CONSORȚIUL ACADEMIC UNIVERSITAR AL UNIVERSITĂȚII

ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

Şcoala doctorală Ştiinţe Juridice, Politice şi Sociologice

Program de doctorat: 554.03 Drept procesual penal

REFERAT ŞTIINŢIFIC
la tema tezei de doctorat

TEMA: Insolvabilitatea intenţionată şi insolvabilitatea fictivă

Conducător de doctorat: Dr. conf. univ. RUSU Vitalie

________________________

Autorul: JANU Natalia

Chişinău, 2018
 Introducere. În mod inevitabil, cercetarea unui fenomen este imposibilă fără a determina care
este natura acestuia, trăsăturile şi formele pe care le îmbracă, precum şi evoluţia sa în timp.
Insolvabilitatea, sau “bankruta”, “falimentul”, “insolvenţa", după cum mai este denumit acest
fenomen în literatura de specialitate şi legislaţia altor ţări, a apărut odată cu apariţia primelor forme
de comerţ în Evul Mediu. Din punct de vedere etimologic şi istoric, întîlnim iniţial noţiunea de
“faliment”, cea care a desemnat eşecul în afaceri. Termenul se pare ca provine din limba latină.
Fallo, fallere însemna a rata sau, dupa unii autori, “a însela, a nu izbuti, a greşi”1. Astfel, falitul,
care îşi înşela creditorii, se înşela şi pe sine însuşi, întrucît, odata ce era trimis în faliment, el
devenea un proscris, fiind exclus din breaslă. De altfel, falitul era considerat automat infractor, fiind
condamnat la închisoare (fallitus ergo fraudator), iar în unele cazuri fiind condamnat la moarte.
În zilele noastre fenomenul insolvabilităţii pare a fi un atribut firesc şi indispensabil
economiei libere, aşa cum această instituţie este calificată ca "sanitar al economiei", ori scopul
major al ei este de a înlătura din circuitul economic actorii (întreprinzătorii) ineficienţi, iar pe cei
care întâlnesc dificultăţi temporare, îi ajută să-şi revigoreze activitatea. În acest sens au fost create
legi şi instrumente speciale care oferă posibilitatea întreprinderilor falite să fie radiate din registrele
de stat cu degrevarea de toate datoriile.
Totodată, activînd în calitate de administrator autorizat în domeniul insolvabilităţii, în urma
studierii literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti, am constatat că există conducători de
întreprinderi care, pentru a se bucura de beneficiile oferite de instituţia insolvabilităţii, fie în mod
intenţionat aduc întreprinderea pe care o conduc la starea de insolvabilitate, fie în mod fictiv îţi
declară întreprinderea ca fiind insolvabilă, aducînd astfel creditorilor săi daune în proporţii mari sau
deosebit de mari.
Este de remarcat că faptele, acţiunile şi fenomenele care au la bază fenomenul
insolvabilităţii, în societatea modernă îşi au originea în raporturile civile de drept privat, iar
momentul în care acţiunile care preced intentarea procesului de insolvabilitate sunt contrare legii şi
prejudiciază ordinea publică, este momentul de trecere din dreptul privat în dreptul public, acţiunile
de prejudiciere calificîndu-se ca infracţiuni, care necesită a fi depistate şi combătute prin ansamblul
de procedee pe care ni-l oferă dreptul penal.
Scopul tezei ştiinţifice constă în reliefarea problemei insolvabilităţii ca infracţiune
economică, care nu poate fi studiată în afara unei proceduri de insolvabilitate.
În procesul elaborării lucrării ştiinţifice au fost folosite urmǎtoarele metode de investigaţie
ştiinţificǎ: metoda istorică, analiza logicǎ, analiza comparativǎ, analiza sistemicǎ, sinteza,
clasificarea. În calitate de materiale au servit o serie de reglementări în domeniu de nivel naţional şi

