1. Notiune de sanatate. Grupele de sanatate si caracteristica lor.

Hipocrate: „Sănătatea prezintă o stare de echilibru între corp, minte şi mediu”.

OMS: „Sănătatea este o stare de prosperitate completă fizică, mintală şi socială, ci nu doar lipsa bolii sau a
infirmităţii” (Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, adoptată la Conferinţa Internaţională a Sănătăţii, 19 iunie –
22 iulie 1946).
Mai târziu în această definiţie a fost inclusă şi „capacitatea de a duce o viaţă productivă social şi economic”.
Noţiunea de sănătate a copilului a fost aplicată de către Voronţov caracterizând-o ca pe „un proces de adaptare
la mediu înconjurător în realizarea funcţiilor biologice şi sociale”. Dinamica proceselor fizice şi psihice ale organismului
reprezintă baza de formare a sănătăţii pe fondul schimbărilor continue morfologice şi funcţionale din perioada copilăriei.
În anul 1994, Veltişcev Iu.E. a definit sănătatea copilului ca „stare de activitate vitală, ce corespunde cu vârsta lui
biologică, unităţi armonioase ale caracteristicilor fizice şi intelectuale, formarea reacţiilor de adaptare şi compensare în
procesul de creştere”.

Grupele de sănătate, caracteristica lor.

Grupele de sanatate a copilului se determina prin evaluarea complexa cu bilantul starii de sanatate a copilului in baza
criterii de sanatate. Determinarea grupelor de sanatate ofera o imagine mai ampla a statului fizic al copilului decat un
diagnostic si permite diferentierea asistentei medicale pentru copii cu probleme de sanatate, cu stari premorbide sau fara
perturbari de sanatate, cu stari premorbide sau fara perturbari de sanatate.
Criteriile de apreciere sunt:prezenta patologiei cronice,starea fiziologica a sistemelor si
organelor,rezistenta -si reactivitatea organismului,dezvoltarea neuropsihica.
I grupa-patologia cronica lipseste,starea fiziologica a sistem. Si organismului,fara abateri.rezistenta si
reactivitatea –boli acute cu clinica usoara,dezvoltarea fizica si neuropsihica normala,corespunde cu varsta.
II grupa-maladii acute cu perioade de reconvalescenta.abateri functionale -apar periodic
apatiei,excitari,dereglari de somn,subfebrilitate.Dezv fizica si psihica este normala,hipotrofie gr.I
III grupa-sunt prezente
- patologii cronice,defecte congenitale.este dereglata functionale a unui
sistem,organ,fara implicarea altor sisteme,morbiditatea acutizarii a bolii cronice de baza fara modificarea
starii functionale.Dezvoltarea fizica normala hipotrofie gr.I sau gr.II statuta joasa
IV grupa-prezenta patologiei somatice,defect congenital,dereglari functionale a organului sau
sistem.patologic schimbat,apar acutizari dese a bolii cronice,dereglarea starii functionale generale si perioade
de reconvalescenta. Dezvoltarea fizica este normala hipotrofie gr.I sau II,statura mica,dezv.neuropsihica
normala sau insuficienta.
V grupa-prezenta afectiunii congenitale grave,presenta unui viciu inascut ce determina invaliditatea.
Dereglarea functionarii inascute a organelor sistemului si a altor sisteme patologic modificate.
Morbiditatea acutizarii dese si grave a bolii cronice de baza imbolnavirii acute si dese.

2. Supravegherea medicala a copiilor conform standartelor in vigoare, după virsta si

nozologie.
Examenul medical profilactic al copilului are ca scop
• aprecierea stării de sănătate a copilului
• determinarea grupului de sănătate a copilului
• elaborarea regimului zilei: somnul, programul de activităţi
• asigurarea alimentaţiei raţionale conform vârstei copilului şi necesităţilor speciale ale acestuia
• profilaxia şi tratamentul rahitismului, anemiei, malnutriţiei, stărilor alergice, infectării cu helminţi
• vaccinarea copilului conform programului naţional şi indicaţiilor individuale
• educaţia familiei despre îngrijirea corectă, alimentaţiea raţională, creşterea şi dezvoltarea copilului, profilaxia
maladiilor, condiţiile mediului înconjurător al copilului
Examenul medical al nou-născutului prevede
- vizita medicului de familie la domiciliul copilului în primele 3 zile după externarea din maternitate
- nou-născuţii cu patologie congenitală sunt vizitaţi în 1 zi după externare
Scopurile vizitei medicului
• identificarea factorilor de risc pentru dezvoltarea unor boli la copil
• evaluarea componenţei, condiţiilor materiale, menajere, sanitare şi igienice din familia copilului

• examenul clinic al nou-născutului

• aprecierea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului
• evidenţierea problemelor de sănătate ale copilului
• determinarea grupului de sănătate
• elaborarea programului de îngrijire a nou-născutului, regimul zilei
• alimentarea copilului şi a mamei

Asistenţa medicală a copilului sănătos

I an – vizite profilactice la medicul de familie în fiecare lună
II an – vizite profilactice la medicul de familie la fiecare 3 luni
III an – vizite profilactice la medicul de familie la fiecare 6 luni
4-18 ani – vizite profilactice la medicul de familie o dată în an

Consultaţiile profilactice ale specialiştilor

Pediatrul – evaluarea complexă a sănătăţii copilului la perioadele ţintă de vârstă
• controlul profilactic se va face la 1 lună, la 3 luni, 12 luni şi la vârstele ţintă (3 ani, 7 ani, 11 ani, 14 ani, 18 ani)
• examenul clinic include
- acuzele părinţilor
- evaluarea greutăţii, taliei, perimetrului craniului şi toracelui, fontanelele, termometria
- evaluarea stării pielii şi mucoaselor vizibile
- determinarea dezvoltării fizice şi psihomotorii
- oferirea recomandaţiilor în îngrijirea, alimentaţia, călirea şi vaccinarea copilului
- în caz de diagnosticare a unor patologii se vor indica analizele necesare, consultaţiile altor specialişti sau se va
îndrepta în spital
Neurologul pediatru – diagnosticul şi tratamentul maladiilor sistemului nervos şi a dereglărilor funcţionale la copii
• controlul profilactic se va face la 3 luni, 12 luni şi la vârstele ţintă
• examenul clinic include
- aprecierea reacţiilor copilului la ceea ce se întâmplă în jur, dezvoltarea vorbirii, mişcărilor, mersului
- oferă recomandaţii pentru prevenirea bolilor sistemului nervos
Când este nevoie de consultat neurologul
• pentru sugar
- copil neliniştit, dereglarea somnului (tresărit în somn, treziri frecvente)
- tremorul mânuţelor, picioarelor şi/sau a bărbiei în timpul somnului sau în timpul jocului, alimentaţiei
- regurgitaţii frecvente şi voluminoase
- în poziţia „copăcel” stă în degete
- convulsii la febră
- traume cranio-cerebrale acute sau în trecut
• pentru copilul mare
- tulburări ale somnului, adormire dificilă
- retard în dezvoltarea motorie şi a vorbirii, ticuri
- copilul se plânge de dureri de cap, ameţeli, pierderea conştiinţei
- urinarea în timpul somnului
- oboseală crescută, copilul nu-şi poate concentra atenţia la un anumit lucru, joacă
- sângerări din nas
- traume cranio-cerebrale
Chirurgul pediatru – medic responsabil de diagnosticul, tratamentul bolilor care necesită intervenţii chirurgicale

• controlul profilactic se va face la 3 luni, 12 luni şi la vârstele ţintă

Când este nevoie de consultat chirurgul
- traume, mişcări incompete sau dureroase în articulaţii
- dureri abdominale acute, inapetenţă, greaţă, vome
- modificări ale pielii
- hernii
Ortopedul pediatru – asigură profilaxia şi corecţia deformaţiilor scheletului osos şi muşchilor la copii
• control profilactic se va face la 3 luni, 12 luni; la vârstele ţintă

Când este nevoie de consultat ortopedul

• pentru sugar
- lungime diferită a picioarelor în poziţie culcată
- torticolis – copilul întoarce şi înclină capul în aceeaşi parte, spre acelaşi umăr
- în poziţia „copăcel” stă pe marginea externă sau internă a tălpii
- deformarea picioarelor în valgus (în „X”) şi varus (în „O”)
• pentru copilul mare
- picior plat
- deformaţii ale coloanei vertebrale şi dureri de spate
- dereglări de mers
- asimetria umerilor, gheb
• corecţia – masaj şi gimnastică curativă, proceduri acvatice
Otorinolaringologul (ORL) – diagnosticul, tratamentul şi profilaxia patologiei urechii, nasului, nazofaringelui (gâtului)
• control profilactic la 12 luni şi la vârstele ţintă

Când este nevoie de consultat medicul ORL

- copilul nu suge pieptul, din biberon, plânge, este neliniştit
- respiraţie prin nas dificilă, respiraţie cu gura deschisă
- tuse, răguşirea vocii
- dureri în ureche
- nu reacţionează la sunet, la glasul celor din jur
- corpi străini în cavitatea urechii, în nas, faringe
- miros neplăcut din ureche
Oftalmologul pediatru – diagnosticul şi tratamentul patologiei ochilor
• control profilactic se va face la 3 luni, 12 luni (fixarea şi urmărirea obiectelor cu privirea) şi la vârstele ţintă

Când este nevoie de consultat oftlamologul

- eliminări din ochi, lacrimare crescută, înroşirea ochilor, urcior
- devierea sau încrucişarea privirii
- pleoape coborâte
- nu urmăreşte obiectul la vârsta de 2 luni (la distanţa 15-25 cm de la faţa copilului)
- copilul întoarce capul, dar nu urmăreşte obiectul cu privirea
- traume ale ochilor, corpi străini (necesită ajutor urgent)
Stomatologul
• control profilactic la 12 luni şi la vârstele ţintă
Cardiologul pediatru – control profilactic, diagnosticul şi tratamentul patologiei sistemului cardio-vascular (inima, şi
vasele sanguine)
• va fi consultat la indicaţii medicale determinate de către medicul de familie şi de pediatru
Când este nevoie de consultat cardiologul
- învineţirea mânuţelor, picioarelor, oboseală rapidă în timpul alimentaţiei, apatie, adaos în greutate insuficientă
- copilul mai mare prezintă dureri în regiunea cordului, oboseală crescută
- dureri în regiunea articulaţiilor, mărirea în dimensiuni şi înroşirea pielii în regiunea articulaţiilor
- după unele boli infecţioase (scarlatină, angină)
 3. Perioadele copilăriei: particularităţile caracteristice copiilor în diferite perioade.
Prima copilărie – este cuprinsă între naştere şi vârsta de 3 ani, când se încheie erupţia dentiţiei temporare. Această
perioadă este cea mai importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea, nutriţia şi patologia copilului. Existenţa unor
caracteristici morfo-funcţionale au determinat împărţirea primei copilării în următoarele perioade: nou-născut;
sugar;copil mic (antepreşcolar).

a) perioada de nou-născut – corespunde primele 28 zile de viaţă şi are câteva particularităţi:

- creştere rapidă staturo-ponderală;
- existenţa unor fenomene caracteristice: scăderea fiziologică în
greutate, icterul fiziologic, criza genitală, febra de sete, infarctele uratice, albuminuria fiziologică, meconiul;
- slaba dezvoltare a scoarţei cerebrale şi deci şi a funcţiilor de relaţie cu predominanţa centrilor subcorticali;
- importanţa imunităţii transmisă transplacentar;
- deficienţa funcţiilor de barieră a pielii şi mucoaselor;
- tendinţa infecţiilor de a îmbrăca aspect septicemic;
- patologia dominată de malformaţii congenitale şi afecţiuni legate de actul naşterii (traumatisme, infecţii);
- nevoile de ocrotire şi de asistenţă medicală în această perioadă sunt mari, ceea ce impune o supraveghere atentă a nou-
născutului de către medic şi asistenta medicală imediat ce acesta ajunge la domiciliu de la maternitate.
b) perioada de sugar (28 zile – 1 an) cu următoarele particularităţi:
- creşterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;
- dezvoltarea treptată a funcţiilor de relaţie;
- dezvoltarea funcţiei locomotorii care lărgeşte sfera de cunoaştere a copilului;
- apariţia primului sistem de semnalizare;
- apariţia dentiţiei şi dezvoltarea funcţiei digestive care permit diversificarea alimentaţiei;
- dezvoltarea imunităţii active proprii cu reducerea rolului imunităţii transplacentare;
- patologia dominată de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii;
- în această perioadă familia are un rol deosebit de important în stimularea dezvoltării motricităţii , limbajului şi a
afectivităţii;
- se va continua o atentă supraveghere a copilului de către personalul medico-sanitar, consultaţiile de puericultură fiind
deosebit de necesare.
c) perioada de copil mic (antepreşcolar) 1-3 ani se caracterizează prin:
- încetinirea ritmului de creştere;
- modificarea proporţiilor dintre cap, trunchi şi membre;
- completarea primei dentiţii;
- alimentaţia va fi variată asemănătoare cu cea a adultului;
- desăvârşirea funcţiei motorii;
- formarea reflexelor condiţionate – cuvântul capătă valoarea unui nou sistem de semnalizare;
- imunitatea prezintă o dezvoltare progresivă susţinută prin vaccinări;
- patologia este alcătuită de boli infecto-contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme;
- climatul psiho-afectiv al familiei este deosebit de important în dezvoltarea copilului.
Copilăria a-II-a – reprezintă din punct de vedere cronologic perioada între vârsta de 3 şi 7 ani, de aceea mai este
denumită perioada preşcolară. Ea este limitată între încheierea apariţiei dentiţiei de lapte şi începerea apariţiei primilor
dinţi definitivi. Această perioadă se caracterizează prin:
- dezvoltarea complexă a S.N.C. şi implicit a gândirii, vorbirii, locomoţiei, ceea ce duce la creşterea independenţei
copilului;
- ritm de creştere mai lent;
- alimentaţia este apropiată de cea a adultului;
- patologia dominată de boli contagioase, apar unele boli noi ca eumatismul articular acut, cardiopatiile câştigate,
tuberculoza osteoarticulară.
Copilăria a-III-a – durează de la vârsta de 6-7 ani până la sfârşitul pubertăţii. Existenţa unor particularităţi morfo-
funcţionale a determinat împărţirea acestei perioade în două subdiviziuni: şcolarul mic şi şcolarul mare.
a) perioada de şcolar mic începe de la vârsta de 6-7 ani şi durează până la pubertate (până la vârsta de 10-11 ani la fete
şi 12-13 ani la băieţi). Această perioadă prezintă următoarele caracteristici:
- maturizarea zonelor corticale ale creierului;
- încetinirea creşterii în prima parte a perioadei urmată de o accelerare în perioada prepuberă;
- au loc modificări ale ritmului de creştere a segmentelor corpului, procesul fiind mai accelerat la torace şi membrele
superioare;
- dentiţia definitivă înlocuieşte progresiv dentiţia de lapte;
- alimentaţia este similară cu cea a adultului;
- patologia este redusă reprezentată prin apariţia de infecţii acute de căi respiratorii superioare, afecţiuni cutanate,
hepatita virală, tuberculoză, hemopatii maligne, bolile contagioase sunt rare datorită imunizării spontane (îmbolnăvire)
sau provocate (vaccinări).
b) perioada de şcolar mare (pubertatea) – are o durată variabilă în raport cu sexul. Ea corespunde apariţiei menarhei la
fete şi este cuprinsă între 11 şi 14 ani şi dezvoltării funcţiei sexuale la băieţi între 13 şi 16 ani. În această perioadă au loc
transformări de maturare fizică, cognitivă, psiho-socială. Caracteristicile acestei perioade sunt:
- se încetineşte ritmul creşterii staturale;
- se accelerează creşterea în greutate;
- se modifică dimensiunile unor segmente – înfăţişarea este armonioasă apropiată de cea a adultului;
- dezvoltarea intelectuală este intensă, dar prezintă o mare labilitate psihică şi vegetativă;
- apărarea imunitară suferă o deprimare tranzitorie ce are ca rezultat o sensibilitate şi rezistenţă mică la infecţiile curente;
- patologia acestei perioade cuprinde tulburările stării de nutriţie de la subnutriţie la obezitate, deformări osoase apărute
datorită creşterii rapide şi poziţiilor vicioase, tulburări de comportament, boli maligne.
Trecerea de la pubertate la adolescenţă se făcea clasic pe aprecierea maturaţiei osoase, a creşterii în greutate şi lungime,
a modificărilor de dentiţie.
Toţi aceşti parametri s-au dovedit a fi destul de imprecişi şi s-a propus pentru evaluare ca fiind un criteriu mai precis
aprecierea maturizării sexuale care are o corelaţie mai bună cu dezvoltarea taliei şi greutăţii.
Maturizarea sexuală este apreciată pe cronologia apariţiei caracterelor sexuale secundare şi anume aprecierea dezvoltării
organelor genitale externe, apariţia pilozităţii pubiene, axilare, faciale pentru băieţi iar pentru fete dezvoltarea sânilor şi
pilozitatea pubiană (stadiile Tanner). Insidios apar modificări comportamentale care vor defini temperamentul tânărului.
Este perioada din dezvoltare când efortul educaţional trebuie să fie maxim.

4. Perioadele critice ale copilăriei.

Etapa prenatala

1. I trimestru de gravitate: Diferentierea intensiva a tesuturilor si formarea organelor

Actiunea factorilor teratogeni: fizici, chimici, biologici:
- contribuie la form viciilor congenitale de dezvoltare VCD. Forma clinica a viciilor depinde numai de perioada
critica de actiunea factorului teratogen si nu de caracterul acestuia.
- Este risc inalt de aberatii cromozomiale si a genelor
2. Ultimul trimestru: Cresterea masei a fatului, trecerea maxima transplacentara Ig de la M la copil, sinteza
maximala a surfactantului, gestozele si insuficienta placentara
Anemiile de la mama au ca consecinta:
- Nasterea copiilor cu greutate joasa
- Nasterea copiilor cu semne de imaturitate
- Nasterea copiilor cu infectii intrauterine
- Sensibilizarea mamei si a fatului, in special dupa Rh
- Imunodeficiente congenitale
- Patologia SNC
Etapa postnatala
1. Per nounascutului:
- adaptarea generala fata de mediu extrauterin
- divizarea intensiva a neuronilor
- form intensiva a sinapselor(leg interneuronale)
- activitatea nervoasa→ prevalenta in conducere a structuriloe subcorticale, prin reflexe inascute neconditionate
- reactie generalizata a SNC datorita imaturitatii lui
- prevalenta imaturitatii pasive
- starea imunitatii proprii are functie supresiva
- insuficienta imunitara fiziologica
Manifestari prin semne de:
- afectiuni perinatale a SNC
- VCD, malformatii congenitale
- Clinice de patologie ereditara
- Tulburari de alaptare
- Generalizare a infectiilor
- Sindrom de destresa respiratorie
- Pneumopatii
- Clinice de infectii IU
2. Per 3-6 luni
- Mielinizarea intensiva a neuronilor
- Form reflexelor conditionate
- Dezvoltarea vederii binoculare
- Dezvoltarii continua a memoriei
- Imunodeficienta fiziologica
Ca consecinta, copilul este predispus pt tulb procesului de formare relatiei mama-copil; semne clinice de insuf a
imunitatii locale si sistemice.
Astfel creste frecventa bolilor respiratorii, afect sistemului digestiv, manifest de alergie alimentara, manifestari de
rahitism, anemii prin carenta de Fe, semne de diateza limfatica, hipotrofii.
3. Per 2-4 ani
- Are loc desavarsirea mielinizarii neuronale si a cailor de conducere nervoase
- Se intensifica formarea reflexelor conditionate
- Are loc socializarea copiilor, se sparge stereotipul existent
- Se mentine deficienta fiziologica a IgA, IgG
Predispusi la:
- Aparitia retardului in vorbire
- Manifestarea semnelor disfunctiilor minime cerebrale
- Cresterea frecventei IRA, infectiilor infantile
- Formarea bolilor alergice
- Instalarea tonzilitei cronice
- Intensificarea traumatismului menajer, a intoxicatiilor, cresterea patologiei generale
4. Per 5-6 ani
- Are loc cresterea puterii si mobilitatii neurologice
- Se formeaza activitatea nervoasa superioara
- Are loc sinteza maximala a IgE
- Se intensifica cresterea
Predispusi la:
- Manifestari, reactii nevrotice
- Cresterea nr de infectii infantile
- Imbolnaviri prin helmintoze
- Manifestarile reactiilor alergice
- Instalarea multor maladii cronice
5. Per de pubertate
- are loc finisarea proceselor de mielinizare a cailor de conducere nervoase cu exceptia formatiunii reticulare
- formarea gandirii abstracte
- sensibilitatea tesutului , fata de hormoni, in special sexuali
- se formeaza personalitatea
- se manifesta tendinta spre independenta
- are loc micsorarea timusului si a masei limfatice
- este posibila formarea dependentei eventuala a nicotinei, droguri, alcool.
Risc de neuroze, reactii psihotice, instalarea maladiilor psihosomatice, aparitia endocrinopatiilor, traumatisme, cresterea
de TBC, maladii limfoproliferative, aparitia bolilor ginecologice, dermatologice, gravitate precoce.
 5. Particularităţile de colectare a anamnezei la copii.
ANAMNEZA LA NOU-NĂSCUT
Răspunde la următoarele întrebări:
- vârsta gestaţională, lungimea, perimetrul cranian (percentile)
- primele manifestări vitale - dacă a plâns imediat, dacă a trebuit să fie resuscitat
- respiraţia, sistemul circulator în conditii clinice de funcţionare bună
- culoarea pielii - rozalie, palidă, cianotică- albastră-galbenă, hemoragii cutanate de diferite tipuri
- adinamie, convulsii, paralizii
- malformaţii congenitale majore sau minore sau suspiciunea acestora
- incompatibilitate de RH sau de grup
- probleme de alimentaţie - dacă înghite normal, dispoziţia copilului pentru supt, timpul la care a fost pus la sân, ritmul
alimentaţiei, somnolenţa în timpul alimentaţiei, prezenţa vărsăturilor
- diureza, scaune cantitativ şi calitativ
- debutul sindromului icteric, intensitatea, durata, eventual caracterul cianozei
- scădere ponderală fiziologică
- prezenţa febrei de deshidratare
- modul alimentaţiei - dacă nu este alimentat natural, denumirea preparatului de lapte, raţia, distribuţia pe 24 de ore -
prezenţa eventualei regurgitaţii sau a vărsăturilor
- dacă a fost vaccinat BCG

