitate
verbală sau manifestă. Acest rezultat poate fi o consecinţă a faptului că părinţii
nu au fost implicaţi în acest program. În plus, este posibil ca rezultatele
intervenţiei să nu se fi generalizat şi în alte contexte decât cel al grădiniţei,
acolo unde comportamentele prosociale vizate nu au fost întărite.
În ceea ce priveşte mărimile efectului, am constatat că acestea variază între
0,56-0,75. Aceste rezultate sugerează faptul că relevanţa practică a intervenţiei a
fost medie. În acest caz constatăm o simetrie cu mărimile efectelor obţinute
pentru competenţele emoţionale. După cum se poate observa, mărimile efectelor
sunt medii, iar în acest caz comportamentele au presupus achiziţionarea unor
cunoştinţe procedurale şi nu declarative aşa cum s-a întâmplat în cazul
variabilelor pentru care mărimea efectului a fost mare.

131
 Discuţii şi concluzii

Conform rezultatelor obţinute, programul de prevenţie şi-a dovedit

eficacitatea pe termen scurt, atât din punct de vedere statistic, cât şi ecologic,
ceea ce sugerează faptul că un astfel de program poate fi utilizat cu succes în
prevenţia comportamentelor inadecvate ale preşcolarilor.
În al doilea rând, este evident că pentru generalizarea comportamentelor
vizate prin intervenţie este necesară implicarea părinţilor, nu numai cea a
educatorilor (Nelson, Westhues, MacLeod, 2003; Roberts et al., 2006). De altfel
toate programele de educaţie timpurie care au avut succes au presupus trei nivele
de intervenţie:
1. activităţi pentru copii;
2. program de dezvoltare a competenţelor parentale (parenting);
3. program de dezvoltare a competenţelor educatorilor.
O altă sursă importantă pentru interpretarea eficacităţii unei intervenţii este
dată de relevanţa instrumentelor de măsurare alese. Pentru o imagine cât mai
completă asupra unui asemenea demers este recomandabilă utilizarea mai
multor tipuri de măsurători pentru aceeaşi variabilă (Nelson, Westhues,
MacLeod, 2003; Webster-Stratton, Reid, 2003). Un astfel de demers riguros,
utilizând mai multe instrumente şi mai multe perspective, ne permite să
extragem inferenţe mai sigure cu privire la eficacitatea intervenţiei.
Datele pe care le avem până în acest moment nu ne permit să extragem
concluzii privind eficacitatea pe termen lung a intervenţiei (Izard, 2002; Nation
et al., 2003). Un astfel de set de date ar putea să sugereze măsura în care copiii
implicaţi în asemenea programe beneficiază de pe urma acestora şi pe termen
lung. Mai exact, în ce măsură aceşti copii dezvoltă mai puţine probleme de
sănătate mentală şi se adaptează mai bine la cerinţele şcolare.

Bibliografie

Arsenio, W.F., Cooperman, S., Lover, A. (2000). Affective predictors of

prescholers’ aggression and peer acceptance: direct and indirect effects.
Developmental Psychology, 36 (4), p. 438-448.

Benga, O., Miclea, M. (2001). New trends in development and cognition. În: O.
Benga, M. Miclea (editori), Development and cognition. Cluj-Napoca,
Editura Presa Universitară Clujeană.

Crick, R.N., Dodge, K.A. (1994). A review and reformulation of social-

information-processing mechanisms in children’s social adjustment.
Psychological Bulletin, 115, p. 74-101.

132
Denham, S., Mason, T., Caverly, S., Schmidt, M., Hackney, R., Caswell, C.,
DeMulder, E. (2001). Preschoolers at play: co-socialaziers of emotional and
social competence. International Journal of Behavioral Development, 25, p.
90-101.

Denham, S.A., Blair, K.A., Schmidt, M.S., Blair, K., DeMulder, E., Caal, S.
(2002). Preschool understanding of emotions: contributions to classroom
anger and aggression. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 43, p.
901-916.

Eisenberg, N. (2001). The core and correlates of affective social competence.

Social Development, 10 (1), p. 121-124.

Greenberg, M.T., Weissberg, R.P., O'Brien, M.U., Zins, J.E., Fredericks, L.,
Resnick, H., Elias, M.J. (2003). Enhancing school-based prevention and
youth development through coordinated social, emotional, and academic
learning. American Psychologist, 58 (6/7), p. 466-474.

Izard, C.E. (2001). Emotional intelligence or adaptive emotions? Emotion, 1(1),

p. 249-257.

Izard, C.E. (2002). Translating emotion theory and research into preventive
interventions. Psychological Bulletin, 128 (5), p. 796-824.

Kelly, B., Longbottom, J., Potts, F., Williamson, J. (2005). Applying emotional
intelligence: exploring the Promoting Alternative Thinking Strategies
curriculum. Educational Psychology in Practice, 20 (3), p. 221-241.

Lemerise, A.E., Arsenio, C.R. (2000). An integrated model of emotion processes

and cognition in social information processing. Child Development, 71, p.
107-118.

Linares, L.O., Rosbruch, N., Stern, M.B., Edwards, M.E., Walker, G., Abikoff,
H.B., Alvir, J.M.I. (2005). Developing cognitive-social-emotional
competencies to enhance academic learning. Psychology in the Schools, 42
(4), p. 405-418.

Nation, M., Crusto, C., Wandersman, A., Kumpfer, A., Seybolt, D., Morrissey-
Kane, E., Davino, K. (2003). What works in prevention – principles of
effective prevention programs. American Psychologist, 58 (6), p. 449-456.

133
Nelson, G., Westhues, A., MacLeod, J. (2003). A meta-analysis of longitudinal
research on preschool prevention programs for children. Prevention and
Treatment, 6, p. 1-25.

Roberts, C., Mazzucchelli, T., Studman, L., Sanders, M.R. (2006). Behavioral
family intervention for children with developmental disabilities and
behavioral problems. Journal of Clinical Child and Adolescent Psychology,
35 (2), p. 180–193.

Roberts, W., Strayer, J. (1996). Empathy, emotional expressiveness, and

prosocial behavior. Child Development, 67, p. 449-470.

Roberts, W., Strayer, J. (1997). Facial and verbal measures of children’s

emotions and empathy. International Journal of Behavioral Development, 20
(4), p. 627-649.

Roberts, W., Strayer, J. (2004). Empathy and observed anger and aggression in
five-year olds. Social Development, 13, p. 1-13.

Sebanc, A.M. (2003). The friendship features of preschool children: links with
prosocial behavior and aggression. Social Development, 12 (2), p. 249-268.

Sukhodolsky, D.G., Kassinove, H., Gorman, B.S. (2004). Cognitive-behavioral

therapy for anger in children and adolescents: a meta-analysis. Aggression
and Violent Behavior, 9, p. 247-269.

Webster-Stratton, C., Reid, J.M. (2003). Treating conduct problems and

strengthening social and emotional competence in young children: the Dina
Dinosaur Program. Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 2 (3), p.
130-143.

134
.Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

DEZVOLTAREA PROGRAMELOR
DE PREVENŢIE PRIMARĂ PENTRU DEZVOLTAREA
COMPETENŢELOR EMOŢIONALE ŞI SOCIALE
ALE PREŞCOLARILOR:
CONSIDERAŢII CONCEPTUALE ŞI PRACTICE

Catrinel A. Ştefan, Kállay Éva, Mircea Miclea

Abstract: Designing primary prevention programs for the development of

preschooler’s emotional and social competencies: conceptual and practical
considerations
“Emotional intelligence” has been found to be essential for adaptation in adult life.
This type of intelligence roots in the development of emotional and social
competence especially during the preschool years. These competencies are
protective factors against the development of psychopathology in middle childhood
and adolescence, as well as key factors for ensuring school readiness and later
academic success. Because of their involvement in maintaining mental health and
successful intrapersonal and interpersonal adaptation, they are thought to represent
important sources for the development of early education programs. Although
extensive fundamental research on the topic has proven the benefits of developing
emotional and social competencies, only a few validated prevention programs have
been yet conceived. Consequently, we suggest the development of a primary
prevention program targeting the development of emotional and social competencies
in preschool children without psychopathology. We believe that the success of such a
preventive intervention can be achieved by designing activities for the development
of emotional and social competencies, which can be used by both parents and
teachers. We also found that many childhood problems may be caused by
inappropriate childrearing practices. In order to address interpersonal risk factors we
suggest the use of a teacher and parent training program for the development of (i)
adult interpersonal abilities (stress management, communication, problem-solving
and decision making); and (ii) parent-child and teacher-child relationship. Based on
previous research, we believe that a three level intervention (child, parent, and
teacher) is best suited for the success of such a preventive intervention.

O preocupare din ce în ce mai frecventă este legată de măsura în care oamenii

pot să-şi menţină sănătatea mentală şi să se adapteze la cerinţele din ce în ce mai
complexe din mediu. Într-o lume caracterizată de schimbări rapide, de nevoia de
a ne adapta din mers la acestea, menţinerea echilibrului emoţional poate părea o
sarcină din ce în ce mai dificilă. Rolurile multiple pe plan profesional, personal
şi social sunt diversificate şi ca urmare necesită mai multe resurse. La o scurtă

135
trecere în revistă a literaturii de specialitate, se constată faptul că adaptarea în
viaţă adultă îşi are originea în copilărie. Deşi această inferenţă este logică,
procesul de dezvoltare fiind unul continuu, pe parcursul întregii vieţi, uneori este
mai dificilă stabilirea unei legături între etapele de dezvoltare. Acest lucru se
datorează în principal faptului că cercetările realizate pe populaţia adultă
operează cu concepte diferite decât cele realizate pe copii, ceea ce face de multe
ori dificilă stabilirea unor relaţii între conceptele utilizate.
Scopul acestei lucrări este multiplu: 1) identificarea abilităţilor adultului care
stau la baza menţinerii sănătăţii mentale; 2) identificarea „prerechizitelor” din
copilăria timpurie care cresc capacitatea de adaptare în viaţa adultă; 3) stabilirea
factorilor care pot reprezenta surse de risc pentru dezvoltarea psihopatologiei în
viaţa adultă; şi 4) identificarea modalităţilor practice prin care se poate dezvolta
capacitatea de adaptare a copiilor şi adulţilor.

IQ versus „Inteligenţă emoţională”

Multă vreme psihologia a fost dominată de teoriile care considerau că

principala sursă a adaptării în viaţa adultă este coeficientul de inteligenţă.
Abordări mai recente au demonstrat faptul că ceea ce denumim „inteligenţă”
reprezintă mai degrabă o serie de abilităţi domeniu-specifice, care sunt
predictive mai degrabă pentru performanţa şcolară (academică), fiind
răspunzătoare pentru explicarea a maximum 30% din varianţa acestui criteriu.
Această observaţie nu este surprinzătoare în condiţiile în care s-a constatat că
multe persoane cu „inteligenţă peste medie” au avut dificultăţi în adaptarea
emoţională şi socială (Goleman, 2001).
Multă vreme emoţiile au fost considerate subiacente cogniţiilor. Abordări cum
ar fi teoria funcţionalistă a emoţiilor accentuează rolul emoţiilor per se în
adaptare (Izard, 2001). Altfel spus, emoţiile sunt de fapt combinaţia mai multor
modificări survenite la nivel subiectiv, cognitiv, biologic şi comportamental
(Lemeni, Miclea, 2004). Cu toate acestea, indiferent de valenţa emoţiilor
(pozitive sau negative), ele pot facilita sau periclita adaptarea individului. Astfel,
atât emoţiile pozitive, cât şi cele negative pot fi funcţionale − facilitând
adaptarea individului − sau disfuncţionale − împiedicând adaptarea individului
la situaţie.
Începând cu anii ′90, cercetările din psihologia sănătăţii s-au orientat din ce în
ce mai mult către identificarea factorilor relevanţi în sanogeneză (Salovey,
Mayer, 1990; Goleman, 1995). S-a observat că utilizarea eficientă a
informaţiilor cu încărcătură emoţională are un rol deosebit în procesul adaptării
şi în menţinerea stării de bine (Salovey, Mayer, 1990). Aceste abilităţi au fost
denumite Inteligenţă Emoţională. Definirea acestui concept a ridicat destul de
multe probleme, mai ales datorită faptului că este multidimensional. Salovey şi
Mayer (1990) au definit Inteligenţa Emoţională ca fiind reprezentată de

136
abilităţile în baza cărora un individ poate discrimina şi monitoriza emoţiile
proprii şi ale celorlalţi, precum şi de capacitatea acestuia de a utiliza informaţiile
deţinute pentru a-şi ghida propria gândire şi comportamentul (Chapman, 2001).
Pe scurt, putem spune că abilitatea unei persoane de a se adapta cerinţelor
vieţii şi de a face faţă situaţiilor problematice depinde de funcţionarea integrată a
abilităţilor sale emoţionale, sociale şi a funcţiilor cognitive (Salovey, Woolery,
Mayer, 2002).

Competenţele emoţionale şi sociale ale preşcolarilor, prerechizite pentru

adaptarea în viaţa adultă

Odată ce a devenit evident faptul că nu doar abilităţile cognitive, ci şi emoţiile

joacă un rol deosebit de important în adaptarea în viaţa adultă, întrebarea la care
vom încerca să răspundem este care sunt originile Inteligenţei Emoţionale?
Numeroase cercetări au condus la constatarea că dezvoltarea optimă a
competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor în perioada preşcolară este
predictivă pentru reducerea riscului de a dezvolta probleme de adaptare. Înainte
însă de a aprofunda rolul acestor competenţe, este important să le definim.
Competenţa emoţională este definită drept capacitatea de a conştientiza şi
interpreta emoţiile proprii şi ale celorlalţi, precum şi abilitatea de reglare
emoţională, respectiv capacitatea de a monitoriza, evalua şi gestiona trăirile
emoţionale în situaţiile cu încărcătură emoţională (Saarni, 2001; Denham, 2006).
Pe de altă parte, Competenţele sociale reprezintă manifestarea unor
comportamente adecvate şi acceptate din punct de vedere social, care au
consecinţe pozitive asupra persoanelor implicate şi permit atingerea unor
scopuri (Caldarella, Merrel, 1997; Mendez, McDermott, Fantuzzo, 2002).
În general, literatura de specialitate utilizează termenul de competenţe social-
emoţionale pentru a sugera relaţia dintre cele două categorii de competenţe.
Modelele teoretice testate prin procedeul statistic al analizei de cale sugerează
faptul că achiziţionarea competenţelor emoţionale este predictivă pentru
capacitatea de a manifesta comportamente acceptabile, dezirabile din punct de
vedere social (Roberts, Strayer, 2004). De altfel, competenţele sociale se
dezvoltă în mare măsură ca urmare a procesului de socializare a emoţiilor.
Studiile arată că formarea şi menţinerea relaţiilor interpersonale sunt influenţate
de capacitatea de reglare emoţională şi de exprimarea adecvată a emoţiilor. Pe
de altă parte, capacitatea noastră de a respecta regulile este consecinţa abilităţii
de a tolera situaţiile de frustrare şi de a utiliza strategii de reglare emoţională
adecvate.
Studii longitudinale au arătat faptul că deficitele la nivelul competenţelor
emoţionale şi sociale cresc riscul pentru dezvoltarea unor probleme de adaptare,
atât în timpul copilăriei, al adolescenţei, cât şi al vieţii adulte, în două domenii

137
majore de funcţionare: sănătatea mentală şi dezvoltarea cognitivă (Ciarrochi,
Scott, 2006; Downer, Pianta, 2006).
Competenţele emoţionale sau sociale insuficient dezvoltate expun copiii
riscului de a dezvolta diferite forme de psihopatologie, respectiv probleme de
internalizare (depresie, anxietate) precum şi probleme de externalizare (tulburări
de comportament opozant, agresivitate etc.) (Denham et al, 2000). Probabilitatea
ca aceşti copii să renunţe la şcoală, să dezvolte comportamente antisociale (ex.
delincvenţă juvenilă), dependenţă de droguri (Gross, John, 2003), este mult mai
mare decât în cazul colegilor care au competenţe emoţionale şi sociale bine
dezvoltate.
De asemenea, competenţele emoţionale şi sociale influenţează dezvoltarea
cognitivă a copiilor, pregătirea şi adaptarea la mediul şi cerinţele şcolare (school
readiness) (Blair, 2002; Trentacosta, Izard, 2007). Copiii care nu au un nivel de
dezvoltare optim al competenţelor emoţionale şi sociale sunt mai puţin pregătiţi
să facă faţă cerinţele şcolare. În plus, aceşti copii riscă să dezvolte atitudini şi
expectanţe negative faţă de şcoală, ceea ce în timp poate să conducă la
absenteism sau chiar abandon şcolar în perioada adolescenţei (Ladd, Birch,
Buhs, 1999; Engels et al., 2001; Brotman et al., 2005).

Factori de risc în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale

Aşa cum se poate constata din figura 1, atât abilităţile sociale, cât şi cele
emoţionale sunt rezultatul influenţelor provenite din două categorii de factori
(Schaffer, 2005):
• factori intrapersonali (factori biologici, de temperament, cognitivi) cu o
puternică componentă genetică;
• factori interpersonali (interacţiunile cu alţi copii, cu părinţii sau educatorii)
influenţaţi de normele şi valorile culturii din care provine o persoană.
Aceste două categorii de factori se influenţează reciproc, iar interacţiunea
dintre cele două are impact asupra competenţelor emoţionale şi sociale
(Johnson, McGue, Iacono, 2006). De exemplu, temperamentul − un factor
intrapersonal cu o puternică componentă genetică − nu poate fi modificat. Cu
toate acestea, influenţele provenite din mediu pot să modifice anumite
comportamente şi implicit să reducă riscul pentru dezvoltarea tulburărilor
emoţionale. Pe de altă parte, practicile de disciplinare, modalitatea prin care se
produce socializarea emoţiilor în mediul familial şi educaţional, sunt factori
responsabili de modelarea directă a competenţelor emoţionale şi sociale (Fabes,
Gaertner, Popp, 2005). Linia punctată din figura 1 sugerează faptul că cele două
tipuri de factori influenţează în mod direct competenţele emoţionale şi indirect,
prin intermediul acestora, şi pe cele sociale (pentru detalii asupra relaţiei
emoţional-social, vezi subpunctul anterior al articolului).

138
 Factori Factori
intrapersonali interpersonali

Competenţe Competenţe
emoţionale sociale

ADAPTARE

Fig. 1. Reprezentarea grafică a modului în care factorii de risc influenţează

dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale.

Necesitatea dezvoltării programelor de educaţie timpurie

Cu toate că există numeroase studii din cercetarea fundamentală care să

susţină relevanţa competenţelor sociale şi emoţionale, au fost dezvoltate puţine
programe de intervenţie (Benga, Miclea, 2001). Mai mult, majoritatea nu au fost
validate prin design-uri cvasi-experimentale adecvate, deoarece lipseau fie
măsurători în etapa pre-intervenţie, fie un grup de control.
Totuşi, câteva programe de prevenţie (The Incredible Years; PATHS;
Second Step) au fost dezvoltate şi validate prin proceduri statistice riguroase
(Webster-Stratton, Reid, 2003; Kelly et al., 2005; Domitrovich, Cortes,
Greenberg, 2007). Aceste programe de prevenţie primară au urmărit asistarea
copiilor în vederea achiziţionării unui nivel de competenţe adecvat vârstei, care
să le faciliteze adaptarea în cât mai multe domenii (Greenberg et al., 2003;
Brotman et al., 2005). Intervenţiile de acest gen s-au dovedit eficiente pe termen
lung. Copiii care au fost incluşi în astfel de programe au beneficiat de pe urma
acestora prin:
• reducerea riscului dezvoltării ulterioare a unor tulburări psihice;
• creşterea capacităţii de adaptare la cerinţele şcolare;
• dezvoltarea unor abilităţi inter- şi intrapersonale care să faciliteze atingerea
succesului profesional şi financiar;
• dobândirea unor strategii care facilitează adaptarea în situaţiile stresante;
• capacitatea de a menţine şi de a gestiona eficient relaţiile afective.

139
 Pe de altă parte, s-a constat faptul că eficienţa pe termen lung a acestui tip de
program se datorează unei intervenţii multi-nivelare:
1. activităţi pentru copii;
2. activităţi pentru adulţi (părinţi şi educatori).
Ţinând cont de aspectele teoretice prezentate, propunem dezvoltarea şi
implementarea unui program de prevenţie primară care să conţină următoarele
aspecte:
• implementarea strategiilor de dezvoltare şi/sau optimizare a competenţelor
emoţionale şi sociale ale copiilor preşcolari, adecvate vârstei şi nivelului
de dezvoltare;
• optimizarea competenţelor de relaţionare interpersonală a adulţilor
relevanţi din viaţa copilului (managementul stresului, strategii de
comunicare, luare de decizii, rezolvare de probleme);
• optimizarea competenţelor intrapersonale ale adulţilor relevanţi din viaţa
copilului (părinţi şi educatori) (utilizarea unor strategii de disciplinare
adecvate şi dezvoltarea strategiilor de relaţionare cu copiii).

Bibliografie

Benga, O., Miclea, M. (2001). New trends in development and cognition. În: O.
Benga, M. Miclea (ed.), Development and cognition, Cluj-Napoca, Editura
Presa Universitară Clujeană, p. 11-20.

Blair, C. (2002). School readiness – integrating cognition and emotion in a

neurobiological conceptualization of children's functioning at school entry.
American Psychologist, 57(2), p. 111-127.

Brotman, L.M., Gouley, K.K., Chesir-Teran, D., Dennis, T., Klein, R.G. (2005).
Prevention for preschoolers at high risk for conduct problems: immediate
outcomes on parenting practices and child social competence. Journal of
Clinical Child and Adolescent Psychology, 34, p. 724-734.

Caldarella, P., Merrell, K.W. (1997). Common dimensions of social skills of

children and adolescents: a taxomomy of positive behaviors. School
Psychology Review, 26, p. 264-278.

Ciarrochi, J., Scott, G. (2006). The link between emotional competence and
well-being: a longitudinal study. British Journal of Guidance and Counseling,
34(2), p. 231-243.

Chapman, M. (2001). The Emotional Intelligence. Management Pocketbooks

Ltd.

140
Denham, S.A. (2006). Social-emotional competence as support for school
readiness: what is it and how do we assess it? Early Education and
Development, 17(1), p. 57-89.

Denham, S.A., Workman, E., Cole, P.M., Weissbrod, C., Kendziora, K.T.,
Zahn-Waxler, C. (2000). Prediction of externalizing behavior problems from
early to middle childhood. The role of parental socialization and emotion
expression. Development & Psychopathology, 12, p. 23-45.

Domitrovich, C.E., Cortes, R.C., Greenberg, M.T. (2007). Improving young

children's social and emotional competence: a randomized trial of preschool
PATHS curriculum. The Journal of Primary Prevention, on-line early edition.

Downer, J.T., Pianta, R.C. (2006). Academic and cognitive functioning in first
grade: association with earlier home and child care predictors and with
concurrent home and classroom experineces. School Psychology Review, 35,
1, p. 11-30.

Engels, C.M.E., Finkenauer, C., Meeus, W., Dekovic, M. (2001). Parental

attachment and adolescents’s emotional adjustment: associations with social
skills and relational competence. Journal of Counseling Psychology, 48(4), p.
428-439.

Fabes, R.A., Gaertner, M.B., Popp, T.K. (2005). Getting along with others:
social competence in early childhood. În: K. McCartney, D. Phillips (eds.)
Blackwell Handbook of Early Childhood Development. Blackwell Publishing.

Goleman, D. P. (1995). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than

IQ for Character, Health and Lifelong Achievement. New York, Bantam
Books.

Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Bucureşti, Editura Cartea Veche.

Greenberg, M.T., Weissberg, R.P., O'Brien, M.U., Zins, J.E., Fredericks, L.,
Resnick, H., Elias, M.J. (2003). Enhancing school-based prevention and
youth development through coordinated social, emotional, and academic
learning. American Psychologist, 58(6/7), p. 466-474.

141
Gross, J.J., John, O.P. (2003). Individual differences in two emotion regulation
processes: implications for affect, relationships, and well-being. Journal of
Personality and Social Psychology, 85(2), p. 348-362.

Izard, C. E. (2001). Emotional intelligence or adaptive emotions? Emotion, 1(1),

p. 249-257.

Johnson, W., McGue, M., Iacono, W.G. (2006). Genetic and environmental
influences on academic achievement trajectories during adolescence.
Developmental Psychology, 42(5), p. 514-532.

Kelly, B., Longbottom, J., Potts, F., Williamson, J. (2005). Applying emotional
intelligence: exploring the Promoting Alternative Thinking Strategies
curriculum. Educational Psychology in Practice, 20(3), p. 221-241.

Ladd, G.W., Birch, S.H., Buhs, E.S. (1999). Children’s social and scholastic
lives in kindergarten: related spheres of influence? Child Development, 70, p.
1373-1400.

Lemeni, G., Miclea, M. (2004). Consiliere şi orientare – Ghid de educaţie

pentru carieră. Cluj-Napoca, Editura ASCR.

Mendez, J.L., McDermott, P., Fantuzzo, J. (2002). Identifying and promoting

social competence with African American preschool children: developmental
and contextual considerations. Psychology in the Schools, 39(1), p. 111-123.

Roberts, W., Strayer, J. (2004). Empathy and observed anger and aggression in
five-year olds. Social Development, 13, p. 1-13.

Saarni, C. (2001). The continuity dilemma in emotional competence.

Psychological Inquiry, 12(2), p. 94-96.

Salovey, P., Mayer, J.D. (1990). Emotional Intelligence. Imagination,

Cognition, and Personality, 9, p. 185-211.

Salovey, P., Woolery, A., Mayer, J.D. (2002). Emotional Intelligence:

conceptualization and measurement. În: G.J.O. Garth, M.S. Clark (eds.).
Blackwell Handbook of Social Psychology: Interpersonal Processes.
Blackwell Publishing.

Schaffer, R. H. (2005). Dezvoltarea emoţională. În: Introducere în psihologia

dezvoltării. Cluj-Napoca, Editura ASCR.

142
Trentacosta, C.J., Izard, C.E. (2007). Kindergarten children’s emotion
competence as a predictor of their academic competence in the first grade.
Emotion, 7, p. 77-86.

Webster-Stratton, C., Reid, J.M. (2003). Treating conduct problems and

strengthening social and emotional competence in young children: the Dina
Dinosaur Program. Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 2(3), p.
130-143.

143
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CHESTIONARUL DE INTERESE PENTRU ELEVI „INTERTEST”

Ruxandra Ana Vasilescu

Abstract: The “INTERTEST” interests questionnaire for students

The fast development in the field of vocational counseling and its use on a larger
scale in the last years constitutes a realistic response to the perpetual changes in
various fields: social, economic, educational etc. In this fast changing world, the need
for career and vocational counseling is becoming obvious, the main purpose being
that of developing career decision making skills in students.
The implementation of such programs is necessary even during secondary school,
as, in the Romanian educational system, students have to choose a type of school
and profile at the end of the eight grade.
Planning a structure for a vocational counseling program raised the necessity for
constructing an age-appropriate questionnaire for eight graders, with the purpose of
identifying interest and connecting them to specific school and career choices.
We chose to construct the questionnaire based on J. Holland’s theory of the six
personality types, connected with specific activities and career fields.
The questionnaire has 90 items, 15 for each of the six personality types (Realistic,
Investigative, Artistic, Social, Enterprising and Conventional). The content of the
items is based on the descriptions of the specific preferences / interests for each of
the personality types.
The questionnaire was given to a number of 312 eight grade students from Cluj-
Napoca, from five different schools. The schools were chosen so they belong to
various neighborhoods and offer different levels of education.
In order to verify the reliability of the questionnaire an item analysis was
performed, calculating the Alpha Cronbach coefficient for every scale of the test.

Argument

Dezvoltarea rapidă înregistrată în domeniul orientării şcolare şi profesionale

şi utilizarea sa pe o scală tot mai largă în ultima perioadă constituie un răspuns
realist la schimbările apărute în diverse domenii: social, economic, educaţional
etc. În această lume a schimbărilor, nevoia pentru consiliere vocaţională devine
evidentă, scopul său principal fiind acela de a dezvolta la elevi abilităţile de
luare a deciziei în privinţa carierei.

144
 Instrument

Construind o structură a programului de consiliere şi orientare în carieră, a

apărut necesitatea utilizării unui chestionar prin care să se identifice interesele
elevilor, chestionar adaptat vârstei şi nivelului subiecţilor, elevi de clasa a VIII-a.
În construirea unui astfel de chestionar am pornit de la teoria lui J. Holland
(1997), referitoare la cele şase tipuri de personalitate, puse în corelaţie cu
domenii profesionale: realist, investigativ, artistic, social, întreprinzător şi
convenţional.
Chestionarul de interese propus este alcătuit din 90 de itemi, câte 15 itemi
fiind corespunzători pentru fiecare tip de personalitate (v. Anexa). Conţinutul
itemilor este bazat pe descrierile preferinţelor / intereselor caracteristice pentru
fiecare dintre cele şase tipuri de personalitate ale lui Holland.
Astfel, tipului realist îi corespund itemii 1, 7, 13, 19, 25, 31, 37, 43, 49, 55,
61, 67, 73, 79, 85, tipului investigativ itemii 2, 8, 14, 20, 26, 32, 38, 44, 50, 56,
62, 68, 74, 80, 86, tipului artistic itemii 3, 9, 15, 21, 27, 33, 39, 45, 51, 57, 63,
69, 75, 81, 87, tipului social itemii 4, 10, 16, 22, 28, 34, 40, 46, 52, 58, 64, 70,
76, 82, 88, tipului întreprinzător itemii 5, 11, 17, 23, 29, 35, 41, 47, 53, 59, 65,
71, 77, 83, 89, iar tipului convenţional itemii 6, 12, 18, 24, 30, 36, 42, 48, 54,
60, 66, 72, 78, 84, 90.
Chestionarul a fost administrat unui număr de 312 elevi de clasa a VIII-a din
Cluj-Napoca, din diferite licee şi şcoli generale.

Descrierea tipurilor de personalitate şi sugestii privind cariera

1. Realist
Îi place să lucreze cu animale, unelte sau maşini şi are abilităţi bune pentru
astfel de activităţi; în general evită activităţile care implică lucrul cu oamenii,
cum ar fi munca în învăţământ, sănătate sau consiliere.
Preferă lucrurile practice, concrete, care pot fi văzute, atinse, cum sunt
plantele şi animalele, echipamentele, maşinăriile, şi se vede pe sine ca fiind
practic, realist.
Este: practic, direct, înclinat spre domeniul mecanic, iubitor de natură,
econom, curios despre lumea fizică, stabil, concret, rezervat, cu autocontrol,
independent, ambiţios, sistematic, persistent.
Posibilităţi de carieră: inginer mecanic, electromecanic, muncitor
constructor, mecanic auto, mecanic de instalaţii industriale, tâmplar, topograf,
tehnician dentar, electrician, fermier, lucrător silvic, pompier, bijutier, optician,
instalator, poliţist, asistentă medicală, infirmieră etc.

145
 2. Investigativ
Îi place şi se pricepe să studieze şi să rezolve probleme de tip matematic şi
ştiinţific; în general evită activităţile de coordonare, vânzare sau persuasiunea.
Apreciază ştiinţa şi se vede pe sine ca fiind precis, ştiinţific şi intelectual.
Este: analitic, ştiinţific, bun observator, precis, educat, încrezător în propriul
intelect, precaut, introspectiv, receptiv, independent, logic, complex, curios.
Posibilităţi de carieră: cercetător, biolog, chimist, fizician, inginer de sistem,
informatician, programator, stomatolog, economist, geograf, geolog, consultant
management, matematician, farmacist, psiholog etc.

3. Artistic
Îi plac şi se pricepe la activităţi creative, cum ar fi arta, teatrul, meşteşugurile,
dansul, muzica sau scrisul. În general evită activităţile repetitive sau cu un grad
mare de organizare.
Apreciază artele, şi se vede pe sine ca fiind expresiv, original, independent.
Este: creativ, intuitiv, imaginativ, inovativ, non-conformist, emoţional,
independent, expresiv, original, introspectiv, impulsiv, senzitiv, curajos, deschis,
complicat, idealist.
Posibilităţi de carieră: actor, manager în publicitate, designer în publicitate,
designer vestimentar, designer de interioare sau de mobilă, arhitect, dansator,
profesor de teatru, de dans, de limbi străine, grafician / desenator, jurnalist /
reporter, fotograf, scriitor, editor etc.

4. Social
Îi place să ajute oamenii, să se implice în domenii ca învăţământul, sănătatea
sau consilierea de orice tip, şi se pricepe la astfel de activităţi. În general evită să
folosească maşinării, unelte sau să lucreze cu animalele.
Consideră important să ajute oamenii şi să rezolve probleme sociale şi se vede
pe sine ca fiind săritor, prietenos şi demn de încredere.
Este: prietenos, sociabil, dispus să ajute, idealist, înţelegător, cooperant,
generos, responsabil, iertător, răbdător, empatic, bun la suflet, convingător.
Posibilităţi de carieră: psiholog, consilier, profesor, educator, poliţist,
funcţionar public, asistent medical, medic, fizioterapeut, cosmeticiană, coafeză /
frizer etc.

5. Întreprinzător
Îi place să conducă şi să convingă oamenii, să vândă lucruri sau idei, şi se
pricepe la astfel de activităţi. În general evită activităţile care necesită o
observare atentă şi o gândire analitică, ştiinţifică.
Acordă o mare importanţă succesului în politică, activităţi de conducere sau
afaceri, şi se vede pe sine ca fiind energic, ambiţios şi sociabil.

146
 Este: sigur pe sine, asertiv, sociabil, convingător, entuziast, plin de anergie,
aventuros, popular, impulsiv, ambiţios, curios, agreabil, vorbăreţ, extravertit,
spontan, optimist.
Posibilităţi de carieră: reprezentant relaţii cu publicul, agent publicitar,
director în publicitate, vânzător, barman, manager, administrator, agent de
asigurări, agent imobiliar, jurnalist, avocat / procuror, agent de turism, broker
etc.

6. Convenţional
Îi place să lucreze cu numere, date şi maşinării, într-o manieră prestabilită şi
ordonată, şi se pricepe la astfel de activităţi. În general evită activităţile ambigui,
nestructurate.
Acordă o mare importanţă succesului în afaceri şi se vede pe sine ca fiind
ordonat şi riguros în urmărirea unui plan dat.
Este: bine organizat, corect, cu abilităţi numerice, metodic, conştiincios,
conformist, eficient, ordonat, practic, econom, sistematic, politicos, persistent.
Posibilităţi de carieră: funcţionar, casier, operator pe computer, analist
financiar, secretară, contabil, bibliotecar, consultant financiar, statistician etc.

Prelucrări statistice

După administrarea chestionarului unui număr de 312 elevi de clasa a VIII-a,

am realizat o analiză de itemi în ideea verificării fidelităţii chestionarului şi am
calculat coeficientul α Cronbach pentru fiecare scală a testului (Tabelul 1).
Valoarea coeficientului α Cronbach acceptabilă este considerată în cele mai
multe studii ca fiind 0,70. Putem afirma în acest caz că scalele au o consistenţă
internă bună, şi nu se impune eliminarea unor itemi.

147
 Tabelul 1. Rezultatele analizei de itemi
pentru chestionarul „INTERTEST”

Scala Scala Scala

REALIST INVESTIGATIV ARTISTIC
Item r α Item r α Item r α
I1 0,403 0,825 I2 0,355 0,785 I3 0,285 0,798
I7 0,390 0,825 I8 0,434 0,779 I9 0,359 0,798
I13 0,492 0,820 I14 0,141 0,797 I15 0,388 0,792
I19 0,637 0,811 I20 0,417 0,780 I21 0,578 0,776
I25 0,279 0,834 I26 0,330 0,788 I27 0,428 0,789
I31 0,586 0,812 I32 0,503 0,773 I33 0,463 0,786
I37 0,567 0,814 I38 0,433 0,779 I39 0,319 0,796
I43 0,311 0,832 I44 0,484 0,774 I45 0,537 0,779
I49 0,597 0,815 I50 0,220 0,795 I51 0,028 0,821
I55 0,241 0,834 I56 0,408 0,781 I57 0,487 0,784
I61 0,563 0,814 I62 0,435 0,779 I63 0,433 0,788
I67 0,578 0,812 I68 0,595 0,765 I69 0,506 0,783
I73 0,297 0,830 I74 0,338 0,786 I75 0,472 0,786
I79 0,380 0,828 I80 0,499 0,773 I81 0,520 0,782
I85 0,583 0,814 I86 0,363 0,784 I87 0,397 0,792
a=0,8312 a=0,7930 a=0,8014

Legendă:
r = corelaţia item-total (corecţie);
α = coeficientul α dacă itemul este şters.

148
 Tabelul 1. Rezultatele analizei de itemi
pentru chestionarul „INTERTEST” (continuare)

Scala Scala Scala

SOCIAL ÎNTREPRINZǍTOR CONVENŢIONAL
Item r α Item r α Item r α
I4 0,201 0,764 I5 0,001 0,718 I6 0,341 0,743
I10 0,387 0,751 I11 0,291 0,690 I12 0,288 0,748
I16 0,444 0,745 I17 0,293 0,690 I18 0,467 0,732
I22 0,490 0,740 I23 0,391 0,677 I24 0,403 0,738
I28 0,626 0,726 I29 0,259 0,693 I30 0,299 0,748
I34 0,061 0,773 I35 0,378 0,678 I36 0,412 0,739
I40 0,531 0,735 I41 0,214 0,697 I42 0,250 0,752
I46 -0,044 0,780 I47 0,386 0,677 I48 0,229 0,753
I52 0,011 0,781 I53 0,303 0,690 I54 0,329 0,745
I58 0,544 0,734 I59 0,198 0,698 I60 0,318 0,746
I64 0,547 0,733 I65 0,431 0,671 I66 0,471 0,732
I70 0,340 0,756 I71 0,337 0,686 I72 0,523 0,727
I76 0,597 0,727 I77 0,414 0,673 I78 0,554 0,726
I82 0,227 0,764 I83 0,300 0,690 I84 0,304 0,762
I88 0,294 0,759 I89 0,368 0,680 I90 0,341 0,744
a=0,7653 a=0,7023 a=0,7554

Legendă:
r = corelaţia item-total (corecţie);
α = coeficientul α dacă itemul este şters

Bibliografie

Holland, J.L. (1997). Making Vocational Choices: A Theory of Vocational

Personalities and Work Environments. Psychological Assessment Resources
Inc.

149
 ANEXǍ
Chestionarul de interese pentru elevi „INTERTEST”

Acordă un punctaj fiecăreia dintre următoarele afirmaţii, după cum

urmează:
2 puncte – dacă îţi place sau ţi-ar plăcea să realizezi respectiva activitate;
1 punct – dacă respectiva activitate îţi este indiferentă (nici nu îţi place nici nu
îţi displace);
0 puncte – dacă nu îţi place respectiva activitate.

Îţi place sau ţi-ar plăcea : 19.să fii mecanic auto;

1. să ieşi în aer liber, să mergi în
excursii, drumeţii;
2. să participi la experimentele
de la fizică sau chimie;
3. să faci fotografii;
4. să-ţi ajuţi prietenii când au
probleme;
5. să aduci argumente pentru a-i
convinge pe alţii de ceva;
6. să lucrezi cu numere, cifre;
7. să lucrezi în construcţii;
8. să studiezi sistemul solar /
spaţiul cosmic;
9. să te ocupi de amenajarea
interioară a unor locuinţe;
10.să ţii ore de educaţie pentru
sănătate la alţi elevi;
11.să organizezi o excursie a
clasei;
12.să centralizezi datele obţinute
ca urmare a unui chestionar;
13.să repari ceasuri, ochelari,
bijuterii;
14.să lucrezi la calculator;
15.să răsfoieşti albume de artă;
16.să asculţi cu răbdare pe alţii
când vorbesc despre
problemele lor;
17.să te ocupi de vânzarea unor
produse;
18.să introduci date în calculator;
20.să citeşti reviste tehnice sau
ştiinţifice;
21.să joci într-o piesă de teatru;
22.să ai grijă de un copil, să
lucrezi ca babysitter;
23.să faci parte din conducerea
unor organizaţii;
24.să răspunzi la telefoane şi să
distribui mesajele într-o
firmă;
25.să faci mâncare;
26.să urmăreşti la televizor
programe despre cum sunt
fabricate aparatele sau alte
obiecte;
27.să scrii poezii sau povestiri;
28.să faci voluntariat într-o
organizaţie de ajutorare a
copiilor orfani;
29.să te implici în discuţii despre
politică sau economie;
30.să-ţi păstrezi hainele şi
lucrurile din casă în ordine,
organizate după anumite
criterii;
31.să realizezi piese de mobilier
din pal / lemn / fier forjat;
32.să cercetezi evoluţia omului şi
a altor specii;
33.să cânţi pe o scenă;

150
34.să participi la petreceri cu
mulţi oameni;
35.să contribui la organizarea
festivităţii de sfârşit de an la
şcoala ta;
36.să păstrezi la zi un afişier cu
adrese / documente;
37.să fii paznic / bodyguard la o
firmă;
38.să contribui la dezvoltarea
unor aparate mai
performante;
39.să creezi reclame pentru
televiziune;
40.să lucrezi într-o şcoală sau
grădiniţă;
41.să ai o funcţie de conducere;
42.să ţi se spună clar ce trebuie să
faci, ce se aşteaptă de la tine;
43.să te ocupi de grădinărit;
44.să studiezi diferite substanţe
sau obiecte la microscop;
45.să cânţi la un instrument
muzical;
46.să ieşi cu prietenii mai curând
decât să citeşti o carte sau să
te uiţi la TV;
47.să iei decizii care să privească
întreaga clasă;
48.să-ţi planifici riguros timpul,
astfel încât să nu rămâi în
urmă cu lucrurile pe care
trebuie să le faci;
49.să repari utilaje, maşini
industriale;
50.să analizezi cauzele
comportamentului unor
persoane din anturajul tău;
51.să realizezi pagini web, să
prelucrezi imagini pe
calculator;
151
52.să participi la sporturi de
echipă sau alte activităţi de
grup;
53.să porneşti propria ta afacere;
54.să urmezi o metodă cunoscută
atunci când trebuie să rezolvi
ceva;
55.să creşti sau să dresezi
animale;
56.să lucrezi la descoperirea unui
tratament pentru SIDA;
57.să desenezi sau să pictezi;
58.să contribui la îmbunătăţirea
calităţii vieţii persoanelor cu
handicap;
59.să ai ocazia să întâlneşti
oameni importanţi;
60.să colecţionezi şi organizezi
diferite obiecte;
61.să repari lucrurile din jurul
casei;
62.să analizezi compoziţia
aerului sau apei în vederea
protecţiei mediului;
63.să creezi desene animate;
64.să participi la realizarea unor
programe sociale pentru
pensionarii singuri;
65.să-i convingi pe alţii de
utilitatea unui produs nou
apărut pe piaţă;
66.să ţii evidenţa plăţilor
efectuate către o firmă;
67.să conduci un tir sau autobuz;
68.să cauţi motivul apariţiei unor
fenomene meteorologice;
69.să scrii scenariul sau să faci
regia unui film sau serial;
70.să cunoşti oameni noi;
71.să cunoşti mulţi oameni, din
diferite categorii sociale;
72.să calculezi salariile
angajaţilor unei instituţii;
73.să faci sport;
74.să încerci să verifici ceea ce ţi
se spune sau ceea ce citeşti;
75.să fii designer vestimentar;
76.să îngrijeşti persoane bolnave
sau neajutorate;
77.să fii agent imobiliar;
78.să ţii evidenţa încasărilor la un
magazin;
79.să mergi la pescuit sau la
vânătoare;
80.să vezi pe ce bază
funcţionează diferite aparate
din casă;
81.să fii actor într-un film sau
serial;
82.să-i înveţi şi pe alţii un lucru
la care te pricepi (de exemplu
o limbă străină, un program
pe calculator etc.);
152
83.să lupţi pentru a convinge
guvernul să adopte o lege
care te interesează;
84.să lucrezi într-un birou cu
calculatorul sau copiatorul;
85.să montezi şi să asiguri
service-ul aparatelor
electrice;
86.să analizezi compoziţia
alimentelor din comerţ pentru
a vedea dacă sunt potrivite
pentru consum;
87.să mergi la concerte, teatru,
expoziţii de artă;
88.să lucrezi la proiecte în
echipă;
89.să faci angajări de personal la
o firmă mare;
90.să lucrezi într-o bibliotecă.
153
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

REPERE TEORETICE ÎN ANALIZA FENOMENULUI EDUCAŢIONAL

Valentin Cosmin Blândul

Abstract. Theoretical marks in educational phenomen analizis

Education is one of the oldest preocupation of humanity, the prouve, in this sense,
is the impresive number of perspectives which it was tackled: psihological,
pedagogical, sociological, medical, philosofical and so on. Therefore, an extremly
large number of definitions for education was resulted tackles which refere at
formation of living man for efficiently tomorow’s challanges. But education is a
component of social life. Therefore, as integrant part of this, education has a well
determined structure, been constitute of various components being interdependents.
So, it results a new reprezentative note of education: his structural character. In this
paper, we intend offering a personal vision about structure of educational act, making
corelations among elements of speciality literature through a personal and original
conception.

Preambul la problema studiată

Problema devenirii fiinţei umane este pe cât de veche şi de complexă, pe atât

de interesantă pentru cercetători, dovadă fiind numeroasele sale abordări
realizate din diverse puncte de vedere. Astfel, literatura de specialitate
pedagogică acreditează existenţa a trei factori principali care influenţează – în
proporţii variabile – dezvoltarea umană: ereditatea, mediul şi educaţia. Generic
vorbind, ereditatea se defineşte printr-un complex de predispoziţii biopsihice
care permite transmiterea mesajului genetic de la antecesori la descendenţi prin
intermediul codului genetic. Mediul poate fi definit ca ansamblul influenţelor
fizice şi/sau socio-culturale (proximale, respectiv distale) la care este supusă
persoana pe parcursul întregii sale vieţi. Dacă distincţia dintre aceşti doi factori
pare evidentă, nu la fel stau lucrurile când vine vorba despre educaţie, atât timp
cât unii autori (C. Cucoş, I. Nicola, C. Stan ş.a.) o consideră factor distinct, iar
alţii (reprezentanţi ai literaturii pedagogice anglo-saxone) o includ în contextul
mai larg al factorilor de mediu. În ceea ce ne priveşte, optăm pentru punctul de
vedere exprimat de C. Stan (2001, p. 9), potrivit căruia educaţia are rolul de a
controla şi organiza influenţele mediului asupra individului, adaptându-le
particularităţilor psihoindividuale şi de vârstă ale acestuia. Cu alte cuvinte,
educaţia mediază între potenţialitatea de dezvoltare propusă de factorii ereditari
şi oportunităţile oferite de mediu.

155
 Se desprinde aşadar ideea potrivit căreia educaţia este un fenomen care
valorifică predispoziţiile biopsihice oferite de ereditate în contextul reacţiilor
specifice persoanei la acţiunea factorilor de mediu. Rezultă de aici
complexitatea acestui fenomen, determinată, printre altele, de multitudinea
influenţelor la care este supusă o persoană pe parcursul întregii sale vieţi. Pe de
altă parte, subiectul uman nu rămâne inert în faţa acestor influenţe, ci îşi
construieşte propriul său sistem de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini pe care le
perfecţionează de-a lungul vieţii sale. De aceea, ne propunem în continuare să
abordăm problematica educaţiei fiinţei umane sub unghiul paradigmei socio-
constructiviste, considerând că aceasta se potriveşte cel mai bine formării şi
dezvoltării personalităţii umane.

Esenţa paradigmei socio-constructiviste şi interactive

Termenul de „paradigmă” este frecvent vehiculat nu doar în literatura de

specialitate pedagogică şi se defineşte ca „un ansamblu articulat sistemic şi
coerent de viziuni, concepţii, teorii, modele, idei, practici care sunt adaptate
într-o anumită perioadă istorică la nivelul unei discipline ştiinţifice, în legătură
cu acea disciplină, cu anumite problematici, teme etc.” (Bocoş, 2007, p. 52). Cu
alte cuvinte, paradigma reprezintă o viziune epistemologică ce condensează
ansamblul elementelor teoretice şi practice referitoare la un anumit subiect. Cu
referire strict la paradigma socio-constructivistă şi interactivă, aceasta se
defineşte prin interdependenţa stabilită între cele trei dimensiuni ale sale:
constructivistă, sociologică şi interactivă.
Astfel, dimensiunea constructivistă accentuează ideea în conformitate cu
care subiectul care învaţă desfăşoară o activitate reflexivă asupra propriilor sale
cunoştinţe, adaptându-le permanent la situaţia cu care se confruntă. Altfel spus,
elevul transcede de la cunoaştere către metacunoaştere, având posibilitatea să
intervină asupra variabilelor care influenţează activitatea de învăţare.
Dimensiunea legată de interacţiunile sociale (sociologică) stipulează faptul
că elevul îşi construieşte individual cunoştinţele în interacţiune cu alţii: colegi,
profesori, părinţi etc. Se poate aduce astfel în discuţie caracterul social al
învăţării, precum şi faptul că eficacitatea acestuia creşte în contextul schimbului
de mesaje informaţionale cu alte persoane având experienţe similare sau diferite
în domeniu.
În fine, dimensiunea interactivă valorizează schimburile pe care persoana
care învaţă le realizează cu mediul înconjurător: familie, şcoală, grup social, alte
instituţii/organizaţii. În acest context, construirea noilor cunoştinţe se va baza pe
conţinutul informaţional formal sau informal vehiculat între individ şi mediul
amintit (Bocoş, 2007, p. 53).
La nivel operaţional, paradigma socio-constructivistă şi interactivă poate fi cel
mai eficient explicată prin intermediul teoriei învăţării mediate (M.L.E. –

156
mediated learning experience), teorie promovată de R. Feuerstein prin anii ′80,
ca formă de achiziţie şi construire a cunoştinţelor. Astfel, elevul „O” este
permanent supus influenţelor mediului înconjurător „S” care îi trimite o serie de
mesaje (biţi informaţionali). O parte dintre aceste informaţii ajung direct la „O”,
altele sunt mediate şi prelucrate de un mediator „H”. La rândul său, „O”
interpretează aceste informaţii şi le transformă în răspunsuri „R” ce se întorc în
mediu, unele direct, altele din nou mediate de „H”. De altfel, Skuy (2002) rezumă
traseul menţionat la trei etape: input (momentul intrării informaţiei), elaborare
(momentul prelucrării informaţiei) şi output (elaborarea răspunsului final). Fiind
expuşi în mod repetat la asemenea tipuri de învăţare mediată, elevii vor ajunge
singuri să anticipeze relaţiile ce se stabilesc între obiecte şi fenomene şi vor
dobândi capacitatea de a acţiona asupra mediului, precum şi asupra mesajelor
informaţionale transmise de acesta. Se poate aprecia că M.L.E. se produce atunci
când între stimuli şi elev se interpune un mediator (de exemplu, o persoană cu
experienţă mai vastă) care să-i accesibilizeze aceste informaţii, astfel încât elevul să
poată opera corect cu ele. În acest mod, elevii se vor adapta şi vor transfera cele
învăţate în diverse contexte, vor deveni generatori activi de noi informaţii şi, cel
mai important lucru, vor învăţa cum să înveţe.
Schematic, învăţarea mediată poate fi reprezentată ca în figura 1.

S O R

H H

Fig. 1. Schema M.L.E. (după Greenberg, 1994, p. 26)

S-a demonstrat că cei care folosesc M.L.E. în practica şcolară au o percepţie

diferită asupra relaţiei profesor-elev. În viziune tradiţională, profesorul este un
instructor care împarte lecţia în secvenţe şi transmite informaţii adeseori finite,
în vreme ce elevul este un receptor al acestora. În viziunea M.L.E., profesorul
devine un „facilitator” care preia şi prelucrează cunoştinţele, iar elevul – o
persoană care le recreează, învăţând astfel cum să înveţe (Skuy, 2002).
În consecinţă, concepţia constructivistă se fundamentează pe faptul că
procesul cunoaşterii se construieşte individual, dezvoltând experienţa personală
prin intermediul relaţiilor stabilite cu mediul fizic, informaţional şi social
înconjurător. Astfel, procesul cunoaşterii este unul complex, bazat pe construirea
şi reelaborarea de sensuri şi semnificaţii, concepte, operaţii, competenţe,
atitudini etc., elemente integrate în schemele cognitive proprii, transformate şi
aplicate permanent (Bocoş, 2007, p. 54).

157
 Structura actului educaţional – reprezentare personală

Aşa cum menţionam în prima parte a prezentului articol, educaţia este un

fenomen extrem de complex, acest lucru fiind determinat de faptul că ea nu
acţionează izolat asupra fiinţei umane, ci în strânsă interdependenţă cu celelalte
componente ale vieţii sociale. La rândul său, educaţia are un pronunţat caracter
structural, fiind constituită din elemente interrelate unele pe celelalte şi care
alcătuiesc un tot unitar. Una dintre cele mai amănunţite şi pertinente abordări ale
structurii acţiunii educaţionale ne-o oferă Nicola (2000, p. 29-33). Pornind de la
prezentarea autorului, ne propunem în continuare să redăm o viziune personală
asupra structurii actului educaţional (figura 2), insistând asupra modului de
construcţie a elementelor componente, precum şi a caracterului didactic-
operaţional al modelului.
Astfel, potrivit lui Nicola, subiectul/agentul acţiunii educaţionale (1) este
reprezentat de persoana/comunitatea care, prin acţiunile sale directe sau
indirecte, înfăptuieşte educaţia. Concret, subiectul educaţional poate fi
reprezentat de şcoală, familie, grup de apartenenţă, alte instituţii publice sau
private care îşi propun – deliberat sau nu – îndeplinirea unor finalităţi
educaţionale, îşi elaborează o serie de strategii, depun un efort în acest sens,
respectiv evaluează rezultatele muncii prestate în funcţie de finalităţile
prestabilite şi de resursele investite. În practica şcolară cotidiană subiectul
acţiunii educaţionale este reprezentat de profesor. Dintre aptitudinile care
conferă eficienţă muncii educative a unui cadru didactic amintim: abilităţile
senzoriale, cele ale aparatului locomotor, dezvoltarea superioară a principalelor
procese cognitive şi afectiv-motivaţionale, competenţele de specialitate,
psihopedagogice, metodice şi morale, caracteristicile de bază ale personalităţii
etc. (Blândul, 2004, p. 51).
Obiectul acţiunii educaţionale (2) este reprezentat de persoana/ comunitatea
care beneficiază în urma intervenţiilor pedagogice ale subiectului educaţional.
Generic, obiectul acţiunii educaţionale mai poate fi numit „elev”. De altfel,
însăşi formularea de „obiect” al acţiunii educaţionale pare relativ improprie, cu
atât mai mult cu cât didactica modernă promovează cu insistenţă ideea conform
căreia elevul trebuie să devină agent al propriei sale formări, transformându-se
din „obiect” în „subiect” al educaţiei. Revenind, fiecare persoană care
beneficiază de efectele intervenţiei educaţionale deţine un anumit bagaj genetic
şi are parte de anumite influenţe ale mediului înconjurător, care, în combinaţie,
îi pot conferi o şansă sau, dimpotrivă, o neşansă în obţinerea unor performanţe
şcolare.

158
 8

9 10

5 6

3
2
1
11

Fig. 2. Structura acţiunii educaţionale

Subiectivitatea acţiunii educaţionale (3) se referă la relaţia care se stabileşte

între cei doi agenţi ai educaţiei menţionaţi. Această relaţie este mediată de
factori psihopedagogici şi socio-culturali. Concret, atât profesorul, cât şi elevul
(ca poli ai binomului educaţional) sunt reprezentanţi ai unor grupuri sociale cu
aspiraţii şi expectanţe diferite, rolul educaţiei fiind acela de a-l transforma pe
elev în agent al propriei sale formări.
Prin natura ei, educaţia este un proces teleologic, adică se orientează către
atingerea unor finalităţi (4) explicit formulate: ideal, scopuri, respectiv
obiective educaţionale. Analizându-le succint, vom observa că idealul
educaţional reprezintă finalitatea de maximă generalitate care exprimă modelul
de personalitate umană dorit de societate la un moment dat şi pe care educaţia
are menirea de a-l forma. Pentru îndeplinirea idealului propus, educaţia are de
realizat o serie de scopuri generale determinate de dimensiunile personalităţii ce
urmează a fi conturată, în vreme ce la nivel practic-aplicativ, şcoala are de

159
realizat o serie de obiective transpuse în termeni de comportamente direct
măsurabile.
Pentru atingerea acestor finalităţi ale educaţiei, profesorul va recurge la un
dispozitiv pedagogic (5), constând în ansamblul metodelor şi mijloacelor
utilizate pentru vehicularea mesajului educaţional (6) reprezentat de totalitatea
conţinuturilor informaţionale, dar şi de celelalte mesaje non-verbale şi
paraverbale transmise de profesor. Comunicarea sarcinii didactice de către
profesor se poate realiza, cel mai adesea, prin predare. La rândul ei, această
acţiune se poate desfăşura fie utilizând strategii tradiţionale având un caracter
predominant expozitiv în care mesajul didactic este „livrat” elevului, iar acesta
are rolul unui „obiect” al educaţiei), fie utilizând strategii moderne, interactive
(bazate pe dezvoltarea gândirii critice, în care elevul este invitat să reflecteze
asupra semnificaţiei mesajului didactic, el devenind „subiect” al educaţiei)
(Blândul, 2004, p. 50).
Ambianţa educaţională (7) rezidă în totalitatea stărilor afective pe care le
generează relaţia interumană dintre cei doi poli ai binomului educaţional. Dacă
această ambianţă este una pozitivă, dominată de încredere, optimism, bună
dispoziţie, sunt create premisele pentru obţinerea unor performanţe şcolare
ridicate.
Ca urmare a intervenţiei pedagogice realizate în cadrul procesului
educaţional, elevul va dezvolta o serie de comportamente obiectivate (8)
conforme cu finalităţile vizate, sarcinile avute în vedere, strategiile didactice
utilizate, precum şi modul în care toate aceste elemente se reflectă în conştiinţa
elevului. Comportamentele obiectivate se pot concretiza în dobândirea de noi
cunoştinţe, consolidarea celor deja existente, formarea de deprinderi şi priceperi,
aplicaţii practice etc. Ele vor sta la baza stabilirii unor noi finalităţi de la care să
se pornească în realizarea unor secvenţe de instruire de nivel superior. Aceste
comportamente vor fi permanent ajustate de către profesor prin intermediul
evaluării didactice, realizând o conexiune inversă externă (9), respectiv de
către elev prin autoevaluare, realizând o conexiune inversă internă (10).
Gradul de obiectivitate şi de transparenţă pe care îl au aceste forme ale
conexiunii inverse poate constitui premise pentru performanţe şcolare ulterioare.
În fine, aşa cum am menţionat, fiind o parte integrantă a vieţii sociale,
educaţia nu se poate rupe de contextul fizic şi socio-cultural pe care îl
traversează comunitatea la un anumit moment istoric. Se conturează astfel
situaţia educaţională (11), constând în ansamblul influenţelor externe cu care
societatea intervine în realizarea educaţiei. Rămâne o problemă viu
controversată dacă asemenea influenţe au un caracter mai curând benefic sau nu,
cert este însă faptul că, prin valoarea parteneriatelor create, comunitatea are rolul
de a susţine educaţia prin toate mijloacele de care dispune, iar şcoala – ca
principal promotor al educaţiei – are sarcina de a crea oameni capabili să se
insereze activ, responsabil şi creator în societate.

160
 Analiza structurii acţiunii educaţionale din perspectivă constructivistă

Din prezentarea figurii 2, respectiv a descrierii care o însoţea, se poate

observa nu doar caracterul procesual-structural al educaţiei, ci şi cel sistemic
bazat pe interdependenţa elementelor constitutive. Este vorba despre faptul că o
intervenţie produsă la nivelul oricăreia dintre cele 11 componente ale acţiunii
educaţionale induce mutaţii la nivelul tuturor celorlalte elemente. Concret,
nevoile şi particularităţile psihoindividuale ale elevilor îl va determina pe
profesor să-şi structureze într-un anumit fel design-ul instructiv-educativ,
fixându-şi anumite obiective, selectând un anumit conţinut, respectiv utilizând o
serie de metode şi mijloace didactice prin care să realizeze predarea / învăţarea /
evaluarea. Schimbarea priorităţilor educative ale elevului va determina
elaborarea unor noi obiective instructiv-educative, cu efect asupra tuturor
celorlalte componente ale procesului didactic.
Din analiza figurii 2 se observă faptul că în centrul acţiunii educaţionale sunt
poziţionate finalităţile educaţiei, care, la nivel micro-, se traduc prin obiective
didactice. Însă acestea sunt proiectate pentru a răspunde necesităţilor de
informare şi formare ale elevilor. Rezultă că în centrul acţiunii educaţionale
trebuie să se plaseze permanent elevul, transformat din „obiect” în „subiect” al
educaţiei, respectiv invitat să îşi asume conştient şi responsabil procesul propriei
sale formări. Modul prin care un elev poate realiza acest lucru este reprezentat
de personalizarea metodelor didactice şi construirea unor strategii adaptate
propriei formări şi propriei personalităţi. Astfel, profesorul va deveni un
facilitator al învăţării, încurajând elevii să-şi prezinte critic punctul de vedere
referitor la problema abordată, să participe la dialoguri argumentative cu ceilalţi
actori educaţionali, să sprijine realizarea feedback-ului şi a feedforward-ului
ş.a.m.d. (Bocoş, 2007, p. 55-56).
Aşadar, putem constata faptul că paradigma socio-constructivistă şi
interactivă situează elevul în centrul acţiunii educaţionale, ajutându-l să
reflecteze asupra modului de asimilare a cunoştinţelor preluate din interacţiunile
sociale sau cu mediul de cunoaştere. Astfel acţiunea educaţională trebuie
structurată în aşa manieră încât să corespundă principiilor design-ului
constructivist (Bocoş, 2007, p. 56):
• sprijinirea subiectului cunoaşterii să dobândească experienţă legată de
procesul de construire a cunoştinţelor;
• sprijinirea autoconştientizării procesului de construire a cunoştinţelor;
• promovarea utilizării unor moduri multiple de reprezentare;
• includerea învăţării în experienţa socială;
• încurajarea subiectului cunoaşterii să-şi organizeze propriul proces de
învăţare şi să se implice în dezvoltarea acestuia;
• contextualizarea învăţării în cadre reale şi relevante pentru subiectul
cunoaşterii;

161
 • sprijinirea subiectului cunoaşterii să dobândească experienţă referitoare la
perspectivele multiple de abordare, respectiv de apreciere / evaluare a unei
teorii.
În cadrul procesului de construire a cunoştinţelor de către elev, profesorul şi
mediul socio-educaţional sunt doi factori extrem de importanţi. Rolul principal
al profesorului este acela de a organiza experienţele sociale propuse de mediu şi
de a le transforma în experienţe de învăţare pe care elevul să le poată asimila în
mod critic şi reflexiv. Intervenţia asupra situaţiei sociale şi crearea unor situaţii /
ambianţe educaţionale favorabile construirii de noi cunoştinţe se poate realiza
prin proiectarea unor obiective conforme cu particularităţile elevilor,
organizarea conţinuturilor în aşa manieră încât să fie clare, în primul rând
profesorilor, iar aceştia, la rândul lor, utilizând strategii didactice adecvate, să-i
ajute pe elevi să pătrundă semnificaţia cunoştinţelor însuşite. Se va ajunge astfel
de la determinare la autodeterminare realizată printr-un management personal al
învăţării în urma căruia elevii să dobândească acea competenţă de a învăţa cum
să înveţe.

În loc de concluzii

1. Educaţia reprezintă un fenomen extrem de complex a cărui sarcină

principală este aceea de a organiza oferta mediului în acord cu disponibilităţile
ereditare ale individului în vederea construirii unei personalităţi armonioase şi
creatoare a acestuia. Importanţa educaţiei pentru devenirea fiinţei umane constă
în conservarea şi transmiterea experienţei culturale de la o generaţie la alta,
valorificarea potenţialului biopsihic al persoanei, precum şi pregătirea acesteia
pentru inserţia activă şi responsabilă în viaţa socială.
2. Complexitatea educaţiei este determinată inclusiv de caracterul său
structural. Privită astfel, educaţia presupune existenţa a doi poli (denumiţi
generic profesor şi elev) între care se stabileşte o relaţie de interdependenţă
didactică şi socio-afectivă şi care îşi desfăşoară activitatea în baza unor finalităţi
educaţionale prestabilite. Pentru îndeplinirea acestora este vehiculat un anumit
conţinut informaţional prin intermediul unor strategii didactice, iar rezultatele
întregului proces (traduse în termeni comportamentali) sunt evaluate şi
autoevaluate permanent.
3. Esenţa constructivismului în educaţie rezidă în faptul că cel ce se educă îşi
construieşte individual cunoştinţele, preluând critic informaţiile în urma
interacţiunii cu mediul social şi cultural. Concret, subiectul educaţiei se
informează, caută, selectează, reformulează, analizează, clasifică, compară,
evaluează, formulează ipoteze pe care ulterior le validează, desprinde concluzii,
generalizează etc.
4. Privită sub unghi constructivist, acţiunea educaţională trebuie să considere
elevul, nu ca pe un „obiect” al său, ci ca pe un „subiect” dotat cu competenţe

162
metacognitive care să-i permită să opereze responsabil asupra modului de
însuşire a cunoştinţelor. La nivel operaţional, aceasta presupune ca profesorul să
devină un facilitator al învăţării care să-l ajute pe elev să conştientizeze
finalităţile ce le are de îndeplinit, strategiile prin care poate realiza acest lucru,
modul activ prin care îşi poate însuşi conţinuturile, precum şi pe cel în care îşi
poate evalua randamentul muncii. În acest fel, elevul de azi poate deveni un
cetăţean al zilei de mâine capabil să anticipeze schimbarea şi chiar să o
provoace.

Bibliografie

Blândul, V. (2004). Evaluarea didactică interactivă. Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică.

Bocoş, M. (2007). Didactica disciplinelor pedagogice. Cluj-Napoca, Presa

Universitară Clujeană.

Greenberg, K. (1994). Cognitive Enrichment Network Follow Trough Education

Model. Theacher Handbook, U.S. Department of Education.

Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie generală. Bucureşti, Editura Aramis.

Skuy, M. (2002). Experienţa învăţării mediate în şcoală şi în afara ei. Programul

de cercetare cognitivă, Universitatea din Witwaterspand, Cluj-Napoca, Editura
ASCR.

Stan, C. (2001). Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, În: M. Ionescu, V.

Chiş (coord.), Pedagogie, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană.

163
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CARACTERISTICI ALE CULTURII ORGANIZAŢIONALE ŞCOLARE

Gabriela Ciot

Abstract: Features of educational organizations

Culture became important as a modality for describing and understanding the
social and emotional problems. It can been seen as a conceptualization alternative
for organizations or as a holistic approach for their understanding (Bush, 2002). It is
also responsible for the formation of the context in which educational management
and classroom management could exert, having a greater influence on the way in
which educational managers think and act. Educational organization represents a
social determined reality, with its own social structure of relations between its
components and its own functionality of the corelations between participant
members, engaged in specific educational activities (Cristea, 2002).
This paper aims to identify and characterize some of reference points with validity
in concrete educational organizations, with the target of helping teachers in order to
find the best modalities of changing or maintaining the cultural elements which could
determine the educational progress.

Organizaţia şcolară reprezintă o realitate socială determinată, cu o structură

proprie a relaţiilor dintre elementele sale componente, de conducere şi de
subordonare şi o funcţionalitate proprie a corelaţiilor dintre membrii săi
participanţi, angajaţi în activităţi specifice de educaţie (Cristea, 2002).
Şcoala este organizaţia care învaţă şi produce învăţare. Ea este învestită cu
funcţia de a produce învăţare şi-şi structurează toate celelalte aspecte
organizaţionale şi funcţionale în această direcţie. Întreaga arhitectură
organizaţională a şcolii se supune logicii proceselor pedagogice. Aceasta nu
înseamnă că organizaţia şcolară nu are trăsături comune şi altor organizaţii,
tocmai caracteristica ei de organizaţie care învaţă o apropie de acestea. Ceea ce
o deosebeşte este faptul că ea produce învăţare.
Daft şi Weick (1984) aseamănă cultura organizaţională a unei şcoli cu un
aisberg: ea are o parte vizibilă (elementele secundare) şi o parte invizibilă
(elementele primare). Autorul remarcă faptul că descrierea unei culturi
organizaţionale se face pe baza elementelor vizibile, de suprafaţă. Acestea sunt:
simboluri şi sloganuri, ritualuri şi ceremonii, ,,mituri” şi ,,eroi”, modele
comportamentale şi vestimentare, atitudini şi jargonul utilizat de membrii
organizaţiei. Partea invizibilă cuprinde componentele propriu-zise ale culturii
organizaţionale şcolare, din care derivă cele menţionate anterior: norme, valori,

164
reprezentări, credinţe conducătoare, înţelesuri împărtăşite de membrii unei
organizaţii.
Cunoaşterea caracteristicilor culturii organizaţionale şcolare este necesară
oricărui actor educaţional, în scopul identificării acelor elemente culturale
esenţiale care vor asigura găsirea celor mai eficiente modalităţi de schimbare sau
de menţinere a unora dintre ele (htpp://arhiva.ise.ro/resurse/ise_02_man_cosr. p
df, 2001).
Este extrem de dificilă surprinderea elementelor definitorii ale culturii
organizaţionale şcolare din cauza dimensiunii şi diversităţii sistemului şcolar şi a
unor probleme precum următoarele:
• În toate marile organizaţii nu există o unică cultură, de tip ,,bloc”, ci
aglomerări de subculturi articulate printr-o serie de trăsături comune, cu
trăsături specifice şi elemente contradictorii (de exemplu: profesorii
apreciaţi de colegi, dar nu şi de elevi).
• Cultura unei şcoli este determinată de trăsăturile care o singularizează (de
exemplu: preferinţa profesorilor, părinţilor sau elevilor pentru anumite
şcoli).
• Deosebirile dintre culturile şcolilor concrete, chiar învecinate, pot fi mai
mari decât dintre şcolile situate în judeţe diferite.
Vom prezenta în continuare valorile, ritualurile şi ceremoniile, precum şi
miturile şcolii (după Păun, 1999; Tudorică, 2007). Pornind de la structura de
aisberg iniţiată de Daft vom considera partea vizibilă a culturii organizaţionale:
simbolurile şi sloganurile, ritualurile şi ceremoniile, miturile şi eroii, modelele
comportamentale şi vestimentare, jargonul utilizat de membrii organizaţiei
respective şi structura de adâncime a culturii organizaţiei, reprezentată de
elemente precum: norme, valori, reprezentări, credinţe conducătoare,
înţelesuri.
Valorile şcolii trebuie să se constituie într-o cultură a dezvoltării, printre care
amintim:
• orientarea spre acţiune;
• orientarea spre ,,client”, spre actorii educaţionali;
• accentuarea colaborării între membrii organizaţiei şcolare, baza pentru
dezvoltarea parteneriatelor educaţionale;
• cultivarea cooperării şi a competiţiei, în măsura recunoaşterii succesului
academic;
• stimularea autoformării continue;
• conducere participativă;
• valorizarea părinţilor şi a comunităţii locale ca parteneri ai şcolii.
Ca important atribut al unei culturi organizaţionale, normele reprezintă
expresia cea mai direct vizibilă a culturii şcolii. Ele trebuie să fie convergente cu
valorile dominante, dar nu exprimă întotdeauna direct valorile care stau la baza
lor. Normele care constituie substanţa şcolii sunt de două tipuri: norme

165
instituţionale (formale sau explicite) şi norme consensuale (predominat
informale sau implicite).
Normele instituţionale au sursa în reglementările de ordin legislativ privitoare
la organizarea şi funcţionarea instituţiei şcolare şi sunt cuprinse în documente
oficiale precum: Legea învăţământului, Statutul personalului didactic sau alte
reglementări oficiale. Altă categorie de reglementări sunt cele privitoare la
organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional din şcoală (cuprinse şi ele în
regulamentele şcolare).
Normele consensuale sunt elaborate de către şcoală, având deci un caracter
intern, neoficial. Ele sunt detalieri, completări sau extensii ale reglementărilor
oficiale, alteori sunt consensuri realizate cu părinţii şi elevii şi configurează un
sistem de referinţa pentru toţi actorii şcolii. Ele sunt incluse adesea în legendele
şi miturile şcolii (Păun, 1999).
Credinţele conducătoare sunt valori puternic internalizate.
Reprezentările se referă la modul în care membrii organizaţiei îşi imaginează
şi figurează concepte, roluri, modele considerate exemplare. De exemplu, modul
în care este reprezentat directorul ideal: formal, serios sau cald, apropiat, jovial.
Înţelesurile reprezintă sensurile, semnificaţiile şi accepţiunile dominante în
decodarea conceptelor fundamentale. Diferenţele de înţelesuri apar şi în
literatura de specialitate, uneori extrem de diferite unele de altele (Tudorică,
2007).
Şcoala cunoaşte o diversitate de ceremonii şi ritualuri, prin care încearcă să
impună valorile dominante (menţionate anterior). Dintre cele întâlnite în şcoala
românească amintim (Păun, 1999):
• ceremonii şi ritualuri de recunoaştere a performanţei academice a elevului:
elevul săptămânii, scrisori trimise părinţilor, acordarea de diplome şi
premii, premierea olimpicilor;
• ceremonii şi ritualuri privind activitatea cadrelor didactice: sărbătorirea
profesorilor cu elevi olimpici, sărbătorirea zilei onomastice sau de naştere
etc.;
• ceremonii şi ritualuri legate de comunitatea şcolară: serbări şcolare,
excursii colective, ziua şcolii, Ziua porţilor deschise etc.;
• ceremonii şi ritualuri manageriale: zile consacrate discuţiilor cu personalul
şcolii, audienţe etc.;
• ceremonii şi ritualuri privind activitatea cu familia: zile deschise, reuniuni
cu părinţii;
• ceremonii şi ritualuri prilejuite de deschiderea şi închiderea anului şcolar:
prima zi de şcoală (pentru elevii clasei I această zi are o importanţă
deosebită), ,,ultimul clopoţel” (ceremonie privitoare la elevii din anii
terminali ai ciclurilor şcolare).
Simbolurile şi sloganurile tind să exprime setul de valori în cuvinte puţine şi
imagini simple. În România, datorită centralizării sistemului şcolar, puţine şcoli
şi-au creat simboluri şi sloganuri care să le definească. Trebuie să ţinem cont

166
însă de impactul psihosocial pe care l-ar impune prezenţa acestora (Tudorică,
2007).
În orice organizaţie, deci şi în cea şcolară există şi se dezvoltă un fel de
,,folclor” care se concretizează în poveşti, legende şi mituri referitoare la
membrii organizaţiei şi la organizaţie în ansamblul ei. Această mitologie
organizaţională încearcă să impună în viaţa organizaţiei modele de urmat sau să
atragă atenţia asupra unor comportamente indezirabile.
Miturile îndeplinesc o serie de funcţii:
• funcţia explicativă, prin care anumite practici ale organizaţiei sunt
argumentate; mitul prelucrează datele experienţei, încercând să descopere
cauzele;
• funcţia sociologică, de realizare a consensurilor în organizaţie;
• funcţia psihologică, miturile având un rol de dezvoltare a ataşamentului,
dar şi de eliminare a angoaselor;
• funcţia practică, care consistă în faptul că miturile conţin un cod
comportamental, sintetizând valori şi norme implicite, cu o mare forţă de
impact.
Între miturile cele mai frecvent întâlnite amintim:
• mitul profesorului erou;
• mitul elevului bun;
• mitul reformei;
• mitul modelelor occidentale;
• mitul noilor tehnologii;
• mitul descentralizării manageriale etc.
Chiar mitul şcolii poate fi considerat ,,un corolar al tuturor acestora (mituri)
[…] o componentă fundamentală a culturilor societăţilor moderne şi
contemporane” (Păun, 1999, p. 93).
Modele comportamentale (inclusiv vestimentaţia şi atitudinile) pot releva
componente profunde ale culturii. De exemplu, modul de salutare al unui
director când intră în cancelarie (salut colegial sau de tip formal) indică stilul
managerial şi modul de percepere conducere-colectiv.
Jargonul se referă la limbajul specific utilizat în cadrul unei organizaţii sau
grup profesional. El poate oferi o imagine asupra nivelului de profesionalizare a
personalului, dar şi asupra altor componente ale culturii organizaţiei (Tudorică,
2007).
Aceeaşi autoare aminteşte şi prejudecăţile şi stereotipiile specifice unei
organizaţii şcolare:
• profesorul funcţionar;
• elevul subordonat;
• izolarea sălii de clasă şi a şcolii;
• aplicarea uniformă a regulamentului în tot sistemul de învăţământ;
• materialele didactice şi măsurile de reformă stabilite la nivel central;

167
 • separarea expertizei de practica educaţională şi ruptura cercetării
pedagogice de dezvoltarea curriculumului;
• exacerbarea valorilor unor discipline şi controlul extrem de strâns;
• promovarea omogenităţii;
• comunicarea predominant verticală şi descurajarea comunicării orizontale;
• tendinţa de a evita conflictele în locul abordării altor strategii de rezolvare
a conflictelor, precum negocierea, medierea, arbitrajul etc.
Cea mai importantă particularitate a organizaţiei şcolare constă în
desfăşurarea a două activităţi de bază: o activitate managerială şi una
educaţională. Prima activitate este reglementată de o logică organizaţională, cu
elemente caracteristice birocraţiilor, dar şi specifice dezvoltării organizaţionale.
Ea vizează conducerea şi administrarea şcolii, dar şi structurile care
reglementează activitatea cadrelor didactice, statutul şi rolul lor instituţional.
Cea de-a doua activitate este structurată conform unei logici pedagogice, în mare
măsură non-organizaţională. Aceasta nu înseamnă că activitatea pedagogică nu
este structurată şi reglementată, doar că reglementările sale sunt fundamental
pedagogice şi nu îşi au sursa decât indirect în logica instituţională a şcolii.
O altă caracteristică a organizaţiei şcolare este prezenţa în număr mai mare a
aspectelor informale şi a manifestărilor expresive. Spaţiul de manifestare a
informalului este determinat mai ales de cultura grupurilor de elevi, dar şi de
faptul că logica pedagogică solicită cadrelor didactice creativitate şi imaginaţie
în activitatea şi comportamentul lor, îndemnându-i pe managerii şcolari înspre a
le oferi mai multă libertate şi flexibilitate.
Un alt element care trebuie menţionat este prezenţa mai multor tipuri de
membri. În plan organizaţional se disting: membrii corpului managerial
(director, director adjunct, şefi de catedră, membri ai organismelor de conducere
a şcolii). Toţi aceşti membri au dublă calitate: de profesor şi manager. La aceştia
se mai adaugă personalul administrativ. În plan pedagogic avem două categorii
de membri: cadrele didactice şi elevii.
În exercitarea rolului său, profesorul este supus unor variate şi multiple
influenţe şi presiuni, exercitate de factori de tip organizaţional (inspector,
director, şef de catedră) sau de factori care scapă parţial reglementărilor strict
instituţionale: părinţi, colegi, elevi.
Toţi aceşti factori formulează un ansamblu de aşteptări de rol, adesea
contradictorii. Cele mai riguroase sunt cele formulate de persoanele care ocupă
poziţii instituţionale de tip managerial. Ele îşi au sursa în statutul profesorului şi
în descrierile specifice rolului acestui statut. Aceste aşteptări exprimă
reglementări instituţionale privind comportamentul profesorului în calitate de
membru al instituţiei şcolare (de exemplu: respectarea programului şcolar,
conduita în relaţiile cu elevii, părinţii, colegii etc.), dar şi reglementări de ordin
pedagogic (de exemplu: organizarea activităţilor instrucţionale).
O altă particularitate a instituţiei şcolare este aceea că în cadrul ei există două
categorii de membri: permanenţi şi temporari. Membrii permanenţi sunt

168
profesorii, stafful managerial şi administrativ. Cei temporari sunt elevii care
devin membri ai organizaţiei şcolare pentru o perioadă determinată, având un
statut intermediar şi episodic.
Una din consecinţele esenţiale ale specificităţii şcolii ca organizaţie se
manifestă la nivelul culturii şcolare, prin prezenţa unei diversităţi de culturi şi
subculturi cu grade diferite de convergenţă. Aceasta poate fi una din sursele de
progres şi dezvoltare a şcolii. Cultura şcolii este una deschisă, flexibilă,
adaptativă, de progres şi (auto)dezvoltare (Păun, 1999).
Cristea (2002) identifică alte caracteristici strategice ale organizaţiei şcolare:
• comportarea generală şi specială a colectivului determinată de implicarea
factorilor stimulativi şi de blocaj (concentrare pe calitate versus
concentrare excesivă pe problemele curente);
• eficientizarea permanentă a activităţii prin susţinerea unor iniţiative tipice
perfecţionării şi cercetării didactice;
• deschiderea faţă de nou a conducerii manageriale, operaţionalizată în
raporturile sale cu comunitatea educaţională locală;
• promovarea structurilor de tip participativ;
Iar Bush (2002) adaugă alte caracteristici culturii organizaţionale şcolare,
luând drept punct de reper câteva dintre caracteristicile culturii
organizaţionale şi adaptându-le contextului educaţional:
• Elementul central este reprezentat de valori şi credinţe ale membrilor
organizaţiei. Aceste valori sprijină comportamentul şi atitudinile
indivizilor din cadrul şcolii, dar s-ar putea ca ele să nu fie întotdeauna
explicite.
• Există o asumpţie potrivit căreia valorile individuale se vor uni şi vor
conduce la norme împărtăşite, care vor deveni gradual trăsături culturale
ale şcolii. Alternativ, în şcolile mai mari se pot dezvolta câteva sub-culturi,
reflectând astfel diferitele sisteme de valori ale departamentelor sau ale
altor sub-unităţi;
• Cultura se exprimă tipic prin ritualuri şi ceremonii, care sunt utilizate
pentru a sprijini şi celebra credinţele şi normele. Organizaţiile educaţionale
sunt bogate din punctul de vedere al simbolurilor precum: adunări, premii,
festivităţi şi ceremonii de graduare.
• Cultura presupune existenţa eroilor şi eroinelor, care întruchipează valorile
şi credinţele organizaţiei. Aceşti eroi pot fi de succes în sport, muzică,
politică etc. şi aduc credit organizaţiei prin performanţele lor. Şcolile oferă
importanţă mai mare acelor indivizi ale căror performanţe corespund
idealurilor şcolii.
Dimmock şi Walker (2002) consideră că liderii sunt cei responsabili pentru
construirea şi menţinerea culturii organizaţionale. Cultura este o realitate
construită (Dimmock, 2000) şi solicită abilităţi, integritate şi consistenţă din

169
partea liderului pentru a construi şi menţine o modalitate care conectează între ei
toţi membrii comunităţii şcolare.
Clarificarea rolului liderului în construirea şi menţinerea culturii
organizaţionale şcolare este doar un aspect care trebuie considerat. Un alt
element important se referă la caracteristicile culturii organizaţionale care
trebuie cultivate. Cum pot liderii şi alţi membri să identifice cultura
organizaţională pe care o au, o doresc sau de care au nevoie? Există oare o
clasificare sau o taxonomie care prezintă rangul sau tipul de cultură care
facilitează comparaţia?
Reconsiderarea culturii organizaţionale şcolare, a abilităţilor manageriale şi
psihosociale ale dascălilor va conduce la sporirea eficienţelor măsurilor de
reformă educaţională. Promovarea muncii în echipă va duce la dezvoltarea
abilităţilor menţionate anterior şi va furniza sprijinul necesar pentru constituirea
unei reţele de manageri şcolari, profesori şi elevi. Cererile venite din partea
instituţiilor educaţionale nu au fost niciodată atât de mari, iar şcolile trebuie să
găsească o modalitate de funcţionare astfel încât să vină în întâmpinarea
provocărilor secolului XXI.

Bibliografie

Bush, T. (2002). Educational Management. În: T. Bush, L. Bell (ed.), The

Principles and Practice of Educational Management, London, Paul Chapman
Publishing, Sage Publications Company, p. 15-33.

Cristea, S. (2002). Dicţionar de pedagogie. Chişinău, Litera Educaţional.

Daft, R.L., Weick, K.E. (1984). Toward a model of organizations as

interpretations systems. Academy of Management Review, 9, (2), p. 284-295.

Dimmock, C. (2000). Designing the Learning-Centered School: A Cross-

Cultural Perspective, London, Falmer Press.

Dimmock, C., Walker, A. (2002). School Leadership in Context – Societal and

Organizational Cultures. În T. Bush, L. Bell (ed.), The principles and
practice of educational management. London, Paul Chapman Publishing,
Sage Publications Company, p. 70-85.

Iosifescu, Ş. (coord.), Rădulescu, E., Pop, V., Blendea, P., Popenici, Ş. (2002).
Culturi organizaţionale în şcoala românească, la adresa
http://arhiva.ise.ro/resurse/ise_02_man_cosr.pdf (accesată în 25 aprilie 2007).

170
Păun, E. (1999). Şcoala – o abordare sociopedagogică. Iaşi, Editura Polirom.

Tudorică, R. (2007). Managementul educaţiei în context european. Ediţia a II-a

revizuită, Bucureşti, Editura Meronia.

171
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

RAPORTUL DE TRANSFER
CA INDICIU AL DIFERENŢIERII EFICIENTE

Kovács Zoltán

Abstract: The transfer ratio as the indicator of the effieciency of

differentialisation
The trasfer ratio is an assesment device in the process of formative evaluation.
The present paper surveys the method of formative evaluation giving concrete
examples in leraning situations and interprets the way of differentialisation depending
on the value of this ratio.

Raportul de transfer este un instrument de evaluare în procesul de instruire în

cazul evaluării formative. Lucrarea trece în revistă metoda evaluării formative,
dă exemple concrete în situaţii de învăţare şi interpretează modul de diferenţiere
în funcţie de valoarea acestui raport (Kovács, 2007-2008)
Psihologia cognitivă introduce o serie de noţiuni printre care diagnosticarea
formativă, sau noţiunea zonă proximă a dezvoltării, respectiv potenţialul
cognitiv al lui Vîgoţki, sau testarea dinamică şi raportul de transfer asociat
acesteia. În ultimii ani am cercetat la clasă această problemă, iniţiind şi câţiva
studenţi, membri ai Colegiului de Didactică Aplicată condus de subsemnatul.
Noţiunea de evaluare formativă a fost introdusă de către Scriven în anul
1967. Scopul urmărit de el a fost colectarea unor date care să permită
modificarea continuă a noilor programe în fazele formării şi executării lor.
Evaluarea formativă aplicată la învăţare a fost încorporată de către Bloom în
anul 1968 în modelul mastery learning elaborat de el. În situaţiile de învăţare la
clasă, în locul termenului „evaluation” − folosit iniţial în literatură − treptat se
introduce cuvântul „assessment” (Allal, Lopez, 2002).
Evaluarea formativă este un procedeu de reglare a învăţării, respectiv
instruirii, care se realizează prin mijloace informale, evaluare interactivă,
respectiv prin utilizarea de mijloace care sunt familiare cu experienţa de la clasă.
Strategiile utilizate sunt adaptate la posibilităţile şi necesităţile de învăţare ale
elevilor. Aşadar, ea serveşte la stabilirea gradului de dezvoltare a elevilor şi a
necesităţilor, instruirea fiind subordonată acestora. Marele avantaj al acestei
metode este că serveşte la facilitarea şi formarea procesului de învăţare. Un alt
avantaj ar fi flexibilitatea metodei în raport cu strategiile de predare-învăţare.

172
 START

Pre- Compensare
test anterioară

Partea principală de
instrucţie

Pre- Compensare
test ulterioară

STOP

Fig. 1. Unitate de învăţare a metodei mastery learning (Csapó, 1997)

Experienţa la clasă se realizează formal după paşii metodei mastery learning

reprezentată în figura 1 (Csapó, 1997). Mai întâi, însă cunoştinţele iniţiale şi
anumite capacităţi cognitive ale elevilor se evaluează printr-un test de
diagnosticare. După fiecare capitol am aplicat un test, numit pretest, urmat de o
fază de intervenţie centrată pe elev (de exemplu, autocorectarea lucrărilor
împreună cu profesorul, completări ale lipsurilor, corectarea greşelilor, discuţii
pe marginea unor noţiuni neclare, exersare pe softuri educaţionale etc.). În final
s-a aplicat un al doilea test, numit post-test. Punctajele obţinute la cele două
teste de către fiecare elev (Xpre şi Xpost) au fost folosite la calcularea raportului de
transfer, Tr, cu ajutorul formulei:

X post − X pre
Tr =
X post + X pre

De exemplu, dacă în pretest s-a obţinut nota patru, iar în post-test nota cinci,
conform fomulei de mai sus valoarea raportului de transfer Tr va fi
5− 4 = 1 = 0,11 . Valorile raportului de transfer (pentru note de patru obţinute
5+ 4 9
înaintea intervenţiilor şi cu notele de după intervenţie variind între cinci şi zece)

173
conform sistemului de notare zecimal sunt prezentate în diagrama din Figura nr.
2, respectiv sub formă de funcţie în diagrama din Figura nr. 3.

10
8
Pretest
6
Post-test
4
Rap de tr
2
0
1 2 3 4 5 6
Pretest 4 4 4 4 4 4
Post-test 5 6 7 8 9 10
Rap de tr 0.11 0.20 0.27 0.33 0.38 0.43

Raportul de transfer pentru diferite câştiguri X post − X pre

Fig. 2. Diagrama raportului de transfer pentru valoarea 4 a pretestului

şi succesiv pentru valorile 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 ale post-testului

Funcţia raportului de transfer

0.4
0.3
0.2
0.1
0 1 2 3 4 5 6
Diferenţa dintre notele la postest şi 4
Fig. 3. Funcţia raportului de transfer pentru diferite diferenţe

Raportul de transfer nu caracterizează în mod absolut procesul de achiziţie

prin învăţare sau câştigul în cunoştinţe al elevului, ci în mod relativ, faţă de
capacităţile existente, specifice. În acelaşi timp, raportul de transfer reflectă
achiziţia de cunoştinţe a elevilor relativ la un anumit tip de problemă, în cazul în
care sarcina de realizat a fost distribuită elevilor în mod diferenţiat, astfel ca ei
să realizeze cca. 50% în pretest, şi cca. 90% în post-test. În cazul realizării unei
sarcini în proporţie de 100% de către un elev nu se poate şti cât ar fi putut să fie
limita maximă a potenţialului său intelectual relativ la un anumit tip de
problemă. În acest caz va trebui să ridicăm gradul de dificultate, să impunem

174
cerinţe mai ridicate acelui elev până când rezultatul post-testului va scădea la
puţin sub 100%. În final acesta va putea fi evaluat cu nota maximă adăugând
punctul din oficiu la rezultat.

Rezultatul evaluării de diagnostizare

Cl. IX.
Capacitati cognitive Cunostinte anterioare
10
8
6
4
2
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
Elevi

Fig. 4. Rezultatele testului de diagnosticare

Situaţia la sfârşit de an la clasa a IX-a

Capacităţi cognitive Rezultatele finale la învăţătură

0.5

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Elevi

Fig. 5. Rezultatele de la sfârşit de an

În figura 4 sunt reprezentate rezultatele testului de diagnosticare a elevilor

clasei a IX-a referitoare la cunoştinţele anterioare de fizică, respectiv în privinţa
unor capacităţi de comunicare, de rezolvare de exerciţii algebrice simple.
În Figura 5 sunt reprezentate aceleaşi caracteristici ale elevilor la sfârşit de an.
Analiza rezultatelor acestui experiment la clasa a IX-a arată că rezultatele
elevilor la sfârşit de an în privinţa capacităţilor corelează mai mult cu cele de la
început de an, pe când achiziţia de cunoştinţe reflectată prin notele finale la mai

175
mulţi elevi este mai mare. Acestea din urmă s-ar putea datora modului subiectiv
de apreciere al profesorilor, respectiv dezvoltării stilului de învăţare al elevilor.
În figura 6, respectiv în figura 7 sunt reprezentate graficele care prezintă
evoluţia situaţiei la învăţătură la o clasă a IX-a, respectiv a raportului de transfer
(înmulţit cu 10) cu puţin după începutul anului şcolar (Evaluarea nr. 1) şi cu o
lună mai târziu (Evaluarea nr. 2).
Testul a fost unic pentru toţi elevii, nu s-a diferenţiat în cerinţe. La început
(figura 6) rezultatele generale au fost modeste (în medie s-a obţinut 5 puncte din
15, adică 33%), existând câţiva elevi chiar cu raport de transfer negativ (au
obţinut notă mai mică după intervenţii). La evaluarea următoare (figura 7) însă
nu au mai existat valori negative pentru raportul de transfer şi media pe clasă s-a
dublat (66%). Elevii s-au deprins cu metoda, au realizat esenţa procedeului, iar
rezultatele s-au îmbunătăţit.

Evaluarea nr. 1
Pretest Post-test Raport de transfer x 10

15

10

5
Puncte

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
-5

-10

-15
Elevii
Fig. 6. Rezultatele elevilor la început de an

Evaluarea nr. 2
Pretest Post-test Raport de transfer x 10

15

10
Puncte

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
-5
Elevi
Fig. 7. Rezultatele elevilor la mijlocul semestrului.

176
 În legătură cu valoarea raportul de transfer, în cazul dublării câştigului în
cunoştinţe (care se reflectă în creşterea valorii notelor de la 4,50 la 9, ceea ce
reprezintă un câştig de 100%), se poate afirma că valoarea raportului de transfer
este de 0,33. Deci acel tip de sarcină corespunde cel mai bine fiecărui elev care
conduce la această valoare a raportului de transfer. În cazul acelei probleme
zona proximei dezvoltări a elevului va fi reprezentată de cunoştinţele
achiziţionate după intervenţie faţă de cunoştinţele lui anterioare. Dacă raportul
de transfer diferă mult de valoarea 0,33 înseamnă că sarcina l-a depăşit pe elev,
sau elevul are probleme cu motivaţia la învăţare, este neserios în privinţa
modului în care se raportează la învăţătură etc. Acestea din urmă aparţin deja
domeniului de educaţie, de calitatea muncii profesorului etc. Dacă însă valoarea
raportului de transfer este negativă, atunci la primul test elevul a „ghicit” cumva
răspunsul la pretest sau la post-test a uitat cele „învăţate”, eventual au intervenit
probleme de altă natură (indispoziţie fizică sau psihică).
Profesorul aplică corect metodele de diferenţiere la învăţare dacă raportul de
transfer al fiecărui elev se află în jurul valorii 0,33 cu condiţia ca la primul test
să realizeze un rezultat de cel puţin 50%. În afară de aceasta ar mai fi de dorit ca
fiecare elev să obţină un rezultat la evaluarea finală de cel puţin 90%, dar cu
puţin sub 100%. Raportul de transfer şi câştigul în cunoştinţe va semnala
profesorului dacă a aplicat corect sau nu diferenţierea şi va arăta posibilităţile
reale de dezvoltare ale fiecărui elev în parte. Dacă profesorul va reuşi să
găsească modalităţi pentru crearea autodiferenţierii, adică modalităţi în care
înşişi elevii îşi aleg nivelul cel mai corespunzător pentru ei privind sarcinile de
realizat şi temele pe care le consideră cele mai interesante, atunci procesul de
învăţare va putea deveni şi mai eficient. Asemenea metode de autodiferenţiere
au fost publicate în revista Firka (Kovács, 2003-2004).

