IMPACTUL PRODUS DE EŞECURILE GUVERNANŢEI

CORPORATIVE

Guvernanta este un concept foarte amplu care include o supervizare solida si

eficace a modului in care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat, in scopul
protejării intereselor componentelor respectivei arii, domeniu, organizații sau instituții.
Practic, guvernanta corporativa este o încercare de implementare a unor sisteme
de analiza riscurilor, verificare, evaluare, control care sa contribuie la realizarea unui
management eficient pentru funcționarea acestora.
Conceptul de guvernanta corporativa este susținut de auditul intern, care are
un rol important de jucat in asistarea reorganizării sistemului de control intern si
consilierea managementului general.
Din aceste considerente, auditul intern a evoluat, in ultimele decenii, in
consonanta cu implementarea guvernantei corporative in organizații.
Auditul intern a devenit din ce in ce mai important de-a lungul anilor, lărgind-si
deopotrivă sfera de activitate si gradul de acoperire a activităților auditabile. Interesul
manifestat peste tot in lume pentru guvernanta, in ultimele doua decenii, a alimentat forța
auditului intern.
In consecința, numai si din aceste considerente este interesant sa înțelegem ce
este conducerea corporativa in condițiile in care majoritatea tarilor vor sa adopte
reglementari in acest sens.
Guvernanta corporativa a apărut ca un răspuns la o serie de eșecuri
spectaculoase in domeniul privat, intra-un timp relativ scurt, care au zguduit, prin
amploarea lor, încrederea investitorilor in modul cum erau conduse atât marile corporații,
cat si instituțiile publice.
Falimentele corporațiilor au apărut ca urmare a problemelor majore ale organizării
si funcționarii sistemului de control intern, adică probleme care se afla in competenta
conducerii de vârf. Managementul general nu numai ca nu a reușit sa evite catastrofele
produse, dar, in unele situații, chiar a reprezentat sursa acestor eșecuri.
Având in vedere natura activităților si a interdependentelor din cadrul sistemului
financiar, falimentul unei instituții financiare importante poate provoca un efect de domino,
ceea ce poate duce la falimentul altor instituții financiare si/sau la creșterea gradului de
neîncredere in piețele financiare. Acest lucru poate genera o contracție imediata a
creditului, a mecanismelor de finanțare si poate provoca începutul unei crize economice
din cauza lipsei de resurse financiare, așa cum a fost demonstrat de recenta criza
financiara. Riscul sistemic aferent instituţiilor financiare a determinat guvernele sa

1
consolideze sectorul financiar cu fonduri publice. Ca urmare, contribuabilii sunt in mod
inevitabil pârțile interesate in funcționarea instituţiilor financiare, cu scopul de obține
stabilitate financiara si creștere economica pe termen lung.
In același timp, guvernanta corporativa are potențialul de a identifica zonele cu
probleme sau vulnerabile, unde stimulentele nu sunt adecvate si pot astfel conduce la un
comportament nepotrivit al companiilor financiare sau chiar la o instabilitate la nivelul
sistemului financiar.
Referitor la introducerea unui program eficient de reforma a cadrului de
reglementare si supraveghere a piețelor financiare bazat pe concluziile raportului `de
Larosière`, Comisia Europeana a anunțat in martie 2009 ca va examina regulile de
guvernanta corporativa si practica in cadrul instituţiilor financiare in contextul crizei
financiare si, daca este cazul, va face recomandări sau chiar va propune masuri de
reglementare pentru a remedia orice deficiente ale sistemului de guvernanta corporativa
in sectorul financiar. Consolidarea guvernantei corporative in cadrul instituţiilor financiare
se afla in centrul programului Comisiei de reforma a piețelor financiare si de prevenire a
crizelor.
Consensul general in aceste documente este ca principiile actuale ale guvernantei
corporative deja acoperă într-o anumita măsura problemele subliniate de criza financiara.
Cu toate acestea, criza financiara a scos la iveala lipsa eficientei principiilor guvernantei
corporative din sectorul serviciilor financiare, in special datorita:
1. Lipsei unei delimitări clare a rolurilor si responsabilităților cu privire la
implementarea principiilor, atât la nivelul instituţiilor financiare cat si la nivelul
autoritatilor de supraveghere;
2. Lipsei caracterului obligatoriu al principiilor guvernantei corporative; in acest sens
se remarca lipsa unei obligații legale de a se conforma recomandărilor
organizatiilor internationale sau prevederilor unui cod de guvernanta corporativa;
3. Neglijării guvernantei corporative de către autoritățile de supraveghere, calităţii
slabe a controalelor relevante cat si absentei unor penalități care sa descurajeze
4. Abaterile, care au contribuit la lipsa eficientei implementării de cate instituțiile
financiare a unor principii de guvernanta corporativa.