ANAMNEZA LA SUGAR
1. PRIMELE ÎNTREBĂRI
- dezvoltare statică şi psihomotorie
- când s-a întors spre zgomot şi lumină, când a apucat sau a vrut să apuce obiecte
- când şi-a ridicat capul, sau a ocupat poziţia sprijinită
- întoarcere laterală sau pe abdomen, sau poziţia şezândă
- statul în picioare, umblatul sau târâşul
- perceperea primelor cuvinte, imitarea unor mişcări sau mimica persoanelor din mediu
- creştere în lungime, creşterea în greautate, perimetrul cranian şi toracic – exprimat numeric şi în timp
- dinamica dentiţiei
- dacă dezvoltarea copilului nu a fost perturbată de anumite afecţiuni ca otita, infecţia urinară, rahitismul
2. ALIMENTAŢIA SUGARULUI ÎN MOMENTUL EXAMINĂRII
- naturală, mixtă, artificială
- alimentaţia naturală până la ce vârstă în mod exact
- când şi care a fost motivul înţărcării
- când a primit primul aliment artificial
- la ce intervale şi cât a mâncat sugarul înainte de a se îmbolnăvi
- cantitatea de ceai, cantitatea de lichide pe 24 de ore
- când au introdus alimente noi şi cum au fost primite de sugar
- apetitul sugarului în momentul de faţă
- regurgitează sau varsă în momentul de faţă
- numărul scaunelor, cantitatea, calitatea lor
- existenţa şi caracterul diurezei
- caracterul somnului diurn şi nocturn, ritm, durată

ANAMNEZA LA COPILUL ŞCOLAR

- date detailate despre perioada de nou-născut şi sugar - în această perioadă sunt mult mai importante:

 condiţii familiale şi de mediu

 obiceiurile copilului
 randamentul psihic şi fizic a copilului
 evaluarea manifestărilor sensitive şi sensoriale a copilului
 caracterul copilului:
o vesel, echilibrat, prietenos, supus, îngăduitor, retras, introvertit
o optimist cu spirit de prezenţă, hotărât
o emotiv, impulsiv, desechilibrat, nervos, agresiv
 toleranţa copilului la eforturi psihice susţinute
 iubeşte părinţii, fraţii, prietenii, educatorii şi colectivitatea în general în care trăieşte
 timpul afectat pentru preocupări de pregătire scolară
 timpul liber pentru alte preocupări distractive
 modul de desfăşurare a obligaţiilor îndeplinite
 cît de frecvent este bolnav - dacă este predispus la afecţiuni respiratorii superioare, angine, amigdalite, faringite,
pneumonii, stare de nutriţie, alergie la medicamente, acuze gastro-intestinale repetate, rinită alergică, bronşite
obstructive, astm infantil
 dacă prezintă stare de rău, colici, dureri abdominale sau cefalee
 apetitul copilului - în momentul de fată şi în general
 dacă s-a scimbat caracterul copilului de cînd este bolnav
 boli infecţioase în antecedente, sau dacă este contact cu bolnav cu boală infecţioasă
 internări în spital, intervenţii chirurgicale, abuz de medicamente
 ÎN UNELE CAZURI ANAMNEZA SE POATE LUA FĂRĂ PREZENŢA APARŢINĂTORILOR, DAR ÎN
TOTDEAUNA CU SUSCEPTIBILITATE

6.Particularitatile examinarii obiective in pediatrie

7.Organizarea asistentei medicale primare pediatrice. Rolul mediculu stomatology in profilaxia

afectiunilor pediatrice

Lucrul profilactic,profilaxia rahitismului hipertrofiei,organizarea alimentatiei rationale:masuri profilactice

pentru protejarea fatului si nou-nascutului,lucrul antiepidemic si de vaccinatie,observarea dinamica dupa
copii de gr.1-4 de sanatate,pregatirea copiilor pentru gradinita si scoala,organizarea dispensarizarii
copiilor,lucrul cu personalul medical.
2,Lucrul curativ:acordarea ajutorului medical copiilor cu afectiuni acute,observarea dispensarica dupa
copii din gr.3-4 de sanatate.
3.Lucrul organizatoric:analiza si planificarea documentatiei,lucrul cu documentatia de evidenta
operativa,incadrarea formelor de lucru neavansate calificatiei,lucrul cu sora medicala la
sector,concentrarea informatiei,despre copii,control asupra dispensarizarii de catre indicii speciali.

8.Imuno profilaxia copiilor in RM. Calendar National de vaccinari.

Vaccinurile / imunizarile reprezinta un capitol foarte important in ingrijirea copilului dumneavoastra. Ele
protejeaza copilulde o serie de boli infectioase potential grave. In prezent difteria si poliomielita sunt
aproape eradicate, iar rujeola si tuseaconvulsiva apar rareori. Totusi atat timp cat exista pericolul de
imbolnavire, copiii trebuie vaccinati la timp. In Moldovavaccinarea copiilor este gratuita, insa parintii
trebuie sa stie ca ei sunt cei care dau sau nu acordul.
Cum actioneaza vaccinurile?
Vaccinurile sunt facute din bacterii sau virusi care determina bolile respective, dar cu actiune diminuata
sau chiar morti.Atunci cand acesti virusi sau aceste bacterii modificate sunt injectate in corpul copilului,
sistemul imunitar actioneaza insensul stimularii organismului in a produce anticorpi. Odata produsi, acesti
anticorpi ramani activi in corpul copilului tau sisunt gata de actiune daca apare pericolul unei boli
reale.De exemplu, daca in zona apare .virusul tusei convulsive (cineva il aduce din alta tara), copilul tau
nu se va imbolnavisau va face o forma mult mai usoara a bolii comparativ cu un copil nevaccinat.
Problemele legate de vaccinarile copiilor:
Majoritatea vaccinurilor se administreaza prin injectare. In plus pentru a obtine protectia dorita aproape
toate vaccinurileinjectate trebuiesc administrate repetat. Cei mai multi copii nu au nici o problema dupa
ce sunt vaccinati. Inainte deadministrarea vaccinului medicul va verifica starea de sanatate a copilului si
tot istoricul imunizarilor anterioare.
Atentie: COPILUL TREBUIE SA FIE PERFECT SANATOS! Daca copilul este bolnav, vaccinarea
trebuie amanata. Uneori, dupa administrarea unui vaccin copiii sunt mai agitati,sau somnolenti, au putina
febra sau o rosata a pielii in jurullocului unde s-a injectat vaccinul. Nu aveti nici un motiv de ingrijorare
atat timp cat copilul nu pare bolnav.In primele 24 de ore dupa administrarea vaccinului DTP este bine sa
dati copilului cate o doza pediatrica deparacetamol la fiecare 6 ore, mai ales dupa prima administrare a
acestui vaccin. Dupa fiecare administrare de vaccinpuneti intrebarile necesare medicului de familie pentru
a nu va face griji inutile in cazul reactiilor normale dupa vaccin dar si pentru a sti cum sa actionati in orice
situatie deosebita.
Calendarul vaccinarilor in republica Moldova
Virsta HVB BCG VPO DTP DT/Td ROR
Vaccinari
24 ore HVB1
3-5 zile BCG1
1 luna HVB2
2 luni VPO1 DTP1
4 luni VPO2 DTP2
6 luni HVB3 VPO3 DTP3
12 luni ROR1
22-24 luni VPO4 DTP4
6-7 ani BCG2 VPO5 DT ROR2
14-15 ani Td
adulti:20. Td
25,30,35,40,50,60ani
bolile severe ce pot aparea daca nu se respecta calendarul imunizarilor:
Difteria:
Difteria este o boala infectioasa severa, in care se poate forma o membrana in portiunea posterioara a
nasului si gatului,impiedicand astfel respiratia,la intirzierea primului ajutor copilul poate deceda prin
sufocare. Se poate preveni prinvaccinarea DTP.
Rujeola este o boala potential severa. Ea poate determina febra mare si complicatii de tipul infectiei la
nivelul ochiului,surditate, crup, complicatii la nivelul creierului. Se poate preveni prin vaccinare ROR.
Tusea convulsiva: infectie bacteriana periculoasa, mai ales la sugari.
Tusea are un aspect particular – copilul
are crize de tuse “latratoare” care se termina printr-un “latrat”. Acest
“latrat” inspirator duce la stop al respiratiei. Complicatiile include convulsii, pneumonie,
infectie otica, hernii si uneori complicatii cerebrale. Sepoate preveni prin vaccinare DTP.
Tetanosul este o infectie care poate duce la deces. Ea apare atunci cand o rana (chiar superficiala) este
contaminata cupamant continand spori de tetanos. Afecteaza sistemul nervos central (creierul si maduva
spinarii). Este foarte importantsa preveniti boala prin vaccinare si revaccinare periodica. Se poate preveni
prin vaccinare DTP.
Poliomielita: boala virala care afecteaza sistemul nervos central.
Poate determina paralizii ale membrelor, si uneori paralizii extensive, cuprinzand muschii respiratori,
meningita si chiar moartea.
Protectia impotrivaacestei boli este esentiala.Se previne prin vaccinarea repetata cu VPO
9.Dezvolatarea fizica a copilului. Factorii ce influientiaza cresterea si dezvoltarea copiilor

Cresterea si dezvoltarea copilului este un proces foarte importanti,caracteristici perioadei copilariei,fiind

un proces dinamic include toate sistemele organele si tesuturile in mod diferit tinand cont de
particularitatile de crestere si dezv.a fiecaruia in parte,astfel interesam cresterea in ansamblu.Adica
fiecare
sistem are ritmul sau de crestere.Este necesar de a cunoaste particularitatile de crestere ale perioadei
capilariei p-u a deosebi particular de varsta. Cresterea si dezv.cat si maturizarea pe tot parcursul copilariei
este influentata de factorii de influenta externi si interni.Factorii de influenta ai cresterii si dezvoltarii
copilului sunt:
-f.genetici ereditari
-f.endocrini,f.interni ai patologiei,f.exogeni,f.de mediu.
F.genetici ereditari-responsabili de diferentierile constitutionale individuale,imprimate in procesul de
conceptie precum si fenotipului insasi ai cresterii si dinamicii sale pana la maturitate,dupa genotipul
dominat cat si tipul morfologic familial. Adica ceea ce mostinim noi de la parinti.
F.endocrini-in perioada de sarcina indirect se atesta influenta acestor factori desi obiectiv nu este
demonstr.acest lucru,dar tulburarile de crestere intalnite la indivizi. Dupa nastere rolul gl.endocrine este
mai demonstrativa,activit.lor este coordonata de sist.hipotalamo-hipofizar,adevarat centru coordonator al
cresterii. Hipofiza este responsabila de crestere armonioasa. Hormonul somatotrop actioneaza asupra
cartilaj.de crestere prin intermed.somato-medinei. El are un rol fundament.in procesele de condrogeneza.
Alaturi de hipofiza,tiroida si epifiza actioneaza asupra cresterii in toate perioadele copilariei,
F. interni ai patologiei-starile patologice fac ca cresterea copilului sa sufere incetinind-o sau diminuind
cresterea:dificitul statual se intalneste in mai toate anomaliile cromosomiale si in sindr.malformative.
Afectiuni viscerale cronice sau cu actiune prelungita,diferite afectiuni cronice digestive,afectiuni
metabolice si tulburari metabolice,patologie endocrina(hipotiroidism,hipercorticism)tumorile.
F.exogeni-este factorul alimentar.e necesar ca sa fie corespunzator cerintelor de varsta p-u ca ele sunt in
raport cu particul anatomice si fiziologice a sist.digestiv la varsta cu tare. Carentele alimentare un factor
extrem de important p-u copil p-u ca organ in crestere in prezenta carentelor alimentare sufera ponderea
anemiilor carentiale,eficienta de Iod. Pana la 3 ani nu se sareaza mancarea la copii. Carenta vit.D ajuta la
mineralizarea si cresterea scheletului. Vitaminele se administreaza sistematic,vit.D pana la 2 ani in 700mg
zilnic. Carentele de proteine vor provoca malnutritiile.
F .mediu-soarele,apa.aerul+cond.geografic,ses.campie,de presiune.odata cu cresterea altitudinei
deasupra
marii scade cresterea copiilor.
F .geografic-cu cat mai aproape de ecuator sunt mai dezv.tare la poli este mai mica cresterea.

10.Particularitatile dezvoltarii neuro-psihice a copilului in primul an de viata.

Luna 1-in decubit ventral ridica p-u cateva secunde capul,degetele stranse in pumn.
Zambeste,prezinta
miscari ale gl.oculari tresare la zgomote puternice,brusc.
Luna 2-in decubit ventral ridica capul p-u 1-2 minute,degetele usor flectate. Intoarce capul in directia
zgomot.auzit,urmareste un obiect din fata ochilor,gangureste.
Luna 3- periada de la 3-6 luni este perioada care se caracterizeaza prin elaborarea miscarilor
coordonate,apucare,intoarcere,tiriere. In aceasta luna sta in decubit ventral tine capul pe cateva
minute,extensia degetelor,isi recunoaste mama,isi priveste mainele se joaca cu ele manifesta bucurie
la auzul vocilor cunoscute intoarce capul spre sursa sunetului.
Luna 4-sta in pozitie sezanda prin tractiune de antebrate isi ridica umerii si capul.,se intoarce de pe
cap pe abdomen,intinde mana dupa o jucarie,cauta syrsa sonora,gangureste,rade spontan la stimulat
emite multe vocale izolate.
Luna 5-sustinut se sprijina pe plante scurt timp sade sprijinit apuca obiecte si le aduce spre gura,emite
grupe de sunete in ritm rapid isi manifesta nemultamirea daca contactul social ii este necunoscut.
Luna 6- sta in sezut se intoarce de pe abdomen pe spate incepe sa se tarasca apuca obiectele cu o
singura mana isi priveste imaginea in oglinda,articuleaza silabe izolatte.
Perioada de la 6-12 luni este caracterizata prin perfectionarea motilitatii formarea mersului si a
limbajului.
Luna 7- se ridica pe sezut din decubit dorsal apuca obiectele intre palma si degetele 2-3 manifesta
interes p-u jucarii cauta o jucarica crescuta,pronunta pe silabe.
Luna 8-sustinut de axile paseste,apuca obiectele cu 3 degete,manifesta interes crescut fata de
jucarii,incepe sa se formeze intelegerea limbajului,priveste si se bucura de vederea imaginii in oglinda
pronunta clar silabele izolate sau repetate.’
Luna 9- sta in picioare sprijinit mai mult timp,merge sustinut de ambele maini,se ridica singur in
picioare motricitatea fina,se joaca emitand pe adult pronunta spontan sau imitativ silabe repetate fara
semnificatie.
Luna 10-se aseaza si se ridica cu mai multa usurinta,se catara si merge lateral,merge in 4 labe.percepe
interzicerea pronunta clar cuvinte formate din silabe
Luna 11-merge sustinut de o singura mana sta singur in picioare,ofera obiectele care i se
cer,,pronunta 1-2 cuvinte clare si cu sens,intinde piciorul mana p-u imbracat.
Luna 12- face pasi fara sprijin dar cu baza larga de tinere,cu trunchiul aplicat inainte stand in picioare
se apleaca si ridica jucaria,arata parti ale corpului,pronunta 3-4 cuvinte cu sens.

11.Factorii favorabili si nefavorabili ce influienteaza dezvolatrea neuro-psihica a copiilor in perioada

post natala.

2 ani-urca si coboara scara,alearga cu usurinta prinde o minge,se joaca cu alti copii isi inchee
nasturii,formeaza propozitii din 3-4 cuvinte isi spune numele.
2 ani si 6 luni-sare pe loc pe ambele piciioare se opreste la comanda din alergare,deseneaza tinind
corect creionul,isi spune numele intreg varsta si adresa se autoserveste hraneste inchee,imbraca se
spala foloseste in cuvinte trecutul.
3 ani-miscarile sunt mult mai sigure,poate sta intrun picior,arunca si prinde mingea inchee si decide
nasturii se imbraca si desbraca,recita o poezie,raspunde la intrebarile puse,povesteste mici
evenimente,vocabularul format din 300-500 cuvinte

12.Notiune de retart neuropsihic la copii.

Aprecierea dezv.neuropsihice cuprinde: dezv.motorie,intelectuala,afectiva si psihica. Cea motorie

cuprinde:pozitia copilului,miscarea,ton.muscular,reflexele. Pozitia-nou-nascutului isi pastreaza in norma
pe o perioada scurta de timp,pozitia in decurs sarcinii,apoi in flexie cu memb.superioara si inferioare-
flexate la 2 luni pozitia devine din flexie in semiflexie,pozitia in extensie apare la 3 ani. Motilitatea –
initial este reflexa involuntara,miscarile nou-nascutului fiind dominate de catre tonusul activ si
automatism sale primare ale caror influenta se prelungesc si in lunele urmatoare. Miscarile nou-
nascutului au un caracter viu si limitat de scurta durata,spontane globale,de aspect vernicular.
Concomitent ce dezv.rapida a sistem.nervos miscarile copilul devine constiente apare motilitatea
voluntara care se dezv.in mod diferential in raport cu segm.corpului. dezv.progresiva a miscarilor
memb.superioare produce de la radacina spre extremitati in 3-4 luni el foloseste umerii putin mai tarziu
 apar misc.de pronatie,supinatie. De la 4 luni el poate apuca cu mana. Dupa 8 luni prinde si cu varful
degetelor,catre 2 ani pot apuca cu ambele maini,apoi ei devin dreptaci majoritatea si stangaci dupa 4
ani,la 5-6 ani este capabil sa deferentieze mana dreapta de cea stanga. Tonusul muscular-care vb despre
dezv si evolutia SNC,cu o hipertonie fiziologica evidenta. Dezvoltarea motorie in functie de varsta:
Zambet-la 3-5-8 saptamini
Ganguritul-7-11 sapt.
Tine capul-1,5-3 luni
Miscarea coordonata a manii-3-4 luni
Rostogolirea-3-6 luni
Sede-5-8 luni
Tarare-5-9 luni
Apucare spontana-5-10 luni
Se scoala-6-11 luni
Pas cu sustinere-7-12 luni
Sta desinestatator-8-13 luni
Mers de sinestatator-9-14 luni.
Testul Denver-publicat p-u prima data in 1967. test de evaluare a dezv.include 125 de probe destinate p-u
explorarea comportamentului motor,socio-afectiv,a motricitatii fine,a limbajului,auzului,intelegerii. Se
folosesc urmatoarele materiale:sfoara rosie,stafide,sticla mica transparenta. Formularul contine numele si
prenumele,data nasterii si varsta,data testarii. In urma evaluarii testului poate fi: NORMAL-nu exzista
intarziere si exzista un avertisment. Copului va fi retestat la urmatoarea vizita in cadrul exzamenului de
rutina al copilului sanatos.SUSPECT-exzista 2 sau mai multe avertismente si una sau mai multe intarzieri.
Copilul va fi retestat peste 1-2 sapt.p-u a elimena influenta altor factori ca boala,frica,oboseala.
NETESTABIL-copilil refuza indeplinirea mai multor probe. Va fi retestat peste 1-2 saptamini.
RETESTAREA-in cazul unui test suspect sau netestabil.
RETARDUL MENTAL-este o stare de nedezvoltare sau dezvoltare incompleta a proceselor cognitive si a
gandirii,care se produce pana la varsta de 3 ani cu afacerea intelegentei.Sunt catea tipuri de retard mental:
USOR-IQ 50-69 varsta mintala este similara cu a unui copil de 9-12 ani,insuseste cunostimntele cursului
scolar primar,poate invata o meserie simpla,poate sa-si ntemieze o familie. MODERAT-IQ-35-49,varsta
mintala ca a unui copil de 6-9 ani,limbajul verbal prezent,dar nu poate scrie,citi,se autoservesc la nivel
elimentar,pot efectua munca sub supraveghere sunt semidependenti. SEVER-IQ-20-39,varsta mintala ca a
unui copil de 3-6 ani,limbajul este foarte sarac,ei se autodeservesc cu dificultate sunt dependenti sociali.
PROFUND-IQ sub 20.varsta mintala ca a unui copil sub 3 ani,lipseste limbajul,nu poate comunica nu se
poate ingriji este total dependent social.
13.Principii de evaluare a dezvoltarii fizice la copii
Criteriile de bază pentru aprecierea dezvoltării fizice:
1. masa
2. talia
3. perimetru cranian
4. perimetru cutiei toracice
5. raportul masa/talie
Metodele pentru aprecierea dezvoltării fizice:
1. Metoda orientativă (după formule)
2. Metoda centilei
3. După devierea sigmalei
4. După indicii antropometrici (indicii ponderal, nutriţional, statural)
5. Somatograme, normograme
6. Tabele regionale
7. Metoda antropometrică (fiziometrică)
8. Metoda somatoscopică
9. Metoda funcţională
10.Metoda estimării complexe
Metoda orientativă:

MASA
La făt
la 30 săptămîni cu talia 40cm – masa = 1300g
la fiecare 1cm în minus, scade 100g
la fiecare 1cm în plus, adaugă 200g
Copilul născut la termen – masa = 2700g - 4500g (media 3200g-3500g)
Copilul născut la termen cu masa < 3000g – masa mică la naştere
Copilul născut la termen cu masa 4000g – 4500g – fătul mare (grupa de risc pentru
traumatism la naştere)
Masa >4500g – gigant (problem endocrine)
Masa < 2500g – prematur (!!! Daca talia normală, iar masa mică – nu-i prematur,
dar e reţinerea dezvoltării intrauterine)
!!! În primele zile după naştere este o pierdere fiziologică în greutate cereprezintă 5-8%
din masa iniţială. În ziua a 5-a se opreşte pierderea, ziua 7-a revine la greutatea iniţială.
4-6 luni – dublarea greutăţii de la naştere
1 an – triplarea greutăţii de la naştere
I lună – adaugă 600g (copil la termen – 30g/zi)
II-III lună – 800g/lunar
IV lună – 750g/lună
Următoarele luni minus 50g din luna precedentă
Masa ideală se calculează după formula:
Primele 6 luni: M+800 x N (M-masa la naştere; N-luna de viaţă)
6 luni-1an: M + 800 x 6 + 400 x (N-6) (M-masa la naştere; N-luna de viaţă)
În anul 2: adaugă 250g lunar
După 2 ani – 11ani: 10,5+2 x (N-1) (N-vîrsta în ani)
12-15 ani – 5N-20 (N-vîrsta în ani)
Eu-/normotrofie: ±10% masa ideală
Malnutriţie (dificit de masă):
o gr.1: deficit 10-20%
o gr.2: -20-30%
o gr.3: ->30%
Paratrofie (masă în plus în primul an de viaţă)
o gr.1: adaos 10-20%
o gr.2: +20-30%
o gr.3: +>30%
Obezitate (masă în plus dupa I an)

TALIA
La făt
Primele 5 luni – (luna de sarcina)2
După 5 luni – luna de sarcină x 5 (luna de sarcină = 28zile; sarcina = 10luni)
La nou-născut
Naşterea la termen: 48-56cm
La prematuri: <47cm
I an de viaţă copilul adaugă:
I trimestru: 3cm/lună
II trimestru: 2,5cm/lună
III trimestru: 1,5-2cm/lună
IV trimestru: 1cm/lună (I trimestru = 3luni; total în primul an talia = 25,5cm)
 II an copilul creşte 1cm/lună
După II an: talia se calculează după formula:
4 ani = 100cm
o an în „minus” = scadem 8cm pentru fiecare an din 100cm
o an în „plus” = adunăm 6cm la 100
o ex. Copilul are 3 ani, deci din 100cm scadem 8cm, talia = 92cm
Copilul are 6 ani, deci adăugam la 100cm cite 6 cm pentru fiecare an, talia =
112cm
8 ani = 130cm
o an în „minus” = scadem 7cm pentru fiecare an
o an în „plus” = adunăm 5cm
Perioade critice de alungire:
♀ - I – 6-8 ani
II – 8-11,5 ani
♂ - I - 4-5,5 ani
II – 13,5-14,5 ani