Bibliografie

Allal, L., Lopez, L.M.(2002). A tanulás fejlesztő értékelése: a francia nyelvű

publikációk ismertetése (Evaluarea formativă a învăţării. Prezentarea
publicaţiilor de limba franceză) (Universitatea din Geneva)
http://www.oki.hu/oldal.php?tipus=cikk&kod=Fejleszto-III-
Francia_szakirodalom

Csapó, B. (1997). Introducing Mastery Learning into the Hungarian Higher

Education. În: Active Strategies forHigher Education, JATEPress, Szeged.

Kovács, Z. (2007-2008). A transzferhányados mint a hatékony differenciálás

eszköze. (Raportul de transfer ca un indiciu al diferenţierii eficiente), Firka,
p. 27-30.

177
Kovács, Z. (2002-2003 şi 2003-2004). Aktív és csoportos oktatási eljárások.
(Procedee de instruire active şi de grup), Firka 2002-2003/5/205 (metoda
vitrinelor), respectiv 2003-2004/6/243 (metoda plicurilor).

178
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CALITĂŢILE PROFESORULUI MENTOR

Mariana Marinescu

Resumé: Les qualités de la personalité du professeur tuteur

Il n‫ۥ‬est pas suffisant d‫ۥ‬ệtre tuteur, mais il est important d‫ۥ‬ệtre un „bon” tuteur.
Dans la litterature de spécialité on a identifié six qualités essentielles pour un bon
tuteur:
• un bon tuteur est impliqué dans la tache de conseiller les débutants;
• un bon tuteur accepte les professeurs débutants;
• un bon tuteur constitue un support instructionnel;
• un bon tuteur est efficace dans des contextes interpersonnels différents;
• un bon tuteur est un modèle d‫ۥ‬apprentissage continuel;
• un bon tuteur communique de l‫ۥ‬espoir et de l‫ۥ‬optimisme.

Formarea cadrelor didactice de cea mai bună calitate, pentru formarea şi

instruirea de cea mai bună calitate a elevilor, a devenit un laitmotiv al politicilor
educaţionale la nivelul tuturor ţărilor europene. Sectorul educaţional poate
furniza răspunsuri şi soluţii pentru toate provocările societăţii, datorită
impactului asupra tuturor sferelor activităţii umane. A asimila ştiinţa predării, a
activităţii educaţionale este tocmai ceea ce conferă identitatea profesională celui
care se pregăteşte pentru o carieră didactică.
În cadrul Strategiei de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă
a personalului didactic şi a managerilor din învăţământul preuniversitar 2001-
2004 s-a stabilit că pentru formarea iniţială să se proiecteze şi să se
implementeze standardele naţionale pentru profesia didactică. Funcţia de
mentor, ca persoană resursă pentru derularea activităţilor de practică
pedagogică, introducerea în sistemul de formare iniţială a acestei funcţii se
prevede la nivel instituţional. În ceea ce priveşte stagiatura, aceasta introduce ca
modificare prelungirea perioadei de formare iniţială a cadrelor didactice până la
susţinerea-promovarea examenului de definitivat (un an de stagiu practic, asistat
de mentor şi metodician).
În literatura de specialitate există o multitudine de definiţii ale mentorului şi
mentoratului. Mentorii sunt „cadre didactice, formatori, antrenori, modele care
oferă oportunităţi pentru dezvoltarea altora, prin identificarea situaţiilor şi

179
evenimentelor care contribuie cu cunoştinţe şi experienţe la viaţa novicilor”
(Crocker; Harris, 2002).
Mentoratul este văzut ca un proces a cărui esenţă constă în transmiterea
abilităţilor şi informaţiilor de la persoane cu experienţă către debutanţi.
Relaţia mentor – persoană mentorată va funcţiona doar dacă ambii parteneri
îşi iau rolurile în serios, se implică în sarcini şi îşi construiesc relaţiile bazându-
se pe respect şi încredere. Cadrele didactice debutante trebuie să dorescă să se
implice într-o astfel de relaţie, să accepte oportunităţile ce se ivesc, să asculte
activ, să-şi stăpânească obiective clare şi realiste, să accepte mentorul ca pe un
ajutor şi să fie dornic să înveţe (Marinescu, 2007, pp. 50-51).
În învăţământul românesc pregătirea iniţială pentru profesia didactică este mai
mult teoretică şi idealistă. Practica pedagogică nu poate cuprinde în întregime
complexitatea aspectelor şi situaţiilor cu care se vor confrunta viitorii absolvenţi.
În cadrul procesului instructiv-educativ, variabila cel mai greu de controlat este
elevul, care poate acţiona diferit în diferite situaţii.
Mentorul are rol esenţial în formarea cadrelor didactice debutante. La cadrele
didactice debutante, cele mai frecvente probleme sunt legate de:
• proiectarea didactică;
• modalităţi legate de evaluare;
• comunicarea cu elevii;
• relaţiile cadru didactic – elevi – părinţi – comunitate;
• situaţii tensionate cu colegii şi superiorii etc.
Conform profesorului Miron Ionescu (1992, p. 221), dificultăţile
caracteristice debutului în carieră ar fi:
• imposibilitatea de a stăpâni clasa, de a asigura disciplina necesară, lipsa de
autoritate în faţa clasei;
• greutatea de a realiza în predare un nivel accesibil elevilor;
• sărăcia metodelor şi a mijloacelor utilizate pentru activizarea elevilor pe
parcursul lecţiei, mai ales în etapa predării noilor cunoştinţe;
• stângăcia în maniera de a organiza activitatea cu grupuri mici de elevi şi în
distribuirea sarcinilor de muncă independentă;
• dificultăţi în tehnica utilizării dialogului şi în modul de utilizare a
întrebărilor;
• imposibilitatea de a distribui atenţia şi de a controla concomitent clasa,
conţinutul activităţii, secvenţarea etapelor lecţiei;
• mulţi practicanţi nu se pot încadra în timpul destinat orei, de regulă
proiectând un conţinut prea vast şi peste posibilităţile de cuprindere ale
elevilor.
Tânărul profesor va realiza toate activităţile pe care le realizează un profesor
cu gradul didactic I: predă, corectează, îndrumă, consiliază, planifică,
organizează diferite activităţi etc.

180
 Indiferent de natura experienţei, între mentor şi persoana mentorată trebuie
promovat un dialog colegial axat pe sporirea performanţei cadrelor didactice şi a
învăţării elevilor. În lucrarea Rolul mentorului în formarea cadrului didactic
debutant, Mariana Craşovan (2005, pp. 113-120) argumentează calităţile unui
mentor de succes. Însuşirea caracteristică a mentorilor este abilitatea de a
comunica credinţa lor că o persoană este pregătită să depăşească provocările
prezentului şi să aibă talent pentru a face lucruri bune în viitor.
Scopul mentorilor nu este să producă oameni mari, ci să dea acea energie
oamenilor obişnuiţi să fie motivaţi pentru o anumită cauză. Mentorul lucrează cu
o persoană adultă ce are anumite particularităţi, anumite nevoi şi trebuinţe
specifice vârstei şi mult diferite faţă de cele ale elevilor. Fiecare dintre noi am
avut sau avem nevoie de un mentor, chiar dacă am conştientizat sau nu acest
lucru.
James B. Rowley (1999) identifică şase calităţi de bază, esenţiale ale unui bun
mentor:
1. Un bun mentor este implicat în sarcina de a ajuta studenţii practicanţi,
dar şi debutanţi în succesul şi gratificarea în noua lor muncă. Mentorii
sunt capabili să aibă un impact important şi pozitiv asupra vieţii altora.
2. Un bun mentor acceptă cadrele didactice debutante.
La baza oricărei relaţii stă empatia – acceptarea altei persoane fără a face
judecăţi. În acest context, empatia poate fi definită ca fiind disponibilitatea
mentorului de a înţelege atât de mult persoana mentorată încât să fie în stare, să
trăiască stările acesteia.
Mentorii buni nu judecă sau resping persoanele mentorate ca fiind slab
pregătite, naive sau retrase, ci văd aceste caracteristici ca pe nişte provocări ce
trebuie depăşite.
3. Un bun mentor dovedeşte suport instrucţional.
Cadrele didactice intră în carierele lor cu grade variate de abilităţi despre
designul instrucţional. Debutanţii trebuie ajutaţi de către mentori să-şi
îmbunătăţească performanţele, oricare ar fi nivelul lor de abilităţi.
Sunt de un real folos discuţiile purtate între mentori şi persoanele mentorate.
Discuţiile bazate pe împărtăşirea experienţelor pot lua mai multe forme:
• mentorii şi persoanele mentorate predau în echipă sau planifică activităţile
în echipă;
• persoana mentorată asistă mentorul;
• mentorul asistă persoana mentorată,
• mentorul şi persoana mentorată asistă alte cadre didactice.
4. Un bun mentor este eficient în contexte interpersonale diferite.
Fiecare relaţie de mentorat are loc într-un cadru interpersonal unic. Cadrul
didactic debutant poate da dovadă, în mare măsură, de atitudini diferite în ceea
ce priveşte ajutorul oferit de mentor.
Mentorii buni trebuie să posede o înţelegere profundă a stilurilor proprii de
comunicare şi bunăvoinţa de a observa obiectiv comportamentul debutantului.

181
 5. Un bun mentor este un model de învăţare continuă.
Transparenţa, deschiderea în colaborarea cu colegii, inclusiv cu debutanţii,
privind optimizarea procesului instructiv-educativ constituie atributele unui bun
mentor. Mentorii conduc şi iau parte la ateliere de lucru, predau şi se înscriu la
diferite forme de formare, dezvoltă şi experimentează noi practici, îşi
împărtăşesc noile cunoştinţe, într-o manieră colegială cu cadrele didactice
debutante.
6. Un bun mentor comunică speranţă şi optimism.
Un mentor bun capitalizează oportunităţile pentru a afirma potenţialul uman
al persoanelor mentorate. Aceasta se realizează prin conversaţii private şi în
întâlniri publice.

Alte abordări ale atributelor mentorului

Conform lui Davis (1991) alte atribute ale mentorului ar fi următoarele:

• Duritate tandră (sensibilă), care implică obiectivitate şi onestitate din
partea mentorului.
În relaţia de mentorare sunt perioade (situaţii) în care mentorul trebuie să dea
dovadă de duritate, fermitate, cât şi de sensibilitate. Găsirea unui echilibru între
aceste aspecte aparent contradictorii este o permanentă provocare pentru
mentori, empatia având un rol primordial.
• Capacitatea de a folosi şi eşecurile
Adesea, se spune că cine nu face greşeli nu ia nici decizii. Greşelile ar trebui
acceptate pentru a avea loc inovaţia. „Greşelile au valoare pentru că, de cele mai
multe ori, cei mai mulţi dintre noi învăţăm mai mult din greşelile noastre decât
din succese” (Craşovan, 2005, p. 116).
Valoarea relaţiei de mentorare nu constă în enumerarea unor succese şi
eşecuri, ci în posibilitatea observării unor persoane în situaţii problematice şi
depăşirea diferitelor obstacole.
• Integritatea
Mentorul este un model de profesiune. Trebuie să existe o corelaţie între
activitatea mentorului şi indicaţiile pe care le dă persoanelor mentorate.
Mentorul trebuie să conştientizeze acest aspect şi că exemplul său are un impact
asupra celor din jur.
• Înţelepciunea
În luarea unor decizii cât mai corecte, în ciuda presiunii grupului,
înţelepciunea are rolul său bine stabilit. Înţelepciunea este o combinare dintre
judecata de valoare şi curaj. Întotdeauna discipolii trebuie îndrumaţi spre
înţelepciune. Metaforic vorbind, înţelepciunea este „un compas spiritual şi etic,
un sens interior al direcţiei care ne face capabili să alegem drumul cel bun atunci
când ne aflăm la o răscruce de drumuri”.

182
 • Motivaţia
Ca o modalitate de motivare a cadrelor didactice de către mentori este aceea
de a investi încredere în ei. Investirea încrederii în persoana mentorată îi dă
acesteia încredere în propriile forţe, curaj să încerce, să rişte, să se dezvolte.
• Perseverenţa
Perseverenţa este considerată „ingredientul principal” în realizarea tuturor
scopurilor. Întotdeauna perseverenţa ar trebui însoţită de o reală judecată de
valoare, de critică. Mentorii ar trebui să formuleze criticile în sens pozitiv,
constructiv, astfel încât să ajute la dezvoltarea persoanei mentorate.
Aşadar, mentorul este cel care oferă suport instrucţional şi psihologic.
Suportul instrucţional se axează pe problemele actuale de predare, de la alegerea
materialelor şi modul de valorificare a altor resurse disponibile, de la
organizarea sălii de curs până la organizarea strategiilor de predare. Suportul
psihologic vizează nevoile personale şi emoţionale ale tânărului profesor,
activitatea de mentorat axându-se pe oferirea unui suport material, pe ferirea
noului profesor de izolare, prin sugestii referitoare la modalitatea de echilibrare
între cerinţele şi aşteptările catedrei şi corpului profesoral şi aşteptările cadrelor
didactice tinere.
Un mentor bun trebuie să fie flexibil, să confirme un feed-back pozitiv,
constructiv, să contribuie la optimizarea relaţiei cu persoana mentorată, să ofere
variante de acţiune şi să înveţe persoana mentorată să folosească demersul
potrivit pentru fiecare situaţie.
Profesorul debutant, prin modelare, încurajare, ascultare, va deveni un
adevărat profesionist în domeniu. Mentorul poate ajuta cadrul didactic debutant
să-şi asume propria dezvoltare profesională, să capete încredere în forţele proprii
şi poate reduce stresul integrării într-un nou loc de muncă.
În concluzie, relaţia mentor – persoană mentorată ar trebui să evolueze de la
un anumit grad de dependenţă faţă de mentor spre cultivarea independenţei,
autonomiei, independenţei, pentru ca şi acesta din urmă să-şi poată dobândi
personalitatea, să devină un bun coleg, partener viabil, şi poate un posibil
mentor pentru alţi colegi care au, cu siguranţă nevoie, de experienţa şi abilităţile
lui.

Bibliografie

Craşovan, M. (2005). Rolul mentorului în activitatea cadrului didactic

debutant. În M. Ionescu (coord.). Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei,
vol. I, Cluj-Napoca, Editura Eikon, p. 112-130.

183
Crocker, C., Harris, S., (2002). Facilitating Growth of Administrative
Practitioners as Mentors, Jurnal of Research for Educational Leaders, vol I,
nr. 2, p. 46.

Davis, R.L. (1991). Mentoring: The Strategy of the Master. Thomas Nelson
Publishers, Nashville.

Ionescu, M. (1992). Strategii de predare şi învăţare. Bucureşti. Editura

Ştiinţifică.

Ionescu, M., (coord.). (2005). Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei. vol. I,

Cluj-Napoca, Editura Eikon.

Marinescu, M. (2007). Tendinţe şi orientări în didactica modernă. Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică.

Rowley, J.B. (1999). The Good Mentor. Educational Leadership. vol 56, nr. 8.
p. 114-115.

184
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

ASPECTE ALE INTEGRĂRII

COPIILOR CU CERINŢE EDUCATIVE SPECIALE
ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE MASĂ

Angela Străjescu, Manuela Bogdănescu

Abstract: Integration aspects of children with special needs in the regular

eductional system
Inclusive school supposes the integration and the education of children with
special needs near the valid children in the regular educational system. Encouraged
by the educational policy, the structures of the inclusive educational system develop
bigger extensions in our schools. We observe that this process has a positive
dynamic, but there still are some aspects that generate difficulties in the adaptive
process of children with special needs in the inclusive educational system, such as:
affective and motivational support, which sustains child’s effort in the learning
activity, is not enough consolidated; subjects feel the indifference and even the
rejection of their colleagues or teachers;
in their learning activities, they do not have the benefits of a
social- economical or moral – affective activity support from their families;
students with special needs do not have a real motivation in order to learn; usually
they study in order to obtain good grades or to avoid to be punished by their parents;
often these pupils present self – perceptive disorders resulted from a repetitive
learning failure or from a negative relation between them and the school environment
or family;
As the inclusive education of children with special needs constitutes an authentic
challenge for the teacher’s activity so far, it is recommended to be aware of some
aspects such as:
changing the attitude beyond the children with special needs (realized by offering
permanent support, positive stimulation and elimination of negative discrimination);
the personal perfection and continue development, changing teaching practice,
using personal intervention techniques;
promoting the work in teams; in this partnership should be included the family and
the psychologist.

Afirmarea problemei

De mai bine de zece ani, în România s-a creat un cadru legislative favorabil
implementarii structurilor de învăţământ integrat în şcoala obişnuită.
Şcoala incluzivă este o şcoală pentru toţi. Integrarea şcolară a copiilor cu
cerinţe educative speciale (CES) în învăţământul de masă presupune o educaţie

185
alături de copii normali. Orice şcoală poate deveni incluzivă, dacă abordează o
educaţie specifică incluziunii. Integrarea şcolară exprimă:
• atitudinea favorabilă a elevului faţă de şcoala pe care o frecventează;
• acţiunile instuctiv-educative să devină accesibile copilului (curriculum
adaptat);
• corespondenţa totală între solicitările formulate de şcoală şi posibilităţile
copilului de ale rezolva;
• consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul copilului în
activitatea de învăţare.

Obiectivele cercetării şi metodele folosite

Având în vedere complexitatea procesului integrării şi normalizării sub

aspectul resurselor umane (specialişti, servicii specializate), al resurselor
materiale (baza materială didactică, starea economică a familiei), cât şi calitatea
relaţiilor interpersonale (cu colegii, cu cadrele didactice, cu părinţii etc.), la care
se adaugă diversitatea diagnosticului copiilor cu CES (de la debilitate mintală
uşoară la intelect liminar, dificultăţi de învăţare, tulburări de comportament etc.),
s-au formulat următoarele ipoteze :
• Climatul afectiv, relaţia elevilor cu cadrele didactice şi relaţia cu colegii de
clasă influenţeză modul de integrare şi reuşita şcolară a elevilor cuprinşi în
programul de recuperare şcolară.
• Stuctura familiei, relaţia copiilor cu părinţii, precum şi starea economică a
familiei influenţează nivelul de integrare al copiilor cu CES.
• Calitatea relaţiilor din mediul şcolar şi cel familial influenţează formarea
şi structurarea imaginii de sine a elevilor cu CES, conducând la scăderea
stimei de sine şi, implicit, la eşecuri şcolare repetate.
Am urmărit următoarele obiective:
• Identificarea unor aspecte ale integrării copiilor cu cerinţe educative
speciale în cele trei dimensiuni: afectivă, cognitivă şi economică.
• Evidenţierea unor tulburări ale imaginii de sine, ca rezultat al relaţiilor
intepersonale din mediul de viaţă şi învăţătura şi al eşecurilor şcolare
repetate.
• Ameliorarea imaginii de sine, prin creşterea stimei de sine, în urma unei
intervenţii de specialitate.
Metodele folosite
În scopul culegerii informaţiilor şi a datelor despre subiecţii aflaţi în cercetare
s-a recurs, în principal, la metodele anchetei sociologice, având ca instrument de
lucru chestionarul, interviul, studiul documentelor şcolare, jocul de grup
intractiv.

186
 În vederea studierii imaginii de sine, s-a utilizat Scala stimei de sine a lui
Rosenberg.
Subiecţii
Eşanţionul ţintă al cercetării şi intervenţiei îl constituie cei 20 de elevi cu
cerinţe educative speciale din clasele III-IV, cuprinşi în programul de integrare
şcolară. Gruparea subiecţilor luaţi în studiu s-a făcut în funcţie de: diagnosticul
psihopedagogic, sexul (băieţi/fete), clasa de elevi, vârsta, rezultatele şcolare,
tipul de familie.
Analizând informaţiile privind lotul supus cercetării, se desprind următoarele
aspecte:
• Dintre cei 20 de subiecţi, elevi ai claselor III-IV, beneficiari ai
programelor de integrare, mai mult de jumatate sunt băieţi (11 din 20).
• Subiecţii cu cerinţe educative speciale prezintă un diagnostic
psihopedagogic divers: de la dificultăţi de învăţare, intelect liminar,
deficienţa mintală uşoară, până la tulburări de comportament.
• Majoritatea subiecţilor (13 din 20) provin din familii cu probleme, de tip
dezorganizat (neînţelegeri, conflicte, alcoolism, agresivitate, dezinteres
faţă de copii ) şi de tip dezmembrat (prin deces, divorţ, abandon etc.).
• Lotul aflat în cercetare este format în cea mai mare parte din elevi slabi
(14 din 20), din care mai mult de jumătate depăsesc vârsta clasei cu 2-3
ani, ca urmare a unor eşecuri şcolare repetate.
Educaţia integrată este realizată prin cuprinderea a 3-4 elevi în clasele
obişnuite ale şcolii generale. Pe lângă cadrele didactice obişnuite clasei de elevi
(învăţători, profesori de specialitate), serviciile speciale de recuperare-reabilitare
sunt asigurate de către profesorii de sprijin (psihopedagogi) şi de către logopedul
şi psihologul din reţea (sporadic).

Prezentarea şi interpretarea rezultatelor obţinute

Ţinând seama de scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării, itemii

chestionarului aplicat au fost grupaţi pe cele trei dimensiuni ale integrării
copiilor cu CES : afectivă, cognitivă şi economică.

1. În ceea ce priveşte integrarea afectivă, s-a constatat că subiecţii cercetaţi

manifestă anumite tulburări afectiv-atitudinale, de relaţionare în mediul şcolar
integrator. Acestea se datorează faptului că ei, în mare parte, se simt respinşi sau
trataţi cu indiferenţă de către colegi şi cadre didactice. Astfel:
a) La 12 dintre subiecţi se evidenţiază o atitudine negativă faţă de colegii de
clasă. Subiecţii resimt indiferenţa manifestată faţă de ei de către colegii de clasă
(14 copii) sau atitudinea ostilă a acestora (2 copii), care „îşi bat joc de ei”, „îi
lovesc” etc. Numai 4 subiecţi reuşesc să stabilească relaţii bune, de colaborare şi

187
 70
60
50
40
30
20
10
0
negativa indiferenta pozitiva
Fig. 1. Atitudinea colegilor faţă de subiecţi

prietenie cu colegii lor. Atitudinea colegilor faţă de subiecţi este redată în figura
1.

b) În relaţia subiecţilor cu cadrul didactic (învăţătoarea), cât şi a acestuia cu

subiecţii, se evidenţiază o atitudine oscilantă, nedefinită pentru ambele părţi.
Astfel, privind atitudinea învăţătoarei, 9 subiecţi o resimt pozitiv, prin faptul
că aceasta „le vorbeşte frumos”, „le pune întrebări ajutătoare când nu ştiu”, sau
„dacă nu înţeleg le mai explică o dată”. Însă, mai mult de jumatate dintre
subiecţi (11) declară că aceste lucruri se întâmplă „câteodată”. Aspectul
menţionat este reprezentat de figura 2.

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
pozitiva oscilanta

Fig. 2. Atitudinea cadrului didactic faţă de subiecţi

188
 Mai semnnificativ este faptul că în relaţia cu învăţătoare apar elemente de
discriminare negativă. Astfel, la itemul din chestionar: „Ai simţit vreodată că se
poartă cu tine altfel decât cu ceilalţi copii?„, subiecţii răspund „Da” în proporţie
de 75% (15 din 20 subiecţi) .
Semnificativ pentru aprecierea gradului de adaptare a subiecţilor la mediul
şcolar integrator este şi faptul că, la itemul „Dacă ai avea posibilitate să te muţi
la altă şcoală, ai pleca?”, majoritatea (13 din 20) răspund favorabil (cu „Da”).
c) Importante în actul adaptării sunt atât susţinerea morală, cât şi atitudinea
afectivă (pozitivă) stimulativă a părinţilor faţă de activitatea şcolară a copiilor
lor. Or, în situaţia subiecţilor cercetaţi, majoritatea declară că atunci când iau
note proaste la şcoală, părinţii îi ceartă, îi bat, îi pedepsesc, sau manifestă
indiferenţă. Aspectele acestea sunt relevate de figura 3.

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
indeferenta negativa (violenta)
Fig. 3. Atitudinea parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor

2. Privind integrarea cognitivă, un aspect semnificativ este faptul subiecţii

studiaţi − fiind în majoritatea lor elevi slabi, care ar trebui mult să înveţe pentru
a ajunge la nivelul cerut de programele curriculare − nu conştietizează efortul pe
care trebuie să-l facă. Astfel, la itemul „Ai mult de învăţat ?”, 14 subiecţi
răspund „Nu”. Nu conştietizează suficient nici motivaţia învăţării, pentru că la
itemul „De ce crezi că trebuie să înveţi?”, 6 copii răspund cu „nu învăţ”, „nu
ştiu”, „pentru părinţi” (adică pentru a nu fi pedepsiţi).

3. Analizând dimensiunea economică rezultă că familiile subiecţilor prezintă

nu numai un nivel socio-educativ, cultural-educativ redus, ci şi neajunsuri
materiale. În proporţie de 70% dintre familii nu pot asigura rechizitele şcolare

189
necesare activităţilor şcolare, acestea fiind primite de la şcoală. Chiar şi aşa,
numai 4 dintre subiecţi au toate rechizitele şcolare necesare.
Totodata, familiile subiecţilor nu au posibilitate de a le susţine cheltuielile de
participare la activităţile extracurriculare organizate de şcoală, ca: excursii,
vizite, tabere etc. Neparticiparea lor la asemenea acţiuni se ridică la 85%. Aceste
activităţi complementare necesare, atât în plan cognitiv, cât şi nevoilor socio-
afective, nu sunt accesibile acestor copii din cauza resurselor materiale reduse
ale familiilor lor.

4. Formarea imaginii şi a sentimentului de sine ale copiilor, după cum afirmă

Rudolph Schaffer (2005, p.319), „este strâns legat de calitatea relaţiilor
interpersonale”. Or, aşa cum rezultă din analiza făcută, subiecţii studiaţi prezintă
aspecte negative ale relaţiilor cu părinţii, cu colegii, precum şi cu învăţătorii.
Prin urmare, este firesc că modul în care se autopercep şi se autoevaluează ei
evidenţiază tulburări ale stimei de sine. Subiecţii cercetaţi obţin scoruri scăzute
(până la 20 de puncte) la majoritatea itemilor cuprinşi în Scala Rosenberg.
Rezultatele aplicării Scalei sunt redate în figura 4.

50

45

40

35

30

25

20

15

10

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Fig. 4. Rezultatele aplicării Scalei Rosenberg

Se cunoaşte că stima de sine conduce la nesiguranţă, neîncredere în sine,

izolare sau agresiune, prin urmare aceşti copii vor prezenta, în continuare,
dificultăţi de adaptare la mediul şcolar şi social.

5. Intervenţia de specialitate s-a desfaşurat în cadrul unor întâlniri cu grupul

subiecţilor, organizate sub forma unor jocuri interactive. Obiectivele urmărite au
fost: câştigarea încrederii membrilor gruplui şi motivarea lor pentru participare,

190
îmbunătăţirea capacităţii lor de comunicare şi de relaţionare, în scopul
cunoaşterii reciproce şi a creşterii nivelului de socializare şi pentru o mai corectă
autoapreciere şi autoevaluare.
Evaluarea finală cu ajutorul itemilor Scalei Rosenberg relevă o ameliorare a
imaginii de sine, prin creşterea cotelor la toţi itemii, în sesul valorizării mai
adecvate a calităţilor şi defectelor, a potenţialului pentru succes. Creşterea stimei
de sine îi va face mai siguri, mai încrezători în forţele proprii, sporind
capacitatea de inte-grare.
Intervenţiile educative privind îmbunătăţirea imaginii de sine ar trebui
continuate. În caz contrar, achiziţiile pozitive legate de autoevaluare şi
relaţionarea pozitivă în mediul şcolar, care susţin stima de sine, se vor pierde.

Concluzii

Privind educţia integrată a subiecţilor cuprinşi în cercetare noastră putem

aprecia că acest proces a căpătat un curs favorabil, dar există aspecte ale
integrării care generează dificultăţi de adaptare şi normalizare a copiilor cu CES
în mediul şcolar integrator. Dintre acestea s-au desprins următoarele:
• Suportul afectiv-motivaţional, care susţine efortul copilului în activitatea
de învăţare, este insuficient consolidat. Se evidenţiază atitudini şi relaţii
parţial pozitive, atât cu colegii, cât şi cu cadrele didactic. În acest fel,
subiecţii simt în mare măsură indiferenţa şi chiar respingerea în mediul
şcolar integrator.
• În activitate lor şcolară, elevii nu beneficiază de o suficientă susţinere
social-economică şi moral-afectivă din partea familiei. În bună parte,
părinţii manifestă indiferenţă şi chiar violenţă faţă de rezultatele slabe la
învăţătură ale copiilor lor şi faţă de alte cerinţe ale şcolii.
• Copiii cu CES nu au o motivaţie reală (intrisecă) a învăţării. Elevii învaţă
pentru a primi note sau pentru a nu fi pedepsiţi de către părinţi. Unii chiar
afirmă că nu ştiu de ce trebuie să înveţe.
• Elevii cu CES manifestă tulburări ale imaginii de sine ca urmare a unor
relaţii negative cu mediul şcolar şi cu cel familial şi, bineînţeles, în urma
unor eşecuri şcolare repetate. Aceste aspecte sunt evidenţiate şi de scala
stimei de sine.
Considerăm că educaţia integrată a copiilor cu cerinţe educative speciale, cu
asigurarea unor resurse material şi umane, cât şi a unor modalităţi de intervenţie
şi sprijin de specialitate, constituie o provocare autentică pentru activitatea de
până acum a cadrelor didactice din învăţământul general. De aceea, atât
implicarea acestora, cât şi a echipei de sprijin, se structurează în cel puţin trei
direcţii:
1. Schimbarea atitudinii faţă de copiii cu cerinţe educative speciale, prin
stimulare pozitivă şi sprijin permanent, cu eliminarea discriminărilor

191
 negative. Importantă este stimularea şi încurajarea relaţiilor de prietenie şi
comunicare între toţi copiii clasei.
2. Perfecţionarea şi dezvoltarea profesională continuă, cu modificarea
practicii la clasă, punându-se accentul necesar pe intervenţia personalizată
asupra elevilor cu CES.
3. Promovarea reală a muncii în echipă, din care să facă parte, alături de
cadrele didactice şi profesorii de sprijin (psihopedagogi), şi să contribuie la
recuperarea şi reabilitarea elevilor: logopedul, psihologul-cosilier,
asistentul social şi medicul specialist.
În această echipă de lucru, vor fi atraşi să participe, ca parteneri de educaţie,
şi părinţii sau susţinătorii legali ai copiilor.

Bibliografie

Schaffer, H.R. (2005). Introducere în psihologia copilului, Cluj-Napoca, Editura

ASCR.

192
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

SPECIFICUL EDUCAŢIEI ÎN RURALUL TRADIŢIONAL

Elena-Adriana Tomuleţiu

Abstract. The Specific of Education in the Traditional Rural

This paper is an integrated part of a larger empirical investigation, realized in
Mures County, through which is intended to surprise the elements specific to rural
educational system, on its historical coordinates. Because along the investigation,
the traditional educational values caught our attention, both through their variety and
symbolic richness, we considered necessary to study them because they deserve
and must be part of our present and future cultural and educational life, through their
evocative power. Through multiple dialogues with the village elderly people, an
objective image was developed on both role and specific activities to some traditional
forms and institutions of education (the school, the cultural home, the church, the
neighborhood, the village mouth etc.) and also a series of facts about the implication
of the people with educative mission (the village teacher, the priest, the village
elderly, the village midwife etc.) in the cultural and educational life of the rural
community. The paper is punctuated with the village elderly people’s significant
opinions. In most cases these are presented in their original form so that the past it’s
shown in a way as objective as possible.

Lucrarea este parte integrantă a unei ample investigaţii empirice de teren

realizată în judeţul Mureş, prin intermediul căreia s-a urmărit surprinderea
elementelor specifice sistemului educaţional rural pe coordonatele evoluţiei lui
istorice. Pentru că, în decursul investigaţiei, ne-au atras atenţia în special
valorile educaţionale ale trecutului, atât prin varietatea. cât şi prin bogăţia lor
simbolică, am considerat necesar a ne opri asupra acestora, pentru că merită şi
trebuie să fie parte integrantă a prezentului şi viitorului vieţii noastre culturale şi
educaţionale, prin puterea lor evocatoare. Prin intermediul multiplelor
convorbiri cu bătrânii satelor s-au obţinut o serie de date obiective privind rolul
unor forme şi instituţii tradiţionale de educaţie (şcoala, căminul cultural,
Biserica, vecinătatea, gura satului etc.) precum şi o serie de date referitoare la
implicarea personalului cu misiuni educative (învăţătorul satului, preotul,
bătrânul satului, moaşa satului etc.) în viaţa culturală şi educaţională a
comunităţii rurale. Lucrarea este presărată de opinii semnificative ale bătrânilor
satelor, în cele mai multe locuri acestea fiind prezentate în forma lor naturală,
aşa încât, trecutul ne apare într-o formulă cât se poate de obiectivă.

193
 Şcoala rurală – începuturi, tradiţii, valori şi roluri

Şcoala, din spusele bătrânilor, „nu era aşa importantă ca azi”, accentul
punându-se în special pe „învăţarea cititului, scrisului şi socotitului”, neexistând
tablă, caiete, în locul acestora utilizându-se tăbliţe. De asemenea, nu se mergea
la şcoală în fiecare zi, datorită sărăciei, dar şi datorită muncii câmpului la care
erau obligaţi să participe şi copiii. În schimb, în zilele în care mergeau la şcoală,
pentru a recupera ceea ce au pierdut, stăteau de dimineaţa până seara.
Nu în toate satele exista o şcoală, ci o clădire amenajată special, fie pe lângă
parohie sau în una din casele donate de o familie mai înstărită. Absenţa
mijloacelor necesare desfăşurării actului didactic, cu toate eforturile preoţilor
sau a învăţătorilor, a făcut ca populaţia din ruralul tradiţional să fie, aproape în
totalitate, analfabetă. În mod surprinzător, deşi nu aveau „ştiinţă de carte” (sau,
poate, tocmai de aceea), sătenii preţuiau şcoala şi avantajele care decurgeau din
frecventarea ei. Ca atare, ei aveau convingeri de genul: „şcoala face omul om şi
altoiul pomul pom”, „unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte”, „omul cu
carte vede departe” etc.

Locul şi rolul dascălului în comunitatea rurală tradiţională

Învăţătorul, preotul, primarul reprezentau în trecut „capii satelor”, „cele mai

respectate persoane din sat”, „învăţăturile lor ducând oamenii pe calea cea
dreaptă”. Învăţătorului i s-au atribuit o serie de calităţi precum: „înţeleptul şi
sfătuitorul satului”, „om de vază”, fiind „foarte apreciat şi respectat de ţărani”.
Învăţătorul avea un „rol luminător şi menirea de a-i educa pe copiii ţăranilor
şi de a-i învăţa carte”, dar, aflăm din spusele bătrânilor, că aria preocupărilor
sale se extindea dincolo de graniţele şcolii, fiind implicat într-o serie de activităţi
extraşcolare atât cu elevii (organizarea serbărilor şcolare, conducerea corurilor
şcolare, activităţi de recuperare a cunoştinţelor pentru elevii care lipseau una,
două zile de la şcoală), cât şi cu sătenii (educarea tineretului prin conferinţe şi
şezători, cursuri de alfabetizare cu cei care nu ştiau carte, educarea părinţilor
pentru buna creştere a copiilor aflaţi încă la o vârstă fragedă, menţinerea
tradiţiilor şi promovarea lor în rândul tinerilor „prin participarea la activităţi
tradiţionale, culturale şi la obiceiurile locale”).
Bătrânii satelor nu au omis din relatările lor perioada în care „rolul
învăţătorului a fost demonizat datorită implicării lui obligatorii în activităţi de
partid şi de stat, activităţi care nu erau pe placul sătenilor”.

194
 Rolul Bisericii şi al preotului în comunitatea rurală tradiţională

Dacă educaţia şcolară era nesemnificativă ca pondere în satul tradiţional,

elemente specifice educaţiei informale acţionau compensatoriu, astfel încât,
imperativul funcţional al ordinii sociale era satisfăcut. În acest sens, Biserica
avea un rol hotărâtor, deoarece avea autoritate, statut clar, reguli precise de
funcţionare, fiind indispensabilă existenţei oricărui om. Mai mult, ea suplinea
golurile structurale atunci când alte instituţii absentau. De pildă, dacă un individ
nu beneficia de avantajele instituţiei familiale, el putea rămâne în sfera
normalităţii sociale prin ceea ce îi putea oferi Biserica: sfat, ajutor material,
integrare comunitară etc. Şcoala, de asemenea, fiind o instituţie rar întâlnită în
satul tradiţional, sarcinile ei erau preluate tot de Biserică, rolul de învăţător fiind
jucat, cel mai adesea, de preot. Sau chiar dacă satul se bucura de existenţa unei
astfel de instituţii, totuşi preotul era implicat activ şi în problemele şcolii –
„prezida şedinţele senatului şcolar, propunând soluţii pentru remedierea
lipsurilor, asigurarea condiţiilor materiale (manualele şcolare erau achiziţionate
din fondul Bisericii)”.
Preotului, care alături de învăţător reprezenta unul din „capii satului”, datorită
eforturilor lui de menţinere a moralităţii săteşti, de cultivare a credinţei şi de
luminare a ţărănimii, i s-au atribuit o serie de calităţi: „om foarte credincios”,
„om cult, „sfătuitorul sătenilor”, „nu era aşa mare domn ca acum”, „avea
autoritate, era respectat” („Bărbaţii îşi scoteau pălăria când trecea preotul!”),
„era şi este văzut ca un om de care toată lumea ascultă”.
Pe lângă faptul că era preocupat de educarea întru credinţă a populaţiei rurale,
preotul „a avut întotdeauna un cuvânt hotărâtor chiar şi în problemele laice din
domeniul obştesc”, fiind interesat de „bunul mers al treburilor obşteşti, de frăţie
şi comuniune între oameni”. Nu a fost uitat de către bătrânii satelor şi „rolul
preotului de judecător al comunităţii săteşti”, impunând reguli de morală, de
bună comportare: „Dacă existau vecini care se certau sau nu se înţelegeau între
ei, dar erau cazuri foarte rare – spune un bătrân – mergeau la preot care îi
povăţuia sau îi ruşina. Chiar dacă un salut nu adresai unei persoane vârstnice,
preotul te atenţiona”.
Preotul aducea şi un aport substanţial la lupta de emancipare naţională a
românilor din Transilvania, pentru egala lor îndreptăţire cu celelalte naţiuni.
„Biserica întreţinea o conştiinţă de neam românesc, lupta pentru a-l păstra
nealterat”.
„Oamenii erau mult mai credincioşi”, constată unul dintre bătrânii
intervievaţi. „Şi slujbele se ţineau miercurea, vinerea, sâmbăta şi duminica –
dimineaţa şi seara − iar ţăranii mergeau cu drag la Biserică, îmbrăcaţi în straie
populare. Chiar şi orele de religie din şcoală se organizau de două ori pe
săptămână”.

195
 Căminul cultural – instituţie fundamentală de conducere culturală a
satului

În mai toate localităţile în care a avut loc investigaţia, căminele culturale s-au
construit după anii 1950. În schimb, multe din activităţile specifice căminelor
culturale îşi găseau locul, înaintea înfiinţării acestora, în una din casele sătenilor,
„într-o şură la mai marii satelor sau în curtea prăvăliei”. Cu alte cuvinte, căminul
cultural, la începuturile sale, a fost doar o instituţie care a preluat sau continuat
unele activităţi cultural-educative care deja aveau tradiţie în rândul comunităţii
săteşti. Majoritatea dintre ele – din spusele bătrânilor satelor - vizau urmatoarele
obiective:
1. Pregătirea şi prezentarea programelor artistice de amatori (dansuri
populare, teatru sătesc, cântece populare instrumentale şi vocale, în cor sau
individual etc.). Formaţiile folclorice săteşti încercau să pună pe scenă, „la un
nivel artistic destul de ridicat şi cu un înalt grad de autenticitate”, diferite
obiceiuri şi tradiţii locale, precum şi dansurile populare locale (Sârba, De-a
lungul, Rara, Bărbuncul, Învârtita etc.).
2. Organizarea de cursuri de alfabetizare şi de informare a ţăranilor în
diferite domenii de activitate. Au fost amintite de către bătrânii satelor cursurile
ţărăneşti de agricultură, de educaţie sanitară (realizată de o persoană „venită de
la oraş, un medic uman”), şedinţele „oamenilor cu carte” privind viaţa satului,
cursurile de alfabetizare realizate cu toate categoriile de vârstă. N-au fost uitate
de către unii bătrâni intervievaţi şi activităţile de propagandă „pentru
îndoctrinarea masei de cetăţeni” specifice perioadei comuniste.
3. Organizarea şi petrecerea timpului liber prin vizionarea unor filme,
organizarea de baluri, hore, întreceri sportive etc.

Rolul educativ şi de întrajutorare al vecinătăţii

Vecinătatea – după spusele unui bătrân – reprezenta o comunitate de oameni,

în rândul căreia nu era obligatoriu să fii înscris. Mai mult, dacă în sat
convieţuiau mai multe etnii, fiecare dintre acestea beneficia de o „vecinătate”
(spre exemplu, vecinătatea românilor, a rromilor, vecinătatea maghiarilor).
Scopul principal al vecinătăţii era unul de întrajutorare reciprocă între săteni prin
aşa-zisele „clăci”. Prin vecinătate localnicii dispuneau de anumite ajutoare
atunci când fiecare avea nevoie, precum: ajutor material, fizic sau chiar sfat etc.
Astfel, sătenii, în fiecare lună dădeau o sumă de bani stabilită de un comitet al
vecinătăţii alcătuit din: preşedinte, 4-5 membri şi bătrânul satului.
Pentru a se menţine buna înţelegere, respectul reciproc şi întrajutorarea între
membrii vecinătăţii, înainte de lăsarea Postului Paştelui, se organiza o petrecere
– numită „Sărbătoarea Împăcării” − care începea cu întâlnirea bărbaţilor acasă la
bătrânul satului, unde se analizau toate problemele satului. Apoi avea loc o

196
şedinţă la căminul cultural la care participau toţi sătenii. Seara, toţi membrii
vecinătăţii participau la o petrecere organizată la căminul cultural.
„Dacă în perioada antebelică şi imediat după, între vecini existau în mod
preponderent relaţii de respect şi întrajutorare, în ultimul timp aceste relaţii au
suferit o oarecare degradare, înmulţindu-se disputele pe teme de întâietate şi
lipsă de respect faţă de proprietate”

Gura satului – structură instituţionalizată în satul tradiţional

Gura satului (opinia publică) reprezenta, de asemenea, o altă formă de

educaţie specifică ruralului tradiţional, care a căpătat, din nevoile satului de a
evita degenerarea funcţională, un caracter instituţional. Era formată, din spusele
unui bătrân, din „babe scorţoase” care interpretau orice gest sau cuvânt, cele mai
multe subiecte fiind „născute” la diverse întruniri ale sătenilor: la hora satului,
cu ocazia clăcilor organizate, la şezători, la târguri de animale, pe şanţuri, la
porţile caselor. Gura satului avea, pe de o parte, un important rol de a echilibra
moralitatea satului, văzută fiind astfel ca „judecător” al comunităţii rurale
(„Pentru a nu intra în gura satului, trebuia să fii un bun gospodar şi la locul tău”;
„Era o foarte mare ruşine să cazi în gura satului”), iar pe de altă parte, de a ţine
sătenii la curent cu cele mai noi ştiri, fie ele pozitive sau negative.

Moaşa satului – „o femeie pricepută, deşi fără pregătire necesară”

Din personalul educator al satului tradiţional făcea parte şi moaşa, privită

astfel ca „un medic al comunităţii rurale”. Aflăm din spusele unui bătrân că era
„o femeie mai pricepută, dar nu avea pregătirea necesară, ci doar o mai instruia,
din când în când, medicul care era la centru de comună” sau „învăţa şi ea de la
alţi bătrâni cum se tratează unele boli, cum se acordă primul ajutor”.
Moaşa satului era cea care asista naşterile la domiciliu, însă, „la majoritatea
naşterilor nu ajungea, astfel femeile năşteau singure, fie acasă, fie pe câmp”.
Interesantă afirmaţia unui bătrân: „Pe atunci nu era atâta ştiinţă ca acum, dar nici
nu se năşteau aşa mulţi copii handicapaţi şi nici părinţii nu-şi abandonau
odraslele; nu auzeai de copii aruncaţi la coşuri de gonoi”.
Tot ea era cea care acorda primul ajutor, „făcea injecţii, trata oamenii care se
ardeau, aveau temperatură sau durere de oase”. Mai mult, se ocupa şi de
educaţia sanitară a sătenilor „prin sfaturi, distribuirea de substanţe antiseptice şi
dezinfectante”. În cazuri foarte grave intervenea medicul care se deplasa cu o
trăsură în satele unde era solicitat.
Se pare totuşi, că în unele sate, nu avea o imagine prea pozitivă, fiind privită
ca un fel de „gură a satului” care ducea vestea peste tot despre fetele rămase
însărcinate: „dacă rămânea vreo fată gravidă, imediat îi mergea mieliţa de ştiau

197
şi curcile din satul vecin”. Mai mult, unele dintre ele păstrau secrete tainele
meseriei lor, tocmai pentru a nu-şi pierde clienţii, respectiv bunurile pe care le
primeau de la săteni pentru ajutorul acordat – „ouă, mălai, găini etc.” – „ca în
ziua de astăzi”.

Bătrânul satului – „sfătuitor al sătenilor”

Era considerat „cel mai ştiutor om al satului”, un fel de „înţelept al satului”,

datorită calităţilor sale morale şi intelectuale (chiar dacă avea doar 4 clase),
„respectat fiind cu sfinţenie”.
Ca sfătuitor al sătenilor „era consultat întotdeauna în luarea unor decizii
importante pentru sat”; „oricine avea vreo nelămurire, la el cerea sfat”. Priceput
fiind în diverse domenii, bătrânul satului era cel care orienta anumite activităţi
ale sătenilor. În unele localităţi, era considerat meteorolog local – „după
semnele pământului, plantelor şi animalelor ne spunea cum o să fie vremea,
când să semănăm, când să culegem”, judecător al satului – „judeca delictele
comise după legi nescrise, dar pe care oamenii le respectau cu sfinţenie”, dar şi
educator al bunei cuviinţe – „era şi sfătuitorul bărbaţilor, adică le spunea cum să
se poarte cu femeile”. Se ocupa şi de educarea maselor prin alfabetizare – „era
un ţăran mai dezgheţat care ştia să scrie şi să citească şi care, datorită acestor
calităţi, a devenit un fel de învăţător al satului” −, precum şi de educaţia
agricolă – „îi învăţa pe cei mai tineri cum să cosească, să are cu plugul
pământurile” – fiind considerat şi propagator al educaţiei medicale în rândul
ţărănimii – „avea cunoştinţe de medicină umană şi veterinară”.
Era un priceput în toate - „Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş” –
fapt pentru care este pomenit şi azi de bătrânii satelor.

Valorificarea educativă a timpului liber

Modul în care era valorificat timpul liber – de care, după spusele sătenilor, se
bucurau doar duminica şi în zilele de sărbătoare − avea o puternică rezonanţă
educativă, însemnând în acelaşi timp recreere, precum şi refacerea forţelor
pentru o nouă săptămână de muncă.
În zilele de duminică, participarea tuturor sătenilor la slujba religioasă era
unanim recunoscută şi respectată, de la mic la mare. După-amiezile erau
rezervate jocului, horelor sau întâlnirilor între săteni, fie la o casă a unuia dintre
ei, fie într-o şură, unde se purtau discuţii despre viaţa satului, se spuneau poveşti
prin care se reînvia trecutul, istoria şi tradiţia locală.
Specifice petrecerii timpului liber erau şi activităţile sportive − fotbalul,
întrecerile însurăţeilor, tenisul de masă, şahul, tablele etc. – precum şi
vizionările de filme proiectate la căminul cultural.

198
 Şezătorile au fost considerate de către bătrânii satelor ca fiind tot forme de
petrecere plăcută a timpului liber, organizate în special iarna, în cadrul cărora,
elementele distractive şi moralizatoare se împleteau perfect cu activităţile
practice de interes economic (împletit, tors, cusut etc.) şi cu activităţile de
culturalizare a maselor (şezători literare).
Lectura îşi găsea şi ea un loc important între activităţile de petrecere a
timpului liber de către săteni, chiar dacă accentul era pus în special pe citirea
Cărţilor de Rugăciuni şi din când în când a ziarelor: „Uneori era adus la primărie
un ziar – Albina -, prin anii ′40, în care se scria despre agricultură, în care găseai
snoave, povestiri de-ale lui Păcală. Ziarul era citit doar duminica sau în
şezători”.

Opinii privind devalorizarea formelor şi instituţiilor tradiţionale de

educaţie

Multe din instituţiile şi formele de educaţie care în trecut reprezentau temelia

a ceea ce înseamnă ridicarea culturală a ţăranului român şi-au diminuat
activitatea până aproape a nu mai exista în viaţa comunităţii rurale. Sunt din ce
în ce mai rare satele unde manifestările culturale mai cunosc acelaşi entuziasm
ca în trecut, nu că nu ar mai putea fi valorificate educativ, ci datorită unor
condiţii socio-economice specifice epocii contemporane: industrializarea care a
devalorizat lucrul casnic („femeile nu mai confecţionează haine tradiţionale din
in, cânepă sau lână, nu mai torc fuioarele, nu mai ţes la război; aceste obiceiuri
au dispărut datorită comodităţii, hainele din bătrâni nu mai sunt la modă, dar şi
pentru că acum poţi cumpăra orice”), infiltrarea elementelor urbane în cultura
satelor, lipsa de implicare a intelectualilor satelor în a asigura continuitatea
acestor forme de manifestare culturală a sătenilor sau rolului pe care astăzi
mass-media, şi în special televizorul, îl joacă în rândul comunităţii săteşti, ca
modalitate de petrecere a timpului liber. Aşa opina şi unul dintre bătrânii
intervievaţi, incluzând între cauzele dispariţiei unor obiceiuri rurale − precum
jocurile, şezătorile, clăcile − „plecarea tineretului din mediul rural, politizarea
excesivă a manifestărilor culturale în perioada comunistă, impactul mass-media
asupra vieţii sătenilor şi chiar democratizarea care impune puterea banului”.
„Căminul a fost cultural o vreme – afirma un bătrân −, acum cultura s-a mutat
în baruri, discoteci şi la televizor”. Într-adevăr, căminul cultural, care potrivit
tradiţiei, alături de şcoală şi Biserică, trebuia să fie o instituţie care să răspundă
nevoilor de educaţie civică, etică, ştiinţifică, economică şi artistică etc., şi-a
pierdut din funcţiile sale, devenind, după spusele unui bătrân, „adevărată sală de
discoteci, nunţi, botezuri” sau în unele localităţi, fiind doar o clădire supusă
degradării timpului”. Multe dintre ele, datorită situaţiei critice în care se află, nu
pot răspunde unor cerinţe satisfăcătoare, cel puţin medii, pentru organizarea şi
desfăşurarea activităţilor culturale în mediul rural. Mai mult, după cum reiese şi

199
din datele propriei noastre cercetări, persoanele implicate în administrarea şi în
coordonarea activităţilor căminelor culturale lasă de dorit, majoritatea având
studii medii sau provenind din profesii colaterale activităţii culturale, ţăranii
confruntându-se astfel cu lipsa de experienţă şi de autoritate a unora dintre
directorii acestor instituţii.
Şcoala rurală şi-a pierdut şi ea din rolurile formative, dascălul de altădată
devenind un adevărat mit. „Învăţătorul nu mai este respectat ca pe vremuri” –
afirma un bătrân. Învăţătorii erau factori hotărâtori în pregătirea morală,
spirituală şi materială a comunităţii săteşti, desfăşurarea activităţii în acest sens
fiind considerată „datorie de onoare” şi un criteriu de apreciere a
profesionalităţii. „A trecut vremea apostolilor de altădată şi este menită să
dispară şi amintirea unei tradiţii generoase a învăţământului românesc” – opina
un bătrân intervievat.
Satul descris odinioară de cercetători, etnografi, de către sociologi şi chiar de
bătrânii satelor nu mai există. Până am ajuns să descoperim valoarea universală
a comunităţii rurale educaţionale, aceasta nu mai era de mult identică cu idealul
ce-l reprezenta odinioară. Oare am descoperit-o doar pentru a şti ce pierdem sau
pentru a şti ce să căutăm în viitor?
Abordând o parte a specificului educaţiei în mediul rural, prin prisma
trecutului şi prezentului, lucrarea de faţă se vrea a fi o pledoarie a necesităţii
reîntoarcerii la rural; a dorinţei de a reînvia ceea ce, odată, a oferit atâta vitalitate
şi naturaleţe satelor noastre, dar nu numai, ci chiar întregii societăţi – cultura şi
educaţia ţăranului român.

200
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

PROFILUL CANDIDAŢILOR LA U.S.A.M.V. CLUJ-NAPOCA

Mihai Cucerzan

Abstract: The candidates' profile and the professional motivation of the

future students of U.S.A.M.V. Cluj-Napoca
This sociological research claims to contribute to the accomplishment of some
managerial strategies that want to ameliorate the quality of the educational act of the
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca.
The activities consisted in the data collection using the method of the sociological
survey with questionnaires. The sociological surveys are used to collect information
about items in a population. Surveys of human populations and institutions are
common in political polling, health, social science and marketing research.
Our questionnaire contains questions about the educational, motivational and
social profile of the persons that intended to become students at our university,
looking for aspects like nationality, religion, gender, age, department of origin, etc.

Studiul de faţă îşi propune să contribuie la formularea unor strategii

manageriale care să vizeze îmbunătăţirea calităţii actului educaţional din cadrul
Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca
(U.S.A.M.V.). În vederea determinării acestor posibile strategii este necesară
evaluarea potenţialului socio-uman al candidaţilor la statutul de studenţi ai
universităţii noastre, adaptarea strategiei de învăţământ la nivelul noilor cerinţe
existente pe piaţă în contextul restructurărilor socio-economice determinate de
aderarea la Uniunea Europeană, precum şi evidenţierea modalităţilor practice de
utilizare a resurselor de natură umană şi materială de care dispune universitatea.
Activităţile desfăşurate au constat în colectarea informaţiilor pe baza
cercetării concrete, prin administrarea de chestionare candidaţilor la cele patru
facultăţi care constituie U.S.A.M.V.
Chestionarul cuprinde o serie de întrebări, prin intermediul cărora am încercat
să determinăm profilul educaţional, motivaţional şi social al persoanelor care
intenţionau să devină studenţi la universitatea noastră, urmărind aspecte precum
naţionalitatea, religia, sexul, vârsta, judeţul şi mediul din care provine
candidatul, profilul ultimei instituţii de învăţământ absolvite, precum şi mediile
din cadrul anilor de liceu şi cele de la bacalaureat, limbile străine pentru care
optează să le studieze, momentul şi maniera prin care candidatul s-a hotărât să
urmeze cursurile universitare, precum şi unele preferinţe sau cunoştinţe ale

203
viitorilor studenţi cu privire la specificul acestei prestigioase instituţii de
învăţământ superior.
Întrucât cercetarea a avut un caracter exhaustiv, rezultatele sunt
reprezentative pentru studenţii admişi la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca în anul
universitar 2006-2007. Au fost chestionaţi 994 de candidaţi, repartizaţi pe
facultăţi astfel: Agricultură – 235; Horticultură – 487; Medicină Veterinară –
160; Zootehnie şi Biotehnologii – 112. Observăm faptul că cea mai solicitată
facultate este Horticultura, care atrage 49% din totalul candidaţilor la
universitatea noastră, aceasta fiind urmată de către Facultatea de Agricultură
(23%), Facultatea de Medicină Veterinară (16,1%) şi Facultatea de Zootehnie şi
Biotehnologii ( 11,3%) .
Referitor la notele obţinute de către candidaţi la bacalaureat şi în decursul
liceului, acestea indică în mare măsură profilul educaţional al viitorilor studenţi
şi, prin urmare, sunt importante, întrucât orice instituţie de învăţământ superior
îşi doreşte cursanţi cât mai valoroşi, iar media anilor de liceu şi de la bacalaureat
sunt un indicator relevant al valorii candidaţilor.
În ceea ce priveşte media anilor de liceu a candidaţilor la U.S.A.M.V. Cluj-
Napoca, media acestora este 8,17. Cea mai scăzută medie regăsită este 5,56 iar
cea mai mare 10. Media de la bacalaureat a candidaţilor este pe universitate
8,16, aşadar aproape similară cu cea a anilor de liceu, element care indică o
continuitate în pregătirea noilor studenţi. Cea mai scăzută medie la bacalaureat a
vreunui candidat este 5,33 iar cea mai mare 9,89.

Tabelul 1. Distribuţia mediilor obţinute în liceu şi la bacalaureat

Interval Liceu Bacalaureat

(%) (%)
5,00 - 5,99 0,6 0,6
6,00 – 6,99 10,7 10,4
7,00 – 7,99 28,6 29,6
8,00 - 8,99 39,5 38,4
9,00 – 10,0 20,6 21,0

Figura 1 ne indică faptul că din totalul de 994 de subiecţi, 527(53,02 %) sunt

de sex masculin, iar 467 (47,98%) sunt de sex feminin. Remarcăm o
superioritate sensibilă a indivizilor de sex masculin, dar se poate constata că,
deşi este mai puţin numeros decât băieţii, numărul fetelor este într-o continuă
creştere, situaţie caracteristică, de altfel, întregului învăţământ universitar
românesc.

204
 60

50

40

30
53,02
46,98
20

10

0
Masculin Feminin

Fig. 1. Frecvenţa candidaţilor în funcţie de sex

Din punct de vedere al naţionalităţii, majoritatea absolută a candidaţilor este

reprezentată de cei de naţionalitate română, care cuprinde 89,5% din totalul
opţiunilor. A doua naţionalitate întâlnită la nivelul candidaţilor la U.S.A.M.V.
Cluj-Napoca este cea maghiară, care cumulează 10,3% din numărul total de
candidaţi la statul de studenţi. Singurii candidaţi străini (0,2%) provin din
Republica Moldova.
În privinţa religiei, 80,1% dintre candidaţi se declară ortodocşi, 7% catolici
(dintre care 4,5% romano-catolici şi 2,5% greco-catolici), iar 6,3% reformaţi.
Neo-protestantismul (4,1%) este reprezentat de baptişti (1,5%), penticostali
(1,1%), adventişti (0,9%), martori ai lui Iehova (0,6%). De asemenea,
unitarianismul reuneşte 0,9% dintre opţiuni, iar lutheranismul 0,2%. Din totalul
populaţiei chestionate doar 1% se declară atei.
În ceea ce priveşte vârsta candidaţilor, datele indică faptul că vârsta medie a
candidaţilor este de 21 de ani, însă cei mai mulţi indivizi, 625 (62,9%) au vârsta
de 19 ani, fiind născuţi în anul 1987. Acest element este unul firesc, fiind în
conformitate cu structura sistemului educaţional regăsit în România. Alte vârste
ale candidaţilor sunt: 20 de ani (13,2%), 21 de ani (5,1%), 18 ani (3,9%), 22
de ani (2,8%) sau 25 de ani (1,6%). Valori nesemnificative (sub 1%) sunt
înregistrate în cazul vârstelor care depăşesc de 26 de ani. Cel mai vârstnic
candidat la statul de student are 57 de ani.

205
 Actualii studenţi în anul I provin din 32 de judeţe distincte ale României, şase
persoane (0,6%) provin din municipiul Bucureşti, iar un candidat este originar
din Republica Moldova. În cadrul celor de 32 de judeţe regăsim toate judeţele
din Transilvania (inclusiv Banatul, Crişana, Maramureşul şi Sătmarul),
majoritatea candiaţilor provenind din acestea : Alba – 10,7%, Arad – 0,2%,
Bihor – 2%, Bistriţa-Năsăud – 9,4%, Braşov – 1,2%, Caraş-Severin 0,2%, Cluj –
38,2%, Covasna – 1,5%, Harghita – 3,3%, Hunedoara - 2,6%, Maramureş -
6,9%, Mureş – 6,6%, Sălaj – 5,1%, Satu-Mare – 3,7%, Sibiu – 1,7% şi Timiş –
0,2%). De asemenea regăsim 11 judeţe din Muntenia, Oltenia sau Dobrogea
(Argeş – 0,2%, Brăila – 0,1%, Buzău – 0,1%, Constanţa – 0,1%, Dolj – 0,1%,
Gorj – 0,4%, Ialomiţa – 0,1%, Ilfov – 0,1%, Prahova – 0,4%, Vâlcea – 0,5% şi
Vrancea – 0,1%) şi 5 din Moldova (Bacău - 0,4%, Botoşani – 0,5%, Neamţ –
0,5%, Vaslui – 0,2% şi Suceava – 1,8%). Cei mai mulţi candidaţi provin din
judeţul Cluj – 38,2% şi judeţele limitrofe Alba – 10,7%, Bistriţa-Năsăud – 9,4%,
Maramureş – 6,9% şi Mureş – 6,6%. Dacă din judeţele din Moldova, Banat sau
Muntenia absolvenţii de liceu tind să urmeze cursurile universitare în oraşele de
referinţă ale acestor regiuni istorice (Iaşi, Timişoara şi Bucureşti), municipiul
Cluj-Napoca absoarbe în special absolvenţii din Transilvania, element
reprezentat şi graficul existent. Cu toate că cei mai mulţi studenţi ai U.S.A.M.V.
Cluj-Napoca provin din aceste judeţe ardelene, trebuie să subliniem şi existenţa
unor mici dezechilibre, în sensul că unele judeţe sunt mai bine reprezentate
decât altele, deşi se situează la distanţe asemănătoare faţă de Cluj.
Mediul urban alimentează universitatea cu cei mai mulţi dintre candidaţi şi
studenţi. Statistica realizată în această cercetare (fig.2) evidenţiază că 702
indivizi, adică 70,84% dintre candidaţi provin din oraşe (un contingent
semnificativ din Cluj-Napoca) şi doar 29,16% de la sate.

206
 Rural 29,16%

Urban 70,84%

0 20 40 60 80

Fig. 2. Frecvenţa candidaţilor în funcţie de mediul de provenienţă

Cea mai mare diferenţă între procentajul celor care provin de la oraş sau de la
sat se regăseşte la Facultatea de Medicină Veterinară, acolo unde 80% dintre
candidaţi provin din mediul urban, iar cea mai mică diferenţă la Facultatea de
Agricultură, acolo unde 62,1% dintre candidaţi provin din zonele urbane, iar
restul de37,9% din rural.
Profilul liceului absolvit de candidat (figura 3) are o importanţă deosebită în
economia elaborării unei strategii eficiente de management, care să vizeze
formularea unor modele de atragere a elevilor spre universitatea noastră, întrucât
tendinţa generală a tânărului este de a continua şi de a aprofunda cunoştinţele
dobândite în liceu. Deoarece ponderea liceelor care au un specific agricol, silvic
sau de ştiinţele naturii este relativ redusă, se impune elaborarea unor strategii
pentru motivarea absolvenţilor de la alte specializări, cu alte profiluri
educaţionale, de a urma cursurile acestei instituţii academice. În momentul de
faţă, cei mai mulţi candidaţi (23,3%) sunt absolvenţi ai un liceu cu profil tehnic-
industrial, 14,6% au absolvit o clasă cu profil real (matematică-informatică),
12,2% o clasă cu profil de ştiinţele naturii, 11,5% au absolvit un liceu teoretic,
7,8% un liceu agricol, 6,5% o clasă cu profil socio-uman, iar 6,1% au absolvit
un liceu economic. Alte profile se regăsesc într-o pondere mai redusă, sub 5%:
profilul forestier (silvic) – 4,8%, filologic – 4,8%, arte plastice şi muzică – 4,2%
(care au optat preponderent spre specializarea Peisagistică), pedagogic – 2,1%,
sportiv – 1,2%, teologic – 0,5%.

207
 Teologic 0,5
Arte plastice şi muzică 4,2
Militar 0,3
Filologie 4,8
Ştiinţe sociale 6,5
Forestier(silvic) 4,8
Sportiv 1,2
Pedagogic 2,1
Agricol 7,8
Ştiinţele naturii 12,2
Tehnic-industrial 23,3
Economic 6,1
Matematică-informatică 14,6
Teoretic 11,5

0 5 10 15 20 25

Fig. 3. Frecvenţa candidaţilor în funcţie de profilul liceului absolvit

208
 Bucurându-se de o importanţă deosebită în contextual actual al societăţii
noastre, limbile străine pe care candidatul doreşte să le aprofundeze în decursul
anilor de studiu reflectă în mare măsură realităţile socio-culturale prezente ale
spaţiului românesc. Totuşi, aceste opţiuni lingvistice sunt vizibil influenţate de
limbile străine studiate în liceu. Dacă în trecut limbile franceză sau rusă ocupau
o poziţie de referinţă în planurile de învăţământ româneşti, actualmente, alături
de supremaţia absolută pe care a dobândit-o limba engleză, la nivel naţional se
constată o creştere a interesului pentru limbi ca germana, spaniola sau italiana,
întrucât România dezvoltă relaţii de cooperare din ce în ce mai fructuoase cu ţări
precum Germania, Spania sau Italia. De asemenea, în contextual aderării
României la Uniunea Europeană, prin prisma relaţiilor de colaborare care se vor
crea între statul român şi celelalte ţări membre ale Uniunii, este de aşteptat că va
creşte şi gradul de varietate al limbilor străine care vor fi solicitate pentru a fi
studiate la nivelul universităţii noastre. Din datele statistice pe care le deţinem
(v. figura 4) 67,6% din totalul răspunsurilor au specificat limba engleză ca primă
opţiune de studiu, aceasta fiind urmată în topul preferinţelor de franceză
(18,2%), germană (11%), spaniolă (2,5%) şi italiană.

70

60

50

40
67,6
30

20

10 18,2 2,5
11 0,6
0
Engleza Franceza Germana Spaniola Italiana

Fig. 4. Limba străină – prima opţiune

Limba franceză este menţionată în 41,5% dintre cazuri ca fiind a doua limbă
străină pentru care candidatul optează să o studieze la U.S.A.M.V. Această

209
situaţie nu reprezintă totuşi o apreciere mai mare a limbii franceze în dauna
limbii engleze, care, aşa cum arătasem anterior, se bucură de cea mai are
popularitate. Faptul că limba franceză este menţionată de aproape jumătate
dintre subiecţi ca a doua opţiune rezultă în primul rând din aceea că cea mai des
întâlnită variantă de răspuns a candidaţilor a fost limba engleză − prima opţiune,
iar limba franceză − cea de a doua. Pe de altă parte, deşi în ultimii ani interesul
pentru limba franceză s-a diminuat, aceasta rămâne una dintre limbile de
referinţă la nivel mondial, iar România este o ţară francofonă care a dezvoltat şi
va dezvolta relaţii de cooperare economică din ce în ce mai bune cu spaţiul
francez. Prin urmare, interesul pentru limba şi cultura franceză trebuie menţinut
în ţara noastră, iar una din căile prin care acest lucru se poate realiza este
promovarea acestei limbi în România, inclusiv prin intermediul învăţământului
universitar.
Limba engleză este menţionată ca a doua opţiune de studiu de către 24,8%
dintre candidaţi, în acest top urmând limba germană (19,8%), spaniolă (7,9%) şi
italiană (6%). Interesul pentru limba germană se datorează poziţiei de lider
european al economiei germane, precum şi tradiţiei sale culturale. În fine,
sesizăm creşterea importanţei acordată unor limbi precum spaniola şi italiana,
lucru determinat de relaţiile din ce în ce mai apropiate dintre societatea
românească şi celelalte ţări din cadrul lumii neo-latine europene.
Decizia de a urma cursurile acestei universităţi (v. figura 5) a fost luată în cele
mai multe dintre cazuri atunci când candidaţii se aflau în clasa a XII-a – 32,74%.
17,1% dintre candidaţi orientându-se spre U.S.A.M.V. încă din clasa a XI-a.
Cumulat, putem afirma că aproape jumătate dintre candidaţi, adică 49,84%, au
decis să studieze la universitatea noastră având o astfel de ideaţie încă din liceu.
Cealaltă jumătate (50,16%) este compusă din persoane care s-au hotărât în acest
sens fie după bacalaureat (25,91%), fie „altă dată” (24,3%), răspuns care poate
însemna primele clase liceale, perioada gimnazială, perioada ulterioară absolvirii
altei facultăţi sau o consecinţă a reconversiei profesionale. Dintre aceste patru
momente în care candidatul a optat pentru U.S.A.M.V., cel mai sensibil îl
reprezintă momentul deciziei luate după bacalaureat, întrucât acest moment
poate indica în mare măsură lipsa unei înclinaţii spre domeniile promovate de
U.S.A.M.V., o hotărâre luată în pripă (în cel mai rău caz poate fi considerată o
soluţie de conjunctură) şi o consecinţă a unor note obţinute la bacalaureat.

210
 40

30

20

32,74
10 24,26
25,91
17,08

0
În clasa În clasa După Altă
a XI-a a XII-a bacalaureat dată

Fig. 5. Momentul luării deciziei de a urma cursurile

la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca.

Repartizat pe facultăţi, aflăm că Facultatea de Medicină Veterinară are cei

mai mulţi candidaţi care se gândeau încă din timpul liceului să îi urmeze
cursurile, întrucât 57,24% dintre candidaţii acesteia ştiau încă de atunci ce
facultate vor urma. Cu alte cuvinte, Facultatea de Medicină Veterinară are cel
mai stabil public ţintă. De asemenea, această facultate are şi cei mai puţini
candidaţi (11,1%) care au optat pentru ea imediat după bacalaureat. La polul
opus, cei mai puţin candidaţi care ştiau încă din timpul liceului ce instituţie de
superior intenţionează să urmeze se regăsesc printre cei de la Facultatea de
Zootehnie – 40%. În schimb, 28% (aproape de trei ori mai mult decât în cazul
Medicinii Veterinare) dintre viitorii studenţi recunosc că au ales Zootehnia după
bacalaureat. Celelalte două facultăţi, Agricultura şi Horticultura, prezintă situaţii
asemănătoare, care se încadrează în valorile medii pe universitate: 48,91% dintre
candidaţii de la Horticultură au ales această facultate din timpul liceului, iar de
la Agricultură, 51,3% au avut această opţiune în aceeaşi perioadă.
În privinţa consilierii, marea majoritate a candidaţilor (63,7%) afirmă că
membrii familiei au fost cei alături de care au luat hotărârea de a urma cursurile
unei universităţi cu un asemenea profil. Cu alte cuvinte, pentru tinerii candidaţi
sfatul părinţilor are cea mai mare greutate în momentul în care optează pentru un
element care le poate influenţa viitorul. În acest sens, dată fiind importanţa de
care se bucură autoritatea familiei ca factor consiliator, strategiile de
management ale universităţii trebuie să acorde atenţie implementării unor
metode de promovare care să aibă ca public ţintă familia (şi în special părinţii
candidatului). Prietenii reprezintă o altă sursă importantă de consiliere pentru

211
potenţialii candidaţi, 18,6% dintre candidaţii noştri afirmând că s-au sfătuit cu
prietenii înainte de a alege U.S.A.M.V. Deşi importanţa consilierii de către
prieteni este mai puţin semnificativă decât aceea a familiei, totuşi ea se bucură
de un procent mai ridicat (dublu) în comparaţie cu aceea făcută de către şcoală
(diriginte sau un alt profesor), declarată de către 9,2% din candidaţi. Deşi datele
existente nu ne oferă această informaţie, totuşi putem deduce că potenţialii
candidaţi cer sfatul acelor prieteni care le pot transmite anumite informaţii
pertinente în legătură cu problematica solicitată. De aceea, intuim că sunt
solicitate informaţii în special de la acei prieteni care deja au statutul de studenţi
ai U.S.A.M.V. şi care pot transmite detalii cu privire la calitatea actului didactic,
la elementele care ţin de dotarea tehnică sau la perspectivele de viitor, iar aceste
posibile recomandări depind de felul în care actualii studenţi percep
universitatea ale cărei cursuri le frecventează.
Următoarea întrebare se referă la maniera prin care candidaţii au aflat despre
oferta de studii a U.S.A.M.V. Cluj-Napoca. Chestionarul a conţinut patru
variante de răspuns: prin intermediul mijloacelor radio-TV, prin intermediul
ziarelor, afişelor, pliantelor, a internetului sau a prezentării la clasă, în timpul
liceului, de către un cadru didactic al universităţii (fig. 6). Cei mai puţini
candidaţi (7%) au aflat despre oferta de studii prin intermediul radioului şi al
televiziunii. Un procentaj aproape triplu este deţinut de varianta „prezentarea
ofertei de studii, la clasă, de către cadrele didactice ale universităţii” (20%),
respectiv de varianta „promovare prin intermediul ziarelor, pliantelor, afişelor”
(21,9%). Mai mult de jumătate din candidaţi (51,1%) declară că au aflat de
oferta de studii a acestei universităţi prin intermediul internetului. Această
situaţie subliniază încă o dată în plus rolul şi importanţa acestuia în informarea
tinerilor. Faptul că prin intermediul prezentării la clasă de către un cadrul
didactic al universităţii a ofertei didactice 20% dintre candidaţi au fost
determinaţi să se înscrie la U.S.A.M.V. reprezintă un procentaj satisfăcător şi
dovedeşte utilitatea acestei maniere de promovare, care asigură cea mai bună
comunicare între emisarul universităţii şi potenţialii studenţi. Doar 7% dintre
candidaţi au aflat despre oferta de studii a universităţii la radio sau la televizor,
element care indică necesitatea îmbunătăţirii acestei metode de promovare.

212
 60

50

40

30
51,1
20
21,9
10 20

0 7
Radio-TV Internet Ziare, Prezentarea
pliante, ofertei de studii,
afişe la clasă de către
profesori univ.
Fig. 6. Sursa de informare privind oferta de studii a U.S.A.M.V. Cluj-Napoca

Cele mai avantajoase condiţii de admitere menţionate de candidaţi sunt: 20%

media de la bacalaureat şi 80% media de la liceu (37,4%); 80% media de la
bacalaureat şi 20% media de la liceu (32,2%); 50% media de la bacalaureat şi
50% media de la liceu (19,3%), 11,1% susţinând reintroducerea admiterii pe
bază de concurs. Prin forma în care a fost adresată, această întrebare nu vizează
modul cel mai corect în care viitorii studenţi îşi imaginează că ar putea fi
efectuată admiterea, ci modul care le „convine” lor, iar acest element este
variabil în funcţie de media din timpul liceului sau de cea obţinută la
bacalaureat. Accentuarea importanţei mediei anilor de liceu indică o mai mare
recunoaştere a eforturilor şi a muncii depuse pe o perioadă de timp mai
îndelungată, element care sugerează un accent pus pe continuitate. De asemenea
acest sondaj ne indică faptul că 89,9% dintre candidaţi nu îşi doresc un concurs
de admitere, preferând o repartizare în funcţie de performanţele anterioare, de la
liceu sau bacalaureat.

213
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

MODERNITATE, POSTMODERNITATE, HIPERMODERNITATE…

Alexandru Gulei

Abstract : Modernité, postmodernité, hypermodernité…

Les eveniments catastrophiques dont le XX-éme a été temoin ont radicalement
changé la vision sur le monde et la vie pas seulement pour les philosophes, mais
pour tout le monde. Il paraissait que les ideaux des Lumiére n’étaient plus actuelles
et viables. De l’homme (avec minuscule) humile à l’HOMME abstrait des Lumiéres
on arrive a concevoir l’Homme réel, vif, veritable centre du monde et de son monde.
Cette nouvelle étape a été nomée postmodernisme où hypermodernisme.

Modernitatea a permis omului să se elibereze de lanţurile tradiţiei, de referinţa

la transcendenţă, recunoscându-i locul singular ca individ integral. Dar individul
diferenţiat, singular, rămânea totuşi legat de colectivităţi puternice, de o
comunitate identitară: clasa socială, comunitatea familială, statutul profesional;
individul se raporta mereu la o anumită colectivitate. Desprinse de tradiţiile
certe, privirile se îndreptau spre viitor, cu idealul progresului, al raţiunii, al
sensului Istoriei, care permiteau structurarea şi solidarizarea societăţii în jurul
câtorva idealuri colective clare : grupurile sociale în jurul ideologiilor politice,
clasele sociale în jurul unei identităţi profesionale de clasă. Individul modern se
emancipa pornind de la acest soclu comun de apartenenţă, la care el putea uşor
să facă referinţă, cu care se identifica şi cu care putea la fel de uşor să fie
identificat. Individul modern era un «Eu» în mijlocul unui «Noi», evoluând
într-o lume coerentă, ierarhizată şi structurantă pe plan identitar.
Prima revoluţie modernă, din secolul al XVIII-lea până la 1950, s-a constituit
în jurul a trei poli. Mai întâi, individul: cucerirea autonomiei sale, valorizarea
persoanei umane, drepturile omului. În al doilea rând, piaţa. Adam Smith
publică cercetările asupra naturii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor, primul mare
tratat al capitalismului liberal, în 1776. În al treilea rând, dinamica tehnicii şi
ştiinţei. Dar, timp de două secole şi jumătate, dezvoltarea acestor trei axe a fost
împiedicată de un ansamblu de contra-greutăţi, contra-modele şi contra-valori.
Spiritul tradiţiei persista şi reprezentanţii săi frânau evoluţia. Totul s-a schimbat
începând din anii ‘60 ai secolului XX. Statul dă înapoi, religia şi familia se
privatizează, societatea de piaţă se impune. Se trece la o altă modernitate,
eliberată de inamici, şi care trebuie să se modernizeze ea însăşi.
 Jean-Francois Lyotard a lansat conceptul de „postmodernism” la sfârşitul
anilor 701. El l-a rezumat într-o formulă celebră: „decăderea marilor istorii”.
Perioada precedentă, cea a modernităţii, începuse în secolul al XVIII-lea, cu
Luminile. Era timpul revoluţiei, al smulgerii tradiţiilor, cel în care se credea total
în binefacerile raţiunii, în cuceririle ştiinţei, în progresul nesfârşit al Istoriei.
După catastrofele la care secolul XX a fost martor, aceste mari istorii mesianice
îşi pierduseră orice credit. Oamenii nu mai credeau în ziua de mâine radioasă a
revoluţiei, în irezistibila Odisee a Istoriei. Pentru Lyotard, am întors o pagină,
cea a „postmodernităţii”. Noua stare a societăţilor dezvoltate nu se caracteriza
numai prin creşterea scepticismului şi a incredulităţii; era vorba, de asemenea,
de o formidabilă transformare a comportamentelor şi modurilor de viaţă. În anii
‘50-‘60, revoluţia consumului şi a mass-media a propulsat valorile hedoniste în
faţa scenei: gustul pentru noutăţi, promovarea frivolului, cultul loisirului şi al
plăcerii. A rezultat o societate centrată pe individ, bunăstare şi realizarea de sine.
„Postmodernitatea a modificat raportul nostru cu temporalitatea, centrându-l pe
prezent, pe imediat. Un imediat al plăcerii, un prezent hedonist. Se ştia ce se
desface, fără să se ştie spre ce ne îndreptăm şi ne bucuram inocenţi de
renunţarea la autoritate şi la constrângerea socială”2. Societatea postmodernă
prezintă două elemente definitorii: 1) fragmentarea individului: identitatea se
fragilizează între atitudini până acum opuse: „bancher ziua, dansator seara”,
„metresă perfectă acasă seara, femeie de afaceri ziua”... În funcţie de momentele
vieţii sale, individul nu se mai proiectează în modele. Se tinde spre o mai mare
flexibilitate identitară. „Eu este un altul”; 2) fragmentarea societăţii în multiple
grupe/triburi: exemplul culturii tehno. Fragmentare care se regăseşte în oferta de
marketing şi mass-media, stimulată de dezvoltarea Internetului. Care nu
împiedică dezvoltarea poli-apartenenţei. Asistăm la sfârşitul modelelor
sociologice. Sub steagul dreptului de a fi în mod absolut tu însuţi, toate modelele
de viaţă devin legitime. Modelul patriarhal explodează.
O analiză foarte interesantă şi originală a acestei perioade, care succede
perioadei moderne, este propusă de Anthony Giddens 3. După A. Giddens, trăim
într-o perioadă de radicalizare a modernităţii (RM) care trebuie distinsă de ceea
ce analizăm, voluntar, ca postmodernitate (PM1) şi, apoi, perioada
postmodernităţii care urmează să vină (PM2).
Giddens caută să caracterizeze ansamblul instituţiilor modernităţii prin
intermediul unui model tetradimensional care leagă: ordinea economică (I),
ordinea tehnologică (II), ordinea militară (III) şi ordinea politică (IV). O ordine a
RM este una în care mişcările sociale sunt: mişcări muncitoreşti (I), mişcări

1
Lyotard, J.-F. (1979). La condition postmoderne. Rapport sur le savoir, Paris,
Minuit, „Critiques”.
2
Lipovetsky, Gilles (2004). Interviu publicat în „Telerama”, nr. 2006.
3
Giddens, A. (1991). Modernity and Self-Identity: Self and Society in the late Modern
Age, Standford, Standford University Press.
ecologiste (II), mişcări pacifiste (III) şi mişcări pentru libertatea cuvântului
(IV). O ordine postmodernă (PM2) ar fi deci, din acest punct de vedere: un
sistem economic post-penurie (I), un sistem de umanizare a tehnologiei (II),o
situaţie demilitarizată (III) şi o participare democratică la mai multe nivele (IV).
Dar, totuşi, această evoluţie spre PM2 nu are nimic necesar şi automat: riscuri
majore apasă asupra modernităţii, care a instalat riscul ca unul din resorturile
esenţiale. Aceste riscuri sunt: prăbuşirea mecanismelor de creştere economică
(I), catastrofele ecologice (II), un conflict nuclear sau războaie de mare
amploare (III), dezvoltarea totalitarismului (IV).
Opt trăsături semnificative pot servi pentru a sublinia această radicalizare: mai
întâi se identifică dezvoltările instituţionale ca „creând un sentiment de
fragmentare şi dispersie” (în timp ce PM1 identifică acest proces ca dizolvând
orice posibilitate de epistemologie). În al doilea rând, dispersia apare ca dialectic
legată de tendinţele de integrare mondială. Totuşi, „eul” continuă să beneficieze
de procesul de auto-reflexivitate caracteristic modernităţii (în timp ce „eul” din
PM1 se descompune şi se desface prin fragmentarea experienţei). În al patrulea
rând, în timp ce PM1 extrage din ceea ce îl precede ideea că orice adevăr este
contextual şi/sau istoric, RM nu interpretează reflexivitatea ca o limitare
ontologică sau gnoseologică şi conservă pretenţia la universalitatea adevărului,
legată de mondializare. În al cincilea rând, în experienţa intimă ca şi în
activitatea productivă, omul RM este prins în dialectica puterii şi neputinţei, în
timp ce omul PM1 teoretizează efectul curenţilor mondializatori ca neputinţă.
De unde (al şaselea punct), pentru PM1, sentimentul evident al vieţii cotidiene
provocat prin intruziunea sistemelor abstracte; în timp ce în regimul RM se
consideră că aceste sisteme abstracte autorizează atât însuşirea, cât şi pierderea.
În al şaptelea rând, tocmai pentru că este loc pentru însuşire, angajamentul
politic îşi conservă un sens pe care nu l-ar avea în lumea PM1, unde totul este
contextual. În al optulea rând, o postmodernitate este, din punctul de vedere al
RM, „ansamblul transformărilor posibile mergând dincolo de instituţiile
modernităţii”.
În sociologie, postmodernitatea desemnează disoluţia referinţei la raţiune
ca totalitate transcendentă în societăţile contemporane occidentale.
Postmodernitatea, spre deosebire de modernitate, nu ataşează ideea de progres
unui sens sintetic care să-l justifice. Este vorba, de asemenea, de un mod precis
de regularizare a practicilor sociale şi de reproducere a raporturilor sociale
decurgând din contradicţiile modernităţii politice şi instituţionale. Tendinţa
modului postmodern de regularizare a practicii sociale este că actele
semnificative ale indivizilor sunt progresiv disociate de o ordine comună
sintetică (care în modernitate le conferea un sens) şi înlocuite de reguli pur
autoreferenţiale şi automate (piaţa, tehnologiile, media informatice), al căror
mod de operare nu mai este măsurat decât prin propriile rate exponenţiale de
creştere. Eficacitatea înlocuieşte legitimitatea; gestiunea înlocuieşte politica;
controlul înlocuieşte proprietatea, şi apar organizaţii care iau decizii cu
informaţii. Postmodernitatea astfel înţeleasă este un mod de reproducţie socială
de ansamblu, reglată de manieră decizională şi operaţională, mai curând decât de
manieră politico-instituţională. Consecinţele practice ale acestei disoluţii de la
referinţă la raţiune sunt acelea că acţiunile umane tind să se reducă progresiv la
un comportament adaptativ, gândirea se identifică cu un calcul marginal al
câştigului sau pierderii, raporturile umane se reduc la competiţie sau concurenţă
şi identităţile sau statutele la cei care câştigă şi la cei care pierd. Mai adăugăm
că ştiinţa într-o societate postmodernă renunţă la idealul său normativ de
realitate, la profitul previzibilităţii rezultatelor acţiunii instrumentale operate
asupra realului şi că activitatea umană tinde să se justifice prin paradigma
generală a rezolvării problemei.
Din punctul de vedere al lui Gilles Lipovetsky, după modernitate ar urma alte
două etape: postmodernismul si hipermodernismul. De fapt postmodernismul
nu este decât o primă fază a hipermodernismului. Hipermodernitatea se dezvoltă
ca urmare a postmodernităţii. Clasele sociale dispar în favoarea individualităţilor
multiple şi a specificităţilor culturale. Protecţia socială şi solidaritatea îşi pierd
consistenţa într-un univers individualizat şi decolectivizat. Ideologiile
structurante (socialism, comunism, naţionalism) dispar în faţa unei singure
ideologii liberale.
Individul postmodern ar putea fi definit cu un „Eu” izolat în mod deliberat de
oricare „Noi”, de orice referinţă identitară în afara lui însuşi: o prevestire a
omului narcisiac. Referinţa identitară este autocentrată, individul se defineşte
prin el însuşi; asistăm la o ignorare a marilor ideologii politice şi sociale, la
scăderea religiei, la creşterea numărului divorţurilor, a separărilor etc.
Colectivităţile explodează. Este o respingere a referinţelor colective: identitatea
individuală este înainte de toate autoreferenţială şi autoreflexivă.
Postmodernismul consacră individul eliberat de ierarhie, de referinţe colective.
Dar este o eliberare trăită în lumea „cool” a decolectivizării, a
dezautoritarismului social, care vrea să se bucure de moment, fără a avea încă o
idee clară şi definită a viitorului; etapa postmodernă este în acest fel o etapă fără
teleologie, fără raţionalitate instrumentală, fără alt scop decât acela de a desface
ceea ce era făcut, a desfiinţa instituţiile, a dezlega individul de rolurile sale
sociale. Ea trăieşte într-un „imediat” pozitiv. „Post din postmodern, spune Gilles
Lipovetsky, dirija încă privirile spre un trecut decretat mort, te făcea să te
gândeşti la o dispariţie fără a preciza ce vom deveni (...) în aglomerarea
disoluţiei încadrărilor sociale, politice şi ideologice.”4
Hipermodernitatea consacră consumul, comercializarea, eficacitatea
tehnologică şi individul; el se bazează pe o abordare economistă a raporturilor
sociale şi a relaţiilor umane: totul trebuie făcut în sensul maximizării profitului
personal, este singura finalitate bună, valorizată, dorită. Homo oeconomicus îi
succede lui Homo sociologicus. Individualism şi liberalism sunt legate. O nouă

4
Lipovetsky, Gilles (1993). L’ere du vide. Paris, Gallimard.
modernitate este pusă în mişcare, bazându-se pe „o lume dereglementată şi
globalizată, fără constrângeri, absolut modernă”. Suntem acum în era lui
„mereu-mai-mult” pe toate planurile: consum, politică, economie, social; trăim
într-o eră a „hiper”: hipermarket, hiperterorism, hiperconsum, hipersexualitate,
hipersentimentalism, hipersupraveghere, hiperindividualism şi chiar, de o
vreme, hiperprezidenţialism. Este domnia excesului, prevalarea lui „mereu-mai-
mult”. Totul se individualizează: religia, politica, sexualitatea, familia; fiecare
îşi construieşte propriul său univers după propriile dorinţe, motivaţii, în afara
oricăror constrângeri sociale şi instituţionale, considerate ca liberticide. „Nu mai
este vorba de a ieşi din lumea tradiţiilor pentru a accede la raţionalitatea
modernă ci de a moderniza modernitatea însăşi (...). Voluntarismului „viitorului
radios” îi succede activismul managerial, o exaltare a schimbării, a reformei, a
adaptării lipsite de orizont de încredere şi de mare viziune istorică”5.
Particularitatea timpurilor hipermoderne, după G. Lipovetsky, spre deosebire
de timpurile postmoderne, este că ele nu neagă nici trecutul, nici viitorul.
Desigur timpul este comprimat în prezent, dar un prezent legat de trecut şi de
viitor. Care nu este autarhic, autoreferenţial, cum putea fi prezentul postmodern.
Dacă prezentul este astăzi anxiogen, este pentru că se trăieşte pe un modul de
viitor nesigur, fără linie de conduită şi fără cap (ţintă), fără o viziune clară şi
securizată a viitorului.
Pentru Lipovetsky, riscul esenţial al timpurilor hipermoderne nu este dat de
economismul comportamentelor umane, ci el apare mai curând la nivelul
fragilizării personalităţilor. Într-adevăr, societatea hipermodernă este
dereglementată economic, dar în mod egal şi social, prin absenţa sau cel puţin
slăbirea colectivelor structurante. Aceste colective pot la fel de bine să fie
entităţi obiective (grupuri sociale, comunităţi culturale) sau entităţi subiective
(valori, idealuri). Eliberarea individului de soclurile de apartenenţă, de legăturile
de filiaţie (simbolice, reale sau imaginare) conduce nu atât la o stăpânire a „Eu”-
lui şi la un triumf al subiectului eliberat, cât la dezorientare şi absenţa reperelor
(cu riscul de anomie care urmează). „Lăsat lui însuşi, dezvrăjit, individul se
găseşte deposedat de schemele sociale structurante care îl dotau cu forţe
interioare, permiţându-i să facă faţă nenorocirilor existenţei (...) Cu cât vrei să
trăieşti mai liber şi mai intens, cu atât cresc exprimările durerii de a trăi”6.
Lipovetsky concluzionează, totuşi, într-o manieră optimistă, că prăbuşirea
sensului nu a ajuns la limită, nu este un nihilism. Desigur, puterea tehno-
comercială domină, societatea liberală se impune aproape peste tot, dar rămâne
totuşi un sâmbure dur al valorilor împărtăşite „Hipermodernitatea este o spirală
tehno-comercială dublată de întărirea unanimă a trunchiului valorilor umaniste
democratice. Etica politică n-a dispărut; mişcările pentru drepturile omului,
ONG-urile, aspiraţiile ecologice etc., sunt ca nişte speranţe de raporturi sociale

5
Lipovetsky, Gilles (2006). Les temps hypermodernes. Paris, Grasset.
6
Ibidem, p. 82.
necontaminate de logica comercială a profitului (care nu oferă nici un sens
lumii, acesta este problema, dacă nu idealul narcisiac al propriei contemplaţii)”7.
„Marea idee a modernităţii era reconcilierea. Hipermodernitatea pune în doliu
această utopie. Democraţia este o societate a pluralismului şi prin consecinţă a
contradicţiilor. Ne îndreptăm în acelaşi timp spre umbră şi spre lumină, căci se
ştie astăzi că progres în fericire nu există. Hipermodernitatea a făcut oamenii,
global, mai liberi, ei vor avea din ce în ce mai multe satisfacţii, mai multe
solicitări, dar, în acelaşi timp, din ce în ce mai multă anxietate. Nu este nici
contradictoriu, nici exaltant”8.

7
Ibidem, p. 91.
8
Lipovetsky, Gilles (2004). Interviu publicat în „Telerama”, nr. 2006.
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

SECTORUL IMOBILIAR REFLECTAT ÎN PRESA SCRISĂ.

CAZUL FLOREŞTI

Florenţa Lozinsky

Abstract: Real estate market reflected in the press. The case of Floreşti
With this study we aim at strengthening the consistence of the researches that
focused on the issue of social change and territorial reconfiguration of a rural area,
conducted in 2005-2006 in Floresti (county of Cluj). By analysing the printed press, -
„Ziua de Cluj” and „Gazeta de Cluj” newspapers, along a period of approximately 6
months – we try to inventorize those projects that contributed to the development of
the local real estate market, and at the same time to identify the dysfunctionalities
present within the urbanism administration, which facilitated the chaotical
development of the market. The real estate boom from the rural area neighbouring
the urban one, actually represents a former failed communist project that has been
recovered now, in postcommunism, due to the globalisation phenomenon which tries
to minimize the differences between the rural residential space and the urban one,
and to redefine the concept of urban comfort.

„România este o ţară compusă din zone, regiuni şi medii având viteze diferite
de dezvoltare”1, iar apartenenţa la un areal rural sau urban diferenţiază profund
societatea românească de astăzi, dacă se iau în considerare cu precădere
indicatorii economici şi sociali ce urmăresc calitatea vieţii la scară naţională.
Prin studiul de faţă dorim să oferim un plus de consistenţă investigaţiilor
întreprinse de către noi în perioada 2005-2006 în localitatea Floreşti, axate în
principal pe problematica schimbării sociale şi a reconfigurării teritoriale a unei
zone rurale din proximitatea Clujului. Pornind de la analiza presei clujene, în
cele ce urmează ne propunem să identificăm acele proiecte care au reconfigurat
harta imobiliară a Clujului, implicit a periurbanului, şi să evidenţiem
disfuncţionalităţile administrative existente în cadrul serviciului de urbanism al
comunei Floreşti. În acest sens, au fost alese două publicaţii dintre care una
zilnică („Ziua de Cluj”– 134 de apariţii) şi alta săptămânală („Gazeta de Cluj” –
24 de apariţii), care au fost urmărite pe perioada 1 octombrie 2007 – 19 martie
2008, sursa de documentare fiind Internetul.

1
Petre, Ioana (2007). România rurală şi Europa rurală, în „Revista Română de
Sociologie”, Serie nouă, an XVIII, nr. 3-4, p. 326.

220
 Comuna Floreşti în date statistice

Conform datelor PUG-ului din 2004, referitoare la situaţia arealelor

funcţionale ale comunei Floreşti, observăm o creştere importantă a sectorului
rezidenţial faţă de anul 1999. Aceasta se datorează adoptării unei hotărâri de
către Consiliul Local, în urma căreia se transferă întreaga suprafaţă de şes a
comunei (1000 de hectare) din extravilan în intravilan, cu destinaţia construcţii
de locuinţe.

