ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

DEPARTAMENTUL MANAGEMENT

SPECIALITATEA:BUSINESS ȘI ADMINISTRARE

REFERAT

LUCRU INDIVIDUAL
la disciplina Dreptul Afacerilor

FALIMENTUL

AUTOR:

Studentul gr. D-134,

Învăţămînt cu frecvenţa la zi,

Crețu Daniela

_________________

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Lector universitar

Natalia CIOBANU

________________

CHIŞINĂU - 2018
 Cuprins
Introducere........................................................................................................................................ 3

Capitolul I.Procesul de faliment

1.1.Conceptul de faliment în studiile din literatura de specialitate................................................. 4
1.2.Tipurile de procese de faliment................................................................................................. 6
1.3.Drumul către faliment şi cauzele falimentului........................................................................ 7
1.4.Principalii utilizatori ai informaţiei furnizate de predicţia falimentului.................................. 10

Concluzii şi recomandări................................................................................................................. 12
Bibliografie.........................................................................................................................................13
 Introducere
În viaţa economică a unei firme pot să apară momente de regres şi chiar de eşec care să ducă la
punerea sub supraveghere financiară, reorganizare/restructurare şi, în final, lichidare.
Timpul acţionează ca un filtru, diferenţiind între succes şi insucces, între viabil şi neviabil.Faptul
că o firmă îşi continuă existenţa o perioadă îndelungată este un indiciu că proprietarii sunt atreprenori
capabili şi că acţionează într-o industrie viabilă.Pentru marea majoritate a firmelor tinere aceasta nu
înseamnă că ne aşteptăm să intre foarte repede în probleme financiare.Companiile au nevoie de timp
pentru a acumula datorii, creditorii să-şi dea seama că lucrează cu o întreprindere care nu-şi plăteşte
obligaţiile şi, de asemenea, pentru ca procedurile legale să fie iniţiate.Iată de ce ne aşteptăm ca pentru
firmele tinere să existe "o lună de miere".Există ramuri în care ciclul activităţii este mai lung şi este
nevoie de timp pentru ca abilităţile antreprenorului să devină evidente, iar creditorii să devină
nerăbdători să forţeze lichidarea.
Prin ceea ce vom discuta în paginile următoare ne vom da seama că în general modelele de
previziune a falimentului pornesc de la efecte, fără a preciza în mod clar procesul care determină
insuccesul..
Numeroase studii circumscrise analizei economico-fiannciare se focalizează pe previziunea
falimentului, aceasta se întîmplă pentru că falimentul este mai uşor de definit din punct de vedere
metodologic decât succesul.
Totuşi, într-o oarecare măsură, falimentul ajută societatea să se elibereze de întreprinderile
sufocante şi să creeze noi posibilităţi în cîmpul muncii.În acest sens, falimentul ar putea fi numit
“sanitar al societăţii”.
 Capitolul I.Procesul de faliment

