Conducerea corporativa este o abordare pe mai multe niveluri in

sistemul relatiilor dintre grupurile de interese (salariatii, managerii,

actionarii, toti partenerii de afaceri, organele de reglementare, publicul larg
si mass-media), respectiv guvernanta corporativa include raporturile care se
stabilesc intre Consiliul de administratie si partile interesate, interne sau
externe.

Guvernanta corporativa isi are originile in mecanismele corporatiei si

legile falimentului din fiecare tara si in mecanismele de sanctionare judiciara,
care stabilesc regulile de baza ale relatiilor interne dintre diversi
participanti intr-o corporatie.

Termenul de conducere corporativa a aparut in limbajul comun in anii

’70 in Statele Unite ale Americii in mijlocul scandalului Watergate cand s-a
descoperit implicarea companiilor americane in politica, prin
contributii acordate diferitelor partide politice[1].

Conceptul de guvernanta (corporativa) a fost utilizat in institutiile

nationale, organizatii comerciale, dar si in administrarea coloniilor si
teritoriilor ocupate. Ulterior, conceptul de guvernanta corporativa s-a
dezvoltat in sectorul privat si a fost preluat si aplicat in majoritatea
domeniilor de activitate. In ultimii ani s-a extins rapid, in mod special, la
organizatiile din sectorul public.

In prezent, toate organizatiile si majoritatea tarilor sunt

preocupate de implementarea principiilor guvernantei corporative.

Guvernanta este un concept foarte amplu care include o supervizare solida

si eficace a modului in care ceva este realizat, condus, controlat sau gestionat,
in scopul protejarii intereselor componentelor respectivei arii, domeniu,
organizatii sau institutii.

Practic, guvernanta corporativa este o incercare de implementare a unor

sisteme de analiza riscurilor, verificare, evaluare, control care sa contribuie
la realizarea unui management eficient pentru functionarea acestora. De
aceea, conceptul de guvernanta corporativa trebuie sa fie abordat
impreuna cu managementul riscurilor din intreaga organizatie (ERM)
si cu evolutia sistemului de management financiar si control intern
(MFC).
 Conceptul de guvernanta corporativa este sustinut de auditul
intern, care are un rol important de jucat in asistarea reorganizarii
sistemului de control intern si consilierea managementului general.

Din aceste considerente, auditul intern a evoluat, in ultimele decenii, in

consonanta cu implementarea guvernantei corporative in organizatii.

Auditul intern a devenit din ce in ce mai important de-a lungul anilor,

largindu-si deopotriva sfera de activitate si gradul de acoperire a activitatilor
auditabile. Interesul manifestat peste tot in lume pentru guvernanta, in
ultimele doua decenii, a alimentat forta auditului intern.

In consecinta, numai si din aceste considerente este interesant sa

intelegem ce este conducerea corporativa in conditiile in care majoritatea
tarilor vor sa adopte reglementari in acest sens.

Guvernanta corporativa a aparut ca un raspuns la o serie de esecuri

spectaculoase in domeniul privat, intr-un timp relativ scurt, care au zguduit,
prin amploarea lor, increderea investitorilor in modul cum erau conduse atat
marile corporatii, cat si institutiile publice.

Lipsa de incredere a investitorilor in managementul organizatiilor ar fi

diminuat viata corporativa si ar fi afectat atat sectorul privat, cat si sectorul
public, dar mai ales modul cum acestea sunt conduse. Daca o astfel de
masura nu ar fi fost luata, angajamentul investitorilor s-ar fi diminuat, iar
viata corporativa ar fi fost afectata, din cauza acestei lipse de incredere.

In Marea Britanie[2], Sir Adrian Cadbury a avut preocupari pentru

cercetarea cauzelor comune ale esecurilor corporatiilor din sistemul privat,
elaborand, dupa criza din anii ’80, RAPORTUL CADBURY, in 1992.

Din raport a rezultat faptul ca falimentele corporatiilor au aparut ca

urmare a problemelor majore ale organizarii si functionarii sistemului de
control intern, adica probleme care se afla in competenta conducerii de
varf. Managementul general nu numai ca nu a reusit sa evite catastrofele
produse, dar, in unele situatii, chiar a reprezentat sursa acestor esecuri.

Ulterior au aparut si alte rapoarte care au confirmat preocuparile

lordului Sir Adrian Cadbury si au contribuit la construirea de reguli si coduri
practice in toate domeniile.
 Principiile si codurile guvernantei corporative au fost dezvoltate si
completate de OECD[3] si Banca Mondiala, care s-au implicat in acest proces.