PERIMETRUL CRANIAN

La făt
34 săptămîni – 32cm
o Fiecare săptămînă în „minus” = scadem 1cm
o Fiecare săptămînă în „plus” = adunăm 0,5cm
La nou-născut
Naşterea la termen: 34-36cm
La prematuri: <33cm
Pînă la 1 an de viaţă se calculează după formula:
6 luni – 43cm
o Fiecare lună în „minus” = scadem 1,5cm
o Fiecare lună în „plus” = adunăm 0,5cm
Ideal la 1 an – 46cm
La 2 ani - +1cm
După 2 ani:
5 ani – 50cm
o Fiecare an în „minus” = scadem 1cm
o Fiecare an în „plus” = adunăm 0,5cm

PERIMETRUL CUTIEI TORACICE

La făt
N-7 (N-săptămîna de gestaţie)
La nou-născut
Naşterea la termen: 32-34cm
La prematuri: <31cm
!!! La 4 luni perimetrul cran. = perim. cutiei toracice
Pînă la 1 an de viaţă se calculează după formula:
6 luni – 45cm
o Fiecare lună în „minus” = scadem 2 cm
o Fiecare lună în „plus” = adunăm 0,5cm
La 2 ani - +1,5cm
 După 2 ani:
10 ani – 63cm
o Fiecare an în „minus” = scadem 1,5cm
o Fiecare an în „plus” = adunăm 3cm

RAPORTUL DINTRE MASA ŞI TALIE

I an de viaţă :
65cm corespund 8kg
o Fiecare în „minus” = scadem 300g
o Fiecare în „plus” = adunăm 250g
După 3 ani:
125cm corespund 25kg
o Fiecare 5cm în „minus” = scadem 2kg
o Fiecare 5cm în „plus” = adunăm 3kg

14.Tulburari cronice de nutritive.Etiologie,Clasificari,Profilaxie

TULBURĂRILE STĂRILOR DE NUTRIŢIE – sunt o afecţiune cronică

caracterizată prin întârzierea sau oprirea creşterii ponderale, staturale sau mixte
pentru o perioadă mai mare de o lună cu o diferenţă mai mare de 10% faţă de
valorile medii ale vârstei.
TREI FORME DE DISTROFII:
Hipotrofia – încetinirea, stagnarea creşterii ponderale;
Hipostatura – stagnarea neuniformă ponderală şi staturală;
Paratrofia – masa excesivă
CLASIFICAREA HIPOTROFIILOR (după OMS)
◊ DUPĂ PROVENIENŢĂ
I. Hipotrofie congenitală prenatală (intrauterină);
II. Hipotrofie postnatală (dobândită);
III. Hipotrofie mixtă (prenatal-postnatală).
I. HIPOTROFIA CONGENITALĂ
1. Forma neuropatică;
2. Forma neurodistrofică;
3. Forma neuroendocrină;
4. Forma encefalopatică.
II. HIPOTROFIA DOBÂNDITĂ
◊ DUPĂ GRADUL DE SEVERITATE
A. Malnutriţie uşoară – gradul I (10%-20%);
B. Malnutriţie medie – gradul 2 (20%-30%);
C. Malnutriţie severă – gradul 3 (mai mult de 30%).
◊ FORME CLINICE:
A. Malnutriţie proteinocalorică severă (marasmul);
B. Malnutriţie proteică severă (Kwarshiorkor).
◊ MODALITĂŢILE DE PRODUCERE
A. Deficit de proteine;
B. Deficit caloric global;
C. Deficit mixt de proteine şi calorii.
ETIOLOGIE
HIPOTROFIA CONGENITALĂ – este consecinţa diferitor factori:
- Afecţiunile şi noxele profesionale în timpul gravidităţii;
- Gestozele gravidelor;
- Anomaliile placentei;
- Alimentaţie deficitară;
- Factori ereditari – mutaţii cromozomiale;
- Maladii genetice determinate: mucoviscidoză, celiachie, galactozemie etc.
HIPOTROFIA DOBÂNDITĂ
I.FACTORI EXOGENI:
-ALIMENTĂRI CANTITATIVI:
1. Hipogalactie maternă;
2. Diluţii necorespunzătoare de lapte;
3. Aport insuficient cantitativ, dominat de vomitări cronice;
4. Copii anorexici;
5. Tulburări neuropsihice de glutiţie, de supt.
ALIMENTĂRI CALITATIVI:
1. Aport insuficient de proteine;
2. Exces de făinoase;
3. Aport insuficient de grăsimi etc.
- INFECŢIOŞI ŞI TOXICI
1. Infecţii respiratorii recidivante, pneumonii, infecţii urinare;
2. Tulburări gastrointestinale cronice, boli diareice;
3. Administrarea excesivă şi de lungă durată a antibioticelor.
- NEGLIJARE DE REGIM, INGRIJIRE ŞI EDUCAŢIE:
1. Neglijarea regimului fiziologic de alimentaţie;
2. Trecerea precoce la o alimentaţie necorespunzătoare vârstei.
II. FACTORI ENDOGENI
- Anomalii de dezvoltare ale organelor şi sistemelor
- Afecţiuni metabolice ereditare
- Stări imunodeficitare congenitale
- Sindrom de malabsorbţie
- Boli endocrine

PROFILAXIA MALNUTRIŢIEI
1. Supravegherea medicală obligatorie
2. Menţinerea cât mai mult timp a unei alimentaţii cu lapte matern
3. Alimentaţie corectă în caz de: alimentaţie mixtă, artificială, diluţii
corespunzătoare vârstei.
4. Diversificare adecvată vârstei
5. Educarea părinţilor
6. Vaccinări conform vârstei
7. Tratamentul precoce al infecţiilor
8. Supravegherea atentă a copiilor cu risc

15.Virsta biologica a copiilor

Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces biologic complex, specific a tot ce este viaţă, caracteristic
fiecărei rase şi particular fiecărui individ.
Dezvoltarea fizică în concepţia clinicii pediatrice se subînţelege ca un proces dinamic de creştere (majorarea
taliei, masei corpului, dezvoltarea fiecărui segment aparte a corpului etc.) şi maturizarea biologică a copilului
în anumite perioade ale copilăriei. De regulă, aici se referă unii parametri fiziometrici, iar la copiii de vârstă
fragedă în special până la un an - formarea funcţiei statice, motorii ce determină în general capacitatea de
muncă sau rezerva potenţialului fizic. Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod
continuu întregul organism pe întreaga copilărie ritmul şi intensitatea creşterii în diferite perioade este diferă.
Dezvoltarea organismului uman interesează, din punct de vedere funcţional, toate procesele, mecanismele
4 de adaptare şi perfecţionare la care este supus continuu, în limitele unor parametri biologici impuşi de mediu
şi activităţile umane (fizice, psihice, intelectuale).
Dezvoltarea corespunde, astfel, acelor fenomene prin care se maturizează organele, sistemele, precum funcţiile
şi activităţile lor.
Ritmul, intensitatea şi succesiunea fenomenelor creşterii şi dezvoltării se diferenţiază de la o perioadă la alta
de viaţă variind de la sistem, aparat şi organ.
Aceste schimbări sunt determinate onto- şi filogenetic şi impuse de factorii de influenţă ai creşterii şi ai
proceselor de adaptare.

16.Eruptia dentara la copii.semnele clinice in dentitia deficilis.

Copilul se naste cu primordiile dintilor de lapte si celor permanenti care erup la diferite termene. De regula dintii erup
in grupuri la anumite intervale de timp.

Factori genetici: determinanţi majori ai dimeniunilor şi morfologiei dentare.

Alţi factori: - boli de nutriţie

- rahitism

- endocrinopatii

- medicamente: tetraciclina

Momentul erupţiei: limite largi (5-15 luni)

Ordinea medie a erupţiei a dentitiei temporare:

- 6-8 luni = incisivi centrali inferiori

- 8-10 luni = incisivi centrali superiori

- 10-12 luni = incisivi laterali

- 1 an – 1 ½ ani = primii molari

- 1 ½ ani -2 ani = cei 4 canini

- 2 – 2 ½ (3 ani) = molarii II

Prin urmare la 1 an copilul are de obicei 8 dinti. La 2 ani si inceputul celui de -al treilea se termina eruptia celor 20
de dinti de lapte.
La virsta de 5-6 ani se incepe inlocuirea dintilor de lapte prin dinti permanenti. Inlocuirea dintilor de lapte cu cei
permanenti are loc in aceeasi consecutivitate in care are loc eruptia si se incheie la 11-12 ani.
La virsta de 12-14 ani erup molarii 2, iar cind se termina perioada pubertatii apar

majoritatea cazurilor ultimii dinti – molarii 3 (molari de minte).

Dentitia permanenta are loc in urmatoarea succesivitate:

-la 6-7 ani – erup incisivii centrali inferiori

-la 7-8 ani – incisivii centrali superiori si incisivii laterali inferiori;

- la 8-9 ani – incisivii laterali superiori;

-la9-11 ani – caninii inferiori;

la 11-12 ani – caninii superiori;

la 10-11 ani – premolarul 1 superior;
la 10-12 ani – premolarul 1 inferior si
premolarul 2superior;
la 11-13 ani – premolarul 2 inferior;
la 5,5-7 ani – molarii 1 inferiori si sup;
la 12-13 ani – molarii 2 inferiori;
la 12-14 ani – molarii 2 superiori;
la 17-30 ani – molarii 3 inferiori si sup.

De obicei eruptia dintilor de lapte si a celor permanenti este fara durere.Insa la unii copii (cu rahitism, anemie,
neurastenie) eruptia dintilor este insotita de edem, ingrosiea gingiilor si sensibilitatea lor la durere, de hipersalivatie,
excitabilitate, somn nelinistit, anorexie. Nu toate bolile sunt insotite de acest act. Unii copii in timpul eruptiei dintilor
aduc obiectele ce le nimeresc in mina la gura pentru a le roade.

17.Importanta vitaminelor pt cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor.

Vitamine : liposolubile (A,D,K,E) si hidrosolubile (B1,B2,B3,B6,B12,C,P).
-Vitamina A itirzie activitatea gl.teroide si homonului tireotrop din hipofiza si mareste activitatea horm. Gonadotrop.
Aceaste vitamine este numeste antiinfectioasa, in lipsa ei se micsoreaza imunitatea organismului, duce la micsorarea
cresterii in lungime a scheletului, in SNC apare schimbari de denevrare, actioneaza asupra vederii, aceasta vitamina
este foarte raspindita in alimente alimaniere si vegetariene (morcov,in fructe si legume de culoare verzi inchisi).

-Vitamina D – sunt citeva tiputi (D1D2D3D4D5),cel mai important este D3,apsorbtia lui are loc in duoden sau in
portiunea proximala a intestinului subtire,dupa absorbtie patrunde in vena porta apoi in ficat unde sufera un complex
de modificari sub actiunea fementilor. In caz de boli ale ficatului insuficienta vit. D pot duce la rahitism ,osteoporoza.

-Vitaminsunita K are 3 tipuri dintre care 1, 2 sunt liposolubile dar K3 este hidrosolubila. Insuficienta de vitamina duce
la deateza hemoragica, are loc dereglarea hemostazei, apar hemoragii.

-Vit. E – are o functie antioxidanta care preintimpina distrugerea membranei celulare,mai ales in diferite boli si
stresuri. O cantitate mare de vit.E copilul primeste drept depozit in ultimele 2 luni de sarcina. Bogate in vit.E sunt:
carnea, ficat, galbenus de ou si ulei.

-Vit. B1 – teamina,intra in componenta unor enzime,ia parte la excitarea si transmiterea senzatiei nervoase spre
organul efector. Necesitatile in vitamina B1 creste odata cu cresterea organismului si in caz de folosirea unor cantitati
mari de energie. Insuficienta vit. B1 duce la scaderea poftei de mincare , voma, dispepsie, slabiciuni generale, astenie,
somnolenta.

-Vit. B2- periboflavin , are rolul de transportarea hidrogenului de la substrat la receptor,schimbul de vit.B2 depinde de
cantitatea de proteine in alimentatie. In caz de insuficienta apare: stomatita angulara, glosita, uscaciunea gurei, fisuri
ale buzelor, conjunctivita,colaps.

-Vit. B3(PP)- intra in componenta NATPH sau NAT,o mare cantitate se gaseste in ciuperci,lapte ,ficat,peste,in caz de
insuficienta apare dearee, glusita, astenie.
-Vit. B6- joaca un rol important in schmbul de lipide,intra in componenta unor enzime, se absoarbe mucoasa
intestinului, in caz de insuficienta duce la stoparea cresterii copilului. Copilul este exitat,anemie.

-Vit . B12 – prticipa la maturizarea eritrocitelor, in caz de insuficienta duce la anemie B12 dificitar.

- Vit. C – acidul ascorbic, are functii de activarea fermentilor,care duc la schimbarea de lipide,glucide,participa la
absorbtia glucozei din intestin, sporeste activitatea ficatului. Insuficienta de vit. C este foarte rar intilnit,doarec ea este
aproape in toate produsele alimentare si apare numai in caz de o foame indelungata. Vitaminele joaca un rol
important in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, ele activeaza actiunea unor enzime intestinale, participa la
absorbtia mai buna a mucoasei intestinale.

18.Rahitism.clasificare.manifestarile clinice a rahitismului.

Rahitismul este o boală metabolică generală apărută în perioada de creştere, provocată de hipovitaminoza D şi
caracterizată prin dereglarea metabolismului calciului şi fosforului cu tulburarea funcţiilor organismului, mineralizării
osoase.

CLASIFICARE

 E55 Carenţa în vitamine

 E55.0 Rahitism evolutiv
 Osteomalacia
- infantilă

- juvenilă

Cu excepţia: Rahitism

- celiac (K 90.0)

- Crohn (K 50)

- neevolutiv

- renal (N 25.0)

- rezistent la vitamina D (E 83.3)

 E 55.9 Carenâa în vitamina D fără precizare

 Avitaminoza D
MANIFESTARI CLINICE

1. Perioada de debut

(de la 1 lună până la 3-4 luni)

Sindrom de afectare a sistemului nervos central

 excitabilitate
 hipertranspiraţii
Simptome posibile

 crize convulsive, convulsii hipocalciemice

 laringospasm
 hipotonie musculară
 paloare tegumentară
 alopecie occipitală
2. Perioada de stare

 Craniotabes rahitic (osteomalacie) al oaselor craniene parieto-occipitale

 Flexibilitatea bordurilor fontanelei mari
 Deformări craniene, aplatizare occipitală
 Asimetria şi proeminenţa boselor frontale, parietale, frunte "olimpiană", plagiocefalie
 Torace rahitic: mătănii costale, deformaţia cutiei toracice, şanţ subpectoral Harrison, cifoză
 Plămân rahitic: modificările anatomice şi funcţionale produse de rahitism (deformaţia toracică, hipotonia
musculară, bronhomalacia rahitică) agravează simptomele infecţiilor respiratorii, favorizează evoluţia
recidivantă
 "Brăţări rahitice" la membrele superioare în regiunea distală a radiusului (formarea ţesutului osteoid)
 Deformarea picioarelor în curbură "O" sau "X"
 Întârzierea erupţiei dinţilor
 Întârziere staturo-ponderală
 Rezistenţă redusă la infecţiile virale, bacteriene (reducerea fagocitozei

3. Perioada de reconvalescenţă

 Starea generală se ameliorează

 Se normalizează somnul
 Dispare sindromul sudoripar
 Se normalizează tonusul muscular
 Persistă deformarea oaselor

4. Sechele postrahitismale

 gradul I -Deformarea oaselor capului sub formă de bose frontale parietale uşor exprimate
 gradul II -Deformarea oaselor capului cu bose frontale parietale mai accentuate şi mătănii costale
 gradul III -Deformarea structurilor sistemului nervos, caput quadratum, şanţ subpectoral, brăţări, genu valgum,
varum

19.Importanta rahitismului in patologia pediatrica.profilaxia ante- si postnatală

Carenţa vitaminei D produce reducerea absorbţiei calciului din intestin;

 Hipocalciemie serică;
 Hiperparatiroidism compensator (parathormonul intensifică reabsorbţia calciului până la calciurie nulă,
produce hipofosfatemie prin excreţii urinare crescute);
 Stimularea activităţii osteoclaştilor (extrag Ca din ţesutul osos) şi osteoblaştilor (majorarea concentraţiei serice
a fosfatazei alcaline, osteocalcininei);
 Osteoporoza
- mineralizare insuficientă a structurilor cartilaginoase ale oaselor;

- hiperplazia ţesutului osteoid (nu se mineralizează în hipovitaminoză D);

- deformaţii osoase, rigiditate osoasă scăzută, fragilitate osoasă, fracturi

Favorizeaza aparitia:
-Spasmofiliei;
-Dereglări respiratorii
-Dereglări cardiace
-Complicaţii din partea sistemului osos
  Deformarea craniului (craniu olimpian, oligo-hidrocefal, caput quadratum)
 Deformarea cutiei toracice (şanţ subpectoral, torace în carenă)
 Deformarea membrelor inferioare (picioare în formă de „X", „O")
 Deformarea bazinului
 Fracturi osoase
PROFILAXIA

Profilaxia antenatală

1. Măsuri nespecifice pentru toate femeile însărcinate: mod de viaţă activ, alimentaţie raţională

2. Vitamina D - 500 UI pe zi în ultimul trimestru de sarcină în timpul însorit şi 1000 UI în situaţii speciale (condiţii de trai
nefavorabile, alimentaţie defectuoasă, disgravidie), este indicată femeilor din grupul de risc cu:

 gestoze
 patologie SNC, care necesită terapie anticonvulsivantă
 patologie cardio-vasculară: malformaţii cardiace, hipertensiune arterială, disfuncţii vegetative
 patologia aparatului gastro-intestinal, insuficienţă renală
 maladii ce necesită antibioticoterapie
 maladii endocrine
 condiţii sociale nefavorabile

Profilaxia postnatală

1) Măsuri nespecifice

 regim corect al copilului: maxim plimbări la aer curat, efort asupra sistemului osos, masaj, igienă perfectă
 alimentaţie la sân, la necesitate produse lactate adaptate, diversificare corectă a raţiei alimentare
2) Profilaxia specifică

vitamina D - 500-700 UI pe zi, de la a 7-a-10-a zi de viaţă a copilului, pe o durată de 18 luni

vitamina D - 800-1000 UI pe zi pentru copii din grupul de risc:

 prematuritate
 dismaturitate
 malnutriţie congenitală
 traumă intranatală, asfixie în naştere, hipoxie cronică intrauterină
 convulsii de orice origine
 septicemie
 icter neonatal prelungit
 malformaţii congenitale gastro-intestinale, bronho-pulmonare
 diaree de etiologie diferită
 copii cu condiţii sociale precare, din instituţii rezidenţiale
 sugarii alimentaţi mixt sau artificial
vitamina D - 1000-1200 UI pe zi, pe parcursul a 18 luni, la copilului născut prematur

vitamina D prin metoda stoss - 200 000 UI per os la 2-4, 6, 9, 12-18 luni (în cazuri excepţionale, când nu este posibilă
administrarea zilnică orală a vitaminei D)
20.Particularitatile anatomo fiziologice ale sistemului osos la copil.
Dezvoltarea sistemului osteomuscular incepe la a 6-7 a saptamina de dezvoltare intrauterina din tesutul mezodermal
al embrionului. Osul are o structura trabecular -lamelara cu canale de osteon Havers. Sructura osoasa la copii se
desfasoara dupa nastere si va coincide cu mersul vertical stabil. Sporul total al sistemului osos inregistrat pe parcusul
vietii este de 27 ori.

Biodinamica tesutului constituie 100 -200% , la virsta de 2 ani – 50-60%, la 3-7 ani – 10%, dupa 8 ani – peste 1% ( in
perioada pubertatii are loc o crestere a indicilor ). Aceasta caracteristica de reinoire se refera la oasele corticale dar
pentru tesutul osos trabecular se evidentiaza indicii de 3-10 ori mai mari.

In procesul de ontogeneza se pot evidentia 3 stadii:

1.reprezinta un proces anabolic pe parcursul caruia are loc formarea temeliei proteice a tesutului osos (matrice);

2.are loc formarea centrelor de cristalizare a hidroxiapatitei cu mineralizarea ulteroara a osteoidului. In aceasta
stadie o importanta majora o are aprovizionarea organismului cu asa substante ca Ca, cupru, fosfor,
microelemente, vitamina D.

3.reprezinta un proces de remodelare si reinoire a tesutului osos si care este supus unui control din partea glandelor
paratiroide si se afla in legatura cu cantitatea de vitamina D. Ca particularitate vasta este predominarea statusului
cartilaginos din care evolueaza procesul de formare a tesutului osos.

22. Alimentaţia naturală. Avantajele alimentatiei naturale.

Alimentaţia este componenta de bază,recunoscută de toţi a dreptului copilului la sănătate, stipulat în Convenţia
Drepturilor Copilului.
Copiii au dreptul la alimentaţie adecvată si la accesul către produse nutritive si inofensive, ambele influienţând direct
realizarea dreptului la un nivel de sănătate cât mai înalt
► Studiul alimentaţiei umane a intrat târziu în domeniul preocupărilor ştiinţifice, deşi încă din cele mai vechi
timpuri s-au făcut diverse legături între alimentaţie şi patologie
► Hipocrate stabileşte cu 500 de ani î.e.n. că alimentaţia are un rol deosebit în prevenirea şi tratamentul bolilor,
combătând vechile doctrine că hrana “este sursa tuturor relelor’
► “Dacă reuşim - spunea Hipocrate - să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice,
astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puţin, am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere a sănătăţii”
Importanţa alimentaţiei naturale
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile nutritive ale lor în primele 6
luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în al 2 -lea an de viaţă.
Laptele matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică împotriva infecţiilor şi alergiei,
alăptarea la sân asigură nişte efecte considerabile de protecţie asănătăţii mamei. Necesităţile nutriţionale şi energetice
crescute ale femeii ce alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea recomandărilor privind alimentaşia sănătoasă.
Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât amestecurile lactate pentru copii.
Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creşterea şi dezvoltarea. Efectele alăptării sunt mult mai
mari dacă ea este începută cât mai devreme., adică chiar in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi
exclusiv natural în primele 6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai cu
seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.
Într-un secol de degradare ecologică progresivă devine deosebit de important totul ce este vital, pur şi natural; toate
aceste proprietăţi pot fi în cea mai mare măsură atribuite laptelui matern.
Avantalele alimentaţiei naturale pentru copil şi pentru mama care alăptează Pentru copil:
• Reduce frecvenţa şi durata patologiilor dispeptice.;
• se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
• copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
• scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
• protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei, botulizmului,infecţiilor urinare
• este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită nespecifică ulceroasă etc.)
• micşorează riscul morţii subite a sugarului.
• Reduce riscul de dezvoltare a alergiei faţă de laptele de vaci;
• E posibilă reducerea riscului de dezvoltare a obezităţii ulterior;
• îmbunătăţeşte acuitatea vizuală şi nivelul dezvoltării neuropsihice;
• Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muşcătură datărită stimulării
dezvoltării adecvate a mandibulei.
Pentru mamă:
► Stabilirea precoce a lactaţiei după naştere reface mai devreme puterile mamei;
► Grăbeşte involuţia uterului şi micşorează riscul patologiilor post-partum, micşorând mortalitatea
maternă;Micşorân hemoragiile contribuie la menţinerea pierderilor de hemoglobină ( scăzând pierderile),
îmbunătăţind, astfel, nivelul fierului;
► Prelungeşte perioada de amenoree, protejând de apariţia unei sarcini;
► Accelerează perderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii, femeea
revenind mai repede la greutatea corporală de înainte de sarcină;
► Reduce riscul dezvoltării cancerului mamar preclimateric
Reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian.

Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile
nutritive ale lor în primele 6 luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în al 2 -lea an viaţă.
Laptele matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică
împotriva infecţiilor şi alergiei, alăptarea la sân asigură efecte considerabile de protecţie a sănătăţii mamei.
Necesităţile nutriţionale şi energetice crescute ale femeii ce alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea
recomandărilor privind alimentația sănătoasă.
Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât amestecurile lactate pentru copii.
Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creşterea şi dezvoltarea.
Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai devreme., adică chiar
in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv natural în primele
6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai
cu seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.
Într-un secol de degradare ecologică progresivă devine deosebit de important totul ce
este vital, pur şi natural; toate aceste proprietăţi pot fi în cea mai mare măsură atribuite laptelui matern.

23.Compozitia laptelui matern.Deosebirea lui de laptele altor mamifere

1.Factorul alimentar reprezintă conţinutul şi calitatea componenţilor nutritivi ai laptelui matern şi este destul
de bine studiat. În funcţie de gradul de adaptare formulele de lapte
artificiale imită mai mult sau mai puţin conţinutul factorilor nutritivi ai laptelui uman care
diferă de laptele de vaci sau laptele altor mamifere, folosit uneori pentru alimentaţia
sugarilor.
Este demonstrat, că laptele matern după conţinut este net superior faţă de toţi înlocuitorii,
chiar şi de cele mai avansate formule adaptate. Conţinutul laptelui matern nu este
constant, schimbându-se pe parcursul celor 24h şi a unui ciclu de lactaţie. Volumul total de
producţie a laptelui şi de consumare a lui este foarte variabil (100-300-850ml-1L)
depinzând în cea mai mare parte de frecvenţa şi eficacitatea suptului. Conţinutul
comparativ al laptelui matern, amestecului lactat industrial (adaptat şi a celui preparat în
condiţii casnice – neadaptat ) este reprezentat în tabelul de mai jos (la 100ml).
Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau litru, dar şi
după caliatatea lor.Astfel, laptele matern conţine proteine specifice umane, majoritar fiind
proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul de aminoacizi diferă foarte mult de cel al
laptelui de vaci, în special fiind bogat în cisteină şi taurină, responsabile de prosele de
maturizare a celulelor nervoase. Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este
mai şor şi practic în totalitate digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire
de proteina laptelui de vaci, care, inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca
chiar şi microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în primele 6 luni de viaţă
şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:
Conținutul de proteine în laptele matern corespunde necesităților copiilor
sugari
5
Laptele matern conține preponderent proteine serică, comparativ cu
laptele de vaci, în care proteina majoritară este cazeina și doar 20%
reprezintă fracția serică
O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de α-
lactalbumină, lactoferină, care reprezintă sursa tutror aminoacizilor esențiali
pentru organismul copilului sugar
În laptele de vaci, respectiv și în formulele preparate în baza acestuia,spre
deosebire laptele matern, proteina majoritară este β-lacto-globulina, care
lipsește în laptele matern și poate induce reacții alergice la copii
Cazeina laptelui matern posedă proprietăți chimice deosebite de cazeina
laptelui de vaci, fapt care-i ușurează digestia
Cazeina laptelui matern este reprezentată și prin factorii imuni de origine
proteică – imunoglobulina A, lactoferina, lizozima și alte macromolecule,
implicate in apărarea specifică și nespecifică a organismului copilului
Lipidele laptelui matur constitue circa 4 – 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de acod linoleic
şi alţi acizi graşi polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva
ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi graşi polinesaturaţi policatenari care
sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi mielinizarea creierului.
Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind practic în totalitate
(circa 98%) constituite de trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia pe
parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate de obicei între orele 10 şi 12 ziua.
Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în porţia finală de lapte de la sfîrşitul
alăptării.
Cantitatea de acizi graşi saturaţi în laptele matern este de 42%, iar de cei nesaturaţi –
57%. Concentraţia de acid linoleic şi arahidonic este de 0,4gr/100 ml de lapte şi există de
asemenea o concentraţie considerabilă de prostaglandine şi lipază, menită pentru digestia
lipidelor consumate .Spre deosebire de laptele matern în laptele de vacipredomină acizii
graşi saturaţi, practic lipsind cei nesaturaţ, nu este prezent nici acidul linoleic, cantitatea de
colesterină, comparativ cu laptele matern este redusă.
Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii
Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai
apos, conține mai multă lactoză și mai puține lipide, acestea fiind mai
multe în laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se scurge la
sfârșitul alimentării
Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de
energie și, deși se dobândește mai greu, este esențial ca să nu se
întrerupă alimentarea când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai
puțin activ
Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de
vaci, de altfel). Din punct de vedere cantitativ în laptele matern sunt mai multe glucide
decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă şi calitatea glucidelor în tipurile de lapte
enumerate.Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent de tip beta ( care
favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o cantitate mică
de galactoză, fructoză şi oligozaharide. Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar
lactoza este majoritar de tip alfa.
Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 %
din caloriile furnizate și care se digerează/asimilează ușor (>90%) în
intestinul subțire
6
Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub
acțiunea bacteriilor se fermentează și se transformă în acizi grași cu lanțuri
scurte și acid lactic, - compuși, care, la rândul lor se asimilează, contribuind
la acumularea de energie
O altă acţiune benefică este micșorarea valorii PH-ului intestinal şi
îmbunătățirea absorbția Ca
Lactoza laptelui matern favorizează creșterea lactobacilelor și celorlalți
reprezentanți ai microbiocenozei normale a intestinului, care-l apără pe
sugar de gastroenterită
În timpul infecției intestinale la copiii, alimentați cu lapte-praf, uneori se
dezvoltă intoleranța de lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului și scăderii
activității lactazei, ceea ce impune necesitatea administrării formulelor
speciale, fără lactoză
Copii, alimentați natural, își mențin toleranța față de conținutul sporit
de lactoză din laptele matern, de aceea trebuie să fie alimentați în
continuare natural
Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide
Acestea deţin un rol important în asigurarea protecţiei de virusuri, bacterii
şi toxinele acestora, contribuind totodată la menţinerea echilibrului microbiocenozei
intestinale, prin favorizarea microflorei intestinului gros, inclusiv
a tulpinelor cu proprietăţi probiotice (în special bacteriile Bifidum)
Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu alte tipuri de
lapte, în special laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la cantitatea comparativ
exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor în laptele de vaci. Acest fapt determinnă o
suprasolicitare osmotică renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar nefiind încă suficient
de matur pentru un aşa efort. Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi
acceptabile în laptele de vaci nu au o biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi
elemente din laptele matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.
Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar depind şi
de regimul alimentar al mamei. Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după
conţinutul de vitamine, spre deosebire de laptele de vaci, care, după prelucrarea termică,
este practic lipsit şi de puţinul ce-l conţinea.
Deși femeile cu un statut nutrițional scăzut pot să producă lapte în cantități
suficiente și de o calitate satisfăcătoare pentru dezvoltarea copilului sugar,
conținutul optim al micro-nutrienților în lapte și, respectiv conținutul optim al
acestora în organismul copilului este într-o oarecare măsură dependent
nutriția mamei
Pentru a identifica riscul de carență a microelementelor nutritive la copil /
mamă, precum și influența adaosurilor nutritive asupra componenței
laptelui matern și intervențiilor necesare, este util de a diviza
microelementelor nutritive din laptele matern în două grupe:
-microelemente nutritive , care depind de starea sănătății mamei
-microelemente nutritive , care nu depind de starea sănătății mamei
Tiamina, Riboflavina, Vitamina B6,
Vitamina В12, Vitamina D, Vitamina А,
Iodul , Se
Zn. Fe, acif folic, Ca
Consumul insuficient și statutul
mamei influențează (scade) conținutul
acestor componente în laptele matern,
iar conținutul scăzut al acestora în lapte
poate influența dezvoltarea copilului
Consumul acestor microelemente de către
mamă (inclusiv prin adaosuri) precum și
insuficiența lor relativ puțin influențează
conținutul acestora în laptele matern
Rezervele majorității acestor
microelemente în organismul copilului
sunt mizere și foarte rapid se istovesc,
deaceea dependența copilului de aportul
constant al acestora cu laptele matern
cau complementul este evidentă
Deoarece concentrația acestora în lapte rămâne
constantă, atunci când mama are carență, ea nu
este ferită de epuizarea rezervelor acestor
elemente în timpul lactației
Concentrația acestor microelemente în
laptele matern poate fi rapid restabilită
prin consumul corespunzător de către
mamă
Administrarea de adaosuri mamei va fi mai
degrabă utilă mamei, decât copilului
Conținutul scăzut al acestor microelemente sau
rezervele lor la mamă nu vor influența consumul
de către copil și necesitățile de complement
În afară de rolul său imunoprotector activ(protecţie împotriva infecţiei şi alergiei)laptele
matern de asemenea stimulează şi dezvoltă propriul sistem imun al copilului.
Rolul imunobiologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după
naştere(colostrul) şi în primele luni de viaţă ale copilului; efectele protectoare depind de
durata perioadei de alăptare, fiind destul de importante mai cu seamă copiilor prematuri.
Rolul imunoprotector al laptelui matern se realizează astfel în mai multe direcţii:
- se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
- copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
- scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
- protejează contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei,meningitei,
botulizmului,infecţiilor urinare
- este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat
tip I, colită nespecifică ulceroasă etc.)
- micşorează riscul morţii subite a sugarului.
23. Compozitia laptelui matern. Deosebirea lui de laptele altor mamifere.
Cionţinutul de ingrediente în laptele matur şi alte tipuri de lapte
Componentul Valorile Amestec Lapte de vaci Amestec
medii (formulă)de preparat în
pentru lapte condiţii casnice
laptele
matern

Energie(KG) 280 250-315 276 221

(KKal) 67 60-75 66 63

,2
-
o,
5
Proteine (g) 1,3 3,2 2,1

Glucide (g) 7 4,6-9,1 4,6 8,0

Lipide (g) 4,2 2,1-4,2 3,9 2,5

Fer (mg) 76 325-975 60 39

Calciu (mg) 35 59 120 75

Natriu (mg) 15 13-39 55 36

Clor (mg) 43 32,5-81 97 63

Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau litru, dar şi după caliatatea lor.Astfel, laptele
matern conţine proteine specifice umane, majoritar fiind proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul de aminoacizi
diferă foarte mult de cel al laptelui de vaci, în special fiind bogat în cisteină şi taurină, responsabile de prosele de
maturizare a celulelor nervoase. Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este mai şor şi practic în totalitate
digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire de proteina laptelui de vaci, care, inducând o
gastroenteropatie alergică poate provoca chiar şi microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în primele 6
luni de viaţă şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:
► Conţinutul de proteine în laptele matern corespunde necesităţilor copiilor sugari
► Laptele matern conţine preponderent proteine serică, comparativ cu laptele de vaci, în care proteina majoritară
este cazeina şi doar 20% reprezintă fracţia serică
► O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de a- lactalbumină, lactoferină, care
reprezintă sursa tutror aminoacizilor esenţiali pentru organismul copilului sugar
► În laptele de vaci, respectiv şi în formulele preparate în baza acestuia,spre deosebire laptele matern, proteina
majoritară este fi-lacto-globulina, care lipseşte în laptele matern şi poate induce reacţii alergice la copii
► Cazeina laptelui matern posedă proprietăţi chimice deosebite de cazeina laptelui de vaci, fapt care-i uşurează
digestia
► Cazeina laptelui matern este reprezentată si prin factorii imuni de origine proteică - imunoglobulina A,
lactoferina, lizozima si alte macromolecule, implicate in apărarea specifică si nespecifică a organismului copilului
Lipidele laptelui matur constitue circa 4 - 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de acod linoleic şi alţi acizi graşi
polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi
graşi polinesaturaţi policatenari care sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi mielinizarea creierului.
Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind practic în totalitate (circa 98%) constituite de
trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia pe parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate de
obicei între orele 10 şi 12 ziua. Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în porţia finală de lapte de la
sfîrşitul alăptării.
Cantitatea de acizi graşi saturaţi în laptele matern este de 42%, iar de cei nesaturaţi - 57%. Concentraţia de acid linoleic
şi arahidonic este de 0,4gr/100 ml de lapte şi există de asemenea o concentraţie considerabilă de prostaglandine şi lipază,
menită pentru digestia lipidelor consumate .Spre deosebire de laptele matern în laptele de vacipredomină acizii graşi
saturaţi, practic lipsind cei nesaturaţ, nu este prezent nici acidul linoleic, cantitatea de colesterină, comparativ cu laptele
matern este redusă.
► Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii
► Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai apos, conţine mai multă lactoză şi mai
puţine lipide, acestea fiind mai multe în laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se scurge la sfârşitul
alimentării
► Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de energie şi, deşi se dobândeşte mai greu,
este esenţial ca să nu se întrerupă alimentarea când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai puţin activ
Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de vaci, de altfel). Din punct de
vedere cantitativ în laptele matern sunt mai multe glucide decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă şi calitatea
glucidelor în tipurile de lapte enumerate. Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent de tip beta ( care
favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o cantitate mică de galactoză, fructoză şi
oligozaharide. Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar lactoza este majoritar de tip alfa.
► Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 % din caloriile furnizate şi care se
digerează/asimilează uşor (>90%) în intestinul subţire
28
► Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub acţiunea bacteriilor se fermentează si
se transformă în acizi grasi cu lanţuri scurte si acid lactic, - compuşi, care, la rândul lor se asimilează, contribuind la
acumularea de energie
► O altă acţiune benefică este micşorarea valorii PH-ului intestinal şi îmbunătăţirea absorbţia Ca
► Lactoza laptelui matern favorizează creşterea lactobacilelor şi celorlalţi reprezentanţi ai microbiocenozei
normale a intestinului, care-l apără pe sugar de gastroenterită
► În timpul infecţiei intestinale la copiii, alimentaţi cu lapte-praf, uneori se dezvoltă intoleranţa de lactoză, ca
rezultat al afectării epiteliului şi scăderii activităţii lactazei, ceea ce impune necesitatea administrării formulelor
speciale, fără lactoză
► Copii, alimentaţi natural, îşi menţin toleranţa faţă de conţinutul sporit de lactoză din laptele matern, de aceea
trebuie să fie alimentaţi în continuare natural
► Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide
► Acestea deţin un rol important în asigurarea protecţiei de virusuri, bacterii şi toxinele acestora, contribuind
totodată la menţinerea echilibrului micro- biocenozei intestinale, prin favorizarea microflorei intestinului gros, inclusiv
a tulpinelor cu proprietăţi probiotice (în special bacteriile Bifidum)
Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu alte tipuri de lapte, în special laptele de
vaci . Mai cuseamă asta se referă la cantitatea comparativ exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor în laptele de vaci.
Acest fapt determinnă o suprasolicitare osmotică renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar nefiind încă suficient de
matur pentru un aşa efort. Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi acceptabile în laptele de vaci nu au o
biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi elemente din laptele matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier
şi zinc.
Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar depind şi de regimul alimentar al mamei.
Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după conţinutul de vitamine, spre deosebire de laptele de vaci, care,
după prelucrarea termică, este practic lipsit şi de puţinul ce-l conţinea.
► Deşi femeile cu un statut nutriţional scăzut pot să producă lapte în cantităţi suficiente si de o calitate
satisfăcătoare pentru dezvoltarea copilului sugar, conţinutul optim al micro-nutrienţlor în lapte şi, respectiv conţinutul
optim al acestora în organismul copilului este într-o oarecare măsură dependent nutriţia mamei
► Pentru a identifica riscul de carenţă a microelementelor nutritive la copil / mamă, precum şi influenţa
adaosurilor nutritive asupra componenţei laptelui matern şi intervenţiilor necesare, este util de a diviza
microelementelor nutritive din laptele matern în două grupe:
microelemente nutritive , care depind de microelemente nutritive , care nu depind de starea
starea sănătăţii mamei sănătăţii mamei

Tiamina, Riboflavina, Vitamina B6, Vitamina Zn. Fe, acif folic, Ca

B12, Vitamina D, Vitamina A, Iodul , Se

Consumul insuficient si statutul mamei
influenţează (scade) conţinutul acestor
componente în laptele matern, iar conţinutul
scăzut al acestora în lapte poate influenţa
dezvoltarea copilului
Consumul acestor microelemente de către mamă (inclusiv
prin adaosuri) precum si insuficienţa lor relativ puţin
influenţează conţinutul acestora în laptele matern

Rezervele majorităţii acestor microelemente în Deoarece concentraţia acestora în lapte rămâne constantă,
organismul copilului sunt mizere si foarte rapid se atunci când mama are carenţă, ea nu este ferită de epuizarea
istovesc, deaceea dependenţa copilului de aportul rezervelor acestor elemente în timpul lactaţiei
constant al acestora cu laptele matern cau
complementul este evidentă

Concentraţia acestor microelemente în laptele Administrarea de adaosuri mamei va fi mai degrabă utilă
matern poate fi rapid restabilită prin consumul mamei, decât copilului
corespunzător de către mamă

Conţinutul scăzut al acestor microelemente sau rezervele

lor la mamă nu vor influenţa consumul de către copil si
necesităţile de complement
► Factorii de protecţie şi imunomodulatori ai laptelui uman
► Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli, C. tetani, K. pneumoniae, Salmonela, Shigela,
Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani, H.Influenzae, V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.
► Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-, citomegalovirus, HIV, rubeola-, herpes.
► SIgA anti-G. Lamlia, E. Histolytica, S.mansoni.
► Immunoglobuline G,A,M,D.
► Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular)
► Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
► Interleukina-6
► Limfocite T-,B-
► Interferonii ( agrnţi antivirali)
► Macrofagi (fagocitează bacterii)
► Complement C3, C4
► Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă acţiune antistafilocociă)
► Factorul Bifidum (stimulează bacteriile bifidum, acido-lactice din intestin)
► Factori biochimici (lipide, glucide)
► Ribonucleaza ( agent antiviral)
► Inhibitorii proteazelor
► Proteinele ce leagă vitamina B 12 şi folaţii
► Factorul antilambliozic(lipide ce posedăacţiune antilambliozică)
► Oligozaharide (inhibitori de alipire a bacteriilor de epiteliu).

În afară de rolul său imunoprotector activ(protecţie împotriva infecţiei şi alergiei)laptele matern de asemenea stimulează
şi dezvoltă propriul sistem imun al copilului.
Rolul imunobiologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după naştere(colostrul) şi în primele luni de
viaţă ale copilului; efectele protectoare depind de durata perioadei de alăptare, fiind destul de importante mai cu seamă
copiilor prematuri.
Enzime şi alţi componenţi ai laptelui matern cu funcţii specifice la nou-născut şi sugar
Componenţii Funcţiile
Amilaza Digerarea polizaharidelor
Lipaza(dependentă de starea fierii) Digerarea lipidelor(trigliceridelor)
Proteaza Proteoliza
Xantinoxidaza Participă în metabolizmul fierului, purtători
de milibden
Glutationperoxidaza Purtători de Seleniu(cu activitate
antioxidantă)
Peroxidaza Funcţie antiseptică
Sulfhidriloxidaza Menţinerea structurii şi funcţiilor proteinelor
laptelui, mucus G
Lizozima Funcţie bactericidă
Polisaharide Inhibă aderarea bacteriilor la epiteliul
mucoaselor
Acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung Asigurădezvoltarea creierului, fiind parte
componentă a membranelor celulare, inclusiv
a sistemului nervos

Carnitina Esenţială pentru oxidarea acizilor graşi în

mitocondrii
Taurina Utilizarea lipidelor necesare activităţii
nervoase şi dezvoltării creierului

P-casamorfina Este entagonist a opiaceelor

Hormonii din laptele matern:

► steroizi adrenali
► calcitonina
► eritropoietina
► insulina
► oxitocina
► prolactina
► somatostatina
► triiodtironina
► tiroxina
► TRH
► TSH
► Neurotenzina (vazopresina)steroizii ovarieni.
Factorii de creşteredin laptele matern:
► factorii de creştere epidermali (FCE)
► factorii de creştere ai nervilor (FCN)
► factorii de stimulare a coloanei
► factorii de creştere Bifidum.
Toate componentele enumerate sunt specifice speciei umane şi regează, respectiv, unele funţii specifice omului în
creştere.
24. Contraindicatiile pentru alimentatia naturala
Din partea mamei:
a) absolută – infecţia cu HIV
b)temporare: - patologie infecţioasă gravă perioada acută
( tuberculoză, alte infecţii deosebit de periculoase);
- Decompensarea maladiilor somatice ale mamei;
- Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice
- Diabet zaharat tratat cu antidiabetice orale
- Boli psihice la mamă în acutizarecandidiza mamelonului şi a areolei.
2. Din partea copilului:
a)absolute – erori de metabolizm (fenilcetonuria, galactozemia);
b)temporare- afecţiuni grave ale nou-născutului şi sugarului ce necesită respiraţie
asistată ţi alimentare parenterală.

25.Diversificarea alimentatiei naturale.Termeni si modalitatea de introducere a

complimentului
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide
noi suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:
1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt produsele (alimentele) complementare ,
destinate satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului
sugar;
2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele complementare , care se dau
copilului de vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .
În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării
naturale copiii sugari se deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până
când acestea din urmă nu înlocuesc complet laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să
consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este
necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor
copilului.
Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii,
reprezintă o perioadă destul de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a
copilului suferă schimbări radicale, cea mai importantă fiind trecerea de la unicul produs
( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă
diversitate de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această
perioadă este importantă nu numai prin creşterea continuă şi modificarea necesităţilor în
ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare şi maturizare
fiziologică.
Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot
spori riscul de tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite
substanţe nutritive, în deosebi a fierului, având urmări serioase pentru sănătatea copiluli
şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important rolul cadrelor medicale,
care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi de
vârstă fragedă.
Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri
- Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea
producţiei de lapte şi, respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi
substanţe nutritive de către copil;
- Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele alimentare şi lichide, care pot fi
contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;
- Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea
intestinului sugarului, fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
- Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte
matern reduce perioada de suprimare a ovulaţiei.
Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme, deoarece:
- Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui maern poate duce la retard
în creştere şi nutriţie scăzută;
- Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului poate duce la carenţe
diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
- Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de
exemplu mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi structură a hranei.
- Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în raţia sugartului la timp.

