UMFLARE, CONTRAGERE

APLICAŢII NUMERICE
I. Să se determine valoarea coeficientului de umflare volumică la o piesă din lemn de plop negru
pentru variaţia umidităţii între limitele fenomenului sorbţiei capilare (adsorbţiei) ştiind că în stare
absolut uscată piesa are masa m0=14,2g şi volumul V0=36,4cm3.
Rezolvare
Se utilizează relaţia de calcul a coeficientului de umflare parţial pentru domeniul de
variaţie a apei sub formă de vapori între 6 şi 15%, funcţie de coeficientul unitar de umflare:

 vp  K v  U  K v  15  6   9  K

Utilizând corelaţia dintre coeficientul unitar de umflare volumică şi densitatea lemnului

în stare absolut uscată ( K v   0 ), putem scrie:

 vp   0  U  9   0

Cunoscând masa şi volumul lemnului în stare absolut uscată putem calcula densitatea ρ 0 cu
relaţia:

m0 14,2
0    0,39 g/cm3
v0 36,4

Înlocuind în relaţia precedentă, obţinem:

 vp  9  0,39  3,51 %

R: αvp=3,51%

II. Ce adaos de contragere trebuie lăsat la o piesă de cherestea de răşinoase (molid) pentru ca
după uscare de la umiditatea iniţială Ui=84% până la umiditatea finală egală cu cea de echilibru
pentru mobilă, grosimea pe direcţie tangenţială să fie 24mm? Se cunoaşte valoarea coeficientului
de contragere volumică totală v=12%.

Rezolvare
În capitolul 1-Umiditatea lemnului, sunt date valorile umidităţii de saturaţie a fibrei la
molid şi ale umidităţii de echilibru pentru mobilă şi anume:

Usf = 31% (molid); Ue = 10% (mobilă)

Se foloseşte relaţia de calcul a coeficientului volumic total de contragere funcţie de coeficienţii

liniari, precum şi raportul dintre coeficienţii liniari, rezultând:
 v=l+r+t şi l: r:t=1:10:20
de unde:

t 
l  şi  r  t
20 2

Înlocuind în prima relaţie, obţinem:

t t   10 t  20 t 31  t

v    t  t 
20 2 20 20

de unde:

20 20
t   v   12  7,74 %
31 31

Utilizând relaţia de calcul a coeficientului de contragere parţial în funcţie de coeficientul

total, avem:

 7,74

tp Usf Ue 
 K  t  U  t (U  U e ) 
sf
 31  10  5,24 %
U 31
sf

Din relaţia generală de calcul a coeficientului de contragere parţial obţinem:

gi  g f 100  g f 100  24 100  24

 tp   100; de unde: g i     25,33 mm
gi 100   tp 100   tp 100  5,24

Adaosul de contragere va fi:

Ad.c=gi - gf = 25,33-24=1,33mm

R: Adaosul de contragere = 1,33 mm

III. La ce grosime va ajunge o piesă de cherestea de fag (debitată tangenţial) destinată pentru
confecţionarea unei uşi de exterior, ştiind că, prin uscare, de la umiditatea U i=70% până la
umiditatea Uf=20% , grosimea ei s-a redus de la 34 mm la 33,2 mm?

Rezolvare
Se cunosc valorile umidităţii de saturaţie a fibrei la fag şi ale umidităţii de echilibru
pentru uşi de exterior:

Usf = 32% (fag) şi Uech = 12-15% = 14% (uşi)

Se determină coeficientul de contragere pentru variaţia umidităţii cu 1% pentru intervalul de
umiditate Usf  U=20% folosind relaţia generală de calcul, şi anume:

g i  g fi 34  33,2 0,8  100 80

K r 
g i  U
 100 
34   32  20
 100 
34  12

408
 0,196 %

Folosind relaţia generală a coeficientului parţial de contragere, pentru domeniul de

variaţie a umidităţii Usf  Uech .uşi, avem:

gi  g
f2 g i 100   rp 
 rp   100; de unde gf2 
gi 100

dar:

 rp  K  r  U  0,196  
 U sf  U ech 
  0,196   32  14   0,196  18  3,53 %
 

Înlocuind, obţinem:

34 �
( 100 - 3,53 ) 34 �96 ,47
gf 2 = = = 32,79 mm
100 100

R: gf piesă = 32,79 mm

IV. Care este supradimensiunea pentru contragere ce trebuie adăugată la grosimea unei piese de
cherestea de stejar debitată radial, destinată confecţionării unei uşi de interior, ştiind că prin
uscare de la umiditatea iniţială Ui= 80% până la umiditatea corespunzătoare umidităţii de
echilibru pentru mobilă, ajunge la grosimea gf = 35 mm, iar contragerea parţială pe direcţie
tangenţială este βpt = 3,60%.

