ANUL XXVIII. - F ASe. 83. IANUAR .. MART 1935.

BULETINUL
COMISIUNII

MONUMENTELOR ISTORICE
PUBLICATIUNE TRIMESTRIALĂ
,

1 Q 3 5

Aşezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ .v Vălenii-de-Munte

inp.org.ro
 MTNISTERIUL INSTRUCŢI'JNII PUBU'.:E ŞI AL CULTELOR
MINISTRU: C. ANGELESCU

COMISIUNEA MONUMEN1EL O R IST O RICE

PREŞEDINTE I N. IORGA

Membri: IOAN ANDRIEŞESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LApEDATU. CONST. MOISIL,

PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. STEFANESCU, A RTUR VERONA.
Secretar-Director, VIRGILIU N. D ĂGHlCEANU. R
Arhitect-Ş ef I N. GHlKA-BUDEŞTI.

CUPRINSUL

TE X'T: PaginA

EMIL VARTOSU I Odoare rom4neşti la Stambul • 1

ARHITECTUL PAUL SMARANDESCU: Biserica Floreasca din Bucureşti . . 20
D. BERCIU. PROFESOR: Săpaturi şi cercetări archeologice in ultimii trei ani (1933-1935) 26
D. TUDOR I Monumente inedite din Romula 31
ResuOldt frances. 48

ILUSTRAŢIUNI:
Odoare romăneşti la Stambul. Fig. 4. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Starea de
fig. 1. - Relicvariul lui Neagoe Basarab (.Yluseul ruină în llJ20. Unul din sinuri • • 21
Vechiului Seraiu, �tambul) . • • 2 fig. 5. - Biserica f1oreasca, Bucureşti. �tarea de
rUină in 19�6. Intrarea
Fig. 2. - Acelaşi relicvariu, ornamentele capacului.
• • • • 21
3
Fig. 6. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Releveu
Pijl. 3. - Acela�i relicvariu, vAzut dintr'o parte • 4
dm 192ti. 1'lanul 22
Pig. 4. - Aceiaşi relicvariu, vAzut d� jos in sus •
• • • • •
4
•
Fig. 7. - Biserica Floreasca , Bucureşti. Releveu
FiI{. 5. - Uşa bisedcii mănăstl1 ii eolmeana. 5
.din. 1920. fatada principală 22
Pig. 6. - Chenarul uşii bisericii măn .. stirii Tis-
· • •

mana (1541) • • • • • • 6 Fig. 8. - Biserica floreasca, tlucureşti. Releveu

Fig. 7. - Cele trei săbii brâncoveneşti, "f1ate in din 1926. Fatada laterală . • • 23
Museul Vechiului Ser .. iu dm Stambul Fig. 9. - Biserica F l oreasca, tlucureşti. Releveu
• �ln 192ti . .::.eqie longitudinală • •

Fig. 10. - Blse I. ca florcasca, bucureşti. Releveu

(Tot Kapt Şorayi) . • . • • 7 24
fIg. 8. - Aceleaşi �Abii, de la stânga spre dreapta :
8 25
No. :':682, 2684, 2tL3 • . • •
din H126. Sectie transversală • • •

Fig. Q. - Sabia Nr. 261Q: garda şi motivele de- Fig . 11. - Bist:rica Floreasca, tlucureşti. Starea
corative • • • • • • • 9 actuală (1935). Vedere generală . • 23
Fig . 12. - Bi:;dca Floreasca. Bucureşti. Stare ac-
Fig . 10. - Sabia Nr.·2684: garda şi motivele de-
corative de pe Iarnă. • • • • 10 tuală 1935. Intrarea • 24
FIg. 11. - Sabia Nr. 2o�3; motivele decorative de Săpături şi cercetări archeologice In ultimii trei am
pe Iarnă • • • • • • • 11
(1933-19J4
Fig. 12. - Sabia brâncovenească din Vistieria Sfân-
tului Mormânt . • • • • 12 Fig. 1. - Interiorul unei colibe La nne de la
. 26
•

Fig. 13. - Aceiaşi sabie : garda, motivele deco- Ostrovul Şimian (săpăturiie 1935)
FIg. 2. - Cetatea dacică de la bobaiţa-Mehedinţi.
·

rative şi il.scriptia • . • . • 13 27
FIg. 3. - Un mormânt in situ diu Gorj (grupa
Fig. 14. - Sabia brancovenească dela Simi (stânga)
28
şi sabi" rusea·Cd (CU lt:a că) de la Ve­
tumulilor hallstattiani) • • • •

npti". (După Hevarela lui Hedenborg,

.
Monumente inedite din Romula.
reprodusă de Scrinzi, o. c.). •

1. -
13
• • • • • • •
Fig. 1�. - Sabia brâncovenească de la Armeria fig. 31
Reale din Tu in . • • • • •
Fig. 2 a şi b. - Col. Capşa. • • 32
33
14
Fig. 1�. - Trei săbii moldoveneşti din veacul al
fIg. 3. - Museul liceului din Caracal
XV. lea: "�ro 26�6, 20J7. 2:;35. La stânga, Fig. 4. - Museul liceului din Caracal 34
sabia lui Ştefan-cel Mare Fig. 5. - Museul liceului din Caracal . 35
. • • 15
PI,q. 17. - I'a!ru săbii moldoveneşti din veacul al Fig. 6. - Museul liceului din Caracal • • 35
7. - Ap. Kretulescu o. c. p. 28 şi fig. 9. 36
XV-lea. Se d stillg crucile de Malta Fig.
pe săbiile nr. �6�6, 2637 şi 2038. Sa­ Fig. 8. - Col, Ilie Constantinescu 36
bia nr. 263;j (3) n'are aceste cruci •
Fig . 9 a şi b. - • • • 37
38
16
fig. 18. - Legătura in argint a Evangheliarului de Fig. 10 a şi b. - Col Capşa •

la Muntele Si"ai • . • • •
....ig. 11 a, b şi c. - Col. Capşa. 38
12. - Col. Capşa .
18
Fig. 19. - Alexandru-Vodă Mircea, Doamna Eca­ Fig. • 39
terină şi fiul lor, Mihnea. pe Evan­ F g.� 13 a şi b. - Col. Capşa 39
gheliariul de la Muntele Sinai • •
fig. 14. - Col. Capşa • • 40
40
19
Fig. 15. - Col. Capşa . • •

Biserica Floreasca dill Bucureştl. Fig. Iti. - Col. Ilie Constantinescu 41

P1g. 1. -Bi8e�lca F,oreasca, Bucurcşti. Starea de F i g. 17. - Col. Ilie Constantinescu • 42
.ruI�ă in 1926. Vedere spre altar. • 20 ""ig. 18. - COl. Ilie Constantinescu • 48
Plg. 2. - BiserIca Fioreasca, Bucureşti. Starea de Fig. 19. - . • • • • • 44
ruină in 1926. Vedele laterală ' Fig. al. - Col. Gh. Georgescu • 45
45
20
Fig. a. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Stare de � Fig. �1. - Col. Gh. Georgescu . • • •

. ruinl la lQ46. Altarul • • • 21 Fig. 22 a, b şi c. - Col. fim. E. Cret%ule.ou. 46

inp.org.ro
 ODOARE ROMĂNESTI LA STA1vlBUL ,

DE EMIL VÎRTOSU.
--0--

De câţiva ani, de când Vechiul Seraiu împodobesc relicvariul se ridică la circa

din Stambul (Tap Kapî Samyî) a devenit 80-1 00 (cu cele lipsă), multe de mărime
museu public, nenumărate bogăţii şi lucruri si, valoare exceptională 1.

de artă au iesit la lumină din tainitele lor Intre braţele a�estE:i cruci, închipuită­
misterioase şi. împodobesc azi săliie ciu­ cum am văzut - din pietre preţioase pre­
datului palat. Intâmplarea ni-a scos în cale văzute cu montură specială aplicată la
câteva lucruri de un interes deosebit pentru rându-i pe fondul de aur al relicvariului,
istoria romănească 1. se desluseste următoarea inscriptie în relief)
In sala Tesaurului (hazine) se găseşte un în limba' slavă : '
relicvariu făcut de Neagoe Basarab (1512- c"i.>;\ !\\OlP ",I.IKA C
1 52 1 ), spre a păstra într ' însul moaşte de
la Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ioan Gură-de­ c ,;: "o �
KP THTf'l-k �
I\

Aur şi Sf. Apostol Petru. Relicvariul poartă HIl. clE 4"CHH I\\OlpH. CTI'O
numărul de inventar 2743, şi este păstrat
într ' o cutie hexagonală de cristal, împo­
dobită cu tot felul de pietre, artă turco­ c'i", CHI1
arabă specifică veacului al XVI-lea. Mare 1\IOlPI1. &P"XO&HdI'W
de aproximativ 1 7 x 1 4 cm., relicvariul este dnCO/IIl nETil". HCKOKII
de aur şi se presintă ca o carapace bom­ Il'O 1\\1 wkpo
bată de broască testoasă, împodobită si
, ,
I &Of&O

lucrată numai pe faţa superioară , aceasta A

încunjurată jur împrejur de perle (câteva adică :

lipsă). Pe aceiaşi faţă superioară sânt, din ci", 1\.OlpH 1'''11&11 C&"'TllpO KP"CTHTfI\-k IWIIH";
bielşug, perle, rubine, peruzele (turcoase) , cii 4"CHI1 ,\\OlpH C&"'TIII'O IWIIHd 3"IITOSCTIIpO,
diamante ş i u n smarald (?), toate dispuse KO/I-kHO; ci", 4"CHH l\\OlpH &P"XO&HdpW IInOCTIM"
simetric în forma unei cruci, crescută pe IHTP;l: HCKOKIl fI'O IW H-kpOE �N&OA-
toată suprafaţa relicvariului. Centrul acestei
cruci e format de un rubin (?) excepţional româneste : ,

de mare, încunjurat de perle şi peruze1e,
iar braţele crucii se termină printr ' o peruzea
încunjurată de perle. Numai braţul de jos
al crucii se încheie printr'un rubIn şi două
perle mari, totul încunjurat de perle. Aceste
Aceste moaşte : capul Sfântului Ioan Bo­
tezătorul ; aceste cinstite moaşte ale Sfântului
Ioan Gură-de-Aur : genunchiul ; aceste
cinstite moaşte ale mai marelui Apostol
Petru, le-a ferecat 10 Neagoe Voevod 2.

două perle mari dau relicvariului o formă

ascuţită, ciudată. O aplică simplă (smarald ?) In partea de sus, relicvariul se deschide,
se află ataşată de braţul de jos al crucii, fiind prevăzut cu un capac şi o închizătoare
pe când braţul stâng este împodobit de o foarte simplă Capacul posedă două toarte
3.

cruciuliţă de argint, mică, montată cu cinci
diamante (amândouă, aplici posterioare, pro�
babil). Numărul pietrelor preţioase care
1 Pentru monumente şi alte urme ro măneşti la Stambul,
trimetem la aceste articole mai recente; Marcel Romanescu ,
Monumente romţîneşti la Stam bnl, în Boabe de grân,
1Il (1 932), no. 6, pp. 226-38 ; Marcu B eza, Noi n rme
româneşti la Stambnl (ibid., V, 1934, no. 7, pp 385-402).
rotunde (inele), de care se prindea un lanţ
spre a se suspenda relicvariul şi presinta
închinătoriloL (Lanţul original este pierdut,
cel existent e recent, de factură mediocră.)
1 CL fig. l.
2 Datorim traducerea de mai sus prietenului N. Traikov,
profesor, ataşat de presă la Legatia
'
Bulgariei din Atena.
3 Cf. fig. 2, 3.

Bul. Com. Mon. 1sl. - �·asc. 83, 1935.

inp.org.ro
2 BULETll UL CO:'.IlSlUl\"1I
Înăuntrul relicvariului se găsesc astăzi
numai moa)tele Sf. Ioan Botezătorul, si
anume osul ' occipital, îmbrăcat pe parte'a
concavă într'o foaie de aur, netedă, fără
niciun ornament, având săpată următoarea
inscripţie :
t il K,ip<l T8 npdA'I�,\\8 (sic)
Fig. 1 . - Relicvai iul lui Neagoe Basarab (Museul Vechiului Seraiu, Stambul).
.adică :
româneste :
,
t Capul Înainte-MergătoruluL
Pe faţa convexă, occipitalul e prins de
jur împrejur într'o ramă de aur, montată
cu mici pietre preţioase (perle, rubine),
inp.org.ro
lONU MEI TELOR I STORICE
iar peste întreg osul sânt aplicate două
benzi de aur, late de un deget, care, por­
nind din chiar rama marginală, una în
curmezisul celeilalte, formează o cruce,
împodobită şi aceasta cu nenumărate mici
pietre preţioase (perle, rubine). Această
cruce este corespondentul crucii de pe
relicvariu, descrisă mai sus. Occipitalul e
spart la partea inferioară şi două bucăţi
de os (circa 1 -2 cm. fiecare) circulă libere 1.
E locul acum să amintim că ţeasta Sf.
1 Directiunea Museului Vechiului Seraiu nu ni-a îngăduit
fotografia�ea şi cercetarea de aproape a acestor moaşte,
descrise succinc! aici, aşa că nu putem şti dacă relicva riul
este contemporan cu ferecătura moaştelor, sau mult posterior.
 ODOARE ROMANEŞTI LA STAMBUL
Ioan BotE::z ătorul a făcut multă vreme parte
dintre odoarele mănăstirii Sf. Ioan Boteză­
torul, întemeiată în Bizanţ la anul 463, de
patricianul Studius, mânăstire astăzi ruinată,
după ce mai întăiu fusese prefăcută de
Turci în geamie (Moscheia �mbrohor, la
sfârsitul veacului al XV-lea) In anul 1204,
1.
când Cruciaţii se înstăpânesc în Bizanţ,
relicva este transportată pe furiş la bise­
rica Sf. Gheorghe al Manganelor, înainte ca
Studionul să fie jăfuit si ars de Cruciatii
cari căutau relicva. Î n �ele din urmă, r�­
găsite, moaştele sânt duse la Amiens (Franţa)
si, constituie si astăzi tesaurul si, pretextul
,
minu 1atei catedrale gotice. Probabil, occi­
pitalul a fost luat de călugărîi bizantini la
venirea Cruciaţilor, spre a ajunge, în cele
Fig. 2. - Acelaş relicvariu. ornamentele capacului.
din urmă, pe drumurile pietăţii, în mânile
lui Neagoe Basarab. Notăm că şi alte
moaşte de ale Sf. Ioan Botezătorul au cir­
culat, cu mult mai înainte, în Ţara-Româ­
nească. Anume, Vladislav Voevod, Domn
al T,erii-Românesti, si sotia sa, Neacsa,
, " ,
dăruiesc mănăstirii Sf. Stefan de la Meteore,
în Epir, un deget de 'la mâna dreaptă a
aceluiasi sfânt Amintind că în ace1as museu
,
2.
,
1 O descriere sumară, din 1786, a acestei moschei, as­
tăzi arsă şi in ruine, dă J. B. Lechevalier, Voyage de la
Proponiule ei du Poni-Eu'xin, 1, Paris, 1800, pp. 119-121.
.
2 CL Marcu Beza, Urme româneşti la Meteore, in Boabe
de grâu, V (1934), Nr. 6, pp. :21-335; St. Nicolaesc",
L ămu rirea u nei enigme istorice. Vladislav Voevod Şl
Doamna Neac�a /488. Bucureşti, 1935; p. t!. CL şi
Iorga, FllndaţulIu religioase ale Domnilor români in
Orient (A n. A c. Rom., Mem. S. Ist., s. II, XXXVI (1913-
1914), p. 863 şi urm.
inp.org.ro
3
de la Stambul (T op Kapî Sarayî) se gă­
seşte o faimoasă relicvă bizantină : mâna
dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, îmbrăcată
în aramă, cu degetele înmărmurite în gestul
sacru al binecuvântării, vom întelege
'
si
mai bine de ce, în ziua de 29 August,
Bizantinii prăznuiau cu mare pompă, la
mănăstirea Studion, tăierea capului Sf. Ioan
Botezătorul, serbătoare la Cdre lua parte
întreaga Curte Imperială, în procesiune,
aprinzând lumânări şi sărutând moaştele
sfântului.
Cum ajunge relicvariul lui Neagoe Ba­
sarab la Stambul ? Ştim că Neagoe Basarab,
mare ctitor la Athos, ca aproape toţi Domnii
români, rezideste din temelie mănăstirea
,
Dionisiu, care purta chiar bramul Sf. Ioan
Botezătorul. Clădeşte turnul, aduce apa la
mănăstire (zidind un apeduct), în scurt este
oarecum ctitorul acestei mănăstiri Pe 1.
de-asupra îi dăruieste si moastele hramului,
adecă îi dăruieşte c'apu'l Sf. Io�n Botezătorul,
pus în raclă de aur împodobită cu pietre
scumpe Găsim si mentiuni documentare-
2.
, ,
1 Pentru dărnicia lui Neagoe Basarab la Athos şi la
Dionisiu, cL şi Marcu Beza, Urme româneşti la muntele
A thos, in Boabe de grâu., IV (1933), Nr. 10.
2 Mentiune de acest dar şi la Burada (Teodor T.) , O că.
Iăto rie la Muntele A thos, Iaşi 1884, p. 63. Aceste moaşte
le vede acolo Ioan Comnenul, inainte de 1700, zăbovind
câtiva ani la Athos, 'Iwci'J'i1']� KOf1V'�'lb\;, IIpoo'l..u'I'l}'tcif.(OV 'tou
<A11oU "Opou� 'tou 'A6w'Io;, Snagov, 1701, p. 85. CI. şi St.
. Nicolaescu, Un preţios cltivot de la Neagoe Basarab
Voevod, /5/2-/52/, in Mănăstirea Dionisiu din Sfânt/ll
Munte Athos, Bucureşti 1933, p. 3, ."Tipiconul mănăstirii
arată că Neagoe i-a dăruit capul Inainte Mergătorului
 BULETINUL COMISIU TII M O TUMENTELOR ISTORICE
despre acest dar : " moaştele Sf. Nifon, capul
si m âna Sf. Ioan " date la Dionisiu de
N eagoe Basarab 1. E vorba, de sigur, de
capul Sf. Ioan Botezătorul, de şi acesta e
numit aici simplu : " Sf. Ioan " , adecă fără
niciunul din atributele cunoscute : Boteză-
Fi>J. 3. - A��laşi relicvariu, văzut dintr'o parte.
torul, Cârstitel, Inainte�Mergătorul, Predetici,
Prodromul. Stim' că relicvariul Sf. Nifon se
p ăstrează şi astăzi la Dionisiu Mâna dă­ 2.
ruită de N eagoe Basarab trebuie să fie a
Sf. Ioan Gl'tă-de-Aur - presenţa acesteia la
Dionisiu o mentionează Ioan Comnen, îna-
,
Fig. 4. - Acelaşi relicvariu, văzut de jos in sus.
-i nte de: 17003 - de oare ce în catoliconul Dio-
intr'un relicvar de aur impodobit cu pietre preţioase". Capul
exista a:olo (la mănăstirea Dionisiu)între anii 1724-1747, când
Barski visitează Athosul (cL Millet, G., Pargoire şi L. Petit,
Rccueil des illscriptiolls c/zretiellnes de L' AtllOS, I-ere
partie, Paris 1 904, Nr. 466).
J eL N. Iorga, Mu n tele Athos ill Legătu ră cu (erile
n o as t re (An. Ac. ROII/., Mem. S. Ist., s. I l, XXXVI
(1913-1914)), p. 472.
t O bună reproducere şi consideraliuoi asupra valorii
.artistice a acestui odor. la N. Iorga, Les arts mill e u rs ell
R o u l 7tallie, 1, Ic6nes, Il, Argenterie, I I I, Miniatnres (207
Jignres dont 26 planches ell collleu.rs), Bucarest, 1934.
3 O. c., p. 86. leroshimnnahul Chiriac din Moldova, in
inp.org.ro
ni si ului se găseşte p ână astăzi un relicvariu cu
mâna Sf. Ioan Gură-de-Aur, împodobit cu
argint şi aur, iar după Barski, t. III, p. 370, o
inscripţie slavă desluşeşte : "Capul Inainte
M ergătorului şi această mână au fost date de
un Domn valah" " Domnul valah " este
4.
Neagoe Basarab, care a hărăzit, deci, mă­
năstirii Dionisiu capul Sf. Ioan Botezătorul
si mâna Sf. Ioan Gură-de-Aur. Pe de altă
p arte, tot în catoliconul Dionisiului, se află
si un relicvariu cu mâna dreaptă a SI.
Ioan Botezătorul, dăruită în 1 8 1 0, de Hagi-
Anghelachi din Rodosto Aceste moaşte au
J.
fost văzute si de călătorii români mai re­
cenţi la Athos Adăugăm că din mâna
1;.
călătoria pe care o face la Athos, in 1840, înseamnă că a
văzut, la Dionisiu. ,.mâna sfântului Ioan Gură-de-Aur, pe
care o zic ei [călugării] a fi a Botezătorului. .. " (Academia
Română, ms. 4610, f. 67 v.).
4 Apud MiileI, o. c., ibid.
• Jbid., Nr. 477. Se dă şi textul inscripţiei greceşti de
pe acest relicvariu.
6 Sân! mentionate in Prosc/tinitaru L ieroshimonahului
Seraf:r:J, !radu� din ruseşte de monahul Varoava Luchia­
nov (tlucureşti, 1856, p. 105). Iar Athanasie Mironescu
 ODOARE ROMANEŞTl LA STAM B U L 5

.1

Fig. 5. - Uşa bisericii mănăstirii Cotmeana.

inp.org.ro
6 BULETINUL COMlSlUNlI MO UMENTELOR ISTORICE

dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul se păstrează şi o menţiune sumară de Marcu Beza 1.

la mănăstirea Dionislu numai un fragment, Sântem, totusi, ,

şi anume partea de la cot până la încheie-
tura mânii, închisă într' o cutie de argint
suflată cu aur Din nefericire, relicvariul
1.
acesta nu este descris de nimeni mai pe
larg, ci numai inscripţia e dată de Millet
Iămuriti, că a fost făcut, la
1 8 1 0, de Hagi-Anghelachi din Rodosto, deci
nu poate fi mîna dăruită de Neagoe Ba­
sarab, al cărui dar este neîndoios mîna ·Sf..
Ioan Gură-de-Aur. Dacă, însă, Neagoe
Basarab a dăruit, la Dionisiu, capul Sf.
2,

---.,.,"
....� ",.--.-�"'"--�� Ioan Botezătorul si mâna Sf. Ioan Gură�
de-Aur, iar mâr:a dreaptă a Sf. Ioan
Botezătorul am văzut�o lnsine la Stam�
bul, în ferecătura şi cu i n'scripţia ori_o
ginală bizantină, cum este oare cu pu­
tintă, ca aceiasi ,
mână dreaptă a Sf.
Ioan :R'Jtezătorul să se găsească la mă­
năstirea Dionislu, în ferecătura din 1 8 1 0,.
si, în acelasi, timp în M useul Vechiului,
Seraiu, aceasta din urmă în ferecătura
primitivă bizantină? In realitate e vorba, .
de sigur, de una si aceiasi mână
dreaptă a Sf. Ioan ' Botezătorul, şi.
anume : mâna până la încheietură a.
rămas la Vechiul Seraiu, în vechea
ferecătură bizantină, restul până la cot
a fost dăruit de Hagi-Anghelachi, în
1 8 1 0, într ' un chivot nou, Mănăstirii.'
Dionislu.
In sprijinul acestei explicaţii vin
notele comunicate de d. St. Nicolaescu,
şi culese oral de la călugării Dioni-·
slului în 1 906 si 1 9 1 4. A nume, acestia
arată că, în timp ul războiului ruso-ttlrc,.
pe vremea Ecaterinei a II-a, moaştele
au fost luate de la Dionislu, spre a fi
puse în siguranţă în insula Aghiostrati.
Dar corabia a fost prinsă pe drum de'
Turci, si moastele trimese la Tesaurul
Sultanuiui. Iar; în anul 1 8 1 0, drago­
manul Ianachi a sustras din TesauruL
Sultanului mâna Sf. Ioan Botezătorul
si-a readus-o la Dionisiu, unde se află
�, i astăzi Notele d-Iui St. Nicolaescu..
1.

1 M. Beza, O. C.
2 După. comunicarea scrisă a d-Iui St. Nicolaescu
fig. 6. - Chenarul uşii bisericii mănăstirii Tismana (1.541). Pentru trecerea capului Sf. Ioan otezătorul de l a
mănăstirea Dionisiu l a Turci, dăm şi altă versiune,
fantesistă, credem ,
"Le couvent [Dionisio] possedait autre fois la lete de
Craioveanu inregislrează Iraditia, la 1889, că dreapta Se. Saint Jean. Mais, un jour, les Turcs etant devores par l es.
Ioan rlolezălorul a dai-O ea goe Basarab, spre a primi in hannetons, enleverent cette tete EI la porterent en pro­
scr.i mb capul Sf. Nifon (O căLătorie în Orient, Bucureşli cession dans leurs champs pour se delivrer de ces insectes.
1 896, p . 142 n.) . E vorba, cum vom vedea, de mâna dreaptă rongeurs. Cette promenade eut un succes complet. Le
a SI.. Ioan Gură-de-Aur. Menţiune şi la St. Nicolaescu, Un Sultao l'ayant appris, se fii apporter au serai! la tete du
preţws c/uvot, p. 8. Şi d. Marcu Beza spune că a văzut saint, qU'il garda precieusement. Un pacha, qni n'etalt pas
"mâna Sf. Ioan, împreună cu chivotu-i in aur şi argint, pe fache de faire executer par cette tete des mirac1es â son
care se deosebesc Patriarhul Nifon şi Dionisie, intemeie­ profit particulier, la voia dans le serail. Le Sultan fit cou­
torul mănăstirii, iar la mijloc Se. Ioan întraripat" (Biblioteci per le cou au pacha et reprit la relique. Voilâ les cOntes
mănăstireşti la mu ntele Athos, in A n. Ac. Rom., i\lIem. qu'on nous debitait dans I'Athos. Nous avons demaode si
S. Isi., s. I Il, t. V LI, BucurEŞti 1934, p. 21). l'Emj:ereur Abdul Medgid, alors regnaot, etait toujours
1 Cumunicare orală a d-lui SI. Nicolaescu. possessuur du chef de Saint Jean ; on nous repondit qu'on
, Millet, O. c. Vezi mai sus. I'ignorait, mais qu'une pareille relique valait bien cin-·

inp.org.ro
 ODOI.RE ROMANEŞTI LA STAMBUL 7

vorbesc de capul Sf. Ioan Botezătorul şi care Voevodul le are cu mesterii sibieni.,

de mâna aceluiasi sfânt. Contradictia dintre Astfel, pe " argintarii" Celestin şi Ioan îi
afirmatiile noastr� si notele d-Iui ' St. Ni-
, ,
chiamă în ţară, în 1 5 1 7, spre a-i lucra
colaescu privitoare la mâna Sf. Ioan Bote- obiecte în argint aurit : cupe şi o cădelniţă.
zătorul s ' ar putea explica astfel: Pănă la urG1ă e nemulţămit de treaba
N eagoe Basarab a dăruit mânăstirii Dio� mesterului Celestin, care îi lucrase cădel­
nisiu mâna Sf. Ioan Gură-de-Aur, nu însă niţ� " ad modum Ciganorum". li refuză
a Sf. Ioan Botezătorul ; aceasta din urmă, lucrarea şi-l obligă s ' o refacă, aşa încât
-de provenienţă bizantină, existând probabil
concomitent la mănăstire, confusia a fost
posibilă. Pe de altă parte, dragomanut Ia­
nachi (recte Hagi-Anghelachi, după ins­
cripţa publicată de Millet) a putut sustrage
din Vechiul Seraiu (vechiul Tesaur al Sul­
-tanilor) o parte din mâna Sf. Ioan Boteză�
-torul, mână pe care Turcii o capturaseră
·odată cu capul Sfântului Si anume, a scos
1.

din relicvariul bizantin - 'care are exact

forma mânii pănă la cot - numai partea
-care se putea scoate fără să se strice re­
licvariul si fără să se observe furtul. Cer­
cetându-d e, cândva, conţinutul relicvariului
de la Vechiul Seraiu, se va putea verifica
această explicaţie, cu atât mai verosimilă,
cu cât mâna Sf. Ioan Botezătorul numai de
la cot pănă la încheietură se găseşte la
Dionisiu, într'un relicvariu făcut la 1 8 1 0 de
un Hagi-Anghelachi, acelaşi, de sigur, cu
Ianachi dragomanul care sustrage moaştele
tot în 1 8 1 0, după tradiţia relativ recentă a
'Călugărilor de la mănăstirea Dionisiu. Şi
numai în felul acesta, mâna dreaptă a Sf.
Ioan Botezătorul poate figura la manas­
-tirea Dionisiu de la Athos si în Museul
Vechiului Seraiu din Stambul'.

Cine este, însă, " argintarul" care a făurit

. această preţioasă podoabă şi ce influenţă
..artistică ne revelează ? Ştim de relaţiile pe
quante millions" . . . (Le Mont A thos, in Annales a rc!u!olo­
giqll es par Dimon Aine, t. XXIII, Paris 1863; p. 262).
"N'am avut însă la îndemână şi versiunea dată de Smyr­
rakis, p. 513 (semnalată de Millet, o. C., nOe 466).
1 Despre mana Sf. Ioan Betezătorul, notăm şi această ver­
-siune, înregistrată de Didron în 1863, cu prilejul iocen­
dierii Vechiului Seraiu:
"Entre autres choses on y trouva, sous le regne de - Cele trei săbii brâncoveneşli, aflate în Museul
Fig. 7.
Mahomet IV, pendant le vizirat de Kara-Moustapha-Pacha, Vechiului Seraiu din Stambul (Top Kapu Sarayî).
-devenu celebre au siege de Vienne, une main, Qui etait
·conservee dans une boîte en or et qu'on crut avoir ap­
partenu il. saint Jean-Baptiste. Sur la parUe superieure de să fie vrednică de gustul şi banii Voevo­
cetle main etait ecrit, .La main qui baptisa Jesus". Sur
I'index on lisait, "voiei l'agneau de Dieu". Soliman Il en dului, adăugând că şi în ţară avea destui
fit present aux chevaliers de Malte. et, en 1799, un an meşteri cari să-i facă " arginturile" mult
aores l'abolition de l'ordre de Malle par les Fran<;ais, rem­
pereur Paul I-er la transporta, dit-on, en Russie". (Di­
mai frumos decât acest mester străin ,
1.

-<:Iron, Incendie du Se rail, în Annales A rc!u!ologiques,

1863, p . 163, după foumal de Constantinople) . In rea­ 1 ,Nos autem dedimus eidem [Celestino, aurifabro] ar­
litate, moaştele n'au părăsit Vechiul Seraiu decât în parte, gentum purissimum prout nobis unum lurribulum fabri­
şi numai rrin furt, pare-se. caret ad modum turris veslre civitatis, - ex quo nos

inp.org.ro
8 BULETI U L C OMISIUNII MONU M E N TELOR ISTORICE
Iar relicvariul făurit pentru moaştele Sf.
Nifon este lucru de Sibiiu, acesta fiind
oraşul prin care pătrunde la noi, în acea
epocă, arta apuseană, o anumită artă apu­
seană de şi un rol important în acest sens
1,
îl are si Brasovul".
, ,
Fig. 8. - Aceleaşi săbii; de la stânga spre dreapta:
No. 2682, 2684, 2683.
Hungariam perlustravimus et pulchriorem turrim nusquam
vidimus; elapso tempore, dum iIlud opus nostrum perfe­
cisset et coram oculis nostris presentasset, non nobis com­
placuit, quoniam ad modum Ciganorum era! fa.bricatum ;
habemus nos satis magistres qui potuissent pulchriori modo
perficere quam ita ipse perfecisset". (Hurmuzaki, XV'.
(1911), pp. 236-7; cL şi N. Iorga, L es a rts minwrs,
p. 38). Hasdeu semnalează cel dintăiu acest document,
datându-l 15 18,. dând şi un resumat succinct (Co/umna lu i
Traian, V. 1874, no. 6. p. 129, supt titlul, Trei lune peste
m unţi. Dare de seamă despre o excu rsiune sciinţifică
în Transilvania. Tot aici, resumă procesul din 1538 al
Doamnei Despina, văduva lui Neagoe Basarab, care incre­
dinţase unui alt ar!=jintar din Sibiiu, Petru, o coroană de aur).
1 Pentru rolul Sibiiului in istoria artei romăneşti, cL N.
Iorga, Ari et litterature des Roumains, Paris, 1929, pp.
35-36; acelaşi, Les a rts mineu rs, pp. 1-2.
2 Astfel, vin meşteri de la Braşov in ţară să ia comanda
de la Neagoe Basarab pentru ceasornice, tipare, o salbă
de mărgăritare şi un sfeşnic (cf. Gr. G. Tocilescu, 534
documente istorice slavo-romdne, Bucureşti 1931, n-rele
233, 249. Menţiune şi la 1. Bogdan , Dowmellte şi regeste,
Bucureşti 1902, DT. CXXI).
inp.org.ro
Dar de existenta altor mesteri, străini'
sau indigeni, cari' să fi făurit acest re­
licvariu, nu avem nicio stire. Am văzut,,
însă că si în taI ă se găsiau mesteri indi-
geni foa�te b�ni În legătură c� aceasta,
1.
semnalăm două coincidente semnificative.
Astfel, ornamentul fl�ral pe care îl
distingem foarte bine pe capacul relic­
variului îl regăsim aproape întocmai,
2
ca motiv ornamental fundamental, la
uşile - sculptură în lemn - de la
mănăstirea Cotmeana, sculptură consi­
derată pănă acum ca datând din veacul
al XIV-lea Pe de altă parte, un alt
3.
ornament floral, care încunjoară, ca
un brâu, margenea feţei superioare a
relicvariuluÎ,\ si are mare c.sămănare,
în forma gene;ală, cu cellalt ornament
pomenit mai sus, se regăseşte - cu
foarte mici deosebiri - la chenarul usii
bisericii mănăstirii Tisly_ana, din 1 541 \
Avem, deci, în fată motive decorative
care făceau parte ' integrantă din at­
mosfera artistică a veacului al XVI�lea.
Aceste trei elemente:
a) existenţa, dovedită documentar, a
unor buni mesteri autohtoni ;
b) asămăna;ea cu motivele sculp�
turale de la Cotmeana a unui motiv
floral principal de pe relicvariu;
c) asămănarea cu motivele sculptu-·
rale din veacul al XVI-lea ( 1 54 1 ) de
la Tismana, a celui de al doilea mo­
tiv floral de pe relicvariu, amândouă_
acestea lucrate sigur în ţară,
ne îndreptăţesc să credem că relic�
variul a fost lucrat în ţară, de meşteri
cari, utilisând motive de artă populară
romănească, le�au împletit cu anumite tra­
ditii străine, si anume bizantino-venetiene,
că'ci relicvari�l de faţă poartă pecetea' artei
1 CL Hurmuzaki, 1. c.
2 Fig 2.
3 Sculptură care va trebui datată de acum inainte c a
aparţillând inceputului veacului al XVI-lEa. Uşile s e găsesc
la Museul National
' de Antichităti din Bucureşti, reproduse
şi descrise de �p. Cegăneanu, O biecte bisericeşti studiate
şi descrise, Bucureşti, 19 11, pp. 65-66 (Museul Naţional
de Anticbităti, sectia ecc1esiastică). Reproduse şi de N.
Ghika-Budeştl, Evoluţia arhitecflLrii în Muntenia şi
Oltenia. II. Vechiu l stil romănesc din veacu l al XVI-lea
de la Neagoe Basarab pănă la sfdrşitul veacului (»Bu­
letinul Comisiunii lvlonumentelor Istorice", XX I l I , 1930,
rasc. 63-66, pl. CXLV). Cf. fig. 5. [Se poate ca relicvariul
să se fi inspirat de la uşi ; sânt şi alte argumente care opresc
coborârea aşa de târziu a datei l ucrării acestei porţi. N.I. ].
• Cf. fig. 1, 2, 3, 4.
, Chenar reprodus la N. Ghika-Budeş!i o. c., [id' 190;_
eL fig. 6.
 ODOA RE ROMANEŞTI LA STAiV lBUL 9

b izantino-veneţiene 1. Pe de altă pa!"te, de departe, a fost suficient explicată, si nu

oare ce muastele însesi ale Sf. Ioan Bote-
,
vom relua demonstratia La M useut' Ve­
1.
,
zătorul, aflate în relicvariu, nu ni�âu fost chiului Seraiu din Stambul am identificat :
accesibile pentru cercetare, nu putem insista a) Sabia inventariată supt Nr. 2682, de
asupra formei r:P7.0p0fJ-0u din inscripţia de pe factură orientală, oţel de Damasc, încovoiată,
moaşte, formă care ne�ar îndreptăţi, poate, lungă de 93 cm. Mânerul din corn de
să credem că nu e numai o simplă eroare rinocer, garda din aur roşu cu desemne
accidentală , ci mesterul care a ferecat florale fin ciselate. De mâner e atasat dra­
moaştele şi a săp�t inscripţia, cunoştea gonul, un şnur din fir de aur îm p letit cu
puţin sau de loc limba greacă. Era, poate, fir negru, totul terminat printr ' un ciucure
străin, si chiar Român? Pentru dcelas motiv, din fir de aur. Dragonul acesta este într'o
nu ştin� în ce măsură expresia : " le-� ferecat perfectă stare de conservare, ca si, de
10 N eagoe Voevod este proprie relicva­
ii altfel, înh- eaga sabie. Pe lamă se găsesc
riului, sau se poate extinde şi asupra fere­ mai multe ornamente şi o inscripţie, săpate
cării moastelor continute
,
în relicvariu, în
,
în oţel şi încrustate cu aur vechiu, toate pe
speţă occipitalul Sf. Ioan Botezătorul, cu
toate conclusiile artistice si istorice ce ar
decurge din constatarea a'firmativă.
II.
In acelaşi Museu, în Sala Armelor (silâh
miizesi) am constatat presenţa a trei săbii
brâncoveneşti care vin astfel să îmbogă­
2,

ţească inventariul celor treisprezece săbii

cunoscute pănă astăzi a.

Existenta atâtor săbii brâncovenesti, la

, ,
care se adaugă cele trei găsite acum la
Stambul şi despre care vom vorbi mai"
1 Remarca despre stilul bizantino-venetian a fost for­
mulată şi comunicată personal de d. V. 'Orăghiceanu' şi
o împărtăşim intru totul.
2 N'am putut, însă, identifica in mod cert minunatele
;
'vase ale Brâncoveanuluio, despre care vorb şte Marcel
Romanescu (o. c., Boabe de grâu, III, 1932, p. 226).
8 O sabie la Armeria Reale din Turin, semnalată in
bibliografia romănească, cel d'intăiu de C. Esarcu DO�Il­
�
Inente istorice descoperite în ATchivele Italiei c nferintă
Bucureşti, 1878, pp. 7-8, n. I (Atheneul Ro ; nân), du pă
ce mai înainte publicase un articol în Trompeta Carpatilor.
Studiată apoi ştiinţific, utilisând bibliografia din străin"ătate
a chestiunii, de C. Marinescu, Trei săbii ale lui Cons­ Fig. 9. - Sabia Nr. 2682: garda şi motivele decorative.
tantin B r ncoveann, in Bul. COln: Mon. Ist., XIX (1926),
�
fasc. 49, ŞI, concomItent, de Fredenc Macler Notice d' u n
sabre it inscription grecque (L' EthnograpiLie, N. S., n-Ie aceiasi fată a lamei, si, dispuse astfel , în-
"
1 �-14. aris, 1 5 Ap�il et 15 �ecembre 1926, pp. 27-34. So­
; cepând de lângă gardă :
aite el etluzograplue de Paris). La bibliografia străină a
chestiunii adăugăm o lucrare neutiJisată de cercetătorii Un motiv decorativ oriental, având în
români: Angelo S�rinzi, Una spa ti.a biz�ntina di Syme
.
e la spada Kapmst del Museo CtvtCO dt Venezia in Alti
mijloc un caboşon în care e prinsă o gre­
del Reale Istituto Veneto di Scienze, L etlere ed. A rii, nadă. Apoi două lumânări aprinse, (sin­
1900-1901 , t. LX, p. s., pp. 1053- 1 063. Cu [Osservazzio ni gurele incrustaţii din argint vechiu) aşezate
del prof. E. Teza], pp. 1064- 1 065. Lucrarea lui Scrinzi
despre care vom vorbi mai departe, citează, în afară d � pe suporturi (sfeşnice) şi dispus� de o parte
Veludo şi Langlois, multă bibliografie străină rară, neulili­
sată de nimeni pănă la dânsul.
şi de alta a lamei, închizând între ele
.0 sabie s� află la L?vru (P�ris).; alta in posesia Aşeză­ aproape întreg motivul decorativ de mai
mlOtelor Brancoveneşh, cumparata de la anticarul Manu­
kian din Paris, ambele studiate de C. Marinescu, o. c. O
sus. De-asupra, în câmp liber, un caboson
sabie a găSit d.
.
!'l.
Iorga la Stockholm (el. N. Iorga,
.
cu o grenadă încrustată. Urmează un �e­
Portrete şt lucrUri domlleştt n o u descoperite, in An. Ac.
Rom., Mem. S. (st., s. III, t. IX (1928- 1 929), pp. 222-3), o dalion aproape rotund : într' însul Maica
alta d. C. Karadja la Berlin (cf. Iorga, ibid.) si c.lte opt
I
au ost idel!ti��cate în c.0lecţii ruseşti de generalul 'R. Rosetti 1 �rgu�entele pentru �utenticitate, c â t şi explicarea
(Cateva s abu ale lll t Constantin Brâncoveanll, în An. nu�aruiui neobişnuit de săbii atribuite lui Constantin-Vodă
Ac. Rom., Mem. S. Ist., s. III, t. X, pp. 1 -9). Brancoveanu, se găsesc la C. Marinescu, o. c.

Bu.1. Com. MOl1. IsI. - Fasc. 83, 1935.

2

inp.org.ro
10 BULETINUL COMISIU N I I MONUMENTE L O R I S T O R I C E
Domnului cu Isus pruncul, la stânga o
floare ; pe cer, de-asupra pruncului, o stea
cu sase raze. Î n afara medalion ului, de­
asupra, un caboşon cu o grenadă în­
crustată. Apoi doi îngeri ce susţin o co­
roană cu trei colţuri, prevăzute fiecare cu
câte o grenadă încrustată (una lipsă). Co­
roana nu este voevodală sau princiară, cum
s ' a susţinut \ ci coroana destinată Sf. Fe­
cioare. Urmează după aceasta, pe mar­
genea superioară a lamei, inscripţia-invocaţie,
scrisă pe două rânduri, încadrat fiecare
rând într ' o ramă de aur, si' terminat totul
printr 'un ornament floral. Dăm inscripţia :
Fig. 10. - Sabia Nr. 2684 , garda şi
motivele decorative de pe lamă.
t C I( K d C l lH V '\ H T T H T E 'H )Pf
K ll d E E l d AWP H C d l KdTd T W H IhM f I\\ I W H T W H rE I\\ O H I
Kdl n l �Tw " 1( l E H T I K W t-I ;T" H T i l J <p
E li e l /I E I ,\\ E r .l,iw K W IJ ;TAHTi lJ<p.
adică:
t �u, �'7..u �),so &'�1:H/-S, M;-;s (jsoO, -;:'7..V1:6.V '7.. � . v iZ'l6
� PCl.:� s :CI.: o w v�-:;'7.. � 'l.'7..1: :Z 1:WV TI:O" sfliw I 1:0 Yj F I16vl 'l.'7.. 1
T.:tertW
"
au8sv-ry./"
i
KwvtJ1:.zvttVW "
w�r:S(;I 7:O"CS 1:6>I )�G.il.c:r
f.Ls·(!X/\<p Kwvu"CCl.:v- t v<p.
Româneste : , 2 Este, de alt fel, şi inscripţia cu textul cel mai complect,
" t Tu, împărate neînvins, cuvant al lui
Dumnezeu, a-tot-stăpânitorule, dă cununa
izbânzil asupra protivnicilor Voevodului si
,
1 CL C. Marinescu, c. C., p. 95 ;
credinciosului Domn Constantin, precum
[ai dat-o] altădată Impăratului Constantin­
ce 1
cel-Mare ?
Inscripţia de mai sus este identică întru
totul cu cea aflată pe sabia Asezămintelor
Brâncovenesti cum identice s €mt motivele
2,
decorative, 'tipul Maicii Domnului, curbura
lamei şi înfăţişarea generală. După starea per­
fectă de conservare (cea mai bine păstrată
din toate săbiile brâncovenesti cunoscute),
după faptul că provine din ' palatul şi T e­
saurul Sultanilor, inclinăm a crede că
aceasta a fost sabia purtată
' de Constantin­
Vodă Brâncoveanu, în clipa arestării sale
(Martie 1 7 1 4).
b) Sabia inventariată supt nr. 2684, este
tot din otel de Damasc, încovoiată, mânerul
de os st�ăbătL1t de trei cuie terminate cu
butoni de aur (doi butoni lipsă). Garda
dreaptă, de aur, cu un desemn ce diferă
de desemnul săbiei precedente, oferind, însă,
multă asămănare cu garda unei săbii ru­
seşti contemporane, despre care vom vorbi
mai departe. Urmează pe lamă motivul
decorativ oriental asămănător cu al săbiei
precedente, având acelaşi caboşon cu gre­
nadă incrustată. Apoi trei lumânări aprinse
(singurele încrustaţii cu argint vechiu, toate
celelalte, şi inscripţia dată mai departe,
fiind încrustaţii cu aur vechiu) ; lumânările
sânt aşezate pe suporturi (sfeşnice) şi dispuse
câte una pe ambele laturi, cea de a treia
în prelungirea ornamentului amintit. Ur-
1 Victor Langlois observă cel d'intâiu că inscripţia-invo­
caţie este scrisă in versuri , » une inscription grecque mo­
nostique " (Notice su r le sabre de Cons�antin XIV, der­
nier emperea r de COl'lstantinople, conserve il. l' A nneria
ele Tnrin, in Revue A rctzeologique, Paris 1857 (XIV), p.
I-e re, p. 293) . Mai târziu, G. Veludo recunoaşte in ins ­
criptie : . due versi quindicisillabi, o. come in Italia d i consi,
0H" · n MITd H d � I l I KH C
marteUiani", sau . due versi politici" (La spada eli Cos­
tantino Paleologo, ILltimo imperatore di Costantinopoli.
Osserllazioni. Estr. dal Vol. X VIII de/le Memorie del
Reale Istitnto Veneto eli Scienze, L ettere eel A rti, Veneţia,
1 874, pp. 6-7). I nscripţia este intr'adevăr formată din patru
W C fl E P n ,) TE TW
versuri de 15 silabe, pendecasilabe.
Textul se poate ordona astfel :
t ��, �a::ni�€fj a'l)'t"t"'1TE, / ).. ois Osou, 7tC(v"tX'lCt�:
,UP) 1tO),SiJ.lw·)
'I1Y.·�� �py'�e;,(.I. IlWp'ljcr<:tl / Y.Cl1:,z
'l..C" -;ttcr-cQ} / ao9s'I't"Q KW'Io"tav-ri'ltp
"tcŢ> ·�1'e}16'J�
&-:Ji!SP �o't€ 't0 �lXtJ�)�E.t / Ils":ii..c.p Km'JG"CIX7t'ttvcp.
Cesura revine in fiecare vers după silaba a opta. Versul
pendecasilab este foarte intrebuinţat la noi (d. p. Iancu
Văcărescu). Pe de altă parte. cronica (cronograful) lui Con­
stantin Manasses este scrisă tot in acest metru (după cum
imi atrage atentia d. profesor D. Russo).
aflată in această formă integrală numai pe sabia A. B. şi
pe sabia aceasta de la Stambul. (CL textul celei d 'intăiu la
C. Marinescu, o. C., p. 3). E interesant de notat că, pe sabia
Aşezămintelor Brâncoveneşti, caboşoanele cu grenade mar­
chează sfârşitul fiecăruia din cele patru versuri, demon­
N. Iorga, o. C., p. 222. strând şi in acest chip existenţa 10L
inp.org.ro
 ObO.'\ R E ROM,\ NEŞTI LA STA M BUL

mează medalionul Maicii Domnului cu
Isus-pruncul, care ţine în mâna dreaptă
un crin. Pe cerul medalionului, de o parte
si de alta, câte trei stele, din care trei cu
�âte sase raze, celelalte trei cu câte patru
raze. 'De-asupra medalionului cifra 326
încadrată Între trei stele (cu câte şase raze).
De-asupra, doi îngeri susţin o coroană cu
trei colţuri. Apoi inscripţia, pe un singur
rând, precedată de o semilună (încrustaţie
aur vechiu) si un caboson încrustat cu o
grenadă, text'ul încheiat ' printr'un caboşon
încrustat cu o grenadă. Iată inscripţia :
t C I( KdCIM I( (sic) d HTTHTf /\Ol'f
adică :
t �uJ
t cI( KdCl l\f l( d H TTHTf /\OrE 9fOl( itd HTdHdţ&I\COd (?) t
adică :
t LU, acrtle:o ".�n·�'te:, lo'(e: Beoo, ltc>:'i'tO:'1CGţ, .. , (?) t
Româneste : ,
"
,, , " t Tu, împărate neînvins, cuvânt al lui
Dumnezeu, a-tot-stăpânitorule" . . . [urmează
cuvântul a cărui formă grecească şi sens
nu le-am putut determina].
Spre vârful săbiei, la o depărtare destul
de mare de inscripţie, găsim un caboşon
cu o grenadă încrustată (lipsă).
Această sabie este singura care are orna­
f.lfOI( nJl-ITdH,It; mente pe ambele feţe ale lamei, căci pe
faţa cealaltă întâlnim, lângă gardă, un motiv

Este, deci, exact începutul inscripţiei pre­

cedente. Supt forma aceasta se regăseşte
pe sabia de la Luvru precum şi pe sabia
1,

nr. 268 din colectia Seremetev �. Cifra

, ,

,,326 " este, de sigur, un adaus posterior,

făcut de vre-unul din proprietarii de mai
tărziu ai săbiei, spre a-i mări valoarea cu
acest element arhaisant 3.

c) Sabia inventariată supt nr. 2683, din

oţe,l de Damasc, orientală, lama încovoiată
aproape ca un iatagan. Foane rău con�
servată, mânerul căzut (adecă plăseleJe ; a
rămas numai inima mânerului). Pe lamă,
de lângă gardă (care lipseşte) apar cele
două lumânări aprinse (singurele încrustaţii
cu argint vechiu) aşezate pe două suporturi
(sfeşnice) şi dispuse de o parte şi de alta,
iar între lumânări o floare. De-asupra, me­
dalionul Maicii Domnului cu Isus-pruncul �ig. 1 1 . - Sabia Nr. 26�3 ,
în braţe ; pe cerul medalionulu i , de o parte motivele decorative de pe Iarnă.
şi de alta, câte o floare sau stea. De-asupra,
în afara medalion ului, trei stele cu câte decorativ oriental, corespondent celui de
patru raze. Apoi cei doi îngeri ce sustin pe faţa anterioară a lamei In interiorul 1 .

o coroană, de-asupra câteva stele (patru
sau sase). De aici lama este scobită la
, ceputul unui verset arab din Coran, sau
mijloc si în scobitură o floare încadrată
într ' un �rabesc ce sfârşeşte printr' un caboşon
încfustat cu o grenadă (lipsă), Inscripţia,
săpată pe margenea superioară a lamei si
încadrată între două ornamente norale, este
aceasta :
, CL C. Marinescu, o. c.
, ce. R . Rosetti, o. C" p. 3 şi pl. II.
3 Precedent avem i n sabia brâncovenească oferită, d e
oraşul Bucureşti, generalului Miloradovici, intre 1806-1812
(eL R. Rosetti, o. c., p. 5) ; el. mai departe, descrierea
celei de a treia săbii de la Stambul.
acestui ornament pare să se găsească în­
un număr în cifre arabe (640 ?). Dar, ca
şi la sabia precedentă, acest ornament sau
inscripţie, în flagrantă contradicţie cu toate
celelalte elemente ale săbiei, şi cu inscripţia,
poate fi considerat ca un adaus posterbr.
Deci, toate aceste trei săbii cu caractere
comune pot fi alăturate la grupul celor trei-
1 Din săbiile brâncoveneşti cunoscute pănă acum, numai
sabia Aşezămintdor Brâncoveneşti are ornamente pe am­
bele feţe ale lam ei , medalionul Maicii Domnului pe o fa'ţă
,
a lamei, Ingerii sustinând coroana, pe cealaltă (Marinescu,
o. c.)

inp.org.ro
12 BULETINUL C O M ISIUNII MONUl\fENTELOR ISTORICE

sprezece săbii ' considerate pănă astăzi drept garantis de ses enhemis le tres pieux, tres
brâncoveneşti. �
magnifique, tres illustre prince, fils de Jean,
Ca observaţie generală, notăm că nici- ;,�.,Constantin Bessarabba, le ' Voivode " 1.
una din aceste trei săbii nu posedă teaca. \;fl, r:i{ Inscripţia acestei săbii se apropie oarecum
" �;. de inscripţia săbiei no. 269 din colecţia
Un călător eng1 es, Wa1sh , A111 trecere Seremetev ", dar este neîndoios vorba de
".r
' v v

o a ltva sa b'le d eca' t c e1e cu nossu te dPana

, după 1 820 , notează . pre- acum. I ar expreSIa
prin Bucuresti, . f1. lS d e J ean tra uce,
»

credem, începutul tjtulaturii domneşti: 10 »

Constantin Basarab Voevod" ... Dacă in­

scripţia este fidel tradusă şi transcrisă , sabia
semnalată de Walsh ar fi singura care
are în Întregime numele lui Constantin
Brâncoveanu, în inscripţie. Nu stim, ' însă,
dacă Walsh a cumpărat pănă la urmă
această sabie, care, în casul afirmativ, ar
urma să se găsească în Anglia, sau, altfel,
În ţară.
O menţiune sumară despre o altă sa­
bie găsim într ' un inventariu de pe la 1 725,
de toate giuvaericalele rămase de la Brân­
coveanu : 1 sabie ferecată cu auru si cu
»

un zanfir mare în vărfu si cu multe ' die­

măntele = 1 3 1 0 florinti ne�testi" S ' ar putea
, " ,
3.

ca această sabie să ' fie cea oferită spre

cumpărare lui Walsh, cum se poate tot
asa de bine să fie o altă sabie. Noi le
vo m considera ca două săbii diferite, si
inventarul săbiilor brâncovenesti :"
' se îmbo
găteste
, cu încă două numere.
,

O altă sabie brâncovenească a fost gă­

sită de curând de d. Marcu Beza, in Vis-
1 R. \Valsh, Voyage en Tnrqllie et ii Constalltillople.
Traduit de i' anglais par H. Vilmaill et E. Rives, Paris
1 828, pp. 2 1 0- 1 1 . Vorbind de soarta nefericit ului Voevod,
Walsh transcrie şi tradiţia ce exista incă la Stambul prin
1820, traditie cu totul pierdută astăzi chiar in cercurile
savante al� Patriarhiei de acolo, privitoare la locul de in­
gropare al Voevodului , . Leurs cinq tetes furent portees
sur des pieux dans les rues. ('t leurs corps furent jetc�s dans
la mer ; ils furent recueillis par des mate10ts grecs, el
enterres dans l'île de Cbalki, dans I'un des couvents de
cette î1e" (ibid., p. 2 1 0 ; i n legătură cu mormantul de la
Halchi, cL Virg. Drăghiceanu , Monnâlltul lai Constantin
Brâllcoveallu Basarab Voevod, in B a l. Com. MOIl. Ist.,
1914, VII, pp. 1 1 1-26, şi Emil Virtosu, Mormdntul lai
COllstantin Brâllcoveallu, in Revista istorică, XII, 1926,
n-rele 1 - 3, pp. 207-10).
Fig. 1 2.
- Sabia brancovenească Această informatie, nefolosită pănă acum, e cu atât
mai pre\ioasă, cu cat provine sau din cercurile greceşti din
din Vistieria Sfantului M ormânt. Stambul, sau din tradiţia păstrată incă la Bucureşti. Pe de
altă parte, e singurul izvor care pomeneşte şi de soarta
senta unei săbii brâncovenesti: , Une epee celorlalti' membri ai familiei lui Hrâncoveanu, decapitati
,
'
,

qui lui, avait appartenu [a Brâncoveanu

odată c u el. Notăm că in insula Halchi, după cercetăril�
] personale, tradiţia mormantului brâncovenesc e astăzi com­
me fut offerte pour en faire l' achat. Elle wlect necunoscută. De altfel. chiar un călător mai vechiu
prin acele locuri, Lechevalier (Voyage dans la Propoll­
portait sur la lame son nom en lettres d ' or, lide et dans le Pont Euxill, Paris 1800), n'o cunoaşte,
avE.c cette inscription en caracteres grecs : de şi face călătoria in 171)6.
: 2 R. Rosetti, o. c. , p. 4. .
"Mere de Dieu, ouveraine protectrice, • Inedit, nedatat, in Ar]1jva A ş <!zăminl�lor Brancoveneşti.

inp.org.ro
 ODOARE ROMĂNE Ş TI LA STA M BU L 13

tieria Sfântului Mormânt din Ierusalim. Are Sânt indentificate, aşa dar, pana astăzi,
in cripţia tip cea mai curtă : circa nouăsprezece săbii brâncoveneşti.
*

In fata atâtor săbii de aceiasi factură,

a , a cum se găseşte pe sabia de la Luvru, multe c� aceiaşi inscripţie - une o;i întreagă,
pe sabia no. 268 din colecţia Şeremetev, şi dese ori trunchiată - , credem că niciunele
pe sabia no. 2684 de la Stambul. Posedă din ele (cele cu inscripţia incomplectă) nu
, i teaca, de siglJr originală. Pe sabie se pot mai pot fi considerate ca exemplare de
distinge clar elementele pe cifice : garda, 1T10� încercare 1, ci ca o serie de variaţii pe
tivul decorativ oriental, cele două lumânăli aceiasi , , nece are după des-
temă, variatii

Fig. 14. - Sabia brâncovenească de la Simi (stânga) şi �abia

Fig. 1 3. - Aceiaşi sabie , garda, rusească (cu teacă) de la Veneţia. (După acvarela lui Hedenborg,
motivele decorative şi inscripţia. reprodusă de Scrin zi, o. c.) .

. arzând, suporturile lor, medalionul Maicii tinaţiile diverse pe cari aceste săbii urmau
Domnului cu Isus�pruncul, coroana în trei să le ia : sabie proprie a Voevodului (va­
.
colturi sustinută de doi îngeri, precum si riind şi ea după ocasiile solemne la care
' . . l ' 1
111 cnpţla ' �fl� . �'t:&s era purtată), sabie pentru dar, răsplătire,
I !v larcu Beza, Noni u rllLe romaneşti la manăstirea amintire, etc.
Sinai şi la Ierusalim, in Boabe de gran, V, Nr. Y, p p . Altă remarcă. In colectiile rusesti s ' au
564-5. abia aceasta a fost descoperită, încă din 1 896, ; '
de Institutul rusesc din tambul, dar considerată drept sabie gă it la un moment dat ece săbi i brân-
bizantină din veacul al XI I lea ( Ii HSMll' Î H C KÎ H K P f t\U B H KZ,
-

Petersburg, 1 897, IV, Supi. p. 41). 0 - 1 N. Iorga a sem­ a lni Constantin- Vodă BrdJlcoveanu în Revista Tsto rică,
nalat-o cel d'intăiu bihliografiei româneşti, după publicatia 1 933, XIX, Nr. 1 -3, p. 1 1). CL fig. 12, 1 3.
rusească, atribuind-o lui Vodă Brâncoveanu (Încă o sa b ie I Cum credea J. Iorga, o, C. , pp. 222-3,

inp.org.ro
14 BULETINUL COMISIUNII MONUlVI ENTELOR ISTORICE

coveneşti din şaptesprezece câte se cunosc inventariul din 1725). Cum se poate explica
1,

astăzi (cu cele de la Stambul, dar fără cea Presenta, lor, în asa mare numă.:r, în Rusia 2 ?
. ,

Inainte de a încerca să răspundem la

această întrebare, dăm următoarele date
interesante extrase din lucrarea pomenită
mai sus, a lui Scrin zi 3 :
1 . Un profesor Caro, de la Universitatea
din Breslau, publică, supt titlul : Archăolo­
gisches (Augsburger Allgemeine Zeitung,
1 875, nr. 208, p. 3273), ştirea că în 1862
s ' a găsit în lacul Goplo (Posen) o sabie a cării
inscripţie a fost recunoscută de Caro mai
tîrziu, în 1 875, ca perfect identică cu ins­
criptia săbiei brâncovenesti de la Armeria
Reaie din Turin. Caro �rede că găsirea
acestei săbii acolo, în Cuiavia ( Posen), este da­
torită faptului că numeroşi " Valahi " au servit
în toate timpurile în armatele Poloniei.
Scrinzi notează că profesorul Caro publică
prea tărziu ştirea de mai sus, la treisprezece
ani după ce sabia fusese găsită, şi după ce­
inscripţia se deteriorase complect chiar la
curăţire, fără să fi fost în prealabil foto­
grafiată sau copiată. Nu ştim unde se află
acum acea sabie.
2. l n lucrarea rranuscrisă a doctorului
Ioan Hedenborg, medic la Rodos pe la
mijlocul veacului al XIX-lea, lucrare înti­
tu lată : Oeschichte Rhodos' von der Urzeit
bis aur die heufigen Tage Scrinzi a găsit,
4,

reprodusă în acvarelă, sabia pe care o

crede a fi cea de la Turin, cu indicaţia lui
Hedenborg că a văzut această sabie la
Rodos, provenind din insula Simi, şi anume
de la mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail şi
trecută apoi în posesia dragomanului "Kiadis".,
Faptul, însă, că sabia reprodusă de He­
denborg, în acvarelă, are numai inscripţia :

îl face pe Scrinzi să afirme că Hedenborg

Fig. 1 5. - Sabia brâncovenească de la Armeria
Reale din Turin.
semnalată de Walsh şi cea menţionată de
n'a copiat toată inscripţia ,j.
J Şi anume , sabia Aşezăminte10r Brâncoveneşti (cum­
părată de la anticarul Manukian din Paris şi provenind'
din colec ţia prinţului Lvow) ; o sabie la Stockholm, trei in­
colecţia Şeremetev, două la museul Errnit� giului, trei la
Orueşinaia Palata (cc. R. Rosetti, o. c., passun).
• Intrebare formulată inaintea noastră de generalul R.
Rosetti ; o. C., p. 7.
8 An\1elo Scrinzi. Una spada bizantina di Syme e la
spada Kapnist del Mnseo Civico di Venezia, in AUi del
Reale Istitnto Veneto di Scienze, L eUere ed Arii, t. LX
(1900- 1901), pa rle seconda, pp. 1 053-65, cu o bogată
bibliografie rară. Pa\1inile 1 064-5 cuprind Osservazioni '
del prof. E. Teza.
• Lucrare consultată de Scrinzi la marchisul Guido
Sommi-Picenardi din Venetia, in a cărui proprietate seo
afla atunci (1900). CL Scrin�i, o. c., p. 1055.
• Scrinzi, o. C., p. 1 06 1 .

inp.org.ro
 ODOARE ROM Ă NEŞTI L A STAMBUL 15

In realitate, vedem că inscripţia d e mai d) Au acelaşi medalion şi tip al Maicii

'sus nu este trunchiată de Hedenborg, ci Domnului.
textul este conceput iniţial astfel, cum îl In nota pe care profesorul E. Teza o
regăsim pe sabia de la Luvru " pe sabia Nr. adaugă la studiul lui Scrinzi, găsim câteva
268 din colecţia Şeremetev, pe sabia din alte precisiuni. In primul rând inscripţia
Vistieria Sfantului Mormânt, şi pe una săbiei rusesti , :
din săbiile de la Stambul Pe sabia 2.

de la Turin, inscripţia conţine textul

de mai sus cu adaose deci nu mai
3 :

-poate fi vorba de una si aceiasi sabie.

Pe de altă parte, sabia de 'l a Simi
are mâner, cea de la Turin, nu.
Credem, deci, că sabia de la Simi
(insulă din arhip elagul Sporadelor, la
Nord de Rodos), descrisă de Heden­
borg, este alta decât sabia de la Turjn
,
si în consecintă , ne aflăm în fata unei ,

alte săbii brâncovenesti, a cării urmă

s' a pierdut.
'
Scrinzi, nefăcând această discrimi­
-nare, constată numai că, dacă sabia
de la Turin provine din insula Simi,
-iar nu- de la mormântul lui Moha­
med al II-lea Fatih (cum s'a susţinut
de cUfonul T ecco, întâiul posesor al
săbiei, ea n'a putut aparţinea nici Im­
păratului bizantin Constantin al XIV-lea
Dragases (soluţia Langlois), nici lui
Constantin-Vodă Brâncoveanu (soluţia
Veludo), mai ales că niciuna din aceste
soluţii nu explică asămănările dintre
sabia de la Turin si o sabie rusească
de la Venetia.,
'
Şi , anume, Scrinzi compară sabia
de la Turin cu o alta rusească, dă­
ruită, în 1875, de contesa Kapnist
d'Allonville Museului Civic Coner
din V eneţia (sabie expusă în sala I-a,
supt r. 710) . Constată că acele două
lame sânt contemporane j constată în
acelaşi timp presenţa câtorva elemente
fundamentale identic e la cele două
săbii :
a) Au am ândouă aceiasi formă si,
relati v, aceiasi lungi me si ' curbură ' a
,
lamei j '
b) Amân două au inscriptia încrus­ Fig. 16. - Trei săbii moldoveneşti din
veacul al X V-lea : Nr.
iată cu aur şi în cadrată î�tr'o ramă 2636, 2637, 2635. La stanga, sabia lui Ştefan-cel-Mare.
similară de aur j
c) Au aceiaşi d oi înger i ce sustin co­ t Ef'O L1,d p c Koro E f /I H 4 f c'r K d C1'Ol\ H H K l'. H f l Ol\ K � K
Toana împodo bită cu trei pietre pr�ţioase ; I I H K l'. W K1' H �l C K " I H H K d H l'. H K IHI O K H 4 K .
Romăneste : ,
1 Descrisă la Marinescu, o. c.
, V. mai sus - t Ivan Ivanovici, stolnic şi polcovnic
a CL Marinescu, o. c_ oclirensis, al Maiestăţii Sale Imperiale.

inp.org.ro
16 BULETINUL COMIS! NIl lVIONUlVIENTELOR ISTORICE

Teza identifică pe acest stolnic şi pol­ covenesti , în colectiile rusesti,

covnic Ivan Ivanovici din tinutul Octir ,
(sau Actir) , în U craina, cu Ivan Ivanovici
Perecrestov, colonel în 1 68 1 , mort în 1 72 1 .
Iar orăselul Actirsc sau Actirsca este în
guberni� Harcovului, unde exista şi renu�
mitul regiment de cavalerie Actirschii. Sabia
este, deci, fabricată în ultimul sfert al vea-
cului al XVII-lea 1 .
Teza si Scrinzi nu remarcă însă si deo­
sebirile Importante care există, pe ' lângă
asămănările semnalate, între sabia rusească
si, săbiile brâncovenesti, anume :
a) Lipsesc compleet, de pe lama rusească,
elementele ornamentale de lângă gardă,
lumânările aprinse şi elementele decorative
florale ;
, , sau provenind
din colectii rusesti
, , ·,
b) Constatăm presenţa a câte o sabie
brâncovenească :
La Simi si de aici la Rodos (alta decât
cea de la turin) ;
La Turin (Armeria Rr�ale) ;
'
La Paris (M useul Luvrului) ;
La Berlin (Zeughaus) ;
La Ierusalim (Vistieria Sfântului Mormânt).
c) Constatam presenţa a trei săbii simi�
Iare la Stambul ( Museul Vechiului Seraiu) ;
d) Constatăm presenţa unei săbii, poate
brâncoveneşti, în lacul Goplo din provincia
Cuiavia (în Polonia, altă dată provincia
Posen) ;
e) Constatăm presenţa la Bucureşti a
două săbii, una în 1 725, alta în
1 820, pentru care nu posedăm
decât descrieri sumare.
f) Constatăm că nici o sabie
brâncovenească n'a fost semnalată
până acum în colecţii din Viena,
Budapesta sau Transilvania, adecă
în locurile unde normal ar fi tre­
buit să ajungă săbiile brâncove­
nesti vandute în Ardeal de M anu
Apostol, după moartea Voevo­
dului Semnalarea unor săbii
1.

brâncovenesti în aceste din urmă

colecţii ni-�r da argumentul de­
finitiv p entru atribuirea săbiilor de
mai sus lui Constantin-Vodă Brân-
coveanu.
g) Săbiile brâncoveneşti pre�
Fig. 17. -
Patru săbil moldoveneşti din veacul al XV-lea. Se disting
Crucile de Nlalta pe săbiile nr. 2636, 2637 şi 2638. Sabia Dr. 2635 (3)
sintă mari asemănări cu o sabie
n'are aceste cruci. rusească, fabricată pe la sfârşitul
veacului al XVII-lea, de factură
b) Medalionul şi îngerii ce susţin coroana bizantină arhaisantă, iar tipul Maicii Dom­
sânt dispuşi de la gardă spre vârful săbiei, nului de pe toate aceste săbii (şi de pe
deci cu totul opus disposiţiei săbiilor cea rusească) ar putea fi considerat foarte
brâncovenesti ; înrudit cu tipul bizantin ruso-ucrainean (arta
c) Maica ' Domnului este încunjurată, în� de la Chiev).
lăuntrul medalionului, de jur împrejur de În condusie, ' ne întrebăm : nu cumva
pietre roşii (rubine sau grenade : 1 2 după toate aceste săbii provin dintr'un atelier
fotografia inscripţiei, 9 după acvarela ce comun, aşezat in Orient (poate chiar în
întovărăsE:ste comunicarea Scrinzi�Teza) 2, Chievul U crainei), care atelier ar fi furnisat
element� 'represintate şi pe sabia brânco­ săbii aproape similare, jumătate orientale,
venească, dar prin stele de aur, dispuse jumătate bizantine, după comandă, Sud�
neregulat, interior şi exterior medalionului. Estului Europei, iar Vodă�Brâncoveimu să
Resumând cele spuse până acum : fi fost principele care şi-a fabricat mai
a) Constatăm presenţa a zece săbii brân- multe, adăugând la desemnul obişnuit, ge�
L Scrinzi, o. C., pp. 1064-5. 1 Pentru invenfariul acestor săbii, şaisprezece, ef. Mari­
2 Jbid., pp. 1062, 1 065 şi fig. 2. nescu, o. c., fine.

inp.org.ro

neral admis, al săbiei, si, anumite elemente
orientale ?
Un studiu amănuntit în acest sens va
trebui să confrunte mă�imea şi tipul literilor
de aur ale inscripţiei, mărimea şi tipul ele�
mentelor decorative incrustate : medalionul
Maicii Domnului, îngerii şi coroana res�
pectivă, sfeşnicele, lumânările (totdeauna
incrustaţii de argint vechiu), etc., si cu
chipul acesta s ' ar putea recunoaşte şi de�
termina caracterele specifice de atelier, ale
unuia sau mai multe ateliere.
Nădăjduim ca cercetări ulterioare să
lămurească această problemă.
* t
In legătură cu cele de mai sus, pre�
sintăm trei fotografii noi după sabia brân�
covenească de la Armeria Reale din Turin
Aceste fotografii ni îngăduie să distingem
pe sabia de la Turin anumite detalii in­
teresante. Asa, vedem clar că Maica
Domnului ţin � în mâna dreaptă o ramură
înflorită (crin), iar la gât îi atârnă o cruce
de factură aşa-zisă 10ngobardă De ase­
meni, îngerii cari sustin , coroana au si ei
la gât câte o cruce la fel Iar din com- 3.
paraţia acestor fotografii cu acvarela dată
de Hedenborg, după sabia găsită în insula
Simi, se vede lămurit că în niciun cas nu
poate fi vorba de una si ,
aceiasi sabie
III.
In acelasi Museu, tot în Sala Armelor
(si/âh miizesi), se găsesc şi câteva săbii
moldoveneşti din veacul al XV �lea, trei
din ele semnalate si descrise de curând de
dd. Gh. Brătianu şi ' Marcu Beza Adăugim
aici câteva precisări şi lucruri noi :
1. Inscripţia de pe spada no. 2636 (atri­
buită de d. Beza lui Stefan-cel/Mare) este
' 2633, 2643, a căror gardă se apropie de .
următoarea :
1 Fig. 1 5. Folografiile se găsesc in colecţia d-Iui C. Basarab
Brâncoveanu, Cea mai veche mentiune care atribuie
aceaslă sabie unui . ConstantiIlo"" � qualche prinCipe
greco che abbia regnato nella Valachia e nella Moldavia"
e din anul 1 840, şi se găseşte in catalogul intocmit de
ViUorio Seyssel d'Aix pentru Armeria di S, M, Ca rio
Alberto (apud Scrinzi, o, c" p , 1 053),
2 CL şi Scrinzi, o. c., p. 1057.
3 Cruce pe care credem a o regăsi şi pe sabia nr. 268
din colecţia Şeremetev (cL R. RoseUi, o. c., pt. II) ,
• CL fig, 14, 1 5,
5 În Revista istorică Română, 1II, 1 933, p, 320 · Marcu
Beza, Noi u rme romăneşti la Stam bul, in " B�abe de
grâu · , V, 1 934, no, 7, pp, 385-402 ; acelaş, Trei săbii
moldoveneşti din vremea lui. Ştefan-cel-Mare (An, Ac,
Rom" Mem, S. Ist., 5 , I II, t VII, 1 935 ; 4 p ,
�ecensia d-lui N. Iorga in Revista Istorică, 1935 (XXI), Nr.
·6, p, 1 64,
B u l . C o m . Mu '11 . IsI. - F a < c , 83, 1935.
O DO A RE RO 1 Ă NEŞTI L A STAMBUL 17
t 1 \\1 "' 1 " C1' E ;j; ,I H " KNI KOJAJ r
continuată pe verso :
O C Il O A ,I Il " 3 f '\\ ,I H ,11 01I ,l,d K C [ "O J I .
Inscripţia este scrisă cu aur vechiu, în
exergă pe mărul spadei, aplicele din mijloc
ale mărului de sigur stema Moldovei ­
sânt căzute. Mânerul este din fir de argint
înfăsurat în jurul inimii mânerului, de otel.
Gard::! dreaptă, iar de ambele părţi, 'pe
latul lamd, se disting, săpate în oţel, câte
patm cruci asămănătoare celor de Malta.
dispuse astfel :
t
t
t
1.
Lungimea spadei, cu m âner, 1 25 cm,
2. Spada nr. 2637 are aceleaşi patru
cruci de Malta pe ambele feţe ale lamei.
dispuse ca mai sus. Lungimea spadei 1 26- 1 27
cm.
3. Spada nr. 2635 are o siglă gravată
2.
fin pe lamă. Garda încovoiată. Lungimea
, spadei 126 cm. ' . Nu are crucile de mai SuS{
La aceste trei spade, comunicate sumarl
de d. Beza, adăugăm altele, determinate.
după analogii : f·
4. 5:pada nr. 2638. Deteriorată, aplicel
,
4.
mărului căzute în întregime. In afară de;
gardă şi de forma generală, identice cu aJ·
spadelor nr. 2636, 2637, regăsim acelea, şP
patru cruci de ' Malta, dispuse ca mai sus�
Lungimea spadei 1 28/ 1 29 cm.
5. Spada nr. 2639. Aplicele măruluil
5.
căzute. Garda încovoiată. Regăsim aceleaşi
cruci de Malta, trei în loc de patru, dispuse;
în acelaş chip. Lungimea spadei 1 5 1 cm.:
6) Menţionăm de asemeni spadele nr.
1 Aceste trei spade sân! reproduse de M, Beza, o, c, ,"
aceasta din urmă la p. 399. in legătură cu slema aflată pe
mărul spadei nr. 2635, d. Damian p, B ogdan ni comunică
următoarele peceti asămănătoare, din veacul al XV-lea.
copiate pe vreretiri de I. Bogdan şi aflate in ms, 521 9 la
Academia Română,
a) t 1 1 I 4,I1'b. Il Mld il d 3,I p d m 8,I O K cKdI'O (in doc,
boierilor lui ilie-Vodă din 1 433, I unie 4, publicat d e M.
Costăchescu, in Documentele lJl oldolleneşti înainte de­
Ştefan-cel-Ma re, II, nr. 1 82 ; A, R" ms. 521 9, foI. 3 1 0),
b) t ll E 'I ,I1'b. Il,I H d H Cd'j i\\ (?) 4 d W IHl Kd (din documentul>
boierilor moldoveni, 1 435, Septembre 3 (ib id., foI. 321 ) ,
c) 1l [ f 'l d1' b.] Il d H J [H Cd]'ii\\ [ 4 '1] IU H H Kd (in documentul
boierilor lui ilie-Vodă din 1 436, Septembre 1 9 ; ibid., foI.
Vezi şi 322),
d l t Il E 4 d1' '' nMld H Cd'ji\\ 4,I III H H Kd (in documentul.
boierilor lui ilie-Vodă cu data 1 433, Iunie 4 ; ibid., foL 312)
3
inp.org.ro
18 BULETINUL COMISIUNlJ M ONUME NTELOR ISTORICE

a numărului 2635 ; au şi câte-o siglă gravată lui Neagoe Basarab şi, anumE, în legătură
fin pe lamă. Aplicele mărului sânt căzute, şi cu atmosJera artistică a veacului al XVI-lea,
săbiile ar putea prea bine să fie moldo- adăugăm cele de mai jos.
venesti.
,
Pe Evangheliariul lui Alexandru-Vodă
Mircea ( 1 568- 1 577) , descoperit de d. Marcu
Semnalând existenta odoarelor de mai Beza la Muntele Sinai \ sânt reprezentaţi,
,

'sus, la Stambul, avem pe de o parte pri­ pe ferecătura de argint a scoarţelor, Ale­

lejul să multămim autoritătilor turcesti, care xandru-Vodă Mircea, Doamna Ecaterina,
ni-au îngăd�it cercetarea ' lor ; iar ' pe de şi fiul lor, Mihnea. In josd acestor por­
altă parte, să constatăm că de câţiva ani trete, pe fondul tabloului votiv, precum şi
în compartimentele 3, 4,
dreapta, ale registrului de
sfinţi ce încunjură tabloul vo­
tiv, apare motivul floral de­
corativ aproape identic celui
de pe uşile de la Cotmeana 2,

si amândouă acestea foarte

�semănătoare cu motivul flo­
raI de pe capacul relicva­
riului lui Neagoe Basarab
motiv floral care pare proto­
tipul celorlalte două Evan­ 3.

gheliarul poate fi datat între

1 568- { 577 (domnia lui Ale­
xandru-Vodă Mircea) ; relic­
variul de asemeni, între 1 5 1 2-
1 52 1 (domnia lui Neagoe
Basarab) . Prin urmare, acestei
epoci târzii trebuie să-i apar­
tină si usile de la Cotmeana,
, , ,

si, anume, celei de a doua ju­

�ătăţi a veacului al XVI-lea,
când motivului artistic iniţial,
izvodit pe vremea lui N eagoe
Basarab, i se fac - după gus­
tul vremii si al mesterilor în
căutare de ' înnoir� - mici
adausuri neesenţiale, dovadă
neîndoioasă a unei prelu­
crări sau stilizări târzii 4..