1
Y. Guyon, Droit des affaires, tome 2, 9e edition, Economica, Paris, 2003, p.7; St. D. Carpenaru, op.cit, 2007, p.610.
In franceza, termenul care traduce cuvintul din limba latina “fallo, fallere” este faillir (a nu reusi, a rata); in engleza,
termenul echivalent este to fail .
internaţional, material didactic, lucrǎri şi articole ştiinţifice, dicţionare, surse din jurisprudenţa
Republicii Moldova.
Stadiul actual al cercetărilor legate de tema abordată.
În cadrul desfăşurării activităţii în materie de insolvenţă în calitate de administrator
autorizat (de insolvabilitate) şi deţinînd informaţii privind activitatea întreprinderilor care au ajuns
în stare de insolvabilitate, în conformitate cu Legea insolvabilităţii nr. 149/2012, suntem obligaţi să
raportăm instanţei de insolvabilitate despre cauzele şi împrejurările care au condus la
insolvabilitatea acestora şi să identificăm persoanele cărora le-ar fi imputabile aceste fapte. În aceste
circumstanţe, un administrator autorizat are rolul de "organ de investigare în materie civilă", ceea ce
este un lucru necesar pentru ca ulterior să fie atrase la răspundere delictuală persoanele care au
provocat insolvabilitatea întreprinderii şi au adus prejudicii creditorilor acesteia. Iar dacă, teoretic,
demonstrăm în procesul de insolvabilitate, că au fost săvîrşite acţiuni ilicite care au condus la
insolvabilitate, respectiv acestea au provocat daune materiale în proporţii mari sau deosebit de mari,
de ce nu am putea să calificăm automat aceste fapte ca fiind infracţiuni de insolvabilitate
intenţionată şi insolvabilitate fictivă, respectiv să sesizăm organele de urmărire penală?
Pentru a putea răspunde la această întrebare, considerăm indispensabil a efectua următoarele
cercetări:
- studierea istoriei apariţiei şi dezvoltării instituţiei insolvabilităţii (falimentului);
- studierea fenomenului insolvabilităţii prin prisma actelor normative europene şi a Legii
insolvabilităţii nr. 149/2012;
- studierea fenomentului de organizare frauduloasă a insolvabilităţii în Republica Moldova şi în alte
ţări;
- studierea infracţiunilor de insolvabilitate fictivă şi intenţionată analizînd istoricul încadrării
juridice a acestor fenomene în alte ţări şi în Republica Moldova, care sunt elementele constitutive
ale infracţiunilor;
- studierea jurisprudenţei în domeniu în Republica Moldova şi în alte ţări, respectiv analiza
sancţiunilor aplicate în diverse speţe.
- studierea problemelor apărute în combaterea şi prevenirea infracţiunilor de insolvabilitate fictivă şi
intenţionată;
-oferirea soluţiilor în problemele apărute în cadrul urmăririi penale în ceea ce priveşte calificarea
corectă a faptei.
Apariţia şi dezvoltarea instituţiei insolvabilităţii (falimentului). Pentru a studia istoricul
apariţiei şi dezvoltării fenomenului insolvabilităţii, am apelat la diverse surse bibliografice din
domeniul dreptului comercial precum: Drept comercial roman de Stanciu D. Carpenaru, Droit des
affaires, tome II, Droit des enterprises en dificulte de Yves Guyon, Insolvabilitatea in vechile
legiuiri romane de A. Negoianu. De asemenea am studiat diverse articole şi comunicate ştiinţifice
în domeniu ale cercetătorilor din Republica Moldova, Rusia, Romania.
Perioada istorică studiată a fenomenului insolvabilităţii cuprinde perioada Greciei Antice pînă
la epoca modernă şi contemporană. Primele menţiuni cu privire la starea de insolvabilitate a
persoanei, se regăsesc în paginile Vechiului Testament conform căruia este necesar a ierta datoriile
tuturor evreilor o data la şapte ani, iar persoanele care nu erau evrei erau iertaţi şi scoşi din robia
datoriilor o dată la cinzeci de ani. În linii generale, în Evul Mediu, comerciantul, odată ce era trimis
în faliment, devenea un proscris, fiind exclus din breaslă. De altfel, falitul era considerat automat
infractor, fiind condamnat la închisoare (fallitus ergo fraudator).
În perioada clasică a dreptului comercial, falimentul era conceput ca o procedura de executare
silită colectivă contra comerciantului care şi-a înşelat creditorii prin neplata la scadenţă a datoriilor.
În această concepţie, comerciantul este vazut ca o piesă în angrenajul unor raporturi juridice
cvasiinfinite ca număr, care poate provoca, prin neplata la scadenta a datoriilor sale, reacţii în lanţ
care să-i afecteze şi pe creditori, comercianţi şi ei şi debitori, la rîndul lor, în cadrul aceloraşi
raporturi juridice cvasiinfinite ca număr. Comerciantul falit, pentru căa nu îşi va fi plătit la scadenţă
datoriile, îşi va fi pierdut astfel credibilitatea. Într-o astfel de stare, el nu mai poate beneficia de
credit sau încredere de la ceilalţi comercianţi şi, deci, trebuie eliminat din centrul acestor raporturi
juridice, pentru a nu-i afecta şi pe ceilalţi. În această concepţie clasică, comerciantul, luat
individual, nu conta. Conta colectivitatea celorlalti comercianţi, sănătatea şi celeritatea circuitului
juridic şi economic colectiv, creditul.
În secolul trecut, conceptia clasică referitoare la faliment a fost treptat abandonată.
Concurenţa şi globalizarea au determinat apariţia crizelor financiare neimputabile întreprinzatorului.
Insolvabilitatea a devenit, în astfel de cazuri, tratabilă. Debitorul, în conditţiile în care tribunalul
declara scuzabilă apariţia stării sale de insolvabilitate, poate continua sa-si administreze afacerea,
printr-o reproganizare judiciară sau, dupa lichidare, poate fi lăsat să înceapă o nouă afacere (aşa
numitul « fresh new start »). Reorganizarea, daca este posibilă, nu este o măsură exclusiv în
favoarea debitorului, ci şi în favoarea creditorilor, care pot avea mai multe şanse să-şi recupereze
creanţele în urma unei reorganizări. Într-adevar, cota falimentara ar putea fi mult mai mică sau chiar
inexistentă decît partea ce i s-ar cuveni din reorganizare, să spunem, fiscului sau furnizorilor de
utilităţi, avînd în vedere că la distribuţie primii în ordinea de prioritate sunt creditorii privilegiaţi. În
plus, dispariţia unui partener de afaceri, a unui contribuabil, a unui angajator etc. nu este
întotdeauna benefică statului, comunităţii locale, salariaţilor, băncilor, furnizorilor de utilităţi etc.
Dacă în trecut falimentul era un accident individual al comerciantului sau o consecinta a unei
gestiuni greşite ori frauduloase, în prezent falimentele ating sectoare economice întregi. Falimentele
sunt provocate uneori de evenimente nationale/internationale, de conjuncturi politice sau economice