Rezolvare
Se determină coeficientul de contragere pentru variaţia umidităţii cu 1% folosind relaţiile
generale de calcul, pentru domeniul de variaţie a umidităţii Usf  Uech (mobilă):

 pt 3,60
K t  
U U sf  U e( mobila)

dar:
Usf = 22% pentru stejar
şi
Uech = 10% pentru mobilă
Înlocuind, obţinem:

3,60 3,60
K  t    0,30 %
22  10 12

Folosind relaţia (2.72), avem:

g i  g fi
K t   100
gi  
 U sf  U e 

 

Înlocuind, obţinem:
gi - 35 ( g - 35) �100
0,30 = 100 = i
�
gi �
( 22 - 10 ) 12 �
gi
de unde:
35 �100 3500
gi = = = 36 ,30mm
100 - 12 �
0,30 96 ,4
Dar piesa de cherestea este destinată pentru o uşă de interior, caracterizată printr-o umiditate de
echilibru: Uech=102%=12%.
În acest caz, relaţia devine:

gi  g f 2
K t   100
gi  
U sf  12 

 

Înlocuind, obţinem:
36,30 - g f 2 36 ,30 - g f2
0,30 = �
100 = �
100
36 ,30 �
( 22 - 12 ) 36 ,30 �
10

de unde:
36 ,30( 10 - 0,30 ) 36 ,30 �
9,7
g f2 = = = 35,21 mm
10 10
Supradimensiunea pentru contragere în acest caz va fi:

Sc = gi - g f 2 =36,30 – 35,21 = 1,09 mm

R: Supradimensiunea pentru contragere = 1,09 mm

V. Ce reducere de volum se va obţine la uscarea a 12 m 3 de cherestea de fag de la umiditatea de
43% la umiditatea finală corespunzătoare umidităţii de echilibru pentru parchet, ştiind că pentru
variaţia umidităţii cu 1%, coeficientul de contragere volumică la fag este K bn = 0,6% .

Rezolvare:
Utilizând relaţia generală de calcul a contragerii volumice parţiale, vom avea:

vmax  V f
 vp   100 [%]
vmax

de unde rezultă volumul final după uscare:

  vp 
v f  v max 1  
 100 

Coeficientul de contragere volumică parţială pentru domeniul de variaţie al umidităţii:

Usf  Uech.parchet se determină funcţie de coeficientul de contragere pentru variaţia umidităţii cu
1%, după cum urmează:

 vp  K v  U  K v  
U sf  U ech. paechet 

 

dar:
Usf(fag) = 32%
şi
Uech. parchet = 8 - 12% = 10%

Înlocuind, obţinem:

 vp  0,6   32  10  0,6  22  13,2 [%]

de unde rezultă, volumul final, după uscare:

 13,2 
v f  12  1    12  1  0,132  10,42 [m3]
 100 

În acest caz reducerea de volum va fi:

Vmax – Vf = 12 – 10,42 = 1,58 m3.

R: Reducerea de volum = 1,58 m3

VI. O epruvetă de molid la umiditatea de 8% are dimensiunea în sens tangenţial t 1=20,5 mm şi în
sens radial r1=20,4 mm. Prin menţinerea ei un timp îndelungat într-un mediu având umiditatea
relativă a aerului  = 76% şi temperatura t = 200C, îşi modifică dimensiunile astfel: în sens
tangenţial ajunge la t2 = 20,87 mm şi în sens radial r2 = 20,59 mm.
Să se calculeze coeficienţii unitari de umflare în cele două direcţii structurale transversale.