I CL Marcu Beza, Noni lume româ­

Fig. 18. - Legătura in argint a Evangheliarului de la Muntele Sinai.
trecutul nostru se mobilează pe zi ce trece
·cu opere de bogăţie, de artă şi de istorie,
- găsite în Orientul cu care am fost nemij­
locit în contact - , înfiripându-se astfel o
imagine din ce in ce mai complectă şi mai
strălucită a vietii romănesti de altă dată.
, ,
*
P. S. La comunicarea despre [relicvariul
neşti la mânăstirea Sinai şi la Ieru­
salim in Boabe de grân, V, nr. 9, p .
554-5 ; (reprodus ş i l a Marcu Beza,
Urme româneşti în Răsăritnl Ortodox.
Cu 319 Jign ri şi 18 planşe colorate. ­
Extras din revista ),Boabe de grâ n " - Bucureşti, 1935 ;
p . J 06- 1 07. Tot după d. M. Beza, o. c., p. 1 16 şi pl. cO­
lorată, reproducem sabia brâncovenească, din Vistieria
Sfântului Mormânt , fig. 1 2, 13). 0-1 M. Beza atribuia acest
Evangheliariu lui Alexandru-Vodă IpsilantL ReJuân,\ pro­
blema, d-l N. Iorga il atribuie, pe bună ·::I reptate, lui Ale­
xanGru -Vodă Mircea (1 568- 1 577) (CL N. IorrJa, Evunghe­
liariul lni Alexandm- Voda Mircea la Mnntele �lnai in
Bul. Cam. Mon. Ist., XXVII (1934), rase. 80, p . 85). de
unde reproducem fig. 1 8 şi �9.
• CL fig. 1 8, 1 9, 5.
• CL fig. 2.
• Admitem, pentru Evangheliariul lui Alexandru-Vodă

inp.org.ro
 O D O A R E ROM:ANESTI L\ STAMBUL 1 9'

Am a-vea, astfel, o dovadă că strălucita un patrimoniu artistic, oricât de bogat l-am

epocă artistică inaugurată de Neagoe Ba­
sarab (ne gândim la mânăstirea Curtea de
Argeş şi la relicvariul află tor la Stambul)
s ' a prelungit pănă spre sfârşitul veacului al
XVI�lea, veac ce foloseşte din plin moş­
tenirea artistică lăsată de Neagoe Basarab.
Nu vedem, însă, în ce măsură veacul al
XIV-lea (după cum erau datate până acum
uşile de la Cotmeana) şi�ar fi putut impune
socoti , tocmai veacului al XVI�lea, veac în
care găsim eflorescenţa epocei lui Neagoe Ba­
sarab ? Iar veacul al XVI-lea merită, pentru
arta , bogăţia si pietatea lui, să fie numit
veacul lui eagoe Basarab, tot aşa cum
veacul al XVII�lea merită să fie numit ­
pentru aceleasi motive, - veacul lui Con­
stantin Brânc�veanu .
E. v.

Fig, 1 9, - Alexandru-Vodă Mircea, Doamna Ecaterina şi fiul lor, Mihnea,

pe Evangheliariul de la Muntele Sinai.

Mircea, .întrebuinţarea unui meşter de ţară, puţin obişnuit ţiei artistice a meşterilor noştri ţărani) ; precum, probabil.
cu lucrul metalelor" (cL N. Iorga, o. c J, şi unor astfel de tot lor l i se datoreşte relicvariul lui Neagoe Basarab (după
meşteri din ţară li se datoresc, de sigur, şi uşile de la cum am căutat să arătăm la p. 9 a acestui studiu).
Cotmeana (sculptură în lemn, deci lucru aparţinând tradi-

inp.org.ro
 BISERICA FLOREASCA DI N BUCURESTI ,

DE ARHITECTUL PAUL SMARANDESCU.

- '- 0 --

lativ la moşia �i lacul Floreasca, găsim

urm.ătoarele note :
La pagina 298 se citează "lacul Floreasca ",
printre lacurile de la Nordul şi Estul omşu�
lui, ca lacurile Mogoşoaia, Baneasa, Fierastrau,
Teilor, al Colentinei, al Fundenilor, al Ma1'�
cuţei şi al Pantelimonu/ui ".
La pagina 334 găsim : ,,48 - mahalaua
Popa Cosma are 1 21 de case, se întinde, ca
şi cele doua (mahalale) ce urmeaza, pe b­
curile de moşie ale batrânului Ban Dwnitmchi
Ghica, şi anume pe Colentina-Floreasca, pe
care, în parte, Banu l o va da de zestre fetei
sale i, Anica FIOl'escu " .
D . George D . Florescu, secretarul Mu­
seului Municipal al orasului Bucuresti, si
, , ,

unul din descendenţii familiei Florescu, mi-a

putut da asupra acestei biserici următoarele
date :
Biserica a fost zidită pe moşia numită în
Fig. 1 . - Biserica Floreasca, Buc ure şti.
Starea de ruină in 1 926.
Vedere spre altar.

Situată pe Calea Fl oreasca,

ceva mai departe de hipo­
dromul Floreasca al societătii ,

" Snic " , această biserică mică,

destul de interesantă, este
puţin cunoscută Bucureşte­
nilor.
1 OTE ISTORICE.

Informaţii despre acE.. l.stă

biserică aproape nu am putut
culege.
in Istoria Buw.reştilor de
Ionnescu�Gion ( [ 899) biserica Fig. 2. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Starea de ruină in 1 926.
nu este pomenită ; totuşi , re- Vedere laterală.

inp.org.ro
 BISERICA FLOREASCA DIN BUCU R EŞTI 21

vechime Grădistea FlorestUor , care mosie

»
"
«
,

se întindea spre Bucureşti până la Grădina

Icoanei.
Mosia apartinea familiei Florescu.
, ,

A rămas familiei până pe la 1 850, când

a fost vândută.
D. George D. Florescu crede că biserica
a fost zidită supt Domnia lui Brâncoveanu,
probabil la sfârsitul secolului al XVII-lea,
,

în stil brâncovenesc.
Tot d. Florescu crede că cineva din nea­
mul Flore�tilor, poate nevasta lui Istrate

Fig. - 3. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Starea d e ruină

in 1 926. Altarul.

Fig. 5. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Starea de ruină

in 1926. Intrared.

Florescu , numită Voichiţa, născută Poenaru,

repară biserica la 1 7 1 6.
Din notele de mai sus, există contradictie
între CE-le două izvoare de informatie : ,

Ionnescu-Gion spune că moşia aparţinea

Banului Ghica şi trece, în parte, în posesia
unui Florescu, ca zestre adusă de Anica,
fata Banului Ghica, devenită Anica Florescu.
D. George D. Florescu spune că n'oşia
Fig. 4. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Starea de ruină Grădistea Florestilor apartinea din vechime
, , ,

in 1 9;::6 . Unul din sinuri. familiei Florescu.

inp.org.ro
2'2 BULETINUL COMISIUNI I MONUMENTELOR ISTORICE

Care informaţie este cea adevărată ? fără usă, fără feresti, fără acoperis, fără
, , ,

De sigur ar treb'ui făcLte cercetări istorice pardoseală. Ploaia şi zăpada pătrundeau

mai serioase, poate la Archive1e Statului, înăuntru ; pe ziduri crescuseră bălăriile. Din
spre a se putea stabili cu precisiune cui îi fotografiile luate de mine în acel moment
aparţinea moşia, cinE' a zidit biserica, data -
29 Maiu 1 926 se poate vedea foarte
-

zidirii, etc.
Afirmatia d .....lui Florescu că biserica ar fi
,

fost zidită la sfârsitul veacului al XVII�iea ,

şi reparată la 1 7 1 6 nu credem să poată fi

exactă.
Până se vor face noi cercetări istorice,
care să preciseze data zidirii bisericii,
noi am căutat să stabilim care ar putea fi
epoca zidirii după arhitectura exteric ară,
după motivele arhitectonice ale turlelor,
•• �Gi;H.!..t l'!
! :'f.]'I-iCf.1 nO��:JC,Q, �... 3U<Ul\{�TI . ­
... (At.� rL
O:\V
, 'J cso
. ...

r� .
� . '-'U\l.c;. 1
"

fi g. 6. - Biserica Floreasca, B ucureşti. Releveu Fig. 7. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Releveu

di n 1926. Planul. din 1926. Faţada principală.

după profile, şi mai cu samă după arcadele bine starea în care se găsia.
care decorează în exterior de jur împrejur Cu concursul d-Iui G. M. N egroponte,.
păreţii bisericii. A vând în vedere că arcadele Presedintele Consiliului de Administratie al , ,

puţin adânci care decorează păreţii se asa ..... societăţii " Snic " , al d-Iui Caramiciu de la
mănă cu aceleasi motive de la bis: ricile societatea " Snic " si cu ajutorul material al
, ,

Stavropoleos din Bucureşti ( 1 724), Sfinţilor
din Bucure::iti, Săftica din Ilfov. Pietrosita
,
societăţii " Snic" , care a strâns şi donat
pentru refacerea bisericii sume importante,
" ,

din Dâmboviţa ( 1 765) şi Calvini ( 1 775) , noi mai bine de un milion de lei, s'a decis
credem că această biserică a fost zidită în restaurarea bisericii.
a doua jumătate a secolului al XVIII.....lea. Subsemnatul , care fusesem. arhitectul�diri­
TOTE ARHITECTONICE. . ginte al ipodromului Floreasca, am fost so.....
În anul 1 926, când pentru prima oară licitat să primesc însărcinarea de a conduce
am visitat ..... o, biserica era în stare de ruină, lucrările de restaurare. Am acceptat cu.

inp.org.ro
 B 1SE R1 C . FLOREASCA DIN BUCUREŞTI 23

- /i:UiN(l.t Bi5eR.k�i .n.OKU<�CA nin .ÎlucUR{�L ..

- CAJ..€/l. fJ..OR.�A�CA . M

- ��M !ao - 1 _. t::'I

.. ARtliTt<T:
��-

� � '12,h -

T�
o

'"
�
I

Fig. 8. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Releveu din 1926. Fatada laterală.

mult entusiasm să îndeplinesc această mi­ ferestrelor, crucea de fier forjat deasupra
siune în mod cu totul gratuit, şi m'am
apucat de lucru.
1n această calitate, am cerut autorisaţia
de restaurare de la Comisia Monumentelor
Istorice, ce·re mi-a fost acordată, am luat
mai multe vederi fotografice, pentru a se
putea cunoaşte starea în care se găsia bi­
serica în momentul începerii lucrărilor, şi
am făcut un releveu detailat al ei.
În principiu, nu mi-am permis să schimb
nimic din ceia ce am găsit - toate ten­
cuie1ile, profilele, formele vechi au fost
reparate, complectate sau repetate cu sfin­
ţenie, fără nicio modificare.
Cum nu am găsit nicio urmă de lemnărie
sau de fierărie, s'a executat după desemnurile
date de mine uşa principală de întrare,
de stejar, chenar de piatră cioplită şi pi­
sanie modernă, ferestrele de fier ale bise­ Fig. 11. - Biserica Floreasca, Bucureşti.
ricii şi ale turlei, grile1e de fier din faţa Starea actuală (1935). Vedere generală.

inp.org.ro
24 B ULETI N U L COM ISlUNII MONUME TELOR ISTORICE

- CAL'<A fLOR<1.A 5 C A . �

� SE.CŢii.. l.ONGiTUDÎT'lfALĂ �

,
'"

Fig. 9. - Biserica Floreasca, Bucureşti. Releveu din 1926. Secţie longitudinală.

turlei, strasina, sarpanta, învelitoarea - a-

, ,

ceste desemnuri, de si compositii , moderne,

,

sânt inspirate, pe cât mi-a fost posibil, dar

nu copiate, după modelele similare ale
bisericilor din aceiaşi epocă.
Iconostasul de zid a fost conservat si în ,

parte complectat. El trebuia terminat după

desemnurile mele, dar lucrările au fost în­
trerupte din causa lipsei de ionduri.
D:lU câteva fotografii ale bisericii după
restaurare.
I
Survenind crisa, si societatea " Snic " ne
,

mai putând procura fondurile necesare, nu

s'a mai putut face pictura interioară, care
ar fi trebuit să fie în frescă, nici clopotniţa,
nici casa preotului, nici gardul de împrej­
muire.
Biserica a rămas aşa neisprăvită.
Fotografiile bisericii restaurată sânt din
22 Maiu 1 932 .
Fig. 1 2. - Biserica Floreasca, B ucureşti.
Starea actuală 1 935. Intrarea.

inp.org.ro
 BISERICA FLOREASCA DL' BUCURE TI 25

-1 0. , -fI 3

�------ el''';. ----__________ __

__ ____-:. _.

8«1. Com. M01/!. Ist. - Fa,c. 83, 19:�5. 4

inp.org.ro
 SĂPĂTURI SI CERCETĂRI ARCHEOLOGICE ÎN U LTIMII
,

TREI ANI ( 1 933- 1 9�.s)

RAPORT ÎNAINTAT COMISIU NII M ONUM ENTELOR ISTORICE
DE D. BERCIU, PROFESOR,
Membru al Şco l ii Române din Roma.
-- 0 --

Domnule Preşedinte, află o staţiune preistorică, in mare parte distrusă

Ca autorisat de către onor. Comisiune de supt de Dunăre. Stratul de basă al acestei ase zări îl
-conducerea d-voastră si ca unul care inteleg a formează civilisaţia eneolitică de tip Sălcuţa, ­
lucra supt autoritatea �i în cadrul preocu'părilor mai mult o variantă locală a marelui cerc de ci­
'stiintifice ale acestei e omisiuni, precum si ale vilisaţie Gumelr.iţa, care acopere Muntenia, Do­
Mus�ului National de Antichităti din Buc�resti,
' brogea şi Bulgaria. Ca materiale de inventarilJ s'a'J
.am onoare a vă inainta mai j �s un raport s'u­
mar asupra activitâtii practice ce am d�sfăsurat descoperit : unelte de piatră, de silex şi de os,
în ultimii trei ani, �u scopul de a vă adu �e la pietre de râşniţe, vase intregi şi fragmentare,
cunostintă ceia ce am putut rea­
lisa î � a�est răstimp si ceia ce se
poate astepta de la at�ri cercetări
si săpăt �ri, care aduc din ce in
be mai multă lumină in cunoas­
terea trecutului străvechiu al D'a­
ciei pre- şi protoistorice. in mă­
sura sporirii datelor de caracter
material, cărora trebuie să li se
dea însă o interpretare istorică,
'se va putea ajunge cu vremea
la o cât mai completă clarificare
a a devăratei fisionomii a Europei
SUd - Estice, cu totul caracteristică
şi în timpurile preistorice, ca şi
in cele istorice, cu a căror lămu­
rire v'ati închinat o viaiă de
muncă �eîntreruptă. în sp�ranţa
că vom fi utili, atât celor ce se
·ocupă cu capitolul de început al
istoriei noastre nationale, cât si
celor ce vor să ' se informez'e
asupra mişcării arheologice de la Fig. L - Interiorul unei colib€ La Tene de la Ostrovul Şimian
noi, ni-am luat ingăduinţa a vă (săpăturile 1935).
înainta cele ce urmează.
*
'" . unele pictate cu colori şi grafit, altele ornamentate
cu caneluri , incisii, aplicaţii plastice, vârci, etc. Des­
1. SĂPĂ TURILE DIN JUDEŢUL
coperirea cea mai de preţ o constituie ceramica
MEHEDINTI.
, pictată cu cohri, cu totul inedită pănă acum în
Ostrovul Şimian ( 1933 şi 1935). Supt auspiciile mediul eneolitic al Olteniei şi in general al Daciei.
Museului Regiunii Porţilor de Fier din Turnlli­ _ Peste stratul de Sălcuţa se întinde civilisaţia d e
Severin, al cărui director este d. profesor AI. tip Coţofeni) mai nouă ca timp, î n al cării in­
Bărcăcilă, am întreprins pe acest ostrov săpături ventar este de remarcat aici presenţa unei cera­
sistematice şi de durată mai lungă în două re­ mici date cu coloare roşie ; red-slipped-ware,
prise : 1 933 şi 1 935, al căror resultat este pe scurt similară prin tehnica sa cu produsele ceramice
următorul : in capătul de Sud al Ostrovului se de acelasi
,
fel din civilisatia
"
Turdas-Vinca.

inp.org.ro
 SĂ P Ă TURI ŞI CERCETĂRI A RHEOLOGICE ÎN
Epoca mai bine represintată la Ostrnvul Şimian
este La Ten e ul, marcat aici prin bordeie şi colibe.
- pe de altă parte, că în mediul roman târziu se
Aceste locuinţe sint sărăcacioase în material ar­
heologic : în majoritate ceramică de fabricaţie
locală, grosolană, lucrată cu mâna şi incomplect
arsă, ale cării forme însă nu s'au îndepărtat prea
mult de vechiul repertoriu al civilisaţiilor ante­
rioare, de şi se observă o grijă deosebită în a se
imita, în parte, cel p uţin, formele celtice, a căror
tehnică, superioară produselor daco-getice, nu o
ating. Unele colibe erau chiar confortabile î n felu l
lor, fiind mai s paţioase, cu o vatră î n interior ş i cu
postament de piatră de râu (fig. J ). S'au descoperit
de asemenea ciocane de piatră, lam e de silex,
uDelte de os, râşniţe, greutăţi de plasă din lut ars ,
etc. Rar se intlânesc insă podoabe de metal si
Fig. 2. - Cetatea dacică de la Bobaiţa-:-- Iehedinţi.
sticlă. Rare sânt şi armele de fier, care se găsesc î n
locuinţile acestor modeşti Daco- Geţi, tot aşa de
buni luptători, cînd imprejurările o cereau, ca şi
destGinici agricultori , vânători şi pescari, i n vre­
murile de linişte.
Întreg materialul ce l-am scos din bordeie şi
colibe, ori cel din cuptoarele ce se aflau alături
de locuinţi, ma nifestă un facies foarte tărziu al
acestei ultime perioade a epocii fierului. O anu ­
mită categorie de ceramică presintă un aspect
analog, ca tehnică, forme şi ornamentare, cu acela
al ceramieei "sia ve" de la noi, a cării problemă
va trebui lămurită pe cale arheologică. DeG�ebit
de importantă este cp.ram ica de factură provincial­
romană, care se asociază aici cu produsele lo­
cale. Cercetările d-Iui Al. Bărcăcilă de la casirul
inp.org.ro
UL TIlVIII TREI ANl ( 1 933- 1 935) 27
Drubeta şi aşezarea civilă de alături dovedesc
găsesc elemente ale civilisaţiei indigene, daco­
�etice. Aceste fapte ar arăta prin urmare că pro­
cesul de romanisare ajunsese într'o fasă destul
de înaintată, când colaborarea dintre cele două
civilisaţii ale celor două popoare, - care nu se
mărgeniseră numai la la împrumuturi, ci se şi
influenţaseră puternic, reciproc-, reuşise să creeze
o civilisaţie de mixtură. Studierea unor obiecte
de lux, descoperite de noi în acest mediu, va
duce la fixarea cronologică a sjâ/şitului La Tene­
ului de la noi. Aceste podcabe ar aparţinea pe ­
rioadei imperiale romane târzii şi inceputului nă­
vălirilor barbare. Unele descoperiri , de factură
,
locală, se pot plasa cronologiceşte tocmai in vre-
mea cind se credea că Dacia a­
fost părăsită. Con::ribuţia archeo­
logică va fi cu atât mai valoroasă_
Cetatea de la Bobaiţa. intre
comuna Colibaşi şi Bobaiţa se
afla una dintre cele mai caracte­
ristice şi" impresionante cetăţi da­
cice (fig. 2). Scurtele săpături de
recunoaştere, pe care le-am făcut
aici ( 1934) au scos la iveală
câteva fragmente ceramice cu
aspect târziu La Tene. Masa com­
pactă de chirpic ars dovedeşte
că cetatea a fost incendiată. Să­
răcia materialului de aici ne face
să credem că această cetate n ' a
fost folosită decît foarte puţin. În
schimb, ea a fost utilisată mai
târziu, în vremea istorică, aşa
precum arată mormintele desco­
perite aici de noi.
IL SĂP ĂTURlLE DIN JUDEŢUL GORJ
( 1 934).
Î n vederea reinfiintării sectiei arheologice a Mu-
, ,
seulul din Târgul-Jiiului, d-na Aretia Gh. Tătărescu
a făcut apel la Institutul de Archeologie olteană d e
la Craiova, dînd sprijinul necesar celor d'intăiu
Săpături sistematice in acest judeţ. Astfel, împreună
cu d. Nicolaescu-Plopşor, am întreprins săpăturile
de la Vârţu, unde am identificat o cetate dacică ,
pe inăltimile
, ce domină Valea Jalesului. Cetatea
,
face parte din sistemul de apărare a văilor ce
duc spre inima Ardealului, sistem pus în practică
de către Decebal in războaiele sale cu Romanii.
Pe drumuri de culme, cetatea de la Vârţu stă în
legătură cu altele din munţii Gorjului şi cu cele
de peste Carpaţi.
28 B U LE T I NUL COMISI U N i I MONUMENTELOR ISTORICE
La basa cetăţii şi pe i nălţimile învecinate s'au
descoperit aşezări preistorice, eneolitice, de tip
Cotofeni.
,
În continuarea cercetărilor, am făcut apoi sin­
gur săpăturile de la Te/eşti şi Drăgoieşti. Aici am
determinat două gru pe de tumuli cu morminte
de incineraţie. După inventariul mormintelor,
aceşti tumuli aparţin unor lu ptători călări, pate
Fig. 3 . - Un mormânt in situ din Gorj (grupa
lumulilor hallstattiani)
şi cu car de lupta , dintr'o vreme târzie a Hall­
stattului local, care ar coincide şi cu aceia a
datelor herodoteice. Materialul descoperit aici
presintă analogii stilistice cu apariţiile similar 2
din i: uropa centrală, din Rusia sudică, cu . 'cele
din lumea ilirică şi celtică. Aceste legatUl i cu l-
turale nu prejudiciază însă determinările de ca':"
racter etnic.
, CERCETĂ R ILE DIN
III. S Ă PĂ TURILE SI
JUDEŢUL ROMANAŢI ( 1 934 şÎ 1 935).
Ceia ce am putut realisa până acum în acest
judeţ se datoreşte aproape numai d-lui Gh. Geor­
gescu, directorul Băncii Comerţului din Corabid,
un pasionat şi pregătit colecţionar. Asupra săpă­
turilor de la Vădastra, - cunoscuta aşezare pre­
istorică incă pe pe vremea lui Cesar Bolliac şi
Al. Odobescu -, am publicat o dare de samă
în Buletinul Comisiunii, volumul ' XXVII, odată
cu presintarea secţiunii de antichităţi preistorice
a colecţiei d-lui Gh. Georgescu. Am stabilit atunci,
- pentru prima dată la noi -, raporturile de
stratigrafie, şi deci şi de cronologie relativă, Între
dvilisaţia de t i p Vădastra şi cea de tip Sălcula.
În continutul celei d'intâiu civilisatii am deosebit
, ,
cu această ocasie două fase diferite ca vreme
si
, stil.
în vara acestui an ( 1 935) am făcut cercetări
si săpături în partea de Sud a j udetului. La harta
� rheologică a civilisaţiei Vădastra � 'au adăugat
.alte staţiuni noi : Or1ea , Celeiu , Gura Padinei.
Aşezările La n�ne, descoperite in această re -
inp.org.ro
giune se suprapun î n general pe cele romane. Este
interesantă aici, ca şi în Mehedinţi, asociarea
produselor locale, daco-getice , cu cele provin­
cial-romane.
Cea mai Însemnată descoperire de anul acesta
este aceia a unui mormânt de incineraţie, care
face parte dintr'un cimitir ce se află în prundu­
riie comunei Gura Padinei. I nventariul său archeo­
logic îl apropie de grupele tumulilor de la Balta­
Verde, Mehedinti t , şi cele din Gorj, oferind
aproape aceleaşi orientări stilistice. Ca vreme, apar­
ţine tot liallstatt-ului nostru local. Cu ocasia ce ­
lui de al I I I�·lea Congres de Archeologie şi Nu­
mismatică de la Cernăuti am făcut o scurtă
,
comunicare asupra acestui mormânt.
IV. CERCETĂ RILE DIN JUDEŢUL
DOLJ ( 1 935).
Cu concursul d-lui C. Negrescu, primarul mu­
nicipiului Craiova, am întreprins, împreună cu d.
Georgescu - Corabia , o serie d e cercetări în acest
judeţ, cel mai bine cunoscut, mulţămită în deo­
sebi activităţii Museului Regional al Olteniei cu
d . C. N. Plopşor. La Bârca există o aşezare La
TEme, în cea mai mare parte distrusă de carierele
de piatră. La Bistreţ se ailă un câmp de urne
.
de i ncineraţie, din e poca mijlocie şi târzie a bron­
zului, care ar trebui cercetat şi săpat cu de-a­
mănuntul, fiind unul dintre cimitirele cele mai
bogate de acest fel din Oltenia. Pe proprietăţile
comunei Cârna si Plosca se Întinde de asemenea
,
acelaşi tip de cimitire. La Plosca însă am desco­
perit şi un câmp de urne din Hallstatt, asămă­
mănător celui de la Balta-Verde, Mehedinţi.
V. CERCETĂ RI IN JUDEŢUL V ÂLCEA
( 1 935).
Judeţul Vâlcea este cel mai puţin cercetat din­
tre toate judeţele Olteniei. Cele d'intăiu informaţii
pe teren le-am dobândit mulţămită concursului
d-lui Eugen Băcescu, prefectul judetului, si, ,
d-Iui
profesor M. Ghilerdea, directorul Şcolii Normale
din Râmnicul-Vâlcii. Astfel am putut culege câteva
date, suficient de mulţămitoare pentru un Înce­
put de cercetări sistematice, care sperăm a fi
continuate pe viitor.
La Grădiştea, - nume semnificativ şi frecvent
i ntâlnit în cuprinsul Daciei străvechi -, se gă­
seste () cetate dacică, încunjurată cu un singur
v � l, care domină spre Est valea Olteţului. O altă
cetate, tot din aceiaşi vreme, se întâlneşte la Dăieşti.
I A se vedea slurliul nostru, Ein hallsltiltisches Bralld­
G rab alls Balta Verde (E S A, IX).
 SĂ PĂTURI ŞI CERCE T Ă RI A R r-l. EOLOGICE i l U LTIMII TREI A N I ( 1 933- 1 935)
În pesterile de la Polovraci s'au descoperit
,
fragmente ceramice, care manifestă un caracter
"nordic " .
Spre Sudul judeţului se determină presenţa an­
tichităţilor scitice, iar descoperirea unor anume
arme defensive pare a indica şi în acest judeţ
existenţa unor grupe de tumuli hallstattieni.
VI. SĂPĂ TURILE DIN JUDEŢUL
DÂMBOVITA ,
Cu să păturile şi cercetările noastre de anu [
trecut s'a inceput mişcarea archeologică sistema­
tică din Dâmbovita, sprijinită de Prefectura ju de-
,
ţului, in frunte cu d. C. Dănescu. Activitatea ce
am putut desfăşura aici o datoresc de asemenea
sprijinului moral acordat de către d. S. Lambrino,
profesor la Universitatea din Bucureşti.
În prima parte a întreprinderi! noastre am cău­
tat să fixăm pe hartă puncte şi localităţi, pre- şi
protoistorice, cu specificarea tipului de civilisaţie
-şi a vr�mii respective. AC2ste cercetări de ca­
racter topografic ne-au dus la constatarea că ju­
deţul Dâmboviţa nu este cu nimic mai prejos
faţă de alte regiuni ale ţerii noastre in ceia ce
priveşte presenţa şi bogăţia urmelor archeologice.
Regiunea de şes a judeţului se leagă În timpu­
rile preistorice de câmpia Munteniei, formând Ia
un loc o unitate de cultură. Se constată acelasi ,
tip de aşezare-teli, ca acea de la Ioneşti-Palade,
Puntea-de- Greci , O dobeşti, Vişina, etc., În care
.Î ntâlnim În general aceiaşi civilisaţie, de tip Gu­
melnita.
,
Cursul superior al Dâmboviţei, care a jucat
totdeauna un rol istoric în viata poporului nos­
tru, nu este lipsit de mărturii archeologice. În
afară de numerOilse aşezări medievale, am putut
identifica unele asezări La T ene, ca acea de la Ge-
,
menea , unde se pot observa de asemer,ea şi ur-
mele de băi pentru exploatarea at:rului, de ' pe
vremea Romanilor. Pe valea Dâmboviţei pare a
se defini u n drum roman, păzit din distanţă în
distantă de locuri întărite ca cea de la Voinesti.
, ,
La locul numit "cetate" de la Băleni se pot
vedea urmele unei cetăţi, care are toate carac­
terele obişnuite cetăţilor dacice. Puţinele frag­
mente ceramice par a a vea un aspect târziu
La Teoe.
În a doua reprisă a activităţii noastre, ne-am
oprit ·la efectuarea săpătur ilor de la Puntea-de­
Greci �i lom'şti, staţiuni în form ă ele teU, pe valea
Neajlovului dâmboviţean. A mbe le aşezări au
·0 CÎvilisa .ţ ie eneolitică de tip Gumelniţa, dar care
,presintă .aici un facies cu totu 1 caracteristic, din-
inp.org.ro
29
tr'o fasă mai târzie a sa, ceia ce arată de odată
şi valoarea cultural-istorică a descoperirilor din
Dâmboviţa, asupra căreia vom stărui la publi­
carea materialuiui.
Pentru a pune in valoare şi latura museistică
a descoperirilor, am Început orânduirea Museului
"Mănăstirea Dealu" , la liceul " '. Filipescu " , având
tot sprijinul conducătorilor acestui liceu, d. co­
lonel Barbu Bă1ăce scu şi d. profesor 1. Pa velescu.
Comisiunea Monumentelor Istoric!>, prin adresa
no. 49 din 26 l anuar 1 935, a uprobat funcţio­
narea legală a acestui nou aşezămînt de cultură.
Dintre obiectele descoperite în mai multe exem ­
plare se vor ceda câteva Prefecturii judeţului ,
pentru înfiriparea unui Museu judeţean.
VII. SĂPĂTURILE DIN JUDEŢUL
VLAŞCA ( 1 933, 1 934 şi 1 935).
În vederea înfiin ţării unui Museu judeţean,
foştii şi actualii conducători ai jude1ului au spri­
jinit să păturile noastre din ultimii trei ani, pe care
le-am făcut la Petru Rareş şi Tangâru. Un ra­
port preliminar asupra celor din urmă l - am dat
in Buletinul Museului judeţului Vlaşca " Teolzari
Antonescu", 1, 1 93 5 , publicaţia a nuală a M useului
judeţean, scoasă supt ingrijirea noastră, ca direc­
tor al acestui M useu.
Aportul ştiinţific al descoperirilor din Vlaşca
este de o deosebită valoare. Aceste descoperiri
dovedesc că regiunea de şes a fost intens populată
şi că oamenii de atunci s'au supus aceloraşi legi
pe care le -a im primat pământu l, ca şi celor de
azi. Ele ne face să întrevedem de asemenea si ,
începutul populării câmpiei, care se va fi întâm-
plat pe la jumâtatea mileniului al III-lea a. Chr.
Noul materi"ll din Vlasca a contribuit mult la
,
cunoaşterea celei mai vechi ci vilisaţii din câmpia
Mur>teniei, CÎvilisaţia de tip Boian A, lărgin­
du-i conţinutul şi precisându-i lep, ăturile stilistice
cu alte civilisaţii din cuprisul Daciei sau al Eu­
ropei sud- estice şI centrale. Caracterul străvechiu
european al acestei civilisaţii ni desvăluie şi
originea ei : Civilisaţia Boian A este originara
de la i unăre. Ea se intinde peste T ransi! vania
sud-e�tică , Muntenia şi Bulgaria răsăriteană, for­
mând o unitate de cultură.
Se răspândise convingerea printre cercetătorii
noştri că această ceramică Boian A ar fi "cu totul
diferită " de cea gumelniţeană, ajun gându-se chiar
la deosebiri etnice. Greşeala pomi a dintr ' o in­
suficientă studia re a materialului, el insuşi de alt­
fel puţin. Săpăturile din Vlaşca, precum şi acelea
făcute de d. Dinu Rosetti la Vidra, dovedesc
30 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTORICE

însă că există legături genetice între Boian A şi de faţă se poate întrevede a aportul ştiinţific al'
Gumelniţa A 1 . Pe de altă parte, descoperirile noilor descoperiri, care aduc serioase contribuţii:­
noastre din cele două staţiuni amintite sporesc o ase­
la cunoaşterea atâtor epoci din viaţa Daciei pre­
menea convingere, mul1, ămită faptului că s'a des­ şi protoistorice, precum şi a aceleia din vremu­
coperit aici o civilisaţie nouă, cu trăsături carac­rile tulburi a năvălirilor. Astfel, cea mai veche
teristice ambelor civilisaţii cunoscute : Boian A civilisaţie neolitică, - Boian A -, din câmpia··
şi Gumelniţa - , pe care am denumit- o de tip Munteniei ni se înfăţişează astăzi supt o interpre­
Petru Rareş, după staţiunea unde am dat peste tare cu totul alta de cum se credea până mai
un strat compact de cultură, în interiorul căruia de curând. Convingerea într'o continuitate de
s'a determinat conţinutul archeologic al noului tip cultură, care se poate urmări archeologice pe
de civiJisaţie. Ceramica de tip Petru Rareş nu basa evoluţiei formelor de civilisaţie din cele
represintă numai o etapă evolutiv- stilistică dintremai îndepărtate timpuri neolitice până în cele
Boian A şi Gumelniţa A l , ci ea acopere şi un istorice , câştigă din ce în ce mai mult creză­
spaţiu de timp, aşa pracum o dovedeşte stratul mânt. E drept, că pe alocuri firul pare a fi în­
de cultură intermediar celorlalte două. În lumina trerupt, dar din intregul şir de manifestări se
noilor cercetări şi descoperiri se poate urmări desprinde, - pare-se -, în fond acelaşi suflet,
deci întreg firul de evoluţie, de la primele aşe­ care trăieste de-a lungul mai multor mii de ani
zări certe din câmpia munteană şi până în pra­ ce au pr�cedat istoria propriu-zisă : este sufletul
gul mileniului al II-lea a. Chr., - un răstimp de nostru multimilenar, ccm aşa de frumos şi de
aproape o mie de ani, şi cel d'intăiu din viaţa just l-a numit profesorul mieu, d. 1. Andrieşescu.
străveche a acestei regiuni. . Descoperirile hallstattiene din Oltenia au pus­
Descoperirile din judeţul Vlaşca ni-au îngăduit in discuţie o nouă problemă din protoistoria Da- ·
a ne opri şi asupra unei probleme de preistorie ciei si a Sud-E5tului european : problema Hall-
,

generală : originea civilisaţiei cu ceramica pictată,

statt-ului local, care, transpusă pe un plan de
care interesează într'un grad deosebit Sud-Estul preocupare etnică, va deveni o problemă a Tra­
european. Pe basa materialului nou am ajuns la cilor nord-dunăreni, pentru. a cării clarificare ar­
convingerea că această origine nu trebuie cău­ cheologul va trebui să facă de o potrivă apel şi .
tată tocmai în îndepărtatul Orient, cum susţin la cele d'intăiu date scriptice referitoare la Da­
mulţi archeologi, ci în mediul Daciei neolitice, ş icia, începând cu Homer şi Herodot. În stadiul
anume : in riviJisaţia Boian A. Această nouă in­ de faţă al cercetărilor, presenţa Sciţilor la noi
terpretare se va clarifica, sperăm, mult mai bine şi-a pierdut din importanţa ce o avea. Ei par
după presintarea întregului material descoperit. n umai a determina o " epocă" in Dacia.
* Alături de valoarea ştiinţifică a descoperirilor, .
* *
am căutat să dau şi pe cea museistică, lucrând
Asupra săpăturilor si cercetărilor de mai sus în strânsă legătură cu museele existente sau orân­
voiu reveni, pentru fiecare in parte, indată ce ma­ duind altele nouă, acolo unde Jipsiau şi unde au­
terialul va fi studiat pe deplin, publicând, în mă­ torităţile locale şi oamenii de bine m'au sprijinit. _
sura posibilităţilor, o dare de samă amănunţită. Încheind acest raport, vă rugăm, domnule
De data aceasta, v'am semnalat doar 10calităti si Preşedinte, a primi expresia deosebitei noastre :
, ,

puncte, cercetate sau săpate in cursul celor trei consideraţii şi devotament.

din urmă ani. Chiar numai după raportul sumar 15 Octombre 1935.

inp.org.ro
 MONUMENTE INEDITE DIN ROMULA
1 N T R O D U C E R E.
Colonia Romula a fost u n u l d intre cele mai
Înfloritoare centre ale D aciei romane. Ruinele ei,
ce au mai putut scăpa de i ntemperiile atmosferice
şi de distrugerile oamenilor, sânt î n gropate acu m
supt gospodăriile sătenilor d i n comuna Reşca,
j udeţul Roman aţi, sat aşezat l ân gă drumul de
fier Piatra-O lt-Corabia şi l a 5 chilo metri spre Nord
de oraşul Caracal (v. fig. 1 ).
Cetatea antică ocupa o suprafaţă destul de î n ­
tin să, visibilă a z i după valu l î n cu nj u rător şi res­
turile ceram ice.
Cel ce se apropie d e acest loc, ven i n d de la
Miazăzi pe şoseaua romană, observă că aici e o
linie de hotar î ntre deal şi câmpie. Pe nesimţite
î n cepe a se ridica un deal supt care se scurge
leneş Tesluiul, cu ape bogate chiar în timp de
secetă 1. Râul face u n arc în j urul dealului în­
cărcat cu l ocuinţele sătenilor şi puţin mai l a vale
de podul d e fier pri meşte apele u n u i părău, Po­
topinul, ce seacă regulat vara. Potopi n u l î n cinge
râpa de Răsărit a dealului, î n altă de 8- 1 0 m etri
şi abruptă, în u rma cărării de pietriş pentru tra­
seul drumului de fier. EI cu rge pe o albie străi n ă
şi formează m a i m ulte m l aştini. Nu e greu d e
observat c ă albia acestui părău e u n vechiu b raţ
m ort al Oltului, ce curgea probabil chiar î n vre­
mea stăpânirii romane pe aici, iar acum s'a m utat
cu opt chilometri spre Răsărit.
Dealul însă presintă o dep resi u n e adâncă la
m ij loc, ferită de vânt şi vedere, dar bine bătută
de soare. În această sorbitură s'a înfiripat viaţa
preistorică î nainte de epoca bronzului 2 şi tot de
I In timpul stăpâniri i r o m a n e el era canalisat p e dis­
t anţa de a p roape un chilometru cât străbătea
o m enească. Urme din zidurile ce-l î n chideau se mai văd
şi astăzi şi cred că aveau şi rol u l de a î m piedeca o even­
tuala i n cursie barbară pe aici. Altă dată, când satul
Reşca nu era desv o l tat, această z i d ărie era mult mai bine
păstrată. CI. Laurian, i n Magazinu l istoric pentru Dacia,
I I, p. 99 şi, O dobescu, Antichităţile judeţului Romarzaţi,
Bucureşti 187g, p. 55.
2 V. l a m i . . e, Cetatea ROIllUlo, Craiova, 1 931,
DE D. T U D O R.
-- 0- -
aici î ncepe şi extind erea oraşului roman, mal 1 0 -
tăiu prin castru l con struit lângă Teslu i (fig. 1) şi
apoi prin aşezarea civilă, care, n e mai avân d loc,
trece şi dincolo d e râu. Apărarea şi fortificarea
acestui p u n ct strategic era î nlesnită prin confi­
guraţia locului. La Sud şi Est erau malurile ri­
dicate ale Tesluiului şi Potopinului , uşor de î n ­
tărit şi supraveghiat. Nu mai partea de N o r d şi
Vest rămăsese acum deschisă, şi aici s'a î n d rep­
tat cea mai m are atenţie a trupelor locale, care
poate fi dedusă astăzi după un p uternic val de
pămân t, ce faee colţ lângă bi serică şi e fortificat
cu tu rnuri.
C E TAT� A
R O M V LA
SCHIŢĂ
Fig. 1.
Castrul roman se găseşte lângă podul de lemn,
Î n locul căruia era î n antichitate unul cu pici oare
de cără midă, ce se puteau vedea pe l a 1 872 1.
Mai m u lt ele j u m ătate e acoperit de casele şi gră­
d i nile l ocuitorilor, şi n u m ai o parte din l aturile
aşezarea de Sud şi Est îşi mai menţin ceva elin vechea
formă, fiinel ocrotite de u n val de pământ cu o
jossa adâncă de aproape u n m etru. EI e şi astăzi
complect n e stu diat, şi n ici resultatele săpătu rilor
Pentru ceramica p reistorică de a i c i v. g r u p u l va selor ro­
mane din acest studiu.
I Insemnările făcute d e D . Sturza, la Odobescu, o. c.,
p. 6. p. 65.
inp.org.ro
3� BULETI N UL COMISlUNII MONUMEM TE LOR ISTOR I C E
l u i Tocilescu n u au fost publicate 1. Se poate
d etermina cu uşuri n ţă numai orientarea lui, care
e Nord-Vest-Sud-Est, deci nu este o abatere de
la regu la aşezări i lor 2 . Orientarea l u i corespunde
c u d i recţia cursu lui Teslu i u l u i , şi î n aceasta
el avea un rol d e samă pentru a î n chide şi 1păra
valea râu lui. Suprafaţa l u i În comp araţie cu altele
din Dacia e d estul d e mare, căci atinge aproape
patru h ectare a Nevoia u n ei fortificaţii era i m pusă
aici d e î n florirea la care aj u n sese Romula î ncă
d i n vremea Anto n i n i l o L E I a adăpostit garni­
soane d e samă, la i n ceput pe cohors 1 fla via
Commagenorum, iar mai târzi u u n numerUS Su­
rOTll I;t sagitfariorum, cari făceau siguranţa Î ntregii
câm p i i romănăţene, prin d etaşamente tri m ise la
Acidava ( E noşeşti), Sucidava ( Celeiu) şi Slăveni 4.
N u credem ca acest castru, În forma in care se
găseşte astăzi, să fi fost rid icat d i n pri m i i ani ai
stăpân i ri i romane in Dacia, ci mult mai târziu,
odată c u înflorirea cea mare a oraşu l u i . Î n locul
lui va f i fost la î n ceput u n altul mai mic, ale
căru i temelii nu pot f i urmărite d ecât prin son-
Fig. 2 a şi b . - Col. C a p ş a .
dagi i serioase. Probabil să fi fost zidit d e Filip
Arabul, care trece d e al doilea ctitor al oraşului
Romula 5 .
Castrul Romula a fost peste tot răscolit În in­
terior d e amatorii d e antichităţi, î ncepân d cu Banul
Mihalachi Ghica d i n prima j u m ătate a secol u l u i
1 Acesta a d a t la l u m i n ă n u m a i m aterialul epigralic, în
p ub licaţia vienesă Arch.-epi{[r. Milth. pe a n i i 1 89 1 - 1 895.
I n semnările l u i ce s'ar afla la Acade'TIia R o m â n ă nu a m
p u t u t să l e cercetez p ă n ă aCum. V . de asemenea ş i Fonil­
les el recherches arclufologiqlles eu ROI/manie, Bucureşti
1 900, p . 94 şi u rm . , unde acelaşi dă mai m u l te i n formaţii
d e ordin topogl afic.
" Hygi n u s, c. 56 şi Vegeti u s , 1, 23. Pentru orie ntarea
cast relor din D e cia, şi în s � eci ,, 1 pentru cel de la Turnu­
Severin , ce se abate de la această regulă, vezi F l orescu,
în A rhivele Olteniei, I X ( 1 930), p. 397, n o t a 2 şi Revista
Istorică Romi/nă, I I I ( 1 933), p. 38.
a D imensiu �ile câtorva castre romane de samă d i n Da­
cia la Daicoviciu, Micia, Cluj 1 931, p. 8, n o ta A .
• L a m ine, î n Arch. Olteniei, X I I ( 1933), p . 2 2 9 ş i urm.
• C . 1 . L., I I I , 803 1 . I n zidăria l u i s'au aliat şi fragmente
d e sarcofagii romane I V. I a mine, î n 4 rhivele Olteniei,
X II ( 1 933) , p. 7 1 ) .
inp.org.ro
trecut, pănă la sătenii d e azi, cari au dreptul de
a laa pămănt din cetate penb a nevoile lor, dar
na şi lucrarile vechi, cum au dispus autorităţile
comunale ; . In u lt i m i i ani, cărându-se pământ d in­
tr'un p u n ct al castn:lui (fig. 1 , H.), s'a dat de n i şte
construcţi i caracteristice u n o r băi romane. Clnd
l e-am văzut prima dată Î n toam n a anului 1 93 1 ,
n u mai rămăsese d ecât u n p utern i c paviment
din opas signillam, pe care erau Î m prăşti aie frag­
m ente de cărămizi mari şi olane, ce prove n i a u
d e la hipocaust. To ată z i dăria lor a fost distrusă
păn ă la temel i i . Am mai constatat Î n n u m eroasele
vi site ce am făcut la Reşca şi aceia că În gro pile
săpate Î n castru ca şi î n alte părţi ale aşezării civile
apare cam la 50-60 cm. adânci me un strat gros
d e i ncendiu, d e-asu pra căru ia alte urme d e v iaţă
omenească î ncetează. M ulte d i ntre m o n u m ente l e
ce vom presi nta mai j os arată d e asemenea u rme
d e foc, ceia ce n i i n d ică sfârşitul tragic ce l-a avut
oraşul în urma unor j afuri b3rbare.
Primele gospo dării ale colon iştilor romani se
aşează î n j u rul castru l u i şi u m pl u întreaga d e­
pres i u n e pănă la râpa Potopinului. Mai tărziu, ele
trec ş i pe mal u l d rept al Tesl u i u l u i, u n el e se va
m uta ş i centru l vieţii religioase şi civile, i n d icat
ele i m p u n ătoarele monu mente arh itecto n ice aflate
aci (v. fig. 1 , A). în spre S.-E. de oraş, supt
actualul sat Hotărani, se află şi n ecropola cea
m are a oraşului roman. Mai toţi t u m u l i i d e pe
marge n i l e celor două şosele romane ce se u n iau
lângă pod u l d e peste Teslu i u (fig. 1, P) ascund
m ormi nte cu sarcofagii de piatră, î nchise d e cele
mai m u lte ori î ntr'o cameră d e zid, iar în vârful
movilei cu o i n scripţie funerară ". Cea mai mare
parte elin e i au fost d esfăcu ţi , dânel la i veală u n
bogat i n venta riu f u nerar ".
Romula, ca aşezare, avea o 10rmă pnltgonală cu
opt laturi d u pă Laurian '1 şi cu cinci după Toci­
lescu 5. Azi nu se mai poate vedea pe teren decât
laturea n ordică şi cea de Sud-Est. Suprafaţa totală
a ei se apropie de 60 d e h ectare.
1 Am incercat zădarnic, c u s p r ij i n u l Prefecturii de R o ­
m a naţi a î m p iedeca aceste d i strugeri şi c o merţul c u an­
tichităţi. în uitimul timp am sesisat şi C o m isiunea
M o n u m entelor Istorice, care v a lua măsuri rigu roase. V.
Raportul mieu în Bu.l. Com. MOIl. lst., (1 933), fasc. 7 1 .
2 C . 1 . L . , I II,1 593. CI. Odo bescu, o. c. , p p . 40 ş i u r ln .
a l bid., p p . 4 1 ş i lIrm. ; 96 ş i urm., etc.
• Magaz. istoric, Il, p . 88 şi u r m . : " şanţurile cetăţii, care
se văd, formează un puligon cu o pt l aturi, a l cărui dia­
metru m a i l ung iace a proape 1000 paş i " , Un plan al
cetăţii a fost ridicat d e h a r nicul inginer Popovici. dar d i n
nenorocire p i erdut ( a r . Odobescll, o. c., p. 47).
• FOll illes et recherches archeologiques eu Ronmallie,
p. 94 şi urm. - u n d e mai dă şi a l te sumare observatiuni
topografice.
 MONUMEN TELE
Cercetările noastre s'au î n dreptat n u ma i asu pra
valulu i n ord i c, cel mai i m portant din punct d e
d efe nsiv şi de altfel singurul ce se m a i poate
stu dia. Nu am făcut n ic i u n fel de săpătură şi
observaţiile culese se d atoresc n u mai la ceia ce se
poate vedea de l a sup rafaţă.
Acest val atin ge acum î n ălţimea de aproape
doi metri, având în faţă un şanţ, l arg de aproape
cinci metri. Culm e a l u i era î n cu n u n ată cu un zid
d e cărămidă, care a fost d i strus de locu itori, însă
gol u l l u i se păstrează şi pe alocurea se mai poate
scoate şi câte o cărăm i d ă de d i mensi u n ile :
0,043 X 0,028 X 0,055 . m. Pe u nele d i n acestea s'a
găsit şi stampila NS. Din loc în l oc, valul acesta
e Întărit cu turnuri, d intre cari cinci se pot d i s­
tinge foarte bine. Mai e visibilă şi o poartă flancată
de două turnu ri de apărare, ce se află l ân gă râpa
Potop i n u l u i (fig. 1 , E). Tot aici malul e tăiat adânc,
- credem pentru şoseaua romană ce scoboară de
p e Olt şi trebu i a să suie n eapărat l a această
poartă (fig. 1 , E) 1. Valul nordic m ergea pănă î n
apropi ere d e biserică şi, frângân d u-se b ru sc, sco­
bora în Tesl uiu. Pe această u ltimă distanţă el n u
m a i poate f i urmărit, fii nd c) istru s ş i acoperit
de gospodăr i i . A doua poartă se găsia lângă
biserică şi prin ea î ntra în cetate drumul ce venia
din i n i m a Daciei Malvense 2 .
Pe laturea vestică a cetăţii se mai găseşte şi
u n al doilea val, care pleacă cam de l a j u mătatea
celei n o rd i ce şi se scoboară în spre râu, paralel
'cu primul (fig. 1 , V-W.) El trebu i e să corespu n d ă
u n e i epoce d e restrângere a vieţii omeneşti d e
aici ş i e posterior primului. în partea d e Miazăzi,
l i n i a fortificaţiilor urma pe a râu l u i ş i n u- l trecea
decât în locul u n d e acesta începe să cotească.
Conti n u a apoi în spre Nord- Est, brăzdând micul
platou ce i ntră î n cotitura râu lui până lângă
Potop i n . Prin această porţi u n e străbăteau în cetate
două mari şosele care se u n esc l ângă podul de
peste Teslu i u (fig. 1 , P). Una venia de la Sucidava
prin m ij locu l câmpii romănăţene, u n d e traseul ei
rămâne ş i azi nearat, chiar de cele mai puternice
maşini agricele. Poarta ' ei d i n val n u se mai cu ­
n oaşte (fig. 1 , D). O a doua suia pe Olt, de l a
Islaz, SIăveni, H otăra n i ş i î ntra î n cetate prin
poarta cea mai d e samă, care a fost săpată de
Tocilescu ş i unde el a găsit fai m o asa i n scripţie
a l u i Filip Arabul, care e ş i ctitorul acestui val
] V. şi, l a mine, Cetatea Romula, p . 4 şi fig. 1 .
, Relaţiunea l u i V. A. U r echiă din z i a r u l Informa{Ue,
an. I I ( 1 870),
no. 18i1, l a Odobescu, o. c., p . 98. Şoseaua
era pavată, i a r zidul apărea p e culmea dea-I u l ui.
departe de drum s'au afl a t şi două s a r cofagii r o m a n e
închise î n m ovile.
Bul. Com. Mort. Ist. - Fase. S3, �S2�.
inp.org.ro
I NEDITE DIN ROMULA 31
circ ular, op eră rid icată în b u n ă parte de numerus
Surorum sagittariorum (fig. 1 , F) 1. Laturea de
Răsărit a valu l u i l u i Fil i p Arabul a fost d i strusă
comp lect pe l a 1 880, când s'a tăiat malul Poto­
p i n u l u i pentru a se s c oate pietriş folosit la traseul
lin iei ferate. Azi ies m ereu î n râpa abruptă :
fundamente de con strucţii, fragmente sculpturale,
ceram ice, etc. Mai î n semnat e un zid d i n blocuri
p ătrate, cioplite î n piatră de Vraţa, ce a apărut
acum doi ani (fig. 1 , Z). El pare a face parte din­
tr' u n turn de apărare al val u l u i .
Urme de construcţii se m a i p o t n ota pe m i c u l
platou de lângă dru m u l ce d u ce l a gară (fig. 1 ,
B), dar mai cu samă pe colina de l ângă p o d u l
Tesluiului (fig. 1 , A.). A i c i s'a descoperit m u l t
m aterial arhitecton ic, care p rovin e de la trei mari
tem p l e sau clădiri publ ice, pe care îl vom pre-:­
sinta mai jos. Bănuim că, aici a fost acropolea
oraşului în epoca de î nHorire l a care aj u n sese
supt Severi.
*
* *
Fig. 3. - Muzeul l iceului d i n Caracal .
Materialul arheologic, a cărui p ublicaţie o În­
cepem, face p arte din trei colecţii rămase î n
m are p arte necunoscute pănă acum. C e a m a i
î nsem nată este Colecţia Maria Istrati- Capşa, care
a început a se forma încă de pe la 1 850 d e către
mama bine cunoscutu l u i om de ştiinţă şi n aţio­
n alist dr. C. 1. Istrati 2 . S'a i n augu rat formal abia
în 1 897 l a Câmpin a, iar î n 1 906 dr. I strati, fii n d
organisatorul exposiţiei d i n Parc u l Carol, a pre­
sintat-o ş i aici, îmbogăţind-o apoi şi cu alte obiecte
pe care propri etarii n u şi le-au ridicat d u p ă î n-
1 La m ine, in A rch. Olteniei, X I I ( 1 933), p. 234 ; C. 1.
L . , I I l , 803 1 , şi Tocilescu, Fouilles, p 96.
• Vezi pentru istoricul ei : Or. C. Ist r ati , Câteva cu vinte
despre cele ce am făcut sau am voit să fac pentru mu­
Nu seele noastre, Bucu reşti 1 9 1 1 ; Moisil, In Bul. Com. Mon.
1st., I V ( 1 9 1 1 ) p. 133 ş i urm. şi P. Costescu, în Boabe de
grâu, IV ( 1 933) p. 727 şi urm.
5
34 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTORI CE
chiderea festivităţj lor. Aceasta i-a adus î nv i n ui rea
d e a-şi fi î n suşit o parte d i n material u l d e la
Exposiţia din 1 906. Pănă pe la 1 905, el a adunat
mai m u lt o biecte de artă naţională, b i sericeşti,
etnografice, etc., ş i n u m ai î n acest an prin cum­
părarea colecţiei maioru l u i Tzu pagu îşi î mbogă­
ţeşte partea greco-romană. Tzupagu şi-a colecţionat
cea m a i mare parte d i n l u cruri de l a Reşca. Ne­
fiind n ici el cun oscător ca şi d r. Istrati, a cum­
p ărat foarte mu lte antichităţi falşificate, pe care
am căutat a le exclu d e d i n Museu. D u p ă m oartea
doctoru l u i Istrati î ntreaga colecţie a fost aruncată
într'o . baracă a I n stitutul u i de Chimie d i n Bucu­
reşti, de u n d e' s'au furat multe obiecte o ri a u
fost stricate de p loaie. A b i a î n 1 923, prin i nter­
venţia d-Iui Th. Costescu, fostul d irector al liceu l u i
d i n Turnu l-Severin, Ministerui l Cultelor şi Artelor
I.
M O N U M E N T E D E P I A T R Ă.
A Arhitectonice.
1 . Capitel cori ntian d i n marmoră aibă, î n alt
d e 0.305 m. Col. ·Capşa. Fig. 2, a.
. Cilin drul e î mbrăcat cu patru m ari foi de acant,
separate î n partea de sus de câte u n grup ascuţit de
trei taeniae, care se rid ică spre volutele ş i abacul
distru se.
Fig. 4. - Muzeul l i ce u l u i din Caracal.
2. Alt capitel de m armoră rupt pe o lature ŞI
Înalt de 0,235 m . Col. Capşa. Fig. 2, b.
Cele patru foi de acant sânt mai strâns gru­
pate, iar volutele ce apar supt colţu rile rupte ale
abacul u i cu dublu profil sânt reduse la n i şte
simple p roemi n enţe crestate în trei. Rosetel e d e
pe adânciturile fiecării laturi a abacul u i, de ş i
sfărâmate, formau u n simplu ornament triunghiu-
inp.org.ro
a cum părat-o. Ea a fost apoi transportată În Palatul
Cultu ral de l a Turnu l-Severin, u n de, î m preun ă cu'
d. Po m p i l i u Costescu, d i rectorul acetei i n stituţii,
am orându it-o ştii n ţific acum trei ani.
U n alt col ecţionar de la Reşca e prof. I l i e Con­
stantinescu d i n CaracăI, care adună . d e aproape
treizeci de ani ş i Îşi î nseam n ă cu m u ltă grij ă
împrej u rările d escoperirii fiecărui obiect.
Tot de la Romula col ecţi o nează şi d. Gh. Geor­
gescu, d irectorul Băncii Comerţu l u i d i n Corabia.
Pentru fotografiile m o n u m entelor de l a R o m u l a
am a m u lţu m i d-lor P . Costescu, profesor Con­
stantin escu şi d . Georgescu, cari m i le-au p u s
la d isposiţie c u o d eosebită gentileţă. O m i că
m u lţămire datoresc şi foştilor miei el evi Stelian
Bălu ţă-Sima şi Petre Coteţ, pentru desemn u ri l e
câtorva monu mente.
Iar ş i proem i n ent. Proporţiile ş i dimensiunile ca­
pite l u l u i nu sânt respectate, execuţia e grăbită, de
şi materialul în care e cioplit costa mult la Ro­
m ula. Pare a fi ' opera u n u i pietrar l ocal, care a
folosit Un bloc d e m armoră rupt, diiltr'un m o­
n u ment scos d i n u s.
3. Colţul d e sus d in d reapta al u n u i altar d e
d i m e n si u n i respectab ile, cioplit î n calcar de V raţa­
Bulgaria. Fragmentul m ăsoară : 0.540 m. l ăţime,
0 .300 m. î n ălţime ş i O. 630 m . grosime. Se gă­
seşte în grădina Liceului de fete din CaracăI,
u n d e a fost adus de la Reşca, pe l a 1 880. Fig. 3.
Decoraţia profilu l u i superior constă din d o u ă
mari f o i d e acant separate de u n boboc de rosă
c u patru foi desfăcute. D e-asupra acestui grup
stă o serie d e şase arcade, mult asămăn ătoare
u n o r bolţi d intr'o construcţie arhitecton ică. D i n
n efericire partea d e sus a l o r e complect sfărâ­
mată, încât nu se poat!! gaci ce va fi fost. Câm­
p u l i nscripţiei e î ncunj u rat de un dublu cadru
d ivisat de o suprafaţă n etedă. Prim u l vine i me­
d i at supt profil şi e compus d i n ove şi u n as­
trag al ce aleargă în forma obiş n u ită în secolul
al I I I-lea p. Chr. : o perlă l ungă şi două circulare.
AI doilea se reduce n u mai l a un astragal de ace­
iaşi factură, care l i mita su prafaţa i n scripţiei, d i n
care n u a rămas n iciun fragment d e l iteră.
4. Basă de coloană, calcar de Vraţa, m ăsoară
0.6 10 m. î n ălţime ş i se află lângă fântâna cu trei
cruci din Reşca. Fig. 5, d.
De ş i m u l t avariată, se poate vedea că era com-
 MONUMENTELE INEDITE DIN ROM ULA
p u s ă d i n două p l inte patrate peste care sân t
alte două circulare, servind prin u rm are la ()
clăd ire de ord i n corintic. Jos se termi n ă î ntr' u n
fus con ic, cu aj utorul căruia era fixată î ntr'un bloc
a l pavi mentu l u i clădirii.
Fragmentele m o n u mentale de mai j os a u fost
d escoperite În grăd i n a locuitorului D u m itrach i
Ilie, cu ocasia u n o r săpături făcute aici d e d .
E m i l E . Kreţulescu pentru Revista pe . tru istorie,
Archeologie şi Filologie, X I I ( 1 9 1 2), part. I I (ex­
tras). Relaţia e î nsoţită de câteva schiţe, fotografii
ş i rapoarte, d i n care se pot cul ege puţine date to­
p ografice. La urmă se adaugă şi un m i c proces­
verbal cu obiectele d escoperite î n săpăturile l u i
D u mitrescu d i n 1 9 1 1 , d u p ă care con statăm d i s­
pariţia m u ltora. Materialul arhitectonic ce s'a
descoperit de D u m itrescu a fost î nsuşit de lo­
c uitor, care l-a Î n străinat în m are parte. În 1 93 2
a m reuşit a obţi nea suma d e 2.000 lei de l a co­
m itetu l şcolar al . Liceul u i d i n CaracăI, cu care l-am
c u m părat pentru Museul acestei şcoli, u n d e se
găseşte astăzi.
5. Pied estal din calcar de Vraţa : În alt de 0.980
m., gros l a trunchiu de 0.670 m., l a profil e 0.730
m. ; Înălţimea profilelor : 0.230 m. trunchi u l u i,
Fig. 5. - Muzeul liceului d i n Caraca l .
. 0.270 ; lat l a profi l e : 0.730 şi l a trunchiu : 0.620
m. Fig. 4 a şi 7 m . Profile sim ple. Supt cel de jos
se m a i vede un dublu plint cioplit n eregulat ş i care
n u era visibil, fiind fixat î ntr'un basalT' ent. Spa­
tele p iedesta l u l u i e tăiat d rept ş i puţin îngrij it,
cei a ce · i n d ică a fi tost l i pit sau chiar puţin în­
castrat într'un zid, unde susţi nea o coloan ă sau
un pilastru.
6. Alt piedestal de aceiaşi factură c a cel pre­
cedent înălţimea totală a l u i e : 1 . 1 60 m.; cele
două pli nte de îmb ucare m ăsoară fiecare : 0.760
XO.640 X O.280 m.; profil ele : 0.740XO.700X O.240 m.
şi trunch iu l : 0.6 10 X O.5 1 0X0.2 1 0 m. Fig. 4, b ş i 7, a.
Are deosebit două base pentru a Ii fixat la
inp.org.ro
35
ambele capete şi spatele Î n mare parte rupt.
Cele două base de î mbucare ni arată că acesta
avea o altă d esti naţie faţă de pri m u l, fiind î ngro­
pat cu u n a î ntr'o lespede ma re, iar cu cea rle
sus susţine::! u n bloc de pi atră, în care pătrun dea.
7. Două fragmente rupte d i n colţurile u n o r pie­
d estal e asămănătoare celor precedente ; în orice
cas a ltele decât cele descrise. în ălţimea lor : 0.250
m. Fig. 4, J. şi g.
8. Basă de coloană, d i n calcar de Vraţa, î n altă
de 0.390 m. Are 'plintul com p lect sfărâm at, iar
basa propriu-zisă se compune din două discuri
n eegale. d i ntre care cel mai mare are d iametrul
de 0.540 m . Fig. 5, e ş i 7, h.
Fig. 6. - Muzeul liceului d i n Caracal.
9. Tambur rupt d i n fusul u n e i coloane. Calcar
de Vraţa. In alt 0.420 m., d iametrul fusului 0.5 1 0 m .
Fig. 4 , h . Probabi l servi a l a o basă c a acea pre­
cedentă.
1 0. Două fragmente d intr'un fus de coloan ă,
cu acelaşi diametru ca acel de la n o. 9. Fig. 4, d
ş i e. Calcatul n u mai e de Vraţa, ci d intr'o ca­
rieră necunoscută.
I l . Fragment d i n fusul u n e i coloane, ce era
tăiată s i m p l u şi cu un m i c profil j os. Calcar de
Vraţ&. Tnălţimea frag.: 0.920 m. ; profilu l u i : 0. 1 60
m. ; circu mferin ţa fusul u i 0.28� m. Fig. 4. c. Fusul
era puţin u mflat l a m ij loc. Servi a . pe o basă ca
acea de l a no. 8.
12. Coloană d e calcar d e Vraţa, ruptă î n şase
bucăţi. Cinci d i n partea de sus ce au î n ălţi mea
0.930 m . şi o bucată d e l a basă, tu un mic pro­
fii, î n altă de 0.440 m. Fig. 5, a şi b. E ciopl ită
cu Î n demân are şi frumos l u struită în exterior.
Mij locul îl avea bombat, iar profi l u l de sus, dublu.
Tot de l a capătul de j o s al unei atari coloane
este rupt ş i fragmentul de pe fig. 4, i, î nalt d e
0.230 m .
1 3. D i n ferici re, de ş i rău mutilat, n i s'a p ăs­
trat şi u n capitel, pentru coloanele de acest gen.
Calcar de Vraţa. E î n alt de O. 250 m. ş i sculptat
36 BULETlr-m L COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTORICE
artistic pentru u n mediu provincial. Fig. 5, a şi 7, e.
Face parte d i n ord i n u l cori ntian cu u n dublu
caliciu şi patru mari volute ru pte. Partea de jos
a caliciu l u i e p este tot îmbrăcată î n foi de acant.
a l căror vârf se răsfrânge mult în exterior. De­
asupra lor sânt alte patru ce î mbracă volutele, că­
zând uşor spre pământ. Între ele aşezat, chiar la
fig. 7. - (Ap. Kreţulescu o. c. p. 2 3 şi fig.
p unctul de despărţire al calicelor, e câte un ov,
de la care pleacă d i ntr'un corp comun trei tae­
niae : cea din m ij loc se ridică şerp u i n d spre
Toseta d i n centrul s cobitu rii l aturei abacului, iar
cele laterale, de d i m en si u n i mai m ari, se trans­
formă î n î n seşi vol utele capitelului. Greu de re­
constituit e centrul abacului din care n i-au rămas
n umai colţu rile dublu profil ate ce se
întind eau de-asupra volutelor (fig. 6, b, i,
1.). Prin analogie cu alte capitele de, ace­
Iaşi tip, e probabil ca în centrul laturilor
adâncite î n corpu l capitel ului şi în locul
unde taenia d i n mij loc ati n ge abacul să
fi fnst ro sete sau alte ornamente stilisate
în d iverse forme florale cu rol u l de a
u mplea spaţiul gol.
1 4. Fragm ent d'intr'un capitel i dentic cel ui
precedent, î n alt de 0.%0 m. Fig. 6, a şi 7, d.
S'au păstrat din caliciul de s u s : u n
o v î ntre două f o i d e acant, taenia şer­
pu itoare şi î n ceputul a două volute. D in tr'o
fotografie veche (fig. 7, d) se vede a fi fost
în stare mai b u n ă atunci cân d s'a des-
coperit. Un al doilea fragment e rupt d i n
d u n ga caliciu l u i i nferior ş i păstrează n u m a i Î n ­
ceputul foilor de acant. L u n g de 0. 1 40 m. Fig. 6 , c.
1 5. O volută cu u n colţ al abacu l u i de la u n
capitel i deritic c u cele d e l a n-le 1 3 ş i 1 4. Acu m
î n col. Constanti n escu, fiind cumpărată de l a
acelaşi sătean. Lungimea colţu l u i abacului e 0.280
m., iar î nălţi mea volutei, de la capătul foii d e
acant pănă de-asupra abacu lui, e t o t atât. Fig. 6, b.
inp.org.ro
Foarte fru m oase sânt vârfurile fru nzei de acant
ce se apleacă uşor î n jos ş i desfăcute ca o coadă
de rân d u n ică.
1 6. Două capete de volute cu abacul pierdut
ru pte d e l a capitel e similare. Una e î n altă d e :
0.205 m., iar alta de 0.200 m. şi din Col. Cons­
tanti nescu. Fig. 6, i şi l.
1 7. U n alt colţ d e capitel d e
aceiaşi î nfăţişare î nsă de dimen­
siuni m u lt mari. Înălţimea frag­
mentară e 0.232 m. Fig. 8, a. Col.
Constanti n escu.
1 8. Şapte fragmente din foi de
acant, rupte toate de l a capitele
d e acest tip. Toatt în Col. Con­
stantinescu, î n să achi siţionate d i n
acel aşi loc. Fig. 8 , d-i ş i fig. 6 , d.
1 9. Epistil din calcar d e Vraţa,
rupt în trei bucăţi, d intre care
n umai două (fig. 5, c şi fig. 7, 1 şi g)
9. se mai păstrează azi ; al treilea (fig.
7, IZ) a fost î n străinat de proprietar.
În ălţimea celor două fragmente atinge o j um ătate
de metru. Probabil să fi servit la un ord i n arhi­
tecto n i c î n legătură cu fragmentele p recedente
(no. 1 1 - 1 8).
Decoraţia l u i e formată d i n cinci regestre. Cele
două de la m arge n i erau formate dintr'u n câmp
l u struit ş i d rept. Supt cel de sus urma un altul
Fig. 8. - C o l . I l i e C onstantinescu.
can elat, scurt şi o b l ic. Canelurile au m argen ile
În groşate ş i î nchise sus, fiind separate u n a d e
alta c u dungi termi n ate î n vârf de lance. Al doi­
lea registru e compus d i ntr'un şir de foi de acantă,
Î nalte de 0.1 50 şi cu vârfurile răsfrânte în afară.
Între foile de acant şi registrul al treilea, des­
părţirea o face un dublu ciubuc tăiat d reptu n­
ghiular. Pen ultimul registru era scu l ptat cu un
 MONUMENTEL E INEDlTE DlN ROMULA 37

:motif d e vrej, ce închide î n î n covoieturile l u i mici ' Museu l Liceu l u i din CaracăI a fost descoperit î n
:ovuri lanceolate. Registrul al cincilea se vede n u ­ acel a ş loc. Su prafaţa p e care cercetat-o D u mitrescu,
mai pe fragmentul pierdut (fig. 7, n) ş i e compus mai m u lt prin şanţuri ş i son dagii, e de o j umătate d e
d i ntr'un astra-gal şi o zonă l u struită. Astragalul hectar ş i ocupă u n a d i ntre cele mai proeminente
se scu rge î n forma oqişnuită vremii Anton in ilor : posiţi i ale aşezării ro mane de aci : pe o colină
o p erlă l u ngă şi două turti te eli psoidal. mică în dreptul a pei şi l ângă podul de pest�
Inălţimea epistil u l u i, în bună stare, nu p utea Tesl u i u (fig. 1 , A.). De aci se vedea toată valea
�l epăşi un m etru. Marea asămăn are d intre foile r âu l u i, castrul din faţă şi câmpia de l a Sud. Acro­
-cl e acant ale capitel elor şi ale l u i n i ind ică aceiaşi polea Romulei n u poate ii decât acest p u n ct,
mână şi carieră. unde s'au ridi cat şi cl ădirile cele m a i de samă.
20. Fragment sculptural din calcar de Vraţa, Tot pe a'c eastă co l i n ă s'au scos pănă acum mo­
jnalt de 0.250 m. Fig. 6, e. n u m entele arhitecton ice ş i sculpturale cele m ai
Ornamentaţia se compune d intr'o rosetă cu fru moase.
patru l obi, în j uruI căreia se î nvârte u n vrej. Pro­ Materialul constructiv descoperit de D u m itrescu
babil că rosetele se repetau, iar vrej u l îşi con­ în grăd i n a l oc uitoru l u i D u mi trachi Ilie aparţi n e
finua drumul sinu os. Această zonă
decorativă era î n chisă su s· de u n
ş n u r răsucit, i ar j o s d e u n ciubuc
simplu. Poate că făcea parte din
'frisa aceleiaşi clăd i ri.
2 1 . U n alt ordin arhitectonic î n­
tâlnit î ntre aceste fragmente şi
d espre care n u ne p utem face d e­
dt o slabă i deie e format din o
m ulţime de bucăţi can elate rupte
d i n coloane şi mai frecvent d i n­
tr'un gen de capitele sp ecific l o­
cale. U n atare capitel găsit întreg,
Însă astăzi dispărut, î l vedem pe
fotografie (fig. 7, j).
Se compune d intr'un plint p ă­
;hat şi u n disc mai mic. Cane­
lurile se term ină la u n cap în
arc hânt, iar la cel opus p ri ntr'un
ov. Nevândut de proprietar a
scăpat n u mai u n u l fragmentar, ce
se recon stituie cu aj utorul celui
· de pe fotografi e (fig. 6, I şi 7, b).
Înălţimea lor era cel m u lt 0.550 ; Fig. 9 a şi b.
d iametru l basei d e j o s 0.400 m.
şi l ăţimea scobiturii can elurelor de 0.060 m. la trei edificii deosebite. Locul precis al l o r, p re­
22.-28. Şase fragm ente rupte din b asa de sus c u m şi orientarea, n u p uteau fi ridicate decât în
. a u n o r capitele de forma celor descrise l a n o. ti mpul săpăturilor ; căci u nele m o n u meute, c u m
precedent, toate cu urme d e canelure (fig. 6, 1, sânt cele d o u ă mari piedestale (n-Ie. 5 ş i 6), prin
g, h, j, k ş i fig. 8, b.). U n u l mai păstrează şi o greutatea lor au rămas i n situ. La cererea n oas­
'parte din plint, înalt de 0.220 (fig. 8, b.). D i men­ tră de a ni i n dica locul u n d e s'au ailat unele
siunile ş i formele acestor fragmente se văd bine din ele, fostul prop rietar n u-şi mai adu cea aminte.
.î n dese m n şi pe fotografie. Cele trei clădiri aparţin eau fără î n doială l a trei
29. - Un u ltim fragment din aceiaşi categorie, epoci succe o;ive, corespu nzătoare cu etap ele de
Î n alt de 0, 1 48 m., con servă şi câtţva ovuri (fig. înilorire ale oraşului roman. în tot timpul stă­
. 8, c). Col. Constantinescu. pâni rii romane în Dacia, carierele de piatră ce
alimentează R o m u l a sânt cele de I a Vraţa, d i n
Din informaţiile obţinute de la fostul proprietar, B ulgari a. Piatra adusă d e aci se l u cra m ai c u
;totm aterialul arhitectonic cumpărat de n o i pentru uşurinţă şi are o n u an ţă ce s e apropie ca asp ect

inp.org.ro
38 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTORICE

d e travertin. De ş i era m u lt m a i u şor tran sportul Romula în m are n u măr p e alte m o n u m ente d e'
d i n Carpaţi pe O lt, totuşi, d ată f i i n d s u p e ri oritatea p iatră s a u p e geme. Sculptura e d i ntre c e l e m a i
carierelor de l a Vraţa, s'au preferat n u m a i aceste frum o a s e ce s ' a u aflat î n regi u n e a D u n ării-de'jos t,

u l t i m e. şi a m p utea v e d e a aci, cu toată reaua c o n servare,

C e l e m a i vechi şi puţin pretenţioase sânt frag­ o c o p i e e xecutată prin sec. al Il-lea p . C h r., d u p ă
mentele d e coloane şi base s i m p l e (ordi n u l d oric), u n original celebru d i n Sud.
pe care l e-a ri d i cat oraşul cân d a b i a începuse s ă 31. - Cibde tronân d, m arm oră aibă, î n a lt ă
se înfiripeze. de 0,330 m. şi acu m i n col. Capşa, f i i n d cu'm­
rn ultima j u m ătate a seco l u l u i a l d o i l ea p. p ărată de la m a iorul Tzu pagru t. Fig. 1 0, a �
C h r., R o m u l a aj u nge l a m are î n f l o rire supt d o m n i a p rofi l ; b = d i n faţă.
Capul, un braţ ş i cei doi l e i de p e laturi sânt
sfărâmate. Zeiţa e î m b răcată cu un chiton ş i u n
h i m ation, Încinsă la m ij loc. O d u ngă a h ain ei"
îi c a d e peste b raţul stâng. Pe soclu l d i n faţă se­
m e nţin@ ş i u n fragment din l itera M, ceia ce n e .
duce l a i n scripţia :

M [(atri D(eum) M(agnae)]

Aceasta e un fel obişnuit de representare a

Cibelei 3, î ntâl n it ş i la To rn i 4. E xe m pl a r u l de la
R o m u l a ar fi i m p ortat din Dobrogea, d at f i i n d
Fig, 10 a ş i b, - C o l . Capşa, asămănare a cu cel d escoperit 1 (1 Constanţa. C u l t u l
e i e r a p ă n ă a c u m n ecunoscut l a Ro m uJa, n u î n s ă
liniştită a Anto n i n ilor ş i işi poate p erm ite m ari şi î n D acia 5.

s a crific i i f i nanciare pentru a construi c l ă d i ri de 32. Fragment d i n d i n CO ltu l d e j os d i n stânga

'
u n o r d i n mai arti stic ş i m ăreţ, cel corintian (n-Ie al u nu i relief d i n calcar, î nalt d e 0. 1 1 5 m. şi
1 2-20), Execuţia capitelelor a cestui u l t i m ordi n este gros de 0.045 m. Fig. 1 1 a.
d i ntre cele mai fru m oase ce se i ntâlnesc în D a c i a Placa era î n c i n s ă d e un cadru p ătrat. Rep re­
p r i n s t i l , proporţie ş i a r m o n i e. sintă probabil pe Diana ori Silvanus, din care-
D estinaţia a cestor m o n u m e nte nu p oate fi d ecât
d e la e dificii m ăr eţe, p u b l ice sau religioase, Cfire
îşi p uteau găsi locul p e acro p o l e a oraşului, Poate
că sânt <!le l a trei te m p l e î n c h i n ate d iv in i tăţil o r
protectoare a l e Rom u lei. N u m a i rel u a re a săpături l o r
n eter m i n ate d e D u mitrescu ar p ut e a l ă muri aceste
Întrebări, În n ic i u n cas ele nu fac p a rte de l a
aceiaşi clăd i re, d u p ă c u m s'ar cre d e d i n i n d icaţii l e
a d u n ate d e d , Kretzulescu (o, c " p. 1 3 şi fig. 3 )
căci d iferă p i atra, stilul, p ro porţi i l e, etc,
Fig. 11 a, b şi c. - Col. Capşa.

B, Seulpturale.
se m a i văd : o tunică cuta t ă, ce v i n e pănă de-asu�
30, - C a p de m armoră a I b ă, î n a l t de 0,880 m ., p r a genunchil o r, piciorul drept şi un colţ al m a n ­
d escoperit d e aproape treizeci d e a n i d e m a i orul t i e i ce flutura Î n vânt. În u r m a d i v i n i tăţii se vede
Tzu pagu, ce l-a vân d u t Col. C a pşa 1, fig. 9 a. ;
a l ăturea un restaur d e sculptorul G, Tu d o r (b). 1 U n a la To cil escu, Fouilles . . . , p . 232 şi fig. 1 16.
Represintă o zeiţă p ol i a d ă, a cări i fată, coafură 2 R e p r o duceri le dr. Istrati, .
Câteva date . . , pl. I ,r l_3 şi
Densusianu, o. C., p . LXXI II şi urm. Monumentul are . în
ş i d u nga modius - u l u i sânt sfărâmate. Probabilităţil e
exterior urmele u n ui incendiu.
c e l e m a i m u lte l e a r e o d iv i n itate ş i cu caracter
• Rapp, art. Kyb ele, în Roscher, L exicon, I I , 1. col.
agrest, ca : Fortuna, Ceres ori C i b e l e, ce apar l a 1 644 şi urm.
• Teodorescu, Monumente inedite din Tomi, Bucu­
1 Reproduceri l a : Dr. Câteva Cll vinte..., l. c. ;
Istrati, reşti 1 9 1 5 (Extras din BuL. Com. MUIl, Ist). p . 97, no. 40,
acelaşi, C dteva date relative la diferite chestiuni de ar­ A l ta l a Tocilescu, MOllument�le epigrafice şi sClllptural e
heologie privitoare la Români, p l . 11, 4, in A II. A c. Rom., Bucureşti 1902, p, 514 şi urm.
tom. XXXIV, Mem. Secţ. Ştiinţ., 1 912, şi la i . Densusianu, 5 Apare in mai toate centrele mari romane ; G. Grail- -
.

Dacia Preistorică, p. LXXVII ( dr. Istrati), E ucureşti 1 913. l ot, L e culte de Cy bete, Paris 1 9 1 2, p. 483 şi urm.

inp.org.ro
 MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA. 39

sil u et a unm câi n e d e vânătoa re, În profil spre E î nfăţişat u n p ersonagiu În n u d itatea e rOica,
dreapta 1. a l cărui cap, braţul d rept, piciorul d rept şi o p arte
33. Fragment d intr'un rel i ef. Calcar d e Vraţa. din mâna şi piciorul stâng sânt l i p să. Peste b ra­
Col. C a pşa. înalt de 0.070 m . ş i gros de 0.022 ţ u l stâng întins, poartă u n paludamentum, ce cade
m . Fig. I I , b. pe pământ. Pe pulpa p i c i o ru l u i
rămas se m a i
Înfăţişa u n cavaler trac, din c a re se mai m e n ­ găseşte slab r e l i efată ş i mâna u n u i a l t p erso n a­
ţ i n p a rtea d i n u r m ă a c a l u l u i , p o m u l cu ş a r p e l e gi u . For m e l e b u stu l u i sânt scoase a m ă n u nţit Î n
inCDJăcit î n j ur u l l u i şi o b u cată d i n m antia erou­ e v i de n ţă şi Î i d au u n a s pect atletic. Poate stat u i a
l u i, ce flutură Înapoi. Cultul eroului Cavaler trac, u n u i îm părat r o m a n scu l ptat î nt r'o atitu d i n e d e
de şi foarte frecvent î n S u d u l Dunării şi chiar m işcare caracteri stică epocei h e l e n i stice, i a r lângă
î n N o r d u l D aciei 2, e a p r o a p e i n existent î n D a c i a
.inferi o ară 3.