nefavorabile. Întreprinderea debitorului poate să dispară dacă nu există nici o persoană interesată să
achizitioneze întreprinderea acestuia şi să-i asigure, printr-o mai bună gestiune, redresarea. Din
punctul de vedere al salariaţilor concediaţi ca urmare a falimentului, aceştia îşi vor găsi locuri de
muncă noi doar dacă vor fi capabili să-şi reconvertească pregătirea profesională, mutaţie dificilă de
cele mai multe ori (mai ales pentru persoane care au trecut de vîrsta unor noi începuturi ori care sunt
mono – calificaţi) şi însoţită întotdeauna de sacrificii (decalări profesionale, schimbări de domiciliu
etc.).
De aici a rezultat ideea procedurii de redresare sau reorganizare judiciară, care să asigure
supravieţuirea comerciantului care merită să fie salvat. Într-adevar, prin Legea din 1985, Franţa a
introdus pentru prima data procedura “redresării judiciare”, alături de lichidarea judiciară (care a
înlocuit clasicul faliment). Se intelege că pentru cazul cand procedura reorganizării sau a redresării
judiciare nu este posibilă sau nu dă rezultate, urmează să se aplice procedura falimentului (care este
o lichidare judiciara), cu consecinţa dispariţiei comerciantului care a eşuat în afacerea sa.
În noua concepţie, procedura insolvabilităţii apare ca o procedură care permite
întreprinzătorului aflat în dificultate să eşueze în mod organizat.
Încadrarea juridică. Ne propunem în acest capitol să aducem o retrospectivă a actelor
legislative care vin să reglementeze insolvabilitatea (falimentul). În acest sens ne vom baza pe
doctrina de specialitate şi actele legislative în domeniu din Republica Moldova şi din alte ţări.
Aici nu putem să nu menţionăm despre faptul că prima reglementare completă şi sistematică a
falimentului s-a realizat prin Codul Comercial francez din 1807. Regimul falimentului consacrat de
Codul comercial francez era foarte dur, în comparaţie cu ceea ce înseamna în prezent procedura
insolvabilităţii. Falimentul, în sistemul acestui cod comercial, era instituit urmarind 3 finalitati : (i)
asigurarea plăţii creanţelor creditoriilor ; (ii) pedepsirea falitului ; (iii) asanarea mediului de afaceri
prin extragerea comerciantului falit din acest mediu. Codul Comercial francez reglementa o
procedura de lichidare a bunurilor falitului şi de distribuire a sumelor rezultate între creditorii
falitului. În acest scop, toate bunurile falitului erau puse sub sechestru; falitul era complet desesizat
de patrimoniul său comercial şi, în acelasi timp, era închis la închisoarea datornicilor sau arestat la
domiciliu pe durata procedurii. Falitul era decăzut din drepturile profesionale şi civile şi, de obicei,
era trimis la închisoarea datornicilor sau chiar sancţionat penal pentru infractiunea de bancruta.
Concepţia referitoare la faliment a Codului comercial francez a fost preluata si de Codul comercial
italian din 1882 şi, prin intermediul său, şi de Codul comercial romîn din 1887.
În ceea ce priveşte infracţiunea de organizare sau de agravare frauduloasă a insolvabilităţii,
aceasta a fost introdusă în vechiul Cod Penal al Republicii Moldova datat din 1961, la capitolul
“Infracţiuni economice” sub denumirea de “Falimentul intenţionat şi fictiv” (art. 154 alin. 4) –
“Acţiunile unei persoane cu funcţii de răspundere şi/sau ale proprietarului
debitorului (cetăţeanului) constînd în crearea ori exagerarea premeditată a insolvabilităţii
debitorului, cauzarea unor daune acestuia în interesele proprii sau în interesele altor persoane,
gestionarea intenţionat incompetentă a afacerilor (falimentul intenţionat), declararea
intenţionat falsă de către debitor a insolvabilităţii sale cu scopul de a induce în eroare
creditorii pentru a obţine de la aceştia amănarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite
creditorilor sau reducerea la datorii (falimentul fictiv), precum şi acţiunile nelegitime
întreprinse prevăzănd insolvabilitatea debitorului sau după deschiderea procedurii concursuale,
prin care creditorului (creditorilor) i-au fost cauzate prejudicii în proporţii mari,
manifestate prin: 1) tăinuirea unei părţi din bunurile debitorului sau din obligaţiile acestuia; 2)
tăinuirea, nimicirea, falsificarea oricărui act de evidenţă privind activitatea economică a
debitorului; 3) neoperarea înscrisurilor necesare în documentele contabile; 4) nimicirea,
vănzarea sau gajarea unei părţi din bunurile debitorului, luate în credit şi neachitate, - se
pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pănă la trei ani fie cu amendă de la şaptezeci
şi cinci pănă la două sute de salarii minime. Aceleaşi acţiuni comise de un grup
de persoane, în urma unei înţelegeri prealabile, sau care i-au cauzat daune în proporţii deosebit
de mari creditorului (creditorilor) - se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la
doi la cinci ani.”2
Reglementarea acestei infracţiuni a suferit schimbări şi completări, odată cu adoptarea
noului Cod penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, intrat în vigoare la 12.06.20033.
Astfel, legiuitorul renunţă la utilizarea noţiunii de “faliment intenţionat şi fictiv” şi optează pentru
definirea separată a infracţiunii de “insolvabilitate intenţionată” (art. 252) şi “insolvabilitate fictivă”
(art. 253). Necătînd la acest fapt, considerăm că definirea infracţiunilor în noua reglementare este
destul de vagă, lipsind oricare descriere a acţiunilor prin care pot fi săvîrşite acestea.
În acest caz, nu putem să nu luăm în considerare fosta expunere a normei, or anume
categoria acţiunilor enumerate la art. 154 al. (4) constituie un reper pentru a calificarea corectă a
infracţiunii. Pe de altă parte este de remarcat că interpretarea acestor articole (art. 252 şi 253 CP) în
doctrina de specialitate şi practica învinuirii de săvîrşirea prezentelor infracţiuni se bazează anume
pe definiţiile pe care le oferă Legea insolvabilităţii nr. 149/2012.
Tot aici este de remarcat că la 25.07.2014, prin Legea Parlamentului RM nr. 180 4 , art. 252
(Insolvabilitatea intenţionată) a fost completat cu două alinenate care încriminează faptele care
cauzează insolvabilitatea instituţiilor bancare. Ulterior (acest lucru fiind o coincidenţă ori o
“pregătire legislativă”) se constată că această completare intră în vigoare în perioada cînd
operaţiunile financiar-bancare, sub denumirea “Furtul miliardului” sau “Titirezul”, îşi cunosc
apogeul.