900

800

700

600

500

400

300

200

100

0
1 2 3 4 5

Anul 1999 Anul 2004

Legendă:
1- areal rezidenţial
2- areal servicii
3- areal agroindustrial
4- areal spaţii verzi
5- areal comunicaţii şi transport

Fig. 1. Areale funcţionale în comuna Floreşti

Fondul locativ privat a cunoscut în intervalul 1990-2006 o creştere anuală

constantă, iar începând cu anul 2006 înregistrăm un adevărat boom al pieţei
rezidenţiale, prin demararea proiectului de construcţie a unui important centru
comercial pe teritoriul comunei. Din analiza presei clujene aflăm că ritmul
accelerat al construcţiilor se menţine şi în 2007, când, până în octombrie, au fost

221
eliberate 500 de autorizaţii de construcţie, alte 80 asemenea autorizaţii fiind
eliberate în lunile ianuarie-februarie 2008.

Tabelul 1. Echiparea teritoriului comunei cu locuinţe din fonduri private

Anul Locuinţe Suprafaţa

locuibilă
-mp
1990 1811 -
1995 1921 70370
2000 2303 87539
2001 2467 106517
2002 2478 107998
2003 2492 109999
2004 2514 112229
2005 2577 120057
2006 2911 140496
(Sursa: INS Cluj-Napoca – Fişa localităţii)

Boom-ul din 2006 al sectorului imobiliar se răsfrânge în 2007 asupra

populaţiei stabile din unitatea administrativă investigată, datorită finalizării
locuinţelor individuale sau colective începute cu 1-2 ani în urmă. Soldul
migratoriu în perioada 1990-2006 este pozitiv, excepţie face doar anul 1990,
când se deschid porţile marilor oraşe, şi o bună parte a populaţiei se stabileşte în
urban.

Tabelul 2. Dinamica populaţiei comunei Floreşti

Anul Populaţia Veniţi Plecaţi

1990 5868 31 581
1995 6306 276 140
2000 7018 384 133
2001 7058 330 117
2002 7482 241 160
2003 7633 345 134
2004 7888 418 163
2005 7965 257 126
2006 8075 395 112
2007 8605 - -
(Sursa: INS Cluj-Napoca – Fişa localităţii, datele referitoare la anul 2007 nu
sunt disponibile)

222
 „Ziua de Cluj”

Ziarul „Ziua de Cluj”2 apare zilnic, mai puţin duminica. Articolele al căror
subiect vizează unitatea administrativă Floreşti sunt distribuite pe următoarele
domenii: administrativ (9), economic (8), editorial (3) şi evenimente (3). În
intervalul 1 octombrie 2007 – 19 martie 2008 au apărut 23 de articole, care au ca
temă principală sau tangenţială domeniul imobiliar al Floreştiului. Luând în
considerare tipul de articol, cele mai multe dintre acestea sunt informative (18),
restul (5) fiind analitice. Dacă ţinem cont şi de poziţia autorului faţă de problema
dezbătută, se constată că în majoritatea articolelor atitudinea semnatarilor este
neutră (17), fiind critică doar în 6 cazuri, care sesizează modul haotic în care se
realizează dezvoltarea sectorului rezidenţial. Din analiza ziarului „Ziua de Cluj”
putem stabili câteva din proiectele imobiliare realizate sau ratate, din diferite
motive, de către administraţia locală, care au reuşit să reconfigureze harta
imobiliară a Floreştiului, dar şi să identificăm disfuncţionalităţile existente în
cadrul serviciului de urbanism, care contribuie la dezvoltarea haotică a
sectorului rezidenţial.
În cele ce urmează vom lua în considerare articolele care ne ajută să conturăm
o imagine cât mai complexă a subiectului urmărit. Dintre articolele care surprind
proiectele economice ce au reuşit să modifice substanţial dimensiunile sectorului
imobiliar, amintim: Ce proiecte au crescut terenurile Clujului (nr. 921),
Mall-urile au scumpit locuinţele (nr. 893), Metropola dospeşte în umbra
autostrăzii (nr. 951). Pentru a descrie modul intensiv în care se construieşte în
oraşul de pe Someş şi în împrejurimile lui, semnatarii articolelor fac apel la
analizele imobiliare realizate de câteva agenţii economice de profil din Cluj.
Conform acestor analize, printre proiectele mai importante care au început să
apară în ultimii trei ani se numără: Polus Center şi Iulus Mall, investiţia Nokia
din comuna Jucu, cartierele Tineretului şi Lomb. Creşterea preţului la terenurile
din vecinătatea proiectelor amintite, chiar din momentul anunţării implementării
lor, reprezintă o consecinţă a dezvoltării economice şi imobiliare a Floreştiului.
Potrivit estimărilor celor de la Edil Real Estate din octombrie 2007, valoarea
terenurilor din apropierea centrului comercial Polus a cunoscut o creştere cu
20%, iar cei de la agenţia imobiliară Nobila Casa apreciază că „Preţurile
terenurilor vor mai creşte, inclusiv din cauza reliefului Clujului. Posibilitatea de
extindere pe orizontală este limitată, iar toţi investitorii caută terenuri unde să se
poată construi clădiri cât mai înalte pentru a fi rentabilă afacerea”, deşi nu există
prevederi în acest sens în Planul Urbanistic General al Clujului.
O altă serie de articole vizează proiectele imobiliare realizate, viitoare sau
ratate din diferite motive, şi care ţin de administraţia floreşteană. În această
categorie se înscriu: Locuinţe în cascadă la Floreşti (nr. 884), 400 de locuinţe

2
„Ziua de Cluj” - http://www.ziuadecj.ro (nr. 875 –1009).

223
spaniole la Cluj (nr. 881), ANL rămâne de izbelişte (nr. 879), Turnuri de Dubai
construite în Floreşti (nr. 975). Astfel, noile ansambluri rezidenţiale realizate
sau în curs de finalizare din apropierea Polus-ului, sub antrepriza societăţilor
Dannon Construct şi Cartesian Invest reuşesc să redefinească conceptul de
confort urban din perioada postcomunistă. În perioada comunismului, în Cluj
s-au construit, de exemplu, apartamente de 3 camere cu o suprafaţă utilă de doar
46 mp. Astăzi, se vorbeşte în presă de suprafeţe ale locuinţelor adaptate noilor
nevoi ale indivizilor; acestea au între 60 mp, în cazul apartamentelor cu o
cameră, şi 120-150 mp, în cazul celor cu patru camere. Prin urmare, putem
afirma faptul că în momentul actual este valorizat omul, acestuia oferindu-i-se
un confort pe măsura aşteptărilor sale. Spaţiul din proximitatea oraşului, şi în
implicit a centrului comercial, este valorificat la maxim – „pământul nu se
măsoară aici în ruletă, ci în euro” (nr. 999) – de către administraţia locală, prin
acordul de a fi construite aici trei imobile de câte 32 de etaje fiecare. Practic, aici
se dezvoltă o zonă rezidenţială de lux. Dar există şi investitori, cum sunt cei de
la Grupul imobiliar spaniol Maexpa, care consideră Floreştiul destul de ieftin
pentru segmentul de clienţi cărora doresc să se adreseze, şi anume cei care
realizează venituri peste medie. Acestora din urmă, se adaugă şi compania Isis
Grup care a renunţat să investească în construcţia de locuinţe din cartierul
Cetatea Fetei, datorită infrastructurii depăşite faţă de cerinţele dezvoltării
accelerate a sectorului imobiliar: „Acolo trebuie refăcute toate reţelele de apă,
canalizare, gaz, deoarece debitul la care sunt proiectate cele deja existente nu
suportă noi racorduri” (nr. 879). Principala piedică în realizarea unor proiecte
imobiliare din Floreşti o constituie „accesul la utilităţi, infrastructura fiind mult
subdimensionată faţă de ritmul de creştere al construcţiilor” (nr. 899). De
asemenea, probleme pot să apară şi dacă nu se acordă importanţa cuvenită
modernizării reţelei de drumuri.
Boom-ul rezidenţial din arealul rural situat în proximitatea urbanului
reprezintă, în fapt, un proiect comunist ratat în trecut, dar recuperat astăzi,
datorită fenomenului globalizării, care încearcă să minimizeze diferenţele dintre
spaţiul rezidenţial rural şi cel urban. Apariţia într-un ritm accelerat a blocurilor
în viaţa ruralilor le-a zdruncinat acestora reperele ontologice ale sufletului lor,
după cum apreciază jurnalistul Rareş Bogdan în articolul Clujul de la periferie
(nr. 985). În opinia acestuia, goana după pământ a reuşit să transforme centrele
de comună în aglomerări rezidenţiale, ceea ce dorea să realizeze şi Ceauşescu în
epoca sa. Ruralii de ieri, urbanii de astăzi au fost subjugaţi definitiv de partea
materială a vieţii, dar ei nu pot fi blamaţi pentru realitatea prezentă, întrucât au
stat multă vreme în „umbra arogantă a orăşenilor. Acum au şansa să-şi schimbe
traiul şi viaţa copiilor şi nepoţilor”.
Într-un alt articol, Captură record de muncitori la negru în construcţii (nr.
925), se subliniază faptul că dezvoltarea sectorului imobiliar se datorează şi
muncii la negru care se practică pe şantierele din Floreşti. Din păcate, astăzi
harta imobiliară a Clujului este trasată de către investitorii şi dezvoltatorii

224
imobiliari şi nu de către arhitecţi. O consecinţă a acestui fapt o reprezintă
dezvoltarea haotică, atât a Clujului, cât şi a împrejurimilor acestuia, datorită
încălcării frecvente a regulilor de urbanism. Neexistând restricţii sau reguli clare
care să nu admită derogări, investitorilor imobiliari de pe piaţa Clujului li se
permite să construiască unde vor, întrucât cererea de locuinţe este mai mare
decât oferta, ceea ce are drept rezultat o configurare urbană fără logică, în care
„casele s-au făcut înaintea reţelelor edilitare şi a drumurilor, investitorii privaţi
dictând practic regulile noilor cartiere ale Clujului” (nr. 899). Prin dezvoltarea
sectorului imobiliar, investitorii urmăresc să exploateze sentimentul de
proprietate al românilor, mai accentuat decât în Occident, iar prin concursul
arhitecţilor se mizează doar pe posibilitatea de a se construi cât mai mult pe un
teren, prin maximizarea CUT-ului (Coeficient de Utilizare a Terenului) şi a unui
POT (Procent de Ocupare a Terenului) cât mai mare.
Disfuncţionalitățile existente la nivelul administraţiei locale în gestionarea
dezvoltării sectorului rezidenţial sunt identificate în articole cum ar fi: Raiul
imobiliar din Floreşti a ajuns pe lista neagră (nr. 888), Floreştiul a rămas fără
urbanist (nr. 913), Primăria Floreşti ţine cu dinţii de Serviciul de urbanism (nr.
931), Floreştiul imobiliar amendat în familie (nr. 902).
Volumul mare de muncă şi lipsa de personal specializat a condus la demisia
arhitectului comunei Floreşti. În aceste condiţii, serviciul de urbanism a rămas
fără arhitect timp de două luni, în perioada octombrie-decembrie 2007. Există şi
o serie de disfuncţionalităţi ale departamentului de urbanism, remarcate chiar de
către noii floreşteni şi sintetizate astfel: „Ne-am mutat de patru luni în comuna
Floreşti la casă, ca să scăpăm de toate neajunsurile din oraş, însă ne-am trezit
peste noapte, gard în gard cu noi, cu nouă blocuri nespus de frumoase. Noi, dar
şi vecinii noştri, suntem disperaţi. Am mers la Primărie şi ni s-a spus să fim
bucuroşi că nu se fac lângă noi blocuri cu patru etaje. Deşi lucrările au demarat
cu mult înainte de primirea autorizaţiilor, nici vorbă despre vreo măsură […].
Acum avem şobolani şi molozuri şi respirăm acelaşi praf ca la Cluj-Napoca,
graţie raiului imobiliar” (nr. 902).
Primarul comunei, Ioachim Vancea, declară că situaţia nu este aşa de rea cum
pare: „Noi suntem, să zic aşa, pe muchie de cuţit: pe de o parte să-i ajutăm în
calitate de autoritate locală pe floreşteni să îşi vândă terenul pentru construcţia
de blocuri, chiar în zonele de case, şi să obţină un profit mare, iar pe locuitori să
se bucure de intimitate. Am redus regimul de înălţime aprobat în Planul
Urbanistic Zonal de la P+4 (parter plus 4 etaje) la P+2 sau P+1+mansardă. Apă
şi gaz încă mai avem, problemele sunt la reţeaua de canalizare care trebuie
rezolvată pe viitor” (nr. 902). Problema reţelelor de curent electric va fi
rezolvată de către Transelectrica, prin înlocuirea autotransformatorului existent
cu unul nou. Pe de altă parte, neregulile apărute în sectorul rezidenţial au fost
sancţionate şi de reprezentanţii Inspectoratului Judeţean în Construcţii (IJC) care
au aplicat mai multe amenzi în Floreşti pentru începerea lucrărilor fără
autorizaţii, pentru nerespectarea calităţii lucrărilor, precum şi pentru realizarea

225
de racorduri fără autorizaţie. Aceeaşi autoritate remarcă faptul că prin PUD se
pot obţine derogări de la PUZ, şi responsabilitatea ar trebui să revină celui care
semnează hotărârea de Consiliu Local. În acest caz este vizat în special primarul,
deoarece în calitate de preşedinte al comisiei de recepţie a lucrărilor semnează
majoritatea actelor, şi el ar trebui să verifice calitatea lucrărilor, solicitând în
special autorizaţiile pentru racordurile la utilităţi. În vederea remedierii
deficienţelor apărute, inspectorul şef al IJC solicită Consiliului Local să
colaboreze cu specialiştii Consiliului Judeţean pentru modificarea PUG-ului şi
micşorarea coeficientului de ocupare a terenului, şi propune amenajarea unor
servicii, parcuri şi şcoli pentru noii floreşteni. Toate acestea sunt necesare pentru
a se evita transformarea Floreştiului într-un oraş-dormitor, aşa după cum
apreciază preşedintele Ordinului Arhitectilor din Transilvania, Şerban Ţigănaş.
Deşi s-a criticat modul în care s-a realizat dezvoltarea imobiliară din Floreşti,
aceasta ar fi şi rezultatul managementului defectuos al Serviciului judeţean de
urbanism. Vina le aparţine în primul rând reprezentanţilor acestui serviciu,
întrucât ei sunt cei care au dat tonul la demararea proiectelor imobiliare în
comună, însă nu de o manieră fericită: „Au început cu cartierul ANL Cetatea
Fetei care a fost prost gândit şi amenajat. De acolo am ajuns astăzi la un haos
urbanistic. Ceea ce este mai grav este că arhitecţii clujeni au acceptat să
realizeze proiecte care încalcă legea, dar şi normele deontologice ale breslei.
Dacă nu se vor face parcuri, zone cu servicii, se va ajunge la abandonarea
spaţiului locativ” (nr. 905), după cum susţine într-un articol reprezentantul
Registrului Naţional al Urbaniştilor, arhitectul Vasile Mitrea.

„Gazeta de Cluj”

„Gazeta de Cluj”3 este un ziar care apare o dată pe săptămână, lunea. În

această publicaţie au fost identificate un număr de 10 articole ce vizau sectorul
imobiliar din Floreşti, din care la rubrica anchetă patru articole, trei la analize,
două la eveniment şi unul la investigaţii. Luând în considerare tipul de articol,
apărut în cele 24 de numere analizate, cele mai multe articole sunt analitice (8)
şi restul informative (2). În majoritatea articolelor atitudinea semnatarilor este
una neutră (7), dar există şi câteva articole critice (3) mai ales faţă de modul în
care administraţia locală înţelege să se implice în rezolvarea problemelor
floreştenilor, în legătură cu gestionarea terenurilor acestora.
Întâlnim şi în ziarul „Gazeta de Cluj” articole ce surprind proiectele ce
urmăresc dezvoltarea sectorului imobiliar floreştean, dintre acestea amintim
Harta imobiliară a Clujului (nr. 285) şi Previziuni imobiliare (nr. 293).
Extinderea Clujului către periferii a reprezentat o soluţie la criza terenurilor de

3
„Gazeta de Cluj” - http://www.gazetadecluj.ro (nr. 278-300).

226
construcţie din oraş, fapt ce a contribuit la transformarea acesteia în adevărate
cartiere ale urbanului. „Preţurile medii ale terenurilor în aceste zone variază
între 70 şi 1100 de euro/mp, iar într-un clasament al atractivităţii zonelor ce se
pretează la construcţii rezidenţiale zona Floreşti este cotată ca cea mai ieftină, cu
70 de euro/mp, fiind urmată de Borhanci şi Făget cu 100 de euro/mp, pentru ca
în vârful clasamentului să se găsească zona centrală cu 500 de euro/mp şi cea
ultracentrală cu 1.100 de euro/mp” (nr. 285). Comuna Floreşti se află în zona de
influenţă maximă a urbei, care a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare atât
imobiliară, cât şi economică. Atractivitatea pieţei imobiliare floreştene pentru
clujeni rezidă în preţul apartamentelor, care sunt de două ori mai mici aici decât
cele existente în oraş.
Alte articole din „Gazeta de Cluj” relevă funcţionarea deficitară a Comisiei de
Fond Funciar în gestionarea terenurilor comunei, iar dintre acestea amintim:
„Colectivizarea” în numele autostrăzii (nr. 278) şi Titluri ilegale în Floreşti (nr.
283). Administraţia floreşteană lucrează în contratimp cu interesele indivizilor,
întrucât nu a realizat demersurile necesare pentru lămurirea situaţiei terenurilor,
care au fost trecute în intravilanul localităţii doar în hârtiile Consiliului Local, nu
şi în Cartea Funciară. De asemenea, Comisia de Fond Funciar face modificări în
Registrul Agricol după bunul plac, defavorizând pe adevăraţii proprietari în
favoarea unor împroprietăriţi pe baza unor legi de recompensare.

Concluzii

Din analiza presei clujene remarcăm faptul că în cadrul administraţiei locale

nu există o perspectivă clară asupra dezvoltării sectorului imobiliar. Accentul
cade cu precădere pe obţinerea unui profit cât mai mare din vânzarea terenurilor
de către floreşteni, care în mod paradoxal îşi investesc banii obţinuţi în
achiziţionarea de apartamente în oraş. Cei care decid cum va arăta în viitor
Floreştiul sunt investitorii şi dezvoltatorii imobiliari, şi nu arhitecţii.
Dezvoltarea într-un ritm accelerat a sectorului rezidenţial floreştean se datorează
fenomenului globalizării, care vizează diminuarea diferenţelor dintre rural şi
urban şi redefinirea conceptului de confort urban, întrucât după Harvey „în
urbanismul modern, spaţiul se află într-o continuă restructurare”4. Restructurarea
are însă nevoie de o logică a dezvoltării urbane coerentă şi funcţională.

4
Harvey, D. apud Giddens, A. (2000). Sociologie, ed. a III-a, Bucureşti, Editura All,
p. 515.

227
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

„ŢĂRANII HRĂNESC COPIII”.

UN PROIECT DE DEZVOLTARE RURALĂ

Andrei Negru

Abstract: “The peasants feed the children”. A project of rural development.

Heifer Project is an international foundation having a humanitarian purpose, which
supports rural development by the means of “in kind “donations addressed to the
members of certain communities. Those members of the communities are often
formed into associations. The project presented in this study focuses on the
endowment of rural households in a few localities close to the city of Cluj with
extremely productive dairy cattle in exchange for which the peasants provide for free
milk and milk products for the children who are institutionalized in the centers for
special care from the city. Besides this economic and immediate humanitarian
objective, this project, and, in fact, the entire activity of Heifer Project, aims at
stimulating the development of associative spirit and of a certain spirit of community,
which are entailed by the long term development of rural areas.

Alături de fondurile sociale, care sprijină financiar şi logistic modernizarea

mediului rural prin proiecte comunitare1, dezvoltarea acestuia mai este susţinută
şi de către diferite organizaţii umanitare internaţionale. Una din acestea este
fundaţia Heifer Project, care, prin filiala sa din România, derulează proiecte de
dezvoltare în mediul rural în special, înscrise pe coordonatele dezvoltării
durabile. Asemenea proiecte au ca obiective principale: dezvoltarea comunităţii
şi a familiei rurale; stabilizarea populaţiei rurale, prin rentabilizarea activităţilor
economice desfăşurate acest mediu; stimularea spiritului de asociere;
promovarea şi dezvoltarea agriculturii ecologice; promovarea egalităţii sociale
dintre sexe în mediul rural; sprijinirea familiilor sărace şi a copiilor aflaţi în
dificultate; asistarea socială a unor minorităţi etnice2.
Spre deosebire de alte instituţii care susţin condiţionat programe de dezvoltare
a unor localităţi sau zone (participarea „beneficiarilor” în calitate de co-
finanţatori ai respectivelor programe într-un cuantum, de multe ori, imposibil de
acoperit de către anumite comunităţi), fundaţia Heifer Project oferă suport
pentru dezvoltare pe calea unor donaţii. Apoi, acest suport nu este de natură
1
Dan, A. (2006). Dezvoltarea socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor
sociale, în Cătălin Zamfir, Laura Stoica (coord.), O nouă provocare: Dezvoltarea
socială, Iaşi, Editura Polirom, p. 165.
2
Interviu cu Ovidiu Spânu, director al Heifer Project România.

228
financiară, ci este unul mai direct şi mai imediat, materializat în „bunuri” oferite
de regulă familiilor aflate în dificultate.
Un principiu fundamental al fundaţiei este acela de a colabora numai cu
grupuri constituite în asociaţii, de a finanţa numai proiecte preconizate a se
derula într-un asemenea cadru. Acest principiu permite o anumită transparenţă
în gestionarea şi utilizarea fondurilor alocate diferitelor acţiuni („Noi pretindem
să lucrăm cu o persoană juridică, cu o asociaţie locală. Pentru că este una să ai
banii trimişi într-un cont bancar, este una să ai un bilanţ contabil, să ai un
raport făcut de un economist sau de un contabil, să ai alegeri, să ai o conducere
colectivă” – Int. nr. 1) şi, totodată, stimulează dezvoltarea spiritului asociativ şi
a spiritului comunitar, implicate de dezvoltarea durabilă a ruralului, marcat în
momentul de faţă de o accentuată disoluţie3.
În general, acţiunile fundaţiei au fost încununate de succes, deşi au existat şi
cazuri în care ele au eşuat, cazuri în care asociaţiile implicate în proiecte s-au
dezagregat din motive obiective – participanţii la proiect îmbătrânesc şi nu mai
pot creşte animale, iar tinerii migrează – sau subiective – liderii grupurilor se
uzează sau nu sunt în măsură să identifice în timp util noi ţinte pentru grup,
perenitatea asocierii fiind dependentă de capacitatea acestora de a identifica
permanent noi obiective de interes comun. Ţinând cont de acest aspect,
conducerea fundaţiei s-a orientat, pe cât a fost posibil, spre acele comunităţi
unde au fost depistate condiţii prielnice pentru derularea unor proiecte în
domeniul agro-zootehnic sau au fost identificaţi mai mulţi lideri dornici să se
implice în asemenea proiecte. Din considerentul asigurării unei continuităţi în
derularea proiectelor s-a evitat angrenarea oamenilor politici locali în acestea, cu
toate că mulţi primari au agreat şi agreează aceste acţiuni, dar s-a mizat pe
implicarea intelectualităţii rurale, receptivă în general la aceste demersuri.
Proiectul „Ţăranii hrănesc copiii”, demarat iniţial în satul Coruş şi extins,
apoi, treptat şi în alte sate din comuna clujeană Baciu, a luat naştere ca un
proiect pilot al unui alt proiect, „Căsuţa suedeză”, desfăşurat într-o localitate de
lângă Oradea, unde un finanţator suedez a construit un mic adăpost pentru copiii
străzii. Ulterior, acest adăpost a fost preluat de către o biserică baptistă din SUA,
care a construit acolo un orfelinat pentru 200 de copii. În această fază, fundaţia
Heifer Project a fost solicitată să sprijine material orfelinatul, prin donarea unor
vaci de lapte care să asigure copiilor internaţi acolo o parte din necesarul de
hrană. Această donaţie, concretizată în proiectul „Ţăranii hrănesc copiii”, s-a
realizat iniţial prin implicarea unei familii de fermieri din SUA, care a construit
în apropierea orfelinatului o fermă de vaci de lapte după model american,
populată cu 30 de vaci din rasa Holstein (recunoscută prin productivitatea sa, dar
şi prin condiţiile speciale de creştere şi alimentaţie), cumpărate de Heifer Project
din Germania.

3
Cobianu-Băcanu, Maria (2001). M.M. Cernea. Un inovator în sociologie şi
dezvoltare internaţională, Bucureşti, Editura Economică, p. 96.

229
 Extinderea proiectului în zona Clujului s-a făcut în virtutea unui principiu de
bază al respectivei fundaţii, şi anume pasarea darului. Conform acestui
principiu, donaţia (darul) primită de către un individ sau o gospodărie din partea
fundaţiei este considerată un împrumut viu, primitorul având obligaţia de a
dona, la rândul său, primul produs de sex feminin sau ceva echivalent acestuia
unei alte familii din aceeaşi comunitate. Darul se pasează o singură dată şi în
momentul în care a fost transmis donatorul devine proprietar efectiv al darului
primit, care până atunci este considerat proprietatea fundaţiei sau proprietatea
asociaţiei partenere a acesteia. El devine deci proprietatea celui care l-a primit
numai când acesta repetă gestul iniţial, când face „pasarea”, în caz contrar
comunitatea sau grupul cu care fundaţia cooperează putând să-l retragă, să-l
vândă, să-l redirijeze spre altcineva etc.
Astfel, familia de fermieri americani care beneficiase de donaţia Heifer a
trebuit să paseze, prin intermediul fundaţiei, prima generaţie de femele obţinute
de la vacile primite. Trebuia găsită o zonă prielnică creşterii acestei rase şi, în
acelaşi timp, o locaţie care să permită asistarea unor copii aflaţi în dificultate
(prin livrarea de produse lactate). Singurul loc cu care fundaţia colabora deja şi
unde această rasă mai performantă se putea adapta era zona comunei Baciu, care
prezenta şi avantajul situării în proximitatea Clujului, unde funcţionează diferite
instituţii de îngrijire a copiilor aflaţi în dificultate. Cooperarea fundaţiei Heifer
Project cu satele respective a debutat printr-un proiect pentru însămânţări
artificiale, destinat ameliorării raselor de bovine, derulat cu bune rezultate pe
parcursul mai multor ani, zona Baciu fiind o zonă relativ bogată, recunoscută
pentru potenţialul ei sectorul zootehnic, dar având un capital biologic relativ
precar, respectiv vaci de lapte nu erau prea uniforme şi prea selecţionate.
Alegerea satului Coruş ca punct iniţial de implementare a proiectului a fost
favorizată, deci, de existenţa „Asociaţiei fermierilor din Coruş”, parteneră
anterior a Fundaţiei în proiectul privind ameliorarea raselor de bovine prin
însămânţare artificială
Dezvoltarea ulterioară a proiectului a fost determinată de implementarea
legislaţiei UE, conform căreia producătorii nu pot distribui către consumatori
decât lapte pasteurizat. În condiţiile în care participanţii la proiect (circa 100 de
gospodării în momentul respectiv, anul 2004) au refuzat ideea implicării unui
procesator din afara comunităţii în proiect pentru a pasteuriza, ambala şi
distribui laptele către centrele de copii („ţăranii au zis, categoric nu. Dacă
facem treaba asta şi dăm laptele avem nişte costuri foarte mari şi din 100 de
litri de lapte poate numai 20-30 ajung la copii şi ajunge un lapte diluat, un lapte
smântânit, un lapte care nu mai are calităţi…” – Int. nr. 1), s-a luat decizia
înfiinţării unei unităţi locale de procesare a laptelui. Unitatea de procesare este
rodul unui proiect comun realizat printr-un parteneriat între Heifer Project şi alte
două organizaţii cu un asemenea profil, Rotary International şi Rotary Club
Cluj. Coordonatorii proiectului au intenţionat să pună bazele unei unităţi
economice de tip cooperatist, care să investească în spaţiul necesar amplasării

230
utilajelor de prelucrare a laptelui, furnizate gratuit de către Rotary Internaţional,
şi să gestioneze apoi activitatea respectivei unităţi. Această intenţie nu s-a
materializat însă. Explicaţiei coordonatorilor proiectului, că beneficiile
individuale ale unei asemenea asocieri ar fi fost nesemnificative în condiţiile
unui acţionariat potenţial relativ numeros, trebuie să i se adauge şi reticenţa
localnicilor implicaţi în proiect faţă de orice înseamnă asociere. În aceste
condiţii, s-a făcut apel la un investitor privat local, dispus să investească într-o
asemenea construcţie, care s-a obligat ca în contrapartidă cu echipamentele
primite, să proceseze gratuit, pe perioada funcţionării proiectului, laptele
destinat centrelor de copii. Pe lângă asigurarea funcţionării în continuare a
proiectului, prin înfiinţarea acestei unităţi de procesare s-a urmărit şi stimularea
economiei locale, prin practicarea unui preţ de achiziţie a laptelui de la localnici,
incluşi sau nu în proiect, superior faţă de cel oferit de către alţi procesatori din
zonă, precum şi prin crearea unor locuri de muncă pentru aceştia. Tot ca un efect
economic al proiectului trebuie reţinut şi faptul că din rândul participanţilor s-au
selectat şi câţiva localnici care şi-au dezvoltat şi modernizat gospodăriile, putând
fi consideraţi adevăraţi fermieri în sectorul creşterii vacilor de lapte şi fiind
parteneri importanţi ai unităţii de procesare a laptelui din localitate.
Un alt rezultat benefic al proiectului îl constituie pregătirea în domeniul
creşterii vacilor de rasă a celor implicaţi în proiect, acumularea de către aceştia a
unor cunoştinţe agro-zootehnice de care vor beneficia până la urmă toţi membrii
comunităţii. Ei au fost „obligaţi” de către coordonatorii proiectului să
frecventeze „şcoala fermierului”, participând la cursurile serale ţinute în sat de
specialiştii din cadrul U.S.A.M.V. Cluj-Napoca („O venit aici de la facultate, o
venit profesori de la agronomie şi ne-o ţinut lecţii de creşterea animalelor, de
cultura mare, de toate. Am mai învăţat câte ceva, noţiuni pe care nu le-ai
ştiut…” – Int. nr. 4). De asemenea, ei au fost duşi să viziteze diferite ferme
zootehnice, din ţară şi din Europa occidentală, aceste acţiuni având ca scop
cunoaşterea modului de viaţă rurală şi a practicilor din agricultura ţărilor
europene dezvoltate. Pe termen lung, promotorii acestor acţiuni vizează
stimularea trecerea localnicilor de la agricultura tradiţională la o agricultură
modernă, adaptarea lor şi a gospodăriilor rurale româneşti în general la cerinţele
actualului sistem economic din care ele, vrând-nevrând, fac parte, şi pentru care
ei nu sunt încă suficient pregătiţi („… vrem să deschidem mintea acestor
oameni. Ei… s-au trezit în Europa şi dacă n-o să fie atenţi o să piară şi n-o să
ştie de unde li se trage. Deci trebuie să înţeleagă că sunt într-un sistem
economic şi că cei flexibili, cei inteligenţă, cei harnici, cei cu idei, cei care se
mulează pe piaţă, numai ăia vor rezista. Şi că trebuie să-şi crească fie numărul
de animale, fie producţia, fie rentabilitatea. Şi să facă aceste calcule economice,
să-şi modernizeze sistemele” – Int. nr. 1).
Dincolo însă de asemenea beneficii, preponderent economice, proiectele
derulate de către Heifer Project au ca ţintă dezvoltarea comunităţilor în care ele
se desfăşoară. În general, în comunităţile implicate în acţiunile fundaţiei, pot fi

231
sesizate schimbări complexe. În plan individual, datorită cursurilor de pregătire
profesională pe care le urmează, dar şi a cunoştinţelor acumulate în schimburile
de experienţă şi excursiile organizate de fundaţie, se poate sesiza o creştere
calitativă a celor angrenaţi în proiecte („… oamenii noştri sunt mai dinamici,
mai sănătoşi, mai deschişi la minte. Sunt mai buni, donează, deci cultivăm
spiritul ăsta filantropic şi caritabil… oamenii câştigă mai bine şi atuncea se
îmbracă mai bine, mănâncă mai bine, aspiră la mai mult” – Int. nr. 1). Apoi,
datorită principiului pasării darului, aceştia, indiferent de situaţia lor materială,
conştientizează necesitatea practicării altruismului în relaţiile cu semenii
(„…intră în mentalitatea omului că totuşi nu poţi în viaţă numai să tot aduni sau
să faci numai pentru tine. Indiferent în ce postură eşti, că eşti sărac sau eşti mai
puţin bogat sau foarte bogat” – int. nr. 2), având ca efect, pe termen mediu şi
lung, re-intensificarea relaţiilor sociale, aflate momentan într-un oarecare
declin. Asemenea efecte benefice pot fi sesizate şi la nivel general, comunităţile
în care fundaţia derulează proiecte înregistrând, şi ele, un anumit progres
(„… întreaga comunitate o preluăm de la un anumit nivel şi prin diferite
pârghii… Şi încetul cu încetul lucrăm pe tot pachetul. Nu trebuie lucrat numai
pe agricultură sau numai pe economic sau numai pe social. Am băgat de seamă
după ani că luăm comunitatea la un nivel şi comunitatea aceasta se ridică…” –
Int. nr. 1).
Proiectul „Ţăranii hrănesc copiii”, ca şi cele derulate anterior în Coruş, s-au
bucurat şi se bucură de aprecierea localnicilor, care au subliniat preocuparea
fundaţiei pentru ameliorarea raselor de bovine prin susţinerea centrului local de
însămânţarea artificială sau prin popularea gospodăriilor locale cu material
biologic de calitate („Toată lumea o fost bucuroasă să primească din câţi o fost
atunci la o mică şedinţă… Şi nouă ni s-o părut convenabilă treaba asta, că nu
aveam vaci aşa bune de lapte. Şi atuncea tot am ţinut de la ele viţele şi am ajuns
la o rasă mai bună” – Int. nr. 3; „Asta o fost o treabă bună ce-o făcut Heifer
Project. O adus vaci de soi, de calitate, de producţie, fabrica…Vaci o adus opt
bucăţi prima dată, olandeze… Şi dacă o fătat viţea, ai ţinut-o până o fost
gestantă de şase luni cum ai luat tu vaca, de exemplu. Şi atunci ai pasat-o Şi ţi-o
rămas vaca şi te-ai descurcat. Primii opt care o primit vaci o fost aleşi dintre cei
care o mai avut animale şi s-o ocupat de ele... Şi apoi au umplut satul, că după
aia o adus mai multe tranşe de vaci şi o funcţionat” – Int. nr. 4).
De asemenea, este apreciată modalitatea de ajutorare şi de finanţare a
producătorilor individuali practicată de către Heifer Project, care prevede
recuperarea eşalonată şi exclusiv în natură a creditelor acordate pentru
dezvoltare (achiziţionarea unor utilaje agricole, construirea unor adăposturi
moderne pentru animale, construirea sau modernizarea locuinţelor etc.),
considerându-se că această practică, trebuie să fie preluată şi de instituţiile
finanţatoare autohtone, şi mai ales de către stat („O adus mulgători, o
mulgătoare o fost 24 de milioane, şi în preţul ăla ai livrat lapte, pe care l-o dus
la spitalul de copii, la azilul de bătrâni…Şi nu ai pus banul jos. Deci dacă ai

232
avut o vacă sau două sau trei, ai dat 10 litri de lapte sau 15 litri pe săptămână
şi o trăit şi ăia şi te-ai dezvoltat şi tu. Asta trebuie făcut ca să poată să aibă
pretenţii ca să produci şi de calitate şi mult…” – Int. nr. 4).
În absenţa unor asemenea politici care să încurajeze dezvoltarea fermelor
rurale, îndemnul fundaţiei Heifer adresat coruşenilor de a-şi extinde şi
moderniza exploataţiile zootehnice nu a avut succesul scontat. Pe lângă unele
motive obiective, cum ar fi îmbătrânirea forţei de muncă din agricultură sau
nerentabilitatea creşterii animalelor în actualele condiţii, sunt invocate normele
din domeniu ale Uniunii Europene, considerate exagerate în raport cu situaţia
fermelor zootehnice din ţările occidentale vizitate de coruşeni („…am fost în
excursie cu Heifer-ul…am fost prin Germania, prin Franţa, prin Olanda, prin
Austria. Ne-o dus în vizită la ferme acolo, că de aia ne-o dus, ca să vedem şi noi
cum îs fermele. D-apoi acolo nu le cere chiar aşa, nu-s chiar aşa exageraţi cum
cere la noi din prima4…”– Int . nr. 3), precum şi costurile mari ale unui
asemenea demers. În condiţiile inexistenţei, cel puţin deocamdată, a unui credit
specializat şi stimulativ, singura modalitate de dezvoltare considerată viabilă de
către aceştia este cea „pas cu pas” („Cum ai făcut un leu, ăla să-l investeşti…
Deci cât ai făcut trebuie să investeşti ca să mergi mai în faţă. Nu mere altfel. Să
faci împrumuturi îi cea mai mare prostie…Nici ăia [vesticii] nu-s mai deştepţi
ca noi, însă au alte condiţii şi alte facilităţi. Ăla o luat credit de 40 de ani şi încă
20 de ani poate încă mai plăteşte. Aicea iei credit cu o dobândă şi peste două
săptămâni o urcat. Aici nu poţi să faci ce fac ăia. Acolo-i altă organizare şi altă
rânduială” – Int. nr. 4).
Proiectele implementate de Heifer Project în mediul rural vizează, în ultimă
instanţă, dezvoltarea durabilă a acestuia, prin dezvoltarea capacităţii şi abilităţii
comunităţilor implicate de a soluţiona problemele de interes particular şi comun,
de a-şi identifica singure obiectivele prioritare şi de încerca să le îndeplinească
(„Modelul după care lucrăm este următorul: plantăm o asociaţie sau o
organizaţie locală… Şi încetul cu încetul…ei învaţă în fiecare zi câte ceva…
…noi cei care-i instruim şi care-i preluăm, pasăm şi transmitem tot mai mult din
atribuţii asociaţiei, astfel încât ei să preia conducerea şi să preia destinele
comunităţii…în fiecare an transferăm tot mai mult din responsabilităţi, le dăm
bani în contul bancar să şi-i gestioneze, din ce în ce mai puţini. Încercăm să-i
punem pe alte proiecte, să ceară finanţări din alte surse, dacă au nevoie să
rezolve alte probleme…Şi noi rămânem nişte prieteni mai mari …păstrează o
legătură cu noi, dar îşi iau destinele în propriile mâini şi încetul cu încetul

4
„…ceea ce se întâmplă aici în domeniul agriculturii şi zootehniei nu este cerut
de Europa. Aşadar, prima reacţie dorit europeană a Guvernului României are puţin
în comun cu normele europene. Ceea ce în restul UE nu este luat chiar aşa în
serios, aici se încearcă a fi aplicat imediat (100 de zile de la aderarea României la
UE, interviu realizat de I. Longin Popescu cu Jurgen Henkel, directorul Academiei
Evanghelice „Transilvania” din Sibiu, „Formula AS”, nr. 767, 2007).

233
reuşesc să prospere” – Int. nr. 1). Asocierea în vederea accesării unui proiect
constituie un pas binevenit pe calea reabilitării ideii cooperatiste, a realizării
asocierii şi cooperării pe teren economic, absolut necesară, în opinia
reprezentanţilor fundaţiei, pentru supravieţuirea în noul context al economiei de
piaţă5 sau pentru încadrarea cu succes pe coordonatele acesteia („Heifer Project
încearcă să-i adune din nou pe oameni şi să-i facă să înţeleagă că numai uniţi
vor putea lucra. Ştiţi că după revoluţie toată lumea s-a bulversat, nu mai facem
asociaţii, nu mai ne unim, fiecare lucrează particular. Ori asta nu merge, în
agricultură nu merge. Şi atuncea Heiferul şi proiectele pe care le derulează, aşa
cum este cel de aici, o avut un mare impact, pentru că o început oamenii să
colaboreze între ei…” – Int. nr. 2).
Coruşenii sunt reticenţi însă faţă de ideea asociaţionistă promovată de către
fundaţia Heifer Project. La fel ca în alte comunităţi rurale româneşti, şi aici
reputaţia acesteia a fost grav compromisă de către cooperativa agricolă
socialistă. Pe de altă parte, rezultatele slabe obţinute de către asociaţiile agricole
înfiinţate după 19896 („Nici o asociaţie din ţara asta românească n-o mers să
funcţioneze ca să poată să dea nu 500 de kilograme, să-ţi dea ceva dumitale că
ai avut un hectar de pământ acolo. N-o putut să producă atâta cât să-şi
plătească cheltuielile de înfiinţare a culturii şi să ajungă să-şi deie datoriile …”
– Int. nr. 4) au contribuit şi ele la respingerea cooperaţiei ca sistem de organizare
a muncii în agricultură. Asocierea nu este privită deocamdată ca o cale posibilă
de surmontare a costurilor mari implicate de înfiinţarea unei ferme agricole
moderne sau de achiziţionarea unui parc de utilaje agricole, datorită
individualismului care îi caracterizează pe rurali, ce se acutizează din ce în ce
mai mult7 („Când eşti împreună cu altcineva iese scandal. La început îi bine şi
după aia ne certăm. Dacă poţi să-ţi faci tu singur, îţi faci şi n-ai treabă cu
nimeni. Asta-i părerea mea!” – Int. nr. 3). Oamenii resping ideea cooperării,
subliniind faptul că proprietatea comună nu implică responsabilitatea
individuală, că membrii unei asociaţii nu se raportează la aceasta aşa cum o fac
în cazul proprietăţii individuale („Ce-i a lui doi sau a lui trei, aia-i a lui nimeni,
aia să prăpădeşte, nu merge” – Int. nr. 4). În mod similar se consideră că s-ar fi
raportat oamenii şi faţă de rambursarea creditului bancar implicat de construirea
fabricii de procesare a laptelui, accesat în numele asociaţiei („Dacă iei bani de
la o bancă sau de la un fond, cum îi rambursezi înapoi? Că io, dacă-l iau
personal, io atuncea mă străduiesc ca să-mi achit datoria, dar dacă sântem cu

5
Hatos, Ad. (2006). Colectivism după colectivism? Forme asociative de organizare
în agricultura românească de tranziţie: 1990-2002, Iaşi, Editura Lumen, p. 353.
6
Voicu, B. (2006). Intoducere. Pe drumul către şase sate, în Mălina Voicu, B. Voicu
(coord.), Satul românesc pe drumul către Europa, Iaşi, Editura Polirom, p. 20.
7
Pasti, Vl., Miroiu, Mihaela, Codiţă, C. (1997). România – starea de fapt, vol. I,
Societatea, Bucureşti, Editura Nemira, p. 58-59.

234
dumneata şi cu încă trei-patru, atunci fiecare pasăm…” – Int. nr. 4). Asocierea
în sine nu este refuzată, dar se consideră că, deocamdată, ea este posibilă numai
într-un cadru foarte restrâns, între indivizi aflaţi „pe aceeaşi lungime de undă”
(„De viitor, eu aşa zic, după mine, că numai ce poţi să faci singur, aicea cu
familia sau încă cu unu, cu doi asociaţi, cu care te poţi înţelege şi să mergi
înainte, altfel nu mere” – Int. nr. 4). În schimb, garantarea creditului respectiv,
în absenţa unui patrimoniu comun al asociaţiei, cu bunurile personale de către
unul din membri a fost de neconceput, în final impunându-se varianta unei
întreprinderi particulare („…cine girează cu casa proprie pentru alţii? …Deci
eu când am accesat creditul pentru construcţie, a trebuit să-mi pun casa la
bătaie… Eu am din bancă luaţi la ora asta 200.000 de euro” – Int. nr. 2),
asumarea unui risc, aşa cum este şi contractarea unui credit bancar fiind,
deocamdată, o chestiune de ordin individual.
În pofida acestui semieşec în plan comunitar, proiectul derulat de către Heifer
Project în satul Coruş poate fi considerat unul de succes. Cu toate că nu mai
dispune de lideri autentici, care să coaguleze interesele şi acţiunile localnicilor
(„…numai sânt oameni care să conducă. O fost mai de mult, o fost directorul, o
fost popa…toată lumea asculta de ei” – Int. nr. 3), grupul angrenat în proiect a
reuşit să se achite de obligaţiile stipulate de acesta. Drept urmare, fundaţia
intenţionează în viitor implementarea unui alt proiect, având ca obiect popularea
zonei cu rase de bovine pentru carne. Ca şi colaboratorii fundaţiei din alte zone,
coruşenii au conştientizat faptul că parteneriatul cu Heifer Project le furnizează,
pe lângă o mai bună alimentaţie a membrilor gospodăriei, şi posibilitatea
obţinerii unor venituri suplimentare, rezultate din comercializarea surplusului de
produse animaliere realizat prin cultivarea unor rase superiore ca productivitate
faţă de cele existente până în momentul aplicării pentru proiect („Şi am sesizat
că pe măsură ce trec anii, în afară de hrană, îi interesează foarte mult
veniturile. Îi interesează ca produsul pe care-l obţin, că-i lapte, că-s ouă, că-i
carne, că-i peşte, că-i miere, să-l poată comercializa şi să realizeze un venit
cash” – Int. nr. 1). Succesul obţinut în Coruş a constituit premisa generalizării
proiectului la nivelul celorlalte sate din comună (Popeşti, Săliştea Nouă, Mera,
Suceag), care dispun de aceleaşi condiţii propice pentru dezvoltarea sectorului
zootehnic, precum şi de o adevărată tradiţie în creşterea vitelor şi în
aprovizionarea orăşenilor, a clujenilor, cu produse lactate. În aceste sate, la fel
ca şi în cazul satului-pilot, pe lângă „câştigurile” obţinute de către toţi cei
angrenaţi în proiect, s-au selectat câteva gospodării ţărăneşti tinere, care s-au
orientat spre sectorul agro-zootehnic şi care, cu sprijin din partea unor instituţii
de stat sau private, vor putea deveni în viitorul apropiat ferme zootehnice în
adevăratul sens al cuvântului. Aceste ferme vor fi în măsură să conserve şi să
valorifice (şi în beneficiul Clujului!) potenţialul agro-zootehnic generos al
acestei zone situate în imediata proximitate a oraşului. Căci, în absenţa unor
asemenea puncte de „rezistenţă” economică, satele respective ar putea deveni,

235
în scurt timp, doar simple prelungiri ale urbanului, din ce în ce mai avid de spaţii
rurale în care să-şi dezvolte noile zone rezidenţiale.

Lista interviurilor

• Interviul nr. 1: O. S., director al fundaţiei Heifer Project, filiala

România, cu sediul în Cluj-Napoca;
• Interviul nr. 2: Gh. A., Coruş, co-patron al unităţii de procesare a
laptelui din Coruş, funcţionar în cadrul Heifer Project;
• Interviul nr. 3: R. M., agricultoare, Coruş;
• Interviul nr. 4: I. P., fermier, Coruş.

236
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

COMUNITATEA UMANĂ ŞI UNELE ASPECTE ALE VIEŢII SALE

REFLECTATE ÎN PROVERBE

Emil Pop

Abstract: Human community and some aspects of its life reflected in

proverbs
The paper discusses the sociological concept of human community as it is
reflected in proverbs. The general characteristics of human communities as well as
the specific ones are taken into consideration. Proverbs that refer to basic forms of
human communities such as family life, friendship, vicinity, specific aspects of rural or
urban communities, social and interpersonal relations based on the customs and
moral rules of a particular social unit are analyzed in this context. Another category of
proverbs presented here are those that reflect social differences as well as
characteristics of some social groups and categories.

Încă de la apariţie, omul s-a manifestat ca fiind fiinţă socială (Zoon politikon),
iar devenirea sa a însemnat o permanentă adaptare, la început, mai ales cu
mediul natural, apoi la cel social, prin comunicare şi asociere. Astfel încât însăşi
apariţia omului înseamnă nu numai comunicarea ci şi asocierea sa cu alţii fără
de care nu putem supravieţui ca individ şi, fără de care, poate nici umanitatea nu
ar fi existat. Este adevărat că şi animalele în existenţa şi evoluţia lor se asociază
instinctiv, probabil potrivit programului lor genetic, dar în cazul omului
intervine o asociere bazată nu numai pe instincte, ci şi pe ceea ce începe să-l
deosebească de celelalte vieţuitoare: munca, limbajul, raţiunea.
Supravieţuirea individului nu putea avea loc decât împreună cu alţii, astfel
încât istoria milenară a Omului ne arată o permanentă asociere a indivizilor în
diverse grupuri, comunităţi – de la cele tribale, gentilice, la organizări sociale
mai complexe, concretizate, în cea mai mare parte a mapamondului, prin forme
comunitare şi statale consemnate de istoria antică, feudală, modernă,
contemporană. De menţionat că, indiferent cum s-au produs, numit şi finalizat
respectivele forme de organizare – triburi, oraşe sau localităţi, state (Atena,
Sparta etc.) −, cu evoluţii social-administrativ-politice tot mai complexe până la
înfiinţarea popoarelor, naţiunilor şi statelor moderne, indivizii au plecat de la o
comuniune „primară” şi au ajuns la o comunitate locală (cu relativă stabilitate
teritorială), devenită ulterior stat. Ceea ce trebuie să reţinem este faptul că
asocierea indivizilor – pe bază de interese, rudenie, ocuparea aceluiaşi teritoriu,
chiar temporară în cazul migraţilor, presupunea solidaritate, interrelaţii

237
personale, încredere reciprocă, acceptarea unor reguli, conducători (chiar cu
ştirbirea sau pierderea independenţei individuale – fac ce vreau!) în contul a
însăşi supravieţuirii ca individ. Existenţa Omului în afara unei asocieri cu alţii
era finalmente imposibilă, putea însemna autosuprimarea sa, astfel încât spiritul
de conservare, nevoia de supravieţuire l-a obligat să devină, împreună cu alţi
semeni, membru al unei comunităţi umane (şi nu de altfel – animală), în care –
vrând-nevrând, istoric şi chiar genetic – socializarea îşi pune amprenta asupra
dezvoltării sale.
Un prim factor în asocierea indivizilor a fost, evident, comunicarea, care a
început prin semne şi a continuat prin modalităţi sonore, transformate cu timpul
într-un anumit limbaj. Nigel Biggar, profesor la Trinity College din Dublin,
aduce argumente plauzibile în susţinerea necesităţii asocierii şi a rolului
comunicării prin limbaj în crearea comunităţilor umane, a înseşi societăţii. În
lucarea sa „Good life: Reflections on What We Value Today” acesta sublinia că
omul a simţit nevoia creării unor legături încă din preistorie, tribul apărând ca
exponent al unei vieţi în comun, în cadrul căreia membrii grupului împărtăşeau
o identitate şi interese comune, ceea ce duce la o loialitate foarte puternică.
„Este firesc – spune Nigel Biggar – să te simţi legat de comunitatea care te-a
hrănit şi care, într-un mare procentaj, te-a făcut ceea ce eşti. Este natural să te
identifici cu cei care văd lumea în acelaşi fel în care o vezi tu însuţi, care
vorbesc aceeaşi limbă, spun aceleaşi poveşti, admiră aceiaşi eroi şi au aceeaşi
scară de valori. Este natural să te simţi atras de către cei care au aceeaşi imagine
despre realitate ca şi tine, astfel confirmându-ţi opinia ca fiind cea corectă. Este
firesc să îi iubeşti pe cei cu care poţi uşor comunica, pe cei care îi înţelegi deja şi
pe cei de care eşti deja înţeles”1. Afirmam, cu altă ocazie, că „procesul de
umanizare a însemnat nu numai procurarea hranei, perfecţionarea uneltelor, a
formelor de organizare socială ci, concomitent, şi a formelor de comunicare în
cadrul cărora dezvoltarea creaţiei spirituale colective, anonime, populare a jucat
un rol important; astfel că, formarea şi întemeierea societăţii omeneşti
concretizată sub diferite forme de comunităţi umane – implică cu necesitate
forma anonimă a creaţiei populare, în care individul este autor, transmiţător,
consumator, beneficiar, sub o formă sau alta. Din aceste străvechi elemente ale
creaţiei populare, fac parte şi parimiile, adică proverbele sau/şi zicătorile”2.
Întrucât demersul nostru are în vedere reflectarea problematicii comunităţii
umane în proverbe care circulă cu preponderenţă în spaţiul românesc,
considerăm necesare referiri la perspectivele generale şi, în special, la
perspectiva sociologică a comunităţii umane la care ne vom raporta pe parcurs.

1
Biggar, N. (1997). Good life: Reflections on What We Value Today, London, SPCK,
p. 81.
2
Vezi: Pop, E. (2006). Problematica omului reflectată în proverbe din spaţiul
românesc. În: volumul: „Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane”, 16,
Cluj-Napoca, Editura Argonaut.

238
 Conceptul de comunitate este definit în cadrele dicţionarelor cu mai multe
sensuri, din care îl reţinem pe cel din „Dicţionarul Enciclopedic”, ca fiind un:
„Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea
locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc.”3. De reţinut că o asemenea definiţie
se referă atât la grup, cât şi la localitate – rurală sau urbană – precum şi la ţară,
adică la întreaga societate.
Etimologic cuvântul comunitate se pare că a fost preluat din franceză
(communauté) având originea în latină: communitas-atis (comunitate,
sociabilitate, afabilitate) şi communinio-is (comunicare, comunitate, legătură,
asemănare).
În diferite dicţionare de sociologie, comunitatea este definită în acelaşi sens ca
„entitate social-umană ai cărei membri sunt legaţi împreună prin locuirea
aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi tradiţionale (consolidate în
timp)”4. Sau „comunitatea este privită astăzi ca un ansamblu de relaţii sociale
complexe a cărui natură şi ale cărui orientări sunt examinate în contexte
specifice: religios, economic, ştiinţific etc.”5.
Dificultăţile definirii termenului de comunitate sunt surprinse în „Dicţionar de
sociologie” editat de Gordon Marshall unde „conceptul de comunitate priveşte o
mulţime particulară de relaţii sociale bazate pe un element comun participanţilor
– de obicei cu un simţ al identităţii comune (...). Termenul de comunitate a fost
folosit în literatura sociologică pentru a desemna: anumite tipuri de aşezări ale
populaţiilor (precum sate sau vecinătăţi urbane mărginite fizic); modurile de
viaţă presupus ideal tipice în asemenea locuri; reţele sociale ale căror membri
împărtăşesc aceleaşi caracteristici, independent de sau în adăugirea unei
caracteristici comune (precum etnicitatea sau ocupaţia)”.6
De remarcat este faptul că majoritatea autorilor care încearcă să definească
sau să caracterizeze comunitatea invocă sau fac apel la ideile lui Ferdinad
Tönnies socotit „fondatorul teoriei comunităţilor” din lucrarea sa „Gemeinshaft
und Gesellshaft” (Comunitate şi societate). El face o delimitare istorică şi de
conţinut între comunitate (Gemeinshaft) şi societate (Gesellshaft). Comunitatea
ar fi o asociere cu un număr relativ mic de membri, constanţi, care se cunosc
personal şi au relaţii reciproce directe, bazate pe datini şi pe trăiri comune.
Societatea este un grup social care cuprinde mult mai mulţi indivizi decât
comunitatea – de ordinul chiar a milioane de membri, între care nu se manifestă

3
*** (1993). Dicţionar Enciclopedic, vol. 1, A-C, Bucureşti, Editura Enciplopedică, p.
432.
4
Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coordonatori) (1993). Dicţionar de sociologie, Bucureşti,
Editura Babel, p. 128.
5
Boudon, R., Besnard, P., Cherkauoui, M., Lécuyer, B.-P. (1996). Dicţionar de
sociologie, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, p. 64.
6
Marshall, G. (2003). Dicţionar de sociologie, Oxford, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, p. 119-120.

239
relaţii directe şi care nu se cunosc personal. Comunitatea şi societatea se succed
în evoluţia istorică a omenirii, dar pot coexista în cadrul aceleiaşi societăţi.
În sens durkeimian comunitatea se caracterizează prin „solidaritate organică”,
iar societatea prin „solidaritate mecanică”.
„Cele două unităţi sociale istoriceşte succesive au o coexistenţă specifică ce
permite distingerea între forme sociale restânse, puternic integrate şi unitatea
ansamblului social, dezintegrată şi dezintegratoare cuprinzând relaţii indirecte,
incomensurabile pentru indivizi. Se poate aprecia miezul raţional al concepţiei
lui Tönies, care ar consta după părerea lui A. Roth, în faptul că unele unităţi
microstructurale, cu relaţii nemijlocite, pot constitui puncte de sprijin ale
individului prins în vâltoarea unor relaţii macrostructurale în străinătate”7. În
acelaşi context trebuie să ne amintim de faptul că prin ceea ce remarca Bauman,
comunicarea electronică şi accesul tot mai mare la mijloacele de călătorie
rapidă, dispare opoziţia dintre „aici” şi „acolo”, „aproape” şi „departe” – care „a
dat naştere fenomenului cunoscut de „comunitate locală” − şi a fost declanşat
„procesul tipic de erodare, de subminare a „totalităţilor” sociale şi culturale
locale, proces concentrat în celebra formulă a modernităţii emisă de Tönnies:
trecerea de la Gemeinschaft la Gesellschoft”8. În demersul nostru, privind
reflectarea comunităţii în creaţia populară, în special în proverbe, avem în
vedere extinderea şi trecerea de la comunitate socială9 la comunitate socio-
culturală în care pot fi înglobate atât comunităţile locale, societatea, cât şi alţi
membri şi comunităţi ai diasporei româneşti care, trăind dincolo de graniţele
ţării, promovează şi se manifestă, prin matricea socioculturală, ca vehicule şi
depozitari ai tradiţiilor şi creaţiilor populare româneşti, între care proverbele şi
zicătorile ocupă un loc aparte. Dat fiind caracterul general, chiar universal al
unor proverbe, considerăm că este posibilă extrapolarea reflectării, prin
proverbe, a vieţii sociale nu numai a comunităţilor locale, ci şi la nivel societal şi
chiar la comunităţi – indivizi din diaspora românească, mai ales în primele
generaţii aşezate în străinătate, ai căror membri nu au uitat şi folosesc în familie,
în comunitate, în relaţiile interpersonale limba română şi au conştiinţa de
comunitate. „Noi fixăm, ca principale, trei stări de evoluţie pentru conştiinţa de
comunitate: conştiinţa comunităţii de origine, conştiinţa comunităţii de limbă şi
conştiinţa comunităţii de destin. În etnicul fiecărui popor, cu lungă viaţă istorică,
întâlnim câteştrele aceste stări, nu însă într-un grad egal”10.
În exemplificările noastre cu proverbele care reflectă comunitatea umană şi
unele aspecte ale vieţii sale avem în vedere câteva culegeri, antologii sau lucrări

7
Voinea Maria (2000). Sociologie generală şi juridică, Bucureşti, Editura Sylvi, p. 61.
8
Bauman, Z. Globalizarea şi efectele ei sociale, Bucureşti, Editura Antet, p. 17.
9
O analiză pertinentă şi fundamentată ştiinţific a noţiunii în: „Totelecan S.G. (2003).
Vecinătatea în Munţii Apuseni – Disoluţii comunitare, Cluj-Napoca, Editura Napoca
Star şi Argonaut.
10
Motru, C.R. (1996). Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă şi destin,
Bucureşti, Editura Albatros, p. 13.

240
de referinţă. Exemplificările se referă la câteva probleme principale ale
comunităţilor cum ar fi: cadrul natural şi socio-cultural al localităţilor, unde are
loc viaţa comunităţii – satul, oraşul, ţara, societatea; vecinătatea, relaţiile
interpersonale, prietenia, aspecte morale, ordinea socială şi controlul social –
mai ales prin opinia publică („gura satului”), sancţiuni (morale) posibile, sfaturi
şi aprecieri (pozitive-negative) privind comportamentul individului în cadrul
comunităţii ş.a.
Pentru a fiinţa, individul are nevoie de o comunitate în care să se integreze,
care la rândul ei îi asigură o anumită siguranţă, ocrotire. Proverbe ca „Un sat
fără câini”, „A nimerit sat fără câini”, „A găsit sat fără câini (şi) se plimbă fără
ciomag”, „Ai găsit un sat fără câini şi umbli cu mâinile în şolduri”11 (Ion Cuceu)
sugerează lipsa de ocrotire a unei conduceri bine organizate şi interesată de
apărarea comunităţii (locale), poporului, ţării, a siguranţei individului. Un „sat
fără câini” poate însemna o comunitate (sat-ţară) care nu mai este în singuranţă,
în care nu numai un străin ce nu are nevoie de ciomag – fie el investitor – ca să
actualizăm – sau turist şi un autohton, localnic pot să facă ce doresc (se „plimbă
ca vodă prin lobodă”) cu avuţia, resursele „pământul” şi viaţa comunităţii cum şi
cât doreşte, fără a fi luat la rost despre modul în care respectă sau, mai ales,
încalcă legile ţării şi, nu în ultimul rând, cutumule, regulile unei anumite
comunităţi.
Satul a fost şi este considerat ca şi spaţiu originar şi de comunitate a vieţii
comunitare, unde casa şi familia constituie elemente de bază ale cadrului fizic şi
psihosocial, manifestări ale statorniciei, seriozităţii, afirmării şi confirmării
statusului individului, precum şi a comunităţii înseşi. Proverbe ca: „Nicăieri ca
la casa omului”, „Casa ta fie cât de rea / Tot mai bine este-n ea” (Ioan Cuceu, p.
81); „E mai bine în coliba ta decât în palatul altuia” (I. Hinţescu, p. 83); „De
unde vii? – De acasă. Unde te duci? – Acasă” (I. Hinţescu, p. 193) atestă rolul
comunităţii în ocrotirea şi asigurarea siguranţei, ocrotirii individului; alte
proverbe accentuează şi extrapolează un asemenea rol al poporului, ţării căreia îi
aparţine individul: „Decât în ţară străină / Cu pită şi cu slănină / Mai bine în
satul tău / Cu mălaiul cât mai rău”, „Românul în ţară străină / Duce dorul şi
suspină”, „Fie pâinea cât de rea / Tot mai bună în ţara mea”, „Fie pâinea cât de
proastă / Tot să cheamă ţara noastră”, „De-ar fi pâinea cât de bună / Tot se face
clei în gură / Dacă e-n ţară străină” (Cartea înţelepciunii populare, p. 43).

11
În principal am folosit următoarele lucrări: Cuceu, I. (2006). Dicţionarul proverbelor
româneşti, Bucureşti-Chişinău, Litera Internaţional; Zanne, A.I. (2006). Proverbele
românilor, O antologie esenţială de Constantin Zărnescu, Cluj-Napoca, Editura
Dacia; Negreanu, C. (1983). Structura proverbelor româneşti, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică; Hinţescu, I.C. (1985). Proverbele românilor, Editura Facla;
*** (1974). Cartea înţelepciunii populare. Proverbe, Ediţie îngrijită de Ioan Dodu
Bălan, Bucureşti, Editura Minerva.

241
 Viaţa în comunitate nu înseamnă neapărat organizare, uniformizare, ci şi
diversitate, fapt consemnat în proverbe ca: „Câte sate şi bordeie, atâtea obiceie”,
„Câte sate, atâţia popi”, „Satul şi năsatul” (Ion Cuceu, p. 276).
Relaţiile de vecinătate, colaborare, solidaritate sau chiar prietenie în cadrul
comunităţii – valabile la nivelul societal sau de relaţii interpersonale în grupuri
sunt de asemenea surprinse în proverbe ca: „Vecin pe vecin vede” (C. Zărnescu,
p. 190) adică se cunosc, se ajută, „Spune-mi cu cine te aduni, să-ţi spun ce fel de
om eşti”, „Adio şi un praz verde” (C. Zărnescu, p. 189-190), ceea ce înseamnă
că nu putem avea comunicare de nici un fel, „Cum îmi dai bună dimineaţa, aşa
îţi mulţumesc”, „Cum tu mie şi eu ţie”, „De vrei să ai nume bun, nu te uni cu cei
răi”, „Neunire în ţară / O face să piară” (Cartea înţelepciunii populare, p. 33).
Ieşirea din comunităţile locale săteşti nu era bine primită de ceilalţi membri,
probabil şi datorită unor experienţe nefericite ale celor plecaţi, precum şi a unei
adversităţi faţă de cei din comunităţile urbane care se uitau de sus, socotindu-se
într-o categorie socială, nivel, statusuri sociale superioare; în acelaşi timp se
manifestă încrederea în propria comunitate şi îndoiala privind alte comunităţi. În
acest sens, consemnăm proverbe ca: „Mai bine cap la sat decât coadă la oraş”,
„A cunoaşte unde-i târg şi unde-i sat”, „Mai bună e hula din satul tău, decât
lauda din satul străin”, „Decât frumoasă din sat străin, mai bine slută din satul
tău” (I. Cuceu, p. 276).
Proverbul nu constituie numai o reflectare a vieţii comunităţilor sociale ci şi
un „instrument” informaţional, un dat al acestor comunităţi care previne şi
acţionează ca manifestare a opiniei publice comunitare, astfel încât „Toate se fac
şi se desfac prin gura satului”, „Ce ştie un sat, nu ştie un om singur”, „Mai
degrabă ştie satu, decât bărbatu’”, Satu ştie mai multe ca barbatu’” ş.a.

242
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

PROVERBELE. O PERSPECTIVĂ SOCIOLOGICĂ

Salánki Zoltán

Résumé: Les proverbes. Une perspective sociologique.

L’histoire de l’humanité a consigné une part significative de l’expérience de vie
sous forme de proverbes et maximes. Celles-ci constituent des repères importants
des représentations sociales concernant la vie sociale quotidienne, l’interaction
humaine et la manière de laquelle nous justifions nos comportements. Il n’existe
pratiquement pas de société, culture ou domaine de l’existence humaine qui ne soit
pas illustré par ces assertions au caractère général. Cette étude présente les
perspectives théorétiques qui constituent les fondements de la mise en évidence du
reflet social des proverbes.

Istoria omenirii a consemnat o parte semnificativă a experienţei de viaţă sub

forma proverbelor, zicalelor, maximelor, butadelor şi a vorbelor de duh. Practic,
nu există societate, cultură sau sferă a existenţei umane care să nu fie reflectată
în aceste formule cu caracter general.
Provocările de ordin etic şi social determinate de dezvoltarea tehnologică şi
informaţională au relansat discursul ştiinţific privitor la relaţia dintre cunoaştere
şi fundamentul ei social. În ultimele două decade ale secolului XX au sporit
eforturile sociologilor preocupaţi de cultură, religie şi ideologie de a revitaliza
acest domeniu. Orientarea a fost susţinută şi prin dezvoltarea ca disciplină
separată a studiilor culturale. Noua sociologie a cunoaşterii nu se concentrează
pe diferite interese sociale ale grupurilor ci, mai degrabă, pe modul cum diferite
tipuri de organizare influenţează cunoaşterea. În acest fel se extinde câmpul de
studiu de la examinarea conţinuturilor la investigarea formelor şi practicilor de
cunoaştere1.
Ca purtătoare a experienţei umane sedimentată în formă lingvistică,
proverbele au constituit obiect al cercetării în momentul în care s-au conturat
diferite puncte de vedere privitoare la răspândirea socială a cunoaşterii. Ele
reflectă o cunoaştere comună, atât în sensul împărtăşirii lor de către un grup cât
şi în sensul surprinderii unei realităţi tradiţionale nu foarte complexe. Formele

1
„Sociologia cunoaşterii”. În: G. Marshall (coord.) (2003). Oxford, Dicţionar de
sociologie, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, p. 543-544.

243
logice de exprimare a realităţii prin proverbe corespund unor situaţii tipice
relativ restrânse, specifice cotidianului tradiţional2.
Ca parte a culturii populare tradiţionale, proverbele plăsmuiesc metaforic şi
concis experienţa umană, constituind o parte semnificativă a reprezentărilor
sociale. Ele au fost şi mai sunt un mijloc de expresie folosit în limbajul
oamenilor din popor. Specifice culturii orale, proverbele au constituit obiectul
celor mai vechi colecţii de folclor3. Cercetătorii şi literaţii care s-au preocupat de
acest domeniu au subliniat faptul că aceste perle ale cunoaşterii oglindesc
aproape în totalitate existenţa umană: atât interacţiunea umană, cât şi mediul de
viaţă.
În literatura de specialitate referitoare la proverbele din spaţiul românesc,
alături de acumulările şi revalorizările folclorice, etnografice şi lingvistice,
concretizate în multiple volume (Al. Flonta, Dicţionar englez-italian-român de
proverbe echivalente, Bucureşti, Editura Teora, 1995; Iuliu A. Zanne,
Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi
Macedonia, Bucureşti, Editura Scara, 2003; I. Cuceu, Dicţionarul proverbelor
româneşti. 7.777 texte din Dicţionarul Tezaur al paremiologiei româneşti,
Chişinău, Editura Litera Internaţional, 2006), se observă relansarea discursului
ştiinţific privind acest patrimoniu cultural (C. Negreanu, Structura proverbelor
româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983; L. Gál, Limbă şi
logicitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999; T. Rudică,
Psihologia în proverbe, Iaşi, Editura Polirom, 2004).
Cele mai multe abordări din perspectiva etnologiei, lingvisticii sau chiar a
psihologiei se referă preponderent la originea, structura lingvistică şi structura
logică a proverbelor. Întâlnim puţine abordări din perspectiva sociologică. În
acest context, considerăm că este oportună o abordare interpretativă care să
evidenţieze conţinutul acestor chintesenţe ale spiritualităţii româneşti în sensul
reflectării simţului comun. O asemenea perspectivă asupra tezaurului
paremiologic, în care indicii tematici să exprime dimensiunea lor socială este
slab reprezentată. Pornind de la temele majore ale sociologiei (socializarea,
interacţiunea umană, actorul social şi acţiunea, reprezentările sociale), se
urmăreşte evidenţierea valenţelor sociale ale proverbelor.
O abordare sociologică a proverbelor trebuie să surprindă atât caracterul
dinamic, în sensul reproducerii şi/sau schimbării formei şi sensului, cât şi
caracterul static. Dacă în primul caz se accentuează rolul şi funcţiile îndeplinite
de tradiţie în cadrul culturii, în cel de al doilea caz se accentuează desprinderea
semnificaţiilor prin analiza de conţinut ca indici ce trimit la profilul mental al

2
Gal, L. (1999). Limbă şi logicitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară
Clujeană, p. 95.
3
Cuceu, I. (2006). Dicţionarul proverbelor româneşti. 7.777 texte din Dictionarul
Tezaur al paremiologiei romaneşti, Chişinău, Editura Litera Internaţional, p. 7.

244
acelora care vehiculează aceste conţinuturi4. Clarificări suplimentare asupra
acestor aspecte pot fi oferite prin luarea în considerare a diversităţii
paradigmatice de abordare. Dacă din perspectiva culturalismului proverbele se
pot interpreta în termenii unor modele cristalizate ale reprezentărilor sociale care
ghidează comportamentul uman, din perspectiva structural-funcţionalistă se pot
releva proverbele ca expresie a unei anumite structuri sociale şi a rolului
îndeplinit de acestea în menţinerea organizării sociale. Paradigma lingvistică
poate sublinia specificul cultural al proverbelor în strânsă corelaţie cu limba şi
cadrele culturale în care se exprimă, iar paradigma comunicaţională, adesea
coroborată cu cea economică, poate accentua prezenţa proverbelor ca mijloace
de comunicare şi bunuri simbolice ale practicilor culturale contemporane5.
Desigur, aceste aspecte relevă complexitatea unei abordări de tip holistic,
specifică mai ales antropologiei sociale.
Urmând însă o astfel de cale, ne-am situa în faţa paradoxului globalitate-
exactitate şi anume: cu cât ne apropiem de o abordare globală, cu atât scade
precizia şi creşte speculativul. De aceea, considerăm lucrativă şi adecvată
obiectivului urmărit focalizarea atenţiei pe două aspecte distincte, dar
complementare: pe cel al conţinuturilor, respectiv pe cel al praxisurilor
referitoare la proverbe. Această diferenţiere serveşte mai degrabă unei clarificări
teoretice, conceptuale, deoarece surprinderea semnificaţiei unor fenomene
culturale fără precizarea rolului sau funcţiei îndeplinite în cadrul social în care se
manifestă este un demers sortit eşecului. Avantajul se referă la precizările
privind modalităţile de investigare metodologică. Relevarea sensurilor şi
aspectelor sociale reflectate implică analiza de conţinut, pe când surprinderea
contextelor şi formelor exprimării, a funcţiilor şi valenţelor normative presupune
apelul la ancheta socială.
Conţinutul social al proverbelor apare mai pregnant în cazul celor care
vizează socialul propriu-zis, şi anume: structura socială (în sensul de modele de
relaţii având existenţă independentă, mai presus şi dincolo de indivizi sau
grupuri), reprezentările colective (sensuri şi căi de organizare cognitivă a lumii
ce supravieţuiesc dincolo de indivizi), acţiunea umană (societatea ca expresie a
interacţiunii dintre indivizi şi grupuri). Evidenţierea conţinuturilor şi valenţelor
sociale ale proverbelor presupune, deci, clasificarea acestora din urmă după
criteriul temelor majore din sociologie. Acest demers este similar celui de
definire, într-un sens larg, a sociologiei prin obiectul ei. O astfel de conturare, în
termenii cunoaşterii legilor lumii sociale, porneşte de la constatări şi delimitări
ale părţilor şi fenomenelor sociale. Parcurgând cuprinsul unor tratate sau volume
de sociologie, putem constata prezenţa următoarelor teme: acţiune socială,
grupurile şi sociabilitatea, stratificare, mobilitate, putere, conflicte, mişcări
sociale, schimbare socială, organizaţie, devianţă, cultură, religie, cunoaştere,
4
Lazăr, M. (1996). „Cultura” în T. Rotariu, P. Iluţ (coord.). Sociologie, Cluj-Napoca,
Editura Mesagerul, p. 300.
5
Idem, p. 302.

245
comunicare, minorităţi, familie, educaţie, comportament colectiv, reprezentări
colective, populaţie şi ecologie. Operaţionalizarea acestor teme poate furniza
concepte cheie, care pot servi ca indici de clasificare a paremiilor.
Proverbele sunt parte a conştiinţei colective, a formelor mentale ale
societăţilor tradiţionale. Chiar dacă în contemporaneitate complexitatea realităţii
sociale şi adevărurile ştiinţifice au plasat aceşti sâmburi de adevăr ai experienţei,
de regulă rezultate ale observaţiei cotidiene, într-un con de umbră, proverbele
constituie repere importante ale reprezentărilor sociale despre viaţa cotidiană,
ale modului în care ne raportăm la semenii noştri şi în care ne justificăm
comportamentele. În teoria sa asupra culturii, E. Tylor, examinând dictoane,
proverbe şi practici specifice ştiinţelor oculte, subliniază puternica legătură
dintre civilizaţia modernă şi practicile societăţilor arhaice6. De asemenea, într-un
studiu recent de logica limbajului este subliniată similaritatea crescută între
frecvenţa utilizării operatorilor logici primitivi în compunerea unor propoziţii
simple, specifice exprimării curente a oamenilor şi frecvenţa operatorilor logici
utilizaţi în proverbe. Aceasta sugerează că cele două modalităţi de comunicare,
de reprezentare a realităţii cotidiene operează pe baza aceleiaşi logici mentale7.
În societatea contemporană, miturile, legendele, formele mentale arhaice sunt
înlocuite de fenomenul reprezentării. Fondatorul şcolii europene a
reprezentărilor sociale, S. Moscovici, a înlocuit conceptul durkheimian de
„reprezentări colective” cu cel de „reprezentări sociale”, tocmai pentru a
sublinia faptul că acestea din urmă se formează pe baza unei realităţi sociale în
continuă schimbare8. Ca parte a culturii, proverbele poartă o puternică
încărcătură simbolică, determinată de diferitele contexte şi grupuri în cadrul
cărora acestea întrunesc consensualitatea. Conţinutul social conferă proverbelor
un grad ridicat de abstractizare şi nota de suprauman, prin care ele asigură un
substrat imagistic şi ideatic, confortabil şi familiar al existenţei. Analiza unor
indici după cuvintele cheie mai des întâlnite în proverbe sugerează faptul că cel
ce le ştie şi le aplică dobândeşte un plus de înţelegere, că se orientează prin
intermediul unui ghid comportamental legitim şi că deţine o cheie de
interpretare a realităţii. Dacă în societatea tradiţională proverbele oferă soluţii, în
societatea modernă mijloacele de comunicare şi cunoaştere se diversifică
puternic, noile repere fiind rezultatele ştiinţifice difuzate social, sloganurile
publicitare care dirijează consumul şi, ca o alternativă la proverbe, legile lui
Murphy, care oferă căi de interpretare a cotidianului9. Chiar dacă oamenii se

6
Valade, B. (1997). „Cultura. Analiza antropologică a culturii.” în R. Bourdon (coord.).
Tratat de sociologie, Bucureşti, Editura Humanitas, p. 532.
7
Gal, L. (1999). Limbă şi logicitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară
Clujeană, p. 44.
8
Iluţ, P. (2003). „Reprezentare socială” în Enciclopedie de psihosociologie, Coord.
Chelcea, S., Iluţ, P., Bucureşti, Editura Economică, p. 311-315.
9
Gal, L. (1999). Limbă şi logicitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară
Clujeană, p. 78.

246
orientează în spaţiul social şi în funcţie de aceste expresii ale simţului comun, o
relaţie de cauzalitate între acestea şi acţiunea umană poate fi mai mult intuită
decât cuantificată, fiind vorba de relaţia complexă dintre concepţii de viaţă,
valori, atitudini şi comportamente.
Sociologia, ca ştiinţă care îşi asumă studiul realităţii sociale, are o puternică
tendinţă totalizatoare, reunind şi lărgind cunoaşterea şi intuiţiile tuturor
celorlalte discipline adiacente. În această ordine de idei, un obiectiv al abordării
sociologice îl constituie analiza interferenţelor interpretative dintre paradigmele
sociologice, filosofice şi juridico-etice.
Asumarea perspectivelor şi reperelor teoretice menţionate în acest studiu
constituie fundamentul unui demers empiric care poate releva semnificaţiile
sociale ale proverbelor, locul acestora în structura reprezentărilor sociale,
capacitatea de a reflecta realităţile sociale, precum şi funcţiile acestora.

247
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

THE URBAN-RURAL INTERFACE: UNSETTLED TYPICALITIES

Silviu G. Totelecan

Abstract
The post-communism has generated socio-spatial entities for which classical
labels such as urban or rural areas became less and less suitable. This is an ongoing
process, which redesigns the social and the physical space of a locality (e.g. the
residents’ composition, the built environment of the inhabitants etc.). Alongside with
the mobility prohibition’s fall different social categories have decided to change
and/or multiply their residences. It was a continuing back and forth movement directly
linked with the success, or more accurately with the failure in the life-condition
improvement of urban and rural inhabitants. Due to the low prices of land and
houses, rural areas caught the attention of low-income urban people who had
difficulties in maintaining a decent level of living in the city. At the opposite side, high-
income persons have found rural landscapes ready for consumption. Correlatively,
the urban space became the rich and the poor’ destination of rural inhabitants. This
paper will address some of the emergent effects of the encounter between the „old”
and „new” inhabitants.

In the second modernity (also called by scholars late modernity, liquid

modernity, postmodernity, postindustrial society, knowledge society,
information society etc.) a new geography of centrality and marginality with
very complex socio-spatial entities has arisen. The practices of de-
territorialization and re-territorialization by transnational corporate capital, the
vital need of the companies to become simultaneously intensely local and
intensely global (Swyngedouw & Kaïka 2003: 13), caused the changes of social
praxis and the fracture between physical/geographical and social space. In the
before condition – “before the flows of goods, information, finance, and labor
washed over the globe” (Griswold & Wright 2004, note 3: 1412-1413), the
socio-cultural experience of a particular place has ruled our Being, shaped our
worldviews and defined our existence, one which was spent within distinct
boundaries. In the after condition, with state porous boundaries, the
experienciation plays also an important role, but is qualitatively different from
the former type due to the uniqueness and embeddednes of the place collapse.
It is a highly intensive process, testified by a large number of scholars that
have debated its multiple aspects (Castells 2000, Bauman 2001, Smart & Smart
2003), although between them numerous controversies still persist. Of course,

248
its magnitude is different, varying considerably between countries and within
them. In the Westernized societies is happening within an evolutionary context
and it has rather a contingent form in the post-communist East such as the
neighboring area of Cluj-Napoca City from Transylvania. Here, since 2003 on, I
have conducted several socio-anthropological researches through the Socio-
Human Research Department of “G. Baritiu” History Institute from Cluj-Napoca
of Romanian Academy. Our results show that a new category of inhabitants –
the rurbans is growing in size; people for whom city-ness (Cowgill 2004) and
village-ness (geographically and socially defined) are in the same time familiar
and strange due to the multiplicity of their experienciations.
This phenomenon is relatively new in the history of Romania, and appears
mainly after the collapse of the former regime in the 90s when a variety of
people have decided to change and/or multiply their residences either in urban or
in rural areas. It was a continuing back and forth movement directly linked with
the success, or more accurately with the failure, of people into the life-condition
improvement. Due to the low prices of land and houses, the former rural areas
caught the attention of low-income urban people who had difficulties in
maintaining a decent level of life condition within the city. At the opposite side,
high-income persons have found rural landscapes of their neighboring cities
ready for consumption. Together with the “migrants” came also their world-
views, which redesigned the localities’ social and physical space.
The social changes are accompanied by demographical changes meaning that
not just people’s needs are changing but also people themselves. Large parts of
the former inhabitants of the rural areas have decided to leave their households
in the favor of urban areas, situation which was rebalanced only after 1997,
when the direction of the migration flow is reversed, and new types of
inhabitants have came into the rural areas. As Rotariu & Mezei (1999: 89) have
noticed: “beyond the obvious raise in the number of movements within the same
type of localities (either towns or communes), there is a clear line in evolution:
migration from villages to towns diminishes, while the other type of migration
rises […] starting with 1997, perhaps for the first time in the contemporary
history of Romania, the urban-rural element becomes the main tendency in the
process of migration”.
For urban people with a low-medium income, the economical restructuring
and therefore the lost of jobs, the increasingly high expenses in towns etc.
generated a reorientation towards the rural area. Other reasons that have made
rural areas attractive were the quality of environment, the bounding with the
nature, the existence of the open space etc., usually searched by highly income
urban elites. As Kearney (2004) has pointed out, the regions that send and
receive migrants are the uneven exchange beneficiaries of economic values
between such regions and between migrants and residents belonging to them.
Unfortunately, the Romanian case shows that the massive return from town to
village makes little in the field of rural development, being more a sign of the

249
urban (industrial) decline, of the socio-economic crisis of the whole country,
„the need to survive was met with lower costs in rural areas” (Sandu et al. 2004:
1-2). There are also other types of returnees, such as retired people who are
going back to the place they had grown up, after spending all their life in nearby
or remote cities (Dittrich & Jeleva 2005).
The rural-urban interface, however defined it, is multifaceted and
heterogeneous. From food security, gastronomic products, housing to landscape
amenity, recreational spaces, cultural events, nature experience and various
other aesthetic experiences (Eklund & Overbeek 2004, qtd. in Andersson 2005:
9), it provides a variety of buffering functions for urban and/or rural people,
either natives or newcomers. Being in the city’s proximity, it is supposed that
processes of urbanization and peri-urbanization, on the one hand, and counter-
urbanization tendencies, on the other (Buller and Hoggart 1994; Boyle and
Halfacree 1998, qtd. in Stockdale 2004) will change the local communities, its
environment, cultural landscape, social structures etc. In the light of rural-urban
relations’ modern paradigm, the above mentioned changes may, to a certain
extent, be interpreted as a threat, e.g. new inhabitants are important consumers
of rural goods and services, the real estate market and construction activities
might have detrimental impact on the environment etc. These tendencies may,
however, also be perceived as an opportunity, emphasizes by scholars with
different occasions (e.g. Congresses of the European Society for Rural
Sociology).
It is in the same time a micro, meso and macro-scale phenomenon which has
reached many European countries since decades already. The bottom line is that
it generates community effects respectively “social behavioral outcomes shaped
by a community of place – accounted for by such factors as norms, economic
opportunity, demography, culture, history, or social networks” (Booth and
Crouter 2001, qtd. in Salamon 2003: 4). The newcomers bring social as well as
material baggage, their taken-for-granted beliefs and practices; alter the
landscape and the social ties (Salamon 2003: 18) of the “adopted community”
and so on. Inevitably different groups of in-migrants will enter in conflict with
the natives (or more accurately with those inhabitants which were there before
their coming since the community of place is not a community anymore and its
members are far from homogenous structure) for social and/or physical space
and gain power over the local resources and localities in concordance with their
highly unequal capacity to act.
One of the major questions that we have faced when tried to investigate this
hybrid category (Willis & Campbell 2004) of local inhabitants was about the
possibility of clustering their vastly diversity. In the end a semi-theoretical
model arose, in the sense that its background is split between participatory
observation done in the context and empirical results mentioned by other authors
in connection with their own fields of investigation. It is a three-dimensional
model – a cube shape – which incorporates elements concerning propinquity

250
(sociability), praxis, and presence of one inhabitant in a locality: the triple-P
continuum. In terms of the qualitative aspects of social relations they are, at the
one edge, people who try to enter (with or without success) in the local
community life (high propinquity) and on the other, persons who keep the
distance (socially and sometimes even physically through the boundaries of their
built environment) from their neighbors – natives and/or newcomers (low
propinquity). Concerning their praxis they are in-between land consumerism
(sometimes called “weekend peasants”), which are competing for rural space in
pre-modern fashion and landscape consumerism (e.g. tourists, but also people
with green attitude searching for the unspoiled). After the quantitative
dimension of social relations or contact frequencies – the presence, they can be
labeled as “permanents” (i.e. natives who do not want to leave and the
newcomers who have decided to move away from the city and build/buy their
new family households into the rural areas), “regulars” (e.g. urban inhabitants
with rural residence) or “irregulars” (e.g. city people which spend parts of the
leisure time in their summer cottages or villas).
Though, the common knowledge is saying that where rural influences are
strong usually social relations are more powerful than in locations with high
urban influences, and people are keen to practice mainly activities linked to the
use of land, the best description that we got for the neighboring communes of
Cluj-Napoca is that they are altogether neither urban nor rural. Bringing in
urban habits, they are also remaining partially tributary to tradition and rural
praxis. What makes the difference between them is the internal structure of the
above mentioned P1, P2 and P3 and the ways in which they are combing and re-
combining. Any longitudinal analysis shows that today an ongoing and never-
ending reconfiguration of these is taking place. That does not mean only the
dynamics of contemporary realities but more important the tendency for mixing
categories, structures, and way of being. Using the ideal-types mentioned above
we can at least capture some peculiarities that will allow small distinctions. The
issue of “who are they?” is an extremely complex one now when the
sociological imagination is inhabited by zombie categories (Beck & Willms
2003: 19). No matter if we are talking about rural inhabitants, urban citizens,
identities, structures etc. these are changeable, precarious and are melting
(Bauman 2000). I will briefly mention some of these aspects in the following
lines.
Around the ’89 revolution and some years after, the “remote” communes of
Cluj County (i.e. communities situated at 80-90 km distance from the main
cities), were usually inhabited by elderly people. The youngsters (individuals
and/or families) have decided to take their chances in the neighboring main
cities and even abroad since the cost of agricultural production, the
fragmentation of land propriety, the inexistence of an associative forms (or more
precisely the reluctance of this kind of entrepreneurships due to the
reminiscence of the former collectivization practices) make the agriculture

251
unattractive. Depopulation was, and to some extent still is, a big issue for those
zones. But nowadays, along with the reverse of migration process, the young
generation does not leave its locality in such a rush as in the past. The fact that
the post-communist life in the city became harsh (e.g. the lack of jobs, high
prices for houses and rentals etc.) has probably something to do with that, as
much as “makes” city retirements with relatively low income to get rid of their
flats and return back home. In this way took place the replacement of the natives
old generation with the newcomers’ elderly generation and with that the
transition from the subsistence agriculture to the subsistence pension. Peoples at
the age of 45-50 years searching for low daily living cost are also coming.
Within the “distant” communes (around 40-50 km distance from the main cities)
a supplementary category is adding: the so called 100% wealthy rural people
who are able to daily improve their living conditions, provide high level
education for their children and access socio-cultural diversity. In the case of the
“nearby” communes, along with the categories described above is present the
“foreigners/aliens” type – those who belong to the rich urban category and make
out-of-the-way big villas at the edge of localities (usually inhabited only in the
week-ends). As a local interviewee emphasizes, they are designing their own
community, more accurately secluded communities within the “original” local
community, have no contacts or communication with the “neighboring worlds”
of the regular inhabitants. This way of behaving was not at all in the mind of the
rural people who have decided to sell their green area lands (which lately
became the tourist area) to these wealthy cosmopolitans. By doing that they
thought that not only will be well-paid but also will constantly benefit upon the
consumption needs of the townsmen. Unfortunately that was not the case. From
the daily groceries to the construction materials everything came from the
supermarkets.
The objectification of nature, the commodification of the landscape and
other new arising processes which have expose everything to the world of
commerce (Sharp 2000: 314) have created gainers and losers. It is extremely
tempting to say that the former rural people belong to this latter category. This is
maybe the case of the “remote” type of rurality but not necessarily for the
“distant” or the “nearby” commune cases. Here the inhabitants know well the
rules of the open market and try to maximize the benefits, although failures
exist. Comparative with the “remote” inhabitants, which are not seeing yet the
multifunctional potential of the “rural territory” – being focus mainly on
traditional way of living, here everything that can make profit (no matter if is
not sustainable or environmentally approved!) is taking in consideration. The
retailisation of land, the development of industrial capacity (planed for
aggressive short-time exploitation of resources) and the expansions of tourist
resorts organized by consumption priorities and not by preservation and
maintenance of the landscape precedence are the post-communist features of the
neo’s faces of occidental societies (e.g. neo-agrarianism, neo-industrialism etc.).

252
A new economy arise in this part of Transylvania, less based than its Western
sister on the new rural goods and services, on information technology,
biotechnology, innovations and the like (Andersson 2005: 9) and still
undetached by the old-type economy of manufacturing and agriculture, that
aggressively follows the process of strong hybridization. Its inhabitants, an
inhomogeneous mixture of people that fragment the local territory and
consequently insulate the social space around them, switched off the commune’s
interest and by that accelerate the slowly dissolution of community.

References

Andersson, Kjell (2005): Producers of rural goods and services in five

European countries: a comparative analysis of rural regions under urban
pressure. “SSKH Skrifter”, no. 20, Helsinki, Helsinki University Press.

Bauman, Zygmunt (2000): Liquid Modernity, Cambridge, Polity Press.

Bauman, Zygmunt (2001): Identity in the globalizing world, “Social

Anthropology”, Cambridge University Press, United Kingdom, volume 9 (2):
121-129.

Beck, Ulrich; Willms, Johannes (2003): Conversations with Ulrich Beck,

Cambridge, Polity Press.

Castells, Manuel (2000, 2nd edition): The Rise of the Network Society, Oxford,
Blacwell Publishers.

Cowgill, George L. (2004): Origins and Development of Urbanism:

Archaeological Perspectives, “Annual Review of Anthropology”, Annual
Reviews, United States, volume 33: 525-549.

Dittrich, Eckhard; Jeleva Rumiana (2005): Enlargement and identity: mental

barriers and opportunities towards social change in rural communities in
post-socialist Bulgaria, paper for the XXI Congress of the European Society
for Rural Sociology, “A common European countryside? Change and
continuity, diversity and cohesion in the enlarged Europe”, 22nd-27th August,
2005, Keszthely, Hungary.

Griswold, Wendy; Wright, Nathan (2004): Cowbirds, Locals, and the Dynamic
Endurance of Regionalism, “American Journal of Sociology”, University of
Chicago Press, Journals Division, United States, volume 109 (6): 1411-1451.

253
Hanley, Eric; King, Lawrence; János, István Tóth (2002): The State,
International Agencies, and Property Transformation in Postcommunist
Hungary, “American Journal of Sociology”, University of Chicago Press,
Journals Division, United States, volume 108 (1): 129-167.

Kearney, Michael (2004): The classifying and value-filtering missions of

borders, “Anthropological Theory”, SAGE Publications, London, volume 4
(2): 131-156.

Kennedy, Michael D. (2001): Postcommunist Capitalism, Culture, and History,

“American Journal of Sociology”, University of Chicago Press, Journals
Division, United States, volume 106 (4): 1138-1151.

Rotariu, Traian; Mezei, Elemér (1999): Aspects of the recent internal migration
in Romania, “Sociologie Românească” [Romanian Sociology], Annual
English Electronic Edition, issue 1: 75-115.

Salamon, Sonya (2003): From Hometown to Nontown: Rural Community Effects

of Suburbanization, “Rural Sociology: devoted to scientific study of rural and
community life”, Rural Sociological Society, United States, volume 68 (1): 1-
24.

Sandu, Dumitru (2000): Circulatory migration as life strategy, “Sociologie

Românească” [Romanian Sociology], Annual English Electronic Edition,
issue 2: 65-92.

Sandu, Dumitru; Radu, Cosmin; Constantinescu, Monica; Ciobanu, Oana

(2004): A Country Report on Romanian Migration Abroad: Stocks and Flows
After 1989, “www.migrationonline.cz”, Multicultural Center Prague.

Sharp, Lesley A. (2000): The Commodification of the Body and its parts,
“Annual Review of Anthropology”, Annual Reviews, United States, volume
29: 287-328.

Smart, Alan; Smart, Josephine (2003): Urbanization and the Global Perspective,
“Annual Review of Anthropology”, Annual Reviews, United States, volume
32: 263-285.

Stockdale, Aileen (2004): Rural Out-Migration: Community Consequences and

Individual Migrant Experiences, “Sociologia Ruralis”, Blackwell Publishing
Ltd., United Kingdom, volume 44 (2): 167-194.

254
Swyngedouw, Erik; Kaïka, Maria (2003): The making of ‘glocal’ urban
modernities. Exploring the cracks in the mirror, “City: urban trends, culture,
theory, policy, action”, Carfax Publishing Ltd., United Kingdom, volume 7
(1): 5-21.

Willis, Scott; Campbell, Hugh (2004): The Chestnut Economy: The Praxis of
Neo-Peasantry in Rural France, “Sociologia Ruralis”, Blackwell Publishing
Ltd., United Kingdom, volume 44 (3): 317-331.

255
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

ROLUL SENTIMENTULUI ÎN CUNOAŞTEREA VALORII

Marin Aiftincă

Abstact: The significance of the sentiment in the knowledge of value

Tackling of this subject, we starting of thesis that the value appear to us like value
in self-transcendental, and value for somebody aiming its regards to exist. Although
they are distinctly those two levels of value are deeply interconnections.
From this point of view, value is an object of knowledge and this knowledge
became unavailable if we intend to integrate the value in our soul and from here,
from this inner to set up it into purpose or ideal for our spirit and our life. What we call
the knowledge of value engage, first time, an affective process in which the feeling, in
its complexity is involved particularly without remaining in empiricism. So noticed
Plato, the first step in knowledge is sensibility which follows the reflection. The feeling
is source of the truth but didn’t founded it.
This paper emphasizes the idea that the value is object of knowledge but different
of any others objects of nature. In contrast with the knowledge of objects of nature,
which are axiological indifferent, the knowledge of value involves an emotional
constituent and other rational. Advancing the judgment of value, the feeling of value
is essential for detection and converting the being of value into reality of life and
culture. This part of the feeling of value does not put in danger the unity and eternity
of value and this is very important for the knowledge and the intercultural
communication in the world.