34. Colţul d e s u s d i n d reapta al u n e i p l ăci d e

lm ar m o r ă a I b ă , În alt d e 0. 1 23 m . ş i gros d e 0.029
m. Col. Capşa. Fig. 1 1 , c.
Representaţia era î n c h i să de un c h e n a r p ătrat.
Se m a i con servă d i n ea b u stul unui b ătrân cu
d reapta î nt i n s ă ş i î m b răcat p este u m ărul stâng
cu o h ai n ă cutată ce-] Înfăşoară şi s u pt p iept,
<Iar r ă m â n e în m are p a rte descoperit. Barba l u i
e scurtă şi i n el ată, i a r părul d espărţit În două
de-asupra frunţii îi c a d e p e s p ate. Proba b i l u n
J u piter, ş i , î n orice c a s, o d ivinitate.
Fig. 1 3 a şi b. - C o l . Capşa.

p i c i o ru l l u i era un d u ş m a n căzut ce·] i m p lora,

o ri u n a m o raş. Ti m p u l execuţiei n u d epăşeşte
d o m n i a lui Septi m i u Sever.
36. Fragment d intr'o statuetă d e m a r m u ră a i b ă
0,360 m . C o l . Capşa.
a z e u l u i H ercu le. În altă d e
Fig. 1 3, b.
S'au p ăstrat n u m a i : o parte din p i e pt, m â n a
stângă cu antebraţul l ! !,!să, m ăciuca g h i ntuită p e
care z e u l se sprij i n ă şi o a�opere Î n p a rt e c u
pielea de l e u . Supt m ăciucă m a i e u n cap d e
t a u r cu botu l sfărâm at. Lucra re p lăcută de pe
l a f i n e l e secol u l u i al I I-lea p. C h r., ad usă d e d e­
p arte la Ro m u l a 1.

3 7 . C a p mascu l i n d i n calcar d e Vraţa, în alt de

0. 1 3 0 m . şi acum Î n col . Capşa 2. Fig. 1 3, a.
P e rsonagiul poartă barbă, m ustăţi şi e p l e ş u v.
Supt buza d e jos b arba e p uţi n rasă. Fruntea
teşită, nasul gros, och i i b u l b u caţi ni dau o i n ­
F i g . 12. - Col. Capşa.
teresantă i d e i e d espre p riceperea m eşteri l o r p ro­
vinciali prin secolul al I l I - l e a p . C hr. Dacă a r fi
35. Stat u i e m ascul i n ă din m armoră, î naltă d e
de i de n tificat cu u n Î m părat roman din seco l u l
0.550 m . Col. Capşa 4. F i g. 1 2.
a l I I I· l e a p . C h r., posibilităţil e cele mai m u lte
le·ar avea Pupienus 3.
1 R e p resi ntaţie asă mănătoare la D a i coviciu, în A n u a­
rul Tns/. de s/urlii clasice din Cluj, [ ( 1 923- 1 932), p. 123. M a i p lausibil e de văzut aici figura u n u i ce-
2 V. ră�pândirea lui l a Kazarow, arI. Heros, în Pauly­
Wissowa, Realencycl., III. Suppl., c o l . 1 3?4 şi urm, 1 V. mai j os.
8 Un singur exe m plar cunosc până acu m , inedit, î n co­ 2 Re;Jl odus după o fotografie dată de noi şi de d. S.
lecţia d · l ui C. Negresc\l din Crai ova, aliat în ostrovul Ferri, A rte romana sul Danllbio, M i l a no, 1933 ; p. 205 şi
Potel. fig. 245, u n d e se dă greşit l o cul descoperirii. (Turnul-Se­
• Menţion ată şi de d. Moisi l , i n BIlI. Comis. Mon. 'sl., verin, în l o c de Romula).
-lV, 1 9 1 1 , p. 139 şi 141, fig. 5. 8 Reinach, Rep. reliefs, p. 16M, no. 445.

inp.org.ro
,(0 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

tăţe a n de seamă al R o m u lei, a cărui statu ie, d es­ m oră albă. Î n a l t de 0. 1 1 0 m . Col. K retz u l escu ..
t i n ată pentru un l o c publ i c, s'a executat în c a ri e­ Fig. 22, c.
r i I e d e l a Vraţa. Se m a i p o t deosebi un to rso al z e iţei V e n u s,
38. C a p de m a r m o ră rupt d e la o statu etă fe­ î nf ăş u rat î ntr'o m antie petrecută p este braţul stâng,
m i n i n ă, î n al t d e 0.096 m . Col. Capşa. Fig. 14, a. şi un A m oraş ce-şi î n d reaptă p rivire a spre ea.
Părul l egat îi e d espărţit în două d e-asu pra Acesta p oartă un păr bogat ce-i cade pe s p ate,
frunţii şi strâns în coc p e ceafă. Peste coafură, în­ i a r l a p i e pt strânge un o b iect prelu ngit, poate
cinsă c u o iaenia de m et a l p i e r dută, p u rta şi u n o ogl i n d ă c u m â n e r u l l u ng. A ri p i l e c a şi o p a rte
din c o r p u l lui sânt sfărâmate.
Cele trei ob iecte d escrise m a i s u s el i n c o l ecţi a.
d. Kretzulescu ( n - I e 43-45) s'au aflat la 1 9 1 1 în
săpăt u r i l e făcute de D u mitrescu, pe acropolea
R o m u l ei, p robabil î m p re u n ă cu materi a l u l arhi­
tect o n i c e l- a m presi ntat tot aici.
46. Corpul u n ui t a u r c u picioarele şi botul d i s­
truse, c i o p l it î n calcar de Vraţa. Î n a l t : 0. 1 60 m.
şi l u n g de O. 265 m. Fig. 1 5, a.

Fi g. 14. - Col. C lIpşa. A n i m al u l e d o b o rît la pămănt şi cu c a p u l tras ·

s p re s p at e . Are posiţia obişnuită t a u r u l u i d i n sa­
v ă I . Probabil o zeiţă ca l u n o na. E poca : a d o u a crificiul m ithriac. R o m u l a e un î n se m n at centr u
j u m ătate a veacului al d o i lea p. C h r. p entru c u lt u l z e u l u i p e rsan 1.

39. Mâna d e l a o statuetă d e m ar m o r ă ce ţ i n e 47. Cap el e l eoaică r u pt în parte. Calcar d e

o b ulă. C o l . C a p ş a . Î n a l tă 0.050 m . Fig. 1 4, b. Vraţa. I n a l t d e 0. 1 45 m. Fig. 1 5, c.
40. M ască din calcar, puţin a variată. Î n altă A fost găsit l a un loc cu un b a so relief m i�
0.037 m . Col. Capşa. Fig. 1 4, c. triac 2 şi se pare î ntr'un m itreu s.

4 1 . Bust fără cap şi mâini, din m a r m o ră a lbă, 48. Fragment d in capul u n e i cariatide, î n alt de
î na l t 0.040 m . Col. Capşa. Fig. 1 4, d.
Rupt d e l a o statuetă a M i n erv ei, avariată
de foc. Purta la gât u n c o l i e r cu u n inel ş i era
î nfăşurată peste u meri cu un paludamentum
p ri n s cu o f i b u l ă c i rc u l a ră pe u m ărul stâng.
Pe piept se m a i v e d e şi c a p u l d e Medusă.
42. Fragme n t din corpul unei statuete a
D ia n e i , d i n m a r m o ră ş i î n a lt d e 0. 1 1 5 m. Col.
Capşa. Fig. 1 5, b.
Peste b ustul î m brăcat cu chiton şi h i m ation
s e vede d iago n a l a tolbei cu săgeţi p u rtată l a
s p ate.
43. Fragm e n t d i ntr'un relief de m a r m o ră,
î na l t de O. 1 30 m. Col. d-lui Em. E. Kretzu­
l escu. Fig. 22 a.

A f o st rupt de la un m a re relief c u repre­

s in taţii bachice. Din figuraţie se m a i p ăstrează
Pan călări n d p e panteră î n fel u l E p o n e i . Z e u l
e î n făţişat c u mâna a d u să p este p ântece şi F i g . i 5. - Col. Capşa.
p ărân d a ţ i n e a î n e a o c u re a c e se l ega de
gât u i a n i m a l u l u i î n făşurat î ntr'o zgardă. Pantera 0. 200 m. ŞI c i o p l it în calcar d e Vraţa. Col. Capşa.
p riveşte spre zeu. D e - a s u p ra gru p u l u i sânt resturi .Fig. 1 5, d.
di ntr'o h ai n ă cu cute. J Cumont, Textes et mOllllmellts figu res reln.tifs Q llX
44. Mâna d reaptă a u n ei myste res ele Mithra, I I , Bruxelles 1 8 96 ; p. 278 şi urm.;
statu i d i n m armoră.
Înaltă d e 0. 1 00 m . Col. Kretz ulescu. Fig. 22, b. Pa rv a n , Ştiri nouă din Dacia Maldensis, i n " A n . A c . Rom . , .
Mem. Secţ. Isi"., 1 9 1 3, p. 1 8 ş i u r m . ţ; Î la m ine in A r/li-
intre d egetele mult tocite e o b u c ată d i n tyr­
'. vele Olteniei, X I I ( 1 933), p. 22 1 şi urm.
s u l l u i Bacchus. V e.c. i şi n o. 54. • La m i h e , o. C., p . 221 , no. 1 .

45. Fragme n t d intr'un f ru m o s grup de m ar- 3 Moisil, o. c., p. 1 39.

inp.org.ro
 M O N U M ENTE I N E D I TE D I T ROMULA 41

Nasul ş i l aturea stângă a feţei s â n t ru pte. Pe î nalt 0.075 m . Cu mp ărat d e la Reşca î n 1 933.
cap, în j ur u l frunţi i p o a rtă o c u n u n ă de loi. Coa­ Col. C o n stanti n escu. Fig. : 7, g.
fura e acoperită ele un modius d espărţit î n d o u ă Sculptura î n făţişează o m â n ă ( d reapta) ce ţine
el e a s u p ra lrunţii , peste care ven i a aşezată a r h i ­ un ba�to n. Ar fi pri n urmare Bacc h u s cu tirsul
t r a v a p r i n s ă cu u n c u i u d e fer, al c ă r i i orifici u e în mână.
pe creştet. O c h i i şi gura sân t scobiţi pentru a 5 5 . Cap el e m a rmoră a l u n u i berbec, cu coar­
introduce i n golur i l e l o r bucăţi l u cioase d e sti clă n e l e ru pte. I nalt d e U . 1 1 2 m. S'a găsit în 1 922
sau m etal. la Caracal, când s'au săpat ş anţu ri le p e ntru te­
49. Bustul u n ei d i v i n ităţi m2scu l i n e, î n alt de meliile l i ceu l u i " A sa n " , u n d e a fost adus cine
O. 1 58 m. Marmoră roşiatecă. Col. Co nstantin escu. ştie cân el d e la Reşca. Col. Co nsta n t i n escu. Fig.
Fig. 1 6, a. � 6, Iz.
Fără cap şi braţe, f i i n d rupt d e la o statuetă. S c u l p t u ra Iasă m u l t de el o rit.
Pe u meri sânt el o u ă ş uviţe d i n p ăr. Probabil el i n­ �;(). Ara m i n uscu lă d i n calcar de Vraţa, de di­
tr'o statu etă a l u i B acchus. Lucru b u n şi ele i m ­ m e n s i u n il e : 0. 1 96 XO.085 · <0.055 m. Col. Constan­
p ort l a R o m u l a . t i n escu. Fig. 1 7, k.
50. Fragm ent d i ntr'o statu etă d e calcar d e l a Colţu l d e sus din d reapta p u ţi n c i u p it. Î ntre
Vraţa, î n altă de 0. 1 28 m . C o l . C o n st a n t i n escu. cele d o u ă profile, pe u na din {pţ ele l aterale sti
Fig. 1 6, b. o a c v i l ă gata p entru z b o r şi cu un i nel î n cioc.
înfăţişa o d i v i n itate f e m e n i n ă agrestă, a l e cării
c a p ş i mâini sânt rupte. E î mbrăcată cu u n chi­
ton, iar î n braţe p o a rtă În p osiţie orizontală un
s n op d e grâu. Poate Ceres ori A etas.
5 1 . Fragment din p i e pt u l unei statu ete, ciopl ită
in calcar de Vraţa, i n alt de 0. 1 65 m . Col. C o n s ­
. t a n t i n escu. F i g . 1 6, c .
Au mai rămas mânile u nei femei Î m b răcate
i ntr'o h a i n ă cutată, î n care p oartă o p o r u mbiţă.
V a fi f o st o represi ntare a z eiţei Venus sau a
u n u i m u ritoare ce-i a d u ce a ofra n d ă această pasăre.
52. C a p u l u n u i tânăr din m a rm oră albă, î n alt
d e 0. 1 1 5 m . Găsit de noi î n Septembre 1 93 1 pe Fi g . 1 6. - I li e C o nsta ntinescu.

o arătură d e l ân gă zidul d e Răsărit al R o m u l ei

(v. figura 1 , B). Col. Constantinescu. Fig. 1 6, e şi f. 57. Cap de l e u d i n calcar de Vraţa, cu botut

N a s u l şi bărbia sânt puţin tocite. Faţa ovală ş i d i strus. In alt 0.200 m . Col. C o n stantinescu. Fig.

m o l atecă. Părul despărţit î n d o u ă d e-asu p ra fru n ţ i i 1 6, g.

ş i m o d e l at î n şuviţe m ar i n i i n d i că o d i v i n itate. 58. Fragme n t scnlptural d i n t r'o p i atră roşiatecă

Ceafa nu e sculptată, şi se d e d u ce uşor c ă era n e î ntâl nită până acum la R o m u l a . Măsoară : 0 . 1 1 5 X

acoperită cu o căci u l ă d e metal, ce nu s'a p ăstrat. 0.0 7 5 XO.040 m. C o l . C o n stanti n escu. Fig. 1 7, h
l m prej u ru l feţei, adâncite în ş uviţele de p ă r, s e ş i fig. 1 8, L.
se m a i văd c i n c i găuri, î n care se fixa u n n i m b E păstrat n u m a i c a p u l u n u i p eşte (delfin ?), ce

rad i at, t o t d i n metal străl u citor. E f ă r ă Îndoială a r f i d e l egat cli cultul lui Eros.

Mithras, Î ntâlnit astfel represintat şi p e a l t e mo­ 59. Vârful u n u i corn de a b u n denţă, din mar­

n umente 1. m oră aibă. I n a l t de 0. 1 80 m . Aflat în 1 933, î ntr'o

53. Fragment eli ntr'o placă de m a rm oră, ele d i­ grădi n ă ele l ângă p o d u l Teslu i u l u i . C o l . C o n st a n ­

m e n s i u n i l e 0.095 XO.065 > .0.028 m. C u m p ărată d e t i n escu. Fig. 1 7, d.

noi l a Reşca, î n 1 93 3 . Col. Co nstanti nescu. Fig. P i ra m i d a centrală e i n cunj u rată d e d i f e rite specii

\ 7, a. ele fructe : struguri, m ere, un con de p i n , etc.

j) i n basorelief se m e n ţ i n p i c i oarele cu p a rtea Făcea, probabil, p arte ele la o statuă m are a u n e i

d i v i n ităţi ce personifica bielşugul 1.
din faţă ale u nu i cal ce p l u teşte În aier. E de
bănuit scen a cu SoL şi Mithras În qu a d ri g ă d i n 6 0 . Diferite fragmente : a ) d i n p u l p a p i c i o ru l u i

sculpturile mitriace. d rept al u n ei stat u i d e marmoră, î nalt d e 0.250 m .

54. Fragm e n t de m a rmoră rău avariată ele foc, (fig. 1 8 el) ; b ) d i n a ntebraţul u n ei statuete d e m a r-

1 CI. Pottier, a r t. COTl1llcopia, in D a re m b erg-Sa g lio.

1 C u m o n t, o. c. , n-le 2, 10, 18, 162, etc. Dicliol1naii e, 1, 2, p . 1 5 1 7 şi u r m .

B'I I I . Com . Hon

. Ist - Fasc. -3. �O�� 6

inp.org.ro
42 BULETIN L COMISIUNII MOI\UMEt\TELOR ISTORICE

m oră, i n a lt 0.060 m . (fig. 1 8, In. ) ; c) o labă de pate î n două f e l uri d e p i atră : m a rm o ră a i b ă şi

l e u c u o b u cată din măciuca lui H ercule, m a r­ calcar d e Vraţa. A m b e l e se aduceau de la d e­
m oră, Î nalt d e 0. 1 33, m. (fig. 1 7, b) ; d) strugure părtări m ari şi serviau n u m a i l a faţade d e case
î nfăşurat de o f o a i e de viţă, lung de 0. 1 07 (fig. sau decoraţii unde era a b s o l u. t n ecesa r acest ma­
1 7, 0, m arm oră, cu urme de i n ce n d i u ; (Fig. 1 7) trei teria l . Lipsa cari erelor d e pi atră î n câmpia Ro­
b ucăţi din v ase de calcar de Vnlţa (fig. 1 8, fI, manaţilor a determinat a p ariţia unei m ari in­
g şi fig. 17, j, ce are o m ă n u ş ă) ; h) labă de leu, d u strii d e cără m i d ă, p articulară s a u m i l it a ră 1.
c a l c a r d e Vraţa (fig. 18, k) ; i) m argene d e raş­ Pentru m o n u m entele arhitectonice c a şi pentru
niţă . (fig. 1 8, n) ; m arge n e de relief de m arm oră scul pturi le c u subiecte m ai puţin religioase, ora­
î m p o d obită cu triungh i u ri (fig. 1 7, c) ; j ) u r m e şul R o m u l a f o l o s i a pi atra cariere l o r de la Vraţa,
d e foc ŞI o d estin aţie n ecl ară, avân d pe laturea s at nu d e parte de anticul O escus. Acest calcar,
d e şi puţin resistent la intemperiile atmosferice,
are o c o l oare albă c a şi creta şi p resintă mari
avantagii şi uşurinţă l a c i o p l it.
U n m eşter provincial, puţin p ri ceput, c i o p l eşte
şi c a p u l a n o n i m u l u i p ersonagiu p l eş u v (no. 37)
cu trăsături c aracteristic p rovinciale. EI caută să
f i e cât mai f i d e l faţă de origin al, de şi dalta nu
e r a bine m â n u ită. Interesant este la acest cap fe­

, f�
lul d e a p u rta barba rasă supt buza d e j os, m o d ă
c e n u a p a r e î n p l astica provincia l ă roma nă. D ar,
. '2 li .
când e vorba ca Romula să-şi cinstească prin
m onu mente z e i i de s a m ă, cu caracter s o l a r şi
Fig. 1 7. - Col. I l i e C onstantinescu.
şi agrest, ce aveau m are rol î n panteon u l d e aici

d reaptă un d u b l u profil, iar interioru l b o mbat şi ca p rotectori ai c â m p i i l o r agricole şi ai m i l itarilor,

b răzdat d e două canel u ri oblice (fig. 1 8, f) ; k ) cu ea Îi onora mai m u lt c u represintări Î n m a r m o ră

un fragment d i ntr'o foaie d e a c ant, m armoră l u ngă (n-Ie 30, 3 1 , 34, 36, 5 1 , etc.). D e p ărtarea şi p reţul
de 0. 1 50 m (fig. 1 7, e) ; l) cu o rosetă, calcar d e ridicat a l acestor i m agini religioase l i d eter m i n ă
Vraţa (fig. ] 7, j) ş i m ) d o u ă b u c ăţi d e calcar d e o m ar I m e m o destă, d a r d i n p u n ct d e ved ere ar­
Vraţa c u f o i d e acant pe e l e (fig. 1 8, h, i). Toate t i stic n ici nu pot fi c o m p arate cu cele de l a

f ragmentele c u p r i n s e supt acest n u m ăr se află Î n Vraţa. E l e erau l u crate în cariere î n d e părtate,

<:01. Con stantin escu. p oate unele chiar În D o b rogea (no. 3 1 ) şi, î n
acest cas, e l e a p arţin a l t u i cerc artistic. Zeii î n ­
rn general, m o n umentele sculpturale d e la Ro­ tâln iţi frecvent Î n sculpturile d e l a R o m u l a sânt :
m u la, c a şi cele d i n v :c i n a sa S u c i d ava, sânt să- Fortuna, Mithra 2, Herc u l e, B acchus, etc.

II.

P I E T R E G R A V A T E.

S'au aflat până acum l a Romula n u m eroase p e a l b i a Tesl u i u l u i a d u s e d e pe coastele d e a l u l u i

p ietre gravate, mai to ate s ă p ate în aceiaşi p iatră d e pâraiele d e a p ă .
'
de coloare roşie şi cu dife rite n u anţe de trans­ Cele ce i e s l a iveală î n această regiu n e sânt
parenţă. Cele m a i m u lte au dispărut în c o merţul
I C. 1. L., l I I, 8057" 8075'5 8075 ,. şi a lţi doi l a Toc i l escu,
d e antichităţi găsind u n bun preţ la gi uvaergii i
MOllumentele, p. 361 şi urm. - Pentru cele m i litare v . Ia
ş i ceasornicari i din C aracal sau Craiova. Abia m ine, î n A rhivele Olteniei, XII ( 1 933), p. 229 şi urm.
câteva exe m p l are a u fost copiate Î n ceară roşie • Interesante simt însemnăril e i nginerului P o p ovici
de a r hitectul Mironescu şi d ăruite î n că Î n ainte despre un t e m p l u s u bteran aflat a i ci (ap. O dobescu,

de răz b o i u l m o n d i al c o l ecţi e i Capşa 1. Ca şi p e o. C., 49) ; » Protopopul Marin a arătat că În cetate l a

gura Tesluiuilli s'au găsit trăsurile u nei biserici i d o l a­
m o n ete, l e găsesc l ocuitorii d u pă c e c a d p l o i şi
trice, rotun dă, diametrul ca 4 °, în m ij l o c p resto l u l zidit,
cân d apa spală p ăm ântlll. M u lte se descopăr şi unde se afla jertfă " . Tot a i ci s'a m a i aflat o Iădiţă d e
l e m n şi o trâmbiţă de sticlă. T e m p l u l acesta subteran nu
I Pe acestea n u le-am putut studia, l i psindu-mi foto­ era decât o speleea m i thriacă, săpată î n râpa râului, ca
grafii l e sau desemnele l o r. şi cel de la SIăveni p e Olt (ci. C llmont, o. C., p. 278).

inp.org.ro
 M O N U M E N T E L E I NEDITE D I N R O MU L A 43

totd eau n a i solate şi n i c i o d ată nu î m p o d obesc i ru nţii, iar i n stânga un alt b u st de aseme n ea
vre-un inel sau cercei d e m etal. umai cele gă­ Î n c u n u nat şi cu trei raze p r o e m i n e nte. De sigur tot
site î n l I ecropola R o m u l ei a p ar prinse pe di­ Sol. Su pt p icioarele celor p atru cai e clară o
ferite bij uterii ş i , o c i d e câte ori se d ă d e u n mor­ l u n gă fâşie i nelată ce ar putea fi un şarpe, care
mânt, e excl u s s ă nu se d escopere ş i atari po­ î n cultul mithriac e ş i simbolul p ă mântu l u i 1. Piatra
d oabe alăturate m ortu l u i , chiar la cei mai modest e săp ată cu m u l tă p ricepere ş i co nstituie un n o u
îngropaţi '. Locatarii l e n u m esc antice, d e n u m i re d o c u m e n t despre cultul soarelui l a R o m u l a 2. De
ce se î ntâln eşte î n O l t e n i a î n că d e la i n ceputui ş i s � c u nosc şi alte represi ntaţii a s ă m ă n ătoare S

veac u l u i trecut 2. n icăieri nu ni a p are această scenă atât d e fru­

6 1 . Jupiter. - Zeul tronează p e o cathedra, cu mos l ucrată pe camee sau i ntagli.
capul î n c u n u n at şi p rofilat spre stânga. Nud de Matostat verde. C o l . Georgescu. I n a ltă 0.0 1 6 m_
l a brâu în sus, ţ i n e î n stânga sceptrul, în d re a pta şi I ată 0.0 1 3 m . Fig. 1 9, 1l 0 . I I şi fig. 2 1 , no. j.
fulgeru l ş i l a picioare e o acvi l ă cu ciocul Î n ­ 68. Fortuna. - E î mbrăcată cu u n c h i t o n şi u n
tors spre e l B h i m a t i o ll strâ n s l egate la b râu, de care mai
Iaspis roşu. C o l . Georgescu. I n altă d e 0.0 1 ..J- m . atârnă ş i o iăşie de stofă. Î n d reapta ri d i c ă o
Iată, 0.0 1 2 m . Fig. 2 1 g. Fig. 1 9, n o . 2 1 . ca rn ucop ia, i a r cu stânga a p u c ă c a targul .
62. Venus el/mata. Nud văzut din spate, cu Iaspis roşu. C o l . d -I u i C o n st a n t i nescu, fu ncţio n a r
capu 'ntors s p re coiful ce-I ţ i n e î n d reapta. Zeiţa l a O c o l u l Silvic d i n Caracal. I naltă 0.0 1 6 m . ; I at ă
se r a z i m ă p e l an ce, are alăturea un scut ş i p e 0.0 1 1 . Fig. 1 9, n o . 1 .
spate î i c a d e părul ş i o i ă ş i e d i n m a ntie. 69. Idem. - Aceiaşi ati tu d i n e ş i h a i r. ă, p e care
Iaspis roşu. In p o sesia unui l ocatar. I naItă, e li pită p e r p e n d i c u l a r o r a m u ră. Îşi sprij i n ă cor-
0.0 1 3 m.; l at:i, 0.0 I O m . Fig. 1 9, no. 4.
63. Minerva. - Cap proiilat spre stânga şi p u r­
tând u n coif atic. I a s p i s roşu. Col. Geo rgescu .
I na l t ă şi I a t ă : 0.0 1 3 m . Fig. 1 9, n o . 7.
64. Id. - Profilat s p r e d reapta.
Iaspis roşu. Col. Georgescu. I llaltă 0.0 1 2 m .
Iată 0.009. Fig. 1 9, n o . 3 1 .
6 Ci . Venus (?) N u d profilat
- s p re d reapta. Pia­
t ra e mult tocită. Iaspis roşu. Col. Georgescu,
I n altă 0.0 1 3 m . Fig. 1 9, no. 37.
66. Sol. - Nud văzut i n faţă. Poart ă pe cap
u n n i m b radi at, în stânga b i c i u l ş i în d reapta o F i g . 1 8. - C o l . I l i e Constanti nescu .
m i c ă sferă.
Iaspis roşu. Col. prof. P o p i l i a n-Caracal. I n altă n u c o p i a pe o m a s ă cu u n singur p i c i o r, i a r s u p t
0.0 I O m . ; I ată 0.007. Fig. 1 9, n o . 3. p icioare, isol at, e un mic p o s t a m e nt. Lucrare

6/. Jdem. - Zeul zboară î ntr'o quadrigă. I ncu­ m o d e stă.

u u n ă t cu un n i mb r a d i at, ţ i n e d reapta r i d icată î n Iaspis roşu. In posesia d - n e i profesoare E l e n a

semn d e a doraţie, i a r î n stânga biciul. f n spate . I o n escu d i n CaracăI. I n altă 0.0 1 2 m ., I a t ă 0.009-
îi ilutură d o u ă făşii ale m antiei. La d reapta lui e " Fig. 1 9, l10. 9.

b u st u l Lunii î nc u n u n at şi cu cornul d e-asupra 70. Idem. - P iatra are f o r m ă octogo nală. Mâ-
. n e r u l cata rgu l u i se termi n ă cu o r a m u ră î nfrun­

I D i n t re multe descoperiri, v. I a Odobescu, o. C., p p .

z ită, i a r pe cap zeiţa mai p o a rtă un modius. Re­
4 0 şi u r m . , 95. 96 ş i 97 ş i u r m . p resi ntaţia e stângace, În special c o r n u l d e abon­
2 V e z i foaia de zestre d a t ă de �omănăţeanca Maria d e n ţă.
Logofeteasa Locusteanca nep oatei sale S alta, l a 8 I a n uarie
I a s p i s roşu. Găsită de o f e m e i e d i n Reşca p e
1806, unde găsim trecut şi "un i n el de a u r c u o antică" ;
albia Teslu i u l u i . fn altă, 0.0 1 1 m. Ş I I ată 0.009.
Arhivele Oltelliei. a n . X I ( 1 932), Il-le. 59-60, p. 70 .
3 Scene s i m il are la A. Furtwăngler, în Beschreibllilg Fig. 1 9 , 11 0 . 1 0.
der gesclwiUenell Steine im A lltiqllarÎu lIl (Kdnigliches
Mllseltm zu Berlin), 1, B e r l i n 1 896 ; no. 2306, p. 1 08 şi I Cumo nt, o. c., i, pp. 80 şi 102.
p l . 2 1 , Rev. C. W. King, A ntique gellls, their o rigin, llses 2 V. nota 1 dela p. 40.
and vaille, L o n d o n 1 860 no. l I , şi B. H. Walters, Cata­ 8 Walters, o. C., n-le 1 1 61-3, p. 1 79 şi pl. XXII şi
loglle o/ tlze engraved gems and cameos greek, etrus­ Gisela M. Catalogue of engraved gems o/
A . Richter,
can and roman ill t/te B ritis/t Mllsellllt, L o n d o n 1 926, t/te classical style (Tlze l'vtetropolitan MllSell/lL of A rt) .
n-le. 1 244-i 250, p. 141 şi p l . X VIII. N ew -York, n o . 351 , p. 1 7 1 şi p l . 77.

inp.org.ro
44 EULETINUL CO M ISIU 1II MONUMENTELOR ISTORiCE

7 1 . Idem. Zeiţa p o a rtă pe cap o c u n u n ă d e f o i , Î n t i n să spre a n i m al, î i a -ată u n strugure, i a r î n

cornul a b u n d enţei Î n stânga, i a r c u d reapta ri­ măna c e a l altă, schi ţată cam în grabă, strâ n ge
d i că o r a m u ră Î nl r u n z ită d e - a s u pra u n u i t r u n c h i u i' n syrinx. Pe p ă mâ n t, î ntre ei, e un calathus
d e copac aşch i at. f o rmat d i n d o u ă p ărţi d isti n cte, suprapuse şi c u
l ap s i s roşu. Proprietatea ceasorn icaru l u i Marcel m a re m â n e r arc u it. Inapoia capre i e u n copac
din Caracăl, ce a c u m părat-o în 1 932 d e l a Reşca. c u d o u ă r a m u ri, ce i n ch i p u i e p ăd u rea d i n c a re
î n a lt ă 0.0 1 1 m . ş i l ată 0.009 m . Fig. 1 9, n o. 24. iese aceasta.
72. Victoria. - Ţi n e În d reapta o coroană, În Sce n a e redată c u o f oarte p l ăcută m işcare, iar
stânga o l a n ce, iar pe ca p un coil aten i a n cu formele p erso n ag i i l o r ş i lucruril or tratate p â n ă la
v i s i era r i d i cată. Poala h ai n e i îi atârnă pe pă­ cele mai m i ci a m ă n u n te, cum sânt coastele ca­
m ânt. prei, părul c e o î mbracă, coşul, etc. Este, p ă n ă
Iaspis roşu. Col. Georgescu. I n altă 0.0 1 1 . fig. a c u m , c e a m a i fru m oasă p iatră gravată aflată l a
1 9, n o . 26 şi fig. 2 1 , n o . h. R o m u l a ş i c r e d ş i c a represintaţie c u a cest s u bi ect 1.
73. Idem. - Î nfăţişată î n zbor spre stânga, d a r Iaspis galben-roşu. C o l . c\- n e i I o n escu. L u n gă
priviI l d î n a p o i . A ri p i l e ş i mâna stângă d i struse. 0.0 1 8 m., I ată 0.0 1 4 m. Fig. 1 9, n o . 1 2.

c,ocor-_ ·

'. - .
(� < J' .C.JI,�--·It

1 1 3 4
� r o 1 8

��- �
.···l>30 f

(ij t� � !L(.
" , h9 ·
.; �
" ' .:
3 2. -3"3 36 3f 38

Fig . 1 9.

I a s p i s roşu. Col. Georgescu. l n a ltă 0.0 1 2 m. 76. Faun vânător. - Sare, î n prolil spre stân ga,

Fig. 1 9, no. 2 7 . Î n armat î n stânga cu un pedul1Z, iar În d reapta

7 4 . Trofeu. - I n p r o l i l s p r e d reapta. D e ş i su­ ţine un i e p u re. E i u cu n u n at ş i c o m pl ect n u d . La

m a r redat, se pot d i st i n ge : o sleră, p e care e fixată p i c ioarele l u i , unde p iatra e puţin c � u pită, se d i s ­

o h a i n ă l u ngă strânsă c u o modest cingulum, u n t i n ge cu - totu l i solat, u n syri nx.

c o i l p e cap, o coro a n ă d e loi, d e care atârn ă ca­
1 S u b iecte s i m i l a re ; S . Reinach, Pierres gravees, n le
p ătu l u n e i taenia ş i d o u ă ra m u ri d e p a l m i er î n
8 9 , 1 - 3, p . 25 şi u r m . ş i p l . 42 ; P a r i s 1 895 ; F u rtwăngler, o. c. ,
p artea stângă. n o . 8076, şi lI r m . şi p l . 62 şi Richter, o. c., no. 1 73, p. 1 1 1
I a s p i s gal ben. Col Georgescu. Tnaltă 0.020 m. ş i p l . 42. O i n teresantă s c u l p t u ră î n m a r m o ră d e acest
I ată 0.0 1 5 m . Fig. 1 9, n o . 28. gen l a S . Reinach, Repertoire de la statllaire grecqlle et
75. Pan Îll lup tă cu capra. ·- spre Zeul f u ge romaille, 1, p . 4 0 1 , no. 1 670 A .. e d . I I , P a r i s 1 906. S c e n e l e
în care f a u n i i tachi nează c'� struguri c a p r e l e sânt, d e a l t­
drea pta, u r m ărit d e a n i m a l , c<, re, r i d i cat î n d o u ă
p l astica greco- r o m a n ă . Ci
pICI o a re, e gata a - I i z b i c u coa rn el e. P a n e
fel, destul de n u m eroase in
.
Bulhtill de la SociiU Nationale
H eron de V i d efosse, in
.I egat în j u ru l Irunţii cu o bandă ; în d reapta des A ntiquaires ele Franc(, r:e 1 9 1 1 , pp. 194-5.

inp.org.ro
 MONUMENTE INEDITE DlN R OMUL<\. 45

Iaspis roşu. Col. C o n stantin escu. I n altă 0.0 1 4 I a s p i s roşu. D e s e m n at ă d u p ă o r i g i n a l de la o

m ., I ată
0.0 I I . Fig. 1 9, no. 5. săteancă d i n Reşca, ce a găsit-o î n cetate. L u n gă
77. Idem. - Profi l at şi in m ers, s p re d reapta, 0.0 1 5 m . ; I at ă 0.0 1 4 m. Fig. 1 9, n o . 1 3.
î n m â n a stângă ce atârn ă pe l â n g ă corp poartă 82. Acvilă. Săpat ă î n p rofil spre d reapta,
- ţine
un p e d u m şi O n e b r i d ă f 1 u t u râ n d în două f ăş i i , î n ghiare o ramură d e p a l m ier. Partea d i n u r m ă
'
i a r î n d reapta u n iepure vân at. Sce n ă redat ă cu a figurei d i strusă. I a s p i s roşu. C o l . C o n st a n t i nescu.
m a i m u ltă artă d ecât cea p rece d entă, care d e alt­ Lungă 0.0 \ 1 m , I at ă 0.008 m. Fig. 1 9, n o. 29.
fel e foarte rară p e m o n u mente de acest gen 1. 83. Idem. - Văzută din faţă ş i cu c i o c u l Î ntors
I asp s r o ş u . Col. Georgescu. I n altă 0.0 1 4 m

Fig. 1 9, n o . 20.
7 8. Idem. Pe un mic p o st a m e n t p ăşeşte în
profil spre d reapta. E Î n c u n u n at ş i po artă ne­
b r i d a f1uturând Î n vânt. I n faţa l u i se vede u n
b aston (?) î n covoiat ş i cu două lru n z u liţe ce
p are a - i c a d e d i n d reapta r i d i cată î n sus.
I a s p i s roşu d e formă octogo n ală. Col. Geor­
gescu . I n altă 0.0 1 0 m Fig. 1 9, no. 25 şi f i g.
20, n o . m.
79. Sfinx. - Păşeşte cu a r i p i l e r i d icate spre
d reapta ş i p o artă p ărul l egat în j u rul capu l u i
cu o taenia 2.
I a s p i s roşu�gă l b u i u . Col. Georgescu. Lungă Fig. 2 1 . - Col. Gh. Georges c u .
0.0 1 0 m. Fig. 1 9, n o . 32 şi fig. 20, no. i.
80. Capricom. In fugă spre d reapta �. Iaspis spre d reapta. Iaspis roşu. C o l . Georgescu. Lungă
roşu. Col. Georgescu. L u n gă 0.0 1 2 m . Fig. 1 9, 0.009 m. f ig. 1 9, n o . 34 ş i fig. 20, n o. j.
TIO. 35 şi f i g. 20, n o . e. 84. Lup. R i d i cat pe
- p ic i o a r e l e d i n faţă pri­
8 1 . Leu. Animalul
- e p rofilat spre d reapta, veşte cu atenţie spre d reapta.
î nfuriat, cu o c o a m ă b ogată ş i o coadă exagerată I a s p i s roşu-î n c h i s. Col. Geo rgescu. I n altă 0.0 1 1
ca l u ng i m e. Păşeşte p e un p o sta m e n t şi ţ i n e supt m., I ată 0.009 m. Fig. 1 9, n o . 30 ş i fig. 20, n o. l.
o l a b ă u n cap d e taur a v â n d d easupra u n altul 85. Ogar urmărind un iepure. - S c e n a se des­
de câine 4. Figu r i l e vopsite cu alb fac u n p lăcut făşoară s p re d reapta şi ogarul e gata a-I apuca
cu g u r a . Î n j u r, slab adâncită şi n ep re c isă,
i n scripţia X A YE � A (?). N'am văzut originalul
şi numai după desemn şi fotografie. Poate
m odernă. I n scri pţie n e Î n ţeleasă, cu caracter
magic.
Iaspis roşu, Î n c h i s. Col. Georgesu. Lungă
0.0 1 8 m , Iată 0.0 1 5 m . f ig. 1 9, n o. 15 ş i fig.
20, n o f.
86. Lup urmărind un iepure. Vân atul e a­
proape căzut în labele l u i . Piatră octogo n ală.
I a s p i s gal b e n . Col. Georgescu. Lungă
0.009
m. I at ă 0.007 m . fig. 1 9, n o. 1 4.
F ig. 2G. - Col. Gh. Geo rgescu.
87. Corpul descompus al unei insecte (?). -
M e m brel e săpate cu m u ltă precisie. Se pot
c o ntrast Cll coloarea r o ş i e a p i etrei. d i n:,tinge cu u ş u ri nţă : a n t e n e l e, toracele, t r o m p a
şi p i c ioarele d inapoi. Sub i ect n e Î ntâlnit până
1 Furtwangler, o. c. . n o . 2947, p . 1 35 ş i pl. 25. I n sculp­
acu m p e m o n u m ente d e a c e s t g e n 5.
tu ră, c u m e marea statuă din M u s e u l Vatica n u l u i .
2 U n u l e x a c t l a Furtwangler, o . c., n o . 66 1 5, p . 243 ş i , Re l�resi n t a ţ i a nu poate fi p u s ă decât in legătură cu
p l . 47. c u l t u l l u i M i t hra. (CI. C u m o n t , o. C., 1, p . 26), a ş a c u m
• Pe alte p i etre grav , t e ; la K i n g. o. c, pl. \ I I, no. 9, pe face pentru o s c u l ptură c u acelaş s u b i ect, Vii I . K uzsillsky,
care călăreşte L' n Eros, etc. N umeroşi in Sudul Rusiei Funde allS Uilga m, în falz resftetle . . . II ( 1 899) Bei b l att,
u nde a p a r şi pe m o n elele bosforan e datdbile în CDOC" c o l, 58 s 2 ş i fig. 21.
l u i A u gust. Cf. K i b a l c i c i , Gemele din Sadu l Rusiei (în 5 C u toate c ă gem e l e s â n t d e foarte m u l te ori decora t e
.fusf şte), pl. I I , n - l e 44, 4 5 şi 5 5 , B e 'l i n 1 9 10. c u i n secte. V . d e exe m p l u I CI F u r twangler, Die aJlliken

inp.org.ro
46 BU LETI. UL C OMISI U i\Il MO UMENTE LOR ISTORICE

I a s p i s galben- d e s c h i s. Col. Georgescu. L u n gă 91. - Socrate. - Bust S p l e d reapta, c u fruntea

0.0 1 7 m ., l at ă 0.0 1 2 m . Fig. 1 9, no. 17 şi fig. 21, ş i n as u l d istruse. H a i n a f i l o so f u l u i face o cută
n o . f. groasă l a gât ş i c a p u l a r e î nfăţişarea c l a sică, p e
88. Şarpe încolăcit în jurul unei mese. - Ca­ c a r e o î ntâl n i m ş i p e a l t e ge m e ' .
p u l reptilei rid i cat m u lt d e a s u p ra t ab l i e r u l u i m esei, I a s p i s roşu. C o l . Georgescu. D escoperită î n 1 932.
e Î n to rs spre stânga. Masa c u u n si ngu r p i c i o r, î n a ltă 0.0 I I m., Iată 0.009 m. Fig. 1 9, no. 22 şi
are o basă d e susţ i n e re şi d o u ă acrotere pe la­ l ig. 2 1 , n o . d.
turi. P i atra avea fără îndoială un caracter pro­ 92. Tânăr. - Cap î n ca ricatu ră spre d re a pta�
f i l actic. s u b i ect caracteristic p entru epoca de d e c a d e n ţă
laspi roş u - î n ch i s. Col. Capşa. I n altă 0.0 1 0 m., a p ietrelor gravate 2.

Iată 0.006 m . F ig. 1 9, no. 2. I a s p i s c e n u ş i u . C o l . Georgescu . l n altă, 0.0 1 2 m.,

89. Comucopia (?) Lucrare n e c l ar ă ş i slab m o ­ I ată, 0.009 m . F ig. 1 9, n o . 33.
d e l at ă ' . 93 . Venus armata. - Nud m ergâ n d spre d reapta.
I a s p i s r o ş u . C o l . particulară d i n Reşca. Î n altă Poartă p e cap . coiful c u visiera r i d i cată în stânga
0.008 m., Iată 0.005 m. F ig. 1 9, no. 36. o l a n ce, la p i c i oare u n scut văzut d i n profil, i a r
90. lmpărat roman. - B u st p ro f i l a t spre stânga. pe u m ăr u l d re pt u n sign u m cu o acvi lă, având
E i mb erb ş i p o a rt ă un păr bogat c e c a d e puţin aripile d eslăcute şi pri n să d e o s e m i sleră c u pos­
ş i p e g â t şi e p r i n s c u d iferite b e n z i . Peste aces­ tament. Zeiţa are o atitu d i n e d e n epăsare.
tea e o coroană rad i ată, i a r pe u mărul stâng, l e - Iaspis roşu. În posesi a u n u i sătean d i n Reşca .
Jnaltă 0.0 1 5 m.; l ată 0.010 m. Fig.
1 9, n o . 1 6.
94 . Trei capete de Seleni combi­
nate cu unul ele elefant. - Pielea
d e elefant serveşte şi ca o b o n et ă
pentru c a p u l d i n stân ga, i a r f i l d e ş i i
l u i d rept c o a r n e l a cel d i n d reapta.
A s e m e n e a subi ecte sânt tot o ca­
racteristică a decăderii i n d u strie i ge­
melor din secolul al l II-lea, î ntâl­
n i n d u - se dES 3.

I a s p i s r o ş u . C o l . Georgescu . Î n a l t ă.
0.0 1 3. m . F i g. 1 9, no. 23 ş i f i g. 21,
no. L.

95. Copil şi gâscă. - Stau faţă

F ig. 22 a, b şi c . - C o l . Em. E. Cretzulescu.
în faţă c u câte un baston în m â n ă.
gat c u o f i b u l ă rot u n d ă, u n paludamentuJn 2_ Pasărea Î l a m e n in ţă cu c i o c u l pe c o p i l , ce e în
I a s p i s roşu . Col. col egu l u i N. . I o n escu d i n n u d . Atari represi ntări sânt n u m eroase Î n p lastica
CaracăI. Î n a ltă 0.0 1 7 m . , l at ă 0.007 m . F ig. 1 9, I mperiului.
n o.i 8. I a s p i s r o ş u . C o l . particu lară din R eşca. Înaltă
0.008 m . Fig. . 9, n o . 1 9.
Gemmen, pI. XXIX, no. 35-43 ; pL XL V, n o . 64-69 ; etc.,
Y 6. Personagiu făcând o libaţie. - Profilat s p re
L e i pzig 1900 - n i cio dată nu se întâlnesc desc o m p use.
stânga, i n c u n u n at, cu u m ărul ş i m â n a d reaptă i n
1 Variate forme de cornuri de abon d enţă la Furtwăn­
Beschreibllng. . . , pI.
gler 47, no. 66� 1 - 6652 şi H. Gerhard, care ţ i n e o pateră goală ş i c u colţu l h a i n e i a r u n ­
GemmeJl llltd Kallllllen, p. 98 şi fig. 1 44, Berlin 1 925. cat peste braţul stâng ce poartă u n sce ptru .
2 C o r o a n a so lară încununează rar pe c a m ee şi i n tagli I a s p i s roşu. Proprietatea el - l u i Tache Fl orescu d i n
capet e l e î m p ăraţi l o r romani, fiind mai totdeaunil prefe­ CaracăI. Î n a ltă 0.0 1 2 m ., I ată 0.0 1 0 m . F ig. 1 9, n o . 6 .
Introduction a n cata­
rată cea de l a ur. Ci. E. B a belon,
loglle des call1ees antiqlles el l1Lodernes de la Bibliot­ 1 lA. S. M u r ra y] Catalogne of Engra ved Gems in tiu
,

heqlle NatioJlale, n o . 300, p. 1 56 şi pl. XXX IV, Pari S B rilicIL Museum, n o . 985 şi 1 5 1 0, L o n don 1888 ; Rpinach,
1 897 ; Furtwăng er, Die alltlken Ge/ll/llen, n o . 24, p. 230 o. c., pl. 20, no. 4 1 4-7 ; R i chter, o. C., n o. 2 1 3 şi 2 1 4, p.
şi pl. X L V I I I ; etc. P i a t ra de 1" Rom l l l " , s ă p ată probabil 227 şi pl. 54, etc.
după o m o n e tă, trebuie să fie din secol l l l a l I V - ea p. 2 B a belon, o. c., no. 320, p. 175 şi pl. XXXVII.
C h r. , când găsim L'a tat în po rlJ etistisă părul în şuviţe 8 Furtwăngler, Beschreibu ng, p l . 46, n o . 6544-6550 şi
m a r i şi căzut pe gât. - Cf. R ic h e rd Spătan­Delbrueck p p . 97, 1860 şi 1 585 ; H.
Catalogne of tILe col­
Carn egie,
like Kaisers poririits von Constantinus Magnus b is ZIlI1L lection of antiqlle gems fO Tmed by james Ninth. . n o 14, .

Eilde des WestreiclLes, p. 36 şi urm., şi p l . 6-9, Berlin 1 933. p. 100 şi p l . IX, London, 1908. V. Rein ach, o. C., p l . 25-26.

inp.org.ro
 MONUMENTELE I NEDITE DIN ROMULA
97. Idem. Exact aceiaşi atitu d i n e şi c o st u m l.
I a s p i s gal b e n . Col. Georgescu. fnaltă 0.0 1 3 m .,
I ată0.0 1 1 m. fig. 1 9, no. 1 8.
98. Personagiu. N u d spre
- stânga şi î ntr'o
atit u d i n e curi oasă. P o a rtă p e cap un coif neobiş­
n uit, în m â i n i câte o ra m u ră verd e şi călăreşte
A D A U S
i n u l t i m u l t i m p d . Georgescu, a avut b u năvoinţa
a-mi trimete alte exe m plare achlsiţionate recent,
pe care le d escriem m a i j o s d u p ă i n d icaţi i l e şi
fotografi i l e f u r n i sate d e propri etar.
99. Amoraş, î n p i c i o a re pe un car tras de o le-
bădă. S u pt roate s e v ă d ş u v iţe o n d u l ate, ce i n d ică
o apă. Lungă : 0.0 1 2 m . I a s p i s r o ş u . fig. 20, n o . k.
1 00. jupiter tronând. Identică cu no. 58. D eo-
sebirea e că în loc de f u l ge r, ţine în d re a pta o
Victoria, ceei î n t i n d e o coroa n ă.
I a s p i s roşu. f ig. 2 1 , no. e.
1 0 1 . Minerva. Î n a r m at ă c u scut, co if, lance şi
în d reapta ridică o Victoria. Tnaltă 0.0 1 5 m .
I a s p i s r o ş u . f ig. 2 1 , n o . a.
1 02. Pan î u l u ptă c u ca pra, r i d icată î n d o u ă
p i c ioare. I ntre ei un m i c p o m.
Iaspis roşu. f ig. 2 1 ) no. b.
1 03. Doi păuni c e r i d i că în plisc o cruce ro-
m a n ă. Obi ect creşt i n . f i g. 2 1 , 1 1 0 . c.
1 04. Delfin. I a s p i s roşu. Fig. 2 1 , n o. k.
" scobite, sânt n esemn ate cele m a i m u lte, i ar por-
M a i toate g e m e l e aflate la R o m u l a sânt săpate
în i a s p i s roşu cu d iferite n u anţe de transpare n ţă,
câte o d ată ş i galben 2 . Nicio d at ă n u a u figurile
s c o a s e î n rel i ef (ca m e e), c i totd e a u n a e l e s â n t
a d ân cite ( i n t agli). f a ţ ă d e n u m ă r u l i m p u n ător ce
s'a d escoperit ş i se d escopere aici, o pri mă în-
trebare ce se pune e d e a şti dacă acestea for-
m a u o i n d u strie locală sau erau a d u se din alte
p ă rţi. E s e m n i ficativă î n p r i m u l rân d l i p s a aproape
c o m p l ectă a l o r î n alte oraşe d i n Dacia, faţă d e
ceia c e s'a descoperit la R o m u l a 3. Vanetăţile de
i a s p i s din care sânt t ă iate p i etrele gravate romulense
se s c o t şi astăzi d i n m u nţii C a rp aţi s u dici, m a i c u
s a m ă d i n m u ntii B u z ă u l u i . Poate că de aici s'au
a l i me n tat callat�ri r o m u l e n si) explicând u-se astfel
p resenţa î n mare n u m ă r a acestor p odoabe la R o -
m u l a, subi ectele de p r e d i l ecţie c e sânt în c o n c o r-
d an t ă c u v i ata l o c a l ă si m odestia artistică a l o r .
' '
D acă c â t e o d ată a p � r ş i scene f r u m o s săpate
(no. 67 şi 7 5), p i atra n u m a i este a c e i a ş i ş i n u
rămâne de î n c h i p u i t d ecât o provenienţă stră i n ă
d e l o c alitate, d i n O ri e n t s a u Ital i a .
Subiectele alese d e CClllatori l o c a l i aparţin gru-
p u l u i religios şi c u u n c a racter agrest sau p ăs-
--
1 CI. F urtwăngler Die antikm Gemmell, n o . 75, p. 2 1 0
ş i pl. X L I I I .
2 Pentru diferitele v a rietaţi a l e acestei p i etre preţioase,
vezi art. Gelllmae a l lui Babelon î n Daremberg-Saglio,
Dictionnaire. . . , II, p. 1 465.
S Cele public ate de noi aparţin u n e i perioade de des­
coperiri de doi a n i . Pe lângă acestsa, cel m a i mare nu­
m ă r, pe care n u l- a m putut vedea s'a p i e rdut î n comerţul
de antichităţi. - Gemele din D ac i a afl ate In museele noas­
tre sânt t o a te nestu d i ate. Doar câteva exemplare s'a u bu­
curat de acest lucru. - CI. Tocilescu, MOI1/L melltele .. . , p.
inp.org.ro
47
pe un a n i m a l marin ce a re o m ulţime d e trompe.
' a m putut vedea o rigi n a l u l , c i n u m a i d e s e m n n l
tri m i s d e u n e l ev a l m i e u . A r p u t e a f i modernă,
î n cas că desemnul e fidel.
Iaspis roşu. Col. particulară. Î n altă 0.0 1 6 m.
Fig. 1 9, no. 38.
toresc. Locul d e f r u n te î l o c u p ă Foriuna (no.
68-7 1 ), a l e cării m u lt i p l e feluri d e re p resinta re
se r e d u c l a c e l e p atru t i p uri p re s i ntate m a i sus.
Tot un reflex al acestei vieţi păstoreşti ş i agri-
c o l e de care era a n i m at teritori u l o raşul u i n i· 1 d a u
c h i p u ri l e d e fauni ( n o . 75, 7 8), d e a n i m a l e (no.
8 1 ) ş i d e vânătoare (no. 85·86). C u l t u l solar, atât
d e p utern i c la R o m u l a , are răsunet şi pe aceste
m o n u m ente \no. 66-67), c e serveau ca t a l i s-
m a n e . Z e i i m a r i şi personagiile i l u stre ocupă
li n l o c destul d e m o d est.
Nu l i p sesc n ic i cel e c u proprietăţi terapeutice
sau m e d i c i n a l e (no. 81 şi 88), ce a p ar d e o b i c e i u
î n seco l u l al I II-lea, c â n d gemele s â n t în p l i n ă
d e c a d e n ţ ă p â n ă l a e p oca l u i C o n stantin cel Mare 4.
Toate aceste s u b i ecte ca şi n atura p i e trei da-
tează p e cele d e l a R o m u l a d u p ă a n u l 1 50 p.
H r. şi î n p l i n ă î n!1ori re î n s e c o l u l al I II-lea, când
i a s p i s u l are o mare î n t rebu i nţare ; lorma l o r e
m i că, o v a l ă sau p o l igon a l ă, scenele sânt totd e a u n a
tret u l e rar şi n e î n grij it 5.
R ep resintările de zei, perso n agii' de samă, epi­
s o a d e eroice sânt î n l o c u ite, î n această v re m e, c u
m otive d i n regn u l a n i m a l sau vegetal, capricorn u l ,
corn uri d e a b o n dentă, Socrate, f ortu n a, Victorii,
etc 6 , p e care l e a!1ăm şi pe cele d e la Rom u la.
D iv i s i u n e a g e m e l o r c e s'a făcut p e ntru această
epocă d e către specialişti 7 p o ate fi apli cată c u
succes ş i p entru cele d e l a R o m u la . Cele d o u ă
m a r i gru p e s e î ntâlnesc ş i aici : grylli c u s u b i ecte
gr oteşti, caricaturi, m on ştri, a n i m a le, etc. (75-
80, 84-87) 97, etc.) ş i abraxas, c u scopuri m a ­
gice, talisman ice, etc. (67 ; 8 1 ; 88 ; etc.).
G e m e l e de la R o m u l a, p e l ângă că sânt o p e r a
u n o r ateliere l ocale, sânt c u p u ţ i n e p retenţii artis­
ti ce) ca şi vasele d e t e r r a sigil lata, s t i c l a , toreutica
etc., d i n perioada d e d ecadenţă a sec o l u l u i al I I I- l e a
p. H r. O regen erare n u apare d ecât î n v re m e a l u i
C o n st a n t i n-cel-Mare s , d e cân d a r putea fi u n
singllr exem plar d e l a I< o m u l a ( n o . 90). In sfârşit,
d i n e p o c a î n ceputul u i victoriei c reşt i n i sm u l u i , a m
avea exe m p larul cu c e i d o i p ă u n i C l l crl1cea, Î n -
tre ei, un s u b i ect m u l t f o l o si t pe m o n u m entele
c reşt i n e d i n seco l e l e al I V - l e a şi al V - l e a ( n o . 1 03).
--- (Va urma).
O piatră gravată Illjăţişând
390 şi urm., G . C a ntacuzino,
o sClJnă militară a armatei rom ane. I n Inchinare lui N.
I orga, cu prilejul vrâstei d e 6 0 de a n i , Cluj 1 93 1 .
• Furtwăngler, Antiken Gemmen, I I I , p p . 310, 359, 361
şi pl. XLVI, no. 1 1 - 1 2, 1 5 - 1 8, 1 9, 23 etc.
. 5 Futwăngler, o. c., I I I , p. 362 şi B a b el o n, o c., p. 1476
ŞI 1 480.
6 Furtwăngler, 1. c., şi Babel o n , 1. c.
7 Babelon, o. c., p. 1481 şi Furtwăngler, Die antiken
Gemmell, p 363.
S F u r twăngler, o. C., p. 36 1 .
 R E S U M E F R A N C; A I S
-- o
EMILE VÂRTOSU. Choses d'art roumaines li
- PAUL SMĂRĂNDESCU, architecte. - : Descrip-
Istamboul. -Re1iquaire du prin ce Neagoe Bas- tion de l'eglise de Floreasca, pres de Bucarest.
sarab (1 51 2-1 521 ) , sabres du prin ce Constantin XVIIl-e siecle.
Brâncoveanu et du XV-e siecle.
D. TUDOR. Catalogue des objets trouves
-

D. BERCIU. - Rapport sur les fouilles faites dans le centre romain de Romula.
en Oltenie dans le domaine de la prehistoire.

inp.org.ro
ANUL XXVIII. - FASe. 84. APRIL-IUNIE 1 935.

BULETINUL
C O M I S I U N II

MONUMENTELO R ISTORICE

PUBLICA ŢIUNE TRIMESTRIALĂ

1 9 3 5

Aşezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ + Vălenii-de-Munte

inp.org.ro
 MINISTERIUL INSTRUCŢIUNII PUBLICE ŞI AL CULTELOR
MINISTRU : C. ANGELESCU
COMI S I U NEA M O N UMEN TEL O R IS T O RICE
PRESEDINTE :
.
N . IORGA
Membri : IOAN ANDRIEŞESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, CONST. MOISIL,
PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ŞTEFĂNESCU, ARTUR VERONA.
Secretar....Director : VIRGILIU N. DRAGHICEANU.
Arhitect"'Şef : N. GHlKA-BUDEŞTI.

C U P R I N S U L

T E X T:
AURELIAN SACERDOŢEANU I Mormântul de la Argeş şi zidirea Bisericii Domneşti 49
N. IORGA : Biserica din Stari-Chiojd . . . 58
" " Biserica din Poieni (Iaşi) 64
Raportul Secţiunii Regionale Cernăuţi a Comisiunii Monumentelor Istorice pe anii 1933- 1934. 65
N. IORGA : Cercetilri noi la Cotnari . . 75
BARBU SLATINEANU : Biserica din Maieri, Alba-Iulia 78
N. IORGA : La biserica lui Petru Rareş din Târgul....Frumos 80
Comunicări de Victor Brătulescu, arhitectul S. Becu, arhitectul Şt. Balş şi Barbu Slătineanu 81
Cronică de N. Iorga Şi Al. Bărcăcilă 92
Resumat frances. . 96

ILUSTRA nUNI :
,

Mormdntul de la A rgeş şi zidirea Bisericii Domneşti. Fig. 7. - Vederea mănăstirii Putna din spre Miază-
noapte (Dealul Popii) . • . . . . 72
Fig. 1. - Planul Curţii Domneşti din Argeş. După
Fig. 8. - Vederea mănăstirii Putna di!l s p re Miază­
V. Drăghiceanu, Cu rtea Domnească din
noapte (Dealul Popii) . 73
A rgeş, p. 5. Clişeul Corn. Mom. Ist. . • 50
Fig. 9. - Planul • . . 74
Fig. 2. - Planul distribuţiei mormintelor aflate în
săpături : 1. Cavaler, 2. Cavaler zugrăvit, Cercetări noi la Cotnari.
3. Cavaler fleurs de Iys, 4. Cavaler, 5. Mor­
Fig. 1. . . . . . . 75
'1.
mânt inchipuit, 6. Voislav, 7. Udobă, 8. Vla­
Fig. - Piatră de mormânt . . . 76
dislav, 9. Dan, 1 0. Radu Negru, 1 1 . Fiul lui
Fig. 3. - Fragment de piatră de mormânt 76
Radu Negru, Vladislav, 12. Ana Doamna,
Fig. 4. - Piatră de mormânt 77
13. Dan II, 14. Necunoscut. După V. Dră­
Fig. 5. - Biserica latină. 77
ghiceanu, Curtea Domnească din A rgeş,
p. 4 1 . C lişeul Corn. Mon. Ist. . • • • 52
Biserica din Maieri, Alba-Iulia.
Fig. 3. - Planul bisericii şi al zidăriilor împrej-
muitoare cu vechimea lor . . • • . 54 Fig. 1. - iserica din Maieri, Alba-Iulia. 78
Fig. 4. - Plan u l probabil al vechii biserici şi p o - Fig. 2. - " . 79
siţia mormântului voevodal 56
La biserica lui Petru Rareş din Tdrgul-Fru mos.
Biserica din Stari-Chiojd. Fig. 1. - Biserica din Târgui-Frumos 80
Fig. 1. • 58 Fig. 2. - Icoană din Museu. • • 80
Fig. 2. . • • • • • . • • • 58
Comzmicări.
Fig. 3. - Frescă din biserica Stari-Chioj dului 59
FiR. 4. - Uşi lmpărăteşti de la Stari-Chiojd . 60 Fig. 1 . - iserica din Sâ ngeorz-Băi. • . • 81
Fig. 5. - Stari-Chioj d : Icoană 61 Fig. 2. - Icoană de la biserica din Sângeorz-Băi. 82
Fig. 6. - " " " 61 Fig. 3. - Biserica din Baia-Sprie . . . 82
Fig. 7. - " " " 62 Fig. 4. - Altarul vechii biserici din Siseşti • 83
Fig. 8. - " " " 62 Fig. 5. - Uşa vechii biserici din Siseşti . . 83
Fig. 6. - Biserica din Dăneşti . . • . 83
Fig. 9. - " " " 63
Fig. 10. - " " " 63 Fig. 7. - " " " Cadru de uşă. 84
Fig. 8. - " " Siurdeşti . 84
Biserica din Poieni (Iaşi) . Fig. 9. - " » Plopiş • • • 85
Fig. 1 . • 64 Fig. 10. - " " Lăscâia. Vedere din spre
Nord-Vest • • • • • • 85
Fig. 2 . • 64
Fig. 1 1 . - Biserica din Lăscâia. Vedere din spre
Raportul Secţiunii Regionale Cernăuţi a Comisiunii Nord-Est . • • . 85
Monumentelor Istorice pe anii 1 933-1934. Fig. 12. - Biserica din Vad. . 86
•
Fig. 1 . - Museul mănăstirii Putn a : Clopotul "8uga". .
Fig. 13. - " Berinta . . . . 86
67
Fig. 14. - " " Vasilău, pe malul Nistrului,
Fig. 2. - Vechea biserică din lacobeni, judetul
cu iniţialele E. T., Enache Tabără . . • 87
Câmpulungul Moldovenesc • • • . 69
Fig. 3. - Ruinele chiliilor mănăstirii Moldoviţa. Fig. 15. - Schitul Crişciatec din faţa Zalescicului. 88
astăzi complect restaurate • . • • • 69
Fig. 4. - Vederea mănăstirii Putna din spre Apus.
Cronică.
1 şi 2) Carieră de mamă părăsită. 3) Loc Fig. 1. - Firizul Ilovăţului. Ruine. Crovul Mănăs-
tirii . • . • . . . . . • 92
de depositare a resturilor, 4) Magasil. 5) Fa-
brica de sticlă. 6) Fabrica de ciment . . 70 Fig. 2. - Firizul llovăţului. Ruinele corpului b pe
Fig. 5. - Vederea mănăstirii Putna din spre Miazăzi Crovul Mănăstirii • . . • . • • 93
(de pe Dealul Crucii). 1) Locul de depositare. Fig. 3. - Firizul llovăţului. Ruinele corpului b pe
2) Patru magasii . . . • . . • 71 Crovul Mănăstiri i . . • • . • • 93
Fig. 6. - Curtea mănăstirii Putna (în fund fabrica Fig. 4. - Ruinele mănăstirii lui Nicodim . Firizul
de ciment) inp.org.ro
72 llovăţului, Mehedinţi . • •
•
94
MORMÂN TUL DE LA A RGES S I ZIDIREA BISERICII DOMNESTI , , ,

DE AUR E LIAN SACERDOTEANU.

,
--- 0 --

Cu privire la subiectul nostru două chestiuni socot că ea a început să se construiască numai

sânt desbătute mai mult : 1 . Data zidirii Bisericii pe vremea acestui Basarab şi s'a terminat supt
Domneşti din Argeş, şi 2 : Cine este mortul din Radu Voevod , tatăl lui M ircea cel M are J . La cea
sarcofagul neprofanat aflat în această biserică. d e a doua c hestiune iarăşi s'au dat răspunsuri
Până acum, la cea d'intăiu chestiune s'a răspuns deosebite : Unii spun că ne aflăm în faţa mor­
în două feluri : Unii cred că e vorba d e o biserică m ântului lui Radu Negru Basarab, Voevod ante­
veche anterioară lui B 3.sarab Voevod 1, i ar alţii rior lui Basarab cel Mare 2 ; alţii, că este chiar

1 Sava N. Şoimescu, Biserica episcopiei Argeşulu i , Istoria şi no. 1 , B ucureşti 1 925, p. 1 1 : .Acum putem afirma cu pre­
descrierea ei, B ucureşti 1886, p. 29, biserica e zidită de Negru ciziune că monumentul istoric din târguşorul Argeş este
Vodă din sec. al X I I I -lea. Gr. Tocilescu, Raporturi asupra d i n secolul al XlII-lea" ; p. 36 : aparţine "Radului Negru
câtorva mânăstiri şi biserici din ţară, în A n . A c . Rom., secţia Basarabă intre anii 1 2 1 5- 1 241 " . G. r. Brătianu, Les fouilles
Il , seria II, t. VIII, 1885- 1 8.:6. Bucureşti 1 888, p. 1 6 1 : "e de Curtea de Argesh. în Revue archeologique, seria 5, t. XJIl,
mai veche cu cel puţin doua secole decăt biserica Curtea­ avri l - j uin, 1 92 1, p . 1 3 , pare a data după 1272.
de- Argeş". C. St. Bilciurescu, Monastirile şi bisericile din I D. Onciul, 1. Bogdan, N. Iorga, Raport înaintat Acade­
România. Bucureşti 1890, pp. 238-239, zidita de Radu-Vodă miei Române cu privire la Biserica J)omnească de 10. Curtea
Negru l a 1 290. P. Antonescu, A rhitectura religioasă la Români, de A rgeş, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, V I I I ,
in Literatura şi arta română, IX, 1905, pp. 1 99-202 : din sec. 1 9 /5, pp. 1 4 1 - 143 : e probabil c ă biserica a fost incepută d e
al IX· lea, cel mat tărziu din sec. al XI· lea. G. Mandrea, Basarab, dar s'a zugrăvit de Nicolae-Alexandru ş i d e I{adu,
Biserica Domnească din Curtea-de-Argeş, B ucureşti 1905, p. 5 : ctitorul de la Tismana, Cozia şi Cotmeana, confundat apoi
"probabil... să fi existat iilainte de descălecătoarea lui Radu cu Negru Vodă al legendei. D. Onciul, In chestiunea Bise­
Negru". O. Tafrali, Biserica Domnească din Curtea-de-Argeş, ricei Domneşti de la Curtea de Argeş, ibid., IX, 1 9 1 6, pp.
Răspuns unui raport academic, in Noua revistă română, X V I I I , 57-68 ; Id., Anul morţii Marelui Basarab Voevod, ibid., X­
1 9 1 6, pp. 5 , 6 şi 1 0 ; Id., Les fresques d e l'Eglise Saint-Nicolas XVI . 1 9 1 7- 1 923, î n Curtea Domnească din Argeş, Bucureşti
de Courtea-de-Arges, extras din Monumel1ts et memoires. pu­ 1 923, p. 104. N. Iorga. Istoria Bisericii Româneşti, r, ed. 2,
blies par l' Acad. des Il1scriptions et Belles-Lettres, Fondation Bucureşti 1923, pp. 39-40. C. Kogălniceanu, Biserica Sf.
Eugene Piot, Paris -' 9 1 9, pp. 7 şi 9 : secolul al X I I I-lea, de­ Nicolai Domnesc de la Curtea de Argeş, in Convorbiri literare,
corarea la 1 262 ; Id., Biserica Domnească, Datele clădirii şi a. LlV, 1 922, pp. 723-730, şi a. LVI, 1924, pp. 759-766 ; l a
decorârii sale picturale, i n Revista pentru istor;e. archeologie şi p. 723 : "cel m u l t d i n timpul l u i Basarab 1- iu" ; p . 725 ,
filologie, XVI, 1922, pp. 148- 1 59 : zidirea după 1 24 1 , iar " Alexandru este cu siguranţă ctitorul bisericii Sfântului Ni­
pictura se sfârşeşte la 12 Novembre 1262 ; p. 1 6 1 : l ucrează colae Domnesc de la Curtea de Argeş" ; p. 726 : "s'a ter­
Ia ea Voevozii Nicolae şi Ioan ; Id., Monuments byzantins de minat supt Vlaicu" ; p. 760, a fost zidită, "după i nfiinţarea
Curtea-de-Argeş, Texte, Paris, 1 93 1 , pp. 302-303 : zidită de Mit ropoliei la 1 359 de către Alexandru 1, incepută poate
Negru-Vodă inainte de venirea Tătarilor ; pictura e sfârşită de către acesta, dar mai probabil zidită după moartea aces­
la 1 262. D. Caselli, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea­ tuia . . . de... Vladislav ru• A. Savela, Descoperirile istorice de
de-Argeş, in Rev. p. ist. arch. şi fii., voI. cit., pp. 1 38 şi 1 4 1 : la Curtea de Argeş, Bucureşti 1 92 1 . V. Drăghiceanu, Curtea
secolul al X I I ( 1 1 92). St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Domnească din A rgeş, Note istorice şi archeologice, in Curtea
Vodă A ldea, fiul lui Mircea-ceI-Bătrân, 1431 - 1 435, extras d i n Domnească din Argeş, 1. c., pp. 3 1 - 32 ; Id., Curtea de
ihid. ( Bucureşti), 1 922, p. 4 , notă : e zidită de "Radul Negru Arg"ş, Călăuza visitatorului monumenteloT oraşului (Bucureşti
Vodă" ; p. 6 notă ; "Biserica e mai veche" decât Basarab ; 1 924). p . 4. Al. Lapedatu, Cum s'a alcătuit tradiţia naţională
Id. , Discuţii ştiinţifice, Adevărul asupra importantelor descoperiri despre originile Ţerii-Romăneşti, în A nuariul Institutului de
archeologice de la Curtea-de-Argeş, B ucureşti 1 923. p. 16 : istorie naţională, al U niversităţii d i n Cluj, II, 1923, Bucu­
"datează din secolul al X-lea", dar la p. 1 7 : "a fost reparată reşti 1 '� 2 t, pp. 300-301 : incepută supt Basarab s'a terminat
de Radu Negru Vodă (c. 1 2 1 6 - 1 220)", care a domnit, p. 1 9 : supt urmaşii săi, şi supt Radu. Deci, se pune începutul
"c. 1 2 1 0 - 1 24 1 " şi Id., De la infemeiarea Ţării Româneşti . . . ex­ după 1 330, iar sfitrşitul inainte de 1 384.
tras din Noua revistă bisericească, V I , 7 ·8, B ucureşti 1 924, 2 St. Nicolaescu, Alexandru- Vodă A ldea, p. 4, notă, arată
p. 10, notă : "Străvechea Biserică Domnească a fost reinoită că "statul de piatră", aflat pe mormântul descoperit prin
de Radul Vodă între 1 222- 1224". N. Argeş, "Radu Negru săpături, este al lui " R adu ;'\egru Vodă". pentru a cărui
Br.sarabă", in Biblioteca ziarului " Târnava Mare", Sighişoara , vreme v. mal sus. Casell i , o c., p. 144, statul de piatră

BIL'. Com Jlun [SI - �· asc. 84. 1935

inp.org.ro
50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Basarab cel Mare mort în 1 352 1 ; pe când alţii susţin că nu poate fi vorba decât de mormântul
este al unui j ude din secolul al X I I-lea. Mandrea o.
lui Vladislav 1 sau al lui Radu 2.
c., p. 13, îl credea adus de peste munţi şi n'are rost. D. făcut pictura, cum dovedeşte grafitul aflat" ; Id., ibid., V I I I,
Stănescu, Curtea Domnească din Argeş, în Convorbiri literare, 1 922, p. 1 27 : .Nasturii lui Vodă Basarab în mormintul de
.a. LVII, 1 925, pp. 386 şi 389 : Radu Negru de la 1 290. la A rgeş" Id. • Etudes roumaines, 1, Paris 1 923, p. 82 ; Id.,
Istoria Rgmânilor prin că/ă­
tori, r, ed. 2, Bucureşti 1928,
p. 16 ; Id . • Istoria Bisericii
Româneşti, I. p. 39 ; Id., şi
G. Balş, Histoire de l'art
roumam ancien, Paris 1 922,
p . 26 .
I C. Kogălniceanu, o.
':J. c" pp. 726-727 : "trebuie

n n admis că Voevodul care s'a

1> găsit îngropat în sarcofagul
V>
la locul de cinste al ctito­
CJ j> -:J.
-1
rului in biserica Sfăntului
c
"O
"', tJ Nicolae Domnesc este Vla­
< O J> dislav 1 sau Vlaicu-Vodă" ;
3 Id. • Negru- Vodă în Convor­
-::z. n biri literare. an. LVIII, 1 926,
rn

<P
1> � <
f p. 458 ; Id.,
mormantaţi in biserica Dom­
Voevozii in­

'1
TI
n .--1
nească de la Curtea-de-Argeş.
...-..
J>'
r
ibid .• p. 6 1 6.
li
'" J> 2 V. Drăghiceanu, In­
C/' scripţiile de la Biserica Sf.
r » Nicolae Domnesc din Curtea­
O
O f <P
r
de-Argeş, in Bul. Com. Mon .
Ist., V. 1 9 1 2, p . 96 : pietrele

'f :3
-:J.
rn
<
L.

�
O
de mormănt, "după tradiţie
mormintele lui 1 egru Vodă
şi al Doamnei sale . . . nu
D sânt decât Radu-Vodă, tatăl
cJ '(/'
r
f 4. O
lui M ircea cel Bătrân şi

;O
soţia sa" ; Id., Curtea Dom­
nească, p. 46 ; I d .. Jurnalul
săpături lor din Curtea Dom ­
nească a Argeşului, in Curtea
Domnească din Argeş, l.
n C., pp. 1 36- 1 38 ; Id. , Les
o
p coutumes d'enterrement des
princes TOumains, in Bulletin
�
o
?
de la section historique al
Ac. Rom. . XV, 1924. p.

I 1 1 3. D. Onciul. Anul morţii

Marelui Basarab, p. 1 04 ,
"mormântul . . . . după toate
indiciile, urmează să fie al

I�
lui Radu" confundat de
tradiţie cu Negru-Vodă.
N. Ghika-Budeşti, Evoluţia
arhitecturii in Muntenia, 1,
in Bul. Com. Mom. Ist.,
XX, 1927, p. 123 : "Negru­
Vodă, al cărui mormânt a

fost descoperit in 1923".