2
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=314072
3
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286230
4
http://lex.justice.md/md/354343/
 Organizarea insolvabilităţii frauduloase. La 29.06.2012, Parlamentul Republicii Moldova a
adoptat Legea insolvabilităţii a Republicii Moldova 5
(în continuare – Legea nr.149/2012) într-o
nouă redacţie, care a intrat în vigoare la 13.03.2013. Importanţa acestui act legislativ este
incontestabilă, având în vedere tendinţa generală de creştere a numărului proceselor de
insolvabilitate ca urmare a crizei economice şi a necesităţii excluderii din piaţă a subiecţilor
economici neviabili. Pe de altă parte, odată cu conştientizarea de către afacerişti a posibilităţii de a
evita achitarea datoriilor faţă de creditorii săi prin declararea insolvabilităţii sale, creşte şi riscul
organizării frauduloase a insolvabilităţii. În aceste circumstanţe se pun următoarele întrebări: În ce
cazuri poate fi condamnată o persoană pentru organizarea insolvenței sale? Cine este în drept să
depună plîngere pentru săvîrşirea acesteia? Care sunt sancțiunile pentru această infracțiune? Cum
poate fi prevenit acest fenomen infracţional?
În urma studierii mai multor articole din editoriale electronice în domeniul financiar, am
ajuns la concluzia că astfel de fenomene infracţionale există şi în alte ţări precum Rusia, Romania,
Polonia, Grecia,etc.
Astfel, într-un articol al său "Долговой кульбит. Как найти управу на
недобросовестных руководителей" (Revista "Российская газета", 17.07.2018),
corespondentul Elena Şulepova face o retrospectivă a unor cazuri în care directorii unor
companii, folosindu-se de procedura de insolvabilitate, în mod intenţionat le-au falimentat.
Aşadar, top-managerii băncii "Первый экспресс" din Tula, în perioada 2008-2013 în care a fost
suspendată licenţa, au eliberat credite neperformante unor companii afiliate. Astfel a avut loc un
act de spălare de bani în valoare de peste cinci miliarde de ruble, iar ulterior banca s -a declarat
falită. Este de remarcat că foştii conducători au fost atraşi la răspundere penală drastică,
aplicîndu-se acestora (patru la număr) în total 70 ani închisoare. Tot în Rusia, în oraşul Caluga,
directorul general al companiei "Полотнянозаводского карьероуправления" "jongla" cu
datoriile sale, vînzînd tehnica (luată în leasing), la preţuri exagerat de mici, contractînd credite şi
ulterior acordîndu-le altor firme care imediat falimentau. Ca rezultat - milioane de ruble "s-au
dizolvat în aer" depunîndu-se în buzunarele unor persoane fizice, iar firma a depus cerere de
declarare a insolvabilităţii sale. 6
La rîndul său, Valeriu Leucuţă, economist, om de afaceri, are publicate zeci de articole în
diverse editoriale cu caracter economic care vin să critice scopul şi rolul pe care o are Legea
insolvenţei asupra Economiei Romaniei. În unul din articolele sale în Ziarul Financiar cu
denumirea "Insolvenţa companiilor este de fapt o modalitate de a fura sume uriaşe de bani în
România. Cum comentaţi?", V. Leucuţă îşi expune poziţia critică în felul următor: "Această lege a
insolvenţei este un ajutor perfect pentru oamenii de afaceri fără caracter deoarece, după ce ei