1.1.Conceptul de faliment în studiile din literatura de specialitate

Termenul "faliment" provine din latinescu "faliere", ceea ce înseamnă "a greşi,a înşela".
În dreptul roman falimentul reprezenta o procedură prin care o societate înceta, confiscîndu-i-se sau
vînzîndu-i-se bunurile, iar comercianţii falimentari erau consideraţi infractori, fiind deseori vînduţi
sau chiar omorîţi pentru neonorarea obligaţiilor sale.
Este des utilizat şi termenul de bancrută, care se presupune că a apărut în oraşele italiene din
epoca medievală de la cuvîntul "bankarupta", ceea ce înseamnă "bancă distrusă,ruinată".1
În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române DEX, bancruta este definită ca:
1."faliment însoţit de nereguli financiare facute în dauna creditorilor".
2. "situație de insolvabilitate a unui om de afaceri, constatată de o instanță judecătorească".
3. "stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele".
4. "eșec complet; nereușită totală; fiasco".
În dicţionarul economic şi financiar falimentul este definit ca "situaţie economică dificilă a unui
debitor, aflat în imposibilitate de a-şi onora datoriile comerciale (faţă de creditori); stare de
insolvabilitate a debitorului constatată de către tribunal pe baza declaraţiei falitului sau la cererea
unuia sau mai multor creditori.
Intentarea , derularea si incetarea proceselor de insolvabilitate al debitorilor aflati in capacitate de
palta este prevazuta de Legea insolvabilitatii nr.632-XV din 14.11.2001. Odata cu intrarea in vigoare
a Legii insolvabilitatii a fost abrogata Legea cu privire la faliment nr.786-XIII din 26.02.1996, iar
termenul de „faliment”a fost inlocuit cu cel de „insolvabilitate”
Insolvabilitatea are doua sensuri: in sens larg prin faliment este desemnat o institutie juridica ,un
ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatiile in legatura cu urmarirea bunurilor debitorului
insolvabil, indiferent de faptul daca este supus lichidarii sau isi restabileste capacitatea de plata 2 .In
sens restrins , insolvabilitatea reprezinta un ansamblu de norme juridice, conform carora bunurile
debitorului sunt expuse vinzarii, banii se impart intre creditori, iar debitorul insolvabil pesoana fizica
este privat de statutul de intreprinzator, iar cel persoana juridica se lichideaza.
Eşecul economic al unei firme este cauzat de mai mulţi factori, dintre care se pot enumera:
1. evoluţia nefavorabilă a pieţei (circa 20%).
2. incompetenţă şi greşeli de conducere (60%);
3. fenomene naturale, incendii, calamităţi, cutremure (10%);
4.alte cauze (10%).
Se observă că principala cauză are în vedere greşelile în procesele de conducere şi de cunoaştere
a pieţei. Procedurile de faliment încep atunci cînd un debitor este incapabil să îndeplinească sau se
poate prevedea incapacitatea de îndeplinire, la timp, a obligaţiilor de plată către debitori.
În acest moment, creditorii trebuie să ia decizia dacă vor dizolva compania prin procedura de
lichidare,sau o vor menţine în viaţă printr-o reorganizare.Această decizie depinde de determinarea
valorii firmei în condiţiile în care este realizată, faţă de valoarea activelor sale, dacă acestea sunt
vîndute separat.2
Diferenţa între faliment şi eşec este că falimentul este un proces care începe financiar şi se termină
legal,în vreme ce eşecul nu are neapărat o componentă juridică.
Momentul precis în care apare falimentul este dificil de precizat.El apare în urma unor decizii
subiective din perioada în care firma are probleme financiare.Creditorii sunt adesea cei care decid
acţiunea legală de lichidare.Eşecul financiar e necesar, dar nu suficient ca condiţie a falimentului.
Din perspectiva financiară falimentul poate fi definit ca:
 Activ net negativ;
 Încetarea platino către creditor/neplata creditorilor;
 Incapacitatea de răscumpărare a obligaţiunilor emise;
 Incapacitatea de achitare a creditelor;
 Neplata dividendelor pentru acţiuni preferenţiale.
Trebuie să reţinem că, pe termen scurt, o companie poate continua activitatea operaţională chiar
în condiţiile prezentate mai sus.
În literatura de specialitate, eşecul este interpretat în mai multe feluri, în funcţie de problemele pe
care le implică sau în funcţie de situaţia cu care se confruntă firma.În general sunt acceptaţi următorii
termeni:3

3
Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.24-26
1. Eşec economic - semnifică faptul că veniturile unei firme nu acoperă costurile totale (inclusiv
costul capitalului investit).
2. Eşec al firme - situaţia în care o întreprindere şi-a încetat activitatea generînd o pierdere pentru
creditori.
3. Insilvabilitate tehnică - situaţia unei firme care nu îşi poate îndelpini obligaţiile curente, pe măsură
ce acestea devin scadente.Situaţia denotă o lipsă de lichidităţi ce se poate dovedi doar
temporară.Totuşi, ea oferă creditorilor un semnal privind o problemă fundamentală, iar aceştia pot
reacţiona în sensul creşterii garanţiilor pentru acoperirea creanţelor.
1. Insolvabilitatea de faliment - o firmă este în această situaţie atunci cînd totalul datoriilor depăşeşte
valoarea de realizare pe piaţă a activelor.Aceasta reprezintă o situaţie mai delicată decît
insolvabilitatea tehnică şi cel mai adesea se încheie cu falimentul firmei.
2. Incapacitatea de plată - un termen frecvent pentru a acoperi toate situaţiile în care firma nu şi-a
indeplinit toate condiţiile contractuale prin care creditorii au avansat fonduri sau bunuri firmei.Astfel,
în această situaţie se includ atît firmele în insolvabilitate tehnică, cît şi cele în insolvabilitate în
faliment
3. Falimentul juridic. Deşi adesea se utilizează termenul falit pentru orice caz de eşec al unei firme,
din punct de vedere juridic o firmă este falimentară atunci cînd:
 este în eşec conform criteriilor stabilite de Legislaţia ţării respective în domeniul falimentului;
 a fost declarată falită de o instituţie judecătorească.4
1.2.Tipuri de procese de faliment