Lapedatu, o. c., pp. 303-
I N. Iorga, Revista · Istorică, VI. 1 920, p. 1 79 : .Pentru mine 304. 1. Lupaş, Lupta de la Posada, 1 330, in Anuarul Com.
Domnul ingropat in biserica isprăvită pentru Mitropolie de Mon. Ist" secţia pentru Transilvania. 1930- 1 93 1 , Cluj 1 932.
Alexandru-Vodă, care -se ştie că e ingropat în biserica din p. 1 38 : "osămintele lui Radu Vodă (ZIS Radu egru) ne­
Cârn pul ung, nu poate fi decât tatăl său, Basarab, care deci potul lui Basarab cel Mare". Alţi istorici au primit această
v a fi fost începătorul zidirii. El a murit inainte de a se fi identificare. Gh. 1. Brătianu, Săpăturile de la Curtea de Ar-

inp.org.ro
 MORMÂNTUL DE LA A RGEŞ ŞI ZIDiREA BISERICn DOMNEŞTI 51

C u privire la data zidirii b isericii trebuie s ă
mărturisim, fără nicio îndoială, c ă sântem î n faţa
unui monument din secolul al XIV-lea. Credem însă
că i ntervalul de la 1 330 la 1 384, în de obşte pro­
pus, se poate reduce simţitor. În adevăr, să se
observe că sântem într'o epocă de multe şi bo­
gate ctitorii, la Câmpulung, Vodiţa, Tismana,
Cotmeana, Cozia, de bună samă şi altele, toate
de proporţii impresionate. Ar fi de neexplicat
faptul ca ele toate să fi fost începute mai nainte
de a se sfârşi tocmai biserica Domnului din însăşi
capitala ţării. Deci Biserica D omnească trebuie să
se fi zidit şi p ictat Într'un timp mai scurt.
Printr'o mai atentă urmărire a împrejurărilor
politice din secolul al XIV-lea, s'ar putea găsi şi
explica date mai apropiate. Mai Întăiu, atâta
vreme cât s'au menţinut încordate relaţiile cu Ca­
rol-Robert nu credem că Basarab s'a putut gândi
la construirea unui monu ment de proporţiile Bi­
sel lCl1 D omneşti. Relaţiile acestea încordate au
durat până l a moartea regelui, în 1 342. Că se
doria însă o Îmbunătăţire a lor o dovedeşte faptul
că urmaşul lui, Ludevic, face de îndată pace cu
duşmanul tatălui său, În 1343. Numai după acest
an bănuim că Basarab, asigurat din partea Un­
gurilor, s'a putut gândi la lucrări temeinice. Dar
mai trebuie băgat in samă şi un al doilea lucru.
Pe zidul nordic al bisericii, în interior, s'a găsit
grafitul care dă anul morţii lui Basarab, 1 352.
O bservând bine grafitul, constatăm că nu e făcut
tul că biserica e închinată Sf. Nicolae, care hram
presupune o apropiere de numele lui Nicolae­
Alexandru Voevod 2 . E probabil că el se va fi
gândit să o zidească pentru a o închina patro­
nului său. Dar tocmai aceasta e vremea când
N icolae- Alexandru joacă rolul de samă în toate
actele ţerii 3, tatăl său, destul de bătrân, fiind
pus în oarecare umbră.
Mai greu este să găsim o dată precisă pentru
sfârşitul bisericii. La 1 364 ea de sigur nu era
gata, Întru cât Nicolae-Alexandru, ctitorul ei d e
samă, rămâne să fie îngropat la Câmpulung. Bă­
nuim că a fost terminată nu mult după aceia.
Poate că în acel an se picta parteCl_ superioară a
bisericii. Partea de jos a picturii trebuie să fi
fost executată după 1 365, însă înainte d e 1 369,
adecă Înainte de a -se hotărî urm aşul său, Vlaicu­
Vodă, să zidească şi el biserica lui la Vodiţa 4._
H otărÎndu-se să facă o nouă biserică, trebuie s ă
credem că se terminase aceiă care era î n lucru.
Vodiţa fiind de proporţii m a i reduse, s'ar putea,
obiecta că argumentul a cesta nu e convingător,.
însă tot în ;lcel an Voevodul era şi ctitor la A ­
thos 5 . T n această situaţie ni vine greu s ă credem
că chibzuitul V ladislav Voevod va fi r�spândit
aşa de mult banii săi înainte ca să termine defi-­
nitiv biserica Sf. Nicolae D omnesc din Curtea-de­
Argeş, reşedinţa lui obişnuită 6.
1 La o dată anterioară acestui an nu ne putem gândi şi,

pe tencuială, ci pe m ortar. E de presupus deci, din motive picturale şi chiar arhitectonice, pentru argumen-­
tele arătate de Ph. Schweinfurth (Byzantinische Zeitschrift,.
că inscripţia n'a putut fi zgâriată decât în cursul voI. VI, 1 935, pp. 1 1 4-127), in recensia pe care o face el-lui
zidirii bisericii, care abnci abia era ridicată d e Tafrali, Monuments byzantins ; ef. mai ales p. 1 1 5.
la pământ. Î n casul acesta Înseamnă că la 1 352 , N. 1. Apostolescu, Cetăţuile lui Negru- Vodă şi a lui­
se ajunsese cu zidirea numai la înălţimea grafi­ Tepeş, extras din Revista Armatei, Bucureşti 1 9 1 0, pp. 14-
1 5, a făcut cel dintăiu această apropiere, insă pentru el'
tului. Constatând punctul la care se găsia lucrul
Nicolae-Alexandl u este aceiaşi persoană cu Basarab de la
În acel an, credem că nu începuse cu prea mult
1 330, ibid., p. 8. Kogălniceanu, Biserica Sf. Nicolai, pp. 725-
tim p înainte de această dată: poate în anul acela, 726 şi 760, crede că e vorba de însăşi ctitoria lui Nicolae­
poate un an doi înainte, deci pe la 1 350. In tot Alexandru. TafIali, Biserica Domnească, Datele clădirii, p ..
cazul, cea mai îndepărtată dată nu poate fi d ecât 1 59. admite apropierea numelui hram ului de al ctitorului,
insă nu faţă de voevodul din secolul al X I V-lea, ci faţă de
după 1343 1. În sprijinul a cestei date vine şi fap-
altul din secolul al X I I I-lea. Drăghiceanu, Curtea Dom-'
nească, p. 32, nu înlătură posibilitatea ca hramul să vie de'
geş, in Revista Istorică, VI, 1 920, p. 1 75, nu se pronunţă la numele lui Nicolae-Alexaildru.
pentru care din ctitori, dar spune că in mormânt .se pot • Şi legăturile cu papalitatea ale lui :--" icolae-Alexandru,_
vedea . . . rămăşiţile unui Voevod - ctitorul pe semne - clare la 1345 (ef. N. Iorga, Istoria B isericii Româneşti, 1, p.
întins în loc de cinste" ; îmbrăcămintea "samănă mult cu 3 1 ), ar da o dată anterioară gândului lui Nicolae-Alexandrur
cea a Domnului pictat deasupra uşii de ir:trare" şi care sa­ sau B�sarab, de a da o biserică ortodoxiei lor.
mănă cu imbracămintea lui Carol Robert şi Ludovic de e Pentru datarea actului de fundare cu 1 369, v. Iorga,
Anjou ; tot aşa şi in Les bijoux de Curtea de Argesh (Rou­ o. c . , p. 52.
manie) et leurs elements italiens, în Revue archeologique, t. 5 CL A. Sacerdoţeanu, Ctitorii mănăsti,ii Cutlumuz, in
X V I I, 1 923, p. 109, .tombeau valaque du X I V-e siecle" ; Biserica Ortodoxă Română, LIIL 1 935, pp. 255-9 ; şi la. ,
dar in Les bijoux de Curtea de Argeş et leur eLements germa­ Un hrisov de la V{aicu-Vodă din 1 369, în Revista Istorică,
niques, in Bull. de la sect. hist., voI. cit., p. 49, admite paf­ X X I , 1 935, p. 240.
taua a fi dintr'o şcoală germană de argintărie de la sfărşitul 6 Insuşi faptul că Vlaicu Vodă are capitala ţerii la Curtea­
secol ului al X I V-lea, de unde ar reieşi că mormântul e tot de-Argeş (cf. şi Drăghiceanu, o. c., p. 271, presupune
al lui Radu. acolo o biserică bună de slujit, altfel Domnul ar fi Întârziat

inp.org.ro
52 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Am l im itat data pentru construirea B isericii că pănă atunci nu mai fusese biserică În Curtea­
Domneşti Între 1 343 şi 1 369. Nu Însemnează Însă d e-Argeş. Poate să surprindă afirmarea că bise­
rica d e care ne ocupăm
a fost zidită pe urmele
alteia mal vechi. Ne
basăm Însă pe mai
multe constatări. In
primul rând pe aceia
că în jurul bisericii se
găsesc temeliile unui
zid Î n c u n j u r ă t o r în
forma unui patrulater
neregulat 1. Acestui zid
nu i se poate da niciun
rost În existenţa bise­
ricii actuale, faţă de
care se află la distanţe
neegale : spre N, 3,42
m. Ia colţul NV şi 4,84
m. Ia NE ; spre S, 5,42
m . Ia SV şi 6,40 m. Ia

SE ; spre E, la 1 ,75 m.
şi 3, 1 0 m . faţă d e
absidele laterale ale al­
tarului ; la V e şi mai
apropiat : colţul SV al
bisericii e la 1 ,30 m.
d e zid, iar colţul NV
e numai la 0,28 m . Aşa
fiind lucrurile, e im­
posibil să credem că
a servit vre-o dată ca
zid de împrejmuire ac­
tualei biserici : practica
Bisericii noastre nu
permite o atare apro­
piere a unei împrej-
I Şi grosimea zidurilor
variază : două laturi au 0,83
m .. iar celelalte două 1 m .
Aici insă trebuie s ă regre­
tăm că nu avem Jurnalul
săpături lor exterioare spre
a cunoaşte exact situaţia
zidurilor in momentul des­
gropării lor. Sănt însă i n ­
format d e către d. Horia
Teodoru, arhitect al Co­

Fig. 2. - Planul distribuţiei mormintelor aflate in săpături : 1 . Cavaler, 2. Cavaler zugrăvit, 3. Ca­
misiei Monumentelor Isto­
valer fleurs de lys. 4. Cavaler. 5. Mormânt închipuit, 6. Voislav, 7. Udobă, 8. Vladislav, 9. Dan, rice, că s'au găsit mai la
1 0. Radu Negru. 1 1 . Fiul lui Radu Negru, Vladislav, 1 2. Ana Doamna, 13. Dan Il, 1 4. Necunoscut. fund şi au fost aduse la
După V. Drăghiceanu, Curtea Dom neasca din Argeş, p. 4 1 . Clişeul Corn. Mon. Ist. suprafaţă cu aceiaşi con-
strucţie şi in aceleaşi pro­
Înapoierea de la Câmpulung. Apoi este foarte probabil că porţii. Faptul că nu erau visibile in momentul inceperii
{) parte dintre morţii domneşti ingropaţi in această bisericâ săpăturilor, de şi biserica nu era incunj urată cu pamant
<1U decedat chiar in timpul Domniei lui şi, ingropându-i depus ulterior ei, este incă u n argument că zidurile patru­
<1colo, înseamnă că biserica era gata. laterului neregulat au precedat zidirea bisericii.

inp.org.ro
 MORMÂNTUL DE LA A RGEŞ ŞI ZIDIREA BISERICII DOMNEŞTI
mum. Ne gândim î n primul rând l a procesiunea
care se face în jur la Vinerea Mare. D ar printr'un
spaţiu de 28 cm. nu se poate trece. Din aceste
consideraţii trebuie să credem că zidul acesta,
patrulater neregulat, este mai vechiu decât biserica.
Exterioare lui mai sânt şi alte temelii de ziduri
încunjurătoare. Î n partea de V sânt, probabil, te­
meliile zidului împrejmuitor al curţii palatului dom­
nesc. Colţul d e N E al acestui zid e numai la 2.37
m. depărtare de vechiul zid şi cam la 3.50 m. de­
parte de colţul bisericii, iar "poarta" d e întrare e
la 5.8 1 m. distanţa d e colţul S V al vechii împrej­
m uiri. Zidul cel mai de Nord şi probabil cel mai
recent 1 , care merge din stradă spre fundul curţii,
ajunge la un moment dat de se suprapune mai
vechiului zid încunjurător al aceleiaşi curţi. D e
asemeni î n partea de S u d a patrulaterului nere­
.gulat, la o distanţă numai de 2 m., se mai gă­
sesc temeliile altei construcţii dreptunghiulare, nu­
mită d e cercetători " Chili a". Zi durile acesteia se
.asamănă cu cele ale împrejmuirii curţii. Însă în
partea estică a chiliei este un zid lung ca de 5
m. şi gros de 1 m. Are o dislocare la mijloc,
care face ca partea răsăriteană să fie aplecată 2 .
.Existenţa lui nu are niciu'l sens. în colţul SV al
chiliei mai este un fragment de zid , de aceiaşi
factură. Avem impresia că însăşi clopotniţa actuală
'stă pe basele unei construcţii s imilare mai vechi.
Toate aceste urme se asamănă ca tehnică : bolo­
vani de râu prinşi în mortar amestecat cu cioburi
de cărămidă ; ici-colo apare şi câte o cărămidă
. zidită întâmplător în interior. Temeliile chiliei nu
sânt din aceiaşi vreme cu aceste fragmente de zi­
duri şi nu întră în cadrul unui singur sistem de
construcţii : fragmentele stinghere sânt d intr'un
plan, i ar chilia din altul 3.
în urma comparaţiilor d e mai sus, se poate
'spune că zidul de încunjur al Curţii domneşti ş i
chilia n u sânt din aceiaşi epocă cu patrulaterul
Încunjurător al bisericii. Patrulaterul poate fi însă
- în strânsă legătură cu fragmentele stinghere de
zid. Posiţia lor indică un cadru logic. De asemeni
·chilia şi zidul curţii se pot explica prin punerea
1 Tafrali, o. c., p. 154-155, consideră acest zid ca fiind
mai vecruu decât biserica ; n u cred că se poate aduce vre­
un argument in sprijinul acestei afirmaţii.
2 Cred că e vorba de ruperea zidului şi de aplecarea
acestei părţi in jos ; în niciun cas nu poate fi vorba de un
- contrafort.
S Bilciurescu, Monastirik şi bisericile din România, p. 239.
observase : "Clopotniţa cea veche era la Răsărit de biserică,
pe locul unde se văd încă ruinele ei" ; tOt aşa şi Mandrea,
Biserica Domnească, p. 4: era situată spre Sud-Est, unde se
mai văd şi azi urme de zidire" . Se găndiau ei la .,chilie"
,sau la fragmentel e vecine ?
inp.org.ro
53
lor într'un alt sistem de construcţii , mai nou,
peste celălalt sistem , d e bună samă mai vechiu.
Basaţi pe aceste posiţii şi pe considerentul că
zidul încunjurător al bisericii nu se explică prin
existenţa ei, adecă nu sânt în legătură cu ea, so­
cotim că acest zid şi fragmentele din j urul chi­
liei sânt a nterioare bisericii. i n consecinţă biserica
a fost zidită în i nteriorul acestor ziduri răzuite ori
căzute probabil până la faţa pământului. Î n j urul
acestei biserici s'au făcut zidurile cele noi ca în­
cunjur pentru curte şi pentru chilie. D e :: i înainte
de 1 343- 1 350 existau zidiri mai vechi sau ruine
peste care s'a zidit Biserica Domnească actuală t .
Ce rost avea patrulaterul neregulat ale cărui
urme se găsesc astăzi în aşa mare apropiere de
biserică ? Va fi încunjurat de sigur ceva, altfel ar
rămânea neexplicat. Să fi fost un vechiu palat, nu
e posibil, din causa neregularităţii laturi lor. Lămu·
rirea vine Însă din altă parte. Ju' nalul d e săpături
precisează că supt pardoseala bisericii se găsesc
mai multe substruc1ii. U nele leagă stâlpii d e sus­
ţinere ai cupolei cu zidurile bisericii 2. Altele Însă
merg în lungul actualei biseri c i , una între păre­
tele sudic şi stâlpi şi alta chi&.r prin mijlocul bi­
senclI. Mormintele 8, 9 şi 1 4 au fost săpate în
această substrucţie centrală. Aceste din urmă sub­
strucţii, găsite supt cea mai veche pardoseală faţă
de biserica actuală, nu au nicio explicaţie atât
din punct de vedere practic, cât şi arhitectonic.
Căutându-li totuşi un rost, credem că au putut
forma basa unei construcţii de proporţii mai mici
decât actuala biserică, anume d e circa 7 X 1 1 m �.
Aceasta n'a putut fi decât o biserică, cu două
mici abside i nterioare în dreptul mormintelor 8 şi
1 2 . Aşezarea e i vine cam la egală distanţă d e
patrulaterul neregulat, care d e c i forma zidul ei
încunjurător 4 . De altfel zidărie d i n secolul al
1 Basa zidurilor bi�ericii s'a săpat pănă la 1 ,60 m. adăn­
cime faţă de nivelul actual şi s'a putut constata că era pusă
pe prund. CI. Gr. Cerchez, Restaurarea Bisericii Domneşti, in
Curtea Domnească din Argeş, p. 82.
• Drăgh.iceanu, Curtea Domnwscă, pp. 43-44 : v . şi ju r­
nalul, pp. 134-136.
3 Că a fost o zidărie acolo unde sânt substrucţiile inte­
rioare, ni arată şi faptul că ele apar la nivel diferit faţă de
pardoseală (0,40 m . , 0,55 m., 1 m. Cf. Drăghiceanu, j1lrnal,
pp. 134-136). ceia ce r.u se poate inchipui pentru o zidărie
anume f:'icută ; o ruină însă putea rămânea la nivelul pe care
il dăduse intămplarea, supt nivelul Gecesar noii construcţii.
• Următoarea constatare din jurnal, p. 141 : .. Se găseşte
că spre Nordul bisericii este un pământ curat vegetal şi
humă, neumblat ; cu cât se inai ntează spre mijlocul bisericii,
pămantul este amestecat cu colţuri de var şi pare umblat",
arată şi mai precis că partea din afară nu a fost frământată.
Cea de a patra pardoseală găsită Într'un singur loc, tocmai in
regiunea substrucţiilor de la mormăntul 4 ( Turnal, pp. 146-
147), nu va fi venind de la pardoseala acestei vechi biserici ?
54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

XIV-lea peste alta mai veche încă nu se găseşte
numai la Argeş, ci şi în alte părţi 1.
Fără a avea un temeiu ho tărîtor, putem totuşi
bănui o dată aproximativă şi pentru aceste vechi
construcţii, biseri că, zid încunjurător şi , fără în­
doială, clopotniţa cu casele vecine. Găsindu-se o
mone�l din vremea lui Ladislau al I V-lea Cuma­
nul supt pardoseala altarului, putem crede că se
vor fi zidit în timpul când domnia acesta, sau nu
mult după el, deci posterior anului 1 27 2 sau
1 2 95 ' . Moneta va fi căzut în afara biserici i de la
zidarii dt! pe şchele ş i a fost acoperită cu moloz.
Oricum însă, zidurile trebue să fi fost când a.
luat Domnia Basarab Voevod 2.
Î n d e a proape legătură cu construcţia Bisericii
Domneşti� stă proble-

J CL 8rătianu, Les fouille:;.

de Curtea de Argesh, p. 13 ;
Drăghiceanu, Jurnalul, p.
1 50 ; Tafrali, Monuments by­
zantins, p. 38. O monetă
banală maghiară nu e o
Întâmplare Ia Argeş ; d.
George Buzdugan din Bu­
cureşti posedă câteva mo­
nete veneţiene şi sârbeşti
din sec. X I II-XIV, aflate i n
Oltenia. De altfel şi in
Ardeal, la A mlaş lângă Ră­
şinări, s'a găsit un tesaur
numai cu monete străine
(ven.::-ţ iene, francese, sârbeşti)
din aceeaşi vreme, ingropat
pe la 1321 ; cL R. Weiss­
kircher, Goldfund in Ham­
lesch, Î.!l Siebenbiirgische Vier­
teljahrsschrift, a. LVIII, 1935,
p. 229-237, unde se con-
sideri'! ca venit de peste
Dunăre (prin Oltenia ?) . Şi
Ia Codlea, j ud. Braşov, s'au
găsit monezi banale ; v. Ion
Colan, Manete vechi in Ţara
Bârsei, în Ţara Bârsei, V I I
1 935, p. 579 : două din se-
..
� 1.J. colul a l XIII-lea şi două d e

:::::::c�.
l a Carol Robert.
2 Este sigur că Biserica
W","""", Z iDARi E HAi YECH E D E CÂT Domnească, in starea in
E X T ST E: H TA .
., CPHT EHFORA HĂ SAU NU H U LT HAi care o avem. datează de la
TARZIE j umătatea secolului al XIV­
.. H U lT HAi N O UĂ . lea, însă nu trebuie să cre­
dem că nu vor fi existat
construcţii bisericeşti sau de
Fig. 3. - Planul bisericii şi al zidăriilor imprej m uitoare cu vechimea lor. alt fel şi în secolul al X I!I­
lea. Afară de temeliile vechii
biserici de la Argeş, pe care
J Vodita este şi ea pe ruinele altei biseric i ; ef. N. I orga, le-am constatat acum, şi cele de la Vodiţa, trebuie să bă­
Les decouvertes de la Commission des Monuments Historiques nuim existenţa unor asemenea construcţii şi in episcopia
de Roumanie, in Acad. des Inscriptions et Belles-Lertres . Cumanilor, despre care, la 1 229, Papa Grigore IX spune :
Comptes-rendus des seances, 1 928, Paris, pp. 70-3 ; V. Dră­ "nunc hedificare civitates et villas in quibus habitet et ec­
ghiceanu, Săpăturile de la Vodiţa, Bisericile Sfăntului Nicodim c1esias fundare desideretU (Hurmuzaki, 1, 1. p. 1 1 1)'. "Hedi­
Bul. Cam. Mon. Ist . , XXII, 1 929,
şi a lui Litovoiu- Vodă , În ficandi ecclesias" apare şi în 1231 (ibid., p. 1 14). De ase­
pp. 154-6. Vechea Cozie era alâturi de actuala biserÎcă ; meni e vorba şi de construirea unei biserici episcopale la
ef. Id., Curtea Domnească, p. 24. Ni pare rău că nu cunoaş­ 1 234, în ţara lor : . i n eas basilicas . . . construxerunt" (ibid.,
tem incă resultatul săpăturilor de la Cârn pul ung, unde ni p. 1 3 1 ). î ncâ şi precis pentru Oltenia şi partea apuseană a
se spune că era una de stil roman ; ef. Ghica-Budeşti, Evo­ Munteniei. Diploma Ioaniţilor vorbeşte de "ecclesiis con­
luţia arhitecturii, 1, p. 122 ; tot acolo se arată urme asămănă­ structis et construendis in omnibus terris supradictis", şi "ex­
toare şi la Turnul-Severi n. ceptis etiam molendinis . .. factis vel faciendis· (ibid., p. 250}.

inp.org.ro
 MORMÂNTUL DE LA ARGEŞ ŞI ZIDIREA BISERICII DOMNEŞTI 55

ma : cui aparţine mormântul neprofanat d i n cu­
prinsul ei.
Ţinând sama de lungimea Domniei şi de mă­
'feţele fapte legate de numele lui Basarab, în timpul
căruia începe să se construiască şi biserica azi
·existentă, am avea tot dreptul să credem că el ar fi
-mortul d espre care e vorba, mai ales că mormân�
tul e cel mai vechiu d i n biserică. fnsă felul în
care cunoaştem pe Basarab. ca om bătrân, ni se
. pare că nu corespunde cu mortul de la Argeş,
care este tânăr 1. De altfei tradiţia, transmisă prin
cronici ş i hrisoave, ţine mult ca mormântul lui
B asarab şi al fiului său Nicolae-Alexan dru să fie
. la Câmpulung "unde li sânt trupurile îngropate 2 " .
D e asemeni nu trebue s ă uităm c ă n i vine foarte
.greu a cred e că putea fi înmormântat aşa d e
bogat, într'o biserică în construcţie. Aceasta c u
atât m a i m u l t cu cât, după constatările noastre,
zidurile bisericii nu se ridicaseră în anul morţii
lui mai sus de înălţimea grafitului care-i arată
moartea tot la Câmpulung. Şi, d acă n'a putut fi
îngropat la Argeş nici Nicolae-Alexandru, în de
comun acord recunoscut d e ctitor principal al
Bisericii Domneşti, cu atât mai puţin n i se pare
că ar fi putut să fie îngropat tatăl său, mort cu
<doisprezece ani mai nainte. Ţinând sama d e toate
acestea, mărturisim că nu putem crede să fie vorba
de mormântul lui Basarab V oevod.
Argumentele ar milita mai d egrabă în favoarea
părerii că e vorba de mormântul lui Vlaicu-Vod ă ,
întemeietorul şi organ isatorul noii Curţi domneşti
la Argeş 3 . Mai întâiu, însăşi această legătură a
·lui cu Argeşul, i ar, al doilea, evid e nţa, pe care
biserica, l-ar îndreptăţi să fie înmormântat la loc
de cinste în biserica pentru al cării sfârşit se
trudise 1 . Dar pentru acest lucru nu există nicio
mărturie istorică. Din contra, tradiţia îl ştie în­
gropat la Tismana şi ca atare nu avem niciun
motiv să nu o credem. Este deci d e admis că
Vladislav-Vlaicu şi-a găsit odihna d e veci în ctitoria
lui d e la Tismana 2. Aceasta cel puţin pănă la
hotărîtoarea dovezi contrare. însă, chiar dacă tra­
diţia n'ar avea posibilitatea să fie verificată, ori
ar fi contrazisă de faptul că Tismana era o mică
biserică de lemn d e tisă, sau neterminată, urmând
ca Radu să o facă renumită, tot ar rămânea cea­
laltă i dentificare, cu mormântul no. 8 din biserică .
Aceasta după fragmentele de inscripţie găsite la
mormântul pomen it. Deci în niciun cas mormântul
no. 1 0 nu poate fi al lui Vladi�lav Voevod.
După noi, împotriva tuturor argumentelor aduse
în acest sens, mormântul nu poate fi nici al lui
Radu, mai întăiu, pentru că toate mormintele
a nterioare, contemporane şi posterioare lui au fost
profanate, şi nu se poate găsi o explicaţie cum
de a scăpat numai acesta ; al doilea, încă de l a
Nicolae-Alexandru începuse şi l a Români m o da
inscripţiilor funerare, caCI, pe lângă a a cestuia,
avem şi pe aceia a lui Voislav, apoi a lui Udobă
1 O ipotesă, p e care n u o credem prea hasardată, o putem
inscrie aici tot in sprijinul acestei identificări : ctitorii din
panoul de SU?t inscripţia pictată nu pot il decât Vlaicu­
Vodă şi Doamna sa, numele Radu nefiind decât o greşită
copiere, în vremea refacerii picturii, a numelui Vladislav
sau V laicu in grafia .G'\[d]A[ H C]l\ d R K sau .G1\[d H]K O I(. Că şi

credem că am dovedit-o, că supt el s'a terminat Vlaicu a fost contopit de tradiţie cu Radu (Negru), ni-o
spune şi cel mai vechiu izvor li terar, Viaţa lui Nifon : "Kot­
1 Ni pare rău că d. Rainer, Cercetări antropologice asupra lomuz, care o au început a o z:di din temelie Radu-Vodă"
. 0săminte/or aflate in săpături, în Curtea Domnească, pp' (ed. Naniescu, p. 95). Icoana Sf. Atanase dată la Sf. Munte
1 53.60, nu a studiat şi rămăşiţile din ace$t mormânt. După de Vladislav Voevod şi de Doamna sa Ana, socotită de Al.
informaţiile date, se vede că mortul avea părul c.staniu Ştefulescu, Mănăstirea Tismana, Bucureşti 1909 p. 5, a fi a
'(cf. Drăghiceanu, o. c.. pp. 138 şi 145), deci nu alb. lui Vladislav al I I I -lea, aparţi n e tot lui Vlaicu acesta din
Adaug la aceasta observaţia ca are o dantură frumoasă, ;ecolul al X I V-lea. Ci. şi V. Drăghiceanu, Icoana lui Vla­
. completă şi de loc tocită, semne ale unei tinereţi evidente. dislav. Vodă din Muntele Atbos aflată la Lavra, in Bul. Com .
Î ncă din 1330 Basarab era om în vrâstă intru cât atunci a Mon. Ist., XIX, 1926, p. 126. Acum avem reprod ucerea ei
'fost ajutat şi de fiii săi : net hlios eiusdem", spune un do­ (Boabe de grâu, V, no l I , 1935) şi se poate spune fără nicio
cument din 1336, şi intăreşte altul din 1354 ; d. Hurmuzaki, indoială ca Voevodul donator şi Doamna lui, zugrăviţi pe
1 , 1, p . 633, şi / , 2, p. 35. Basarab insuşi mărturiseşte aceasta, margeni, sunt în costum din secolul al XIV-lea, şi nici
Întru cât, intre alte lucruri, trimite vorbă regelui că şi )) unus de cum mai tărziu. Inainte de a circula legenda unui Radu
· ex filiis meis vestrae curiae ad serviendum deputabo·, Marci Voevod mare ctitor, a circulat şi aceia a lui Vlaicu, căruia
Cbronica de gestis Hungarorum . . . e codice Vindob. picto, ed. i s'au atribuit şi intâmplările Domniei lui Basarab-Voevod.
'
F. Toldy, Pesta 1867, p. CXVI. Astfel vedem că G. Luccari, Copioso ristretto de gli annali
2 Drâghiceanu, Curtea Domnească , p. 16, mai ales nota 3 di Rausa, Veneţia. 1 605, p. 49, vorbeşte de împrej urările de
şi p. 46, aduce toate argumentele in sprij inul acestei afir­ la 1 32 3-1330, ca petrecându-se supt "Vulaico re di Valachia".
maţii ; ef. şi Id. , Jurnalul, pp. 1 38 şi ' 45. 2 N. Iorga, Mormcmtul lui Vladislav - Vodă, în Revista Isto­
3 Drăghicea nu, Curtea Domnească. p. 27. Şi noicredem, rică, V l l I , 1922, pp. 125-127 ; Id. , Mormântul de la Tismana,
'
impreună cu d. Drăghiceanu, câ lui Vlaicu-Vodă ; se da­ ibid., XIIl," . 1 927, p. 44. Cf. şi Ştefulescu. o. c., pp. 4, 67,
toreşte restabilirea Curţii la Argeş, d upă refugiul ei la Câmpu­ 83-84 şi 89. St. Nicolaescu, A lexandru Vodă A ldea, pC'. 2-3,
lung. Stâ: ânirea A mlaşului şi a Făgăraşului era ea însăşi notă, consideră de ctitor pe Radu, care ar fi îngropat la
.�I uşor de ţinut din Argeş decât din Câmpulung. Tismana.

inp.org.ro
56 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
pe i nel şi a unui V ladislav 1 . E drept că nu avem
inscripţii nici pentru alte morminte posterioare,
atribuite lui Dan sau altora - dacă i dentificarea
şi cronologia lor sânt de admis -, dar acelea toate
au fost profanate, şi se poate explica astfel lipsa
inscri pţiei. Pe câtă vreme când e vorba de Radu,
căruia i se atribuie atâtea, nu putem crede că nu va
fi avut inscripţie, după ce moda aceasta se Împă­
mântenise bine, mai ales că mormântul lui a rămas
perfect intact . După părerea noastră, credem că
acest lucru este Însuşi un argument hotărîtor pentru
a afirma că mormântul nu e al lui Radu. Adăugăm
Însă şi altceva. Toate celelalte morminte au fost
săpate În substracţii sau alături de ele 2, armonic
faţă de actuala biserică, şi numai acesta, nepro­
fanat, este între cei doi stâlpi
sudici de susţinere a bolţii - Însă
exact lângă substrucţie şi lângă
aceia ce am numit absid a vechii
biserici - În afară de armonia
bisericii actuale, În care marele
ctitor ar fi trebuit să fie lângă
zid, În partea scaunelor arhiereşti
sau voevodale 3 . I n casul când ar
fi fost al lui r�adu, un cât de mic
interes de simetrie ar fi tret uit
să-I pună pe un plan egal cu
mormi ntele 8 şi 9 4. Toate aceste
consideraţii ne duc la conclusia
c3 nu ne putem afla În faţa mor­
mântului lui Radu Voevod, care
tre buie căutat În altă parte.
1 Fi-va el Vladislav, fiul lui Radu, după
monete şi coregentul lui ? Cf. C. Moisil,
Monetele lui Radu 1 Basarab, in Curtea
Domnească, p. 130. E�te acesta u n frate
mai mare al lui Dan şi Mircea, mort F·Ig. 4 . - PI anu I pro ba bI' l a 1 vec b Il '
Înaintea părintelui său, sau monezile sănt şi p C'siţia mormăntulu i voevodal.
ale lui Vladislav, care a luat de tovarăşi în
Domnie pe fratele său Radu ?
, V. scbiţa pentru mormintele 1, 6, 7, 8 şi 9 ; cf. şi lă­
muririle date, Drăgbiceanu, Curtea Domnească, pp. 43-44.
3 Trebuie să mai ţinem sama de incă un lucru, care
exclude cu totul posibilitatea înmormăntării lui Radu in
sarcofagul găsit. Dacă Vladislcv, mort inaintea lui Radu, a
fost ingropat in mormăntul nr. 8, aceasta înseamnă că la
acea dată era ocupat locul din dreapta. Dar un ctitor ca el
n u putea fi pus intr'o parte de importanţă secundară spre
a se reserva locul principal unui urmaş, ci mai degrabă
Vlaicu n 'a putut să fie ingropat acolo fiindcă toată lumea
ştia că era acuma un mormânt. Anterioritatea acestui mormânt
nr. 10 nu poate nicicum să fie pusă la indoială.
• Căci există siluetrie : 1 cu 6, 2 cu 5, 3 cu 4. 7 cu 1 1 ;
1 3 cu 1 4 sunt probabil mai noi ; 1 4 e mai vecbiu decât 13 ?·
Rămân asimetrice 10 şi 12. Această simetrie credem că poate
servi şi cronologiei, care ar incepe cu locurile importante :
8, 9, 1 1 , 7, 1 2 , 3, 4, 1 , 6, 2, 5.
inp.org.ro
Se pune atunci Întrebarea : al cui ar putea fi ?
Având in vedere că sântem În faţa u nu i mormânt
neprofanat, că este paralel cu substrucţia sudică
şi pus În sarcofag, că a fost zidit de-asupra cu
acelaşi m aterial vechiu, că s'a aflat supt cea mai
joasă pardoseală şi la adâncimea cea mai mare şi
că n'a avut i nscripţi e, credem că e mormântul
unui antecesor al lui Basarab. Mormântul acesta,
nearmon i c situat În clădirea pe care o avem azi,
era de sigur la locul potrivit în biserica mai veche
de a cării existenţă ne-am ocupat mai sus şi peste
care a fost zidită cea de azi, cum am mai spus.
Urmează că Îngroparea s'a făcut după terminarea
acelei biserici anterioare 1.
Pe nasturii hainei mortului se găseşte scutul
unguresc, probabil angevin , care
nu ştim când a fost adoptat şi a
d evenit basarabesc 2. In tot casul
nu se poate vorbi de el d ecât
după 1 308. Trebue să presupunem
că Voevodul de la Argeş n'a putut
avea relaţii cu suveranul său cel
nou mai Înainte d e a le avea ve-
cinul voevod ardelean. care era
atunci Ladislau Apo;. Dar acesta
o
ştim că se supune regelui abia la
1 3 1 0 3• O dată cu el, cel mai de­
vreme, trebuie să credem că vor
fi intervenit oarecare legături ale
Românilor cu Argevinii. A ceste
legături presupunând şi anumite
i nfluenţe personale de blason, În­
seamnă că abia după această dată
au putut ele să fie primite ş i În
Ţara-Romănească 4. în consecinţă
mormântul este al cuiva, voevod
.
" b IsenC1. sau personagiu de samă, mort
în acest an 1 3 1 0 sau posterior
lui, la o vrâstă puţin Înaintată 5.
I Osămintele d i n cutia dintre morruântul 10 şi stâlpul
S E, nu vor fi fost adunate din alte morminte 10 vremea
săpării temeliilor noii biserici ? Cenotaful de la 5, nu va
fi al lui Dan, mort aiurea, după câte ştim ?
2 S'a precisat că stema Basarabilor era deosebită de a
Ţerii-Romăneşti, având comun numai acvila ; ef. Moisil,
o. c. , p. 129.
3 V . A. Sacerdoţeanu, A r.dreanum şi alte acte, Şcoala Su­
perioară de arbivistică şi paleografie, Cursul de diplomatică,
V, Braşov, 1935, p. 44.
• Scrierea lombardă e mai uşor explicabilă la această
dat ă pe inelele mortului decăt mai tărziu.
5 Luccari, Annali di Rausa, p. 49, adaugă : nNegro Voe­
voda, di natinlle Ungaro, padre di Vlaico, nel 1 3 1 0 s'era
impadrollito di quella parte di Valacbia", unde era şi Câmpu­
lung, ŞI care "morendo fu sepelito in Argis". (Utilisează el
pentru această vreme şi iosemnări intâmplătoare ale stră-
 MORMÂNTUL DE LA ARGEŞ ŞI ZIDIREA BISERICII DOMNEŞTI
i n acea vreme biserica cea veche, şi probabil că
şi zidurile înconjurătoare, amintite în formă de
patrulater neregulat, erau în bună stare 1 .
rn urma acestor constatări devine firească în­
trebarea : cum d e a dispărut vechea biserică cu
toate zidurile încunjurătoare şi s'a început zidirea
alteia sub o nouă formă , într'un i nterval aşa ?e
scurt. S'ar putea răspunde că voit au fost dărâ­
mate zidăriile vechi pentru a fi începute altele noi.
fn casul acesta însă ar rămânea neexplicată posiţia
mormântului în adâncime. O altă explicaţie lămu­
reşte mai bine şi nevoia unei noi construcţii, cum
şi situaţia mormântului. Ea se raportă la Întâm­
plările a nului 1330. Sânt i nformaţii că în lupta din
acel an Carol Robert s'a războit la castrul Argeş t .
N u ştim precis unde a fost acesta. Dacă ne-am
gândi la cetatea de la Poienari, aceia, prin nu­
m ărul i nfim d e oameni cari ar fi putut-o locui,
nu ştim cum ar fi putut opune o mare resis­
tenţă ; dar, dacă admitem că e vorba d e Curtea­
de-Argeş însăşi, am avea a face cu ceva mai
mult d ecât cu un simplu castru. Şi totuşi numai
aici putea regele să stea cu toată armata sa şi
numai de aici se va fi întors el spre a fi lovit în
munţi. D e sigur, reşedinţa lui Basarab avea o
parte fortificată, care n'a putut fi luată, şi altă
parte descoperită, târgui, care a fost cucerit a ş i
d e u n de Carol Robert va fi l uat şi c e i câţiva
prisonieri români 4. I n acea vreme Basarab nu se
va fi aflat în Argeş, ci, retras undeva departe,
aştepta u n moment prielnic pentru atac. Dar, când
moşilor săi Marcu şi Nico!ae Luccari, ambasadori ai ţerilor
sârbe�ti ?) Să fie acesta cel ingropat ?
I Lespedea sarcofagului spune şi ea ce,'a in acest sens.
A n ume s'a gasit că depăşia margenilc sarcofagului pe trei
părţi (Drăghiceanu, Jurnal, p. 138 : " Lespedea aşezată peste
bloc i ntrece dimensiunile blocului la capete şi in laturea
dinspre Nord ... , fiind impinsă mai mult spre latura de ard
a blocului pe care il debordează, iar pe cea de Sud fiind
i n rasul blocului"), ceia ce arată că n'a putut să- I depăşească
şi in a patra parte, fiindcă i n acea parte era zidul bisericii
de care se lipise blocul.
2 Mărturiseşte regele in 1336 : "dum nos cum tota gentis
nostre potencia terram Transalpinam visitassemus", Tatamir
"properavit et recte sub castro Argias DOS adiunxit, ubi nobis
cum toto exercitu de eius fortuitu adventu admirantibus.. ,
post hec i n reversione sine gravi vulneris suscepcione vix
evasit" ; Hurmuzaki. r, 1, p, 646,
• Fortificaţii şi oraş deschis nu s'ar găsi numai la Argeş ;
Bul. . Com. Mon. Isi . - '·" a s e . 84, 19J,.
inp.org.ro
51'
regele va fi cuprins târgui, Curţile Domneşti vor
fi avut de suferit, de bună samă, ceia ce se în­
tâmpla, de obiceiu, în asemenea casuri, incendiul.
Î n acel moment va fi ars biserica ş i locuinţile d i n
jur, c u m ş i palatul domnesc 5 . Curtea-de-Argeş
fiind năruită, după războiu Basarab a mutat Ca­
p itala ţerii la Cârn pul ung şi, până nu s'au liniştit
lucrurile, nu s'a putut gândi la refacerea reşedin­
ţii argeşene. tn această vreme ruinele vor fi că­
zut cu totul, acoperin d supt ele şi mormântul. Mai
târziu, după 1 343, când se va fi curăţit locul pen­
tru n evoile zidăriei celei noi, se va fi ştiut de
mortul Îngropat acolo, dar planul n o u nu l-a cu­
prins cu totul la locul potrivit, căci trebuiau evi­
tate puternicele temelii ale bisericii şi împrejmuirii
vechi, care, dacă s'ar fi sfărâmat, ar fi dat mult
de muncă. Atunci, conform obiceiului, s'a n ivelat
locul, temeliile vechii biserici rămânând în inte­
riorul temeli;lor noii clădiri, în timp ce în exteriorul
ei, şi la mică distanţă numai , se găsia basa vechiu­
lui zid încunjurător. Astfel mormântul a ajuns să
facă parte d i n noua biserică, alături de substrucţii,
care rămân altfel i nexplicabile, şi supt pardoseala cea
mai din adâncime, acoperit d e m olozul dărâmat.
În urma acestor constatări nădăj duim că putem
conchide că mormântul de la A rgeş este al unui
antecesor al lui Basarab mort după 1 3 1 0 şi îna­
i nte d e urcarea acestuia în Scaun, iar Biserica
Domnească a început să fie zidită după 1 343 şi
s'a terminat înainte d e sfârşitul Domniei lui Vlaicu­
Vodă, fii n d construită pe ruinele altei biserici m ai
mici, anterioară anului 1 3 1 0.
ele se aflau tot atunci şi la Severin. v. Cbronicl)1l pictum,
ed. Toldy, p. cxvr : "Cum autem rex Zeurym et castrum
i psi us recepisset".
4 M . Wertner, Urgescblecbter i n Siebenbiirgen , in Arcbiv des
Verei/1es fiir siebenbiirgiscbe Landeskunde, 29 (1899), p. 1 92 :
"vor der Festung Argisch nahm er einige Gegoer gefangen".
5 !nrre resturile expuse în tinda bisericii este şi v bucată
de mortar dll1 zidirea mormântului in discuţie, pe care se
văd urme galbene ; cred că sâilt de fum mai de grabă de­
căt ca provenind din vre o oxidare. De asemeni fragmentul
de zid de lângă chilie presintă piatra ca aceia arsă la su­
prafaţă. Drăghiceanu, Jurnal, pp. 146-147, arată că şi la mor­
mântuI no. 4 "s'a găsit şi un fragment d i n vechea piatră ce
acoperia mormăntul, cu totul afumată de fum". Să fie piatră
de mormănt ori din construcţie, iar mormântul mai vechiu ?
Ori fumul este de la incendiile tărzii ? Ar fi de cercetat mai
de aproape aceste l ucruri şi să se incerce o nouă cronolo­
gie a mormintelor.
2
 BISERICA DIN STARI-CHIOJD
DE N. IORGA.
--0--

Sânt foarte rari bisericile de lemn în Mun­

tenia. Una din cele mai interesante, şi prin
admirabila pictură făcută de-a dreptul pe
lemnul însuşi, e aceia din străvechiul sat de
moşneni al Chiojdului Mare, în slavoneşte
Stari-Chiojd, "Chioj du l V echiu« , aşezare al
cării nume, din K6vesd (de la k6, piatră),
l-am explicat de mult. O cercetare etno­
·grafică intre neamurile de acolo, în fruntea
cărora stau şi astăzi Macoveii (piatra fru­
moasă de marmoră a unuia din secolul al
XVIII-lea a dispărut în vremea războiului),
ar da resultate. Cercetarea costumului a
făcut-o cu competenţă d-ra Luisa Net0-
liczka, de la Museul Etnografic din Cluj,
in vremea când d-ra Lozinschi copia cele
mai însemnate din frescele spălate din or­
dinul mieu pe saina Comisiunii, - ele fiind
menite unui album care să poată servi de
indreptariu pictorilor bisericeşti de astăzi, de
obiceiu atât de ignoranţi şi lipsiţi de orientare.
Biserica, de stejar, poate numai din veacul
a l XVIII-lea, cu un chenar impletit in jurul
ei şi un coperiş aplecat ca la zidirile moldo­
veneşti ale l!li Ştefan-cel-Mare, e intru câtva
desfigurată printr ' u n urât pridvor (fig. 1 ).
Zidul, in care s'a prins şi câte o piatră Fig. 1 .

mai veche decât acel secol al încheierii, din

nou , a Iăcaşului, e de la începutul secolului
trecut, ca şi frumoasa, solida clopotniţă pe
care e însemnată, cu litere pitoresci, data
de 1 8 1 4 (fig. '2).
Pictura si,
icoanele nu sânt din aceiasi,
vreme. Uşa de la altar, de o more frumu­
seţă, arată că e mutată de aiurea. Ea nu
poate fi mai nouă decât 1 700 : cadrul în
care a fost prinsă e Însă de mai tărzie artă
populară.
Şi în frescă sânt deosebiri de timp. Cea
mai veche, şi mai ingrijită, e aceia din care
desfac in adevăr frumoasa înfăţişare a Răstig­
niri! (fig. 3), cu o remarcabilă vedere a clă­
Fig. 2. dirilor din fund, imitând o curte domnească.

inp.org.ro
 BISERICA DIN STARI-CHIOJD 59

Şi medalioanele din jos sânt vrednice de toată gul muntelui, tot aşa în aceşti Carpaţi ca şi în
atentia.,
depărtatul Pind balcanic.
Icoanele de la catapeteasmă şi din pridvor (fig. Alte documente, decât acelea pe care mi le-a
5, 6, 7, 8, 9, 1 0), sînt din cele mai bune exem­ comunicat d. Macoveiu, nu se găsesc la micii
plare de artă sătească, şi
ele merită să fie puse
alături cu acelea pe care
le-am reprodus În publi­
catia mea Les aris mi-
,

neurs en Roumanie, voI. r .

Deosebit de frumoasă
e zugrăveala, care pare
a fi de a ltă mână, a uşii
centrale de intrare în
altar (fig . 4).
Niciun sat muntean nu
se poate mândri cu o
podoabă de pictură aşa
de Îngrijită, vădind la
pictorul rural necunoscut
u nul din cele mai mari
talente ale timpulu i, - şi
unul care n u face parte
din ceia ce se numeste o
,

scoală.
,

Localitatea însăşi, al
cării trecut se poate des­ Fig 3.
luşi şi din actele pe care
le-am dat în Buletinul Comisiei Istorice, are un
caracter cu totul particular, făcând parte, ca şi
Bâscele vecint:, dintr 'un sistem de "câmpulunyuri"
caracteristic pentru aşezăril( romăneşti de - a lun-
- Frescă din biserica Stari-Chiojdului.
proprietari de acolo, sau măcar ele nu mi-au fost
comunicate. Din ele, dacă s'ar scoate la iveală,
ar putea să iasă şi lămuriri despre vremea şi
rostul intemeierii bisericuţii, aşa de interesante_

inp.org.ro
'60 BULETiNUL COMISIUNI I MONUMENTELOR ISTORIC E

Fig. 4 . - UŞi împărăteşti de la Stari-Chiojd.

inp.org.ro
B i SERICA DIN STARI-CHIOJD 61

>rd
G
'"
o
<.J

>10
c::
10
o
<.J

"

"O
'O'
:c
U
1
'C;
10
i/l

inp.org.ro
62 BULETINUL COMISIUNlI MONUMENTELOR ISTORICE

n-
o
Il>
o
!'l'

n-
o
Il>
o ·
!'l'

inp.org.ro
BISERICA DIN STARI-CHIOJD 63

,ni
c::
iti
o
U

ci
......

,<ci
c::
iti
o
U

u
'o
.c
U
1
'C
iti
Vi

inp.org.ro
 BISERICA DIN POIENI (IAŞI)
--
Biserica din Poieni (fig. 1 ) zidită la inceputul
secolului al X IX-lea, merită să fie cunoscută din
mai multe puncte de vedere.
Întăiu e una din cele mai solide constructii ale
, pomenire ; 1 84 t .
epocei, zidită cu acea grijă gospodărească, spe-
cifică vechilor familii boieresti ale Moldovei.
,
Fig. 1 .
Inscripţia (fig. 2), cu foarte fine linii săpate în
piatră, are acest cu prins :
Acest sfnt Iăcas s'au zidit din nou spre cinste
si laoda sEntului ierah Necolai cu buna vrointă
�i osirdiia de bunului neam dumnelui Marel� i
\Tisternic si cavaler Alecsandru Balosi întru odih-
, ,
inp.org.ro
DE N. IORGA.
0 --
n ire cu pre-Iuminata si' leagiuita sa sotiia dom­
niţa Elencu Sturza , în vreme stăpănirÎi D[o]m­
nului Mihail Grigorii Sturzo Vv. si a preosfinti­
·
tului Mitropolit Veniiamin Costachi spre vecni�a
Domniţa Elencu, măritată Întăiu . c u viitorul
Domn Grigore Ghica, era fii ca lui Ioan Sandu
Sturza.
Mosia Poieni , de fapt a blidarilor, cari făceau
blide i n pădure, a fost îotăiu a vameşului Păun ,
d e la sfârşitul veacului a l XVII-lea. Actele pri­
vitoare la vicisitudinile ei de stăpânire le-am
Fig. 2.
dat la i n ceputul volumului VI din Studii şi
documente.
Al doilea inte res î l presintă biserica , astăzi în
fa ţa Ad ministraţiei m oşiei arhiducesei Ileana, dar
foarte puţin În wijită, p rin frum useţa u neia din
cele mai bune catapitesme ale epocii, pe
care o pun alături cu aceia care, poate puţ.in
Înainte, s'a adaus bisericii lui Petru Rares' din
Hârlău.
Î n sfârsit merită toată atentia usa de fier si
, ' J J
încuietoarea, de o tehnică specială.
 RA PORTUL
SECŢIUNII REGIONALE CERNĂUŢI A COMISIUNII
MONUMENTELOR ISTORICE PE ANII 1 933- 1 934.
Numeroasele monumente istorice aflătoare pe
teritoriul Bucovinei necesită un control şi o su ­
praveghere contÎJ;lU ă , atât pentru .� vechimea, cât
şi pentru valoarea lor artistică şi istorică.
Cu toate intervenţiile insistente, făcute la orice
ocasie in anii 1 933 şi 1 934, Secţia Regională
Cernăuţi a Comisiunii Monumentelor Istorice a
fost, ca şi în anul 1 932, lăsată fără niciun fond,
din care să fi putut susţinea o activitate ne con­
trol �i conservare, fie cât de redusă, a monumen­
telor istorice ce-i sânt încredinţate.
Nici Fondul bisericesc ortodox român din Bu­
covina, in a cărui proprietate se află toate bise­
ricile si
,
mănăstirile monumente istorice din această
regiune, având a face faţă înainte de toate pro-
priilor sale necesităţi şi stânjenit prin grava crisă
economică şi financiară generală nu a fost in
stare, din causa lipsei de mijloace, să reia acti­
vitatea intensivă de restaurare, desvoltată în alţi
ani supt controlul şi supravegherea Secţiei noas­
tre. În casuri de deosebită gravitate, Fondul bise­
ricesc, cu toate că se află într ' o situaţie finan­
ciară foarte grea, totuşi, conştient de obligaţiile
sale si de menirea sa în această parte a terii, se
stră d�ieste
,
în limitele posibilului să subvent, ioneze
lucrările absolut necesare.
Se poate deci spune cu drept cuvânt că epoca
de la anul 1 930 până in present este caracteri­
sată prin o complectă stagnare a oricării activi­
tăţi de restaurare sau conservare a marelui nu­
măr de biserici şi mănăstiri din Bucovina , de­
clarate monumente istorice.
în cele ce urmează voim să arătăm mai pe
larg această situaîie.
Una din frumoasele ctitorii ale lui Ştefan-Vodă
se află in satul Patrăuţi din judeţul Suceava.
Imediat după războiu, această biserică a fost res­
taurată, in deosebi acoperişul şi exteriorul zidăriei.
Cu toate acestea, biserica ar avea neapărată ne ­
voie de lucrări de restaurare, mai ales in interio­
rul ei, unde se impuc e schimbarea complectă a
duşumelei, care e cu totul usată şi stricată, fapt
BuL . C a m . Ma ... . IsI . - h se. 84, 19J'>
inp.org.ro
care im presionează defavorabil nu numai pe vi­
sitatorii bisericii, ci şi pe poporenii drept-credin­
cioşi, obişnuiţi din moşi strămoşi a bate mătănii
în tim pul serviciului religios. Crucea de pe aco­
rişul bisericii, cât şi cea a clopotniţei, fiind amân­
două inclillate de vânt, ar trebui repuse în po­
siţia cuvenită. În curtea bisericii se află, în stare
de părăsire, o fântână veche, care alte dăţi forma
un corolar necesar şi pitoresc al bisericii. Toate
aceste lucrări sânt de natură urgentă, şi parohu l
local s'a adresat Secţiei noastre Regionale cu
cererea pentru acordarea sumei de aproximativ
lei 1 0.000, strict necesară efectuării lucrărilor sus­
arătate, întru cât populaţia comunei, din causa
stării de sărăcie, nu poate contribui cu nimic la
aceste cheltuieli. S'a intervenit din partea Sec­
ţiei Regionale la Consiliul Eparhial ortodox ro­
m ân al Bucovinei pentru executarea acestor
lucrări.
Alt monument istoric, ctitorie a lui Ştefan-cel­
Mare din anul 1 488 şi tesaur artistic cu bogăţii
de admirabile frescuri, atât in interior, cât şi in
exterior, biserica mănăstirească din Voroneţ, ju­
detul Câmpulung, despre care de altcum a m
amintit ş i in raportul anului 1 932, este periclitat
în însăşi existenţa lui prin faptul că acoperişul,
de şi refăcut scurt timp după războiu, presintă
astăzi defecte atât de mari, încât apele ploilor
ameninţă cu distrugerea frescurile absidei. A m
intervenit ş i pentru repararea acestei biserici,
despre care un visltator savant străin a spus că
în ţara lui o asemenea bijuterie artistică ar fi
păstrată supt sticlă, şi am atras atenţia asupra
marelui periccl ce ameninţă deosebit de valo ­
roasa pictură în fresco a exteriorului bisericii,
arătând tot odată că Secţia Regională nu cis­
pune de fonduri pentru restaurarea bisericilor ' .
Vechea biserică de lemn din comuna Mămăieştii­
Noi, jud. Cernăuţi, reconstruită in anul 1 873, a
fost mutată de acolo în anu l 1933, cu consim-
1 Reparatii s'au început în toamna 1 935 ; N. 1.
3
66 BULET[NUL CO MISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
ţi mântuI Secţiunii Reilionale Cernăuţi, in comuna
nuu Înfiinţată a coloniştilor români din apropierea
satului Rarancea, judeţul Cernăuţi. Preotul acestui
lăcaş solicitând permiSiunea de a spăla icon ostasul
şi de a adăuga lipsa la iconostas, precum şi de
a inlocui cu beton vechile lespezi de piatră ale
duşumelei , Secţia Regională Cernăuţi, după o
prealabilă visitare şi inspectare a domnului
preşedinte, a a probat spălarea iconostasului şi
adăugirea lui supt următoarele condiţii : spă larea
iconostasului să se facă numai pentru a înde părta
urmele. pra fului şi fu mului aşezat pe icoa ne, şi nici
de cum cu soluţii care ar putea deteriora pictura.
Afară de spălare, nu s'a admis a ltă lucrare de
restaurare cu colori de uleiu. S'a aprobat ca par­
doseala bisericii să se execute în beton ; pentru
-casul că una din vechile lespezi ar avea vre-o
inscri pţie, s'a cerut ca aceste lespezi să fie păstrate.
Sesisat de Secţia Regională Cernăuţi, Consiliul
Eparhial ortodox român din Bucovina a ordonat
cercetarea la faţa locului prin arhitectul său a
bisericii parohiale ortodoxe romane din comuna
Cernauca, judeţul Cernăuţi, foastă odinioară moşia
familiei Hurmuzachi, astăzi proprietatea familiei
evreiesti Rostotchi. Această biserică a fost c1ădită
, ,
·din piatră şi cărămidă în anul 1 825 şi restaurată
a poi în anul 1 869. Cu ocasia acestei restaurări,
păreţii interiori şi tavanul orizontal au fost deco­
-raţi cu picturi al fresco de către pe atunci cele­
brul pictor vienes Jobst, care a pictat şi interiorul
bisericii catedrale, cât şi al reşl:' dinţei mitropolitane
din Cernăuţi. La cercetare, s'a constatat că parte
din tencuiala tavanului cu pictura aferentă că­
zuse, iar întreaga tencuială a tavanului ameninţa
.asemeni să cadă, căptuşeala tavanului fiind putredă.
Acoperişul e învelit cu tinichea şi se află în stare
bună, afară de unele defecte neimportante, care,
după părerea arhitectului, în niciun cas nu
puteau forma causa putrezirii căptuşelii. Aco­
perişul bisericii a fost învelit cu şindrilă până la
a nu l 1 9 1 0, când invelirea a fost schimbată cu
table de tinichea. Cu ocasia schimbării invelisu-. ,
lui nu s'a schimbat că ptuşea1a tavanului, şi probabil
n ici nu s'a cercetat măcar starea acesteia. După
părerea arhitectului, defectele constatate la a­
această cercetare au fost causate cu siguranţă
de starea defectuoasă a învelişului de şindrilă,
anterioară aşezării tablelor de tinichea în anul
1 9 10. Arhitectul opinează ca m niciun cas pic...
tura tavanului nu se va mai putea salva de
deteriorare comp1ectă.
Având in vedere că preotul, cât si credinciosii,
, ,
-sânt expuşi pericolului de a fi loviţi În timpul
:serviciului divin prin căderea bucăţilor din ten
inp.org.ro
cuiala tavanului, arhitectul propune, în urma
celor in dicate în raportul său, îndepărtarea tutu­
ror părţilor stricate ale ta vanu1ui, adecă a picturii
al fresco cu tencuiala pe trestie, a căptuşelei şi
eventual a grinzi1or.
Mai propune executarea din nou a tavanul ui
şi zugrăvirea lui în mod ornamental fără decor
figural, supt c::mducerea şi supravegherea unui
expert.
Împreună cu acest raport, Consiliul Eparhia1
ortodox - roman din Bucovina a inaintat şi devisul
asupra lucrărilor de restaurare necesare la biserica
din Cern:mca, cerând ca şi Comisiunea Monu­
mentelor Istorice să contribuie prin acordarea unui
fond corespunzător.
După ce d. preşedinte al Secţiunii Re­
gionale Cernăuţi a cercetat şi verificat l a faţa
locului defectele semnalate în raportul arhitectu­
lui Consiliului Eparhial, Secţia Regională Cer­
năuţi a a probat lucrările preconisate în acel
raport, precum şi devisul înaintat, neputând însă ,
din causa lipsei de fonduri, să satisfacă cererea
pentru acordarea unei cootribuţiuni la cheltuielile
de restaurare.
in anul 1 932. murind bătrânul arhimandrit al
mănăstirii Putna, părintele Grigore Volcinschi ,
conducerea mănăstirii a fost încredinţată părin­
telui stareţ Atanasie Prelipcean j acesta, încă tânăr
si cu a leasă cultură academică, se străduieste să
, ,
puie rânduială pretutindeni în bătrâna mănăstire,
înlăturând multi plele neajunsuri de care suferia
acest lăcaş. Din bruma de venituri, rămase mă­
năstirii, ii făcut reparaţiile strict necesare clă­
dirilor. fără însă să poată înfăptui tot planul său
de refacere. O mare grijă a conducerii mănăs­
tireşti o formează lipsa din a nsamblul clopotelor
mănăstirii a clopotului mare numit din vechime
"Buga" , fiind dogit din anul 1 9 1 7. Acest clopot
a fost dăruit mănăstirii Putna de Ştefan-cel-Mare
in anul 1 482. după cum arată inscripţia lui,
foarte bine conservată ; el a jă.luit împreună cu
tot norodul moldovenesc moartea marelui Domn
şi 2rou. Mănăstirea Putna este deci din anul
1 9 1 7 lipsită de glasul c1opotului mare, menit să
cheme poporul la slujba dumnezeiască in zile de
mare serbătoare. De oare ce în cursul vremurilor
clopotul acesta se mai stricase, a fost returnat in
mai multe rânduri, şi anume la urmă în anii
1 760, 1 793 şi 1 81 8, dăinuind astfel în ultima lui
formă aproape un secol întreg şi având astăzi o
greutate de 1 565 kil. Conducerea mănăstirii, do­
rind a pune in funcţiune clopotul, ceruse încă în
anul 1 928 aprobarea pentru returnarea lui. în
... acest scop, şi inainte de a cere avisul Secţie i
 R APORTUL SECŢIUNIl REGIONALE CERNĂUŢI 67

Regionale Cernăuţi, Consiliul Eparhial ortodox În afară de aceste lipsuri de natură specificată,
român al Bucovinei s'a adresat turnătoriei de mănăstirea Putna. ca şi aproape toate celelalte
clopote din Cernăuţi, firmei " Geib", să facă O mănăstiri şi biserici monumente istorice din Bu­
propunere şi o ofertă pentru returnarea acestui covina, necesitează diferite lucrări de restaurare in
clopot. rurnătoria, in oferta ei, arată că acest clopot exterior si interior, ca orice clădire cu o vechime
poate fi returnat cu toate de corurile şi inscrip­ de câtev� secole. În fiecare an, clericii în a căror
ţiile lui şi cu sunetul lui de azi, declarându-se administraţie directă se află aceste monumente de
totodată gata să execute returnarea clopotului in artă bisericească semnalează urgente lucrări de
Cernăuţi in presenţa unei comisiuni, instituită de restaurare, şi nu primesc alt răspuns decât cel,
Consiliul Eparhial, şi propunând să sfarme clo­ obişnuit în actuala situaţie de crisă financiară, că
potul abia inainte de returnare si ;piesele lui să
- ,
nu sânt fondurI disponibile.
fie puse în furnal in presenţa Comisiunii.
Cum însă la topirea metalului se produce o
pierdere de 10%, această lipsă de metal ar
trebui complectată cu bucăţi din tunuri
vechi austriece, dobândite de firmă la sfâr­
�itul războiului. Pentru această lucrarp, nu­
mita firmă cerea în anul 1 928 sum a de
225.00J lei. Din lipsa fondurilor necesare,
nu s' a rea lisat planul resta urării clopotului
.Buga" , care astazi îşi odihneşte truditele
bătrâneţe în Museul mănăstirii Putna, după
ce a slujit lui Dumnezeu şi oamenilor patru
�ute trei zeci si' cinci de ani.
În locul lui, Consiliul Eparhial al Buco­
vinei a aşezat un clopot nou în aceiaşi formă
,
si dimensiune ca ale clopotului "Buga" ,
astfel că din clopotniţa mănăstirii lui Ştefan-
cel-Mare în zile de mare slujbă dumne­
zească răsună din nou glas de clopot dom­
nesc, iar poporul a dunat ascultă cuvântul
credinţii strămosesti, închinându-se; memoriei
, ,

si vredniciei Domnilor de odinioară si inăl­

ţând rugăciuni pentru Ţară şi Rege. Astfel,
il fost fericit soluţionată greaua problemă a

returnării sau reparării prin sudură autogenă

a clopotului "Buga" de la mănăstirea Putna.
Cu darul Maiestăţii Sale Regele Carol II
d fost asezat de-asupra mormântului Voe-
,

vodului Stefan-cel-Mare
, din biserica mă -
năstirii Putna un baldachin sculptat în piatră,
la fel ca acel de-dsupra mormântului soţiei Fig. 1. - Museul mănăstirE Putl1 a : Clopotul » Suga".
sale, Maria de Mangup.
Museul mănăstirii Putna, visitat şi apreciat de ici anul 1 934 nu a adus o ameliorare in ce
specialisti si laici, este însă neîncăpător pentru priveşte disponibilitatea de fonduri, atât a Statului,
colecţia' d � obiecte de artă bisericească adunată cât si a Fondului bisericesc ortodox român din
,

în el ; aproape jumătate din odoare, din lipsa de
fonduri necesare lărgirii lui, zac închise şi sigilate
în lăzi si dulapuri, n eputând fi expuse într'o sală
,
special a menajată acestui scop, cu vitrine şi asi-
Bucovina. Ca şi in anii anteriori, Secţiunea Re-
gională Cernăuţi din nou şi-a spus cuvântul în
această privinţă, arătând că de acum patru ani nu
i s 'a afectat nicio sumă si cereind pentru bunul
,

gurată cu uşi şi fereşti prevăzute cu gratii de fier. mers 'a l activitătii ei indreptarea acestei situatii.
, ,

M aiestatea Sa Regele Carol II a donat c im­ În schimb, ca şi în anul trecut, Secţiunea Re­
portantă su mă de bani şi pentru complectarea gională Cernăuţi a primit o serie de cereri şi
Museului mănăstiresc. rapoarte, care semnalau m ultiple şi urgente lu -

inp.org.ro
6S BULETI 'UL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
crări necesare pentru înlăturarea deteriorărilor
produse.
Asa
,
ni s 'a raportat că la biserica Sf. T roite
, din
Siretiu , secolul al XIV-lea, aproximativ 1 358, aco­
perişul este defect, astfel că apele ploilor a meninţă
să pătrundă în interiorul bisericii. Acoperirea din
ţigle plate şi semicilindrice, ca a ceia a acestei
biserici, se defectează uşor în climatul aspru al
iernilor bucovinene. în interesul evitării unor
daune mai mari, este recomandabil ca astfel de
defecte să fie imediat reparate, cheltuielile u nor
lucrări de asemenea natură fiind de obiceiu la
inceput relativ neînsemnate j în cas însă că lucră ­
rile necesare nu se vor executa de urgenţă,
clădirea flind foarte veche, pagubele pot deveni
ireparabile, ca la biserica, mult mai recentă, din
Cernauca, unde din causa jnfiltrării apelor a
putrezit tavanul şi a căzut tencuiala l ui, împreună
cu valoroasa pictură al fresco.
Am arătat în raportul anului 1 93 1 , revenin d şi
in cel al anului 1 9 32, că acoperişul bisericii din
Voronet," ctitorie a lui Stefan - Vodă din anul 1 488,
trebuie înoit în Intregime fără Întârziere j totusi , nală Cernăuţi n'a putut participa la această co­
nu s'a executat această lucrare de natură a asi-
gura însăşi existenţa, atât a clădirii propriu-zise,
cât şi in deosebi a splendidelor fresce , cu care
e împodobit acest juvaier de artă, atât în interior,
cât si ,
pe din afară. Acoperisul,
acestei biserici a
fost reînoit ultima oră in anul 1 9 13. S'au scurs
deci de atunci douăzeci şi doi de ani, termin
care depăşeşte cu mult trăinicia normală a unui
acoperis, de sindrilă.
,
Într'adevăr s'au si,
produs
defecte la învelişul acoperişului, causate prin ve ­
chimea sa. Şi aici pătrunde apa în interior'..!l aco­
perişului, şi există pericolul că zidul bolţilor, şi
implicit pictura al fresco, să fie atacat de umezeală.
Am semnalat Consiliului Eparhial din Cernăut, i
această stare de lucruri a bisericilor din Siretiu şi
Voroneţ, pentru a se executa imediat lucrările de
restaurare.
Din cele de mai sus resuItă îns.! cât de nece­
sară este inspectarea periodică a monumentelor
istorice, de oare ce este uşor de prevăzut că
după un timp mai indelungat se produc o serie de
defecte, care la început ar putea fi înlăturate cu
O cheltuială mică de muncă şi bani, dacă însă
nu vor fi din timp îndreptate, vor causa neapărat
nouă pagube cu mult mai grave şi costisitoare,
une ori poate chiar ireparabile.
La vechea bise"rică din Mănăstirea Homorului,
zidită in anul 1530 de logofătul T oader Bubuiog,
a fost refăcut în întregime, atât învelişul de şin­
drilă, cât şi lemnăria putrezită a acoperişului j la
fel a fost restaurat şi acoperişul turnului. Şi aici
inp.org.ro
��. ---
apa ploilor începea acum a pătrunde în părţile
de sus ale zidăriei. Pentru e fectuarea acestor lu­
crări s'a străduit vrednicul paroh de acolo, părin­
tele Gheorghe Abager, depunând stăruinţe deose­
bite la Consiliul Eparhial şi obţinând materialul
lemnos necesar. Afară de aceasta numitul preot,
în dorinţa de a crea un fond pentru întreţinerea
şi buna conservare a acestui frumos monument
istoric, a tipărit cu propriile sale mijloace mo­
deste o mică broşură supt titlul " Călăuză pentm
visitatorii Sfintei Mănăstiri a Homorului", din a
cării vânzare către diferiţii visitatori speră să
poată aduna cu timpul banii atât de necesari şi
atât de greu de obţinut de la nutorităţi.
Consiliul parohial al bisericii ortodoxe române
din comuna Burdujeni-Târg, dorind să restaureze I
interiorul acestei biserici, declarată monument
istoric, s'a a dresat prin Consiliul Eparhial d in
Cernăuţi Secţiunii noastre Regionale cu cererea
să se trimită la faţa locului o comisiune pentru
cercetare si ,
darea avisului in vederea restaurării
proectate. Din lipsă de fonduri, Secţiunea Regio­
misiune, dând numai in scris avisul principial .
după care urmează să se execute l ucrările de
restaurare.
În comuna Fundul- Sadovei, judeţul Câmpu­
lungul moldovenesc, se află o biserică parohială,
c1ădită din lemn în anul 1 768. Cu timpul deve­
nind neîncăpătoare, Consiliul parohial din locali­
tate a început in anul 1 928 construirea unei bi­
serici noi din piatră, care, în sfârşit, a fost termi­
nată nnul acesta. În părţile muntoase ale Buco­
vinei comunele având păduri şi cariere de piatră
şi var proprii, astfel de clădiri se ridică mult mai
l esnicios decât în părtiie
,
de la ses,
, unde aceste
posibilităţi lipsesc şi unde populaţia e mai puţin
înstărită, ocupându-se cu mica agricultură. Odată
cu terminarea noii biserici, sătenii din Fundul­
Sadovei au e puisat şi ultimele fonduri disponi­
bile, aşa că nu mai sânt în stare să cumpere un
iconostas nou si ,
mobilierul necesar functiunilor.
,
În consecintă ,
s'au adresat Sectiunii
,
Regionale
Cernăuţi cu cererea să li se aprobe demontarea
iconostasului din biserica veche pentru ca, după
curăţirea şi spălarea lui, să fie aşezat în biserica
nouă. Secţiunea Regională Cernăuţi a aprobat
desfacerea iconostasului bisericii vechi si , rea se-
,
zarea lui în biserica nouă, cu condiţia ca iconos­
tasul să fie aşezat in forma lui de până acum,
iar noile adăugiri eventual necesare pentru lăr­
girea lui să fie executate la ambele părţi laterale
în aşa mod ca, la mijloc, iconostasul să rămâie
in vechea lui arătare. S'a aprobat şi spălarea
 RAPO R T U L S ECŢIUNII REGIONALE CERNĂ UŢf 69

picturii, insă numai cu l ichide inofensive, ne ­ Primăriei aceki comune că , intru cât biserica ve­
permiţându-se corectarea picturii sau restaurarea che este clasată monument istoric şi presintă un
ci cu colori de uleiu, şi dispunându-se acelaşi pro­ interes din punct de vedere arhitectonic, dărâ­
<:edeu si pentru restul icoanelor vechi aflătoare
,
marea ei nu poate fi aprobată, urmând să se
.acolo. Cu această ocasie S'a reamintit oficiului restaureze acoperişul stricat pentru a se asigura
parohial că toate obiectele de cult care
au o valoare artistică sau istorică ur­
mează a fi inventariate sistematic in
bună stare de evidenţă. De altcum,
vechea biserică de lemn a fost cerută
de către sătenii din comuna Milişăuţi,
judeţul Rădăuţi. cari de la războiu in­
coace· au ră mas fără biserică. de oare
ce vechea biserică de piatră de acolo,
cunoscuta ctitorie a lui Ştefan-cel-Mare
fusese distrusă de tirul artileriei aus­
triace în cursul războiuiui mondial, in
anul 1 -3 1 7.
Oficiul parohial din comuna Zaha­
reşti, judeţul Suceava, ceruse a probarea
pentru re pararea zidăriei in interiorul
şi exteriorul bisericii din acea loca litate
(zidită la 1 542). Această biserică nea-
Fig. 3. - Ruinele chilii lor mănăstirii Mo ld ovi \a ,
vând niciun fel de pictură murală , astăzi complect restaurate.
Secţia Regională Cernăuţi a a probat
curăticea si văruirea bisericii cu avisul că să fie
, .
conservarea clădirii. Tot odată s'a pus in vedere
i mediat înştiinţată, îndată ce, cu ocasia acestor că s'ar putea aproba desfacerea bisericii pentru
lucrări, s'ar scoate cumva la iveală picturi murale a fi mutată si asezată din nou in altă comună.
, .

vechi. Lucrările de restaurare au :fost executate La Moldoviţa au fost complect restaurate

vechile chilii de pe lângă ctitoria dom­
nească de acolo, rămase aproape
două veacuri în complectă ruină j în
aceste noi încăperi s'a insta lat o capelă
spaţioasă pentru îndeplinirea pravilelor
călugăreşti ale schitului d� maici, nou
infiinţat pe lângă biserica din locali­
tate , precum şi pentru săvârşirea sluj­
bei religioase in timpu l iernii. Sfinţirea
acestei clădiri s'a făcut în ziua de 8
Novembre 1 934, de Sf. Arhangheli,
când s'a inaugurat tot acolo, într'o
cameră mică special a menajată în acest
scop, Museul Bisericesc în care a fost
aşezat spre păstrare şi visitare u n
număr restrâns d e obiecte d e valoare
istorică şi artistică, care până atunci se
păstrau în interiorul bisericii.
fig. 2. - Vechea biserică din lacobeoi, judetul Câmpulungul Moldovenesc. in comuna Putna, judetul Rădăuti, , ,

s 'au constatat oarecan� neajunsuri în

din fondurile adunate de către săteni! locului. legătură cu exploatarea unei cariere de marnă
Aflând despre hotărârea Consiliului Comunal din de către fabrica de ciment "Putna " , care se gă­
Iacobeni, judeţul Câmpulung-Moldovenesc, de a seşte în imediata apropiere a clădirilor mănăstirii
·dărâma vechea biserică de lemn asezată acolo Putna, despărţită fiind de aceasta din urmă numai
,

la .1 81 2, Secţia Regională Cernăuţi a comunicat prin pârăul cu acelaş nume.

inp.org.ro
70 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Câţiva ani inainte de războiul mondial, deci
supt dominaţia austriacă , s'a infiinţat în mijlocul
comunei Putna şi in apropiere de mănăstire o
iabrică de ciment "Putna " , a cţiu nile acesteia gă­
sindu-se exclusiv in mâinile unor industriasi si , ,
proprietari evrei. Afară de această fabrică mai
funcţionează în localitate, asemeni din era aus­
triacă, o fabrică de sticlă, situată mai departe de
mănăstire , dar in a propiere de "chilia lui Daniil
Sihastru" .
În timpul războiului momlial fabrica de ciment
a fost distrusă, şi abia în anul 1 928 a fost refă ­
cută şi pusă din nou in funcţiune, fără ca în
acest scop să se ceară avisul Comisiunii Monu­
mentelor Istorice, după cum preve de legea mi­
nelor. Mult mai târziu, in vara anulu i 1 934, so-
Fig. 4. - Vederea mănăstirii Putna din spre Apus,
, 1 �i 2) Carieră de mamă părăsită. 3) Loc de depositare a resturilor, 4) Magasii.
5) Fiibrica de sticlă, 6) Fabrica de ciment.
cietatea �Putna" îşi aduce aminte să solicite Sec­
ţiunii Regionale Cernăuţi a Comisiunii Monu­
mentelor Istorice, conform disposiţiilor legi i
minelor în vigoare, ,avisul pentru reautorisarea
exploatării carierei sale de mamă din comuna
Putna , precum şi pentru deservirea ei, autori­
risarea unei reţele de linie îngustă Decauville ,
ambele - cariera si linia Decauville - situate pe
, -
malul drept al pârâului Putna, la o distanţă de
aproximativ 300 metri de mănăstirea af1ătoare pe
malul stâng. Aceste stabilimente industriale fiind
situate într'o localitate cu monumente istorice
importante, urmează să se aplice disposiţiile
arI. 69 din legea minelor, conform cilrora se fi­
xează zona de protecţiune in interiorul căreia nu
poate fi admisă ocuparea suprafeţei sau exocu-
inp.org.ro
tarea de lucrări miniere, aceasta pentru conser­
varea monumentelor istorice si a caracterului:
,
istoric al regiunii. La această intervenţie a fabricii,
de ciment "Putna", despre care a fost imediat,
înstiintată si Comisiunea Centrală a Monumen-
J , :
telor Istorice, Secţiunea Regională Cernăuţi iL
răspuns că, intru cât mănăstirea Putna represintă
un monument istoric de o deosebită valoare ar­
tistică şi naţională, în care se află mormintele
m arelui Voevod Stefan-cel-Mare si ale altor DomnI,
, ,
şi Domniţe, nu dă avisul favorabil pentru re­
autorisarea exploatării carierei de mamă a fabricei '
de ciment "Putna " şi nici pentru autorisarea unei
reţele de linie îngustă Decauville, aceste insta - '
laţiuni fiind de natură a desfigura caracterul is­
toric al repiunii. În acelasi sens a răspuns si Co-
, ,
m isiunea Centrală a Monumentelor Istorice.
Drept răspuns, Secţiunea Regională Cernăuţi'
primeşte o a dresă din partea Inspectoratului Mi­
nier Cernăuţi, in care de astă dată se arată că.
fabrica de ciment "Putna" cu cariera ei de mamă
se găseşte in exploatare şi funcţionează în basa
autorisaţiei ce o posedă incă inainte de războin­
şi Că deci, din punct de vedere legal, numita so­
cietate are, in principiu, asupra funcţionării fabri­
cii şi exploatării carierei drepturi câştiga te. Afară
de aceasta, Inspectoratul Minier Cernăuţi opi­
nează că reautorisarea, conform cererii presin ­
tate de societate, ca urmare a intervenţiei Ins­
pectoratului Minier, nu poate fi considerată decâ t
ca o preschimbare a vechii autorisaţiei şi pu ­
nerea ei ei în concordanţă cu disposiţiile legale
 r "

::o
:J>
'"CI
O
;;O
>--l
C
"
(f)
M
(Î
vj
C
Z
inp.org.ro

?J
M
o
O
z
�
r-'
M
n
M
;;O
Z
�,
C
vj

"-l

F i fl ' :1, - V e d e rea m ă n ăsl i r i i P u l n a din spre Miazăzi (de pe Dealul C r udj),
1) L o c u l d e depmllare 2) Palru magasii
 72 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
şi tehnice mInIere ale legii minelor in vigoare.
in acest sens urmează a fi privită si autorisa-
,
ţia liniei Decauville, care deserveşte de mult
timp cariera, asupra cării " autorisalii Ministeriul
de Industrie şi Comerţ cu ordinul N o. 1 4 1 . 1 80,
din 27 Februar 1 933 şi-a dat În principiu avisul
Fig. 6.- Curtea măn5stirii Pulna
(in fund fabrica de ciment).
favorabil. Pe de altă parte, oprire a exploatării
carierei ar antrena după sine, după cum comu­
nică numita societate, şi inchiderea fabricii de
ciment din Putna, lucru care este de părere că
trebuieşte a vut în vedere din punct de vedere
economic si social. A vând în vedere cele de
,
mai sus, pentru a se putea pune de acord dis­
posiţiile art. 69 din legea minelor, care pre­
vede stabilirea - cu avist'l autorităţii in drept,
a decă a Comisiunii Monumentelor Istorice - a
u nor zone de protecţie în interiorul cărora n u
poate f i admisă ocuparea suprafeţei sau execu­
tarea de lucrări mmlere şi disposiţiile legii
pzntru conservarea monumentelor istorice , Ins­
pectoratul Minier Cernăuti îsi exprimă părerea si
, ,
propune a se delega un represintant a l Secţiunii
Regionale Cernăuţi care, î mpreună cu repre­
sintantul Inspectoratului Minier Cernăuţi , să cons­
tate la faţa locului situaţia de fa pt, pe basa căreia
să se stabilească măsurile legale de luat in această
chestiune.
În acelaşi sens represintanţii societăţii "Putna " a u
a dresat preşedintelui Secţiunii Regionale Cernăuţi ,
in calitatea d-sale de Ministru a l Muncii, o plân­
gere insistând in deosebi asupra urmărilor econo­
mice şi sociale pentru casul că se menţine atitudinea
de refus a ComisiuoÎÎ Monumentelor Istorice.
inp.org.ro
Pentru a stabili în mod exact, la faţa locului,
condiţiile în care 3e exploatează atât cariera de
mamă, cât şi fabr'ca de ciment, a fost delegat l<t
Putna, în luna Novembre 1 934, subsemnatul dr_
Petre Luţa, secretar al Secţiei Regionale Cernăuţi.
Cu această ocasie s'au constatat următoarele : ca­
riera de mamă se exploatează numai în cele
şase luni de iarnă, pe când fabrica de ciment
numai în lunile de vară, astfel că la epoca cer­
cetării la faţa locului era in exploatare numai
cariera, iar fabrica de ciment nu funcţiona. Din
anexata schiţă de plan se poate constata exact
situaţia mănăstirii, a carierelor şi a fabricii de
ciment. În present sânt in exploatare două ca­
riere, şi anume una mal vastă, însemnată pe
plan cu no. 4, şi una mai mică, însemnată cu no·
5. Din aceste amândouă cariere se extrage marna
la suprafaţa pantei dealului, exact ca la orice
altă carieră, astfel că se produc săpături adânci
de câţiva metri, care apoi sânt lăsate în pi.lrăsire,
fără să se niveleze terenul , care este, de altfel ,
in pantă până la 45 (1 grade. Acest teren fiind şi
îm pădurit cu brazi şi molizi, prin e xploatarea ca­
rierelor se distruge inevitabil şi această plantaţie.
De la fabrica de ciment, situată la drumul spre
mănăstire, duce până la cariere o linie indUStrială
Decauville peste un pod lung de beton armat.
De - a l ungul acestei linii industriale, cam pe Ia
mijlocul ei, sânt ridicate patru bărăci pentru lu­
crători, însemnate pe plan cu no. 9. Din mate­
rialul extras din cariere se a lege o parte cam de
20 o 'n , care este aptă pentru fabricarea cimentului.
şi se transportă la locul de magasinagiu şi in ma-
,
Fig. 7. - Vederea mănăstirii Pulna dinspre Miazănoapte­
(Dealul Popii).
gasia specială, însemnată pe plan cu no. 8, iar
restul de 80 % din materialul extras din cariere
se răstoarnă pe locul de depositare al materia­
lului inutilisabil, desemnat pe plan cu parcela
no. 1 48/ 1 . Mama depositată în magasia specială
şi pe locul de depositare se transportă vara, când
 RAPORTUL SECŢIUNII REGIONAL E CERNĂUŢI 73

funcţionează fabrica, în moara fabricii, unde este
măcinată şi apoi, după un procedeu mai inde­
lungat, esle arsă in furnalul producător de ci­
me nt. Evident că operaţia măcinatului produce
zgomot si praf, precum si fum de la focul fur­
nalului, �i aceasta tocmai în timpul verii, când
,
mănăstirea este zilnic visitată.
Cum însă fabrica , infiinţată , precu m s'a arătat
mai sus, încă înainte de războiul mondial, şi-CI
reluat funcţionarea de vre-o şase ani, ocupând
ca stabiliment industrial de importanţă un număr
de circa o sută douăzeci de lucrători, societatea
proprietară revendică drepturi câştigate in ce
priveste exploatarea fabricii si carierelor sale,
confo'rm răspunsului dat la a dresa Secţiei Re­
gionale Cernăuţi, prin care a fost încunoştiinţată
că nu se poate da avi,; favorabil pentru reau­
torisarea carierei de marnă.
În această situaţie credem că , până la găsirea
unei soluţii mai fericite, pentru eliberarea mă­
năstirii Putna din încercuirea carierelor de mamă,
va fi necesar a se impune fabricii de ciment cel
Putin următoarele măsuri de protectie : carierele
, ,
acestei clădiri. la care şi aşa s'a păcătuit in de ajuns
în trecut, a fo�t asigurată din veniturile numi­
tului teren.
Oficiul parohial din comuna Arbore, jud. Su­
ceava, a ce rut autorisaţia pentru restaurarea
sfintei mese, pristol din altarul bisericii Sf. Ioan
Botezătorul, ctitoria Hatm<:lnului L uca Arbore din
1 502. Această masă, zidită din piatră şi cărămidă,
constă din două părţi : un suport masiv din cără­
midă, de 80 cm. inălţime, 60 cm. lăţime şi 70 cm.
a dâncime, iar de-asupra fiind aşezată o lespede
wea de piatră , de 15 cm. grosime şi cu dimen­
siunile suprafeţei 80 cm. pe 1 00 cm. Un colţ la
acestei table de piatră fiind sfărâmat, s'a propus
lărgirea suportului de căramidă şi schimbarea
tablei vechi cu o altă lespede, de dimensiune ceva
mai mare, şi anume 1 m. pe 1 m. 20 cm. , află-

părăsite şi locurile de deposi!area materialului

neutilisat să fie nivelate, pentru a se evita as­
pectul unor gropi şi grămezi de dărâmături, iar
după nivelarea terenurilor părăsite să se efectueze
impădurirea lor cu brad şi molid, pentru asigu­
rarea pantelor dealului, cât şi pentru restabi'irea
decorului păduros de mai înainte. in acest scop
este necesar a se elabora un plan de nivelare şi
împădurire, de către organele Direcţiei Pădurilor
Statului, care va trebui indeplinit întocmai pe
cheltuiala societăţii exploatatoare a fabricii de
ci!Ilent si supraveghiat de aproape de organele
de cont�ol ale "':tatului. în fine este necesar să
Fig. 8. - Vederea mănăstirii Pulna dinspre
fvliazănoa pte (Dealul Popii).
se stabilească i media t zonele de protecţie în
interiorul cărora nu va fi admisă exploatarea ca­ toare la biserica a doua din aceiasi comună.
rierelor de mamă sau executarea altor lucrări Această lucrare s'a aprobat pentru casul 'că lespedea
industriale. m � nţionată nu posedă vechi inscripţii cioplite.
Sectia Regională Cernăuti a intervenit pentru
, ,
In aceiaşi zi de mare serbătoar e, în comuna
mentinerea terenului de sapte hectare din co­ Cernauca , de care e legat numele istoric al fa­
mun � SI. Ilie, ju d. Sucea;a , destinat în anul 1 929 miliei Hurmuz achi, nume importan t nu numai
ca sesie parohială a bisericii Mirăuţilor din Su­ nentru Bucovin a, ci pentru întreaga ţară, s'a sfin ­
ceava si revendicat apoi de către Ministeriul
,
ţit biserica de acolo, după ce fusese radical re­
Agriculturii şi Domeniilor pedru împroprietărirea parată, din initiativa domnulu i presedin te al Sec­
unor indreptătiti rămasi fără locuri. Cererea că-
, , ,
tiunii Regiona Îe Cernăuti si actu �l ministru al
tre Ministeriul . Agriculturii şi Domeniilor ca lotul M uncii, dr. Ioan 1. Nistor', si ' cu sprijinul autorităti­
de sapte hectare di n comuna Sf. Ilie să fie lăsat
,
lor. la serviciul divin, oficiat de un sobor de
şi mai depart� cu destinaţia ca sesie parohială a doisprezec e preoţi, în frunte cu episcopul Ră­
bisericii Mirăutilor din Suceava s'a făcut având
,
dăutilor, Ipolit, a asistat o mare multime de'
,
,

în vedere importanţa acestei biserici, cea mai oaspeţi, un al doilea congres al intelectualilor
veche din toate bisericile Sucevei. unde alte dăţi români la Cernauca, cum ne merit a caraclerisat
se ungeau Voevozii, şi intru cât conservarea această inălţătoare serbare d. dr. Ioan I. Nistor,

Bul. COln. :I1on. [sI. , - I'asc. 84, 1()J;. 4

inp.org.ro
74 BULETINUL COMISIUNIJ M O UMEN TELOR ISTORICE

în cuvântarea ţinută cu această ocasie. Apoi a de ani de-a rândul nu i s'a afectat nici cel mai
fost sfintită în curtea bisericii traita ridicată din
, ,
mic fond pentru acoperirea cel puţin a cheltuieli­
aceiaşi iniţiativă la c:ăpătăiul mormântului lui lor de existenţă. Considerând marea valoare is­
HurmuzachL torică şi artistică a monumentelor istorice, deosebit
In hotarul Poloniei, pe malul Nistrului, la Cris- ,
de numeroase in această regiune, este profund
ceatec, jud. Cernăuţi, se află schitul Sf. Ioan regretabil că Secţiunea Regională Cernăuţi nu
Teologul, reclădit in anul 1 765 de negustorul este dotată cu sume mai importante, care ar fi
T oader Preda, cu ajutorul unor răzesti din satul ,
atât de necesare conservării acestor comori na­
învecinat Răpujineţ. Ieromonahul acestui schit a ţionale şi fără de care scopul firesc al Comisiunii
cerut aprobarea pentru construirea unui iconos- Monumentelor Istorice în această regiune nu poate

Pla n u l c/,e .sdua tie J-

,.. Minid/�'� ru.t.....