Formulând teza conform căreia lumea umanului şi lumea valorilor sunt

consubstanţiale şi totuşi neidentice1, am avut în vedere, între altele, faptul
esenţial că valoarea ni se dezvăluie, aşa cum am mai spus, într-o dublă ipostază:
ca valoare în sine, transcendentă, şi ca valoare pentru cineva, vizând raporturile
sale de fiinţare. Deşi distincte, cele două nivele ale valorii sunt profund
interrelate.
Aşadar, potrivit cu natura lor, valorile nu sunt complet desprinse de realitate
în general şi, cu atât mai puţin, de realitatea interioară a subiectului. Din orice
unghi am privi-o, ea există, după cum există cineva care o caută şi pentru care
valorează. Este un adevăr ce a indus ideea radicală că valoarea nici nu există în
afara corelaţiei cu persoana umană. În această situaţie ne putem întreba: cum

1
Vezi: Aiftincă, M. (2005). Lumea umanului şi lumea valorilor. În „Academica”.
Revistă de ştiinţă, cultură şi artă, editată de Academia Română, nr. 38, anul XV, 175,
p. 42–46.

259
sunt cunoscute valorile? În acelaşi fel ca orice obiect al cunoaşterii sau într-un
chip aparte, specific lor?
La prima vedere, valoarea este un „obiect” al cunoaşterii2, iar această
cunoaştere devine indispensabilă dacă vrem să integrăm valoarea în sufletul
nostru şi, de aici, din interior, să o instituim în scop sau ideal ce absoarbe către
sine, pentru a le îndruma, energiile spirituale şi acţiunile noastre. Ceea ce numim
cunoaşterea valorii angajează mai întâi un proces afectiv, în cadrul căruia
sentimentul, în complexitatea sa, este solicitat cu precădere, fără a cantona în
empirism. De altfel, încă Platon observa că prima treaptă în cunoaştere o
constituie sensibilitatea, căreia îi urmează reflexia3. Sentimentul, senzaţia sunt
izvoare ale adevărului, dar nu îl întemeiază. Dintr-o atare perspectivă, Scheler,
care concepe valorile ca esenţe alogice, iraţionale, reprezentând un a priori, nu
formal de tip kantian, ci material, argumentează, din unghiul de vedere al
conceptului de intenţionalitate, rolul pe care îl are sentimentul şi, în genere, viaţa
emoţională în cunoaşterea valorilor. El susţine că valorile sunt obiective,
imuabile, eterne şi nu pot fi sesizate prin recurs la raţiune, ci numai printr-o
intuiţie emoţională. Toate valorile se leagă de „sentimentul valorii”, superior
simplelor sentimente, întrucât este un act spiritual, de natură emoţională. În
viziunea lui Scheler, tuturor valorilor le aparţine faptul de a fi date prin
„conştiinţa a ceva”, care este „simţirea afectivă”4. Înţelese astfel, valorile
alcătuiesc nu un imperiu conceptual al unor „esenţe ideale”, ci un perimetru al
unor „obiecte ale intuiţiilor emoţionale a priori”, un imperiu al Fühlenului.
Dacă Rickert vorbea de principiul cunoaşterii ca «recunoaştere de valori sau
respingere de nonvalori»5. Nicolai Hartmann susţine că valorile sunt şi, prin
urmare, pot fi cunoscute, la fel ca toate obiectele independente de conştiinţă, de
unde rezultă că ontologia valorii condiţionează şi determină gnoseologia valorii.
Având „o fiinţă în sine”, cunoaşterea lor este o autentică cunoaştere a existenţei.
„Caracterul absolut” şi „caracterul a priori” al cunoaşterii se deosebesc de
„modul de a fi” al valorii şi de aprecierea valorii. Chiar dacă o anumită apreciere
este arbitrară, valabilitatea valorii rămâne neatinsă. Până aici, Hartmann
postulează doar posibilitatea cunoaşterii valorii, ceea ce, pentru tema de faţă, nu
ar fi suficient dacă nu ar adăuga lămuritor că aprioritatea cunoaşterii valorilor

2
Nu insistăm asupra naturii cunoaşterii; aceasta intră în atribuţiile epistemologiei, cu
care axiologia interferează. Menţionăm, totuşi, că în tipurile de cunoaştere existente
(ştiinţifică, juridică, artistică, religioasă etc.), cunoaşterea valorii este unul specific,
care integrează alogicul. Mai pe larg despre această temă vezi: Bahm, A.J. (1993).
Axiology: The Science of Values, Amsterdam-Atlanta, Rodopi, GA.
3
Cf. Platon (1986). Republica. În Opere, vol. V, trad. Andrei Cornea, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, p. 309–312.
4
Vezi: Scheler, M. (1955). Le formalisme en éthique et l’éthique matériale des
valeurs. Traduit de l’allemand par Maurice de Gandillac, Paris, Gallimard 6e édition.
Toate trimiterile din studiul de faţă le facem după această ediţie.
5
Apud Aiftincă, M. (1994). Valoare şi valorizare. Contribuţii moderne la filosofia
valorii, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 34.

260
„nu este intelectual-reflexivă, ci emoţional-intuitivă”6. Aceasta înseamnă că
valoarea „funcţionează” ca un arhetip, o paradigmă, nu ca un simplu dat ce
rămâne să fie cercetat descriptiv-fenomenologic. În atare perspectivă,
sentimentul este actul care facilitează perceperea valorii (Wertfühlen)7.
Aşadar, valoarea nu este un obiect oarecare ce se oferă cunoaşterii, aşa cum ar
fi un electron, un pian, o maşină sau orice alt lucru utilitar care, supus
evaluărilor raţiunii, ne procură informaţii despre existenţa lui, despre
proprietăţile şi relaţiile lui cu alte obiecte. Valoarea cere nu atât să fie cunoscută,
cât mai ales să fie simţită, dorită, valorizată, ceea ce implică interioritatea
profundă a persoanei, invizibilă şi inseparabilă de actele ce o aduc în prezenţă
sau, altfel spus, o întrupează. Poate că aici găsim explicaţia faptului că obiectele
continuă să subziste chiar şi atunci când interesul subiectului faţă de ele începe
să slăbească şi, în consecinţă, sistemul şi ierarhia valorilor intră în colaps.
În acest sens, Louis Lavelle susţine că obiectul, datul este indiferent sau
neutru axiologic, în timp ce valoarea este subiectivă8. Putem descrie cu precizie
însuşirile unui obiect oarecare, fără ca, printre ele, să întâlnim vreodată valoarea.
La fel se întâmplă şi în cazul unui obiect de artă sau al unui fapt de viaţă. Dacă
avem în faţă cea mai frumoasă pictură, dar sentimentul estetic nu vibrează în
noi, atunci nu vom vedea decât un ansamblu de imagini sau de culori lipsite de
aura valorii. De asemeni, o faptă morală pozitivă nu este mai mult decât o
întâmplare banală, dacă nu recunoaştem resorturile etice care au făcut-o posibilă
sau dacă nu este valorizată de o conştiinţă morală. „De aceea, valoarea pare
ireală îndată ce realul este identificat cu obiectul, dar ea devine pentru noi esenţa
însăşi a realului, dacă realul este considerat ca fiind ceea ce satisface exigenţele
spiritului. Atunci obiectul nu mai este, în raport cu aceste exigenţe, decât un
obstacol, un mijloc sau o figură”9. Afirmând neutralitatea axiologică a lumii
obiectelor şi subiectivitatea valorii, Lavelle spune că indiferenţa sau neutralitatea
datului este observabilă în toată natura, ceea ce adeseori pare că îi conferă
grandoare. Tocmai această indiferenţă ridică natura infinit de mult deasupra
acţiunilor persoanei umane, încât succesele ori eşecurile ei nu izbutesc să o
afecteze. Şi totuşi, natura provoacă, „alimentează” sensibilitatea noastră, ceea ce
face ca, la rândul ei, conştiinţa să se răzbune pentru aparentul dispreţ ce i-l arată
natura, obligând-o cumva să-i slujească drept instrument şi, totodată, expresie a
creaţiilor sale. Exemplul moralei sau cel al artei este elocvent în acest sens.
Postulând caracterul subiectiv al valorii în raport cu alte tipuri de obiecte,
Louis Lavelle afirma că „nu putem şti nimic despre valoare decât trăind-o,

6
Hartmann, N. (1926). Ethik, Berlin, W&Co., p. 106.
7
Idem, Problema valorii în filosofia contemporană (Das Wertproblem in der
Philosophie der Gegenwart) (1997), În: Vechea şi noua ontologie şi alte scrieri,
traducere, note şi postfaţă de Alexandru Boboc, Bucureşti, Paideia, p. 109.
8
Louis, L. (1951). Traité des valeurs. Tome Premier. Théorie générale de la valeur.
Paris, Presses Universitaire de France.
9
Ibid., p. 189.

261
participând la ea din interior, aşa cum nu putem şti nimic despre real decât
găsindu-l înaintea noastră ca un lucru dat. Există în sentiment o prezenţă intimă
a valorii, pe care acţiunea nu încetează să o probeze şi să o pună în lumină, aşa
cum există în senzaţie o prezenţă implicită a realului pe care intelectul nu
încetează să o analizeze şi să o justifice”10.
Ca obiect al intuiţiei emoţionale, valoarea nu ni se dezvăluie niciodată în afara
acestei energii interioare, care este sentimentul. Ea provoacă sentimentul, îl
trezeşte şi îl cheamă către sine, pentru a i se revela apoi în existenţa sa nevăzută.
Aşa cum în orice senzaţie, oricât de imperceptibilă ne-am imagina-o, există un
aspect al realului, la fel şi în sentiment, oricât de intim ar fi, el cuprinde
afirmaţia implicită a unei valori. Se poate spune că sentimentul, înţeles ca
formaţiune atitudinală, sesizează valoarea şi, prin intuiţie emoţională, o aduce în
prezenţă, ceea ce reprezintă o modalitate nonconceptuală de cunoaştere, care
precede judecata raţională. Este o modalitate ce funcţionează indiferent de forma
sub care ni se înfăţişează valoarea, fie că este vorba de valoarea în sine,
transcendentă, fie de valoarea privită în diversitatea formelor ei reale de fiinţare.
În acest sens, Max Scheler, făcând distincţia între „existenţa ideală” şi
„realitatea efectivă” a valorii, susţine ideea conform căreia „cunoaşterea valorii
este independentă de perceperea suportului său, întrucât existenţa valorii nu ţine
de realizarea ei în bunuri”11. Un „în sine” al valorii este însăşi fiinţa ei
autonomă, independentă.
Fără îndoială, Scheler are dreptate atunci când afirmă că valorile pot fi
detectate neatârnat de conexiunea lor cu un suport concret. Valori cum sunt
binele, adevărul, frumosul, prietenia, demnitatea etc. înţelese ca idealităţi,
separate de formele în care se întrupează, sunt sesizate intuitiv şi cuprinse de
sentimentul care se orientează către ele. Cineva poate trăi un sentiment general
al binelui ori al prieteniei, indiferent de realizarea acestor valori într-o formă
concretă. O asemenea stare afectivă are un dublu efect benefic: nu doar că
întreţine un tonus pozitiv înalt al persoanei respective, dar îi alimentează şi
predispoziţia sa pentru acţiune în sensul înfăptuirii valorilor menţionate.
La fel, sentimentul ne ajută să descoperim valorile întrupate în bunuri, cum ar
fi frumosul întrupat într-o operă de artă, demnitatea în comportamentul unei
persoane, sacrul într-un obiect de cult etc. Fiind date în conştiinţă, valori ca cele
amintite sau oricare altele sunt sesizate în obiecte intuitiv, nu în forme
conceptuale. Se mai poate adăuga aici că prin actul sesizării intuitive a valorii
într-un obiect, sentimentul valorii însuşi se refortifică şi consolidează.
Din unghiul de vedere precizat anterior, Scheler înţelege sentimentele ca
„organe adecvate pentru sesizarea valorilor”12. El nu omite, totuşi, să arate că
sentimentele coexistă cu percepţiile – afective, îndeosebi atunci când
10
Lavelle, L., op. cit., p. 190.
11
Boboc, A. (1971). Etică şi axiologie în opera lui Max Scheler. Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, p. 149.
12
Scheler, M., op. cit., p. 268.

262
sentimentul însuşi este „intenţionalitate-vizată” de „percepţia-afectivă”. Pentru
Scheler, toate „sentimentele specific senzoriale sunt, prin natura lor, stări
afective. Prin intermediul simplelor conţinuturi ale senzaţiilor, reprezentărilor
sau percepţiilor, sentimentele pot fi «legate» într-un anume fel de obiecte
diverse, dar ele pot, de asemeni, să existe şi fără acestea. Fiecare legătură de un
atare tip are un caracter imediat. „Când sentimentele sunt legate de un obiect,
aceasta nu se întâmplă niciodată decât prin actele de punere-în-relaţie, pe care
sentimentul le adaugă fiinţei datului”13. De aceea, Scheler susţine existenţa unei
distincţii fundamentale între „stările-afective” (în care intră sentimentele) şi
„percepţiile-afective”; primele se referă la conţinuturi şi fenomene, celelalte sunt
funcţiuni de sesizare a acestor conţinuturi şi fenomene14. În timp ce sentimentul,
ca stare afectivă, rămâne, în genere, constant, funcţiunile sale de sesizare sunt
variabile. Este evident că, susţinând această idee, Scheler vrea să sublinieze
fluiditatea percepţiilor în raport cu sentimentele în sine, ceea ce nu poate fi
neglijat atunci când vorbim despre rolul afectivităţii, în cunoaşterea şi
valorizarea valorilor.
Ca parte constitutivă a conştiinţei valorii, sentimentul are un caracter durabil
şi complex, care include în conţinutul său atitudinea persoanei faţă de realitatea
exterioară în toată diversitatea ei, dar şi faţă de sine însuşi, de insondabila lume
interioară. Spre deosebire de emoţii, care se manifestă şi la necuvântătoare,
sentimentul este un proces-efectiv specific uman15, apt să primească toate
gradele posibile de profunzime şi delicateţe, dar şi cele mai contradictorii
manifestări ale sale. Pe toată gama întinderii lui în viaţa afectivă, sentimentul
vibrează la întâlnirea valorii, o aprehendează şi îi recunoaşte valabilitatea. De
aceea, aşa cum s-a afirmat, sentimentul nu este altceva decât mărturia prezenţei
valorii în conştiinţă. Desigur, această mărturie este variabilă potrivit cu vârsta
persoanei, cu membrii unei sau altei comunităţi naţionale, dar mai ales cu timpul
sau cu perioadele istorice. Apare aici imediat complicata problemă pusă de
relativitatea sentimentului valorii, pe de o parte, şi de valabilitatea valorii, pe de
altă parte. Este o temă la care ne vom opri mai la vale. Deocamdată, în contextul
de faţă, mai reţinem un alt aspect semnificativ: Cine nu are sentimentul valorii,
acela este orb faţă de valoare. Retras în golul său interior, el nu este traversat
nici de cea mai vagă uimire sau de cel mai slab interes în faţa plenitudinii
existenţei. Insensibil la bogăţia de valori a lumii, nu poate descifra sensul vieţii.
Valoarea nu se oferă nimănui necondiţionat; ea cere sensibilitate şi raţiune,
participare şi acţiune pentru a fi cucerită. În acest sens, anticipând judecata de
valoare, sentimentul valorii este fundamental atât în descoperirea valorilor, cât
şi în călăuzirea persoanei prin noianul de fenomene, evenimente şi fapte ale

13
Ibid.
14
Ibid.
15
Cf. Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicţionar de psihologie. Bucureşti, Editura
Albatros, p. 651–652.

263
vieţii. Poate că această idee încerca să o exprime Beethoven spunând că „trebuie
mai întâi să simţi, apoi să iubeşti şi, în final, să înţelegi”.
Este de remarcat că sentimentul valorii nu apare în orice condiţii, ceea ce
aduce în atenţie alte aspecte importante ale problematicii în discuţie. Observând
că atunci când ne aflăm în faţa unor interogaţii grave privitoare la ceea ce face
ca viaţa însăşi să fie valoroasă, ori la modul de fiinţare a valorilor morale şi mai
ales la valabilitatea lor, Nicolai Hartmann spune că ne sprijinim mai întâi pe
propriul nostru sentiment al valorii. „Dar sentimentul valorii nu vorbeşte în orice
condiţii, el tresare numai acolo unde este trezit, unde maturitatea omului ajunge
la contactul cu domeniul valorii”16. Desigur, Hartmann are deplină dreptate în
această privinţă. Omul nu este numai raţiune, ci şi sensibilitate. Şi una şi cealaltă
trebuie cultivate, dezvoltate în sensul ridicării individului de la natură la cultură.
Pentru aceasta, însă, este nevoie să învăţăm a ieşi din indiferenţă, obişnuindu-ne
să observăm grandoarea universului, miracolul şi belşugul vieţii, să educăm
propria noastră sensibilitate pentru a căuta valorile şi a vibra în prezenţa lor. În
fond, este vorba despre asumarea neostoitului efort pe calea desăvârşirii de sine,
a devenirii întru umanitate. Un postmodernist ar putea lua aceste argumente
drept semnul unui retorism facil; o persoană preocupată de înţelegerea sensului
existenţei va găsi aici o sugestie pentru drumul către sine.
Aşa cum am arătat mai sus, sentimentul valorii este oarecum stabil şi totuşi
variabil. Deşi reacţionează cu fineţe şi foarte diferenţiat sub acţiunea valorilor,
sentimentul este mai stabil în comparaţie cu celelalte acte ale afectivităţii. Dar,
întrucât se raportează la stări temporare, sentimentul valorii este oscilant, de
unde s-ar putea induce ideea unei nesiguranţe în atitudinea lui de a sesiza
valorile. Este o problemă ce apare mai ales atunci când privim valorile în
orizontul temporalităţii. Pentru că, într-adevăr, este important de ştiut cum e
posibil ca, într-un anumit moment istoric, unele valori să iasă din raza atenţiei
oamenilor, intrând în zona desemnată de Hartmann prin expresia «ne-valabilul»,
iar altele să devină preponderente în aria prezentului. Mai exact, cum se explică
dominaţia valorilor religioase în epoca Medievală, apetenţa pentru frumos a
omului din perioada Renaşterii sau preponderenţa valorilor economice, în zilele
noastre. „Acest fenomen – spune Hartmann – este clarificat pe deplin prin
condiţionarea temporală a ceea ce fiinţează actual; aceasta se întregeşte prin
conceptul lui Scheler de «cecitate la valori», precum şi prin cel introdus de mine
sub denumirea «îngustime a conştiinţei valorii”17.
În accepţiunea lui Hartmann, descifrarea fenomenului în discuţie nu implică
vreo mistificare a sentimentului valorii. Este suficient să reţinem că orice
percepere a valorii are limitaţiile sale fireşti, determinate de faptul că orice
conştiinţă a valorii poate cuprinde valori, în funcţie de legile sale proprii ale
deschiderii de sine către orizontul axiologic. Ca urmare, nu toate valorile pot fi

16
Hartmann, N. (1974). Estetica. Bucureşti, Editura Univers, p. 379.
17
Idem, Problema valorii în filosofia contemporană. În: op. cit., p. 109.

264
sesizate şi nici cuprinse concomitent. În consecinţă, conştiinţa este legată numai
de o parte a lumii valorilor, parte care variază în raport cu timpul istoric.
Recunoaşterea valorilor se petrece numai pe măsură ce sentimentul valorii se
maturizează în funcţie de schimbătoarele configuraţii istorice ale vieţii şi,
indiscutabil, de educaţia subiectului axiologic. Desigur, sentimentul valorii nu
contestă niciodată valori pe care le-a recunoscut cândva şi, cu atât mai mult, nu
le schimbă statutul în nonvalori. În schimb, el poate să dispară ori «să dea greş»,
să fie obtuz sau orb faţă de anumite valori, ceea ce explică adevărul că epoci
istorice şi comunităţi naţionale diferite, aflate în diverse arii geografice sunt
deschise numai către unele valori, considerându-le reprezentative, şi lasă în
umbră pe toate celelalte. Este un fenomen care, „înţeles ca fiind expresia
«îngustimii conştiinţei valorii»”, are complicate determinări ce trimit, într-o
anumită măsură, la metafizică.
Din cele expuse până aici rezultă că sentimentul valorii este variabil, dar
aceasta nu atrage după sine, în mod simetric, oscilaţia valorii însăşi. Ea se
păstrează neschimbată, identică cu sine, dincolo de ceea ce numim, cu o
sintagmă hartmanniană, raporturile sale de fiinţare. Punctul de vedere pe care
l-am formulat ni se pare că este convergent, între altele, cu poziţia lui Tudor
Vianu, atunci când susţine că „în cel mai particular sentiment al valorii, în cel
mai rar sau chiar în cel mai straniu, există ceva tipic şi reprezentativ”18, care este
valoarea. „Oamenii sunt mereu alţii, nevoile lor se pot schimba şi obiectele care
să le satisfacă pot să dispară sau să se ascundă. Rămâne într-acestea ceva
permanent şi anume valoarea, ca o expresie ideală a unui acord între eu şi lume,
care poate fi oricând realizat19. Aşadar, cu toate că în structura lor conţin un
nucleu subiectiv, valorile se disting printr-o valabilitate ce transcende
subiectivitatea. Şi, aşa cum afirmă Hartmann, deşi spiritul nostru este stăpânit de
alte şi alte domenii valorice, ele există independent de acesta. Numai astfel se
poate vorbi de o «fiinţă ideală» a valorilor, care nu înseamnă câtuşi de puţin o
fiinţă pentru sine, ci una în dependenţă de condiţiile diferite ale fiinţării. „«În
sine»-le acesta există numai în raport cu actele de cuprindere (sesizare)
valorică”20. Prin urmare, indiferent cât de schimbătoare sunt sentimentele
noastre, valorile rămân constante, dăinuind peste timp, în pofida fluidităţii
nelimitate a condiţiilor ce fac posibilă întruparea lor. În fond, aici sălăşluieşte
misterul diversităţii, unităţii şi continuităţii culturii, legitimându-ne pe fiecare şi
pe toţi împreună.
O altă problemă de mare importanţă teoretică, în contextul de faţă, se referă la
raportul dintre sentimentul valorii şi valorificarea valorii. Nu intrăm în hăţişul
punctelor de vedere divergente generate de această temă, pentru că ne abatem de

18
Vianu, T. (1979). Originea şi valabilitatea valorilor. În Opere, 8, Bucureşti, Editura
Minerva, p. 134.
19
Ibid.
20
Hartmann, N. (1997). Problema valorii în filosofia contemporană. În N. Hartmann,
Vechea şi noua ontologie şi alte scrieri filosofice, Bucureşti, Editura Paideia, p. 110.

265
la ţinta noastră şi, apoi, cercetările întreprinse până acum au adus clarificările
necesare. Reţinem numai ideea esenţială potrivit căreia sentimentul valorii, activ
în actele sale, aduce cu sine, odată cu mărturia prezenţei valorii, recunoaşterea şi
consimţirea ei. Cu alte cuvinte, în măsura în care cuprinde o valoare,
sentimentul exprimă şi aprecierea ei imediată, plasând-o pe o treaptă
corespunzătoare în sistemul axiologic, ceea ce implică aportul direct al
intelectului. „Tocmai de aceea – spune Lavelle – sentimentul deja cuprinde în el
judecata şi modalităţile cele mai subtile ale conştiinţei discursive. Este un punct
unde sensibilitatea şi intelectul nu se mai disting şi unde spiritul fineţei
guvernează chiar spiritul geometriei”21.
O discuţie semnificativă a apărut referitor la diferenţierea în timp a actului de
percepere a valorii şi cel de apreciere a valabilităţii acesteia. Abordarea
psihologistă în axiologie consideră că primul act este anterior celui din urmă,
care, la rândul său, îl alterează pe cel dintâi. Intervenţia lui Tudor Vianu în
această problemă a fost lămuritoare şi benefică pentru cercetările ulterioare.
Considerând că cele două acte sunt solidare între ele, Vianu afirmă cu dreptate
că „actul valorificării este cuprins în sentimentul valorii. Oricine resimte o
valoare nouă este conştient de a fi găsit un mod de adaptare la lucruri, valabil
pentru mulţi oameni, izvorul unor nevoi şi satisfacţii foarte generale”22. Prin
sentimentul valorii se pronunţă şi volumul valorii, care nu este altceva decât
intensitatea sentimentului trăit. Un peisaj din natură sau o simfonie de Brahms,
un trandafir ori o faptă caritabilă, în genere, un obiect axiologic, poate produce
diferitelor persoane, sau aceleiaşi persoane în momente diferite, trăirea
sentimentului aferent la diverse nivele de intensitate, determinând valorizări
corespunzătoare. Pe temeiul acestui sentiment, susţine Vianu, „socotim că
valorile estetice, teoretice, morale sau religioase pe care le înregistrăm au o
valabilitate mai generală decât simplele valori ale agreabilului. Baza psihologică
a fanatismului în domeniul moral sau religios, sacrificiul la care consimte
învăţatul sau artistul se dezvoltă din conştiinţa largii însemnătăţi umane pe care
o constatăm prin acte de valorificare nedespărţite de sentimentul acelor înalte
valori”23.
A detecta, însă, o valoare prin sentimentul adecvat pe care îl trăim nu
înseamnă automat că o şi posedăm, în sensul vulgar al cuvântului. Întotdeauna
valoarea nu se lasă doar contemplată. Ea este o chemare spre înalt, spre modelul
ce îl întruchipează şi de aceea declanşează în noi energiile spirituale, pentru a o
introduce în lumea realului. Aceasta înseamnă că sentimentul valorii e corelat cu
voinţa, al cărei ecou şi stimulent este. Putem spune astfel că valoarea marchează
drumul de la sentiment la voinţă şi impune convertirea neîncetată a evaluărilor
imediate pe care ni le furnizează sensibilitatea, în acţiuni ale conştiinţei. În

21
Lavelle, L., op. cit., p. 191.
22
Vianu, T., op. cit., p. 134–135.
23
Ibid., p. 135.

266
această situaţie, omul nu rămâne un simplu privitor; dăruindu-se idealului său, el
devine un participant la ceea ce s-a numit spectacolul lumii.

267
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

LOCUL ŞI ROLUL TRADIŢIILOR ÎN JOCUL MANIPULATOR AL

TIMPULUI PREZENT

Valeriu Capcelea

Abstract: The place and the role of traditions in the manipulatory game of
the present-day.
The present article bases on the analysis of the process of manipulation through
traditions, that is recently applied by the political regime from Chisinau. It reveals that
traditions have become a relevant manipulation formula because in such a way
manipulation remains unobservable. The main goal of manipulation is that of
preventing and stopping the changes and to keep on with the Sowiet generations.
From another point of view, manipulation can reach success for a short period of
time, because the young generation manifests its readiness to do the required
changes and to defend the democratic values.

Printre numeroasele formule ce sunt utilizate în scopul manipulării au fost şi

sunt tradiţiile, mai ales în statele ce se află în tranziţie. Fiind o reconstrucţie a
vieţii trecute, inevitabil „cernută” prin sita vieţii actuale, tradiţiile au în vedere
sentimentele şi sistemele de cugetare, principiile acţiunii omeneşti într-un timp
şi loc dat, experienţa concretă de viaţă trăită a omului şi grupurilor umane. De
aceea, prin tradiţii gândim o parte sau alta a trecutului nostru, dar trăim şi ne
manifestăm cu întregul nostru trecut.
Este cunoscut că tradiţiile exprimă moştenirea de obiceiuri, datini, credinţe
care se transmit din generaţie în generaţie, constituind trăsăturile specifice ale
unui popor. Fiind un sistem de anumite idei, legi nescrise, norme de
comportament, o totalitate de concepţii care s-au cristalizat şi decantat în mod
istoric, ele se manifestă ca o parte a continuităţii în dezvoltare, a legăturii
dialectice dintre trecut şi prezent, iar prin el, cu viitorul. Tradiţiile sunt o
componentă esenţială a conştiinţei de sine a unui popor, biografia sa
intelectuală, o carte de vizită pentru întrarea în istorie, şi deci în viitor. În cadrul
lor se impun două structuri: mentalitatea şi datina. Mentalitatea se înrădăcinează
în conştiinţă cu trecerea timpului, iar datina se fixează în devenirea vieţii umane,
în formele ei păstrate de veacuri.
În mod esenţial, tradiţiile sunt legate de timp, de schimbare, de mobilitate.
Tradiţiile sunt o procesualitate, şi nu o realitate constituită în mod absolut,
pietrificată; ele sunt lumea posibilului kantian, cea a raţiunii practice guvernată
de un alt tip de ordine decât cea a realităţilor date. Din această cauză ele pot

268
deveni un obiect al manipulării, pot fi utilizate de elitele conducătoare spre a
manipula conştiinţa contra-elitelor.
Conform determinării date de P. Freire, manipularea raţiunii omului „este un
mijloc de subjugare a lui”. Acesta este un mijloc prin care elitele conducătoare
încearcă să supună masele scopurilor sale1. Manipularea nu este printre primele
mijloace utilizate de elita conducătoare pentru a-şi atinge scopul de a controla în
întregime societatea. După cum menţionează P. Freire, elitele recurg la
manipulare numai atunci când poporul începe să iasă din procesul istoric, să
înainteze anumite cerinţe pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă. De aceea,
până la deşteptarea poporului nu există manipulare, ci este o deprimare
completă. Până când cei asupriţi sunt striviţi de realitate, nu există necesitatea ca
ei să fie manipulaţi.
Manipularea creează aparenţa participării active a poporului la devenirea lui
istorică şi, în acelaşi timp, nu oferă posibilitatea ca el să se folosească în
întregime de valorile materiale şi spirituale.
Mijloacele de manipulare sunt multiple, dar noi ne vom referi la tradiţii ce
reprezintă un mijloc deosebit de eficient de dirijare a conştiinţei oamenilor. Noi
vom studia procesul determinării unor factori ce influenţează manipularea,
depistarea mecanismelor prin intermediul căruia se efectuează această
manipulare şi vom oglindi modalităţile prin care ea se realizează pe baza unor
tradiţii concrete, spre a depista rolul şi ponderea lor în jocul manipulator în
prezent, în Republica Moldova.
Pentru a-şi atinge scopurile şi de a obţine succes, manipularea trebuie să
rămână neobservată. Succesul manipulării este garantat, când cel manipulat
crede că tot ce are loc este ceva natural şi inevitabil. Altfel spus, pentru
manipulare este necesară o realitate falsă, în care prezenţa ei nu va fi simţită.
Cei ce se ocupă de manipularea conştiinţei pot să nu se neliniştească şi să nu
născocească îndreptăţiri ce slăbesc şi diminuează tendinţa spre schimbări
sociale.
Miturile sunt create pentru a ţine oamenii în supunere. Când ele sunt
implementate pe neobservate în conştiinţa maselor, cum o face regimul politic
actual de la Chişinău, miturile capătă o mare putere, deoarece majoritatea
oamenilor nici nu bănuiesc despre manipularea ce are loc în caz de utilizare cu
succes a manipulării. Totodată, distrugându-se un mit, se încearcă a se constitui
un alt mit.
Mitul cere ca elita să creeze o aparenţă a cinstei şi a imparţialităţii
guvernanţilor, iar slăbiciunile şi lacunele ce se depistează sunt considerate nişte
fenomene ce ţin de slăbiciunile omului.

1
Freire, P. (1971). Pedagogy of the Oppressed. New York, p. 144.

269
 Un exemplu elocvent de manipulare ce se produce astăzi la noi în ţară este
elucidat de publicistul C. Tănase2. Dacă în societatea totalitaristă, elita
comunistă depunea flori la monumentul lui Lenin, astăzi intervine marea
răsturnare de situaţie – conducerea comunistă de vârf depune flori la
monumentul lui Ştefan cel Mare.
Actuala conducere, mergând pe urmele fostelor conduceri, s-a acomodat uşor
la „frumoasa tradiţie” de a depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare:
viteazul voievod a fost transformat într-un simbol comunist al statalităţii
Republicii Moldova. El, ctitorul şi stăpânitorul unei Moldove care se întindea de
la munte până la mare şi la Dunărea albastră, el care cu sabia şi crucea a apărat-o
de străini, astăzi este obligat să accepte cu umilinţă flori de la aceşti străini care
l-au transformat în „argument istoric al continuităţii statalităţii moldoveneşti”.
Începutul tradiţiei de utilizare a statuii lui Ştefan cel Mare în scopuri politice
„curente” a fost pus de fostele conduceri ale Republicii Moldova. Iniţial, se
părea că această acţiune are o anumită motivaţie istorică, politică şi morală,
depunerile de flori erau însoţite de retorica naţională şi patriotică ce imprima
acţiunilor respective o anumită doză de legitimitate şi chiar de simbolism istoric.
Da, era şi atunci puţin nefiresc să vezi cum reprezentanţii fostei nomenclaturi
sovietice şi de partid reinstalaţi în fotoliile de conducere ale noului „stat suveran
şi independent”, îşi aplecau capetele la picioarele marelui voievod.
Astăzi comuniştii continuă „frumoasa tradiţie” şi depun flori la monumentul
lui Ştefan cel Mare. În mod firesc apare întrebarea: ce are comun marele
voievod, spre exemplu, cu războiul pentru apărarea patriei, care este meritul lui
la distrugerea fascismului, fiindcă se depun flori la monumentul lui la 9 mai?
Prin aceasta se încearcă a se demitiza chipul lui Ştefan cel Mare, simbol al luptei
neamului românesc pentru independenţă şi unitate naţională, pentru a-l
transforma într-un element de protocol, într-o figură de rutină. Timp de un
deceniu, conducerea Republicii Moldova a reuşit să-l smulgă pe Ştefan cel Mare
din aerul de legendă de care a fost învăluit timp de secole în şir şi să-l
transforme într-un aliat al comuniştilor, într-un separatist sadea. Prin rolul care i
se atribuie azi, Ştefan cel Mare nu mai prezintă un pericol politic, el e
moldovean de-al nostru, parcă nu mai aparţine tuturor românilor şi toată viaţa
s-a manifestat ca un luptător înflăcărat pentru independenţa şi statalitatea
Republicii Moldova.
În rezultatul acestei manipulări, prin intermediul tradiţiei depunerii de flori,
simbolul lui Ştefan cel Mare este metodic pervertit şi compromis, golit de
adevăratele semnificaţii şi, ca rezultat, rolul lui constă în a deveni un decor
istoric, o justificare politică a guvernanţilor pentru consolidarea statalităţii
Republicii Moldova. Astfel, aceştia l-au scos pe Ştefan cel Mare din slujba
neamului românesc, primindu-l în slujba cercurilor conducătoare de la Chişinău.
Prin aceste acţiuni, comuniştii răstoarnă adevărurile şi nasc mituri false. Prin

2
A se vedea: Tănase, C. (2001). Ridică-te Ştefan şi vezi-ţi fiii, Timpul. 17 mai 2001.

270
intermediul acestei tradiţii, se încearcă a readuce la viaţă mentalitatea care s-a
cristalizat cu concursul celor ce ne-au „eliberat” de la 1812 încoace.
Este evident că nu a existat în Basarabia înainte de 1812 un stat, o etnie, o
naţiune, o limbă, vreun obicei sau tradiţie diferite de cele ale statului
moldovenesc dintre Carpaţi şi Nistru. Basarabia a fost o parte integrantă,
organică, fără nici o specificitate, fără nici o organizare teritorial-administrativă
ce i-ar fi conferit cea mai mică autonomie politică faţă de celelalte zone din
Moldova. Se ştie că între 1812 şi 1918 nu a existat între Prut şi Nistru un stat
moldovenesc, ci o gubernie rusească, nu a existat o naţiune moldovenească, ci o
parte a ei anexată de Rusia, nu a existat o limbă moldovenească, specifică, ci o
limbă română vorbită şi de populaţia din stânga Prutului.
Are dreptate V. Gherman, care afirmă că „o aberaţie stalinistă nu poate fi
succesoarea lui Ştefan cel Mare”. A fost gubernia rusească a Basarabiei dintre
1812 şi 1918 succesoarea statului istoric Moldova? Nu! A fost RASSM, din
1924, succesoarea statului Moldova? Nu! Statul Moldova se uneşte, în 1859, cu
Muntenia formând România, veritabilă succesoare legală, legitimă, morală şi
politică atât a Munteniei, cât şi a Moldovei. Cum putea fi o republică-fantomă,
ruso-ucraino-bolşevică, anti-moldovenească, moştenitoarea Moldovei? Ce avea
comun Ştefan cel Mare cu Stalin, când se ştie că unul vroia apărarea şi mărirea
moldovenilor, iar celălalt – distrugerea lor?”3.
Putem conchide că R.S.S. Moldovenească din 1940 nu a fost o succesoare a
Moldovei istorice, deoarece succesiunea în dezvoltare are o logică mai adâncă şi
o menire mai înaltă decât aspectul exterior al continuităţii unei părţi dintr-un
teritoriu răpit şi sfârtecat. Singura succesoare parţială a Moldovei este România.
În această ordine de idei, devine clar scopul manipulării efectuat de actuala
conducere, care este materializat prin această tradiţie – acela de a deznaţionaliza
poporul nostru, de a distruge conştiinţa lui de neam, de a face ca şi în continuare
acest popor să fie aidoma lui Sisif, ce îşi împinge bolovanul enorm pe povârnişul
abrupt cu preţul unui efort supraomenesc. Spre deosebire de Sisif, care,
pierzându-şi sufletul în rezultatul acestei munci istovitoare, totuşi îşi păstra
credinţa, poporul nostru, prin acţiunile sale, şi-a pierdut şi suflul şi credinţa într-
un viitor mai decent. Din anul 1812 până în prezent românilor basarabeni li s-a
impus un alt făgaş, „propriu” – de fapt impropriu –, diferit de cel al
consângenilor din dreapta Prutului, acest „altceva” deturnând, falsificând
perceperea firească psiho-etno-cultural-istorică şi ducând inerent la diferenţiere,
complementaritate, compozit, alteritate, dar şi... alterare, denaturare, acestea
fiind – parţial şi paradoxal – sinonime, parcă (şi) cu deznaţionalizarea”4.
Pentru a menţine în continuare această situaţie, pentru a împiedica o nouă
deşteptare a spiritului românesc la românii basarabeni, actuala putere recurge la

3
Gherman, V. (2002). Relaţii perfecte, Democraţia, 25 iunie 2002.
4
Botnaru, L. (2002). Particularism şi generalitate românească, Democraţia, 6 august
2002.

271
diverse manipulări, una dintre care a fost oglindită mai sus, utilizând în acest
scop tradiţiile.
Sau, să luam o altă tradiţie ce este renăscută de actuala conducere comunistă
de la Chişinău – vizitele de lucru în teritoriu ale conducătorilor statului, care au
loc practic în fiecare zi. Ele sunt efectuate cu un scop bine definit – a manipula
opinia publică despre actuala conducere, care, chipurile, „se îngrijeşte de popor”
şi trăieşte cu nevoile şi grijile lui. Este evident că această tradiţie reprezintă un
atavism rămas de la sistemul sovietic şi un „tic” al oamenilor lipsiţi de idei. În
principiu, asemenea tradiţie reprezintă o irosire de timp şi de bani. Aşteptările
populaţiei sunt întotdeauna foarte mari: oamenii vor bani, guvernul nu-i are. De
aceea, aceste întâlniri reprezintă, de facto nişte „trucuri” populiste în scopul
manipulării maselor, deoarece, în rezultatul lor, nu sunt soluţionate problemele
oamenilor din teritoriu.
Mai mult, dacă e să ţinem cont de intenţia de a descentraliza puterea,
respectivele deplasări sunt inutile. Putem admite că cei ce diriguiesc o ţară
trebuie să se întâlnească, din când în când, cu oamenii, să mai afle de la ei ce-i
doare şi să nu se bizuie doar pe datele prezentate de subalterni. Dar este evident
că guvernanţii doresc de a-şi crea o imagine favorabilă. Acest scop ei îl
materializează prin intermediul televiziunii, care zilnic difuzează reportaje de la
aceste „vizite de lucru” ale primilor oameni în stat. Astfel, are loc dezinformarea
oamenilor, adică suprimarea brutală a oricărei obiectivităţi a mesajului televizat,
se produce o intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces
comunicaţional, care modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a
determina în rândul receptorilor anumite atitudini şi reacţii dorite de agentul
social5. Acest tip de manipulare este specific regimurilor politice totalitare, în
care există un monopol asupra circulaţiei informaţiei şi în care orice comunicat
este filtrat şi interpretat după criteriile impuse de puterea totalitară. Deoarece
televiziunea naţională, aşa-zisă „publică”, este controlată de partidul de
guvernământ, prin intermediul ei are loc intoxicarea opiniei publice prin
utilizarea unor mesaje mincinoase despre „grija pentru binele acestui popor”.
În criza în care ne aflăm, ar fi mai bine să se reducă din numărul vizitelor şi
manipularea ce se efectuează prin intermediul lor şi să se elaboreze soluţii,
strategii corecte, ce ar contribui la prosperarea ţării.
Se ştie că schimbările istorice presupun naşterea unui tip de om deosebit în
plus sau în minus de cel anterior, adică presupun schimbarea generaţiilor,
schimbarea tipului de om ca în rezultat să apară mulţimi de făpturi cu o
sensibilitate vitală deosebită de cea veche şi omogenă în sine6. În această ordine
de idei, utilizarea unor tradiţii în scopul manipulării ce se efectuează în

5
A se vedea: Crişan, C., Danciu, L. (2000). Manipularea opiniei publice prin
televiziune. Cluj-Napoca: Editura Dacia, p. 45.
6
A se vedea: Ortega y Gasset, J. (1999). Ce este filozofia? Ce este cunoaşterea?
Bucureşti: Editura Humanitas, p. 51-55.

272
Republica Moldova de către puterea actuală urmăreşte scopul de a împiedica
această schimbare, de a păstra continuitatea generaţiilor de tip sovietic. Este
evident că fiecare înţelege lumea şi ceea ce se petrece în ea printr-o mentalitate
pe care o acceptă şi în care s-a format, a crescut. Dar este oare acesta un criteriu
absolut în evaluarea mentalităţii? E adevărat că mentalităţile se formează, dar ele
concentrează şi ceva mai mult decât partea formativă, anume moştenirea unei
mentalităţi. Moştenirea în cauză este, uneori, mai puternică decât toate
încercările de a forma individul după tiparele unei mentalităţi oarecare. Se
afirmă aici conţinutul psihologic al mentalităţii, prin elementul ce ţine de o
psihologie individuală, constantă. Acest lucru nu este luat în consideraţie de
apologeţii actualului regim. Esenţial însă, în înţelegerea mentalităţii se pare că
este înrădăcinarea ei într-un mod de viaţă pe care îl defineşte. Astfel,
înrădăcinarea în conştiinţă a mentalităţii a conferit o vârstă şi o vechime unui
mod de a fi şi de a trăi în lume. Totuşi putem constata că acest mod de viaţă care
a definit mentalitatea comunistă, încetul cu încetul, dispare. De aceea, cei care
încearcă să manipuleze au uitat de o legitate ce se manifestă în relaţiile dintre
generaţii. De obicei, diferenţa dintre copii şi părinţi e foarte mică, astfel încât
predomină nucleul comun de coincidenţă şi atunci copiii se văd pe ei înşişi drept
continuatori şi perfecţionatori ai tipului de viaţă pe care-l duceau părinţii lor.
Uneori însă, distanţa e enormă: noua generaţie aproape că nu-şi găseşte vreo
comunitate cu cea precedentă. Se vorbeşte atunci de o criză istorică. Vremea
noastră, situaţia ce s-a creat în Republica Moldova, ţine de această categorie şi
încă la modul superlativ.
Manipularea prin intermediul tradiţiilor, iniţiată de actuala guvernare de la
noi, poate avea un succes temporar, mai ales pentru generaţia străbunilor şi
părinţilor. Ea poate duce la pasivitatea individului, la crearea unei stări de inerţie
ce poate curma acţiunile oamenilor. Se pare că acest lucru a fost obţinut în
privinţa generaţiilor în vârstă. În ceea ce priveşte generaţia copiilor, putem
constata cu certitudine că ei vor efectua schimbarea ce va fi cu mult mai radicală
decât tot ce vedem, care va pătrunde în straturile cele mai adânci ale vieţii
omeneşti. Despre aceasta mărturisesc evenimentele ce s-au petrecut în Piaţa
Marii Adunări Naţionale în iarna şi primăvara lui 2002 şi cele care au urmat,
unde tineretul a fost şi rămâne forţa motrice a manifestaţiilor îndreptate
împotriva regimului comunist ce doreşte să întoarcă roata istoriei înapoi şi să
anuleze cuceririle democratice obţinute în ultimii şaisprezece ani în Republica
Moldova.

273
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

IMAGINAŢIA ŞI ROLUL SĂU ÎN CUNOAŞTERE:

O ISTORIE FRĂMÂNTATĂ

Horia-Costin Chiriac

Abstract: Human Imagination and Its Importance for Human Knowledge:

A Tormented History
The long history of restrained attitudes regarding human imagination is a main
feature of Western thinking. Therefore, the very late acceptance in this cultural area
of the idea that imagination plays a prominent and positive part in human knowledge
is no surprise. The analysis of some important historical moments in the evolution of
this idea can reveal a new perspective on the function of image in the new
informational Western society.

De multe ori, în limbajul de zi cu zi, obişnuim să opunem imaginarul

realului. Folosim cu mare uşurinţă această distincţie pentru a acuza, de exemplu,
o persoană oarecare de faptul că ne induce în eroare cu privire la un anumit
subiect, spunându-ne lucruri „imaginare” în locul unor informaţii „reale”.
Civilizaţia europeană, în ansamblul ei, priveşte cu destul de multă suspiciune
orice exces imaginativ al indivizilor, aceştia putând fi acuzaţi chiar de
dezechilibre mentale, mai ales dacă se constată că, în ceea ce îi priveşte,
imaginarul se interpune excesiv între conştiinţă şi real. De fapt, i-a luat mult
timp Europei să elimine imaginarul religios şi pe cel mitic din cadrul relaţiei
conştiinţă-natură.1 Procesul a avut loc treptat şi coincide cu apariţia germenilor
gândirii moderne.
Pentru unii, acest proces a coincis cu o desacralizare a lumii şi, implicit, cu o
sărăcire a semnificaţiilor ei spirituale. De exemplu, unul dintre cei care deplâng
„distanţarea de fantasme” proprie gândirii europene post-renascentiste este chiar
regretatul Ioan Petru Culianu. În ceea ce îl priveşte, acesta deplânge în primul
rând pierderea capacităţii omului modern de a-şi controla propriile fantasme, sau
propriile procese imaginative, ceea ce îl face mult mai uşor manipulabil.2 Vom
vedea, totuşi, că procesele imaginative ale omului contemporan sunt departe de
a-şi fi diminuat influenţa, inclusiv în planul culturii ştiinţifice. În raport cu

1
Ian, G.B. (1990). Religion and Science. Harper Collins Publishers, San Francisco,
p. 24.
2
Culianu, P.I. (1994). Eros şi magie în Renaştere – 1484. Bucureşti, Editura Nemira,
p. 19.

274
Renaşterea însă, ceea ce s-a schimbat se referă mai ales la naturalizarea
imaginaţiei umane, fenomen iniţiat de George Santayana3.
Pe de altă parte, alţi istorici ai filosofiei şi religiei consideră că europenii au
de ce să fie mândri cu privire la procesul de rafinare a distincţiilor referitoare la
tipurile de imaginar şi implicarea lor în cunoaştere4. El a avut loc mai ales pe
spaţiul european şi a făcut posibilă naşterea metodologiei ştiinţifice moderne.
Alte culturi – nu mai puţin rafinate decât cea europeană – au ratat în mod repetat
inventarea ştiinţei experimentale, în primul rând pentru că ethos-ul popular nu a
fost deloc favorabil distincţiei dintre real şi imaginar.
Aşa cum era de aşteptat, unul dintre aspectele conştiinţei cu care imaginarul
descriptiv are o strânsă legătură este reprezentat de imageria sau imagistica
mentală. „A vizualiza”, „a vedea cu ochii minţii” sau „a auzi în interior” sunt tot
atâtea activităţi care intră sub incidenţa imageriei mentale.5 Marea varietate a
tipurilor de reprezentări descriptive utilizate în fizica contemporană şi gradul
mare de abstractizare al multora dintre acestea – să nu uităm că cele din
mecanica cuantică au pierdut mult din caracterul geometric al celor din
relativitate – ne împiedică să considerăm că, în totalitatea lor, reprezentările
descriptive au de-a face cu imageria mentală. De exemplu, este greu de
considerat că fenomenul fizic numit „perturbaţie a câmpului magnetic” poate fi
redus la o reprezentare vizuală. Chiar Richard Feynman recunoaşte că este
imposibilă, din punctul de vedere al imageriei mentale, atribuirea simultană a
şase parametri distincţi şi evolutivi fiecărui punct din spaţiu.6 Cu toate acestea,
nume mari din fizică, începând cu Newton şi terminând cu Einstein, au
recunoscut importanţa utilizării imageriei mentale pentru modelarea geometrică
şi nu numai a fenomenelor fizice în cadrul teoriilor. Chiar şi astăzi, în epoca
computerelor de mare putere, înţelegerea intuitivă a multor fenomene de către
cercetători rămâne esenţială.7
Ceea ce ne interesează în primul rând legat de imageria mentală este faptul că,
fiind un fenomen privat, intern la nivelul conştiinţei individuale, a fost extrem de
greu de pus în evidenţă în cadrul unor studii ştiinţifice. De fapt, istoria lungă a
reticenţelor din filosofia şi psihologia occidentale cu privire la recunoaşterea
rolului pozitiv al imaginaţiei în cunoaştere, reticenţe despre care vom mai vorbi
şi care îşi au originea atât în platonism cât şi în reţinerile creştinismului reformat
faţă de imaginaţia liberă, a marcat inevitabil şi abordările teoretice legate de

3
Randall, J.H. (1954). George Santayana –Naturalizing the Imagination, The Journal
of Philosophy, Vol. 51, No. 2, p. 50-52.
4
Russ, J. (2002). Aventura gândirii europene. Institutul European, Iaşi, p. 43.
5
Nigel, T. (2005). Mental Imagery. În: E.N. Zalta (ed.). The Stanford Encyclopedia
of Philosophy, URL =<http://plato.stanford.edu/archives/ fall 2005/entries/mental-
imagery/>.
6
Feynman, R.P., Leighton, R,B., Sands, M. (1966). The Feynman Lectures on
Physics. vol. III, Addison-Wesley Publishing Company. New York, p. 62.
7
Fischbein, E. (1958). Cum cunoaştem lumea. Bucureşti, Editura Tineretului, p. 24.

275
imageria mentală. Cea mai bună dovadă a faptului că discuţia în jurul imageriei
mentale este încă departe de a se fi încheiat este faptul că experimentele legate
de rotirea în minte a imaginii tridimensionale a unui corp sunt încă interpretate
diferit. Una dintre teoriile interpretative pleacă de la acceptarea ideii că există
imagini mentale care pot fi manipulate conştient într-un timp ce poate fi
măsurat, în timp ce o altă teorie consideră că rezultatele măsurătorilor unei astfel
de acţiuni mentale pot fi interpretate şi pornind de la premisa că activitatea
creierului seamănă mai mult cu aceea a unei baze de date în care identitatea
fiecărui obiect fizic pe spaţiul minţii este definită ca o listă de atribute
manipulate oarecum numeric.8 Ca o concluzie a investigaţiilor recente, putem
spune că imageria mentală se deosebeşte de percepţie, deşi amândouă sunt
structurate de imaginaţia radicală a lui Castoriadis, aşa cum vom vedea ulterior.
Pe de altă parte, Sartre şi Wittgenstein nu au dreptate atunci când spun că
imageria mentală nu poate furniza informaţii noi faţă de cele „puse” în ea de cel
ce-şi imaginează un obiect. Ea este un excelent suport pentru raţionamente
descriptive, în cazul experimentelor mentale din fizica relativistă a principiilor
(Einstein) sau cuantică (Heisenberg). Pentru a continua comparaţia cu fizica şi a
răspunde scepticilor cu privire la existenţa ei, putem spune că ea poate fi
acceptată ca şi concept pentru valoarea ei explicativă, în aceeaşi manieră în care
sunt acceptate şi alte inobservabile cum sunt electronii, câmpurile etc. La fel ca
şi acestea, conceptul de imagerie mentală s-a dovedit unul eficient, predicţiile
teoriilor ce îl folosesc fiind puse în evidenţă recent.
Un alt aspect al problemei apare însă aici. Faptul că, de multe ori, utilizarea în
cadrul raţionamentelor descriptive a imageriei mentale este greu de conştientizat
pentru unele persoane. La fel se întâmplă şi cu utilizarea ei în cadrul viselor.9
Cu toate acestea, numeroasele experimente recente din aria psihologiei cognitive
au pus în lumină rolul ei în cadrul proceselor cognitive conştiente şi
inconştiente. În cazul celor din urmă, de exemplu, acurateţea imaginilor
vizualizate în vis o depăşeşte pe aceea a imaginilor vizualizate în stare de
trezire.10 Însăşi conceptul de inconştient din psihologia cognitivă este extrem de
diferit de cel freudian, activitatea cognitivă inconştientă şi rolul acesteia în
cunoaşterea ştiinţifică fiind recunoscute în ultimii zece ani.11 În acest context,
putem aminti remarca fizicianului rus A. Migdal, care considera faptul că
Einstein a avut halucinaţii vizuale în perioada elaborării Teoriei Relativităţii ca
fiind un eveniment rar întâlnit.12 Ne permitem să adăugăm că acest fapt nu li se
mai pare psihologilor de astăzi nici atât de rar, nici unul întâmplător. Pentru a

8
Kosslyn, S.M. (1995). The Resolution of the Imagery Debate. The MIT Press,
Cambridge, Massachussetts, p. 379.
9
Montangero, J. (2003). Vis şi cogniţie. Iaşi, Editura Polirom, p. 157.
10
Ibidem, p. 146.
11
David, D. (2004). Prelucrări inconştiente de informaţie. Bucureşti, Editura Tritonic,
p. 63.
12
Migdal, A. (1989). De la îndoială la certitudine. Bucureşti, Editura Politică, p. 84.

276
putea lucra cu reprezentări descriptive, fizicianul – aşa cum mărturisea chiar
Einstein – trebuie să le considere pe acestea, în calitatea lor de plăsmuiri ale
minţii sale, ca fiind reale.13 Ori, a le „vedea” cu ochii minţii face parte din
bucătăria internă a întregului proces creativ din fizică. Rolul imaginarului
descriptiv ca şi concept explicativ al acestui proces ni se pare, în acest context,
unul extrem de important.
În general, orice formă de cunoaştere este şi o formă de re-creare a obiectului
cunoscut de către conştiinţă,14 astfel încât imaginea obiectului să îl facă pe
acesta mai inteligibil conştiinţei. Chestiunea este valabilă atât pentru cunoaşterea
ştiinţifică, cât şi pentru alte tipuri de cunoaştere, cum ar fi cea artistică, sau cea
religioasă.15 Din acest motiv preferăm să facem o distincţie clară între imaginea
obiectului pe care conştiinţa o creează şi obiectul însuşi. Planul ontic al
existenţei îl vom numi real , el constituind pentru conştiinţă un câmp de
investigaţie parţial penetrabil. Imaginea pe care conştiinţa şi-o formează despre
ceea ce poate distinge, „zări” din planul real o vom numi realitate. În sfârşit,
conştiinţa va fi considerată în continuare ca fiind sursa acestei realităţi. În cazul
cunoaşterii ştiinţifice, avem de-a face cu o structurare aparte a realităţii ca
imagine a realului. Vom vedea că, pe parcursul întregii istorii a ştiinţei, această
realitate a evoluat permanent, fiind obiectul unor transformări majore, sensul
evoluţiei sale fiind tocmai acela de a se transforma într-o unealtă folositoare
conştiinţei pentru a-şi apropia realul.16 Aşa cum am amintit mai sus, unele
culturi din spaţiul oriental au avut dificultăţi în elaborarea unei descrieri
ştiinţifice moderne a naturii tocmai pentru că nu făceau distincţia între produsele
ficţionale ale conştiinţei umane şi obiectele percepute din mediul înconjurător.
Cu alte cuvinte, nu reuşeau să recunoască caracterul de ficţiuni al ficţiunilor
descriptive în raport cu obiectele din planul real pe care acestea le reprezentau
aproximativ. Ignorarea acestui aspect are consecinţe dramatice şi pentru cei care
se familiarizează astăzi cu rigorile cunoaşterii ştiinţifice.
În cele ce urmează, vom face o scurtă trecere în revistă a concepţiilor despre
imaginaţie şi a evoluţiei lor istorice pe spaţiul european, adică pe acel spaţiu în
care au apărut germenii gândirii moderne ce au dus la naşterea ştiinţei
contemporane.
Concepţia lui Platon despre imaginaţie merită amintită în cadrul acestei scurte
istorii critice, în mare măsură datorită faptului că ea a reprezentat o piatră de
temelie pentru dezvoltarea ulterioară a culturii europene în ansamblul său, cel
puţin în ceea ce priveşte atitudinea faţă de imaginar, mai exact faţă de atribuţiile

13
Einstein, A. (1992). Cum văd eu lumea. Bucureşti, Editura Humanitas, p. 62.
14
Bagdasar, N. (1995). Teoria cunoştinţei. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
p. 35.
15
Van Praag, H. (1996). Cele opt porţi ale misticii. Bucureşti, Editura Saeculum, p.
11.
16
Godfrey-Smith, P. (2003). Theory and Reality. The University of Chicago Press,
Chicago, p. 53.

277
gnoseologice cu care acesta putea fi investit. Plecând de la problema imaginii-
copie şi de la aceea a imaginii-simulacru, specifice platonismului, va avea loc pe
spaţiul european metamorfoza vizibilului în invizibil.
Pentru Platon, problema imaginii este una crucială. Imaginaţia nu este un soi
de „ne-gândit” al metafizicii, ci mai degrabă ceva ce vine din interiorul acesteia,
ca un soi de frământare neliniştitoare. Ar fi simplu să existe printre oameni doar
opinii drepte sau idei adevărate. Pentru Platon însă devenirea implică
dizarmonie, lupta contrariilor şi confruntarea cu vălul iluziei. În aceste condiţii,
pictorul este văzut adesea ca falsificator, iar sofistul ca maestru al iluziei, vecin
filosofului.17
Problema imaginii nu implică doar raportul dintre aparenţă şi existenţă, ci şi
problema statutului politicii, concepută de sofişti ca discurs al verosimilului şi
probabilului. Devalorizarea imaginii nu este totală în platonism, dat fiind faptul
că ea se referă şi la mituri şi simboluri. Platon face parte dintre primii filosofi ai
antichităţii care au realizat dificultăţile de neevitat pe care le implică orice
cercetare cu privire la imagine şi imaginaţie. Imaginea se articulează pe aparenţă
în concepţia lui, dar ea defineşte în ultimă instanţă situaţia omului ce pendulează
între imaginile-copii, imaginile-simulacre, efectele oglinzilor, umbre şi reflexii.
Cel îndreptăţit să facă ordine în acest noian este tocmai filosoful.
Dacă urmărim dialogul Timaios, observăm că pentru grecii antici imaginea
psiho-fiziologică nu avea acelaşi statut pe care îl are pentru noi astăzi. Ochii nu
erau consinderaţi doar receptori, ci şi purtători de lumină. Senzaţia vizuală se
formează prin întâlnirea dintre „fluxul vizual” şi „fluxul luminos” provenit de la
obiectele exterioare nouă.
Mai trebuie însă făcută o distincţie: aceea între activitatea producătorului
(demiurgos) şi cea a pictorului. Chiar dacă meşterul deţine doar o opinie dreaptă
cu privire la forma obiectului, el joacă un rol destul de asemănător cu al zeului,
referitor la obiect. Ceea ce-i uneşte pe cei doi este activitatea creatoare. Pentru
Platon, pictorul nu produce aproape deloc.18 El nu face decât să imite obiectele
în ceea ce ele par a fi şi nu în ceea ce ele sunt. O astfel de poziţie este evident
greu de acceptat dintr-o perspectivă modernă, mai ales în ceea ce priveşte
valoarea artistică a operelor unui Michelangelo sau ale unui Picasso. La cel
dintâi reprezentarea realistă a obiectului atinge cotele perfecţiunii fără a cădea în
planul unei simple copieri, mai ales datorită expresivităţii reprezentărilor. La cel
de-al doilea, idealul abstracţionist al descompunerii obiectului şi al reprezentării
diverselor lui detalii dintr-o perspectivă multiplă trece mult dincolo de limitele
percepţiei caracteristice unui singur privitor. Fără îndoială că o astfel de re-
creare structural-inteligibilă a obiectului l-ar fi interesat pe Platon, pentru că ea
dezvăluie noi detalii ale interacţiunii între imagine şi idee, între obiect şi ideea

17
Védrine, H. (1990). Les grandes conceptions de l´imaginaire, de Platon à Sartre et
Lacan. Librairie Générale Française, Paris, p. 23.
18
Ibidem, p. 27.

278
de obiect, ducând în final la o înnobilare de tip demiurgic a activităţii artistului,
care se dezvăluie ca un al doilea creator al obiectului pe care îl reprezintă.
În textul lui Platon însă, această diferenţă capitală dintre demiurgos şi artist va
pecetlui statutul artei şi pe cel al sofisticii. Dacă ar fi să facem o comparaţie cu
imaginarul descriptiv, putem observa că ficţiunea constructivă ar fi şocantă
pentru Platon, tocmai datorită diferenţei de statut ontologic între aceasta şi felia
de realitate pentru care ea „stă”. Ficţiunea descriptivă nu este obiectul real pe
care îl reprezintă, ci este un obiect de rang ontologic secund. Dar nu este nici un
non-real, aşa cum numeşte Platon obiectele asemănătoare cu altele, în sensul
aparenţei. Ceea ce diferenţiază ficţiunea constructivă modernă de imitaţie şi
simulacru în sens platonician este tocmai arhitectura specifică a asemănării
dintre aceasta şi obiectul reprezentat. Ea nu poate fi până la capăt un ireal non-
existent, deşi reprezintă, la rândul său, o înşelătorie existenţială parţială. Ea
pretinde că stă pentru obiectul pe care-l reprezintă, neavând existenţa deplină a
obiectului reprezentat. Ea stă, aşadar, pentru ceva ce nu e, nemărturisind asta.
Dar ceea ce are ea din obiectul reprezentat, sau din existenţa reală a obiectului
reprezentat este asemănarea structurală cu acesta, iar această asemănare
structurală chiar există. Ea constituie mijlocul prin care, cel puţin pentru
conştiinţa umană, ceva din existenţa obiectului reprezentat este transferată
reprezentării, îndreptăţindu-i „simularea” la adresa naturii. Reprezentarea nu
este importantă în sine şi nu există pentru sine. Ceea ce cu adevărat există în ea
este asemănarea cu obiectul reprezentat, element care nu este doar motivul
transferului provizoriu de statut ontologic între obiect şi reprezentare, nu doar
barometrul aderenţei reprezentării la obiect, ci constituie totodată şi raţiunea
suficientă de a exista a reprezentării ca entitate conceptual-structural-
investigativă la adresa obiectului. Aşadar, puntea de legătură între reprezentare
şi real o constituie structura inteligibilă, comună celor două şi pe baza căreia
reprezentarea îşi câştigă gradul de eficienţă şi funcţiunea în raport cu realul,
lucru care nu scoate complet conceptul de reprezentare descriptivă din sfera
gândirii lui Platon.19
Definind imaginea-simulacru nu doar ca pe un obiect secund, ci ca pe un ireal
non-existent, Platon deschide jocul asemănărilor şi deosebirilor. Imaginea
devine suportul unui soi de irealitate din sânul existenţei. Ea se desprinde de
reprezentare şi de paradigmă, devenind într-o anumită măsură flotantă. Dar nu
trebiue să îi atribuim lui Platon inventarea imaginaţie creatoare , pentru că la el
imaginea este definită ca „senzaţie bazată pe opinie” (Sofistul, 264c) Astfel, ea
nu participă la ştiinţă. Prin contrast, am putea defini reprezentarea descriptivă ca
structură bazată pe ipoteză , relaţia acesteia cu ştiinţa fiind deosebit de strânsă.
Platon ezită, de fapt, între imaginea-dublet a Greciei arhaice, care ţine de
fantoma unei prezenţe-absenţe şi o teorie asupra existenţei aparenţei. Această a
doua problemă îl determină să refuze imaginea-simulacru. Sofistul este

19
Ibidem, p. 27.

279
descoperitorul atitudinii pentru care existenţa aparenţei se prezintă ca adevăr, în
timp ce capacitatea de a vorbi cu temei despre aparenţă şi fenomen îi este
rezervată filosofului. Sofistul îl forţează pe Platon să facă sacrificiul suprem:
patricidul lui Parmenide, dar şi repunerea în cauză a primei teorii a ideilor.
Reflectând asupra existenţei aparenţei, Platon deblochează mimesis-ul: la bază,
îl eliberează de falsele asemănări specifice artei şi sofisticii; la suprafaţă,
deconstruieşte ideea-paradigmă.
Totuşi, Platon va găsi drumul către imaginaţie, distingând la sfârşitul
dialogului Sofistul între imaginaţia savantă şi imaginaţia falacioasă a
ignorantului. El reduce sofistul la rolul de fabricant al unui discurs al
verosimilului. Ezitările sale sunt un preţios indiciu al dificultăţilor cu care se
confruntă: imaginea este o realitate alunecoasă, care devine când model, când
simulacru. O situaţie asemănătoare găsim în cazul mitului, discurs care ezită
între o istorie fondatoare şi o ipoteză verosimilă. Dar spre deosebire de
simulacru, mitul prezintă uneori o utilitate certă pentru politician sau moralist.
Logica mitului ţine mai mult de plauzibil decât de ceea ce este dovedit, mitul
fiind pasibil de manipulare tocmai pentru că povesteşte o istorie care scapă unei
datări precise sau unei spaţializări determinate.20 Totul depinde de maniera de
utilizare a acestui discurs în cadrul cetăţii.
Reticenţa lui Platon faţă de imaginaţie şi de produsele acesteia, mai ales în
privinţa celor cu caracter senzorial pregnant, s-a repercutat asupra întregii culturi
occidentale. Imaginaţia şi produsele ei au fost privite mult timp cu reticenţă şi,
ceea ce este mai important, rolul constructiv jucat de imaginaţie în cunoaştere a
fost recunoscut extrem de târziu. Totuşi, deşi extrem de lent, s-a înregistrat un
progres în ceea ce priveşte reticenţele faţă de imaginaţie ca unealtă de
investigaţie a realului. Iniţiatorul acestei noi orientări în perioada Antichităţii a
fost Aristotel, pentru care rolul sensibilului în cunoaştere a început să fie unul
pozitiv, eliberat de sub anatema iluzoriului instaurată de Platon. Mai mult,
imaginaţia a fost apropiată de intelecţie, iar caracterul ei original, care o desparte
de percepţie, a fost recunoscut de filosoful din Stagira. După Aristotel,
următorul moment interesant este reprezentat de cultura arabă şi de meditaţia
iniţiată în cadrul acesteia asupra a ceea ce Henri Corbin a numit „imaginal”. Este
vorba de o specie de imaginar ale cărui produse imagistice sunt rezultatul
interacţiunii dintre Sacru şi conştiinţa umană. Cu alte cuvinte, ele sunt rodul
imaginaţiei umane21, dar a cărei libertate de producere a imaginii a fost
modificată de către un factor extern, de esenţă transcendentă. O altă epocă
extrem de interesantă în privinţa atitudinii faţă de imagine şi imaginar este
Renaşterea. Jocul imaginaţiei şi al fantasmelor, fundamentat pe concepţia

20
Kernbach, V. (1978). Miturile esenţiale. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică , p. 8.
21
Drouot, P. (2003). Şamanul, fizicianul şi misticul. Bucureşti, Editura Humanitas, p.
34.

280
platonică şi aristotelică despre suflet, a fost folosit de către Bruno sau Ficino ca
modalitate de construire a unei cunoaşteri subtile. Aşa cum a demonstrat Ioan
Petru Culianu, incapacitatea omului modern de a-şi manipula propriile fantasme
datează din epoca Reformei, care a reprezentat o perioadă de severă îngrădire a
libertăţii imaginative. Paradoxal, „musca apteră” care este ştiinţa modernă s-a
putut dezvolta ca metodă de investigare a realului tocmai datorită cenzutii
imaginarului impuse de Reformă. Spre deosebire de Culianu însă, credem că
imaginarul nu a dispărut complet din cadrul demersului ştiinţific modern. Chiar
dacă pentru un Heisenberg exprimarea legilor naturii prin ecuaţii reprezintă
semnul despărţirii definitive de imagine a fizicii contemporane, predicţiile sale
în această privinţă nu s-au adeverit. Ar fi suficient să amintim utilizarea unor
concepte precum spaţiul fazelor sau spaţiul configuraţilor în Mecanica Cuantică,
sau extinderea pe scară largă a metodei modelării computaţionale a proceselor
fizice. Nu numai că imaginea este prezentă în fizica actuală, dar ea a fost, de
asemenea, prezentă în epoca conturării fizicii moderne.22 Ceea ce este însă
caracteristic noii dinamici a imaginii în cadrul ştiinţei moderne este faptul că
producerea ei cu ajutorul imaginaţiei umane şi clădirea pe baza ei a unui tablou
descriptiv al lumii au loc în limitele raţiunii. Cu alte cuvinte, atât la Galilei cât şi
la Newton sau Descartes imaginaţia generează imagini într-o manieră mult mai
riguroasă, iar trecerea care se face este aceea de la un imaginar de tip narativ la
unul de tip descriptiv.
Dat fiind faptul că întreaga teoretizare kantiană a cunoaşterii stă sub semnul
admiraţiei pentru fizica newtoniană, nu ni se pare deloc întâmplător faptul că
tocmai Immanuel Kant este cel care determină în era modernităţii răsturnarea de
paradigmă cu privire la rolul imaginaţiei în cunoaştere. Opunându-se lui Hume,
pentru care raţiunea devenise doar un „bastard al imaginaţiei fecundate de
experienţă”, Kant are nevoie tocmai de o imaginaţie productivă pentru a
desprinde raţiunea de sub tutela experienţei în cadrul procesului cunoaşterii.
Imaginaţia în viziune kantiană nu mai este un fel de obişnuinţă rezultată din
experienţă şi care trimite la principii de sorginte empirică, ci este productivă,
schematizantă şi a priori. Fiind o facultate a sintezei, ea joacă un rol
fundamental în Sinteza kantiană şi face posibilă aplicarea categoriilor la
obiectele experienţei. Astfel, statutul său este oarecum paradoxal, deoarece în
raport cu sensibilitatea rolul său este oarecum pasiv, în vreme ce în raport cu
timpul şi cu aplicarea categoriilor la obiecte ea este extrem de activă.23 În sfârşi,
arta deducţiei în sens kantian, ca şi cea a schematismului, presupun amândouă
dozajul subtil şi complex între imaginaţie şi înţelegere. Poziţia lui Kant în
această privinţă a evoluat în timp, ceea ce face ca în prima ediţie a Criticii
raţiunii pure imaginaţia să fie privilegiată în raport cu apercepţia, iar în a doua
22
Rossi, P. (2004). Naşterea ştiinţei moderne în Europa. Iaşi, Editura Polirom, p.
17.
23
Védrine, H. (1990). Les grandesconceptions de l´imaginaire, de Platon à Sartre et
Lacan. Librairie Générale Française, Paris, p. 94.

281
ediţie a aceleiaşi lucrări raportul amintit să se inverseze. Concluzionând, putem
spune că datorită lui Kant drumul spre conceperea unei imaginaţii active în
procesul cunoaşterii a fost deschis în era filosofiei moderne. Ela va fi continuat
cu unele sincope până la elaborarea conceptului de imaginaţie radicală de către
Cornelius Castoriadis şi recunoaşterea rolului acesteia în cunoaştere.24 Chiar
preeminenţa acesteia asupra persepţiei a fost evidenţiată de cercetări recente din
domeniul psihologiei cognitive.
Un alt element indispensabil clarificării noţiunilor de imaginar şi imaginar
descriptiv este explicitarea relaţiei dintre imagine, imaginaţie şi imaginar. După
Jean-Jacques Wunenburger, „cuvântul imagination (imaginaţie) desemnează, în
limba franceză, o producţie mentală a reprezentaţiilor sensibile, distinctă de
percepţia senzorială a realităţilor concrete şi de conceptualizarea ideilor
abstracte”25. „Pornind de la această triadă: precepţie, imaginaţie,
conceptualizare, problema este de a şti dacă se lasă sau nu imaginarul cantonat
în zona exclusivă a imaginaţiei şi imaginaţia în zona exclusivă a imaginilor”26.
Răspunsurile la această problemă sunt diferite de la un autor la altul. Gilbert
Durand face o trecere în revistă a atitudinilor cel puţin rezervate pe care
gânditorii occidentali le-au avut în decursul timpului cu privire la imagine.
Contrapunând imaginaţia raţionalului, aceştia au văzut în imaginaţie şi în
imaginile generate de ea un element incontrolabil, plin de neprevăzut şi
incompatibil cu idealul creării unei civilizaţii durabile, obsedată de dominaţie,
manipulare şi control.
Pentru Durand, gândirea occidentală şi în special filosofia franceză are drept
tradiţie constantă tendinţa de a devaloriza ontologic imaginea şi psihologic
funcţia imaginaţiei „meşteră într-ale erorii şi falsităţii”. S-a remarcat27, pe drept
cuvânt, că vasta mişcare de idei care de la Socrate, trecând prin augustinism,
scolastică, cartezianism şi secolul luminilor, ajunge până la gândirea lui
Brunschvicg, Lévy-Bruhl, Lagneau, Alain28 sau Valéry, are drept urmare
„ţinerea în carantină” a tot ce e considerat a fi o vacanţă a raţiunii. Pentru
Brunschvicg orice imaginaţie – fie ea şi platoniciană! – constituie „un păcat faţă

24
Castoriadis, C. (1997). Radical Imagination and the Social Instituting Imaginary. În:
D.A. Curtis (editor). The Castoriadis Reader, The Blackwell Publishers. London, p.
329.
25
Wunenburger, J.J. (1991). L’Imagination. PUF, “Que sais-je?”, Paris, p. 3, apud
Boia, L. (2000). Pentru o istorie a imaginarului. Editura Humanitas, Bucureşti, p. 14.
26
Boia, L. (2000). Pentru o istorie a imaginarului. Bucureşti, Editura Humanitas, p.
14.
27
Gusdorf, G. (1953). E et Métaphysique. Flammarion. Paris, p. 174, apud Durand,
G. (2000). Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, p. 21.
28
Alain (1941). Éléments de philosophie. Gallimard, Paris, p. 80.

282
de spirit”29. Pentru Alain, mai îngăduitor, „miturile sunt idei în devenire”, iar
imaginarul e copilăria conştiinţei30.
„S-ar fi putut nutri nădejdea, pare-se, ca psihologia generală să fie mai
indulgentă cu imaginaţia. Nici gând. Sartre a arătat că psihologii clasici
confundă imaginea cu dubletul mnezic al percepţiei, garnisind spiritul cu
„miniaturi” mentale care nu sunt decât nişte copii ale lucrurilor obiective. În
ultimă instanţă, imaginaţia este redusă, de către clasici, la acea zonă situată
dincoace de pragul senzaţiei, şi care e denumită imagine remanentă sau
consecutivă”31.
Jean-Paul Sartre a înţeles corect diferenţa esenţială dintre percepţie şi
imagine. Pentru el, caracterul intenţional al imaginii reprezintă proiecţia unei
conştiinţe. Dar tot Sartre este cel pentru care imaginea nu este decât o „umbră” a
adevăratei cunoaşteri.32 Rolul de a atenua această nedreptăţire gnoseologică a
imaginii avea să revină altor două personalităţi de marcă, Gaston Bachelard şi
Gilbert Durand, care au scos în evidenţă dimensiunea simbolică a imaginii şi –
mai ales – dinamismul organizator al imaginaţiei.33
Am abordat, pe scurt, istoria dispreţuirii imaginarului în spaţiul occidental
pentru a arăta el a fost asociat cel mai adesea cu iraţionalul, fiind considerat o
sursă periculoasă de neprevăzut. Acest neprevăzut speria atât societatea
medievală, îmbibată de dogme religioase, cât şi pe cea modernă, în care obsesia
controlului raţional asupra naturii, inclusiv asupra naturii umane, juca (şi încă
mai joacă) un rol central. De remarcat ni se pare şi faptul că rezervele de ordin
cultural vis-á-vis de imagine şi de imageria mentală s-au răsfrânt şi asupra
cercetărilor din plan psihologic, cel puţin până în preajma anilor ’60. De altfel,
nu doar imaginarul şi imageria mentală au făcut obiectul unor astfel de influenţe
subtile între investigaţia filosofică şi cea psihologică. Aşa cum demonstrează
Jean-Marie Vaysse34, însuşi conceptul freudian de inconştient a făcut obiectul
unor căutări îndelungate din partea filosofilor, de la Descartes şi până la Husserl.
Revenind la imaginar, trebuie să adăugăm că psihologia recentă, de după anii
’60, s-a reîntors asupra lui, reconsiderând critic multe dintre poziţiile

29
Brunschvicg, L. (1945). Héritage de mots, héritage d’idées. P.U.F., Paris, p. 98,
apud Durand, G. (2000). Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, p. 21.
30
Alain. Vingt leçons sur les beaux arts, 7 e leçon, cf. Préliminaires à la mythologie, p.
19-90, apud Durand, G. (2000). Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti,
Editura Univers Enciclopedic, p. 21.
31
Durand, G. (2000). Structurile antropologice ale imaginarului. Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, p. 21.
32
Sartre, J.P. (1986). L´imaginaire, Gallimard, Paris, p. 53.
33
Boia, L. (2000). Pentru o istorie a imaginarului. Bucureşti, Editura Humanitas, p.
14.
34
Vaysse, J.M. (2003). Inconştientul modernilor. Bucureşti, Editura Trei, p. 12.

283
reducţioniste ale psihologiei clasice.35 Deşi disputele în lurul existenţei
imaginilor mentale continuă, totuşi numărul specialiştilor care le iau în
considerare este sensibil mai mare decât al scepticilor. De altfel, în privinţa
raportului dintre psihic şi creier psihologia recentă se inspiră din cercetările cu
caracter neurobiologic, evidenţiind existenţa anumitor reţele neuronale dedicate
formării imaginilor în creier.36
Cel mai spectaculos aspect legat de punerea în evidenţă pe cale experimentală
a existenţei imageriei mentale este faptul că prin mijloace imagistice (RMN,
tomografie computerizată) s-a pus în evidenţă faptul că aceleaşi zone cerebrale
sunt activate în creierul uman atât în cazul vizualizării unui obiect exterior, cât şi
în cadrul reactualizării mentale a reprezentării acelui obiect, adică al vizualizării
lui cu ochii minţii.37 Cu alte cuvinte, creierul uman nu face prea uşor diferenţa
între virtual şi real atunci când este vorba de imagine. Mai mult, rolul
imaginaţiei constructive sau „radicale” – cum o numea Cornelius Castoriadis38,
în modelarea percepţiei şi în construirea imaginilor mentale a fost pus în
evidenţă de unele cercetări recente. Urmarea a fost apariţia unei întregi serii de
mentode ale învăţării rapide bazate pe stimularea imageriei mentale. „Fluxul de
imagini” şi hărţile mentale sunt doar două astfel de metode, care urmăresc
realizarea la nivelul creierului a unor corelaţii între imagini mentale familiare şi
informaţiile non-vizuale cu caracter analitic a căror reţinere constituie scopul
final.39 Dintr-o anumită perspectivă, s-ar putea spune că această recrudescenţă a
tehnicilor de stimulare a memoriei şi a proceselor cognitive pe baza imageriei
mentale este una dintre formele de reînviere şi de exploatare într-un cadru
conceptual nou a vechilor mnemotehnici renascentiste bazate pe „phantasia”.
Astfel, o paralelă între Giordano Bruno sau Marsilio Ficino şi noua psihologie a
învăţării nu ni se pare deloc deplasată, păstrând totuşi anumite limite. Ca o
replică la neliniştea manifestată de Culianu cu privire la cenzura imaginii în
epoca înfloririi „muştei aptere” care este ştiinţa modernă, s-ar putea observa că
imaginea şi imaginarul câştigă teren din nou în discursul ştiinţific, de la noile
metode psihologice bazate pe imagini mentale, trecând prin imagistica medicală,
simularea grafică a proceselor fizice pe computer şi încheind cu încercările
deloc timide de a creşte gradul de „vizualitate” al unor teorii fizice cum este

35
Levi, W.A. (1964). The Two Imaginations, Philosophy and Phenomenological
Research. vol. 25, nr. 2, p. 188-200.
36
Dănăilă, L., Golu, M. (2002). Tratat de neuropsihologie (vol. I). Bucureşti, Editura
Medicală, p. 21.
37
Stephen, M.K. (1995). The Resolution of the Imagery Debate. The MIT Press,
Cambridge, Massachussetts, p. 58.
38
Curtis, D.A. (editor) (1997). The Castoriadis Reader. Blackwell Publishers. New
York , p. 320.
39
Wenger, W., Poe, R. (2002). Factorul Einstein. Bucureşti, Editura Amaltea, p. 58.

284
mecanica cuantică prin reprezentarea vizuală a unora dintre funcţiile cu rol
fundamental în cadrul acestora.40

40
Brandt, S., Dahmen, H.D. (1998). Mecanica cuantică în imagini. Bucureşti, Editura
Tehnică, p. 105.

285
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

SECULARIZARE ŞI TOTALITARISM.
DEZBATEREA ARENDT-VOEGELIN

Horaţiu Crişan

Abstract: Secularization and Totalitarianism. The Arendt-Voegelin Debate.

In this text we presented the debate between Hannah Arendt and Eric Voegelin,
that resulted after the publication of the famous book The Origins of Totalitarianism.
What is at stake in this debate is the concept of totalitarianism and its interpretation
as a secular or political religion and as the ultimate result of the European
secularization process. Hannah Arendt rejects Voegelin’s interpretation, which is
based on an implicit equivalence made between modernity and the secularization
process and makes a distinction between the two concepts, proposing a new
interpretation of both European totalitarianism and modernity.

Introducere. Totalitarismul ca religie politică sau seculară

După publicarea de către Hannah Arendt a volumului Originile

Totalitarismului, în anul 1951, filosoful german Eric Voegelin a publicat o
recenzie critică la adresa conceptului de totalitarism precum şi la metoda pe care
Arendt a folosit-o în cartea sa. Această recenzie a fost publicată în The Review
of Politics în anul 1953, iar Arendt a reacţionat în urma apariţiei acestei recenzii.
De aceea în titlul studiului nostru am folosit termenul de dezbatere. Din punct de
vedere al ştiinţei politice şi al filosofiei este mai mult decât un simplu schimb de
replici pe o temă dată. Miza acestei dezbateri este tocmai statutul relaţiei dintre
religie si politică, mai precis dintre o formă extremă a politicii, totalitarismul, şi
o ipostază secularizată a religiei.
Textele ce constituie această dezbatere au apărut în traducerea în limba
germană sub titlul Über den Totalitarismus, destul de târziu, în anul 1998,
această apariţie fiind motivată mai ales de rezultatele dezbaterilor recente din
mediul intelectual german, de după anul 1989, privitoare la natura
totalitarismului şi relaţia sa cu religia. Unele dintre acestea tematizează
totalitarismul drept o religie politică sau seculară şi discută de asemenea istoria
acestei concepţii în anii ’30, în textele unor autori precum Raymond Aron, dar şi
în cartea lui Eric Voegelin intitulată Religiile politice.
Această interpretare a totalitarismului ca religios are pe de o parte o legitimare
psihologică, deoarece teroarea nu poate explica loialitatea subiecţilor faţă de
regim, iar pe de altă parte una istorică, apariţia totalitarismului conceput ca o

286
formă secularizată şi degenerată de religiozitate fiind posibilă doar datorită
pierderii importanţei şi a puterii religiei.
Revenind la chestiunea care a provocat răspunsul Hannei Arendt la critica lui
Eric Voegelin: ea a considerat ca fiind inadecvată o conceptualizare a
totalitarismului ca o religie politică sau seculară, ca un rezultat direct al
secularizării europene. Voegelin a comentat şi criticat metoda ei în determinarea
„naturii” totalitarismului. Asumpţia lui principală este contrară celei menţionate
mai sus şi derivă din cartea sa Religiile politice.
Vom prezenta mai întâi poziţia propusă de Voegelin în această carte şi apoi
critica pe care el o face conceptului de totalitarism arendtian, urmând ca la
sfârşit să luăm în considerare contra-argumentele ce pot fi găsite în răspunsurile
lui Arendt din acea perioadă precum şi din alte texte ca eseul Religie si politică
şi în unele note din Denktagebuch, acest din urmă fiind publicat în 2003.
În primul rând, cartea lui Eric Voegelin a fost publicată la începutul anului
1938, într-un context foarte tensionat, când datorită decretelor emise de
autorităţile naziste, el şi-a pierdut postul de asistent la universitatea din Viena şi
a fost „sfătuit” să părăsească Austria. În prefaţa cărţii, pentru a se apăra contra
reproşurilor care i s-au adus datorită poziţiei neutre din punct de vedere moral
faţă de nazişti pe care o are în carte, Voegelin afirmă că răul Naţional Socialist
nu este un rău moral care ar putea fi respins prin luări de poziţii intelectuale, ci
un rău religios ce trebuie combătut prin alte mijloace. Aceasta este o asumpţie
esenţialistă despre natura răului ca forţă sau substanţă pe care el o menţine de-a
lungul întregii cărţi, împreună cu ideea că doar secularizarea şi umanismul ca
rezultat al ei au putut conduce la emergenţa mişcării naţional-socialiste. El
extinde apoi conceptul de religie asupra altor fenomene şi vede de asemenea şi
în conceptul de stat o ocurenţă a unei forme de experienţă religioasă care a
înlocuit transcendenţa într-un mod mundan, dându-şi ei înseşi o auto-explicare şi
auto-justificare mundană. Dinstincţia principală făcută de Voegelin este între
religiile trans-mundane (überweltliche), în care transcendenţa este înţeleasă ca
bază a lumii, şi cele intra-mundane (innerweltliche) în care transcendenţa a
devenit o parte a lumii.1 Argumentele lui sunt istorice, el luând în considerare
teologia politică a Egiptului Antic şi apoi formarea comunităţilor intr-mundane
bazate pe modelul ecclesiei ca trup al lui Hristos în care nu exista nici o
diferenţă între sfera religioasă şi cea politică.2 Motivul formării acestor
comunităţi intr-mundane este identificat de Voegelin în separarea dintre ordinea
temporală şi cea spirituală, în cadrul ecclesiei.3 În opinia lui nimic nu s-a
schimbat din secolul XVII şi până astăzi în simbolismul politico-religios

1
Voegelin, E. (1999). The Political Religions, în Modernity Without Restraint: The
Political Religions, The New Science of Politics, and Science, Politics, and
Gnosticism (Collected Works of Eric Voegelin, Volume 5,) University of Missouri
Press, Columbia, Missouri, p. 32.
2
Ibidem, p. 45.
3
Ibidem, p. 47.

287
european şi avem de a face cu o fragmentare implacabilă a ecclesiei în
comunităţi intra-mundane independente.4 Mai mult, în a doua parte din Ştiinţă,
politică şi gnosticism5, el defineşte mişcările gnostice ca religii-ersatz, adică
drept o formă secularizată de religie, una intra-mundană, ce conţine o tendinţă
de a schimba lumea privită ca imperfectă, această ultimă idee fiind preluată din
doctrina creştină şi considerată fezabilă. Marxismul, psihanaliza, comunismul,
fascismul şi naţional-socialismul sunt toate, după Voegelin, exemple de mişcări
gnostice contemporane. Această concepţie este recunoscută de autor, la sfârşitul
cărţii mai sus citate, ca fiind una de factură psihologică, ca un „studiu
psihologic” al credinţei6, aceasta însemnând că Vestul a fost întotdeauna orientat
să găsească alte certitudini, mai puternice decât cele din credinţa creştină.
În recenzia sa la Originile totalitarismului, Voegelin identifică o problemă în
cele două explicitări date de Arendt asupra conceptului de totalitarism. Prima,
care vede totalitarismul ca o „decădere” (breakdown) instituţională a societăţilor
naţionale şi o creştere a maselor devenite superflue”7 este bine cunoscută şi este
tratată în primă instanţă de către Voegelin. În ceea ce priveşte cea de-a doua
explicitare, el citează din Concluding Remarks, un capitol ce a fost eliminat în
urma finalizării versiunii germane şi a modificării celei engleze.8 În acest
capitol, totalitarismul este văzut de Arendt ca o încercare de a modifica natura
umană însăşi.
Voegelin oferă două argumente principale contra dezvoltărilor arendtiene,
primul consistând dintr-o definiţie imanentistă a totalitarismului ca ultim rezultat
al unei boli spirituale a umanităţii occidentale secularizate, iar cel de-al doilea
face referire la lipsa de pertinenţă a metodei folosite de Arendt. Potrivit primului
argument, Arendt nu ar fi sesizat corect originea şi esenţa totalitarismului,
deoarece ea a rămas prinsă în explicaţii superficiale de genul celor legate de
istoria „prăbuşirii instituţionale” sau a unei afirmaţii auto-contradictorii despre
intenţia extremă a totalitarismului de a modifica natura umană. În spatele
ambelor argumente se află abordarea din punctul de vedere al religiei pe care
Voegelin pare să o urmărească înapoi în timp până la sectele ce promovau
credinţe imanentiste de la sfârsitul Evului Mediu. Aşa cum precizează încă de la
începutul recenziei sale, „ruptura” (breakthrough) revoluţionară a

4
Ibidem, p. 59.
5
Cf. Voegelin, E. (1999). Ersatz Religion: The Gnostic Mass Movements of Our
Time, în Modernity Without Restraint: The Political Religions, The New Science of
Politics, and Science, Politics, and Gnosticism, op. cit., p. 295.
6
Ibidem, p. 310.
7
Arendt, H. (1998). Über den Totalitarismus. Hannah-Arendt-Institut für
Totalitarismusforschung, Dresden, p. 39.
8
Ne referim aici la ediţiile germană din 1953 şi engleză din 1958. Traducerea
română este făcută după ediţia modificată. Cf. Arendt, H. (1994). Originile
totalitarismului. Bucureşti, Editura Humanitas.

288
totalitarismului în timpul nostru este punctul culminant al unei evoluţii
seculare.9
Potrivit celui de-al doilea argument prezentat de Voegelin, pe de o parte
volumul Originile Totalitarismului a apărut într-un context nefavorabil în care
„destrucţia pozitivistă a ştiinţelor politice nu a fost încă depăşită”10 şi
instrumentele încă nu erau suficiente pentru „o tratare adecvată a
totalitarismului”, iar pe de altă parte empatia pe care autorul a avut-o pentru
fenomenele descrise a condus la o „limitare a obiectului de studiu”.11 Chiar dacă
Voegelin recunoaşte calitatea istorică a lucrării lui Arendt, cu o singură rezervă
privitoare la neutilizarea distincţiilor lui Toynbee şi nemenţionarea acestui autor,
el afirmă mai departe că sunt de găsit „anumite deficienţe teoretice” de care
într-un anume fel autoarea este conştientă şi pe care chiar le sesizează în
anumite pasaje, dar totuşi nu le dezvoltă niciodată până la capăt. Este vorba
despre chestiunea reproducerii pe pământ a infernului ca rezultat al pierderii
credinţei pe care masele o aveau într-o judecată de apoi, fie ea pozitivă sau
negativă, adică direcţionată spre paradis sau infern.
Această exemplificare a infernului în forma lagărului de concentrare a fost
făcută nu doar în prima ediţie engleză a Originilor Totalitarismului, dar şi în cea
germană şi în versiunile engleze ulterioare. Voegelin vede acest infern construit
de om doar ca un „simptom” al „bolii spirituale numită agnosticism”, iar
adevărata sa origine se găseşte, aşa cum am menţionat mai sus, în sectele eretice
din Evul Mediu târziu. Dar chiar dacă Arendt sesizează problema, ea nu duce
până la capăt această intuiţie, şi de aceea nici nu ajunge la o asemenea concluzie,
fapt îngreunat şi de cea de-a doua definiţie a totalitarismului, şi anume ca o
încercare de a modifica natura umană însăşi şi nu doar condiţiile mundane ale
existenţei umane sau a societăţii în întregul ei.12 Acest lucru este de asemenea
criticat foarte dur de Voegelin, în ciuda faptului că vede şi aici un alt simptom al
bolii spirituale în forma unei credinţe creştine răsturnate care plasează sursa
„plenitudinii transcendentale într-o acţiune umană”13, şi asta din cauza
concluziei la care va ajunge Arendt: acest experiment asupra naturii umane nu a
produs încă rezultate concrete şi fiabile deoarece a fost limitat şi nu a putut fi
efectuat la scară mondială. Pentru recenzent aceasta implică o „atitudine
liberală, progresistă şi pragmatică în privinţa problemelor filosofice”14.
Consecinţele pe care Voegelin le trage de aici sunt interesante pentru că el vede
această deraiere teoretică a lui Arendt ca o dovadă a naturii comune a celor ce
susţin liberalismul şi totalitarismul. Există un „imanentism esenţial” care îi leagă

9
Arendt, H. Über den Totalitarismus. op. cit., p. 34.
10
Ibidem, p. 33.
11
Ibidem, p. 35.
12
Pasajul citat de Voegelin a rămas în versiunea germană la pagina 701. De
asemenea, el este citat în Arendt, H. Über den Totalitarismus, op. cit., p. 39.
13
Ibidem, p. 40.
14
Idem.