Eșecul anumitor aspecte ale guvernantei corporative in instituțiile financiare a

condus la agravarea crizei financiare. Printre cele mai importante cauze enunțate sunt:
structura organizaționala complexa si opaca, supravegherea inadecvata a companiei de
către consiliul de administrație, slăbiciunile conducerii executive, proliferarea produselor
complexe, politicile de remunerare deficitare, sistemul necorespunzător de control intern
si de management al riscului precum si lipsa atenției fata de protecția consumatorilor, in
special fata de elaborarea unei literaturi de specialitate care sa descrie si sa explice
mecanismele generate de produsele complexe.

2
 Calitatea guvernantei corporative poate sa afecteze comportamentul companiilor
in prezenta unor șocuri si sa contribuie efectiv la apariția turbulentelor financiare, cu
impact asupra întregii economii. Guvernanta corporativa poate juca un rol important in
determinarea comportamentului firmelor, in special in ceea ce privește motivația insider-
ilor de a expropria acționarii minoritari in timpul crizelor financiare. Studiile au arătat ca,
in tarile in care investitorii beneficiază de mai putina protecție, intrările nete de capital sunt
mai sensibile la evenimente negative care afectează încrederea investitorilor. Crizele de
încredere nu sunt caracteristice doar economiilor emergente, ci pot apărea si in tarile
dezvoltate pe fondul căderilor unor corporații, manipulării profiturilor sau a performantei
acțiunilor la bursa, sau fraudei.
Un cadru de guvernanta corporativa de calitate încurajează dezvoltarea financiara,
care apoi are un impact pozitiv asupra creșterii economice. S-a constatat ca un cadru de
guvernanta corporativa de calitate slaba este asociat unei incidente crescute a
evenimentelor politice si fiscale de natura sa destabilizeze activitatea economica.

ESECUL GUVERNANTEI CORPORATIVE IN CAZUL LEHMAN BROTHERS

(SUA, 2008)

Întrucât Lehman Brothers era o bancă de investiții de top, era inerent faptul că
riscul face parte din activitatea lor de zi cu zi. Piețele financiare sunt incerte și se confruntă
cu o varietate de riscuri – riscul de credit, riscul de lichiditate, risc legislativ, riscul
operațional. Prin urmare, un bun management al riscurilor se considera ca se afla la baza
tuturor operațiunilor din companie, iar riscurile ar trebui măsurate și analizate în mod
corespunzător.
La Lehman Brothers, limitele generale de risc și politicile de gestionare a riscurilor
au fost stabilite de Comitetul executiv. În afară de aceasta, Comitetul pentru risc (care a
fost format din Comitetul executivul companiei, CRO și CFO) ar trebui să se întrunească
săptămânal pentru a discuta despre potențialele amenințări și asumarea riscurilor. Trist
este că aceste lucruri au rămas scrise doar pe hârtie manualul de managementul riscului
al Lehman Brothers. În realitate, acest comitet s-a întrunit doar de două ori în anii 2006
și 2007.
Pe lângă asta, Lehman a început ani de afaceri cu risc ridicat înainte de faliment.
A fost o perioadă din strategia de creștere agresivă pentru a-și depăși problemele. În
această perioadă au fost expuneri pe împrumuturi suprime riscante, împrumuturi cu risc
ridicat pentru imobiliare comerciale și împrumuturi cu risc ridicat pentru împrumuturi de
achiziții. Ei nu au luat in considerare ca aceste investiții fost mai puțin lichide decât în
mod obișnuit si au avut perspective mult mai incerte. Pe deasupra ei au depășit limitele
interne de risc in speranța unor câștiguri mari si rapide, ceea ce a fost începutul sfârșitului.
Raportul Valukas (raport compus de investigatorul numit de instanță pentru
falimentul Lehman Brothers, Anton Valukas) mai prevede că există dovezi că funcționari
de top ai companiei Lehman Brothers (inclusiv directorul executiv) și-au încălcat