5
http://lex.justice.md/md/344788/
6
https://rg.ru/2018/07/17/reg-cfo/bankrotstvo-predpriiatij-stalo-dvigatelem-kriminala.html
acumulează datorii de la firmele partenere sau bănci (în unele cazuri colaborarea cu alte firme a fost
şi de 6 ani), ei îşi cer insolvenţa, iar după câteva zile sau săptămâni judecătorul le-o acordă astfel
încât din acel moment între aceşti "hoţi financiari" şi firmele care le-au dat plata pentru marfă la 2-3
luni de la livrare se aşază un ZID pe care firmele sau băncile păgubite nu-l pot trece din punct de
vedere juridic. În momentul de faţă este o avalanşă naţională de insolvenţe datorită faptului că aceşti
"escroci financiari" au auzit de la alţii că procedura de insolvenţă îi protejează pe hoţii financiari
astfel încât îşi declară voit insolvenţa pentru a nu plăti banii datoraţi firmelor partenere sau băncilor.
Nu este corect ca statul român să ajute prin Legea INSOLVENŢEI nişte hoţi să fure, furtul lor fiind
protejat de această lege a insolvenţei, în detrimentul celorlalţi parteneri care i-au creditat cu marfa
sau al băncilor care le-au dat credite."7.
La rîndul său, Nawaf Salameh, fondatorul şi preşedintele executiv al Alexandrion Grup
România, cel mai mare producător local de băuturi spirtoase, consideră că legea insolvenţei a fost
cea mai mare greşeală făcută de România în ultimii ani. „Legea insolvenţei este cea mai mare
problemă pe care o avem. Cei mai grei ani pentru mine ca om de afaceri, pentru Alexandrion, dar
nu numai, ci şi pentru România, au fost cei care au urmat acestei legi a insolvenţei. Această lege nu
trebuie modificată, ci anulată pur şi simplu“, a declarat Nawaf Salameh, 48 de ani, care a pus bazele
grupului Alexandrion în anii ‘90.
Nawaf Salameh nu este singurul antreprenor local care consideră că legea insolvenţei nu este
benefică pentru mediul de afaceri. Aurel Köber, omul de afaceri care controlează unul dintre cei
mai mari jucători din piaţa locală de lacuri şi vopsele, compania Köber, spunea la începutul acestui
an că legea insolvenţei favorizează excesiv datornicii. Ideea este susţinută şi de Valeriu Leucuţă,
proprietarul companiei SC Cable SRL din Oradea, care consideră că România pierde miliarde de
euro de pe urma firmelor intrate în insolvenţă şi milita pentru anularea legii insolvenţei.8
În acest sens ne punem obiectivul să aducem în lucrarea ştiinţifică o analiză a modului de
punere în aplicare a Legii insolvabilităţii şi în Republica Moldova, aducînd exemple vii din
jurisprudenţa şi cazuistica în domeniu.
Elementele constitutive ale infracţiunilor insolvabilitate intenţionată şi insolvabilitate
fictivă. În cadrul lucrării ştiinţifice de doctorat, ne-am propus să facem analiza detaliată şi
minuţioasă a elementelor constitutive ale acestor infracţiuni. Necesitatea acestei analize, după cum
se constată, apare din cauza lipsei practicii de depistare, încadrare şi de cercetare a acestei
infracţiuni de către organele de urmărire penală. Astfel, ne permitem să considerăm că aceste tipuri