289
şi care „anihilează diferenţele de Ethos care îi separă.” Ca şi o consecinţă ce
poate fi derivată din viziunea sa asupra poziţiei arendtiene, „adevărata linie de
separaţie în cadrul crizei contemporane nu este între liberali şi totalitari, ci între
transcendentaliştii religioşi şi filosofici pe de o parte şi imanentiştii liberali şi
totalitari pe de altă parte.”15
Arendt oferă la rândul ei argumente puternice în răspunsul publicat în acelaşi
număr din revista The Review of Politics.16 Mai întâi ea tratează problema
metodei şi apoi se referă la „implicaţiile filosofice generale”17 care au fost
avansate de recenzentul ei. Acestea sunt cele două mari linii argumentative pe
care ea le vede în critica lui Voegelin. Arendt recunoaşte în primă instanţă
„metoda neobişnuită pe care nu a explicat-o şi abordarea deosebită pe care a
folosit-o, nu doar privind chestiunile istorice şi politice particulare, ci înainte de
toate cadrul general al ştiinţelor politice şi istorice”18 şi faptul că volumul nu
utilizează un „instrument ştiinţific oficial”, fie el recunoscut sau încă în
dezbatere. Ea argumentează mai departe că istoria anti-semitismului este un
exemplu al unui tip de scriere a istoriei care este aproape ne-ştiinţific şi auto-
distructiv, prin aceasta contrazicând însăşi semnificaţie istoriei înseşi. Drept
soluţie, ea mărturiseşte aici că a luat „elementele principale ale totalitarismului
şi le-a analizat recurgând la concepte istorice, aceasta neînsemnând scrierea unei
istorii a totalitarismului, acesta din urmă fiind văzut ca o „cristalizare de
elemente”19 şi nu ca un proces istoric ale cărui origini pot fi determinate. Privitor
la titlul versiunii engleze a cărţii, Arendt remarcă lipsa de conformitate cu
intenţiile reale şi metoda folosită în text.20 La fel ca în alte cărţi scrise de Arendt,
punctul de plecare nu este o presupoziţie teoretică care va fi mai apoi confirmată
de fapte, ci consistă în a vedea în evenimente diferenţele factuale şi concrete şi
mai apoi a face distincţii21, întocmai ca aceasta făcută aici în ceea ce priveşte
istoria, şi anume între evenimente factuale şi idei şi a ajunge la sfârşit nu la o
filosofare, ci la un tip de teorie definit ca unul politic. În acest fel, presupoziţia
teoretică a lui Voegelin nu este deloc împărtăşită de Arendt. Nici o teorie nu
poate cu adevărat explica ceva ce nu a survenit în istorie, ca un eveniment,
înainte de secolul XX. De aceea „identitatea esenţială” presupusă de Voegelin
face imposibilă sesizarea trăsăturilor specifice ale totalitarismului. Ultimul nu
poate fi doar cealaltă faţă a liberalismului, pragmatismului sau pozitivismului,
15
Ibidem, p. 41.
16
În Introducerea la Über den Totalitarismus, Ursula, L. menţionează existenţa unor
discuţii şi chiar a unei corespondenţe între Arendt şi Voegelin despre aceste
probleme. Vezi Arendt, H. Über den Totalitarismus, op. cit., p. 9, nota 11.
17
Ibidem, p. 42.
18
Ibidem, p. 43.
19
Ibidem, p. 44.
20
Cf. Arendt, H. (2002). Denktagebuch. 1950 bis 1973, Erster Band, Piper,
München, p. 96.
21
Cf. Benhabib, S. (2003). The Reluctant Modernism of Hannah Arendt, Rowman
and Littlefield. p. 88.

290
chiar dacă elemente comune ar putea exista. Însă diferitele elemente luate
separat nu pot fi numite totalitare, acestea nefiind legate de o esenţă istorică care
se dezvoltă începând cu secolul al XVIII-lea şi ajunge la maturitate în secolul
XX.
Sensul maselor moderne şi al reprezentării lagărelor de concentrare ca forme
construite de om a infernului pământesc sunt considerate de Arendt în mod
diferit. Masele moderne nu suferă de boala spirituală menţionată de Voegelin, ci
sunt realităţi diferite în comparaţie cu masele în sensul de mulţimi, deoarece
oamenii şi-au pierdut „interesul comun”, i. e. spaţiul public care îi lega, aşa că ei
nu mai au între-le (the between) descris în funcţiunea sa dublă în Condiţia
umană. Reprezentarea lagărelor de concentrare drept infernul pe pământ este
mai obiectivă şi de aceea mai ştiinţifică pentru Arendt decât posibilele
consideraţii psihologice sau sociologice, ce pierd din vedere esenţialul, mai
precis sunt incapabile să facă distincţiile necesare ce le diferenţiază de alte
forme de reprimare similare. Această critică a abordării ştiinţelor sociale poate fi
găsită şi în alte texte, ca de pildă cel menţionat în următorul paragraf.
Arendt separă în două categorii abordările posibile ale interpretării
comunismului drept o religie seculară. Prima este o abordare istorică,
reprezentată de Voegelin şi sociologul francez citat în text. În afară de avantajul
principal de a considera totalitarismul ca un proces istoric şi nu ca un accident,
fapt ce face posibilă o „auto-înţelegere şi o auto-critică”, sunt două dezavantaje
pe care Arendt le vede în această abordare, şi anume o „neînţelegere a esenţei
secularităţii” şi a „lumii seculare”.22 Primul este explicat prin distincţia dintre
sensul politic şi sensul religios al secularismului, ce se bazează pe prăpastia
dintre domeniul public şi cel religios, care face imposibilă o deducţie uşoară ce
ar origina conceptul autorităţii din cel al religiei.
Dar din perspectictiva acestui studiu, cel de-al doilea este cel care prezintă
interes. Este principalul argument arendtian împotriva conceperii totalitarismului
ca ideologie secularizată şi constă în a nu atribui conceptului de libertate o
origine religioasă. Libertatea creştină nu are nimic de a face cu libertatea
politică, întrucât ea este „eliberare de politică”. 23 Şi de aici rezultă că lumea în
care trăim nu este religioasă din perspectiva publicului (sferei publice) pur şi
simplu deoarece din conceptul religios al libertăţii/ de libertate nu se pot deriva,
urmând exemplul lui Arendt, principii precum cel al democraţiei americane
„guvernarea poporului de către popor, pentru popor”. Oare modernitatea sau
secularizarea a determinat acest concept al libertăţii?
Cea de-a doua este o abordare funcţionalistă care se regăseşte în
metoda/metodologia ştiinţelor sociale care reprezintă cu certitudine una dintre
noutăţile pe care modernitatea le-a adus cu sine.

22
Ibidem, p. 309.
23
De asemenea, explicat în Arendt, H. (1993). What is Freedom?. in Between Past
and Future, Penguin Books, p. 143-172.

291
 Modernitate şi secularizare

Arendt operează o distincţie clară între modernitate şi secularizare prin modul

în care tratează statutul modernităţii în ultimul capitol al Condiţiei umane,
datând din anul 1958. Ea refuză să înţeleagă modernitatea doar ca un fel de
rezultat al procesului de secularizare. După cum afirmă limpede în eseul său
precedent, Religion and Politics, secularizarea este cauzată pe de-o parte de
transformarea pe care credinţa modernă a suferit-o odată cu apariţia ştiinţei
moderne. Dar ce posibilizează, la rândul său, această apariţie, pe care Arendt o
concepe ca pe un eveniment ? Principala cauză stă în conceptul şi în experienţa
îndoielii. Această experienţă a făcut şi ea parte din experienţa religioasă
modernă şi acesta este punctul de cotitură în aprehendarea credinţei moderne
care pentru Arendt nu reprezintă credinţă pură, ci una eterogenă/amestecată.
Potrivit lui Arendt, cei trei gânditori religioşi moderni − i.e. Pascal, Kierkegaard
şi Dostoievski − au încercat să depăşească această îndoială al cărei exponent
filosofic principal este Descartes, dar nu au reuşit niciodată total, deoarece
experienţa modernă a credinţei este inextricabil împletită cu cea a îndoielii.
Acest prim -ism nu este, prin urmare, comunismul, ci ateismul, care este intim
legat de îndoiala ce stă în centrul credinţei moderne. Religiozitatea are acelaşi
grad de secularitate ca şi ateismul văzut prin lentilele modernităţii, întrucât este
atât de puternic legată de îndoială şi prin urmare şi de ştiinţa modernă, mai
degrabă decât de vreun proces istoric. Într-o notă ce apare în cel de-al doilea
volum al Denktagebuch, Arendt se referă explicit la secularizare ca la un
eveniment şi nu ca la un proces aparţinând istoriei ideilor sau al lumii.
Ateismul este o religie, continuă Arendt, pentru că atât credinciosul, cât şi
necredinciosul, trăiesc în aceeaşi lume ce a fost deja desecularizată de îndoială.
De aceea comunismul nu poate fi integrat în „aceeaşi tradiţie a îndoielii şi
secularismului” ca şi ateismul. Între ateism şi comunism nu există nici o
suprapunere conceptuală, chiar dacă ambele neagă existenţa unui Dumnezeu
transcendent, aceasta fiind doar o caracteristică marginală a comunismului care
nu are nici un „loc metafizic” în cadrul său.

292
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

IDEEA DE RAŢIUNE PUBLICĂ LA I. KANT ŞI J. RAWLS

Codruţa Liana Cuceu

Motto:
„Luminarea este ieşirea omului dintr-o
stare de minorat de care se face vinovat el
însuşi.”
I. Kant – Ce este luminarea?1

Abstract: Valences of the notion of public reason. I. Kant and J. Rawls

Beginning with a critique of the mecanisms of distorting the individual or collective
process of reflection, the german philosopher I. Kant uses the idea of public reason,
understood as public use of reason, in analysing the human being’s need of
overpassing the state of nonage, i. e., his enlightment. Thus, for I. Kant, the idea of
public reason becomes the main nuance in describing the Age of Enlightment. In the
XXth Century, the notion of public reason is taken-over by the american philosopher
J. Rawls, when accounting for the plurality of doctrinary and political conceptions
within a society. The American philosopher uses the notion of public reason in his
urge to offer a resolution to the contemporary conflict between democracy and
different religious and non-religious comprehensive doctrines which publicly oppose
the democratic ideas and practices. The aim of the present paper is to analyse the
different valences of the idea of public reason and to follow, of a systematic manner,
the development of this concept in the theories of I. Kant and J. Rawls.

Actualitatea lui Kant se devoalează, uimitor, dacă nu chiar şocant, la mai mult
de 200 de ani de la apariţia în 1784 a unui text dens al autorului german, intitulat
Ce este luminarea? (Was ist Aufklärung?). Această actualitate nu transpare atât
din observaţia faptului că existenţa sau fiinţarea socială se subîntinde între sfera
publică şi cea privată, ci, mai degrabă, ea se întrezăreşte din analiza acelei

1
I. Kant (2000). Ideea critică şi perspectivele filosofiei moderne, Kant prin el însuşi,
ediţie, traducere şi note de Alexandru Boboc şi Liviu Stroia, Bucureşti, Editura
Paideia.

293
condiţii de imaturitate de esenţă morală sau politică, a acelei stări de „minorat”2
atât de definitorie pentru numeroase societăţi. În cele ce urmează, ţintim să
analizăm mecanismele prin care este întreţinută, în indivizii de rând, condiţia de
minorat, care sunt, aşadar, mecanismele puterii, cât şi cum este întrebuinţată
raţiunea pentru a menţine starea, fie ea psihologică, morală sau politică, de
minorat.
Minoratul (Unmündigkeit)3, ne arată filosoful german I. Kant încă de prin
secolul al XVIII–lea, „este neputinţa de a te servi de inteligenţa proprie fără a fi
condus de un altul.”4 Dacă ar fi să analizăm strict conceptul de minorat, aşa cum
este acesta cristalizat de Kant, am putea susţine că în măsura în care el este
generat de lipsa de inteligenţă, fie ea individuală, fie colectivă, el nu se
constituie ca vină. El se constituie ca vină doar atunci când la baza acestei stări
stă lipsa de curaj şi de hotărâre de a se folosi de propria inteligenţă fără a se lăsa
călăuzit de un altul.5 Aşadar, dacă starea de minorat este determinată de o
anumită laşitate, fie ea de esenţă politică sau morală, şi nu se întemeiază pe o
tară, ea poate fi depăşită.
Acest proces de depăşire a stării de iresponsabilitate sau de imaturitate
politică sau morală este desemnat de Kant prin termenul de luminare.
Pasivitatea, deci o anumită delăsare intenţională şi acţională este, în viziunea lui
Kant, cea care determină înclinaţia - întrucât nu este vorba de o preferinţă, adică
de o manifestare a propriei voinţe, sau, de o manifestare care cel puţin implică
voinţa – spre o stare de minorat a indivizilor şi chiar a maselor. Însă Kant
explică această înclinaţie spre delăsare a individului, printr-o „slăbire”6, printr-
o economie a gândirii: „Dacă am o carte, care pentru mine reprezintă inteligenţa,
un duhovnic ce are pentru mine conştiinţă morală, un medic ce apreciază pentru
mine ce dietă să urmez etc., atunci nu mai am nevoie să mă străduiesc eu însumi.
Nu am nevoie să gândesc, dacă sunt în stare să plătesc, alţii vor lua asupra lor
treaba atât de supărătoare pentru mine.”7 Putem afirma că explicaţia oferită aici
de Kant este uşor inconsecventă, prin caracteristicile sale critice, cu dezideratele
modernităţii, pe care însuşi filosoful german o teoretizează. Aceasta reclamă o
autonomie a domeniilor, pe care filosoful german pare să o critice oarecum în
acest punct al argumentaţiei sale. Într-o oarecare măsură aceste habitus-uri

2
Răspuns la întrebarea: Ce este luminarea? in Kant, I. (2000). Ideea critică şi
perspectivele filosofiei moderne, Kant prin el însuşi. Bucureşti, Editura Paideia, p. 25.
3
Ibidem.
4
Kant, I. op.cit., p. 29.
5
Ibidem.
6
Nu este vorba aici de o criză a gândirii, în sensul postmodern, deşi sintagma ne
trimite automat cu gândul la o astfel de criză (vezi Vattimo, G., Rovatti, P.A. (1998).
Gândirea slabă, Bucureşti, Editura Pontica) ci, mai degrabă, de o obstrucţionare a
gândirii, de o întârziere, sau de o lentoare, care nu survine evenimenţial în actul
gândirii, ci apare prin habitus.
7
Kant, I. op.cit., p.30.

294
generate şi gestionate social transformă reflexivitatea într-o activitate
istovitoare, chiar mai mult, „supărătoare” pentru individ.
Întrezărim, în acest caz, o anumită înstrăinare a unui act atât de privat, atât de
intim individului precum cel al reflexivităţii – şi folosim aici un termen cu un
grad de generalitate mai mare, şi anume cel de reflexivitate, întrucât Kant ia aici
în discuţie atât inteligenţa, cât şi conştiinţa morală, grija faţă de propria
persoana sau gândirea sub forma unor categorii cuantificabile, sau cel puţin
„reprezentabile” pentru omul aflat în stare de „minorat”.
Cert este că atât raţiunea cât şi reflexivitatea, într-un sens mai larg,
instrumentalizate şi, astfel, înstrăinate de resorturile intime ale individului de
rând, întrucât despre acesta vorbeşte Kant, devin apanajul unor funcţii sociale.
Însă pentru Kant, clivajul public-privat nu este de esenţă politică (i.e., aşa cum a
fost el asumat de teoria politică clasică, adică el nu reprezintă o separaţie de
tipul gospodărie-cetate). La Kant, sfera privată pare a se extinde spre ceea ce
astăzi am determina prin termenul de „funcţii sociale”. În măsura în care pentru
Kant funcţiile civice sau sociale ţin de sfera privată, este evident că distincţia
privat-public poate fi discutată doar sub sfera sau directa determinare a ceea ce
numim public.
Filosoful german vorbeşte despre o succesiune de operaţii prin care se
produce înstrăinarea raţiunii. Obţinerea sau menţinerea tutoratului nu se produce
prin persuasiune sau argumentare raţională, ci printr-un artificiu psihologic
fondat pe intimidare, aşadar prin inculcarea unor frici. Dar măsura în care
această înstrăinare este voluntară sau involuntară este greu de stabilit, deoarece
ea se datorează în mare măsură unei manipulări: „Şi pentru ca cea mai mare
parte a oamenilor (cuprinzând aici şi sexul frumos) să creadă că pasul spre
majorat, pe lângă faptul că este anevoios, este şi primejdios: de aceasta se
îngrijesc deja, se înţelege, acei tutori care au şi preluat asupră-le, cu bunăvoinţă,
supravegherea celor aflaţi în stare de minorat.”8 Prin inculcarea unor frici, nu
prin persuasiune sau argumentare raţională, se produce această manipulare
orientată spre obţinerea şi menţinerea tutoratului. Chiar dacă, în fapt, tutoratul
despre care vorbeşte Kant se întemeiază pe o manipulare, pe un artificiu
psihologic fondat pe intimidare, acesta se prezintă ca o putere ce se vrea
patriarhală, parentală, deci, într-un sens, naturală. Această formă de tutorat
transformă starea de minorat nu numai într-o esenţă a modului în care se
plasează omul în lume. Starea de minorat nu are, aşadar, pare a sugera Kant,
doar o esenţă politică, ci ea devine o formă „aproape constitutivă” naturii
umane. Adevărata valoare a stării de minorat, în care se află majoritatea
oamenilor este astfel uşor devoalată de filosoful german. El dezvăluie pericolul
relativ mic ce însoţeşte încercarea de a depăşi starea de minorat lucrarea sa
constituindu-se ca îndemn pentru atingerea stării de majorat, pentru luminare,
pentru folosirea autonomă a raţiunii, a propriei inteligenţe.

8
Ibidem.

295
 Starea de minorat este expresia unei naivităţi induse, pe care individul ajunge
să o îndrăgească ca pe o înzestrare, ca pe un dar, ca şi cum aceasta i-ar fi
„originară”, întocmai propria-i copilărie. Însă, această stare de naivitate, adaugă
Kant, este întreţinută şi cultivată prin „diverse regulamente şi formule,
instrumente mecanice ale unei întrebuinţări raţionale, […] un abuz de darurile
lui naturale.”9
Ieşirea individuală din starea de minorat este, atenţionează Kant, un proces cu
atât mai anevoios cu cât este îndelung întreţinut, el necesitând un exerciţiu
asiduu de folosire a propriului spirit lor în scopul eliberării de constrângerile
impuse din exterior. Depăşirea stării de minorat nu este o manifestare organică,
naturală, precum ieşirea din copilărie, ci mai degrabă una auto-impusă. Ea
implică, în primul rând, voinţa, adică acel „sentiment al stării din care ieşim şi
spre care tindem.”10
Depăşirea stării de minorat începe întotdeauna printr-o activitate „negativă”,
de conştientizare a limitărilor devenite proprii prin impunerea unor criterii şi
valori exterioare, de înţelegere a mecanismelor justificative ale tutoratului sau
ale oricărui tip de autoritate, de dispreţuire şi înlăturare a iluziilor create de către
aceste foruri deţinătoare de putere pentru a menţine indivizii într-o stare de
dependenţă, de insuficienţă şi lipsă de autonomie. Luminarea survine, însă, puţin
mai uşor, dacă nu este urmărită doar individual, ci solidar, în cadrul unei sfere
publice.
Kant nu analizează amănunţit modul de formare al unei sfere publice.
Enunţurile sale referitoare la apariţia sferei publice se reduc la descrierea
condiţiilor socio-politice necesare creării unui public: „Dar ca un public să se
lumineze el însuşi este cu totul posibil; ba chiar inevitabil, numai să i se lase
libertatea să o facă. Căci se vor găsi totdeauna câţiva oameni care gândesc
independent; aceasta chiar printre cei instituiţi ca tutori ai marii mulţimi.”11
Libertatea este, aşadar, condiţia ultimă a luminării. Iar pentru Kant, libertatea
începe cu „a face în toate privinţele din raţiunea proprie un uz public,”12 ceea ce
presupune o punere a propriei raţiuni la dispoziţia celorlalţi, a face din aceasta o
raţiune publică, un bun public orientat spre luminare, fără a îngrădi cu nimic
prin aceasta libertatea celorlalţi, deci fără a o uzita cu scopul de a crea
imperative. Kant avea în vedere o raţiune neinvestită cu putere într-un sens
politic sau civic, ci mai degrabă un tip de raţionalitate propriu cărturarilor.
Raţiunea publică nu presupune numai un conţinut raţional, de tip argumentativ
sau logic, nici unul pur informaţional, ci înseamnă, totodată, şi actul aducerii la
comun, al adăugării de raţionalitate, al publicării raţiunii, deci al investirii
fiinţării mundane cu raţionalitate.

9
Kant, I. op.cit., p.31.
10
Nietzsche, F. (1999). Voinţa de putere. Bucureşti, Editura Aion, p. 459.
11
Kant, I. op.cit., p.31.
12
Ibidem, p.32.

296
 În contraponderea acesteia, Kant defineşte întrebuinţarea privată a raţiunii ca
pe o formă de orientare politică sau socială a propriei raţiuni. Dacă o fiinţă
umană practică un anumit gen de decizie raţională atunci când „se află într-un
anumit post sau funcţie socială”13, şi, cu toate că ar trebui să servească
interesele unei existenţe colective nu acţionează în conformitate cu un anumit
imperativ raţional deşi vizează anumite interese comune, aplicabile, însă, doar
unei anumite comunităţi, dacă acţionează potrivit unui standard de
responsabilitate civică se poate vorbi doar despre o întrebuinţare privată a
raţiunii. Sintagma folosită de filosoful german, deşi trimite la un anumit tip de
reflexivitate, la o vizitare frecventă a unui tip de viaţă spiritual, reprezintă doar o
delimitare a raţiunii individuale, în sensul unei orientări a acesteia spre anumite
ţeluri ale unui anumit praxis comun.
În exercitarea funcţiei civice, individul „duce la îndeplinire un mandat
străin”14, acela pentru care a fost desemnat, el neputându-se bucura, prin urmare,
de libertatea de a se folosi de propria raţiune. Pentru deservirea intereselor ce
privesc existenţa colectivă, pentru respectarea şi urmărirea scopurilor publice
este necesar un acord de tip politic, artificial, prin care să se poată reglementa şi
urmări comportamentul indivizilor atunci când îşi exercită funcţia civică. Este
vorba despre un tip de constrângere care nu afectează decât exercitarea publică a
funcţiei, nicidecum decizia de a aduce, prin publicare, la cunoştinţa opiniei
publice comentariile personale referitoare la reglementările impuse unui individ
în virtutea funcţiei civice sau sociale deţinute.
Plasând luminarea, progresul spiritual, ca destin şi sens al umanităţii, chiar ca
„drept sacru” al acesteia, Kant consideră că orice legiferare, orice contract
trebuie să îşi asume resorturi contextuale, să nu ţintească spre eternizare. Un
sistem politic luminat este permeabil criticilor publice ale legilor existente, el
este permisiv în privinţa unei mai bune conceperi a legilor. Pentru a conserva
libertatea individuală sau colectivă, sfera politicului nu se poate defini şi impune
decât contextual şi episodic. Prin întrebuinţarea publică a raţiunii se instituie o
sfera publică – cu toate că filosoful german nu foloseşte termenul - adică o
masă critică menită să îşi expună public observaţiile şi capabilă de a menţine sau
de a modifica un anumit tip de organizare socială sau politică. Sfera publică
este, prin urmare, singura structură care trebuie să dăinuie în scopul înlăturării
absolutismelor de orice fel. Pentru desăvârşirea menirii umanităţii, pentru
luminare, implicarea autorităţii politice trebuie să se oprească la controlul
exercitării funcţiilor civice: „Dacă domnitorul (....) ar încredinţa supravegherii
guvernului său scrierile prin care supuşii săi caută să-şi clarifice ideile, aceasta
ar dăuna chiar maiestăţii sale, fie dacă ar face aceasta dintr-o înţelegere
superioară proprie – expunându-se astfel obiecţiunii: Caesar non est supra
gramaticos-, fie şi mai mult, dacă ar înjosi atât de mult puterea sa supremă, încât

13
Ibidem.
14
Ibidem, p. 35.

297
să sprijine, în statutul său, despotismul spiritual al câtorva tirani împotriva
celorlalţi supuşi ai săi.”15 Prin aceasta, Kant exclude ca neavenită orice formă de
cenzură în domeniul spiritual, în întrebuinţarea publică a raţiunii. Pe această
lipsă de cenzură în raţionare (räsoniert), discutare şi expunere în întrebuinţarea
publică a raţiunii s-a fondat ceea ce s-a numit Epoca Luminilor, în fapt, epoca
luminării, a ieşirii din minorat.
Ideea de raţiune publică este preluată de filosoful american John Rawls încă
din celebrul volum A Theory of Justice16, apărut în anii ‘70. În cele ce urmează,
vom încerca sa analizăm modul în care, spre deosebire de Kant, dar
continuându-l totodată pe acesta, John Rawls politizează ideea de raţiune
publică. Rawls se îndepărtează de Kant şi prin aceea că atunci când discută ideea
de raţiune publică, nu ia în discuţie individualităţi, ci, mai curând, comunităţi.
Textul despre raţiunea publică pe care îl avem în vedere aici este scris în
perioada mai târzie a operei rawlsiene, cea dominată de volumul Political
Liberalism17, în care se ia în considerare faptul pluralităţii concepţiilor
doctrinare şi politice într-o societate şi se încearcă rezolvarea problemei
conflictului dintre doctrinele comprehensive şi cele politice, în alţi termeni,
rezolvarea conflictului contemporan dintre democraţie şi diversele doctrine
religioase sau non-religioase, ce se opun public ideilor şi practicilor
democratice.
În această lucrare se caută o concepţie normativă ideală a guvernării
democratice, adică, un comportament, un habitus al cetăţenilor raţionali, drepţi,
şi principiile pe care aceştia le urmează, considerându-le dominante şi aplicabile.
Raţiunea sau raţionamentul public (public reason) aparţine unei societăţi
democratice bine organizată şi ordonată constituţional. Forma şi conţinutul
acestei raţiuni publice ţine de însăşi esenţa democraţiei. Trăsătura fundamentală
a democraţiei este pluralismul raţional. Democraţia presupune o cultură a
instituţiilor libere care au ca rezultat o pluralitate de doctrine cuprinzătoare
aflate în conflict. Cetăţenii trebuie să se gândească ce argumente pot aduce în
favoarea opiniilor lor politice şi pentru a răspunde problemelor politice
fundamentale. Între raţiune şi raţionament public nu există nici o separare,
raţionamentul public fiind aplicarea argumentativă a raţiunii publice, ca sumă de
principii şi valori politice.
Soluţia oferită de Rawls este aceea că, în raţiunea publică, doctrinele
cuprinzătoare (adică absolute sau universale am putea spune) ale adevărului şi
dreptăţii să fie înlocuite cu ceea ce este raţional din punct de vedere politic.
Central ideii de raţiune publică este că ea nici nu critică, nici nu atacă vreo
doctrină cuprinzătoare, religioasă sau non-religioasă, decât în măsura în care
acea doctrină este incompatibilă cu ceea ce este esenţial raţiunii publice şi
organizării politice democratice.
15
Ibidem, p. 37.
16
Rawls, J. (1971). A Theory of Justice, Cambridge. Harvard University Press.
17
Rawls, J. (1996). Political Liberalism. New York, Columbia University Press.

298
 Teoria rawlsiană este însă pre-determinată în mod evident de o practică
democratică, de un praxis al unei societăţi devenită democratică. Ea nu s-ar fi
putut naşte ca filozofie şi ca teorie politică decât într-o astfel de societate. De
aceea, această concepţie nu numai că „aparţine” unei societăţi „constituţional
democratice bine organizate” ci, ea este, la rândul ei, predeterminată de
societatea însăşi. Doar ideea de democraţie, ce corespunde, după Rawls, formei
şi conţinutului acestei raţiuni publice face posibil pluralismul doctrinelor
comprehensive într-o societate democratică. Acordul intersubiectiv al celor
implicaţi politic nu poate fi realizat doar pe baza unor concepţii de tip moral,
filozofic, religios, ce sunt, ireductibil, doctrine ce privesc toate domeniile vieţii
şi care impun o anumită conduită în toate aceste sfere. De aceea, doctrinele
comprehensive sunt respinse de Rawls ca neţinând de sfera politică, ele fiind, în
cele din urmă, ireconciliabile şi făcând imposibil orice acord mutual între
cetăţeni. Raţiunea publică nu mai poate să ia în considerare aceste doctrine, ea
nu-şi mai poate asuma doctrinele comprehensive ce privesc adevărul sau
dreptatea ca având un rol public: „Propun ca, în raţiunea publică, doctrinele
comprehensive ale adevărului şi dreptăţii să fie înlocuite de o idee a ceea ce este
din punct de vedere politic raţional şi se adresează cetăţenilor ca cetăţeni”.18
Domeniul politic este astfel izolat de Rawls de celelalte sfere ale vieţii
societăţii. Raţiunea publică păstrează, pentru Rawls, o neutralitate vizavi de
doctrinele comprehensive, fie ele religioase sau non-religioase, între ale căror
componente se regăseşte ideea de adevăr sau de bine sau de dreptate, ca standard
postulat ideologic. Doar acele doctrine care nu sunt din punct de vedere rawlsian
rezonabile, adică sunt incompatibile cu elementele esenţiale ale raţiunii publice
şi cu un corp politic democratic, trebuie respinse ca inacceptabile într-un regim
constituţional democratic, unde legea este legitimă, pentru că se bazează pe
acordul reciproc al cetăţenilor.
Acest regim constituţional democratic este, de fapt, democraţia deliberativă,
în care, susţine Rawls, sfera politică este mult mai mult decât o reflectare şi
impunere a unor interese private şi non-politice ale cetăţenilor, ea presupunând
posibilitatea schimbării opiniilor politice ale cetăţenilor prin discuţii şi
argumentarea justificărilor şi asumpţiilor. Ideea de raţiune publică specifică
pentru Rawls „la cel mai profund nivel, valorile de bază, morale şi politice, care
trebuie să determine relaţia unui guvern democratic şi constituţional cu cetăţenii
săi şi inter-relaţionarea acestora din urmă.”19 Din această definire a raţiunii
publice rezultă un criteriu al reciprocităţii, care trebuie respectat de oricine
acceptă ideea de raţiune publică şi de democraţie constituţională, şi astfel cea de
liberalism politic. Ideea de raţiune publică are o structură definită de cinci

18
Rawls, J. (1997). The Idea of Public Reason Revisited, in The University of
Chicago Law Review, Vol. 64, No. 3, p. 766. „I propose that in public reason
comprehensive doctrines of truth and right be replaced by an idea of the politically
reasonable addressed to citizens as citizens.”
19
Ibidem.

299
aspecte care se referă la „chestiunile politice fundamentale la care se aplică”,
„persoanele la care se aplică (oficiali guvernamentali şi candidaţi pentru
posturile publice)”, „conţinutul său ca dat de o familie de concepţii politice
rezonabile ale justiţiei”, „aplicarea acestor concepţii în discutarea unor norme
coercitive care să fie aplicate (enacted) în forma legilor legitime pentru un popor
democratic” şi „verificarea de către cetăţeni ca principiile derivate din
concepţiile lor ale justiţiei să satisfacă criteriul reciprocităţii”. O raţiune ce
respectă aceste cinci criterii este publică în trei feluri: „ca raţiune a cetăţenilor
egali şi liberi ea este raţiunea publicului”, (reason of the public), „subiectul ei
este binele public cu referire la întrebări ce ţin de justiţia politică fundamentală,
ale cărei întrebări sunt de două feluri, elemente esenţiale constituţionale şi
probleme ale justiţiei bazice”, iar natura şi conţinutul său sunt publice fiind
„exprimate în raţionamentele publice de o familie de concepţii raţionale ale
justiţiei politice, care în mod rezonabil satisfac criteriul reciprocităţii.”20
Rawls mai introduce un termen, cel de forum politic public, pentru a delimita
sfera ideii de raţiune publică, aceasta neputându-se aplica la toate discuţiile
politice privitoare la întrebările fundamentale. Acest forum este divizat de Rawls
în trei părţi. Prima se referă la discursul judecătorilor Curţilor supreme în
deciziile lor, a doua la discursul legislatorilor şi al oficialilor guvernamentali
superiori, iar a treia la discursul candidaţilor la un post public şi al managerilor
campaniilor politice. Pentru a distinge şi mai clar ideea de raţiune publică,
Rawls introduce şi idealul raţiunii publice, făcând astfel o referire implicită la
Kant, prin ideal el înţelegând, însă, realizarea de către diverşii oficiali publici a
menirii lor prin folosirea şi respectarea ideii de raţiune publică. Acest ideal al
raţiunii publice poate fi însă realizat şi de cetăţeni, pentru aceasta ei trebuind să
se pună, în mod ideal („als ob”, „as if”) în poziţia de legislatori sau oficiali, „să
se privească drept legislatori ideali”.21
Pentru a explicita criteriul reciprocităţii în raţiunea publică, Rawls introduce
conceptul de prietenie civică22 (civic friendship), ce determină mai precis natura
relaţiilor politice într-un regim democratic. Chiar dacă formele de raţiune
publică ce corespund unor concepţii politice raţionale sunt multiple, iar
liberalismul politic propus de Rawls nu este decât una dintre aceste forme de
raţiune publică, criteriul reciprocităţii între cetăţeni liberi şi egali este cel care
limitează aceste forme de raţiune publică. Raţiunea publică, susţine Rawls, nu
poate fi „fixată” de către liberalismul politic în propria lui concepţie despre
justiţie, deoarece ar cădea în afara raţionalităţii, principiul reciprocităţii fiind
astfel ignorat.
O altă distincţie ce ne va ajuta să evaluăm conceptul de raţiune publică este
cel de raţiune seculară, cu care nu trebuie, în nici un caz, confundat. Aceasta din

20
Ibidem, p. 767.
21
Ibidem, p. 769.
22
Ibidem, p. 771.

300
urmă se bazează pe doctrine comprehensive non-religioase, care sunt, după
Rawls, mult prea vaste pentru a putea fi utilizate de către raţiunea publică.23
O altă caracteristică a raţiunii publice este completitudinea concepţiilor sale.
Valorile în jurul cărora ele sunt construite trebuie să poată să răspundă, în mod
raţional, la toate întrebările privitoare la chestiunile constituţionale esenţiale şi la
cele privitoare la problemele de bază ale justiţiei.
Rawls clarifică un caz pe care îl aminteşte şi Habermas în textul său intitulat
Religion in der Öffentlichkeit. Kognitive Vorrausetzungen für den „öffentlichen
Vernunftgebrauch” religiosen und säkularer Bürger.24 Cum poate fi un individ
simultan o persoană credincioasă, care trebuie să asculte de ceea ce spune
Biserica sau Biblia şi un cetăţean al comunităţii politice constituţionale şi
democratice, mai ales că doctrinele comprehensive de care el este ataşat pot să
fie în declin sub un regim democratic? Răspunsul lui Rawls este că un cetăţean
poate fi un cetăţean al unei democraţii, păstrându-şi totuşi convingerile
doctrinare, religioase sau non-religioase, prin impunerea unei limite care este
dată tocmai de raţiunea publică. El nu va reuşi niciodată să schimbe constituţia,
astfel încât unele elemente ale credinţei sale să devină valabile pentru toţi, la fel
cum nu va putea niciodată impune, din punct de vedere politic, un sens al
toleranţei, religios sau secular, ce nu poate fi exprimat decât în alţi termeni decât
cei ai drepturilor şi libertăţilor. Totuşi, valorile prezente în doctrinele
comprehensive pot să aibă acces la sfera politică publică de discuţie, dacă ele
respectă un proviso, prin acesta Rawls înţelegând un angajament de a prezenta
valorile sau ideile propuse în termenii pur politici ai raţiunii publice.
Rawls nu vede domeniul politic ca un domeniu separat de o prăpastie de
celelalte domenii ale vieţii, în care principiile justiţiei ar prevala, dar, în acelaşi
timp, ar fi strict limitate politic. Dând exemplul familiei, el observă că
principiile justiţiei nu se aplică în cazul unei asociaţii precum familia, însă
membrii ei sunt, în primul rând, cetăţeni egali şi liberi. Deci, indirect, principiile
justiţiei politice sunt valabile şi în familie. „Un domeniu nu este un fel de spaţiu
sau loc, ci mai degrabă este pur şi simplu rezultatul, sau urmarea a modului cum
principiile justiţiei politice sunt aplicate, în mod direct, structurii de bază a
societăţii şi, în mod indirect, asociaţiilor din cadrul ei. Principiile ce definesc
libertăţi de bază şi oportunităţi egale pentru cetăţeni sunt întotdeauna valabile în
şi prin toate aşa numitele domenii.”25 Rawls subliniază compatibilitatea raţiunii
publice cu multe dintre formele raţiunii non-publice,26 tocmai pentru că cetăţenii
sunt priviţi nu doar ca persoane situate social, financiar, din perspectiva unui
grup de interese, sau doctrinar, ci şi ca persoane „rezonabile şi raţionale”
(„reasonable and rational”), „ca cetăţeni liberi şi egali”.

23
Ibidem, p. 775.
24
Cf. Habermas, J. (2005). Zwischen Naturalismus und Religion. Frankfurt am Main,
Suhrkamp, p. 119-154.
25
Ibidem, p. 791.
26
Ibidem, p. 800.

301
 În liberalismul politic, este nu doar permis ci şi necesar ca cetăţenii liberi şi
egali să afirme atât o doctrină comprehensivă, cât şi o concepţie politică.
Doctrinele comprehensive suportă, indirect, regimul politic democratic
constituţional, deoarece sunt raţionale şi respectă condiţia reciprocităţii, în
sensul în care pot argumenta şi politic în favoarea ideilor lor.

302
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

MIRCEA ELIADE – MARTIN HEIDEGGER

Mihaela Gligor

Abstract: Mircea Eliade – Martin Heidegger

The orientation towards the right extreme of some important Romanian
intellectuals from the interwar period has been and is still a subject much discussed
in Romania and in the cultural milieus from abroad. Emil Cioran, Mircea Eliade,
Constantin Noica, Nae Ionescu and others have been carefully analyzed during the
last years due to this “sliding towards the right extreme”. Yet, their moral guilt cannot
be doubted. It was as big as that of other contemporary hommes des lettres who,
from different reasons, have let themselves be convinced by an extremist,
antidemocratic ideology. We will insist next upon Mircea Eliade’s “Romanian past”
and some similarities with Martin Heidegger’s political past.

În perioada interbelică, în toată Europa au fost „mişcări de extremă dreaptă,

care au mobilizat, au atras o anumită elită intelectuală”.1 Ne vom referi, în cele
ce urmează, la implicarea lui Mircea Eliade în politica de extrema dreaptă
raportându-ne la cazul Martin Heidegger, la fel de mediatizat în ultimii ani, şi la
activitatea politică a acestuia din urmă în Germania, cu toate că analiza noastră
comparativă ar putea fi susţinută doar de „preferinţa” lui Eliade pentru
Heidegger2 şi de faptul că ambii au fost acuzaţi că şi-au transpus ideile politice
în lucrările scrise.
Aşa cum consideră Victor Farias, autorul celebrei lucrări Heidegger şi
Nazismul3, ”when we study the relationship between a philosopher and a
political system, we are led to go beyond the borders of a pure analysis of ideas
and abstract meanings. In fact, philosophical and political ideas in themselves

1
Paleologu, A. (2001). Eliade în interbelic. În M. Eliade, Întâlnirea cu sacrul. Volum
îngrijit de Cristian Bădiliţă în colaborare cu Paul Barbăneagră, Cluj, Editura Echinox,
p. 53-74.
2
În 1945, pe când se afla în Portugalia, imediat după moartea Ninei, Eliade a putut
citi doar Dilthey şi Heidegger. Vezi M. Eliade, Diario portugués (1941-1945), op. cit.,
însemnare din 2 ianuarie 1945, „citesc Dilthey, Heidegger…”, p. 169.
3
Vezi Farías, V. (1989). Heideggery el nazismo, edición española, Muchnik Editores,
Barcelona; Heidegger et le nazisme (ediţia franceză), Verdier, Paris 1987; Heidegger
and Nazism (ediţia engleză), Temple University Press, 1989. În cele ce urmează ne
vom raporta la ediţia în limba engleză a lucrării.

303
bring us back not only the world in which they exist but also to the practical
objectives of the person defending them.”4
Aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Mircea Eliade, simpatiile politice ale lui
Heidegger l-au pus de multe ori în situaţia de a oferi explicaţii. Şi punctul de
plecare, atât pentru Eliade, cât şi pentru Heidegger a fost preferinţa pentru
problemele teologice: „creştinismul cosmic” reînviat de Mişcarea legionară, în
cazul lui Eliade; textul despre Abraham a Sancta Clara5 din 1910, în cazul lui
Heidegger.
În ceea ce-l priveşte pe filosoful german, analizăm, în cele ce urmează,
discursul rectoral din 1933, în intenţia de a arăta că opiniile sale politice nu au
influenţat opera filosofică, cum de altfel, şi-n cazul lui Mircea Eliade, implicarea
în politica de dreapta nu a influenţat studiile sale despre fenomenul religios.
La 21 aprilie 1933 Heidegger a fost ales, aproape în unanimitate, rector al
Universităţii din Freiburg, iar la 1 mai acelaşi an a intrat în NSDAP6. Potrivit
convingerilor sale, noua constituţie universitară trebuia să fie pătrunsă de
„Führerprinzip”7. „Revoluţia naţional-socialistă” a fost în mod clar salutată de
Heidegger. Simpatiile sale politice datau însă dinaintea lui 1933. În scrisoarea
adresată Elisabethei Blochmann, la 22 iunie 1932, se observă respingerea
deopotrivă a catolicismului, comunismului şi liberalismului. Doar naţional-
socialismul era singura alternativă politică viabilă, înainte de toate prin
tendinţele sale anticlericale şi anticomuniste. Revoluţia naţional-socialistă venea
în întâmpinarea tendinţelor reformatoare ale vieţii, cunoscute lui Heidegger deja
din mişcarea de tineret. Acest lucru reiese dintr-o altă scrisoare către E.

4
Farias, V. (1989). Heidegger and Nazism, Introduction, p. 3: „Când studiem relaţia
dintre un filosof şi un sistem politic, încercăm să depăşim graniţele purei analize şi
înţelesurilor abstracte. De fapt, înseşi ideile filosofice şi politice ne redau nu doar
lumea în care ele au existat ci şi obiectivele practice ale persoanei care le-a apărat”.
5
Mulţi analişti ai vieţii şi operei lui Martin Heidegger sunt de părere că atât începutul,
cât şi sfârşitul carierei lui Heidegger au stat în umbra lui Abraham a Sancta Clara,
călugăr capucin medieval din Kreenheinstetten, un sătuc de lângă Messkirch, locul
naşterii lui Heidegger. Abraham a Sancta Clara, un antisemit declarat, a fost
subiectul unei lucrări de o pagină pe care tânărul Heidegger, student în teologie, a
scris-o în anul 1910 cu ocazia inaugurării unui monument în onoarea călugărului la
Messkirch. Heidegger va reveni asupra acestui subiect în 1964, când va susţine la
Messkirch o conferinţă cu titlul Über Abraham a Sancta Clara. Cf. M. Heidegger,
Abraham a Sancta Clara: Zur Enthüllung seines Denkmals in Kreenheinstetten am
15 August 1910 (în) Allgemeine Rundschau: Wochenschrift für Politik und Kultur 35,
27 August 1910, p. 605. Pentru o analiză detaliată vezi V. Farias (1989). Heidegger
and Nazism, cap. 1 şi cap. 18.
6
NSDAP - Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – Partidul Naţional-
Socialist German.
7
După cum se poate observa în Discursul rectoral ţinut de Heidegger, intitulat Auto-
afirmarea universităţii germane, Die Selbstbehauptung der deutschen Universität,
Das Rektorat 1933/1934 [SddU], Vittorio Klostermann, Frankfurt/M, zw. Auflage
1990.

304
Blochmann, din 1918, unde Heidegger scrie că „viaţa spirituală” ar trebui să
„devină la noi, din nou, una cu adevărat reală”, ar trebui „dobândită din energia
născută din ceea ce este personal, energie care ne „împresoară” şi obligă la o
autentică ivire”8. Aceeaşi referire la autenticitate era prezentă şi în Itinerariul
spiritual cu care Eliade debuta în 1927 şi cu ajutorul căruia şi-a câştigat
reputaţia de „şef al Generaţiei ’27”. Revenind la Heidegger, acesta era „spiritul
epocii” (Zeitgeist) pentru cei ce gândeau antiburghez.
Simpatia lui Heidegger pentru naţional-socialism a fost numită adesea una
apolitică, iar acest lucru este fără îndoială corect. Înainte de 1933 Heidegger nu
s-a exprimat politic şi nici nu s-a ocupat special cu filosofia politică. În
interpretările făcute la Platon şi Aristotel politica nu joacă nici un rol. Această
remarcă nu atinge însă punctul decisiv al ambiţiilor politice ale lui Heidegger,
căci el putea rămâne apolitic.
Decisiv rămâne faptul că revoluţia naţional-socialistă venea în întâmpinarea a
ceea ce Heidegger scrisese filosofic în anii din perioada apariţiei lucrării Sein
und Zeit. Concepţia sa despre „metafizică” ca şi concepţie despre „evenimentul
fundamental în Dasein” se află indiscutabil în fundal atunci când, la o
săptămână după promulgarea în Reichstag a „Legii autorizării”, el îi scria
doamnei Blochmann: „Das gegenwärtige Geschehen hat für mich – gerade weil
vieles dunkel und unbewältigt bleibt – eine ungewöhnliche sammelnde Kraft. Es
steigert den Willen u. die Sicherheit im Dienste eines großen Auftrages zu
wirken und am Bau einer volklich gegründeten Welt mitzuhelten. Seit langem
ist mir die Blässe u. das Schattenhafte einer bloßen «Kultur» u. die
Unwirklichkeit sogenannter «Werte» zur Nichtigkeit herabgesunken u. ließ mich
im Da-sein den neuen Boden suchen. Wir werden ihn u. zugleich die Berufung
des Deutschen in der Geschichte des Abendlandes nur finden, wenn wir uns dem
Sein selbst in neuer Weise u. Aneignung aussetzen. So erfahre ich das
Gegenwärtige ganz aus der Zukunft. Nur so kann eine echte Teilnahme wachsen
u. jene Inständigkeit in unserer Geschichte, die freilich Vorbedingung für ein
wahrhaftes Wirken bleibt”9.

8
Heidegger, M., Blochmann, E. (1989). Briefwechsel 1918-1969 [HBBr], ed. J.W.
Storck, Marbach am Neckar p. 7.
9
„Ceea ce se întâmplă astăzi are pentru mine – tocmai pentru că în mare parte
rămâne obscur şi de nedepăşit – o neobişnuită forţă unificatoare. Ea sporeşte voinţa
şi certitudinea de a acţiona în slujba unei mari misiuni şi de a ajuta la edificarea unei
lumi întemeiate popular. De multă vreme pentru mine au căzut în desuetudine
paloarea şi obscuritatea unor simple "culturi", precum şi nerealitatea aşa-numitelor
«valori», şi-mi permiteau să caut în Da-sein noul temei. Noi trebuie doar să-l găsim şi
să găsim totodată vocaţia germanilor în istoria Occidentului, dacă vrem să ne
expunem fiinţa înseşi într-un nou mod şi într-o nouă apropriere. În acest fel
experimentez eu ceea ce este prezent cu totul dinspre viitor. Doar astfel poate creşte
în istoria noastră o autentică participare şi acea stăruinţă care, fireşte, rămâne
condiţia unei adevărate acţiuni” [HBBr, 60].

305
 Înainte de toate, ultima frază a acestui pasaj din scrisoare ne face să credem că
deşi Heidegger nu era un simplu participant, nu era nici un membru de partid
fidel orientării. Căci dacă „stăruinţa […] în istoria noastră” este condiţie a unei
adevărate acţiuni, atunci evenimentele politice, luate în ele însele, nu sunt ceva
esenţial; esenţial este mai degrabă faptul că edificarea unei „lumi întemeiate
popular” aparţine contextului unui proiect al fiinţei, la ceva ce urmează şi
trebuie făcut.
Atunci când Heidegger scrie la început că „ceea ce se întâmplă astăzi” rămâne
pentru el în mare parte „obscur şi nedepăşit”, aceasta nu este o simplă referire la
neclaritatea situaţiei politice. Neclaritatea a ceea ce se întâmplă îşi are temeiul în
faptul că prezentul nu este încă luminat printr-un proiect al fiinţei.
Dacă prezentul este experimentat cu totul dinspre viitor, atunci el trebuie, ca
prezent, să rămână neclar. Pentru Heidegger prezentul trebuie experimentat doar
ca trecere.
Concepţia lui Heidegger despre proiectul fiinţei este una frapantă, fascinată de
existenţa unei situaţii-irumpere (ruptură). Prezentul trebuie interpretat înainte de
toate ca o irumpere. Este exclusă orice determinaţie a prezentului care ar
contraveni irumperii în cauză.
Filosofia lui Heidegger nu este o filosofie „fascistă”, după cum abordarea
istoriei religiilor din perspectiva lui Mircea Eliade nu este una „legionară”.
Concepţia lui Heidegger este în mod clar o pledoarie pentru ceea ce este specific
şi nu este una „internaţionalistă”: proiectul fiinţei nu este ceva de ordin general,
căci acest „general” este doar o „abstracţie”.10 Ceea ce survine în limbă şi deci
ceea ce poate fi „creat” este întotdeauna doar un anumit spaţiu al posibilităţii, o
anumită lume. Nu există o limbă generală.
Aşadar, o critică radicală a naţional-socialismului nu poate fi dezvoltată
separat de ideaţia proiectului fiinţei. Şi deci şi această ideaţie este una
problematică, însă caracterul problematic nu trebuie căutat în plan politic. Şi
totuşi, după Sein und Zeit, Heidegger şi-a articulat concepţia filosofică mai întâi
în raport cu politica. Articulaţia politică a „metafizicii” este expusă în discursul
rectoral Auto-afirmarea Universităţii Germane.
Acest discurs nu este o publicaţie politică, ci un text filosofic care
intenţionează să pună filosofia în raport cu politica. Iar dacă acest lucru este
adevărat, atunci este adevărată şi teza după care Heidegger intenţiona să
subordoneze filosofia politicului. Cel mai clar se vede acest lucru dacă discursul
se citeşte dinspre frazele sale de încheiere: „Die Herrlichkeit aber und die Größe
dieses Aufbruchs verstehen wir dann erst ganz, wenn wir in uns jene tiefe und
weite Besonnenheit tragen, aus der die alte griechische Weisheit das Wort

10
Heidegger, M. (1978). Metaphysiche Anfangsgründe der Logik im Ausgang von
Leibniz, Gesamtausgabe 26, ed. K. Held, Frankfurt/M, p. 172.

306
gesprochen: tà megála pánta episphalê… «Alles Größe steht im Sturm» (Platon,
Politeia 497d 9”.11
Discursul rectoral trebuie să arate cum este posibil echilibrul între filosofie şi
politică. Discursul lui Heidegger se poate împărţi în două: prima parte este
dedicată filosofiei şi ştiinţei, iar a doua politicii. Filosofia şi ştiinţa sunt văzute
ca o unitate: „Alle Wissenschaft ist Philosophie, mag sie es wissen und wollen –
oder nicht. Alle Wissenschaft bleibt jenem Anfang der Philosophie verhaftet.
Aus ihm schöpft sie die Kraft ihres Wesens, gesetzt, daß sie diesem Anfang
überhaupt noch gewachsen bleibt”.12 Această teză poate fi întâlnită în prelegerea
despre Platon. Ştiinţa poate să-şi păstreze originaritatea proiectului său doar
atunci când este pusă filosofic explicit în epoca sa. În măsura în care ştiinţa îşi
ascunde originaritatea proiectului său, sarcina filosofiei este aceea de a acţiona
împotriva acestei ascunderi şi de a elibera din nou ştiinţa în ceea ce ea este cu
adevărat. De aceea Heidegger recurge din nou la „început” – începutul oferă
măsura unui proiect al fiinţei.
Dacă întreaga ştiinţă este într-adevăr filosofie, atunci ea se poate defini în
esenţa sa doar dacă filosofia se defineşte ea însăşi. Iar modul în care Heidegger
consideră această definire indică deja cât de strâns corelate sunt cele două părţi
ale discursului. Heidegger defineşte filosofia, în raport cu înţelegerea grecească,
ca theoría, iar aceasta nu este nimic altceva decât „die höchste Verwirklichung
echter Praxis”13. Praxisul, la rândul său, este, potrivit discursului heideggerian,
înainte de toate, politic, el este „serviciul muncii” (Arbeitsdienst), „serviciul
militar” (Wehrdienst) şi „serviciul cunoaşterii” (Wissensdienst).14 Cu această
împărţire Heidegger reia trihotomia platoniciană a celor trei stări ale polisului
(din Politeia): lucrătorii manuali, apărătorii şi filosofii. Cele trei stări sunt
înţelese, în sensul concepţiei sale despre libertate, drept condiţii în spaţiul
posibilităţii statului.
În textul heideggerian aceste „condiţii” politice sunt „gleich notwendig und
gleichen Ranges”15. Şi totuşi această afirmaţie nu trebuie luată în serios, căci în
prelegerea despre Platon, în al cărei context ideatic Heidegger se mişcă mereu,
admite indiscutabil întâietatea filosofiei. Mai mult chiar, afirmaţia lui Heidegger
contrazice imaginea polisului din filosofia lui Platon, unde cele trei stări se
constituie într-o ierarhie. O filosofie care se înţelege pe sine ca „serviciu al
11
„Însă nobleţea şi grandoarea acestei irumperi nu le vom înţelege plenar decât dacă
purtăm în noi înşine acea profundă şi vastă chibzuinţă din care vechea înţelepciune
greacă rostea aceste cuvinte: «Tot ceea ce este mare stă-n furtună» (Platon,
Politeia, 497d, 9)”.
12
„Toată ştiinţa este filosofie, fie că ştie acest lucru sau nu, fie că vrea acest lucru
sau nu. Toată ştiinţa rămâne prizoniera acelui început al filosofiei. Din acest început
îşi trage forţa esenţei sale, presupunând că ea rămâne încă, în general, la înălţimea
acestui început” [SddU, 11].
13
„Cea mai înaltă realizare a praxisului autentic” [SddU, 12].
14
SddU, 15.
15
„La fel de necesare şi de acelaşi rang” [SddU, 16].

307
cunoaşterii” se situează pe sine însăşi în fruntea statului. Heidegger realizează
aşadar o identificare ambiguă: în timp ce înţelege filosofia, ca „serviciu al
cunoaşterii”, dinspre politică, el subordonează politica filosofiei. Iar acest lucru
îşi pune amprenta asupra înţelegerii a ceea ce Heidegger numeşte „Herrlichkeit
und Größe des Aufbruchs”. Destinul statului este dependent de filosofie şi de
aceea stă într-o furtună cu adevărat ameninţătoare. Ştiinţa, şi deci şi filosofia,
doar ele pot garanta esenţialitatea statului; iar dacă filosofia este în stare de acest
lucru, aceasta rămne de văzut.
„Nur dann, wenn wir uns wieder unter die Macht des Anfangs unseres geistig-
geschichtlichen Daseins stellen. Dieser Anfang ist der Aufbruch der
griechischen Philosophie. Darin steht der abendländische Mensch aus einem
Volkstum kraft seiner Sprache erstmals auf gegen das Seiende im Ganzen und
befragt und begrieft es als das Seiende, das es ist”.16
Trebuie remarcat: începutul este irumperea filosofiei greceşti. „Irumpere” şi
„început” desemnează aici ambele aspecte ale proiectului fiinţei şi al privirii
care-l eliberează şi-l face posibil – timpul. „Începutul” este faptul temporal,
„evenimentul” (Ereignis), iar irumperea este deschiderea (Eröffnung) spaţiului
posibilităţii, unul care survine temporal. În filosofia greacă „începutul” şi
„irumperea” coincid. Însă la Heidegger irumperea contemporană este fără
început. Iar întrucât proiectul fiinţei este posibil doar din început, irumperea
contemporană nu este un proiect al fiinţei, dar poate fi admisă ca fiind aşa ceva.
Iată textul lui Heidegger: „Der Anfang ist noch. Er liegt nicht hinter uns als das
längst Gewesene, sondern er steht vor uns. Der Anfang ist als das Größte im
voraus über alles Kommende und so auch über uns schon hinweggegangen. Der
Anfang ist in unsere Zukunft eingefallen, er steht dort als die ferne Verfügung
über uns, seine Größe wieder einzuholen.
Nur wenn wir dieser fernen Verfügung entschlossen uns fügen, um die Größe
des Anfangs zurückzugewinnen, nur dann wird uns die Wissenschaft zur
innersten Notwendigkeit des Daseins. Andernfalls bleibt sie ein Zufall, in den
wir geraten, oder das beruhigte Behagen einer gafahrlosen Beschäftigung zur
Förderung eines bloßen Fortschritts von Kenntnissen.
Fügen wir uns aber der fernen Verfügung des Anfangs, dann muß die
Wissenschaft zum Grundgeschehnis unseres geistig-volklichen Daseins
werden”.17
16
„Numai dacă ne punem din nou sub puterea începutului existenţei noastre
spiritual-istorice. Acest început este irumperea filosofiei greceşti. Aici se ridică mai
întâi omul occidental, dintr-un specific anume şi în virtutea limbii sale, vizavi de
fiinţarea în totalitate şi o interoghează şi o conceptualizează ca fiinţarea care este
astfel” [SddU, 11].
17
„Începutul este încă. El nu stă undeva înapoia noastră, ca ceva ce-a fost de multa
vreme, ci se află înaintea noastră. Ca ceea ce este cel mai grandios, începutul a
trecut deja dinainte peste tot ceea ce vine astfel şi peste noi înşine. Începutul a
năvălit în viitorul nostru, el se află acolo ca un îndepărtat apel de a-i redobândi
grandoarea. Numai dacă ne decidem să ascultăm acest îndepărtat apel în vederea

308
 Începutul se află în faţa noastră, iar în „irumperea” contemporană este cu totul
indecis dacă „măreţia” sa se poate redobândi.
În timp ce Heidegger înţelege irumperea contemporană lui ca o irumpere fără
început, devine mai clar în ce fel „alles Große im Sturm steht”18. Irumperea
politică se află în pericol de a naufragia, dacă nu se îndreaptă, orientată prin
filosofie, spre un proiect al fiinţei. Iar filosofia se află în pericolul de a naufragia
dacă nu ajunge să acţioneze ca „cea mai înaltă realizare a praxisului autentic” şi
să se îndrepte spre un proiect al fiinţei. Heidegger a legat filosofia, în destinul ei,
de politică, aşa cum politica a fost legată, în destinul ei, de filosofie.
În ce fel acţionează filosofia? Înainte de toate prin rolul conducător al
universităţii în stat, prin comunitatea filosofilor şi studenţilor. În acest fel
universitatea se afirmă pe sine însăşi şi se afirmă împotriva pretenţiilor care
vizează subordonarea ei politicii.
Pe de altă parte, autoafirmarea universităţii nu însemnează izolarea ei de
politic. Mai degrabă ea rezidă în faptul că universitatea, ca loc al filosofiei şi
ştiinţei, se simte provocată prin politic iar, la rândul ei, este o provocare pentru
politic. Apoi, această provocare reciprocă îşi poate avea locul său în universitate,
pentru că aici politica şi filosofia se întrepătrund. Numai în timp ce universitatea
există, ca universitate, în cadrul propriilor sale posibilităţi doar prin provocarea
prin politică, ea se poate afirma pe sine însăşi.
Despre provocarea reciprocă a filosofiei şi politicii Heidegger revine la finele
discursului său, pe când vorbeşte despre „Kampfgemeinschaft der Lehren und
Schüler”19. O precizare în legătură cu sensul acestei „Kampfgemeinschaft”
Heidegger o face în retrospectiva asupra discursului rectoral, în 1945, unde
afirmă că aceasta trebuie înţeleasă în sensul lui Heraclit, fragmentul 5320, ca
separare dintre profesori şi elevi, în sensul cuvântului grecesc „pólemos”.
Profesorii iau locul filosofiei iar elevii locul politicii: “Der Wesenswille der
Schülerschaft muß sich in die höchste Klarheit und Zucht des Wissens
hinaufzwingen und die Mitwissenschaft um das Volk und seinen Staat in das
Wesen der Wissenschaft fordernd und bestimmend hineingestalten. Beide
Willen müssen sich gegenseitig zum Kampf stellen. Alle willentlichen und
denkerischen Vermögen, alle Kräfte des Herzens und alle Fähigkeiten des

recâştigării grandorii începutului, atunci doar ştiinţa devine pentru noi necesitatea cea
mai intimă a existenţei. Altminteri ea rămâne un hazard, în care am ajuns, sau tihnita
plăcere a unei îndeletniciri lipsite de pericol în vederea unui simplu progres al
cunoştinţelor. Dacă ne supunem însă acestui îndepărtat apel al începutului, atunci
ştiinţa trebuie să devină evenimentul fundamental al existenţei noastre spiritual-
populare” [SddU, 12-13].
18
„Tot ceea ce este mare stă în furtună”.
19
„Comunitatea de luptă a profesorilor şi şcolarilor”.
20
Comp. SddU, 28 şi urm.

309
Leibes müssen durch Kampf entfaltet, im Kampf gesteigert und als Kampf
bewahrt bleiben”.21
„Studenţimea” provoacă aşadar „profesorimea” prin pretenţiile politice şi
totodată este ea însăşi provocată. Raportul filosofiei cu politica stă în furtună,
pentru că el este luptă, în sensul că filosofia şi politica trebuie să se manifeste în
esenţialitatea lor prin provocarea lor reciprocă, provocare care presupune o
separare. Care este natura acestei separări?
În discursul său rectoral această idee apare doar schematic, însă dezvoltarea
ideilor din discurs poate fi înţeleasă şi evaluată doar dacă se încearcă
interpretarea aluziilor sporadice la această idee.
„Wissenschaft und deutsches Schicksal müssen zumal im Wesenswillen zur
Macht kommen. Und sie werden es dann und nur dann, wenn wir – Lehrerschaft
und Schülerschaft – einmal die Wissenschaft ihrer innersten Notwendigkeit
aussetzen und wenn wir zum anderen dem deutschen Schicksal in seiner
äußersten Not standhalten”.22
Ce anume se vizează prin această „nevoie extremă” putem afla dacă raportăm
la această idee un alt pasaj al discursului rectoral: „Und wenn gar unser
eigenstes Dasein selbst vor einer großen Wandlung steht, wenn es wahr ist, was
der leidenschaftlich den Gott suchende letzte deutsche Philosoph, Friedrich
Nietzsche, sagte: "Gott ist tot" -, wenn wir Ernst machen müssen mit dieser
Verlassenheit des heitigen Menschen inmitten des Seienden, wie steht es dann
mit der Wissenschaft?
Dann wandelt sich das anfänglich bewundernde Ausharren der Griechen vor
dem Seienden zum völlig ungedeckten Ausgesetztsein in das Verborgene und
Ungewisse, d. i. Fragwürdige. Das Fragen ist dann nicht mehr nur die
überwindbare Vorstufe zur Antwort als dem Wissen, sondern das Fragen wird
selbst die höchste Gestalt des Wissens. Das Fragen entfaltet dann seine eigenste
Kraft der Aufschließung des Wesentlichen aller Dinge. Das Fragen zwingt dann
zur äußersten Vereinfachung des Blickes auf das Unumgängliche”.23

21
„Voinţa-de-esenţă a studenţimii trebuie să se constrângă să atingă cea mai înaltă
claritate şi rigoare a cunoaşterii şi să configureze interior, în esenţa ştiinţei, într-un
mod definitoriu şi exigent, cunoaşterea împărtăşită cu privire la popor şi la statul său.
Cele două voinţe trebuie să se constrângă reciproc în luptă. Toate capacităţile de a
voi şi de a gândi, toate forţele inimii, toate aptitudinile corporale trebuie să se
desfăşoare prin luptă, să sporească în luptă şi să se păstreze ca luptă” [SddU, 18].
22
„În această voinţă-de-esenţă ştiinţa şi destinul german trebuie să survină la putere
deodată. Şi ele vor surveni astfel atunci şi numai atunci când noi – corpul profesoral
şi cel al elevilor – pe de-o parte, expunem ştiinţa necesităţii ei celei mai intime, iar pe
de altă parte, îndurăm destinul german în pericolul său extrem” [SddU, 10].
23
„Iar dacă însăşi existenţa noastră cea mai proprie se află în faţa unei mari
schimbări, dacă este adevărat ceea ce spunea cel din urmă filosof german, cel care
l-a căutat cu atâta pasiune pe Dumnezeu, Friedrich Nietzsche: «Dumnezeu e mort»,
şi dacă vrem să luăm în serios această singurătate a omului de astăzi în mijlocul
fiinţării, atunci cum stau lucrurile cu ştiinţa? Atunci, răbdarea admirativă iniţială a

310
 „Nevoia extremă” este singurătatea omului de după moartea zeului. Ea
reclamă un alt început decât era cel grec, unul care nu poate fi gândit fără
îndepărtarea, deja izbutită, de primul. Aşadar, cel ce stă „înaintea noastră” nu
este, în fond, nicidecum începutul grecesc. Mai degrabă, primul început, cel care
a trecut, şi celălalt început, cel care vine, se constituie într-o spaţio-temporalitate
impunătoare, în care fiinţa este proiectată pe (în) timp. Însă miezul acestei
spaţio-temporalităţi ar trebui să fie prezentul. Chiar dacă diferite, cele două
începuturi se corelează astfel: începutul viitor se poate defini doar din cel trecut
iar ceea-ce-este-trecut în primul început reclamă un nou început.
Un scurt fragment din corespondenţa lui Heidegger ne relevă noi aspecte:
„Jenes Sichankleben an das Vordergründliche, das nun plötzlich alles und jedes
"politisch" nimmt ohne zu bedenken, daß das nur ein Weg der ersten Revolution
bleiben kann. Freilich kann das für Viele ein Weg der ersten Erweckung werden
und geworden sein – gesetzt, daß wir uns für eine zweite u. tiefere vorzubereiten
gesonnen sind. Die Auseinandersetzung mit dem «Marxismus» u. dem
«Zentrum» muß in ihrem eigentlichen Sinn versacken, wenn sie nicht heranreift
zu einer Auseinandersetzung mit dem Widergeist der kommunistischen Welt
und nicht minder mit dem absterbenden Geist des Christentums. Sonst bleibt
alles eine große Zufälligkeit belastet mit der Gefahr, daß wir – mit den
entsprechenden Abwandlungen natürlich – in ein Zeitalter hineingeraten wie es
die Jahreszahlen 1871-1900 abstecken. Wir dürfen allerdings durch solche
Befürchtungen weder die Wucht des Geschehens heute uns verkleinern noch
dürfen wir es schon als Versicherung dafür nehmen, daß unser Volk damit schon
seinen verborgenen Auftrag – an den wir glauben – begriffen u. die
letzwirkenden Mächte für seinen neuen Gang gefunden hat”.24

grecilor în raport cu fiinţarea se schimbă într-un fapt-de-a-fi-expus, întru totul

descoperit, în ascuns şi incert, adică în ceea ce este demn de interogat. Atunci
interogaţia nu mai este doar o treaptă prealabilă care poate fi depăşită în vederea
unui răspuns care constituie cunoaşterea, ci ea însăşi devine configuraţia cea mai
înaltă a cunoaşterii. Interogaţia îşi desfăşoară atunci forţa sa cea mai proprie, cea de
deschidere a esenţialului tutu-ror lucrurilor. Interogaţia constrânge astfel spre o
simplificare extremă a privirii asupra inevitabilului” [SddU, 13].
24
Cf. scrisorii lui Heidegger către Blochmann, E. (1933). [HBBr, 60]. „Acea
autoataşare de ceea ce este în prim-plan, care dintr-o dată ia totul şi orice drept
«politic», fără a reflecta la faptul că acesta poate rămâne doar un drum al primei
revoluţii. Desigur, pentru mulţi acesta putea fi sau putea să fi fost un drum al primei
treziri, presupunând că intenţionam să ne pregătim pentru o a doua şi mai profundă
trezire. Separarea de «marxism» şi de «centru» trebuie să se împotmolească în
propriul său sens, dacă nu se maturizează într-o separare de spiritul contrar al lumii
comuniste şi, nu mai puţin, de spiritul muribund al lumii creştine. În caz contrar, totul
rămâne o mare întâmplare împovărată de pericolul ca noi – fireşte, având în vedere
transformările aferente – să intrăm într-o epocă similară celei marcate de perioada
1871-1900. Prin asemenea temeri noi nu trebuie, fireşte, nici să ne depreciem astăzi
vigoarea evenimentului şi nici nu trebuie să luăm deja ca o certitudine faptul că

311
 Heidegger a întrezărit aici pericolul unei independenţe a politicului. Revoluţia
politică trebuie să fie doar prilejul pentru o „trezire”, în care este vorba de a se
înţelege pe sine prin spaţio-temporalitatea întinsă între cele două începuturi. Mai
mult chiar: atunci când el spune că prezentul „poate rămâne doar un drum al
primei revoluţii”, e clar, nu consideră obligatoriu ideologic acest drum. Şi de
aceea nici nu se poate spune că Heidegger a ridicat filosofic naţional-
socialismul. Cel mult se poate spune că el admite o interpretare filosofică
parţială a acestei irumperi şi deci a acestui moment revoluţionar al naţional-
socialismului. Evident, ar fi posibile alte drumuri ale „primei revoluţii” şi astfel
este exprimată aici cel puţin existenţa unei anumite distanţe faţă de forma
istoric-definită a drumului parcurs.
Pe de altă parte, fragmentul de mai sus ne arată modul în care Heidegger
califică naţional-socialismul. Heidegger vede pericolul în faptul că noi „intrăm
într-o epocă similară celei marcate de perioada 1871-1900”. El face aluzie,
pentru prezentul său, la pericolul de a se ajunge la o restauraţie în sensul
imperiului lui Bismark şi al epocii wilhelmiene – o reprezentare care,
considerată dinspre prezentul nostru, nu poate fi eronată. Temerile lui Heidegger
sunt cele ale unui revoluţionar de un anume fel. Este vorba, aşa cum arată în
mod clar scrisoarea, de o „a doua şi mai adâncă” revoluţie. În raport cu realitatea
politică a naţional-socialismului Heidegger era, se pare, complet orb, or, pur şi
simplu, n-a luat-o în considerare.
Am invocat aici exemplul lui Martin Heidegger şi am analizat discursul său
rectoral, Auto-afirmarea Universităţii Germane, tocmai pentru a putea pune
astfel întrebarea dacă în ceea ce-l priveşte pe Mircea Eliade nu putem sesiza nici
o paralelă între conceptul central de autenticitate prezentat mai întâi
personalizat25, şi pe urmă pus în slujba „mântuirii neamului”, aşa cum apare în
articolele sale „legionare”?
Naivitatea lui Eliade a derivat din atitudinea sa faţă de democraţie. El
considera că democraţia a dat greş în România. Alternativele nu i-au fost pe plac
– Comunismul care distrugea religia în Uniunea Sovietică şi Fascismul care se
ridica împotriva evreilor în Germania. Ambele motive (distrugerea religiei şi
atacarea evreilor) erau suficiente pentru a discredita cele două curente politice în
ochii lui Eliade. Ba mai mult, Eliade a recunoscut fără probleme că
antisemitismul lui Hitler era greşit, având astfel un uşor avantaj în comparaţie cu
Heidegger, care nu a părut să observe niciodată ceva în neregulă în ceea ce
privea atitudinea faţă de evreii din propria-i ţară.

poporul nostru, prin aceasta, a înţeles deja misiunea ascunsă – în care noi credem –
şi a găsit deja forţele active ultime pentru noul său drum”.
25
De exemplu, în articolul Invitaţie la ridicol (în) „Vremea”, an V, nr. 267, 11
decembrie 1932, reluat în Oceanografie. Vezi Eliade, M. (2003), Oceanografie.
Bucureşti, Editura Humanitas, p. 18-22: „Orişice depăşeşte prezentul şi limita
înţelegerii pare ridicol. Există însă un alt aspect al ridicolului care mă interesează;
este disponibilitatea, veşnica viaţă, veşnica posibilitate de rotire…”.

312
 Dar cum nici democraţia şi nici comunismul sau fascismul nu îl atrăgeau,
Eliade a decis, aşa cum am văzut pe parcursul lucrării de faţă, că misiunea cea
mai importantă a unui intelectual este să ridice cultura. Însă, pornind de la
cultură şi „misiunea intelectualului”, Eliade a ajuns foarte uşor la „primatul
spiritualului” şi de aici la implicarea în mişcarea de dreapta românească. Nu a
aderat niciodată, formal, la Garda de Fier, însă a sprijinit-o prin articolele sale şi
le-a fost loial acelor colegi de generaţie, membrii (Polihroniade) sau sfătuitori
(Nae Ionescu) ai Gărzii, datorită cărora a refuzat să semneze declaraţia de
desolidarizare atunci când a avut ocazia.

313
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

OBLIGATIVITATEA NORMELOR EUROPENE

ŞI IERARHIA DINTRE ACESTEA

Horea Crişan

Abstract. The Priority Principle and the Coherence and Constitutional

Authority.
The primary function of the European Court of Human Rights is to ensure that
administrative and judicial processes in member states effectively conform to pan-
European Convention standards (‘constitutional justice’) rather than seeking to
provide every deserving applicant with a remedy for a Convention violation
(‘individual justice’). But, in order to do so effectively some core elements of the
Convention's constitution require more deliberate articulation and more consistent
application. In seeking to show how this might be achieved, this article argues that
three primary constitutional principles—the judicial protection of Convention rights
(the ‘rights’ principle), the democratic pursuit of the public interest (the ‘democracy’
principle), and the principle of priority to rights (the ‘priority’ principle), each exercised
according to the rule of law—can be distinguished from a cluster of secondary
principles which support them in a variety of ways. An analysis of the Convention's
key provisions shows, in particular, how the ‘priority’ principle can, and should,
operate to give the Court's decisions greater coherence and constitutional authority.

Ordinea juridică internă se află într-o strânsă legătură cu conceptul de

suveranitate. Din punct de vedere intern suveranitatea constituie criteriul însuşi
al statului, iar din punct de vedere internaţional acest concept (de suveranitate)
reprezintă valoarea-nucleu, bază a construirii dreptului internaţional.
Toate statele, având drepturi şi obligaţii egale, fiind membri egali ai
comunităţii internaţionale, se bucură de egalitate suverană, fără a fi avute în
vedere deosebirile de ordin politic, economic sau de altă natură.
Transferul de atribute de suveranitate de la statele participante la Uniunea
Europeană reprezintă una dintre cele mai importante consecinţe ale integrării
comunitare pe planul dreptului.
Procesul de trecere a atributelor de suveranitate de la state la Uniunea
Europeană constituie un fenomen inevitabil şi obligatoriu, evolutiv şi
ireversibil1.

1
Un stat nu şi-ar putea recăpăta suveranitatea cedată decât în condiţiile în care ar
renunţa să mai fie membru al Uniunii Europene, ori în tratatele şi actele încheiate la

317
 Integrarea comunitară implică o reducere, dacă nu o dispariţie a suveranităţii,
jurisdicţia comunitară substituindu-se celei naţionale. Prin constituirea şi
intrarea într-o comunitate europeană, are loc un transfer de atribuţii suverane de
la state la comunităţi; integrarea economică şi politică, implicând în mod necesar
o contopire de ordin statal şi o redistribuire de competenţe, afectează radical
suveranitatea statelor. De altfel, chiar şi simpla participare la o organizaţie
interguvernamentală impune, prin angajamentele asumate, o îngustare a
suveranităţii statelor, întrucât, obligându-se să-şi coreleze politicile în domeniul
de cooperare stabilit, ele sunt ţinute de angajamente asumate şi nu-şi mai pot
exercita suveranitatea2 în mod nestânjenit.
Instituţionalizarea dreptului internaţional înseamnă crearea unui cadru
conturat şi strict în limitele căruia pot acţiona statele, acest lucru fiind mult mai
evident în cazul Uniunii Europene, în calitate de organizaţie suprastatală3.
Dreptul internaţional constituie subiect al unor discuţii puternice între diferite
şcoli, astfel au luat naştere două curente. Un prim curent, ce îşi are originea în
ideile lui Hobbes şi Spinoza, neagă dreptul internaţional; un al doilea curent
susţine că dreptul internaţional există pentru că statele, oamenii politici,
organizaţiile internaţionale şi guvernamentale îl recunosc şi îl invocă. Dreptul
internaţional este considerat un mit. Deoarece: într-o definiţie, dreptul reprezintă
un sistem de reguli obligatorii, dar această definiţie nu poate fi considerată
completă dacă nu se arată modul în care se conferă normelor obligativitate.
O societate trebuie să aibă o organizare în care să fie cuprinse autorităţi
supreme: un legiuitor (stabilirea regulii de drept); un judecător (soluţionarea
diferendelor); „un jandarm” (sancţionarea nerespectării regulilor). Existenţa
acestor autorităţi, ca şi constrângerea materială au un rol decisiv în existenţa
dreptului. Astfel, în stat, dreptul intern este „drept”, deoarece statul este o
societate instituţională, dotată cu o organizare juridică superioară indivizilor şi
distinctă de aceştia. În aceste condiţii, putem desprinde concluzia că existenţa
dreptului internaţional este condiţionată de existenţa unei organizări suprastatale
a societăţii internaţionale. O astfel de organizaţie este incompatibilă cu
suveranitatea statului.
Dreptul internaţional este drept pozitiv, deoarece este recunoscut astfel de
către state. Diferenţele existente în procedurile de elaborare şi de aplicare a
normelor internaţionale, pe de o parte, şi a normelor interne, pe de altă parte,
nasc întrebarea dacă există o ierarhie între cele două tipuri de norme. Se mai
pune problema dacă există posibilitatea pentru o autoritate dintr-o ordine

nivel unional nu sunt prevăzute situaţii sau cazuri în care un stat ar putea renunţa la
această calitate sau ar putea fi exclus din această structură.
2
Statele nu-şi mai pot exercita suveranitatea în mod nestânjenit în plan intern,
datorită angajamentelor de care sunt ţinute, de condiţiile stabilite prin acte
internaţionale pe care trebuie să le cuprindă în actele interne.
3
Ion M. Anghel, Suveranitatea şi aprofundarea integrării în Uniunea Europeană, în
„Roumanian Journal of European Affairs”, vol.2, nr. 1/2002, p. 82-83.

318
juridică de a fi superioară unei autorităţi din cadrul celeilalte ordini juridice, ori
dacă există vreo obligaţie pentru autorităţi de a aplica o normă ce aparţine
celuilalt sistem de norme.
Căutând un răspuns la aceste probleme, specialiştii în domeniu nu au ajuns la
un consens, existând în prezent două opinii: una formulată de susţinătorii
unicităţii ordinii juridice şi alta oferită de adepţii dualităţii celor două ordini
juridice.
Tratatele institutive constituie o ordine juridică specifică, diferită de cea a
organizaţiilor internaţionale clasice, asemănătoare cu ordinea juridică a unui
stat, în care normele juridice au o structură primordială şi sunt bazate pe
respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor, ale cărei subiecte sunt,
deopotrivă, statele şi cetăţenii acestora4.
Ordinea juridică comunitară reprezintă ansamblul de norme care guvernează
raporturile dintre Comunităţile europene şi statele membre, statele nemembre ale
Comunităţilor, alte organizaţii internaţionale, persoane fizice şi juridice care nu
aparţin statelor membre ale Comunităţilor europene. Ordinea juridică
comunitară prezintă două caractere fundamentale: a) este o ordine autonomă;
b) este o ordine integrată în dreptul statelor membre.
Caracterul autonom a fost afirmat atât de Curtea de Justiţie, cât şi de
jurisdicţiile interne. Această autonomie este legată de autonomia instituţională şi
îmbracă mai multe aspecte: autonomia izvoarelor dreptului comunitar;
autonomia reglementărilor jurisdicţionale a diferendelor cu concursul Curţii
Europene de Justiţie şi al Tribunalului de Primă Instanţă; autonomia normelor
comunitare.
Caracterul de ordine juridică integrată în dreptul statelor membre este afirmat
de aceeaşi Curte5 şi admis de jurisdicţiile interne, prin prevederi constituţionale.
Putem menţiona ca aspecte ale integrării următoarele: subiecte de drept
comunitar sunt statele membre şi particularii; organele naţionale aplică regulile
dreptului comunitar – această aplicare trebuie să fie identică în spaţiu şi timp.
Prevederile statutului Curţii Internaţionale de Justiţie6 evidenţiază, în mod
indirect, o parte din izvoarele dreptului internaţional, care nu pot fi considerate
ca atare şi în cazul dreptului comunitar. Aceasta datorită faptului că sorgintea
dreptului comunitar nu se află numai în tratatele institutive, ci şi în practica
instituţiilor şi a statelor membre şi în sistematizarea normelor, realizată de către
Curtea Europeană de Justiţie.
În sens larg, dreptul comunitar cuprinde: ansamblul regulilor de drept
aplicabile în ordinea juridică comunitară, unele dintre ele nescrise; principiile
generale de drept, jurisprudenţa Curţii de Justiţie, normele provenite din relaţiile

4
Philip Manin, Les communautes europeenes. L’Union Europeene. Droit
Institutionnel, Paris, 1993, Editura A. Pedone, p. 36.
5
Augustin Fuerea, Drept comunitar european. Partea generală, Bucureşti, 2003,
Editura All Beck, p. 44-45.
6
Art. 38.

319
externe ale Comunităţilor; normele provenite din actele convenţionale încheiate
între statele membre pentru aplicarea tratatelor7. Dreptul emanat din surse
comunitare, fiind un instrument de interese comun pentru statele membre şi
Comunităţi, nu este drept străin şi nici drept extern. El este dreptul propriu al
fiecăruia dintre statele membre, ca şi dreptul naţional al acestora, având însă o
calitate suplimentară: el reprezintă ierarhia textelor normative ale fiecărui stat.
Prin natura sa, dreptul comunitar are o forţă specifică de penetrare în ordinea
juridică internă a statelor, astfel:
• norma de drept comunitar dobândeşte automat statut de drept pozitiv în
ordinea juridică internă a statelor – „aplicabilitate imediată”;
• norma comunitară este susceptibilă de a crea, prin ea însăşi, drepturi şi
obligaţii pentru persoanele particulare – „aplicabilitate directă”;
• norma juridică comunitară are prioritate faţă de orice normă naţională –
„prioritatea”.
Raporturile dintre dreptul internaţional şi dreptul intern sunt reglementate, la
nivel constituţional, prin prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie. La nivel
constituţional sunt instituite prin Constituţia României din 2003 patru principii:
1) pacta sunt servanta (art. 11 alin. 1 – „Statul român se obligă să
îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la
care este parte”);
2) aplicabilitatea directă (art. 11 alin. 2 – „Tratatele ratificate de Parlament,
potrivit legii, fac parte din dreptul intern”);
3) forţa constituantă (art. 20 alin. 1 – „Dispoziţiile constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu
Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la
care România este parte”);
4) forţa supralegislativă (art. 20 alin. 1 – „Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale”).
Primele două principii au aplicabilitate materială generală (se referă la toate
tratatele internaţionale), în timp ce ultimele două au în vedere numai cazul
particular al normelor internaţionale în materia drepturilor omului.
Datorită faptului că se aplică în mod direct şi imediat în ordinea juridică
internă a statelor membre, dreptul comunitar se întâlneşte, la acest nivel, cu
dreptul internaţional. Modalităţile de soluţionare a divergenţelor dintre dreptul
comunitar şi dreptul statelor membre, în pofida „principiului fundamental al
priorităţii ordinii juridice comunitare”, lasă de dorit, ele nefiind uniforme8. În
condiţiile în care nu există nici o menţiune explicită în tratate, există pericolul

7
Ion Filipescu, Augustin Fuerea, Drept instituţional comunitar european, ed. a V-a,
Bucureşti, 2000, Editura Actami, p. 31.
8
Ibidem, p. 71.

320
ca, asimilând dreptul comunitar cu dreptul internaţional, fiecare stat membru să-
şi atribuie un rang de drept comunitar în propria ordine juridică, cu riscul ca
transferul de competenţă către Comunităţi şi unitatea dreptului comunitar să
rămână literă moartă.
Curtea a opus acestei „teze internaţionaliste”, teza comunitară potrivit căreia
nu dreptul naţional soluţionează această problemă, ci însuşi dreptul comunitar.
Curtea a afirmat în mod solemn principiul priorităţii, în hotărârea Costa.
Raţionamentul Curţii se bazează pe trei argumente complementare:
1) aplicabilitatea imediată şi directă, care ar rămâne literă moartă dacă un stat
s-ar putea sustrage printr-un act legislativ care se opune textelor comunitare;
2) atribuirea de competenţe Comunităţilor, care limitează drepturile suverane
ale statelor;
3) unitatea ordinii juridice comunitare, adică indispensabila uniformitate de
aplicare a dreptului comunitar.
După o motivaţie supraabundentă şi oarecum dezordonată, Curtea a
concluzionat, printr-o formulă sintetică: „emanat dintr-o sursă independentă,
dreptul născut din tratat nu poate, prin urmare, datorită înseşi naturii sale
originale, să se opună, din punct de vedere juridic, unui text intern, oricare ar fi
acela, fără a-şi pierde caracterul comunitar şi fără a pune în cauză baza juridică a
Comunităţilor înseşi”9.
Astfel, prioritatea reprezintă condiţia esenţială a dreptului comunitar. El nu ar
putea exista ca drept decât cu condiţia de a nu fi zădărnicit de dreptul statelor
membre. Prioritatea dreptului comunitar nu decurge dintr-o aşa-numită ierarhie
între autorităţile naţionale şi cele comunitare, contrară de altfel bazei
construcţiei europene, ci se fondează pe faptul că această reglementare trebuie să
prevaleze, altfel încetează să mai fie comună. Încetând să mai fie comună,
„prioritatea” încetează să existe şi Comunităţile nu mai au sens.
Ordinea juridică comunitară aduce prioritatea, în integralitatea sa, în ordinea
juridică naţională. Acest lucru înseamnă că prioritatea este în folosul tuturor
normelor comunitare, precum şi că ea se exercită împotriva tuturor normelor
naţionale. Curtea a menţionat că dispoziţiile constituţionale nu pot zădărnici
dreptul comunitar, deoarece aceasta ar fi o acţiune contrară ordinii publice
comunitare. Dreptul comunitar îşi afirmă superioritatea în virtutea propriei sale
naturi, aceasta fără vreo concesie făcută din partea dreptului constituţional al
statelor membre. Având la bază natura intrinsecă a tratatelor comunitare şi a
Comunităţilor, prioritatea se sustrage situaţiilor care ar determina-o să se supună
reglementărilor divergente, care, în fiecare stat şi pentru fiecare stat, pretind că
soluţionează conflictele de drept internaţional şi de drept intern10.
Prioritatea dreptului comunitar nu funcţionează numai în ordinea comunitară,
adică în relaţiile dintre state şi instituţii, mai cu seamă, în faţa Curţii de Justiţie,

9
Ibidem, p.73.
10
Ibidem, p. 73-74.

321
ci şi în ordinile juridice naţionale, unde ea se impune jurisdicţiilor naţionale.
Modalităţile de soluţionare a acestei priorităţi de către judecătorii naţionali nu au
fost specificate în hotărârea Costa.
Specificitatea dreptului comunitar devine evidentă datorită consecinţelor pe
care le presupune principiul priorităţii. Potrivit principiului cooperării loiale11,
statele au obligaţia de a abroga norma naţională incompatibilă cu dreptul
comunitar şi până la acel moment să lase inaplicabilă dispoziţia respectivă12.
Această obligaţie se impune tuturor autorităţilor naţionale, inclusiv celor locale
sau regionale13, dar în special judecătorului naţional14.
Cu privire la principiul priorităţii, există două concepţii – internaţionalistă şi,
respectiv, comunitară – care dau o soluţie în cazul unui eventual conflict între
norma internaţională lato sensu şi norma internă. Concepţia internaţionalistă
propune ca modalitate de soluţionare a conflictului recurgerea la prevederile
interne (Constituţie sau jurisprudenţa naţională). Deoarece exista pericolul
asimilării dreptului comunitar cu dreptul internaţional public, Curtea de Justiţie
a Comunităţilor Europene a respins această concepţie şi a dat naştere uneia noi,
comunitare, potrivit căreia dreptul comunitar este cel care prevede soluţia şi nu
dreptul naţional, dreptul comunitar consacrând principiul priorităţii în raport cu
dreptul intern neconform cu el15. Impactul principiului priorităţii în diferitele
state membre, atât în ceea ce priveşte transferul de competenţe către Comunităţi,
cât şi soluţionarea conflictului dintre dreptul comunitar şi legea naţională
ulterioară, nu este uniform.
Dificultăţile existente nu au fost depăşite neapărat prin revizuiri
constituţionale, ci prin evoluţii jurisprudenţiale, constituţionale sau ordinare16.
Cu titlu de exemplu, în cazul Marii Britanii, suveranitatea Parlamentului în faţa
judecătorului constituie un obstacol în calea aplicării principiului priorităţii. Prin
Actul Comunităţilor europene din anul 1972 se rezolvă problemele
constituţionale puse în discuţie. Astfel, se precizează faptul că legile adoptate
ulterior trebuie să fie interpretate într-o asemenea manieră încât să fie
compatibile cu dreptul comunitar. În acelaşi timp, judecătorii naţionali sunt

11
Art. 10, după vechea numerotare art. 5 din Tratatul T.C.E.
12
Hotărârea din 24.03.1988, Comisia vs Italia, cauza 104/88, Rec.1799.
13
Hotărârea din 22.06.1989, Fratelli Constanzo vs Commune de Milano, cauza
103/88, Rec. 1839.
14
Curtea a afirmat acest lucru în hotărârea Simmenthal: „Judecătorul naţional, având
rolul de a aplica, în cadrul competenţei sale, dispoziţiile dreptului comunitar, are
obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând, dacă este necesar,
inaplicabilă, prin propria sa autoritate, orice dispoziţie contrară legislaţiei naţionale,
chiar ulterioară, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a
acesteia pe cale legislativă sau prin orice procedeu constituţional” – Hotărârea din
9.03.1978, Simmenthal, cauza 106/77, Rec. 629.
15
Augustin Fuerea, op.cit., p. 164-165.
16
Ibidem, p. 165-166.

322
obligaţi prin prevederile Actului să respecte „principiile enunţate de Curte”17. În
cazul Greciei, lucrurile se prezintă în mod diferit, prioritatea dreptului comunitar
asupra oricărei prevederi naţionale anterioare sau ulterioare fiind garantată de
Constituţie18. Textul constituţional nu rezolvă, însă, problema de a şti dacă
dreptul comunitar este prioritar faţă de Constituţie. Răspunsul găsit este
afirmativ şi rezultă din prevederile constituţionale cuprinse în art. 28 paragrafele
219 şi 320. Astfel, tribunalele din Grecia, au recunoscut, după multe ezitări,
prioritatea dreptului comunitar21.

17
Aplicabilitatea directă şi prioritatea.
18
Art. 28 par. 1. prevede: „regulile generale ale dreptului internaţional general
acceptate, precum şi tratatele internaţionale din momentul ratificării prin lege şi intrării
lor în vigoare conform propriilor dispoziţii fac parte integrantă din dreptul elen intern şi
au o valoare superioară în raport cu orice dispoziţie contrară a legii”.
19
„Cu scopul de a servi unui interes naţional important sau de a promova
colaborarea cu alte state, este posibilă recunoaşterea, prin tratat sau acord
internaţional, a unor competenţe prevăzute de Constituţie pentru organele
organizaţiilor internaţionale”.
20
„Grecia adoptă, în mod liber, prin lege votată cu majoritatea absolută din numărul
total al deputaţilor, restricţii aduse exercitării suveranităţii naţionale, în măsura în care
această restricţie impusă de un interes naţional important nu aduce atingere
drepturilor omului şi fundamentelor regimului democratic şi este efectuată pe baza
principiului egalităţii şi sub condiţia reciprocităţii”.
21
Augustin Fuerea, op.cit., p. 166.

323
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

ÎN DREPTUL CIVIL ŞI ÎN DREPTUL PENAL

Sidonia Culda, Ligia Mihaiu

Abstract: The interpretation of legal rules in civil and penal law

The necessity of correct interpretation of legal rules is an interest problem and an
imperative requirement for both public and private law rules application. The
interpretation procedures are generally the same, but there is also a specific in
interpreting penal law rules, where the “analogia legis” is not allowed, or civil law
where we have express rules, like art. 970, 981, 982, 983 and 984 Romanian Civil
Code.

Normele juridice, pentru a-şi atinge scopul în vederea căruia au fost elaborate,
este necesar să fie respectate de către cei a căror conduită o reglementează.
Pentru a putea fi însă respectate sau aplicate, este necesară cunoaşterea lor, care
se dezvăluie în cadrul procesului de interpretare. Aplicarea normelor juridice
impune încadrarea unor situaţii concrete particulare în limitele prevăzute de
norme. În acest fel, interpretarea (din latinescul interpres) apare ca o parte a
procesului de aplicare a normelor juridice. Interpretarea normelor juridice nu
este o activitate simplă, mecanică, norma juridică putând fi înţeleasă şi
cunoscută numai în mod activ şi în procesul confruntării ei cu practica.
S-a vorbit despre „interpretarea legii”, şi despre „interpretarea dreptului”.
Aceste două expresii s-au păstrat, la acestea adăugându-se în timp şi o a treia
denumire interpretarea normelor juridice. La baza formulării primei expresii,
aceea de „interpretarea legii”, a stat o anumită ierarhizare a izvoarelor
dreptului, înţelegând prin aceasta interpretarea legilor şi a celorlalte acte
normative scrise. În prezent, această denumire nu se mai foloseşte la modul
general, ea referindu-se doar la activitatea de interpretare a legii ca izvor
principal al dreptului.
Cea de a doua expresie „interpretarea dreptului” a fost folosită iniţial pentru
a exprima interpretarea dreptului cutumiar şi a dreptului creat de judecător,
interpretare ce avea la bază idea caracterului nelacunar al dreptului. Mai târziu,
această expresie a început să fie folosită atât pentru dreptul scris cât şi pentru cel
nescris. În dreptul românesc, expresia este folosită pentru a denumi activitatea
de interpretare a dreptului scris. Alături de această formulare, întâlnim şi pe cea
de interpretare a normelor juridice.

324
 Având în vedere înţelesul nou dat noţiunii de „interpretare a dreptului”, între
cele două denumiri nu se mai face diferenţierea care se făcea atunci când
„interpretarea dreptului “ se referea doar la dreptul cutumiar şi la dreptul creat
de judecător. Ambele expresii sunt folosite pentru exprimarea aceleiaşi activităţi
– activitatea de interpretare a normelor juridice - , norme care în totalitatea lor
formează dreptul, ele fiind deci sinonime.
Interpretarea este o noţiune întâlnită şi în alte domenii ale ştiinţei. În general,
interpretarea este o activitate de lămurire, de stabilire a adevăratului înţeles al
unei opere spirituale.
Interpretarea normelor juridice, operaţie logico-raţională, se face după
anumite reguli şi cu anumite metode specifice dreptului, în vederea aplicării
normelor juridice, a soluţionării unor cauze. Problematica interpretării1 este
deosebit de complexă, cercetarea aspectelor putându-se referi la: încadrarea
situaţiilor de fapt în ipotezele normelor juridice, înţelesul termenilor şi
expresiilor folosite de către legiuitor, descoperirea sensului deplin al voinţei
legiuitorului, situaţiile în care pentru calificarea juridică este necesar apelul şi la
alte norme juridice ce aparţin unor instituţii juridice sau ramuri de drept diferite,
ş.a. Întotdeauna interpretarea presupune două subiecte: unul dintre acestea
transmite un mesaj, iar cel de al doilea îl înţelege. În acest proces avem trei
semnificaţii: cea atribuită de către autorul normei juridice, a doua transmisă prin
intermediul conţinutului intelectual al semnelor ligvistice şi cea de a treia, aceea
conferită normei prin interpretarea de către subiectul interesat. La modul ideal
aceste semnificaţii ar trebui să coincidă în totalitate, fapt care, însă, în practică
nu se întâmplă întotdeauna2.
Precizăm faptul că o interpretare în litera şi spiritul legii trebuie să supună
interpretării, atunci când este necesară, toate cele trei elemente ale normei
juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Ipoteza normelor juridice este necesar
a fi interpretată pentru a se cunoaşte cu claritate care sunt condiţiile în prezenţa
cărora se aplică norma respectivă, măsura în care norma juridică poate fi
aplicată la cazul concret. În această confruntare a situaţiei concrete cu conţinutul
prevederilor normei juridice, referitor la condiţiile de aplicare ale regulii de
drept respective, se nasc o serie de probleme legate de conţinutul normei. Este
sarcina interpretării să stabilească situaţiile cărora nu li se aplică prevederile
normei juridice, precum şi găsirea, în procesul aplicării, a situaţiilor la care
1
Gh.C. Mihai, Fundamentele dreptului. Argumentare şi interpretare în drept,
Bucureşti, 1997, . Editura Lumina Lex, p. 43-49; G. Mateuţ, A. Mihăilă, Logica
juridică, Bucureşti, 1998, Editura Lumina Lex, p. 184-190; L.P. Marcu, Introducere în
studiul dreptului. Enciclopedie juridică, Editată la Facultatea Ecologică, Bucureşti,
1995, p. 237-240; J.G. Turi, Typologie des legislations linguistiques de par le monde,
în volumul de la a 8-a Conferinţă Internaţională de Drept şi Limbă, Universitatea
„Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, 2002, p. 8-10; C. Grewe, Les problémes du (des) droit
comparé, în volumul de la a 8-a Conferinţă Internaţională de Drept şi Limbă,
Universitatea „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, 2002, p. 45-54.
2
R. Lukic, Théorie de l´état et du droit, Dalloz, 1974, p. 485-487.

