Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectiv fundamental:
ª să ştie ce reprezintă diagnosticul rentabilităţii şi al riscului şi cum contribuie la
evitarea falimentului unei întreprinderi.
Obiective operaţionale
a) Obiective cognitive
c să ştie ce este diagnosticul financiar;
d să cunoască metodele utilizate pentru elaborarea diagnosticului rentabilităţii şi al
riscului;
e să înţeleagă cum se implică sistemul ratelor în diagnosticarea rentabilităţii
întreprinderii;
f să ştie formele riscului;
g să prezinte cum se fundamentează decizia financiară în caz de faliment al
întreprinderii;
h să prezinte procedurile de lichidare a firmei;
b) Obiective afective
c să participe activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii;
d să formuleze întrebări privitoare la materialul prezentat;
130
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
5.1.Consideraţii generale
131
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
reglementări, falimentul era o procedură de executare silită asupra bunurilor unui comerciant care
a încetat plata datoriilor sale. Falimentul era declarat prin hotărâre judecătorească la cererea
debitorului, a creditorilor săi sau din oficiu. Organele implicate în procedura falimentului erau
instanţa judecătorească, judecătorul sindic şi adunarea creditorilor.
132
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
35
Paşca, V-Bancruta frauduloasă; editura Lumina Lex; Bucureşti; 2005; p.6
36
Ziarul financiar, 30 noiembrie, 2002
37
Sursa: Coface Intercredit România
38
Halpern, P ş.a.-Finanţe manageriale; editura Economică; Bucureşti; 1998; p. 882
133
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
134
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
135
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
136
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
137
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
salariilor pentru personal şi la nivelul prevăzut de legea falimentului, plata impozitelor şi taxelor
restante către bugetul central şi cel local.
Informaţiile privind veniturile financiare sunt determinate de valoarea de piaţă a
activului vândut prin licitaţie publică de administraţia procesului de falimentare.Decizia financiară
privind falimentul face parte din documentaţia care însoţeşte falimentarea firmei, fiind ultima
repartiţie financiară în numele agentului economic în cauză.
39
Cererea introductivă mai poate fi formulată de Banca Naţională a României, Comisia Naţională de Valori Mobiliare
şi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
138
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
are ca efect răspunderea patrimonială a acestuia, pentru prejudiciile cauzate .Obiectul40 cererii, ĩn
funcţie de opţiunea debitorului, poate consta ĩn:
-fie ĩn reorganizarea judiciară a activităţii conform unui plan, prin restructurarea
activităţii sale sau prin lichidarea averii pentru satisfacerea creanţelor creditorilor;
-fie intenţia de a intra ĩn faliment.
Scopul cererii introductive este plata datoriilor pe care debitorul le are faţă de creditori.
Debitorul nu are dreptul de a cere reorganizarea judiciară a societăţii dacă, ĩn ultimii 5 ani, s-a mai
făcut o astfel de cerere sau a constituit obiectul unei cereri introduse de creditori.
La rândul său, orice creditor care are o creanţă certă( necontestată), lichidă( care
constă, de regulă, ĩn sume de bani) şi exigibilă( care a ajuns la scadenţă), are dreptul să
introducă la tribunal o cerere ĩmpotriva debitorului comerciant, care timp de cel puţin 30 de zile, a
ĩncetat să facă plăţile. Ordonanţa Guvernului nr.38/2002, modificată prin Legea nr.149/2004,
prevede un plafon minimal al cuantumului creanţelor pentru a se putea deschide procedura, astfel:
-dacă creanţa izvorăşte din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile,
creanţa trebuie să aibă un cuantum superior valorii ĩnsumate a 6 salarii medii pe economie;
-ĩn celelalte cazuri, creanţa trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului ĩn lei a
sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
-dacă există creditori care deţin creanţe din ambele categorii, cuantumul total al
acestora nu poate fi superior valorii ĩnsumate a 6 salarii medii pe economie.
Dacă debitorul nu este ĩn stare de insolvenţă, judecătorul-sindic desemnat de
preşedintele tribunalului, va respinge cererea creditorului; dacă debitorul nu contestă ĩn termen de
5 zile soluţia dată de judecătorul-sindic conform căreia s-ar afla ĩn insolvenţă, judecătorul-sindic
va da o sentinţă, prin care va dispune demararea procedurii.
De la data deschiderii procedurii nu se poate adăuga nicio dobândă ori cheltuială
creanţelor , iar judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor sau părţilor sociale ĩn
registrele speciale de evidenţă sau ĩn conturile ĩnregistrate electronic. Dacă hotărârea de deschidere
a procedurii rămâne irevocabilă, toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administrate sau
lichidate vor cuprinde ĩn mod obligatoriu, menţiunea „ĩn insolvenţă”, ĩn limbile română, engleză şi
franceză. După intrarea ĩn reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta
menţiunea „in reorganizare judiciară” sau, după caz, „ĩn faliment”.