II I r#"�k# J. ("<..u..., . p....".,.. :
#'l ' ....tr,po#r .. .. I Il
..I...

Ti C. "'&"� ", ,,,,.,,.� (_...J;+l....... �� .0.0_ .. )

",. C"",,&r.,; d� rn,,"""'l .

i!I' l ..c... l .... J. ,:o � . .. .. J ,·....' '''. '''&l l!J''. .....

TI -l.r'.� � ,.,.r.. "

;, B..,."",. l' I.. u "i.y,'
�,. t ' '' U "" "rl..'
"r, .,)",
.. l .. t - C....c�
"""4 "."�sl.. ;.. �. rce';'
I!' P.,e.I,,­

tol �.. ,.c.,l .. R:I.. I"J

"r P",ull

.,/. JI·.d.
"1i Pi.. ';' ... -P..I",,,
� ".. .. .. .. - (;• •J..
..,. IlO. ,..
'-1/ CI ...'L'..

Fig. 9. - Planul.

tas nou şi pentru diferite alte lucrări de restau­ fi atins. În această privinţă sânt semnificative
rare în interior. Neputându-se cerceta la faţa cuvintele unui savant din Franţa, venit să visi­
locului starea schitului, cât şi necesitatea lucrărilor teze bisericile şi mănăstirile din Bucovina, stând
proiectate, aceste au fost amânate pentru a nul în faţa splendorii picturii bisericii din Voroneţ :
viitor. "La noi, o astfel de biserică ar fi aşezatâ supt
Tot aşa s'a amânat şi avisul asupra dărâmării sticlă", lucru care de altfel Polonii l-au şi făcut
bisericii din Costeşti, jud. Storojineţ, neputându-se în Varşovia, unde în grădina închisorii de acolo
cerceta nici această biserică. au acoperit cu o vitrină mare din fier şi sticlă
Acestea au fost lucrările de care s'a ocupat în spânzurătoarea ridicată şi pusă în funcţiune pe
de aproape Secţiunea Regională Cernăuţi a Co­ vremuri de Ruşi pentru reprimarea revoluţiei
misiunii Monumentelor Istorice, cu toate că polone. Aşa ştiu Polonii să-şi cinstească trecutul.

Preşedinte, 1. NISTOR.

Secretar, Dr. Luta Petre.

inp.org.ro
 CERCETĂRI NOI LA COTNARI
DE N. IORGA.
-- 0 --

Cotnarii nu-şi pot datori numele unui imposibil
şi ridicul Gut Narr, şi pentru că e sigur că
înainte de instalarea unei colonii de Germani, de
Stefan-cel-Mare,
, care-i împrumutase de la T0-
kaiul vecinului său regele Mateiaş, erau aici vii.
T erminii - încă neculeşi - privit ori la lucrul lor
si
,
la varietătile
,
de struguri n'au nimic german,
al XVIII-lea, fie d e l a raporturile c u episcopia
catolică din Iaşi, fie cu judecata domnească
pentru pământuri 1. Oamenii se romanisaseră - cu
toate că şi astăzi se mai văd ochii albaştri şi părul
blond, ca �i lângă Baia săsească, la unii dintre
săteni -, dar păstrau unele din numele vechi ca
Frâncul si Alciner si o atârnare de ierarhia ca -
I ,

ceia ce s'ar fi întâmplat dacă un anume sistem tolică prin care li s'a păstrat şi pănă astăzi un
ar fi fost introdus de aceşti străini, veniţi fireşte simţ de osebire.
si cu termin ii lor (ar fi de cercetat si ce s'a De altfel, datorită acestei influenţe a preoţilor
� etrecut la Tokaj chiar, între limbile g � rmană şi străini trimesi
"
din Iasul vecin se datoreste
,
între-
magWară). buinţarea pănă tărziu a limbii şi literelor latine.
Sufixul -ar înseamnă pe cel care săvârşeşte Am constatat-o cu prilejul călătoriei mele în
un lucru, pe meşter. Deci trebuie să ne
gândim la o rădăcină cot, aceia cari cotesc
vasele, - le cotesc pentru ca Domnia să afle
ce are de luat asupra vinului . Intercalarea
lui n ar părea că împiedecă o asemenea
etmologie, dar această intrusiune o găsim
si la butnar, din bute, probabil supt influ­
� nta cuvântului lemnar.
Cel mai vechiu document privitor la Cot­
nari e scrisoarea lui Grigore Rossenberger,
de bună samă Rosenberger, pârcălab în
numele lui Vodă pe vremea lui Petru Rareş :
actul e scris nemteste , ,
1. Apoi n i lipseste
,

orice stire pănă la legăturile cu Cotnarii ale

lui D �spot, cu " Academia" lui şi tot ce se
putea lega de dânsa şi a poi pănă la silinţile
lui Bartolomeiu Bruti, sfetnicul lui Petru
Şchiopul, către sfarşitul aceluiaşi secol, pentru Fig. 1.
a readuce la catolicism pe aceşti Iute rani 2.
tn veacul al XVII-lea se cunosc numai legăturile 1 935 prin inscripţia, foarte îngrijită, ca şi cele de
cu aceşti vieri străini, lângă cari continuau ai la Baia, eare s'a găsit într'una din vii, aceia a d-Iui
nostri
, ' pentru cari, de altfel, Stefan-cei-Mare
, Bulău .
făcuse o biserică, poate cu gândul de a atrage Iată-i cuprinsul :
pe încetul şi pe Nemţi tot acolo, ale secretarului T egitur hac tumulo Vlr msignis virtutibus pro­
lui Vasile Lupu 3 . bitate pra[e]ditus Valentinus Alzinerus qui fuerat ;.
Mai departe sânt numai documentele romăneşti obiit anno 1 576, die 1 5 ianu6[rii].
venite, în secolul al XVII-lea spre sfârşit şi în
In aceiasi
,
vie în care se află această piatră,
a unui Valentin din cunosc. uta familie Alciner,
1 Iorga, in Hurmuzaki, XV, p . 1 793.
2 Acelaşi, ibid., XI, tabla, p. VII. care n'a putut fi înmormântat în biserica neis-
3 Acelaşi, Acte şi fragmente, r, pp. 200, 2 1 2, 220, 221 . 1 Aceiaşi, Stu dii şi documente, 1 , şi An. Ac. Rom.

inp.org.ro
76 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTELOR ISTORICE

prăvită şi rămasă pustie şi pentru că aceia era Deci : ,,[Această] piatră de mormânt şi- a făcut-o
pregătită pentru alt cult - şi de aici, în locul şi împodobit - o Gheorghe - "� o
zugrăvelii cu sfinţi, acele câteva încercări de or­ Acest Gheorghe pare a fi pârcălabul din Însăşi
namente pict1lrale lineare- , s'a aflat şi un osuariu. epoca lui Ştefan-Vodă al Cotnarilor.
E posibil ca aici să fi fost vechea biserică a ca- A doua (fig. 3) e inedită. Scrisă aspru, ea ar părea
să aparţină aceleiaşi epoce, cel mult
aceleia a lui Petru Rareş, între altele,
şi pentru că, precum s'a văzut din
inscripţia lui Valentin Alciner, supt
influenţa propagandei luterane şi
catolice, caracterul indigen a l loca­
lităţii începuse a se schimba. Dar e
numai de la începutul veacului ur­
mător, �ând o influenţă 10calnică
reapare.
Se poate descifra, nu fără foarte
multă greutate şi nesiguranţă, cele
ce urmează :
Fig. 2. - Piatră de mormânt.
t C h. H Kd.\\HI !.lKPdCH... [un rând
iolicismului, în locul căreia e astăzi o tărzie şi întreg neînţeles, afară de un .\\], IKUIh. IIVH & H P f'-k
banală înjghebare, lângă marea clădire a lui /If<� (sic) K:H'f' .,l 3p &!.
Despot. Ar fi :
Cotnarii, cu toate cercetările, aşa de meritoase,
" t Această piatră a înfrumuseţat-o [pentru sine
ale neuitatului George Balş, reservă încă desco­
periri cercetătorilor cari, având cunoştinţile isto­ şi...] . . .ivăn Ion Birghea lef[egiu], anul 7 1 1 2 ".
rice şi tehnice de nevoie, ar începe un răbdător
studiu asupra unui trecut plin de atâtea amintiri
e conomice si culturale. ,

O recentă visită mi-a întărit această părere.

Ceia ce loveşte aici e marele număr al pivniţilor
părăsite. Pe puternicele lor bolţi se ridică p ă­
mântuI viilor, din fericire refăcute în ultimii
a ni, şi cele câteva clădiri ale satului de astăzi.
Cîteva dintre dânsele se pot vedea în frumoasele
fotografii pe care, cu prilejul acestei visite, le-a
luat d. Tatu. , ,

Într'un colt bisericuta lui Stefan-cel-Mare e

, , ,

încunjurată de pietre cu înscripţii pe care în car­

tea sa despre bisericile m o ldovene oin secolul
al XV-lea nu le-a reprodus Balş. Le dăm aici.

Una din inscripţii a fost semnalată de mine,

în Inscripţii din bisericile Romăniei, 1 , p. 1 2. Balş
n'o mai ..gă-si� 1. De fapt ea se află şi acuma
lîngă biserica iui Ştefan- cel-Mare. Pe piatra cu
frumoasă sculptură imitând, în linii rotunzite, bro­
cardul stofei de acoperire a mormântului, s e ce­
teste numai atât :
,

. . . nil 1\0"f KdA\ f H Ch.TKOpH H I(KpdCH C f & -R f'fOpf'If . .. Fig. 3. - Fragment de piatră de mormânt.

Restul e cu totul sters pe această lature si

, ,
Ar putea fi unul din ostaşii străini, dar orto ­
pe celelalte, de şi rămăşiţe de litere se mai văd docşi, din Lituania, ai lui Ieremia Movilă.
la început (fi�. 2).
1 o. C., p. 339. Sân t şi câteva litere adause în mijlocul pietrei.

inp.org.ro
 CERCET ĂR1 NOi LA COTNARI 77

Biserica lui D espot - căci nu poate fi vorba o:.laCoo; _l.SOTcO),OOU xxiaet.po; ),soov, ),ZooVloo; (sic), EV �-;;S l
de o biserică latină mai veche, date fiind atât de aoo'tY, p t41 '"C41 0 00 ), .
imposantele proporţii, şi Ştefan-cel-Mare n'ar fi În această complicată inscripţie de l a 1 836 e
clădit un lăcaş aşa de modest lângă unul de ase­ vorba de un Gheorghe Vistierul Cantacuzino,
menea p utere a credinţii rivale -, biserică evident fiul Logofătului (1,0 ['"C00E'"COU pentru ),O'{Of:iE'"COU ?),
neisprăvită, ceia ce se potriveşte numai cu carac­ " efigumen al sfintei mănăstiri, arhimandritul" de
terul trecător al acestei neobisnuite
, Domnii de la Ivir. Fără legătură inteligibilă apare şi Impă ­
inovaţie nenDrocoasă, a fost descrisă cu compe­ ratul Leopold.
tenţă de Balş, arătând că ea samănă cu cele să­ Am pus să se iea o vedere de ansamblu a Cot­
seşti din Trapolt şi Martinberg J . narilor luată din depărtare, ceia ce permite a se
Foarte bine păstrată, în ce priveşte mai ales recunoaşte încunjurimea şi dă impresia puternicului
podoabele, cu o a dmirabilă împodobire de frunze în turn de la întrare, şi el împrumutat A rdealulu i
mijloc, e această piatră (fig. 4.), cu o inscripţie ro­ săses�, unde e l servia ş i pentru scopuri d e strajă.
mănească, mai nouă, al cării cuprins urmează : CtiterJl a vrut deci să fie aici �i o cetate. E ceva
t Acestă petră au făcut şi au înfrâmseţat asămănător cu ce s ' a fă ::: u t în veacul al XIV-lea
lacovu biv pârcâlab la Sânicoară din Argeş, cu aceleaşi intenţii, în
de C otnariu ficerului mijlocul aceloraşi ameninţări.

·Fig. 4. - Piatră de mormânt. Fig. 5. - Biserica latină,

·dumnealui Sorea ; căndu au fostU fi-la făcut ; Acelaşi zdravăn turn apare mai limpede şi în
·când ar muri, să o pue prea numele său , ne­ numărul următor (fig, 5). Se vede bine cara cterul
meşugul dumnealui ; vă let 7 1 00, mes. Dech. 3 1 . lui cu totul singuratec in arhitectura de pe pământul
E fostul pârcălab a l lui Aron - Vodă sau Petru romănesc. Nimic din frumoasele fEreşti trilobate
Schiopul . ale bisericilor lui Petru Rareş. Numai două în­
Nu d e acolo, c i d e la Iaşi, d i n depositul de guste deschiziHori pentru împuşcat.
-pietre al aşa-zisei "săli gotice" de la Trei Ierarhi, Usa
, de întrare în biserică, dată si, de Bals, (fig.
pare a fj această bizară inscripţie grecească din 190), e in cadrul eL
secolul al XIX-lea : Una din l argile fereşti cărora probabil nu li s'a
. . . ·{EvSl Ket.'i'"Cet.XUS[vou x0:1 E[.tOO 'tOu rsoop'{ tOU, Bsa­
adaus niciodată o podoabă de piatră scu lptată
-Wl.pl '"Co &.ţ[oo[.tet., UlOU -cou ),OlW(JE-COU, EfflY({OU[.tEvOV '"C'lj� e presintată în a treia fotogra fie, nereprodusă aici.
[.tO'lr�, -coD xal C(P l. l �.et.'!Op[-cOfJ 7.et. 1 : .�sj'et. "Cou -co [o]vo[.to:,
Păreţii laterali cu contraforfurile încă bine păs­
-,ou ov,o; , 1 6 l p ['"C0') o[.t 'Ils[.tsa-cs (sic) xo:i -co'! �)sov
trat? se înfăţişează mult mai clar în fotografiile
luate cu acest prilej,
I O. e , pp, 1 65-9.

inp.org.ro
 BISERIC,L\ DIN M AIERI, A LBA-IU LIA.
- -
Biserica unită din Maieri cu hramul Sf. 1,
Treimi, se află în apropierea Gării, în Strada
Iasilor. Atât stilul arhitectonic, cât si fres-
, ,
cele din interior, permit să se atri,b uie o
vechime mai mare decât aceia care i se
cunoaste astăzi.
,
După datele cunoscute azi. această bise-
rică ar fi fost clădită după Unire pe rui­
nele unei vechi biserici ortodoxe, cam la
Fig, 1 . - Biserica d i n Maieri, Alba-Iulia.
1 7 1 5. Dărâmarea vechiului Iăcas ortodox
s'ar fi făcut la 1 7 1 1 , de Carol al VI�lea, cu
ocasia renovării cetăţii (v. Virgiliu Cucuiu,
Alba-Iulia, p. 74 j Solomon, A lba-Iulia).
La acest monument se pot deosebi
două părţi bine distincte. Tumul, de fac­
tură mai nouă (ar fi fost făcut de episcopul
Petru Pavel Aron) şi biserica propriu�zisă,
1 Iorga , Scrisori şi inscripţii a rdelelle şi maramll re.
şene, Il, p. 34.
inp.org.ro
DE BARBU SLĂ TINEANU.
0--
cu naos şi altar, care este zidită din piatră
şi cărămidă (fig. 1 ). Biserica, de stil gotic,
foarte simplă, are ca element ornamentaf
la exterior un brâu cu zimţuri, care o în­
cunjoară. Corn işa este împodobită cu mai
multe rânduri de cărămizi, asezate si ele
în zimti . Brâul este format di�tr'un t�r cu�
prins î�tre două rânduri duble de cărămizi
�şezate în zimţi, iar soclul se termină în
partea de sus cu un rând dublu de cără­
mizi asezate în zimti.
În i�terior, pe zidul de apus, de-asupra
usii de intrare în naos, astăzi transformat
î� cor printr ' o construcţie de lemn, se gă­
sesc fresce de cel mai mare interes. Partea
de jos a frescelor pare a fi fost distrusă cu
ocasia reparaţiunilor făcute. Scena se gru­
pează în jurul unei figuri centrale, care este
încunjurată de alte figuri bisericeşti. În mar--
 BISERICA DIN -- M i \ I ERI ALBA-I U L I A
'g enea din dreapta, se disting figuri preo�
"
testi si laice, îmbrăcate în vesminte1e epocii.
, ,
N'am putut reproduce decât partea dreaptă
a frescei.
De�asupra picturii se găsesc inscripţii cu
litere citilice. (N ' am putut ceti, fiind prea
intunerec si mea sus.)
Atât îmbrăcămintea preoţilor (fig . 2). cât
Fig. 2.
' si presenta unor inscriptii cu litere cirilice,
" ,
dovedesc că acest Iăcas, înainte de a fi
,
greco-catolic, a aparţinut cultului ortodox.
Este probabil ca vechea biserică ortodoxă,
care se zice a fi fost dărâmată, dăinuieste
si astăzi, transformată cum o vedem. De
�ltfel, nu e verosimil că biserica ar fi fost
-dărâmată cu ocasia reparaţiilor făcute ce-
79
tăţii , fiindcă biserica este departe de cetate
si tocmai atunci această biserică a fost dată
{mililor ca lăcas .în locul bisericii metro­
polltane din cetate, care se dărâma. Poate
că lucrările de transformare a acestui Iă­
cas în vederea noii credinti si presenta
, ' "
mormântului episcopului unit Atanasie An�
ghe1, care a definitivat unirea, au făcut a
- Biserica din Maieri, A lba-Iulia
se trece cu vederea vechimea acestui mo�
nument.
Atât frescele, cât si stilul exterior dovedesc
vechimea bisericii, �aî cu samă prin analogia
brâielor sale cu cele dela bisericile noastre
din Princip·ate. R ămâne ca trecutul ei să fie
desvăluit prin raderea şi altor părţi din ac�
tuala tencuială, ce acopere zidurile.
inp.org.ro
 LA BISERIC A LUI PETRU R ARES DIN T ÂRGUL-FRUMCS ,

DE N. IORGA._
-- 0--

Am tipărit in Inscripţiile meJ.e 1 ce se mai
păstrează ca amintire istorică în biserica pe care
Petru Rareş a dăruit-o Targului-Frumos (fi�. 1 ),
care pe atunci a vea temelii solide romăneşti şi
merita o astfel de solidă zidire 2.
În frumoasa-i operă despre "bisericile moldo-
din icoane într'un mic Museu. D e u n îngrijit
lucru grecesc, cum se făcea la Muntele Athos,
de pe la 1 700 inainte, sant câteva, dintre care
una se înfăţişează aici (fig. 2).
Tot acolo icoana Sfântului Nicolae, zugrăvită
la 1 781 cu această inscripţie : » Acestă icoană

Fig. 1 . Biserica din Târgul-Frurno�. Fig. 2. - icoană din Museu.

veneşti din veacul al XVI- lea" George Balş,
descriind-o şi scoţând în lumină originalitatea
felului cum , mai sim plu şi mai curagios, fără
intermediar se sprijină bolta, a dat vederea la ­
terală a clădirii. Presintăm o alta, văzută din faţă.
Preotul- paroh, păr. Dărân gă 3, care a scris si ,
o l ucrare d es p re b:seri că şi oraş, a strâns câteva
s 'au zugrăvit cu cheltuiala robu lui lui Dmnezeu
Thodoru ca să-i fie p e ntru agutc riu la tcate cele
dorite, Iunie 12 (7), 1 78 1 " .
leoana Maicii Domnului arată d u p ă literă să
fie din însăşi vremea primei ctitorii : ea merită
să fie cunoscută.

1 Il, p. 29 1 .
2 Pentru o raş v . privi legiul c e a m publicat i n Mem. A c.
Rom., XXXIV, an. 191 1 .

inp.org.ro
 COMUN I C Ă R I
DE VICTOR BR Ă TULESCU.
-- 0 --

I.
BISERICI DIN TRANSILV A IA SI BUCOVINA.,

Biserica de lemn din Sângeorz, jud. Năsăud. mălai patru zloţi şi în târg până şi 7 zloţi. De
După tradiţie, bisericuţa de lemn din SânrJeoz­ Cordoş, cantor" .
Băi, asezată în stânga Somesului, a fost înteme­ Pe u n Antologhion tipărit l a Mitropolia din Iaşi
iată î� lunea Piesei, pe drea � ta Somesului, înainte în 1 75.5 (7263) :
de 1 700 ; de ac � lo s'a mutat în Va Îea -Iui-Dan, " Cunoscut lucra ioste cum această carte prin
iar, de aici, pe locul unde se află astăzi. strădania şi cu cheltuiala cucernicului între preoţi
După înfăţişare biserica este din secolul al popa odată Costandin din Sângiorz, iar acum ie­
XVIII-lea (fig. 1 ). romonah Climent, s'au cumpărat şi lăsat zestre
Hramui este Buna Vestire. veşnică acestei sfinte mănăstiri, carea mănăstire
Inscripţiile d'inăuntru confirmă
de altfel această părere.
Supt icoana lui Isus Pantocrator
de de-asupra uşilor împărăteşti
se ceteşte inscripţia :
" Acest lucru l-am isprăvit eu
popa Costandin cu ctitorul popa
Iacov şi popa Grigorie. Anul de
la naşterea lui Hristos 1 15 1 " .
Pe o altă icoană a lui Isus :
" A ceastă sfântă icoană Domn
Hs. împreună icoana Maicii Prea­
cinstite le-au făcut popa Ion den­
preună cu fămeia lui Anuţa ca să
le fie lor şi feciorilar lor pome­
nire în veci. Şi acest popă Ion
iasie jecioru popii lui Matei den
Lăpuşu. Tudor Zugravu " (fig. 2).
Împotriva obiceiului, pe uşa
de Nord a altarului e zugrăvit Fig. 1 . - Biserica din Sângeorz-Băi.
Sfântul ierarh Nicolae, iar pe
cea de Sud Sf. arhidiacon Ştefan. aşişderea de acesta ieromonah au fost din
Pe un aier : " Zugrav Toader Gheleanu zugrăvitu întregu începută şi de ale lui şi sârguitoare mâini
în Sângiorz. Iosif cel cu bun chip d e pre lemn isprăvită ; aşa dar nime dintre temătorii de Dum­
luând prea curat trupul tău şi cu giulgi infăşu­ nezeu pravoslavnicii şi măcar cine carele se teme
rându-l în mormânt nou l-au pus. Anul 1 783, de pedeapsa lui nu va putea înstrăina dă aci această
mesţa în 24 Martie" . dumnezeiască zestre.
Un Orologhion, tipărit la Blaj, în 1 767, se află Deci, fiind noi trimişi şi spre aceste părţi a
Între cărţile de ritual al? bisericii. vesti mai aies săracilor a vremurilor acestora atâta
Pe un Octoih tipărit la Blaj în 1 760 : " Anul turburate a vindeca pre cei zdrobiţi la inimă, a
1814 au fost mare scumpătate, adică mierţa de propovedui robiţilor iertare şi orbilor vedeare, cum
BuZ. Com. Mon. [si . , - .ase. 84, 1935 .
5

inp.org.ro
82 BULETINUL COMISIUNII MO UMENTELOR ISTORICE

zice Isaia, a chema ziua răsplătirii, a mângâia

pre toţi cei ce plâng, a da celor ce să tănguesc
slabă In... de cenuşă, podoaba mărirei şi locul
mâhnirei Domnului i proci, am fost cercaţi şi ru­
gaţi să semnăm acestea în mănăstirea Pocrov a
Sângeorzului, zile 2(1 Dech., adică ziua marelui
mucenic Ignatie, 1 760, şi netrebnicii între fraţi Oa­
vriil, Origorie, Maxim, stareţul Stănă, Sfintei
Traiţe de la Blaj" . .
La părintele Antoniu Berga, slujitorul bisericii
de lemn de la Sângeorz-Băi, am găsit o carte
legată in piele, cu ornamente vechi, având titlul :
"Promptuarium Morale " de Toma Stapelton, An­
vers 1 590.

Biserica din Sărăţel.

înălţată în aceiaşi epocă şi tot de lemn, pre"'"
sintă un pridvor scund în laturea de Sud, în care
se află si întrarea.
,

Pridvorul a cesta aminteşte prispa caselor ro-

măneşti de pretutindeni şi are multă asămănare
cu cele din regiunea Baic:,.... M are, de care va fi
Fig. 2. - Icoană de la biserica din Sângiorz-!3ăi. vorba.

II.

BISERICILE DIN ŢINUTUL B AIA� MARE.

Cele m ai multe din bisericile acestui tinut sâm de
I
1. Sf. Nicolae este zugrăvit insoţit de troparul :
lemn, acesta fiind materialul cel mai răspâ.ndit in " lndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învă­
părţile locului. Mai toate datează din secolul al ţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale,
XVIII-lea şi sânt pe cale să dispară din causa adevărul lucrurilor" , etc. . . (glas IV).
construirii altor biserici de zid, total lipsite de gust. 2. Maica Domnului, cu troparul : " Ceia ce eşti
Dacă la aceasta se adaugă lipsd de înţelegere izvorul milostivirii".
.a credincioşilor, pe de o parte, iar, pe de alta, 3. Isus Hristos : " Prea-curatului tău chip ne
nepăsarea autorităţilor, datoare să vegheze la închinăm, etc.
bl}na lor păstrare, atunci, in câtăva
vreme, dintele timpului îşi va fi făcut
datoria, nimicind o comoară de artă
populară românească.
La distrugerea acoperisului de sin-
I I

drilă ajută în deosebi ciocănitoarele,

din a căror pricină, din depărtare,
frumoasele turle par impuscate, asa de
I I

numeroase sânt găurile făcute de aceste

păsări.
Biserica din Baia Sprie (fig. 3).
Este de zid, bine proporţionată,
·a pare însă prea modestă faţă de cate ­
drala ungurească din localitate. Ea
datează din 1 789, e bine întreţinută,
are o tâmplă de lemn, bine sculptată, iar
icoanele , câte sant mai vechi, au ca
inscripţii troparele Sfinţilor ce represintă. Fig. 3. - Biserica din Baia-Sprie.

inp.org.ro
 COMU N I C Ă RI 83·

4. Adormirea Maicii Domnului .' Intru naştere
fecioria ai păzit, Întru adnrmire lumea nu ai pă­
răsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la
viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale
partea de sus se isprăveşte cu o floare rotundă.
De la acelaşi zigzag, pe margenea d'inăuntru,
printr'un şanţ, trece un ornament în formă de
frânghie împletită, făcând legătura dintre usori
' si ,

mântueşti din moarte sufletele noastre" (glas 1).
bârna in formă de arc de de-asupra.
Marge nea din afară are un ornament
dinţat, imitâ[l d o coloană, a cării basă este
un ornament punctat, iar capitelul o floare
mai simplă decât a celu i din mijloc.
Sculptura e catată cu însemnarea de de­
asup: a uşii : ,, 1 775 " .
în dosul altarului o însemnare, crestată in
bârnă, are cuprinsul următor : " Răpausat În
Domn preot Tănasie A brilzam (sic) , 1846".

Biserica din Dăneşti (fig. 6).

Este de piatră şi se asamănă cu cea de
la Baia-S prie.
Un cadru de u�ă, alcătuit ca şi cele de
mai sus, înfăţişează un ornament simplu :
o coardă de viţă cu frunze şi struguri.
Datează din 1 795 (fig. 7) .
Fig. 4. - A !taru! vechii biserici d i n Siscşti.
Biserica din Siurdeşti (fig. 8).
Biserica din Siseşti. Este de lemn, din secolul al XVIII-lea. Turla
în biserica cea nouă se află înmormântat preo­ are o înăl time de 54 de metri si este sustin-;:ită'
, "

tul Vasile Lucaciu, cunoscutul lu ptător naţionalist. pe partea din lăuntru de o schelărie, îmbinată cu
Ceva m ai spre apus se află rămăşiţile vechii bi­ multă măestrie.
serici de lemn din care se mai păstrează altarul
invelit prin grijc: părintelui local (fig. 4).
Cadrul uşii e de bârne. cea de sus formând un arc
prin care se leagă cei doi u şori laterali sculptaţi
(fig. 5). Podoaba sculptată constă dintr'o rosetă aşe-

Fig. 5. - Uşa vechii biserici din Siseş!i.

zată în partea de jos. Un zigzag desparte roseta

de partea de sus a uşorului, prin centrul căruia
se înalţă o floare stilisată. Pornind din zigzagul
amintit lujerul floral are frunze şi fructe, iar in Fig. 6. - Biserica din Dăneşli.

inp.org.ro
84 BULETINUL COMISIUNlI MO UMENTELOR ISTORICE

Basa turlei are un brâu streşinit, de....asupra că ­
ruia un foişor de formă pătrată, având un aco­
periş scund, susţinut în cele patru colţuri de
patru stâlpisori,Uncunjură turla. Din aceleasi patru
, -
Fig. 7. - Biserica din Dăneşti : Cadru de uşă.
colţuri ale foişorului se înalţă patru turnuleţe, mi­
niaturi ale turIei celei mari, toate patru prevă....
zute cu câte o cruce.
De la foişor în sus turIa ia forma unei pira....
mide cu sase laturi si se termină cu un vârf
, ,
vlădici şi următoarea inscripţie, in două registre :
a. " Veniţi câţi vor trâmbiţa : la vremea de apoi
să vor aduna gloate şi sâ vor cumpăni faptele
, bune şi cele rele " .
b. " Când să vor scula morţii din gropi la vre­
mea de apoi şi vor merge înaintea Înfricoşatului
judeţ" .
S e află zugrăvită aici Cumpăna Drep.tăţii, de
care atârnă două talere j unul pe care se află un
suflet drept, altul de care se agaţă trei demoni
cu o piatră de moară. In jur stau scaunele de
judecată. Moise, JidovÎÎ la locurile lor.
In naos. Între alte scene apocaliptice se află
Lumea înfăţişată printr'o femeie ce ţine în dreapta
un păhar, al plăcerilor deşerte, etc.
In altar. Un înger îndrumează pe Habacuc să
ducă merinde profetului Daniil care este în groapa
cu lei.
De-asupra uşilor împărăteşti, în altar, următoarea
inscripţie ni dă numele meşterului şi data zu­
grăvirii bisericii :

ascuţit, prevăzut cu o cruce.

Acoperişul are o pantă răpede, şi o straşină
ocoleşte biserica împreună cu partea din faţă, din
jurul turIei. Acoperişul presintă multe puncte de
·asămănare cu unele acoperişuri ale biseric ilor \'l in
Bucovina.
Pridvorul e sprijinit pe stâlpi scurţi in prispa ,
cu balcon aş de scânduri dese. Aminteşte prispa
·caselor romănesti. ,

Pictura acestei biserici este de cea mai curată

inspiraţie populară din câte am văzut până acum .
D acă la alte biserici zugravul şi-a îngăduit unele
abateri in ce priveşte amănuntele scenelor zu­
·grăvite sau in scenele din afară, aici, nu numai
că n'a ţinut socoteală de Erminie, dar a umplut
biserica de subiecte inspirate de- a dreptul din Apo­
calips.
lipsa de magnesiu nu mi....a îngăduit fotogra­
fierea acestor scene bizare j voiu incerca totuşi
să schiţez câteva subiecte, redând după o foto­
- g rafie din colectiile Comisiunii două scenej din
pronaos.
In pronaos. Pe dosul uşii de întrare. . este zu­
grăvită scena in care Samson ucide leul, având Fig. 8. Biserica din Siurdeşti.
-

inscripţia " Tarele Samson".

Pe păretele de la Vest cele cinci fecioare �in-
1elepte sânt îmbrăcate în costume naţionale j pe
cel de Sud se înfătisează Judecata din urmă : trâm-
, , -
biţa dreptăţii, din care sună un înger, pustnici,
"Acest sfânt altaru s'au zugrăvit În zilele Im­
păratului Iosif. Anul Domnului 1783. Zugrafu
Ştefan«.
Biserica serveste unitilor. , ,

inp.org.ro
 COMUl-iICĂRI 85

Biserica din Plopiş (fig. 9). a aceleiaşi turle, tot cu acoperiş. De-asu pra aces­
tuia este aşezată o bulbucătură În muchi , de a -
E din aceiaşi epocă �i are cam aceiaşi înfăţişare
- si
ca ,
cea din Siurdesti.,
Ţurla, ceva mai j oasă ,
. aminteşte aidoma pe cea descrisă mai sus.
Bolţile bisericii sânt pictate, restul e văruit. Are

Fig. 10. - Biserica din Lăscâia. Vedere din spre Nord-Vest.

Fig. 9. - Biserica din Plopiş.

'şi câteva icoane interesante, din secolul al XVIII-lea.

�S'ar putea ca biserica să fie lucrată de aceiasi ,
meşteri cari au lucrat pe cea de l a Siurdeşti.
Ea serveşte ortodocşilor.
Biserica din Lăscâia (fig. 1 0).
Ca şi cele două de mai sus, biserica din Lăs­
'câia datează din veacul al XVIII-lea, dar zu­
grăveala i-a fost înlocuită, în 1 870, prin alta, lip­
sită de gust, după cum arată inscripţia următoare,
'tot aşa de proastă ca şi pictura :
"Această sfântă biserică s'au zugrăvit in anno
.1810, fiind arlzie. şi mitropoLitu Andrei B. de Sia­
gund. Preotu locale şi vrotopop loann Giablo de
Muroce (?) şi zugrullul de Baia Mare Paulu Weisz.
,Felu Ioan DoUlia (?) " .
Turla este mai scundă decât cele de l a Siur­
deşti şi Plopiş şi are o altă înfăţişare. Basa pătrată
'se prelungeşte prea mult faţă de partea superioară,
de care o desparte o porţiune mijlocie în felul
·următor : după prima streaşi nă, în locul balconu­
,lui cu turnuleţe, apare aici o rrelungire mai redusă Fig. 1 1 . - Biserica din Lăscâia. Vedere din spre Nord-Est .

inp.org.ro
86 BULETI UL COMISIU I I MONUMENTELOR ISTORICE
semeni cu două acoperişuri, de la care, mult mai
scurt şi de formă piramidală, începe vârful turlei,
terminat cu cruce.
Acoperişul de şindrilă este unul pentru naos şi
pronaos, şi altul mai scund, mascat printr'o scufun­
dătură, pentru altar. Acoperişul pronaosului este
tăiat aproa pe de coamă printr'un pătrat prin care
iese turla de forma unei prisme cu basa şi sec­
ţiunea un pătra t.
Biserica din Vad (fig. 1 2).
Este lăsâ tă În părăsire din causa celei zidite
de curând. Împrejurul ei cresc în voie copaci
sălbateci.
Turla si acoperisul samănă aidoma cu cele de
, ,
la Plopiş şi Siurdeşti, cu deosebirea că partea
Fig. 12. - Biserica din Vad.
superioară e rotundă, iar supt balconaşul d inţat
în partea inferioară nu mai apare streaşina din
jurul turlei.
Asupra acestei biserici s'a publicat un articol
la 1 929 în "Anuarul Comisiunii Monumentelor
Istorice. Secţia pentru Transil vania 1 " .
1 Anaslasie Po pa, Biserica dill Vad, pp. 385-99.
inp.org.ro
Biserica din Berinţa (fig. 1 3),
din aceiaşi epocă, e ruinată din aceleaşi cause, căci
la câteva sute de metri se înalţă greoaie ca o
magazie biserica cea nouă, impodobită înlăuntru
cu o lipsă de gust v rednică de iniţiatorii clădirii ei.
Acoperişul spart şi svelta turlă găurită lasă
apa ploilor să pătrundă înlăuntrul bisericii şi să
se prelingă şiroaie pe bolţi şi pe păreţi ca nişte
fig. 1 3. - Biserica din Berinţa.
lacrimi mustrătoare ale celor înmormântaţi şi '
uitaţi de mult supt pământul din jurul minunatu...
lui lor lăcaş de rugă.
Ceia ce- l caracterisează este faptul că e
artistic construit în lemn şi după cele mai auto ­
risa te păreri represintă o artă românească originală.
Din studiile şi cercetările de până acum arhitec­
tura bisericilor de lemn vădeste o unitate de ,
concepţie care se păstrează la exemplare foarte
depărtate unele de altele, întărindu-ne în con­
vingerea că ele se datcresc meşterilor români,
cum a arătat-o d. profesor Coriolan Petra nu, de
la Cluj 1 . Este casul să ne bucurăm că în cerce­
tările din urmă au ieşit la iveală tot mai mulţi
Români, creatori în domenii artistice diferite.
1 Coriolan Petranu, Bisericile de lemn ale Romdnilor
ardeleni în lamina aprecieri/ar străine recente, Sibiiu,
1934, pp, 36-8.
 COMUNICĂRI 87

III.
BISERICI DIN BUCOVIN A.
Biserica din Doroşăuţi. Pe o carte se ceteşte următoarea însemnare :
Satul este aşezat în margenea istrului, într'o " A ceastă carle anume Tri!olei este a mea, a
deschizătură dintre apele fluviului şi malul înillt popii lui Tudose, den satul den Bo;uceni, şi am
din dreapta. cumpătat de la feciorii popii lui Ştefan ce au fost
preot la Horodeşeşte, anume de la Toader şi de
, în limba rom6nă, arată la Gavriil, şi am dat pe aceasta la toate zeci (sic)
Însemnările de pe cărti,
·dărnicia noastră, pe de o parte, iar, pe de alta,
-stăpânirea românească din vechi timpuri, aici. lei bani vechi ; deci am cumpărat-o ca să-mi fie
Biserica nouă este de piatră, ridicată la mie şi copiilor mei, ieră cine s'ar ispiti ca să O
1 850, pe locul uneia mai vechi de lemn, care a fure sau ar tăgadui undeva şi n'ar mărturi-o,
·ars şi de la care s'au mai păstrat câteva icoane . fiind neştiuturile diavolului rabit sau furată ca să
La întrarea de de-asupra uşii de Miazăzi se fie afurisit de Domnul Hristos şi de Maica Pre­
·află inscripţia : cista, de doisprezece apostoli şi de 318 oteţi de la
E I\ d PO C I\ O R f H K P P d n\ A I. I H RO H .\\ n\ 1' 0 C n O A H E .
Niceia, şi să-i fie lăcaşul într'un locul cu Iuda.
D e-asupra uşii principale : Deci pentru credinţă am şi iscălit eu Gavriil şi
1. n fT p " 2, 1 7 " , adecă :
" E O Pd &QHT C '" Ll,d p d 'lT H T f
eu Toader.
Aveţi frică de Dumnezeu, cinstiţi pe Împărat. 1, Eu, Gavriil, feciorul popii Ştefan, Toader sen
Petru, 2, 1 7. (sic) popii Ştefan ot Horodoşeştii şi cu Vasel sen
Pe un stâlp : ,, 185/, 1 Aprilie" , ,,9 Mai 1853 " .
Pe o Evanghelie tipărită În Lavra Pecersca , la
1 759, următoarea însem nare :
" S'au făcut pă seama preotului Dumitru şi a
preotului Manole " .
Pe o alta din 1 779, tot rusească, însemnarea :
, , vo vlastu moldavscoi" ( »supt
» De la Dorosăuti
'stăpânirea moldovenească" ).

Biserica din Vasilău.

Este de zid, ridicată aici de u n Român, Ienachi
Tabără 1, la 1 835. E mblema ctitorului şi iniţialele
E. T. se află pe frontispiciul bisericii (fig. 1 4).
.î u jurul bisericii, cruci şi pietre cu inscripţii ro­
mâneşti amintesc pe slujitorii români şi pe alţii
de ai noştri, ca, de altfel, mai toate crucile, cele
mai vechi din cimitir 2.
Pe o cruce de mormânt : » Aice odihneşte P.
D. ierei /oanichie Daşchevici, paroh. Raposat 1
.Maiu /867".
P� o altă CLUce : " A ice zace Demeter ( ?) Costin.
A u răposat la August 1853" .
Data sfinţirH bisericii ni-o dă o Însemnare pe
-o carte :
"S'au sfinţit biserica a Vasilăului la anul
.la 8 Septembrie".
Are un liturghier tipărit Ia Iaşi în
IVezi p. 14.
, Satul a fost hotărnicit la 1 759 de boieri români trimeşi
- d e Gheorghe Lefter, staroste de Cernăuţi ; T. R ălan, Vor­
nicia în Moldova, in Codral Cosmiltailli, an. V II, p. 200.
Jumătate Satul Vasiiău fusese vândut la 1633 de vameşul
'Condrea Vornicului Gavrilaş ; ibid., p . 126.
Fig. 14. - Biserica din V asilău, pe malul Nistrului,
cu iniţialele E. T., Enache Tabără.
popii Ştefan ot Ruscenoi am scris cu zisa lor, şi
pentru credinţă am şi iscălit Vasel (sic) ot Raste­
noi, şi am eumpărat-o la Domnie l/li /0 Mihai
Racoviţă tretaho gospodha (a treia Domnie)... , la
anul 7232 (?) 1 724 (??) , Noemvrie I l " .
Un Irmologhion cu note musicale occidentale,
tipărit la 1 709, la liov.
Pe un clopot mic : " N. D., 1851 ".
Crucile de cimitir amintesc numele boierilor
1837, români inmormântaţi aici :
Andrei Capri. Preotul Tomiuc, înmormântat la
1 759. 1 892, soţia sa , "prezvitera Maria Tomiuc, născută
Cantemir, repausată de 36 ani. 1 882. Dimitrie
de Tomorug, 1892.
" Familia Balasinovici. Nicolae Cavaler de Balasi­
novici, 10 Aprilie 1820-31 Oct. 1891" .
lenachi Tabără este probabil urmaşul lui Ma­
nole Tabără, » căpitan of Cincău" , însărcinat să

inp.org.ro
88 BU LETI UL COMISIU NI l MONUMENTELOR ISTORICE
facă o hotărnicie la 1 7� 1 pen tru mosiile
'
boier ului
Cantacuzino Paşcanu 1 .
,, 1 781 , Iulie '23. Ordin de a face o hotărnicie
pentru Onut.
Manolea Tabără, căpitan ot Cincău ; iară, de n'ar
putea dum[nealui] [căpitan] Manolea Tabără, Va­
silie Simaca ot Babin. Vă poftesc pă dum [nea­
voastră] ca, luân du-vă osteneală , să faceti, învoială
între dum. Tadeus Turcu i Ionită , Zota căpit. si
vichilul boiarului Pascan Cantacuzino VăI Ban ...
,
pentru hotarul Onutului". Hotărnicia dată în ace-
lasi an, la 17 Septembre, citează nume româ nesti
c � : Zaharia Lăusan, fost vornic la Dobronăuţi ,
I o n Băjăscu, Tănase Bisăc o t Onut, Vasile Croitor,
Toder Bujănetă ot Do;osăuti. Nume toponimice :
Fântâna Putr�dă, etc. ' ,
Fig. 1 5. - Schitul Crişciatec din faţa Zalescicului.
B iserica din Coleuţi.
Înainte de a intra in Coleuţi, pe o coastă pre­
lungă, in stânga drumului ce vine din spre Vasilău,
se văd nişte copaci înalţi cari amintesc localnici­
lor că acolo se ridica odinioară o mănăstire fal­
nică, a cărîi poveste se asamănă c u aceia a
Mănăstirii A rgeşului şi a meşterului Manole 2.
Legenda Mănăstirii Argeşului se repetă.
1 Const. şi Marcela Karadja, Documentele moşiilor can­
tacuzineşti din B ucovina, in Buletinul Comisiei istorice,
X (1�31), p. E8.
• Legenda aceasta, a căreia răspândire o urmărim in toată
Peninsula Balcanică şi in Spania, are multă asămănare, in
ce priveşte jertfa omenească cerută, când se face o cons­
trucţie nouă, cu pasărea Sahac, o legendă armeană publicată
de Fr. Macler şi reprodusă de noi in Universul L iterar,
ilO. 28 din 1925.
inp.org.ro
Tradiţia de aici, de la Coleuţi, spune că Im-·
părăteasa Maria-Teresa este aceia care a pus de
s'au ridicat schelele pentru ca meşterii să nu mai
poată face altă biserică mai frumoasă. Erau trei,
şi, făc ându-şi aripi de şindrilă, a u zburat : unul a
căzut în Nistru, altul dincolo de Nistru, în Podolia,
iar al treilea a căzut lângă mănăstire, în locul din
care astăzi curge un izvor cu apă rece .
,
Biserica din Coleuţi este aşezată pe malul înalt
al Nistrului, din margenea căruia, de pe "Stânca
lui Moţoc" , se poate vedea până departe pe
podişu l Podoliei, în Polonia.
Este de piatră ca mai toate bisericile de pe
malul N istrului. Singurele date găsite aici sânt ;
" B. ... 1 779" .
Schitul Crişciatec (fig. 1 5).
î nfipt În coasta stâncoasă a ma­
lului prăpăstios, înalt de peste : 50
de metri şi ascuns între copaci, stă
schitul Crisciatec 1, ridicat a ::: u m o
sută şa ptezeci ani de jupân Preda 2,
Fiul acestuia , Hagi Tudor, a pus
uşi ferpcate în fier, atât la intrarea
principală, cât şi Ia întrarea în clo­
potniţă.
Hramul bisericii este Sf. Ioan
Teologul.
Pictura e din mai multe epoci : o
parte datează de la 1 890, când i s'a
făcut reparaţie. cea de la tâmplă, în
stil ilpusean, de pe la 1 830, ascunde
s upt eaf pictura originală, după cum
se poate vedea din încercarea fă­
cută asu pra unei ic.oane de apos­
tol, din partea stânnă.
Inscripţii.
Pe o uşă de fier : C i " A I UPd n H cdX n O KiI O H f K
I ' P O Ii S lio mif M S T f O A o P d T H T O p J C H Y. n p f A ,\ .
P e o altă u�ă Ia clopotni ţă :
P O K S li Y. �l i d .J<I<j;�E, adecă Anul Domnului 1 765.
Hagi T eodora sin Preda tHor.
Pe o cruce : P O K S li O m l <l , 1 740, ,\\ c u) A f K f I\\ ­
K P ' f A H d 7. Adecă : Anul Domnului 1 740, luna
Decembre ziua 7.
Il p f c K H c f p J li b. li m i d P O ,\\ d H Y. C H H Y. hV H d li H K <lT f I\ lt\
1 G. Balş, Bisericile moldoveneşti din veawrile al
XVIII-lea şi al XVIIl-Iea, Bucureşti 1933, p. 255.
2 Î mpreună cu satul, colţul acesta românesc era să fie
trecut Poloniei ; 1. Nistor, Problema ucraineană in lumina
istoriei, in Codrul CosmilZulul, X, Cernăuţi, p. 215.
Crişciatec este arătat de harta lui Dimitrie Cantemir ; ibid.,
an. Il-III, p. 631 .

T�P H M H I'K", n " n p 3 R H C KO, C H d 3 d X d P f 4 1O
. . RO .. '1'0 .. 1\\,.
adecă ; " A răposat robul lui Dumnezeu Roman ,
fiul lui Ion care a fost T ornaencu (1) de poreclă,
fiul lui Zahareciu" .
Schitul a fost reparat l a 1924, din fondul reli­
gionar al Bucovinei, de Secţia regională a Co­
misiunii Monumentelor Istorice din Cernăuti 1.
Din cercetarea bisericilor din Bucovina se des­
prinde un adevăr care trebuie să ne îngrijoreze.
BISERICA SF. GHEORGHE DIN CÂIvIPULUNG-IvIUSCEL.
E aşezată la margened sud-vestică a oraşului,
pe o parte mai ridicată, de unde se desfăşoară
o privelişte din cele mai Î ncântătoare, având în
faţă Dealul Măţăului, spre Miazănoapte mun­
tele Mateiaşul şi spre Miazăzi încantătoarea vale
scăldată de Râul Târgului.
Data zidirii acestei biserici nu se cunoaşte, ne­
existând nici, o pisanie.
Descriere.
Biserica are forma dreptunghiulară. Se compune
din două părţi bine distincte. Prima parte, formată
din naos şi altar, care este mai veche, şi a doua,
un pronaos peste care' domină o clopotniţă de zid
pătrată, având pe laturea de Miazăzi un adaos
servind de scară pentru urcarea la clopotniţă.
Prima parte. Se compune dintr'un naos drept­
unghiular, având o boltă din tipare de lemn de
formă semi-cilindrică, " berceau ".
Pe faţadele de Miazănoapte şi Miazăzi exista
înainte de restaurare câte o fereastră mărită
şi una mică, cu un încadrament de piatră cu arc
ogival, care este' de la origine. Un altar poligonal
atât în interior, cât şi în exterior, având o nişă
pentru proscomidie.
În axul altarului este o fereastră cu un înca­
drament de piatră de formă gotică , cu colonete
şi ciubuce, care Este de la origine. Este un exem­
plar de formă excepţională.
Tâmpla este de aseme nea de zid, având trei
deschideri cu arcuri în acoladă ; icoanele sunt
încadrate În panouri cu ornamente sim ple în stuc.
Păreţii naosului şi altarului sânt îm podobiţi cu
fresci.
Faţada exterioară nu are llIClO decoraţie
arhitectonică, afară de altar, care are un rând de
zimti de cărămidă.
,
Zidăria este lucrată cu piatră de râu, peste care
era aplicată o tencuială înainte de restaurare. La
1 Bnletinul Comisiullii MOIl/l mentelor Istorice,
1927, p. 41 .
Bul. Com. Mon. IsI . , - Fase. 84, 19<1,.
COMU NICĂRI 89
. . Ctitoriile şi crucile cu inscripţii româneşti arată­
că aici a fost odată o populaţie românească Ci
cării înlocuire s'a făcut pe incetul cu sprijinul
autoritătilor austriece si că e datoria Statului ro-
, ,
mânesc să reia chestiunea, punând în vechile lor
drepturi pe aceia ai căror înaintaşi zac supt pă­
,
mântuI Moldovei lui Ştefan, iar slujitorilor acestui
schit să li se ceară slujba În româneşte, iar nu in
ruseşte, cum am duzit-o eu În luna Maiu 1 935 ..
VICTOR B R ĂT ULESCU.
colturi se observă pietre cioplite regulat. Soclut
est� format riin cărămidă presată, cu un profiL
foarte frumos.
Partea superioară a zidului este din cărămidă,.
probabil când s'a supraînălţat biserica. La uşa
de intrare in naos este un încadrament de piatră
in formă gotică, de o frumuseţă remarcabilă.
Pe păretele de Miazănoapte, la p.lftea supe-·
rioară, se găsesc câteva scene in frescă.
Partea a doua.
Pronaosul se compune dintr'o încăpere pătrată,.
cu o calotă sferică sprijinită pe patru arcuri­
dublouri. Peste acest pronaos se înalţă o clo­
potniţă de zid pătrată, având pe fiecare latură o
deschidere cu arc în plin centru. Faţadele sânt
împodobite cu panouri în semicerc, încadrate cu
ciubuce rotunjite.
Pe laturile de Miazănoapte şi Miazăzi se gă-·
seşte câte o fereastră îngustă cu un încadra ­
me�t de piatră, fără ornamente.
Uşa de întrare este încadrată de asemeni de o·
piatră simplă.
Pe păcetele faţadei principale se găsesc urme
de fi23Că.
Zidăria este de cărămidă, peste care este apli-'
cată o tencuială.
În anul 1 932, Comisiunea Monumentelor Isto- ·
rice a intreprins lucrări de restaurare, care au
fost executate din fondurile ei, supt directa con­
ducfre a subse mnatului. Lucrările fiin d executate
in r2qi<:: , toate plăţile au fost făcute de preotul
V. Nicolau, parohu l bisericii Subeşti, care s 'a in­
teresat mai de aproape, făcând toate cumpără­
turile de materiale, precum şi plăţile lucrătorilor,.
iar d. arhitect Sachelarie, epitrop, s'a interesat de
aproape pentru ca lucrările să se execute in bune'
condiţiuni tehnice.
Lucrări de restaurare.
an. XX, Dându-se jos tencuiala de la păreţii exteriorl
ai naosului 9i altarului, s'a dat peste vechea zi-
inp.org.ro
90 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTELOR ISTORICE
dărie de bolovani. S'au scobit rosturile, s'a făcut
o rostuială cu mortar de ciment, s'au înlocuit
pietrele mici cu pietre mari, zidindu-se cu mortar
de ciment.
La soclu, s'au păstrat cărămizile speciale exis­
tente, înlocuindu-se numai cele măcinate cu al­
tele noi cu acelaşi profil, zidindu-Ie cu mortar
de ciment.
La cornişa altarului s'au Înlocuit zimţii de că­
rămidă, cari lipsiau, cu zimţi din nou de cără­
midă, de aceleaşi dimensiuni cu cele existente.
Două din ferestrele din naos fiind mărite cu
ocasia transformărilor făcute la biserică, s'au rea­
dus la vechile forme si ,
dimensiuni, făcându-li
încadramentele de piatră, cu arc frânt la fel cu
BISERICA FUNDENI DIN CÂMPULU NG-MUSCEL.
Asezată
,
în apropierea bisericii Sf. Gheorghe
la margenea oraşului.
Data zidirii nu se cunoaşte În mod precis. Pare
totusi, să fie contemporană cu biserica Sf. Gheor-
ghe, fiind construită din bolovani de râu, pe
alocurea alternând cu cărămizi orizontale şi ver­
ticale, dar aşezate cu totul neregulat.
Descriere.
Biserica are forma dreptunghiulară. Se com­
pune dintr'un pronaos, naos şi altar, care este
mai veche şi dintr'un pridvor de zid susţinut pe
coloane simple de zid, care datează din anul 1 8 1 7.
Pronaosul este boltit, cu o calotă sferică spri­
jinită pe patru arcuri-dublouri.
Pronaosul este despărţit de naos printr'un zid
străpuns de trei deschideri cu arcuri in acoladă,
sprijinite pe doi stâlpi de zid teşiţi la colţuri.
Prin deschiderea din mijloc se face comunicaţia,
iar celelalte două au un postament peste care sânt
aşezate două pietre de mormânt cu inscripţii.
Naosul este boltit, cu calotă sprijinită pe patru
arcuri-dublouri.
Pe cele două laturi se găsesc câte două des­
chideri. La una din deschideri este un încadra­
ment de piatră cu inscripţie. Probabil că este o
piatră de mormânt. Două din dp.schideri au fost
mărite spre a da mai multă lumină interiorului.
Nu se ştie precis când a fost făcută această mo­
dificare.
Altarul este poligonal, atât în interior, cât si În
exterior. Este. boltit cu un şfert de sfet<ă de ' zid.
În ax este o fereastră mărită cu ocasia transfor­
mărilor suferite intre timp şi una mai mică , cu
un incadrament simplu de piatră la proscomidie.
Tâmpla este de zid, având trei deschideri cu
inp.org.ro
cel de la fereastra din naos, care a rămas in­
tactă.
S'a executat un trotuar din beton de ciment
nesclivisit de jur împrejurul bisericii. S'a nivelat
terenul bisericii, s'a executat o Împrejmuire din
beton de ciment la soclu, iar panourile s'au făcut
din zăbrele de lemn de brad.
Între vecini s'a complectat Împrejmuirea de
bolovani, care lipsia pe alocurea, cu altă imprej­
muire. tot din bolovani de râu şi acoperită cu
sindrilă.
,
În interior s'a spălat şi consolidat fresca, destul
de interesantă.
Această lucrare s'a făcut de către pictorul
Iordache.
arcuri în acoladă. Este împărţită în panouri or­
nate cu colonete de ipsos. Păreţii interiori sânt
împodobiţi cu scene în frescă, conform unei
inscripţii găsite pe zidul despărţitor dintre pro­
naos si,
naos :
La pandantivi şi la păreţii naosului şi pronao-
sului fresca este cojită şi căzută din causa apelor
care s'au prelins de pe acoperiş.
Pridvorul este de zid, sprijinit pe coloane simple
de zid.
Are arcuri cu deschideri inegale. La partea
superioară se găsesc patru ferestre, care luminau
încăperea unde erau instalate clopotele.
Pe zidul care desparte pridvorul de pronaos
se găseşte o uşă cu un încadrament de piatră
simplă, iar de-asupra uşii o nişă cu o scenă in
frescă.
Faţada exterioară este împărţită în două registre,
despărţite printr'un brâu in semicerc, având de-a­
supra şi dedesupt zimţi din cărămidă, formaţi
din trei rânduri de cărămidă.
Zidăria este executată din bolovani de râu ;
pe alocurea sânt rânduri de cărămizi orizontale
şi verticale, dar aşezate în mod regulat.
inainte de restaurare păreţii exteriori erau aco­
periţi cu un strat de tencuială.
Comisiunea Monu mente1or Istorice a intreprins
in anul 1 930 lucrări' de consolidare supt condu­
cerea subsemnatului.
De oare ce biserica presinta crăpături serioase
in diferite puncte, s'au făcut sub-zidiri in două­
sprezece puncte, cu beton de ciment, supt zidurile
fundaţiilor. S'au făcut legături transversale cu fier
rotund in punctele mai critice. De asemeni, s'a
încins pridvorul de-asupra brâului cu legături de
fier, de oare ce avea inclinare pronunţată spre
 COMUNI C Ă R I
stradă. Înainte d e a s e face această operaţiune,
s'au făcut două sub-zidiri cu beton de ciment la
extremităţi.
Odată această operaţiune de consolidare fiind
terminată, s'a dat jos toată tencuiala păreţilor
exteriori, scoţând la iveală zidăria de bolovani
de râu. S'au înlocuit pietrele mărunte şi cără­
mizile putrede cu pietre de râu mai mari, zidin­
du-le cu mortar de ciment, şi în urmă s'a făcut
o rostuială cu ciment.
Brâul nefiind executat cu cărămizi speciale
bine arse, s'a te2.cuit cu mortar de ciment.
De asemeni s'a tencuit toată cornişa, respec­
tând vechea formă. O mică porţiune din cornişă,
care era decorată cu un ornament fioral în frescă ,
s'a păstrat.
S'au m icşorat golurile a două ferestre din naos,
aducându- Ie la aceleasi dimensiuni ca si cele exis-
, ,
tente, încadrându-Ie cu încadramente de piatră
la fel cu cea existentă .
. Cu ocasia săpăturilor făcute la soclu pentru
VECHEA PARDOSEALĂ A BISERICII PRECISTA DIN BACĂU.
Cu ocasia schimbării duşumelei din biserică,
părintele paroh Bujor a găsit în naos, lângă absida
laterală Sud, urme din vechea pardoseală de
cărămidă, supt grinzile susţinând podeaua (la circa
10 cm. supt nivelul de azi).
Cărămizile sânt puse pe muche şi formează un
desemn în zig-zag (spina di pesce).
Extrem de interesant este faptul că toate aceste
cărămizi erau smălţuite pe faţa văzută.
La unele din ele se mai păstrează smalţul în
întregime, iar la celelalte se poate constata pre­
senţa lui pe feţele laterale, unde pojghiţa de smalt,
care s'a prelins pe aceste feţe, a ră mas ferită de
paşii credincioşilor.
Cărămizile sânt identice cu cele ce se întrebuin-
Pe o Evanghelie din Bucureşti, 1693. Pe o
cruce de argint aurit aplicată în dosul copertei :
t Această sfântă Evanghelie, ce este doveada
biserici Sfânt: prorocu Ilie din Gorgan, s'au
îmbrăcat cu argint şi s'au poleitu prin chel­
tuiala robu lui Dumnezeu, să pomn[eas]c[ă] Radu
Slătineanu : 1 8 1 5 Fevr : 1 5 :
Însemnarea pe dosul copertei (începutul sec. al
XVIII·lea) :
Această sfânta Evanghelie iaste dată de dum�
inp.org.ro
91
nivelare, s'a găsit şi un încadrament la fel cu
cel existent, care s'a aşezat la una din ferestre.
Aceste încadramente au inscripţii şterse ; pro­
babil sânt pietre de mormânt. S'a înlocuit straşina
înfundată, care era putredă, cu alta nouă , din lemn
de brad. S'a executat un trotuar de beton de
ciment nesclivisit de jur imprejur. S'a nivelat
terenul din jurul bisericii şi s'a executat o împrej­
muire din bolovani de râu rostuiti cu ciment si
, ,
cu stâlpi de zid, aşezaţi la distanţă de 200 m. 1.,
şi între ei panouri din lemn de stejar.
S'a făcut u n zid în talus spre stradă.
Toate aceste lucrări s'au executat supt condu­
cerea subsemnatului , in regie şi din fondurile
Comisiunii Monumentelor Istorice. Toate mate­
rialele şi lucrătorii au fost angajaţi de parohul
bisericii, părintele V. Nicolau, care a făcut toate
plăţile.
În ceia ce priveşte partea tehnică, a mai dat
ajutor d. arhitect Sachelarie, epitrop al bisericii,
pentru executarea lucrărilor în bune condiţiuni.
Arhitect S. BECU.
ţau in faţadă pe vremea lui Ştefan-cel-Mare, cu
dimensiunile 27-:28, 1 3-14, 6 cm., şi au aceleaşi
colori : verde, galben şi brun.
(porţiunile descoperite sânt prea mici pentru a
se putea constata dacă aceste colori erau alternate­
în mod regulat.)
Se poate spera că la schimbarea dusumelei din ,
altar să se găsească cărămizile pe o întindere
mdi mare.
Dacă intr' ddevăr pardoseala aceasta este cea
primitivă �l nimic nu contrazice această ipotesă,.
descoperirt:a făcută ni arată o aplicare incă ne­
cunoscută a principiilor decorative ale meşterilor
lui Ştefan - cel-Mare.
Arhitect ŞT. BALŞ.
neaei jup[ă]neasa Stanca de poman[ă] biserici de­
la Gorgan , iaste hramul lui Sfeti...
P e o cruce de argint de la Biserica Precistei din
Galaţi :
Această cruce au făcut-o Ilie Stolnic, I[eat]
72 [ 2 ( 1 704).
Pe altă cruce, de la Precista din Galaţi :
" Velichi Preot ; 1 87 1 . A pr. 4 . "
BARBU SLĂ T l N E AN U.
 C R O N I C Ă
--
Era cunoscută tradiţia unei fundaţiuni ma nas­
iireşti a lui Nicodim În jud. Mehedinţi, pe valea
Coşuştii, În sus de cătunul firizi al comunei I lovăţ.
La 23 April 1 934 am verificat la faţa locului
iemeiul acestei tradiţii şi am constatat în punctul
numit Firizul-Vechiu, pe stânga Coşuşti i , între Cra­
cul fi rizului şi Cracul Mănăstirii, la vărsarea Oga­
-şu/ui Mănăstirii în Coşuştea, supt Geanţul (steiu,
stâncă) Mănăstirii, u n tăpşan numit Cravu/ Mă­
năstirii, cu mormane provenite din ruinele a trei
corpuri de clădiri.
De multă vreme locuitorii ridică de aici cărămidă,
intrebuinţând-o la construcţii. Gheorghe Văcaru din
Firiz şi-a făcut din această cărămidă cuptorul la o
{}daie ; Ion Moescu din firiz, o bucătărie şi altele.
Fig. 1. -Firizul Ilovaţului. Ruine.
Crovul Mănăstirii.
Crovul Mănăstirii se ridică azi cu circa 30 de m etri
<le-asupra albiei Coşuştii. Pe acest Crov am con­
-statat ruinele a trei corpuri de construcţie.
a) Primul corp, de o s uprafaţă de circa 1 3 '8 m.
către malul Coşuştii.
b) AI doilea corp, spre Miazănoapte, [1rimul pe
{} suprafaţă de circa 1 8 1 4 m., presintând ca ma­
terial d e construcţie În cea mai mare parte bolo­
vani de gârlă, puţină piatră de calcar, cioplită,
şi cărămizi d e dimensiuni obişnuite. Intre acestea
ţeranii au găsit şi cărămi �i cu una din laturile mici,
terminată în u n ghiu : 1==>. Cărămida este n e u ·
niform arsă ; unele sânt arse până la calcinare.
c) AI treilea corp, spre Nord· Vest de primele
două, pe o lungime de circa 2 5 metri , d ă în malul
inp.org.ro
DE AL. BĂRCĂ CILĂ .
0--
Ogaşului Mănăstirii. Presintă acelaşi material d e
construcţie ca ş i cel mai s u s indicat.
Corpurile a, b sant despărţite acum de corpul
c printr'un drumeag ce duce în sus pe Ogaşul
Mănăstirii, pornind de la vărsarea acestui pârâu
în Coşuştea. Este probabil că b este al bisericii,
iar corpurile a şi c al chiliilor şi consolidărilor
celor două maluri d e ape.
Supt stânca d e de-asupra Crovului Mănăstirii
este un adăpost numit "Casa Hoţului " .
Moş Tache Niculescu d i n cătunul D âlbociţa
d intre firiz şi Ilovăţ ni-a povestit :
"Nicodim a venit c u bani sârb eşti şi a început
biserica la Vârciorova, de acolo a plecat la schitul
Topolniţa, pe care l-a zidit ; de acolo a venit la
firizul-Vechiu, unde a început biserica, în care au
fost călugări.
Şedeau în schit la 1l0văţ, de unde veniau cu
schimbul la slujbă. Unii călugări şedeau şi la firiz,
prin peşteri şi în chilii. Aveau moşii în stăpânire ;
globiau vitele Dâlbăcenilor \ de unde ieşia m ultă
sfadă. Când treceau călugării de la Mănăstire la
Schitul I1ovăţ, îi opriau Dâlbăcenii, li luau potcapul
şi-I umpleau cu balega cailor lor, ca să nu li facă
gunoiu în sat. Dâlbăcenii au şi omorît un călugăr
şi l-au dus mort la casa de sfat din 1l0văţ. Aci aleşii
satului au .judecat ca omul cel mai voinic din 110văţ
să ducă mortul cât poate merge fără să se hodine,
şi, cat va putea merge, atât să ia Iloviţenii d i n ho­
tarul Dâlbăcenilor. Omul care s'a găsit să-I ducă
a zis ca-I Iasă la gura Mărguşenilor. Dâlbocenii
s ' au pitulat cu puştile În zăvoiu, la margenea dru­
mul u i . şi unii din ei au strigat : "păzea. că te Îm­
puşcă" ; aşa l-au făcut să lepede mortul mai jos
de Mărguşeni .
Intr'o noapte Glogoveanu, care stăpânia I lovăţul,
a văzut satul fără oameni d e ajuns să lucreze
moşia şi a dat vorbă că face sat de milă.
Şi s'au adunat şi s'a înmulţit satul făcân d u�se
şi Racova şi l:3ărcăneştii , pe lângă Ilovăţ.
I Dăbăcenii, m a rea familie de la Do boca, Înrudită
c u di nastia. E de u i m i t ce e l e m ente de istorie adevărată
păstrează tradiţ i a (N. 1).
 CRONICĂ
Glogoveanu a stricat într'o noapte mănăstirea,
<�ă nu rămâie moşia Statului. Şi aşa a rămas a lui
'Ologoveanu, care a d at-o ginerelui său Manu."
«Urmează şirul proprietarilor pănă la actualul pro­
.prietar, d. TiIică Ioanid.)
Nicodim din firiz a trecut la Ponoare, să facă
.altă biserică : acolo se văd ruinele ; n'a isprăvit-o" .
* o cercetare sumară a acestei tera:>e, a cării pantă
* :.(..
Fig. 2. - Firizul llovăţului.
Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii.
Găsind că ar fi de deosebit i nteres istoric cer­
-cetarea de aproape a acestui monument istoric,
'vă rugăm să binevoiţi a dispune :
a) Să se ddege d. arhitect 1. L Atanasescu de
·la Comisiunea Monumentelor I storice din Craiova
ca să conducă Împreună cu n o i săpăturile şi să facă
planurile, desemnurile şi fotografiile necesare, în
·cursul lunilor Septembre-N ovembre.
b) Să se roage proprietarul, d. Tilică Ioanid, de­
,p utat de Mehedinţi, să permită să n i dea bine­
voitorul d-sale concurs la realisarea descoperirii
vech i i mănăstiri.
c) Să ni se pună la disposiţie un modest fond
pentru plata lucrătorilor, unelte, d eplasare. Anexăm
patru fotografii luate la 23 April 1 934 de d. pro­
fesor M. fontaine.
* *
Î n coasta din spre D u năre, între ruinele podului
·lui Traian şi grădina Liceului "Traian" , sânt a­
parente ziduri anti ce din piatră de gârlă, cărămidă,
piatră d e calcar ecarisată , unele blocuri cu profil,
rÎ ntrebuinţate ca material de construcţie, indicând
,un corp d e construcţii care până acum n'a fost
·d e nimeni cercetat.
O cruce săpată în relief pe un bloc de calcar,
·căzută din acest corp de construcţii , trimisă la
Museul Naţional de anti chităţi d i n Bucureşti ş i
publicată de Vasile Pârvan î n " Contribuţiuni epi­
· grafice la Istoria Creştinismului În Dacia", indica
aici existenţa unor vechi monL1mente religioase
.creştine.
Proiectul fixat de Direcţiunea Generală a C.
inp.org.ro
f. R de a muta traseul căii ferate din regiunea
arheologică a Severin ului mai mult În cuprinsul
acestor monumente, faţă de traseul actual, după
cum am referit Într'un raport anterior, şi Începu­
tul lucrărilor Primăriei Turnul-Severin de transfor­
mare În parc a terasei cu monumentele antice
amintite, n e-au d eterminat a face, În I u n i e şi Iulie,
sudică este proprietatea l iceului "Traian" .
;,lResultatul acestor cercetări, cupri nse Î n schiţa
de plan ce a nexăm, Începe să c larifi ce existenţa
unui mare corp de construcţii, deocamdată pe
o lungime de circa 8 3 m., una c u două absid e
egale, orientate spre Răsărit, alta c u două abside
egale orientate spre Miazănoapte, iar spre Apus
de acestea alt ansamblu de zidării 1.
Am depus la Museu materialele descoperite În
această sumară cercetare, oprită de Primărie, care
a pus să se acopere şanţurile săpate de no:, d e-a
lungul zidurilor, spre a nu se modifica prin aceste
d escoperiri proiectul de plantaţi uni şi transformare
În parc a acestei terase.
Anexăm :
a) O fotografie a râpei din sudul terasei, c u
zidăriile aparente.
b) Schiţa de plan, cu resultatul cercetărilor noas­
tre din Iunie, Iulie a. c.
La aceste lucrări am fost asistat, şi mult ajutat,
de tânărul, harnic şi capabil , profesor 1. Berciu.
Fig. 3. -
Firizul Ilovăţului.
Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii.
faţă de Însemnătatea covârşitoare a acestor
monumente, vă rugăm, domnule Preşedinte, să
bine voiţi a dispune : 1 . să se i ntf'rvină d e Îndată
d irect la Primăria Turnul-Severi n ş i prin M i n isteriul
de Interne ca să se oprească extind erra parcului
pe terasa i n d i cată .
I Cercet ă r i le u l te rioare au scos aici l a l u m i n a z i l e i o m a re
i n stalaţie de therme romane, a căror p u bl i care va urma.
94 BULETINUL COMISIUNII MO UMENTELOR ISTORICE
A fost de sigur o mare pierdere pentru lumina­
rea trecutului nostru greşeala ce s'a făcut la cons­
trucţia portului TlIrnu-Severin, de a se fi lăsat să
se sape şi să se d istrugă partea sudică a acestei
terase, cu ale cării materiale s'a u mplut şi lărgit
cheiul portului.
2. Să ni înlesniţi continuarea cercătărilor, dele­
gându-l pe d. arhitect 1. L. Athanasescu d e la
C. M. 1. din Craiova ca, în cursul lunilor Septembre­
Novembre a. c., să ne asiste la săpături şi să facă
toate lucrările de planuri, secţiuni , fotografii, etc.,
având apoi să vă referim pe larg asupra resultatelor.
3. Să ni se pună la disposiţie pentru aceste
lucrări o sumă d e circa 20.000.
*
� *
La 2 August curent visitând comuna Drajna-de
Sus, unde este cunoscută d e mult existenţa unor
m o numente romane, pe lângă urme d e staţiune
preistorică, a m constatat următoarele :
P e dreapta şoselei, d i n jos d e sat, se ridică o
culm e domoală ce coboară spre Răsărit către gârla
Ogretin , şi care se numeşte Orădişte.
Această culme este lucrată d e locuitorii pro­
prietari ai terenului, împărţit în curele ce�1 încing
din spre şosea spre Valea Ogretinului. Pornind
de la Sud spre Nord, curelele învecinate ale d-Iar
N. T. Enescu, 1. N. Enescu C. 1. Enescu, Negoiţă
Enescu, Nicolae Anton Bălan ascund un mare corp
de construcţii romane acoperite de pământul arabil,
din care la arat ies materiale d e ceramică. Parte
d i n locuitori au săpat gropi spre a cerceta subsolu!.
Pe cureaua Negoiţă Enescu s'a săpat o parte
d intr'un zid construit din piatră de gârlă şi cvarţ.
Marginea nordică a ultimei d i n curelele citate,
anume a d-Iui Nicolae Anton Bălan, se ridică,
faţă d e terenul Învecinat nordic, cu circa un metru
Înălţime, i n dicându-se prin aceasta latura de Nord
a unui castru. Sântem de părere că eventuale cer­
cetări pot fi pornite de la această lature.
Am recoltat pe terenul Grădişte urm ătoarele 1 :
1. 2 cărămizi cu stampila : LEG(IO). I. ITA­
L( i cA), fragmente de dimensiunile : 1 6 / 1 4/2.5 cm.;
1 5 ( 1 2.5/3 cm.
II. 2 tuburi de conductă d e apă, din tei acotă,
lungi de 51) cm., cu cercul exterior de 42 cm.,
d iam. i nter. 8 .5-1 2 cm.
Aceste tub uri ni-au fost date de d. C. 1. E nescu,
d intr'o serie de douăzeri, scoase din cureaua sa,
• *
I D e p u s e la Museul . N i c o l ae l a rga " d i n V ă l e n ii- de-Munte.
inp.org.ro
din conducta găsită şi lăsată În restul ei i ntactă.
III. 3 ţigle de straşină, fragmente de dim. : 3 1 {
1 9/2.5 cm. ; 24/20 2.5 cm.
IV. 1 ţiglă Întreagă d e coamă, scoasă de d. C.
1. E nescu din cureaua sa, dintr'o straşină încheiată,
d i n care a desfăcut câteva bucăţi. Dim. 36/ 1 2/2 cm.
Alte patru fragmente de ţiglă de coamă.
V. M i c fragment d e cărămidă cu faţa ornamen­
tată în unde paralele.
VI. 2 fragmente de cărămizi - de mari proporţii.
ca grosime 1 3 9/9 cm.
VII. Fragmente de vase d e teracotă, variate ca,
formă, pastă şi dimensiuni.
VIII. 1 bucată zgură de 1 1 .5/7/6 cro.
Un mare fragment de cărămidă cu stampila
întreagă : LEG(IO) 1. I TAL(ICA), închisă în cartuş,
găsită pe Grădişte, se află la biserica din sat îJz
Fig. 4. - Ruinele mănăstirii lui Nicodim.
Firizul I1ovăţului, Mehedinţi.
păstrarea preotului G. Lupea, căruia i-am propus:
s'o predea pentru Museul din Vălenii-de-Munte,
propriu pentru a putea cuprinde tot ce se descopere
în regiune, având posibilităţi de instalaţidmuseis.­
tică şi fiind accesibil cercetărilor. Aici socotim că
s'ar putea depune şi celelalte obiecte antice găsite
la Grădişte şi în împrejurime, între care coiful de
fier al unui legionar roman, păstrat la Banca
Populara din Drajna-de-Sus.
Parohul bisericii din Drajna, G. Lupea, ni-a mai
comunicat că la Nord-V est de sat, pe culmea d intre
Drajna şi Teleajen, În dreptul comunei Homorâciu,
la vârful nu;nit Cetătea, se află, pe lângă material·
de ceramică anti că, un mare bloc de piatră cu
inscri pţie latină în litere de mari dimensiuni. N'am
putut verifica la faţa locului.
AJ Bărcăcilă.
 CRONICĂ
Nu s'a reprodus interesanta piatră care arată
1:n 1 828 traditia întemeierii la 1 644 a scolii înalte
a lui Vasile Lupu în Iaşi. Ea se păstre� ză în hao­
ticul deposit din veşnic neisprăvită şi aşa de ne­
potrivit conceputa " Sală gotică " de lângă Trei
.Ierarhi. Ea ar trebui strămutată la Universitatea
care s'a desfăcut din aceste inceputuri şi încas­
tr:ată în zid.
Iată-i cuprinsul :
" Ghimnazia Vasiliană învăţăţurilor afierosită de
'fericitul D. Vasilie Vvd. la 1 644, înnoită de epi-
1ropiia sholilor naţionale la 1 822".
*
* *
În A nuarul Comisiunii Monumentelor Istorice,
..secţia pentru Transilvania, IV (Cluj 1 935), d. Valer
Literat dă un studiu despre "Biserici din Ţara
- Oltului si » de pe Ardeal" , zugrăvi te dp. o fami­
lie de �ictori" (extras, Cluj 1 935). E vorba de
bisericile din Arpasul-de-sus (pictură de la 1 8 13, de
,
un Alexandru Grecul), din Arpaşul- de-Jos (însem­
narea lui Nicolae al lui Nicolae Zugravul), din
Colun, din Sărata, din Voivodenii Mici (pictori
Nicolae si Gheorghe Grecii de la Săsaus, 1 82 i ),
, ,
din Săsăuş (patria acestor zugravi, despre cari v.
p. 49 şi urm. : ei lucrează şi Iii Mohu, la Viştea­
-de-jos, la Cârţa, poate la Scoreiu ; ştiri de la o
bătrână urmasă a lui Vasile Grecu). Se semna-
,
,lează în această pictură limpede, dar fără origi-
nalitate şi prea puţin impresionantă, întrebuinţarea
'unor modele de port şi figură date de mediul
ţerănesc al ţerii Oltlilui şi părţilor vecine. Cîteva
reproduceri.
*
* *
În Păstorul ortodox, XV, 8-9, descrierea, de
'preotul Dumitru V. Georgescu , a bisericii din
Vătăşeşti, c1ădită în 1 805.
*
* *
inp.org.ro
95
Ornamente arhitectonice cu zimţi ca în secolul
al XVII-lea muntean în Polesia polonă (Bereznica,
Samy), în drticolul d-lui Giorgio Pulle, din
L'Universo, Mart 1 935 , p. 234.
* *
Într'o scrisoare a văduvei lui Ioan-Vodă, Zamfira,
către Patriarhul de Ierusalim, Hrisant Notara, S 2
vorbeşte de împodobirea mormântului de la Sf.
Gheorghe al sotului, ei : sfesnicele, marmura,
,
candela de atârnat de-asurra (8 Octombre 1 7 1 9)
(Hurmuzaki, XIV, pp. 855-6, no. DCCCXX X V , şi
pp. 858-9, no. DCCCXX X V II).
*
* *
La Muntele Athos se află o căţuie care e
întru toate asemenea cu acelea pe care le-a dat
d. Sp. Cegăneanu in brosura sa si în acest Bu­
'
letin. Acelasi lucru de Sibiiu cu turnulete
, , gotice.
O reproduce aşa Sebastianov, în Revue archeolo­
gique, XV 1 ( 1 856), pI. 328.
*
Despre schitul Zdralea (Roaba), zidire a Craio­
veştilor (intăiul Barbu), d. Ion Donat, in Arhivele
Olteniei, n-Ie 79-82.
*
*
*
Biserica din satul de lângă Olteniţa :
"Acastă sfântă biserică ce s'au zidit din teme­
lie şi s'au înfrumuseţat precum să vede cu toată
silinta si cheltueala dumnealor Dănăilesti Gheor­
ghe ' M � rin si Nicolae Popa ctitori si du ajutoru
altor cresti�i din vecine au fo�t făcut acest
sfânt Iăca s de părinti nostri răposati Danul şi
Stancu P � pa, care n'oi ne':' am pome�it neam de
neam în Olteniţă spre vecnica pomenire a faptei
buni creştinăte ţii in zilile prea-înnălţatului nostru
Domn Gheorghe D. Bibescu Voivod si a prea­
sfinţitului părintelui nostru Mitropolit ' Neofit, în
leat 1 846, Maiu 28" .
N. Iorga.
 R E S U M E F R A N ( A I S
--
A . SA CER DOŢEANU , Tombeau de Curtea-de­
Argeş et construction de la Chape/le Princiere.
Reprenant et continuant les recherches qui ont
ete faites sur la Chapelle Princiere de la Curtea­
de-Argeş et sur les ruines d'alentour on peut
prouver que la Chapelle actuelle a ete construite
entre 1 345- 1 369 sur les ruines d'une ancienne
eglise anterieure a 1 3 1 0, et que le tombeau qui
n'a pas ete profane doit etre celui d'un prince
enseveli e ntre 1 3 1 0 et 1 3� O .
N. IORGA , L'eglise de Stari-C/ziojd. Fondation
ancienne, exem plaire typique de l'architecture en
bois. Fre�ques tout a fait remarquables. Images de
folklore.
N. IORGA , L'eglise de Poieni (jassy) . E glise
moldave de 1 84 1 . Architecture remarquable.
Rapport de la sect{on regionale de Cernăuţi
(1933 - 1934). Etat des eglises et couvents de Bu­
covina. Reparations.
. IORGA, Nouvelles rec/zerches li Cotnari. Cot­
nari est u n e bourgade de vignerons, d'origine a n ­
ciennement allemande, transportes en Moldavie des
le XV-e siecle. Grande eglise catholique en rul­
nes. Quelques pierres tombales 2 n c iennes.
inp.org.ro
0 --
BARBU SL Ă TI EANU, L'eglise des Maieri li
Alba-Iulia. La petite eglise uniate est peuH�tre la
plus ancienne fond atio n religieuse d' Alba-Iulia.
N. I OR GA , Sur l'r!glise du prince Pierre Rareş
li TârguI· Frumos. Dans l'eglise de l a "belle viIle"
en Mo!davie (XVI-e siecle), quelques i cones.
VICTOR BRĂTULESCU , Eglises de Transylva­
nie et de Bucovine. Quelques eglises e n bois,
d'une epoqu e plus recente.
Eglises de Bucovine.
VICTOR BRĂ T U L ESCU,
Fondations plus recentes.
ST. BECU, L 'eglise de St. Georges li Câmpu­
lung (Muscel) ; L'eglise de Fundeni li Câmpulung
(Musc!!!). Rapport sur l'oeuvre de reparation de
ces eglises valaques d u XVI-e siecle.
E TIENNE B A L Ş , Ancien pave de /'r!glise de /a
Vierge li Bacău. Dans cette eglise moldave de
Bacău on a decouvert v n pave en briques e­
m "illees .
C H RONI QUE par Al. Bărcăcilă et N. Iorga.
Notices, par le premier, sur des decouvertes de
rui nes anciennes a Severin. Inscriptions, ohjets
signales par le second compte-rendu.
ANUL xxvm. - FASe. 85. IULIE - S EPTEMBRE 1 935.

