Rolul somnului

Rolul somnului

Somnul joacă un rol important în viața omului și participă la crearea unei

balanțe armonioase a vieții cotidiene, astfel încât funcția neuro-psihică și somatică
sa fie realizată la cele mai înalte standarde. .”Somnul este o stare fiziologică
periodică , reversibilă, caracterizată prin abolirea conștienței , inactivarea
comportamentală, diminuarea metabolismului și reactivității.” 1 Somnul mai poate
fi definit ca” o stare de inconștiență din care persoana poate fi trezită prin stimuli
senzitivi sau de alt tip”.2
Rolul somnului este acela de a asigura un repaus organismului prin
suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și
încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare
musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor
secretorii).
Majoritatea dintre noi știm că fară somn nu am putea exista, somnul fiind un
lucru care “așa trebuie sa fie“.Somnul este esențial vieții. Un studiu realizat pe
animale de laborator , în care o parte dintre ele au fost private de somn au
concluzionat ca animalele private de somn au murit. Nici oamenii nu par sa fie
imuni la efectele lipsei de somn care le amenință traiul. "Un sondaj condus
de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puțin
de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morții cu 30%
mai mare decât cei care dorm în mod obișnuit 7 - 8 ore. Chiar și cei care au dormit
mai puțin de 6 ore și în general nu au avut probleme de sănătate dar au avut o rată a
morții de 1,8 ori mai mare decât cei ce au dormit orele normale. "3.
Somnul" este foarte important pentru dezvoltarea sistemului nervos și
refacerea capacităților funcționale. Durata somnului descrește cu vârsta copilului,
de la 20 de ore la 8 ore pe zi. " 4
Scopurile somnului sunt multiple, existând mai multe teorii:
 Teoria adaptivă:
Această teorie ne spune că somnul îmbunătățește șansele de supraviețuire ale
unui animal. Cele care obișnuiesc să doarmă conform modului lor de viață au
cele mai mari șanse de supraviețuire.
 Teoria Conservării Energiei:
Animalele ce au un stil de viață alert și cu metabolismul rapid dorm mai mult
decât cele care ard caloriile mai încet, astfel conservându-și energia pentru
partidele de vânătoare.
 Teoria Restaurării:
Conform acestei teorii, corpul se restaurează pe parcursul somnului.
Cercetătorii cunosc faptul că neuro-toxinele sunt neutralizate în timpul
somnului și faptul că celulele se divid, țesuturile se sintetizează și hormonii de
creștere sunt eliberați în timpul etapelor de somn cu emisii de unde slabe (sau
non-REM).
 Teoria Programării-Reprogramării
Această teorie susține că informația inutilă este "ștearsă" și că informația
importantă este întipărită într-o memorie mai puternică. Copii, care acumulează
informație la o rată mult mai mare decât în orice altă etapă evolutivă a vieții,
dorm cel mai mult. Cu toate acestea, somnul poate să nu fie similar întipăririi
informațiilor învățate la școală, spre exemplu. Cercetări recente indică faptul că
somnul REM ar putea fi soluția. Copiii și tinerii parcurg în timpul somnului o
perioada REM mai mare decât a adulților, iar adulții care sunt la școală sau trec
prin perioade de solicitare intelectuală acumulativă intensă cunosc o creștere
temporală a somnului REM. Când oamenii sunt privați de somnul REM sunt
mai puțin pricepuți la a rezolva probleme creative.

Fazele somnului
Somnul are mai multe faze,
de la somn superficial la somn
foarte profund, cea mai mare parte
a cercetătorilor care se ocupă de
somn îl împart în două tipuri
diferite cu caracteristici proprii.

1. Somnul lent, cu unde

lente pe EEG ( slow
wave sleep)
2. Somnul REM ( rapid eye
movement)

Somnul rezultă ca urmare a unor fenomene complexe, în cadrul cărora

deosebim o componentă pasivă și una activă. Componenta pasivă este rezultatul
întreruperii stării de veghe din cauza procesului de oboseală progresivă a
neuronilor solicitați continuu, ceea ce determină scpderea excibilității lor și
implicit scăderea afluxului senzorial al scoarței cerebrale cu dezactivarea acesteia.
Componenta activă are la bază o serie de formațiuni nervoase responsabile de
inducerea și întreținerea somnului.