40
Angheni, S; Volonciu, M; Stoica, C- Drept comercial; ediţia a III-a;editura All Beck; Bucureşti; 2004; p.295
139
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
41
Planul mai poate fi propus de administrator, comitetul creditorilor, reprezentatntul membrilor sau, după caz al
asociaţilor/acţionarilor, ĩn termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creantelor.
140
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
42
Angheni, S;Volonciu, M;Stoica, C-op.cit. p309
43
Yvan Allaire, după Constantin Bărbulescu, op.cit. ;p. 167-168
141
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
Primul tip de strategii se adoptă de către acele ĩntreprinderi aflate temporar ĩntr-o
situaţie nafavorabilă datorită unor fenomene conjuncturale nefavorabile , dar care pot fi depăşite ĩn
viitor, prin adoptarea unor obiective şi măsuri concrete de acţiune. Adoptarea unei astfel de
strategii se bazează pe elaborarea unui diagnostic corect, care să susţină unele manifestări
avangardiste, de lansare a unor produse noi pe pieţe subdezvoltate sau ĩn expansiune. Totodată, un
asemenea diagnostic se constituie ĩntr-un argument convingător pentru manageri de a se lansa ĩn
afaceri care pot răsplăti curajul prin adoptarea unor decizii ĩn condiţii de risc şi incertitudine,
asigurând redresarea economică.
Ĩn ţara noastră, o ĩntreprindere care a aplicat o strategie de inadaptare temporară şi a
reuşit să depăşească starea de dificultate, o reprezintă S.C. General Fluid S.A. Societatea a adoptat
o atitudine avangardistă, prin lansarea pe piaţă a unor sisteme de măsurare a energiei termice
pentru consumatorii industriali, publici şi casnici , piaţă complet nouă pentru România.
La rândul lor, strategiile de transformare şi de reorientare pot fi adoptate de către
acele ĩntreprinderi care obţin ĩn prezent performanţe economice corespunzătoare şi sunt bine
adaptate contextului economic existent. Ĩnsă, pe baza diagnosticului strategic efectuat,
ĩntreprinderea constată că va trebui să activeze ĩn viitor, ĩntr-un mediu total diferit de cel existent
ĩn prezent, sub toate aspectele, motiv pentru care va recurge la transformări ale formei de
organizare a afacerii, a structurii proprietăţii, potenţialului tehnic, strategiei de aprovizionare şi
desfacere etc;
Aceste transformări ĩi deschid accesul către noi resurse de finanţare şi, implicit, către noi
oportunităţi de afaceri care o ajută să aplice şi o strategie de reorientare, prin pătrunderea pe alte
sectoare de activitate, mai atractive sub raport economic; strategiile de reorientare pot fi aplicate şi
fără efectuarea ĩn prealabil a unor operaţiuni de transformare, atunci când se doreşte pur şi simplu,
intrarea ĩn alte tipuri de afaceri, iar ĩntreprinderea are resurse materiale, financiare şi umane
necesare diversificării activităţii. Strategia de reorientare reduce riscul afacerii, deoarece prin
furnizarea de produse, lucrări şi servicii diversificate, ĩntreprinderea se adaptează din mers,
evoluţiilor conjuncturale.
O strategie de transformare a aplicat ROMTELECOM , care din regie autonomă a devenit
, prin privatizare, societate comercială, cu obiective şi activităţi specifice societăţilor de acest tip,
ĩmbunătăţindu-şi puterea financiară. O strategie de reorientare a adoptat grupul de firme ANA
INDUSTRIES şi Ana Co care, pornind de la distribuţia şi vânzarea cu amănuntul a produselor
electronice şi electrocasnice, şi-a extins activitatea ĩn industria hotelieră şi alte ramuri.
142
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
44
Bărbulescu, C-op.cit p 169
143
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
În cazul în care o companie a ajuns prea departe pentru a mai fi reabilitată, atunci
trebuie lichidată. Este indicat ca lichidarea să aibă loc atunci când firma valorează mai mult moartă
decât în viaţă sau când posibilitatea de obţinere a profitului este mult prea îndepărtată. Lichiditatea
poate avea loc în afara Legii falimentului, cât şi prin procedura îndeplinită sub jurisdicţia unei curţi
de faliment.
144
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
mandatarul este deseori familiar în relaţiile de afaceri ale firmei debitoare, se obţin rezultate mai
bune.
d Lichidarea voluntară. În cazul în care o firmă se apropie de faliment, ea poate lua o
serie de decizii. O asemenea posibilitate este angajarea într-o lichidare voluntară fără să se implice
în procesul de faliment, însoţit de anumite costuri.