325
legea, deşi nu face referiri exprese, pot fi soluţionate potrivit prevederilor
normei respective.
La fel de necesară este interpretarea dispoziţiei normei juridice. În unele
cazuri interpretarea are ca obiectiv principal precizarea drepturilor şi obligaţiilor
ce revin unui subiect de drept, stabilite în cadrul dispoziţiei normei juridice.
Interpretarea este necesară şi în privinţa sancţiunii normei juridice. Uneori, cu
ajutorul interpretării se urmăreşte a se preciza existenţa unei sancţiuni, caracterul
acesteia, modul de executare sau întinderea ei.
Trebuie să precizăm un aspect de reţinut, susţinem noi, şi anume că în
practică nu survine neapărat, în fiecare caz de aplicare a legii, o fază distinctă
sau completă de interpretare, însă de cele mai multe ori, chiar şi în cazul
normelor clare este nevoie de interpretare. Uneori este posibil ca în cazul
conexiunii a două sau mai multe legi clare să se ivească o serie de probleme
legate de aplicarea acestora, care nu pot fi soluţionate decât prin interpretare.
Teoria generală a dreptului studiază categoriile mai importante ale statului şi
dreptului, incluzându-se aici şi aspectele generale privind interpretarea normelor
juridice3. Cu toate acestea, destul de multe probleme referitoare la interpretare le
găsim şi în diferite articole, studii, monografii, manuale care se ocupă cu
probleme specifice anumitor ramuri de drept. În acest fel ne putem pune
întrebarea dacă nu cumva fiecare ramură a dreptului are o teorie proprie a
interpretării, adică dacă problema interpretării este tratată altfel în dreptul civil
decât în dreptul penal, altfel în dreptul administrativ decât în dreptul
internaţional, etc.
Încercând să răspundem la această întrebare, precizăm că este necesar să
avem în vedere caracterul unitar al dreptului, motiv pentru care nu pot fi
aplicate principii fundamentale diferite în diverse ramuri ale dreptului, şi
interpretarea normelor juridice având un caracter unitar.
Principiile şi regulile generale ale interpretării au o aplicabilitate comună în
toate ramurile de drept.
Afirmând caracterul unitar al interpretării, ştiinţa dreptului nu exclude faptul
că pe această bază comună se pot reţine, în procesul interpretării, unele deosebiri
ce ţin de caracterul normelor juridice. Aceste diferenţe ce se pot ivi sunt
determinate uneori de gradul de codificare a normelor juridice. Problemele
interpretării legii civile sunt multiple ele privind chestiuni cum ar fi: formele şi
felurile interpretării, metodele de interpretare şi limitele interpretării.
Privitor la interpretarea normelor juridice în dreptul civil este admisă
instituţia analogiei (analogia legis). Calificată drept o tehnică de completare a
lacunelor dreptului, instituţia există de pe vremea romanilor, fiind justificată de
Cicero, prin faptul că legiuitorul nu poate niciodată epuiza întreaga gamă de
dispoziţii de care este nevoie. Spre exemplu, Lex Aquilia conferea dreptul de a

3
G. Boboş, Teoria generală a dreptului. Cluj-Napoca, 1999, Editura Argonaut, p.
315-317.

326
reclama doar despăgubiri pentru lucruri personale vătămate de alţii. Prin
analogia legii s-a admis că omul liber poate reclama despăgubiri pentru
vătămarea corpului său, precum şi că o terţă persoană interesată poate reclama
vătămarea ori rănirea unui om liber. Tot prin analogie, în dreptul roman, s-au
extins regulile de la proprietate la superficie.
Analogia juridică (raţionamentul analogic) este un raţionament care constă în
inducţie cu privire la o teză generală, iar apoi, din aceasta, pe cale de deducţie,
cu privire la o teză specială4. Din punct de vedere metafizic, metoda logico-
juridică a analogiei se întemeiază pe extensibilitatea conceptelor, cauză pentru
care de cele mai multe ori aplicarea sa duce la o interpretare extensivă a
normelor juridice (acest rezultat ne arată că voinţa legiuitorului are în realitate
un caracter mai general decât cel care apare în cadrul unei interpretări primare a
normei juridice respective).
Deşi se bazează pe capacitatea de extensie a conceptelor, analogia nu poate fi
folosită în dreptul penal, în cazul excepţiilor şi al prezumţiilor legale absolute.
În dreptul nostru civil, instituţia este bazată pe dispoziţiile art. 3 al Codului
civil, care prevede că „Judecătorul care va refuza judecarea unei cauze sub
cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va
putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate5. De aici tragem concluzia
că atunci când legea nu prevede o anumită faptă concretă, judecătorul va aplica
o normă juridică referitoare la o cauză asemănătoare. În legătură cu aplicarea
analogiei în practica judiciară, s-au făcut unele precizări.
În primul rând s-a remarcat, în mod corect susţinem şi noi, că nu poate fi
socotit un caz de analogie a legii, acela în care un text într-o lege prevede
expres, că dispoziţiile ei (sau unele dispoziţii) se aplică „prin asemănare” şi
altor raporturi pe care le determină, tocmai prin referirea făcută la ele. De pildă
art. 36 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice prevede
„Raportul dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt
supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin
lege, actul de înfiinţare sau statut”.
A doua precizare se referă la raportul dintre analogia legii şi interpretarea
extensivă. În legătură cu acest aspect în literatura juridică s-a arătat că „pe când
în cazul interpretării extensive există norma juridică care reglementează cazul
dat (fără, însă, să reiasă expres din textul ei), în cazul analogiei nu există o

4
G. Mateuţ, A. Mihăilă, op.cit., p. 190 - 197; F. Terré, Introduction générale au droit.
Dalloz, 1998., p. 536-540.
5
Tot pe aceste prevederi legale se întemeiază şi analogia dreptului (analogia juris),
care constă în rezolvarea unei cauze care nu este reglementată printr-o normă
juridică expresă şi nu poate fi soluţionată nici printr-o normă asemănătoare, ci pe
baza principiilor generale ale sistemului juridic respectiv. Astfel, un act care
nesocoteşte flagrant drepturile omului va fi socotit nevalabil într-un sistem de drept
ce garantează aceste drepturi, deşi nu există un text de lege expres de interdicţie a
unor astfel de acte.

327
normă juridică, care să reglementeze, în mod nemijlocit cazul dat şi se aplică o
altă normă, care reglementează un caz asemănător” (I. Demeter).
Alături de alţi autori (Mateuţ, Mihăilă) nu suntem de acord din următoarele
considerente: atât în cazul interpretării extensive cât şi în cazul analogiei legii,
ipoteza este aceeaşi, şi anume inexistenţa unui text care să reglementeze expres
un caz concret; interpretarea extensivă este privită în raport de rezultatul
interpretării, dar pentru a ajunge la acesta, trebuie să existe, mai întât,
interpretarea bazată pe o anumită metodă. Procedeul prin care se ajunge la
interpretarea extensivă este tocmai analogia legii; în ambele cazuri suntem în
prezenţa extinderii aplicării unui text din legea civilă, extinderea fiind necesară
tocmai pentru că acest caz concret nu este reglementat expres de lege.
Mai trebuie să reţinem şi faptul că la o interpretare extensivă se poate ajunge
nu numai prin folosirea argumentului analogiei (a simili, ad simile), ci şi prin
folosirea altor argumente cum ar fi, de pildă, argumentul a fortiori ratione (adică
extinderea aplicării unei norme juridice la un caz neprevăzut de ea, pentru că
motivele avute în vedere la stabilirea acestei norme se regăsesc cu şi mai multă
tărie în cazul dat. Altfel spus, dacă un caz anume nu are soluţie nemijlocită în
norme, dar aprecierea lui îl relevă ca făcând parte dintr-o clasă de cazuri pentru
care există soluţie, se deduce că are rezolvare legală în spiritul legii).
În practica judiciară sunt dese cazurile de aplicare a argumentului de analogie,
bazat pe identitatea de raţiune ori motive6. Spre exemplu dispoziţiile art. 765 C.
civ. potrivit cărora raportul în natură nu este obligatoriu pentru bunurile
imobiliare, care au făcut obiectul donaţiei, în cazul în care au fost înstrăinate sau
ipotecate mai înainte de lichidarea succesiunii, urmează a se aplica pentru
identitate de situaţii juridice, şi atunci când dispensa raportului în natură derivă
din voinţa donatorului.
În Codul civil în vigoare găsim unele reguli cu caracter supletiv, privitoare la
interpretarea contractelor. Dintre acestea, literatura de specialitate distinge mai
întâi unele reguli generale, cuprinzând principiile dominante ce trebuie avute în
vedere în interpretarea oricărui contract, şi apoi reguli speciale de interpretare.
Trebuie să remarcăm însă că regulile generale şi cele speciale de interpretare a
contractelor sunt interdependente şi deci trebuie aplicate concomitent în fiecare
operaţie de determinare a înţelesului contractului.
Art. 970 C. civ. dispune „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă.

6
Dec. nr. 1484/1990, citată în Dreptul nr. 4/1990, p. 73: „… dacă potrivit art. 60 alin.
2 C. fam. copilul din căsătorie care şi-a pierdut această calitate, prin efectul hotărârii
judecătoreşti de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii are dreptul ca într-un an
să introducă acţiune în stabilirea paternităţii, este logic şi în spiritual legii ca şi
copilului din afara căsătoriei, care şi-a pierdut paternitatea, să i se recunoască acest
drept”.

328
 Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-ânsele, dar la toate urmările,
ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”7.
În legătură cu prevederile art. 970 alin. 2 s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate, raportat la prevederile art. 49 din Constituţie –
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în motivarea
excepţiei arătându-se că art. 970 alin. 2 încalcă dreptul agenţilor economici de a-
şi exprima liber voinţa de a contracta fără a li se impune obligaţii faţă de alte
persoane juridice, obligaţii la care nu au consimţit. Excepţia a fost respinsă8
pentru motive pe care noi le apreciem corecte, şi anume că articolul din
Constituţie priveşte restrângerea execuţiei unor drepturi sau libertăţi
fundamentale şi nicidecum restrângerea drepturilor civile, cum este libertatea
contractuală la care se referă textul de lege criticat. S-a mai reţinut, de asemenea,
că textul din Codul civil se referă la efectele convenţiilor civile şi nu este contrar
principiului consensualismului, fapt cu care suntem şi noi de acord.
Această regulă de interpretare, generală sau care completează contractul, într-
o altă accepţiune, poate fi extinsă şi la interpretarea normelor juridice. Un
exemplu, în acest sens este cel privind stabilirea graniţei dintre două proprietăţi,
având ca temei de drept prevederile art. 584 C. civ.; este bine cunoscut faptul că
în practică la stabilirea limitei dintre proprietăţi se apelează la/şi la obiceiul
locului. O altă situaţie este cea reglementată de art. 607 C. civ. „Nu este iertat a
sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea hotărâtă de regulamente
particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute...”. Trebuie să mai
observăm că aceste două exemple sunt în acelaşi timp situaţii în care cutuma
(obiceiul) dobândeşte caracter de izvor de drept.
Între regulile speciale de interpretare includem şi art. 982 C. civ. „Toate
clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia
înţelesul ce rezultă din actul întreg”9. Regula exprimă ideea că orice clauză nu
poate fi desprinsă din contextul în care se încadrează, toate clauzele dintr-un
contract formând un tot unitar. Extensia poate fi făcută cu uşurinţă şi la
interpretarea normelor juridice, apelând la justificarea şi explicaţiile metodei
sistematice de interpretare. Normele juridice vor putea fi interpretate corect şi în
toate amănuntele doar prin raportare una la alta şi la întregul sistem.

7
Tribunalul Bucureşti, s. civ., dec. nr. 1571/1992, citată în I. Mihuţă, Culegere de
practică judiciară civilă pe anul 1992, Tribunalul Bucureşti, Bucureşti, 1993, Casa de
Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., p. 90; Curtea de Apel Bucureşti, s. civ., dec. nr.
265/1994, 111/1997 citate în D. Lupaşcu şi alţii, Culegere de practică judiciară civilă
1993-1998, Curtea de Apel Bucureşti, Bucureşti, 1999, Editura All Beck, p. 2, 6;
Curtea de Apel Timişoara, s. civ., dec. nr. 1701/2000, citată în Curierul Judiciar, nr.
2/2003, p. 85.
8
Decizia nr. 220/14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul oficial al României, nr.
147 din 23 martie 2001.
9
C.S.J., s. civ. dec. nr. 1303/1994, citată în G. Uglean, op.cit., p. 41; C.S.J., s. civ.,
dec. nr. 2198/1996, citată în G. Uglean şi alţii, C.S.J. Buletinul jurisprudenţei.
Culegere de decizii pe anul 1996, Baia Mare, 1997, Editura Proema, p. 44-46.

329
 O altă regulă specială de interpretare este cuprinsă în art. 983 C. civ. „Când
este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă” 10, sau
cum spuneau romanii in dubio pro reo. Prescripţia din articol este raţională în
conţinutul său, fiind preluată şi completată şi în proiectul noului Cod civil.
Acesta conţine două articole ce consacră această normă de interpretare – art. 983
„Clauzele înscrise în condiţiile generale ale contractului ori în formularele
tipizate se interpretează împotriva celui care le propune” şi art. 984 „ Dacă,
după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se
interpretează în favoarea celui ce se obligă. În toate cazurile el se va interpreta
în favoarea consumatorului sau a persoanei care aderă la contract”. Şi după
părerea noastră regula poate fi extinsă la interpretarea normelor juridice, şi pe
cale de consecinţă dispoziţia acestora va fi întotdeauna interpretată în favoarea
celui obligat la o anumită prestaţie sau omisiune, în favoarea consumatorului sau
a persoanei care aderă la contract.
În concluzie subliniem ideea că regulile analizate constituie un tot indisolubil,
şi trebuie aplicate împreună pentru a examina în toate amănuntele clauzele
contractuale sau normele juridice.
Şi din punct de vedere al dreptului penal, interpretarea este „o operaţiune
logico-raţională care se efectuează cu ocazia şi în vederea aplicării normelor
de drept şi are ca scop descoperirea voinţei legiuitorului exprimată în aceste
norme cu privire la cazul concret”11. Studiul istoric al sistemelor juridice relevă
o corelaţie constantă între activitatea de legiferare, interpretativă şi cea practică.
Utilitatea activităţii de interpretare nu a fost niciodată negată, dimpotrivă
literatura de specialitate a pus un accent deosebit pe importanţa socio-juridică a
interpretării, nu fără a sublinia că în domeniul normelor penale, spre deosebire
de alte ramuri ale dreptului, calitatea soluţiilor interpretative prezintă unele
aspecte particulare, care impun o mai mare prudenţă şi rigoare analitică.
Explicaţia acestei situaţii, spunem noi, este dată atât de atributele definitorii ale
normei juridice penale, cât şi de implicaţiile sociale deosebite ale acesteia.Pentru
cunoaşterea unei norme de drept penal şi înţelegerea corectă a ceea ce a voit
legiuitorul să prevadă în conţinutul acesteia, este nevoie ca norma respectivă să
fie analizată atât sub aspect formal, adică în raport cu redactarea ce i s-a dat, cât
şi sub aspect substanţial, adică în raport cu ideile ce le cuprinde, în vederea
determinării conceptului,conţinutului şi sferei de acţiune a dispoziţiei înscrise în

10
C.S.J., s. civ., dec. nr. 892/1994, citată în G. Uglean şi alţii. C.S.J. Buletinul
jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1995, Baia Mare, 1995, Editura Proema,
p. 29-33; Tribunalul Bucureşti, s.civ., dec. nr. 420/1992, ciatată de I. Mihuţă, op.cit.,
p. 98-99.
11
T. Dima, Drept penal. Partea generală, Vol. I, Bucureşti, 2001, Editura Lumina Lex,
p. 72-73; C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generală, Bucureşti, 2002, Casa de
editură şi presă „Şansa” S.R.L, p. 52-53; Al. Boroi, Drept penal. Partea generală,
Bucureşti, 2000, Editura All Beck, p. 41-42; F. Streteanu, Drept penal. Partea
generală, Bucureşti, 2003, Editura Rosetti, p. 67-74.

330
acea normă. Practica a dovedit că, în numeroase cazuri, din diferite motive,
aplicarea legii penale nu este o chestiune simplă. De aceea,operaţiunea de
interpretare a dispoziţiilor din lege apare ca inevitabilă, ea oferind singura
posibilitate de a afla care a fost adevărata voinţă ce a stat la baza elaborării
normei12.
Necesitatea interpretării se impune şi pentru că, în timp ce norma juridică este
construită din propoziţii imperative, deci extralogice, dar care pun probleme
logice, interpretarea se prezintă ca o construcţie prin excelenţă logică. Astfel,
pentru convertirea preceptului conţinut în normă, a structurii sale extralogice
imperative în structură logică, uneori, interpretul trebuie să se folosească de
toate metodele de interpretare. Apoi, abundenţa normelor prohibitive în
legislaţia penală, caracterul lor imperativ, impun intepretarea strictă, datorită
consecinţelor negative care s-ar putea răsfrânge asupra celor obligaţi să suporte
sancţiunile penale. În teoria generală a dreptului este menţionată, ca factor
generator al interpretării şi contrarietatea, în variate modalităţi, între dispoziţia
normei şi caracterul atipic al unor fapte-conduite concrete, ce urmează a intra
sub imperiul normei luate în considerare. Într-o astfel de ipoteză prin
interpretare trebuie să se stabilească dacă faptul concret, atipic rămâne exterior
incidenţei normei sau a fost asimilat faptului tipic incriminat.
Un alt factor care face, şi în opinia noastră, necesară interpretarea este acela
de aplicare a legislaţiei în vigoare în mod unitar, adică ajungerea la soluţii
practice concordante, pentru aceleaşi condiţii faptice. Nici dificultăţile şi
inadvertenţele de ordin gramatical nu trebuie neglijate a fi enumerate între
factorii generatori ai interpretării, datorită necesităţii analizelor semantice şi de
topică impuse într-o atare situaţie.
Necesitatea interpretării apare evidentă şi în cazul contrarietăţii dintre două
sau mai multe norme referitoare la o situaţie unică, ceea ce ne pune în faţa unei
contradicţii aparent ireductibile. Spre exemplu, dispoziţia înscrisă în art. 44 alin.
3 C.pen. în materia legitimei apărări – potrivit căruia este în legitimă apărare şi
acela care, din cauza tulburării sau temerii, depăşeşte limitele unei apărări
proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs
atacul, text în aparentă contradicţie cu art. 73 lit. a C.pen, prin care legitima
apărare este considerată doar circumstanţă agravantă. Precizăm că analiza este
actuală şi în condiţiile noului C. pen. a cărui intrare în vigoare a fost prorogată,
întrucât textele supuse discuţiei au rămas identice, schimbându-se doar
numerotarea lor, respectiv art. 22 alin. 4 şi 88 lit. b C.pen.
În acest caz credem că nu este greşit ca investigaţia interpretativă să
pornească de la constatarea că legitima apărare, în concepţia legiuitorului se
prezintă în trei variante, fiecare având un element de diferenţiere faţă de
celelalte, precum şi unul definitoriu propriu. Aceste variante sunt: legitima
apărare tipică, aceea în care apărarea este proporţională cu particularitatea

12
L. Pastor, Interpretarea legii penale. Revista de drept penal, nr. 2/1994, p. 9-17.

331
actului agresiv luat în considerare; legitima apărare atipică este aceea a unei
apărări neproporţionale cu pericolul actului agresiv; legitima apărare în varianta
a treia este aparent identică cu cea de a doua, fiind o apărare care depăşeşte
limitele, dar excesul de apărare nu este cauzat de factorul psihologic – tulburare
sau teamă, ci se prezintă ca un exces lucid, ceea ce nu permite asimilarea cu
starea de legitimă apărare tipică.
Aşadar, în ultima variantă se regăsesc elementele stării tipice (atac-apărare),
precum şi un element din a doua variantă (excesul de apărare), dar nu datorită
emoţiei sau spaimei, impunându-se constatarea că excesul s-a produs în mod
lucid, exterior condiţiei care asimilează excesul de apărare cu starea tipică de
legitimă apărare. Această ultimă variantă învederează concepţia legiuitorului în
valorificarea factorului emotiv, iar potenţiala confuzie a celor două norme – art.
44 alin. 3 şi 73 lit. a C.pen se datorează extremei concizii cu care este formulată
norma care înscrie fără nici o explicaţie, între circumstanţele atenuante legale,
depăşirea limitelor legitimei apărări. Urmărind intenţia legiuitorului ajungem la
concluzia că elementul emoţie extremă, când apare în actul apărării necesare şi
determină o apărare excesivă, impune o asimilare a apărării excesive cu legitima
apărare. Absenţa emoţiei extreme reduce apărarea excesivă la valoarea unei
circumstanţe atenuante.
Interpretarea trebuie să aibă în vedere şi raportul cu normele conexe normei
interpretate, pentru evitarea ajungerii la soluţii paradoxale. De exemplu, în cazul
unei agresiuni săvârşite de mai multe persoane, dacă victima este ajutată de o
terţă persoană care îi pune la îndemână un instrument cu care aceasta se
salvează, ucigând pe unul dintre agresori, victima nu va suporta nici o
consecinţă, fiind nevinovată, în legitimă apărare, în timp ce terţa persoană va
trebui declarată autor al infracţiunii de omor. Soluţia nu numai că este
paradoxală în logica sistemului, dar este şi inechitabilă. Este de observat că în
doctrina franceză şi cea italiană legitima apărare a fost interpretată ca fiind o
cauză justificativă, susceptibilă să producă efecte in rem, soluţie care evită
consecinţele negative la care ne-am referit anterior. În alte ţări, ca de exemplu în
Germania, Austria, Spania, legea prevede explicit caracterul de cauză
justificativă a legitimei apărări.
Privitor la analogie, în dreptul penal aceasta constă în extinderea aplicării
unei norme juridice penale cu privire la o situaţie nereglementată expres dar
asemănătoare cu cea din norma juridică respectivă. Recurgerea la analogie în
dreptul penal duce spre o aplicare arbitrară a normelor dreptului penal, fiind
dealtfel utilizată în legislaţiile statelor totalitare. În doctrina penală română se
consideră, fapt cu care şi noi suntem de acord, că principiul legalităţii se opune
aplicării legii penale prin analogie13. În doctrina europeană se pune problema
dacă interdicţia analogiei în dreptul penal are un caracter absolut sau relativ. În

13
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1997, Editura All
Beck, p. 51.

332
general se admite caracterul relativ al interdicţiei, recunoscându-se analogiei un
regim diferit după cum efectele se produc în defavoarea inculpatului sau în
favoarea sa. În opinia noastră distincţia este absolut necesară.
Analogia în defavoarea inculpatului este unanim considerată drept
inadmisibilă, fiind incidentă atât în cazul normelor care fundamentează
răspunderea penală, cât şi în situaţia normelor care agravează răspunderea. Spre
exemplu, art. 259 C. pen. defineşte infracţiunea de denunţare calomnioasă ca
fiind „învinuirea mincinoasă, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni de către o anumită persoană”. Dacă denunţul nu se
referă la comiterea unei infracţiuni, ci a unei contravenţii sau abateri
disciplinare, textul menţionat nu este incident. În măsura în care s-ar admite
incriminarea prin analogie, aceste fapte ar putea fi sancţionate în baza art. 259,
fiind asemănătoare cu fapta incriminată. Aceasta ar contraveni, în mod evident,
principiului legalităţii.
Un alt subiect interesant, abordat în literatura de specialitate, este
admisibilitatea aşa numitelor clauze de analogie. Este vorba despre acele
dispoziţii prin care însuşi legiuitorul admite aplicarea anumitor norme legale ce
reglementează o ipoteză determinată în alte cazuri similare. Şi după părerea
noastră, este utilă analizarea acestor clauze de analogie, pornind de la caracterul
omogen sau eterogen al ipotezelor reglementate de norma care conţine clauza de
analogie14.
În cazul în care situaţiile reglementate de norma legală care conţine şi clauza
de analogie au caracter omogen se consideră că acest mod de reglementare nu
încalcă principiul legalităţii, întrucât se apreciază că prin recurgerea la un
asemenea procedeu exemplificativ legiuitorul circumscrie implicit criteriul de
determinare al ipotezelor avute în vedere. Date fiind acestea vom avea de fapt o
interpretare a legii, ţinând cont de criteriul stabilit de legiuitor. De exemplu, art.
217 C. pen. sancţionează mai sever infracţiunea de distrugere când s-a realizat
prin „incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc”.
În ipoteza în care enumerarea are un caracter eterogen neputându-se
evidenţia criteriul utilizat de legiuitor, clauza referitoare la aplicarea normei „în
alte situaţii similare” contravine principiului legalităţii, fiind vorba despre
analogie. Spre exemplu, art. 75 C. pen. după ce enumeră circumstanţele
agravante legale, prevede în alin. 2 că „instanţa poate reţine ca circumstanţe
agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav”. Dat fiind
faptul că nu se poate stabili un criteriu pentru delimitarea sferei faptelor care
agravează răspunderea penală, şi după părerea noastră dispoziţia din alin. 2 al
art. 75 C. pen. poate duce la analogie. Din păcate şi noul Cod penal conţine o
asemenea prevedere contrară, în opinia noastră, principiului legalităţii pentru
circumstanţele agravante legale – art. 91 prevăzând „Poate constitui o

14
F. Streteanu, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 2003, Editura Rosetti, p. 59-
61.

333
circumstanţă agravantă judiciară orice altă împrejurare decât cele enumerate în
art. 89 care imprimă faptei un caracter grav”.
Situaţia nu se schimbă cu nimic atunci când legiuitorul nu recurge la o
enumerare, ci face referire la o singură împrejurare urmată de sintagma „precum
şi alte asemenea fapte”, „prin alte asemenea mijloace” sau „un alt caracter grav”.
De exemplu suntem în prezenţa unei clauze de analogie în art. 329 alin. 3 C.pen.
potrivit căruia infracţiunea de proxenetism este săvârşită în forma agravată când
„este săvârşită faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav”.
În concluzie, aşa-numitele clauze de analogie nu răspund, în principiu,
exigenţelor principiului legalităţii, exceptând situaţiile în care fac parte dintr-o
normă care enumeră elemente cu caracter omogen ce permit stabilirea criteriului
avut în vedere de legiuitor pentru determinarea genului căruia îi aparţin speciile
respective.
Privitor la analogia în favoarea inculpatului, cea mai mare parte a doctrinei
europene apreciază că este admisibilă. Ca motivare a acestui punct de vedere
majoritar se arată că principiul legalităţii are ca finalitate protejarea libertăţii
individuale împotriva aplicării abuzive a legi penale, iar o dată asigurat acest
imperativ, nimic nu se opune aplicării, chiar pe cale de analogie, a unor
dispoziţii favorabile inculpatului. Şi noi suntem de acord cu acest punct de
vedere, analogia in bonam partem necontravenind principiului legalităţii
consacrat şi în dreptul nostru penal. Trebuie să precizăm că însuşi legiuitorul
recurge în unele cazuri la clauzele de analogie în materia cauzelor care
atenuează răspunderea, art. 74 alin. 2 C. pen. permitând instanţei să reţină şi alte
împrejurări drept circumstanţe atenuante judiciare, în afara celor enumerate la
alin. 1 al art. 74 C.pen.
Sublilniem faptul că pentru a putea fi aplicată analogia în favoarea
inculpatului trebuie să fie îndeplinite trei condiţii: norma legală existentă să nu
acopere ipoteza examinată în nici una dintre interpretările care s-ar putea da
termenilor utilizaţi; lacuna în reglementare să nu fie intenţionată şi norma
aplicabilă să nu fie una de excepţie. Dintre aceste condiţii, a doua este cea mai
importantă, ea însemnând că lacuna în reglementare nu este rezultatul unei
alegeri pe care legiuitorul a făcut-o prin reglementarea cu caracter limitativ a
unor situaţii.
Aşadar, necesitatea interpretării normelor juridice apare, în opinia noastră,
drept o problemă de actualitate, datorită caracterului general şi abstract al
normelor, a limbajului specific utilizat şi nu în ultimul rând datorită evoluţiei
societăţii, evoluţie ce duce la apariţia unor fapte noi, care neexistând în
momentul elaborării legii nu au putut fi prevăzute în mod direct şi concret.

334
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA NATURA JURIDICĂ

A GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC

Deak Attila

Abstract: General aspects concerning the juridical nature of the group of

echonomical interest
The group of echonomical interest is created as a partnership between two or
more natural or legal persons and its aim is to facilitate or to develop the
echonomical activity of its members, to improve the results of their activity, on a
determinated period.
The group of echonomical interest was first created in French Law and it was
created as an intermediar structure between a trading company and an association.
The organisation and the function of a group of echonomical interest is increased
on his members will.
The idea of creating a group of echonomical interest was born out of the necessity
to provide a legal instrument what attenuates the formalism of a trading company but
also removes the disadvantages of an association regarded to the lack of legal
personality. The trading companies implied in such a group maintain both their
administrative and functional authonomy and their own identity as a legal person.

1. Trecerea la economia de piaţă, după 1989, a determinat începutul unei

reforme legislative în România care avea ca scop armonizarea legislaţiei
româneşti cu cea comunitară.
Încă din anul 1990, prin Legea nr. 15/19901 şi Legea nr. 31/19902, a început
procesul de reorganizare a unităţilor economice de stat în regii autonome şi în
societăţi comerciale.
Treptat, s-au conturat tot mai multe elemente ale mecanismului economiei de
piaţă care, şi în România, au determinat concentrarea capitalurilor în diferite
sisteme societare.
În acest sens, pentru dezvoltarea activităţilor economice pe teritoriul
României, precum şi în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, în
acord cu reglementarea Consiliului Comunităţii Europene nr. 2137/85 din 25

1
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 98 din 8
august 1990.
2
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale a fost publicată în M. Of., Partea I,
nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990.

335
iulie 19853, ca o premieră legislativă în ţara noastră, prin Legea nr. 161/20034
s-a creat cadrul legislativ pentru funcţionarea în România a grupurilor de interes
economic şi totodată pentru recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor europene
de interes economic5.

2. Grupurile de interes economic6 sunt reglementate prin art. 118-231 din

Cartea I, Titlul V al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul
de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dispoziţii care se completează cu
cele din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată,
modificată şi completată ulterior, şi cu dispoziţiile din Legea nr. 359/2004
privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a
persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea
fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice 7.

3
Regulamentul Consiliului Comunităţii Europene nr. 2137/85 din 25 iulie 1985 privind
grupurile europene de interes economic a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii L
199 din 31.07.1985, paginile 001-009. A intrat în vigoare din a treia zi de la publicare
şi este aplicabil de la 1 iulie 1989 cu excepţiile expres prevăzute. A se vedea în acest
sens Gh. Cristian, Grupul de interes economic (G.I.E.) şi Grupul european de interes
economic (G.E.I.E.), în Revista română de drept al afacerilor, nr. 10/2003, p. 47-59;
V.V. Popa, L.-M. Vîtcă, Grupurile de interes economic în Franţa şi în România, în
Revista de drept comercial, nr. 11/2004, p. 42-51.
4
Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei a fost publicată în M. Of., Partea I, nr.
279 din 21 aprilie 2003.
5
M. Buzilă, O. Ciurea, Grupurile de interes economic în legislaţia română-aspecte
generale, în Revista de drept comercial, nr. 7-8/2003, p. 254-260.
6
Grupurile de interes economic sunt o creaţie originală a dreptului francez, o inovaţie
în raport cu societăţile civile sau comerciale şi cu asociaţiile fără scop lucrativ.
Grupurile de interes economic au fost instituite prin Ordonanţa nr. 67-621 din 23
septembrie 1967, modificată şi completată prin Decretul din 2 februarie 1968, prin
Legea din 13 iunie 1989, Legea din 19 septembrie 2000 şi Legea din ianuarie 2003.
Această reglementare institutivă a grupurilor de interes economic în dreptul francez a
venit într-o perioadă în care nici societăţile şi nici asociaţiile nu erau perfect adaptate
noilor condiţii economice care au impus această nouă instituţie juridică. Formalităţile
de constituire a societăţilor comerciale, regulile de funcţionare erau considerate mult
prea rigide iar în cazul asociaţiilor principalul inconvenient privea lipsa personalităţii
juridice. Pentru detalii în acest sens, a se vedea S. Angheni, Grupurile de interes
economic (I), în Curierul judiciar, nr. 7/2003, p. 77-88; S. Angheni, M. Volonciu, C.
Stoica, Drept comercial, Ediţia a 3-a, Bucureşti, 2004, Editura All Beck.
7
Legea nr. 359 din 8 septembrie 2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 839 din 13
septembrie 2004.

336
 Cadrul legal al grupurilor de interes economic a fost inspirat de dreptul
francez, în primul rând, din modelul oferit de Codul comercial francez8,
preluând, totodată, şi elementele esenţiale ale grupurilor europene de interes
economic din legislaţia comunitară şi normele privind înfiinţarea, funcţionarea,
modificarea şi încetarea societăţilor în nume colectiv din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Reglementarea grupurilor de interes economic se îndepărtează însă, într-o
anumită măsură, de concepţia care a dominat reglementarea dreptului francez9,
deoarece ea este excesivă şi pentru că, în mare parte, copiază reglementarea
rigidă a societăţilor comerciale din Legea nr. 31/199010.

3. Potrivit prevederilor art. 118 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, grupul de
interes economic poate fi definit ca fiind o asociere între două sau mai multe
persoane fizice sau juridice creată în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii
respective, pe o perioadă determinată11. Alineatul 2 din acelaşi articol precizează
că „Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care
poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant”.
Spre deosebire de reglementarea franceză a grupului de interes economic, art.
118 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 oferă o definiţie acestei entităţi care, în
8
Cartea a II-a, titlul V, capitolul II din Codul comercial francez (art. L. 251-1 până la
251-23 şi art. L. 252-1 până la 252-13 privind grupurile de interes economic şi
grupurile europene de interes economic, astfel cum au fost modificate prin Legea din
13 iunie 1989). A se vedea în acest sens I. Schiau, Grupurile de interes economic, în
Dreptul, nr. 10/2003, p. 69-79.
9
În dreptul francez grupul de interes economic a fost reglementat prin Ordonanţa nr.
67-621 din 23 septembrie 1967, modificată şi completată prin Decretul din 2 februarie
1968, prin Legea din 13 iunie 1989, Legea din 19 septembrie 2000 şi Legea din
ianuarie 2003. Pentru alte detalii în acest sens, a se vedea V.V. Popa, L.-M. Vîtcă,
Grupurile de interes economic în Franţa şi în România, în Revista de drept comercial,
nr. 11/2004, p. 42-51.
10
Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2137 din 25 iulie 1985 este însoţit
de o expunere de motive detaliată a scopurilor urmărite prin instituirea acestei forme
de cooperare economică transfrontalieră. În opinia noastră, o asemenea expunere de
motive detaliată era utilă şi în dreptul românesc pentru a elimina senzaţia de formă
fără fond pe care o crează implementarea românească şi pentru a asimila mai uşor
acest „transplant” juridic. A se vedea în acest sens, Gh. Cristian, Grupul de interes
economic (G.I.E.) şi Grupul european de interes economic (G.E.I.E.), în Revista
română de drept al afacerilor, nr. 10/2003, p. 47-59.
11
E. Cârcei, Constituirea grupurilor de interes economic, în Revista de drept
comercial, nr. 9/2003, p. 58-71; S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a VI-
a, Bucureşti, 2007, Editura Universul Juridic; C. Păun, Reglementarea Grupurilor
europene de interes economic în legislaţia comunitară şi în cea a României, în
Revista română de drept al afacerilor, nr. 7-8/2003, p. 81-87; C. Roşu, T. M. Lavinia,
Dreptul societăţilor comerciale, Timişoara, 2004, Editura Mirton.

337
opinia noastră, cu toate că este incompletă, subliniază principalele elemente ce
configurează individualitatea grupului de interes economic, mai ales în raport cu
societăţile comerciale şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial
(asociaţiile şi fundaţiile), şi anume: cadrul contractual (asociativ); subiectele,
respectiv, persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi economice;
durata nedeterminată a grupului şi scopul-înlesnirea sau dezvoltarea activităţii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor economice.
Imaginea completă a conceptului de grup de interes economic este evidenţiată
în alineatele următoare ale art. 118 din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora
grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial, care
poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant, activitatea grupului
trebuind să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar
un caracter accesoriu faţă de aceasta12.

4. Din definiţia dată de Legea nr. 161/2003 ca de altfel şi din alte dispoziţii
prevăzute de aceasta se desprind caracteristicile grupului de interes economic,
care, toate la un loc, îl individualizează în raport cu alte persoane juridice de
drept privat.
Astfel, grupul de interes economic:

a) este o entitate legală. Constituirea, funcţionarea şi încetarea grupului de

interes economic se realizează numai în condiţiile, modalităţile şi cu efectele
prevăzute de lege.

b) are personalitate juridică de la data înmatriculării, având toate atributele

ce aparţin unei persoane juridice: denumire, patrimoniu, sediu social,
naţionalitate, capacitate de folosinţă şi de exerciţiu. Prin urmare, grupul de
interes economic poate încheia orice acte juridice, contracte, poate participa la
licitaţii şi poate sta în instanţă în nume propriu, poate dobândi drepturi de
proprietate intelectuală, poate deţine imobile, poate primi subvenţii, donaţii, etc.
În cazul în care desfăşoară o activitate comercială, grupul de interes economic
are, în principiu, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi o societate comercială.
Prezenţa personalităţii juridice este un element de distincţie al grupului de
interes economic faţă de societăţile civile reglementate de art. 1491 şi
următoarele din Codul civil, cu care poate prezenta asemănări sub raportul

12
Jurisprudenţa franceză a negat constant-contrar doctrinei-existenţa unei clientele
proprii a grupului de interes economic şi, în consecinţă, a unui fond de comerţ distinct
(ca o consecinţă a caracterului accesoriu al grupului faţă de activităţile economice ale
membrilor). Modificarea legislativă în privinţa grupurilor de interes din 1989 a
recunoscut expres acestora (cu obiect comercial) dreptul de a face în mod obişnuit şi
în nume propriu acte de comerţ, inclusiv de a fi titulari de fond de comerţ. A se vedea
în acest sens Ph. Merle, Droit commercial. Societe commerciales, 7e edition, Paris,
2000, Editura Dalloz.

338
obiectului de activitate şi, după caz, al absenţei elementelor de comercialitate,
dar care sunt lipsite de personalitate juridică13.

c) este o asociere bazată pe un contract. Grupul cuprinde două sau mai multe
persoane fizice sau juridice, comercianţi sau necomercianţi, fără a putea depăşi
20 de persoane. Asocierea acestor persoane are la bază un contract, care
reprezintă actul constitutiv al grupului14.

d) este o persoană juridică care poate avea calitatea de comerciant sau

necomerciant, în funcţie de activitatea pe care o desfăşoară15. Grupurile de
interes economic au obligaţia de a se înmatricula în registrul comerţului, dar
calitatea de comerciant al unui grup de interes economic nu este prezumată prin
înmatricularea sa în registrul comerţului (art. 127 din Legea nr. 161/2003);
această calitate trebuie să rezulte din actul constitutiv al grupului de interes
economic, care trebuie să precizeze natura comercială sau necomercială a
activităţii sale (art. 122 alin. 1 din Legea nr. 161/2003)16. Grupul care posedă
calitatea de comerciant poate îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal, şi
într-o manieră obişnuită toate faptele de comerţ necesare realizării scopului său
(art. 127 alin. 4 din Legea nr. 161/2003)17.
e) urmăreşte un scop patrimonial. Potrivit Legii nr. 161/2003, grupul de
interes economic se constituie în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii
respective. Însă, activitatea grupului de interes economic trebuie să se raporteze

13
I. Schiau, Grupurile de interes economic, în Dreptul, nr. 10/2003, p. 69-79.
14
Actul constitutiv este un contract, iar nu un contract de societate, ceea ce permite
manifestarea de voinţă a membrilor, într-o mai mare măsură.
15
Acest aspect are implicaţii, de exemplu, în ceea ce priveşte determinarea instanţei
competente şi a regulilor procedurale aplicabile în cazul unui eventual litigiu.
16
Aşadar, spre deosebire de prevederile art. 7 din Cod comercial român, care
conferă comercialitate celor care exercită acte de comerţ cu titlu profesional, legea
califică grupul de interes economic drept comerciant exclusiv prin prisma obiectului
său de activitate. Este de remarcat faptul că, în această privinţă, dispoziţiile Legii nr.
161/2003 se îndepărtează de modelul său francez deoarece potrivit legii şi
jurisprudenţei franceze, determinarea caracterului civil sau comercial al grupului de
interes economic se face exclusiv pe baza activităţii efectiv desfăşurate de grup, iar
nu în raport de obiectul de activitate declarat. A se vedea în acest sens, I. Schiau,
Grupurile de interes economic, în Dreptul, nr. 10/2003, p. 69-79.
17
Cu toate că Registrul Comerţului este, în mod tradiţional, un sistem de evidenţă
legală şi profesională a comercianţilor şi de publicitate a actelor lor, în acesta vor fi
înmatriculate şi grupurile de interes economic care nu au calitatea de comerciant,
lărgind astfel sfera subiecţilor care au obligaţia de a se înmatricula în registrul
comerţului, din dorinţa de a asigura un statut personal unitar acestor grupuri. Pentru
alte detalii în legătură cu Registrul Comerţului a se vedea T. Prescure, Registrul
comerţului, Bucureşti, 2001, Editura All Beck.

339
la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu
faţă de activitatea membrilor18. Această trăsătură delimitează grupul de interes
economic, în primul rând, de persoanele juridice de drept privat fără scop
patrimonial, cum sunt asociaţiile şi fundaţiile reglementate de Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000.

f) este deschis tuturor persoanelor fizice şi juridice19. Întrucât Legea nr.

161/2003 nu aduce şi alte precizări cu privire la acest aspect, considerăm că pot
fi membri ai unui grup de interes economic şi persoanele fizice şi juridice
străine, precum şi persoanele juridice de drept public (ministerele, autorităţile
administrative autonome, instituţiile bugetare de stat, unităţile administrativ
teritoriale, etc.), asociaţiile, fundaţiile, persoanele fizice independente, etc.20

g) se poate constitui cu sau fără capital social. În cazul în care se constituie

cu capital social, acesta se poate constitui prin aporturi de orice natură, capitalul
social urmând a fi împărţit în părţi de interes, repartizate membrilor.
Legea nr. 161/2003 nu face nicio corelaţie între calitatea de comerciant şi
constituirea, cu capital social, a grupului de interes economic. Astfel, un grup de
interes economic neavând calitatea de comerciant se va putea constitui cu capital
social, iar un grup de interes economic având calitatea de comerciant, se va
putea constitui fără capital social. Această flexibilitate care creează persoane
juridice civile dotate cu capital social şi comercianţi lipsiţi de capital social
18
O atare activitate poate fi, de exemplu, o activitate de documentare, cercetare,
asistenţă tehnică, publicitate etc., pentru membrii grupului.
19
Totuşi, pentru a nu fi permisă participarea oricărei persoane într-o astfel de
asociere, Legea nr. 161/2003 impune unele restricţii persoanelor fizice cu privire la
calitatea de fondator (incapabilii sau cei condamnaţi pentru anumite infracţiuni),
respectiv de membru (incompatibilităţi rezultate din exercitarea anumitor funcţii
publice) într-un grup de interes economic. Legea nr. 161/2003 nu precizează însă
dacă restricţiile privitoare la calitatea de fondator sunt aplicabile şi celor care
dobândesc ulterior statutul de membru al grupului de interes economic, prin această
lacună a legii fiind posibilă eludarea într-o manieră facilă a interdicţiei amintite. A se
vedea în acest sens, B. Crîngureanu, Grupurile de interes economic, în Revista
română de drept al afacerilor, nr. 2/2006, p. 105-116.
20
Legea românească nu preia însă precizarea cuprinsă în art. L. 251-2 din Codul
comercial francez, potrivit căreia „persoanele exercitând o profesiune liberală,
supuse unui statut legal sau reglementar sau al căror titlu este protejat pot constitui
un grup de interes economic sau pot participa la un asemenea grup”. Aceasta
constituie o omisiune remarcabilă a legiuitorului român deoarece exercitarea
profesiilor liberale este reglementată, de regulă, prin legi speciale, care prescriu, de o
manieră imperativă, formele de organizare a profesiei. Prin urmare, nu vor putea
constitui astfel de grupuri, de exemplu, medicii, avocaţii, notarii publici, experţii
contabili, auditorii, lichidatorii sau executorii judecătoreşti, ale căror forme de
asociere sunt riguros şi limitativ reglementate de legile care guvernează aceste
profesii. A se vedea în acest sens, I. Schiau, Grupurile de interes economic, în
Dreptul, nr. 10/2003, p. 69-79.

340
bulversează totuşi anumite concepte tradiţionale privind rolul capitalului social,
ca sumă a aporturilor asociaţilor, principal instrument de realizare a profitului şi
etalon în raport de care se determină distribuţia dividendelor21.
Pentru a se asigura protecţia terţilor, membrii grupului de interes economic
răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile grupului22, în lipsa unei stipulaţii
contrare cu terţii cocontractanţi (art. 119 din Legea nr. 161/2003), grupul de
interes economic având şi un caracter intuitu personae23.

h) nu poate avea drept scop obţinerea de profit pentru sine. Scopul grupului
de interes economic nu poate fi decât înlesnirea, dezvoltarea sau îmbunătăţirea
rezultatelor activităţii economice a membrilor săi, pentru a permite acestora
realizarea unor beneficii pe care nu le-ar fi obţinut dacă ar fi acţionat în mod
individual. Faptul că grupul de interes economic nu poate avea drept scop
obţinerea de profit pentru sine şi faptul că are personalitate juridică sunt trăsături
esenţiale, care deosebesc un grup de interes economic faţă de o asociere în
participaţiune. În cazul în care, din activitatea sa, va rezulta un profit, acesta
trebuie distribuit în totalitate între membrii grupului, cu titlu de dividende, în
cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părţi

21
Desigur că lipsa capitalului social nu poate duce la concluzia că un grup de
interes economic se poate constitui fără patrimoniu, dat fiind faptul că existenţa unui
patrimoniu propriu afectat realizării unui scop legal sau statutar este o condiţie
esenţială pentru dobândirea personalităţii juridice. Rezultă că membrii grupului de
interes economic, constituit fără capital social vor putea realiza aporturi în numerar
sau în natură, şi chiar în industrie, care vor constitui patrimoniul iniţial al grupului de
interes economic, dar care nu se vor capitaliza. În Franţa este uzual ca membrii
grupului de interes economic să plătească o anumită cotizaţie. A se vedea pentru
detalii în acest sens Ph. Merle, Droit commercial. Societe commerciales, 7e edition,
Paris, 2000, Editura Dalloz.
22
În această privinţă, regimul răspunderii lor este asemănător celui al asociaţilor din
societăţile în nume colectiv sau al asociaţilor/acţionarilor comanditaţi. Această regulă
urmăreşte să estompeze efectele constituirii unui grup de interes economic fără
capital social sau cu un capital social nesemnificativ; răspunderea nelimitată şi
solidară a membrilor reprezintă, pentru creditorii grupului de interes economic, un
plus de credibilitate care compensează lipsa capitalului social.
23
E. Cârcei, Constituirea grupurilor de interes economic, în Revista de drept
comercial, nr. 9/2003, p. 58-71. Acest fapt ar putea fi privit ca un dezavantaj al unui
grup de interes economic faţă de societăţile cu răspundere limitată sau societăţile pe
acţiuni. Totuşi, grupul de interes economic este o soluţie pentru a înlătura alte
inconveniente cum ar fi capital social minim, funcţionare mai rigidă, costuri mai
ridicate, etc. Răspunderea membrilor, atunci când nu a fost înlăturată prin stipulaţie
contractuală, are caracter subsidiar; ea operează numai dacă, pus în întârziere,
grupul de interes economic nu plăteşte, în termen de 15 zile (art. 119 din Legea nr.
161/2003). În cazul în care există stipulaţie contractuală contrară, derogările trebuie
să fie exprese şi să li se asigure o publicitate corespunzătoare.

341
egale (art. 165 din Legea nr. 161/2003), constituirea fondurilor de rezerve
nefiind permisă24.

i) este o structură societară flexibilă, care permite, de exemplu, ca în anumite

condiţii25, grupul de interes economic să-şi transfere sediul în străinătate, fără a
fi necesară prealabila lichidare a grupului. Această posibilitate nu se regăseşte
la nicio altă structură societară. Legea nr. 161/2003 nu reglementează însă
posibilitatea transformării grupului de interes economic într-o altă entitate
juridică, cum ar fi transformarea într-o formă de societate comercială sau în
asociere în participaţiune. Prin urmare, rezultă că o asemenea “transformare” ar
putea fi realizată doar prin dizolvarea grupului de interes economic, urmată de
crearea unei noi entităţi juridice, ceea ce prezintă inconvenientul major al
generării de costuri importante, rezultând mai ales din tratamentul fiscal al
operaţiunii (impozitarea beneficiilor)26.

j) nu poate avea caracterul unui holding. În acest sens, Legea nr. 161/2003
precizează că un grup de interes economic nu poate să deţină acţiuni, părţi
sociale sau de interes, în mod direct sau indirect, la una dintre societăţile
comerciale membre, cu anumite excepţii27.

k) nu poate avea rolul de “coordonator” pentru persoanele juridice membre

ale grupului. Astfel, Legea nr. 161/2003 precizează că grupul de interes
economic nu poate exercita în mod direct sau indirect, o activitate de
administrare sau de supraveghere a activităţii membrilor săi, sau a unei alte
persoane juridice, în special în domeniile personalului, finanţelor şi investiţiilor.
Această interdicţie a avut drept scop păstrarea caracterului de structură de
cooperare al unui grup de interes economic şi asigurarea independenţei
organizaţionale şi financiare a membrilor.

5. Ideea creării grupul de interes economic s-a născut din necesitatea de a

oferi un instrument juridic care să atenueze formalismul societăţilor comerciale,

24
Astfel că nicio altă funcţie tradiţională a capitalului, prevăzută de art. 67 alin. 2 din
Legea nr. 31/1990, aceea de a fi un criteriu legal de partajare a profitului între
asociaţi, proporţional cu aporturile aduse la constituirea sau majorarea capitalului
social, nu mai este aplicabilă în cazul grupurilor de interes economic.
25
Aprobare unanimă a membrilor, formalităţi de înregistrare, consecinţe fiscale, etc.
26
M. Buzilă, O. Ciurea, Grupurile de interes economic în legislaţia română-aspecte
generale, în Revista de drept comercial, nr. 7-8/2003, p. 254-260.
27
Deţinerea de acţiuni, părţi sociale sau de interes în altă societate comercială este
permisă doar în măsura în care aceasta este necesară pentru îndeplinirea
obiectivelor grupului de interes economic şi dacă se face în numele membrilor.

342
dar şi de a înlătura dezavantajul asociaţiilor, acela de a fi lipsite de personalitate
juridică28.
Din exprimarea legiuitorului român, cuprinsă în art. 118 alin. 2 din Legea nr.
161/2003, rezultă că grupul de interes economic poate avea o natură civilă sau
comercială, putând dobândi calitatea de comerciant sau necomerciant29.
Astfel, conform prevederilor art. 122 alin. 1 lit. d. din Legea nr. 161/2003,
actul constitutiv al grupului de interes economic trebuie să cuprindă, printre alte
clauze obligatorii, obiectul de activitate, cu precizarea domeniului de activitate
şi a activităţii principale, precum şi a naturii comerciale sau necomerciale a
activităţii iar, conform prevederilor art. 127 alin. 3 din Legea nr. 161/2003,
grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică de la data
înmatriculării sale în registrul comerţului, iar înmatricularea nu prezumă
calitatea de comerciant al grupului. Prin urmare, un grup de interes economic
este calificat drept comerciant sau necomerciant în funcţie de natura faptelor
juridice pe care le săvârşeşte ori a actelor juridice pe care le încheie30.
28
Reglementarea grupurilor de interes economic în Franţa a fost determinată de
raţiuni de ordin economic. În anul 1967 economia franceză se integra în Piaţa
Comună şi întreprinderile riscau să nu suporte concurenţa specifică unei pieţe libere
şi deschise. Majoritatea ordonanţelor promulgate în august şi septembrie 1967
urmăreau o finalitate concentraţionistă, respectiv să permită constituirea unor
întreprinderi de talie suficientă pentru a face faţă concurenţei internaţionale (spre
exemplu: Ordonanţa din 23 septembrie 1967 privind redresarea economică şi
financiară a marilor întreprinderi, Ordonanţa din 28 septembrie 1967 privind Comisia
pentru operaţiunile de bursă, etc.). În acest context, întreprinderile mici şi mijlocii nu
puteau fi neglijate în întregime, astfel încât, prin instituirea reglementărilor privind
grupurile de interes economic, acestea se puteau dezvolta fără să-şi piardă
individualitatea. Avantajele grupului de interes economic s-au conturat pornind de la
pronunţatul caracter contractual. S-a vorbit chiar de o “renaştere a libertăţii
contractuale”, spre deosebire de statutul juridic al societăţilor anonime, a societăţilor
cu răspundere limitată care comportă suficiente dispoziţii cu caracter imperativ.
Pentru alte detalii în acest sens, a se vedea E. Cârcei, Constituirea grupurilor de
interes economic, în Revista de drept comercial, nr. 9/2003, p. 58-71; S. Angheni,
Grupurile de interes economic (I), în Curierul judiciar, nr. 7/2003, p. 77-88; Ph.
Merle, Droit commercial. Societé commerciales, 7e edition, Paris, 2000, Editura
Dalloz.
29
Păstrând tradiţia dreptului comercial român, legiuitorul îmbrăţişează teoria
obiectivă cu privire la calificarea unei persoane fizice sau juridice ca fiind comerciant
sau necomerciant.
30
Potrivit teoriei obiective, consacrată de legislaţia franceză, şi a celor de inspiraţie
franceză, deci şi de legea română, un act juridic este „de comerţ” dacă, în mod
obiectiv, în conţinutul lui există una dintre operaţiunile pe care legiuitorul însuşi le
califică ca fiind „de comerţ”, deoarece se întemeiază pe ideea de interpunere
(intermediere) în schimbul de mărfuri sau alte valori. Independent de calitatea
persoanei care-l îndeplineşte, actul este comercial prin natura sa. Legiuitorul român,
în art. 3 Cod comercial român, apelând la criteriul pozitiv, prevede un număr de 20
de operaţiuni pe care le califică „de comerţ”, enumerarea nefiind limitativă ci
demonstrativă. Pentru alte detalii în acest sens, a se vedea I.L. Georgescu, Drept

343
 Pentru determinarea calităţii de comerciant sau de necomerciant a unui grup
de interes economic este important de analizat natura (felul) operaţiunilor
economice menţionate în obiectul de activitate, dacă acestea sunt “fapte de
comerţ”, deci au o natură comercială, ori nu sunt fapte de comerţ, ceea ce
înseamnă că au o natură civilă dar cu caracter economic, patrimonial31. Pe de
altă parte, este important de ştiut dacă statutul membrilor grupului are vreo
importanţă în determinarea calităţii de comerciant sau necomerciant a grupului
de interes economic32.
Fără îndoială că, în principiu, statutul juridic al membrilor grupului determină
şi calitatea de comerciant sau necomerciant al grupului. Această idee se bazează
tot pe faptul că, în definitiv, comercianţii realizează în mod obişnuit fapte de
comerţ, deci este o întoarcere la natura juridică a faptelor şi a actelor pe care le
săvârşeşte, respectiv fapte (acte) de comerţ, definitorie pentru determinarea
calităţii de comerciant sau necomerciant a unei persoane. Cu toate acestea,
criteriul statutului juridic al membrilor grupului de interes economic nu este
decisiv în calificarea grupului ca fiind comerciant sau necomerciant, mai cu

comercial român, vol. I, Bucureşti, 2002, Editura All Beck; I. Turcu, Teoria şi practica
dreptului comercial român, vol. I, Bucureşti, 1998, Editura Lumina Lex; V. Pătulea,
C. Turianu, Curs de drept comercial român, Bucureşti, 2000, Editura All Beck; R. I.
Motica, L. Bercea, Drept comercial român, Bucureşti, 2005, Editura Lumina Lex; C.
Arion, Elemente de drept comercial, vol. I, Bucureşti, 1920, Editura Socec.
31
Determinarea naturii comerciale a faptelor juridice se poate realiza apelându-se şi
la dispoziţia cuprinsă în art. 5 Cod comercial român, în care legiuitorul, folosind
criteriul negativ, prevede că anumite operaţiuni nu pot avea caracter comercial, ceea
ce înseamnă că acestea vor fi calificate drept fapte (acte) civile. Pentru alte detalii în
acest sens, a se vedea S. Angheni, Grupurile de interes economic (I), în Curierul
judiciar, nr. 7/2003, p. 77-88; I. Turcu, Dreptul afacerilor, Iaşi, 1992, Editura
Fundaţiei Chemarea; Curtea de Casaţie, dec. nr. 1365/1937 şi Curtea de Casaţie,
dec. nr. 784/1927, 1991, Practică judiciară în materie comercială, vol. I, Bucureşti,
Editura Lumina Lex.
32
Calitatea de comerciant sau necomerciant a unei entităţi juridice se determină
pornindu-se de la dispoziţia cuprinsă în art. 7 Cod comercial român, potrivit căreia
“sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca o profesiune
obişnuită şi societăţile comerciale”. Această dispoziţie nu poate fi considerată ca
unica sursă ce ne conduce la stabilirea condiţiilor care trebuie îndeplinite ca o
persoană să dobândească calitatea de comerciant, ci reprezintă o simplă susţinere a
ideii că este comerciant cel care realizează fapte de comerţ. Această dispoziţie
trebuie completată cu aspectele subiective ce ţin de însăşi caracteristicile persoanei
care tinde să devină comerciant. Raportul dintre activităţile economice şi cele
comerciale este un raport de la gen la specie. „Genul proxim” este activitatea
economică, iar “diferenţa specifică” este activitatea de comerţ. Dacă orice activitate
„de comerţ” este şi o activitate economică, nu orice activitate economică poate fi
calificată „de comerţ”. Pentru alte detalii în acest sens, a se vedea Gh. Piperea,
Societăţi comerciale, piaţă de capital. Acquis comunitar, Bucureşti, 2005, Editura All
Beck.

344
seamă că, în structura grupului, pot fi membri atât comercianţii, cât şi
necomercianţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 118 alin. 4 din Legea nr. 161/2003, activitatea
grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi să
aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta. Această dispoziţie legală naşte o
întrebare firească: este oare posibil ca activitatea principală a membrilor
grupului să aibă caracter comercial, iar cea accesorie, care aparţine grupului
constituit să aibă caracter civil, după cum şi invers, activitatea principală a
membrilor să aibă caracter civil, iar cea accesorie care aparţine grupului să aibă
natură comercială33?
Răspunsul la această întrebare are relevanţă şi în privinţa determinării calităţii
de comerciant sau necomerciant a grupului.
Dacă acceptăm că grupul constituit poate realiza activităţi de natură
comercială, chiar dacă membrii acestuia sunt necomercianţi, şi nu realizează în
mod obişnuit fapte de comerţ, înseamnă că grupul de interes economic va fi
calificat comerciant şi invers, în situaţia în care grupul de interes economic va
desfăşura activităţi de natură civilă, chiar dacă membrii sunt comercianţi,
grupul, ca entitate juridică, va fi necomerciant.
Dacă apelăm la criteriile tradiţionale consacrate de legislaţia comercială34,
înseamnă că, în ipoteza în care membrii grupului sunt comercianţi, persoane
fizice sau societăţi comerciale, grupul de interes economic constituit ar trebui să
aibă calitatea de comerciant. Aceeaşi soluţie există şi în cazul în care în structura
grupului sunt atât comercianţi cât şi necomercianţi. În schimb, dacă membrii
grupului sunt necomercianţi, de exemplu persoane care exercită profesiuni
liberale (avocaţi, notari, etc.) sau instituţii publice, autorităţi administrative, etc.,
activitatea economică a acestora având caracter civil, înseamnă că grupul
constituit este fără îndoială necomerciant. Şi, totuşi, evoluţia în timp a
reglementărilor, atât în materie civilă cât şi în materie comercială, a demonstrat
faptul că statutul juridic sau calitatea de comerciant sau de necomerciant a unui
subiect de drept nu are relevanţă în ceea ce priveşte natura juridică a unei noi
entităţi juridice create de acesta35.
Faţă de această dispoziţie cu caracter special, problema care apare este în ce
măsură un grup de interes economic, ai cărui membri desfăşoară activităţi
33
S. Angheni, Grupurile de interes economic (I), în Curierul judiciar, nr. 7/2003, p.
77-88.
34
Pentru detalii, a se vedea R. P. Vonica, Dreptul societăţilor comerciale, Bucureşti,
2000, Editura Lumina Lex.
35
Spre exemplu, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 privind
asociaţiile şi fundaţiile, modificată şi completată, „asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile
pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute de asociaţii, fundaţii şi federaţii
din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi
societăţi comerciale, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului
asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei” .

345
economice cu caracter civil, poate dobândi calitatea de comerciant prin simplul
fapt al precizării în obiectul de activitate a naturii comerciale a acesteia.
În opinia noastră, pornind de la dispoziţiile art. 127 alin. 4 din Legea nr.
161/2003, grupul de interes economic are calitatea de comerciant sau de
necomerciant în funcţie de natura activităţii pe care o va desfăşura grupul.
În legătură cu activitatea grupului de interes economic se impune încă o
precizare, şi anume, dacă în art. 118 alin. 4 din Legea nr. 161/2003 legiuitorul
prevede că “activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică
a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta”, în schimb,
în art. 127 alin. 4 din aceeaşi lege, legiuitorul stabileşte că “grupul de interes
economic având calitatea de comerciant poate îndeplini, în nume propriu, cu
titlu principal şi într-o manieră obişnuită, toate faptele de comerţ realizării
scopului său”.
Aparent există contradicţii între cele două texte citate, în primul text, art. 118
alin. 4 din Legea nr. 161/2003, fiind vorba despre activităţi accesorii activităţilor
desfăşurate de membrii grupului, iar în cel de-al doilea text, art. 127 alin. 4 din
Legea nr. 161/2003, legiuitorul prevede că grupul poate realiza, cu titlu
principal, toate faptele de comerţ necesare îndeplinirii scopului său.
În realitate, într-o interpretare sistematică, observăm că grupul de interes
economic, ca subiect de drept, dobândind personalitate juridică din momentul
înmatriculării sale în registrul comerţului, poate îndeplini în nume propriu
faptele de comerţ necesare realizării scopului său ca activitate principală. De
altfel, în actul constitutiv trebuie să se prevadă obiectul de activitate cu
precizarea domeniului de activitate şi a activităţii principale, ceea ce înseamnă
că pot exista şi activităţi secundare conexe sau auxiliare. Deci, art. 127 alin. 4
din Legea nr. 161/2003 se referă la activităţile grupului odată constituit care,
evident, pot avea caracter principal sau secundar ori auxiliar, în timp ce art. 118
alin. 4 din Legea nr. 161/2003 vizează activităţile membrilor grupului36.
Determinarea calităţii de comerciant sau de necomerciant a grupului de
interes economic are importanţă, atât din punct de vedere procedural
(competenţa de soluţionare a eventualelor litigii, în care parte este un grup de
interes economic, aparţine instanţelor civile sau comerciale), cât şi din punct de
vedere material, substanţial, dacă se aplică legea civilă sau comercială.
Ceea ce este interesant şi absolut o noutate în legislaţia română este faptul că,
indiferent de natura sa, civilă sau comercială, statutul (regimul juridic) grupului
de interes economic este stabilit printr-o lege care, prin conţinutul ei şi mai cu
seamă prin trimiterile la actele normative speciale37 are caracter comercial38.

36
Pentru alte detalii în acest sens, a se vedea S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica,
Drept comercial, Ediţia a 3-a, Bucureşti, 2004, Editura All Beck.
37
Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, modificată şi completată
ulterior; Legea privind registrul comerţului, nr. 26/1990, republicată, modificată şi
completată ulterior, etc.

346
 Prin urmare, reglementările aplicabile comercianţilor, mai ales înmatricularea
sau înregistrarea în Registrul Comerţului, se aplică şi necomercianţilor, respectiv
grupurilor de interes economic care, potrivit obiectului de activitate (fapte şi acte
juridice de natură civilă), sunt necomercianţi.
Este de remarcat că legiuitorul, la fel ca şi în cazul societăţilor comerciale,
priveşte grupul de interes economic atât ca o convenţie (o asociere), cât şi ca o
persoană juridică. Este subliniată astfel dubla natură juridică a grupului de
interes economic, care este rezultatul asocierii a două sau mai multe persoane,
fizice sau juridice, care prin convenţia lor determină modul de organizare a
grupului de interes economic (natura convenţională) şi care dobândeşte
personalitate juridică, în cadrul unui control de legalitate exercitat de judecătorul
delegat, vizând respectarea de către membrii grupului de interes economic a
condiţiilor imperative ale legii sau a cerinţelor legale pentru constituirea
grupului (natura instituţională).
Grupul de interes economic prezintă asemănări cu societăţile de persoane sub
multiple aspecte: răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor pentru datoriile
grupului, caracterul de intuitu personae confirmat de regula unanimităţii votului
în adoptarea hotărârilor, regimul părţilor de interes, cauze de dizolvare a
grupului. Totuşi, echilibrul dintre latura contractuală şi cea instituţională,
generat de scopul ce i-a fost fixat prin lege, acela de a înlocui sau dezvolta
activitatea economică a membrilor săi şi a-i îmbunătăţi rezultatele, asigură
specificitatea grupului39.
Însă, spre deosebire de asociaţii societăţilor în nume colectiv, membrii
grupului de interes economic pot conveni cu terţii cocontractanţi derogarea de la
dispoziţiile privind răspunderea nelimitată şi solidară. Totodată, potrivit art. 119
alin. 2 din Legea nr. 161/2003, în măsura în care actul constitutiv permite acest
lucru, un nou membru al grupului de interes economic poate fi exonerat de
obligaţiile acestuia, născute anterior aderării sale.
Cu toate că legiuitorul prevede răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor
grupului de interes economic, întocmai ca şi în cazul societăţii în nume colectiv
(art. 3 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare), membrii grupului pot invoca
beneficiul de discuţiune în condiţiile legii.
Astfel, potrivit art. 119 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, creditorii grupului de
interes economic se vor îndrepta împotriva acestuia pentru obligaţiile sale şi,
numai dacă nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în
întârziere, se vor putea îndrepta împotriva membrilor grupului de interes
economic.

38
S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, Drept comercial, Ediţia a 3-a, Bucureşti, 2004,
Editura All Beck.
39
A se vedea E. Cârcei, Constituirea grupurilor de interes economic, în Revista de
drept comercial, nr. 9/2003, p. 58-71.

347
 Grupul de interes economic reprezintă o entitate juridico-economică situată la
limita de contact între societatea comercială şi asociaţie. Societăţile comerciale
implicate într-o asemena grupare îşi păstrează autonomia gestionară şi
funcţională, cât şi identitatea de sine ca persoane juridice. În aceste condiţii, ele
îşi reunesc eforturile pentru a realiza în comun obiective economice limitate,
precum: birouri de vânzare, case de import sau export, centre de cercetare,
programe de cercetare, etc., pentru a le exploata în comun în vederea facilitării
realizării obiectului lor propriu de activitate40.
Grupurile de interes economic se deosebesc de societăţile comerciale propriu-
zise deoarece nu urmăresc în mod necesar un scop lucrativ, iar pe de altă parte,
nu este necesar să constituie un capital social ca instrument economic de
realizare a finalităţii pentru care au fost create. Totodată, se deosebesc şi de
asociaţia propriu-zisă prin aceea că dobândesc personalitate juridică chiar dacă
nu au un patrimoniu autonom. Calitatea lor de persoane juridice dobândită pe
fondul absenţei unei autonomii patrimoniale - care este de esenţa subiectului
colectiv de drept - face ca societăţile implicate în constituirea grupului de interes
economic să aibă o responsabilitate nelimitată şi solidară pentru obligaţiile
asumate de grupare41. Originalitatea formulei constă în faptul că membrii
grupului, persoane fizice şi juridice, colaborează în cadrul unei persoane
juridice, fie în scopul realizării unei economii, fie în scopul creşterii rezultatelor
economice care nu ar fi fost obţinute în aceeaşi manieră dacă ar fi acţionat
individual, păstrându-şi în acelaşi timp independenţa juridică şi economică.
Faptul că grupul de interes economic nu poate avea drept scop obţinerea de
profit pentru sine şi faptul că are personalitate juridică sunt trăsături esenţiale,
care deosebesc un grup de interes economic de asocierea în participaţiune. Pe
plan economic, constituirea grupuri de interese economice dă expresie
fenomenului de concentrare a capitalurilor care este specific actualului stadiu de
evoluţie a economiei de piaţă mai ales în ţările dezvoltate.42

40
În practică, grupul de interes economic este frecvent utilizat pentru cooperare
durabilă între profesionişti, cum ar fi, spre exemplu: grupul de interes al cărţilor
bancare, regrupând băncile care utilizează acest mod de plată; grupul de interes
economic al comercianţilor locatari ai unui centru comercial în scopul reducerii
cheltuielilor de administrare; grupul de interes economic organizând asistenţă tehnică
şi de servicii comune pentru experţii contabili. De asemenea, unele companii se pot
grupa în vederea creării unor programe de marketing şi de publicitate sau pentru
desfacerea în reţea a produselor pe anumite zone ale ţării, optimizându-se în acest
fel costurile inerente desfăşurării acestor activităţi. A se vedea în acest sens, B.
Crîngureanu, Grupurile de interes economic, în Revista română de drept al
afacerilor, nr. 2/2006, p. 105-116.
41
A se vedea M.N. Costin, Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II,
Bucureşti, 1998, Editura Lumina Lex.
42
Y. Guyon, Les GIE dans le commerce de detail apres les lois du 11 juliet 1974,
Paris, 1975, Editura Dalloz.

348
 Prin reglementarea diferită a grupurilor de interes economic, chiar când sunt
comercianţi, de societăţile comerciale, rezultă că grupul de interes economic nu
poate fi asimilat cu un nou “şablon” societar, alături de cele cinci tipuri de
societăţi consacrate de Legea nr. 31/1990, pe de o parte pentru a respecta
intenţia legiuitorului, dar în primul rând fiindcă nu poate fi individualizat în
privinţa construcţiei normative, când este comerciant, faţă de societăţile în nume
colectiv.

6. În concluzie, interesul formării unui grup de interes economic constă, în

primul rând, în posibilitatea persoanelor juridice şi fizice de a-şi uni forţele şi
resursele în vederea obţinerii de rezultate economice mai bune decât cele care ar
fi fost obţinute dacă membrii acestuia ar fi acţionat individual. Grupul de interes
economic oferă, printre altele, avantajul unei structuri de organizare şi
funcţionare flexibile şi, în plus, nu necesită în mod obligatoriu imobilizarea unor
fonduri sau active cu titlu de capital social.
Actuala normativitate românească în domeniu a fost adoptată în contextul mai
general al armonizării legislaţiei româneşti cu dispoziţiile legale ale Uniunii
Europene. Cu toate acestea, prin reglementarea diferită a grupurilor de interes
economic, chiar când sunt comercianţi, de societăţile comerciale, legiuitorul
păstrează delimitarea europeană clară dintre aceste entităţi şi societăţile
comerciale.
Indiferent dacă grupul de interes economic de drept român îşi va găsi
consacrare practică sau va rămâne doar o construcţie strict juridică neadoptată
de destinatarii ei, (cum tinde să devină societatea în nume colectiv în domeniul
societăţilor comerciale), reglementarea ei oferă un plus de flexibilitate
organizării activităţii comerciale şi reprezintă fără îndoială o evoluţie pozitivă a
legislaţiei României din acest punct de vedere.

349
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

VIITORUL DISTINCŢIEI DINTRE

RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ ŞI DELICTUALĂ

Diana-Cristina Dumbrăveanu

Abstract: L’avenir de la distinction entre responsabilité contractuelle et

délictuelle
La plus part de systèmes juridiques connaissent la distinction entre responsabilité
contractuelle et responsabilité délictuelle. Mais, dès qu’on analyse les difference, les
frontèirs et la posibilité de choisir entre les droits nationaux de profundes divergences
(1).
Le particularisme de la responsabilité contractuelle ne peut être nier et mérite d’
être conserver pour faire respecter le contract et ses finalités propres (2).
Même si les principes servant à départager les domaines des responsabilités
contractuelle et délictuelle soient établies depuis longtemps, les juges sont
deconcertés vis-à-vis de litiges portant sur le point de savoir s’il convient d’appliquer
à telle ou telle situation l’un ou l’autre des deux régimes. Dans ce contexte il paraît
nécessaire de repenser la notion de contrat et de réviser le contenu obligatoire du
contrat en detachant certaines devoirs de portée générale, notamment les
obligations de sécurité (3).
La distinction traditionelle entre les deux types de responsabilité n’est pas être
consideré summa divisio et il semble que, dans l’avenir, cette distinction va perdre
son importance au profit d’une autre distinction, qui tend aujourd’hui à s’affirmer
entre le droit commun et les régimes spéciaux de respensabilité civile (4).

1. Critica doctrinară în lumina dreptului comparat

Surprinzător, atunci când se discută de sistemele de drept europene şi de cel

de common law, se observă că majoritatea dintre ele cunosc distincţia dintre
răspunderea civilă contractuală şi delictuală1. Dar atunci când se analizează
diferenţele, limitele, posibilitatea de alegere dintre ele, se constată că există între
drepturile naţionale profunde divergenţe. Acest fapt a fost evidenţiat de doctrină
în special de prof. André Tunc. Autorul demonstrează într-o manieră
convingătoare că această distincţie este guvernată, în fiecare sistem de drept, de
principii pe cât de diferite, pe atât de imprecise şi fluctuante2.

1
În common law se discută de „tort” şi „contract”.
2
A se vedea Geneviève Viney, Traité de droit civil: introduction à la responsabilité, 2e
edition, LGDJ, Paris, 1997, p. 423.

350
 André Tunc arată prin ce se diferenţiază sistemul englez şi american de
dreptul francez în ceea ce priveşte delimitarea domeniilor de aplicare a celor
două ramuri ale răspundrerii3 şi insistă asupra distincţiilor4. Autorul arată că lista
de diferenţieri între regimul contractual şi regimul delictual este în toate
sistemele de drept extrem de controversat. După ce subliniază inconvenientele
unei distincţii foarte tranşante, în special în domeniul răspunderii
profesioniştilor5, caz în care se poate ajunge la aplicarea unor tratamente diferite
victimelor, după cum sunt părţi în contract sau terţi, evidenţiază indici de
diminuare a importanţei distincţiei tradiţionale. Se mai insistă asupra existenţei
unui curent doctrinar favorabil apropierii între regimul contractual şi delictual şi
se arată că această tendinţă a produs deja rezultate pe plan legislativ.
Din punct de vedere al dreptul comparat interesează faptul că multe state,
revizuind materia obligaţiilor cu ocazia codificării, au atenuat distincţia dintre
răspunderea contractuală şi cea delictuală.
Exemplul cel mai vechi în acest sens este Codul federal al obligaţiilor din
1911. Art. 99, alin. 3 din acest cod dispune că regulile răspunderii derivând din
acte ilicite (regimul delictual) se aplică prin analogie efectelor culpei
contractuale, astfel încât, conform doctrinarilor elveţieni, nu rămâne nicio
diferenţă, nici teoretică, nici practică între cele două tipuri de răspundere civilă.
Ţările est-europene au urmat această orientare cu ocazia codificării realizate
de multe dintre ele în cursul anilor 1970. Codurile promulgate de Polonia şi
Cehoslovacia în această perioadă au realizat în mod oficial unificarea regimului
aplicabil răspunderii delictuale şi contractuale6. Legea iugoslavă privind dreptul
obligaţiilor din 1978, după ce a consacrat dispoziţii detaliate privind răspunderea
delictuală, a reglementat doar câteva chestiuni privind răspunderea contractuală,

3
În principiu, atât în Anglia, cât şi în S.U.A., originea contractuală a obligaţiei
neexecutate defineşte domeniul responsabilităţii contractuale. Originalitatea
răspunderii contractuale este explicată prin faptul că norma încălcată provine din
acordul de voinţe şi nu-l obligă pe debitor decât faţă de creditor.
4
Atât în Anglia, cât şi în S.U.A., una din problemele spinoase vizează situaţiile când
răspunderea este antrenată de neexecutarea unei obligaţii sancţionate în mod
obişnuit prin tort – adică prin unul din cazurile de răspundere extracontractuală admis
de Common law, care nu cunoaşte un principiu general analog celui edictat de art.
1382 C. civ. fr. / art. 998-999 C. civ. rom. – atunci când această obligaţie este în
egală măsură impusă prin contract. Autorii admit că este vorba de o aplicare
concurentă a „law of torts” şi „law of contract”, dar, în alte situaţii, doar răspunderea
contractuală se aplică şi astfel doctrinarii se arată destul de încurcaţi pentru a trasa
liniile de demarcaţie între cele două categorii de situaţii.
5
Este vorba de răspunderea producătorilor pentru produse defectuoase,
răspunderea medicilor, avocaţilor, notarilor etc.
6
A se vedea V.V. Knapp, „La codification du droit civil dans les pays socialistes
européens”, Revue internationalle de droit comparé (RIDC), 1979, p. 740; R.
Sanlevici, „La reglementation de la responsabilité dans les pays socialistes
européens”, RIDC, 1981, p. 821.

351
revenind la aplicarea normelor privind răspunderea delictuală7. Codul civil al
Québec-ului şi cel olandez manifestă aceeaşi tendinţă. Codul civil olandez intrat
în vigoare la 1 ianuarie 1992 cuprinde o secţiune comună ambelor tipuri de
răspundere intitulată „Obligaţii legale de reparare a prejudiciilor”. Aceste
dispoziţii privesc prejudiciile reparabile, evaluarea despăgubirilor, pluralitatea
de cauze, modalităţile de reparare, fixarea daunelor-interese pe cale judiciară.
Totuşi, există texte distincte privind răspunderea contractuală (art. 74 – art. 119
din Cartea IV, titlul I, secţiunea 10, Cod civil olandez) pe de-o parte, şi pe de
altă parte răspunderea delictuală (art. 162 – art. 197, Cartea IV, titlul III, C. civ.
olandez). În consecinţă, se realizează o apropiere între cele două tipuri de
răspunderi, fără să se ajungă la unificarea lor.
Codul civil al Québec-ului, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994, se înscrie în
acelaşi cadru, una din ambiţiile esenţiale ale codificatorilor din Québec fiind de
a integra cele două branşe ale răspunderii. În acest scop, codificatorii au regrupat
toate textele privind cele două tipuri de răspundreri într-un capitol unic intitulat
„Răspunderea civilă” (art. 1457 – art. 1481, C. civ. Québec), reglementându-le
în paralel şi aplicându-le reguli comune. S-a afirmat principiul refuzului opţiunii
între cele două tipuri de răspundere (adică echivalentul regulii non-cumulului
răspunderii contractuale şi delictuale), care a fost avansat de jurisprudenţa
quebecană.
În alte sisteme de drept există aceeaşi tendinţă de apropiere a celor două tipuri
de răspunderi, cum ar fi, de exemplu, sistemul de drept italian8. Tendinţa de
apropiere dintre cele două tipuri de răspundere se manifestă în special prin
multiplicarea dispoziţiilor privind răspunderea profesioniştilor ce vizează
diferite tipuri de activităţi. De fapt, aceste regimuri speciale ignoră distincţia
dintre răspunderea contractuală şi cea delictuală, aplicându-i-se victimei acelaşi
regim de răspundere, indiferent că este sau nu parte în contractul încheiat cu
autorul prejudiciului.
Această scurtă incursiune în diferite sisteme de drept relevă faptul că, în toate
sistemele de drept a căror tradiţie juridică se apropie de cea franceză, distincţia
dintre răspunderea contractuală şi delictuală a existat şi există încă, dar
semnificaţia distincţiei este foarte discutată şi afectată de transformări profunde
care pot fi premonitorii pentru estomparea distincţiei.
Diferiţi autori francezi contemporani precum J. Huet, F. Bértrand, B. Teyssie,
J. Néret, A. Tunc şi-au pus problema viitorului distincţiei tradiţionale între cele
două tipuri de răspunderi. Aceşti doctrinari au demonstrat în special că
exagerarea diferenţelor între cele două tipuri de regimuri de răspundere, precum
şi imprecizia noţiunilor ce servesc la delimitarea domeniului lor de aplicare (în

7
V.D. Stankovic, „La responsabilité civile selon la nouvelle loi yougoslave sur les
obligations”, RIDC, 1979, p. 765.
8
A se vedea F. Giardina, Responsabilita contratuale e responsabilita extra-
contratuale, Milano, 1993, precum şi recenzia acestei lucrări de A. Tunc în RIDC,
1994, p. 291.

352
special dificultatea de a determina dacă o anumită situaţie este sau nu
contractuală, dacă obligaţia neexecutată este sau nu născută din contract)
favorizează litigiile şi duce la soluţii adesea arbitrare, uneori ilogice, vădit
inechitabile.
Aceste critici incită la examinarea chestiunii în ce măsură particularismul
răspunderii contractuale merită să fie conservat şi dacă frontierele actuale dintre
răspunderea contractuală şi delictuală sunt corect trasate. De asemenea, se pune
problema dacă distincţia poate fi considerată summa divisio şi dacă nu cumva
există situaţii care să se sustragă alternativei dintre cele două regimuri tradiţional
opuse.

2. Studiu critic asupra particularismului regimului răspunderii

contractuale

2.1 Fundamentul particularismului răspunderii contractuale. Protecţia

contractului

Se pune o problemă de principiu: de ce a fost necesară crearea unor norme

specifice privind răspunderea contractuală?
Pentru mult timp s-a explicat particularismul răspunderii contractuale prin
originea obligaţiei neexecutate. Norma contractuală, privată9, generatoare de
voinţă nomothetă10 din întâlnirea voinţelor individuale, este esenţial diferită de
norma legală. Această distincţie de origine şi de natură dintre norma privată şi
norma legală ar implica un regim sancţionator diferit.
Pretinsa opoziţie de natură dintre norma contractuală şi cea legală este
atenuată prin faptul că legea, adică norma obiectivă, reglează intensitatea
obligatorie şi obligaţională a normei private folosind instrumente, mecanisme şi
raţiuni care sunt străine de voinţa părţilor, ceea ce s-ar explica prin raţiuni de
politică judiciară, interes social şi tehnică legislativă.
De altfel, criticile aduse autonomiei de voinţă ca suport şi principiu al actului
juridic au determinat o viziune obiectivă asupra actului juridic, în baza căreia
forţa obligatorie a contractului nu-şi are sursa în voinţa părţilor, ci în voinţa
legiuitorului. Aceste constatări au orientat majoritatea doctrinei, începând cu
anii 1930, spre o concepţie mult mai nuanţată de opoziţie între cele două
regimuri de răpunderi. Totuşi, dacă exceptăm doctrina minoritară care la

9
Pentru o abordare modernă şi originală a actului juridic de drept privat ca o
procedură generatoare de norme juridice private, a se vedea P. Vasilescu,
Relativitatea actului juridic-repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept
privat, Bucureşti, 2003, Editura Rosetti, p. 83-101.
10
Voinţă nomothetă semnifică voinţă generatoare de normă, etimologic provenind
din limba greacă veche, de la substantivul νόµος,-ου= lege şi de la verbul τίθηµι= a
întemeia.

353
sfârşitul secolului XIX a propus eliminarea oricărei diferenţe între răspunderea
contractuală şi răspunderea delictuală, autorii s-au raliat în ansamblu la
principiul distincţiei dintre cele două tipuri de răspunderi fără a căuta în schimb
să găsească un fundament apt să înlocuiască acest principiu considerat astăzi
perimat.
Or, această absenţă de luare de poziţie asupra raţiunilor particularismului
răspunderii contractuale a condus în mod natural spre soluţii legaliste. Pentru că
s-a abandonat orice încercare de justificare raţională, cel puţin trebuia să existe
un fundament textual. Astfel s-a ridicat o barieră etanşă între dispoziţiile art.
1382 C. civ. francez /art. 998-999 C. civ. român şi următoarele pe de o parte, şi
art. 1146 – art. 1156 C. civ. francez/art. 1082-1088 C. civ. român pe de altă
parte, fără a exista o preocupare peste măsură pentru motivele sau pentru
fundamentele acestor diferenţe. În consecinţă, era predictibil că fundamentarea
diferenţelor între regimul contractual şi delictual doar pentru existenţa a două
blocuri de dispoziţii distincte figurând în două capitole diferite din Codul civil
ajungeau să fie, mai repede sau mai târziu, bizarerii sau incoerenţe juridice.
Conform autoarei Geneviève Viney, ideea care fundamentează
particularismul răspunderii contractuale este protejarea voinţei contractanţilor şi,
în consecinţă, a contractului însuşi, aşa cum părţile l-au conceput cu
asentimentul legiuitorului11, deoarece aplicarea regulilor delictuale ar modifica
direct sau indirect conţinutul contractului.

2.2 Examinarea diferenţelor actuale reţinute între răspunderea

contractuală şi delictuală în lumina fundamentului distincţiei

Anumite distincţii dintre cele două tipuri de răspunderi sunt justificate şi

merită să fie reţinute.

a) Definiţia faptei pentru care trebuie să se răspundă

Relativ la fapta care antrenează angajarea răspunderii, distincţia între cele
două tipuri de responsabilităţi nu poate fi negată. Utilitatea contractului constă
de fapt în a crea între părţi anumite obligaţii pe care legea nu le prevede. Or,
această specificitate a raporturilor contractuale ar fi complet abolită dacă s-ar
substitui obligaţiile contractuale personalizate cu obligaţii generale care există în
raporturile vizate de normele privind răspunderea delictuală (art. 1382 şi urm. C.
civ. francez, art. 998 şi urm. C. civ. rom). Aserţiunea se verifică relativ uşor în
ceea ce priveşte răspunderea pentru fapta proprie deoarece prin contract se pot
impune debitorului doar obligaţii de care creditorul nu s-ar putea prevala la
rândul său dacă convenţia nu s-ar fi încheiat. Deoarece majoritatea contractelor
prevăd obţinerea unui rezultat determinat, nu se ataşază articolului 1382 C. civ.
francez (art. 998 C. civ. român) decât o obligaţie generală de prudenţă şi
11
G. Viney, op. cit., p. 427.

354
diligenţă. În ceea ce priveşte răspunderea pentru fapta altuia, specificitatea sa în
materie contractuală este relevată prin posibilitatea debitorului de a refuza, dacă
nu există consimţământul creditorului, sarcina executării obligaţiilor sale faţă de
o terţă persoană. Aplicarea între contractanţi doar a dispoziţiilor art. 1384 C. civ.
fr. (art. 1000 C. civ. român) ar duce la o depreciere şi la o deformare a
contractului. Relativ la răspunderea pentru lucruri, dacă introducerea unui
principiu analog celui pe care jurisprudenţa l-a creat pornind de la art. 1384,
alin. 1, C. civ. francez (art. 1000, al. 1, C. civ. român) este posibil şi chiar de
dorit în privinţa prejudiciilor aduse siguranţei persoanei şi bunurilor creditorului
cauzate de lucrurile de care debitorul se serveşte în executarea contractului sau
pe care le predă în vederea executării contractului, în schimb ar fi contestabil un
atare principiu pentru prejudiciile provocate prin lipsa utilităţii bunului (non-
conformitate în sens strict), deoarece o regulă atât de generală ar steriliza
convenţiile părţilor care, într-un regim de libertate contractuală, trebuie
respectate în măsura în care nu încalcă ordinea publică.
Chiar dacă se constată evoluţii comune şi apropieri frapante între cauzele de
răspundere contractuală şi cele de răspundere delictuală, precum şi apariţia de
regimuri speciale ce transcend distincţia între cele două branşe de răspundere, nu
se poate pune problema suprimării specificităţii noţiunii de fapt generator al
răspunderii contractuale deoarece aprecierea neexecutării contractului doar cu
referire la art. 1382 C. civ. francez (art. 998 C. civ. rom.) şi următoarele ar
primejdui chiar conţinutul convenţiei şi ar contraveni, în consecinţă, principiului
forţei obligatorii a contractului edictat de art. 1134 C. civ. francez (art. 969 C.
civ. român).

b) Efectele răspunderii
În materie contractuală există, în caz de neexecutare a obligaţiilor
contractuale, sancţiuni specifice: rezoluţiunea, excepţia de neexecutare a
contractului, revizuirea judiciară a contractului – sancţiuni ce nu au
corespondent în materie delictuală. Ataşând aceste sancţiuni răspunderii
contractuale (deşi nu aceasta este opinia admisă tradiţional în Franţa)12, aceste
sancţiuni marchează o originalitatea certă şi ireductibilă a regimului contractual
prin raportare la regimul delictual. În schimb, pe terenul reparării prejudiciilor,
majoritatea diferenţelor care au fost la un moment dat admise sau propuse sunt
contestate şi tind să fie eliminate. Totuşi subzistă două diferenţe care sunt
tradiţional ataşate de art. 1150 C. civ. francez (art. 1085 C. civ. român): este
vorba de repararea prejudiciilor imprevizibile care este admisă în materie
delictuală, dar nu şi în materie contractuală, exceptând dolul sau culpa gravă.
Cea de-a doua diferenţă vizează clauzele care fixează întinderea sau modalităţile
de reparare a prejudiciilor a căror validitate este recunoscută de majoritatea
doctrinei în domeniul contractual, nu însă şi în cel delictual.
12
A se vedea D. Tallon, „L’inexecution du contract: pour une autre presentation”,
R.T.D. civ. 2/1994, p. 223.

355
 A priori aceste două diferenţe se justifică prin dorinţa de a proteja voinţa
contractanţilor şi, în consecinţă, contractul însuşi, deoarece prejudiciile
imprevizibile sunt prin definiţie acelea pe care debitorul nu le poate prevedea şi
pe care nu s-a angajat să le repare în caz de neexecutare. În ceea ce priveşte
clauzele privind efectele răspunderii, acestea fac parte din contractul însuşi,
respectarea lor fiind impusă de art. 1134 C. civ. francez (art. 969 C. civ. român),
text ce nu are corespondent în materie delictuală.
Totuşi, se poate uşor observa că autonomia regimului răspunderii contractuale
în aceste două situaţii este mai puţin evidentă decât pare la prima vedere. Fără
îndoială, se poate explica excluderea reparării prejudiciilor imprevizibile în
materie contractuală prin dorinţa de a nu dejuca previziunile legitime ale
contractanţilor, dar nu este mai puţin sigur că, dacă această regulă n-ar exista,
forţa obligatorie a contractului n-ar fi la fel de bine asigurată. De altfel, sub
influenţa criticilor doctrinare, jurisprudenţa a minimalizat importanţa acestei
dispoziţii, dorindu-i mai degrabă dispariţia.
Pe de altă parte, având în vedere clauzele ce fixează întinderea sau
modalităţile de reparare a prejudiciilor (clauzele penale), dacă respectarea lor
este impusă de art. 1134 C. civ. francez (art. 969 C. civ. român) în măsura în
care nu încalcă ordinea publică, nu există niciun impediment a priori pentru care
acest principiu să nu se aplice în orice domeniu al răspunderii civile. Ar fi
arbitrară considerarea faptului că regula reparării integrale a pagubelor este de
ordine publică atunci când sancţionează neîndeplinirea unei obligaţii
extracontractuale şi vizează un interes privat atunci când intervine ca urmare a
neîndeplinirii unor obligaţii contractuale având în vedere că importante lucrări
de specialitate au relevat existenţa unei ordini publice contractuale, fenomen în
plină dezvoltare13. Este cât se poate de normal ca, clauzele privind efectele
răspunderii să vizeze în cele mai multe situaţii răspunderea contractuală
deoarece contractanţii pot să convină în avans asupra efectelor pe care legea le
ataşază în mod normal neexecutării convenţiei, în timp ce această condiţie este
foarte rar îndeplinită între parteneri în eventualitatea unei acţiuni în răspundere
delictuală. Se poate constata că, cel puţin în situaţia clauzelor elizive, acestea
periclitează principiul forţei obligatorii a contractului, astfel încât unii doctrinari
le privesc cu foarte mare circumspecţie14. În schimb, în materie delictuală pare
excesiv de a nu permite niciodată cea mai mică modificare pe cale convenţională
a aşa-zisului principiu al reparării integrale a prejudiciului.
Grija de a proteja contractul, care pare să constituie singura explicaţie
raţională a particularismului răspunderii contractuale, nu justifică nicio diferenţă
de principiu faţă de răspunderea delictuală în ceea ce priveşte întinderea
obligaţiei de reparare a prejudiciului.
13
G. Ripert, L’ordre public et la liberté contractuelle, Mélanges Geny, t. II, p. 347 şi
urm.; R. Savantier, „L’ordre public economique”, Le Dalloz, 1965, chronique, p. 37,
apud G. Viney, op. cit., p. 430.
14
G. Viney, op. cit., p. 431.