Administrarea la timp a alimentelor complementare, adecvat selectate, are o mare importanţă: fortifică starea sănătăţii,
starea de nutriţie, dezvoltarea fizică a copiilor sugari şi de vârstă fragedă în perioada de creştere intensă, deaceea
necesită o atenţie deosebită din partea sistemului de ocrotire a sănătăţii.
► E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are nevoie şi de alte alimente decât laptele (matern sau
formula)
► Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula nu mai acoperă nevoile crescânde de ingrediente
alimentare
► Către vârsta de 6 luni "se maturizează” fermenţii de bază, implicaţi în digestia proteinelor, lipididelor şi
glucidelor scade permeabilitatea mucoasei intestinale, cşe puterea motorie a tractului digestiv, factori, care
argumentează introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă
► Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a complementului la o vârstă mai mică sporeşte
incidenţa reacţiilor alergice şi tulburărilor din partea tractului digestiv
Pe parcursul întregii perioade de întroducere a complimentului, laptele matern trebuie să rămână principalul tip de
lapte, consumat de către copil.
Alimentele complementare se recomandă a fi întroduse către vârsta de 6 luni.
Nu este recomandabilă administrarea laptelui de vaci nemodificat pâna la împlinirea vârstei de 12-24 luni ca băutură,
dar, poate fi folosit, în cantităţi mici la prepararea hranei
32
complementare începând cu vârsta 12 luni. La modul ideal laptele de vaci se recomandă a fi întrebuinţat în alimentaţia
copilului numai după împlinirea vârstei de 12 luni.
Alimentele complementare cu densitate energetică mică pot scădea consumul de energie, deaceea se recomandă un
nivel mediu al densităţii energetice a hranei, corespunzător cifrei de 1 kkal/g. Densitatea energetică a hranei depinde de
frecvenţa alimentării (la o frecvenţă mare densitatea e mai mică). Tot din acecte considerente nu-i recomandabilă
administrarea laptelui de vaci degresat copilului până la vârsta de minimum 2 ani.
Introducerea complementului trebuie să reprezinte un proces de întroducere a unor produse alimentare noi, diverse
după consistenţă, gust, miros şi aspect exterior, concomitent continuând alimentarea la sân.
Nu este recomandat să se dea copilului în acestă perioadă produce sărate şi nici nu se sărează suplimentar bucatele,
administrate micuţului.
Introducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide noi suplimentar la laptele
matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:
► Hrana perioadei de tranziţie - acestea sunt produsele (alimentele) complementare , destinate satisfacerii
necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului sugar;
► Hrana din masa familiei - acestea sunt produsele complementare , care se dau copilului de vârstă fragedă şi
care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .
În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării naturale copiii sugari se deprind
treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până când acestea din urmă nu înlocuesc complet laptele matern.
Copiii sunt fizic pregătiţi să consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen după care nu mai este
necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor copilului.
Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii, reprezintă o perioadă destul de
vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a copilului suferă schimbări radicale, cea mai importantă fiind
trecerea de la unicul produs ( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile, la o întreagă diversitate
de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această perioadă este importantă nu numai prin creşterea
continuă şi modificarea necesităţilor în ingrediente alimentare, dar şi prin ritmul intens de creştere , dezvoltare şi
maturizare fiziologică.
Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot spori riscul de tulburare de
nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite substanţe nutritive, în deosebi a fierului, având urmări
serioase pentru sănătatea copiluli şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important rolul cadrelor medicale,
care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi de vârstă fragedă.
Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi anume:

► Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea producţiei de lapte şi, respectiv,
la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi substanţe nutritive de către copil;
► Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele alimentare şi lichide, care pot fi
contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;
► Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea intestinului sugarului, fapt,
care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
► Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte matern reduce perioada de suprimare
a ovulaţiei.
Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme, deoarece:
► Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui maern poate duce la retard în
creştere şi nutriţie scăzută;
► Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului poate duce la carenţe diferite
de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
► Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de exemplu mestecatul, precum
şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi structură a hranei.
► Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în raţia sugartului la timp.
Până la momentul actual există multe opinii privint termenul de întroducere a complementului, dar, care la majoritatea
specialiştilor se încadrează între 4 şi 6 luni. Cu toate acestea, ultimele recomandări, promovate de către Academia
americană de Pediatrie şi Biroul regional European OMS în cadrul Programului CIMC indică vârsta de 6 luni ca vârstă
optimală pentru întroducerea complimentului.

Recomandări practice pentru întroducerea complementului

Mai jos sunt expuse principalele etape de tranziţie de la alimentarea copilului cu lapte matern la alimentarea lui cu hrană
din masa familiei. Aceste etape constituie un proces neântrerupt, iar trecerea de la unul la altul se face treptat, dar relativ
repede . Este raţional ca de fiecare dată să se ia în consideraţie particulărităţile individuale ale copilului în ceea ce
priveşte dezvoltarea şi pregătirea lui către alimentaţia complementară, deci nu se neglijează posibilitatea alcătuirii unor
scheme individuale de întroducere a hranei complementare.

Principiile generale ale diversificării alimentaţiei sugarului

► Diversificarea va începe numai dacă sugarul este sănătos.
► Se va întroduce numai câte un singur aliment nou, la un singur prânz, în cantitate mică (20-30 gr ) , care se va
mări treptat în zilele următoare la acelaşi prânz, reducând proporţional laptele, astfel încât in 7-8 zile să se înlocuiască
complet prânzul de lapte cu noul aliment.
33
► Nu se întroduc simultan 2 sau mai multe alimente noi, ci la intervale de minimum 5 zile. Aceasta este necesar
pentru adaptarea copilului la noul produs şi pentru monitorizarea toleranţei lui faţă de acesta. La cele mai mici semne de
intoleranţă (vărsături sau diaree) se exclude alimentul nou întrodus pe un timp de 1-2 săptămâni, până la refacerea
digestivă, după care se va încerca reîntroducerea lui cu mai multă prudenţă (în cantităţi mai mici).
► Alimentul nou complementar va administra de preferinţă cu linguriţa şi nici într- un caz prin biberon. Astfel se
vor dezvolta deprinderile de alimentare pe deoparte, iar pe de altă parte - veţi avea siguranţa că copilul a primit o hrană
consistentă din punct de vedere nutritiv şi caloric.
► Consistenţa alimentelor complementare se va schimba treptat de la o masă bine omogenizată la pireu,
tocătură,apoi bucăţele mici.
► Nu este raţional de a administra două prânzuri de acelaşi fel pe zi. De obicei primul complement în zi se
administrează la a doua priză alimentară, prima fiind cu lapte.
► Alimentul nou complementar se administrează înaintea laptelui pe care îl înlocuieşte, dacă copilul este alimentat
artificial şi după aplicarea la sân , dacă este alimentat natural.
► Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea de nutriţie a sugarului: pentru sugarul eutrofic - pireu
de legume, iar pentru cel de nutriţie scăzută - terci făinos fără gluten , preferabil pregătit pe un amestec adaptat, iar în
lipsa lui - pe lapte de vaci diluat, apoi integral.
► Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare calorică mai mare decât prânzurile de lapte, care se
scot din alimentaţie. Dacă copilul beneficiază de alimentaţie la sân, conform recomandaţiilor OMS, produsul
complementar se administrează după aplicarea la sân.
► Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se renunţă temporar la administrarea lui, deoarece există
riscul apariţiei anorexiei psihogene la sugar.
► Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i psibilitatea de a se alimenta singur, să ia alimente cu mânuţa de exemplu,
dar continuaţi să-l alimentaţi activ şi să-l încurajaţi să mănânce.
► Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a prânzurilor de lapte în scopul obişnuirii sugarului cu alimente
asemănătoare alimentaţiei adultului.
► Pe parcursul diversificării se efectuiază un continuu monitoring al stării sănătăţii copilului.
26. Alimentatia mixta. Formulele lactate folosite ca supliment.
În caz de insufucienţă de lapte matern, lipsa lui sau contraindicaţii pentru
alimentaţia la sân apare necesitataea de a alimenta copilul cu alt tip de
lapte, adică de a trece la alimentaţia mixtă sau artificială
Alimentaţia mixtă este tipul de alimentaţie, când copilul , pe lângă laptele
matern mai primeşte pe parcursul zilei şi un alt tip de lapte – amestec lactat
adaptat sau neadaptat, raportul dintre ele fiind diferit.
Dacă copilul primeşte lapte matern mai puţin de 1/5 din raţia zilnică, restul
revenind amestecurilor lactate, se consideră că el este alimentat artificial.

Dacă copilul a primit deja o formulă de lapte,a tolerat-o bine şi se dezvoltă

corespunzător vîrstei, concretizaţi despre ce formulă este vorba şi
recomandaţi administrarea ei în continuare ;
Se va lua neapărat în consideraţie vîrsta copilului;
23
Se vor prefera formulele cu grad înalt de adaptare, mai cu seamă în
primele 6 luni de viaţă;
Se vor studia minunţios datele, expuse pe etichetă / conţinutul cantitativ şi
calitativ al ingredientelor, termenul de valabilitate );
Formula de lapte trebuie să conţină taurină – un aminoacid, care participă
la formarea ţesuturilor sistemului nervos, retinei ochiului, are un rol anume
in stabilirea unor funcţii de apărare etc.;
E de dorit ca amestecul ales să conţină şi carnitină – o substanţă biologic
activă, importantă pentru buna desfăşurare a metabolizmului proteic, lipidic
şi energetic în celulă;
Formula de lapte trebuie să conţină şi acizi graşi nesaturaţi, care sunt
indispensabili pentru dezvoltarea adecvată a creierului şi retinei oculare;
Formula de lapte e bine să conţină preponderent proteine din zer şi mai
puţin cazeină, pentru a apropia conţinutul de aminoacizi de cel al laptelui
matern şi pentru o mai bună digestie a proteinelor;
Se va aprecia toleranţa individuală faţă de amestecul selectat, iar la apariţia
semnelor de intoleranţă ( erupţii alergice, meteorizm, regurgitări mai
frecvente, dureri abdominale , scaune modificate ) se va face o evaluare a
stării sănătăţii copilului şi, dacă nu există alte explicaţii a semnelor
indicate, se va selecta o nouă formulă. Trebuie de ţinut cont de faptul că nu e bine de trecut de la o formulă la
alta fiecare 1 – 2 zile. Adaptarea faţă de un produs nou dureză în mediu nu mai puţin de 3 – 5 zile.
Dacă există indicaţii speciale, se va selecta un amestec dietetic
Metodele de alimentare mixtă
► Metoda complementară este practicată în caz de hipogalactie: la fiecare alimentare copilul se aplică întâi la sîn,
apoi se administrează suplimentul prin formulă artificială. Această metodă este cea mai recomandabilă, fiind fiziologică
şi contribuind la menţinerea şi stimularea în continuare a lactaţiei.
► Metoda alternativă este utilizată atunci, când mama nu poate aplica destul de frecvent la sân copilul,lipsind o
perioadă de timp de acasă - fie că este îa serviciu, fie că e la studii. În acest caz se insistă asupra alimentării maxime cu
lapte stors, iar deficitul se va compensa cu formulă lactată, înlocuind una sau mai multe aplicări la sân cu supliment.
Acestă metodă este mai puţin recomandată, deoarece intervalale mari între aplicarea la sân influienţeazî negativ lactaţia,
reducând progresiv cantitatea de lapte produc de către mamă.
Regimul alimentaţiei cu lapte-praf (în caz de alimentaţie mixta/artificială)
► Până la 3 luini -6 -7 ori /24 ore;
► 7 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mică de 3200g
► 6 ori - pentru copii născuţi cu masa corpului mai mare de 3200g
► 3 -6 luni - 6 ori fiecare 3,5 ore
► 6 -12 luni - 5 ori fiecare 4 ore cu pauză de noapte ( 6-00, 10-00, 14-00,
18-00, 22-00 ).
► Respectarea unui regim la alimentaţia mixtă şi artificială este argumentată prin particularităţile de digestie a
laptelui praf şi reţinerea acestuia în stomac o perioadă mai mare decât laptele matern
O alimentaţie sănătoasă si adecvată necesităţilor organismului este cheia asigurării unei creşteri si dezvoltări armonioase
somatice, dar si psihice, emoţionale şi afective.

27. Hipogalactia. Etiologia. Clasificarea. Profilaxia hipogalactiei secundare.

Hipogalactia - capacitatea de secreţie diminuată a glandelor mamare în perioada de lactaţie . Poate fi primară sau
secundară.
Cauzele ce provoacă hipogalactia secundară, cea mai frecvent întîlnită:
► Aplicarea tardivă la sân a copilului acopilului după naştere;
► Plasarea rară a copilului la sân;
► Poziţionarea şi ataşarea incorectă la sân;
► Factorii psihoemoţionali negativi, stresul;
► Factori socioeconomici nefavorabili;
► Patologiile extragenitale, infecţii virotice, boli renale grave, hepatice, anemiile, maladii cardiovascularela mamă;
► Medicaţia cu preparate ce suprimă lactaţia: Adrenalina, Noradrenalina,
Gastrocepina, Cimmetidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina, Metchină Parlofen, Linestrol, Levodopa, Progesteron,
anticoncepţionale orale, Ergotamina, preparate laxative saluretice, Phenobarbital, diuretice etc.
Cauzele hipogalatiei primare:
► Diverse perturbări neuroendocrine primare:
► Hipoplazia glandei mamare
► Utilizarea ne argumentată şi abuzivă a preparatelor hormonale
► Administrarea anticopcepţionalelor orale.

28. Alimentatia mamei care alapteaza.

Rolul alimentaţiei mamei care alăptează
Toate mamele, chiar şi acele de o nutriţie scăzută sunt în stare să producă suficient lapte şi de o calitate ce poate asigura
copilului sugar o dezvoltare fizică corespunzătoare.Cu toate acestea, rezervele de substanţe nutritive se vor epuiza, iar
acesta se va răsfrânge negativ asupra laptelui, dacă intervalul dintre naşteri este scurt şi nu a fost timp destul pentru
refacerea rezervelor. Mai mult decât atât, există date, care indică, că rezervele insuficiente de grăsimi la mamă va
scădea conţinutul lor în lapte. Reeşind din cele expuse, pentru a asigura un conţinut optim
35
şi o calitate adecvată a laptelui matern, fără a supune riscului sănătatea mamei, este important de a ţine cont de unele
recomandări de alimentaţie, care sunt în egală măsură necesare şi în perioada de sarcină şi in cea de lactaţie:
► Conţinutul de calorii în 24 ore se va majora cu 700 - 1 000 şi va constitui0 3 500 KKal;
► Conţinutul de proteine se va majora cu 30 - 40g şi va constitui nu mai puţin de 110 - 120 g/ 24 ore (din care 60
- 70 % vor fi cele de origine animală);
► Se va magora şi cantitatea de lipide consumate în 24 ore (100 - 120 în 24 ore ), din care 30 -35 % vor fi
vegetale,iar glucidele vor constitui 450 - 500g/24 ore) ;
► Se vor consuma zilnic cantităţi suficiente de legume şi fructe ;
► Lichidele suplimentare în 24 ore vor constitui 1-2 litri, însă nu este necesar de a consuma contrar dorinţei,
deoarece lichidele suplimentare nu măresc lactaţia;
► Regimul de alimentare al mamei trebue să fie concordat cu regimul de alimentaţie a copilului. Mama trebue să
mănânce de 5-6 ori în 24 ore înainte de alimentarea copilului ;
► Se vor ocoli produsele alimentare, care pot atribui laptelui gust sau miros neplăcut (ceapă, usturoi, oţet, ardei
iuţi etc.));
Este indispensabil şi un regim sănătos al zilei, din care nu vor lipsi plimbările la aer liber, somnul suficient (nu mai
puţin de 8 ore în cele 24). Efortul fizic va fi dozat.Se va respecta igiena mâinilor, glandelor mamare, corpului (este
suficient un duş dimineaţa şi seara, iar mâinile necesită o spălare cât mai frecventă).
Pe ântreagă perioada de sarcină şi de lactaţie nu este recomandat aconsumul de alcool, fumatul, care pot avea efect
negativ asupra lactaţiei.
Înţărcatul, conform recomandărilor actuale ale OMS se face nu mai devreme de 2 ani, alimentaţia naturală fiind posibilă
şi mai mult. Înţărcatul se face treptat, la copilul sănătos şi preferabil nu în peroada de arşiţă pentru a reduce riscul de
fenomene dispeptice. Nu se recomandă înţărcarea bruscă, asociată cu o traumă psihologică (schimbarea locuinţei,
absenţa mamei de acasă). Dacă înţărcatul copilului s-a făcut treptat, nu va fi greu de înlocuit ultima porţie de lapte
matern cu un alt tip de lapte, iar mama nu va ave incomodităţi cu sânii.

Toate mamele, chiar şi acele de o nutriţie scăzută sunt în stare să producă

suficient lapte şi de o calitate ce poate asigura copilului sugar o dezvoltare fizică
corespunzătoare.Cu toate acestea, rezervele de substanţe nutritive se vor epuiza,
iar acesta se va răsfrânge negativ asupra laptelui, dacă intervalul dintre naşteri
este scurt şi nu a fost timp destul pentru refacerea rezervelor. Mai mult decât atât,
există date, care indică, că rezervele insuficiente de grăsimi la mamă va scădea
conţinutul lor în lapte. Reeşind din cele expuse, pentru a asigura un conţinut optim
12
şi o calitate adecvată a laptelui matern, fără a supune riscului sănătatea mamei,
este important de a ţine cont de unele recomandări de alimentaţie, care sunt în
egală măsură necesare şi în perioada de sarcină şi in cea de lactaţie:
1. Conţinutul de calorii în 24 ore se va majora cu 700 – 1 000 şi va constitui0 3
500 ккаl ;
2. Conţinutul de proteine se va majora cu 30 – 40g şi va constitui nu mai puţin de
110 – 120 g/ 24 ore ( din care 60 – 70 % vor fi cele de origine animală ) ;
3. Se va magora şi cantitatea de lipide consumate în 24 ore ( 100 – 120 în 24 ore
), din care 30 – 35 % vor fi vegetale,iar glucidele vor constitui 450 – 500g/24 ore) ;
4. Se vor consuma zilnic cantităţi suficiente de legume şi fructe ;
5. Lichidele suplimentare în 24 ore vor constitui 1-2 litri, însă nu este necesar de
a consuma contrar dorinţei, deoarece lichidele suplimentare nu măresc
lactaţia ;
6. Regimul de alimentare al mamei trebue să fie concordat cu regimul de
alimentaţie a copilului. Mama trebue să mănânce de 5-6 ori în 24 ore înainte
de alimentarea copilului ;
7. Se vor ocoli produsele alimentare, care pot atribui laptelui gust sau miros
neplăcut (ceapă, usturoi, oţet, ardei iuţi etc.)) ;
Este indispensabil şi un regim sănătos al zilei, din care nu vor lipsi plimbările la
aer liber, somnul suficient (nu mai puţin de 8 ore în cele 24). Efortul fizic va fi
dozat.Se va respecta igiena mâinilor, glandelor mamare, corpului ( este suficient
un duş dimineaţa şi seara, iar mâinile necesită o spălare cât mai frecventă).
Pe ântreagă perioada de sarcină şi de lactaţie nu este recomandat aconsumul de
alcool, fumatul, care pot avea efect negativ asupra lactaţiei.
29. Alimentatia artificiala. Principii de baza in intocmirea ratiei alimentare a sugarului
alimentat artificial.
Necesităţi în energie pentru copii în vârstă de până la 1 an (kkal/kg) ( OMS)
Vârsta, luni cesitatea, kkal/kg Vârsta, luni cesitatea, kkal/kg

0,5 124 6 -7 95
1 -2 116 7 -8 94,5
2 -3 109 8 -9 95
3 -4 103 9 -10 99
4 -5 99 10 -11 100
5 -6 96,5 11 - 12 104,5

În mediu necesităţile în energie pentru copii primului an de viaţă pot fi reprezentate

astfel:
► până la 4 luni :120 - 125 KKal/kg;
► 4 -9 luni: 115 - 125 KKal/kg;
► 9 -12 luni: 105 - 120 KKal/kg.
Necesităţi în energie pentru copii mai mari de 1 an (kkal/24 ore ( OMS )
Vârsta, ani Necesitatea, kkal
băieţi fete
1 -3 1230 1165
4 -6 1715 1545