BULETINUL
C O MIS I UNII

MONUMENTELOR ISTORICE

PUBLICA TIUNE TRIMESTRIALĂ

,

1 9 3 5

Aşezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ " Vălenii-de-Munte

inp.org.ro
 MINISTERIUL INSTRUCTIUNII
,
PUBLICE SI
,
AL CULTELOR
MINISTRU : C. ANGELESCU

C O M I S I U N E A M O N U M E N T E L O R IS T O R I C E
PREŞEDINTE : N . IORGA
Mem bri : IOAN A NDRIEŞESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, CONST. MOISIL,
PR. le.
POPESCU , VICTOR G. ŞTEFĂNESCU ŞI ,\ RTUR V t:: R Oi'\i\ .
Secretar-Director : VIRGILlU N. DRA GH ICEANU.
Arhitect-Sef : N. GHlKA-BUDESTI.
, >

C U P R I N S U L

T E X T: Pa�ina

AURELIAN SACERDOŢEANU : Inscripţii şi Î nsemnări din Costeşti-Vâlcea 97

N. IORGA : Cum a pa r monumentele român eşti din Ardeal unui călă tor francrs 1 10
D. TU DOR : M onumente inedite din Romula 1 13
VICTO � BRĂ TULESCU : Elemente profan e in pictura religioasă . 1 27
Raportul Secţiunii Reuionale Cernăuţi a Comishinii M o n u m enteJor I stor i c e . pe anul 1 935 1 36
Resumat frances . 1 44

ILUSTRA nUNI
,
:
Inscripţii Şi însemnări din Costeşt� Vâ.lcea. Fig. 40. - Colecţia Constantinescu 125
Fig. 4 1 . - Colecţia Kretzulescu 12J
Fig 1 . - Schiţa comunei Costeşti, j ud. Vâ l c ea, cu
pLl i ul ei 9R Elemente profane în pictura relif[ioasă.
Fig. 1.
Fig 2. - l3iserica Gruşetu din Costeşti-Vâlcea 101
- Si. Ilie în cărură. Pictura din biserica Sf.
Fig. J. - Clopotniţa bis. Gruşetu din Costeşti-Vâleea.
i l ie de langă Sucea�a
.
1 :.:!7
fig. 2 - Detaliu din icoana SE- Iiie de la biserica Sf.
V edere spre Est . . . . 101
F i g . 4. - Clopo tni ţa bis. Gruşetu din Costeşti- \' ăleea.
I j ,� G o rga n i din l:Sucureşti. . . . . . 1 28
Fig. 3. - Rid icarea la cer a SI. I l ie. Pictură din b i ­
V dere spre Vest 101
Fig. 5. - Pi ct u ra c lo potni \e i bis. G r uşe tu din Cosrqti- s e ri ca mănăstini Voroneţ 12Y
Fig. 4. - SI. l lie 111 căruţă. I.ltscrica brâncoveneasca
\·âl cea. Vedere spre V est 102
6. 1 03
Hisenca Grămeşti d i n Costeşri-Vâlcea
Biserica Ciorobeşti din Costeşti-Văleea 1 04
d l l) Făgăraş 1 30
7.
S.
fig. 5
I\iserica Pietreni din Costeşti- Vâlcea 104
- Ridicarea la cer a SI. I lie. Pe dosul unuI
steag din 1 834. Museul de artă religioasa . 131
hg. 6. - Icoana SI. Ilie de J., Catedrala din Giurgiu 13�
9. Biserica Pietreni d m Costesti-Vâlcea.
. Vedere
s p re Nord - V est 1 05
h )o\ '1. - R ăsăr i t u l Soarelui Pe arcul de triumf al
lui Con sta n t i n cel Mare
F ig. 10. - Biserica Pietreni din Costeşri- Vâlcea. Ve­
1 33
f ig. 8. - Carul solar trecând printre st el e . Desemn
dere spre Nord 105

pe un vas d i n M useul B ri tan i c din Londra l J3

Fig. 1 1. - Biserica Bistriţa-Ţigănia din Costeşti-Vâl­
Flg. 9. - Sf. Ilie. icoană rusească din secolul al X V I - lea
cea. Vedere spre Sud-V est 107
1 34
Flg. I U. - Ridicarea la cer a SI. Ilie. Sculptură din
Fig. 12. - Biserica Bistriţa Ţigăneşti din Costeşti -Vâl-
cea. V ede re s pre V est 1 07
J 35
. . . .
1 3. - Biserica V ârateci d i n Costeşti-Vâleea IlJ�
sec. al v -lea, uşile biseficii SI. Sabina din Roma
Fig.
RUi' o rtul sectiunii rpgiollnle Cernău ţi a COlllisil/ nit
Monumente inedite din Roma/a. Moitumeillelor istorice pe anul 1 935.
F ig . 23. - Cole;cţia Capşa. 113 Fig. 1 . - Schitul Crişciatic, pe malul ;"; ist r u l u i , zidir
F i g L4. ­ Colecţia Capşa. . . 1 13 l a 1 766 . . . . . . . . 1 36
Fig. L5. ­ Colecţia Constantinescu
.
1 14 Fig. 2. - Schitul Crişciatic : Iconostasul inainte de
Fig. 26. ­ 1 14 restaurare . . . . . . . 1 37
Fig. 27. ­ 1 14 Fig. 3. - Schitul Crişciatic , Uşile impă.râteşti . 1 37
Fig. :;'8. - 1 15 F ig . 4. - Schitul Cnşciatic : Uşa de i ntrare ferecatâ
F ig . 29. ­ Col �cţia Georg�'s c u 117 in fier . . . . . ' " 1 38
Fig . . 0. ­ ColeCţia Capşa ŞI G eorgesc u 1 17 Fig. 5. - Schitul Cri şc i ati c : Scara către balconul pen-
Fig. 3 1. - Colecţia Capşa 1 18 tru cor . . . . . . . . . . 1 38
Fig. 32 - 11� Fig. 6. - Schitul Crişciatic : Naos. Balconul pentru cor 138
F ig. J3. - 1 20 Flg. 7. - Biserica din corn. Costeşti, jud. Storojineţ ;
Fi�. 34. ­ 1 �0 1 785. Vedere din s pre Sud . . 1 39
Fig. 35. - 121 Fig. 8. - Biserica din corn. Costeşti, j ud. Storojineţ,
Fig. 36. ­ 121 1 785_ V edere din spre Nord . . . . . 1 40
fig. 37. 1 22 Fig. 9. - Biserica din C0m. Brăieşt i , j ud. Suceava 141
Fig. 38. ­ " Il
122 Fig. 10. - Biserica din corn. Brăte şti. Vedere din spre
Fig 39. - Coleqia Georgescu . 124 Nord 1 42

inp.org.ro
 INSCRIPTII SI ÎNSEMNĂRI DIN COSTESTI-V ÂLC EA
\ ,
-- 0--
Dacă porneşti pe apa Bistriţei oltene în sus,
de unde se uneşte ea cu Oltul, mergi pe o vale
..strâmtă şi împădur:til, dar destul de locuită. Sa­
tele se ţin lanţ unele de altele de la Băbeni până
la Tomşani. Aproape de hotarul de sus al Tom­
şanilor se intâlneşte in dreapta o dublă confluenţă .
de râuri : Bistriţa , care il.bia ceva mai sus primise
apele râului Costeştilor, se uneşte cu râul Mănăs­
tirii, adecă al mănăstirii Hurezl. Drumul judeţean
care vine de la Râmn icul-Vâlcii spre Târgul­
Jiului, le trece pe toate aproape de confluenţă.
Aici, dacă laşi drumul mănăstirii H urezi şi te
intorci \Cuţin pe acela al Râmnicului, intri în
hotarul comunei Coste şti, mărgenită de două şiruri
de dealuri şi străbătută de sus în jos de alt şir,
in mijloc cu maiestosul Stog, care se pierde apoi
in platoul Feregilor. Toată comuna, cât are aşezări
omenesti, este udată de cele două râuri, Costesti
şi Bistr'i ţa, pe o distanţă de 7-8 chilometri. În�ă
amăndouă râurile izvorăsc din adâncul munţilor
-Zănoaga si, ,
străbătând ultimul sir,
calcaros, Buila,
Arnota şi Bistriţa, ies la lumină in depresiunea
Bistriţei şi Pietrenilor, de u nde o a pucă la vale.
De-a-Iungul râului Bistriţa a fost moşie mănăs­
tirească si ,
de aceia locuintile
, sânt mai rari. in
afară de V ăratici, sat de mosneni, Floreştii, CăIi­
ne le si
, Tigănia
, s'au inchepat abia după 1 864. De
partea ceaJalW la Răsărit de râul Costeşti, satele
se ţin lanţ. Acolo a fost şi partea cea mai veche
a satului. O parte se numeşte Costeşti, cărora
li se mai zice Blezeni ; mai sus de ei sânt Să­
căturile, Grămeştii şi CiorobeşOi. Şirul satel r
.sfârseste
, , cu Pietre nil. fntre râuri, pe clina sudică
a Stogului, se află satul MJăci, vechi moşneni şi
ei, care se continuă acu m cu Feregile, sat nou
format din Costeşti şi din Vărăticeni. De partea
cealaltă a Stogului e Târsa, iar dincolo de Costeşti,
peste dealul lor, zis şi Corneţăl, se prelun�eşte
satul Newuleşti, pe vre ... o trei chilometri de-a lun...
gul râului GIăvociu. Pe apa Bistriţei, la ieşirea e i
din mun te, se află vestita mănăstire Bistriţa, cii'"
toria Craiovestilor,, iar sus pe muntele Arnota stă
mănăstirea cu acelasi , nume.
Bul. Corn. Mon. Ist., - Fasc. 85, 1935.
inp.org.ro
,
DE AURELlAN SACERDOTEANU.
,
Toate aceste sate si ,
locuri au la un loc numele
de Costesti, nu de când c u a doptarea numelui
de comu � ă, ci din vremi foarte depărtate. În
toate izvoarele istorice câte ni sâni cunoscute .
nu aflăm alt nume general decât acesta.
Pe toată intinderea comunei sânt opt biserici,
trei de lemn : Grămeştii, Gruşetul şi Văraticile,
şi cinci de zid : Ţ igănia, Păpuşa, Pietrenii, Ooro­
beştii şi Săcăturile 1 . La acestea se adaugă două
mănăstiri : Arnota şi Bistriţa. De aceasta mai ţine
Bolniţa, lângă mănăstire, şi două capele ale Sfântului
Grigore Decapolitul din pestera ,
Bistritei.
, În total
sân t treisprezece altare de rugă, dintre care în
patru, capelele Sf. Grigore, Pietrenii şi Văraticile,
nu se mai oficiază serviciul divin. în schimb s'a
zidit o nouă biserica, de proporţii mari, in satul
Feregile, care n'a fost incă târnosită.
Pentru călătorul care vrea să le vadă pe toate
acestea, lucrul nu este de loc greu. Două dru­
muri de-a lun�ul apelor îl ajută în de ajuns.
Despărţindu-se de şoseaua judeţean<l, poate apuca
<lrurriul Bistriţei, lung de 6 Km. Cam la un cbi­
lometru şi jumătate apucă însă drumul Costeş­
Olor, trece râul cu acelaşi nume şi, ajuns i n
Valea Jidovii, merge pe ea i n sus vre...o două
sute de metri. Supt coasta râpoasă a Lazurilor
găseşte bisericuţa de lemn a Gruşetului, cu clo­
potniţa ei şi cu obişnuitul brad la poartă.
De la Grusetu
,
revine la drum si ,
... l continuă
până in Săcături, unde apucă drumul pe vale în
sus vre... o patru sute de metri. Acolo, pe un bot
de deal înverzit, la Dâr1ă, stă biserica cea nouă,
aşezată pe 10('u1 celei vechi. O cărăruie de picior
il scoboară apoi mai de-a dreptul in drumul sa­
tului trecând pe lângă o fântână de piatră din
care se poate bea foarte bună apă.
1 Din cerc" tările făcute pănă acu m asu pra unora dintre
aCfste::J. amintim : Odobescu, Schilu rile şi metoaşele
Al.
mănăst irii Bistriţa din Vâlcea, in Bul. Cam. Mon. Ist ..
1, 1 9\'8, pp. 101-lOc ; Virg. Drăghiceanu, Vechea biserică
de lemn din Grămeştii Vâlcei, ibid. . l i l, 1 9 1 0, pp. 1 10-
1 1 4 ; Id., MOl1umentele Oltenili. Raportul al li-lea,
ibid., XXVI, 1 : 33, pp. 55-63 · N. Ghika-Budeşti, Cliteva,
b iserici de lemn din Oltenia, ibid., XIX, 1926, pp. 10-17.
1
98 BULETJN U L COMI.3l UNII MONUMENTELOR ISTORICE

Porneşte mai departe. Trece peste Valea Seacă
şi peste alte văi mai mici şi se opreşte într'un
zăvoiu la Grămeşti. La o sută de metri mai sus,
pe un�alt bot de deal, ascunsă între copaci, stă
zi şi noapte piatra de var din munte, drumu l nu
poate fi străbătut cu iuţeală prea mare. P entru
călătorul cu piciorul este Însă cum nu se poate
mai bun si mai frumos.
,

biserica de lem a Mitropolitului Ştefan. Aici se După o lungă mergere, cu cotituri prin sat
adastă mai multă vreme, nu numai spre a privi şi împletire a drumului cu râul, se ajunge supt
natura minunat · înfăţişată împrejur, cu râposul munte la biserica de la Patruzeci de izvoare, unde,
Stog în faţă,i�dar şi spre il cerceta. cu de-a mărun­ pe o mare întindere din coastă , gâlgâie apă rece
tu]. frumoasele icoane ale ctitorului bisericii. şi limpede. De o parte Buila se înalţă prăpăstios
ş i m ăreţ cu vârful său pleşuv, de alta Arnota
îşi arată colţii calcaroşi şi despniaţi alături de văi
impădurite. La poale, de-a lungul munţilor, se
întinde o splendită depresiune, care vine din
plaiul Bărbăteştilor şi sfârşeşte la Bistriţa ondu­
lată de mici obcine şi şerpuită de drumul de le­
gătură. Din toate aşezările sacre de acolo, aceasta
cred că e cea mai minunată. Ochiul smeritului
chir Ştefan, egumenul Bistriţei, a avut un deose ­
bit gust când a ales acest loc pentru ctitoria sa.
Din păcate, tocmai acolo ruina înaintează cu pasi
răpezi. în curând va fi numai un morman de
moloz de sigă.
Revenind la drum, călătorul o iea spre Soare­
Apune pe drumul de supt munte şi dă de Piciorul
Arnotei, unde incepe pieptiş drumul spre mănăs­
tire. Cam după o oară de urcuş bun, se ajunge
la mănăstire. Pe lângă cele ce a avut de văzut
acolo înăuntru, va mai sta mult timp în faţa
mănăstirii, privind in depărtare toată valea Bis­
triţei, pănă la Olt şi, in zilele frumoase, mult
departe de Olt şi pe el in jos. Dealurile împă­
durite şi satele răzleţe alternează , valuri lumi­
noase cu valuri negre, pe o rază de zeci de
chilometri, înfocIIiili ca în faţa unei nesfârşite mări.
Drumul într'acolo s'a uşurat mult de când, în
cea mai mare parte l - au refăcut studenţii ; când
va ajunge sus, se va putea urca acolo şi cu auto­
mobilul. Noi însă vom prefera totdeal1na felu l
n ostru de călătorie : cu piciorul. Bătând Încet
l'
,,-
' __�� piatra albă cu sprijinitorul ciomag, ni vor veni
_ . _._ f,.,t&«.4 1 .
')' 1J. t l .........
.... mai usor în minte cuvintele lui Odobescu scrise
,

Fig. 1 . - Schiţa comunei Costeşti, jud. Vâlcea,

altă dată cu gândul la drumul pe care-l făcuse
cu plaiul ei. în acelasi
,
fel atunci când vroise să vadă mor-
mântuI marelui Voevod Matei Basarab. Încet,
De acolo drumeţul porneşte mai departe dar călcând cărarea, ni le a ducem şi noi aminte :
se opreşte repede , de oare ce un brad bătrân îi " O 1 Matei Basarab, ce adânc respect iţi da­
aminteşte că la umbra lui stă pitită intre livezi torează ţie naţiunea română pe care azi, din
biserica Ciorobeşti, mică, dar frumos lucrată, atât negura anilor, tu încă ai şti s'o înveţi a - şi redo­
în zidărie, cât şi în pictură. bândi drepturile sale răpite 1 Numele tău glorios,
Apoi iea din nou drumul car � în partea aceasta care îl întâlnim în fruntea oricării propăşiri na­
a fost mai anevoios din causa nisipului adus de ţionale, ar trebui să insufle o veneraţie religioasă
ploi prin multele văi care îl taie, şi trece râul poporului pentru Câre ai jertfit, în muncă şi su­
supt Târsa spre a apuca drumul Pietreni lor sau dori, o viaţă de aproape optzeci de ani 1 In
Supiatră. Mult frământat de carele care transportă chipul tău smead şi costeliv, încunjurat de o

inp.org.ro
 I 'SCRIPŢII ŞI ÎNSEMNARI DIN COSTEŞTI- VALCEA
barbă albă şi rara, m buzele-ţi supţiri şi zâmbi­
toare, în fruntea ta lată şi înaltă, în ochii tăi mici
�i vii afundaţi supt sprâncene negre şi stufoase,
imi place adesea a descoperi câtă fineţă, câtă
intelepciune si câtă energie trebuiesc spre a
"
,
forma caracterul unui mare domnitor. Imi pare
că te văd, diplomat iscusit râzând inghesuit în
barba-ti cărllflt:ă, când, cu un cusur supţire, iţi
bătuşi joc de agaua turcească ce venia spre a
te mazili şi-l ocolişi, pe dealul Văcăreşti1or, cu
o gardă de onoare, care, cu fitilul la puşte, îl
opria să Între în Bucureşti 1 Apoi te zăresc, dom­
nitor cuvios si plin de dorul terii, izgonind, in
mijl ocul adur:ării obşteşti din Târgovişte, precu­
petii străini ce intrase in Iăcaşele sfinte şi po­
runcind a se înălţa, spre podoaba ţerii, patruzeci
de temple nouă 1 Ş 'apoi iar te văd colo, unchiaş
qârbovit, dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni
calului tău, supt vifor şi supt ploaie, pe câmpia
de la Finta, Îndemnând şi îmbărbătând, cu glasuJ
şi cu gestul viteaza ta oştire, ca să nu-şi dea
mijlocul şi să răzbească to t cu o nouă agerime
ordinile simbriate de rivalul tău Vasile şi pâl­
curile zăpăcite ale că:t.ăcescului Hatman Timuş.
" Viteaz în războaie, dibaciu în politică, şi'n
veci încins de grija terii, Matei, acel erou mare
în toate, nu nesocotea nici cele mai mărunte in­
deletniciri ca să tină Ilnistea si dreptatea între
, "
pământenii săi. Venia doară cineva cu plângeri
la dânsul în contra unui vecin viclean sau co­
tropitor, el nu-l răspingea cu inima obidită, ci
îndată, supt ochii impricinaţilor , li da fiecăruia
ce era drept al lui. EI nu ştia multă carte, nu
vorbea altă limbă decât limba ţării, dar vorba-i
era vorbă sănătoasă, şi, când lua condeiul în
mână, apoi condeiul plătia cât sabia...
"Matei Basarab, dacă n'a fost singurul erou al
Tării-Romănesti, negresit
, ,
, că a fost cel mai mare
domnitor al �i, cel ce a ştiut să impreune pu­
terea armelor de apărare, cu regularea progre­
sului şi ordinii în lăuntru. D e câte ori am urcat
muntele Arnotei, unde mormântul lui de mar­
mură stă ascuns într'o modestă , capelă, aleasă
chiar de dânsul pentru ultimu-i lăcaş, am sim­
tit in mine cucernica multă mire ce inspiră cre­
�Hncioşilor un peregrinagi� la locurile sfinte J " .
De la mănăstire se poate scobori abrupt, pe o
cărare de picior, direct la biserica Păpuşa. In
d rum, dintr'un ochiu de pădure, călătorul fără
să vrea va privi în jos mănăstirea Bistriţa. Se
poate reveni însă şi pe drumul urcat, iar de la
pictorul Arnotei, continuând cărarea pe supt munte
1 Odobescu, Cd teva o re la Snagov în Opere complete,
III, Bucureşti 1 S09, pp. 52-3, 54.
inp.org.ro
99
intre Arnota şi Arnoţel, va urca pe o scurtă că­
rare . pietroasă, tot la Păpuşa, de unde o fru­
moasă privelişte asupra Bistriţei îi va răsplăti
toată truda.
De acolo se trece râul, se m�rge in spatele
mănăstirti şi pe matca Bistriţei se pot merge
ceasuri întregi printre stânci calcaroase gata să
se prăvale a proape vertical. Pe o bună distantă ,
apa cristalină nu e atinsă de razele soarelui decât
în miez de zi. De aici, în adâncul munţilor, duc
cărări către codrii de brad, spre stâne bogate
,
si chiar în valea Lotrului. E drumul 10cainiciloL
Străinul să nu-l încerce fără călăuză, ci să se
întoarcă.
Ajuns în spatele mănăstirii, s 'o iea apoi spre
Pestereni si să urmeze cărarea spre Pesteră. La
, , ,
capătul drumului o cărare Iată de o jumătate de
metru îl va duce la o scăriţă de fier pusă în gura
peşterii. In jos, pe cea mai dreaptă linie, vâjie
apa. Un moment de neatenţie te aruncă în abis
de la cel puţin o sută de metri. Nimic nu te
mai poate opri. Stânca abruptă nu cunoaşte niciun
fel de ospitalitate. Aplecat de spate până îi ajunge
gura de genunchi, călătorul obişndt cu greul
poate străbate intrarea peşterii. Înăuntru insă
adâncul întunecat se măreşte şi văqăunile miste­
rioase se despart in mai multe părţi. Unite toate
la început formează o imensă catedrală deschisă
spre Răsărit. Aici, în faţă, se găseşte capela cea
mare. Mai în adânc, cioplite în stâncă, mai sânt
ziduri din cealaltă 1. Când vei părăsi peştera, va
rămâne iar în grija întunerecului şi umezelii sale,
vastă împărăţie a Iiliecilor pe cari i-ai turburat
câtva tim p cu presenţa ta.
Se scoboară din nou la mănăstire, uriaşe ziduri
reci, neprietenoase, în jurul cărora mişună Iăstunii.
Biserica, mare, luminoasă, nu-ţi deşte'l ptă nicio
impresie, nu-ţi produce nicio emoţie. Îţi va părea
rău că nU se mai ştie unde a fost îngropat Moise
Voevod , cel care s'a sfârşit în luptă cu Turcii la
Viisoara de pe a cărui piatră de mormânt, si ea
Pie�dută azi, s'au cules cândva slo'(ele lă�u­
rit oare : "Cu blagocestiv sfârşit a răposat 10 Moisi
Voevod, fiul lui Vladislav Voevod, care a făcut
războiu [la] Viişoara. În anul 7040, luna lui August
în '29" 2. Aşa fiind lucrurHe, vei ieşi grăbit, vei
privi clopotIiiţa care se azvârle înaltă în văzduh,
1 Au fost zidite de iV litrllpolitul Teofil in 1637. Biserica
din faţă a fost refăcută la l 732, a rsă şi iar î noită la 1828-
31 ; cL Odobescu, Despre odoarele, manllscriptele şi
cărţile aflate î/l II/. ăIl ăstirea Bistriţa, vol, ci!., pp. 6-7.
A cu m vre-o zece ani s'au mai făcut reparaţii.
2 N. Iorga, Inscripţii din bisericile Romăniei, II, Stndi
şi clocn mente, XV, Bucureşti 1 908, p . 82.
1 00 BULETIN UL COMISI UNII MONUMEN T ELOR ISTORICE

vei trece pe supt ea şi, urcând câteva trepte, vei metri şi, după ce a trecut podul Bistriţei de la
da de Bolniţa, mică, prietenoasă, liniştitoare. Faţă Floreşti, ajunge iar călătorul în locul unde a pă­
de toate cele din jur aceasta este o comoară rdsit drumul 3pucând calea Costeştilor. Acolo va
nepreţuită. Mai sus de ea sânt casele vechi ale coborî la râu, va trece puntea Văraticelor şi nu­
egumeniei, foarte plăcute la privit. Mai jos, în mai pe o cărare de picior, cu pârledze şi garduri
dâlma dealului, se ridică acum un nou Palat epis­ străbăt§. r1d curţi şi li vezi, va ajunge in vârful
copal, de stil neprecis, destul de neplăcut la în ­ dealului, la biserica de l emn a popei Nicolae Vără­
făţişare. Aşa cum e, are darul să strice şi mdi mult ticeanu. Făcând drumul întors, va relua calea de
priveliştea zidurilor reci ale mănăstirii, impună­ unde a lăsat-o şi va merge de-a lu ngul Bistriţei
toare cel puţin prin unitatea lor imensă . până în şoseaua lăsată la venire. De acolo dru­
Călătorul va scobod repede din acest loc unde mul îl va purta spre alte zări.
numai ce a făcut Dumnezeu e frumos, iar omul
nou a stricat tot ce fusese făcut frumos de omul
de mai inainte. Afară, aproa pe de poarta mă­ De la aceste biserici am cules tot ce am mai
năstirii , va apuca o cărare prin zăvoiu şi, trecând putut �ăsi, inscripţii şi însemnări. Am omis
râul, va urca un mic tăpsan la bisprica Tigănia.
, , Î nsă în intregime, din capul locului, mănăstirile
Mai sarbădă în exterior, are însă toate calităţile Arnota şi Bistriţa, cu bolniţa şi capelele sale,
care o fac demnă de a fi văzută în intericr. pentru motivul că au fost dese ori cercetate, iar
plen dida uşă , păreche cu cea de la Arnota, face resultatul cercetdrilor {dcute este în de-ajuns de
parte din obiectele cele mai vechi şi mai pre­ c unoscut 1 . Deci, cele ce dăm aici se referă numai
ţioase, păstrate incă în această parte. l a bisericile satului, mai puţin cunoscute 2. Nu
Revenind p e cărarea ducerii, se ajunge iar în sânt multe j nădăjduim însă a avea prilejul să le
drum. Vâ :nerge pe el mai bine de patru chilo- mai com pletăm cu vremea.

1. BISERICA GRUŞETU.
Biserica prc priu - zisă a satului Costeşti se aflii de lemn, tencuită pe afară şi văruită înăuntru.
in mahalaua Gruşetului, pe Valea Jidovii. Este S'a clădit inainte de Octombre 1 80 1 , pe vremea

1 La studii:e am;�tite p[.ilă acum mai adăugăm , Ghenadie
Enăceanu, M itropoulu! �·;1.grovlahiei Neofit T, in Bis.
Ori. Rom., I II, 1 "576 ; Odobescu, A ntichităţile din m ănăs, Feregi şi Văratec, are :5 :,;se:-ici şi anume ; a. Bi��rica
tirea Bistriţa, in Buletinul lnstmcţiullii pu blice al iui
V . A . Urechia, 1865-1860 ; l dem, Antichilăţile mănăsti rilor_
Arnota şi Govora, in A teneul Român, al lui Esarcu, 1 869 ;
Gr. G. Tocilescu, Raportn ri asupra cfttorva mănăstiri,
schituri şi biserici din ţară, în An. Ac. Rom .. secţ. II,
t. VIII, 188'1- 1 888 ; C. S. Bilciurescu, MOflastirile şi bise­
ricile din România, Bucureşti 11:190, pp. 2 i8-24 ; Gh. Enă­
ceanu, Visite canonice însoţite de note istorico-arheo­
logice, Bucureşti 1892, pp. 30-2.
I [At. Mironescu], Istorical Eparhiei Râmnicului Noul
Severi.'l. Bucureşti 1 906, n i dă numai aceste i n formaţii, p.
652 : "Bise,,'ca parohială cu hramul Adormirea Maicii
DOlllllului se a;!!i in satul Costeşti, construită in lemn la
anul 1709. Bisericile i�;3Ie cu hramul , 1 . A dorm irea Muicii
Donuwlui se află in satul 3.:i.::ături le, construită de zid la
anul 1 804, şi 2. A do rmirea Maiui DOl1l1wlui, construită
de lemn la anul 1818 in satul Costeşti" ; ŞI la p. 668 : " Bi­
serica parohială cu hramul Sf. Nicolae, se află : '1 satul
Pietrenii, construită de zid la anul 1 692. Bisericlle filiale cu
hramul : 1 . I ntrarea în Biserică, se află in s.'ltul Ciorobeşti,
construită de zid la anul 1 750 ; 2. A do rmirea Maicii Dom­
Ilului, construită d e lemn la 1665 i n satul Grămeşt i ; 3:
Naşterea Maicii Domnului, construită d� zid la anul
1 675 in satul Ţigănia şi : 4. Sf. Grigore Decapolitul, cons­
"t ruită de zid în anul 1 7 1 2 in �atultr [lipsă]. Eparhia Râmni­
cului Noul Severin, Anuar pe anii 1921-1 925, intocmit de
P. S. Episcop Vartolomeiu, B ucureşti 1 924 (sic), dă numai
acestea, p. eO I : "Parohia Coste'Şti, diG comuna Costeşti, are
o populaţie de 240 famili i ; e compusă din satele Costeşti,
parohială cu hramul A dormirea Maicii uOffinului si�:.Iată
in satul Costeşti, construită din lemn la anul 18"1 :: �i re­
făcută I l anul 1885. b. Biserica filială cu hramul Ador­
mirea Maicii Domnului se află in sat u l Feregi, in construcţie,
incepută în anul 1 9 1 3. c. Biserica filială cu hramul Ador­
m irea Maicii Domnului, situată in satul Văratec, construită
din lemn la anul 1 1:110, actualmente închisă", şi la p . 510. ;
.,Parohia Pietreni, din comuna Costeşti , are o populaţie de
, 314 familii, compusă din satele , Pietreni, Bistriţa, Ciorobeşti,
Grămeşti şi Secătunle ; are 6 biserici şi anume : a. Biserica
parohială ( u hramul Sf. Nicolae se află in satul Pietreni,
construită din zid la anul 1 70 1 ; e inchbă. b. B iserL a fi­
lială cu hramul Intrarea în Biserică se află în satul Cio­
robeşti, construită din zid la anul 1750. c. Biserica filială
cu hramul Adormirea Maicii Domnului situată in satul
Grămeşti, construită din lemn la anul 1665. d. Biserica
filială cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situată in
�atul Secăturile, construită din zid la a nul 1 9 1 2- 1 9 19. e.
Biserica filială cu hramul Naşterea Domn ului, situată în satul
BiSG'!ţa, construită din zid la anul 1689. f. Biserica filială
cu hramu; Sf. Grigore Decapolitul, situată in satul Bislriţa,
construită din zi� la anul 17 12". Compilaţia Pr. Melete
Răuţu, M onografia e.::c lesiastică a ;udeţulul Vâlcea,
R[âmnicul]- Vâlcea 1 908, strânb� de-asemenea la un loc
date referitoare la mănăstiri (pp. 25-j,0. 1 1 5, 1 1 9) ; cele
despre bisericile săteşti nu depăşesc pe cele di;] Isto riCllI
Eparhiei.

inp.org.ro
 I NSC R I P T I I Ş I i NSEM N Ă R I Dm COSTEŞTl- V ÂLCEA
lui Alexandru Moruzi Voevod '. Crucea din
curtea bi�ericii este Însă mult mai nouă, fiind
pusă abia la 1 8'20. Satul Cos�eşti avea Însă bi­
serică si
, inainte de aceste date. Dac.! ,tinem samă
de referinţile pomelnicului scris in 1 804, şirul
Domnilor incepe chiar cu Matei Basarab 2. E de
presupus că de atunci să fi existat o biserică in
Fig. 2. - Biserica Grllşetu din Costeşli-Vâlcea.
Gruşet. Oricum insă, dintr'o însemnare pe o
Evanghelie, se dovedeşte precis că la 1 751 exista
o biserică de lemn 3.
Satul mai avea o biserică de lemn si , in Mun-
teni, la curţile aş3-zişilor boeri Cuceşti - afară
d e tradiţia orală n'" m nicio documen tare asupra
lor - unde se varsă valea Dealului în râul Cos-
Fig. 3. - Clopotniţa bis. Gruşelu din Costeşti-Vâlcea.
Vedere spre Es t .
testUor.
,
Insă atât râul, cât şi valea, au tot ros
I A. Sacerdoţeanll, Pomelniwl bisericii Gruşetu din
Costeştii- I; d lcei, Bucureşti H l33, p. 5 ; n Ac i a sl ă sfântă bi­
serică din temelie s'au zidit şi s'au înălţat in zilele Mării
Sale Domnului nostru 10 Alexandru Costand. Moruzi Vvodc•
, ldem., ibid., p. 7.
8 At. Mironescu, o. C., p. 652, da ca dată a zidirii anul
1 709 j nu ştim insă d e unde este luată ·.informaţia, care
poate fi exactă.
inp.org.ro
101
pământul şi a u făcut râpă, năruind biserica, unde
până de curând exista crucea şi, la noi roaderi
ale apelor, apăreau mereu oase din fostul cimitir.
Dacă actuala biserică din Gruset
, este tot aceiasi
,
care a fost în Munteni, de unde să fi fost mutată,
nu putem şti. Probabil că pe bârnele de stejar
ale ei să se păstreze vreo însemnare, care acum
să fie acnperită de var şi tencuială. Când s'a
făcut această tencuire, pe vremea preotului Matei
Grigorescu, s'a adaus şi pridvoiUl de acum. Clo­
potniţa este mai nouă, fiind zidită şi pictată Între
1 840 si
,
1 843.
Dăm aici toate datele pe care am putut să l e
mai culegem. Adăugăm, c ă mai inainte, Ion G.
Duca , fiind ministru al I nstrucţiunii Publice , a
Fig. 4. - Clopotniţa bis. Gruşetu din Costeşti-Vâl cea .
Vedere spre Vest.
ridicat câteva icoane dintre cele bune de la
această biserică. N'dm putut controla dacă se
mai păstrează sau nu la cula sa din Măldăreşti.
Poate că vor fi avand si
, acelea vre - o insemnare
lămuritoare.
1 . Inscripţia clopotniţei.
în zil<,[le] luminatului nostru Domn Alixandru
Ghica Voivod s'au făcutU acastă sfântă clopot­
niţă prinu oserdia şi chelt[uial]a prioţilor �i eno­
rasUor acestei sfinte biserici si a altora [iubitoJri
d � Dumne� eu, Amin, [ 1 8]40,' Iulie 1 .
2 . La pictura clopotniţei.
Pictura exterioară e datată : 1 843, Iute 8.
Iniţialele pictorilor : P. C. P. si
,
P. G. B.
1 02 BULETINUL COMISIUNII
Platnicii picturilor : la Răsărit, tabloul : 1. Când
s'au luptat Sfântul Nistoru cu Lie şi au biruit cu
puteria [lui] Dumnezău. Au plătit Nistor Balin­
tescu. 2. Întrarea în Biserică a Precisti. Din
Cimpoeru cu soţia lui Maria. La Miazăzi : 1 .
Sfântul Constantin şi Elena. Plătită d e Dumitru
Stădian. 2. Buna Vestire. Plătită de Gheorghe
Fig. 5. - Pic lura c1opotnitei bis. Gruşetu
din Costeşti-Vâlcea. Vedere spre Vest.
Colniceanu. 3. Sf. Andrei. Andrei Pârcălabu. La
Apus : 1. Sf. Mucenic Gheorghe. Plătită lei -,
parale 1 0 , Costandin Zugravul. 2 . Sf. Mucenic
Dimitrie. P lătită lei 5, parale 20. 3. Adormirea
Precistii. Plătită Nicolae Popescu , Nistoru Balin­
tescu, Dinu Cimpoeriu. 4. Se. Apostoli. Plătită de
roabele lui D umnez�u Stana Bălintasca şi Floria
Lăcrăroaia.
II. BISERICA S Ă CĂ TURI.
Biserica de acum, de zid, 's'a terminat abia în
1919, însă a fost zidită pe locul alteia mai vechi>
din 1803, tot de zid, a cării insl:dpţie J'a păstrat,
fiind pusă afară spre Nord, in pilretele de la altar.
Crucea din curtea bisericii celei vechi a fost
spartă şi băgată în temeliile celei noi, unde se
văd bucăţi din ea în unele locuri. După măr­
turisirea celor ce au văzut-o, la biserica cea veche
mai era o piatră cu inscripţie, pt> cafe a fărâ'"
mat-o zidarul şi a prins-o in temelip., cu toate
protestele preotului paroh de atunci, de a o pune
şi păstra intactă în zid. Din fericire, bucata cu
anul acelei inscripţii a fest pusă în afară, la amvon
spre Sud, şi se ceteşte '1 1 76. Probabil C.1 aceasta
este data bisericii celei mai vechi, care a fost tot
inp.org.ro
MONUMENTELOR ISTORICE
3. Crucea din curtea bisericii, ruptă ; partea de
jos s'a pierdut.
Cu ajutoriu Sfintei Troiţe au rădicatU acastă'
sfântă cru[c]e in hramu1... Măria a Mitru[lui] ...
Nicol�e, Costandinu, Stana. 7328 (= 1 820).
4. Pe o Evanghelie, fără început.
.. .la biserica cea de lemnu de la satul Costeşti,
fiind si noi ctitor acolo, la leat 7259 (= 1 75 1 ) ;:
iar ci� e s'ar ispiti a o instreina de la acastă sfântă
biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista.
Antonie Arhimandrit Bistriţi.
5. Tot acolo.
Acastă sfântă şi dumnezăiască Evanghelie, ce
este începutul cuvântului, s'au le�at de mine,.
smeritul între preoţi Popa Tuader Râmceanu, la
leat 1 8006 (sic ! =1 806), Iulie 25.
6. Fe un Mineiu al lunii Martie, Buda, 1807.
La legatu acestii
' carte (sic) au dat Năc ulae
Tănase Copleală dori] sfanţi şi Curia (7) sin Tănasă
unu sfanti si o sfăntoică, ca în veci să [seD
, , ,
pomenească.
7. Pe icoana Sf. Nicolae de fa altar.
Acastă sfântă icoană s'au zugrăvit prin osârdi a t
ş i chetuiala Sfinţii Sale părintelui arhimandritu
Gavriil Petrovic Bistricanu şi cavaler Rosii, de
Gheorghe Zograf. 1839, Mart 1 6.
8. Tot acolo in dos.
Acestă icoană amu cumpărat-o de la D. Ni­
colile, sofragiu fostului egumen Gavril, la leatul
1 858, A prilie 28. Sile ermonah (7), protosinghel
Tudor.
de zid. Altfd nu ni putem explica inscripţia ei pe
piatră. Alte date nu am putut găsi.
1 . rnscripţia bisericii vechi.
t Acastă sfântă beserică, unde să praznuiaşte
hramul Adormirei Nascătoarei de Dumnezeu, s'a
zidit din temelie în zilele prea ...inălţatului Domnu .
10 Constantin Alexandru Y psilant Voevod şi a
Preasfintiei Sale ch.r Nectarie, episcopul Râm[ni]­
cu[lui], de părintele arhim. chir Costandie Pelo­
ponisiotul, igumenul mănăstirii Bistrîţii, întru a sa'
vecnică pomenire, la leat 1 803, A vgu[st] 2 1 .
2. Data unei inscripţii mai vechi.
7 1 76 (= 1 668).
 INSCRIPŢII ŞI îNSEM NARI DI J COSTEŞTI-VÂLCEA 1 03

III. BISERICA GRĂMESTI.

,
Este cea mai veche dintre bisericiie satului 2. La portretul ctitorului.
' Costesti câte se păstrează în forma lor de la în­
01(­
ceput : Este interesantă atât prin felul construcţiei
K l p lI; <\\ H T p � n �I\ H T G T E <j; d H lI; K !. c·i& 3 f l\\i\H
Chir Mitropolit Ştefan al întregei
Pil� K.\d.xifH ( =
de lemn, cât şi prin trecutul ei, fiind zidită de
T, ări Romănesti)
, 1.
Mitropolitul Ştefan (t 1668), cel cu metania de la
'Bistrita,
, devenit ctitor si
"
la BăIănesti. Datorită 3. Pe icoana Adormirii de la altar.
acestui fapt biserica a şi fost mai mult cercetată 1 .
·Cu toate acestea, au rămas neobservate Încă multe Aceste sfinte icoane de'npreu nă şi biserica, fă­
lucruri. Astfel nu s'a cetit nici numele pisarului cutu-Ie - au Mitropolitul Chir Stefan, 7 1 74 ( 1 666). =

inscripţiei, care este însuşi întâiul preot slujitor,

nici o serie întreagă de însemnări funerare, toate 4. Pe prăznicarul Botezului, jost la tâmplă.
aflate pe păretele sudic şi la altar, in extt'rior:2• d tT ,l 3 P � 3 , <\\ LI,d 1 1 0 6 1\\ . S. A H H 3 � P il d <j; Ei W P A d " ,
-De asemeni nu s'au cunoscut icoanele împărăteşti Anul 7 1 77 (= 1 668) IUDa
n � n G T -i H p p t m H H { ( =
şi prăznicarele, care sânt toate de la însuşi Mi­ Noem. 6 zile. Zugrav Bogdan. Popa Stan păcatosul).
·tropolitul ctitor. Astăzi nu mai sânt la locul lor,
.însă ar trebui să fie repuse fără întârziere. Merită
5. Pe pr6znicarul Învierii.
toată atenţia nu numai prin vechimea lor, ci şi
prin execuţia foarte îngrijită şi de un colorit mi­ t Să se ştie, leat 7230 (= 1 722).
nunat. Valoarea lor creşte şi mai mult prin faptul
că amintesc pe zugrav.
1 . Inscripţia săpată În lemn la intrare.
t H 3 K � f E Hi' E I\\ W fT i ] LI, d H c !. n � c n- k lU f H i'f I\\ C z. H d
· H C lI; K P f W Hl i' E [ <\\] C [ & 'kJT[�]P� A [ � l(lxd, c m C[& t]T!.fI

X P d l\\ & [�] m [ f]cT K H !. I H K z. 3 A K H m [E] K z. C i\ d K � H

· l/ E CT !. � C n E H"' f I1 PEc[Kt.]TiiH Ei [�p�P�AH)LI,E n p nv c ­
lIH H !. I [ l\\] d p X i' E n [ H ] c K w n H <\\ H T p � n �I\ H T KI(Il G T f ;j; d H .
G z. 3 A d T W T W C H � K d H 'i f A d m E A � C lI; K P E IU E H 'l f K lI;
A H H I w r p H ,, � p H f & � E & � A , & lI; l\iiT j 3 P W P. I1 H c d 3 !.
.n � n G T d H 3.

În traducere : "Cu voia Tatălui si

, cu ajutorul
Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, acest sfânt
hram dumnezeesc l-a ridicat în slava si cinstea Fig. 6. - Biserica Grămeşti din Costeşti-Vâlcea.

Adormirii Preasfintei Născătoare de D � mnezeu,

cu trudă Arhiepiscopul ,şi Mitropolitul chir Ştefan. 6. Pe o icoană mare a Maicii Domnului.
S'a zidit din temelie pănă la săvârşire în zilele t Acastă sf[ân]tă şi dumnezăiască icoană s'au
lui 10 Grigorie Voevod, în anul 7 1 73 [ = 1 664]. făcutu cu toată cheltuiala lui Lazăr di pă vale,
Am scris eu, Popa Stan "4. Gheorghe Zugraf, 7287 ( 1 779). =

1 Din punct de vedere arhitectonic a fost studiată de d.

7. Afară, pe bârnele peretelui.
Gbika-Budeşfi, Câteva biserici de lemn, pp. 1 0- 1 7. a. t A � Ii P H H U A H H Iw P d A � 1\ EOf­
IJ P f C T d K H C f
'
• Unele sânt foarte şterse ; in altele se amestecă unele K�A , l\' C LI,d M P T .ti A H H , K lI; .1t.T 1 3 il �s (= A
·cu altele, încât urmărirea rândurilor nu se poate face cu
răposat Dobrin, in zilele lui 10 Radul Voevod,
uşurin ţă.
3 P ublicată şi de V. Drăgbiceanu, Vechea biserică de
luna Martie 1 1 zile, în anul 71 7 6 ( = 1 668) 2.
lemn din Grămeştii Vâlcii, p. 1 1 1 , fotogr. la p. 1 2-13, în b. Aicea jos, zac oasele lu Dobrin Popescul
· care lipseşte însă sfârşitu l.
tatal popei lu Stan, carele au fost popă întăiu
• E probabil că biserica s'a terminat in lunile Septembre­
Octombre 1664, începutul leatului 7173, înainte de sfârşitul
la acastă sf. biserică, când s'au făcut.
Domniei lui Grigore Ghica Voevod, întâmplat în Novem­ 1 Un alt portret al Mitropolitului Ştefan se află la cea­
bre 1 664. Credem că, de şi pisarul omite să pună data de laltă ctilorie a sa, biserica BăIăneştilnr din Rămeşli, care
zi şi lună, avem tot dreptul să scădem din veleat tot 5509 , ţine O ctitorie
de parobi a Tg. Horez ; cf. V. Urăghiceanu,
de unde 7 173 = 1664. Observ că s'a făcut o greşeală şi la mitropolitană : Biserica din Rămeştii- Vâlcei, in BIIl.
Iilerile care arată anul : 0 (= 70) s'a confundat cu w (= 800). Cam. Mon. IsI. , IV, 1 9 1 1 , p. 131.
Pisarul Popa Stan, cu toate că are o sculptură foarte fru­ 2 Publicată altfel şi de V. Drăgbiceanu, Vechea biserică

moasă, mai greşa câte odată rostul cifrelor. de lemn din Grămeştii Vâlcei, p. 1 1 1.

inp.org.ro
1 04 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Alăturea cu ea soţi J lui Dobrina, j\\ c U.d AfK

-r AH", RK TKm A f i\-kT / 3 - 1 ( = luna Noemvrie,.
j\ AHHK " T " >KAf A-kT ( = luna Dec. 20 zile, În 20 zile,în acelaşi a n 7... ) .
acelaşi an). e. Aicea să odigneste robu lui Dumnezău Dima,.
ereu, leat, 731 7 (= 1 809).
c. t Aici zac oasele lu ... tatal lu Pătru Gra ­
f Aici în lăuntru zac oasele lu Dumitru Gre­
matic, i\\ C u.d Md'i K3 A H H , · u . A-kT .ţ 3 jlQS ( = luna
cescul.
Mai 27 zile, în anul 7 176 (= 1 ( 68).
g. Aiea să odihneşte robu lui Dumnezău
d. Şi Bogdao, fratele lui Iane, M C U.d H Q f i\\. K Gheorma ereu.

IV. BISERICA CIOROBESTI.

,
Este construită În zid. in afară de indicatiile
, den bunu gândul şi cu toată cheltuiala sfinţiei
inscrip!îei n u mai cunoaştem nimic asupra ei.
Pomelnicul, scris Între 1 869- 1876, nu aduce nicio
lămurire în plus. De altfel este un pomelnic să­
tesc mai nou si , nu cel ctitoresc 1.
sale părintelui chir Antonie igumenul Sistriţei, în
ţilele prea luminatului Domnu 10 Grigorie Voe­
vod, la curgerea anilor, cu blagosloveniia prea
sfinţiei sale iubitorului de Dumnezău părintelui
n ostru chir Grigori episcopul Rămnicului Noului
SeveTÎp " "părintele Ilarion proigum. Bistriţi, 7258-
( = 1 750) Ag[ust] 1 2 dni.

2. Portretele ctitoreşti.
Popa Nicola. Chir arhimandrit Antonie, egu-
1aen Bistriţei. Chir Elarion proegumen Sistriţei.
lonichie monah.

3. La proscomidie Înăuntru.
Pomenicu zugraf[ilor) : Dancul� zugraf uCinic
ego Ion Teodor.

4. La prescomidie afară, piatră În zid.

Fig. 7. - Biserica Ciorobe şti� din Costeşti-Vâlcea.
1 . Inscripţia bisericii.
t Aeastă sfâptă si, dumnezăiască besearică întru
carea să cinsteaşte şi să prăznuiaşte Văvedeniia
prea sfintei de Dumnezeu Născătoare şi pururea
Feeoareî Mariei, carea din temeliie ..::.iaste zidită
Aiea să odihneşte robu lui Dumnezău Gheorge
Diaconu, care s'au pristăvit, Agu[st] 2 0 , 1 8 1 0.
5. Pe icoana Sf. Grigore Decapolitul.
De mâna păcătosului şi rogător de sfânt Gri­
gore, Popa Ioa ne zugraf, 1 775.

V. BISERICA PIETRENI.
Este o minunată biserică de zid, în satul Pie­
treni zis şi Supiatră, la locul numit Patruzeci­
de-izvoare sub Buila 2. Din nenorocire starea sa
actuală este foarte rea. Acoperişul a căzut aproa pe
de tot la mijloc, iar parte din bolta de la pro­
naos s'a prăvălit şi ea. Duuă contraforturi la Sud
şi u nul la NOI d, ajută să nu se prăvălească şi
zidurile.
1 S ' a publicat integral, A. acerdoleanu, Pomelllicui bi�
sericii Ciorobeştu din Cosfeştii- Vdlcei, în A rhivele Olte­
niei, X I I, 1 �3j. p. 242-247.
2 In coasta din spre Nord izbucnesc in adevăr o sume­
denie ue izvoare. Se z ce că n'ar fi 40 ci 44, după numă­

Fip. 8. -r B iserica[PietreLi
rătoarea făcută d e Domnitorul CarC'1 cu ocazia vizitei sale
din Costeşti-Vll1cea.
în al ea parte la 1 861. M. S. Re{j i n a Maria lJbişr.uia de-a­
semeni sa facă dese ori excursii la această biserică. 1 Completarea n'a fost făcută.

inp.org.ro
 INSCRIPŢII ŞI ÎNSEMNĂRI DiN COSTEŞTI-V ĂLCEA

Prin faptul că e interesantă atât . prin poziţie Dumnezeu sfinţiia sa părintele Grigore proegum'
, prin constructie, si
cât si , biserica aceasta a fost
,
sfintei mănăstiri Bistriti,
' ajutorind si sf[intia sa]
mai des cercetată. Totuşi au scăpat neobservate păr. Gherman eclis. Bistr. şi Lavr�ntie � onah,
unele lucruri ca, inscripţia din interior pomelnicul iar popa Pătru Schiteanu find purtător de grijă,
zugravilor şi alte Însemnări. In interior nu se mai au implinit toată cheltuiala zugravilor de la casa
găseşte nimic întrucât biserica este acum părăsită ' . lui , ce au trebuit, �i varul şi lumânările şi chel­
tuiala mâncării toată, iar ctitori[i] cei mai sus·
numiţIi] dand numai bani zugravilor ce au tocmit..
3. Portretele ctitorilor.
Stefan egumen Bistriţ[ei].
Gri[}:jorie] ermonah pro[egumenl Bistriţ[eij .
Lavrentie ermonah.
Gherman ermonah ecliseariul Bistriţ[ei].
Popa Pătni Schitianu 1 .
4. La proscomidie.
(ij KJ\ " K � A Cf l\ 31>. p ,lI' 1' K O H � iJ; P f <\\ 3SPPdiJ; ( =
M'am învrednicit cu rolul tău Efrem Zugravul).
5. La o fereastră a altarului.
Aceste nume [să] fie datori [toţi pre]oţii carii
Fig. 9. - Biserica Pietreni din Costeşli-Vâlcea.
Vedere spre Nord-Vest. voriI [sluJ ji în sfânta [bise]rică, să le pomenea[scă]
tootdeuna [pen]tru că cu cheltu[iala] lor s'au zu­
1 . Inscripţia bisericii la intrare. grăv[it] sfânta bisărică şi [au făc}uti:i şi sfinte ...
Acest sfânt hram s'au rădicat întru lauda lui
t [Grigo}rie ermonah, Petrone , Aliondra... Moim ,
Du mnezeu si cinstea sfăntului săn Nicolae, şi s'au P etre, Gheorghe ... Oprea...
zidit cu toată nevoinţa de smeritul chir Stefan 6. La altă fereastră a altarulu.i.
ieromonah eg[umen] ot Bistriţa, ajutorănd şi Epi­ se pom[eni Stefan] ermonah, Epifanie er­-
A. .
.

fanie er[monah], Nicodim er[monah], întru vec­ monah, [Nieo]dim ermonah.

nică pomenirea lor, Domnu şi stăpânitor ţărăi
fiind Ioan Costantin Brancovean Basarab Voe­ 7. Portret de ctitor nou în adaos a/ară.
voevodu (sic) leat 7209 ( = 1701) 2. Boiari Pătru p ie trean u, Costandina soţia l u i .
2. Inscripţia pictată în interior.
Acastă sfântă şi dumnezeiască besearică, care
iaste hramul sfântului Nicolae, din temelie iasie
zidită de [s]finţia sa răposa tu părintele Stefan
egumenul Bistriţei, la leat 7209, iar la leat 7287
( = 1 779), fiind nasta vnie sfiinţiia sa părintele Ste­
fan arhimandrit şi egumen sfintei mă năstiri Bistriţi ,
s'au înfrumuseţat cu zug[r]ăvi[r]ia sfântului 'o ltar,
beseriea şi tinda p recum să veade, de robii lui
1 N. Iorga, Inscripţii, II, p. 33 1 , d upă o Psaltire din
Chiev 1 640, fostă la Episcopia l{âmnicului, publică această
notiţă : • VI[ă]d[i]ca Theodosie. Cine va fura "castă Psaltire
de la schitii de Ia Piiatră , să fie suptii blăstăm, afurisitii
p rocleti:i, anaftema de Impăratul H[risto]s", Cred că trebuie Fig. 10. - Biserica Pietreni din Costeşti-Vâ1cea.
atribuită bisericii acesteia din Pietreni, căreia ii va fi fost Vedere spre Nord.
dată de Mitropolitul Teodosie de Veştem (1668-1 672, 1 679-
1 708). probabil după 1 70 1 . Ne putem pune o intrebare şi
Acest iubitori de Dumnezeu boiari Pătru au în­
cu privire la vechimea schitului, nu cumva a fost numai o
refacera la 1 70 1 ? Odobescu, Schitu rile şi metoaşe/{., p.
noit zidul Îh1prejuru besearicii şi au cumpărat
104, găsise acolo unele obiecte datate 1 694, pe care le so­ daoa randuri de odăjdii si un stihari de catifea
,

cotea date de la Bistriţa. Anul n'ar putea reprezinta insăşi şi un orar 2.

data remiterii ?
I Publicată cu unele deosebiri şi de Odobescu, Schitu­ 1 Popă sătesc in haină aibă.
riIe şi metoaşele, p. 104 ; şi de V. Drăghiceanu, Mom" I Insemnarea aceasta a fost publicată in pade de Dră­
mentele Olteniei, p. 63. ghiceanu, o. c. , p, 63.

Bul. Corn. Mon. Isf. - Fasc. 85, 1935.

inp.org.ro
 BULETINUL COMISI UNll MONUMENTELOR ISTORICE

VI. BISERICA PĂPUSA.

,
Este aşezată pe partea stângă a râului Bistriţa 4. Pe o Cazanie, fara început.
·în faţa mănăstirii cu acelaşi nume, sus pe un P. 252 : Scris-am eu Bade Grămătic .
dâmb al muntelui Arnota. Dese ori cercetată, in ­ P. 255 : Chirio chir arhi[mandrite] Urezane,
scripţia de la intrare este cunoscută, însă aceia sănătate si..
,
pictată în înterior, cum şi alte însemnări de pe P. 257 : Scris-a m eu Bade Grămatic ot Porjă.
cărti si icoane, au rămas neculese. Dărc acum P. 258 : Intru acaslă sfântă si , dumnezeiască
în i nt� egime tot ce am găsit acolo. Pomelnicu l carte iaste dată de părintele chirio chir C1imentu,
bisericii, cu o frumoasă scriere, văzut de mine în zilele prea Î uălţatului şi luminalului [de] Dum­
acum patru ani, nu l-am mai găsit de data aceasta. nezeu si, Dom nului 10 Costandin [Voevod] 1 •••

Nădăjduim că nu se va fi pierdut.
5. Pe un Evhologhiofl, Târgovişte 1713.
L Inscripţia de la intrare.
t Dat Bistriţi de duhovnicul M.ihail Schit[eanul].
t Sfânta biserica aCasta din temelie ei zidită Acestu molifelnic s'au dat de părintele piscup
iaste, întru cinste si
, pohfala sfăiltului Grigorie De- chir Neofitu, dz pomană să aibă pomenire în
capolit, de robul lui Dumnezeu chir Stefan eg[u­ veci şi să zică pomi[ui Gospodi]. Şi am scris în
'
m]en ot Bisrtiţe (sic) , ajutorăndu şi alţi fraHi] cu luna lui Martie, 7280 ( 1 772), Dumitru Copilu
=

ce s'au îndurat, ca în vei'! să aibă bună pomenire , de la Cheia.

în zilele bunului credincos 1 0 Costandin Voe­
vod, let 7::'20 (= 1 7 12) 1. 6. Pe un Penticostarion, Râmnic 1 743.

2. Inscripţia pictată în interior. Această carte ce să cheamă Pentecostar iaste

. . . si
, nastav n ic fiind cuv. [chirio] chir Stefan
sfintei lavre Bistriţi. Şi s'au zugră fit la leat 7220
{= 1 7 1 2).
t Ji c n H c d X dE 3 w r p d <j; hV C H <j; , ' P ,\\ O H Ll X 8 HV A ocIE
{= A scris aceasta zugravul le sif, eromonahul
dată de preasfiinţia sa părintel �, de prea sfinţiia
s a părintele (sic, repelirea 1) episcupul chirio chir
[ C1ime]nt, iar cine i-ar [veni în gând] a o muta
de aice, sfinţii ingeri [să-I pedepsească] la vreme
infricosatului judet... rie ieroshimonah Peşterea­
nul, D'ecemv. 28 d ni 72 5 1 ( 1 743). =

Teodosie).
7. Pe un Octoih, R.âmnic 181 1 .
3. Pe icoana Sf. Nicolae.
Afierosilu- s'au acest caslov î n dooă trucuri
Aceste sfinte icoane, a sfântului Nicolae şi a îupreună cu 1 2 m ineie de lună i o liturghie, la
sfântului Ioan cea din strana dreaptă, le - am zu­ schitu Sf. Grigore , meloh mănăstirii Bistriţi, îm­
grăvH eu Gheorghe zograf, cu cheltuiala mea, preună i alte odăjdii, spre pomenire vecinică, de
si
, le-am dJruit sfintei biserici Pă pusa,
, unde să Nică Log[ofătul] mănăstiri şi de Pitaru Ioan brat,
prăznuiaşte [hramul] sfântului Nicolae Deca politul. a cărora pomelnic s'au insemna t la sfârşitu aceştîi
Anul 1 835, Noemvrie 4. cărţi 2 .

VII. BISERICA TIGĂNIA.

,
,
Biserica aceasta, destul de veche datând din reche cu uşa de la bisel iea ;,rnotei 3 şi, după
1 689, n'a suferit modificări in zidărie. Pictura cât se spune, au fosl ale vechei biserici a mă­
€ste mai nouă. Tot ce am găsit despre ea se năstirii Bistriţa.
cuprinde in însemnările de faţă. Din pomelnicul
ei 2 lipsesc foile cu numele cUtoriior aşa că nu 1 . Inscripţia de la intrare.
mai putem cunoaşte alte informaţii directe. t Alte tale dentru ale tale ţie nainte aduc.ând
Ţin să amintesc dici că uşa bisericii face pă- nimic vreadnic pute m săvărşi Inpărate Hristoase,
ci ca şi văduvei mângâeri priimeaşte, ce Întru
La fel a fost publicată şi de Odobescu, o. c., p. 1 03 ; slava ta si
1
, cinste Prea curatei Maicei Tale si ,
la 'p . 1 05 se dă şi fe,tografia ei. Cu mici deosebiri e şi la pururea Fecioară Mâriia am rădicat zidind casa
Ghenadie Enăcean u . V isite can onice, p. 32 ; şi V. Dră­
ghiceanu, o . c. , p. 58. 1 Intre 1 735- 1 748.
2 Publicat în intregime de Pr. T. Bă1ăşel, Un manuscris 2 Pomefnicul promis lipseşte.
din 1798 al lui Dionisie Eclesia.rlwl, in A r hivele Oltelliei, 3 Uşa Arnotei a fost publicată de V. Drăghiceanu, Mo­
XV, 1 936, p. 100- 1 06. numentele Olteniei p. 60, unde se dă şi .fotografia.

inp.org.ro
 I NSCRIPŢII ŞI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEŞTI-VĂLCEA 101

acasta noi robii tăi. Părvul Cantacuzino Log. şi cheltuiala lui, Mai 6 dne, 7260 de la Hs. 1 752
Paisie arhimandritul Bistriţii, intru carea slăvin­ [Zugrav] Nicolae.
du-te ca un Dumnezeu arată-te şi noao milostiv
5. Pe o piatră în zid afară supt jereastra.
cela ce fire - milostiv eşti. M s. A v [pust1 d ni 10 altarului.
leat 7 1 97 ( I (8 9) ' .
=

Aiea să odihniaşte robu lui Dumnezeu Nes­

2. Inscripţia pictată în in t.orior. toru ereu, care s ' au pristăviW in luna lui Fe­
Acastă sfântă si dumnf'zeiască besearică s'au vruarie 2, 7320 (= 1 8 1 2).
,

inpodobit cu zugrăvitu, după cum să veade, d e 6. Pe o cruce lângă altar.

robul lui Dumnf'zeu Ghermano e rmonah pentru
Pomeni Gospodin, pomeni gospodin... 7327
( = 1 8 1 9).

7. Pe un Penticostarion, Râmnic 1 743.

ACf'st Penticostar l-au dăruit prea sfinţiia sa­
părintele chir Climent episcopul Râmnicului, sfintei
mănă,c tiri Bistriţii, 7 2 52 (= 1 744) Mart 23 dni.

8. Tot acolo, p. 12.

... bic Nicolae Popa Tudor.

9. Pe un Molitjelnic, fără început.

Acest dumn'?zeesc sfânt ffiolifelnicCi l-am cum­
părat eu Popa Ioan sin Popa Nicolae sin POpi'!
Manea ot Bărbăteşti, şi cine să va ispiti a- l ins-

Fig. 1 1 . - Biserica Bistn ta-Ţigănia din Costeşti­

Vâlcea. Vedere spre Sud-Vest.

il.lui şi a părinţilor lui veacnică pomenire, fiind

călugării din copilăria lui la acast,l sfântă mănăs­
tire Bistriţi, î n zilele prea lumioatului nostru
Domnii 10 Nicolae Mavrogheni Voevod, fiind
episcop pea sfinţiia sa Filaret şi egumen la aeastă
sfântă mănăstire Bistriţa chirio c hir Nectarie, la
leat 1 788 , m eseţa Ag[ust]. fiind zug[rav] P. Ioan
Pop Tudor.
3. Pe uşă.
S " I K H I' S /\\ / H J 1 d H C H f d P X i" \\ d l� A P H " KK ,\ii,. f 3 P 4 S
,\\ c U.d 10/\ fost egumen Paisie Arhi­
A I· I H Ki' (=
mandrit, in anul 7 1 96 ( 1 688), luna Iulie zile 1 2).
=
Fig. 12. - Biserica Bistrita-Ţigăneşti din
Inscripţia continuă cu litere latine scrise pe trei Costeşti - Vâlcea. Vedere spre Vest.
caturi dând, probabil, numele meşterului : BASILI
I A ROCK SHlGIR.
triina să fie supt blestemul sfintilor părinti care
, ,

au aşezat legea ... {rupt) ... au întărit. .. Pisah Diacon

4 . La hram afară de-asupra uşii. G heorghe Bădi... 1 8 1 0 Mai 8.
Acestu hram l-au f:'icutu vătafu Staaeu Mieu cu 1 0. Pe ' o Leturghie, Râmnic 7276 (= 1 768).
1 In piatră e săpat şi vuiturul canlacuzinesc insolit d e
Liturghie a lui Popa Marin Fulgescu, din satu
initialele P. C. Costesti, mahalaoa Tigania.
, , Anu 1 857 Martie.

inp.org.ro
 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

VIII. BISERICA V ĂRATECl.

Biserica de lemn, în forma de acum datând Nicolaie, Marcu , Gheorghe, Pătru, Nicolae, Dima,
din 1818, are amvonul adaos mai tărziu. De fapt 7:.. 27 (= 1 8 1 9).
biserica este mu:t mai veche. La început a fost
pe acelaşi deal, ceva mai sus, dar surpâ ndu-se 4. La proscomidie urme de pictură.
pământul a trebuit să fie mutată mai jos, la loc 1 858 August.
mai bun, după cum spune tra diţia. Lucrul poate
fi exact, întrucât un an scris pe o bucată de 5. Pe icoana Maicii Domnului pictată pe pânză.
piatră arată 1 78 1 , când probabil că exista bi­
Acastă sfnt. icoană s'au făcut cu toată chel­
serica. Mut 1rea aceasta o va fi săvârşit popa Ni­
tuiala lui Nicolae Văr[ă]ticanu. Nicolae ereu ,
colae Vărăticeanu amintit de inscripţie.
Stdna ereiţa, Gheorghe, Ioan, Nicolae, Maria.
De jur-împrejur biserica avea un brâu sculptat
1 8 1 9 l\ioem. 8.
i n serpentin, care se mai observă la altar unde
a căzut tencuiala cu care a fost acoperită mai 6. Pe icoane prăznicare.
târziu. Azi este părăsită şi in curân d se va nărui.
Tot aşa şi clopotniţa , care poate este mai nouă. a. Acastă icoană au p1ătit u Pătru Lăzdrescu,
Toată zestrea bisericii se află acum la biserica Vasile An dreescu, 1 863 Agost 1 8.
din Grusetu.
,
b. Acastă [s]fântă icoană au plătit-o Popa Nico­
lae, slujitoru bi[se]rici, 1863 Agost 1 8.
1 . Inscripţia de la intrare săpată in lemn.
In hramu sfinti Adormiri M aici Domnului si ,

alu sfă[n1tului erarhu Nicolae.

t Acastă sfântă şi dmnezăească besărică s'au
prenoit dinu temelie în zile[le] prea înălţatului şi
prea luminatului Domnu 10 loanu Gheorghe Ca­
raga Voevodu, cu toată voea şi blagoslovenea
prea sfinţi[ eil sale părintelui e piscopu alU Răm­
n i col[ui) chiru Galactioni1 al No[u]l[u)i Săverinu,
·c u toată osărdHa şi cheltuiala sfinţi[ei] sale popi
lui Nicolae Vărăuanu. S'au renoitu cu toate odoa­
răle cele trebuincoasă pre deplin, leatu 1 8 1 8,
7227 Nov. Intru a lui vejnică pomenire ' .

'2 . Pe o piatră aruncată in curte (fragment de fig. 13. - Biserica Văralid din Costeşti-Vâlcea.
cruce ?). C. Acastă srănlă i coană s'a dăruit de D umnezău

Pe o parle : să să jugrăvească de Popa Onu Zugravu.

leat 7289 ( = 1 78 1 ).
Pe cealaltă :
Lazăr (?)
3. Crucea din curtea bisericii.
Cu ajutoriu lui Dumnezău s'au ridicatil acastă
sfăntă cruce prinu hramu sfăntului arhiereu Nico­
laie. Pomeni Gospodin : Nicolaie iereu , Stana
·eriţa, Dima, Sofica, Gheorghe, Ionu, Nicolaie,
Măril'a, Ionu ereu, Ioana eriţa, Ionu ereu, Costan­
din, Floria , Pătru, MărHa, Costa ndinu, Stoica,
Ioana, Gheorghiţa, Grigori ierfl)pnah, Radu , lonu ,
Floria , Toma, Gheo�he, Sama, lenia , Dumitru,
lonu , lon u, Opria, Gheorghe, Stanu erei, Pătru,
Cosma, Dinu, Pătru, lonu, Nicolae, Din, Costîcă,
7. Pe o Leturgllie, Sibiu 1835.
Acastă sfântă leturghie s'au cumpărat de noi
Pătru sin Gri�ore Lăzărl:'scu, Trifonu sin Grigore
s Dima al Stani. S'au cumpărat cu lei 22 pa lrale]
20, adr�că lei doozeci parale dozeci, şi am hăre­
zit-o sfintei biserici[i] noastre din Văratici, spre a
noastră vejnică pomenire. Anu1 1 848 Septemvrie 8.
8. Pe Mineiul lunei Ianuarie, Bucureşti 1852.
a. Acest sfânt Mineiu este dăruit de preasfinţia
sa D. D. Nifon, şi în zilele Domnului Alicsandru
Ioan Cuza, cu totu cheltuiala enorieşilor, adecă
in aducere, si fii n d �lujitorh biserici ropa- .Nicolae·
Lăzărescu şi ' Nicolae Costandin (;orlan şi Costan­
din M arinescu lleasca. 1 86 1 Ghenarie 1 6.
b. La aceste Meine[e] au ajutat vreo câtiva ,

1 Ultimul rând e scris m�i tărziu cu altă mână. enoriaşi ai biserici, l a chiriea aduceri lor la părin-

inp.org.ro
 INSCRIPŢII ŞI ÎNSEMNARI DIN COSTEŞTI-V ÂLCEA

tele enorii, egumenul sfintei monastiri Bistriţa. 1 860 c. Costandin Gheorghe lliescu, paracliserul bi­
luna Dechemvrie 1 1. Preotul Nicolae V ărăticeanu . sericii mahalai V ăratici, 1854.

IX. CRUCI L E SATULUI.

În comuna Costesti au fost multe cruci puse
,
fie ca semne de hotar, fie hărăzite vre unui
hram ori în amintirea vre unei intâmplări. Acum
-se mai găsesc foarte puţine. Rău�voitorii le - au
distrus in mod barbar căutând comori supt ele,
sau, ceia ce e mai rău, să-şi facă trepte de câr­
ciumi ori de case din ele. Din câte mai sânt n'am
putut culege decât inscripţiile a trei cruci. Poate
-să mai fie vre una de a cărei urmă să nu fi aflat.
Două din aceste cruci cunoscute par să fi fost
puse la hotarul moşiei moşnenilor cu a mănăs­
tirii Bistrita. Una a fost la locul numit Sudos sau
,
La cruce, În vârful dealului. Acum se află în ci­
mitirul Feregile, pusă la ca pul răposatului învă­
,ţător D. Tănăsescu. A fost luată de la locul ei,
-acum douăzeci şi trei de ani, de preotul satului
de atunci şi pusă la locul de mai sus, spre a fi
scăpată de distrugere, deoarece un cârciumar
'vroia să o ridice şi să facă din ea trepte la scara
cârciumii, aşa cum mai făcuse şi cu alte cruci
- de hotar. Alta se află in VârfUl Malului. Acum
e puţin aplecată şi va cădea cu timpul, dacă nu
v a fi îndreptată.
f<1cătoare cruce Întru lauda sfântului Nicolae, de
robu lui Dumnezeu Antonie Arhimandritul proi­
g[umen] Bistriţii, în zilele pre luminatului Domnu
10 [Costa)ndin Nicolae Voevod. Oc[tomvrie] 30
dni, vă leat 726j (= 1 756).
Pomeni gospodi : Antonie Arhimandrit, Ilarion
Arhimandrit, lonichie erodiacon, Magdalina mo­
nahia, Dumitra, Oprea, lonu, Nicolae, Stana, Ni­
colae ermonah, Sava ermo[nah], Matei ere[u),
Neaga eriţa, Costandin, Gligorie er[eu) ... (stricat)
... m, Ion, Gheorghie erei, Tooma (sic), Stanca,
loanicrue monah, Pârvul, Mariia, Mihul erodiia­
con, Praxia monahiia, Crăciun er�i Nicola ere[u),
Dima, Pelaghiia I1arion monarh].
2. Crucea din BeleţeştL
Hramu sfântului arfireu (sic) Nicolaie. Pomeni
Gospodi : Nicolaie, Costandina, Ionică, Ioana, Ion,
lonu, Ioana , Cortandinu, G[r ]igorie, Ioana, Ion,
Stana, Stanu, Dobriţa, Dumitru, Dima, Niculae,
Gheorghe, Stancu, Andre[i)c[a], lonu ereu, Oprea
er[eu), Ni(folae, Stana, Măria, Opria, Gheorghe,
Samfira, Mărinu, Măriia , lonu, Costandinu, Anuta.
'

Cea de a treia, din Beleţeşti, nu pare să fi
avut un scop precis fiind chiar în mijlocul că­
tunului. Se zice că la început n'a fost acolo nnde
e acum, în dâlma d ?alului, ci jos In margenea
:râului. Mutarea s'ar fi făcut de teama inundaţiei.
Proprietaru l grădinei în care se află acum, bc1-
trânul Beleţescu, se gândeşte să o cior-:lească
ipentru sine, să-i fie pusă la cap la vremea morţii.
1 . Crucea de Sudos.
t În numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sfântului
.Duhi1. Rădicatu-s'au acastă cinstită şi de viiaţă
7306 (= 1 798).
3. Crucea din Vârfu-Malului.
Cu ajutoriu sfintei Troiţe s'au ridicatu acastă
sfântă cruce in hramu sfântului ar[hie]reu Nicolae.
Pomeni Gospodi : Nicolaie diiaconu, Stana de[a­
coniţa), -Ionu diaco[nu), Ioana de[aconiţaJ, Gheor­
ghe, Păuna, Ioana, lonu, Măriia, lonu, Nicolai
ir[e]u, Ionichie mo[nah], Ioana, Cosmidi, Măriia ,
lonache, Cârstia ireu, Dima Opria, Gligorie ireu,
Măria, Stana, Opria, Pahomie, Nicolae, Dumitru,
Costandina. Ma riia, lonu, Mihăilă dia[con), IIinca,
Floria , Stanca. 7337 (= 1 829).