356
 c) Angajarea răspunderii
Punerea în întârziere pentru a solicita daune-interese moratorii nu justifică
regimuri juridice diferite pentru răspunderea contractuală şi cea delictuală.
În ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de legi în timp şi spaţiu, în dreptul
internaţional privat răspunderea contractuală este cârmuită în principal de lex
voluntatis, adică de legea pe care părţile au convenit să o supună contractului15.
Originalitatea principiului în materie contractuală pare efectiv inspirată de
dorinţa de a asigura la maxim respectarea contractului. Răspunderea delictuală
este supusă legii statului unde are loc faptul ilicit16.
Cu siguranţă nu se pot nega anumite diferenţe între regimul contractual şi cel
delictual, în principal în ceea ce priveşte fapta generatoare de răspundere, dar şi
în privinţa unor puncte secundare precum regulile de soluţionare a conflictelor
de legi în timp şi spaţiu. Totuşi, în multe privinţe, regimul răspunderii
contractuale poate fi apropiat de cel al răspunderii delictuale fără să se
pericliteze în niciun mod norma privată. Or, în măsura în care această apropiere
este posibilă, ea nu este doar dezirabilă, ci chiar necesară, deoarece existenţa
unor diferenţieri nejustificate conduce la inegalităţi între victime. Pe de altă
parte, existenţa acestor diferenţieri ar incita justiţiabilii să caute să apeleze la
acel regim de răspundere care li se pare mai favorabil.

3. Studiu critic asupra frontierelor actuale între răspunderea

contractuală şi delictuală

Deşi principiile ce departajează răspunderea contractuală de cea delictuală au

fost stabilite de mult timp în literatura de specialitate, instanţele întâmpină încă
dificultăţi care vizează chestiunea de a şti ce regim de răspundere i se aplică unei
anumite situaţii.

15
A se vedea art. 73, Legea 105/1992, „Contractul este supus legii alese prin
consens de părţi” şi art. 80 al aceleiaşi legi, „Legea aplicabilă fondului contractului,
potrivit art. 73-79 se aplică îndeosebi... (c) consecinţelor neexecutării totale sau
parţiale a acestor obligaţii, precum şi evaluării prejudiciului pe care l-a cauzat”.
16
Art. 107 din Legea 105/1992 prevede „Legea statului unde are loc un fapt juridic
stabileşte dacă aceasta constituie un act ilicit şi-l cârmuieşte îndeosebi în ce priveşte:
a) capacitatea delictuală;
b) condiţiile şi întinderea răspunderii;
c) cauzele de limitare sau exonerare de răspundere şi de împărţire a
răspunderii între autor şi victimă;
d) răspunderea comitentului pentru fapta prepusului;
e) natura daunelor ce pot da loc la reparaţie;
f) modalităţile şi întinderea reparaţiei;
g) transmisibilitatea dreptului de reparaţie;
h) persoanele îndreptăţite să obţină reparaţia pentru prejudiciul suferit”.

357
 3.1 Imprecizia criteriilor de delimitare

Pentru angajarea răspunderii contractuale este necesar ca prejudiciul pe care

debitorul îl invocă să rezulte din neexecutarea unei obligaţii născute din
contract. Or, se ştie că nici noţiunea de contract, nici cea de obligaţie născută din
contract nu sunt lipsite de incertitudine. Dar ceea ce pare mai grav este că
rezultatul acestei cazuistici este adesea deconcertant.
Paul Esmein, într-o scurtă cronică publicată în 1956, a evocat această
problemă17. Luând exemplul unei banale căderi de pe o scară, autorul a arătat că,
după cum victima este un locatar, un membru al familiei acestuia sau un străin,
răspunderea proprietarului este calificată contractuală sau delictuală şi, plecând
de la acest fapt, şansele de indemnizare a victimei riscă să fie radical modificate
deoarece obligaţia contractuală de securitate este considerată într-o opinie o
obligaţie de mijloace a cărei neexecutare presupune proba unei imprudenţe sau
neglijenţe, în timp ce, pe terenul răspunderii delictuale, aplicarea art. 1384, al. 1,
C. civ. francez (art. 1000, al. 1, C. civ. român) permite înlăturarea acestei
exigenţe. Autorul citat îşi exprimă dubiile asupra unor asemenea soluţii,
considerând că este inacceptabil de a-l face pe proprietar responsabil pe temeiuri
diferite faţă de locatar şi terţi. Proprietarul trebuie să întreţină scara în bună stare
faţă de toţi cei care sunt susceptibili de a o utiliza.
Căderii de pe scară i se poate adăuga alunecarea pe o coajă de banană,
accidente intervenite cu ocazia unui serviciu benevol, situaţii în care este posibil
ca două accidente intervenite în condiţii materiale identice şi antrenând aceleaşi
consecinţe pentru victimă să fie, pornind de la aplicarea distincţiei între
răspunderea contractuală şi cea delictuală, supuse unor regimuri juridice total
diferite şi una din victime poate fi indemnizată total, în timp ce cealaltă deloc18.
Pentru a remedia asemenea anomalii este necesară recurgerea la o concepţie
mai fermă şi mai strictă a noţiunii de contract şi a obiectului contractului,
datorită dezvoltării obligaţiilor de securitate, de informare, de consiliere. Or,
dacă este salutabil faptul că jurisprudenţa pe bună dreptate a pus accentul pe
prudenţa pe care debitorii trebuie să o manifeste mereu în executarea prestaţiilor
pe care le oferă clienţilor lor în scopul de a evita accidente corporale sau
materiale, este cât se poate de sigur că există, în majoritatea cazurilor, o
obligaţie generală ce decurge nu dintr-un anume contract, ci din exerciţiul unei
activităţi ce-i expune pe terţi la anumite riscuri. Altfel spus, aceste obligaţii nu

17
P. Esmein, „La chute dans l’escalier”, JCP, 1956. I. 1321.
18
Dacă nefericita alunecare pe o coajă de banană se produce într-un magazin,
victima trebuie să acţioneze pe terenul răspunderii delictuale deoarece proprietarul
magazinului nu are nici o obligaţie contractuală de securitate în privinţa eventualilor
clienţi. Dar dacă alunecarea se produce pe culoarele unui hotel sau într-o cafenea,
proprietarii sunt consideraţi ca fiind ţinuţi de această obligaţie contractuală de
securitate.

358
sunt total străine de contract deoarece se manifestă adesea cu ocazia executării
unui contract, dar la fel de bine pot fi independente de orice contract, exprimând
reguli generale de comportament19. Astfel, pare logic a admite că victima, atunci
când îşi întemeiază acţiunea pe neexecutarea unei asemenea obligaţii, nu este
obligată să se plaseze pe teren contractual, având posibilitatea de a alege regimul
delictual.

a) Extensia regimului delictual sau înlăturarea regulii non-cumulului în cazul

neexecutării obligaţiilor detaşabile de contract.
În acţiunile în răspundere fundamentate pe lipsa uneia dintre aceste obligaţii
accesorii (obligaţia de securitate, de informare, de consiliere) care pot fi ataşate
contractului, dar a căror origine este exterioară contractului şi astfel detaşabile
de contract, regula non-cumulului poate fi înlăturată dacă reclamantul alege să
se plaseze pe teren delictual.
De altfel, în cazul atentării la securitatea corporală, aplicarea regimului
delictual a fost propusă de mai mult timp20. Această soluţie are avantajul de a
evita inegalităţile de tratament între victimele aceluiaşi accident corporal
intervenit în cursul executării contractului. Aceste inegalităţi sunt foarte
frecvente: din moment ce se consideră că din contractul cu ocazia căruia se
produce accidentul decurge o obligaţie de mijloace de securitate, contractantul
victimă este obligat să probeze culpa debitorului acestei obligaţii, în timp ce
terţul necontractant poate invoca pentru aceeaşi situaţie răspunderea pentru
prejudicii cauzate de lucruri (art. 1000, al. 1, parte finală, C. civ. român), fiind
dispensat de această probă. Evident există un caz de inegalitate şocantă. Pentru a
ajunge la o situaţie echitabilă, s-ar putea impune aplicarea regimului delictual în
caz de daune corporale.
Dar am ajunge la aceeaşi soluţie dacă am admite, după cum preconizează
anumiţi autori precum V.Y. Lambert-Faivre21, că obligaţia de securitate este
întotdeauna o obligaţie de rezultat şi că această calificare se aplică nu doar în
cadrul contractului, ci şi în afara sferei contractuale.
O altă soluţie ar consta în a recunoaşte victimei un drept de opţiune între
regimul contractual şi cel delictual. Această metodă ar avea avantajul de a nu se
limita la cazurile de atentare la securitatea persoanei, ci ar putea fi generalizată
la ansamblul ipotezelor de neîndeplinire a unei norme generale de comportament

19
G. Viney, op. cit., p. 436.
20
Ceea ce numim răspundere contractuală ar trebui conceput ca ceva foarte limitat,
vizând obligaţia de a procura creditorului echivalentul interesului pecuniar pe care-l
aşteaptă şi pretinde în virtutea contractului. Ar fi artificial a include aici braţele lovite
şi moartea oamenilor; tragediile sunt de competenţa art. 1382 şi următoarele C. civ.
francez (art. 998 şi urm. C. civ. rom.), adică vizează răspunderea delictuală. A se
vedea G. Viney, op. cit., p. 436, nota 62.
21
A se vedea V.Y. Lambert-Faivre, „Fondement et régime de l’obligation de
securité”, Le Dalloz, 1994, chronique, p. 81.

359
ataşată ocazional contractului, cum ar fi de exemplu lipsa informării contra
pericolelor cauzate de un produs sau un serviciu.

b) Prudenţă în relevarea obligaţiilor detaşabile de contract

Curtea de Casaţie franceză a decis, în câteva speţe, să aplice regimul
răspunderii contractuale acţiunii intentate contra antreprenorului de către
beneficiar, al cărui bun situat în apropierea şantierului a fost avariat în urma
lucrărilor, casaţia franceză admiţând implicit că contractul de antrepriză
comportă în sarcina antreprenorului o obligaţie de securitate privind bunurile
contractantului22. Or, această interpretare nu pare deloc realistă. Un asemenea
prejudiciu este exterior contractului şi repararea lui trebuie cerută pe teren
delictual.

3.2 Situaţia terţilor ce invocă neexecutarea obligaţiei contractuale

a) Ambiguitatea poziţiei terţilor

Există o tendinţă jurisprudenţială favorabilă extinderii angajării răspunderii
delictuale a debitorului şi în privinţa terţilor lezaţi prin neexecutarea lato sensu a
obligaţiilor contractuale. Dacă acţiunea creditorului este contractuală, cea a
terţilor este integral supusă regimului delictual. Terţii pot, eventual, să se
prevaleze de principiul răspunderii obiective pentru lucruri prevăzute de art.
1000, alin. 1, parte finală, C. civ. român, chiar dacă creditorul nu ar putea face
acest lucru. De asemenea, terţilor nu le sunt opozabile clauzele restrictive de
răspundere sau clauzele penale. Terţii pot cere repararea prejudiciilor
imprevizibile, în timp ce creditorul obligaţiei contractuale nu are acest drept
conform art. 1085 C. civ. român. Analizând situaţiile în care un terţ poate fi
îndreptăţit să invoce neexecutarea contractului la care este parte, mai ales în
grupurile de contract, mai mulţi autori au observat deficienţele acţiunii
delictuale relativ la o situaţie contractuală, dejucând previziunile legitime ale
părţilor şi distrugând echilibrul prestaţiilor. Aceste critici sunt binevenite,
evoluţia actuală a relaţiilor contractuale fiind din ce în ce mai încâlcită. De
altfel, evoluţia jurisprudenţială începând cu anii 1980 în materia „grupurilor de
contracte” dovedeşte că Curtea de Casaţie franceză a simţit necesitatea de a ţine
cont de aceste critici23. Totuşi, s-a demonstrat că soluţia asimilării totale a
terţului beneficiar al obligaţiei contractuale contractantului este periculoasă.
Această soluţie ar duce, prin aplicarea brutală a regulii non-cumulului la
inechităţi vis-a-vis de terţi, cărora le-ar fi opozabile clauzele de nerăspundere
faţă de care nu ar avea niciun mijloc de apărare. De aceea, tendinţa extinderii

22
A se vedea Cass. Civ. 3e, 9 oct. 1991, observation P. Jourdain, RTD civ. 1992, p.
107; Cass Civ. 2e, 26 mai 1992, observ. P. Jourdain, RTD civ. 1992, p. 766.
23
A se vedea G. Viney, op. cit., p. 438.

360
răspunderii contractuale în grupurile de contracte a fost frânată de Ansamblul
plenar al Curţii de Casaţie în 1991.

b) Necesitatea de a aplica terţilor beneficiari ai prestaţiei contractuale un

statut intermediar între cel de contractant şi cel de terţ pur şi simplu.
În situaţia în care acţiunea terţilor este fundamentată pe un fapt detaşabil de
contract susceptibil de a antrena răspunderea delictuală a debitorului, acţiunea în
răspundere civilă delictuală nu este surprinzătoare, ci chiar dezirabilă. Mai mult,
reclamantul-victimă poate opta între acţiunea contractuală şi acţiunea delictuală.
Atunci când terţul victimă îşi fundamentează cererea de reparare a
prejudiciului doar pe nerespectarea contractului, este normal şi necesar să i se
impună respectarea contractului. Totuşi, atunci când contractul conţine clauze ce
exclud sau restrâng răspunderea24, acestea nu-i pot fi opozabile terţului fără
consimţământul său. Astfel, pe bună dreptate, camera comercială a Curţii de
Casaţie a decis că aceste clauze nu pot fi opozabile terţilor beneficiari ce
acţionează pe teren contractual, din moment ce nu le-au acceptat25. Această
poziţie a Casaţiei comerciale este preferabilă poziţiei celei de-a treia camere
civile care a admis, în schimb, opozabilitatea de plin drept a acestor clauze
terţilor care ar beneficia de o acţiune directă contractuală, cu motivarea că
această acţiune le-ar fi fost transmisă cu titlu accesoriu de către creditorul iniţial.
În ceea ce priveşte prima cameră civilă, aceasta pare oscilantă în această
privinţă26.
Terţii beneficiari ai prestaţiei neexecutate nu pot fi asimilaţi nici terţilor pur şi
simpli, nici contractanţilor. Ambiguitatea poziţiei terţilor reclamă un statut
intermediar ce pune problema monolithismului regulilor privind cele două tipuri
de răspunderi tradiţional opuse.

3.3 Puterea judecătorului în aplicarea distincţiei. Supleţe şi pragmatism

în utilizarea regulii non-cumulului

Oricât de bine s-ar încerca sistematizarea distincţiei între răspunderea

contractuală şi cea delictuală, vor exista mereu dificultăţi de calificare astfel
încât rolul judecătorului rămâne foarte important. Astfel, judecătorii pot corecta
eventualele erori comise de o parte şi exploatate de cealaltă.
Atunci când se constată că o cerere de chemare în judecată a fost greşit
fundamentată pe principiile răspunderii delictuale, deşi în speţă se relevă
domeniul contractual, judecătorul nu aplică automat regula non-cumulului
pentru a nu soluţiona cererea, ci doar după ce verifică dacă în speţă aplicarea

24
În dreptul francez pot exista şi clauze atributive de competenţă.
25
Cass com. 26 mai 1992, JCP, 1994, IV, 2580, apud G. Viney, op. cit., p. 439.
26
În favoarea inopozabilităţii Civ. 1re, 9 dec. 1986. În favoarea opozabilităţii Civ. 1re,
27 ian. 1993, apud G. Viney, op. cit., p. 440.

361
regulilor delictuale sunt susceptibile să prejudicieze efectiv contractul. Se ajunge
ca regulile răspunderii delictuale şi cele ale răspunderii contractuale să fie
echivalente în privinţa problemei puse în litigiu şi ca aplicarea unuia sau altuia
dintre cele două regimuri de răspundere să fie indiferentă pentru soluţionarea
litigiului. De exemplu, dacă debitorul unei obligaţii contractuale de rezultat este
sancţionat din eroare pe teren delictual, dar dacă regulile contractuale sunt
susceptibile să justifice o atare soluţie, nu există nici motiv pentru ca aceasta să
fie cenzurată.
Înainte de a respinge o cerere sau de a desfiinţa o hotărâre deja pronunţată,
fundamentată pe principiile răspunderii delictuale, judecătorii trebuie să verifice
întotdeauna dacă aplicarea regulilor delictuale lezează efectiv contractul.
Anumite hotărâri se raliază acestei interpretări suple27.
Atunci când se constată că fundamentul ales pentru promovarea acţiunii este
inadecvat, judecătorul nu ar trebui să se mulţumească să declare această cerere
inadmisibilă ci, ascultând părţile, să recalifice corect faptele şi să statueze ce
texte legale sunt efectiv aplicabile. Atitudinea neutralistă sugerată de anumiţi
autori riscă de fapt să permită uneia din părţi să se prevaleze de distincţia dintre
cele două tipuri de răspundere în scopuri pur dilatorii, chiar dacă judecătorul
dispune de suficiente elemente pentru a tranşa litigiul28.
În aplicarea distincţiei dintre răspunderea contractuală şi răspunderea
delictuală, judecătorul trebuie să dea dovadă de un anumit oportunism.
Judecătorului îi revine obligaţia de a lua toate precauţiile pentru a evita ca
principiile juridice să nu fie utilizate abuziv de una din părţi în scopul de a eluda
sau amâna soluţia impusă de normele obiective. Respectarea şi recurgerea la
anumite clasificări, oricât de justificate ar fi acestea, nu trebuie niciodată să
obstaculeze îndeplinirea misiunii judecătorului ce constă în a face dreptate
justiţiabililor, adică, atunci când instanţa este sesizată cu o acţiune în răspundere
civilă, judecătorul să examineze drepturile victimei şi obligaţiile autorului
prejudiciului29.

4. Studiu critic asupra locului ocupat de distincţia între răspunderea

contractuală şi delictuală

4.1 Critica caracterului summa divisio al distincţiei

Doctrina clasică a prezentat în unanimitate distincţia între răspunderea

contractuală şi cea delictuală ca şi summa divisio al răspunderii civilă, ca şi o
clasificare aptă să acopere ansamblul ipotezelor ce pot angaja răspunderea
civilă. Astfel, s-a considerat mereu că orice acţiune în răspundere trebuie inclusă

27
Exempli gratia Civ. 1re, 4 ian. 1995, JCP, IV, 520, apud G. Viney, op. cit., p. 441.
28
G. Wiederkehr, „Droit de la défonse et procedure civile”, Le Dalloz, 1978, p. 36.
29
G. Viney, op. cit., p. 442.

362
într-una din cele două categorii tradiţional opuse, existenţa regimurilor
autonome sau mixte nefiind acceptată.
Influenţaţi de un puternic curent doctrinar, juriştii au supus toate situaţiile ce
ar antrena răspunderea civilă uneia sau alteia dintre calificări, chiar cu preţul
unor artificii evidente30.
Până nu demult, categoriei delictelor şi cvasidelictelor i s-a recunoscut vocaţia
generală, susceptibilă de a îngloba toate situaţiile non-contractuale. Autorul Jean
Huet31 a semnalat lărgirea abuzivă a conceptului de delict, propunând transferul
în bloc a tuturor situaţiilor pe care le consideră supuse eronat răspunderii
delictuale regimului răspunderii contractuale, dar sistemul propus prezintă
inconveniente aproape echivalente, însă inversate.
Pe de o parte, se constată că distincţia nu corespunde clasificării izvoarelor
obligaţiilor din Codul civil: contract, cvasicontract, delict, cvasidelict, lege32. Pe
de altă parte, se forţează distincţia dintre dispoziţiile art. 1382 – art 1386 C. civ.
francez (art. 998 – art. 1003 C. civ. român) pe de o parte şi art. 1146 – art. 1155
C. civ. francez (art. 1082 – art. 1088 C. civ. român) pe de altă parte, care sunt
departe de a fi radical incompatibile între ele.
Distincţia dualistă a răspunderii este departe de realitate, deoarece există
situaţii care nu pot fi incluse nici în sfera contractuală, nici în sfera delictuală.
De exemplu, s-a susţinut că repararea prejudiciilor cauzate de furnizorul unui
serviciu benevol cu ocazia gestului său dezinteresat nu se justifică nici prin
aplicarea normelor răspunderii contractuale, nici a celor privind răspunderea
delictuală, ci fundamentul juridic cel mai adecvat ar fi cel al cvasicontractului de
gestiune de afaceri33. O altă situaţie intermediară ce nu calchiază nici sfera
răspunderii contractuale, nici sfera răspunderii delictuale, este acţiunea terţilor
ce pretind repararea prejudiciului debitorului, fundamentându-şi acţiunea pe
neexecutarea unor obligaţii contractuale.

4.2 Situaţii în care distincţia pare inoportună

Crearea regimurilor mixte aplicabile acţiunilor în răspundere civilă exercitate

atât de contractanţi cât şi de terţi, pare inevitabilă în vastul domeniu al
răspunderii profesionale. În acest caz aplicarea riguroasă a distincţiei tradiţionale
antrenează anomalii foarte grave, ce ţin în special de faptul că neîndeplinirea
unei obligaţii incumbând profesionistului comportă consecinţe prejudiciabile

30
Ibidem, p. 443.
31
Jean Huet, Responsabilité contractuelle et responsabilité delictuelle (Essay de
delimitations entre les deux ordres de responsabilité), these, Paris, 1978.
32
A se vedea Liviu Pop, Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Lumina Lex,
Bucureşti, 1998, pag. 19.
33
R. Bout, „La convention dite «d’assistance»”, Etudes a P. Kayser, p. 157, apud G.
Viney, op. cit., p. 444.

363
ce-i vizează fie pe client, fie pe terţi (utilizatori ce nu sunt clienţi direcţi, victima
accidentului). Distincţia dintre răspunderea contractuală şi cea delictuală ar
justifica aplicarea faţă de terţi a unui regim juridic diferit de cel aplicabil co-
contractantului, deşi identitatea victimei depinde de hazard şi nu ar trebui să
influenţeze nici tratamentul sancţionator aplicat pârâtului, nici generozitatea
indemnizaţiei acordate persoanei lezate.
O exponată a inconvenientelor dualităţii regimurilor de răspundere aplicabile
profesioniştilor este răspunderea medicală. Jurisprudenţa admite caracterul
contractual al acordului dintre medic şi pacient şi, pe cale de consecinţă, tipul
responsabilităţii antrenate în situaţia în care medicul comite o faptă culpabilă cu
ocazia diagnosticului, tratamentului sau operaţiei34.
Victimele prin ricoşeu nu au o relaţie contractuală cu medicul, jurisprudenţa
nerecunoscându-le niciodată beneficiul unei stipulaţii tacite pentru altul ca şi în
cazul contractului de transport, acţiunea lor situându-se pe teren delictual. Există
şi alte activităţi care se situează în afara cadrului contractual, de exemplu în
situaţia în care medicul a fost determinat să acorde îngrijiri medicale de urgenţă
unui pacient aflat în stare de inconştienţă fără să obţină acordul lui sau al
familiei sau în situaţia în care medicul nu a fost nici ales, nici acceptat de
pacientul aflat în stare de inconştienţă, cum se întâmplă în cazul membrilor
echipei de intervenţie chirurgicală care sunt în general desemnaţi de
responsabilul operaţiei35.
Se pot evidenţia anomalii la fel de grave în alte domenii ale răspunderii
profesioniştilor. De exemplu, în cazul accidentelor corporale intervenite în
punctele de lucru ale profesioniştilor, regimul responsabilităţii este, prin
aplicarea distincţiei, influenţat de aprecierea judecătorului asupra existenţei
contractului încheiat între profesionist şi victimă, cât şi asupra existenţei
obligaţiei de securitatea ataşate contractului sau asupra faptului dacă acel
contract era sau nu în curs de executare în momentul în care se produce
paguba36. Se poate observa că niciuna din aceste circumstanţe nu au nicio
legătură nici cu comportamentul pârâtului, nici cu pretenţiile victimei.
Este dezirabil, şi în acelaşi timp necesar şi util, ca răspunderea antrenată ca
urmare a neexecutării obligaţiilor profesionale să fie în principiu supusă
aceluiaşi regim, indiferent dacă prejudiciul este cauzat direct co-contractantului
sau unui terţ37.

34
Cass. Civ., 20 mai 1936, Le Dalloz Periodique, 1936, I. 88.
35
G. Viney, op. cit., p. 446.
36
Civ. 2e, 8 nov. 1965, Le Dalloz, 1969, p. 650.
37
G. Viney, op. cit., p. 446.

364
 4.3 Neadaptarea regimului contractual şi al celui delictual la răspunderea
profesioniştilor

Se pune problema ce regim de răspundere ar trebui să urmeze răspunderea

profesioniştilor: cel contractual sau cel delictual? Alternativa cea mai potrivită
pare orientarea spre un regim autonom, deoarece nici normele de drept comun
privind răspunderea contractuală, nici cele privind răspunderea delictuală nu par
să fie adecvate acestui tip de răspundere.
Regimului de drept comun al răspunderii contractuale i se poate reproşa că nu
ţine cont de situaţia de inegalitate dintre profesionişti şi consumatorii de bunuri
şi servicii. Necesitatea de a proteja consumatorii de bunuri şi servicii în faţa
profesioniştilor a stat la baza orientării jurisprudenţei şi a legiuitorului spre
importante restricţii privind validitatea clauzelor de nerăspundere sau de limitare
a răspunderii38. Astfel, pare imposibil de a defini obligaţiile „profesionale” sub
egida libertăţii contractuale. Acest tip de obligaţii vizează interesul general,
evitându-se pe cât posibil influenţa „ordinii publice” ce-şi întinde tentaculele în
acest domeniu. Regimul răspunderii contractuale de drept comun pare mai puţin
compatibil cu statutul acestor obligaţii. Ceea ce nu înseamnă că răspunderea
delictuală ar fi mai compatibilă. De exemplu, răspunderea comitentului pentru
fapta prepusului este insuficientă, fiind necesar un principiu general de
răspundere pentru faptele personalului auxiliar şi al substitutorilor39.
De fapt, nimic nu impune subsumarea răspunderii profesioniştilor regimului
contractual sau celui delictual. Pentru a evita false dileme ce pot duce la
concluzii pripite, pare dezirabil un regim autonom adaptat diferitelor activităţi
ale profesioniştilor.

4.4 Tendinţa dreptului pozitiv de a estompa distincţia

Jurisprudenţa franceză este orientată actualmente în sensul estompării

distincţiei dintre răspunderea contractuală şi cea delictuală. S-a demonstrat că,
relativ la răspunderea notarială, jurisprudenţa, sub acoperirea unei orientări spre
răspundere delictuală, a elaborat de fapt un regim specific de răspundere
profesională. Un efort comparabil s-a remarcat în domeniul răspunderii
fabricanţilor şi vânzătorilor profesionişti40.
38
De exemplu clauzele limitând garanţia pentru vicii ascunse într-un contract de
vânzare încheiat între profesionişti au fost anulate în dreptul francez pe cale judiciară
şi această practică a instanţelor a fost consacrată prin texte legale. Tot în dreptul
francez, în materia contractului de transport există diferite dispoziţii legale mai mult
sau mai puţin prohibitive în privinţa restricţiilor convenţionale a răspunderii
transportatorilor. A se vedea G. Viney, op. cit., p. 448-449.
39
Este vorba de răspunderea avocaţilor pentru faptele colaboratorilor lor, de
răspunderea medicilor pentru faptele asistenţilor lor.
40
G. Viney, op. cit., p. 450.

365
 Se poate observa existenţa unei tendinţe actuale mult mai radicale în favoarea
regimurilor legale ce ignoră total distincţia dintre relaţiile contractuale şi cele
extracontractuale şi aplică acelaşi regim juridic tuturor victimelor. Este vorba în
special de Directiva 85/374/CE din 25 iulie 1985 cu privire la produsele
defectuoase41 ce a impus statelor UE adoptarea unui regim de răspundere a
fabricanţilor şi producătorilor cu privire la produsele defectuoase, regim
aplicabil tuturor victimelor, contractanţi sau terţi, din moment ce suportă
consecinţele lipsei de securitate a produselor. Încetul cu încetul, graţie
regimurilor specifice ce transcend distincţia dintre regimul contractual şi cel
delictual, există tendinţa de a anihila criteriul summa divisio al răspunderii
civile. Ar fi inutilă includerea tuturor cazurilor de răspundere civilă într-una din
cele două categorii, contractuală sau delictuală. Pot fi concepute şi alte regimuri
juridice de răspundere, fiind inoportun ca, pentru a respecta o simplă clasificare
abstractă şi pur teoretică neimpusă nici de texte legale, nici de jurisprudenţă, să
se sacrifice adevăratele interese în joc, ce constau în a repara prejudiciul şi a
preveni comportamentul antisocial.
Pentru ca această evoluţie să nu expună dreptul răspunderii civile unei
fragmentări excesive, ar fi oportună menţinerea unui regim de drept comun cât
de larg şi unitar posibil, ce să reducă diferenţele de principiu dintre răspunderea
delictuală şi contractuală la minimum, şi acest regim să nu admită derogări decât
dacă sunt impuse de specificitatea situaţiei sau activităţii ce antrenează
răspunderea civilă. În viitor, distincţia dintre răspunderea contractuală şi
delictuală îşi va pierde importanţa în favoarea altei distincţii ce tinde, din ce în
ce mai mult, să se afirme între dreptul general sau comun şi regimurile speciale
de răspundere civilă42.

41
Directiva a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 240/2004 privind
raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte,
publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 552 din 22/06/2004
42
Ibidem, p. 452.

366
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CONSIDERAŢII PRIVIND UNIFICAREA

DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

Călina Jugastru

Abstract: Considérations sur l’unification du droit international privé

L’unification du droit international privé a l’avantage d’offrir des solutions uniformes
pour les jurisdictions des pays différents, mais il faut tenir compte, le même temps,
du spécifique de chaque législation nationale.
Le premier pas dans ce processus est représenté par l’unification dans l’espace
européen, dont les instruments sont: la Conférence de droit international privé de la
Haye, la Cour de Justice des Communautés Européenne, le Conseil de l’Europe, la
Commission internationale d’état civile, les conventions internationales (Traité de
Amsterdam, Convention de Bruxelles sur la compétence et l’éxecution des décisions
en matière civile et commerciale (1968), la Convention de Rome sur les obligations
contractuelles – 1980) et les Réglements du Conseil de l’Europe.
L’unification régionale est réalisée aussi par le Code Bustamante et les
conventions adoptées par l’Union Nordique. Le Code de droit international privé
conçu dans la sixième réunion de l’Union Nordique réglemente les aspects
concernant la compétence en matière civile et commerciale, la loi personnelle –
comme lex causae pour la capacité de la personne phisique, lex loci contractus şi
lex executionis – pour la forme solennelle du contrat, la reconnaissance et
l’éxecution des décisions étrangères.

Unificarea dreptului internaţional privat. Terminologie, justificare

Având ca reper normele juridice, unificarea este un proces care conduce la

adoptarea unor norme identice, înglobate într-un drept comun unic. Unificarea
normativă nu se confundă cu uniformizarea – care are ca finalitate norme
juridice identice, dar cuprinse în sisteme legislative care aparţin unor state
diferite. Problema diferenţei se pune şi în relaţia unificare – armonizare
legislativă. Doctrina străină defineşte armonizarea1 ca fiind modalitatea prin care
normele juridice tind să se apropie de principiile de drept unanim acceptate, dar
există posibilitatea de a rămâne distincte de acestea. În aceeaşi ordine de idei, a

1
M. Delmas-Marty, Le phénomène de l’harmonisation : l’expérience contemporaine,
în Pensée juridique française et harmonisation européenne du droit, Société de
législation comparée, 2003, p. 39.

364
separării conceptuale, se impune şi distincţia unificării de coordonarea2
normelor juridice, înţeleasă ca proces de stabilire a relaţiilor, legăturilor
între normele de drept vizate, cu scopul realizării unui întreg coerent3.
Procesul de unificare a dreptului internaţional privat a apărut, de la bun
început, ca un fenomen care prezintă avantajul de a oferi soluţii uniforme,
fără a deosebi după jurisdicţia naţională investită cu soluţionarea litigiului
generat de raportul cu element de extraneitate. Normele materiale unificate,
incidente diferitelor materii, înlătură premisa apariţiei conflictului de legi în
spaţiu, iar diferenţa între normele de conflict naţionale devine, în aceste
condiţii, irelevantă4.
În acest context referinţele privesc procesul de unificare voluntară,
realizabilă prin intermediul convenţiilor, regulamentelor şi directivelor.
Spre deosebire de unificarea voluntară, unificarea spontană este considerată
opera doctrinarilor, consumatorilor şi a arbitrilor chemaţi să aplice dreptul5.
Apreciem că, în actuala conjunctură internaţională, unificarea dreptului
internaţional privat este mai mult decât o soluţie avantajoasă – este un
imperativ. Întrucât unificarea este o operă deloc facilă, ţinând seama de
specificul naţional şi, prin urmare, de diferenţele de reglementare din cadrul
fiecărui sistem legislativ, o modalitate realistă, cel puţin deocamdată, ca un
prim pas, rămâne unificarea regională.

Europenizarea dreptului internaţional privat – formă regională a

unificării

Consideraţii privind europenizarea dreptului privat

Conceptele de europenizare a dreptului, în general, şi europenizare a
dreptului privat, în special, acoperă realităţi care vor îngloba, în decursul
timpului, tot mai multe instituţii juridice. Europenizarea dreptului

2
Termenul „coordonare” (etimologic provine din cum-ordinare) este adesea utilizată
în scrierile de specialitate ca sinonim pentru „armonizare” sau „apropiere legislativă”.
În legătură cu relaţia coordonare – armonizare, a se vedea A. Jeammeaud,
Unification, uniformisation, harmonisation: de quoi s’agit-il ?, în Vers un code
européen de la consommation, Bruylant-Bruxelles, 1998, p. 35. Cu privire la definirea
coordonării şi limitele acesteia, S. Poillot-Peruzzetto, Réflexion sur les méthodes de
coordination/unification dans le cadre de l’évolution des ordres juridiques, la adresa
http://www.peruzzetto.eu/art/unifcoor.art.htm.
3
S. Poillot-Peruzzetto, La diversification des méthodes de coordination des normes
nationales, în Les Petites Affiches, nr.199/5.10.2004, p. 17.
4
D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaţional privat, Tratat elementar, vol.I,
Bucureşti, 1999, Editura Lumina Lex, p. 204.
5
S. Poillot-Peruzzetto, Réflexion sur les méthodes de coordination/unification dans le
cadre de l’évolution des ordres juridiques, locaţia Internet
http://www.peruzzetto.eu/art/unifcoor.art.htm

365
presupune „pe de o parte, inventarierea şi studiul trăsăturilor comune şi a
principiilor întâlnite în toate sistemele naţionale de drept din Europa (ius
commune) şi înlocuirea progresivă a normelor naţionale de drept cu cele
care emană de la Comunităţile Europene, pe de altă parte”6. Într-o viziune
extensivă, europenizarea include atât ius commune, cât şi izvoarele
supranaţionale ale Comunităţilor.
Literatura de specialitate a semnalat, de ani buni, necesitatea unificării, la
nivel european, a normelor aplicabile diferitelor instituţii ale dreptului
privat. Îndeosebi doctrina statelor vest-europene a promovat ideea unui
drept privat european (European Private Law), care să înglobeze ramurile
dreptului privat. Acesta este, de altfel, sensul în care se vorbeşte de Dreptul
european al familiei, Dreptul european al protecţiei copilului, Dreptul
delictual european, Dreptul contractual european7. După cum s-a subliniat,
o asemenea tendinţă trebuie încurajată, chiar dacă ea va conduce la
diminuarea rolului dreptului internaţional privat al statelor membre ale
Uniunii Europene. Sistemul conflictual al statelor membre îşi va păstra
importanţa în soluţionarea conflictelor de legi în raporturile juridice al căror
element străin face legătura cu state ce nu sunt membre ale Uniunii
Europene. Dacă actualmente dreptul internaţional privat „poate fi considerat
«internaţional» doar (sau mai ales) din punct de vedere al obiectului său –
relaţiile private care transced frontierele – în viitor el va putea fi considerat
într-o măsură tot mai mare internaţional şi din punct de vedere al izvoarelor
sale”8.

Unificarea europeană a dreptului internaţional privat

Necesitatea creării unui drept internaţional privat european este
consecinţa dinamismului relaţiilor private internaţionale. În ultimă instanţă,
unificarea sistemelor conflictuale, cel puţin la nivel european, este un factor
de asigurare a stabilităţii şi de evitare a disfuncţiilor care deseori apar „cu

6
D.A. Popescu, Itinerarii şi evoluţii în dreptul internaţional privat. Spre un drept
internaţional privat european, în Revista Română de Drept Privat, nr.1/2007, p. 234.
Autorul citează, în sensul menţionat lucrarea B. Von Hoffmann, The Europeanization
of Private International Law, în K. Boele-Woelki, M. Bogdan, B. Dutoit, B. Von
Hoffmann, (coord.), P. Kaye, W. Posch, F. Salerno, European Private International
Law, Nijmegen, Ars Aequi Libri, 1998, p. 15.
7
Pe larg, cu privire la unificarea normelor dreptului privat, D.A. Popescu, M. Harosa,
op.cit., p. 204-206. Pe bună dreptate s-a arătat că, făcându-se abstracţie de unele
norme din legislaţia europeană, nu se poate discuta de un drept privat european în
sensul unui drept privat european unic, ce să se substituie sistemelor naţionale de
drept. În exprimarea unui doctrinar străin (cu referire, de această dată, la dreptul
contractual european), un astfel de drept trebuie „mai întâi enunţat şi abia apoi se va
putea realiza” (H. Kötz, Europäisches Vertragrecht I, Tübingen, apud D.A. Popescu,
M. Harosa, op.cit., 1996, p. 205, nota 278).
8
D.A. Popescu, M. Harosa, op.cit., p. 206.

366
ocazia soluţionării conflictelor de legi în diferitele materii ale dreptului
privat, disfuncţii care conduc, de multe ori, la aplicarea altei legi decât cea
care a fost avută în vedere de către părţi în momentul naşterii raportului
juridic”9. Între efectele benefice ale unificării normelor conflictuale în
interiorul spaţiului european se numără soluţionarea, în mod unitar, a
conflictului de legi şi recunoaşterea de drept a hotărârilor pronunţate de
instanţele naţionale, cu consecinţa efectului executoriu direct şi imediat în
statele europene cu care face relaţia elementul extraneu, deci cu eliminarea
unor formalităţi prealabile care, altfel, ar fi trebuit îndeplinite10. Practic,
întreg circuitul privat internaţional va avea de câştigat, sub aspectul
securităţii şi fluidităţii.
Complementar efectelor benefice menţionate, doctrina a sesizat faptul că,
simultan cu procesul unificării, se va face simţită existenţa paralelă a
normelor conflictuale, în acele domenii în care statele au adoptat convenţii
internaţionale. „Mai exact spus, normele încorporate în sistemul de drept
intern al unei ţări, ca efect al ratificării convenţiei internaţionale, vor putea
fi «extinse» şi aplicate situaţiilor în care extraneitatea priveşte apartenenţa
naţională a unor subiecţi la state care nu sunt părţi sau care nu au ratificat
convenţia respectivă, deşi, din punct de vedere material, obiectul litigiului
se încadrează în domeniul de aplicare al convenţiei?”11. Evident, vor
suporta efectele convenţiei exclusiv resortisanţii statelor semnatare ale
acesteia.

Principalele instrumente ale unificării europene a dreptului

internaţional privat

Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga

Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga12 a fost creată sub influenţa
lui Mancini şi a lui T.M.C. Asser. S-a reunit pentru prima dată în 1893 şi
începând cu 1955 este organizaţie permanentă. Lucrează în sesiuni plenare care
au loc din patru în patru ani, pentru a adopta convenţii şi a decide asupra
viitoarelor sale lucrări. Textele convenţiilor sunt pregătite de comisii speciale şi
de grupuri de lucru, care se reunesc în şedinţe de mai multe ori pe an. Alte
comisii specializate au rolul de a supraveghea aplicarea convenţiilor şi de a
adopta recomandări, menite să uniformizeze interpretarea şi aplicarea
convenţiilor.

9
D.A. Popescu, op.cit., p. 230.
10
Ibidem, p. 231.
11
Ibidem, p. 236.
12
A se vedea pagina web a Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga:
http://www.hcch.net/index_fr.php?act=text.display&tid=26

367
 Exceptând primele două sesiuni, care nu au condus la rezultate notabile,
Conferinţa a adoptat, în baza unor studii aprofundate, numeroase convenţii în
diferite materii: procedură civilă, vânzarea mobilelor, obligaţia alimentară faţă
de copii, forma testamentelor, protecţia minorilor, adopţie, recunoaşterea şi
executarea hotărârilor străine, accidente de circulaţie, responsabilitatea pentru
bunuri, regimul matrimonial, celebrarea căsătoriei, trust ş.a. Numărul statelor
care ratifică aceste convenţii este în creştere13. Pe ordinea de zi a conferinţei se
găsesc probleme de drept internaţional privat ridicate de societatea
informaţională, în particular de comerţul electronic; conflictele de competenţă,
legea aplicabilă şi cooperarea judiciară şi administrativă în materia
responsabilităţii civile pentru daune cauzate mediului înconjurător; competenţa,
recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie succesorală; legea aplicabilă în
materia concurenţei neloiale.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

Cutea de Justiţie a Comunităţilor Europene are sediul la Luxemburg şi are
rolul de a interpreta tratatele. În hotărârea dată în speţa Costa (1964), Curtea a
statuat că dreptul comunitar primează faţă de legislaţiile naţionale (principiu pe
care Tratatul de la Roma nu l-a consacrat expres). În plus, art. 177 al Tratatului
creează un nou mijloc de asigurare a unităţii de interpretare a tratatelor. Instanţa
statului comunitar poate solicita Curţii pentru un litigiu pendinte interpretarea
textelor unui tratat internaţional. Decizia Curţii leagă instanţa şi are valoare erga
omnes pentru toate litigiile similare ulterioare.
Interpretarea obligatorie dată de Curte afectează, în parte, problemele ce ţin
de condiţia juridică a străinului în spaţiul comunitar, iar în parte, rezolvarea
raporturilor cu element străin în domeniul liberei circulaţii a produselor,
persoanelor, serviciilor şi capitalurilor14.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa generată de Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene, se apreciază că aceasta face parte din acquis-ul
comunitar, având un rol deosebit de important în dezvoltarea dreptului
comunitar. Se vorbeşte, în acest sens, de rolul pretorian al practicii Curţii15.

Consiliul Europei
Consiliul Europei are un rol redus în materia dreptului internaţional privat.
Sunt de menţionat totuşi Convenţia Europeană în domeniul informării asupra
dreptului străin din 7 iunie 1968 şi Protocolul adiţional din 15 martie 1978,

13
România a aderat la statutul Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat
prin Legea nr.25/1991.
14
B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat, Craiova, 2002, Editura Universitaria, p.
120.
15
B. Aurescu, Sistemul jurisdicţiilor internaţionale, Bucureşti, 2005, Editura All Beck,
p. 279.

368
precum şi Convenţia Europeană asupra imunităţii statelor din 16 noiembrie
1972, ambele convenţii fiind adoptate sub egida Consiliului Europei.

Comisia internaţională de stare civilă

Comisia a luat fiinţă în 1950 şi are ca preocupare elaborarea unor recomandări
şi convenţii în scopul armonizării legislaţiilor naţionale în materia stării civile.
Din punctul de vedere al dreptului internaţional privat, are relevanţă Convenţia
asupra dreptului aplicabil numelui şi Convenţia cu privire la recunoaşterea
copilului din afara căsătoriei din 14 septembrie 1961.

Tratatul de la Amsterdam (1997, intrat în vigoare în 1999)16

Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, potrivit Tratatului de
la Amsterdam, este posibilă şi pe calea unificării normelor conflictuale,
având în vedere art.61 şi art.65 al Tratatului. Textul celui de-al doilea
articol prevede că „măsurile din domeniul cooperării judiciare în materie
civilă cu incidenţă transfrontalieră, care vor trebui luate în conformitate cu
art.67 şi în măsura în care sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei
interne, vor urmări, printre altele:
• să amelioreze şi să simplifice: sistemul notificării transfrontaliere a
actelor judiciare şi extrajudiciare; recunoaşterea şi executarea
hotărârilor străine în materie civilă şi comercială, inclusiv a hotărârilor
extrajudiciare;
• să promoveze compatibilitatea regulilor aplicabile în statele membre
în materia conflictelor de legi sau de competenţă;
• să elimine obstacolele din calea bunei desfăşurări a procedurilor civile,
promovând, dacă este necesar, compatibilitatea regulilor de procedură
civilă aplicabile în statele membre”.
Legiuitorul comunitar nu a întârziat să uzeze de prevederile Tratatului în
scopul soluţionării conflictelor de legi. Astfel, a fost adoptată Convenţia de
la Roma, pentru materia obligaţiilor contractuale şi o serie de regulamente
cu relevanţă în domeniul conflictual. În aceeaşi ordine de idei, problematica
obligaţiilor născute extracontractual face şi obiectul discuţiilor asupra unui
proiect de regulament, cunoscut sub denumirea de Regulamentul Roma II.

16
Tratatul de la Amsterdam „se prezintă ca o revizuire a Tratatelor constitutive, deşi
acestea au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht. Acesta cuprinde 3 părţi şi
anume: modificări ale Tratatului UE; simplificarea Tratatelor; dispoziţii generale şi
finale. Acestora li se adaugă: Actul final, 13 Protocoale şi 58 de Declaraţii comune” –
A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,
2006, Editura Universul Juridic, p. 16.

369
Un alt proiect – Regulamentul Roma I – îşi propune să transforme
Convenţia de la Roma din 1980 în regulament european17.

Convenţia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 asupra competenţei şi

executării hotărârilor în materie civilă şi comercială18
Convenţia de la Bruxelles nu se aplică, potrivit art.1, stării şi capacităţii
persoanei, regimului matrimonial, testamentului şi succesiunii, falimentului,
concordatului şi altor asemenea proceduri, problemelor de securitate socială şi
arbitrajului.
Convenţia de la Lugano din 16 septembrie 1988 extinde mecanismul
Convenţiei de la Bruxelles în relaţiile dintre statele membre ale Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb.

Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale

(1980)
Prevederile Convenţiei de la Roma19 îşi găsesc aplicabilitatea în
rezolvarea conflictelor de legi generate de obligaţiile contractuale,
indiferent dacă sistemele de drept în discuţie aparţin unor state care sunt
membre sau unor ţări care nu sunt membre ale Uniunii Europene20. De
asemenea, convenţia se aplică soluţionării conflictului de legi în cazul unor
state delimitate în teritorii diferite, dacă legile aparţin aceluiaşi stat.
Din punctul de vedere al dreptului internaţional privat, convenţia conţine
norme uniforme, la care recurg statele contractante la care trimite elementul
de extraneitate21.
Aspecte guvernate de convenţie. Sub aspectul materiei care intră sub
incidenţa sa, Convenţia aduce explicaţii detaliate, începând cu modalitatea
de determinare a lex causae, până la aspectele reglementate şi aspectele
excluse de la reglementare. Părţile sunt libere să aleagă legea aplicabilă
contractului. Această soluţie este consacrată de Legea română de drept
internaţional privat (art.73), de legislaţiile altor state europene şi de alte
convenţii internaţionale (spre exemplu, Convenţia de la Geneva din 1961).

17
A se vedea Cartea verde (14 ianuarie 2003) cu privire la transformarea Convenţiei
de la Roma din 1980 în instrument comunitar şi cu privire la modernizarea acesteia,
la adresa http://extranet.senat.fr/ue/pac/E2191.html.
18
Convenţia (text actualizat) se regăseşte pe pagina web
http://www.peruzzetto.eu/texts/dip-conventionBruxelles1968.pdf.
19
Textul Convenţiei poate fi consultat, în versiune actualizată, la adresa
http://www.peruzzetto.eu/texts/dip-conventionrome.pdf.
20
Pentru dezvoltări privind dispoziţiile Convenţiei de la Roma din 1980, prin prisma
izvoarelor dreptului internaţional privat, a se vedea D.A. Popescu, M. Harosa, op.cit.,
p. 206-214.
21
Cu privire la aplicarea Convenţiei de la Roma din 1980 contractelor încheiate prin
mijloace electronice, a se vedea Th. Verbiest, Le nouveau droit du commerce
électronique, Bruxelles, 2005, Éditions Larcier, p. 190-202.

370
 În absenţa alegerii unei legi aplicabile contractului, acesta va fi cârmuit
de legea statului cu care prezintă cele mai strânse legături22. Criteriul
determinării celei mai strânse legături este acelaşi pe care l-a consacrat
LDIP – prestaţia caracteristică23: contractul este în cea mai strânsă legătură
cu legea ţării în care partea căreia îi revine prestaţia caracteristică are, la
data perfectării actului, reşedinţă obişnuită, respectiv administraţia centrală,
pentru persoane morale24. Încheierea actului juridic în contextul activităţii
profesionale a unuia dintre contractanţii, activează prezumţia că legăturile
cele mai strânse există în raport cu statul care găzduieşte fondul principal de
comerţ sau locul principal de afaceri. Contractele care privesc proprietatea
sau folosinţa bunurilor imobile prezintă cele mai strânse legături cu ţara în
care sunt situate imobilele.
Într-o enumerare succintă, alte norme conflictuale ale convenţiei se referă
la condiţiile de validitate şi condiţiile de formă ale contractului; subrogaţiei;
probaţiunii actului juridic25.
Aspecte excluse de la reglementare. Convenţia de la Roma din 1980 nu
se aplică: stării şi capacităţii persoanei fizice, cu precizarea că nu se va
aduce atingere, în acest mod, art.11 al convenţiei26; obligaţiilor contractuale
privind: testamentele şi succesiunile, testamentele; dreptului de proprietate
care decurge din regimul matrimonial, drepturilor şi obligaţiilor rezultate
din raporturile de familie, paternitate, căsătorie, afinitate, inclusiv obligaţia
de întreţinere faţă de copiii nelegitimi; obligaţiilor izvorâte din cambii,
bilete la ordin şi alte instrumente negociabile; convenţiilor de arbitraj şi de
alegere a forului, problemelor ridicate de societăţi comerciale, asociaţii şi
fundaţii (constituire, înregistrare, capacitate juridică, funcţionare, dizolvare,
răspunderea asociaţilor şi a organelor de conducere, reprezentarea persoanei
juridice în raporturile cu terţii); trusturile; probleme de procedură, inclusiv

22
Dacă una dintre părţile contractului poate fi separată de restul actului juridic şi
prezintă legături mai strânse cu un alt stat, în mod excepţional, i se va aplica legea
acestui din urmă stat.
23
Prezumţia este relativă. Dacă se face dovada că ansamblul prevederilor
contractuale determină o relaţie mai strânsă cu legea altui stat decât cel al prestaţiei
caracteristice, legea acelui stat se va aplica.
24
D.A. Popescu, M. Harosa, op.cit., p. 211.
25
Ibidem, p. 212.
26
Art.11 al convenţiei prevede că, în ipoteza unui contract încheiat între persoane
care se găsesc în aceeaşi ţară, persoana fizică ce ar avea capacitate conform legii
acestei ţări poate invoca propria incapacitate potrivit legii altui stat doar dacă
cocontractantul a cunoscut respectiva incapacitate la data perfectării actului ori dacă
necunoaşterea acestei împrejurări este datorată neglijenţei cocontractantului (a se
vedea D.A. Popescu, M. Harosa, op.cit., p. 208, nota 281).

371
probaţiunea; fără a aduce atingere art.1427; contractelor de asigurări, dacă
riscul se găseşte pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

Regulamentele Consiliului Europei28

Evocăm Regulamentele semnificative din punctul de vedere al dreptului
internaţional privat: Regulamentul Consiliului (CE) nr.1346/2000 cu privire
la procedurile de insolvenţă29; Regulamentul Consiliului (CE) nr.1348/2000
cu privire la notificarea între statele membre a actelor judiciare şi
extrajudiciare în materie civilă şi comercială; Regulamentul Consiliului
(CE) nr.44/2001 cu privire la competenţa judiciară, recunoaşterea şi
executarea deciziilor în materie civilă şi comercială30 (Regulamentul
Bruxelles I)31; Regulamentul Consiliului (CE) nr.1206/2001 privind
cooperarea între jurisdicţiile statelor membre în domeniul obţinerii de probe
în materie civilă şi comercială; Regulamentul Consiliului (CE)
nr.2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor
judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de
abrogare a Regulamentului nr.1347/200032; Regulamentul Consiliului (CE)

27
Potrivit art.14, legea care cârmuieşte contractul se aplică în măsura în care
determină prezumţiile legale sau stabileşte cui incumbă sarcina probei. În dovedirea
actelor juridice pot fi aduse orice mijloace de probă acceptate de legea forului ori de
către una din legile enumerate la art.9, conform căruia actul juridic este valabil, din
punctul de vedere al formei, dacă mijlocul de probă este susceptibil de a fi
administrat de judecătorul forului.
28
Cu privire la definirea regulamentului comunitar în doctrina străină, a se vedea L.
Cartou, J.-L. Clergerie, A. Gruber, P. Rambaud, L’Union Européenne, 3e édition,
Paris, 2000, Dalloz, nr. 213.
29
Pentru o discuţie pe baza acestui regulament, în raport cu cazul Eurofood, F. Jault-
Seseke, D. Robine, L’intérpretation du Règlement nº1346/2000 relatif aux
procédures d’insolvabilité, la fin des incertitudes?, în Revue critique de droit
international privé, nr.4/2006, p. 811-830.
30
Pentru un studiu privind procedurile de cooperare între autorităţile judiciare în
materie civilă şi comercială, a se vedea V. Onaca, Cooperarea judiciară în materie
civilă şi comercială – prezent şi perspective, în Revista de Drept Internaţional Privat
şi Drept Privat Comparat, 2006, p. 27-32.
31
Textul Regulamentului Consiliului (CE) nr.44/2001 din 22 decembrie 2000 privind
competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi
comercială poate fi consultat în Revista de Drept Internaţional Privat şi Drept Privat
Comparat, 2006, p. 777-805.
32
A se vedea textul Regulamentului Consiliului (CE) nr.2201/2003 şi Ghidul practic
pentru aplicarea noului Regulament Bruxelles II, în Revista de Drept Internaţional
Privat şi Drept Privat Comparat, 2006, p. 807-841 şi p. 843-880. Pentru o discuţie
amplă pe marginea Regulamentului 2201/2003, a se vedea B. Ancel, H. Muir Watt,
L’intérêt supérieur de l’enfant dans le concert des jurisdictions: le Règlement
Bruxelles II bis, în Revista de Drept Internaţional Privat şi Drept Privat Comparat,
2006, p. 103-130. Cu privire la Regulamentul 1347/2000 (în prezent abrogat), a se
vedea G. Gaudemet-Tallon, Le règlement nº1347/2000 du 29 mai 2000

372
nr.805/200433 privind crearea unui titlu executoriu european pentru
creanţele necontestate34.
Aceste regulamente35, alături de Convenţia de la Roma privind legea
aplicabilă obligaţiilor contractuale, pot fi consideraţi paşi esenţiali pe calea
unificării dreptului internaţional privat la nivel european. Regulamentele
Consiliului sunt instrumente privilegiate ale soluţionării conflictelor de legi
în interiorul Uniunii Europene36. Pe de o parte, ele reprezintă contribuţia
metodelor comunitare în rezolvarea dificultăţilor proprii ale dreptului
conflictual; totodată, utilizarea regulamentelor dă expresie unui anumit
progres spre simplificarea procesului internaţional şi spre o anume
previzibilitate a soluţiilor37. Pe de altă parte, recursul la metodele
comunitare38 nu poate naşte aşteptări sub aspectul gestionării depline,
complete a problemelor conflictuale, iar unificarea dreptului internaţional
privat este în măsură să confere circuitului privat internaţional securitatea
dorită.

«compétence, reconnaissance et exécution des décisions en matière matrimoniale,

en matière de responsabilitè parentale des enfants communs», în Journal du droit
international, 2001, p. 381 şi urm.; B. Sturlèse, Les nouvelles régles du droit
international privé européen du divorce. Règlement (C.E.) nº1347/2000 du conseil, în
Semaine Juridique, Edition générale, I, 2001, p. 292. Toţi autorii sunt citaţi după F.
Cadet, La gestion de l’internationalité par les méthodes communautaires: vers un
droit international privé européenne?, în Les Petites Affiches, nr.157/6.08.2004, p. 3.
33
A se vedea textul integral al regulamentului în Revista de Drept Internaţional Privat
şi Drept Privat Comparat, 2006, p. 881.904.
34
Regulamentele sunt citate după D.A. Popescu, Itinerarii şi evoluţii în dreptul
internaţional privat..., p. 236, nota 37. Cu privire la aplicarea regulamentelor în
arbitrajul internaţional, a se vedea I. Deleanu, L’arbitrage international dans le
contexte du Règlement (CE) nº1/2003 relatif à la mise en oeuvre des règles de
concurrence prévues aux articles 81 et 82 du traité, în Studia Universitatis Babeş-
Bolyai, nr.2/2005, p 27-33.
35
Între caracteristicile regulamentelor, ca instrumente juridice comunitare,
menţionăm aplicabilitatea generală (ceea ce presupune caracterul nedeterminat al
situaţiilor la care se aplică şi al efectelor produse, sub aspectul subiectelor de drept
cărora li se adresează), obligativitatea, în toate elementele pe care le conţin) şi
directa aplicabilitate în fiecare stat membru (O. Manolache, Drept comunitar, ediţia a
III-a, Bucureşti, 2001, Editura All Beck, p. 130-133).
36
F. Cadet, La gestion de l’internationalité par les méthodes communautaires..., p. 3.
37
Ibidem, p. 3.
38
Cu privire la internaţionalizarea surselor ramurii de drept studiate şi multiplicarea
numărului tratatelor semnate de Franţa, în perioada celor din urmă douăzeci de ani,
G. Bachelier, La norme internationale et le droit interne devant le juge administratif:
où sommes-nous?, în Revue critique de droit international privé, nr.1/2000, p. 1, p. 3.

373
 Alte forme regionale ale unificării

Codul Bustamante39
Uniunea panamericană s-a întrunit în cadrul a şase conferinţe, în perioada
1889-1928, cu scopul declarat al unificării dreptului internaţional privat40.
Cu prilejul celei de-a şasea conferinţe (Havana, 1928), un număr
semnificativ de state americane a adoptat Convenţia cu privire la dreptul
internaţional privat41, care dă efect unui Cod de drept internaţional privat,
alcătuit din 437 de articole42. Acest document, redactat de Antonio Sánchez
de Bustamente y Sirvén (de aici denumirea de Codul Bustamante)43 este
considerat cel mai important document legislativ panamerican în domeniul
dreptului internaţional privat.
Între aspectele semnificative reglementate de Codul Bustamante: regulile
de competenţă în materie civilă şi comercială; legea personală – ca lex
causae în materia capacităţii; lex loci contractus şi lex executionis – pentru
forma solemnă a contractului44; recunoaşterea şi executarea hotărârilor
străine.

Convenţiile adoptate de Uniunea Nordică

Uniunea nordică (Norvegia, Suedia, Finlanda, Irlanda, Danemarca) a adoptat
din 1931 până în 1943 cinci convenţii cu privire la conflictele de legi şi
conflictele de jurisdicţii. Elaborarea dreptului uniform de către statele nordice a
avut ca fundament, între altele, fondul de principii şi reglementări juridice care
„reprezintă o îmbinare între dreptul german şi cel englez, adaptat specificului
cultural, de tradiţii, obiceiuri al acestor state”45.

39
A se vedea O. Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept internaţional privat,
Bucureşti, 2002, Editura Rosetti, p. 45.
40
C. Delgado Barreto, M.A. Delgado Menéndez, C. Sánchez, Introducción al
Derecho Internacional Privado, vol.I, 2004, Lima, p. 108.
41
Convenţia a fost semnată de 15 de state şi a intrat în vigoare în 1928.
42
Cu privire la Codul Bustamante, a se vedea http://www.mpipriv-
hh.mpg.de/deutsch/Mitarbeiter/SamtlebenJuergen/Festschrift/06Dolinger.pdf
43
J. Samtleben, Derecho Internacional Privado en América Latina, Teoría y Práctica
del Códogo Bustamante, Buenos Aires, 1983, p. 56 şi urm.
44
D.P. Fernando Arroyo, La Codificatión del Derecho Internacional Privado en
América Latina, Madrid, 1993, p. 155 şi urm.
45
B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat..., p. 121. A se vedea şi B.M.C.
Predescu, Fundamentele normelor conflictuale, Bucureşti, 2001, p. 40.

374
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

SCURTE CONSIDERAŢII
REFERITOARE LA DREPTURILE PERSONALITĂŢII

Dana Elena Morar

Abstract: Brief considerations regarding the rights of personality

The rights of personality, initial creation of the doctrine and jurisprudence, have
encountered a strong development during the last decades , being legally sanctioned
in many legal systems.
Beyond the notion, the multiple classifications that the rights of personality may
acquire, this approach has as an aim the occurrence of the personality rights in
different law systems, as well as of the sanctions applicable in case of infringing
them.

Aşa cum relevă însăşi noţiunea − obiect al discuţiei − „drepturile

personalităţii“ sunt drepturile intim ataşate oricărei fiinţe umane tocmai în
considerarea calităţii de persoană, fiind câştigate chiar de la naştere.1
În doctrina spaniolă, drepturile personalităţii mai sunt denumite, în mod
frecvent şi „bunuri ale personalităţii“. În legătură cu acest aspect, s-a precizat că,
deşi unii autori folosesc cele două noţiuni ca fiind sinonime, ele trebuie totuşi
diferenţiate şi anume prin raportare la dihotomia drept subiectiv-obiect. În
esenţă, s-a afirmat că bunurile personalităţii constau în necesităţile inerente pe
care le are omul, în considerarea calităţii sale de persoană umană, în timp ce
drepturile personalităţii reprezintă instrumentele reglementate de către legiuitor
pentru ca persoana fizică să îşi satisfacă acele necesităţi sau interese subiective. 2
Chiar dacă sintagma „drepturile personalităţii” desemnează, în fond, aceleaşi
drepturi personale nepatrimoniale, ca de pildă, dreptul la propria imagine,
dreptul la propria voce, la demnitate, la viaţa privată, în diversele sisteme de
drept, apariţia şi dezvoltarea acestora nu stau sub semnul unei omogenităţi, după
cum se va vedea în cele ce urmează. Din motive obiective, analiza noastră nu
poate fi exhaustivă, drept pentru care, ne vom limita doar la a puncta câteva
aspecte ale evoluţiei drepturilor personalităţii în sistemul de drept francez,
german, englez, spaniol şi român.

1
O. Ungureanu, Dreptul la onoare şi dreptul la demnitate, în Pandectele Române nr.
2/2006, p. 119.
2
J.E. Bustos Pueche, Manual sobre bienes y derechos de la personalidad, Madrid,
1997, Dykinson , p. 24.

378
 În Franţa, protecţia vieţii private, deci implicit şi a drepturilor personalităţii, a
fost iniţial asigurată indirect, pe temeiul răspunderii civile delictuale; în situaţia
în care o persoană cauza altei persoane, cu intenţie sau din neglijenţă, un
prejudiciu, persoana răspunzătoare era obligată la repararea acestuia.3 Temeiul
de drept invocat în faţa instanţelor constă în art. 1382-1383 C.civ, echivalentul
art. 998-999 C.civ. român.
În 1970, prin Legea 70-643 din 17 iulie, Codul civil francez a fost modificat,
prin introducerea unui nou art. 9, conform căruia fiecare persoană are dreptul la
respectarea vieţii sale private, instanţele de judecată putând să limiteze sau să
facă să înceteze atingerile aduse vieţii private .4
În Germania, anterior reglementării unui drept general al personalităţii, Codul
civil german “Burgerliches Gesetzbuch” sau, pe scurt, B.G.B. nu prevedea nicio
dispoziţie legală care să privească responsabilitatea civilă, ca modalitate primară
de apărare a drepturilor personalităţii. Ca reacţie la această stare de fapt,
legiuitorul german a introdus în Codul civil german trei prevederi legislative de
ordin general în această materie, şi anume: art.823 I, 823 II şi 826.5
Art. 823 B.G.B. prevede, la alin. 1, că cel care aduce atingere, cu intenţie sau
din culpă, într-o manieră ilegală, vieţii, corpului, sănătăţii, libertăţii, proprietăţii
sau oricărui alt drept al unei persoane (Sonstiges Recht), are obligaţia să repare
acest prejudiciu.
În continuare, art. 823 II B.G.B. obligă persoana care a încălcat o prevedere
sau reglementare legală, destinată să protejeze interesele altei persoane, să
asigure repararea prejudiciului creat.
În fine, art. 826 B.G.B. instituie în sarcina persoanei responsabile de cauzarea
într-un mod intenţionat şi într-o manieră contrară bunelor moravuri, unui
prejudiciu altei persoane, obligaţia de a-l repara. În ceea ce priveşte sfera
noţiunii „bune moravuri”, s-a afirmat că încălcarea acestora urmează a fi
apreciată în concret, de la caz la caz, de către instanţele de judecată.6
Din analiza celor trei dispoziţii legale, se poate observa că, în timp ce art.
823 B.G.B. circumscrie sancţiunea reparării prejudiciului cauzat intenţionat sau
din culpă, în ipoteza specifică a încălcării drepturilor enumerate în cuprinsul său,
art. 826 sancţionează doar încălcările cauzate în mod intenţionat, fără a preciza
exact drepturile care pot fi obiect ale acestor încălcări.
Formularea cuprinsă în art. 823 B.G.B., oricare alt drept al persoanei,
(Sontiges Recht) a instituit necesitatea completării şi suplinirii acestei dispoziţii
legale. Ca urmare, după cel de-al doilea război mondial, în 1954, Curtea
Federală de Justiţie a Germaniei (Bundesgerichtshof, B.G.H.) a recunoscut, în

3
M. Decker, Aspects internes et internationaux de la protection de la vie privée en
droit français, allemande et anglais, p. 12 şi urm., thèse, disponibilă pe: http:www.u-
paris2.fr | html|recherche| thèses |.
4
www.legifrance.gouv.fr.
5
www.google.com.
6
M. Decker. op. cit., p. 55.

379
plan juridic, dreptul general al personalităţii7, iar în 1973, printr-o hotărâre din
14 februarie, Tribunalul Constituţional German a confirmat că, crearea unui
drept general al personalităţii prin B.G.H. este conformă legii fundamentale
germane8.
Art. 2 din Constituţia Germaniei stabileşte că fiecare are dreptul la libera
dezvoltare a personalităţii sale, atâta timp cât nu lezează drepturile altora şi nu
aduce atingere ordinii constituţionale şi bunelor moravuri.
Dacă dreptul general al personalităţii a fost dezvoltat iniţial de instanţa
supremă germană, precizarea structurii acestuia a fost ulterior opera instanţelor
de judecată şi doctrinei.
Drepturile personalităţii s-au dezvoltat, ca şi creaţie a legiuitorului, relativ
recent în Spania, începând cu anii ‘80.
În acest registru, merită menţionată Legea 1/1982, din 5 mai, referitoare la
protecţia, în planul dreptului civil, a dreptului persoanei la onoare, la intimitate
şi la propria imagine. Aceste drepturi ale personalităţii sunt totodată garantate şi
ocrotite şi de Constituţia spaniolă, care prevede, la art. 18.1, că dreptul persoanei
la onoare, la intimitate şi la propria imagine este garantat.
Pe plan internaţional, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948)
stabileşte, în cuprinsul art. 12, că nicio persoană nu va putea fi obiectul unei
imixtiuni arbitrare în familia sa, în viaţa sa privată, în domiciliul său sau în
corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, orice
persoană având dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau
atingeri.
Cum este şi firesc, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede în
celebrul art. 8, invocat atât de des ca şi temei legal în faţa Curţii Europene, că:
„orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale”.
Dacă legiuitorii altor ţări, europene sau nu, au vădit mai multă promptitudine
şi disponibilitate în a consacra aceste drepturi ale personalităţii − a căror
construcţie juridică a fost ajutată şi de contribuţia doctrinei şi jurisprudenţei −
situaţia este cu totul alta în cazul sistemului român de drept.
Anterior anului 1954, care a însemnat apariţia, din punct de vedere legislativ,
a Decretului nr. 31/1954, actele normative nu făceau referire la drepturile
personalităţii, însă cuprindeau unele dispoziţii aplicabile în situaţia în care o
persoană aducea atingere drepturilor unei alte persoane. Astfel, Codul Calimach
şi legiuirea Caragea dispuneau în legătură cu despăgubirile datorate de
persoanele care vătămau integritatea corporală a altor persoane.
Un moment important în parcurgerea traseului istoric al apariţiei şi dezvoltării
drepturilor personalităţii este intrarea în vigoare a Codului civil român, care

7
M. Decker, op. cit., p. 60.
8
Idem, p. 62.

380
făcea vorbire de prejudiciul care trebuie reparat, de către persoana care a cauzat
o vătămare bunurilor sau drepturilor altei persoane( art. 998-999).
Decretul nr. 31/1954 a consacrat expres drepturile personale patrimoniale,
identificând în mod indirect unele drepturi ale personalităţii, respectiv dreptul la
nume, la pseudonim, la onoare, la reputaţie, dreptul personal nepatrimonial de
autor şi de inventator, precum şi orice alt drept personal nepatrimonial. Tocmai
această sintagmă „orice alt drept personal nepatrimonial” permite completarea
Decretului cu alte drepturi asemănătoare (art. 54). Contribuţia indiscutabilă a
acestui text de lege, în pofida caracterului depăşit pe care îl are actualmente, a
fost consacrarea în plan legislativ a măsurilor care puteau fi dispuse de instanţă
pentru restabilirea dreptului atins. Faptul că decretul prevede repararea
prejudiciilor nepatrimoniale, suferite doar prin mijloace de natură
nepatrimonială, trebuie privit prin prisma orientării jurisprudenţiale de la acea
vreme, care nu permitea şi repararea prin echivalent bănesc.
După 1990, o serie de reglementări internaţionale care privesc drepturile
personalităţii, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, au fost integrate în dreptul constituţional român9, fapt care se
reflectă în prevederile constituţionale în materie: „autorităţile publice respectă şi
ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată” (art. 26 alin.1); „dreptul la viaţă, la
integritate fizică şi psihică a persoanei sunt garantate” (art. 28).
Chiar dacă, după cum s-a susţinut în doctrină, cadrul constituţional român este
cel care conturează instituţia drepturilor personalităţii, iar după 1990 au intrat în
vigoare şi alte acte normative care proteguiesc în mod distinct dreptul la viaţă
privată şi dreptul la imagine, ca de exemplu Legea nr. 504/2002 a
audiovizualului (art. 41), suntem de părere că este stringentă, de lege ferenda,
nevoia unei reglementări specifice a drepturilor personalităţii.
De altfel, proiectul viitorului Cod civil român prevede, în art.4510: „orice
persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la onoare
şi la reputaţie, la respectul vieţii sale familiale şi private”.
Atingerile aduse drepturilor personalităţii, inerente calităţii de persoană
umană, antrenează, în primul rând, prejudicii nepatrimoniale, însă pot avea şi
consecinţe patrimoniale.
În România, temeiul legal care poate fi invocat de către victimă pentru a
obţine repararea prejudiciului suferit, prin încălcarea unui drept al personalităţii,
este art. 998-999 C. civ., conform căruia „orice faptă a omului obligă pe acela
din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Este adevărat că textul legal amintit nu face nicio distincţie între faptele
cauzatoare de prejudicii, nu stabileşte modul de reparare a acestora şi nici nu
dispune asupra felului sau întinderii reparaţiei, însă acest lucru nu poate conduce
9
D. Cosma, Un nou drept în peisajul juridic românesc: dreptul la respectarea vieţii
private, în „Revista Română de Drepturile Omului”, nr. 1/1993, p. 17.
10
www.google.com

381
la concluzia că un prejudiciu, de natură nepatrimonială, nu ar putea fi reparat
prin echivalent bănesc. De altfel, actualmente, doctrina şi jurisprudenţa
românească se pronunţă unanim în acest sens, al admisibilităţii reparării
prejudiciului suferit pe temeiul art. 998-999 C.civ.
Din punct de vedere istoric, repararea prin echivalent bănesc a daunelor
morale a suferit evoluţii interesante.
Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru promovarea unei asemenea acţiuni
în justiţie sunt cele generale, cerute de lege pentru intentarea unei acţiuni în
răspundere delictuală: o faptă cauzatoare de prejudicii, un prejudiciu suferit şi
raportul de cauzalitate între aceste două elemente.
Cu toate acestea, despăgubirile băneşti pe care le poate obţine victima pot fi
complinite şi cu acordarea unor reparaţii de natură nepatrimonială. Asemenea
posibilitate legală de reparare a unui prejudiciu moral este prevăzută de art. 54 şi
55 din Decretul nr. 31/1954.
În acest sens, autorul faptei cauzatoare de prejudicii poate fi obligat la
încetarea săvărşirii faptei respective; de asemenea, instanţa de judecată poate
dispune interdicţia difuzării în continuare a operei literare, artistice sau a
programului audiovizual prin care s-a adus atingere unuia din drepturile
personalităţii, publicarea hotărârii judecătoreşti de condamnare, dreptul la
răspuns prin intermediul presei, de ex. dreptul la replică etc.11 Având în vedere
că sintagma „alt drept nepatrimonial” înglobează, în opinia noastră, şi drepturile
personalităţii la care ne-am referit, dacă, bineînţeles, acestea nu beneficiază de o
protecţie reglementată prin altă lege (de exemplu, Legea audiovizualului nr.
504/2002, Legea nr. 11/1991 referitoare la combaterea concurenţei neloiale),
măsurile nepatrimoniale amintite pot fi dispuse de instanţă şi în ipoteza
încălcării unui drept al personaltăţii.
În lumina acestor afirmaţii, putem conchide că, în sistemul de drept românesc,
reparaţia acordată pentru încălcarea unui drept al personalităţii va avea o natură
dublă, mixtă, în sensul că despăgubirile băneşti vor fi însoţite şi de măsuri
nepatrimoniale de genul celor enumerate mai sus.
Sub aspectul ponderii despăgubirilor acordate, considerăm că cea mai
eficientă modalitate de restabilire a încălcării unui drept al personalităţii ar
trebui stabilită şi analizată de la caz la caz, în concret, de către instanţa de
judecată, în funcţie de interesul reclamantului. Astfel, sunt situaţii în care
despăgubirile băneşti sunt mult mai utile victimei decât măsurile de natură
nepatrimonială. În cazul în care victima a suferit leziuni corporale în urma unor
agresiuni care i-au adus atingere integrităţii fizice, de pildă, daunele materiale şi
morale acordate de instanţă sunt foarte binevenite, deoarece victima a fost
obligată să suporte anumite cheltuieli, uneori deloc neglijabile, în legătură cu
tratamentul medical, spitalizarea, tratamentul de recuperare etc. Chiar dacă

11
C. Jugastru, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Bucureşti, 2001, Editura
Lumina Lex, p. 32-41.

382
despăgubirile băneşti nu pot să ducă la vindecarea infirmităţii fizice a victimei,
cel puţin acestea îi pot oferi anumite satisfacţii în compensarea plăcerilor de care
victima este privată: de exemplu, achiziţionarea unui televizor sau aparat video
pentru a putea urmări manifestări sportive la care, prin ipoteză, nu poate
participa personal.
În alte situaţii, măsurile nepatrimoniale, deşi pot fi acordate, nu şi-ar găsi
eficienţa, dimpotrivă, ar antrena şi mai multe neajunsuri pentru victimă, prin
aducerea la cunoştinţa a şi mai multor persoane a prejudiciului suferit. Ne
referim la încălcările aduse dreptului la nume, la onoare, la demnitatea persoanei
etc., când publicarea hotărârii judecătoreşti de constatare a atingerii aduse
drepturilor personalităţii ar expune persoana prejudiciată atenţiei unei mase largi
de oameni, care, în situaţia acordării daunelor materiale, nu ar putea lua
cunoştinţă de fapta cauzatoare de prejudicii12.
În sistemul de drept francez, art. 9 Cod civil, introdus prin Legea din 17 iulie
1970, dă posibilitatea instanţelor de judecată să acorde victimei atât daune-
interese, în repararea prejudiciului suferit13, dar şi să dispună măsuri precum
sechestrul, confiscarea, publicarea hotărârii de condamnare, eliminarea unor
anumite pasaje din opera literară, obligarea autorului faptei la restituirea
negativelor care atentează la viaţa privată14.
Legiuitorul spaniol, prin legea 1 din 5 mai 198215, referitoare la protecţia
juridică a dreptului la onoare, la intimitatea personală şi familială şi la propria
imagine, prevede, în art. 9, modalităţile de reparare a prejudiciilor
nepatrimoniale suferite în urma încălcării drepturilor personalităţii. Se poate
observa, din lecturarea sus-menţionatei legi, că şi legiuitorul spaniol optează
pentru un criteriu mixt de reparare, constând în daune interese şi măsuri
nepatrimoniale, de genul celor reglementate şi de legiuitorul român şi de cel
francez.
Alături de alţi autori, opinăm că este imperios necesară, de lege ferenda, o
reglementare care să califice, în mod expres, drepturile personalităţii ca şi
drepturi subiective absolute. O asemenea calificare ar facilita intentarea acţiunii
în justiţie având ca obiect lezarea unui drept al personalităţii, deoarece
reclamantul nu ar mai fi obligat să probeze culpa autorului şi nici legătura de
cauzalitate dintre prejudiciu şi culpă. Mai mult, simpla violare a unui drept al

12
C. Jugastru, Drepturile personalităţii şi internetul: tradiţie şi perspective în sistemul
juridic românesc (I) , în „Acta Universitatis Lucian Blaga Sibiu” ,Supliment 2005, p.
251.
13
Cass. 2e civ 19 févr. 2004, Bull.civ. II, nr. 73,citată de J.P. Gridel, „Liberté de la
presse et protection civile des droits modernes de la personnalité en droit positif
français “ , Recueil Dalloz nr. 6/7191/| 10 février 2005, p. 394.
14
Idem, p. 397
15
www.google.com

383
personalităţii ar justifica obligaţia de reparare, atât din punct de vedere material,
cât şi moral, iar buna sau reaua − credinţă a autorului ar fi irelevantă16.

16
O. Ungureanu, în O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Bucureşti,
2003, Editura Rosetti, p. 55.

384
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

STAREA DE ASEDIU ŞI DE URGENŢĂ

ÎN CONTEXTUL DELEGĂRII LEGISLATIVE

Tudor Oniga

Abstract : L’etat de siege et d’urgence dans le contexte de la delegation

legislative
La présente étude met en discussion les réglementations constitutionnelles, et non
seulement, relatives à la délégation législative et les états de siège et d’urgence.
Concrètement on a soumis à l’attention la possibilité que le Gouvernement, par la
voie des ordonnances d’urgence pendant les états de siège et d’urgence puisse
restreindre l’exercice de certains droits et libertés.
De l’analyse de la législation en vigueur, la conclusion à laquelle nous nous
sommes arrêtés a été celle que, dans le cas de états de siège et d’urgence nous
n’avons affaire à la délégation législative que dans la situation où, à la lumière de
l’art. I point 5 de la Loi no. 453/2004, le Gouvernement, par ordonnance d’urgence,
en appellerait à la restriction de certains droits et libertés et seulement, dans les
conditions où nous allons considérer les ordonnances d’urgence comme l’expression
de la délégation législative

De regulă, sistemul nostru constituţional se caracteriza, până la Constituţia din

1991, prin faptul că intervenţia legislativă a puterii executive era o excepţie,
dacă nu reglementată, atunci „legitimată”, de situaţii excepţionale, de criză când
Parlamentul ori nu exista, ori nu putea lucra. A fost epoca decretelor şi a
decretelor-legi adoptate în baza unor „stări de necesitate” ca practică
caracteristică dezordinii şi precarităţii instituţionale interbelice. Doar că, trecând
în revistă dispoziţiile Constituţiei din 1991, observăm lipsa acestei sintagme din
corpul Legii fundamentale. Unii autori au considerat că starea de asediu şi starea
de urgenţă sunt ,,două ipoteze” ce stau sub umbrela aceleiaşi stări1. Pe de altă
parte, alţi autori, de incontestabilă autoritate, au dat un nou sens noţiunii,
preferând locuţiunea ,,criză constituţională”2, cu toate că nici ea nu se regăseşte
astfel formulată. Aceştia din urmă au identificat situaţiile care se circumscriu
unei astfel de crize ca fiind următoarele: calamităţi naturale sau sinistru deosebit
de grav, cazul de război, mobilizarea generală sau parţială a forţelor armate,

1
T. Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Bucureşti, 1997, Editura Lumina
Lex, vol. II, p. 133.
2
I. Muraru. M. Constantinescu, Ordonanţa guvernamentală, Doctrină şi jurisprudenţă,
Ediţia a II-a, revăzută şi completată, Bucureşti, 2002, Editura Lumina Lex, p. 72.

385
ostilităţile militare, starea de asediu şi de urgenţă, agresiune armată îndreptată
împotriva ţării, cazurile execepţionale3.
În context, importante sunt actualele reglementări privitoare la starea de
asediu şi starea de urgenţă, în special din punctul de vedere al măsurilor speciale
ce însoţesc instituirea lor. Acestea au fost considerate, în lumina legislaţiei în
vigoare4, ,,situaţii de criză ce impun măsuri excepţionale, care se instituie în
cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi
securităţii naţionale, a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea,
limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre”5. Instituirea stării de asediu şi
de urgenţă, atribut exclusiv al Preşedintelui României conform art. 93 alin. (1)
din Constituţie, se face prin decret preşedinţial6 contrasemnat de primul-ministru
şi publicat de îndată în Monitorul Oficial al României. Decretul urmează a fi
aprobat7 a posteriori de către Parlament, exercitându-se astfel un control
parlamentar asupra măsurii adoptate anterior de Preşedinte.
Instituirea şi menţinerea stării de asediu şi de urgenţă este dublu condiţionată
de: a) situaţiile care le determină; b) respectarea obligaţiilor asumate de
România potrivit dreptului internaţional8. Aceste stări implică o „delegare” de

3
Ibidem, p. 69-70.
4
Legea nr. 453 din 1 noiembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1052 din 12 noiembrie 2004 care a aprobat cu modificări şi completări
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1 din 21 ianuarie 1999 publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999.
5
Doctrina franceză caracterizează starea de asediu şi de urgenţă ca fiind regimuri
restrictive ale libertăţilor publice, ce sunt consecinţa unor situaţii de pericol iminent,
cauzate de un război sau de o insurecţie armată şi presupun o extensie a puterilor
autorităţilor militare şi de poliţie în detrimentul autorităţilor civile. (M. Villiers, cit.
supra, p. 92-93).
6
Sunt oare decretele emise în exercitarea atribuţiilor de către Preşedintele României
individuale sau normative? De regulă actele Preşedintelui au caracter individual.
Există însă situaţii precum declarea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate
[art. 92 alin. (2) din Constituţie], agresiune armată împotriva ţării [art. 92 alin. (3) din
Constituţie], dar şi stările de urgenţă ori de asediu, când este de la sine înţeles că,
avînd în vedere complexitatea măsurilor de ordin „general” ce se impun, nu este
posibilă în vederea gestionării acestor situaţii de criză, emiterea unor decrete
individuale. Ne ataşăm astfel unui curent de opinie manifest în doctrină, sugestivă
fiind în context întrebarea pusă de unul dintre ei: ,,…cum este posibil ca printr-un act
juridic individual să se instituie un regim special de legalitate – cum este cel propriu
stării de asediu sau stării de urgenţă –, derogator de la cel obişnuit, statuat prin legi”.
(I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale, Arad, 2003, Editura Servo-Sat, p.
644).
7
În doctrină s-a pus în evidenţă înţelesul juridic al termenului „aprobare”,
considerându-se că aprobarea nu schimbă natura juridică şi nu adaugă nimic la
efectele actului aprobat, nu instituie vreo obligaţie de aplicare în continuare a actului
aprobat, nu acoperă viciile actului aprobat, fiind deopotrivă o condiţie de valabilitate a
actului, precum şi un mijloc de control parlamentar. (I. Deleanu, cit. supra, p. 637).
8
Art. 3 din Legea nr. 453/2004.

386
atribuţii dinspre autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi cele
ale administraţiei publice locale către autorităţile militare şi alte autorităţi
publice expres şi limitativ arătate prin decretul preşedinţial9. Din punctul nostru
de vedere, este important de observat dacă delegarea de atribuţii este una pur
administrativă sau poate avea şi conotaţii legislative. De aceea, o trecere în
revistă a actelor juridice ce pot fi emise de autorităţi pe timpul stării de asediu şi
de necesitate este sugestivă. Deducem astfel din corpul legii de aprobare a
ordonanţei că autorităţile militare, respectiv civile, emit, în acest răstimp,
ordonanţe militare sau ordine, după caz. Ordonanţele militare se emit în limitele
şi în condiţiile stabilite prin decret de către subiecte de drept, anume precizate în
Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.1/1999, iar ordinele se emit de
autorităţile publice arătate expres prin decret10. Aşa fiind, este de netăgăduit că
delegarea de putere în acest caz nu se circumscrie decât sferei actelor
administrative.
Analizând textele în materie – art. 8 – din Ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999,
modificate conform celor de mai sus, acestea stipulau, în vădită contradicţie cu
dispoziţiile Constituţiei, că ,,în exercitarea atribuţiilor ce le revin pe durata stării
de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile militare emit ordonanţe militare
care au putere de lege”. Este indubitabil că legea adaugă nepermis la dispoziţiile
constituţionale. Singura derogare de la principiul monopolului legislativ al
Parlamentului, conform Constituţie din 1991 şi a celei revizuite, este delegarea
legislativă, concretizată prin adoptarea de către Guvern a unor acte juridice cu
putere de lege pe baza unei legi speciale de abilitare, numite ordonanţe simple,
ale cărei elemente definitorii sunt stabilite prin art. 115 din Constituţie. De
asemenea, Guvernul, în baza competenţelor constituţionale, poate adopta în
situaţii extraordinare ordonanţe de urgenţă, fără a avea însă o abilitare
parlamentară în acest sens. Aceste două situaţii sunt limitativ şi expres arătate în
corpul Constituţiei, potrivit cărora, o autoritate publică, în speţă Guvernul,
adoptă norme legislative ce intră în competenţa Parlamentului. Orice excepţie de
la regula conform căreia Parlamentul este, în actuala ambianţă constituţională,
unica autoritate legiuitoare nu poate fi decât expres prevăzută în Legea
fundamentală. Orice altă dispoziţie legală, ce ar putea conferi altei autorităţi
publice împuterniciri de genul celor ce incumbă delegării legislative, nu va putea
fi considerată, în opinia noastră, decât neconstituţională. Prin urmare,
posibilitatea emiterii de către autorităţile militare a unor acte juridice cu „putere
de lege”, chiar pe timpul unor situaţii de „criză constituţională”, cum sunt starea
de asediu şi de urgenţă, o apreciem ca vădit neconstituţională, deşi ea a
supravieţuit în sistemul nostru normativ aproape 6 ani, până când, într-un final,
cu ocazia aprobării ordonanţei, Parlamentul a abrogat-o. Iată de ce noi pledăm
9
Atribuţiile şi răspunderile autorităţilor militare şi civile fac obiectul art. 1 pct. 17 din
Legea 453/2004.
10
Conţinutul ordonanţei militare sau a ordinului este stabilit în baza art. 27 al Legii nr.
453/2004.

387
pentru un control parlamentar cât mai rapid asupra ordonanţelor de Guvern,
simple sau de urgenţă, pentru ca astfel de „rebuturi” normative, ca cel din
exemplul de mai sus, adoptate prin ordonanţe, de către o autoritate a statului
necompetentă în materie de legislaţie, să fie scoase cât mai rapid din circuitul
normativ.
Pe durata stării de asediu şi de urgenţă, conform art. I pct. 4 al Legii nr.
453/2004, sunt interzise: ,,a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor
când decesul este rezultatul unor acte licite de razboi; b) tortura şi pedepsele ori
tratamentele inumane sau degradante; c) condamnarea pentru infracţiuni
neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional; d) restrângerea
accesului liber la justitie”. Totodată, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi
fundamentale ar putea fi restrâns11, cu excepţia celor de mai sus, numai în
măsura în care situaţia o cere, şi cu respectarea art. 53 din Constituţia
României12, al cărui conţinut este următorul: ,,(1) Exerciţiul unor drepturi sau al
unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după
caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei
publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav; (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a
aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii”. În doctrină s-a apreciat că
sfera de aplicare a acestor restrângeri este mult mai largă, concluzie desprinsă
din interpretarea bazată pe tratatele internaţionale – art. 10 al Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale13.
Problema pe care ne îngăduim să o aducem în atenţie se referă la posibilitatea
ca pe timpul stărilor de asediu şi de urgenţă, Guvernul, pe calea ordonanţelor de
urgenţă, să poată restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi. Dar, pentru o
analiză riguroasă a temei în discuţie, trebuie să observăm şi dispoziţiile art. 115
alin. (6) din Constituţia României, ce statuează că ordonanţele de urgenţă nu pot
afecta ,,drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie”. Pe de o
parte, textul constituţional stabileşte clar că exerciţiul unor drepturi sau a unor
libertăţi poate fi restrâns numai prin lege. Dar cum o atare lege nu este una
11
În literatura juridică s-a pus întrebarea: ,,care anume drepturi şi libertăţi
fundamentale din cele prevăzute în art. 22-48 din Constituţie pot fi restrânse?” în
condiţiile unei reglementări mult mai sumare şi mai vagi, cum a fost cea din
Ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999. (V. Siserman, Starea de asediu şi de urgenţă,
Revista de drept penal, nr. 3/2000, p. 84). Răspunsul la întrebare este dat chiar de
legea aprobatoare, care enumeră drepturile şi libertăţile fundamentale ce nu pot fi
restrânse, rezultând per a contrario care anume drepturi şi libertăţi pot fi restrînse.
12
Ibidem.
13
I. Vida, Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pentru instanţele
judecătoreşti – factor de stabilitate a constituţiei şi a practicii judiciare, Pandectele
Române, nr. 3/2004, p. 201.

388
constituţională, nu vedem niciun impediment pentru intruziunea Guvernului pe
calea ordonanţelor de urgenţă – acte juridice guvernamentale echivalente legii
din punct de vedere al forţei juridice – în materia restrângerii unor drepturi în
astfel de situaţii. Pe de altă parte, interdicţia reglementată de art. 115 alin. (6) nu
subzistă, opinăm noi, şi în cazul de faţă, dat fiind faptul că deşi, este adevărat,
prin astfel de acte juridice şi în condiţiile date se afectează drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti, dar fiind vorba de situaţii cu totul întâmplătoare, vremelnice, de
excepţie, se poate deroga de la regula instituită constituţional, dar numai în
consonanţă cu dispoziţiile art. 53.
Nu toate drepturile şi libertăţile fundamentale pot fi afectate. Legea nr.
453/2004 pune stavilă în ceea ce priveşte restrângerea anumitor drepturi şi
libertăţi pe timpul stării de asediu şi de urgenţă. Aşadar, nu pot fi restrânse prin
lege sau prin ordonanţe de urgenţă (s. n.), după caz, acele drepturi şi libertăţi ce
fac obiectul art. I pct. 4 al Legii nr. 453/2004, enumerate mai sus, legea fiind
clară din acest punct de vedere: ,,pe durata stării de asediu sau a stării de
urgenţă, exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu
excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale prevăzute la art. 32,
numai în măsura în care situaţia o cere şi cu respectarea art. 53 din Constituţia
României, republicată”14. Per a contrario, toate celelalte drepturi şi libertăţi pot
fi restrînse prin lege sau ordonanţe de urgenţă în situaţiile anume enumerate de
art. 53 alin. (1). Restrângerea însă trebuie să îndeplinească o serie de condiţii
constituţionale: să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o; aplicarea ei
să fie nediscriminatorie; să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii;
dispunerea ei să se realizeze numai dacă este necesară într-o societate
democratică.
Doctrina a emis un punct de vedere în conformitate cu care, în cazul instituirii
stării de asediu şi de urgenţă, ar opera o ,,delegare legislativă către Preşedintele
României”15. În această opinie, se apreciază că decretele normative emise de
Preşedintele României, prin care se instituie starea de asediu şi de urgenţă, sunt
urmarea unei ,,delegări legislative constituţionale către Preşedintele României”,
deoarece ele ar interveni în domeniul legislativ prin norme juridice primare. De
asemenea, s-a conchis că restrîngerea drepturilor şi libertăţilor în stare de asediu
şi de urgenţă ,,nu se poate face decât în baza unei legi organice”. Totodată, în
cazul delegării legislative în ,,favoarea Preşedintelui României aceasta se poate
face în baza unei legi organice, care va abilita şeful statului să emită decrete
normative prin care se instituie starea de asediu ori starea de urgenţă”.
Argumentarea este subtilă şi coerentă. Totuşi, noi credem că în cazul stării de
asediu sau de urgenţă nu există delegare legislativă. Preşedintele instituie starea
de asediu sau de urgenţă nu în virtutea unei delegări legislative, ci ca urmare a
unei competenţe acordate de puterea constituantă originară şi prevăzută ca atare

14
Art. I alin. (5).
15
I. Vida, Procedura legislativă. Bucureşti, 1999, Editura Crater, p. 154 şi urm.

389
în Constituţie. De altminteri, art. 93 alin. (1) din Constituţie, ni se pare clar în
această privinţă, când precizează că ,,Preşedintele României instituie, potrivit
legii, starea de asediu sau starea de urgenţă…”. Regimul juridic al stării de
asediu şi de urgenţă se referă la împrejurările ce pot genera emiterea decretelor
preşedinţiale, procedura şi conţinutul acestora. De aceea, este de înţeles că
această competenţă poate fi exercitată numai în limitele şi în condiţiile stabilite
de lege. Prin urmare, aserţiunea din doctrină, conform căreia delegarea
legislativă în favoarea Preşedintelui României ,,se poate face în baza unei legi
organice”, este discutabilă. În sensul opiniei, ar însemna ca legea care
reglementează regimul juridic al stării de asediu şi de urgenţă, o lege organică,
conform art. 73 alin. (3) lit. g) din Constituţie, să fie o lege de abilitare, or legile
de abilitare nu sunt, sub nicio formă, legi organice, ci ordinare. Observăm, în
context, că în opinia formulată anterior în literatura juridică nu se pune punctul
pe i, în sensul stabilirii cu certitudine despre ce fel de delegare ar fi vorba,
deoarece se face vorbire fie de o delegare legislativă „constituţională” în
favoarea Preşedintelui României, fie de o delegare legislativă „în baza unei legi
organice”. Am fi tentaţi să spunem una din două numai că, în situaţia dată din
două niciuna, dat fiind faptul că noi nu credem în existenţa vreunei delegări
legislative constituţionale sau de altă natură în favoarea Preşedintelui României.
„Sămânţa” unor posibile confuzii, ce pot genera diverse opinii doctrinare pe
această temă a unei eventuale delegări legislative în cazul stării de asediu sau de
urgenţă, se află în chiar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 1/1999,
nemodificate prin legea de aprobare. Bunăoară, art. 14 lit. d) al ordonanţei
statuează că decretul de instituire a stării de asediu şi de urgenţă trebuie să
prevadă ,,drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în
limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de
urgenţă”. De la început precizăm că, din punctul nostru de vedere, acest text de
lege este neconstituţional, venind în flagrantă contradicţie cu art. 53 din
Constituţie. Am putea deduce că însuşi Preşedintele României, fără a avea
competenţe în materie, să purceadă la restrîngerea unor drepturi şi libertăţi în
dezacord cu Constituţia care statuează că ,,exerciţiul unor drepturi sau a unor
libertăţi poate fi restrâns numai prin lege”. Or, este superfluu a mai spune că
decretele preşedinţiale nu sunt legi şi nici nu au forţa juridică a unei legi, cum se
întâmplă, de exemplu, în cazul ordonanţelor guvernamentale. Astfel de măsuri
pot face, printre altele, obiectul unui decret de instituire a stării de asediu sau de
urgenţă, dar numai dacă a priori ele au fost prevăzute de o lege sau de o
ordonanţă de urgenţă prin care s-au restrâns anumite drepturi sau libertăţi. În
fapt, tot ce poate face Preşedintele este doar a reitera măsurile de restrângere
stabilite anterior de Parlament sau de Guvern, după caz.
În concluzie, în concepţia noastră, în cazul stărilor de asediu şi de urgenţă nu
avem de-a face cu delegare legislativă decât în situaţia în care, în lumina art. I
pct. 5 al Legii nr. 453/2004, Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă, ar recurge la

390
restrângerea unor drepturi şi libertăţi şi numai în condiţiile în care vom
considera ordonanţele de urgenţă ca fiind expresia delegării legislative16.