Somnul lent
Somnul lent reprezintă 78- 82 % din somnul comportamental al omului
adult. Se mai numeste si somnul NREM, neînsoțit de mișcările rapide ale globilor
ocular.

În timpul somnului lent se produc o serie de modificări funcționale:

1. Modificări respiratorii : scăderea frecvenței respirațiilor și a ventilației

pulmonare
2. Modificări circulatorii : scăderea ușoara a tensiunii arteriale ( prin scăderea
volumului sanguine și vasodilatație) , scăderea debitului cardiac, creșterea
ușoară a debitului sanguine cerebral)
3. Modificări endocrine : reducerea secreției hormonale, cu excepția STH care
se secretă în cantități mai mari.
4. Modificări metabolice: reducerea meatabolismului energetic, hipotermie
5. Modificări sanguine: scaderea volemiei, creșterea numărului de eozinofile,
ușoară creștere a presiunii parțiale a CO2.
6. Modificăti urinare : scăderea fluxului urinar
7. Modificări neuro-musculare: diminuarea tonusului vegetative simpatico și
creșterea tonusului parasimpatic, reducerea tonusului mușchilor scheletici,
închiderea ploapelor, mioză, poziție divergentă superioară a globului ocular,
hiporeflectivitate osteotendinoasă.

Somnul paradoxal, cu unde

rapide, somnul REM ( rapid eye
movement), alternează cu
perioadele de somn lent, corespunde
perioadelor onirice ( de vise).
Denumirea respectivă se datorează
faptului, că în această perioadă
subiectul este foarte agitat, cu
mișcări oculare și cu
modificări fiziologice diferite de
cele din faza de somn lent și care în
ansamblu sugerează un somn
superficial, deși în realitate
profunzimea somnului este mai
mare. Episoadele de somn rapid
apar la om la fiecare 80-120 min,
sunt regulate și durează 5-30 min, fiind ceva mai scurte în prima parte a nopții,
cu tendință de mărire spre dimineață.
Somnul paradoxal este caracterizat electroencefalografic prin unde
frecvente, (2-6 c/sec) cu voltaj redus și ocazional cu ritm alfa. Este
caracteristică și apariția unor salve de unde monofazice cu frecvența 2-3 c/sec
(„în dinți de ferăstrău”), adesea de amplitudine foarte mare, în special în
regiunile frontale, care precedă salvele sau mișcările rapide oculare.
În faza de somn paradoxal se constată abolirea totală a activității musculare
scheletice, inclusiv a mușchilor antigravitaționali și ai cefei, modificări ale
ritmului cardiac și respirator, modificări ale ECG, ușoară tendință de creștere a
presiunii arteriale, vasoconstricție periferică, diminuarea motilității și creșterea
secreției acide gastrice la bolnavii cu ulcere gastro-duodenale, scăderea
volumului și creșterea osmolarității urinare, erecție spontană nocturnă etc. Se
susține că somnul paradoxal se produce printr-o stimulare intrinsecă, periodică
a sistemului activator ascendent, suprapus peste mecanismele naturale de somn,
suficientă pentru a determina visele, însă insuficientă pentru trezirea persoanei.
Somnul paradoxal poate fi desemnat și ca o expresie a unei funcții periodice
de stocare a informației la nivel molecular. Incidența relativ crescută a somnului
paradoxal în perioada neonatală, când procesele „plastice” ale memoriei sunt
cele mai active, justifică ipoteza intervenției acestui tip de somn în procesele de
memorie.
Somnul paradoxal pare să depindă de un mecanism periodic situat în punte și
în special în nucleul reticulat caudal, constituind un declanșator al activității
neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului cerebral și a segmentelor
eferente și pare a fi identic cu cel al stării de trezire. O serie de experiențe
demonstrează, că multe dintre modificările ce caracterizează componența fazică
a somnului paradoxal sunt inițiate printr-o activare a nucleilor vestibulari. Se
presupune, că somnul cu unde rapide joacă un mare rol în maturizarea
funcțională a
SNC. Unii autori
afirmă, că în
timpul fazei
paradoxale a
somnului se
produc procese
reparative a
proteinelor,
acidului
ribonucleic și a
rezervelor
catecolaminice.
Se mai
consideră că în
faza paradoxală
decurg procese
esențiale de
consolidare a
memoriei.
Anume în
această fază se produce și prelucrarea programei de comportament, ce-și are
realizare ulterior în vise. Visele atestă, că somnul nu este o stare total lipsită de
conștiință ca narcoza sau coma. În timpul viselor se aduce în lumina conștiinței
experiența anterioară (din punct de vedere fiziologic visele reprezintă o trezire
corticală spre lumea interioară asupra experienței proprii).
Structurile responsabile de producerea somnului paradoxal se găsesc
în formațiunea reticulată pontină. Căile ascendente care asigură activitatea
corticală în timpul somnului paradoxal au traseul formațiunea reticulată –
hipotalamus-hipocamp. Alte formațiuni implicate sunt : formațiunea reticulată
descendentă inhibitorie, nucleii vestibulari.