X. FÂNTÂNILE SATULUI.
Sânt multe CÎşmele, şipote, puţuri şi fantâni in se vede că e vorba de o refacere, la 1 874, a
-sat. Dintre cele mai cu noscute amintim cismeaua unei fantani mai vechi.
,

din Valea Bună, din Zlamene. din Căline, din

- Ţ igănie şi din Ciorobeşti ; apo! f6ntana lui Opran, Fântâna de supi Arnota.
-a Ghiormei, supt ArnăţăI, supt Arnota şi altele. Anu 1 874 Agust 1 4. Acastă ceşmea se au
"Puţine insă au troiţe cu inscripţii amintitoare ale prefăcut de robi lui Dumnezău preotul Costandin
·ctitorilor si acelea sânt cu totul recente. Pe cea lacovescu si Toma Din Popa Toma si Din Popa
,

mai veche, ·care se află la fântâna de supt Ar­ Toma şi Di'mitrie leaco[vescu]. (1I dao � mai nou) :
·. nota , pe drumul dintre Mănăstirea Bistriţa şi pi ­ Preotu Cosfma), Mariea er[eiţa l.
·dorul Arnotei, supt munte, o dăm aici. Din ea

inp.org.ro
 CUM APAR MONUMENTELE ROMĂNESTf
DIN ARDEAL UNU I CALATOR FRANCES 1
--
A. de Gerando, Frances însurat în Un­
garia cu fiica unei familii nobile, e unul
din aceia cari au cunoscut mai bine si, au
presintat cu mai multă simpatie pe Românii
din Ardeal.
Îl vedem oprindu-se în cale ca să prindă
frumuseţa portului romănesc, puritatea
liniilor rasei, gratie care o deosebeste.
, , De
şi alegem doar rândurile care privesc mo­
numentele nu ne putem opri de a înfăţişa
şi unele care vorbesc de aceste podoabe
ale neamului :
"la route de Carlsbourg il Zalathna s'enfonce
dans les montagnes que l'on a c6toyees jusqu'ici.
Le chemin , quand je le parcourus, etait si mau­
vais, malgre la belle saison, que nous preferâmes
plus d'une fois a la voie administrative le lit
pierreux d 'un ruisseau. A quelque distance de
Carlsbourg on s'arreta. Le hasard voulut que ce
fut devant une chaumiere pittoresquement placee
au dessus d'un torrent et ceinte d'une haie de
rosiers souvages. Au cri .. Ape" 2 pousse par le
cocher, une belle Valaque eu sortit, tenant a la
main un de ces gracieux vases de forme etrus­
que dont on se sert encore dans le pays. Elle
avait le beau costume des montagnardes de
Z alathna : un mouchoir blaoc roule en turban,
dont les bouts brodes retombent sur le cote
gauche et en dessous duquel parait une tresse
de cheveux noirs qui entoure le front ; des col­
I iers de verroterie ; la chemise ii longues et larges
manches, attachee aux poignets et au cou par
un cerele de broderies rouges ; un corsage de
peau decoupe sur la poitriDe et fixe par UDe cein­
ture de diverses couleurs d'ou pend le double
tablier de laine raye. Autour des jambes est
I A . de Gerande, La Transylvanie el ses Izabilallls.
pp. 32ll, 366-7, 376; planşe.
• Eau.
inp.org.ro
� �
,
0 --
roulee une pa�ce de drap blanc assujettie parlleS'
courroies des opinci.
La Valaque s'approcha les yeux baisses, nous'
offrit il boire et se re tira " .
Iată cum îi apare călătorului vestita bi­
senca, romană de materiale, nu de arhitec­
, , :
tură, de la Dănsus
" C'est il Demsus que se voit le seul monument
romain qui subsiste en Transylvanie. Les Vala­
ques ont aujourd'hui pour l'eglise un edifice
carre, de quelques metres de haut, surmonte
d'une tour a de mi ruinee et percee de quatre
ouvertures. A droite de la fayade il est flanque
d'une voute qui se reunit derriere l'eglise a un
mur circulaire fort endommage : UDe grande
partie des pierres qui formaient ce mur sont
tombees, ce qui fait qu'on peut l'escalader sans­
trop de peine. En montant ainsi I'espece d'es­
calier qui s'est forme entre les assises, on arrive
il la petite tour qui couronne l'edifice, et dans
laqueJle est pratiquee un galerie obscure hau te
de trois puds. A l 'angle du mur circulaire est
un chapiteau colossal ; pres de la sont couches
des lions de pierre. Du cote oppose il la voute,
le mur est forme de moetlons et de blocs de
marbre, entre lesquels se montrent deux colon nes.
On penetre dans l'eglise par une petite porte
dont le dessus est decore de peintures valaques.
L'interieur de l 'edifice est supporte par quatre
piliers gros et courts, tres rapproches I'UD de
l'autre, et sur lesquels on lit des inscriptions ro-o
maines. La lumiere entre par les ouvertures de
la tour, qui est situee precisement au dessus de
l'espace compris entre les quatre piliers. Au fond
se trouve l 'iconostase, et au-dela l'hemicyc1e
forme par le mur de derriere, ou le pdHre dit
l'office. Les vieilles murailles de l'eglise sont cou­
vfftes aujourd'hui de peintures : ce sont des.
portraits de saÎnts et quelques tableaux expres-o
 CUM APAR MONUMENTELE ROMĂNEŞTI DIN ARDEAL UNUI CĂLĂTOR FR ANCES
sifs qui montrent a chacun comment ceux qui
se livrent aux plaisirs defendus deviennent la
proie du diable. Les peintures sont d'une na'i vete
,telle qu'i! faut ette un pecheur bien endurci
'pour ne pas guitter sur l'heure la voie de per­
,dition. "
o biserică de sat e descrisă la Mociu :
"L'eglise du village de M6ts, dont nous ?ou­
'nons un dessin, a ete elevee il y a deux cents
ans. Suivant la coutume valaque, la porte, qui
· est percee sur le cote, est si basse, qu'on ne
peut entrer sans cour ber la tete : peut-etre, dans
la pensee des architectes, y a-t-il la une inten ­
tion marquee. Deux fenetres fort petites repan­
dent dans l'interieur de l'eglise une c1arte dou-
'teuse. A la faveur de ce demi-jour mysterieux
on apen;oit d'eclatantes peintures qui ornen t les
murailles de bois. Ce sont des portraits de saints
et des scenes alle�loriques, avec le nom des per­
sonnages et l'explication des sujets en lettres
cyrilliennes. Ici l'on a ingenieusement represente
les peches capitaux, et I'on voit l e diable en­
trainer les pecheurs avec une rire terrible. La,
la m ort emporte d'un meme conp un roi, un
pr:etre et un villageois. Cette derniere scene se
retrouve souvent dans les eglises valaques. Les
paysans se consolaien-t de l'oppression en pro-
· clamant, sous l'egide de la religion, l'egalite des
. hommes. Dans un angle se trouvent des fourches
qui servent a soutenir les vieillards pendant les
heur€:s de l'office, pef50nne n'etant assis. Au
fond de l'eglise est place l'iconostase, la cJoison
qui separe le pretre de la foule. Elle est doree
et recouverte d'une multitude de bilP.nieres et
de tableaux beni!s. Les tableaux sant de toutes
dimensions ; aussi les personnages sont- i1s de
· toutes grandeurs. Faute d'espace, ils se recou­
vrent les uns les autres, si bien gu'une tete co­
lossale de Saint Nicolas repose sur le corps de­
' mesurement peti! d'un Saint Pierre place au
dessous. En jetant un coup-d'oeil rapide au -
· tour de soi, en voyant cette quantite de figures
• incroyables qui vous regardent, celles-ci en riant
affreusement, celles-Ia eu grin<;ant des dents, on
'se croit transporte dans un m�nde fantastigue.
,L'obscurite augmente encore I'dfet, car l'oei!
n'aperc;oit pas de prime abord toutes ces cbinoi-
' series, qui apparaisse'n t peu a peu, et semblent se
multiplier pour vous".
La Brasov el ' :vede cele două biserici :
· cea grece�s.că şi cea din Şcheiu :
inp.org.ro
111
" Deux eglises valaques sont encore a vOir, gui
toutes deux appartiennent aux Grecs non unis.
L'une a ete bâtie dans la viile meme et est fre­
quentee par quatre cents familles. Sur le terrain
qui l'environne se voient quelgues tombeaux
couverts d'inscriptions en lettres russes et grec­
ques. L'eglise meme n'est remarguable gue par
l'iconostase, cette boiserie doree gui separe .les
fideles du pretre, laquelle est surchargee d'e­
tranges figures peintes sur fond d 'or. Les mains
des Madones et des saints sont d'argent massif ;
sur leur poitrine on voit des coeurs d'argent et
d'or qui brillent entre les couleurs de la boiserie.
Ce sont des ex-voto. Au fond de l'eglise, dont
les murs sont impregnes d'une forte odeur d'en­
cens, on voyait etinceler a la faible clarte d'un
luminaire je ne sais quel vase sacre gui semblait
d'uu beau travail.
L'autre eglise est situee dans le faubourg appele
Bulgare ou Valague : douze cents famil1es s'y
rendent. Les premiers Bulgares gui occuperent
ce faubourg construisirent en 1 385 une petite
chapelle de bois, qui ne resta debout gu'un siecle.
Par l'intervention du prince de Valachie, une
eglise en pierre s'eleva dans l'annee 1 495, qui
dura davantage, mais gui etait tombee en ruines
au siecle passe.
Elisabeth, imperatrice de Russie, a fai! bâtir en
175 1 l'eglise actuelle. Les murs sont en dehors
decores de peintures : entre autres personnages
figure Saint Nicolas. On y lit aussi des nom­
breuses insC'riptions valaques. L'edifice est sur­
monte d ' un clocher, qui porte a l'extremite la
double croix grecque, et autour duquel s'ele­
vent quatre c!uchers inh�rieurs rattaches au pre­
mier, suivant la coutume russe, par de lon�ues
chaÎoes de fer. Le pretre eo graode barbe et
revetu de la robe noire il larges mao.cbes nous
montra son eglise.
Il tenait par la main un joIi e nfallt, son fils
sans daute, qui regardait tantât les etrangers,
dont le langage paraissait l'ioquieter beaucoup,
tantot les beJles choses qui s'etalaient devant lui ,
car rien n'est plus decon� qu'une eglise gr ecque .
CeJ le-ci i l est vrai, a ete retouchee ; peut-etre
meme il cette heure a-t-elle perdu d'avantage�
Mais elle etai! encore des plus curieuses quand
je la visitai.
Les peintures d' E Jisabeth, qui, il n 'y a pas long­
temps, se voyaient a l'interieur, avaient deja dis­
paru sous la challx. D'un bout de l'eglise a l'au ­
tre, le �r etait parfait�nent nu � Toutefai; deux
chapelles laterales restaient encore, qui attestaiept
la verve d'imagination des artistes grecs. La les
1·. 2 B ULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORIC E

murailles se cachaient entierement sous une ar­
mee de saints, de saintes, de pecheurs, de pe­
cheresses, d'angcs et de diables, qui se heur­
taient, se poursuivaient, s'enfuyaient dans un
labyrinthe inextricable. De quelque cote qu'on jetât
d'abord les yeux, sur les m-urs ou sur le plafond ,
il falla i t suivre le courdnt de ces figures fantas­
tiques qui vous ramenaient ensuite sans inter­
ruption au paint d o u vous etiez parti. II n'y
'
avait la ni commencement, ni fin. Le spectateur
pasait ou il vo u lait les bornes que la fantaisie du
peintre avait depassees. Le pretre nous annon<;a
que ces curieus€s peintures ne tarderaient pas â.
disparaître a ussi.
A l'entendre, elles frappaient l'esprit deja peu
developpe des Valaques ; et ce n 'etait pas it l'aide
de pareils moyens, disait-i1, qu'il voulait agir
sur eux.
Les eglises grecques du district de Cronstadt
n'etaient pas seulement frequentees autrefois par
les paysans transylvains".
Se va găsi, sper, că aceste frumoase
descrieri înţelegătoare nu trebuiau să rămâie
pierdute pentru vremea noastră într ' o des�
criere de călătorie de mult necetită.
N. 1.

• 1 II, p. 8 1 .

inp.org.ro
 M O N U M ENTE INE DITE DIN ROM ULA
DE D. T U D O R .
-- 0 -- Membru coresp. a l C o rn . M o n . Ist.

III.
IN SeRIPTII PE P1AT R Ă.
1 05. -Fragment dintr'o lespede din calcar d e el. A s tfel primul cuvânt d i n rând ul al cincilea poate
Vraţa, l u n g de 0,290 m. şi lat de 0, 1 45 m. Col. fi tot aşa de bine u n : patri, matri ori fratri. N e
Capşa. Fig. 23. Mai păstrează l itere d i n două oprim l a lectura :
rânduri , înalte d e 0,056 m. Epoca : mijlocul vea­
. . . lalid . . . . . . . . . . . .
cului al doilea p. Chr.
. . i. b(ene) m(erenti) [p(osllit)]
(et] . l!olllss[ianusj sive Voluss[illS . . . ]
. (vix(it) a]n (nis) L. Val(erius) . . .

[ . . . . p]atri p(ientissimi) [treci!)}.

Cognomenl1l Volussiar.us ca şi VOlllssius sânt

destul de rare În părţile d u nărene. Primul îl
întâlnim numai odată la Nicopoli pe D unăre ·, iar
al doilea la Savaria, în Pannonia su perioară t .
1 07. - Bucată dintr'un stâlp cilindric, tăiat în
dimensiuni mari, din calcar de Vraţa . A fost ruptă
Fig. 23. - Colecţia Capşa. din parte a inferioară a inscripţiei/după cum arată

Cetim exempli gratia :

. . [Mar]cel[us] . .

. [vi]x(it)a[n (nos)] .

1 06. - Fragment din centrul unui monument

funerar. Calcar de Vraţa. Măsoară : 0,3 1 5 X 0,3 1 0 X
0, 1 30 m. Î nălţimea literelor : r. 1 şi II, 0,05 1 m ;
r. III-V, variabilă între 0 ,035 - 0,03 1 m. Col.
Capşa. Fig. 24.
Supt ultimul rând rămâne puţin loc nescris.
D espărţirile între cuvinte sau abreviaţiu ni sânt
marcate prin heredes distinguentes, ori o stea cu
trei braţe. Ulti mele trei rânduri diferă ca siluetă,
perfecţiune şi mărime de primele două, fiind
adăugite u lterior . Epoca : prin secolul I I după
Hristos.
Fig. 24. - Colecţia Capşa.
Din primul rând păstrat sânt sigure literele
L A L l D , iar în cel următor e fără îndoială obişnuita '
câmpul l iber ce urmenă după ultimul rând. Mă­
formulă b(ene) m(erenti) [p (osu it)] , precedată de
soară : 6,375 X 0,165 m. fnălţi m e a l i te relor variază
u n patri, coniugi, tratri, etc. Î n rândurile urmă­
C. 1. L., I I I , 7437, 1, râ'i d u l 30.
toare e vorba de un al doilea .d efunct, rudă cu J
primul ; ele fură scrise de un fiu sau frate c u , C. 1. L . 1 1 1 , 4 1 85 ( u n liberI ).

BIlI. Com. MOIl. Ist. - Fasc. 85, 1 935. 3

inp.org.ro
1 14 BULETINUL COMISIL'NII MONUMENTELOR ISTORICE

Între 0,040 m. (r. 4-6) şi 0,048 m. ( r. 2-3). Col.
Constanti nescu . fig. '2 5 .
D i n primul rând nu se menţin decât picioarele
a două l itere indeterminabile. În al doilea avem
precis un EL la început, iar la sfârşit un L frag­
mentar. A celaşi EL se repetă şi În rândul următor.
Rândul al patrulea Începe cu numele fragmentar
[Oojmitius şi se termină brusc cu un Pui/cher].
Mai greu de hotărît e asupra literei de la capătul
r. 5 , ce poate fi un T, E ori F, după care ur­
mează o filiaţie. Ultimele litere păstrate (r. 6)
sânt sigur : Ll TT.
ţimea l iterilor vari<lbilă între : 0,008 - 0.0 1 2 m. A
fost cumpărată d e no:, În Septembre 1 9 3 3 , d e la
un sătean din Reşca. Col. Constantinescu fig. 26.
Lapicidul a Încercat să sape pe H chiar lângă
margine, insă, sărind o aşchie, l-a mutat mai spre
dreapta şi, p entru a-i încăpea inscripţia, a făcut
o ligaţiune : HE. Ultima literă, 1 , abia se mai
cunoaşte. I n s cripţia, aşezată În trei etaje, se � citeşte
uşor :

Fig. 26. - Colecţia Constantinescu.

Helcu/f.
De sigur un mic ex vota pus acestui zeu d e un
modest adorator local. Ofranda nu putea fi făcută
decât Într'un sanctuar ce va fi fost ridil:at lui
Hercule la Romula, căci monumentele închinate
lui sânt numeroase 1. E poca altăraşului nostru nu
poate fi precisată, din causa execuţiei rudimentare.
1 09 .-fragment dintr'o placă de marmoră aIbă,
d e dimensiunile : 0, 1 1 3 X 0,098 X 0 ,0 1 5 m. Î năl­
ţimea literelor : 0 ,022 m. A fost achisiţionată d e

Fig. 25. - Colecţia Constantinescu.

Epoca : secolul al doilea p. Chr. Cetim :

[. . . . . . . . . . . . .j
[. . . . . . hi . . ? .J
[. . Ajel(ius) Apol[loniusj etc. .j
[. . AJel(ius) Luâus . . . . . .J Fig. 27. - Colecţia Constantinescu.
/. . DoJmitius Pu/[clzer . . . . .J
/. . . 1 (iti) jil(iusl F/abia (tribu) . . . j
? noi, de la un sătean din Reşca, ce a gă s it-o în
pământ şi Într'un strat de cenuşă. Urmele focului
[ .
. . . . . lift[eraej ? . . . . . . .J
.

sânt confirmate şi de exteriorul fragmentului. Col.

Inscripţia conţine o l istă d e mai mulţi cetăţeni
Tomani cari vor fi făcut parte dinh'un colegiu
sau ridicaseră un monument. Doi d intre ei sânt
nişte A eli i, deci peregrini. Ce va fi fost scris
prin ultimele p atru litere e greu de Închipuit.
1 0 8 . - A ra minusculă din calcar d e Vraţa, cu
un dublu profil sus şi tăi ată neregulat p e laturea
dreaptă. Înaltă de 0 ,062 m., Iată la pl ofilul de sus
de 0,035 m . , iar la ccl de jos de 0 , 0 3 8 m. Î năI-
Constantinescu. fig. 27.
Din rândul prim a rămas basa literei L, iar în
cel următor sânt sigure : AMA. rn rândul al trei­
lea aflăm un Început de l iteră fragmentară , ca T,
F ori E, după care urmează un punct şi apoi
QV A. O curbură mică se mai menţine şi din rân­
dul al patrulea, ce ar fi dintr'un O sau P.
1 Nre. 60, b ( Iig. 17, !)), 36 (fig, 13, b) , 1 62 , etc.

inp.org.ro
 MON MENTELE INEDITE DIN ROMULA
Caracterul epigrafic n u ne Împiedecă a propune
lectura :
/Iu]l[ia A vita]
/M]ama/ea Aug(usta)]
/.. ..]t.? qua[e... . .. .. .. . .. .... . .]
[. . . . . .. .... . .. . . .jo ?f. ...............]
Aşa dar ar fi un monument prin care se cin­
stea mama Tmpăratulu i SeveJlls Alexander. De alt­
fel, pentru prima dată ea e pomenită la Romula,
unde trebuie să fi fost foarte populară c a şi toţi
împăraţii de origine orientală d i n secolul al III-lea,
căci oraşul avea garnisoane ş i colonişti mulţi ve­
n iţi din Asia Mică. Placa fusese p robabil fixată
în păretele unei clădiri publice, ce fu, m a i tărziu,
Î ncendiată.
1 1 0. - Titu/us. Tăiat în calcar de Vraţa, . şi d e
o formă pătrată. E rupt În şapte bucăţi şi are
lipsă două colţuri. Lung şi lat d e 0,560 m., gros
de 0, 1 1 0 m. fnălţimea Iitcrilo. variază chiar În
acelaşi rând de la 0,025-0,045 m. (rândul 1 -3).
Fig. 28.
Monumentul fu d escoperit În 1 9 18 d e către
săteanul Costache Fărcăşanu din Reşca, recent
deced at, lângă biserica satului. Alături de el mai
fură aflate şi câteva ghiulele mari de piatră, de
o formă p erfect sfcrică. Locul descoperirii este
chiar în marele val fortific at cu zid, ce Încunjura
aşezarea civilă a oraşului. Săteanul, nebănuind va­
loarea acestei inscripţii , o folosi ca treaptă la o
scară, unde �e rupse în m a i multe b ucăţi şi se
pierdură cele două colţuri. In 1 933 a m cumpărat-o
de la fărcăşanu cu 1 50 de lei şi am putut culege
informaţiile de mai sus. Piatra se afjă acum În
colecţ i a colegului Constantinescu, d ăruită de noi.
A supra textului inscripţiei se pot face o m ul­
ţime de observaţii şi ipotese.
În rândul al doilea, primul cuvânt, de şi conser­
vat fragmentar, se v ed e a fi martelat. Ultimele
litere ale aceluiaşi cuvânt sânt sigur : PPIS. COnt­
plectarea nu poate fi decât : [Phili]ppis. Primul
G din rândul al treilea poate aparţine l a A VG
din rândul al doilea, dându-ni forma plurală p entru
doi Auguşti (A VGG), dar poate fi legat şi de
Felix, cetindu-se G(aius) Felix. VESTRA d e la
sfârşitul rândului a l patrulea, este absolut sigură.
După (cenfur ia) VIII, din rândul cinci, Începea
·cn cuvânt cu M. frunza d e iedrră este bine con­
�t:rv'ltă Înainte d e conjucţia et din acelaşi rând,
Înât ea leagă două nume. Prima literă fragmen­
tară după POST. din rândul şase este un D, iar
ultimll un M . Acest rând se apleacă În aşa mă­
sură, încât după eorum din cel următor nu mai
inp.org.ro
1 1 5·
era loc d e scris altceva. Textul din lipsă d e spaţiu
se continua a breviat şi pe latllfc a dreaptă a che­
narului inferior, din nenorocire p ierdut În parte.
Prima literă păstrată e deci Il n R sau K, după
care urmează sigur : j\'. S şi apoi probabil Începutul
unui al doilea S.
Epoca monumentului după caracterele epigra­
fice se datează din prim a jumătate a secolului al
l I I ·lea d u pă Hristos.
Cu toate că inscri pţia oferă o sumă de difi­
cultăţi de detaliu, ce·mi par � reu de resolvat în­
tr'un mod definitiv, propun lectura d e m a i jos,
căreia regretatul Cagnat nu i-a găsit nimic d e mo­
d ificat printr'o scrisO:lre ce a binevoit a-mi trimite.
/Impp. C(ae)s]s. d. d. n. n.
/Phili]ppis Aug(ustibus),
G(aius) (?) Felix, leg(ione) VII
Cl(audia) p. f. vestra,
Fig. 28. - Colec!ia Constan tinescu.
(centuria) VIII M [.. ........... .) et
Post (umus) ? d/e vI m[aiesta ti]
('Drum,
[p�]r (?) (Numerum) (?) S(urorum) (?) S/agit­
tariorum) (?)
D ativul PhiWppis este Întărit şi d e o altă ins­
cripţie din Britania, unde numele comun al celor
doi împăraţi e pus de asemenea la plural 1. După
cum se ştie, ei avură după m oarte şi o damnatio
memoriae .. de aceia numele lor e martebt. Gaius
Felix, dacă a cesta ar fi numele întreg al lui. e
filră îndoială un m ilitar d e grad inferior, probab i t
un simplu soldat din centuri a VIII ( = cohors VIII),
Cllre, În tovărăşie cu un oarecare Pos/un/us (?) ,
Postumius (?) , Postinius (?) , etc., a cărui calitate
J C. J. L. , V I I, 3 1 5 : f(ovi) o . m. et g{enio) d{ominorum)
n{ostrorum) Philippo nz{m) A ug(uslorum) , coh{o rs)
[IIJ, Gallor[ufil equ itataj. . .
.JI 6 B ULETINUL COMISI UNII MONUMENTELOR ISTOR ICE
n u ni este cunoscută, ridică monumentul celor
doi Jmpăraţi.
Epitetlll vestra aplicat legiunilor e foarte rar În
textele epigrafice 1 . EI se expli că bine prin su­
pranumele de Philippiana, dat a celeiaşi legiuni de
o altă insc�ipţie mil;tară ce provine dintr'o bcali­
tate necunoscută a Daciei Malvense ".
Foarte enigmatice rămân pentru noi literele frag­
mentare de pe chenarul inferior. Presenţa unui
N. urmat d e doi S, ni suggerează posibilitatea
cetirii numelui garnisoanei Romulei d i n acea
vn�me : numerus Surorum sagittariorum. Acest corp
auxiliar a făc�t paza Romulei şi a împrejurimilor
ei, după C U lTi se vede din nll m:irul impunător de
cărămizi şi i nscripţii ceei poartă numele, răspândite
În tot judeţul Romanaţi 3 . Tot a cest numerus de
-Sirieni e În bună parte şi constructorul marelui
val încununat cu zid, prin care Philippus fortifică
oraşul în '248, Chr. 4 . Câteva cărămizi stampilate
cu NS au fost recent aflate în zi dăria acestui val 5.
I C. I. L., I I I. 6746 (=236). Cf. şi Compes- rendus
A cad. Inscr., 1863, p. 2J4.
• C. I. L . , 1 1 1 , 8047 ( cf. şi Tocilescu, În A rch.-epigr. Mitth.,
V II l ( 1 884). p. 5, nr. 1 2 ) : . . . leg. VI/. Cl. p. f. Philippiane
fCffl.tu ria) VIIII h (astati) pr(io ris), sig(nifer) A u r(elius,
Probus, optio P(ub lius) Ael(ias) Victoriflus.
3 C. 1. L., I II, 8074, 28 (= 1633 ) ; 8032 (= 1593) ; 1 2605 ;
e t c. Cf. d e asemenea şi Pârvan, Ştiri llouă din Dacia.
Malvensis, An. Ac. Rom., Mem. Secţ. I sI., 1001. XXXVI,
p . 20. Bucu reşti 1 9 13, şi, la m i n e , În A rh. Olt., 1 933, p.
233 , şi urm.
• C. 1. L., III, 803 1 : dedica li a facută celor din Philippi se
t e r m i nă : ..... n(ostri) [ rJestitutores o rb is [tJotills ob tute­
lam civit(atis) calonice suae Romul(ae), circuitum m u ri
manu militari a solo fecerunt.
• L a m i ne, în A rh. Olt., 1 933, p. 234. Colegul Christeşc u ,
lstros, 1 , 1 ( 1 934), î n tr ' o notiţă bibliografica c e o d ă
despre articolul m i e u SareofaRii d" pial ră de la Romula
( extr a s din A rh. Olt., 1933, n-Ie n1-66), l 'n i atribuie o af i i­
maţie de care nu m'am făcut vinovat, şi anume că a ş
a răta cum c ă d i n acelaşi v a l a l aşezării civile s ' a r fi scos
sarcofagii zidite, fapt ct! m'ar fi d e te � m i n at 11-1 vedea rc fă­
cut de unul din recucentorii D a ci e i d u pă părăsirea ei, fă ră să
cunosc i n scripţia lui Filip Arabul din 248 (v. nota prec e de ntă).
Din potrivă, eu a m a ră t 'lt clar. În acelaşi loc, că sarcofcgiile
folos i te ca m aterial d.! zidil rie �e scot numai din castrul
roman aşezat în centrul cetăţii. U n a e castrul roman d e
� i c i şi alta sânt fortificaţiile oraşuiui roman (vezi fig. 1 ) .
Pentru o refac<!re t â rzi e o :n opinat n u m ai pentru castru.
Inscriptia l u i Filip A rablJl a fost g ă si t ă de T oci l e sc u la poarta
de E, a oraşului, şi nu lângă c a s t r u (Fouilles et recher­
ches a rcheologiques en Rou11lanie, p. 96. Bucureşli 1 SOO).
Ea nu pomeneşk nimic d e o r ezidire a c a s t r ului , ci n u m a i
de ridicarea unui Z i d nou şi c i r cular, ce se poate n r n i ă ri şi
azi, partial, pe tel en (circuitulll IIlIt ri. .. . a solo fecefltllt).
'V. şi la mine, în introducere.
inp.org.ro
Totuşi rămâne dificil d e admis ca doi militari
de grad inferior să fi ridicat a ceastă dedicaţie
prin i ntermediul corpului de Sirieni. Devoţiunea
lor pentru cei doi Î mpăraţi e justifi cată prin marile
binefaceri făcute de Filip Arabul Romulei, care
d rept mulţumire îşi ica pentru a doua oară titlul
de colonia, în sensul uuei refaceri '. Fără îndoială,
la săparea marelui val protector al aşezării civile,
iau parte ş i detaşamente din legiunea VII Claudia 2.
Datorită marelui număr de unităţi militare ce
au lucrat aici, i nscripţia comemorativă din anul
248 p. Chr. le cuprinde cu un singur nume,
manu militari. Dintr'un d etaşament al legi unii a
VII Claudia făceau parte şi cei doi dedicanţi ai
monumentului d e faţă. Inscripţia lor fusese fixată
în zidul ce încununa valul, probabil pe porţiunea
în care lucrase centuria lor. Mai târziu e a căzu
sau fu s coasă de c ineva, pentru a fi utilisată la
un asediu al cetăţii. De aceia fu aflată la un loc
cu mai multe ghiulele d e piatră, lângă val şi în
interiorul cetăţii. Locul descoperirii e în imediata
vecinătate a uneia dintre cele cinci porţi ale ce­
tăţii, d e lângă biserică, ce fu probabil forţată d e
barbari.
Din aceiaşi vreme trebuie să fie ş i o altă inscripţie
fragmentară, aflată în Dacia inferioară 3, Ea s e
păstrează azi l a Museul Kaţional din Bucureşti şi
a făcut parte d i n colecţia Papazoglu, care şi-a
strâns cea mai mare parte din obiectele sale de
la Romula. D e aici fu probabil achisiţionată şi
aceasta. Ea pomeneşte o altă centurie din le­
giunea VII Claudia, şi anume a I X-a, deci imediat
următoare celei din i nscripţia presintată d e noi ;
venită ş i ea a i c i cu ocasia ridicării marelui val,
la a cărui construcţie va fi p articipat.
Se ştie că Filip cel Tânăr primi titlul de Au ­
g ustus În 246 p. Chr., aşa că monumentul nostru
poate fi încadrat numai între 246 şi 249 p. Chr.
D a c ă fu în castrat În zidul d e cărămizi al valului
cu ocasia ridicării lui, atunci datarea e din anul
248 p. Chr.
C. 1. L., I I I . p. 142 1 şi Pârvan, O. c., p. 9.
1
C ărămi z i cu s t a m pila ei s'au aflat recent la Romula ;
2
V. Ia mine, În Arh. Olt., 1 933, p. 235. De asemenea avem
ment i o n ate tot pe cărămizi Si numele l egi uni i ;J V Mace­
donică ; ef. Tocilescu, în A rch.-epigr. Milth., XIX ( 1 896),
p. 8, no. 1 4 ; Pârvan, şi urm. şi l a m i n e, în A rlt. Olt.,
O . C., p. 22
1933, 1='. 235. Multe din deta şamentele c. cestor un i t ă t i mili­
tare vor fi venit aici în 248, când s'a săpat marele va l ,
gr�u de executat. D e aceia inscripţia ni spune laconic că el
fu făcut manu m ilitari.
• Vezi m a i sus p. 1 1 6, nota 2.
 MONUME NTELE I NE D I TE Dl RO MULA 1 17

IV.

OBIECT E DIN O S
1 1 1 . - 1 1 8. - Opt styli pentru scris pc taLie d e ingeniositatea meşterilor sculptori din Dacia.
-cerate, a căror înălţi m e variază de la 0, 1 '20 la 0,OlJ5 Se compune dintr'un con d e pin crestat ş i Înca­
m . Unele sânt păstrate fragmentar. De obiceiu ca­ drat de două base circulare sus, şi alte două
:petele lor sânt modelate În frumoase conuri de pătrate supt el. Î ntre aceste ultim e şi
pin, iar liniile striate l e Îmbracă o bună pal ( <: d i n alte patru de acelaşi tip, puse lângă
trunchiu, p â n ă spre vârful ascuţit 1 . Toate Î n Col. găvan, e un grup de patru colonete
Capşa, vitrina 1 4, pl. 1 , nf. 1 -8. răsucite, cu base şi capitele pătrate.
1 1 9. - Linguriţă d e os, lungă 0. 1 00 m. şi cu In golul dintre colonete joacă o sfe ­
'vârful rupt. Col. G eorgescu Cora b i a . f i g. 2 0 . rişoară din aceiaşi materie, cioplită in
Obiectul e lucrat cu m ultă pri cepere şi m i găleala. situ din măduva osului şi care nu poate
G ăvanul are o formă perFect circulară şi c u dia­ fi scoasă afară.
m etru de 0,026 m. E puţin adâncit, aşa că destinaţia Se pare că obiectul ar fi fost scos
<linguriţei nu poate fi decât medicinală sau rituală. dintr'un mormânt roman, după asi­
Extrem de i nteresant este lucrată coada a cestui gurările date de destoperitor colec-
· -obiect de os, care ni poate da o plăcută surprisă ţionarului. Fig. 29
Col. Georgescu.

v.

OBIECr� DIN BRONZ ŞI ALT E METALE.

a. Col�cţia Mari a Istrati-Capşa. 121. Capac ori greutate de plumb, cu mar­
-

1 20 . - Căpăcel de bronz, cu un buton pentru genile deteriorate şi concav pe o faţă. Poartă În

apucat. Diametrul discului e de 0,039 m, gros d e exterior urme de mortar amestecat cu cărămidă
'0,005 m. Fig. 3 0 , 4. pisată. DialŢletrul discului : 0, 053 m., grosimea lui

3
tIl

F ig. 30. - Colectia Capşa ŞI Georgesc u.

1 Unele, cele frag menta re, pot fi socutitc şi ca acel Je os, 0,00 '::' m. fig. 30, 5.
necesarc înlnodoaba femenină sau d e cusut. Cf. pentru
·,seylus, art. lui Lafa)'c, în lJaremberg-Saglio. Dicl., IV, fi.
1 22. - Capac de bronz de forma unui taler,
1510 şi u r m . , i a r, pentru deosebirea lor de ace, art. 'a cll" cu mănuşa lipsă. Diametrul discului : 0,053 m.,
al lui S�glio în aCl'laşi Dici., 1, 1 . p. 62. gros de 0,006 m. fig. 30, 6.

inp.org.ro
1 18 BULETINUL COMISIU II MONU M E TELOR ISTORICE
1 23. - Idem, l ucrat cu ciocanul şi cu măn u şa
d e forma unei scări de şea, prinsă cu un cuiu.
D i ametrul discului : 0,067 m ., gros. 0, 002 m.
Fig. 3 0 , 7.
1 24 . - PLacă de bronz de forma unui disc, cu
o prelungire dreaptă. Discul e împodobit cu două
cercuri a dâncite concentric, iar lama prinsă pe el
închide pe margeni două fâşii striate. între care
aleargă un ornament în formă de vrej. Obiectul,
de o d estinaţie nesigură , e rupt de la un altul.
Lungimea lui : 0, 1 1 4 m., diametrul discului : 0,098
ITI , şi cu o grosime varii n d între 0,OU30, şi 005 m.
Fig. 30, 8.
1 2 5. - Ghiară de bronz, ruptă probabil de la
u n cuier. E stilisată în cap de şopârlă ce are î n
j urul gâtului u n disc scobit. Fragmentul poartă
Fig. 3 1 .
urmele unui puterni c incendiu. Lung de 0,O� 9
F i g . 3 0 , 9.
1 26. - Porum beL de pLumb, turnat în gol
avariat. Era aplicat pe u n obiect mai m are. E
pus î n legătură cu cultul zeiţei Venus. Lung
0. 1 20 m. ş i înalt de 0,054 m. fig. 3 0 , 10.
1 27 . - PicioruL unui vas de bronz, de formă
c irculară. Ornamentat în exterior cu linii circulare
şi adâncite. Presintă urme de foc. Inalt : 0,045.
fig. 30, 1 1 .
1 28. - FU '7duL unfli clopoţel d e bronz c u ansa
păstrată. înalt : 0,070 m. fig. 3 0 12.
1 29. - AntebraţuL unei sta tu ete de bronz tur­
nată în gol. Poate de la u n A moraş. Lung de
0 , 1 00 m . Fig. 30, 13.
inp.org.ro
1.30. -- TO�1rtă ruptă de la un vas. Stilisată'
în cap d e tigru cu gura căscată ; are în exterior
numeroase u rme de zgură de foc. Jnaltă : 0,085 m .
Fig. 3 1 , 1 .
1 3 1 . - Idem, mai b i ne păstrată şi gura animalu­
lui larg deschisă. Înaltă 0,095 m . Fig. 3 1 , 4.
1 32· 1 33. - Două greutăţi i dentice, turnate în
bronz şi modelate în forma unor pioni d e şah.
Exteriorul lor e stri cat de foc. L i se pot bănui o
mulţi 'l1e d e întrebuinţări. Inalte d e 0,084 m. Fig.
3 1 , 2 şi 3.
1 34 . - G,eut [te de plumb prevăzută cu o ansa
arcui lă din fer. Diametrul discului de 0,058 m. şi
înaltă d e 0,046 m. Fig. 3 1 , 5.
1 35 . - Fragment dintr'o greutate asămănătoare
cu nle. 1 32 - 1 33 , însă turnată în dimensiuni reduse ..
- Colec ţ ia Capşa.
m. I nalt de 0,034 m. fig. 3 1 , 6.
1 36. - Aplică plată din aramă, represi ntân d'
şi u n cap de leoaicJ. Î naltă de 0,034 m. Fig. 3 1 , 7.
de 1 37. - Mâne d e b ronz, fru mos. m odelat la o
de extremitate în cap de leu cu coama bogată şi'
gura deschisă. Celălalt capăt se termină cu un
drug pătrat şi plin 1 . Lung d .:- 0,060 m. fig 3 1 , 8.
I În nici u n cas nu putea servi ca robinet, unde a cest
a n i m a l e frecvent l u a t c a model ; căci u b i ectul nu e străbătut
de n i ci u n canal. 1 se pot atribui două destina ţ i i . C a u n'
ornament in c a r e se t e r m i n a o osie de car ro m an , ci. von
Jahrbuch dealsch. a rch. Inst , 1 933. p .
M erckl i n . in 1 18
şi fig. 36-37, s a u ca mâner la o cheie m are ; exe m o l e î n
M u s e u l d e l a S a i n t Germ a i n ; c i R e i n < c h , Musee d e Sainl­
Germain eli Laye. p. 340 şi u r m . Pa r is 1 894 ; la M u s e'u l din.
 M O :'; UMEl'<TELE INEDITE D I N ROMULA 1 19

1 38. - Pomana. Figurină de bronz ce o re­ 1 4 1 . - Acvilă stând pe un postamf'nt. Bronz

presi'ntă tronând, c u păr bogat căzut pe u meri şi cu
o poală încărcată cu flori şi fructe 1 . Î naltă de
0,060 m. Fig. 32.
1 39. - Aplică de bronz, stil i sată in cap de
leu cu o coamă mult răsfirată fnaltă de
0,040 m.
1 40. - Toartă arcuită din bronz, formată d i n
doi delfini cu cozile trilobate, c e înghit u n corp
comun sferic şi tăiat cu d ungi a dânci. Corpul
p eştilor e împodobit cu numeroase l i ni i c u r b Ş I
puncte. Lungă de 0, 1 20 m. Fig. 3 2 , şi 3 5 , 4.
Acest tip de toartă (' bine cunoscut în aşezările
militare romane din sec. II, p. Chr. Se întâlneşte
Jn Austria S Ş I la Turnul-Severin '1 .
frumos turnat 5. Î naltă d e 0,075. Fig. 32.
"i42. -- Picior de vas din bronz, avariat d � foc.
Î nalt de 0,045. Fig. 33, nf. 1 .
1 43. - Gri/an de bronz, ce era fixat printr'o
bară arcuită şi servia ca ornament. Lung : 0,OY3
m . , Înalt d e 0,056 m. Fig. 33, nr. 2 şi fig, 32.
Aripile animalului cu vârful adus În faţă sânt
modelate cu grijă, penele fiind dispuse în mai
multe rânduri, iar pe gât lucrate până l a cele mai
m i ci amănunte. Mânerul de fixat e îmbrăcat pe o
bună parte de două mari frunze cu vârfurile în­
groşate şi ridicate. Î n jurul gâtului, animalul poartă
un colier format dintr'o faenia, de care atârnă în
faţă o rosetă cu patru frunze. Se pare că pe cap

F ig. 3 2. - Coleţia Capşa ,

\Vorms şi Mai enţa ; cI. Romisch-gerJ/l , Central-Musellm mai avea prins un �It o rnament. fixat cu un cuiu,
t a b l . X XIV, nrle. 4 - 8 , M aienţa, 1889, şi Bărcăci l ă , in A rlz. al cărui orificiu e visibil Ş I azi. O b iectul e turnat
Olt., 1 934, fig. 1 1 (Drob etal.
1 Reinach, o, c., p .
I nfăţişări s i m i l a re ale P o m o n e i la
J O I , no.97 (2 9556 ) ; a c e l a ş i , Rep, reliefs, 1 , p. 2 1 7, P a r i s ,
1 909, ş i Hettner, Die rom. Steindenkmăler des Provinzial­ • Rom, L inus OSierr" caietul I X , p, 79, fig. 38.
mllseums zu Trier, p . 60 şi u r m " n l e , 1 00 şi 1 0 1 , Tri er, 1 893, , Florescu, Casirul l o man Drobeta, p. 5 1 , n r. 4 şi
C u l t u l Pom o n e i e rar în v r e m e a I m p e r i u l u i , căci î n ce p e fig, 10, n r. 4 (extras d i n Rev. Isi. Rom" 1 934). Un frag­
a se sti nge od ată c u r e p u b l i c a . Ovid i u singur li consa m e n t i ne d i t d i n acei aşi toartă, aflat tot la Severin, se află
cră mai m ultă atenţie (Metam. , X I V, 623-773). CI. î n c ă î n col. Capşa (vitrina 1 5, nr. l C6). Pentr u alte exemplare
H i l d, î n Darembe rg- Saglio, Dici" IV, 1 , p. 547, s, v. Po­ i d entice m a i vezi R e inach,Musee de Saint Germain en
mona, şi Wissowa la acelaşi cuvânt, in P a l d y -Wi ssowa L aye, p. 345, nr. 464 ; acelaşi, Cataloglle ilustre du Mu­
,
Realellcycl., J I [, col. 274 şi l I T m . see des A l1tiquites Nationales a lt châlealt de Saint
, I n registrul c o lectiei locul prove n i enţei e dat Ca racăl u l . Germain en L aye, tom. II, p . 262, fig. 147, Paris 1921 , şi
Ş i a i c i a f,)st o aşeza r e r o m ană, u n d e a r p ute a îi găsită, J a c o b i , Das Rămerkastell Saalbll rg, p, 434, şi t a b l a LVII,
dacă n i l a - fi fost c u m " ărată de la vre-u n a m ator de nle. 2 şi 3, H um b u r g V0n d e r Hohe, 18S7,
a n tichităţi. • Moisil, in B u f. Comis. MOIl. !st, , 1 9 1 1 , p. 1 42 .

inp.org.ro
1 20 BULETI N U L COMISI U N I l MO\lUM ENTELOR ISTO�ICE
artistic, fiind unul dintre c e l e mai frumoase ce
s'au aflat până acum la Romula.
1 44. - Urechea d reaptă ruptă de la o statuie
de bronz, ce era turnată în mărime naturală. Î naltă :
0,078 m. Fig. 3 3 , nr. 3.
1 45. - Trei degete (cel mare, arătător şi ine­
lar) rupte de la mâna unei statui d e bronz aurile
ce fusese executată în mărime naturală. Poate
proveni d e la acelaşi monument ca şi nr. precedent,
f;g. 33.
fiind ridicat unui î mpărat roman. Lungimea frag­
m entului e de 0,068 m. Fig. 33, llf. 4.
1 46. - Basă circulară de la un candelabru
de bronz, m ult stricată de foc. Braţul candelabru­
l u i era modelat în labă de leu, din care a rămas
1
Fi!]. 34. - C o le c ţ i a Capşa .
numai ghiara prinsă de basă. Î naltă : 0,074 m.
Fig. 3 3 , llf . 6.
147. - Fragment ornamental de hronz, de forma
unei bare triunghi u iare, terminată cu un cap d e
inp.org.ro
şopârlă ce avea ochii cin sticlă roşie, unul păs­
trându-se '. Lung de 0 ,062 m. Fig. 3 3 llf. 7. ,
1 4 8. - Fragment d e bronz c e p are a fi rupt
dintr'o toartă de vas. Jos se termină cu trei frunze
rotunde, iar de-asupra lor stă un Eros funerar cu
dreapta adusă la piept, iar în stânga ţine o torţă­
cu vârful pe pământ. î nălţimea fragm. : 0,06 1 m .
Fig. 3 3 , llf. 8.
1 49. - Fragment d e bronz modelat în cap de-
- Colec ţia Capşa.
\ e u ce Înghite un guzgan. Lung : 0,099 m. Fig�
33, llf . 9.
1 50. - Fragment dintr'o pladi de bronz ce­
are reliefat pe ea un cap de taur. Pentru explica­
ţia ei vezi n·1. 237. E înaltă de 0,1 28 m. Fig. 3 3 ,.
nr. 5.
151. Bacchus. Figurină de bronz ce pare a
-
fj fost aşezată p e u n tron. Zeul poartă aruncată
pe spate şi legată în faţă o nebridă ; cu stânga,
ridică spre gură un strugure, iar în dreapta ţine
un fragment din tirs. Părul lui bogat se împle­
teşte cu ciorchini d e struguri . Modelarea e d i ntre­
cele mai plăcute de la Romula. I m p rejurările
descoperirii sânt aceleaşi ca pen tru nr. 1 3 9. Î năl ­
ţimea f gurinti : 0, 1 1 4 nI.
1 5 2. - Hipocamp de bro n În perfectă stare
de conservare. Animalul păşeşte În galop spre
dreap1a şi cu capul aplecat tot spre dreapta. Figu rină
plăcut redată. î naltă : 0,043 rn .
1 5 3 . - Mască de satir din bronz, cu fata exa­
gerat modelată , osoasă şi cu u rechile mult ridicate.
I O b i cei u l a c estui fel de p o d o a b e frec ve:1t l a r e pt i l e e
oriental şi r ătru n d e de a i ci şi la I\. o m a n i . Cf. Ba belon şi,
Bl a n chet,Caialugue des b rollzes alltiqlles ele la Bibl.
Naf., p. 49:>, n r. 1 1 26, Pa ri s 1 895 ş i I�ost ovtseff. in MiU"_
,
deu. isch. a rch. Insi., 1 934, p. 1 1'6 .
 i\ l O N U M E � TE L E I N E D I T E D [ 'j R O M U L ,\ 1 21

E represi ntat în atitu d i n e d e s o m n 1. Î n a l tă : 0,074 m. ţe l e ş i p i l i un , 1 s t � n g ru pte. Era Înfă ţ i ş a t în zbor.

1 5 4. - Şarpe de bronz, c u c a p u l rupt. T u rn a t Peste tot c o r p u l poartă p utern i c e urme de zgu ră
î n formă de postament şi CLi corpul Încolăcit. de fo c . Î ll a it de 0,078 m . F i g. 32
Înalt : 0. 0) 1 m. 161. - Mercllrius. S ta t u e t ă de b ro n z deosebită
1 \ 1 u I t fl ri n a r t a cu c a r e a
fost t u r n at ă . D i v i n italea
c re p r t > i n t a t ă în atitu­
d i n e ue o d i h n ă , c u m â n a
cl rea fltă s prij i ni t ă p c şol­
dul p i c i o r u l u i . B raţ u l stâng
3 rupt, În c a re p u rta ca­
d u c e 111, Î i e î nfăşurat Înt r'o
b u ca t ă de stofă. P e c a­

flu l l u i fl u ţ i n î n c l i n a t spre
stâ n g a sânt puse două
a r i p ioare. M u ş c u l at u ra b i n e
m o d e Iată, c a şi for m e l e
ro t u n d e ale t d s ăt u ri lor
c o r p o ra 1 c , ni pot indica

"
o co p i e m a i m i că î n bronz
după o o p eră de samă
c' i n a n t i c h i tate. T ă l p i l e p i ­
c i oarelor î i l i p s e s c . î n a l tă :

F i g . 35. - Colecţia C a pşa .

0, 1 9 1 m . Fig. 3 6 .
1 6 1. - Hercules. f i g u ­

1 55 . - O r n a m e n t de l a m a rg i n e a u n e i mănuşi rină d e bronz, cu m e m brele pierd ut.,. Înaltă : 0,1 2 3-

de bronz, sti l i s a t in ra r> fe n i c i a n . Părul c a d � per­ 111 . F i g. 3 2
p e n d i cu l a r în 1Il:lri b :.! l· l c I I I j l l r u l f.:ţ c i , i a r pe c a p
e p u s o s p e c i e d :: pilells ': 1 1 s trat u r i adânci şi
p a rale l e . Î n j u rl ! 1 gatului a i) a r ŞI m d rge n i l e h ai­
nei 2. F ig. 3 4,
J 56 - Cerb d e b ro n z rupt în două b uc :1 ţ i ş i
Cll o p a rte din r i : i o a rele din faţă lipsă. Era
a ş e z : t t p e un flost a m e nt, p i e r d u t şi el în p a rt e .
C O :l fl l d e · i f u s e s eră l u r n J t e î n t r ' o s i n g u ră b u c ,O.
Lung : 0,068 m . , În a l t d e 0,0 5 5 m.

1 57 · 1 5 8 . - D ) u .î o bi e c t e d e b ro nz. avân d a·
cei aşi m ă ri m e ş i formă. S â '1 t g o a l e î n i n te r i o r , a l !
1" " l d u l ! 1 m fl 3 t ş i î n g ro ş a t în fo rma unui buton,
iar d e huza g u r i i li a t â rn ă c â t e o m ă n u ş ă . P ro ·
babil c ă servia u ca \'ârfuri d e b a l d a c h i n e , f i x â n d u - s e
ÎI1 vâ r f l l i u n l l i b a s t o n d e l e m n . Î n a l te : 0,078 m.
Fig. 3 ; I1rs. 1 şi 2 .
1 59. - Cupa u n u i fl ă h <J r d e a r a m ă ce sia pc
Uii p i c i l l r, a c u m p i e r d u t . Î n e x te r i o r e o r n 3 m c n t a l ă
C ll n u m eroase I t n i i în re l i e f ce s e Î n t r e t ... ie Î I I fe l u l
u n o r a ra b e s c u ri . Î n a ltă : 0, 029 I l ! . ş i c u d i am e t r u l
gurii d e , t 0 5 6 n ! . F i g . 3 5 , n r . 3.
,

1 60. - /JrlercurÎus. f i glll i n ă d r: b ronz c u br;;-

:::i u lia, 1)1

Fig 3 '>.
, U n e x e m , I a r i d e n t i c d i n .\� u s e u l din b l ic"t
de I ( e n a c l ! , Rel/. a n Jz , 1 899, p . 1 23, n o . 1 4
- Colecţia Cap;a.

� j\; () t � t d e d r. I , t rati, Comunicări a rheologice, p. 3 ,

r l . 1, 2. Î ; ] A Il. A c. Rom., t o m . X X X i v , M e m . SeCI. Şti i nţ , 1 6 3. -- Venus. B r o n z r ă u d i s trus de fo c şi cu bra­
B u cureş t i , 1 9 12, u n d e e d a tă greşi l ;t ii t u r •. a I ă i , lier. ţele rU / ' l l . pj r u l b o g a t îi c2de p e s p ate. Î n a l t ă : 0, 1 54.

BIlI. Cam. Mon. Isi. - Fasc. 85, 1935.

4

inp.org.ro
1 22 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

t 6 4. S tatTIetă de zeiţă sau muritoare turnată

- lescu, şef pe atunci al oficiului telegrafo-poştal
în bronz şi mult stricată de foc. Braţul drept şi-I din CaracăI, care se crede a le fi dat d. Papazo­
razimă pe şold, iar pe cel stâng înfăşurat în glu. Obţinută de la d. A. Henţiescu în 1 89 1 , fost
c utele hainei ş i-i duce la piept. E îmbrăcată cu farmacist în Caracal".
un chiton şi un h i m ation frumos cutate. I naltă : Notiţa e extrem de preţioasă, căci ni poate da
0, 1 37 m . l ămuriri asupra calităţii personagiului represintat
1 65. Mistreţ d e bronz-aşezat p e un posta- în această colosală statuie. Nu cred că acest calceus
să fie dintr'o statuie a lui Jupiter,
căci de obiceiu acesta e represintat
cu picioarele goale. E mai d egrabă
a unui Jmpărat roman din secolul al
III-lea, i dentificat cu zeul şi căruia
i s'a pus în mâni fulgerul 1 .
1 68. - Mâna dreaptă a unei statui
de bronz turnată în mărime naturală.
Toate degetele, afară de arătător, Îi
sânt rupte. Se pare că era aurită şi,
după tehnica Îngrijită, d i n secolul al
II-lea. Poate fi din statuia unui Î mpă­
rat roman 2 . Înaltă de 0,1 66 m. Fig.
38, b.
1 69. fragment din pulpa pi­
-

Fig. 37. - C o l ec ti a Capşa. ciorului drept de la o statuie d e

b ronz, ce fusese turnată În gol şi
ment paralelipipedic şi gol în i nterior. P iciorul drept în mărime naturală, pentru zeul Pan sau u n
din faţă Îi e puţin rupt. figurina, care avea o În­
făţişare plăcută, a fo st mult vătămată d e foc.
Servi a c a obiect de ornam en taţie sau şi de cult J .
Î nalt de 0, 1 08 m . şi lung de 0 . 1 1 0 m. fig. 37.
1 66. - Robinet mare din bronz, terminat cu un
cap d e leoaică c u gura d eschisă, prin care curgea
apa şi având prinse în dreptul urechilor două bare
cilindrice (una e ruptă). Ţeava de formă pătrată
era îngropată, rămâind afară numai capul anima­
l ului Şi acest obiect poartă urme d e sgură de
'.

foc. Lung de 0. 1 83 m . fig. 37.

1 67 . - Calceus mulleus rupt d e la piciorul
stâng al unei statui d e bronz turnată În mărime
peste cea obişnuită. Talpa şi o parte d i n laturea
carâmbului lipsesc. Ultimul e format d intr'o bandă
(Iora) compusă din cinci învârtituri prinse la cele
două extremităţi cu câte u n buton circular (lunula).
Înălţimea încălţăminţii e de 0,275 m., iar lungi­
mea de 0,320 m. fig. 38, c.
Î n registrul colecţiei :Jflăm următoarea indicaţie :
Fig. 38. - Colecţia Capşa.
"ln călţăminte de la statuia lui Jupiter, găsită În
1 890- 1 89 1 la Romula. fulge rel e le·a avut d. Veru- 1 I ncăllăminte specifică ! mpăraţilor romani, ef. Heuzei,
s. v. ca lceus, în Daremberg-Saglio, Dict., 1. 2, p. 818 şi
fig. 1 028. Exemplare similare acestuia vezi la Ridder,
1 Ca in Gal l i a ; ci. Reinach, o. c .. p. 207 şi urm. L es bronzes antiques du L o uvre, 1, p. 16. nr. 74 ş i pl.
, Robinete la fel stilisate, la Saglio, in Daremb erg­ 9, nr. 74, Paris 1 9 1 5, şi Cserni B el a, A ls61eher wirmegye
S aglh,Dict. I I , 1, p. 7 1 1 , s. v. epistomillm şi Gisela M,
. tarUnete, p . 202, fig. 16, Aiud, 1901. O fotografie a
A. Richter, 1 he Metropolitan MllsellllL of, A rt, G reek, obiectului din col. Capşa, la dr. Istrati, Cdteva cu vinte . .. .

Etruscan and Roman bronzes, p. 166 şi urm., n-le 406- p. 16, fig. 1.
409, New · York, 1 9 1 4. • O fotografie l a dr. Istrati, o . c., p. 1 6, fig. 3.

inp.org.ro
•
MONUMENTELE INEDITE DIN ROIVIll L A
satir. Şi acesta, ca o mulţime de monumente
romulense, poartă urme de incendiu. Fragmentul
a făcut parte din col. Tzupagu şi apoi a trecut
În col. Capşa 1. Î nalt : 0,226 m. Fig. 38, a.
1 70. - Specillum (oricularium) d i n bronz, cu
mânerul terminat într'o umflătură, iar capul instru­
mentului are forma unu ei lingurite prelungite. Lung
d e 0, 1 25 m . E un instrument chirurgical bine
cunoscut 2 .
1 7 1 . - Instrument chirurgical din bronz, cu
un capăt rupt, iar celălalt modelat în formă d e
lopăţică dreptunq-hiulară şi cu margenile ascuţite.
Lung. de 0, 1 03 m.
1 72. - Stylus de bronz În formă de daltă ş i
cu mânerul ornamentat cu linii întretă iate 3 . Lung
de 0,088 m .
1 73. - Penseta d e smuls părul tot din bronz.
Coada ei se termină cu o umflătură În formă
de buton, iar Între lamele cu care se p rindea
părul e prins ulterior un mic cuiu Lungă : 0,082 m.
1 74. - Cuiu de bronz cu capul rupt. Lung :
0, 1 09 m.
1 75. - Fragment dintr'un stylus identic nr. 1 72
Lung : 0,045 m.
1 76. - Cochlear din bronz, cu mânerul rupt .
G ăvanul lui e puţin adânc ş i circular, putând servi
ca obiect, chirurgical sau linguriţă de masă 4 . :"'ungă
de 0,1 07 m .. şi cu diametwl găvanului de 0,027 m .
1 77. - Fragment dintr'un cuiu de bronz. Lung :
0,059 m.
1 78-179. - Două chei d e bronz cu mânerul
lung, plat şi terminat cu o ansă. Lungi : 0,070
şi 0,057 m.
1 80-1 8 3. - Patru chei de bronz, mânerul mic
şi o ansa mare, ce li dă aspectul unor inele 5.
1 lbid., p. 16, f i g. 2.
2 Servia pentrul curăţitttl rănilor şi urechilor. CI. Chapot­
Cagnat, Man/lel d'arch. rom., I I, p. 5 1 5, Pdris,
Exempl a re identice la : JacJbi, o. c., p. 45 � ş i tabla L X I I
n - I e 1 , 2 şi 6 ; Richter,
o. c. , p . 450, n o . 1 / 53 ; R o m . - germ .
M/lseulJl Mainz, tabla X X I I , n · I e 4, 5 şi 9- 1 1 ; Mu see de
Troyes. Catalog/les des b rollzes, n-Ie 56 1 şi 406, p l .
XLV ş i XXXVII, Troyes, 1898.
8 V. supra n- I e 1 1 1 - 1 18. Alttt exem plare pentru com­
paraţie cu cel de faţă l a J a cobi, o. C., [l. 443 ş i urm , şi t a b l a
LXX, n r. 3 - 1 0 . Unul t o t de l a R o m u l a î n co l . Georgescu,
v. m al jos, no. 235. U n altul s i m i l a r acestora aflat la Dro­
beta e i nedit î n c .)/ecţia Capşa, vitrina 15, no. 100.
• Sagi i o s. cachlea r, î n Daremberg-Saglio. Dict , 1,
v.
2, p. 1688. Exem p l a r e asămănătoare la Babel o n , Le tresor
dJa rgenterie de Berlhouville, p. 145, ş i pl. XXXIII, n - I e
62-3, Paris, 1 9 1 6. Pentru deosebirea lor de Iiguia, v. a r t .
l ui Thedenat, î n ace l dşi Dict., I I I , 2 , p . 1 253 ş i urm.
, C I. şi intra , n -Ie 245 ş i 25 1 -2. Cel e . m a i răspândite
sant la R o m ula chei l e - i nel, ce se pu rtau În deget şi
causa l i psei de b uz u n a r e l a î m b r ăcămintea romană ; ef.
inp.org.ro
1 23
Lungimea lor variază de la 0,026 m. Ia 0,040 m .
1 84- 1 92. - Nouă fragmente de fibule din bronz·
1 93. - Ornament de bronz În formă de i n el
şi îmbrăcat în exterior cu trei rânduri de protu­
b eranţe '. Diametrul : 0,035 m.
1 94 . - Cataramă de bronz, în formă de scară
de şea şi cu cuiul pierd ut '. Înaltă : 0,032 m.
1 9 5. - Cercei <..l e bronz, de formă circulară ş i
cu o umfl5tură sferică ce era a urită. De o parte ş i
de alta se vă d urmele a d o u ă spirale Încolăcite î n
j urul arcului. Dia metru\. 0,034 m.
1 96. - Ac de bronz, încovoiat d e foc. Diam. :
0,042 m.
1 97. - Aplică de bronz, formată dintr'o placă
hexagonală cu un umbo la mijloc. La ambele ex­
tremităţi are câte un buton de fixat pe piele.
Lung ă : 0,035 m.
1 98. - Idem, mai mică şi ruptă pe o lature.
L ungă : 0,028 m .
1 99. - Toartă d e bronz, găurită Î n centrul
curburi i şi C ll capetele stilisate În felul unor
ghiare cu trei proeminenţe ascuţite prin care se
fixa, înaltă : ° 027 m.
. 200. - Cruciliţa de bronz cu corpul perIat
si cu un o rificiu pentru atârnat ". Î naltă : 0.030 m.
20 1 . - Cataramă de bronz de a c eiaşi formă
:u nr. t 94. inaltă : 0,027 m.
202_ - Pandantiv d e b ronz, format d intr'o bară·
dreaptă prevăzută cu o toartă de atârnat şi de
care e prinsă o alta stilisată în felul unui corn de
cerb. Lung : 0,031 .
203. - Fragment dintr'un ornament de bronz,
perforat în centru şi prevăzut cu patru ansae late-'
rale. Î nalt : 0,0 1 7 m .
S a giio, s . V. an llllls , in Daremberg-Saglio, D i c t ., I 1 . p.
295 şi fig. 349. Peste t o t î n s ă , î n I m neriul rom a n se cons­
t ată frecvenţa cel c r cu mânerul lu ng, pc când cheile-inele·
sânt r a ri ; Richter, o. C., p. 362, n-Ie 1248, 1 249 ş i 1255 ;
192 '. Babelon- B l anchet, o. c., p. 64 1 şi urm. n - I e 1 887-1 904 şi 1 "07 ;
k idder, o. :: . , p l . 1 19, n-Ie 3575-3669 ; Rom.-germ . Mus.
N'ainz, tabla X X I V , n - I e 7-19 ; Jacobi, O . c., r . 4 i9, p l .
XXXXIV, n-Ie 1 -27 ; Rom. L inus Osterr., pllssim, etc.
Cheile cu m â nerul I L ng sânt n u meroase la Drobel a ; Flo­
reseu, a rt. cit., p . :; 1 , n o . 5 şi fig. 10, no. 5. �i Id R ă C d fi
( i n e d ite LI Museul d i n Craiova), pe când ce'l;! de t i p lI
i n e l sânt r::>. r i . Penb u felul cum erau f J I , site cek dou ,
forme, vezi Ga heis, Î l Osterr. jahreshette, XXV I ( 1 930),
Beibl., p. 23 1 şi u r m .
, M o tiv decorativ folosit şi l a b r ătare. B abelon- B l a nchet,
O. C., p . 600, no. 1 506. Unele, cele de d i m e n s i u n i mai mari,
se folosiau şi ca rame d e ogl i nzi ; cI. Nowotny, i n Osterr.
ja h reshe{le, X I I I ( 1 9 10), Bei bl ., p. 107 şi urm. şi 26 1 şi lI r m .
2 Intra , n o . 20 1 . T i pu r i cunoscute şi l a Richter, o. c.�
p. 332, n-Ie 1 079, 1 087 şi 1088. Altele i n edite de la Răcari
în Museul din Craiova.
din S La mine, î n A rh. Olteniei, X I I ( 1 933 ', n - I e 66-57, ex­
:r, s, p. 1 , no. 1 şi fig. 1 .
 1 24 B U L ETI:-lUL COMISI U N I l MONUMENTE L O R ISTO � I C E
2D4. - Fragment romboidal d e bronz, perforat
in centru şi c u vârfurile îngroşatc. i nalt : 0,030 m .
205 . - BaUa d e plumb cu o ansă d e bronz.
Î n altă : 0,0 1 8 m .
206. - Buton de cuirasă, d i n bronz şi cu două
capete. î n a l t de 0 ,0 1 9 m.
207- 208. - Două fragm en te d e fibule de b ronz.
209. Lamă d i n tr'o pensetă d e bronz şi pre­
văZIItă cu o toartă ci rculară. i naltă : 0,040 m.
2 1 0. - Cuiu de b ronz cu u n capăt răsuc i t în
j u rul t I unchiului şi form ând o ansă. I n alt : U, 1 06 m.
21 1 .- Robinet de b ronz cu î n c h i z ă t o r u l pi er­
d u t . L u n g : 0,094 m .
2 1 2. - Pandantiv de bronz, de formă triunghiu­
,Iară Ş I p e r forat l a un capăt . I n a l t : 0,058 m .
F i g. 39. - COlec ţ ia Georgescu.
2 1 3-2 1 6.
_. Patru fragmente de b ronz.
2 1 7.
- fragment d i n t r'un c u i u d e z i n c . Î n a lt :
<0 , 04 [ m.
2 1 8. D o u ă fragmente d e bronz.
2 1 9. - CerceI de aur, compus d i n tr'o ba să
pătrată, In care e fixată o piatră d e i a s p i s verde
negravată ş i di ntr'o toartă formată din două fire
legate între ele prin două cârlige. inalt de O,U 1 5 111 .
22u. - lel'Jm, cu t o a r t a ruptăşi de care e atârnat
u n d i s c ra j i at. Înalt : 0 ,0 1 8 m .
2 2 1 . - Pandantiv d � l a l i n cercei d e aur, for­
l]1 a t d i ntr'o m i c ă t oartă de c a re e prinsă o sfe­
r i ş e-ară cu o prelung ire pătrată. Înaltă : 0 , 009 m ·
2 2 2 . - Frunză de stejar, din aur. Lur.gă :
0,046 m .
P e e t icheta o b i ectului s e g ă s e ş t e Însemnarea :
" Foi d e aur, erau d e două feluri, d in tr'o cunună
găsită în j u rul craniului u n e i fete, din un sarcofag
inp.org.ro
de la Romula. i�estul a fos t d u s l a B u c ur e ş t i " .
Asemenea frunze s e găsesc frecvent î n ne cropola
oraşului. Fragmente ş i în col. Constanti nescu.
Proba bil că frunza din col. Capşa s ă fie din !TIor­
mântld C l a u d i ei Amba, d escoperit l a 1 8 36, când,
n i se dau ind icaţii despre atari frunze aurite, iar
sarcofagul ei a t os t dus ia Buc u re ş ti 1 . Tot a i n
morm i nte a u fost s coşi şi cer c e i i d e a u r d � s ­
cflşi mai sus (n-le 2 1 9-22 1 ) .
b . Co lectia Gh. Georgescu- Corabia.
223. - Arcul u n ei jibule de bronz, în formă d e
S ş i formată d i n două săgeţi a l i p i te. Lu ngă : 0,035.
hg. 30, nr. 3 .
2 3 4 . - Merciirius. F i g u rin ă de bronz avariată
l11 u l t ci p. foc, cu mana şi p i e i orul
drppt l i p să. P e b r a t u l stâng î i atârnă
obişnuita mantie, iar pe cap se Jll a i
d is t i n g două m i c i aripioare. Inalta :
0,063 m. F i g . JO, nr. 2 .
235. - Slylus d e bronz s i m ilar
n r 7 2 . L u n g : U, ! <' O m . Fig. 30, nr. 1 .
. •
236. - A rClJI unei fibllie de bronz,
în formă d e vârf d e l"nce cu capă­
tul ascuţit inco oiat ş i care · i serv i a
d e port· agrafă. De-a lungul lamei s t ă
a d â n c i t ă u nervură . Resortul ş i acul
îi li psesc. Lungă : 0 0 6 2 m . Fig. 30,
,
n I". 1 .
237. - Pteryx r u p t d i n cuirasa
unei statui de b ronz r i d i Ca tă pentru
u n Impărat roman. Fragmentul m �­
soară : 0,220 X 0, 1 85 X O, OOS m .
Aceiaşi d c stina1ia aVea şi fragmentul
nr. 1 50, d e mai sus. fig. 39.
Fragmentul din col. G eorgescu are
l a ba să două mari d enticole, încadra ! e d e o d u hl ă
ghirl a n d ă s i m p l ă , c e � e term i n ă î n o a doua, mai mare,
şi care alea rgă sinuos peste corpul p lăcii. Ele î n c h i d
d o u ă flori cu o c o d i ţă l u n g ă , c e s e deschide c u
o floare compusă d i n trei lobi : d o i formaţi d intr ' u n
mănunch i u de firişoare arcui t e În sus, i a r a l t r e i l e a
d i s p u s p e rpen d i c ular : s a m ă n ă u n u i con d e p i n .
G hirlanda c e a m a r e p oartă între s inuosităţile e i
trei capete pro e min e n t e d e animale : l a mijloc u n
cap d e taur, încadrat d e d o u ă d e l e u (cel din
1 W I . de B l aremb erg-, în Musenl Naţional, a n . 1 836
11 0 . 24 (c!. Ia O dobescu, A ntichit ăţile jnd. Romallaţi, P.
39 şi urm , B u cureşti 1 878) ; in gazeta germană KrOllstădter
Unlerhaltul1gs-Blatt, din an. 1837, p. 56 ; Laurian, in
Magazillul ist. penlru Dacia, I I , p. 98 ; Odo bescu, Isi.
a rcheologiei, p. 332, nota 1 , Bucureşti H i77, şi Tociiescu
Monumentele epigratice şi sCLliptu rali din Mus. Naf. din
Bucureşti, p. 54 1 ş i u r m . , Bucureşti 1 902.
 MO:'\ UMEI\T E L E INEDITE DIN R O M U L A 1 25

.stân ga e rupt). De-asu p ra capetelor ani malelor stă straturi sinuoase. Lung : 0, 1 2 6 n I . Fig. 4 0 , e.
câte o p roemi nenţă semi sferică, mărg i n ită de o 243. - Cercel de aur cu t o a rta ruptă. Foiţa
bară orizontală . Astfel grup3.te, capet ele, s e alternau circulară Î nch i dea o p ! atră preţioa s ă , Înstră i n a t ă
î n jurul lorice i : unul d e leu urmat d e unul de d e descoperitor '!. în posesiunea noastră. Desco­
iaur. Ele aveau şi un caracter p rofil3. ctic, nu n u,nai perit Într'un mormânt. Diametrul d is c u l u i : 0,0 1 3
ornamental 1. m . Fig. 40. f.
24-/. . Fragment d i n t r'o placă d .: b ronz. Înaltă :
-

c. Colecţia ilie COllstantinescu- Caracal. 0,053 /11 . F i g. 40, g.

238. - Cocoş de aramă, cu p i c ioarele l upte. '245 -Două chei d e bronz, d e t i pul celor des-
i nalt : 0,060 m . Fig. 40, a.
Coada pasă rii e t ra nsformată într'un
tub continu a t c u un canal, ce s e deschide
supt gâtuI animalului. Acest orificiu ca şi
creasta cocoşului sânt Încunj urate d e u n
rând d e sticle Încrustate. Servia p.obabil
ca robinet 2 .
239. - Vellus. Torso fragm e n t a r d i n
bronz, turnat Î n gol. Inalt : 0,062 m . Poartă
urme d e foc. F i g'. 4 0, b.
240. - Capul llllei staillete de bron z .
Înalt : 0,036 111 . Represi n t ă U I I t ân ă r O r i e n t a l
c u părul fru lilos bu clat În jurul feţei, p este
care poartă o s p e c i e d e pi'eus c u moţul
dat pe spate şi formând În faţă un colţ
ascuţit, În care e Înfipt un b u t o n rotund.
Fig. 40, c.
'24 1 . - Fibulă m are d e a rgint. pă strată
În perfectă stare. L ungă d e 0,054 m . F i g. Fig. 4 1 . - C o l e c ţ i a Kretzulescu.
40, d.
A re formă d e arbaletă. Databilă : 1 50-200 p . sCrise m a i sus (nrs. 1 80- 1 8 3). Lungi : 0, 020 m .
ehr. 3 A fost aflată în 1 932, Într'un mormânt ro­ Fig. 40, h .
. man, Împreună cu m o n u m entul ce urmează. 246. - Fragment d intr'un obiect d e bronz cu
242. -Ac m lre d e bronz, Îmbră c a t parţial cu o destinaţie neclară. inalt : 0,040 m . Fig. 40, i.
Are forma u n e i base c i rculare din centrul că­
rei a se ri d i c a 1.,; n picior canelat, iar d e pe laturi
p ornia U !1 altul, prin care se fixa p robabil Într'un
z i d E Î mp o d t b i t ă În exter ior cu două frunze de
'

s tejar u m p l ute C i l ovuri.

247. - Fibulă În form ă d e a l b aletă , t u r n ată În
bronz. Resortul e fără arc şi compus d i nt r 'o ţea \ ă
c e Î n chide un cuiu d e m ij locul căl u i a se prinde
a cul. Lungă : 0,')80 m. E pro b a b i l din secolul al
I V-lea p. Chr. ;'.

d. Col. Lm. E. KletzlIII!SClJ- Bi1ClIre� ti.

F i g . 40. - Colecţia Consta n t i n e scu.
2 4 8 . - Acvilă de bronz în p o s i ţ i e de repa us.
J A. tje R i d d e r. s. v. lo riea, i n Da r e m berg-S a gl i n, Diel. Lucrare modestă. Înaltă : O , O S O m. Fip. 4 1 , a.
1 l 1 , 2, r . 1 3 1 1 şi u r m . P e n t r u i s t o r i a a r t i s t i că a sta tu i l o r d e
b r o n z l o r i cate, v e z i a r t. t u i Hek,er, i n Oslerr la hresh., ) Ci. r e n t ru c o m p a ra ţ i e S , gli a , s. 1'. epislol/Lilllll, în
X I X - X X ( 1 9 1 9), p. 217 şi u r m . şi Î n S P I c i a l r . 235. c u fig. D a r e m be rg-S agl i0, Dict., I I , 1 . r. 7 1 1 ş i fig. 2698.
164. Fragm e n t e s i m i l a re celo r rUlll u l e n s e , a f l a t e i n D d c i a , F o r r e r, Reallex ikl)n, p . 237 ş i t a bla Ea n r. 4.
i nfe r i oa r ă , Toci lescu, FOllillcs e l reeherches ar eh eo logi . , Cercel u l r0 m a n e o m a r e p re d i .e c ţ i e a acesto) p i etre ;
qlltS en ROllmanie. r. 13 ş i fig. 78 ( R ă c a ri I şi Barcă ci lă , ci. P u t l i e r , s. v. ÎnalL res, in D a re m b e l g- S agl iu, Dicl., Ill,
in A r h. Olteniei, X I I I ( 1 934), e x t r a s , p p . 17 şi 1 9, fig. 1, p. 446.
TI şi 24. , Fvrre r. v. e. . pl. 60, no. 17. Vezi şi n o. 255.

inp.org.ro
1 26 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
249-250. - Două cuie de bronz cu banul în
formă de ciupercă. Lungi : 0,050 m. Fig. 4 1 , b. şi i.
25 1 -252. - Două chei-inel de tipul celor des­
scrise mai sus (n-le 1 80-3 şi 245). Lungi : 0,030
m. Fig. 4 1 , c şi d.
253.- Fibula d e bronz cu acul pierdut şi purt­
agrafa p relungită. Î n exterior e argintată. Lungă :
0,050 m. Fig. 4 1 , e.
254. - Idem, cu port-agrafa Iată. Lungă : 0,045
m. Fig. 4 1 , f.
2 55. - Idem, în arbaletă d e tipul celei descrise
la nr. 247. Lungă de : 0,075 m . Fig. 4 1 , h.
256. - Fragment ornamental din bronz, ce ser­
via ca pan dantiv şi din care se desfac cinci raze.
Inalt : 0,028 m. Fig. 4 1 , g.
257. - LJeget de la o statuie de bronz ce fusese
t ... rnată în mărime naturală. Lung : 0.085 m. Fig.
4 1 , j.
Obiectele d e metal din Romula sânt cele mal
numeroase şi variate ce se descopăr aci. Majori­
tatea lor sânt lucrate dill bronz, după care urmează
arama, aurul şi argintul, fierul fii n d foarte rar
d i n causa neresistenţei lui. Cele două metale pre­
ţioase, aurul şi argintul, se găsesc numai în boga­
tele morminte din necropola oraşului.
B ogăţia bronzului e uimitoare, şi din el s'au
turnat statui de Jmpăraţi (n-Ie 1 44, 1 45, 1 50 ,
1 67, 1 63, 237 şi 257), unele fiind poleite cu a u r 1.
Numeroasele statui de bronz fură ridicate mai
toate în prima j umătate a secolului al III-lea p.
Chr. , când pe tronul Romei se rânduiesc o serie
de Jmpăraţi de origine orientală , protectori ai
1 Recent, c o ' egul Constantinescu a m a i achisiţionat de
la Reşca şi o Cf1p i l ă enormă de bron z audt, ruptă, d e sigur,
tot dintr'o statuie ecvestră il11J: eriaIă.
inp.org.ro
Romulei, ca şi filip Arabul ; populaţia era în
majoritate venită din această regiune. La devoţi­
unea imperială contribuia şi presenţa celor d ouă
corpuri d e trupă, care păziau regiunea romănă­
ţeană : CollOrs I Flavia C ommagenorum şi mai
apoi numerus 0urorum Sagittariorum. Zeilor li se
toarnă mai mult figurine, aşezate pe altarul do­
mestic sau duse ca simple exvoturi în templele
oraşului. Astfel se întâlnesc : Mercurius (n-Ie 1 60�
1 6 1 şi 234) ; Venus (n·le 1 63, 239) ; Eros (n-le
129 şi 1 48) ; Pomona (no. 138) ; Bacchus (no. 1 5 1 ) ;
Pann (no. 1 69) ; etc. Mulţimea lucrurilor d e bronz
o formează însă diferitele resturi fragmentare d e
ornamente, multe, chei, ace, etc. Din marele nu­
măr al lor se poate deduce starea înfloritoare la
care ajunseseră cetăţenii Romulei, În urma exploa­
tării agricole a bogatei câmpii ce-i încunjura şi a
comerţului d e schimb ce se făcea pe pieţele ei.
O dovadă în acest sens o formează şi bogăţia
ceramicei d e terra sigillata cu numele a numeroşi
fabricanţi cunoscuţi în tot Imperiul roman, precum
şi opaiţele marilor exportatori, venite aici în sec .
U şi al I I I -lea p. Chr.
O caracteristică a multor bronzuri din Romula,
văzută şi la monumentele de piatră arhitectonice
şi sculpturale, sânt numeroasele urme d e foc c e
l e presintă î n exterior. faptul n u poate f i pus în
legătur ă decât cu sfârşitul tragic ce l-a avut
oraşul în timpul jafurilor barbarilor. Bronzuri l e
î'mpodobiau î n primul rând templele publice şi
apoi casele b ogătaşilor. Acestea formară prima
ţintă a noilor veniţi 2.
(Va u rma).
• Regretăm că n u am putut da întregul material i l u strativ
al acestui articol, d e oare ce ni s'au pierdut la z incografie
o p a rte d i n cl işee, î n t i m p ce studiul s e ti păria, şi pe
ca�e n u l e- ă m m e i p u t u t t n l o c u i .
 ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ
SFÂ NTUL ILIE SI
"
CA RUTA CU CAII DE FOC v

DE VICTOR BRATULESCU.
-- 0 --

In articolul cu acelaşi titlu, publicat î n
" Buletinul Comisiunii Monumentelor Is�
torice" , 1 934, pp. 49- 67, arătam că în multe
scene creştine a par unele elemen te cu
caracter profan care vin de-a dreptul din
păgânism şi că aceste elemente au fost
folosite de noua credinţă creştină.
Părinte, căruţa lui Israil şi căIăraşul lui ".
(Regii, IV, 2. V. 1 4) 1 .
Mai resumat, dar cu acelaşi conţinut,
fragmentul acesta cuprinde următoarea no�
tiţă, în manualul publicat de Didron, în
1 845 :
"Ilie, înălţat spre cer, pe un car de foc,

Fig. 1. - SI. Ilie i n caruţă.

Pictură din biserica SI. Ilie de lângă Suceava.