7
https://www.zf.ro/opinii/insolventa-companiilor-este-de-fapt-o-modalitate-de-a-fura-sume-uriase-de-bani-in-
romania-cum-comentati-8001621. Revista "Ziarul financiar" Articol "Insolvenţa companiilor este de fapt o modalitate
de a fura sume uriaşe de bani în România. Cum comentaţi?", Leucuță Valeriu, 21.02.2011
8
http://www.diacaf.com/out/?i=1440483%20-
%20Alexandrion:%20Legea%20insolven%C5%A3ei%20trebuie%20anulat%C4%83,%20nu%20modificat%C4%83.
Revista "Ziarul financiar" Articol " Alexandrion: Legea insolvenţei trebuie anulată, nu modificată ", Mădălina Panaete,
19.12.2013
de infracţiuni sunt unele complexe, avînd un pronunţat caracter economic, necesitînd cumularea mai
multor condiţii pentru ca o acţiune sau mai multe acţiuni ilicite să fie încadrate în norma penală ca
infracţiune de insolvabilitate intenţionată şi/sau insolvabilitate fictivă.
Din păcate nu există o statistică care ne-ar arăta numărul sau ponderea infracţiunilor
prevăzute de Codul penal al RM în art.art. 252 şi 253, însă de la sine vorbeşte practica instanţelor de
judecată, în ceea ce priveşte învinuirile aduse pentru aceste infracţiuni în ultimii doi ani:
Data Părţile Descrierea succintă a cauzei
deciziei dosarului
21.03.2018 SRL „Timpul”, în persoana lui Staver Simion, a formulat o cerere introductivă,
(CSJ) Staver drept temei invocând că se află în incapacitate de plată, având datorii
Simion creditoriale în mărime de 1171416 lei. În urma unui control s-a constatat că
contractul încheiat cu SRL „Piscipast” are un caracter fictiv, respectiv
pretinsele livrări de puieți de pește efectuate de către SRL „Piscipast” au fost
reflectate documentar, dar de facto aceste livrări nu au avut loc. Astfel, datoria
SRL „Timpul” față de SRL „Piscipast” în mărime de 2589652 lei nu este reală,
dar care a constituit elementul definitoriu în stabilirea incapacității de plată a
întreprinderii SRL „Timpul”.
11.10.2017 În urma controlului fiscal, prin verificarea actelor de activitate a întreprinderii
(CSJ) Sorocan pentru perioada 01.11.2011-31.10.2013 s-a constatat că cheltuielile, în scopuri
Ion fiscale, reflectate în declaraţia din 27.08.2013 au fost micşorate, lipsind
documentele şi borderourile de achiziţie a producţiei agricole, ele fiind scoase
din evidenţă şi tăinuite cu bună ştiinţă de cauză, pentru a duce întreprinderea în
stare de insolvabilitate.
07.03.2017 Astfel, materialele cauzei penale denotă cert faptul că, depunând la începutul
(CSJ) Nistor Ion lui martie 2009 cererea cu privire la declanşarea procedurii de insolvabilitate
cu documentele anexate la ea, administratorul SRL ,,XXXXXX”, Nistor Ion,
nu a prezentat informaţie veridică cu privire la tranzacţia pe care a avut-o cu
SRL ,,XXXXXX” referitor la livrarea către aceasta a materiei prime-lapte în
sumă totală de 11.432.093,93 lei, pentru ce i-a fost achitată doar suma de
169.882,30 lei, diferenţa restantă de 7.623.011 lei, potrivit declaraţiilor
martorilor Seu Svetlana şi Selezniova Lidia, fiind ridicată de el în avans la
începutul lunii cu depunerea ei ulterioară, pentru crearea unei imagini greşite
referitor la lipsa mijloacelor băneşti pentru achitarea datoriilor formate,
demonstrând în aşa mod, în cadrul procesului de insolvabilitate, incapacitatea
de plată a întreprinderii, fapt ce şi determină prezenţa în acţiunile lui a
elementelor infracţiunii de insolvabilitate fictivă, prevăzută la art. 253 alin. (2)
lit. b) Cod penal
17.01.2017 Pulucciu Pulucciu A., ocupând funcţia de director al SRL „GRANŢA BOIU” şi fiind
(CSJ) Alexei, astfel administratorul acestei societăţi comerciale, făcând abuz de situaţia sa de
Monolov serviciu, în mod intenţionat, înțelegând caracterul infracţional al acţiunilor sale,
Mihail
a realizat bunurile imobile ale întreprinderii, ce aparţineau cu drept de
proprietate privată SRL «Granţa Boiu» (IDNO 1003611005593), la un preţ
redus întreprinderii SRL „Estalic-Agro”, fondatorul căreia este fiul său
Pulucciu S.A.; ulterior a încheiat contracte de cesiune cu aceaşi firmă. Astfel,
în urma încheierii contractelor neconvenabile întreprinderii SRL „Estalic-
Agro” (IDNO 1008611003893) în vederea micşorării preţului, dauna a
constituit 794.410 lei, ce a dus la incapacitatea SRL „Granţa Boiu” de a admite
în întregime cerinţele creditorilor privind obligaţiile pecuniare, ce a dus la
 intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa SRL „Granţa Boiu” prin
încheierea Curţii de Apel Economice din 29 octombrie 2010.
15.03.2016 Mosorete A., activînd în calitate de administrator al SC „Fructcompani” SRL,
Mosorete în scopul declarării SC „Fructcompani” SRL ca agent economic insolvabil,
Andrei intenţionat a creat situaţia financiară dificilă a întreprinderii nominalizate, prin
Vladimir
următoarea schemă frauduloasă: astfel, la 24.07.2008, în temeiul contractului
de credit încheiat cu BC „Moldova - Agroindbank” SA, a obţinut un credit în
valoare de 2.400.000 lei pentru procurarea mijloacelor fixe, inclusiv a
mijloacelor de transport şi pentru reparaţia capitală a imobilului, din contul
căruia la 28.07.2008, transferă mijloace băneşti în sumă de 300 637,00 lei, pe
contul bancar a SC „MaxicomProiect” SRL, pentru procurarea utilajului
electronic, prezentînd ulterior băncii pentru confirmarea procurării factura
fiscală SX 2283263 eliberată la 13.08.2003, de către SC „Maxicom-Proiect”
SRL, privind livrarea către SC „Fructcompani” SRL, a utilajului electric în
sumă de 194 200 lei şi servicii de instalare în sumă de 106 437 lei, factură ce a
fost eliberată de SC „Maxicom-Proiect” SRL, fără a avea la acel moment în
stoc utilajul electronic respectiv şi fără a fi efectuate lucrările de instalare, ca
ulterior la indicaţia scrisă a administratorului SC „Fructcompani” SRL,
mijloacele băneşti în sumă de 300 637,00 lei, să fie restituite de SC „Maxicom-
Proiect” SRL, la alt cont bancar a SC „Fructcompani” SRL deschis în BC
„Unibank”, care au fost ridicaţi de Mosorete Andrei, fiind utilizate de acesta în
scopuri personale; veniturile obţinute de la serviciile efectuate de la acestea
fiind percepute şi utilizate de Mosorete Andrei în scopuri personale; acordă pe
un termen de 3 luni un împrumut de mijloace băneşti fără dobîndă în sumă de
513 000 lei, contabilului-şef, care este şi fondatorul întreprinderii SC
„Fructcompani” SRL Mosorete Lilia, din care în prezent a fost restituit doar
suma de 184 000,00 lei; prin neincluderea în raportul financiar a mijloacelor
băneşti şi neprezentarea soldurilor corecte a mijloacelor băneşti în numerar
aflate în casa SC „Fructcompani” SRL, administratorul SC „Fructcompani”
SRL, Mosorete Andrei Vladimir, a dus la declararea incorectă a incapacităţii de
plată a debitorului, prejudiciind interesele creditorilor.
23.05.2016 Arseni SRL. ”Griars-Cons” aefectuat tranzacţii contabile prin intermediul casei
Dumitru întreprinderii, evitând transferurile prin conturile bancare ale întreprinderii care
CA Gheorghe erau sechestrate de către executorul judecătoresc. În asemenea circumstanțe,
Chisinau Arseni Dumitru Gheorghe, activând în funcţia de administrator al S.R.L.
„Griars Cons”, acționând prin intenţie directă orientată spre insolvabilitatea
intenţionată a întreprinderii pe care o conducea, deşi aceasta era aptă din punct
de vedere financiar de a-şi achita creanţele creditoare faţă de S.R.L. „Bramius”,
S.R.L. ,,Maugli” şi S.R.L. „Petrag Prim”, dându-şi seama de caracterul
prejudiciabil al acţiunilor sale prevăzând urmările lor şi admițândîn mod
conştient survenirea acestor consecinţe, la 18 octombrie 2012, a depus la
Curtea de Apel Chișinău o cerere introductivă privind intentarea procedurii de
insolvabilitate, declarând astfel intenţionat întreprinderea insolvabilă.
După cum se constată, în ultimii doi ani au fost doar şase cazuri de învinuire pentru
săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. art. 252 şi 253 Cod penal al RM, pe cînd mii de proceduri
de insolvabilitate iniţiate în instanţele judecătoreşti.
În urma unei analize, observăm că obiectul juridic special al ambelor infracţiuni îl
constituie relaţiile sociale cu privire la corectitudinea onorării de către debitor a obligaţiilor în faţa
creditorilor; obiectul material – masa debitoare, actele contabile, bunurile creditorilor, ect., toate
aceste noţiuni definindu-se în Legea insolvabilităţii; victima infracţiunii este creditorul, creditor
care trebuie să cumuleze condiţiile pe care le impune Legea insolvabilităţii; latura obiectivă a
infracţiunilor fiind fapta prejudiciabilă, prejudiciul adus creditorilor, legătura de cauzalitate,
existenţa unui proces de insolvabilitate, existenţa stării de insolvabilitate în baza unei hotărîri de
declarare a insolvabilităţii.
După cum se constată, infracţiunile prevăzute în Codul penal la art. 252 şi 253 nu ar putea fi
încriminate în afara unei proceduri de insolvabilitate, acestea fiind strîns legate una de cealaltă.