Privarea de somn

Dormitul
insuficient are
consecinţe
asupra
anumitor
regiuni
cerebrale,
inclusiv
neocortexul,
amigdala și
hipocampusul,
care joacă un rol
important în
procesele
cognitive,
emoţionale și de
memorare și
duce la o deteriorare fizică ireversibilă și pierdere a celulelor creierului.
Multiple alte studii au demonstrat că lipsa somnului poate avea consecinţe
devastatoare asupra sănătăţii fizice, dar și psihice. Privarea de orele dedicate
odihnei pot conduce la apariţia bolilor cardiovasculare, iar o singură noapte
fără un somn de calitate crește riscul persoanelor cu hipertensiune de a
experimenta o creștere a tensiunii arteriale în următoarea zi. De asemenea,
privarea de somn afectează buna funcţionare a sistemului imunitar, poate
crește gradul de iritabilitate, stres, tristeţe, nervozitate și oboseală mentală.
Nu în ultimul rând, riscul de deces crește cu 15% în rândul celor care
obișnuiesc să doarmă cel mult cinci ore pe noapte.
 Somnul reprezintă o perioadă de refacere a organismului în general, iar
privarea de somn duce la dimunarea performanțelor intelectuale și pe termen
lung la tendonțe psihotice.

În ceea ce privește
rolul biologic a celor
două tipuri de somn,
somnul lent reprezintă
o veritabilă perioadă
de odihnă pentru
organism, dar parțială
pentru creier.
Somnul lent are
efect reparator,
odihnitor, restaurator
și fortifiant. El joacă o
importantă funcție în
creșterea și reînnoirea
țesuturilor, în sinteza
proteică, iar la nivelul
encefalului este
expresia funcțională a
nevrogliei, esențială pentru inducerea somnului paradoxal.
Somnul paradoxal este indispensabil pentru restaurarea ionică,
metabolică și proteinicvă a neuronului, pentru stabilizarea memoriei de
scurtă durată și de lungă durată. Cele două tipuri de somn dețin un rol
important, prin intermediul monoaminelor cerebrale, în modularea
comportamentului afectiv și motor.
Biblografie
1. Fiziologia sistemului nervos – Francisc
Schneider, Motoc Daniela, Ciolan Andrei, Arad
2007
2. Fiziologie – Guyton Arthur, Editura Medicală
Amaltea,
3. https://ro.wikipedia.org
4. Puericultură – Liana Precup, Simona
Dumitra, ed University Press, Arad 2015
5. Asistența primară a stării de sănătate- Afilon
Jompan, ed. Eurostampa, Timișoara 2013