In anul 1999 au fost elaborate Principiile OECD privind

administrarea corporatiilor, care sunt astazi singurul set de principii
unanim acceptate pe plan mondial, fiind recunoscute ca unul dintre cei 12
piloni de baza ai stabilitatii financiare internationale.

Principiile OECD au servit ca punct de referinta la realizarea codurilor

nationale privind guvernanta corporativa. Ele se concentreaza in primul rand
asupra societatilor tranzactionate public, dar abordeaza de asemenea
probleme referitoare la societatile cu actionariat mare, dar care nu sunt
listate la bursa. In ultimul timp, principiile guvernantei corporative sunt
implementate si pentru unele aspecte ale administrarii firmelor private mici
si intreprinderilor de stat.

Banca Mondiala in definitia data guvernantei corporative considera ca

scopul acesteia este de a mentine echilibrul intre obiectivele economice si
sociale, intre cele comune si individuale, ceea ce contribuie la incurajarea
utilizarii eficiente a resurselor si responsabilizarea celor care le gestioneaza.
Cuvintele cheie din definitia guvernantei corporative sunt „echilibru” si
„responsabilizare”.

Punctul de vedere al Bancii Mondiale este in concordanta cu concluziile

RAPORTULUI CADBURY, respectiv: scopul guvernantei corporative este de a
aduce cat mai aproape interesele indivizilor, corporatiilor si societatii.

Principiile guvernantei corporative au fost enuntate extrem de general,

lasandu-se la latitudinea tarilor posibilitatea de a le aplica si de a acorda o
importanta mai mica sau mai mare unora dintre aspecte.

Principiile guvernantei corporative precizeaza ca nu urmaresc

impunerea unui model universal de guvernanta corporativa, insa
tendinta pe termen lung este de elaborare a unor Standarde globale ale
guvernantei corporative[4].

Convingator a fost faptul ca in sprijinul RAPORTULUI CADBURY au venit

si concluziile celorlalte rapoarte care au confirmat atat constatarile initiale,
cat si faptul ca managementul de varf nu a invatat din greselile trecutului si
nu a actionat in consecinta.
 Principiile si practicile pe care a fost construita guvernanta pot fi aplicate
in egala masura si in sectorul public sau al organizatiilor non-profit. De
fapt, multi ar putea sustine ca acest concept poate aduce mai multa valoare
in sectorul public, acolo unde sunt in joc interesele contribuabilului si ale
publicului larg, care au dreptul sa se astepte ca institutiile publice sa fie bine
conduse, in activitatea de furnizare a serviciilor din fonduri publice. In mod
similar, Uniunea Europeana asteapta ca proiectele pe care le finanteaza sa
fie gestionate la cele mai inalte standarde profesionale.

Conceptul de conducere corporativa se refera la transparenta

tranzactiilor si la necesitatea monitorizarii sistemului de control intern in
vederea asigurarii capabilitatii acestuia de evaluare a riscurilor posibile care
sa dea un plus de siguranta managementului organizatiilor.

Pentru a evita o guvernanta necorespunzatoare, managementul de varf

trebuie sa aiba preocupari deosebite pentru realizarea de strategii,
elaborarea de politici si organizarea sistemului de control intern cu ajutorul
carora sa stapaneasca si sa evalueze riscurile organizatiei.

In ceea ce priveste definirea conceptului guvernantei corporative, in

literatura de specialitate, nu exista o definitie unanim acceptata, de aceea vom
prezenta cele mai importante concepte care aduc numeroase clarificari
terminologice:

· Guvernanta reprezinta sistemul prin care companiile sunt

conduse si controlate[5];

· O guvernanta eficace va asigura deopotriva stabilirea existentei

obiectivelor si planurilor strategice pe termen lung, dar si existenta
conducerii si a structurilor de conducere adecvate atingerii acestor
obiective, asigurand functionalitatea structurii in scopul mentinerii
integritatii, reputatiei si raspunderii organizatiei in fata opiniei
publice[6];

· Guvernanta este o combinatie de procese si structuri

implementate de consiliul de administratie pentru a informa,
conduce, directiona si monitoriza activitatile organizatiei, in
scopul atingerii obiectivelor prestabilite[7];