Onofrei Mihaela, autorul manualului "Finanţele înteprinderii" clasifică falimentul în două tipuri:
a) faliment voluntar, cînd firma falită înaintează o cerere instanţei judecătoreşti.
În această situaţie nu există ordin de supraveghere şi administratorul averii/sindicul este numit direct.
b)faliment involuntar, cînd creditorii firmei înaintează o cerere către instanţa judecătorească şi
dovedesc că debitorul nu onorează datoriile la scadenţă.
În acestă situaţie, instanţa instituie ordinul de supraveghere asupra debitorului şi numeşte
administratorul averii.
Putem considera că falimentul este o funcţie de trei mari variabile:
 Capacitatea individuală a proprietarilor şi a managementului;

4
LaitinenE,Financial Ratios and different Failure Processes,Journal of Business Finance&Accounting,1991,pag.64
 Caracteristicile industriei;
 Mediul economic în care acţionează.
Pentru a susţine ideea existenţei mai multor tipuri de procese de faliment Laitinen (1991) 5 a
efectuat o analiză pe un eşantion de companii filandeze, pornind aprioric de a următoarele dimensiuni
ale falimentului:
 profitabilitatea;
 creşterea;
 intensitatea utilizării capitalului;
 armonia structurii de finanţare.
Concluziile autorului au arătat existenţa a trei tipuri alternative ale procesului de faliment, denumite
prin preluarea unor termeni sugestivi din domeniul medical:
 Falimentul cronic, în situaţia în care toate ratele financiare arătau o situaţie delicată cu patru ani
consecutiv înainte de faliment;
 Falimentul prin insuficienţa veniturilor, în cazul în care firmele arătau o îndatorare şi un nivel
al lichidităţii apropiate de medie în întreaga perioadă înainte de faliment, însă insuficienţa veniturilor
determină o rentabilitate redusă şi imposibilitatea de a acumula surse pentru a susţine creşterea.
 Falimentul acut, în cazurile în care majoritatea indicatorilor financiari arată o deteriorare puternică
cu un an înainte de faliment.
1.3.Drumul către faliment si cauzele falimentului
Punctul de vedere general al dezechilibrului financiar este că el reprezintă rezultatul incongruenței
dintre activele disponibile (lichide) și obligațiile curente rezultate din contractele tari (contracte ce
trebuie respectate necondiționat).
Activele lichide reprezintă o parte considerabilă din activele totale și au o implicație majoră atît în a
lichidităților și creștere a dezechilibrului dintre activele disponibile (lichide) și obligațiile curente ale
întreprinderii care, în cele din urmă, conduc către faliment

5
Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.12-15.
 Tabel 1.1.Cele șase etape către faliment (perspectiva dezechilibrului finaciar)
Nr. Observații
Stadiul
crt.
Corelație bună între obligațiile
curente și cash-flow-ul curent, între Firma nu are probleme în achitarea la
1. timp a obligațiilor.
investițiile pe termen scurt și volumul
de lichidități.
Acoperirea unor nevoi temporare de
2. Utilizarea creditelor pe termen scurt. lichidități sau finanțarea unei creșteri a
cifrei de afaceri se face prin credite.

Management strict al cash-flow-ului De regulă, firma își amînă obligațiile

3. prin controlul politicii de credite și a către furnizori și ratele scadente la
nivelului stocurilor. credite.

Fiind în imposibilitate de a-și plăti într-

Renegocierea contractelor de credit, un termen rezonabil datoriile scadente,
4.
contractelor cu furnizorii, etc. firma renegociază contractele.