Rezolvare
Pentru  = 76% şi t = 200C, obţinem din izotermele de echilibru higroscopic o umiditate
de echilibru a lemnului Ue = 15%.
Folosind relaţia de calcul a coeficientului unitar de umflare pe baza variaţiei
dimensiunilor între limite reale ale umidităţii obţinem:

t2 - t1 20,87 - 20,5 37
Ka t = �
100 = �
100 = = 0,262%
t1U 2 - t2U 1 20,5 �
15 - 20,87 �
8 141
şi
r2 - r1 20,59 - 20,4 19
Ka r = �
100 = �
100 = = 0,199%
r1U 2 - r2U 1 20,4 �
15 - 20,59 �
8 175,7

R: K t  0,262 [%] şi K r  0,199 [%]

VII. O piesă din lemn de brad are coeficientul de contragere volumică totală βv = 11,2%. Ştiind
că lemnul de brad are densitatea convenţională ρc = 0,37 g/cm3, să se determine coeficientul de
umflare pentru variaţia umidităţii cu 1% pe cele două direcţii transversale de orientare structurală
(tangenţială şi radială).

Rezolvare
Se folosesc relaţiile de calcul ale coeficienţilor unitari de umflare stabilite pe baza
densităţii lemnului în stare absolut uscată ρ0.

 1
Kt   0 , respectiv Kr   o
1  1 

Densitatea lemnului în stare absolut uscată se determină cu relaţia:

c 0,37 0,37
0     0,42 [g/cm3]
1   v 1  0,112 0,888

 1
Pentru această valoare a densităţii  0  0,42 g, găsim pentru rapoartele şi
1  1 
din teorie, următoarele valori:
 1
 0,66 , respectiv  0,34
1  1 
Înlocuind în relaţiile coeficienţilor unitari de umflare, obţinem:

K a t = 0,66 �
0,42 = 0,277%
şi
K a r = 0,34 �
0,42 = 0,143%

R : K a t = 0, 277%şi K ar =0,143%

VIII. Care este grosimea de debitare a unei scânduri de molid, ştiind că buşteanul are în
momentul debitării umiditatea de 60%, astfel încât prin uscare până la umiditatea de echilibru
corespunzătoare fabricării ferestrelor să rezulte o grosime nominală de 24 mm. Se cunoaşte de
asemenea că scândura este debitată radial şi are contragerea totală după direcţie tangenţială t =
7,8%.

Rezolvare
Se foloseşte relaţia generală de calcul a contragerii tangenţiale parţiale:

gi  g f 100  g f
 tp   100 , de unde gi 
gi 100   tp

Valoarea contragerii parţiale se determină funcţie de coeficientul unitar de contragere cu

relaţia:

t
 tp  K t  U   U  U 
U sf  sf ech. ferestre 

Pentru molid, valoarea umidităţii de saturaţie a fibrei este U sf = 28 – 32% = 30%, iar valoarea
umidităţii de echilibru pentru ferestre este Uech.ferestre = 15%.

Înlocuind, obţinem:
7,8 7,8
 tp    30  15   15  3,6 [%]
30 30

Grosimea iniţială a scândurii devine:

100 �24 2400
gi = = = 24,89 mm
100 - 3,6 96,4

R: Grosimea iniţială a scândurii gi = 24,89 mm

IX. O piesă de stejar (duramen), cu secţiunea pătrată, are latura secţiunii de 40 mm, imediat după
debitare (Ui = 66%). Ce valoare va avea dimensiunea pe direcţie tangenţială după uscarea piesei
până la umiditatea corespunzătoare umidităţii de echilibru pentru butoaie, ştiind că prin uscare
până la umiditatea Uf2 = 10%, dimensiunea pe direcţie radială s-a micşorat la 39,2 mm?

Rezolvare
Se foloseşte relaţia generală de calcul a contragerii tangenţiale parţiale pentru domeniul
de variaţie al umidităţii Usf  Uech. butoaie:

gi  g f 1 100   tp
 tp   100 , de unde g fi   gi
gi 100

Valoarea contragerii parţiale se determină funcţie de coeficientul unitar de contragere:

 tp  K  t  U  K  t  
U sf  U ech.butoaie 

 

Pentru duramenul de stejar Usf = 22%, iar pentru butoaie Uech.butoaie= 14 – 16% =16%.