Concluzii. După cum menţionam anterior, cu părere de rău, nu există o statistică în

Republica Moldova privind numărul de infracţiuni economice prevăzute la art. 252 şi 253 Codul
Penal al RM. Însă observăm că formele comisive sau omisive prin care se pot realiza aceste
infracţiuni se încriminează ca infracţiuni separate în Codul Penal al RM, de exemplu:
- tinuirea sau înstrăinarea bunurilor care fac parte din activul sau pasivul debitorului – ar putea fi
încadrată la art. 243 din Codul Penal al RM “Spalarea banilor” sau art. 244 “Evaziune fiscală”,
251 “Tăinuirea bunurilor gajate”;
- tăinuirea, distrugerea sau falsificarea oricărui act de evidenţă contabilă sau statistică privind
activitatea economică a debitorului – faptă ce poate fi încriminată în baza art. 360 din Codul
Penal al RM “Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor,
imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor”
- falsificarea actelor – faptă care este încriminată, la fel, prin mai multe articole din Codul Penal al
RM, etc.
 Însă ceea ce diferenţiază infracţiunea de insolvabilitate intenţionată/fictivă de infracţiunile
separate (faptele comisive şi omisive), prin care prima poate fi săvîrşită, constă în scopul final al
acestei infracţiuni (aducerea la insolvabilitate) şi împrejurarea/situaţia în care s-a produs fapta
(existenţa stării de insolvabilitate şi a procedurii de insolvabilitate în desfăşurare).
Considerăm că anume din acest motiv (neidentificarea scopului final corect şi a situaţiei în
care se află debitorul) organele de urmărire penală califică forma comisivă sau omisivă în care s-au
săvîrşit infracţiunile prevăzute la art. 252 şi 253 ca infracţiuni economice separate, ceea ce duce în
mod inevitabil, pe de o parte, la aplicarea unei pedepse inechitabile, iar pe de altă parte, la o
distorsionare a statisticii infracţiunilor economice după tipul acestora.
Totodată, ne permitem să presupunem că depistarea infracţiunii de insolvabilitate în
Republica Moldova este un fenomen rar întîlnit deoarece ne ciocnim cu problema lipsei de instruire
profesională şi specializare în domeniul dat a organelor de urmărire penală, competenţa în
examinarea acestor infracţiuni revenind oganelor generale ale Ministerului Afacerilor Interne,
conform art. 266 din Codului de Procedură Penală a RM9. Or, infracţiunea de insolvabilitate (fictivă
şi intenţionată), fiind o infracţiune economică, necesită cunoştinţe vaste în domeniul financiar-
contabil, a legislaţiei civile, în materie de insolvabilitate, etc. pentru asigurarea instrumentară a
investigațiilor strategice complexe după experiența statelor Uniunii Europene. Prin urmare, este
important ca structurile de urmărire penală care investighează infracţiunile economice în general şi
infracţiunea de insolvabilitate în special, trebuie să dispună de un randament ridicat, prin utilizarea
deplină a capacităților instituționale și profesionale.
În acest sens, în lucrarea ştiinţifică ne propunem să aducem soluţii şi modele aplicate deja în
practica internațională în ceea ce priveşte organizarea investigării infracțiunilor economice cu
implicarea altor structuri decît cele ale ministerelor de interne. Deci, pentru Republica Moldova este
foarte important a soluţiona problema de prevenire şi combatere a infracţiunii economice cum este
insolvabilitatea, cu atît mai mult că acest fenomen este din ce în ce mai des întîlnit, dar care rămîne
mai des discutat în cadrul dreptului civil sau comercial, şi nicidecum în cadrul dreptului penal.

Referinţe bibliografice:
1. Stati, V: Noţiunea de insolvabilitate în contextul infracţiunii de faliment intenţionat, Revista
Naţională de Drept 8/64, 2001.
2. Roşca, N: Noţiunea de insolvabilitate prin prisma legii insolvabilităţii nr. 632/2001, Buletinul
Curţii de Apel Economice şi Inspectoratului Principal de Stat de lîngă Ministerul finanţelor, nr.5,
2006.
3. Cărpeneanu, S. D: Tratat de drept commercial roman, Bucureşi: Ed. Universul Juridic, 2012.