Pentru a crește volumul activelor lichide

5. Vînzarea de active. firma transformă o parte din imobolizări
în lichidități.

În măsura în care etapele anterioare au

avut o desfășurare ireversibilă și nu a
6. Falimentul. fost posibilă resuscitarea economico-
financiară, (chiar prin vînzarea de
active) firma va intra în colaps.

Sursa: Anghel Ion, "Faliment.Radiografie şi predicţie", Bucureşti, 2002, pag 16

Cauzele falimentului

 Factorii interni. Prima cauză a falimentului o reprezintă inabilitate managementului, acesta fiind
responsabil pentru mai mult de 50% din numărul de falimente.
Principalele greșeli manageriale sunt:
 supradezvoltarea;
  consulanța fianaciară greșită;
 o forță slabă de vînzări;
 pierderea controlului asupra costurilor;
 comunicare inadecvată.
În cadrul factorilor interni trebuie să avem în vedere și:
o incapacitatea firmei de reacție la schimbare;
o pierderea unor proiecte importante;
 Factorii externi rețin îndeosebi:
 probleme de forță de muncă;
 reglementările statului;
 cauze naturale.
Ca factori externi trebuie să avem în vedere, de asemenea, influențe determinate de:
o activitatea economică.Ciclurile economice pot afecta semnificativ numărul falimentelor dintr-
o economie. Este dovedit că rata falimentelor este mai ridicată în condiții de recesiune;
o ciclul de viață al firmei.Firmele, ca și oamenii, au o viață finită și deci putem vorbi de o
componentă naturală în procesul de faliment al întreprinderii.6
Schema1.2.Model de prezentare a procesului de faliment al firmei(explicaţia faliemtnului ca
proces)
1.a) reducerea fluxului de Ca urmare a unor factori interni și/sau externi se reduce fluxul de
lichidități; disponibil generat de întreprindere(poate fi acompaniat de csăderea
b) modificarea structurii profitabilității).
contracte tari/slabe
Ca urmare a unor factori interni și/sau externi crește ponderea
contractelor tari în structura de finanțare a afacerii.

2.crește perioada de achitare a Firma este nevoită să sporească perioada de achitare a obligațiilor
obligațiilor , apare tedința de pentru a echilibra fluxul de lichidități, respectiv, încearcă să refacă
refacere a structurii contracte ponderea contractelor slabe.
tari/slabe.

3.crește costul finanțării În mod normal partenerii ar trebui să solicite o primă adițională de
risc.Acesta va crește costul finanțării și, implicit, va genera sporirea
ieșirilor de lichidități.Această idee este valabilă în condițiile unui
mediu economic normal.

6
Anghel Ion,Falimentul.Radiografie şi predicţie,Bucureşti,2002,pag.15-23
 4.cresc sursele de finanțare: Pentru a balansa ieșirile de lichidități firma va acționa în sensul
sporirii surselor de finanțare fie prin creșterea capitalurilor proprii sau
 capitaluri proprii a datoriilor ,sau chiar prin acumularea unor plăți restante.
 împumuturi
 plăți restante

5.vînzarea de active În măsura în care nu a fost posibilă sporirea suficientă a surselor

de finanțare prin contracte slabe (de exemplu, majorarea de
capital) firma va fi nevoită să transforme o parte din activele
imobilizate în lichidități (vînzare de active).

6.faliment/eșec financiar Dacă măsurile anterioare nu au reușit să echilibreze fluxul de

lichidități/activele lichide cu dimensiunea contractelor tari firma
va intra în faliment.Este posibil ca însăşi acționarii să declanșeze,
într-una din etapele prezentate, procedură de lichidare.

Sursa: Anghel Ion, "Faliment.Radiografie şi predicţie", Bucureşti, 2002, pag. 23

1.4.Principalii utilizatori ai informaţiei furnizate de predicţia falimentzului

Principalii utilizatori ai acestui tip de analiză sunt:

1. Băncile şi celelalte insituţii financiare.Companiile care acordă finanţarea sunt extrem de
interesate de predicţia falimentului întreprinderilor finanţate din două puncte de vedere:
 decizia de acordare a unei finanţări (inclusiv condiţiile finanţării);
 orientarea politicii de monitorizare a împrumutului acordat.
2. Investitorii sunt foarte interesaţi să-şi orienteze deciziile în funcţie de probabilitatea ca o firmă să-
şi continue activitatea, pentru că pierderile pe care aceştia le suferă în situaţia falimentului unei
companii sunt uriaşe.Studiile au arătat pierderi pentru investitori de circa 40% în ultimele patru zile
înainte de declararea falimentului din care cea mai mare parte chiar în ziua anunţului.
3. Autorităţile de reglare, ce acţionează în domenii specifice şi care au ca sarcină să monitorizeze şi
să menţină solvabilitatea entităţilor individuale din cadrul sistemului.
4. Oficialităţile guvernamentale, obţine informaţii valoroase din analiza şi predicţia falimentului
întreprinderilor.Informaţiile sunt utile în susţinerea şi dezvoltarea politicilor şi reglementărilor
specifice.
5. Managementul, este în mod direct interesat de predicţia falimentului.Chiar se discută de utilizarea
funcţiilor scor ca instrumente utile în decizia tactică şi strategică a managementului.Falimentul
presupune costuri (directe şi indirecte); costurile directe au în vedere onorariile consultanţilor,
avocaţilor şi contabililor, iar costurile indirecte includ pierderi de vînzări şi implicit de profit ca urmare
a constrîngerilor ce apar în procedura de faliment.Altman a estimat pe un eşantion de 19 întreprinderi,
costurile indirecte la 11-17% din valoarea firmei.
6. Auditorii. Orice judecată a auditorilor se sprijină pe continuitatea versus noncontinuitatea
exploatării ca fundament al evaluării activelor şi datoriilor firmei.Analiza falimentului oferă informaţi
7. valoroase pentru aprecierea continuităţii exploatării, iar standartele de audit fac referire la tehnicile
şi metodele de previzionare a eşecului întreprinderii.
Alte profesii liberale ca avocat, contabil, lichidator, evaluator, etc. sunt printre utilizatorii
informaţiei furnizate de predicţia falimentului.
 Concluzii şi Recomandări:

Studiul teoretic ne permite formularea următoarelor concluzii, care sunt îndreptate spre
rezolvarea problemelor financiare şi prevenirea situaţiei de insolvabilitate în cadrul unităţilor
economice ale sistemului cooperaţiei de consum din Republica Moldova:
1. În scopul gestiunii întreprinderii insolvabile, este necesară o legislaţie stabilă şi bine formulată,
care să nu afecteze realizarea procedurii de restructurare.
2. Problemele gestiunii anticriză a întreprinderilor includ în sine aspectele aferente depistării stării
de insolvabilitate, determinarea volatilităţii întreprinderii şi prognozarea crizelor.
3. În viziunea noastră, noţiunea de gestiune anticriză constă în restructurarea financiară a
întreprinderii şi modelarea proceselor interne, desfăşurate în cadrul acesteia.
4. Considerăm că stabilitatea activităţii întreprinderilor este determinată de situaţia resurselor
financiare deţinute, repartizarea şi folosirea lor, de starea ce ar asigura dezvoltarea acesteia pe baza
creşterii venitului şi a capitalului, păstrând, în condiţiile de incertitudine, nivelul respectiv de
lichiditate şi credibilitatea.
Recomandari: În scopul revigorării activităţii întreprinderilor din sistemul se propun asemenea
soluţii, ca: implementarea proceselor inovaţionale; sporirea eficacităţii proceselor de producere şi
de desfacere; restructurarea patrimoniului cooperatist; vânzarea sau darea în folosinţă a
mijloacelor fixe neutilizate; formarea condiţiilor favorabile de dezvoltare a activităţii; raţionalizarea
proceselor manageriale; asigurarea viabilităţii.
Bibliografie
1. Lege insolvabilitatii nr.632-XV din 14.11.2001.
2. Anghel Ion,"Faliment.Radiografie şi predicţie", Bucureşti, 2002
3. Furdui Viorel, "Falimentul - concept şi reglementări actuale", Chişinău,Ed. TISH,
2004
4. Onofrei Mihaela, "Finanţele întreprinderii", Bucureşti, Ed. Economică, 2004
5. Covaliu Gheorghe, "Comentariu la legea cu privire la faliment", Epigraf, 2000
6. Petrescu Raoul, "De la faliment la reorganizare judiciară", Ed.Oscar Print, 2001
7. Costin Mircea, "Falimentul.Evoluţie şi actualitate", Bucureşti, Ed.Lumina LEX, 2000