Prin alegerea căii voluntare, conducerea ia o decizie deliberată de a vinde firma, fie
unei alte firme, fie unui concern. Dacă managerii iau decizii în interesul acţionarilor, decizia
voluntară trebuie să fie pentru acţionari cea mai avantajoasă. Acest fapt este posibil, în măsura în
care managerii deţin un anumit număr de acţiuni la firmă. Prin urmare, la analiza unei lichidări
voluntare, dividendul de lichidare este mai mare faţă de valoarea de piaţă a acţiunilor firmei care
şi-ar continua activitatea.
Dacă lichidarea oferă cele mai bune rezultate pentru deţinătorii de acţiuni comune,
atunci preţul acţiunii trebuie să crească la anunţul lichidării. Adesea există scurgeri de informaţii
privind lichidarea şi zvonuri privind fuziunile potenţiale, fapt care determină creşterea preţului
acţiunilor înainte de data efectivă a anunţului. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că preţul
acţiunilor poate creşte cu cel puţin 20% peste tendinţa generală a pieţei, în perioadă de o lună
înainte de data anunţului. Astfel, lichidările voluntare reprezintă, totodată, acţiuni de creştere a
averii.
b) lichidarea prin Legea falimentului şi insolvabilităţii
Legea falimentului are trei funcţii45 importante în timpul unei lichidări şi anume:
Ö asigură protecţia împotriva fraudei debitorului;
Ö asigură o distribuţie echitabilă a activelor debitorului către creditori;
Ö permite debitorilor insolvabili să fie absolviţi de toate obligaţiile şi să-şi înfiinţeze
noi firme, fără povara datoriilor anterioare.
Cu toate acestea, lichidarea consumă mult timp, este costisitoare şi are ca efect
închiderea întreprinderii. Punerea unei întreprinderi în stare de lichidare presupune realizarea
următoarelor activităţi:
¾ administrarea procedurilor de falimentare de către experţi în domeniul juridic şi
financiar;
¾ evaluarea şi vânzarea activului firmei;
¾ stabilirea ordinii de prioritate şi a proporţiei satisfacerii creditorilor.
45
Halpern, P ş.a- op.cit; p. 897
145
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
146
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi ĩn baza unor obligaţii
de ĩntreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării
mijloacelor de existenţă;
6.creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru ĩntreţinerea
debitorului şi a familei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7.creanţele reprezentând creditele bancare cu cheltuielile şi dobânzile aferente celor
rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
8.alte creanţe chirografare ( care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi
nu au privilegii)
9.creanţe subordonate, ĩn ordinea de preferinţă prevăzută de lege. Creanţele subordonate
izvorăsc din credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând
cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot ĩn adunarea generală a asociaţilor
ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic. Totodată, sunt creanţe
subordonate, cele care izvorăsc din acte cu titlu gratuit.
Creanţele pot fi:
¾ creanţe de primul rang (credite bancare), numite şi creanţe garantate cu asigurare
de primul rang;
¾ creanţe de rangul doi (credite comerciale, obligaţiuni), numite şi creanţe garantate
pe baza activului rămas după achitarea obligaţiilor anterioare.
Sumele de distribuit între creditorii aflaţi pe acelaşi rang de prioritate vor fi acordate
proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă menţionată în tabelul definitiv al creanţelor
creditorilor.
Ĩn aplicarea procedurii de lichidare se vor urmări două principii:
- rapiditatea operaţiunilor;
- lichidarea bunurilor ĩntr-o manieră cât mai avantajoasă, pentru a fi satisfăcute
creanţele creditorilor.
Ultimul act de lichidare este repartizarea activului net ĩntre asociaţi. O asemenea
operaţiune este posibilă doar dacă după plata ĩntregului pasiv al societăţii, au mai rămas active ale
societăţii a căror valoare să poată fi ĩmpărţită. Ulterior, se va ĩntocmi bilanţul contabil final de
lichidare care cuprinde toate operaţiunile referitoare la lichidare. El trebuie să fie semnat de
lichidator şi ĩnsoţit de un raport al cenzorilor. Bilanţul şi raportul cenzorilor referitor la lichidare se
menţionează ĩn Registrul Comerţului şi se publică ĩn Monitorul Oficial.
147
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
148
US 5 - Managementul financiar al firmelor aflate ĩn dificultate
Teste
Teste de
de autoevaluare
autoevaluare
1. Explicaţi procedura de lichidare a unei firme în afara legii falimentului.
2. Explicaţi procedura de lichidare a unei firme în condiţiile legii falimentului.
3. In prevenirea falimentului, se pot utilia urmatoarele rate (rapoarte), care pun in evidenta
dificultatile financiare ale firmei:
a) [x] raportul dintre fondul de rulment si activele totale
b) [x] raportul dintre active circulante si datorii pe termen scurt
c) [x] raportul dintre situatia neta si capitalul imprumutat
d) [x] raportul dintre autofinantare si capitalul imprumutat
149