16
Pentru opinia contrară, ce acreditează ideea că ,,sub aspect legislativ, atât regimul
stării de asediu, cât şi cel al stării de urgenţă, presupun o delegare legislativă în
limitele necesare prevenirii şi combaterii pericolelor pe care ele însele le implică”, a
se vedea: I. Muraru, M. Constantinescu, op. cit., p. 74.

391
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CÂTEVA ASPECTE PRIVIND INFRACŢIUNEA DE INCEST

Mariana Narcisa Radu

Abstract: Some aspects concerning the incest

In the present settlement, the incest presumes the achievement of a sexual
rapport between different gender persons that are directly related or brother and
sister.
The author deems that the legislator should modify the provisions of the Penal
code in order to expand the contents of this crime.

Infracţiunea de incest este reglementată în art. 203 aflat în Titlul II, Cap. III,
intitulat „Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală” din Codul penal.
Codul penal actual, în vigoare de la 1969, a suferit modificări şi completări
succesive, în ultimii ani, în privinţa infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, prin
Legea nr. 140/19961, Legea nr. 197/20002, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr. 89/2001 aprobată prin Legea 61/20023, Ordonanţa de Urgenţă 143/2002
aprobată prin Legea nr. 45/20034. Aceste acte normative, deşi au modificat şi
completat majoritatea infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, nu au vizat şi
infracţiunea de incest, ivindu-se, în acest fel, probleme pe care doctrina şi
practica au încercat să le lămurească. Deşi au fost identificate şi evidenţiate
aspectele controversate, nici dispoziţiile noului Cod penal5, nu aduc vreo
modificare în conţinutul acestei infracţiuni în afară de aceea a pedepsei.
Dorind să ocrotească specia umană de pericolul degenerării precum şi
normele morale ce stau la baza familiei, legiuitorul a incriminat incestul,
stabilind că raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori se
pedepseşte.
Astfel, s-a impus tuturor persoanelor să se abţină de la practicarea de
raporturi sexuale cu rude în linie directă precum şi între fraţi şi surori, în acest

1
Publicată în Monitorul oficial al României nr. 289/1996.
2
Publicată în Monitorul oficial al României nr. 568/2000.
3
Publicată în Monitorul oficial al României nr. 65/2002.
4
Publicată în Monitorul oficial al României nr. 51/2003.
5
Adoptat prin Legea nr. 301/2004, publicată în Monitorul oficial al României. nr.
575/2004. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 58/2005, publicată în Monitorul oficial
al României nr. 552/2005 noul Cod penal se modifică şi intră în vigoare la data de
1.09.2006.

392
fel raporturile sexuale fiind permise numai între persoane aflate în afara
relaţiilor de rudenie amintite. Prin interzicerea practicării lor se protejează atât
moralitatea acestor raporturi cât şi fondul biologic al membrilor societăţii.
Fondul biologic al membrilor societăţii şi moralitatea raporturilor sexuale
constituie, potrivit unor autori6, obiectul juridic al acestei infracţiunii. Raportat
la acest aspect în doctrină7 s-a arătat că incestul reprezintă o infracţiune non-
agresivă, astfel că situarea acestei infracţiuni în categoria infracţiunilor contra
persoanei este lipsită de sens, libertatea fizică sau psihică a persoanei nefiind
atinse nici in abstacto, nici in concreto. Având în vedere acest aspect, autorul
citat a propus ca de lege ferenda infracţiunea de incest să fie consacrată în
cadrul infracţiunilor contra moralei, după modelul Codului penal anterior8 şi al
soluţiilor din dreptul penal comparat.
O problemă ce poate fi discutată în legătură cu infracţiunea de incest este
reprezentată de calitatea pe care trebuie să o aibă o persoană pentru a fi subiect
activ al acestei infracţiuni. Poate fi subiect activ al infracţiunii de incest
persoana fizică ce are capacitatea de a răspunde penal şi care are calitatea de
rudă în linie directă, de frate sau soră. Aşadar, subiectul activ al infracţiunii este
calificat.
Rudenia este de două feluri: rudenia firească şi rudenia din adopţie. Este
rudenie firească legătura de sânge dintre două sau mai multe persoane care
coboară unele din altele sau care, fără a descinde unele din altele au un
ascendent comun9.
Conform legii10, sunt rude în linie directă ascendenţii şi descendenţii. Prin
incriminarea incestului sunt prohibite raporturile sexuale între ascendenţi şi
descendenţi, indiferent de gradul lor.
Fraţii şi surorile sunt, conform aceluiaşi text legal, rude colaterale. Fraţii şi
surorile pot fi: buni (primari – au aceeaşi mamă şi acelaşi tată), consangvini (au
acelaşi tată), uterini (au aceeaşi mamă)11.

6
A se vedea M. Basarab, L. Moldovan, V. Suian, Drept penal. Partea specială, vol. II,
Cluj-Napoca, 1985, Universitatea Cluj, Facultatea de Drept, p. 168; I. Vasiu, Drept
penal - partea specială, Cluj-Napoca, 2003, Editura Argonaut, p. 193.
7
A se vedea D. Niţu, Perversiunea sexuală, corupţia sexuală şi incestul. Infracţiuni
contra persoanei sau contra moralei?, SUBB nr. 1-2/2004, p. 26.
8
În Codul penal de la 1936 infracţiunea de incest era prevăzută între delictele contra
familiei, alături de bigamie şi adulter, iar nu alături de infracţiunile contra pudorii.
9
A se vedea M. Banciu, Dreptul familiei. Teorie şi practică, Cluj-Napoca, 1998,
Editura Argonaut, p. 158.
10
Codul familiei, art. 45: „Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei
persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent
comun. În primul caz rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea rând colaterală.
Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă”.
11
A se vedea M. Mureşan, J. Kocsis, Drept civil. Succesiunile, Cluj-Napoca, 1995,
Editura Cordial Lex, p. 24.

393
 În art. 149 alin. 1 din Codul penal se arată că sunt „rude apropiate”
ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi
persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude. Alin. 2 prevede că
„dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute
de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei
înfiate, cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de
înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât şi descendenţilor acestuia şi în raport cu
rudele înfietorului”.
Coroborând dispoziţiile referitore la rudenie din Codul familiei cu cele din
Codul penal, observăm că ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, sunt rude
apropiate în sensul art. 149 Cod penal astfel că dispoziţiile din alineatul 2
privitoare la persoanele adoptate se aplică şi în cazul infracţiunii de incest. Deci,
pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de incest şi cei ce au devenit, de exemplu,
părinţi şi copii, fraţi şi surori, ca urmare a adopţiei, deoarece obiectul juridic
ocrotit nu este reprezentat numai de fondul biologic al membrilor societăţii, ci şi
de aspectul moral al relaţiilor sexuale, care este încălcat prin realizarea acestor
relaţii şi între cei deveniţi astfel de rude ca urmare a adopţiei12.
Având în vedere valorile ce constituie obiectul juridic al infracţiunii de incest,
dispoziţiile din Codul familiei referitoare la impedimentele la căsătorie şi
cazurile de nulitate a acesteia, considerăm că s-ar impune lărgirea sferei
subiecţilor infracţiunii prin includerea în rândul acestora şi a rudelor colaterale
până la gradul IV inclusiv.
În acest fel, dispoziţiile din Codul penal privitoare la incest ar fi corelate cu
cele din Codul familiei, care arată că sunt impedimente la căsătorie, printre
altele: rudenia de sânge, între rudele în linie dreaptă la infinit, iar între cele în
linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv (art. 6 alin. 1, Codul familiei);
rudenia rezultată din adopţie, căsătoria fiind oprită între adoptator sau
ascendenţii săi, pe de o parte, şi adoptat sau descendenţii săi pe de altă parte,
între copiii adoptatorului, pe de o parte, şi adoptat şi copiii lui, pe de altă parte,
precum şi între cei adoptaţi de aceeaşi persoană (art. 7 Codul familiei)13.
Altfel, nu vedem care este raţiunea interzicerii căsătoriei între rudele
colaterale de gradul III şi gradul IV, dacă raportul sexual, întreţinut de aceste
persoane benevol, nu este considerat periculos pentru fondul biologic al
societăţii şi pentru moralitatea vieţii sexuale, deşi între ele există legătură de
sânge. Sunt rude colaterale de gradul III, unchii (mătuşile) şi nepoţii (nepoatele),
iar rude colaterale de gradul IV sunt verii primari14.
Trebuie să remarcăm faptul că există legislaţii în care raporturile sexuale sunt
interzise şi între rudele colaterale de gradul IV. O asemenea reglementare găsim,

12
A se vedea A. Hărăstăşanu, Unele soluţii adoptate de Curtea de Apel Braşov
referitoare la infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, Dreptul, nr. 12/2003, p. 217-218.
13
A se vedea M. Banciu, op. cit., p. 27.
14
Idem, p. 160.

394
de exemplu, în Codul penal al Republicii Moldova15 conform căruia reprezintă
infracţiunea de incest „raportul sexual sau alte acţiuni sexuale între rude în linie
dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală (fraţi,
surori, veri primari)”. Observăm astfel că, în ceea ce priveşte rudele în linie
colaterală, raportul sexual sau alte acţiuni sexuale sunt interzise nu numai între
fraţi şi surori, ci şi între verii primari.
Infracţiunea de incest se realizează sub aspectul elementului material printr-o
acţiune denumită „raport sexual”.
În absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „raport sexual”, sarcina definirii
acesteia a revenit doctrinei. Astfel, s-a arătat că prin raport sexual se înţelege
acea conjuncţie a sexelor în care organul sexual bărbătesc pătrunde în organul
sexual al femeii16. Presupunând participarea a două persoane de sex diferit,
bărbat şi femeie, raportul sexual este considerat a fi o relaţie sexuală firească,
normală17. Raportul sexual presupune, totodată, un act fiziologic susceptibil să
conducă la procreaţie, chiar dacă aceasta nu s-a produs, astfel că, simpla
atingere, simplul contact al organelor sexuale, nu constituie un raport sexual18.
Pentru existenţa raportului sexual este suficient să aibă loc conjuncţia celor două
sexe fără a fi necesară finalizarea acestuia prin ejaculare sau obţinerea plăcerii19.
Înlocuirea „raportului sexual” cu „actul sexual, de orice natură”, numai în
cazul infracţiunii de viol, ar putea da la momentul actual naştere unei situaţii
deosebite, raportat la infracţiunea de incest. Astfel, dacă tatăl îşi deflorează, cu
degetul, fiica minoră în vârstă de 3 ani, considerăm că va fi tras la răspundere

15
Art. 201 din Capitolul VII denumit „Infracţiuni contra familiei şi a minorilor”, Codul
penal al Republicii Moldova, Legea nr. 985-XV, Chişinău, 18 aprilie 2002.
16
A se vedea T. Vasiliu ş. a., Codul penal al RSR comentat şi adnotat, Bucureşti,
1972, Editura Ştiinţifică, p. 208; G. Antoniu, C. Bulai, Practică judiciară penală, vol.
III, Bucureşti, 1992, Editura Academiei Române, p. 92; O. Login, T. Toader, Drept
penal Român. Partea specială, Bucureşti, 1996, Casa de Editură şi Presă Şansa-
S.R.L., p. 169; G. Diaconescu, Infracţiunile în Codul penal român, Bucureşti, 1997,
Editura Oscar Print, p. 277; C. Niculeanu, Opinie privind încadrarea juridică a faptei
constând în deflorarea victimei minore cu degetul având ca urmare punerea în
primejdie a vieţii acesteia, Dreptul, nr. 3/2001, p. 131.
17
A se vedea O.A. Stoica, Drept penal. Partea specială, Bucureşti, 1976, Editura
Didactică şi Pedagogică, p. 133; G. Nistoreanu, A. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I.
Pascu, V. Lazăr, Drept penal. Partea specială, Bucureşti, 1997, Editura Europa
Nova, p. 182; O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 169; H. Diaconescu, Cu privire la
absorbirea infracţiunii de incest în infracţiunea de viol calificat prevăzută şi pedepsită
de art. 197 alin. 2 lit. b1 din Codul penal, Dreptul, nr. 10/2003, p. 199; I. Vasiu, op.
cit., p. 193; V. Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială, vol. I, Bucureşti, 2004, Editura
Lumina Lex, p. 191.
18
A se vedea V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale codului penal român,
Bucureşti, 2003, Editura All Beck, p. 332; T. Vasiliu ş. a., op. cit., p. 208; G. Antoniu,
C. Bulai, G. Chivulescu, Dicţionar juridic penal, Bucureşti, 1976, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, p. 235.
19
Trib. Arad, dec. pen. nr. 492/1978, în G. Antoniu, C. Bulai, op. cit, p. 89.

395
pentru infracţiunea de viol săvârşită asupra unui membru de familie şi asupra
unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Deşi se realizează un act sexual20,
între rude în linie directă, fiind, în acest fel, lezat aspectul moral al relaţiilor
sexuale, fapta tatălui nu va constitui şi infracţiunea de incest, deoarece nu s-a
realizat un raport sexual, cerut de conţinutul infracţiunii de incest. Dacă
deflorarea s-ar fi făcut cu ajutorul organului sexual, infractorul ar fi răspuns
pentru infracţiunea de incest în concurs ideal cu infracţiunea de viol calificat.
Realizarea raportului sexual presupune, aşa cum am arătat, participarea a două
persoane de sex diferit. Astfel, dacă între rude în linie directă ori între fraţi sau
surori au loc relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, faptele lor nu vor
constitui infracţiunea de incest.
Până la abrogarea art. 200 Cod penal21, ce incrimina relaţiile sexuale între
persoane de acelaşi sex, aceste fapte erau încadrate în textul respectiv. Ca
urmare a dezincriminării relaţiilor sexuale realizate între persoane de acelaşi sex,
cu consimţământul acestora, şi a includerii celor realizate prin constrângere sau
profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa în
conţinutul infracţiunii de viol, şi a limitării elementului material al infracţiunii
de incest la raportul sexual, au rămas neincriminate relaţiile homosexuale şi de
lesbianism, consimţite, realizate între rude în linie directă precum şi cele
realizate între fraţi sau între surori22.
Considerăm că ne aflăm în prezenţa unei omisiuni a legiuitorului, deoarece,
chiar dacă aceste acte sexuale nu sunt periculoase pentru fondul biologic al
societăţii, nu se poate nega periculozitatea pe care o reprezintă pentru
moralitatea vieţii sexuale şi, totodată, a principiilor care stau la baza familiei23.
De altfel, fondul biologic al membrilor societăţii nu este lezat nici atunci când
raportul sexual este realizat între persoane care au dobândit calitatea de rude în
linie directă, de fraţi sau surori, ca urmare a adopţiei. Şi în acest caz este lezată

20
În doctrină s-a arătat că actul sexual, de orice natură, poate consta nu numai într-o
conjucţie sexuală, cât şi în sodomie, act sexual oral sau chiar în introducerea unui
obiect în vaginul ori anusul victimei…A se vedea în acest sens P. Gattegno, Droit
pénal spécial, Paris, 2001, Dalloz, p. 81-82; Code Penal, 2000, Paris, Dalloz, p. 264;
G. Mateuţ, Consecinţele abrogării art. 200 din Codul penal privind incriminarea
relaţiilor sexuale între persoanele de acelaşi sex asupra noii reglementări a
infracţiunii de viol, Dreptul, nr. 11/2002, p. 157-158.
21
Art. 200 Cod penal a fost abrogat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare
la infracţiuni privind viaţa sexuală, aprobată prin Legea nr. 61/2002.
22
A se vedea H. Diaconescu, op. cit., p. 202; G. I. Ioniţă, Unele consideraţii în
legătură cu infracţiunile privitoare la viaţa sexuală, Dreptul, nr. 3/2003, p. 159.
23
A se vedea în acest sens şi D. Niţu, op. cit., p. 27, care propune ca într-o viitoare
reglementare să se revină la soluţia prevăzută de codul penal anterior şi anume
aceea de incrimina şi relaţiile homosexuale comise între fraţi sau surori precum şi
între rude în linie directă.

396
doar moralitatea vieţii sexuale, însă raportul sexual constituie în aceste cazuri
infracţiunea de incest.
Având în vedere cele arătate, considerăm că se impune modificarea
conţinutului infracţiunii de incest de aşa manieră încât să fie corelată cu celelalte
prevederi din Codul penal, referitoare la infracţiunile privitoare la viaţa sexuală.
Analizând această problemă, unii autori24 au propus de lege ferenda să se
înlocuiască şi în textul art. 203 Cod penal „raportul sexual” cu „actul sexual, de
orice natură”.
În acest fel, infracţiunea de incest ar urma să fie reţinută şi în cazul altor acte
de natură sexuală care se pot realiza fie între persoane de sex diferit, fie între
persoane de acelaşi sex.
În susţinerea acestor propuneri trebuie să amintim că şi în Codul penal Carol
al II-lea, infracţiunea de incest exista atunci când se realiza un raport sexual sau
de inversiune sexuală, între rude în linie directă, precum şi între frate şi soră,
elementul material nefiind limitat doar la raportul sexual25. De asemenea,
considerăm că subiecţii infracţiunii puteau fi şi de acelaşi sex atunci când se
realiza un act de inversiune sexuală. Prin act de inversiune sexuală, se înţelegea,
la vremea respectivă26, satisfacerea apetitului sexual în mod anormal, deoarece
„se săvârşeşte asupra unei persoane de acelaşi sex, ori asupra unui animal sau
obiect; sau se înlocuiesc organele genitale cu alte organe, membre sau obiecte;
sau se produce excitaţia, orgasmul sexual ori ejacularea prin mijloace sau
procedee artificiale, respingătoare, nefireşti, anormale”27.
O asemenea reglementare a incestului găsim, şi în legislaţiile altor state28.
Remarcăm astfel că elementul material al infracţiunii de incest, în reglementarea
din Codul penal Moldovean nu este limitat doar la raportul sexual între

24
A se vedea în acest sens G. Josan, Probleme de drept rezolvate în sem. I al anului
2002 de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, Dreptul, nr. 12/2002, p. 194; G. I.
Ioniţă, op. cit., p. 158-159; H. Diaconescu, op. cit., p. 202; H. Diaconescu, Drept
penal. Partea specială, ed. a II-a, Bucureşti, 2005, Editura All Beck, p. 277.
25
În doctrina vremii s-a arătat că, deşi se referă la raporturi sexuale sau de
inversiune sexuală, acestea din urmă constituie incest când au loc între rude de sex
diferit (justificată prin însăşi redactarea textului), între care „sentimentul pudoarei”
trebuie să îşi păstreze întreaga forţă morală. A se vedea V. Dongoroz, Comentare, în
Codul Penal Carol al II-lea, adnotat de C. G. Rătescu ş.a., Editura Librăriei Socec &
Co. S. A., Bucureşti, 1937, p. 23; Alţi autori au arătat că „actele de inversiune între
surori sau între fraţi nu intră sub prevederile art. 447; ele pot constitui delictul de
inversiune sexuală incriminat de art. 431” – a se vedea C. Viforeanu, E. Petit, N. I.
Tanoviceanu, Codul Penal Regele Carol al II-lea, Bucureşti, [f.a.], Editura Adevărul
S. A., p. 425
26
A se vedea T. Pop, Comentare, op. cit., p. 643
27
Ibidem.
28
Spre exemplu, în Codul penal moldovean, infracţiunea de incest, reglementată în
art. 201, are următorul cuprins: „raportul sexual sau alte acţiuni sexuale între rude pe
linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală (fraţi,
surori, veri primari), se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani”.

397
categoriile de rude amintite, ci se poate realiza şi prin „alte acţiuni sexuale” (se
includ homosexualitatea, lesbianismul, precum şi alte acţiuni cu caracter sexual,
art. 172 Cod penal moldovean).
Referitor la modalităţile faptice, concrete, de realizare a infracţiunii de incest,
în doctrina şi practica judiciară penală s-a pus problema raportului dintre incest
şi infracţiunea de viol. Introducerea în art. 197 alin. 2 Cod penal a împrejurării
conform căreia infracţiunea de viol este mai gravă dacă este săvârşită asupra
unui membru al familiei (lit. b1)29 a prilejuit exprimarea, în doctrină, a unor
opinii conform cărora infracţiunea de incest este absorbită, în aceste condiţii, în
infracţiunea de viol30 precum şi a celei conform căreia atunci când sunt
îndeplinite condiţiile din ambele texte (art. 197 alin.1, alin. 2 lit. b1 şi art. 203
Cod penal) cele două infracţiuni se reţin în concurs ideal31.
Constatându-se că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar,
pronunţându-se în mod diferit cu privire la această împrejurare, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra recursului în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă aceasta şi a decis că „raportul
sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate şi
soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra
ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art.
197 alin.1 şi alin 2 lit. b1 Cod penal, cât şi infracţiunea de incest prevăzută de
art. 203 din Codul penal, în concurs ideal”32, soluţionând în acest fel această
problemă.
Având în vedere cele câteva aspecte privitoare la infracţiunea de incest
abordate în această lucrare credem că se impune ca legiuitorul român să
intervină şi aibă în vedere, într-o viitoare reglementare, şi infracţiunea de incest
în sensul soluţionării aspectelor controversate ridicate de doctrina şi practica
judiciară penală.

29
Introdus în Codul penal prin Legea nr. 197/2000 de modificare şi completare a
Codului penal.
30
A se vedea R. Glăvan, Violul săvârşit asupra unei “rude apropiate” şi incestul
„agresiv”, Dreptul, nr. 6/2001, p. 97-98.
31
A se vedea F. Streteanu, Modificări recente ale legii penale. Reflecţii, Revista de
Drept Pena, nr. 2/2001, p. 103; H. Diaconescu, op. cit., p. 194.
32
A se vedea Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite, Decizia nr. II din
23.05.2005, publicată în Monitorul oficial al României nr. 867/2005.

398
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

PARTICULARITĂŢI ALE EXECUTĂRII HOTĂRÂRILOR

PRONUNŢATE ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

Sergiu-Leon Rus

Abstract: Particularities in executing the rulings in administrative litigation

Every judicial decision awarding the plaintiff any right might eventually be enforced
upon the defendant if the latter chooses not to comply. In case of decisions delivered
in the administrative litigation, such constraint, as well as voluntary compliance with
the obligations set forth, are subject to some peculiarities that distinguish them from
other civil procedure executional means, have been introduced for the first time in our
legal system and require a careful reading of the new texts.
As we shall see in the following study, the ruling of an administrative court in a
case delivered to it can be put into forced execution without further need of any other
formalities usually encountered in the field of civil procedure, rendering its
implementation much easier. Also, if the courts annul administrative normative acts,
the decision must be published in the Official Journal.
The new executional framework provides appropriate means to ensure that the
obligations intuitu personae will be carried out, by allowing the court to impose a
significant fine until the person who has the duty to execute fulfills his obligation.

Sedes materiae

Executarea hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ este

reglementată de Capitolul III din noua Lege nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ1, intitulat „Procedura de executare”, şi alcătuit din articolele 22-26.

Titlul executoriu2

Potrivit art. 22 al acestui act normativ3: „Hotărârile judecătoreşti definitive şi

irevocabile, prin care s-au admis acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor
prezentei legi, constituie titluri executorii”.

1
Publicată în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
2
Denumirea în continuare a paragrafelor reia titulatura marginală a articolelor
corespunzătoare din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

399
 Textul reia o formulare pleonastică şi eronată, întâlnită şi în alte acte
normative. Astfel, o hotărâre judecătorească irevocabilă este totdeauna şi
definitivă4, sintagma definitivă şi irevocabilă neavând sens nici juridic, nici
practic. Pe de altă parte, hotărârile pronunţate în primă instanţă, nefiind
susceptibile de apel, sunt întotdeauna definitive, ceea ce face expresia cu atât
mai nepotrivită , gradul de jurisdicţie intermediar fiind inexistent.
Remarcăm că nu numai hotătârile prin care s-au admis acţiunile, aşa cum
legea prevede expres, ci şi cele prin care acestea au fost admise doar în parte pot
conţine dispoziţii susceptibile de executare silită, astfel încât omiterea lor are
doar semnificaţia unei scăpări a legiuitorului şi nicidecum că astfel de hotărâri
nu ar fi titluri executorii.
Faţă de prevederea expresă a legii, hotărârile prin care s-au respins acţiunile
în contencios administrativ, cu toate că pot fi puse în executare, bunăoară, cu
privire la cheltuielile de judecată sau despăgubirirle prevăzute de art.1082,
coroborat cu art. 1081 lit.a C. pr. civ., nu sunt titluri executorii , urmând regimul
juridic al oricărei hotărâri judecătoreşti.
Hotărârile judecătoreşti vizate de art. 22 sunt titluri executorii prin ele însele
fără a fi nevoie de nicio formalitate în acest sens. Astfel, nu este necesară
învestirea lor cu formulă executorie, însă, în cazul hotărârilor de primă instanţă
irevocabile prin nerecurare, pentru dovedirea acestei împrejurări este necesar a fi
legalizate cu menţiunea „irevocabilă”.

3
Brevitatis cauza şi pentru facilitarea exprimării, orice indicare viitoare la un anumit
articol, precum şi orice indicare generică a termenului de lege, se vor înţelege ca
referindu-se la Legea nr. 554/2004.
4
Art. 377 C. pr. civ. defineşte hotărârile definitive şi pe cele irevocabile astfel:
„(1) Sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;
2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau,
chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel
a fost respinsă sau anulată;
3. hotărârile date în apel;
4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
(2) Sunt hotărâri irevocabile:
1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;
2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotărârile date în apel, nerecurate;
4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul
pricinii;
5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.
Din simpla lectură se observă că legiuitorul distinge în mod clar între cele două
categorii de hotărâri, iar cea irevocabilă este totodată şi definitivă, incluzând eo ipso
şi această calitate.

400
 Obligaţia publicării

Art. 23 prevede că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care

s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii şi
au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului
Bucureşti, la cererea instanţei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de
plata taxelor de publicitate.
Acest text legal statuează un efect al hotărârilor judecătoreşti definitive şi
irevocabile prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ5,
anume acela de a avea o obligativitate erga omnes şi ex nunc. Anterior Legii nr.
554/2004 anularea unui act administrativ cu caracter normativ producea efecte
numai între părţile litigante şi pentru cauza respectivă. Apreciem că actuala
orientare este singura în măsură să satisfacă cerinţa egalităţii în faţa legii, (în
sens larg, incluzând toate actele normative). Într-adevăr, ar fi profund injust ca
aceeaşi reglementare să fie aplicată unora, inactivi, şi înlăturată în cazul altora
care au promovat acţiunea cu succes. Costul îndeobşte ridicat al judecăţii, care
descurajează o parte semnificativă a potenţialilor litiganţi, nu trebuie să
împiedice egalitatea de şanse şi tratament între adresanţii legii.
Opozabilitatea erga omnes impune publicarea hotărârilor de anulare a actelor
administrative cu caracter normativ, însă această cerinţă importantă nu este
suficient de atent observată de lege. Chiar dacă scutirea de plată a taxelor de
publicitate este de natură să faciliteze publicarea, nu există nicio obligaţie
precisă, stabilită în sarcina unui adresant anume, de a efectua o operaţiune.
Astfel, publicarea are loc la cererea instanţei de executare ori a reclamantului,
fără ca nici unul dintre aceste subiecte de drept să aibă o obligaţie expresă de a o
efectua şi nicio sumă cu afectare specială, din care instanţa să suporte costul
publicării.
Instanţa nu ia cunoştinţă despre existenţa hotărârii, decât, eventual, în cazul în
care aceasta se pune în executare, conţinând şi dispoziţii susceptibile de
executare silită, operaţiune care se face tot la cererea părţii ce prezintă un
interes6. Cel mai adesea însă, astfel de hotârâri nu conţin atare dispoziţii.
5
În această categorie, textul analizat nu include şi legile, ordonanţele guvernului,
simple sau de urgenţă, deşi şi acestea pot face obiectul acţiunii în contencios
administrativ, care se finalizează printr-o decizie a Curţii Constituţionale, obligatorie
de asemenea erga omnes şi ex nunc şi care la rândul ei se publică în Monitorul
oficial, o nouă publicare fiind inutilă.
6
Potrivit art. 125 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti:
“Când executarea civilă se face din oficiu, lucrările de evidenţă şi punere în
executare a hotărârilor civile se îndeplinesc de către grefierul delegat cu efectuarea
lucrărilor de executări civile, sub îndrumarea şi controlul judecătorului delegat pentru
activitatea executorilor judecătoreşti. În registrul de evidenţă şi punere în executare
se înscriu în ordine cronologică toate hotărârile prevăzute la alin. (1), denumirea şi

401
 Chiar şi în cazul în care se ajunge la punerea în executare a hotărârii prin care
s-a anulat un act administrativ, publicarea de către instanţa de executare7 nu este
reglementată în niciun mod (sub aspectul dispoziţiei de publicare, formei
acesteia şi a modului de aducere la îndeplinire).
Publicarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile, prin care s-au anulat acte
administrative cu caracter normativ, modalitate prin care acestea îşi încetează
efectele, este simetric inversă operaţiunii de publicare a actelor normative,
moment din care încep să producă efecte. Între cele două repere temporale şi
operaţiunile care le corespund, există însă anumite diferenţe a căror evidenţiere
are consecinţe practice şi este necesară. Astfel, indiferent de tipul de jurnal
oficial în care a avut loc publicarea iniţială (Monitor Oficial sau monitoarele
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale României), hotărârea de anulare se
publică întotdeauna în iniţială Monitorul Oficial. Sub alt aspect, de la publicare,
ca regulă generală, actele administrative cu caracter normativ încep să-şi
producă efectele pentru toţi adresanţii, însă, în privinţa încetării, unele distincţii
trebuie operate. Inter partes, ca şi în cazul oricărei hotărâri judecătoreşti efectele
se produc de la momentul rămânerii irevocabile, însă faţă de terţi, doar începând
cu publicarea în iniţială Monitorul Oficial. În categoria terţilor nu intră şi
autoritatea emitentă, care a figurat ca parte în procesul de anulare, deoarece faţă
de aceasta operează obligaţia respectarii celor tranşate judecătoreşte, dar
adresanţii actului se pot prevala, între ei, de efectele acestuia, nefiind
încunoştiinţaţi despre anulare, până în momentul publicării.

Obligaţia executării

Conform art. 24 alin. 1, dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică

este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să
elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii
definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar in

sediul creditorului, numele şi adresa debitorului, creanţa datorată, modul în care

hotărârea a rămas definitivă (eventual numărul şi data deciziei instanţei de control
judiciar la care hotărârea a rămas definitivă sau irevocabilă, după caz), data când
instanţa a comunicat creditorului titlul executoriu.Comunicarea hotărârii în vederea
executării se face potrivit dispoziţiilor legale, imediat ce aceasta a devenit
executorie.Poziţia din registrul de evidenţă se va închide, după confirmarea primirii
comunicării, prin menţiunea şi semnătura judecătorului delegat.
După confirmarea comunicării dosarul se predă sub semnatură arhivarului-
registrator, care face menţiunea despre aceasta în registrul informativ şi depune
dosarul în conservare”.
7
Anticipând puţin, precizăm că instanţa de executare este definită de art. 2 lit. ş) ca
fiind instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ (a se vedea
şi infra, paragraful consacrat instanţei de executare).

402
lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile
a hotărârii.
De regulă, hotărârea prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să
înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o
adeverinţă, sau orice alt înscris, nu cuprinde un termen pentru executarea
dispoziţiei, neexistând vreun temei legal care să îndrituiască judecătorul de a
statua asupra perioadei în care să se facă executarea voluntară. În lipsa unui text
expres, o astfel de prerogativă nu poate fi recunoscută instanţei de judecată din
interpretarea art. 24, deoarece dispoziţiile procedurale nu pot fi deduse în mod
indirect, iar o atare stabilire a unui termen de executare nu poate fi lăsată în
totalitate la aprecierea judecătorilor, deoarece ar fi contrară exigenţelor unui
proces echitabil.
Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „În cazul în care termenul nu este
respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz,
persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi
de întarziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întarziere”.
Textul instituie o aplicaţie particulară a procedurii prevăzută de art. 5803 C.
pr. civ.8 Suplimentar faţă de acesta este introdusă răspunderea conducătorului
pentru fapta personalului din subordine, de o manieră diferită de răspunderea
comitentului pentru prepuşi, însă numai atunci când nu se individualizează prin
hotărâre persoana obligată, deoarece, în acest caz, executarea, precum şi
răspunderea pentru neexecutare, incumbă acesteia.
Soluţia avansată de legiuitor este una justă şi echitabilă, partea nefiind ţinută
să cunoască organizarea internă, componenţa nominală a diferitelor structuri din
cadrul autorităţii publice şi modul de împărţire a responsabilităţilor în interiorul
acestora, absolut necesare pentru o acţiune în despăgubiri îndreptată direct
împotriva vinovatului de neexecutare. Posibilitatea de chemare în judecată a
conducătorului, pentru fapta subordonaţilor, este de natură sa faciliteze accesul
la justiţie şi se justifică pe considerentul că acesta are o răspundere, cel puţin
moral, pentru bunul mers al treburilor publice pe care le administrează.
Conform alin. 3 al art. 24, „Neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor
judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios
administrativ şi după aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2) constituie

8
Care prevede, în partea relevantă studiului de faţă, că: „Dacă obligaţia de a face
(cuprinsă într-un titlu executoriu – compl. ns. S.-L. R.) nu poate fi îndeplinită prin altă
persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea
unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin
încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o
amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la
executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Pentru acoperirea prejudiciilor
cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. 1, creditorul poate cere
obligarea debitorului la daune-interese … “

403
infracţiune şi se sancţioneaza cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda
de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei”.
Latura obiectivă a infracţiunii o constituie neexecutarea hotărârilor
judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios
administrativ şi, după aplicarea amenzii, pentru nerespectarea termenului de
executare stabilit de instanţa sau defipt de lege. Cu toate că în lege se vorbeşte
de neexecutare sau nerespectare a hotărârii, sugerând posibila existenţa a două
modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii, în realitate este sancţionată
neexecutarea, care constă într-o nerespectare a unui termen stabilit, formularea
legală fiind defectuoasă şi în acest caz.
Subiectul activ al infracţiunii este unul calificat, aceasta putând fi săvârşită
numai de persoana care are obligaţia executării, participaţia fiind posibilă doar
în forma instigării şi a complicităţii morale.
Din punct de vedere subiectiv, apreciem că intenţia nu poate fi decât directă,
persoana sancţionată cunoscându-şi atât obligaţia, cât şi fapta sa ilicită.

Instanţa de executare

Art. 25 prevede că: „Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2)

se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea
reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea
părţilor.
Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxă de timbru.
Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs în
termen de 5 zile de la pronunţare.
Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în
executare a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru
soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative”.
Instanţa de executare este definită de art. 2 lit. ş) din lege ca fiind instanţa care
a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, spre deosebire de
regula generală consacrată de art. 372 alin. 2 C. pr. civ. care prevede că:
„Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face
executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Soluţia a mai fost consacrată în procedura noastră civilă, cu titlu general şi în
termeni asemănători, însă a fost abandonată prin modificarea operată prin art. I
pct. 140 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în
Monitorul oficial al României, partea I, nr. 479/02.10.2000. Potrivit variantei
anterioare: „Hotărârile se vor executa prin mijlocirea primei instanţe. În cazul
în care prima instanţă este o curte de apel, hotărârea se execută prin mijlocirea
tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel”.
Se observă că sfera instanţei de executare în cele două reglementări diferă, nu
întotdeauna prima instanţă este şi cea care soluţionează în fond litigiul.

404
 Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 20 alin. 3 din lege9, instanţa de recurs10,
în cazul admiterii recursului şi ca regulă generală, va rejudeca litigiul în fond.
Prin urmare, instanţa de recurs este cea care soluţionează fondul litigiului şi este,
în consecinţa, instanţă de executare, ceea ce conduce la soluţia inedită ca şi
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată fi instanţă de executare în materia
contenciosului administrativ.
Procedura de aplicare a sancţiunilor şi acordare a despăgubirilor nu este una
necontencioasă, cu toate că se judecă în camera de consiliu, hotărârea care se
pronunţă urmând a fi o sentinţă, atacabilă cu recurs, şi nu o încheiere.

Acţiunea în regres

În conformitate cu art. 26, conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta

cu acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului
comun, iar în cazul în care cei vinovaţi sunt funcţionari publici, se vor aplica
reglementările speciale.
Remarcăm prima facie că acest articol nu are o legătură necesară cu
procedura de executare şi este greşit plasat în capitolul analizat, incidenţa sa
fiind ulterioară amendării conducătorului şi, deci, incidentului în executare, şi
circumscrisă principiului răspunderii civile delictuale, care reprezintă temeiul
juridic al acţiunii.
Considerăm că trebuie recunoscută conducătorului autorităţii publice
posibilitatea chemării în garanţie a persoanelor vinovate, deoarece textul legal
nu face distincţie sub aspectul căilor prin care acestea pot fi acţionate în judecată
şi nu impune ca regresul să fie ulterior acţiunii împotriva conducătorului.

9
Potrivit cărora: „În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va
rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea
primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa
materială din prezenta lege, cauza se va trimite la instanţa competentă. Când
hotărârea primei instanţe a fost pronunţata fără a se judeca fondul, cauza se va
trimite, o singura data, la aceasta instanţa”.
10
În conformitate cu art. 10 alin. 2: „Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de
tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi
fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de
contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege
specială nu se prevede altfel”.

405
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CONSIDERAŢII PRIVIND TRANSPARENŢA

POLITICII ANTIDOPING ÎN ROMANIA

Alexandru Virgil Voicu, Doiniţa-Roxana Păulescu

Abstract: Aspects regarding the transparency of anti-doping policy in

Romania
This paper is meant to analyze some aspects regarding the realization of
preventing and fighting actions against the drug – doping consumption in Romania.
We will analyze the National Anti-doping Agency prerogatives, as well as the other
organisms involved in fighting the doping in sport activities. The decisional
transparency of the National Anti-doping Agency will be analyzed through the
perspective of fulfilling his obligations resulted from the stipulation of art. 56 - Law no.
227/2006, regarding prevention and fighting of doping in sport.

*
În art. 37, alin. 1, al Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului sunt
precizate „atribuţiile principale” ale federaţiilor sportive naţionale. Printre
acestea: e) exercită puterea disciplinară în termenii prevăzuţi de prezenta lege şi
potrivit statutelor şi regulamentelor proprii; f) organizează sau tutelează
competiţiile oficiale cu caracter internaţional care au loc pe teritoriul României,
cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Sport; g) colaborează cu Agenţia Naţională
pentru Sport, cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi/sau cu
instituţiile din structurile acestora pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor
din domeniul sportului; h) promovează măsurile de prevenire şi control al
folosirii substanţelor interzise şi al metodelor neregulamentare, destinate să
mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice
rezultatele competiţiilor organizate direct la nivel naţional, în concordanţă cu
reglementările federaţiilor internaţionale, ale Comitetului Internaţional Olimpic
şi ale Agenţiei Mondiale Antidoping. Orice alte măsuri ce contravin
reglementărilor mai sus menţionate sunt nule de drept.
Potrivit Legii nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în
sport, Agenţiei Naţionale Antidoping îi revin următoarele obiective: a)
prevenirea şi combaterea la nivel naţional a fenomenului de dopaj prin adoptarea
şi implementarea politicilor şi reglementărilor anti-doping, în conformitate cu
prevederile prezentei legi; b) încurajarea practicării unui sport curat, în vederea
protejării sănătăţii sportivilor şi respectării principiilor fairplay-ului în sport; c)
promovarea şi susţinerea cercetărilor anti-doping. În vederea realizării
obiectivelor prevăzute la art. 5, Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii (art.

406
6): a) elaborează strategia naţională anti-doping, în conformitate cu obiectivele
şi prevederile Codului şi ale standardelor internaţionale; b) iniţiază proiecte de
acte normative pentru armonizarea legislaţiei naţionale anti-doping cu
reglementările internaţionale în domeniu; c) iniţiază, susţine financiar şi/sau
promovează, după caz, programe educative şi de prevenire a dopajului în sport;
d) asigură aplicarea de măsuri concrete pentru sancţionarea dopajului în sport; e)
iniţiază, susţine financiar şi/sau încurajează programe de promovare a fairplay-
ului în sport; f) încurajează structurile sportive, Agenţia Naţională pentru Sport
şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în adoptarea unor programe de testare
coerente şi uniforme; g) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice, cu
organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale naţionale şi internaţionale cu
atribuţii în domeniu; h) propune autorităţilor şi instituţiilor publice măsuri
specifice, în sensul intensificării luptei împotriva traficului ilicit de substanţe
şi/sau metode interzise; i) aprobă, publică anual şi revizuieşte lista substanţelor
şi a metodelor interzise, în conformitate cu lista Agenţiei Mondiale Anti-
Doping; j) publică şi reactualizează anual, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii
Publice şi cu Agenţia Naţională a Medicamentului, lista cu specialităţile
farmaceutice autorizate şi comercializate în România care au în componenţă
substanţe şi/sau metode interzise; k) stabileşte programul naţional anual anti-
doping, în competiţie şi în afară competiţiei, care cuprinde toţi sportivii de nivel
naţional şi internaţional; l) întocmeşte lista cu sportivii de nivel naţional şi
internaţional, adresele acestora şi locurile de pregătire; m) organizează şi
efectuează controalele doping atât în cadrul competiţiilor, cât şi în afară
acestora, cu excepţia controalelor efectuate de federaţiile internaţionale în timpul
competiţiilor internaţionale organizate pe teritoriul României; n) încurajează
procesul de testare reciprocă între organizaţiile naţionale anti-doping; o)
planifică şi asigură desfăşurarea audierilor sportivilor şi ale altor persoane
susceptibile de dopaj, într-un cadru corect şi echitabil, în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi cu standardele internaţionale; p) aprobă scutirile de uz
terapeutic pentru sportivii de nivel naţional, la solicitarea scrisă a comisiilor
anti-doping din federaţiile sportive naţionale şi/sau ligi. Pentru sportivii de nivel
internaţional avizează şi trimite dosarele depuse, spre aprobare, federaţiei
internaţionale responsabile şi Agenţiei Mondiale Anti-Doping; q) comunică
Agenţiei Mondiale Anti-Doping cazurile de dopaj depistate în rândul sportivilor
români, pe plan naţional şi/sau internaţional; r) elaborează normele
metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping; s) asigură
instruirea şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping, precum şi eliberarea
unui atestat în acest sens; t) prezintă anual un raport de activitate Guvernului
şi Parlamentului; u) organizează periodic acţiuni privind informarea,
prevenirea şi combaterea fenomenului de dopaj în sport; v) iniţiază, promovează
şi desfăşoară activităţi de cercetare pentru eradicarea dopajului în sport.
Privitor la Conducerea Agenţiei Antidoping, ea este asigurată de un
preşedinte, numit pe o perioada de 5 ani, prin decizie a primului-ministru, din

407
rândul specialiştilor în domeniu, pe baza îndeplinirii cerinţelor de competenţe
profesionale şi manageriale, precum şi a criteriului de independenţă politică şi
de independenţă faţă de structurile sportive (art. 8, alin. 2 al Legii nr.
227/2006).
Pentru informarea şi educarea personalului implicat în activităţile anti-doping
la „toate instituţiile de învăţământ superior de educaţie fizică şi sport din ţară şi
Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor le revine obligaţia
de a introduce în programele de învăţământ cursuri de prezentare a
reglementărilor naţionale şi internaţionale anti-doping, precum şi Programul
naţional anti-doping” (art. 57 al Legii nr. 227/2006). În activitatea didactică, în
acord cu asumarea acestei obligaţii, studenţii facultăţii de educaţie fizică şi sport
din cadrul UBB Cluj-Napoca au pus problema transparenţei decizionale a
Agenţiei Naţionale Antidoping, Agenţiei Naţionale Antidrog cât şi a organelor
de urmărire penală în legătură cu ceea ce prevede art. 56 al Legii nr. 227/2006:
„În cazul în care substanţele descoperite pe parcursul controlului doping
intră şi sub incidenţa <LLNK 12000 143 10 201 0 18>, Legii nr. 143/2000
privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
cu modificările şi completările ulterioare, sau a <LLNK 12002 300 10 201
0 18>, Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la
fabricarea ilicită a drogurilor, cu modificările şi completările ulterioare,
Agenţia are obligaţia de a înştiinţa Agenţia Naţională Antidrog şi organele
de urmărire penală”.
Această observaţie a noastră este deplin motivată şi se poate dezvolta
bazându-ne cel puţin pe prevederile H.G. nr. 275 din 21 martie 20071 privind
reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, Legii
nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia
publică2, Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public3, actualizate, precum şi pe prevederile H. G. nr.
894 din 1 august 2007 privind aprobarea Strategiei naţionale antidoping pentru
perioada 2007-2012 şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia4.
Acest din urmă act normativ, în Capitolul II – Principii, enunţă că „strategia
antidoping va respecta următoarele principii generale, printre care menţionăm:
principiul bunei guvernări, conform căruia Agenţia Naţională Anti-Doping
trebuie să îşi stabilească acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine
stabilite şi să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a răspunde rapid necesităţilor
sociale; principiul responsabilităţii - care impune Agenţiei Naţionale Anti-
Doping obligaţia de a formula politici publice şi de a răspunde pentru eficienţa şi

1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2007.
2
Textul iniţial a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3
febr. 2003.
3
Textul iniţial a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23
oct. 2001.
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 14 august 2007.

408
implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii
acestei obligaţii; principiul obiectivităţii - mesajele şi informaţiile transmise
de Agenţia Naţională Anti-Doping vor avea un caracter obiectiv, astfel încât să
asigure o imagine credibilă atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional;
principiul continuităţii − activităţile desfăşurate în cadrul acestui program au un
caracter permanent şi se bazează pe experienţa anterioară acumulată de
structurile de profil; principiul complementarităţii − acţiunile de informare
desfăşurate de Agenţia Naţională Anti-Doping vor fi coordonate cu efortul
instituţiilor responsabile în domeniul sportului, în vederea prevenirii şi
combaterii dopajului în sport; principiul prevenirii − conform căruia
identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a premiselor de apariţie a
fenomenelor de dopaj sunt prioritare şi imperative; principiul eficienţei − în
combaterea dopajului se bazează pe evaluarea continuă a activităţii Agenţiei
Naţionale Anti-Doping atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete, cât şi
al managementului instituţional; principiul cooperării şi coerenţei − în baza
căruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea dopajului trebuie să
coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerentă asupra obiectivelor ce
trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate; principiul transparenţei,
consultării societăţii civile şi al dialogului social − care impune, pe de o parte,
transparenţa procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea societăţii
civile din domeniul sportului în cadrul acestui proces; principiul
parteneriatelor public-private − care recunoaşte importanţa cooptării
societăţii civile, a structurilor sportive, a unor organisme guvernamentale şi
nonguvernamentale în activităţile concrete de implementare a măsurilor de
prevenire şi combatere a dopajului în sport.
În final ne bucură scopul declarat al strategiei „Scopul strategiei este
prevenirea şi combaterea folosirii de substanţe şi/sau metode interzise în rândul
sportivilor şi al acelora care practică activităţi de educaţie fizică şi sport
individual sau în grup, în săli de sport altfel organizate decât ca structuri sportive
(în special în sălile de fitness)”, mai ales că ne vedem eforturile în vederea
prevenirii şi combaterii folosirii de substanţe şi/sau metode interzise în
rândul sportivilor şi al acelora care practică activităţi de educaţie fizică şi
sport individual sau în grup, în săli de sport altfel organizate decât ca
structuri sportive (în special în sălile de fitness)5 cuprinse într-o strategie
coerentă. De asemenea, ne bucurăm că prevederile art. 56 au fost preluate şi
de actuala lege cu privire la combaterea şi prevenirea dopajului în sport6.

5
A.V. Voicu, Problematica prevenirii dopajului în activităţile sportive desfăşurate în
societăţile comerciale fără caracter de structură sportivă. Conferinţa Naţională
Antidrog, Ediţia a II-a, în organizarea Centrului de Prevenire Antidrog al judeţului Cluj
şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, 7-8
Octombrie 2005, în volumul sesiunii, suport electronic CD.
6
Propunere de lege ferenda în A. V. Voicu, „Consideraţii cu privirea la sancţionarea
dopajului în România”; Conferinţa Ştiinţifică Internaţională – „Dimensiuni sociale,

409
Dacă se va rezolva şi problematica transparenţei depline în toate informaţiile
difuzate de Agenţia Naţională Antidoping, Agenţia Naţională Antidrog şi
organele de urmărire penală în legătură cu obligaţiile izvorâte din prevederile
art. 56 al Legii nr. 227/2006, vom face paşi concreţi în direcţia armonizării
efective a sistemului nostru de drept la cel comunitar. Trebuie să conştientizăm
că gradul de democratizare al unei societăţi depinde de raportul dintre
declararitatea şi efectivitatea legii, fie ea aplicabilă şi în importantul domeniu al
activităţii de educaţie fizică şi sport, considerat un important fenomen social.

diversitate, actualitate în cultura fizică”, Academia Naţională de Educaţie Fizică şi

Sport (ANEFS – Bucureşti), Bucureşti, 18 iunie 2004.

410
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

CULTURA – DETERMINANTĂ MAJORĂ

A COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI EUROPEAN

Cristina Fleşeriu

Inhaltsangabe: Die Kultur – die wichtigste Bestimmung des Verhaltens des

europäischen Konsumenten
Neben die öko-sozialen, persönlichen und psychologischen Faktoren, am meisten
üben die kulturellen Faktoren einen Einfluss über das Verhalten des Konsumenten
aus. Die Kultur wird von einem Geschlecht nach dem anderen bekommen, also sie
wird durch einen sozialen Weg gelernt und weitergeleitet. Die Kultur befindet sich am
Ursprung der Wünsche und des persönlichen Verhaltens. Aber wie beeinflusst die
kulturelle Linien des Käufers das Kaufverhalten?
Das Marketing vorschlägt das Bewillkommne der Bedürfnisse und Wünsche der
Konsumenten um sie zu befriedigen. Aber „das Kennen der Konsumenten“ ist nicht
eine einfache Sache. Es ist möglich, dass sie ihre Bedürfnisse und Wünsche sagen
werden aber trotzdem in eine verschiedene Art reagieren werden. Die Aufgabe der
Marketer ist um zu verstehen was passiert in dem Bewusstsein der Käufer zwischen
den Zeitpunkt der Aktion der externen Stimuli und die Verabschiedung der
Einkaufaustrag.

Alături de factorii economico-sociali, personali şi psihologici, asupra

comportamentului consumatorului îşi exercită influenţa, în cea mai mare
măsură, factorii culturali. Cultura este căpătată de la o generaţie la alta, deci se
învaţă şi se transmite pe cale socială, ea stând la originea dorinţelor şi a
comportamentului personal. Dar cum influenţează trăsăturile culturale ale
cumpărătorului comportamentul de cumpărare?
Cultura este un model unic de înţelesuri comune ce caracterizează o societate
şi o distinge de alte societăţi. Ea este constelaţia de idei şi obiecte ce determină
ceea ce este acceptabil într-o societate şi la care toţi membrii societăţii subscriu1.
Cultura se concretizează într-un set de elemente ce cuprind: cultura materială,
limba, religia, sistemul de valori şi atitudini, obiceiuri, estetica, organizarea
socială, educaţia. Prin modul independent în care acţionează, elementele
componente ale culturii creează valori culturale, care pot fi universale − valabile
în toate culturile – sau specifice, proprii fiecărei culturi, şi care stau la baza
deciziilor de standardizare.

1
Ioan Plăiaş (1997). Comportamentul consumatorului. Deva, Editura Intelcredo.

413
 Principalele valori culturale ale unei societăţi depind de concepţia oamenilor
despre ei înşişi, despre cei din jur, despre diferitele organizaţii, despre societate,
valori şi univers. De asemenea, comportamentul de cumpărare şi consum al unei
persoane este influenţat de diverşi factori sociali – familia, statutul social –,
precum şi de factori personali – legaţi de vârstă, ocupaţie, situaţie materială sau
stil de viaţă.
În cazul consumatorilor situaţi în spaţiul Pieţei Unice Europene, aceştia
prezintă diferenţieri remarcabile, nu numai prin prisma caracteristicilor socio-
demografice şi economice, dar mai ales sub aspectul unor elemente de ordin
cultural, fapt ce face dificilă adoptarea de către întreprinzători a unor strategii
standardizate. De aceea, operatorii de marketing care acţionează în cadrul Pieţei
Unice Europene „sunt sfătuiţi să identifice cu atenţie deosebirile care există între
pieţele naţionale şi să-şi adapteze produsele şi serviciile în aşa fel încât ele să
corespundă preferinţelor locale”2. Faţă de această realitate, consumatorul
european unic sau euroconsumatorul – respectiv un consumator cu trăsături
comune – nu a apărut încă, iar euromarketingul trebuie să-şi adapteze metodele
şi practicile mediului cultural în care acestea se aplică.
În prezent, dintr-o analiză din interiorul acestui spaţiu, se remarcă, pe lângă
unele convergenţe, o mare diversitate culturală europeană.
Pe măsură ce se dezvoltă economia globală creşte şi importanţa, pentru
marketerii din întreaga lume, a înţelegerii profunde a naturii valorilor culturale;
toate acestea sunt cerute unui marketer pentru a fi capabil să vândă cu succes
produsele într-o piaţă internaţională. Este destul de dificil de comunicat şi
promovat produse spre grupuri de cumpărători chiar şi în cadrul unei ţări; dar
este mult mai dificilă ieşirea pe o piaţă străină.
Astfel, cultura materială prin intermediul celor două părţi ale sale –
tehnologia şi economia – afectează nivelul cererii, calitatea şi timpul produsului
cerut, proprietăţile funcţionale ale bunurilor solicitate, precum şi distribuţia lor.
Sunt vizate tehnologiile folosite la crearea bunurilor materiale, precum si
nivelul de cultură tehnică (know-how-ul tehnologic) deţinut de oameni în cadrul
unei societăţi.
Economia se reflectă în modul în care oamenii îşi angajează capacităţile lor şi
veniturile obţinute.
În general, la nivelul ţărilor vest-europene se evidenţiază o cultură materială
comună, determinată de nivelurile lor relativ similare de dezvoltare tehnologică,
de creare, producere şi distribuire a bunurilor necesare consumului.
De asemenea unul dintre fundamentele democraţiei în cadrul Uniunii
Europene îl constituie respectarea limbilor ca mijloc de comunicare.
Consumatorul european are dreptul să poată fi informat în propria limbă în
procesul de cumpărare şi de consum al bunurilor sau serviciilor ce îi sunt oferite
pe Piaţa Internă Unică.

2
Philip Kotler (1998). Managementul marketingului, Bucureşti, Editura Teora, p. 250.

414
 Un obstacol cultural este – pentru firmele care îşi propun să acţioneze pe
această piaţă – absenţa unei limbi comune. Pentru a înlătura, pe cât posibil,
această problemă, trei dintre limbile vorbite în spaţiul comunitar, cu cea mai
largă răspândire – engleza, franceza şi germana – au fost alese drept limbi
oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene.
Importanţa înţelegerii limbii unei ţări nu trebuie subestimată, fiind la fel de
necesară, ca şi vorbirea ei, pentru reuşita în afaceri.
Cultura se exprimă prin limbă, ea se bazează pe anumite stiluri sau moduri de
comunicare ce diferă mult de la o ţară la alta, fapt ce trebuie avut în vedere
pentru a adopta un mod de comunicare care să atragă şi să convingă
consumatorii vizaţi.
Limbajul, privit ca mijloc primar de comunicare între culturi, este esenţial în
comunicarea promoţională, pentru a sesiza înţelesurile idiomatice exprimate şi
mesajele respective. Traducerea după dicţionar nu e aceeaşi cu cea idiomatică,
mesajele putându-şi pierde semnificaţia iniţială.
Instituţiile şi normele sociale circumscriu familia, religia si educaţia, care
creează şi pun în circulaţie valori, ce se exprimă în cadrul vieţii concrete din
societate, inclusiv în cadrul procesului de vânzare-cumpărare.

Familia este cel dintâi factor de integrare în societate, menit să ofere

individului „bagajul cultural” pe care acesta va trebui să şi-l însuşească pentru a
se integra în societate şi a contribui la durabilitatea acestor valori.
Obiceiurile de consum sunt influenţate într-o mai mare sau mai mică măsură
de către familie, în raport cu funcţiile ce revin acesteia – tradiţionale sau
moderne −, cu un rol mai redus, prin implicarea altor grupuri şi instituţii sociale.
Cele mai importante funcţii ale unei familii sunt:
• Bunăstarea economică – acest rol nu mai revine numai capului de familie,
ci treburile şi responsabilităţile casei sunt împărţite între toţi membrii
familiei.
• Suportul emoţional – familia încearcă să ajute membrii ei să facă faţă
problemelor personale şi sociale iar daca nu reuşesc apelează la un
psiholog.
• Stilul de viaţă potrivit familiei – importanţa plasată educaţiei sau carierei,
cititului, selecţiei distracţiilor şi activităţilor recreaţionale sunt alese în
funcţie de educaţia, experienţa şi scopurile personale şi comune ale soţilor.
• Socializarea membrilor de familie – transmiterea de către adulţi copiilor a
principiilor morale şi religioase, atitudinilor impersonale, standardelor de
îngrijire şi îmbrăcare personală, manierelor potrivite, vorbirii şi selecţia
educaţiei şi ocupaţiei potrivite sau carierelor.
Deciziile de consum ale familiei implică cel puţin cinci roluri. Aceste roluri
pot fi asumate de soţ, soţie, copii sau alţi membri ai gospodăriei. Aceste roluri

415
furnizează pătrunderi suplimentare în modul cum membrii unei familii
interacţionează în diferitele roluri legate de consum:3
• iniţiatorul – este cel ce emite ideea cumpărării produsului sau serviciului;
• influenţatorul – este individul ale cărui opinii sunt căutate;
• decidentul – este persoana cu autoritatea financiară;
• cumpărătorul – este persoana care acţionează ca agent de cumpărare;
• utilizatorul – este persoana care foloseşte produsul.
De asemenea fiecare individ aparţine unor anumite grupuri ce îi conferă
diverse roluri. Grupurile respective exercită o importantă influenţă asupra
obiceiurilor de consum, mai ales în societăţile dezvoltate şi cu grad ridicat de
urbanizare, şi contribuie la crearea unei imagini personale compatibile cu cea a
grupului de apartenenţă.
Grupurile de apartenenţă sunt grupuri cărora subiectul doreşte să le aparţină.
Aceste grupuri pot fi foarte puternice în influenţarea comportamentului, întrucât
individul va adopta de obicei comportamentul grupului de apartenenţă în
speranţa că va fi acceptat ca membru al acestuia. Câteodată grupul de
apartenenţă va reprezenta aspiraţiile financiare sau de putere ale individului,
dorinţa de apartenenţă fiind de obicei numită ambiţie.
Grupurile exercită o importantă influenţă asupra obiceiurilor de consum, mai
ales în societăţile dezvoltate şi cu un grad ridicat de urbanizare, cu deosebire
pentru produsele al căror consum este vizibil (autoturisme, îmbrăcăminte,
băuturi) şi contribuie la crearea unei imagini personale compatibile cu cea a
grupului de apartenenţă; în cazul celorlalte societăţi, cele mai importante astfel
de grupuri rămân familia, biserica şi prietenii apropiaţi.
Alături de gruparea populaţiei la nivel de familie şi pe grupuri de apartenenţă,
există şi alte modalităţi de organizare socială a acesteia, care prezintă interes
pentru întreprinzători, cum sunt cele bazate pe clase sociale, grupuri bazate pe
vârstă sau prin prisma rolului atribuit femeii în economie.

Clasa socială este definită ca fiind diviziunea relativ permanentă şi omogenă

a membrilor unei societăţi, într-o ierarhie de statute distincte, în care indivizii
sau familiile împărtăşesc valori similare, stiluri de viată, interese şi de asemenea
un comportament asemănător4.
Apartenenţa la o anumită clasă socială nu este dată numai de ocupaţia
subiectului, ci şi de poziţia deţinută în ierarhia puterii: cu cât subiectul ocupă o
poziţie superioară pe scara socială, cu atât puterea şi influenţa sa sunt mai
importante.
Tabelul 1 ne prezintă o clasificare a grupurilor socio-economice. Deşi această
clasificare este utilizată pe scară largă, ea necesită o anumită prudenţă de

3
Dragoş Iliescu, Dan Petre (2004). Psihologia reclamei şi a consumatorului. Vol.1:
Psihologia consumatorului. Bucureşti, Editura Comunicare.ro, p. 9-38.
4
Philip Kotler (1998). Managementul marketingului, Bucureşti, Editura Teora, p. 345.

416
abordare, întrucât relevanţa sa în domeniul comportamentului consumatorului
este oarecum limitată.

Tabelul 1. Clasificarea grupurilor socio-economice5

Grad social Statut social Ocupaţia capului de familie

A Clasa mijlocie superioară
B Clasa mijlocie
C1 Clasa mijlocie inferioară
C2 Clasa muncitoare
specializată
D Clasa muncitoare
E Populaţia aflată la cel mai
scăzut nivel de subzistentă
Funcţii superioare manageriale,
administrative sau profesionale
Funcţii intermediare manageriale,
administrative sau profesionale
Funcţii inferioare de supraveghere,
clericale, administrative sau
profesionale
Forţa de munca specializată
Forţa de munca semispecializată şi
nespecializată
Anumite categorii de pensionari,
văduve care nu au alt venit în afara
ajutorului statului; forţa de muncă
ocazională şi necalificată

Mărimea relativă a claselor sociale este influenţată de prosperitatea existentă

la nivelul diferitelor ţări. O structurare a claselor sociale specifică ţărilor
dezvoltate este cea de tip „diamant”, cu relativ puţine persoane situate în partea
de sus şi în cea de jos, cu cele mai multe persoane situate în partea de mijloc.
Structura de clasă a ţărilor evoluează spre tipul „diamant” pe măsura dezvoltării
lor.
Astfel clasele sociale au o mare influenţă asupra consumatorului. Diferenţele
dintre diferitele clase sociale se observă, de exemplu, în tipurile de locuinţe
utilizate, în ceea ce priveşte mobilierul, precum şi obiectele de uz casnic
folosite. Abordate într-un cadru mai larg, diferenţele dintre clase se reflectă în
variate categorii de bunuri şi servicii necesare consumului: mâncăruri, băuturi
alcoolice, îmbrăcăminte etc. şi, implicit, modalităţi pentru petrecerea timpului
liber.
În ceea ce priveşte grupurile bazate pe vârstă, sunt întâlnite în ţările
dezvoltate două segmente de populaţie, semnificând de fapt, două subculturi:
una a „seniorilor” sau a persoanelor de vârsta „a treia” şi alta a adolescenţilor,

5
Jim Blythe (1999). Comportamentul consumatorului, Bucureşti, Editura Teora, p.
117.

417
fiecare trăind, de regulă, cu propriile nevoi şi motivaţii de consum, pe care
întreprinzătorii trebuie să le aibă în vedere.

Religia are şi ea un impact major asupra sistemelor de valori ale diferitelor

culturi. Ea exercită o influenţă considerabilă asupra concepţiei despre viaţă,
asupra standardelor şi tabuurilor, asupra obiceiurilor. Gradul de acceptare a
anumitor tipuri de mâncare, îmbrăcăminte şi comportament este în mod frecvent
influenţat de religie. O astfel de influenţă se poate extinde şi asupra gradului de
acceptare sau respingere a mesajelor promoţionale.
Chiar şi sistemul de valori şi atitudini al fiecărei culturi din cadrul spaţiului
comunitar are implicaţii majore pentru activitatea de marketing. Elementele pe
care se bazează valorile şi atitudinile – cum sunt sănătatea, capacitatea de a
achiziţiona bunuri materiale, atitudinea faţă de nou, atitudinea faţă de elemente
străine, simbolurile, orientarea către individualism sau colectivism, raporturile
dintre masculinitate şi feminitate – trebuie să fie cunoscute la nivelul fiecărei ţări
din comunitate, pentru adaptarea corespunzătoare a activităţilor şi
instrumentelor de marketing.

Educaţia apare în societatea modernă ca fiind un proces de transmitere de

cunoştinţe, idei şi atitudini. Astfel, pentru a avea cât mai deplină reuşită în
afaceri, întreprinzătorii trebuie să cunoască nivelul educaţional al
consumatorilor vizaţi de pe pieţele pe care vor acţiona. Nivelul educaţional
apare ca fiind un element determinant în definirea naturii pieţei bunurilor de
consum.
Astfel, în mare măsură, comportamentul se formează prin învăţare, ca rezultat
al experienţelor exterioare; cea mai mare parte a cunoştinţelor noastre sunt
învăţate în afara şcolii. Este adevărat că, în parte, procesul de învăţare necesită
un cadru instituţional, însă în bună măsură învăţarea face apel la un proces
inconştient de acumulare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor, prin
experienţă.
Obiceiul consumului este prin excelenţă învăţat. Învăţarea prezintă o
importanţă ridicată în sfera marketingului, întrucât consumatorii sunt influenţaţi
de ceea ce învaţă. De fapt, comportamentul consumatorului este în mare măsură
bazat pe procesul de învăţare.
Una din problemele majore ale specialiştilor în marketing este de a-şi
determina consumatorii să-şi amintească informaţiile transmise prin reclame.
Bazându-se pe factorii culturali, specialiştii în marketing proiectează strategii
şi tactici de lansare a produselor şi de extindere a pieţelor. Se impune astfel
cunoaşterea modului în care consumatorii abordează deciziile de cumpărare.
Marketingul îşi propune să vină în întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor
consumatorilor, satisfăcându-le. Însă, „cunoaşterea consumatorilor” nu este
deloc un lucru simplu. Este posibil ca ei să-şi exprime nevoile şi dorinţele şi să
acţioneze totuşi într-un mod total opus. Sarcina marketerului este aceea de a

418
înţelege ce se petrece în conştiinţa cumpărătorului între momentul acţiunii
stimulilor externi şi cel al adoptării deciziei de cumpărare.

419
Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 17, 2008

HOŢIE ŞI FISCALITATE

Vasile Marian

Abstract: Theft and taxation

Who has an interest in finding out during the history facts about the notion of the
economy finds out many changes both in content and sphere. From a certain domain
of human live – that of the production and reproduction of man’s exterior goods – one
has come up to an economy that absorbs all the domains of life: political, religious,
artistic, military, sportive, forecast etc.
In order to test this general level of the notion of economy, the present study focus
briefly on the theft and exaggerated and/or unfair taxation face to face to labour as
well as man’s finality.

În privinţa economiei, aflăm că de mai bine de două sute de ani se dau

definiţii „divergente şi nesatisfăcătoare”, că de la un anumit domeniu al vieţii
oamenilor – obţinerea de bunuri materiale –, s-a ajuns la o economie care
„absoarbe şi explică toată viaţa socială, religia, rudenia, cunoaşterea, politica”1,
context în care în vreme ce pentru unii economişti activităţile economice se află
„în interdependenţă cu alte forme de activitate umană, cum sunt: activităţile
culturale, artistice, sportive, spirituale, religioase etc.”2, pentru alţi economişti
„din sfera activităţilor economice fac parte şi cele care se referă la organizarea şi
conducerea societăţii, la învăţământ, educaţie, formarea şi pregătirea cadrelor,
apărarea sănătăţii, asistenţa socială, gospodăria comunală, serviciile recreative,
sportive, turistice, balneare, cultural-educative etc.”, inclusiv cele „cu caracter
meteorologic”3. În sfârşit, într-o formulare mai scurtă, dar mai cuprinzătoare
economia se consideră a fi „domeniul vieţii sociale în care se desfăşoară
producţia, repartiţia, schimbul şi consumul bunurilor materiale şi serviciilor
economice”4, adică şi folosirea patului de către cel ce doarme în el, dusul oliţei
unui copil sau bolnav, purtatul hainei pe tine, mânuirea lingurii, cuţitului şi

1
Gilbert Abraham-Frois (1994). Economia politică, ediţia a 3-a, Bucureşti, Editura
Humanitas, p. 9 şi 11.
2
Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu (2001). Economie, ediţia a 2-a,
Bucureşti, Editura Economică, p. 52.
3
*** Tratat de economie contemporană, vol. 1 (Sistemul ştiinţelor economice şi
sistemele economice contemporane), Bucureşti, Editura Politică, 1986, p. 27.
4
*** Dicţionar de economie politică, Bucureşti, Editura Politică, 1974, p. 264.

420
furculiţei în vreme ce mănânci, utilizarea străzii pe care circulăm, transformarea
în scrum şi fum a ţigărilor şi trabucurilor ş.a.m.d., căci toate astea sunt „consum”5.
Ideea de economie ca totalitate a vieţii umane a devenit deja un simţ comun,
precum atâtea alte lucruri, dacă ne gândim la cei care văzând că soarele răsare şi
apune spun că acesta se mişcă în jurul nostru; la cei care au senzaţia că stau pe
loc şi gara pleacă, atunci când porneşte trenul; la cei care câştigă mai mult
făcând bişniţă decât muncind; la cei care obţin mai multe foloase de la mai marii
lor cărora le cântă în strună ş.a.m.d.
Numai că „recunoscând redutabilitatea” unui simţ comun „nu rostim încă nici
o judecată cu privire la legitimitatea sa”6, iar în cazul economiei, drumul spre
mai multă precizie în privinţa ei ca totalitate a vieţii umane nu poate ocoli
multitudinea de fapte individuale şi colective ale oamenilor pe care unii le
detestă, iar alţii le ocolesc, pe motiv că ele ar fi nişte cazuri extreme, aporii sau
erezii.
Din lumea fenomenelor concrete oarecum „extreme”, acum şi aici luăm puţin
la „ochi” hoţia şi fiscalitatea, implicând în discuţia despre ele munca (atât de
nobilă pentru unii şi de ingrată pentru alţii) şi scopul acţiunii umane.
În tevatura: economie „în sus” şi economie „în jos”, economie „la stânga” şi
economie „la dreapta”7 sau economie „în sus” şi economie „în jos”, cele mai
răspândite înţelegeri ale economiei sunt că aceasta este ba un subdomeniu al
acţiunii umane8 numită muncă, ba întreg acest domeniu (al muncii)9, ba un fel/
5
Cândva, un distins cadru didactic scria că „actul de consumare propriu-zisă a
bunurilor de către indivizi nu este un act economic” („Probleme economice”, nr. 4,
1970, p. 78).
6
„În fond, simţul comun ar putea să fie, în totalitatea sa, un corp de prejudecăţi pe
care însă individul conformist, perfect integrat în colectivitate, nu le va descoperi
niciodată ca atare.” [Lucian Blaga (1983). Opere, vol. 8 (Trilogia cunoaşterii),
Bucureşti, Editura Minerva, p. 81].
7
„Făcând o incursiune în bibliografia obiectului (mişcarea economică – preciz. ns.,
VM), cititorul întâlneşte conceptele: mişcare economică, creştere economică,
stagnare economică, creştere economică pozitivă, creştere economică negativă,
creştere economică zero, creştere economică echilibrată, creştere economică non
echilibrată (dezechilibrată), creştere economică armonioasă, raţională, optimă,
inegală, creştere economică durabilă, creştere economică sustenabilă”, la care se
mai pot adăuga „următoarele «elemente [...]»: dezvoltare economică, dezvoltare
economică ascendentă, dezvoltare economică descendentă, dezvoltare economică
multilaterală, complexă, echilibrată, raţională, durabilă, evoluţie economică, involuţie
economică, expansiune economică, proces economic şi regres economic, decolare
economică”, fără ca lucrurile să se oprească aici. [Aurel Negucioiu (2007), Cadrul
conceptual al creşterii şi dezvoltării economiei – o schiţă incompletă, „Probleme
actuale ale gândirii, ştiinţei şi practicii economico-sociale”, Cluj-Napoca, Editor
Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca a Universităţii Creştine „Dimitrie
Cantemir” Bucureşti, vol. X, Editura Risoprint, p. 21].
8
Sarcina de căpetenie a praxeologiei este „elaborarea de recomandări şi prescripţii
privind acţiunea eficientă sau raţională în general şi, ca atare, importante în toate
domeniile acţiunii umane, atât în economie cât şi în cultură, în medicină, în justiţie,

421
formă social(ă) [nemijlocit(ă) sau altul/alta (mijlocit(ă)] a unor bunuri (văzute în
timp şi spaţiu; in potentia sau in actu; etc.).
Munca este o expresie a unei realităţi umane deosebit de complexă şi cunoaşte
interpretări şi determinări multiple din partea acelora care i-au acordat până
acuma o atenţie mai mare, iar cel ce se interesează de aceste lucruri poate afla,
printre altele, o distincţie a muncii faţă de simpla curgere a vieţii umane şi o
distincţie a muncii faţă de acţiunea animală.
În primul caz, întâlnim spunându-se, de pildă, că munca este „întrebuinţarea
ca mijloc a funcţiilor şi manifestărilor fiziologice ale vieţii umane”, de unde
rezultă că „Exercitarea potenţialităţilor energiei umane şi a proceselor vitale pe
care omul a cărui viaţă se manifestă prin ele nu le întrebuinţează pentru
atingerea unor scopuri externe, diferite de simpla desfăşurare a acestor procese
şi de rolul fiziologic pe care îl joacă ele în evoluţia biologică a propriei sale
economii vitale, nu este muncă; este doar viaţă.”10
În al doilea caz, întâlnim spunându-se, de pildă, că munca se distinge de
acţiunea animală mai întâi prin aceea că ea este o acţiune conştientă sau
deliberată, că are instituită în ea un scop şi mijloace de realizare a scopului ei11,
iar apoi că pentru a fi acceptată ca muncă, o acţiune conştientă sau deliberată a
omului trebuie să fie voinţă pusă în crearea de ceva12 – nu de materie (şi nici de

învăţământ etc.”; activitatea economică „este un gen particular de activitate”, ca şi

domeniul luptelor, armatei, muzicii sau a altceva [Tadeusz Kotarbinski (1976). Tratat
despre lucrul bine făcut, Bucureşti, Editura Politică, p. 203, 457, 458, 466 ş.a.).
9
„Doméniu, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza
societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă
de activitate. 3. (Mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în
spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui
cuprinsă în mulţime şi prin faptul că oricare pereche de puncte din mulţime se pot uni
printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulţime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru
care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat.
d o m i n i u m.” (DEX ’98 – http://dexonline.ro/search.php?cuv =domeniu).
10
„Numim muncă întrebuinţarea ca mijloc a funcţiilor şi manifestărilor fiziologice ale
vieţii umane. Exercitarea potenţialităţilor energiei umane şi a proceselor vitale pe
care omul a cărui viaţă se manifestă prin ele nu le întrebuinţează pentru atingerea
unor scopuri externe, diferite de simpla desfăşurare a acestor procese şi de rolul
fiziologic pe care îl joacă ele în evoluţia biologică a propriei sale economii vitale, nu
este muncă; este doar viaţă.” [Ludwig von Mises, Acţiunea umană. Un tratat de teorie
economică, Traducere (de Dan Cristian Comănescu) a celei de-a 4-a ediţii a lucrării
Human Action (Henry Regnery, Chicago, 1966), p. 132 (http://www.misesromania.
org/carti/au/au00.htm)].
11
În acest sens, a se vedea, de pildă: Georg Lukács (1975), Ontologia existenţei
sociale, Bucureşti, Editura Politică.
12
„Producţia nu este un act de creaţie; ea nu creează ceva ce nu exista înainte. Este
o transformare a unor elemente date, prin rearanjare şi combinare. Producătorul nu
este un creator. Omul nu este creator decât în sfera gândirii şi în domeniul
imaginaţiei. În lumea fenomenelor externe el nu este decât un agent generator de
transformări. Tot ce poate face el este să combine mijloacele disponibile, astfel încât,

422
energie, adaugă cei care cred că aceasta este altceva decât materie), ci de valori
de întrebuinţare13 (termen „considerat a fi prin excelenţă economic”14), de
„bunuri materiale şi spirituale” şi de altceva15; în sfârşit, scopul sau ţelul unei
astfel de acţiuni trebuie să fie unul moral16, de unde rezultă, printre altele, că o
acţiune conştientă şi cu atât mai mult inconştientă a cuiva de distrugere şi/sau
dezorganizare a creaţiei umane „nu întruneşte atributele muncii”17 – context în
care, la genocid şi la sabotarea muncii, plasez, pentru început, hoţia18.
Hoţia este un fenomen social la fel de vechi ca şi prostituţia şi deşi poate fi, la
fel ca aceasta sau ca evaziunea fiscală, legală şi ilegală, în limbajul curent ea s-a
impus mai mult ca activitate ilegală, datorită interesului deosebit pentru cealaltă
formă a ei, legală, din partea autorilor şi apărătorilor acesteia. Pentru astfel de
persoane, necinstea lor este legală, iar necinstea altora este ilegală, hoţie – epitet
pentru care poţi face ani grei de puşcărie, dacă o atribui cuiva fără să poţi
convinge pe cel sau pe cei care te judecă oficial, oricât de evidentă ar fi ea.
Hoţia este departe de a fi constituit şi a constitui încă un fenomen social lipsit
de relevanţă. Pentru vremurile de mai demult, „Ştie oricine – ne spune un
cercetător de etnografie şi folclor, având la bază studii de antropologie şi un
doctorat în filosofie –, economia primitivă, antică şi de ev mediu s-au bazat toate
pe furt şi spoliere, şi nu prea există tezaur sau monument care să nu fi fost
adunat sau clădit prin – ori care să nu marcheze – războaie. Războaie a căror
motivaţie era prădăciunea, acumularea de avere prin crimă şi jaf.”19
De aceea, probabil, la vremea sa, Aristotel cuprindea „toate felurile de viaţă
care au o îndeletnicire naturală şi nu-şi procură hrana prin schimb ori prin

conform legilor naturii, rezultatul urmărit să apară în mod necesar.” (Ludwig von
Mises, op. cit., p. 141).
13
„Procesul muncii, [...] în momentele sale simple şi abstracte, este o activitate care
urmăreşte crearea unor valori de întrebuinţare, aproprierea substanţelor date de
natură pentru trebuinţele omeneşti, o condiţie generală a schimbului de substanţe
între om şi natură, condiţia naturală eternă a vieţii omeneşti, şi, ca atare, el este
independent de orice formă a acestei munci, fiind, dimpotrivă, comun tuturor formelor
ei sociale” [Karl Marx (1966). Capitalul, vol. I (Procesul de producţie a capitalului). În:
Marx-Engels, Opere, vol. 23, Bucureşti, Editura Politică, p. 196–197].
14
Georg Lukács, op. cit., p. 174.
15
„A existat cândva obiceiul de a distinge între producţia de bunuri tangibile şi
prestarea de servicii personale.” (Ludwig von Mises, op. cit., p. 141–142).
16
„Munca şi numai munca este nobilă” [Thomas Carlyle (1980), Past and Present
(apud *** Cugetări engleze, Bucureşti, Editura Albatros, p. 211].
17
„Conceptul de creaţie, creativitate desemnează în sensul cel mai general al
cuvântului [...] este opus acţiunii de distrugere şi de dezorganizare, care în nici un
caz nu întruneşte atributele muncii.” (Aurel Negucioiu, Implicaţii ale noii revoluţii
tehnice asupra conţinutului şi caracterului muncii, în: op. cit., p. 363).
18
„Hoţíe, hoţii, s.f. Faptul de a fura, de a trăi din furturi; faptă săvârşită de hoţ, furt,
furtişag. ♦ Fraudă. – Hoţ + suf. -ie. (http://dexonline.ro/search.php?cuv=Hoţíe).
19
Marin Marian Bălaşa (2007). Populara economie a hoţiei (I), „Săptămâna
Financiară”, nr. 103 din 26 martie 2007 (http://www.sfin.ro/print.php?id=8258).

423
comerţ” în economia domestică, iar dintre aceste îndeletniciri el a exemplificat:
„viaţa nomadă, agricolă, tâlhărească, pescărească, vânătorească”20. În ceea ce
priveşte războiul, la el, arta acestuia „este din natură tot un fel de artă de
înavuţire, după cum şi arta vânătorului este o parte a celei dintâi. Şi trebuie să ne
folosim de ea atât contra fiarelor, cât şi contra acelor oameni care, deşi născuţi
pentru a servi, nu primesc a fi stăpâniţi, căci acest fel de război este drept din
natură. Deci, această ramură a artei de a dobândi este în mod firesc o parte a
economiei domestice, anume aceea a cărei sarcină este să adune „o provizie de
obiecte care sunt necesare spre a trăi şi folositoare pentru comunitatea statului şi
a familiei şi care, de aceea, sau trebuie să fi fost strânse mai dinainte, sau trebuie
procurate de către economia domestică.”21
Dar, şi mai încoace, „Până de curând, dincolo de scopul protejării, armatele şi
războaiele erau instituţiile suprem organizate ale jefuirii. Până şi «sfintele»
cruciade au cărăbănit hoarde de hoţi cu speranţa înavuţirii prin jefuire. Până şi
America a fost descoperită, iar populaţiile băştinaşe au fost exterminate, cu
scopul obţinerii aurului celor care l-ar fi posedat deja. Iar reîmpărţirea şi
dominarea lumii, ca scop al războaielor mondiale care au marcat secolul 20, pot
fi uşor reduse la pofta primitivă a acaparării, a jafului silnic. Chiar şi azi, multă
lume comentează inclusiv dezrobirea forţată a unor state arabe de către SUA
secolului 21 drept forma de control şi spoliere indirectă.”22
Privită în sine, hoţia nu-i muncă, căci ea nu creează bunuri, ci ia bunuri, de
unde se află, în numele unui scop imoral, iar dacă admitem că ea nu-i muncă,
atunci ea nu-i nici economie, în vreme ce alţi autori vorbesc şi scriu despre o
economie a hoţiei, similar atâtor altor economii (a industriei, a agriculturii, a
comerţului, a turismului şi a altceva), având în vedere anumite analogii ce se pot
face cu ceea ce întâlnim şi în cazul muncii, analogii precum faptul că obiectul ei
preferat îl constituie banul, la fel ca pentru cel care produce şi vinde pâine,
locuinţe, maşini, cărţi sau vorbe de duh, şi faptul că ea a reprezentat şi reprezintă
încă „gest şi profesie care marchează profund conştiinţele.”23

20
Aristotel [f.a.]. Politica, ediţie actualizată a traducerii de El. Bezdechi, Filipeştii de
Târg (Prahova), Editura Antet, p. 12.
21
Ibidem, p. 13.
22
Marin Marian Bălaşa, op. cit.
23
„Unul dintre cele mai pitoreşti – totodată picardesc – personaje ale menajeriei
politice din România contemporană repetă constant sloganul «hoţul neprins,
negustor cinstit». Şi îl repetă inclusiv pe televiziuni – deoarece acestea n-au bunul-
simţ al selectării între inşii care merită să fie expuşi întru a deveni modele şi inşii care
merită marginalizaţi, tocmai fiindcă riscă să popularizeze modele ignobile! Ca tot
mitocanul, individul la care mă refer susţine zisa populară şi cu exemple din propria
carieră, reliefând o tinereţe crescută pe zaţul barbugiilor şi trişorilor de mahala, al
traficanţilor de aur, chelnerilor hoţi-şmenari şi sforarilor sadea. Ca tot mitocanul –
chiar dacă insul a ajuns pe culmile cremei politice (dacă oportunismul şi
şmecherismul personal l-au dus acolo, nu contează!) – el se face simpatic norodului
prin aluzii şi apropouri de două parale, prin limbaj interlop şi tonuri ale vorbirii

424
 Azi, hoţia în general, marea hoţie în special se desfăşoară în moduri mult mai
subtile decât pe vremuri, de către oameni „îmbrăcaţi” în fel şi fel de funcţii
sociale24, în care se servesc între ei, se servesc de o mass-medie proprie sau
aservită, iar la nevoie se servesc de oameni din poliţie, justiţie şi din alte
autorităţi ale vremii, puse, de ei sau de alţii, „deasupra” lor, iar ca dovadă avem
faptul că averile fabuloase au de regulă surse obscure25, iar marii tâlhari, precum
cei ai poporului, „trăiesc în aur şi-n purpură”26. Raportată la bani, ea (hoţia) face
parte, după părerea noastră, din sfera unei alte noţiuni decât aceea de economie
bănească, din noneconomie bănească, eventual, care, împreună cu economia
bănească, o găsim a alcătui sfera noţiunii de societate bănească.
Nouă, istoriografia şi experienţa trăită ne spune că din ceea ce oferă în mod
nemijlocit ca avuţie natura şi munca unor oameni iau şi alţii, nu numai hoţii, iar
în acest sens gândul ne poartă către cezarul de ieri şi statul de zi, a cărui
autoritate şi comportament în materie de ceea ce în conştiinţă ne apare ca
fiscalitate a fost recunoscută inclusiv de Iisus, când a fost pe pământ, spunându-
le iscoadelor trimise de cărturarii şi arhireii ce căutau să-l ispitească, „să-L
prindă în cuvânt” greşit în privinţa dajdiei către Cezar şi apoi „să-L dea
stăpânirii şi puterii dregătorului:[...] daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi
cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.”27
Fiscalitatea – definită de către unii autori ca „totalitatea reglementărilor
juridice care stabilesc încasarea veniturilor statului prin impozite directe şi
indirecte, taxe, în procesul distribuirii şi redistribuirii produsului naţional brut,
de la persoanele juridice şi de la cele fizice”, iar de către alţi autori ca „sistem de
percepere a impozitelor”28, format din „ansamblul legilor, regulilor şi practicilor

penitenciare. Oricum, respectivul n-ar putea exista dacă, între români (probabil şi
între alte popoare, dar asta nu-i o scuză!), economia hoţiei n-ar fi una populară. Prea
populară chiar, poate mult prea populară! «Hoţul neprins e negustor cinstit» –
reprezintă un profund element de mentalitate medievală. La români (şi foarte posibil
la multe alte popoare), o asemenea zicală face să se perpetueze egalitatea dintre
comic şi cinism, dintre amuzant-atractiv şi imoralul sordid.” [Marin Marian Bălaşa
(2007). Populara economie a hoţiei (I), „Săptămâna Financiară”, nr. 103 din 26
martie 2007 (http://www.sfin.ro/print.php?id=8258)].
24
„Hoţii nu sunt azi prin păduri, sunt prin cănţălării” (*** Proverbe româneşti,
Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p. 150).
25
A se vedea, de pildă: Paul Ştefănescu (2002), Mari scandaluri financiare, Bucureşti,
Editura Saeculum Visual; Mihaela Salanţă (1999). Surse obscure ale unor averi
fabuloase, în: Gh. Ciobanu şi Ioan Lumperdean (coord.), Idei şi politici economice,
Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, p. 25–33.
26
Cato (vezi Theofil Simenschy (1972). Un dicţionar al înţelepciunii, Iaşi, Editura
Junimea, vol. II, p. 122.
27
*** Sfânta Scriptură (alias Biblia), Bucureşti, Editura Intitutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, p. 1195 (Sfânta Evanghelie după Luca, cap. 20,
§ 19–26).
28
Gh. D. Bistriceanu (2001). Lexicon de finanţe, bănci, asigurări, Bucureşti, Editura
Economică, vol. II, p. 161.

425
privind fundamentarea, calcularea şi perceperea impozitelor”29 – este un
instrument de umplere cu bani a buzunarului numit buget, mereu gol, al
autorităţii publice (vodă, rege, împărat, guvern sau primărie).
Dacă pentru un contribuabil acest buget este o sursă de venit anonim, pentru un
membru al elitei aflată la putere acelaşi buget este o sursă sigură de venituri mai
mari sau mai mici pentru serviciile lui publice, servicii care „se deosebesc de
serviciile unui zidar, ţesător sau poştaş prin aceea că nu pot fi măsurate obiectiv”30.
Elita aflată la conducerea societăţii are posibilitatea de a exagera valoarea
serviciilor ei în ochii maselor şi a abuza de povara fiscală şi de repartiţia
bugetară31.
În raport cu hoţia, fenomen social ilegal, fiscalitatea ne apare ca soră legală a
acesteia, atunci când ea se înfăptuieşte în numele unui scop imoral (în proporţii
ce depăşesc valoarea serviciilor de care beneficiază contribuabilii la un loc)32 şi
în mod inechitabil.
În înţelegerea noastră, activitatea pe care o implică/ reclamă fiscalitatea
imorală ţine de non-economie33, şi cu toate că a fost şi este înfierată de către cei
mulţi34, datorită reglementărilor care încalcă principiile elementare de justiţie şi
datorită insolenţei şi corupţiei unor funcţionari ai statului35, noi nu cunoaştem pe
cineva în cauză să accepte că ea nu e muncă. În cel mai fericit caz, de la unii
dintre cei care sunt antrenaţi în ea ne putem aştepta să ni se spună că fiscalitate
imorală e o muncă necinstită, aşa cum se spune uneori şi despre hoţie.

29
Constantin Enache, Fiscalitate, în: *** Dicţionar de economie, ..., p. 202.
30
Nicholas Georgescu-Roegen (1979). Legea entropiei şi procesul economic,
Bucureşti, Editura Politică, p. 498.
31
„Puterea politică deţinută de o elită aflată la conducere îi dă posibilitatea de a
exagera valoarea serviciilor ei în ochii maselor, făcând astfel ca orice extindere a
privilegiilor ei să apară «logică»” (Ibidem, p. 501).
32
„Cel mai important şi simplu adevăr economic fundamental pe care trebuie să-l
impunem copilului în civilizaţiile complicate în care trăim, este adevărul că oricine
consumă bunuri sau se bucură de servicii pe care nu le-a produs printr-un efort
personal echivalent consumului, impune societăţii exact acelaşi neajuns pe care îl
produce un hoţ şi pe care, în orice stat cinstit, ar fi tratat drept hoţ indiferent câţi bani
făcuţi de alţii, i-ar umple buzunarele.” (George Bernard Shaw (1983). Aforisme,
paradoxuri, cugetări, Bucureşti, Editura Albatros, p. 77).
33
Prin cât anume scoate din buzunarele contribuabililor, „impozitul poate frâna
activitatea economică a contribuabililor şi-i poate descuraja de la ocupaţiile lor în
anumite ramuri de afaceri care pot asigura existenţă şi ocupaţie pentru o mare parte
din populaţie.” (Adam Smith (1965). Avuţia naţiunilor, Bucureşti, Editura Academiei
R.P. Române, vol. II, p. 243).
34
„Învingătorii, stăpânii şi funcţionarii statului sunt urâţi dintotdeauna. Gloata aleargă
după cei [...] care-i osândeau pe cei ce lucrau la impozite.” [François-Marie Arouet
(alias Voltaire) (1985). Dialoguri şi anecdote filosofice, Bucureşti, Editura Univers, p.
111].
35
Pentru mai multe detalii, a se vedea, de pildă: Adam Smith, op. cit., p. 242–307
(Despre impozite).

426
 În privinţa formei în care se stabilesc şi percep contribuţiile diferitelor
persoane la un buget public sau altul, a cam trecut vremea când impiegaţii
statului colectau ouă, brânză, carne, lână, grâu, vin şi mai cine ştie ce; astăzi, se
dau bani, care n-au miros, acolo unde îţi spune Monitorul Oficial sau cine ştie ce
funcţionar, şi aştepţi politicos până când cineva deschide o poartă, apoi un
ghişeu, pe urmă un calculator şi, în sfârşit, cineva ţi-i ia, loco sau colea, la alt
ghişeu sau bancomat şi eventual altă coadă (însoţită de un şir lung, lung ... lung
de comisioane, suportate din plăţile făcute de contribuabili).

427
LISTA AUTORILOR

Marin Aiftincă Codruţa Liana Cuceu

Monica Albu
Tel. 0264-56.20.91
Mobil 0740-01.38.74
Adriana Băban
Ioan Berar
Tel. 0246-41.85.36
Mobil 0722-83.62.38
Valentin Cosmin Blândul
e-mail. bvali73@yahoo.com
mobil 0745-26.70.47
Manuela Bogdănescu
Valeriu Capcelea
Republica Moldova
Tel. 00373- 23.17.91.00
Fax 373 231 23039
Horia-Costin Chiriac
Gabriela Ciot
Aurelia Coaşan
Catrinel Crăciun
Horaţiu Crişan
Horea Crişan
Mihai Cucerzan
Tel. 0264-58.64.46
Mobil 0740-06.92.49
e-mail. codrutaliana@yahoo.com
Sidonia Culda
Deak Attila
Mobil 0742-01.60.77
Doina David
e-mail. daviddoina@yahoo.com
Diana-Cristina Dumbrăveanu
Lucia Faiciuc
Tel. 0264-55.72.73
Cristina Fleşeriu
Marius Florea
Mobil 0744 47.31.20
Mihaela Gligor
Alexandru Gulei
Călina Jugastru
Mobil 0724-27.30.64
Kállay Éva
e-mail. evakallay@gmail.com
Kovács Zoltán
e-mail. kovzoli7@yahoo.com

428
Florenţa Lozinsky
Mobil. 0740-61.09.51
Adrian V. Rus
Minodora Manea Mobil 0740-00.41.23
e-mail. adriannrus@yahoo.com
Vasile Marian
Sergiu-Leon Rus
Mariana Marinescu
e-mail. Dan Octavian Rusu
marinescum54@yahoo.com
Salánki Zoltán
Gabriela Martin Tel. 54.55.05
e-mail. gabrimartin@gmail.com Mobil: 0740. 367255
tel. 0246. 59.61.80
mobil 0728-00.18.15 Angela Străjescu

Mircea Miclea Mihaela Stoica

e-mail. Stoica_meli@yahoo.com
Ligia Mihaiu
Catrinel A. Ştefan
Dana Elena Morar e-mail:
catrinelştefan@psychology.ro
Irina Adelina Mureşan mobil: 0742-71.83.22 sau 0742-
27.70.33
Andrei Negru
Tel. 59.33.41 Ion Ştefan
Mobil. 0727. 383343
Elena-Adriana Tomuleţiu
Tudor Oniga
Silviu G. Totelecan
Doiniţa-Roxana Păulescu e-mail:
silviu.totelecan@gmail.com
Emil Pop
Ruxandra Ana Vasilescu
Radu Mihnea-Dan e-mail:
ruxandra_tudose@yahoo.com
Mariana Narcisa Radu
Alexandru Virgil Voicu

429