37
Consumul scăzut de calorii.
Dacă consumul de calorii e mai jos de necesităţile organismului în energie, scade activitatea fizică şi/sau ritmul
dezvoltării fizice. Dacă deficienţa va persista, se va dezvolta malnutriţia protein-calorică. Consumul insuficient de
calorii poate deasemeni induce metabolizarea proteinelor (transformarea lor în energie) şi, bineînţeles, la deficienţă
proteică.
Consumul înalt de calorii.
Consumul exagerat de calorii poate spori depunerea grăsimilor şi duce la masă corporală excesivă.
Densitatea energetică.
La copiii sugari şi de vârstă fragedă densitatea energetică a produselor consumate are o deosebită importanţă, deoarece
necesităţile în calorii la această vârstă depăşesc de 2 - 3 ori necesităţile adulţilor.
Factorii care influenţează densitatea energetică a produselor alimentare.
Grăsimi Zahăr Lapte Frecvenţa
(+) (+) matern alimentării
► l (+ (j>
Densitatea energetică a alimentelor complementar
(-) t Viscozitatea
Apa I alimentelor
complementare
După cum e indicat în chenar, se măreşte densitatea energetică prin conţinutul de grăsimi, zahăr, lapte matern,
alimentare frecventă şi se scade prin volumul mărit de apă sau viscozitate sporită (mult amidon) a alimentelor.
La asimilarea energetică influenţează şi voluumul funcţional (fiziologic) al stomacului, care reprezintă acel volum de
alimente, care poate fi în mod normal îngerat de copil. Volumul funcţional depinde nu numai de volumul anatomic al
stomacului, dar şi de viteza de evacuare din stomac al conţinutului de alimente. Dacă densitatea energetică a alimentelor
e joasă pentru satisfacerea nevoilor energetice, copilul necesită un volum alimentar mai mare, care poate depăşi volumul
funcţional al stomacului.
Volumul funcţional al stomacului este estimat la aproximativ 30 ml/kg de masă corporală pentru copii sugari.
Diverse alimente au o densitate energetică diferită: o densitate energetică mare o are carnea şi peştele gras.
Însă, de regulă, hrana folosită ca complement se bazează pe un produs principal bogat în carbohidraţi (glucide), şi care
are un volum mare şi viscozitate şi, respectiv, o densitate energetică joasă. Ca exemplu poate servi terciuri de crupe, care
au o densitate foarte joasă (0,5 kkal/kg), dacă sunt preparate fără lapte şi grăsime. Adăugarea apei în scopul micşorării
viscozităţii şi îmbunătăţirii digerării lor încă mai mult le scade densitatea energetică.
Necesităţi proteine:
Consumul de energie
-t
38
► 1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi
► 4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi
► 1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi
► Sugarul necesită 43% din proteine sub formă de aminoacizi esenţiali, copiii mai mari - 36%
Necesităţi lipide
► Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi
► 1-3 ani: 4,5g/kg/zi
► 4 ani si mai mult - 2g/kg/zi.
► Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-50% din necesităţi energetice ale sugarului si copilului mic să fie
satisfăcute pe contul lipidelor, iar după 2 ani nivelul optim să fie 30% din care mai mult de 10% pe contul lipidelor
nesaturate sau polinesaturate.
Necesităţi glucide
► Pentru sugar: 12g/kg/zi
► Celelate vârste: 10g/kg/zi
► După vârsta de 2 ani 60% din necesităţile energetice trebuie satisfăcute pe contul glucidelor, din care 10% să fie
carbohidrate simple. Cetoza rezultă în cazul când densitatea energetică a glucidelor este sub 10%
Componeţa alimentelor complementare
Anterior au fost expuse componentele nutritive principale ale hranei de orice fel ( proteine, glucide, grăsimi, energie),
precum şi influenţa pe care o exercită asupra frecvenţei alimentării cantitatea de lapte matern consumat sau densitatea
energetică a alimentelor complementare. Pentru a forma o raţie alimentară adecvată necesităţilor şi psibilităţilor
digestive ale copilului sugar este nevoie de ţinut cont:
► de densitatea energetică a hranei complementare şi frecvenţa alimentării depinde faptul, în ce măsură copilul
îşi va acoperi nevoile sale de energie şi substanţe nutritive;
► de bodiponibilitatea produsului sau a substanţei, care determină ce cantitate de substanţă va fi asimilată de
facto.
Hrana complementară e necesar să întrunească următoarele caracteruistici:
► să fie bogată în energie, proteine, micronutrienţi şi
► să aibă o consistenţă, care îi va permite copilului să o consume mai uşor. Densitatea energetică a hranei
complementare poate fi îmbogăţită prin adăugare de ulei vegetal, unt sau margarină, dar acestea, la rândul lor, vor
micşora densitatea proteinelor şi micronutrienţilor. Din acestă cauză este recomandabil în acest scop de a adăuga în
complement( mai cu seamă cel bogat în amidon) a laptelui( lapte matern, amestec lactat adaptat sau puţin lapte de vaci
sau amestec acidofil), care îmbunătăţesc calitatea proteinelor şi densitatea ingredientelor nutritive esenţiale.
Biodisponibilitatea şi densitatea substanţelor nutritive la unitatea de energie este diferită în funcţie de produs. Astfel,
produsele de origine animală la o unitate de energie conţin aşa substanţe ca vitamina A,D ,E , B 2, B 12, Ca, Zn în
cantitate mai mare .
38
Conţinutul de fier în unele produse ( ficat, carne, peşte) este înalt, iar în altele (laptele şi produsele lactate) - jos.
Totodată vitaminele B 1, B 6, C, acidul folic se conţin în cantităţi mai mari în produsele vegetale, iar unele din ele, ca
boboasele şi porumbul, sunt bogate şi în fier. În general biodisponibilitatea mineralelor din produsele vegetale este mai
joasă ca în cele de origine animală.
Raţia alimentară cu biodisponibilitate mare conţine produse variate , conţinând cantităţi importante de boboase , produse
bogate în vitamina C şi puţină carne sau peşte. Raţia alimentară cu biodisponibilitate scăzută a substanţelor nutritive este
compusă de obicei din cereale, boboase, legume-rădăcini (morcov, sfeclă etc.), cu cantităţi foarte mici de carne, peşte
sau produse bogate în vitamina C.
Cronologia orientativă şi cantitatea alimentelor complementare
Produsele( în gr.) / vârsta în luni 6 7 8 9 10-12

Suc de fructe 50 50 50 50 50

Pireu de fructe 50 50 50 50 50
Brânză()caşcaval 40 40 40 40 50
Gălbenuş 1/2 1/2 1/2 1
A
Pirei de legume 60-80 130 150 160 160
Unt 2 3 4 5 5
Ulei vegetal 1-1,5 2 2,5 2,5 3
Terci de crupe 10-60 150 160 180 180

Carne tocată 5-20 20 20 30

Ficat 5-20 20 20 30
Pâine 3-5 5 10
Pesmeţi 3-5 5 10
Biscuiţi 3-5 5 10

30. Clasificarea amestecurilor lactate folosite in alimentatia mixta si artificiala.

Clasificarea formulelor de lapte
Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după care sânt repartizate:
► După gradul de adaptare:
1. Ne adaptate ("Clasice”)
2. Parţial adaptate
3. Adaptate ("umanizate”, maternizate”)
39
► Preparate speciale (terapeutice, dietetice)
► După vârsta, la care sânt indicate:
4. De start (complete)
• pentru prematuri
• pentru nou-născuţi la termen
5. De continuare (de diversificare)
a) După particularitatea tehnologică de pregătire:
1. Dulci
2. Acidulate (fermentate)
După sursa proteinelor:
1. Din lapte de vacă
2. Din soia ("lapte vegetal”)
3. Din carne (rareori folosită în acest scop)
După particularitatea compoziţională:
1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză
2. Semicremate sau degrăsate
3. Cu conţinut sporit de lipide
4. Cu conţinut sporit de proteine
5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.
6. Fără gluten
7. Fără fenilalanină
Avantajele formulelor de lapte adaptate
1) Sunt preparate superioare celor clasice; înlocuesc cu succes laptele uman în primele luni de viaţă .
2) Concentraţiile de lipide, glucide, proteine şi minerale din formulele adaptate sânt apropiate de cele din laptele
uman
3) Glucidele sunt reprezentate exclusiv prin lactoză
4) Formulele adaptate aduc pentru rinichii copilului o sarcină osmotică şi H+ apropiată de laptele uman
5) Prin folosirea lor se evită înfometarea prin restricţie de lipide, însetarea prin exces de glucide, suprasolicitarea
metabolică hepatorenală
6) Nivelul scăzut de cazeină din formulele adaptate duce la corectarea raportului proteine din zer/cazeină ,
apropiindu-l de laptele uman .
7) Formulele adaptate au conţinutul de aminoacizi esenţiali apropiat de cel din laptele uman (prin adaos de zer
demineralizat)
8) Raportul acizi graşi saturaţi/acizi graşi nesaturaţi din formulele adaptate este apropiat de cel din laptele uman
(45/55), realizat prin adaos de grăsimi vegetale.
9) Formulele adaptate sânt suplimentate cu vitamine şi fier, conform raţiilor dietetice recomandate.
De menţionat, însă, că oricât de sofisticate nu ar fi noile tehnologiii de adaptare, nici odată aceste formule nu vor putea fi
ideale şi nu vor putea înlocui cu adevărat laptele matern din simpla cauză, că ingredientele, din care se prepară, aparţin
altor specii, diferite de cea umană, iar posibilităţile maxime de adaptare ţin, practic, în exclusivitate de factorii
alimentari. Factorii imunitari şi ceilalţi, specifici speciei umane, sunt imposibil de fabricat artificial.

30.Clasificarea amestecurilor lactate folosite in alimentatia mixta si artificiala

Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după
care sânt repartizate:
A. După gradul de adaptare:
1. Ne adaptate (“Clasice”)
2. Parţial adaptate
3. Adaptate (“umanizate”, maternizate”)
4. Preparate speciale (terapeutice, dietetice)
B. După vârsta, la care sânt indicate:
1. De start (complete)
a) pentru prematuri
b) pentru nou-născuţi la termen
2. De continuare (de diversificare)
C. După particularitatea tehnologică de pregătire:
1. Dulci
2. Acidulate (fermentate)
D. După sursa proteinelor:
1. Din lapte de vacă
2. Din soia (“lapte vegetal”)
3. Din carne (rareori folosită în acest scop)
E. După particularitatea compoziţională:
1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză
2. Semicremate sau degrăsate
3. Cu conţinut sporit de lipide
4. Cu conţinut sporit de proteine
5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.
6. Fără gluten
7. Fără fenilalanină
 31Alimentatia copilului mai mare de un an. Notiune despre dieta prudenta.
În perioada 1-3 ani se impun modificări în alimentaţia copilului care trebuie să fie cât mai variată, estetic prezentată,
iar meniul să fie alcătuit în funcţie de gradul de dezvoltare şi preferinţele copilului.
Se interzice administrarea alimentelor cu biberonul.
Se recomandă ca cel puţin o masă pe zi să fie servită împreună cu întreaga familie, aceasta fiind o modalitate de
cunoaştere şi interacţiune reciprocă.
Nevoia de lichide la această vârstă este de 125 ml/kg/zi.
Nevoia de:
- proteine – 2,5-3 g/kg/zi;
- lipide – 4-5 g/kg/zi;
- glucide – 10-12 g/kg/zi.
Necesarul de calorii la această vârstă este de 80-100 Kcal/kg/zi.
Laptele de vacă nu va depăşi 500 ml/zi.
Se va evita supraalimentaţia cu glucide care predispune la carii dentare.
Copilul va primi 3 mese principale şi două gustări:
Masa de dimineaţă va cuprinde 250 ml lapte de vacă cu pâine cu unt, gem / miere de albine, brânză telemea, ou, şuncă
slabă.
Masa de prânz – cea mai importantă, va fi compusă din trei feluri:
- felul I – supă sau ciorbă de zarzavat sau carne, cu legume pasate;
- felul II carne tocată de pasăre, vită (în medie 50 g), sub formă de perişoare, pârjoale, ruladă, cu sos sau garnitură de
legume. Carnea de porc slabă se recomandă după vârsta de 2 ani. Se contraindică carnea de berbec sau miel care se
digeră mult mai greu.
- felul III – desertul va fi constituit din compot, prăjitură de casă.
La sfârşitul mesei se vor oferi 100-150 ml apă.
Masa de seară va fi compusă dintr-un prim fel (budincă, salate de legume, omletă, papanaşi) şi un al doilea fel care va
conţine 250 ml lapte sau iaurt cu pâine sau biscuiţi.
Cele două gustări – de la ora 10 şi 17 vor fi alcătuite în general dinfructe şi compoturi.
Administrarea forţată de alimente este cauza anorexiei psihogene, desîntâlnită în familiile cu copii hiperprotejaţi.
Alimentele interzise la această vârstă sunt:
- alimente care pot provoca aspiraţie: nuci, alune, fructe cu sâmburi, seminţe, floricele de porumb, cartofi prăjiţi,
ţelină crudă, peşte cu oase,bomboane;
- dulciuri: prăjituri cu cremă, cereale cu zahăr, băuturi răcoritoare cu arome artificiale de fructe;
- alimente greu de digerat: cârnaţi, carnea de oaie, vânat sau conservată mâncăruri prăjite/grase, condimente;
- mazărea, fasolea boabe, varza se pot introduce în alimentaţie după vârsta de 2 ani;
- alcoolul, cafeaua, ceai negru, cola.

34.Diagnosticul si principiile de tratament al bronsitei acute la copii:

Se bazeaza pe datele anamnestice,tabloul clinic specific,modificari paraclinice. Explorarile virusologice precizeaza
etiologia bronsitei acute.

Diagnosticul diferenciat se face cu:

a.pneumonia
b.mucoviscidoza
c.corpi straini

Tratamentul:
1.Repaus la pat in perioada febrei 2-3 zile,dupa normalizarea temperaturii corporale.
2.Dieta cu produse lactate si vegetale, si excluderea ingridientelor extractive si alergice.
3.Interferon leucocitar.In primele 2 zile 0.25 ml in ductul nazal la fiecare 1.5-2 ore. In caz de infectii adenovirotice se
administreaza dezoxiribonucleaza in fiecare narina 3-4 picaturi.
4.In caz de hipertermie- antipiritice conform virstei.
5.Mucolitice in caz de tusa uscata, la ameliorarea tusei se indica expectorante.
6.Terapia de sustragere – sinapisme pe cutia toracica, frectie cu unguent de calendula, etc.
7. Vitaminoterapia – (C, B1,B2) per os in doze majore de 2-3 ori
8.Antihistaminice la pacienti alergici.
9.Terapia cu antibiotic nu este indicate.

35. Pneumonia acuta necomplicata la copii.Etiologia , tabloul clinic

Agenţii etiologici ai Pneumoniei la copii conform vîrstei

1 lună – 6 luni
S.aureus
E.coli şi altă flora intestinală gram negativă
RS-virus, virus paragripal, adenovirus
Chlamydia trachomatis, M.pneumoniae
St.pneumoniae şi H.influenzae (rar, aproximativ 10%)
6 luni – 7 ani
St.pneumoniae
H.influenzae
M.pneumoniae, C.pneumoniae (<10%)
7 – 15 ani
St.pneumoniae
M.pneumoniae, C.pneumoniae

Tabloul clinic
Tusea, persistent, atit ziua cit si noaptea,poate depasi 7-10 zile
Dispneea de tip expirator,
Starea toxica (refuzul hranei, paliditate facies toxic cu okii incercanati, cefalee, astenie, diaree, varsaturi episodice, febra)
Sindromul febril(38-39, p/e depasi 2-3 zile
Durerea toracica( dur. Intense sub forma de junghi)
Tahipneea(la sugar mic: 60 resp/min;la sugar 2luni-12l:50 resp./min; la copil 1-5ani:40 resp/min)
Tirajul cutiei toracice
Cianoza
Manifestari CVasculare sunt determinate de reducerea schimbului de gaze in plamini: tahicardie, TA scazuta, edeme, cianoza
Auscultativ: respiratie aspra cu expir prelungit

36. Diagnosticul si principiile de tratament a pneumoniei acute.

Diagnosticul
Anamneza
Istoricul bolii
Examenul obiectiv
Investigaţii obligatorii
Examenul explorative:
hemograma (în infecţiile bacteriene leucocitoză >10x109/l, cu neutrofiloză, devierea formulei leucocitare în stînga, majorarea VSH >20mm/oră.
În infecţiile atipice leucocitele în limitele normei, se atestă VSH accelerat)
sumarul urinei; bacteriologia sputei; radiografia cutiei toracice; pulsoximetria se efectuează la orice copil cu tahipnee sau semne de
hipoxie; investigaţii recomandabile; spirograma
examenul serologic specific Mycoplasma pneumoniae, Mycoplasma hominis, Chlamydia pneumoniae
Diagnosticul diferenţial Pneumonia nozocomială; Bronşita acută obstructivă; Bronşita acută; Tuberculoza pulmonară

Principii de trat.
Majoritatea sugarilor şi copiilor mici cu pneumonie necesită internare în spital pentru perioada de instalare a efectului curativ cu transferarea
ulterioară l aun regim al staţionarului de domiciliu, unde copilul este protejat de suprainfecţie şi infecţii nozocomiale.
Poziţionarea copilului: în pat cu trunchiul mai ridicat şi schimbarea poziţiei fiecare 1-2 ore, aşezîndu-l în decubit lateral drept şi stîng, pentru a evita
staza pulmonară.
Regim hidric: optimizat la gradul de deshidratare produs de febră, tahipnee, transpiraţie – prioritate la lichide orale.
Tratament simptomatic: restabilirea permiabilităţii căilor aeriene, fluidificarea secreţiilor, jugularea sindromului febril.
Terapia antibacteriană. Tratamentul etiotrop este decisiv pentru evoluţia clinică a pneumoniei bacteriene la copil şi programarea tacticii de
administrare a antibioticelor necesită o ajustare ideală la:
- calităţile factorului etiologic
- particularităţile clinice ale bolii
- vîrsta copilului
- asocierea complicaţiilor morbide
- caracteristicele preparatului antibacterian (farmacocinetica, farmacodinamica), afectele adverse ale preparatului farmacologic
- tratamentul precedent (pînă 3 luni) cu preparate antibacteriene (poate fi cauza antibiorezistenţei a agentului patogen) - calea orală de administrare
a remediilor antibacteriene este eficientă şi singura la majoritatea copiilor cu pneumonii comunitare cu evoluţie uşoară/medie
- dacă copilul necesită administrarea i/m a medicaţiei antibacteriene, atunci el necesită şi spitalizare
37. Profilaxia afectiunilor respiratorii la copii

Metode de profilaxie a infecţiilor respiratorii:

nespecifice
regimul raţional al zilei: plimbări zilnice la aer curat, somnul de zi, gimnastică, evitarea oboselii: reducerea vizionării televizorului, jocurilor la
computer
prevenirea stărilor de stres la copil: pedeapsa fizică sau excesul în pedepse poate fi cauza micşorării rezitenţei organismului copilului faţă de
infecţii
evitarea locurilor aglomerate şi a contactelor cu persoanele bolnave de infecţii respiratorii
regimul de „mască” pentru familie cu pacient bolnav de infecţii respiratorii şi utilizarea locală Ung.Oxolini 0,25% nazal
reducerea riscului de îmbolnăvire a copilului prin aerisirea încăperilor, folosirea lampelor bactericide
alimentaţia raţională şi bogată în vitamine (fructe şi legume proaspete care conţin vitamina C şi A: măr, agriş, cătina albă, coacază neagră şi
roşie, zmeură, capşună, portocală (în cazul lipsei alergiei la copil), merişor, morcov, pătrunjel, dovleac, varză, şi altele, polivitamine: vitamina A,
C, E, grupa B)
tratamentul maladiilor de fon: anemia, rahitismul, dermatita alergică
profilaxia helmintiazelor
fortificarea organismului prin măsuri de călire: călirea cu aer, băi de soare, procedure acvatice (cu apă)
profilaxia specifică
vaccinarea antigripală
vaccinarea antibacteriană: vaccine antipneumococic, vaccin H.influenzae
Vaccin antigripal este recomandat pentru:
copii frecvent bolnavi de infecţii virale acute
copii cu boli cronice somatice
copii şcolari
copii instituţionalizaţi
Vaccin antipneumococic este aplicat în următoarele grupe:
copii cu asplenie congenitală sau la copii care au suportat splenectomia
copii cu neutropenie, limfogranulematoză
copii cu deficit de complement
maladii cronice bronhopulmonare (boala bronşiectatică, bronşita cronică)
insuficienţa renală cronică
diabet zaharat
malformaţiile congenitale de cord, dobîndite