Înlocuind, rezultă:
 tp  K t   22  16   6 K  t

Pentru stabilirea coeficientului de contragere pe direcţie tangenţială, se utilizează relaţiile:

t
 t  2  r , de unde  r   0,5 t
2
Se poate considera de asemenea:
K r  2  K  v

Cunoscând grosimile iniţiale şi finale pe direcţie radială pentru umidităţile U i = 66% şi Uf2 =
10% se poate scrie:

gi  g f 2 40  39,2 80
K r   100   100   0,167
g i  U 40  U sf  10 40   22  10 

Rezultă:
K t  2  0,167  0,334

Înlocuind în relaţia contragerii tangenţiale parţiale avem:

 tp  6  0,334  2,0

Se poate calcula astfel dimensiunea tangenţială după uscare până la Uf = 16%:

100 - 2,0 98
g f1 = �
40 = �
40 = 39,2 mm
100 100

R: Grosimea pe direcţie tangenţială după uscare va fi g f1 = 39,2 mm

X. O piesă din lemn de fag are la umiditatea U 1 = 90% un volum V1 = 42cm3, iar la umiditatea U2
= Uech. art. sportive, un volum V2 = 36,7 cm3. Până la ce umiditate U3 poate fi uscată piesa pentru ca
volumul ei (V3) să nu scadă sub 37,7 cm3?

Rezolvare
Se foloseşte relaţia de calcul a contragerii volumice parţiale pentru domeniul de variaţie al
umidităţii Usf  U3, funcţie de volumele V1 şi V3:

v  v3 42  37,7
 vp  1  100   100  10,2 [%]
v1 42

Dar:

 vp  K  v  U  K v  (U sf  U 3 )

Pentru fag: Usf = 32%.

Înlocuind, obţinem:

32  K v  10,2
10,2  K v   32  U 3  , de unde U 3 
K v

Coeficientul unitar de contragere se determină cu ajutorul formulei generale de calcul, funcţie

de volumele V1 şi V2 corespunzătoare umidităţilor U1 = 90% şi U2 = 11% (umiditatea de
echilibru pentru articole sportive).

Vom avea astfel:

v  v2 42  36,7 5,3  100

K v  1  100   100   0,6 [%]
v1  U 42   32  11 42  21

Înlocuind în relaţia de calcul dedusă pentru U3, obţinem:

32  0,6  10,2
U3   15 [%]
0,6

R: Piesa poate fi uscată până la umiditatea U3 = 15%

XI. Ce valoare are coeficientul de contragere volumică totală la o piesă din lemn de stejar
(duramen) dacă umiditatea sa maximă este Umax = 117%?
 Rezolvare
Se foloseşte corelaţia dintre contragerea volumică totală şi densitatea convenţională a
lemnului:

 v  K  v  U sf   c  U sf

Se cunoaşte: Usf = 22% pentru duramenul de stejar.

Valoarea densităţii convenţionale se determină din relaţia de calcul a umidităţii maxime:

1,5   c 1,5
U max  ; de unde c 
1,5   c 1  1,5  U max

rezultă:

1,5 1,5 1,5

c     0,545 [g/cm3]
1  1,5  1,17 1  1,755 2,755

Înlocuind în prima relaţie obţinem:

 v  0,545  U sf  0,545  22  12 [%]

R: βv = 12%

XII. Să se determine cantitatea maximă de apă (în g) pe care o poate conţine o piesă din lemn de
fag, cunoscându-se că masa acestuia la umiditatea de saturaţie a fibrei este de 48 g, iar
coeficienţii liniari de umflare (totală) au valorile: l = 0,66%, r = 6,7% şi t = 12,5%.

Rezolvare
Se foloseşte relaţia:
mapă = U �
m0 [ g ]; respectiv mapă max = U max �
m0
Umiditatea maximă se determină cu relaţia:

1,5   0
U max  U sf 
1,5   0
dar:

v
 0  K v 
U sf
Pentru fag: Usf = 32%, rezultând:
v
0 
32

Umflarea volumică se calculează funcţie de umflările liniare cu relaţia:

 v 
100   l 100   r  100   t   100
10 4

Înlocuind, obţinem:

v 
100  0,66100  6,7 100  12,5  100  120,8  100  20,8
[%]
10 4

rezultă:

 v 20,8
0    0,65 [g/cm3]
32 32

iar umiditatea maximă:

1,5 - 0,65
U max = 0,32 + = 0,32 + 0,87 = 1,19[ g / g ]
1,5 �
0,65
Masa lemnului anhidru se determină din relaţia generală de calcul a umidităţii de saturaţie a
fibrei:
msf - m0 msf
U sf = ;de unde : m0 =
m0 1 +U sf
Înlocuind, avem:
48 48
m0 = = = 36 ,36 g
1 + 0,32 1,32
Cantitatea maximă de apă conţinută de piesă va fi:

mapă max = Umax  m0 = 1,19  36,36 = 43,27 g

R: mapă max =43,27 g