3
îndatoririle, expunând compania la potențialele răspunderi penale si civile ca urmare a
depunerii de rapoartelor și situațiilor financiare întocmite sa para ca situația este buna,
când in realitate nu era așa. Lehman Brothers păcălea investitorii, acționarii, auditorii si
celelalte organisme prin tranzacții numite „Repo 105” prin care compania putea scoate
miliarde de dolari din pasive. Utilizarea „Repo 105” este foarte discutabilă și depășește
regulile de guvernanta corporativa, putându- se pune in discuție chiar legalitatea utilizării
a acestor tranzacții in contabilitate in acest fel .
Lehman a folosit manevra contabila Repo 105, repo însemnând un acord de
vânzare si răscumpărare a unui pasiv.
Lehman Brothers a folosit operațiuni de repo pentru motive de finanțare acestea
le-au raportat ca vânzări de active. Astfel au eliminat produsele din bilanț timp de șapte-
zece zile și astfel s-a distorsionat imaginea financiara reala a companiei.
Numărul ridicat al tranzacțiilor Repo 105 înainte de închiderea perioadei de
raportare arata ca Lehman Brothers a împrumutat miliarde de dolari și i-a folosit la plata
altor datorii. Câteva zile mai târziu, au rambursat împrumuturile în numerar plus
dobânzile, au achiziționat înapoi valorile vândute și au revenit la situația financiara de
dinainte cu doua săptămâni.
Principalele motive ale acestor proceduri de „contabilitate isteața” au fost în
principal îmbunătățirea indicilor financiari , astfel influențând companiile de rating. Cu
toate acestea, operațiunile „Repo 105” nu au fost complet legale în S.U.A și, prin urmare,
Lehman Brother a trebuit să efectueze toate aceste tranzacții în Marea Britanie prin filiala
lor din Londra.
În această situație, cea mai importantă întrebare este cine știa despre aceste
operațiuni și cine este responsabil. Fuld CEO-ul companiei a susținut că nu știa despre
aceste tranzacții cu toate ca in fata instanței a declarat că aproape toate firmele financiare
folosesc aceasta practică pentru a-si îmbunătății indicii financiari.
Un alt vinovat pentru situație este si auditorul Ernst & Young, care deși a spus ca
nu susține aceste practici contabile înșelătoare,, a tolerat situația spunând ca nu a greșit
cu nimic in acordarea ratingurilor deoarece compania a respectat legile in vigoare. Totuși
judecătorul sindic a concluzionat ca exista un caz de malpraxis al auditorului.
Cert este că la 15 septembrie 2008, Lehman Brothers a depus cererea de faliment.
Și nu a fost primul mare companie. Putem, de exemplu sublinia falimentul Enron din 2001,
care este foarte asemănător cu Lehman Brothers. Dar de ce avem după 7 ani aproape
același mod de operare?
Părerea mea personală este că motivul este în slaba implementare guvernanței
corporativă din cadrul companiei și faptul că guvernanța corporativă nu a fost
reglementata prin lege. La Lehman Brothers slaba guvernanța corporativă a permis
conducerii să găsească modalitatea de a acumula profituri mari și de a-si crește averea
personală.

4
 După părerea mea principiile guvernanței corporativă ar trebui sa asigure:
1. Orientarea strategică a companiei, monitorizarea eficientă a managementului de către
consiliu de administrație și răspunderea consiliului de administrație față de companie și
acționari;
2. Respectarea transparentei tuturor aspectelor importante referitoare la companie,
inclusiv situația financiară, performanța și administrarea companiei;
3. Un audit anual este realizat de un auditor independent, competent care sa poate a oferi
o imagine financiara reala a companiei, nu una distorsionata ca in cazul nostru.
Dacă toate aceste puncte ar fi fost îndeplinite așa cum este menționat în principiile
guvernantei corporative Lehman Brothers nu ar fi dat faliment. În plus compania, datorita
globalizării, s-a putut folosi de diferențele legislative dintre tarile unde a activat, după cum
am putut observa, Lehman Brothers nu a putut folosi „Repo 105” în SUA, dar li s-a permis
să o facă în Marea Britanie și să-și manipuleze situația financiară.
Oamenii sunt foarte inventivi și caută mereu mijloace cum sa devina bogați.
Întotdeauna va exista un grup de oameni care sa depășească principiile sau chiar legea
sau va căuta oportunitățile de a eluda legea. În concluzie, aș vedea cheia problemei în
stabilirea unui sistem legislativ care sa reduce la minimum oportunitățile acestor
speculanți și prin urmare, așa am putea minimalizez eșecurile guvernanței corporative.