44.PARTICULARITĂŢILE ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE SISTEMULUI HEMATOPOIETIC

Sistemul hematopoictic constă din partea centrală (organele hematopoietice) şi partea periferică (sîngele).
Sângele împreună cu limfaeste partea lichidă a organismului, care contactează cu toate organele ţi ţesuturile
din organism, asigurându-le cu oxigen si alte substanţe nutritive şi eliberându-le de deşeuri metabolice.
Volumul total de sânge în diferite perioade ale vîrstei:
— Nou-născuţi — costituie 14% din greutatea corpului (140 ml/kg);
— /—3 ani — constituie 8% din greutate (80ml/kg);
— 5-12 ani — constituie 7—9% din greutate (70ml/kg);
La adulţi sîngele constituie 7% din greutatea corpului, ceea ce este echivalent cu 5 litri.
SÎNGELE constă din partea lichidă (plasma) şi clementele figurate: eritrocitele, leuco-cilele, trombocitelc,
reticulocitele etc. Fiecare din aceste elemente celulare posedă funcţii speciale, schimbînduşi structura în acest
sens. în componenţa plasmei intră: apă, proteine, lipide, glucide, micro- si imcroelemente, fermenţi, hormoni,
vitamine, etc.
Funcţiile principale ale sîngelui:
— Asigură organismul cu oxigen ţi alte produse nutritive;
— Asigură menţinerea homeostazei;
— Asigură imunitatea pasivă şi activă a organismului prin tagocitoză şi alte reacţii imune;
— Asigură organele şi ţesuturile cu hormoni, termenii, vitamine etc;
— Eliberează organismul de diferite deşeuri metabolice.
Hematopoieza intrauterină
Hemalopoicza prezintă un proces de formare şi maturaţie a celulelor sangvine in organele hematopoietice.
Eritropoicza este procesul de formare a globulelor roşii.
Hematopoieza la embrionul uman începe foarte timpuriu din a 3-a săptămână de dezvoltare. Primele celule
sangvine sunt megaloblastele, ce conţin Hb embrionară, sintetizate de insuliţele sangvine ale sacului vitelin.
De la a 5—6-a săptămână de dezvoltare hematopoieza se produce în ficat şi continuă până la a 5—7-a lună de
dezvoltare intrauterină. Din a 8-a săptămână de dezvoltare hematopoieza începe in splină, timus, foliculii
solitari, măduva roşie a oaselor, ganglionii limfatici. Hematopoieza viscerală începe să regreseze în lunile a
6—7. Din a 10-a săptămînă de viaţă intrauterină hematopoieza începe în măduva osoasă şi rămîne sediul de
bază al producerii elementelor figurate din luna a 6-a a dezvoltării intrauterine, din moment ce ficatul îşi
pierde această funcţie. în prima perioadă a dezvoltării intrauterine în sângele periferic predomină elementele
tinere ale sângelui: eritroblaste, rnieloblaste, promielocite, normoblaste etc. In a 2-a jumătate a dezvoltării
intrauterine predomină elementele sangvine mature.
Hematopoieza postnatală (extrauterină)
Organele hematpoietice postnatale sunt:
— Măduva osoasă;
— Timusul;
— Splina;
— Ganglionă limfatici;
— Aglomerările limfoide intestinale.
Măduva osojsă este principalul rezervor de formare a elementelor figurate sangvine: hematii, trombodte şi
70% de leucocite, restul 30% se formează în ţesutul limfoid şi sistemul reticulo-endotelial. La nou-născuţi
hematopoieza are loc în măduva roşie a tuturor oaselor. După vârsta de 6 luni măduva roşie începe să se
transforme în măduvă galbena si după 12 ani hematopoieza are loc doar in oasele plate, unde s-a păstrat
măduva roşie: coaste, stern, vertebre, pelvisul, epifizele proximale ale oaselor tubulare). Limfopoieza are loc
în sistemul limfatic: — ganglionii limtatici, splină, foliculii solitari, nodulii Peyer. Mono-citele se produc în
aparatul reticuloendotelial (endoteliul vaselor sangvine, vasele limfatice, splină, suprarenale etc.). Dacă la
copil apar focare de eritropoieză în ficat, splină, rinichi, se suspectează o patologie foarte severă a sîngelui.
Compoziţia sîngelui periferic
Compoziţia sîngelui în diterite perioade ale copilăriei diferă atit cantitativ cît şi calitativ. La nou-născuţi este
mărită cantitatea de hemoglobina şi eritrocite, fiind generate de hipoxia fiziologică intrauterină (Hb atinge
180—240g/l, Eritrocitele — 6 x 10'-). Ca urmare în organism apare starea de hiperoxie, care influenţează la
micşorarea eritropoetinelor şi respectiv a eritropoiezei. Peste 5—7 zile hemoglobina scade şi atinge 125—
135g/l iar eritrocitele 4—5 xiO''/l. Ca rezultat al hipoxiei intrauterine in sîngele periferic sunt eliberate
forme tinere de eritrocite:
— Anizocitt — eritrocite de diterite forme;
— Policromatofile — coloraţia de diferită intensitate a eritrocitelor;
— Macrocite, microcite — eritrocite cu diametru mare sau mic;
— Normobluste, eritroblaste — eritrocite cu nucleu;
— Reticidodte — eritrocite nediferenţiate.
Deoarece durata vieţii unui eritrocit la nou-născut este de 10—12 zile (la adult— 120 zile), îndată după naştere
are loc distrugerea intensă a lor cu eliberarea de bilirubină, care poate genera la unii copii icterul fiziologic. La
vîrsta copilului de o lună elementele tinere de eritrocite dispar în afară de reticulocite, care se păstrează în
limitele de 5—6 %. Eritrocilele (ransportă oxigenul de la nivelul alveolelor pulmonare la toate celulele
organismului, asigurind metabolismul acestora, concomitent evacuează bioxidul de carbon — o funcţie
esenţiali pentru menţinerea vieţii. Eritrocitul se maturizează în măduva osoasă pînă la reticulocit, care,
nimerind în patul vascular în decurs de l—2 zile, devine eritrocit matur. In componenţa eritrocitelor intră
proteine, glucide, vitamine, diferite metale şi aproximativ 100 de fermenţi. Cantitatea de trombodte la nou-
născut constituie 150—400 x IOVI, ulterior se stabilesc la limitele 160—360 x lO'/l. Ele participă
împreună cu factorii coagulării la prevenirea hemoragiilor. Numărul lor sporeşte în metastazele maligne, în
amiloidoze sau în hemoragii. Sunt unele particularităţi şi în formula leucocitară. Leucodtele sunt elementele de
bază implicate în mecanismele de apărare ale organismului împotriva agresiunilor biologice (microbi, viruşi,
fungi). La nou-născut leucocitele constituie 18—25,0 x 109/1, apoi se micşorează pînă la 6—12 x 109/1.
îndată după naştere diferă şi calitatea leucocitelor, ce explică formarea imunităţii copilului.
La nou-născut în formula leucocitară predomină neutrofilele (60—70%), limfocitele fiind 30—40%.
Neutrofilele sunt celule care asigură fagocitoza (de ex. Curăţă plăgile de puroi). Limfocitele au funcţia de a
fixa toxinele şi a forma anticorpi. Cu cît copilul este mai frecvent bolnav cu atît mai multe limfocite sunt în
singele periferic, numărul lor se măreşte şi în snpraalimentaţia cu proteine, mezeluri. De asemenea
in caz de anomalii de constituţie numărul de limfocite predomină cantitatea de neutrofile. Incepînd cu ziua a 2
de viaţă neutrofilele se micşorează iar limfocitele cresc şi la a 5 zi numărul lor se egalează (prima încrucişare).
După vîrsta de un an neutrofilele cresc, respectiv se micşorează numărul limfocitelor şi la virsta de 5 ani iarăşi
are loc egalarea lor (a 2-a încrucişare).
Eozinofilelc se consideră celule dereticătoare — creşterea histaminei în organism stimulează acţiunea
acestora.
Sistemul limfatic este compus din ganglionii limfatici, toliculii Hmfoizi. Ganglionii liinfatici (in număr de
500—700) la nou-născut sunt de dimensiuni diferite (au diametrul de 3—6 mm), sunt de formă rotundă sau
ovală, însă au funcţia imperfectă. Dezvoltarea lor continuă pină la vîrsta de 10—12 ani, apoi regresea/ă.
Ganglionii limfatici sunt organe unde se produc liinjocite şi celule plasmaticc, care secretă imunoglobuline.
Ei au funcţia-
— de neutralizare a toxinelor
— sunt organe hematopoietice
— produc anticorpi.
La nou-născuţi ganglionii limfatici nu se palpează, în normă la un copil mai mare se palpează 4—5 grupe de
ganglioni limfatici (occipitali, cervicali, submandibulari, axilari, inghinali) de mărimea unui bob de mei, moi
la palpare, indolori, mobili, nu aderă între ei şi nici cu ţesuturile adiacente. La copilul sănătos nu se palpează
următoarele grupe de ganglioni limfatici: supra- şi subclaviculari, toracali, cubitali.
Inspectarea copilului. Pentru afecţiunile sistemului hematopoietic sunt importante următoarele:
— Coloarea tegumetelor, mucoaselor;
— Prezenţa erupţiilor posibile (echimoze, peteşii);
— Mărirea ganglionilor limfatici periferici;
— Hcpatosplcnomegalia.
Palpaţia. Prin această metodă de examinare se pot identifica durerile.din partea sistemului osos (leucemii) sau
defecte ale oaselor plate, etc.
Splina în condiţii normale nu se palpează. Pentru a deveni palpabilă dimensiunile ei trebuie să se dubleze.

46.Particularitatile anatomo fiziologice a sistemului imun la copii.

Primordiile sistemului imun sunt apreciate la embrion in a 7 saptamina de dezvoltare intrauterine la care se detectează
limfocitele-T. La embrionul de 12 saptamini de sarcina e deja prezent timusul si incepind de la aceasta virsta
gestationala pot apărea reacţiile de respingere a transplantului (avort spontan). La 13 saptamini in organismul fătului
deja se determina limfocite -B, iar la 20 saptamini fătul are capacitatea de a sintetiza toate Ig. dar cel mai efectiv
sintetizează IgM. La nou-nascuti mecanismele de protecţie împotriva infecţiei include factorii nespecifici ca fagocitoza
si reacţia cu interferoni. Interacţiunea factorului lizozima, properdina si complementul. Imunitatea celulara la nou-
nascuti e imatura , scăzuta dar IgM se sintetizează uşor si spre virsta de 2 ani atinge nivelul adulţilor. La nou-nascuti
este insuficienta producţia de IgG, sinteza cărora se intensifica către sfirsitul 1 an de viata. Concentraţia IgG atinge
nivelul maturilor lavirsta de 5 ani. Nou-nascutii sintetizează insuficienta IgA, sintenteza acestora se activează dupa 2-3
ani si atinge adult la 14 -15 ani. IgE la nou-nascuti sintetizata sufficient, maximum de sinteza a acestor Ig revine la virsta
de 6-7 ani, apoi scade treptat, cel mai mult către virsta pubertara.

47.Perioadele critice de dezvoltare a imunoreactivitatii la copii

La acţiunea antigenelor in acesata perioada duce la o reacţie paradoxala sau neadecvata. Perioadele critice sunt:
I perioada este cea a nou-nasctitului
II perioada este de la 4-6 luni
III perioada este de al 1-2 ani IV perioada de 4-6 ani
V perioada la 12-15 ani
Perioada nou-nascutului- in acesta perioada copilul prezintă o rezistenta scăzuta la floracondiţionat patogena
purulenta(Gram negative). E characteristic predispoziţia la generalizarea procesului inîlamator. stării septice e sporita
sensibilitatea la infecţii virale, contra cărora nu e protejat de anticorpii materni. Perioada de la 4-6 luni - scade
imunitatea pasiva ca rezultat al catabolismuiui anticorpilor malerini, creste activitatea limfocitelor T -helper. se
produce IgM, care nu poate păstra memoria pe iun timp mai îndelungat, se produce o cantitate insuficienta de IgG.
scade IgA. Predispoziţia lainfecţie respiratorie virala acuta, pneumonii, etc.

Perioada 1-2 ani - creste contactul cu mediul ambiant. Se păstrează răspunsul imun primar (IgM). insuficienta de
IgG. IgA. Se determina nefrite, vasculite, infecţii respiratorii virale acute. O RV. reacţii alergice.

Perioada de la 4-6 ani - se produce a doua incrucisare in formula alba a singelui. Conţinutul limfocitelor scade.
Concentractia IgG si IgM corespunde adultului, este mea insuficienta IgA. creste IgF. Sistemul imun local este imatur.
Predispunerea la boli alergice , boli prin compleze imune, manifestări dc strai imunodeficitare tardive. Se determina
multe boli comice de origine poligemca.

Perioada 12-15 ani - puseul pubertar este insotit de scăderea masei organelor limfatice. Stimularea secreţiei
androgenilor duce al inhibarea imunităţii celulare si la stimularea celei umorale. Conţinutul Ig E in singe scade. Creste
influenta factorilor nocivi (fumatul, xenobioticele) asupra sistemului imun. Creste sensibilizarea la micobacterii. Se
constata o noua creştere a frecventei bolilor comice inflamatorii, boli autoimmune si limfoproliferative.

54.Afectiuni cornice digestive la copii: gastroduodenita cronica si boala ulceroasa. Etiologie, manifestari clinice,
principii de diagnostic.
Etiologia
Nerespectarea regimului alimentar.
Stările psihoemoţionale.
Majorarea incidenţei maladiilor alergice şi infecţioase.
Deprinderile vicioase ale adolescenţilor (tabagismul, alcoolul, toxicomania, etc.).
Infecţioşi (bacteriile, viruşii, fungii etc.).
Chimici (corozivele, bila şi sucul pancreatic etc.).
Traumatici.
Dereglări imune.
Manifestari clinice:
Dureri abdominale ce pot fi cu caracter de puseu dureros în timpul/după masă, uneori cu caracter de crampe epigastrice.
la copiii mici se localizează în regiunea periombilicală,la copii mari se localizează in epigastru.
Greţuri postprandiale (în gastritele cronice nu este obligator asocierea lor cu vărsăturile, care sunt specifice gastritelor acute).
Vărsături ce apar mai frecvent după mese, evacuarea conţinutului stomacal ameliorează durerile.
Senzaţie de plenitudine.
Senzaţie de saţietate.
Manifestările extradigestive sunt comune gastritei autoimune sau atrofice şi formelor speciale de gastrită cronică:
gastrita Menetrier – edeme şi ascită;
gastrita alergică – diaree, manifestări alergice (urticarie, bronşită spastică, astm), edem angioneurotic;
gastrita flegmonoasă - stare toxică, cu abdomen acut, febră, frisoane, vărsături ce conţin mase purulente;
gastrita chimică – sialoree şi ulceraţii buco-faringiene.
la copiii mari în epigastru.
Principii de diagnostic:
Analiza generală a sîngelui
Analiza generală a urinei
Examenul materialelor fecale prin coproscopie
Examenul coproparazitologic
Examenul materialelor fecale la sînge occult
Examenul endoscopic
Examenul ecografic al organelor interne
Teste de evaluare a infectării cu H.pylori
55. Principiile de tratament si profilaxia afectiunilor cornice ale tractului digestive la copii
Tratamentul nemedicamentos prevede respectarea regimului igienodietetic.

Regimul igienodietetic:
Mese fracţionate în 4-5 prize/zi, cu efect de pansament, prevenind inclusiv refluxul duodenogastral.
Odată cu introducerea antisecretoriilor, regimurile antiulceroase de cruţare mecanică şi chimică sunt indicate doar în acutizări, şi doar pentru 2-3
zile, după ce raţia alimentară se suplimentează cu pesmeţi din pîine albă, supe din crupe şi legume, terciuri pasate, pireuri, carne fină de pasăre,
peşte (totul fiert); fructe coapte sau fierte, sucuri din fructe, lapte, omlete, budinci etc.
Excluderea produselor şi preparatelor ce stimulează secreţia gastrică.
Asigurarea unui aport alimentar echilibrat, în special cantităţi optime de proteine pentru acoperirea necesităţilor organismului în material plastic şi
ameliorarea proceselor regeneratorii.

Profilaxia afectiunilor cornice ale tractului digestive

Profilaxia primara a bolilor digestive prevede evitarea factorilor ce conditioneaza aparitia sau intretinerea acestora si ea este posibila in cazul
factorilor infectiosi si bolilor generale care afecteaza aparatul digestiv, asociatiilor variabile ale factorilor de mediu, alimentari si comportamentali.
In cadrul profilaxiei prmare se includ:regim de alimentatie normal resind din varsta si profesie, alimentatie bogata in microelemente lipide,
glucide, proteine, fructe legume, calitatea alimentelor, modul de preparare a alimentelor trebuie sa corespunda normelor, produse alimentare
naturale, respecatrea igienei personale, evitarea stresului, respectarea unui mod sanatos de viata psiholigic, si nu in ultimul rind examenul medical
profilactic care se realizeaza la cel putin jumatate de an, pentru a verifica starea generala a organismui, precum si a organelor in parte, pentru a
preveni maladiile in stadiile cit mai precoce.
Profilaxia secundara pune accentul pe depistarea bolilor in stadiile cat mai precoce in scopul prevenirii aparitiei complicatiilor. Prin cunoasterea
precoce a bolilor, bolnavilor si a grupurilor expuse la factori de risc identificati, realizeaza reducerea gravitatii, a recedivelor si consecintelor
acestora. Un rol important in cadrul acestui nivel reprezinta cunoasterea simptomelor bolii, adica clinica acestora, care este majora in cadrul
depistarii. Un alt lucru important este efecuarea screeningurilor la gravide, precum si la persoane care au avut in familie cazuri de boala, in pofida
aparitiei complicatiilor.
Profilaxia tertiara:

Profilaxia tertiara, prin stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin obtinerea unui comportament de protectie si prin tratamente (dieta,
ape minerale) asigura evitarea agravarilor, complicatiilor

56. Particularitalile anatomo-fiziologice ale sistemului reno-urinar la copii.

PARTICULARITĂŢILE ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE SISTEMULUI EXCRETOR
Sistemul organelor excretorii includ rinichii, care excretă urina, precum şi organele ce servesc la acumularea şi
eliminarea urinei — calicele, bazinetele renale, ureterele, vezica urinară ţi uretra.
Rinichii îndeplinesc mai multe funcţii, cea principală — reglarea si păstrarea mediului acido-bazic
constant(homeostazei) al organismului. Cele mai importante funcţii renale în păstrarea homeostazei sunt:
— Păstrarea conţinutului normal de lichide în organism;
— Păstrarea conţinutului normal de electroliţi şi presiunii osmotice;
— Eliminarea substanţelor de deşeu (ureea, creatinina, substanţe minerale şi organice);
— Reglarea conţinutului normal de H+.
!n afară de aceasta rinichii îndeplinesc funcţia de glandă endocrină:
— Ei produc rcnina — cu rol important in reglarea tensiunii arteriale;
— Produce eritropoictina — factor stimulator al eritropoiezei;
— Elaborează chinine (urochinaze), prostaglandine;
— Sintetizează calcitriolii (forma cea mai activă a vitaminei D).
Procesele de excreţie îşi încep funcţia la embrion din a 9-a săptămină de dezvoltare intrauterină, cu toate că
principalul organ excretor la embrion şi făt este placenta.
I.a momentul naşterii, organele excretoare ale copilului sunt deja formate şi funcţionează bine, dar posedă
unele particularităţi:
Rinichii. Masa unui rinichi la nou-născut e de 10—12 g. şi constituie 1/100 parte din greutatea corpului (la
adult — 1/200). La virsta de 5—6 luni masa rinichilor se dublează, la sfîrşitul l an de viaţă — se triplează şi la
vîrsta de 15 ani masa rinichilor se măreşte de 10 ori. Rinichii cresc pînă la vîrsta de 20 ani. La nou-născut
rinichii sînt situaţi cu o vertebră mai jos ca la adulţi. Capsula lipidică a rinichilor este slab dezvoltată, de aceea
ei sunt mobili şi se palpează mai uşor decît la copiii mai mari. Au formă rotundă şi nu de bob ca la adult.
Ţesutul rinichiului este foarte fin, stratul cortical este slab dezvoltat, subţire spre deosebire de cel medular bine
dezvoltat. Unitatea morfo-funcţională a rinichiului este nefronul. Se estimează că fiecare rinichi are circa l
mln. de nefroni. Nefronul este alcătuit din glomeruli (tuburile renale şi sistema de vase sangvine). La nou-
nascuţi glomerulii sunt dispuşi foarte compact unul faţa de altul (50 la Icm') decît la adult (7—8 la Icm3), de
aceea suprafaţa de filtrare este mică, ceea ce explică filtrarea dificilă în rinichi. De aceea la copiii alimentaţi
artificial în deosebi cu lapte de vaci, bogat în cazeină, filtrarea renală devine dificilă cu reţinerea sărurilor de
natriu, apei şi formarea edemelor. Amestecurile fermentate utilizate în alimentaţia sugarului generează
dezvoltarea acidozei în organism.
Consecinţele filtraţiei dificile în rinichi
— Reţinerea natriului şi a apei in organism;
— Acumularea apei in spaţiile intercelulare şi apariţia edemelor;
— Dezvoltarea acidozei;
— Eliminarea lentă a produselor toxice, a medicamentelor.
Luînd în considerare aceste particularităţi, părinţilor se recomandă:
— Să nu ofere apă de băut sugarilor sub 6 luni;
— Să alimenteze copiii cu amestecuri lactate adapdate la laptele matern;
56
— Să utilizeze in alimentaţia sugarului produsele fermentate pe un termen scurt sau in combinaţie cu cele
dulci.
Abia după vîrsta de un an filtrarea urinei se apropie de cea a adultului. Glomerulii renali cresc mai intens pînă
la vîrsta de 3 ani, apoi la 5—6 ani, la 9—10 ani, la 16—19 ani. La adult prin rinichi în decurs de 24 ore se
filtrează 1000 litri de singe şi se formează 180 litri de urină, insă 98% se reabsoarbe înapoi. In nefron are loc
reabsorbţia totală (100%) a glucozei, aminoacizilor, sărurilor de calciu, clor, natriu.
Căile renale la nou-născut nu sînt dezvoltate definitiv.
Calicele renale la nou-nâscut sînt considerabil mai scurte, lumenul lor e de 2 ori mai îngust decît la adult.
Bazinetele renale sînt dezvoltate relativ bine, însă ţesuturile muscular şi elastic sunt dezvoltate slab, ceea ce
explică hipotonia lor.
Aceasta contribuie la stagnarea urinei şi facilitarea dezvoltării procesului inflamator (pielonefritelor).
Ureterele sint relativ largi (0,3—0,4cm), au multe curburi, ţesuturile muscular şi elastic sunt slab dezvoltate.
Aceste particularităţi favorizează staza urinei şi dezvoltarea procesului inflamator. Lungimea ureterelor la
nou-născuţi este de 6—7 cm, la l an — 10 cm, la 10 ani — 15 cm, la adulţi — 20—30 cm.
Vezica urinară la sugar e situată mai sus decît la adulţi, parţial in cavitatea abdominală. Peretele anterior al
vezicii urinare aderă la peretele abdominal, de aceea cind este plină, ea este situată aproape total în cavitatea
abdominală şi uşor se palpează la nivelul ombilicului ori mai sus. Cu vîrsta vezica urinară se coboară în
cavitatea bazinului.
Volumul vezicii urinare în corespundere cu vîrsta copilului:
— Nou-născut — 50 ml
— La 3 luni — 100 ml
— La l an —200 ml
— La 9—10 ani — 600—900 ml
Uretra la băieţi are o curbă mai pronunţată ca la adulţi.
Limitele uretrei în corespundere cu vîrsta şi sexul copilului: Băieţi Fete
La nou-născut —5—6 cm La nou-născut —O,S—1,0 cm
La pubertate — 10—12 cm La l an — 2,2 cm
La adult — 16—18 cm La 16 ani — 3,3 cm
Diametrul uretrei la fete e mai mare decît la băieţi Aceasta are importanţă practică în cateterizare şi
cistoscopie. Uretra scurtă şi largă la
fetiţe, apropierea ei de orificiul anal favorizează pătrunderea mai uşoară a infecţiei din intestin în căile urinare.
De aceea tehnica toaletei
intime la fete este diferită decît la băieţi.
Mucoasa căilor urinare la copii e uşor lezabilă, epiteliul lor uşor se descuamează.
în primele zile de viaţă copilul elimină foarte puţină urină: cîte 10-20 ml de 4-6 ori în 24 ore.
Cu vîrsta cantitatea de urină eliminată creşte:
— Nou-născut —40—120ml
— Sugar — 300—SOOml
— l an — 600 ml •,
— 5 an] — 1000 ml ;
— 10 ani— 1500 ml
— 15 ani—2000 ml
Urina la copiii primelor zile de viaţă e mai concentrată, are o culoare mai intensă, conţine multe proteine
(albuminiirie fiziologică), cauzată de permiabilitatea înaltă a capilarelor renale, in urina nou-născuţilor se
depistează cantităţi considerabile de azot, eliminate sub forma de uree şi acid uric. De aceea la 75% din nou-
născuţi se observă starea fiziologică injarclitl uric, care se caracterizează prin apariţia pe scutecele nou-
născulului în locul micţiilor a unor halouri brune-roşietice.