· Conducerea corporativa reprezinta un set de legi, norme, regulamente

si coduri de conduita adoptate in mod voluntar, care permit unei firme
sa atraga resursele umane si materiale necesare activitatii sale si-i ofera
 totodata posibilitatea de a desfasura o activitate eficienta, care sa
genereze plusvaloare pe termen lung pentru actionari, grupuri de
interes si pentru societate in ansamblu[8];

Conducerea corporativa reprezinta:

- un set de relatii intre managementul societatii, consiliul de

administratie, actionarii sai si alte grupuri de interese in
societate;

- structura prin care se stabilesc obiectivele societatii si

mijloacele pentru realizarea acestor obiective si pentru
monitorizarea performantelor;

- sistemul de stimulente acordate Consiliului de Administratie

si conducerii pentru a mari obiectivele care sunt in interesul
societatii si al actionarilor si pentru a facilita monitorizarea,
incurajand in acest fel firmele sa-si utilizeze resursele intr-un
mod cat mai eficient[9].

· Guvernanta corporativa este un ansamblu de practici ale consiliului

de administratie si ale managementului executiv, exercitate cu
scopul de a asigura directiile strategice de actiune, atingerea
obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor si utilizarea responsabila a
resurselor financiare[10].

Analizand definitiile guvernantei corporative, rezulta ca cea mai completa

dintre ele este cea data de OECD, deoarece sintetizeaza mai exact relatiile unei
companii atat cu mediul intern, reprezentat de actionari, angajati cat si cu
mediul extern reprezentat de furnizori, creditori, comunitate, dar si
interactiunea dintre cele doua medii si structurile de conducere, respectiv
consiliul de administratie, managementul societatii.

Schematic, factorii care influenteaza activitatea unei

companii[11], relatiile dintre acestia si interesele fiecarei categorii care intra
in structura conceptului guvernantei corporative sunt prezentate in figura
1.2 – Interactiunea mediului intern si extern asupra companiei si factorii de
interese.

In SUA si Marea Britanie, datorita concentrarii atentiei asupra intereselor

actionarilor, putem sa afirmam ca modelul de conducere corporativa este un model
al actionarilor.
 In Europa, politicile si legislatia au in vedere nu numai interesul
actionarilor, ci si al altor categorii de grupuri de interese, respectiv: angajati,
creditori, comunitatea locala si organizatiile civice.

NR. CRT. FACTOR DE INFLUENTA INTERESE

1. ACTIONARI • controlul deciziei;

• profituri nete;

• dividende;

• recuperarea investitiei;

• notorietate si recunoastere;

• cresterea valorii actiunilor etc.

2. ANGAJATI • locuri de munca sigure;

 • salarii atractive;

• motivarea muncii (prime, promovari);

• conditii de munca bune;

• asigurari de sanatate etc.

3. CREDITORI • plata la timp a imprumuturilor;

• dobanzi, comisioane;

• profitabilitate;

• bonitate etc.

4. CLIENTI • calitate;

• preturi mici;

. FURNIZORI • comenzi si contracte;

• plata la timp a facturilor;

• incredere;

• concurenta loiala etc.

6. GUVERN • investitii;

• respectarea legislatiei;

• protectia mediului;

• plata impozitelor si taxelor etc.

7. COMUNITATEA • locuri de munca;

• dezvoltarea pietei locale;

• mediu ambiant sanatos;

• sponsorizari etc.
Figura 1.2. Interactiunea mediului intern si extern asupra companiei si factorii de interese

In consecinta, conducerea corporativa influenteaza atat activitatea

companiilor, cat si economia nationala a fiecarei tari.

In practica, companiile tind sa adopte cele mai bune

norme/standarde de conducere corporativa, in mod voluntar, pentru
a fi competitive si pentru a atrage investitorii[12].

Analiza principiilor privind guvernanta corporativa ne mai permite sa

realizam ca acestea reprezinta o incercare de a-i determina pe managerii de
varf sa se achite de propriile obligatii intr-o maniera cat mai corecta si
calificata, astfel incat sa protejeze obiectivele factorilor interesati din cadrul
organizatiilor.

Factorii interesati, interni sau externi, vor avea cu siguranta cerinte si

asteptari diferite uneori chiar conflictuale de la organizatie. De asemenea,
diferitii factori interesati pot pune o anumita presiune pe organizatie in
scopul satisfacerii propriilor nevoi si deziderate.

Conceptul guvernantei corporative contine pe langa modul cum o

organizatie este condusa si controlata in vederea atingerii tintelor
prestabilite si sistemul prin care aceasta relationeaza cu factorii interesati si
cum le protejeaza acestora interesele.