9
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=350171
4. Floroiu, M, Otovescu, C: Consideraţii privind falimentul internaţional. Moratoriul şi
concordatul la nivel European, Revista de Ştiinţe Juridice nr. 1-2, pag. 209-213, 2005.
5. Guyon, Y: Droit des affaires, tome 2, Paris: Economica, p. 7, 2003.
6. Direcţia analitică a CNA din RM: Studiu privind consolidarea autorităților de prevenire și
combatere a infracțiunilor economice în Republica Moldova, 2016.
7. Legea nr. 112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova,
pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele
membre ale acestora, pe de altă parte, publicat în Monitorul Oficial Nr. 185-199, art. nr. 442 la
18.07.2014.
8. Regulamentul Consiliului Europei nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă din 29 mai
2000.
9. Regulamentul Consiliului Europei nr. 2015/848 cu privire la procedurile de insolvabilitate din 20
mai 2015.
10. Legea Perlamentului Republicii Moldova nr. 851 din 03.01.1992, cu privire la insolvabilitate,
publicată în Monitorul Oficial nr. 008 la 01.09.1992.
11. Legea Perlamentului Republicii Moldova nr. 786 din 26.03.1996, cu privire la insolvabilitate,
publicată în Monitorul Oficial nr. 14-16 la 10.02.2000.
12. Legea Perlamentului Republicii Moldova nr. 832 din 14.11.2001, cu privire la insolvabilitate,
publicată în Monitorul Oficial nr. 139-140 la 15.11.2001.
13. Legea Perlamentului Republicii Moldova nr. 149 din 29.06.2012, cu privire la insolvabilitate,
publicată în Monitorul Oficial nr. 193-197 la 14.09.2012.
14. Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 72-
74 la 14.04.2009.
15. Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul
Oficial nr. 104-110 la 07.06.2003.
16. Zorina М.M., Referat "История возникновения и развития института банкротства в России
и за рубежом", https://works.doklad.ru/view/7oNgMet8824.html.
17.Concov V. "Учет и анализ банкротств", Архангельский государственный технический
университет, 2007, http://arbir.ru/articles/a_3049.htm.
18. Portalul enciclopedic Wikipedia, " Несостоятельность ", https://ru.wikipedia.org/wiki/
Несостоятельность.
19. Şulepova E., Revista "Российская газета-Экономика", articol "Долговой кульбит. Как
найти управу на недобросовестных руководителей", 17.07.2018,
https://rg.ru/2018/07/17/reg-cfo/bankrotstvo-predpriiatij-stalo-dvigatelem-kriminala.html
20. Leucuţa V., "Insolvenţa companiilor este de fapt o modalitate de a fura sume uriaşe de bani în
România. Cum comentaţi?, "Revista "Ziarul financiar", 21.02.2011,
 https://www.zf.ro/opinii/insolventa-companiilor-este-de-fapt-o-modalitate-de-a-fura-sume-
uriase-de-bani-in-romania-cum-comentati-8001621
21. Apostoiu C., "Polonia: număr în creştere de falimente în primul semestru", Revista "Ziarul
financiar", 23.10.2018, https://www.zf.ro/business-international/polonia-numar-in-crestere-de-
falimente-in-primul-semestru-17566465,
22. Ciutacu A., "După un secol de business, Sears, unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din
lume, a depus cererea de intrare în faliment cu datorii de 10 miliarde de dolari", Revista "Ziarul
financiar", 21.10.2018, https://www.zf.ro/business-international/dupa-un-secol-de-business-
sears-unul-dintre-cele-mai-mari-lanturi-de-retail-din-lume-a-depus-cererea-de-intrare-in-
faliment-cu-datorii-de-10-miliarde-de-dolari-17564347.
23. Ciutacu A., "Aterizare forţată: Unul dintre cei mai mari operatori de low-cost din lume, care a
oferit curse între SUA şi Europa de până la 100 de dolari, declară falimentul şi închide
operaţiunile", Revista "Ziarul financiar" , 02.10.2018, https://www.zf.ro/business-
international/aterizare-fortata-unul-dintre-cei-mai-mari-operatori-de-low-cost-din-lume-care-a-
oferit-curse-intre-sua-si-europa-de-pana-la-100-de-dolari-declara-falimentul-si-inchide-
operatiunile-17539730.
24. . Ciutacu A., "De ce următoarea criză economică ar putea fi mult mai greu de gestionat: Cum
arată lumea la zece ani după criză şi care sunt principalele probleme care pot aduce dezastrul pe
pieţele internaţionale", Revista "Ziarul financiar", 30.09.2018, https://www.zf.ro/business-
international/de-ce-urmatoarea-criza-economica-ar-putea-fi-mult-mai-greu-de-gestionat-cum-
arata-lumea-la-zece-ani-dupa-criza-si-care-sunt-principalele-probleme-care-pot-aduce-dezastrul-
pe-pietele-internationale-17537416.
25. Botea R., "Modificări de ultimă oră: statul poate deveni acţionar la companiile în insolvenţă",
Revista "Ziarul financiar", 28.09.2018, https://www.zf.ro/eveniment/ modificari-de-ultima-ora-
statul-poate-deveni-actionar-la-companiile-in-insolventa-17535143
26. Panaete M., "Alexandrion: Legea insolvenţei trebuie anulată, nu modificată", Revista "Ziarul
financiar", 19.12.2013, http://www.diacaf.com/out/?i=1440483
27. Leucuţă V., "Noua Lege a Insolvenţei promovează şi mai mult furtul !", Revista "Ziarul
financiar", 11.07.2014, https://www.zf.ro/opinii/noua-lege-a-insolventei-promoveaza-si-mai-
mult-furtul-12926615.