57. Infectia cailor urinare la copii: etiologie, tablou clinic, principii de diagnostic.
Etiologie: ITU in copilarie sunt in mod obisnuit cauzate de catre bacteriile de pe pielea din apropierea uretrei
care patrund in uretra si ajung astfel la nivelul tractul urinar. Bacteriile care traiesc in intestinul gros (in fecale)
reprezinta cea mai comuna cauza a infectei. Ocazional, ITU mai sunt cauzate si de catre bacteriile care patrund
din sange sau sistemul limfatic in tractul urinar. (Pielonefrita- e.coli, klebsiella; glometulonefrita-
streptococi,stafilococi, enterococi, pneumococi etc.)
Tablou clinic: La sugar şi copilul mic manifestările clinice ale ITU sunt: febră, iritabilitate, agitaţie (specifică
dacă apare în timpul micţiunii), letargie, vărsături, diaree, inapetenţă, enurezis, disurie, polakiurie, dureri
abdominale, lombalgii, urină urât mirositoare, hematurie, icter şi falimentul creşterii. ITU diagnosticate la
nivelul asistenţei primare se manifestă în special prin polakiurie şi disurie. În spital cele mai frecvente
manifestări ale ITU sunt febra, iritabilitatea, indispoziţia şi manifestările gastrointestinale. Disuria, polakiuria,
urina urât mirositoare, disfuncţia micţională se întâlnesc mai rar.
Principii de diagnostic: Exam clinic; exam paraclinic: analiza urinei, ecografia urinară, uretrocistografia
micţională, scintigrafia renală

58. Profilaxia afectiunilor reno-urinare la copii.

Albuminuria ortostatica: evitarea ortostatismului prelungit, gimnastica medicala pentru corectarea lordozei; odihna
în pat în cursul diminetii si dupa amiaza
Albuminuria ocazionala: evitarea eforturilor sportive exagerate, a emotiilor puternice.
Infecţiile urinare pot fi prevenite prin:
- important este tratarea maladiilor care pot duce la apariţia infecţiilor tractului reno-urinar, tratarean afectiunilor ce
pot servi drept focar()amigdalite,otite,absces dentar,piodermite ;
- igiena corecta, educarea culturii de igiena a copilului
- consumul crescut de lichide poate preveni infecţiile de tract urinar;
- după micţiune, ştergerea se face din faţă în spate, pentru a se evita răspândirea bacteriilor din jurul anusului;
- trebuie să urineze atunci când au senzaţia de urinat şi nu trebuie să se abţină mult timp;
- copiii trebuie învăţaţi să se relaxeze atunci când urinează pentru a goli complet vezica urinară;
- atunci când copilul are scaun (defecaţie), îl ajută să elimine bacteriile care pot cauza infecţii de tract urinar. Dacă este
nevoie, în caz de constipaţii, se recomandă laxativele uşoare,
- fetiţele trebuie să evite folosirea frecventă a săpunurilor sau a spumelor de baie cu ph-ul puternic acid;
59. Conduita terapeutica a sindromului hipertermic la copii.
Depistarea urgentelor prin examenul clinic si examenele complemetare paraclinice nu trebuie sa impiedice
aplicarea unei antibioticoterapii si cit si masurile de sustinere a hemodinamicii(oxigenare, ventilatie artificiala,
perfuzie).
Sunt 2 urgente:
1. pacientii prezinta purpura extinsa(administrarea de urgenta a cefalosporinei generatia 3-a i.v asociata cu ampicilina.
+ transferul in sectia de terapie intensiva pediatrica)
2. sugari cu virsta sub 6 saptamiini(internarea in unitate pediatrica pu supraveghere si instituire a terapiei)
In cazul in care febra e unicul simptom se recurge la realizarea prelevarilor si depistarea unui semn de infectie
bacteriana severa(tulburari de vigilenta sau de tonus, tulburari de comportament, anomalii hemodinamice, iritabilitate
sau necooperare, semne de deshidratare), iar in lipsa unui semn de infectie bacteriana severa se fac examene
complementare(nr leucocite, proteina C-reactiva, hemocultura, examen bacteriologic urinar).
Pentru reglarea termica
Metode fizice: dezbracarea copilului si pozitionarea corpului fara imbracaminte, aerisirea incaperii,
administrarea de lichide, frectii cu spirt, eter, otet, apa a corpului si rece la cap si pe vasele magistrale.
Terapia medicamentoasa: Paracetamol,aspirina,antiinflamatoare nesteroidiene(ibuprofen incepind cu luna 3-a,
ketoprofen incepind cu luna a 6-a)

60.PRIMUL AJUTOR ÎN caz de CONVULSII LA COPIL

DEFINIȚIE: Convulsiile reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului; ele pot afecta
intreaga musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din musculatura - convulsii focale.
Apar ca urmare a unor descarcari electrice bruste si anormale, excesive si sincrone datorate
depolarizarii neuronilor din sistemul nervos central (SNC).

Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot apare si in alte situatii:

- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile(hiperventilatie in caz de febra mare)
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau uremica
- traumatisme cerebrale, tumori cerebrale
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool, droguri, otrăvire etc.
- soc termic,soc electric
Convulsiile reprezintă descarcarea electrica
Desi convulsiile au un aspect dramatic, ele provoaca rareori probleme prin ele insele. Acestea sunt rezultatul
loviturilor din cadere sau prin lovire de obiectele din jur.

TABLOU CLINIC:
Faza tonică:
- se instalează brusc,
- cu pierderea conștienței înainte sau concomitent cu apariția contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafonează,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul în hiperextensie maxilarele sunt încleștate,
- membrele sunt înțepenite, antebrațele flectate, pumnii strânși, copsele și gambele în extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea și cianoza,
- dacă este surprins în ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul e somnoros confuz.
Faza clonică:
- capul se mișcă ritmic, lateral sau în extensie,

- musculatura feței se contractă ritmic,

- globii oculari execută mișcări în toate direcțiile, pleopele palpită, exită midriază,
- apar spume la gură care devin sanguinolente când limba este rănită
- membrele execută mișcări bruște de flexie și extensie,
- respirația este sacadată, neregulată, zgomotoasă,
- pulsul accelerat și slab, facies vuluos (față cianozată),
- uneori emisiune involuntară de urină și fecale

Faza de rezoluție:

- contracturile încetează,
- respirația devine normală,
- faciesul se recolorează.

CONDUITA DE URGENȚĂ:

- Împiedicarea autotraumatizării. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sa-l așezați usor întins, pe
jos. (poziție culcată, depărtare de surse de foc, de obiecte tari sau tăioase, de sticle etc,; va fi supravegheat să nu cadă
din pat)
Atenție! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea victimei sau indepartarea
unor obstacole de care s-ar putea lovi.
- Menținerea permeabilității căilor respiratorii:
- copilul va fi așezat în poziție de siguranță (decubit lateral, semipronație, astfel se evită căderea limbii în hipofaringe,
și pentru a preveni înecarea cu secreții, sange sau lichide de vomă.
- pipa Guedel,
- aspirarea secrețiilor,
- Verificarea funcțiilor vitale și vegetative,
- Daca respirația se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana deschisă. Efectuăm respiratie
artificiala dupa criza,
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu Glucoză 10 %, adminsitrarea medicației aticonvulsivante la indicația
medicului,
- Verificăm daca nu sunt si alte leziuni, ca sângerări, fracturi si luăm masurile necesare pentru a le trata,
- Supravegherea pacientului și a FV.
61. Ajutorul de urgent în şoc anafilactic la copii.
Copilul este definit ca pacientul cu vârsta cuprinsă între 1 şi 8 ani. De cele mai multe ori, paşii pe care trebuie să-i urmaţi
într-o situaţie critică nu diferă foarte tare de cei pentru adulţi, însă diferă forţa cu care realizaţi manevrele.

Primul pas in salvarea celui care a intrat in soc anafilactic este anuntarea serviciilor de urgenta. Pana la ajungerea
acestora, victima trebuie sa fie eliberata de orice o constrange: gulerul de la camasa, cureaua, pantalonii etc. Este
important ca cel afectat sa fie mentinut in pozitie verticala pe cat posibil, pentru a facilita respiratia intrerupta sau chiar
blocata de inflamatia mucoaselor cailor respiratorii. In cazul in care apar stari de voma, victima trebuie asezata orizontal
si intoarsa spre lateral. Sub nici o forma nu dati persoanei care se afla in soc anafilactic sa bea nici un fel de lichid;Daca
pacientul este intins pe spate, se poate ineca. In cazul in care simptomele indica deficiente circulatorii, persoana trebuie
asezata pe spate, cu picioarele ridicate. In conditiile in care apare stopul respirator, sunt indicate manevrele de
resuscitare cardio-pulmonara.
Epinefrina este un hormon care ajuta la deschiderea cailor respiratorii si imbunatateste respiratia si presiunea sangelui,
reducand reactia alergica din organism.
Oricand ii este administrata epinefrina, copilul trebuie dus la sectia de urgenta a celui mai apropiat spital.

In timp ce asteptati sosirea medicului sau a ambulantei, ar trebui sa cereti ajutorul altor persoane in cazul in care este
necesara resuscitarea. Desfaceti toate hainele care l-ar putea strange si incercati sa calmati copilul, care este foarte
probabil sa fie speriat si sa nu inteleaga ce i se intampla. Tineti copilul in pozitie verticala sau pe cat posibil verticala,
pentru a-l ajuta sa respire.
In cazul in care vomita, asezati-l pe o parte.

In cazul in care pare apatic sau da semne de blocaj circulator, ca de exemplu daca este palid, rece si umed, ar trebui sa-l
asezati jos si sa-i ridicati picioarele.

Daca isi pierde cunostinta, supravegheati-l cu atentie in cazul in care inceteaza sa respire sau i se opreste circulatia.
In cazul in care copilul nu respira, incepeti resuscitarea gura la gura. Si in cazul in care nu puteti sa detectati semne ale
circulatiei sangvine, trebuie sa exercitati presiune asupra toracelui.

ATITUDINEA ÎN SOCUL ANAFILACTIC LA COPII DIN GRUPA DE VÂRSTA 7 – 18 ANI

Diagnosticul trebuie pus în maximum 20 de secunde

1. Evaluarea semnelor vitale
- sunt caile respiratorii libere ?
- pacientul respira ?
- inima pulseaza ?
2. Evaluarea cardio-circulatorie
- volumul pulsului (palpare)
- presiunea venoasa jugulara (palpare)
- temperatura si culoarea pielii
- reumplerea capilara
3. Evaluarea neurologica
4. - este bolnavul constient ?

Socul este un diagnostic clinic:

- tensiunea arteriala sistolica 90 mmHg însotita de o evidenta perfuzie tisulara insuficienta a pielii (rece, cianotica,
lipicioasa) si a creierului (agitatie, confuzie, coma) si a rinichiului (debit urinar 20 ml/h).

Terapia de urgenta – la nivelul cabinetului medical

(Epinefrina???)
1. Se aseaza copilul în clinostatism cu membrele inferioare ridicate mai sus decât planul orizontal.
2. De preferat este prinderea de urgenta a unei vene. Daca nu, se foloseste cale de administrare subcutanata.
3. Primul medicament adrenalina fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila
1 ml = 1 mg
Doza: 0,5 – 1 ml s.c.
sau 1 fiola + 10 ml ser fiziologic
se administreaza 2,5 ml i.v.
4. Al doilea medicament hemisuccinat de hidrocortizon fiole a 25 mg :
8 mg/kg corp i.v
sau Metilprednisolon fiole a 50 mg – 2 mg/kg corp i.v. sau i.m.
5. Pentru bronhospasm
Miofilin – Teofilina
5 mg/kg corp i.v.
5 ml din fiola (fiola are 10 ml/240 mg) administrate i.v. în dilutie obigatorie
5 ml Miofilin + 25 ml ser fiziologic
sau: Salbutamol spray – 2 pufuri
6. Antihistaminic – Romergan – fiole a 2 ml câte 30 mg
Doza: 1 mg/kg corp i.m.
7. Ideal: - Oxigen
- Perfuzie venoasa cu Dextran sau ser fiziologic
- Aspiratie + pipa Guedel
62. Ajutorul de urgent a în sindrom hemoragic la copii.
Profilaxia bolii se face la nastere prin administrarea tuturor bebelusilor de Fitomenadion injectabil.

Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele mai grave se foloseste
plasma proaspata care asigura factorii de coagulare.

Tratament

In profilaxie se recomanda doze de 50 – 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca sunt suficiente si se
administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de absorbtie ale vitaminei K. Comitetul de
nutritie al Academiei Americane de Pediatrie recomanda pentru profilaxie o singura doza de 0,5 – 1 mg vitamina K1 pe
cale parenterala, sau 1 – 2 mg pe cale orala.

Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 – 1 mg vitamina K1, care
normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor protrombinodependenti. Administrarea i.v. se practica pentru a
nu provoca formarea hematoamelor, in special cand nu s-a exclus total din diagnostic eventuala existenta a unei he-
mofilii sau CID in cazuri grave se administreaza 3 doze de vitamina K la 4 – 8 ore interval. Trebuie cunoscut ca doze
mai mari de 5 mg vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg vitamina K doza totala pot produce hiperbilirubinemii la
NN. A doua masura terapeutica consta in administrarea de sange integral sau plasma in cantitate de 10 – 15 ml/kgc/zi,
in formele grave ajungandu-se la 30 – 50 ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ. Daca hemoragiile nu s-au oprit,
administrarea de sange sau plasma se va repeta dupa 2 zile, timp in care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F
IX. Administrarea concentratelor de factori dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei
trombozelor si a CID, in special la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a deficientei
fiziologice de AT III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se asociaza si o trombocitopenie. Profilaxia
obstetricala consta in supravegherea atenta a gravidei, in vederea evitarii prelungirii travaliului si a altor cauze de anoxie
la nastere.

63. Ajutorul de urgenta în caz de lesin la copii.

Trebuie sa stim ca lesinul poate sa apara fara vreo semnificatie anume, dar si ca el poate sa fie cauzat de o anumita
problema grava de sanatate.
Conduita:
1. Pozitioneaza victima pe spate si ridica-i picioarele pana la nivelul inimii, daca este posibil;
2.Verifica caile aeriene pentru a elimina posibilitatea unei obturatii si fii atent/a daca victima vomita;
3. Verifica respiratia si orice miscare;
4. Compresele cu apa rece aplicate pe frunte;
5. Daca victima respira, restabileste fluxul sanguin ridicandu-i picioarele desupra capului. De asemenea, indeparteaza
cureaua sau articolele de imbracaminte foarte stramte;
6. Daca victima nu-si revine intr-un minut si ramane in continuare inconstienta, suna la urgente;
7. Daca victima a lesinat in urma unor lovituri, ingrijeste-te si de aceste vanatai sau rani. Controleaza sangerarea prin
presarea ranii.
Ce sa nu facem?
Palmele pe care in disperare de cauza le dam ca sa facem ceva sunt cea mai intalnita greseala. Nu ajuta cu nimic, din
contra, pot face rau. La fel si a incerca sa turnam persoanei deja lesinate o bautura dulce pe gat. Evident, ea nu mai poate
inghiti corect in acel moment, plus ca organismul nu foloseste digestia pentru a-si reveni la starea constienta.

In mod practic o persoana care observa un asemenea moment trebuie sa respecte cateva etape:
1. Eliberarea cailor aeriene si semnele vitale: un asemenea pacient trebuie asezat in decubit lateral (pe o parte) de
preferat pe stanga, cu capul extins spre spate membrul superior de pe sol fiind flectat si sustinand capul in pozitia
extinsa. Aceasta manevra va elibera calea aeriana de baza limbii permitand o respiratie normala. Eventual se exploreaza
cavitatea bucala pentru a nu exista corpi straini. Concomitent se observa miscarile de respiratie normala ale toracelui.
2. Activitatea cardiaca normala se poate determina rapid prin palparea pulsului central adica la arterele carotide. Acesta
trebuie sa fie regulat si sa aiba o frecventa intre 60 si 100 batai/minut. Orice deviatie de la acesti parametrii indica o
cauza cardiaca a crizei de pierdere de cunostinta si examinare medicala de urgenta.
3. Un caz special il reprezinta lipsa miscarilor respiratorii spontane si/sau lipsa pulsului carotidian situatie care indica ori
iminenta unui stop cardio-respirator ori chiar un stop cardio-respirator. Se vor executa de urgenta manevre de resuscitare
cardio-pulmonara (masaj cardiac extern si respiratie “gura la gura”) pana la sosirea unei echipe medicale specializate in
asemenea situatii.

Ce nu trebuie sa faceti!
1. Mobilizarea sub orice forma a pacientului (poate compromite calea aeriana sau poate agrava o eventuala leziune
traumatica aparuta in urma caderii).
2. Administarea de orice fel de substante/medicamente pe cale digestiva (pe langa faptul ca nu se stie exact cauza crizei,
deci nu se poate da un tratament tintit, riscam sa determinam aspirarea acestuia si/sau de lichide in calea aeriana lucru
care provoaca complicatii pulmonare grave).
3. Neprezentarea la medic pentru consult specializat sau nechemarea unui medic/echipe de urgenta care sa evalueze
corect pacientul.
4. Intarzierea manevrelor de resuscitare cardio-pulmonara in cazul instalarii stopului cardio-respirator (functia cerebrala
este compromisa ireversibil dupa 3-5 minute de lipsa a circulatiei eficiente cerebrale).

64. Ajutorul de urgent în caz de ingestie a unei subst. toxice de către copii, inclusiv în
intoxicatie cu medicamente.
Variante de raspuns:

1. Ca masura de prim ajutor, poti da copilului sa bea rapid apa sau lapte, pentru a dilua substanta toxica si a preveni
reactiile adverse imediate.

2. Tratament - Daca pare verosimila ipoteza intoxicatiei accidentale, trebuie sa se ia urgent legatura cu serviciul de
specialitate sau cu serviciul de urgente al spitalului de pediatrie cel mai apropiat. In asteptarea ajutorului, este total
contraindicat sa se determine copilul sa manance sau sa bea. Contrar unei opinii larg raspandite, nu trebuie in nici un caz
sa i se dea lapte copilului. Nici nu trebuie incercat sa i se produca voma. Orice intoxicatie potentiala necesita o
spitalizare in cursul careia vor putea fi efectuate tentativele de evacuare a continutului stomacului multumita
administrarii de medicamente sau prin spalatura stomacala.
Absorbtiile de apa de Javel (solutie de hipoclorit de sodiu) diluata, cele mai frecvente, nu sunt in general periculoase. In
schimb, daca este vorba de inghitirea de apa de Javel concentrata sau de caustice (produse pentru spalatul veselei,
detartrante, pentru desfundarea canalului, de exemplu), copilul trebuie spitalizat de urgenta intr-un serviciu de
otorinolaringologie si trebuie cautate eventualele leziuni ale stomacului sau ale esofagului. Inhalatiile de derivati ai
petrolului sunt deosebit de periculoase deoarece acestia pot provoca o atingere pulmonara. O supraveghere in mediu
spitalicesc care dispune de un serviciu de reanimare este un lucru care se impune.

3. Test:

A. Îl faci să bea lapte sau apă.

B. Nu-i dai nimic.

Corect B: Tot ce trebuie să faci e să-i clăteşti gura cu apă şi să-l faci să elimine tot ce a înghiţit. Este
nerecomandat să-i dai să bea ceva înainte de a primi sfatul unui specialist.

Chiar dacă sunt mulţi care încă mai cred că laptele e un antidot, află că, dimpotrivă, grăsimea din lapte poate
accelera trecerea substanţelor toxice în sânge.

4. Primul ajutor in intoxicatii

Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale. Studiile epidemiologice au
aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in
privinta substantelor implicate.
Astfel:
- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in scop suicid
- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani
- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea necorezpunzatoare a
acestora
- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti, sampon, sapun, diversi
solventi casnici, dezinfectanti, etc.

Limitarea absorbtiei toxicului

Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin idepartarea
toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin provocarea de
varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte)
fie prin administrarea unor purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus)
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou,
proximal de locul injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.
Intoxicatiile acute cu medicamente
Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care victima este
in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita informatii cu privire la acordarea
primului ajutor.
Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO
Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediu
- transportul cat mai repede la spital
- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO.
Intoxicatia cu fum
Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare daca
este necesar
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
- daca este disponibil, administrarea de oxigen.
Intoxicatia cu naftalina
Primul ajutor:
- in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea incaperii
- in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile
- se transporta victima la spital.
De retinut!

NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin acestea ar creste absorbtia
toxicului.

Intoxicatia cu substante corozive

Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-
respiratorie daca este necesar: in timpul respiratiei gura la gura nu se va intra in contact direct cu gura victimei decat prin
intermediul unui tifon (deoarece exista ricul de contaminare)
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp
- spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau oculare.
De retinut!

Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor, deoarece exista riscul
perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!
Intoxicatia cu ciuperci necomestibile
Primul ajutor:
- prezentarea la spital in cel mai scurt timp
- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie.
Intoxicatia cu pesticide
Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata. De aceea in cazul suspiciunii unei
intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-
respiratorie daca este necesar, cu atentie la propria siguranta a salvatorului
- apelarea serviciului de urgenta 112
- decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si spalarea tegumentelor sub jet de apa
- provocarea varsaturii
- transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.

65. Insuficienţa respiratorie la copii: cauyele principale, conduit clinica.

Care sunt cauzele insuficientei respiratorii la copii?

Orice afectiune a sistemului respirator sau diminuare a functiei pulmonare poate sta la baza insuficientei respiratorii la
copii. Ea nu este o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei afectiuni pulmonare. Insuficienta respiratorie acuta
este mai frecventa printre bebelusi si copii mici decat printre adulti in principal din cauza diferentelor anatomice si
gradului de dezvoltare fizica. Caile respiratorii la copii cuprind zona care se extinde de la nas la faringe, orofaringe,
laringe si trahee, iar problemele pot aparea din mai multe cauze.

 nou-nascutii si sugarii sunt obligati sa respire nazal pana la 2-6 luni, din cauza apropierii epiglotitei de
nazofaringe;

Afla cum poate contribui o dieta echilibrata la dezvoltarea copilului tau.

 congestia nazala poate conduce la insuficienta respiratorie la aceasta varsta.

Dimensiunile mici ale cailor respiratorii la copii pot sta la baza obstructiei nazale si aparitiei problemei. La copiii mai
mari, tesutul adenoidal si limfoid amigdalian este proeminent si contribuie la obstructia cailor nazale. Asadar, pe langa
obstructia cailor respiratorii si leziunile tesuturilor pulmonare sau slabirea musculaturii care ajuta la patrunderea aerului
in organism pot determina aparitia insuficientei respiratorii.

Alte cauze frecvente care pot sta la baza insuficientei pediatrice respiratorii sunt:

 leziuni dobandite (infectii, traumatisme, amigdale hipertrofice sau adenoide);

 leziuni sau afectiuni congenitale (anomalii craniofaciale, stenoza subglotica etc.);

 sindromul de detresa respiratorie;

  astmul;

 pneumonia;

 edemul pulmonar;

 embolia pulmonara;

 botulismul infantil;

 apneea de somn;

 infarctul etc.
 Cum se trateaza insuficienta respratorie la copii?

 Insuficienta respiratorie este o urgenta medicala si necesita ventilatie artificiala asistata rapida. Copilul este
internat si beneficiaza de gimnastica respiratorie pentru a-i fi drenate si aspirate fluidele secretate in exces.
Medicul trece apoi la tratarea simptomelor prezente. Daca apare febra, medicul va folosi antitermice pentru a o
regla si echilibra. De asemenea, se asigura hidratarea copilului prin administrare perfuzabila pentru a echilibra
nivelul de electroliti.

 Daca cel mic este internat cu alte afectiuni medicale asociate sau independente ori cauzate de afectiunea
sistemului respirator ca anemie, malnutritie sau rahitism se apeleaza la tratament cu suport imunologic. Intre
timp medicul incearca sa depisteze care este cauza care a stat la baza aparitiei simptomului pentru a putea stabili
schema terapuetica adecvata si a indeparta cauza. Tratarea simptomului nu ajuta la vindecarea afectiunii
declansatoare.
Decompensare respiratorie idiopatica

Afectiune a nou-nascutului, mai ales a prematurului, cauzata de existenta membranelor fibrinoase in alveolele
pulmonare si responsabila de o insuficienta respiratorie acuta.
Boala membranelor hialine, legata de un efect de maturitate a plamanilor, survine, in principal la prematuri (copii
nascuti inainte de 35 de saptamani de sarcina).

Simptome Decompensarea respiratorie apare de cele mai multe ori in cursul primelor ore ale vietii, uneori chiar din
primele minute. Ea se manifesta printr-o crestere a frecventei respiratorii, prin semne de lupta a copilului pentru a
respira (zbaterea aripilor narilor, gemete, scobirea toracelui in cursul inspiratiei).

Tratament Tratamentul consta in punerea sub oxigen a copilului in cazurile moderate, (incinta inchisa, care acopera
capul copilului, legata cu o conducta de aductie a aerului); In cazurile mai severe, prin ventilatie artificiala care permite,
la sfarsitul expiratiei, sa se mentina deschise alveolele pulmonare ale copilului. Punerea la punct a surfactantilor
artificiali, administrati pe cale traheala prematurilor de varsta mica, a contribuit la eficacitatea tratamentului.