In ce priveşte pe Sfântul Ilie, iconografia este icoana lui Hristos urcând spre cer,
recomandă zugravului următoarele cu pn­ la Înălţare, cu un steag roşu în mâna."
vire la ridicarea la cer a acestuia. Această scenă a învierii şi a nemuririi
"Luarea lui Ilie în sus." sufletului este sculptată foarte adesea pe
" Car de foc şi cai de foc şi în mij locul vechile sarcofagii creştine, adu nate în mu­
carului Ilie, ca Ia ceriu în sus mergând, seele creştine din Arles, Marsilia şi Paris 2 .
şi Eliseu din josul lui priviridu- l pre dânsul
şi cu o mână î l trage pre cojocul lui Ilie, 1 Vas i l e Grecu. Cărţi de picturii bisericească bizantină.
despărţit fiind de la Ilie, şi cu cealaltă Cernăuţi . 19 6, p. 1 24.
• M . Didron, Manuel d'iconographie chretienne grecque et
mana ţine o hârtie care zice : Părin te, latine, Paris. 1 845, p. 1 1 '2..

inp.org.ro
1 28 BULET I N UL COMrSIUl'\][ MONU M E NTELOR I STOR ICE

�. __
� �
==�
F=
� �
ig ._ =
2 . - L�
�===
e I C. I=
= == �=====, .===
=
i U d i l ' i co a n d Sf .=I l i e d e=
=
=�= �
, ,=
l a b=
= ri=
e= !=
c.= S=
� �
i e G n r=
i . ! I=
== � �
i n r,=
n i d=
a=
g= ll=ll=
C= l i=
rC ş= .
= ����=

inp.org.ro
 ELEMENT E PR OFA N[ I N PICTUR A RELIGIO ASA 1 29

BII/. Corn. MOIl. lst. - Fasc. 85, 1 935. 5

inp.org.ro
 . .
1 30 BULETI N U L COMISlUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Să cercetăm pe rând elementele acestei
scene, in câteva represi ntări româneşti şi
străine, să facem apropierile cuvenite, şi
vom vedea apoi, conclusiile ce se impun.
C Ă RUI A Si CAII DE FOC AI SFÂNIULUI ILIE.
, ,
Î n Istoria Românilor, I , p. 1 50, d. pro­
fesor Iorga, scriind despre "căruţa scitică" ,
represin ta t ă î n monumen tele arheologice,
ba atribuită şi zeilor, arată că " această
cărută a rămas si pănă astăzi in carul
nost;·u şi al locuitorilor stepei , unde s'au
pu rtat odi nioară aceşti domni al po­
poarelor " .
Şi ar;:; perfectă dreptate, fiindcă această
căruţă, "atribuită şi zeilor", este represin tată
Fig. 4. - S f . I l ie i n căruţă.
Biserica brâncovenească din Făgăraş .
de- a lungul ti mpurilor, în zugră velile bi­
sericilor noastre, purtând pe Sf. Ilie, a min­
titor al lui Iupiter tonans şi al soarelui, in
a celaşi timp, păstrând :1 celaşi vechiu caracter
general, cu unele note locale şi unele ca­
racteristice ale vremii. Mai toate acestea
.sânt înfăţişate fără leuci, fiin d mai m ici, mai
uşoare şi sortite a fi trase de cai, în vreme
-ce acelea cu leuci (erau trase de boi şi
puteau fi î ncărcate pănă sus. fără primf'j ­
dia de a se revărsa loitrele, puternic spri­
j inite pe leuci.
Dovada celot: afirmate mai sus, că în­
tâl nim adecă elemente cara cteristice locului
şi vremii, o facem cu ilu strarea căruţii din
icoanele Sfântului Ilie, d u pă cum urmează :
inp.org.ro
La biserica Sfântului Ilie, ctitorie a lui
Ştefa'lv cel-Mare,- de la sfârşitul secolu lui a.l
X V-lea, caruţa Sfântului Ilie este înfăţişată
ca o cutie dreptunghiulară pe patru roate.
De la această formă poartă numele de
dric (fig. 1 ). Forma aceasta o întâlnim, în
aceiaşi regiune, la Voroneţ, la sfârşitul vea­
cului al XVI-lea, dricul asămănându-se mai
m.u lt u nei bărci (fig. 3).
Cam de aceiaşi formă, de şi aici iese în
evidenţă mai ales roatele, iar caii merg
mai mult în dreptul carului, este cea de
pe icoana Sfântului Ilie, din secolul al
X VIII-lea, de la biserica Gorgani din Bu­
cureşti. (Fig. 2.)
Deosebită de cele de mai sus, căruta
Sfântului Ilie zugră vită în b'i­
serica brâncovenească de la
Făgăraş, din 1 697, se înfăţişează
mai apropiată de căruţele din
vremile noastre şi din regiu nea
aceasta : cu rotile d'inainte mai
m ici, cu loitr�, a vând loc de
urcat în căruţă, scara de mai
tărziu a trăsurii cu arcuri, cu
carâmbi întrerupţi de acest loc
de urcare, cu un lemn de le­
gătură în partea din urmă,
a mintind pe cei din vremurile
noastre, cu crucea de care stau
agăţa te crucioaiele cu şleaurile
hamurilor : exemplarul acesta
este caracteristic regiunii transil­
vănene de care vorbim (fig. 4).
A proape toţi gemarii ce ve-
niau din Transilvania înainte
de unire aveau asemenea că­
ruţe numite brişti, prin părţile
de Sud ale tării noastre.
Amintire 'a caru lui solar este icoana­
prăznicar ce se păstrează în catedrala din
Giurgiu. Ca şi în cea de la biserica Sf.
Ilie Gorgan i din Bucureşti, caii sânt în­
aripa ţi.
Caracteristic este că, în zugră velile de la
Voronet si Sfântul Ilie din Bucovina, cei
patru c;i ' înaintaşi urcă domol un munte,
iar Sfântul stă liniştit, ca un moşneag, î n
mij locul căruţii, precum vor fi stat odi­
nioară Voevozi i î n călătoriile ce făceau
prin ţară, pentru a î mpărţi dreptatea, ca
Radu-cei-Mare şi alţii, în vreme ce î n
icoana de la biserica Gorgani d i n Bu­
cureşti, în cea de la catedrala din Giurgiu
 ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 1 �1

caii înaripaţi se înalţa î n sus, trăgân d caruţa de zeita A urora , înari pata \ cela ce, 1 0
in care Sfântul, în atitudine de atent con� zugră veala de la Voro neţ, ca Ş I 1 0 icoa na
duca tor, nu mai este un moşneag liniştit. de la Giurg iu, o face îngeru l înarip at.
ci un barbat energic, preocu pat de buna Acesta învârte şte biciul, calareşt e pe calul
îndrumare a zburători �
lor pe cari ştie sa�i stru­
neasca, precum odini�
oara soarele îşi strunia
telegarii, asămanatori cu
ai Sfân tului nostru din
icoanele de care vorbim.
Î n zugraveala de la Fă­
găraş, Sfântul ţine strâns
hăţurile, cu stânga, iar,
cu drea pta înalţată, pare
a învârti biciul si î n�
deamn a la drum, ' du pa
ce a aruncat lui Eliseiu
cojocul.
O icoana care reda,
pe lânga scena urcarii
la cer, şi pe aceia a
deşteptarii, de catre în�
ger, a proorocului Ilie,
precum şi primirea de
catre Eliseiu a coj ocului
cu care desparte apoi
apele Iordanului, se ga�
seste în Museul din
Vilenii�de - Munte si a
fost publicată de d. 'p ro�
fesor N. Iorga 1 .
Aceiaşi represintare o
află m pe un steag, din
1 834, păstrat la Museul
de arta religioasa (fig. 5).
În ambele scene zu�
gravul a vrut sa înfaţi�
şeze pe proorocul Eliseiu
in momentul începerii
activitatii sale profetice.
Î n ac�astă icoana din
secolul al XIX-lea, carul
de foc al lui Ilie iea
forma unei trăsuri mo�
derne. L
Păcat �numai ca por�
ţiunea aceasta este prea Fig, 5. - R idicarea la c e r a Sf. lIie.
întunecata în icoana ... Pe dosul unui steag din 1 834. M useul de artă religioasă.

Mai ramâne de adaugit

ca în unele imagini.- in care soarele stru� din stânga, dupăcum se obişnuieşt e şi astăzi la
neşte caii - din biga - romană, este" î nsoţit Romani, Când n'au hăţuri sau le pierd (fig. 6).
, N. Io rga, Les arts mi neurs en ROL/manie, 1, B ucureşti 1 934, 1 ef. G. Popa Lisseanu, Mitologia greco�romană, Bucureşti
f ig . 46. 1928, p. 1 85, fig. 65.

inp.org.ro
BULET I N U L C O :\-l 1S1 N I l M O � · n.1!:: N T E LOR I S T O R i C E

I i g . 6. - I coana S I . I l ie d e 1 . Catedral .. d i n Gi u rgi u .

inp.org.ro
 E L J<: M E N T E P R OFA N E ÎN P I CTURA R E L I GIOASĂ 1 33

Aidoma acestei scene este aceia care înfăţişare a sfântului îi atribuie tunetul pu�
închipuie răsăritul soarelui pe arcul de ternic, iar huruirea prelungită arată h u­
triumf al lui Constanti n-cel- Mare 1 (fig. 7). ruirea roţilor trăsurii lui de foc, sau fa�
Zugrăvelile din ţinutul muntos al Bu­ cerea boabelor de porumb când tună aşa,
covinei arată carul Sfântului Ilie
urcân d I a pas, printre stânci, iar
caii merg înşiraţi doi câte doi ;
în icoana de Ia biserica Sf. Ilie
Gorga ni apar ca îi de foc înari�
pati, zburând printre munţi ; în
aceiaşi atitudine cei din zugrăveala
de Ia Făgăraş ; iar cei din icoana
de la Giurgiu, aşezaţi unul lângă
altul, în număr de patru, zburând,
amintesc de-a dreptul telegarii
soarelui si ' vechiul sistem de în�
hămare l a carul roman, înfăţişer, -Fig. 1:>. Carul solar trecâ n d p r intre stele.
după u n desemn din Museul Bri� D : sem n pe u n vas din M useul Britan i c din Londra.

tanic din Londra, in Mitologia Dupâ G . Popa Lisse a n u , o . c.

greco-romană a d�lui Popa Lis�

sean u (fig. 8). 10 vremea legatului poru mbului, 10 toiul
Carul solar trece printre stele, în făţişate venI .
ca fiinţe omen eşti care plutesc in văzduh. Cum s'a răsfrânt în imaginaţia popu lară
Prin felul cum sânt arăta te în descmnul ridicarea î n văzduh, cu aj utorul caru lui de
foc, ni- o arată citatul de mai jos :
"Străinu l a făcut vre-o trei
paşi pănă la o cărăruşă.
Era praf mult pe ea, căci
fusese vreme de secetă.
Scoase din sân o vărguţă,
închipui patru rotiţe în pragul
de jos, închipui un căruţ, se
puse în el , şi de-oda tă se
porni cu vuiet mult căruţul şi
se înălţă ca o vijelie. Cei doi
boieri bătrâni văzură cum câr�
muieşte de frâ ne străinul, dar
. " .. - II 1
cau nU�l vazura
Zugravii scenei de care ne
ocupăm au ţinut samă de "Er­
minie" , 10 parted in care este
vorba de carul de foc, de caii
de foc, de Sfântul Ilie şi de
Sfântul Ehseiu. Ei au avut însă
grijă să adauge, în un ele scene,
îngerul care mână caii, pe care
-
Fig. 7. I?ăs i l i t u l Soarel ui. "Erminia" nu-l prevede, însă
Pe a l c u l d e t ri u mf al l u i Consta n t i n cel lv ! a re
. aminteşte pe zeiţa Victoria sau
După Gr. F l orescu, o. c , fi g 28.
. zorile, Aurora, care, în chi�
pul de copil, deschide porţile
accst;;t_, . .els: amintesc ielele noastre. zilei, 10 momentul când soarele por�
Credinţa populară născută din această
I 1. Agârbicea n I J , Zile ploioas�. In cartea de l i m ba ro mânâ
Gr. Floresc u . Arcul de triumf al lui CO/ls tanti/l·ce/ -Mare, pentru clasa a I I I ·a , e d . a I I - a , 1 935, p. 1 75, d � Şt. Pop şi
Buc u reş ' i 1 927, p . 74, fig. 28. Paul Papadopol.

inp.org.ro
 1 34 B U L E T I NU L C O MISIU N I I M O N U M ENTELOR ISTORICE

neste in obisnuita-i călătorie zilnică. Pe o usă de bronz de la Biserica Sfânta

Mo mentul a p ariţiei zilei, pe' care, in fig. Sofia din' Novgorod, din 1 1 87, Sfântul
28 din studiul citat al d-lui Florescu, ni-l Ilie struneşte caii, vorbind cu Eliseiu, care
arată copilul cu torţa in stânga, in vreme sta întins în faţa carului, în vreme ce
ce noaptea, biruită, rămâne jos, supt pi­ îngerul de de-asupra carului pare că-l
cioarele cailor, în chipul u nui bătrâ n, care întâmpină 1 .
a scăpat torţa , îşi gaseşte aplicaţia într'o Dacă legăm între ele aceste elemente :
miniatură din secolul al XI-lea. A urora, i n chip de copil, cu torţă, din
În această miniatură, noatJtea a pare ţi­ scena " Răsăritul Soarelui" , al cărui cult
nând un văI de-asupra capului, în mâna era î n cinste la Curtea lui Constan tin- cel­
stângă are o torţă stinsă. A urora, in chipul Mare, "el însusi fiind identificat cu soarele " 2,
u nui copil, de cealaltă pa.rte, ţine o torţă si din Psalti�'ea secolului al XI-lea, cu­
aprinsă 1. �oscută supt numele din " Biblia de la
Vatican " , cu Îngerul care apare
conducând caii în u nele icoane
ale Sfântului Ilie, putem stabili o
identitate de interpretare, î n ce
pri veşte redarea scenii urcării la
cer a Sfântu lui Ilie si a Soarelui.
În acest cas, ca ' si in casul
interpretării scenei : 'Erou l trac,
Făt-Frumos, Sfântul G heorghe şi
eroii noştri morţi în lupte : Radu
de la Afumaţi, Albu Golescu şi
Stroe Buzescu, zugravul a luat
elementele trebuitoare din arta
păgână, le-a interpretat potnv1t
cu interesele si normele credin tei
creştine şi, �stfel rân d uite, 'în
locul scenei păgâne, a apărut
scena crestină ; în locul Soarelui
si al Car�lui său, în locul cailor,
�l A urorei şi al opţii, a apărut
Sfântul Ilie cu carul său, cu caii
săi, Îngeru l in locul Aurorii şi
Eliseiu în locul Nopţii.
Interpretarea citată mai sus,
după Didron, că ridicarea lui Ilie
la cer represintă, î n Noul Tes­
F i g . 9. -
Sf. I l ie. icoană rusească din secol u l al X V I-lea tament, Înălţarea lui Isus, o găsim
şi mai târziu în explicaţia ce se
Intr'o icoană ru sească din secolul al dă scenei acestea, î n panoul care cu­
XVI-lea 2 în care scena centra lă, a ridicării prinde tem a respectivă sculptată pe uşile
Sântului Ilie la cer, este î nconj urată de din secolul al V-lea, de la Biserica Sfânta
patruzeci şi opt de alte scene mai mici, Sabina, la R oma 3 (fig 1 0).
sfântul, stând în picioare în carul tras de Brehier adaugă, după Omilia a II-a a
caii de foc, printre nori, este primit de Isus, Sfântului Ioa n Hrisostomul, că aru ncarea
aşezat in colţul din stânga, iar îngerul, de coj ocului de către Ilie lui Eliseiu repre-
de-asupra cailor pare a-l conduce la Isus
întocmai precu m , în tablourile votive sânt I G. K. Loukomski, L 'architecture re1igiellse russe du XI-e
conduşi ctitorii de biserici (fig. 9). siecle Paris, 1 929, pl. x v .
2 . c , p. 5.
Gr. Florescu, o 7
S Gh. Dieh l , Mameel d'art byzantin Paris, 1 925, ed. a II-a,
I J e a n J;bersolt, L a miniature byzantine, Paris 1 926, p l . p . 282, fig. 1 39 ; ef. şi Bn:hier, L'Art Chretien . Son deve­
XXII. loppement iconographique, des origines ci 110S jou.rs, Paris 1 92 3,
2 Pervouhkine, Eglise d u prophete Elie, Moscova 1 9 1 5, p l . I I. fig. 36, p. 94.

inp.org.ro
 E LEMENTE P ROF A E Î N PICTURA RELIGIOASA 1 35

sinta, 1ll 1 oul Testamen t, acordarea pu­
terilor A postolilor de către Isus 1.
În resumat, î n scena ridicării la cer a
prorocului Ilie, căruţa de foc este, pentru
regiunile noastre, căruţa de stepă, trasă de
cai, fie de patru cai, aşezaţi după modelul
celor de l a carul mare.
Aurora este înlocuită printr'un lllger,
iar Noaptea prin Eliseiu.
Un amestec al ridicării Sfântului Ilie la

Fig. 1 0. - Ridicarea la cer a Sf. I l ie.

Sculptură din sec. al V-led, uşile bisericii Sf. Sabina din Roma.
D u pă Cb. Diebl, o. C., fig. 1 39.

doi sau de patru cai, înşiraţi doi câte doi,
pentru alte regiuni este biga romană cu
patr u cai, înhămaţi după sistemul roman,
unul lângă altul, iar, pentru altele, trăsura
l uxoasă de mai târziu, trasă fie de doi
cer cu Înălţarea lui Isus, având Însă şi
elementele descrise mai sus, îl presin tă
usile de la biserica Sfânta Sabina din
R� ma, din secolul al V/lea, Je care am
vorbi t mai sus.

inp.org.ro
 RAPORTUL
SECTIU N II REGIONALE CERNĂUTI
,
, A COMISIUNII
MONUMENTELOR ISTORICE PE AN UL 1 935

Anul 1 93 5 Iasă să se întrezărească, p entru mă­ i n t e de toate s a avisat la curăţirea şi restaurarea

năstirile şi bisericile din e parhia Bucovinei,' cele exteriorulu i b i s e r i c i i , la re para rea unor d efecte la
mai p reţioase monumente i stori ce pe care le ave m , turnul şi acoperişul bisericii. Cu această ocasie
s p e ranţa unei întreţineri materiale mai largi. s'a m a i hotărît să se restaureze şi să se zu gră­
De bun a u gur în· această p rivi nţă a fost visita vească din nou aiât exteriorul, rât şi i nteriorul
M. S. Regelui Carol a l I I-lea în Bucovina, cu oca­ c lă d i ri lor mănăstireşt i , dându· se osebită atenţie
sia m an evrelor regale din toamn a anului în re­ înc ăperilor destina te găzduirii visitatorilor, care au
giunea Rădăuţilor, vi sită care a prilejuit în această fost şi m o bilate d i n nou. În c e priveşte grădina
p a rte a ţerii, între altele, dacă nu chiar o refacere de flori d i n curtea mănăstirii, aflată în stare d e
esenţială, c e l p u ţ i n o premenire a monument e lor pa rag i l l ă , s'a hotărît a o transforma în tr'o g rădină
d e artă ş i a Iăcaşelor e i i stori c e .
Cum atenţia şi tnteresul pri n ­
cipal urma să se d e a mă năstirii
Putna, cu m ormintele Voe\'odului
Ştefan-cel- M are şi ale neamului
său, începutul operei de restau­
rare s'a fă cut aici.
Incă d e la începutul sesonului
d e l ucru, D i recţia Fondului b ise­
j icesc ortodox-român din B u co­
vina a cerut Secţiei Regionale
Cernăuţi a Comi s i u n i i Monumen­
telor Istori ce S1 delege un membru
al e i în c o m i s i a ce ave? să sta­
b i lească l a faţa k,cului întreg
planul d e restaurare, precum şi
lucrări l e necesare unei cât mai
bune realisări. ÎnsuşI preşe dintele
Secţiei, d. m i nistru dr. Ion N i stor,
s'a d eplasat la Putn J , pentru a Fig 1.- Sch itul Crisciatec, pe malul l'!ist r u ! u i , zidit la 1 :66.
inspecta personal starea m ănăstirii
şi a da arisul şi îndrumările necesare lucrărilor de flori de m u nte, cu m i c i grupuri d e p i etre na­
d e restaurare turale. Tot o d ată s'a c erut îndepărtarea d i n c urtea
Du pă această primă ins rectare, s tarea mănăs­ mănăstiri i a stâlpilor ce purtau firele de c u rent
t i ri i a fos l cu d e-amănuntul cercetată de cătr e o eletri c, i ntrodus acum câţiva ani în cL di rile mă­
comisie tehnică, compusă t.Iin doi d o m n i i ngineri năst i reşti ţi furnisat d e instalaţia respectivă a u n u i
delegaţi a i D i recţiei Fondul u i b isericesc ort.­ fJ('restră u d i n localitate, proprietatea Fondului Bi­
rom. d i n Bucovina, şi d - n i i arhitect i ng. H. Re­ sericesc.
zori şi secretarul Secţiei Regionale a Comisiei Toate aceste l ucrări a u fost executate Î n vara
Monumentelor Istorice, d r. P. Luţa, cari a u sta bilit anului 1 935 conform avisului m enţionat. O rădi­
toate lucrări le d e restaurare găsite n ecesare pentru niţa d i n ( urtea mănăstirii însă a f0st amenajată
a d u cerea în bună stare a Întreg:i mănăstiri. lna- c u d iferi te decoruri, bănci şi o i m itaţie în m i n i a-

inp.org.ro
 OFICIALE
ură a chiliei lui Daniil Sihastrul, toate executate
în beton, aranjam e n t care a fost contrar avisului
nostru, cât şi rostului u n ei astfel de grădini şi
bunului gust. D e asemeni fără avisul Secţit' i , lângă
turnul de întrare a mănăstirii s'a construit un pa­
vilion de lemn.
Î n ansamblu se poate spune că, prin lucrările
F i g . 2. - � c h i t u l Crişciatic ,
Iconostasul i n a i n t e de restaurare.
de restaurare executate în 1 93 5 , mănăstirea Putna
a primit un aspct de bună stare şi ordine.
III i nteriorul biseri cii, p e părete le din spatele
naosului, a fost aşezat portretul-bust în fresco al
M . S. Regelui Carol al II · Iea, lucrat de maestrul
Costin Petrescu, la în.demnul d-Iui min istru al
Muncii dr. Ion N i stor şi pe cheltuiala Fondului
bisericesc.
P entru înzestrarea sălii d e p ri m i re a mănăstirii ,
Societatea artiştilor ş i amicilor artelor plastice d i n
B ucovi na, cu s e d i u l în Cernăuţi, a făcut danie
mănăstirii, socoti n d numai costul m aterialului, două
tablouri lucrate d e doi p i ctori bucovi l l e n i , împreună
cu raillele corespunzătoare, represintând unul pe
M. S. Regele Carol al Il-lea, celalt pe Voevodul
Ştefan-cel· M are, ambele în mărime n aturală.
P e cât d e plăcut aspect p resintă ansamblul mă­
năstirii Putna p ropriu-zis , p e atât de nefavorabilă
im rresie fac e :1 3tăzi Împrejurimea nemijlocită a
mă năstiri i , cadrul e i n at u ral, care altă data, în curs
de secole d e 1 <1 înfiinţarea ei, era acelaşi a d m i ­
r a b i l p e i s a g i u de munte, cu brazi bătrâni şi mai estoşi,
ce ajungeau p ă I I ă la z i d u rile e i .
Comuna Putna, foasta aşezare a p lăieşilor l u i
Ştefan-cel- Mare, este astăzi copleşită d e câteva
m ari stabilimen t e i n d ustri ale, care au transforlllat
BIII. COIl1. MOJl. Isf. - . .711SC. u5, I P3".
inp.org.ro
1 37
complect, ŞI nu spre bine, aspectul pitoresc al p ei.
sagiului d e munte şi l i niştea contemplativă d e altă
d ată.
Sirene l e, coşurile şi furnalele celor trei fabrici
de cherestea, sti clărie şi ciment dau acestui lăcaş
d e veşnică o ::1i h nă al m arelui Voevod şi al nea­
mului său, d e cucernici! închinare a I<. omâniior d e
p retutindeni, u n a spect d e gălăgios 'furnicar in­
d u s t rial ÎI1 continuă m i şcare şi fierbere, împrăş ­
tiind peste tot fumul şi praful des şi murdar al
cu ptoarelor lor.
Acest aspect c ontrastant se măreşte încă pr i n
distrugerea sistematică ş i p rogresivă a dealului
Crucii din flancul mănăstirii, săpat până în i n i m a
lui d e carierele d e m a m ă ale fabricii d e ciment,
şi Iăsându-se la gura acestor cariere grămezile
i nforme ale rămă şiţelor săpăturilor, răsturnate la
voia întâmplării şi având înfăţişarea sinistră, accen­
tuată prin linia d e Decauville şi bără c i dărăpănate.
a u n u i teren de depositarea t uturor d ărâmăturilor.
Î n raportul din anul 1 93 4 am atI as atenţia asu­
p ra acestui p ericol constant şi extrem d e vătămă­
tor pentru rostul mănăstirii Putna, făcând şi
propuneri concrete pentru înlăturarea acestei stări
de l ucruri i ntolerabile, dar p â n ă în present n u s'a
luat încă n iciuna din măsurile preconisate.
L a cererea Oficiului parohial ort. rom. d i n co­
muna Costeşt i , judeţul Storoji neţ, s'a aprobat, În
scopul construirii unei biserici nouă, dărâm area
vechii biserici d e lemn d e acolo, înălţată În anul
1 7 8 5 de ţerani răzeşi. Se anexează d ouă fotogra­
fii ale biseric i i vechi, luate de la Miazăzi şi Miază­
noapte.
P e hotarul d e Nord al ţerii, În spre Polonia,
Fig 3. - S c h i t u l Crişciat ic : Uşile impărăteşIL
ascun s ÎI1 m:J\ul stâncos şi Înalt al Nistrului, stă,
strajă a credi nţei ortodoxe, schitul şi biseri c uţa
Crişceatic, Înălţată în anul 1 766 de negustorul
român Teodor Preda Hagiul, precum doved eşte
uric ul D O ill n ul ui Mcldovei G rigore Ioan Cal imah­
d i n 1 2 April 1 7 63. Alt uric, tot din anul acesta,
6
1 38
îl - aminteşte din nou ca don ator îm preună cu pro­
prietarii căpitanul Mihail Talpă, Constantin Talpă,
Grigore Botez, Ieremia Botez, postelnicul George
Talpă, Catrina Botez, precum şi Ioan Cozma, fost
căpitan în Iaşi , toţi locuitori d i n comuna înve­
·cinată, Repujineţ.
Î n anul 1 787 mai exista în această d i n urmă
·c omună încă o şcoală " moldovenească" aşa-numită
"trivială ", adecă primară, care a fost apoi desfiin­
ţată l a începutul secolului al X I X-lea p e tim pul
.guvernării austriace. Astăzi comuna este locuită
in întregime de Ucrainieni, aşa că numai schitul, -
.adevărat monument istoric - , a rămas mărturie că
pe timpul răpirii Bucovinei se aflau, chiar şi la
hotarul d e Nord al ţeri i , pe malul istrului spre
Polonia, aşezări curat romăneşti.
Î n anul 1 935 sch itul şi bisericuţa Crişceatec au
fost refăcute cu cheltuiala Fondului b isericesc
t
Fig. 4. - Schitul Crişciatic :
Uşa de intrare ferecată in fier.
-ort. rom. d i n Bucovina, supt d irecta supraveghere
.a Secţiunii noastre, iar în a n i i d i n urmă Consiliul
-eparh ial al Bucovinei a afectat un teren arabil de
vre-o zece hectare C 3 fond d e întreţinere a schitu­
'lui, p us supt îngrijirea unui ieromonah şi a doi
călugări. Aşezat în massa populaţiunii ucrainiene,
<Care supt domi naţiunea Habsburgilor a Îm pânzit
aproape complect teritoriul Bucovinei dintre Prut
şi Nistru , a cest schit formează un loc de p eleri­
Ilagiu foarte fre cventat de po pulaţia din împrejurime.
fn vara anului 1 935, Secţiunea solicitată fiind
d e conducătorul schitului, care se străduieşte pen­
- tru buna intreţinere a acestui lă caş, subsemnatul
a cercetat în două rânduri la faţa locului starea
-s chitului şi a biseri c i i , pentru a da avisul la
restaurarea i conostasului şi interiorulu i bisericii.
Aceasta d i n urmă, de di mensiuni foarte reduse,
<i i n causa situaţiei În coasta stâncoasă a m alului
inp.org.ro
OFICIALE
Nistrului, este construită din pia tră bIută, tăiată
probabil chiar din stâncile învecinate, şi posedă
un iconostas vechiu, care a fost restaurat ultima
dată În anul 1 832, de cătră boierul de pe atunci
D i m itrie de Mocranschi. Pictura i conostasului era
în parte căzută de pe fon dul de lem n , şi de altcum
atât de Înegrită d e praf şi fum , încât l a prima
privire nu se mai cunoştea aproape nimic. Cadrele
sculptate ale i conostasului, precum şi uşile împără-
Fig. 5 Schitul Cri şc i atic :
-
�cara către balconul pentru cor.
teşti, erau asemeni d e teriorate, unele părţi lipsind
complect.
Se anexează fotografiile luate cu ocasia acestor
cercetări, atât în i nterior, cât şi în exteriorul
schitului .
Oferindu-se un ţăran băt rân şi evlavios, d intr'u n
sat din vecinătatea schit ului, să suporte din mij­
loacele sale proprii toate cheltuielile restaurări i
Fig. 6_ - Schitul Crişciatic : Naos.
Balconul pentru cor.
iconostasului, r.onducătorul schitului a m a i cerut,
pe lângă a probarea acestei lucrări, şi aulorisarea
de a Îndepărta d i n micul naos, pentru a-i da mai
multă lumină şi spaţiu, un balcon evident adăugat
ulterior, care servia corului bisericesc. Având în
vedere cil , de la prima privire, această a dăogire
ulterioară se presintă ca străină de ansa m b lul
arhitecturii şi În acelaşi timp inăbuşia naosul, şi
aşa neîncăpător, margenea b alconului atingând
 O F I C I A LE 1 39>

aproape candelabrul d in m i j locul naosului, s'a către arhitectul Consiliului eparhial ş i ca lucrările
a probat înlătu r area . d e restaurare să tie executate după avisul acestui a
Tot odată s'a aprobat ş i restaurarea iconostasu­ În aşa fel c a pi ct u ra exterioară ş i i nterioară s ă
lui, lucrare cu care a fost Însărci n at un speciali st nu sufere, stăruindu-se t o t odată, având în vedere
,,>d i n Cern:Iuţi, p ictor acade m i c cu p regătire În valoarea artistică a acestui mon u men t istori c ,
acest gen. L ucrarea d e restaurare, din causa fră­ a se exe c u ta cât mai neîntârziat lucrările d e res­
gezim i i tablourilor şi a cadrelor vechi, p rogresează taurare.
Încet, fiind s u praveghiat â d e a p ro a p � el e subsem­ Biserica S f. Treime din Siret ( secolul al X I V-lea).
natul, şi va fi te rm inată până în var? anului 1 9311, necesi tând imed i:.ite lucrări d e restaurare l a Înve­
când bi s eri c a î mp reună cu i conostasul va fi re­ lirea a co perişului de ţigle , s'a interven i t la Con­
făcută şi redată slu j be i religioa se . siliul E parhial al Bucovinei p entru executarea.
rn fine s'a a probat a s e ri d i ca lângă izvorul acestor lucrări. Cu această ocasie s'a atras atenţia
acestui for şi asu p ra stării a coperişului b i ­
s '.: ricii d i n Voroneţ ( 1 488), arătâ n d u- se că la
a ceastă b iserică sânt a se e xecuta unele lu­
crări foarte u rgente de r e staurare a acope­
r i şu l u i , care nu treb u i e amânate, d i n causa
peri c litări i pi c turi i d e p e p ă reţi i acestei bi­
seri ci.
P r i mindu - s e c er e r ea p a ro h ului d i n târgu i
Sol ca, p ri n care comunică starea defectuoasă
a biseri c i i de acolo, Secţiunea noastră s'a
a dresat Consiliului Eparhia l cu rugămintea să
dispuie neîntârziat executarea l ucrărilor d e
restaurare, a căror ne cc sitate a f o s t d e altcum
recunos cută şi de d. preş e u i nte al C o m i siun i l
Monumentelor Istorice c u o c asia visitarii bi­
s e r i c i i În t o am n a anului 1 934, Îm p r e u nă cu
u n grup de p rofesori s tr ă i ni bizantinologi.
Vechc.1 biserică de lemn d i n comuna,
Brăeş t i , j u d eţul Suceava, clădită din lemn În
.. nul 1 77 3 de mazi lii IOrJiţă, Constantin ş i
G h eorghe G ârsu , ne m a i f i i n d În c ă p ă t oare
pentru numărul credinci u şilor, Ofi ciul Pal 0-
hial Ol t. rom . de a c olo a cerut aprobarea
pentru d esfacerea acestei b iseriCI, spre a se
;:: o n strui În locul ei un nou lăcaş dumn e zee s c .
Având î n vedere că În a fa ră d e momentul
istoric al datei clădirii a ce stei biserici, adecă
Fig. 7. - 13 iserica din corn. Costeşti, jud. Storojineţ ; 1 783. d o i a n i Îdainte d e răpirea Bucovinei la 1 773,.
Vedere din spre Sud. d i n p U l l d de ve dere arhitecto nic sau artistic
b ; seri ca n u presintă deosebit i nteres, s'a
schitului un platou d e piatră , pe care urmf!ază a a probat des fa cere a biseri c i i , dându-se d irective
se aşeza o cruce pentru sfi nţi rea apei, funcţiune pentru păs ,rarea obiectelor el e i n te res artistic sau
care, din causa marei afluenţe a poporului credin­ i stor i c.
cios ş i a spaţi u l u i restrâns ce-I oferă biserica, O altă biserică mai veche de lemn, clăciită ş i
tre b u i e săvârşită s u pt cerul li be r. aceasta înainte d e r ă p i rea Bucovinei, la anul 1 753,
Comuni când Con siliul EpHhial că l a b iseri ca În Ciudei, j u d eţul Storoji n eţ, fusese mutată de
Sf. Ioan Botezătorul d i n Arbore, ctitoria d i n anul aici În anul 1 888 În comuna Slobozia-Daviden ,
1 5UO a pârc ă l abulu i Sucevii L uca Arbore, s'a i a r :l c u rn a , u r mând a se clădi În această d i n urmâ
p rodus o c ră pătură de 3-5 c [ n . in păretele d i n c o m una o biserică n CJuă, s'a ceru! a pro b a rea c a
partea d e Nord, Între altar ş i naos, Începân d supt a·� ea veche să fi e d i n n o u m utată În a ltă parte, la
streşină şi pănă În dreptul ferestre i , s'a dispus B .1nil d d e Si ret, comună din judeţul Storoj i net ,
ca a c e � t monument istori c s ă fie cerce t at d e care e prc.1 săraca pentru a-şi putea cl:l d i o

inp.org.ro
l -iO O F I C I A LE

b iserică nouă. Acest fapt denotă Însă tvt odată ca preşedinte a l M useului . regie n;;,l, au stărui t cu
cât de trainică este opera meşteşugarilor lemnari toată insi stenţa pentru adunarea LlC\:: stor fonduri.
moldove ni, mai ales dacă este bine Îngrijită. O visită la museu a d-Iui Victor SIăvescu, minis­
I naugurarea Museului " Regele C â rol al II-lea" trul de finanţe de pe vremri , a fost folosită ca
din Cernăuţi , nou amenajat cu con cursul Secţiei să-I facă a Înţe ege că reorganisarea acestei ins­
Regiollale Cernăuţi a Comisiunii Monumentelor t ituţii merită tot i nteresul guvernului. D. SIăvescu
'I storice, o d escrie preşedintele acesteia , d . min istru s'a convins răpede de necesitatea unui sprijin şi
al Muncii , Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, dr. Ion a şi ordonanţat fără Întârziere o subvenţie. Pilda
1 . Nistor, În revista "Junimea l iterară " , anul XXIV, aceasta aşa de l ăud abilă a fost urmată apoi şi de
n-Ie 5-7, Maiu-Iulie 1 935, a stfel : Primăria Municipiului Cernăuţi şi de prefecturile
"La 1 I ulie curent s'a inaugurat la Cernăuţi, ju deţelor Cernăuţi şi Storojineţ, precum şi de
cu fastul cuvenit, Museul Regele Carol al I 1· lea însăşi Camera de In dustri e şi Comerţ. Cu aceste
d in Strada Mickie,,,· i cz. Cu ocasia a celei
memorabile solemnităţi s'a desăvârşit con­
topirea Museului regional cu Museul i ndus­
trial În al cărui edificiu erau adăpostite bo­
gatel e colecţi i ale Museului regional, vechiul
Museu provincial al Bucovinei. Contopirea
.a ceasta era necesară, �ntru c ât şi colecţiunile
lvluseului i ndustrial represintau creaţiunile
�rtisti ce ale iscusitului spirit bucovinean.
-C ontopirea am belor colecţiuni Într'una sin­
gur.'\ completă şi desăvârşită se datoreşte i n
bună p arte spiritului larg şi Înţelegător al
ci-lui Iosif Vihovi ci, preşedint ele Ca merei de .
industrie şi comerţ din Cernăuţi, care, lnţe­
legând rostul vremuri lor nouă, a consimţit
's ă fusioneze cu Museul regional şi să Înles­
,nească a dăpostirea colecţi i lor a cestuia În
call1erele din etajul Întăiu al edifi ciului, pro­
prietatea Camerei de Industr i e şi Comerţ.
Tn cursul războiului şi chia r de la războiu
Încoace, pănă În ziua festivă a i naugurării
noului Museu, încăperile acestui frumos ; di­
fi ciu În stilul Renaşterii serviau numai în
cea mai mică parte scopurilor sale, Întru cât
colecţiile ambelor M usee f usionate era în­
grămădite în c âteva camere, iar restul încă­
perilor afectat pentru birouri, p recum cel al
fig. 8. -Biserica d i n cem. Costeşti, j u d , Storojineţ, 1 785,
-serviciului d e plasare, cel al serviciului de V e dere d i n spre Nord,
construcţii, pentru cursuri de ucenici, etc. ,
' etc. Starea aceasia de lucruri nu mai putea dăinui . m:jloace s'a ! ! început lu crările de restauraţie, şi,
D e cu bună vreme atât direcţia Museului regional, dccurgând în m o d normal , au fost terminate la
·c ât ş i cea a Museului i n dustrial Îşi dădură sama sfârşitul lui I unie spre mu lţămirea tuturor. După
că fusiunea lor se impune şi că În edificiul lor restaura re saloanele d e l a parter au rămas des­
birourile şi in stituţiunile de altă natură nu-şi au tinate pentru colecţiunile fostului Museu industri a l ,
,locul. De aceia amândouă conducerile au convenit iar încăperile de l a etajul prim pentru etalarea
să ceară evacuarea camerelor ocupate şi să le bogatelor colecţiuni ale fostului Museu provincial
Întocmească pentru scopurile cărora erau menite. bucovi nean. L a parter s'au mai reservat câteva
Cum însă a daptarea clădirii pentru museu nu săli pentru exposiţiunile periodice de i n dustrie şi
-se putea face fără consi derabile reparaţii, se impuse artă, astfel că atât pi ctorii , cât şi sculptorii buco­
adunarea de fonduri pentru a le putea executa. vineni vor avea totdeauna la îndemâna lor sălile
De aceia atât d . 1. Vihovici, c a preşedinte al cuvenite pentru a-şi a răta creaţiunile.
<:uratoriului Museului i ndustrial, cât şi subsemnatul, i n adunarea generală a Museului regional care

inp.org.ro
 OFICIALE 141

s'a ţinut la 28 Iunie curent s'a votat modificarea pe ecranul trecutului. Şi, cu cât acest trecut de
statutelor în sensul fusionării cu Museul i ndustrial. creaţi i este mai îndepărtat, cu atâta resultatele
La intervenţia curatorului, M. S Regele a binevoit i nvenţiun ilor moderne iese mai pregnant în relief
să consimtă ca noul Museu să poarte, pentru toate şi arată scara de cultură şi de civilisaţie a unui
timpurile, numele Maiestăţii Sale, astfel că pe neam.
frontispiciul clădirii străluceşte cu litere de aur Pământul acesta al Bucovinei păstrează în braz­
inscripţia : "Museul Regele Carol al I I-lea " . dele lui urme de străvechI! civilisaţie pre- şi proto­
Solemnitatea inaugU! ă l i i de la l -iu Iulie a adunat istorică, pe care s'a grefat în decursul vremurilor
pe toţi represintanţii autorităţilor şi ai tuturor civilisaţia greco·romană şi, ca o directă conti-n uare
instituţiunilor artistice şi lulturale din Bucovina. şi evoluţie a ei, vechea civilisaţie moldovenească.
La această solemnitate a luat parte şi d. Victor D e aceia avem cu toţii pioase datorii faţă de
SIăvescu, marele adăogător al i nstituţiei. Inaugurarea a cel trecut milenar al pământului nostru şi trebuie
a coincidat şi cu vernisagiul exposiţiei de pictură să ne străduim a·i des coase tainele şi a scoate
bucovineană, vernisagiu făcut cu ocasia învierii la lumină urmele bătrânei sale civili saţii.
iarmarocului d e Sâmpetru la Cernăuţi. Serviciul De aceste nobile sentimente a fost însufleţită
divin a fust celebrat de p ărintele consilier eparhial şi generaţia ce ne-a precedat când s'a gândit încă
la 1 89 2 să creeze aici, la Cer­
năuţi, un Museu al Ţerii Bu­
covi nei, în care să fie adunate
rămăşiţile preistorice şi istorice
ale Bucovinei şi, păstrate cu
dragoste şi sfinţenie. să fie
expuse văzului şi înţelegerii
tuturora. Gândul acesta frumos
a pornit fireşte de la fruntaşii
vieţii publice din acea vreme,
precum Mitropolitul Silvestru,
m reşalul ţării, Alexandru Va­
silco, de la boieri ca Stârcea
şi Mustaţă, de la Kochano"'ski,
primarul oraşului, de la Lan·
genhahn, preşedintele Camerei
de industrie şi comerţ, şi de
la o pleiadă d e intelectuali cari
se grăbiseră cu inimă caldă şi
cu minte lum inată a aduce con­
tri buţia lor la trecutul Buco-
Fig. 9. - Biserica din corn. Brăieşti, jud. Suceava.
vinei. Amintim cu evlavioasă
Gh. Şandru, asistat de mai mulţi preoţi . D. se­ recunoştinţă numele lui Carol Romstorfer, Johann
nator 1. Vihovic i , în calitate de p reşedinte, a făcut Polek, Wilhelm Schmi dt, Dionisie Ollinescu, R.
o luminoasă expunere asupra largii contribuţii a f. Kaindl, Eduard fischer, Henri c Klauser, Con­
Camerei de industri e şi comerţ la urganisarea stantin Tarangul, Constantin Mandicevschi, Eugen
Muscului şi asupra împrejurărilor în care s'a rea­ M aximovici, Iosif fleischer, Dimitrie Isopescu şi
lisat contopil ea museelor şi restaurarea edificiului. alţii cari aII contribuit cu cUlJoştinţile lor la alcă­
Subsemnatul, ajungând la cuvânt, am mulţămit tuirea acestui M useu al cărui scop era : " Ridica­
participanţilor pentru sprijinul şi i nteresul pe care rea şi adâncirea cunoaşterii Bucovinei în sens ar­
s'au grăbit să-I arate M liseului şi măreţelor sco­ heologic, i storic, artistic, etnografi c şi natural ist".
puri urmări te de el. Viaţa este trecătoare ca şi Gr� ţ ie acestor Iăudabile năzuinţe s'a pus b � s ă la
creaţiile spiritului omenesc. L:.Jmea evoluiază cu colecţiunile Museului şi s'a editat şi un anuar, care
paşi răpezi, invenţiile se prec i p i tă şi ceia ce a a apărut regulat de la 1 893 pănă la 1 900, anua�
fost lăudat şi admirat, mâne poate că dea în de­ în care s'au dat publicităţii ·
studii foarte preţioase
suetudine. Dar, ori cât de mari şi surprinzătoare ar cu privire la trecutul Bucovinei. In timpul răz·
fi resultatele evoluţiei moderne, ele nu pot ieşi boiului a încetat orice activi tate, iar colecţiile
în de ajuns în evi denţă dacă nu rămâ n proiectate Museului au fost îngrămădite în două camere � i

inp.org.ro
1 42 OFICIALE

conservate ca prin minune prin vigilenta şi devo­
tamentul d-Iui profesor Stupniţchi, dire ctorul acestui
Museu, care şi-a câştigat merite neperitoare pentru
conservarea lui şi căruia îi datorăm cea mai sin­
ceră mulţămită ş i recunoştinţă.
In noua sa organisare, Museul urmăreşte 6ă păs­
treze tradiţia şi să continue cu dragoste şi râvnă
sporirea colecţiilor şi explorarea ştiinţifică a Bu­
covinei noastre s cum pe.
Î n curând se va convoca la Cernăuţi un con­
gres al tuturor Museelor din Bucovina, şi cu oca­
sia aceasta se va elabora un plan de cercetări pe
judeţe şi se va face un schimb de dublete pentru
ca fiecare Museu local în parte să fie cât se poate
de bine asortat cu piese interesante. Se impune
ca fiecare capitală d e judeţ să-şi aibă Museul ei,
fie şi cât d e mo dest. Museul
din Suceava este foarte bogat
în piese culese de la cetate
Museul de la Rădăuţi, o creaţie
nouă a soţilor loneţ, excelează
prin bogăţii! colecţiilor etno­
grafice. Mus( ul d i n Cernăuţi
are pe lângă secţia sa arheolo­
gică şi i storică şi o secţie ce
cupri nde exemplarele represen­
tative din fau na ş i flora Buco­
vinei. Î n dire cţia aceasta tre­
buiesc îndreptate explorările în
toată Bucovina, pentru ca, în­
trând În Museu, să afli înfă­
ţişat tot ce inte resează vi�ţa şi
producţia aces:ei provinci i . Ba­
sele solid e ::are s'au pu s la
acest a şezământ suportă o des­
voltare mare în viitor.
Pentru i ntelectualitate a - bu-
covineană este o datorie de
Fig . 1 0.
o noare să-i dea această des­
voita re şi să iea l a întrecere cu i n stituţiile similare
d i n ţară şi străi nătate. Cu acest gând şi cu a ceste
sentimente dori m Museului Carol a l I 1 · lea d i n
Cernăuţi, înflorire şi pros peritate.
Cu ocasia congresului naţional d e numismatică şi
arheologi e, ţi nut in toam na anului 1 93 :> la Cernăuţi
( 2 9 Septembre l -iu O cfombre), Museul Regele Carol
al II-lea a adăpostit exposiţia de monete, medalii şi
obiecte arheologi ce care, Îm preună cu interesantele
şi bogatele colec'�ii proprii, a u fost ad mirate şi
apreciate atât de congresişti, cât şi de visitatori i
ocali. A u expus aici : Universitatea din Cernăuţi
.:olecţia ei de monete, d-I C. Am brosievici, func­
Î i onar la b i blioteca Universităţii din Cernăuţi, o
colecţie de o h i e cte preistorice. d. Consta nti n Ţopa,
profesor secundar din Cernăuţi, o colecţie d e mo­
nete moldoveneşti, apoi d-nii N. P. Victorovici
şi r . Lissner din Cernăuţi şi d. N . Ţurcan din
Siret colecţii de medalii, plachete şi decoraţii
romăneşti, d . Corneliu Secărianu d i n Bucureşti o
colecţie d e monete a ntice greceşti şi romane , d.
G . Buzdugan din Bu cureşti o colecţi e de monete
antice, medieVale şi romăneşti, pI eCUffi ş i d e me­
dalii şi plachete romăneşt i , d. sculptor Emil Bec­
ker din Bucureşti o colecţie de monete antic e
şi moldoveneşti, d. D. Simi onescu-Simicel d i n Bu­
cureşti, o colecţie de monete polone, d. profesc r'
H. Stahl ban cnote romăneşti falsificate, d. dr. A ..
Metzulescu d i n Craiova o colecţie d e monete şi
medalii, d. profesor Peri cle Papahagi d i n Silistr a
o colecţie d e monete antice aflate în Dobrogea , .
-
Bise r i c a din corn. Brăieşti. Vedere d i n spre Nor d.
şi în fine d. L. Polgar din Mercina o colecţie,
montată în formă de carte, d e monete antice .
Venind În Bucovina cu ocasia mallevrelor, M .
S. Regele C arul al I I-lea visiteaz:, la Cernăuţi Î I l
1 2 O ctom bre 1 9 3 5 , după inaugurarea noului an
uni versitar, Mu seul ce-I poartă numele, fii n d Înso­
ţit de A. S. R . Principele N i r.olae, de Marele Vor­
vod M i h a i , d-nii prim-mini5'tru Gh. Tătărescu,
miniştri d r. C. Anghelescu, Al. Lapedatu, 1 . 1 1Iculeţ
şi dr. 1 . N is tor, şi d e întreaga Casă militară a M .
S. Regelui.
S ecţia Cernăuţi a Ligi i pentru Unitatea Cultu­
rală a tut uror Rom â n i lor soli citându- n i s prijinul
pelltru acţiunea de propaga ndă întreprinsă el e su­
cursala ei locală il Oficiului de turism, meni t , ă

inp.org.ro
 OFICIALE
"înlesnească t i neretul şcolar şi universit ar visitarea
monumen te istori ce şi artistice, a
' or cu
localitătil
fost nu mit ca delegat în acest Oficiu secretaru l
Sectiei noastre .
'
A nul 1 935 a secerat nemilos În rândurile celor
ce aveau grijă şi dragoste pentru monumentele
i storice de creaţie artistică a veacuril o r trecute,
în această parte a Moldovei.
L a începutul a nului , în Ianuar, moare în spitalul
din C âmpulungul moldovenesc vrednicul luptător
român l orgu O. Toma, d i n i niţiativa căruia Sec­
"ţia noastră a restaurat încă în anul 1 922 aşa-nu­
mitul "Stâlpul lui Vodă" din Vama, monument
ri dicat în amintirea expediţiei lui Mihai-Vodă Ra­
-coviţă în Ardeal d i n vara anului 1 7 1 7, şi asupra
.căruia decedatul a redactat şi o monografie.
Preşedirtte, 1 . NI STOR.
inp.org.ro
1 43
rn ziua de 4 Iulie 1 935 a de,�edat la Cernăuţi,
chinuit de o necruţătoare boală, J . P. S. S. Mi­
tropolitul Nectarie al Bucovinei , În care Secţia
noastră a pierdut un sprijinitor de valoare.
Avem speranţa şi încrederea că succesorul M i ­
tropolitului N cctarie, 1 . P. S. S . M itropolitul Vi­
sarion, graţie energiei şi culturii sale va şti să
găsească mijloacele nece�are pentru a asana starea
celor mai preţioase monumente i storice şi de artă
pe care le are ţara : bisericile şi mănăstirile vechi
din Bucovina.
î n această nădejde am expus Într'un raport adre­
sat 1. S. S. Sale starea actuală a b isericilor şi mă­
năstirilor din Bucovina, preconisând lucrările şi
măsurile de luat pentru o mai bună Întreţi nere a
acestor monumente i storice.
Secretar, Dr. Petre Luta.
 R E S U M E F R A N C; A I S
-- 0--

..\ UR ELlEN SACERDOTEANU, Inscriptions et notes tin uati o n ) . Decou vertes recentes d'obj ets de l'epo­
du village de Costeşti- Vâlcea. Dans l es eglises des que rou m a i n e e t nouvelles i nscriptions.
parties qui composent ce gros v illage i nscriptions
du X V I I I-e-X I X-e s i ecle. l n teressants eIements VICTO,Z ERĂ TULESCU, Elements profanes dans
d 'architecture payssan ne. la peinture religieuse : St. Elie et le ehar aux ehevaux
de flamme. Etud e de folklore sur le developpement
'. IORGA, L 'aspect des monumellts roumains de
d e ce theme e n Roumanie.
Transylvanie dans les pages d'un voyageur fran�ais.
Il s'agit des n otes d ues a de Gera n d o, q u i visita
Rapport de la seetion regionale de Cernauţi ( 1 935).
ce pays a l'epoque r o ma ntiq ue.
Surtout sur le skite de Crişceatic ( X V I I I-e siecle)_
D. TUDOR, .'v[ onwnents inedits de Romula (con- Quelq ues eglises e n bois.

inp.org.ro
ANUl xxvm. � FASC. 86. OCTOMBRE-DECEMBRE 1 935.

'BULETINUL
. C O M I S I UN I I

MONUMENTELOR ISTORICE

PUBLICA ŢIUNE TRIMESTRIALĂ

1 Q 3 5
- -
-ţ -

Aşezământul tipografic DA TINA ROMÂNEASCĂ + Vălenii-de-Munte

inp.org.ro
 MINISTERIUl; INST R UCŢfU Il PUBLICE SI) AL CULTELOR
.

MI11fSTR U : C. ANGEL ESCU

COMISIUNEA MONUM EN TEL O R ISTO R I C E

PRE t: DINTE : N . IORGA
Membri : I O A N A \' D R I EŞESC , P ETR A N TONESCU, i\ l D: :\NDRU L A PEDATU, CONST. I>f O I S J L,
PR. NIC. PO PESC U , V I CTOR G. ŞTEFĂ NESCU 1 A R T U R V ER mL\ .
Secretar�Djrector : I R G ! Ll U " . l) RA G H I C E A N
Arhitect-Şef : N. GHIKA-BUm:şT I.

C U P R I N S U L

RUDOLF GASSAUER : Teracote sucevene 1 45

AL. B A RC A C1LA : Mă năstirea Coşu tec � Cr i v f lnict1 ) M e hed i n ţ i (desC'orerire areheoI 0 n i c a ). 1 65
M A R TI N ROSKA : La si ludlion stra t i g ra l , h : q u e de ld c o l l i ne L" po>ha J o Ol d e Ghiula- Vârsan d ,
Dep. Arad 185
R e s u mat france s 1 92

ILUSTRA IlUNI
,
:

Teracote SlIcevefle. Fig. 10. - Lat u rea sud i c ă a altaru l u i , cu piel aru l mesei
Fig. 1 , 2 1 45 şi firida din zid, parte d i n a bsi d a n a os u l ui . . 1 69
Fig. �, 4 1 46 Fig. 1 1 . - Privirea d i n naos spre uşa de i n tra rc-, l a
Fig. 5, 6 1 47 n ive l u l Bi s e ri c i i a I I-a.. . . . . . . 1 70
Fig. 7, 8 140 f ig. 1 2 . - A ltă privire d i n naos spre Vest : a, uşa d e
Fig. 9, 10, 1 1 . 1 49 in tra re i n Bi ser i ca -a I I-a ; b, uşa s;l i n tre pro­
fig. 12, 1 3 1 50 n aos şi naos şi pJ rdose al a B is. a II-a ; e, d i n
Fig. 1 4, 15, 1 6 151 elevaţia Bis. 1 ; d, p a rd osea l a Bis. I . . . 1 70
Fig. 17. 1 8 1 52 Fig. 1 3 . - tu latu ea de No rd a a l ta r u l u i , cu retra­
Fig. 1 9, 20 1 53 gerea z i d u l ui spre naos : a, l oc u l g r i n zi i cata­
Fig. 2 1 , 22, 23 1 54 peresmei şi pardese a l a B i se r i c i i a I ! - a . . . 17 1
fig. 24, 25 . 1 55 f i g . 1 4. - Supt pardosea l a a l ta r u l u i Bis er i ci i a I I -a :
Fig. 26, '2.7, 28 1 56 a, b, fundaţia a l ta r ul ui Sis,ricii J ; b, locul
Fig. 29, 30 1 57 g ri n zi l or d e l egăt u r ă a acesrei f u n daţi i ; e, t i-
Fig. 3 1 , 32 i 58 ciorul mesei altarul u i . . . . . . 171
Fig. 33, 34 1 59 Fig. 1 5. - Marmăntul in pronaos. d i n spre Sud. . 171 .
Fig. 35, 36 160 Fig. 16. - Mormăntul d i n pronaos, d i n spre Nord,
Fig. 37, 38 161 cel p ro fa n at " . . 1 72
Fig. 39, 40 1 62 Fig 1 7. - Mormâl ltul d i n pron aos J i n spre Nord :
1 63 a, l ocu l mormăntuhli profana! d i n fig. 1 6 ; b,
Fig. 4 1
pa rd osea l a Bis. I . . . . . . . . 1 72
Fig. 1 8. - Mormânt la Vest de Biserica . . . 1 72
Măn ăstirea Coşu.ştea- Crivelnicu, Mehedil1ti
(descoperire archeologică) Fig. 1 9. - Osăminte grămădite de a două schelete, I
in mormântul no. 1 , la �tănga tre p te l or ele
Fig. 1 . - Pe v a l ea Coş uşt ei : a, tăpşanul pe care esre intrare i n Biseri c .i . . " " 1 73
c l ă d i tă M ă n ăs t i rea . . 1 65 Fig. 20 - C h i l i i l e mi.:i : a, i n tI . l rea in I o a camerâ ;
Fig. 2. - I n c e p utu l sâ pătu r i l o r la c h i l i i l e m i c i l b5 b, uşa d l I ltre c e l e două ca m e re ; e, uş i ast upate ;
Fig. 3. - H a rtă d u pă . A t l as de l 'Europe p a r J . B . De d, u şa �pre c ă m ara de Nord-Est. La fu nd , B i se f l c a . 1 73
Bouge, Vienne, 1 797 et 1 791l" . 1 66 Fig. 2 1 . - .C h i l i ile mari . . . . 174
Fig 4. - a, b, fund a ţ i a a l tarului bisericii l- i u ; b, f i g . 22. - Extrema de 10rd a c h i l i t l ur mari ; in faţă,
l oc u l unei a d i n gri n zi l e de l egăt u ră ale acestei p a n e a din Întilia epocă, d i stru să de apa Oga-
f u n da ţi i ; e, e 1 e " a ţi a a bsidei ,tltJru l u i Bi s er i ci i 1 ; ş u l u i Mănăstirii. . . . . . . . 1 74
d , param e n tu l elev3\iei Bise ri ci i a I l -a ; e , chi­ Fig. 23. - Chi l i ile mari, c a pă t u l I l o r d i c . văzut d i n
l i ile mici . . . ' . 1 67 spre Vest. Tn faţă zi d u l i n tă i i epoci, c u locul
Fig. 5. - Laturea d e Sud şi p a r te d i n cea de Est a le unei grinzi de leg ătur ă a z idăriei i n a . . . 1 74
Bisericii ; a , d i n e l ev aţ i a Bisericii I ; b, d in ele­ Fig. 24. - PJanşa n o . 1 de situaţie. cu deta l i i de
vaţia B is er i c i i a I l ·a . . . 1 67 construcţie Mor m i n tele d i n j urul Biserici i i n ­
Fig. 6. - In l atura s ud i c ă , i n dreptul pron : os u l u i : a, semnate cu t sâ n t n l lmerotate : 1-1 1 , pornind
d i n elevaţia Bisericii 1, b l oCJj i n rer n ; b, rara­ de la Sud de a l tar. Sc ara cl işeul u i 1 / 1 89 . , 1 75
mentul Biseric i i ' a I l -a. l ti8 Fio ' ;:>5. - Pldnul n o. 2 de situaţie. Scara clişeului 1 ;639. 1 76
Fig. 7 . - I n t ra rea i n lIiseflcă ' . . . . , 1 ()8 g
Fi . :.!6. - DOdă monede d e ,rgi n�, sec. X V I , şi gra-
fig. 8. - 1n l atu r ea de Nord " Bisen c i i , in d re p t u l vură mon etară pe p l u m b d i n 1 540 " 1 77
pronaosu l ui , a, I n c u i u n ei grinzi de l eg ăt u ră Fig. 27. - I nscripţi a ' 1.."'.1 d e fundaţie a l:3 is�ricii a I l -a. In
a z i d ă rie i Biser i c i i 1 1 69 F-ig. L8. - Fragment d 1l1 a doua i nscripţie . . 177
Fig. 9. - Altarul B is er i c i i a I I -a ; a, l o c u l gri n z i i de fig. 29 - Sus : stălpi de piatră ; jo�, masa al t aru l ui . 1 78
jos a caraperesmei . 1 69 Fig. JO. - Fragm ente d i n t r'o m asa de a l tar 1 78

.I.

inp.org.ro
 TER A COTE S LlCEVEN E
m: !) r. RUDOLF GASSAUER.
-- c --

1 N T R O D U C E R F.

Vijelia pro dusă prin năvălirea barbari"lor fă c u
să î nceteze s trăvechea a rtă a olăritul.ui, a l e cării
urme se pot urmări pe pă mântul ar�ilos al Mol­
d ovei de Nord, prin e pocile preistorice (e poca
pietrei l ustruite, a bronzului, a fi( ru l u i ) , p r e cum
şi i n timpurile G r e c i l o r şi Romani lor ' .
i ncli înainte d e î n temeierea Moldovt: i, această
luto c o nfi? c t j e a rl l te g \ re u t solent i n a l i i s re­
gionibus" ... " Lu t u m e n i m o p ti m u m i d o n e u m q u e
pro ca r d m i tJ i bu s fa cie n d is i n o p pi d o nostro Bania,
i n veni tur " " .
D a r ş i pă m â n t u l d i n Sl1 c eava ş i c e l d i n S t u p c a
n u e ra în pri v in ţa a ceasta cu m u l t m a i prejos'.
d e c â t cel J i n Baia, ceia ce ° d o ve d esc vechile
c u ptoa re şi frag m,:,nte d e Il I ă c i , s m ă l ţuite şi m­
s m ă l ţuite, descope rite aici.
Sucea va, v e c h i u l Scaun voe voda l m o l dovene sc�
c u c e t a t e a sa bine î ntărită, cu bisericile sale n u­
m e l O u'se , cu case l e boie reşti şi ale breslaşilor din­
centrul orasului .,
si
,
cu mănilstirile sale din im-·
pff j u r i m i , e ra u n d ebuşeu b u n pentru desfa cerea,
p roduse lor harnicilor m eşteşugari olari c i n Su ­
ceava 2, în a n i i 1 420 şi 1 460 au mai întrat În

Fi g . 1 .

a rtă a î nce put să î n florească d i n nou î n ţ a r a d e

s u s . Î n jumătatea a doua a secol u l u i a l X I I I - l e a ,
olari saşi , de origine din Rodna, t r e c m u n ţ i i şi
înfiinţează o colonie fi lială, Bai a . E foarte eloc­
vent faptul că Di mitrie Cantemir şi N icolae
Coslin încă pl1 teau a firma că : " olărie se chiamă
săseste ,
ba i a " 2.
Pământul din Baia trebuie deci să conţină u n
lut deosebit d e potrivit pentru fa bricarea d e te­ Fi g 2.

r a c ote . Acest fa pt resll ltă şi d i n scrisori l e l u i M ol dova u n n umăr consi d e ra b i l de Saşi, Secui.
Alexandru Lăpuşneanu, - a ceastă s p l e ndi d ă figură si
,
Husi ti.
,

a Renaşterii d e re tronul Mol dove i , - că tre Bis­ 1 V . L r . 1. N i.· tor, Die allslViirligen Handelsb rziellll ll­
t r i ţ e n i , d espre ţig larii ce-i trebu iau pen tru a a coperi gen der M o ldau il/l XI V . XV und X VI Jh., Gotha 1 9 1 1 �
m ă nă s ti rea Sla t i na : " Decrevimus I:' n i m testa e x şi Hurmllzaki - N . Iorga, Doc/L lilente privitoare l a Isto ria
Românilor, voI. X V , p. 6 10 .
I V. Atluarele .,jahrb u ch des B/lkolVÎner L alldes - M /l ­ Fiind nevoie de multe cărămizi srnălţuite şi mai a les.
t

seu ms Czemo wilz·, 1893 şi urrn. de discurile cu s malţ "e de crezut ... că astfel de meşteri
, V. Alexandru Lapedatu. A niichit ă(ile de la Baia, din mijlocul Săsimii e,au aduşi ta noi pentru a lucra 0r­
in B u letin /L l CO/llisi/Lllii MO.'l ll lll el/telor Isto rice, Bucu­ namentete bisericilor domneşti" . V. N. Iorga, Negoţu l şi.
reşti l' 09, p . 26 meşteşugu rile ill t rec u t u l rom ănesc, 1. c , p. 24.

BIII. Com. Mon. Ist. - Fase. 86, 1935.

inp.org.ro
1 46 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

N u sânt de trecut cu vederea nici legăturile
de Înru dire ale Voevozîlor si
, boierilor moldo-
veni cu nobilimea, ba chiar cu Casa domnitoare
polonă : Bogdan descălecătorul, Petru şi Ştefan ai
Muşatei, Alexandru-cel- Bun şi lliaş, fiul acestuia,
toţi a veau În căsătorie femei nobile polone ;
Bogdan, zis cel Orb, fiu l lui Ştefan - cel- Mare,
ce-i drept, nu se căsătoreşte cu Elisaveta, sora
afla " atunci in manTIe comercianţilor îta"lienî şi
germani ; abia mai tărziu se alătură acestor co­
mercianţi şi Armenii şi Românii, cari în urmă
cu toţii trebuie să cedeze tere nul Grecilor şi
Turcilor 1 .
Influenţa exercitată de Polonia prin arti�tii
italieni şi nemţi in domeniul artei ceramice şi al
altor ramuri de artă 2 a suferit probabil o di­
minuare din causa duşmăniei dintre Moldova şi
Polonia în ultimii ani de Domnie ai lui Ştefan­
cel-Mare, în timpu l lui Bogdan-Vodă şi al lui
Ştefăniţă-Vodă şi mai ales în timpul lui Petru
Rares.,
In continuare, se produc evenimente, precum
jăfuirea cumplită a Sueevei de Soliman Magni­
fieul, îu 1538 ; foametea din causa lăcustelor ; răs­
coala boierilor de supt Ştefan Lc'lcustă ; care toate
au avut urmări rele pentru meşteşugurile de artă.
în a doua Domnie a lui Petru Rareş, un răstimp
de linişte relativă, se reiau ocupatiile artistice,
Însă, de această dată , se afirmă iarăşi influenţa
de odinioară a elementului săsesc din Ardeal.

Fig. 3.

re�elui polon Alexandru , de şi se făcuseră toate

formele şi pregătirile, inclusiv fixarea zilei de
nuntă 1 .
E deci de sine inteles
, că Voevozii si
, boierii
noştri s 'a u stră duit să împodobească camerele
soţiilor lor in mo d cât mai luxos şi potrivit gus ­
tulu i şi pretenţiilor lor de principese polone.
Constată m insă la Suceava o înflorire a artei
olăritului mai ales În secolul al XIV-lea si , al
XV-lea şi rămânem uimiţi că arta aceasta nu
se presintă la fe l în tot secolul a l XV I-lea.
Epoca cea mai i nfloritoare a ceramicei suce­
vene însă coincide tocmai cu timpul În care şi
-comerţul d i n Moldova cu Caffa, Lembergul,
Fig. 4.
Bistriţa, Rodna şi Braşovul ajunse la apogeu,
Suceava fiind un centru de comerţ. Comerţul se Cunoaştem multe scrisori de ale lui Petru
Rareş către Bistriţeni, prin care acesta cere ca
1 V . C. Gane, Trecute vieţi de D oamne şi Domniţe,
pp. 23 şi 82, şi C. Giurescu, Istoria Romtlnilor, voI. 1, p. 1 V. dr. 1 . Nistor, Die answărtigen Han dels bezielwn­
-44 1 . Contesa Ludomila Krasicka imi scrie din Varşovia că gen der Moldau im Xl V. , X V. u . XVI. Jh., Gotha, 1 9 1 1 ,
la M . \V iszniewski, POf1lniki, voI. I V, p. 1 09 se ceteşte : pp. 135 ş i 214.
" Contractus matrimonii inter _Bohda n u m palatin u m Mol­ t Încă i n 1 479, u n "Johannes Murator" =I oan Zidarul
daviae e t Elisabelham Alexandri regis Polonide sororem, pleacă d i n Lemberg in Moldova V. Gh. Balş, Bisericile
-cum sigi l i is a legatis moldaviensibus datis", 1 506, 16 Februar l!li Ş tefan-ceL-Ma re, in Buletinul Comisinnii Monumen­
.( A cla Tomiciana) . te/or Istorice, 1 926, p. 268.

inp.org.ro
 TER A COTE SUCEVENE
vestitul " Hanss Maurer" (a decă Ioan zidarul, ori­
ginar . din Suceava, care pare să fi fe st arhitect),
să Între iarăsi in serviciile lui, cu toate că o bi­
serică de pi� tră, pe care a zidit-o el la Suceava
pentru " 1 .500 Gulden heydnisch", s'a prăbuşit.
Nu i se va cere nicio despăgubife , numai să vie
iar la Suceava 1 .
Dar meşterul Ioan nu se' mai întoarce j meş­
_terii saşi de la SuceaviL deci emigrează.
Timpurile furtunoase de supt llie Rareş Tur­
citul şi prigonirile de supt Ştefan Rareş zelotul
nu par să fi fost favorabile indeletnicirilor ar­
tistice. Fireşte că şi trecerea Saşilor la protestan­
tism n'a fost paşnică şi a causat o stagnare în
desvoltarea artelor. Timpuri mai bune se vestesc
abia când doi representanţi ai Renaşterii se urcă,
unul după altul, pe troilU l Moldovei : Alexandru
Lăpuşneanul şi Heraclid Despot-Vodă.
Fig. 5.
In 1 563 însă , Hatmanul Ştefan Tom � a se răs­
coală contra veneticului · Heraclid Despot-Vodă,
I H e r dorff m y : ! sseynen Heoden o y l ! arbetten, o u r dass
her Andern uotterweyss. Her y5t doch uoser Mon gewest
lInd yst a uch noch unser. \Vyrtt her kummen, so s501
ess ym gar geschankt seyn u o d keyn led w yderfarn yn
keynem Dyng nych! ; u o d her wyrtt Gnod v o n unss ha ben
lInd Mylle ( milă) als her auch VOr hoit gehabtt. V. Hur­
muzaki-Iorga, DOC/lmente privitoare la Istoria Roma­
nilor, voI. XV, p. 447. Scrisoarea din 9 Februar 1 546.
inp.org.ro
1 47
propagatorul Re formei si,
al Renasterii
,
germane,
şi- i zdrobeşte capul cu buzduganul.
Populaţia indigenă, revoltată de nelegiuirile
făptuite supt dominaţia străină, omoară, supt
iI?presia uciderii lui Despot, şi pe cea mai mare
parte a meşteşugarilor italieni şi saşi. Cronicile
F i g . 6.
contem porane vorbesc chiar despre " fabrici, cae­
m entarii et fossores metallici " cari au perit În
Novem bre 1 563 1 •
I n Maiu 1 564, Alexandru Lăpuşneanu, în a
doua sa Domnie, caută să atragă din nou " mu ­
ratores bonos" din Bistriţa . EI li promite un
a daos de plată de câte doi dinari p e zi şi pune
in vedere pedepsirea tuturor celor ce li-ar face
vre-un neajuns : "Muratoribus vero, mercede
iusta soluta, su peraddemus sin�ulis diebus duos
dinarios su pra mercedem . Denique, sicuti et an­
t iquo tem pore, vicinitas nostra sit in pace roga ­
mus et Iiceat pe regrinantibus ire et re dire, emere
et vendere tuto, sicut fuit prius, ex parte nostra
I V. C. Rom5torfer-lapedatu, Cetatea Sucevii, p . LXII,
după Sommer, Vita lacobi Despotae, ed. E. L�graDd,
Paris, p. 58.
 B U L E TI N U L C O M I S I U I l M O i'\ U M E N T E L O R ISTO R I C E

omne ra cione .. _con t ra om oes i nsul tos m a le vo­ Vasile Lu pti , in v r e m e a Dom ni-ei căro ra se inn:' gis­
r u m vestr a t r s defe n suri su mus" 1. trează o e po c ă d e m a re l u x, S uceava n'a mai ajuns,
La 1 0 Iunie a l a ce l u iaşi an, Lă puşneanu a re i n d o m e n i u l a cestei arte, l a i n florirea d e a l tă d a tă .
acum u n �ef a rhitect, " m d (:l i I r u m rrimari u m " ,
d a r a d u s t o c m a i d e l a C O f' st a n t i n o po l j de z i d a r i C u ocasia deswopărilor d e la ruinile Cetăţii
i nsă t o t m a i a r e n e voie ". I3ist riţe n i i d � s i g u r că Sucea va , s'au găsit m u l te p lăci de , de
si pavaj
d e coraţiuni de părete, precum
s i o mare m u l t i m e de hârbu ri
, ,

de olane de sobe, care se

păstrează parte in Museul re­
gional Carol a l I I-lea din Cer­
năuţi, parte în Museul oraşu l u i
S uceava. Dintre discuri, u n e l e
a u nu m a i u n u l s a u d o u ă cercuri
c on centrice, a l tele o orna m e n ­
taţie bogată : s t e l e , solzi, figuri
g eo m e t r i e e , altele i a răşi animale
re a l e sau fa n tastice, precu m :
grifoni, zgripţori, balauri, ani­
male a n d rocefa l e , a lă t u r i de
cerb i , peş t i , m istreţi, l e i , leo­
parzi, e t c. Plăcile de olane
de sobă sa u de p ă rete însă
a ra t ă scene m a i varia te. Tu
mai vorbi m despre figurile
g � o m e t rice sau despre o rna­
m e ntalia m ai progresată şi ele­
g a n t ă , eu flori şi fru n ze stili­
sate. Din v ia ţ a r e l i g ioasă cu­
noaştem pănă acu m , p e te­
racote l e găsi t e , trei scen e bi-
blice : I n tâlnirea Sf. Ana cu
Sf. M a ri a , Buna Vestire si
,
fig. 7.
Trei Crai de la Răsă r i t j a poi ,
.<l v ea u ştire d e cele i nl â m pl a t e cu c â t l va l un i in mai D l u l te variante, pe Sf. Gheorghe u ci-
m a i i n a i n t e l a S u c e a v a şi s e fE r i a u .
E ve n i m en t e l e d� după m o a r tea lui D esrot­
'Vodă, m u ta rea c a p i L l l e i M o l d o v e i de l a Suceava
l a I aşi 3, i n sfâ rşit, au p u s c a p ă t desvoltării artei
·cera m i ce. 1 ici s u pt Ieremia M o v i lă şi n i c i supt

I V . H u rm uzaki - I o rga , D (J Cl/mellie privitoare la Is toria

Rom â n ilor. voI. X V , p. 599.
, Ibid. , p . 600. V. şi Gh. B a l ş, Bisericile lIIoldoveneşti
dill seCa/III al X VI-le a , p. 3 1 9.
, M u ta rea a c easta s� d a t oreşl e, nu a t ci t orgul i u i ll i j ' g n i t
· a l de!ro n a t u l u i , A le x a n d r u L ă p u ş e e a n u l . cât mai d e gra bă
<lorinţii T u r c i l o r de a - I vedea p e V oe v o d u l I\ l o l d o v � i clot
d e departe d e i n flue:. ţa Polonilor, d e fapt. in5ă mot i " u l u i
· că Sucedva, d u p ă c ă de rea C a ffei, C h i l iei şi C e t ă ţ i i - A l b e i n
m â n i l e T u rcilor, ,e a f l a i: c u m d e p a r t e de n o u a a r t e ră co­
merc i a l ă p r i n c i p a l ă : H o t i n - Dc r o h o i u - I a ş i . p i e r zci n d , a-tfel,
'inse m n ă t a t e a e i de od i n ioa ră . V�zi (, x p lI n e r i l e c l a rl! ale
li - l u i dr. 1. Nistor relativ la e x cl u d e r e a lv\ o l d o v e i din Fig. 8 .
· comerţul pontic şi i n terna \ion a l i n urma căderii ora�elor
-sus amintite in : Die a u s lIIă rtigen Hal/ dels beziel//I lI/[1 Il rle r
zând b a l aurul. M u l t e scene sânt luate din viaţa
..Moldall, l. C., pp. 65 şi 213 şi urm. d e cast e l : cavaleri in armură, călări, c u l a n cea

inp.org.ro
 TER ACOTE SUCE V ENE 1 49

'În mână, gata de -exerciţii de l u ptă (tournoi). Dar­ românest i " , d. Barbu SIătineanu,
,
ca si Bals, relev ă
, ,

'sânt representate şi scene de jocuri şi de festi­ aportul i nfluenţelor apusene şi m a i ales al ma-
valuri cu m usica nţi- trubaduri, cu da nţuri me­ eştrilor zidari din Polonia (nu i n dică însă ori­
dievale sau cu sce n e d e vânătoare. ginea lor etnică) ; d-sa e de părere că mes- ,

Despre t eracotele găsite în Cetatea Suceve i şi

in biserica din Bădăuţi a scris arhitectul C. A.
Ro mstorfer, i n " Anuarele Museu lui Bucovin e i " din
1 897 , 1 898 şi 1 90 1 , reproduse î n l i mba ·română !.
in e diţia Acade miei Române d i n 1 9 1 3, d e d.
profesor u niversitar Alexandru Lapedatu. I n tro­
d u cerea scrisă de d-sa c u prinde preţioase lă­
mu riri şi multe a mă n u nte istorice. Pla nşele V,
VI şi VII din anexă înfăţişează, prin fot o t i pi e ,
.a cele t eracote . Romstorfer a d mite că o parte din
plăcile pentru decor şi pentru
sobe au putut fi lu cra te şi arse
in sat u l Stupca, cam douăzeci
d e chi l o m e1 r i de l a Suceava,
i a r smăl tuirea lor si a cara-
, ,

mizilor să s e fi fă cut chiar

i n caste l u l Sucevei 1 .
In 1 9�6 v orb� şte Ghe orghe
Balş, în opera s a . Bisericile lui
Ştefa n -cel-Mare " , şi despre te­
ra cotele af1ă toare l a Museu l
d i n Suceava , alături de tera­
Fig.
cote l e pe care le-a a fl a t el p e 1 0.
l a ti m panele a rcăturilor ş i , i n
terii olari ai Principatelor n ' a u răm a s numai
for m ă d e frise, p e su p t strea. .
simpli imitat ori. A dmite influenţa germano- săse scă,
şină � i pe t u rlele bise ricilor
dar nu cre d e c ă toate plăcile cero m i ce din Tran-
lui Stefa n-cel-Mare. Bals cons-
, ,

tată o i n flue n ţă a pusean� care

ar pred omina i n ceram ica su­
ceveană, mai al�s u n a germa n ă,
.
a d mitând
'
ca proba b i lă si o ,

î n râurire a Polonie i, u n de, pri n

oraşe m a i m a ri, cbiar in se­
l o l u l al X I V-lea şi a l � X V-Iea,
case l e e ra u î m p o d obite e l i că­
F i g . 9.
ră m i z i smăl ţuite ; dar i-d eia pri-
'm or d ia lă a acestei omamentaţii d e pământ ars
yi smăl ţuit a venit, rro babil, din p e n insula bal­
ca nică . Discurile c u figuri, - rema rcâ n d in treacă t
_s i i n fl u en ta " P b isiolo�us- u l u i " - l e cOI' si deră
, ,

Balş ca r u r orna m e n ta l e , avân d o ţinută pur

h e ra l dică. O l a n e l e e xe cutate î n formă fină le
-soeoate , i n mare pa rt{>, proba b il ca i m portate,
iar acelea care au fost co n fe c ţ ionate mai grosif f
·se poate că s ' a u fa bricat i n ur.ul sau două a te­
liere d i n tară 2 .
,
Fig. Il.
Î n " Co n t ribuţiuni la s t u d i u l eriginii cc r a m i C'ei
silvania si din Buco v i n a a r fI n u mai de aceast<i
,

origine. Constată crearea u n u i stil puţin e v o l u a t ,

I V . c:. Romsturfer-La p e d a t u , Cetatea S u cevei, p . Î7.
1 V . G h . 8alş, f>iserh iLe Lu i Ştefan - ceL- M a re. in B II ­ datorită a m e stecului ciferitelor i n fl uenţe ale u n u i
.letinlll C o m is i u n i i M O llll lllelltdor [storice. 1 9_6, p . 235. " s t i l romănesc", ş i e d e părere c ă plăCi l e rel i \ fd l l:!

inp.org.ro
1 50 BULETINUL COMISI U N I I MONUMENTE L O R I STOR I C E

prin estampagiu sant cu totul originale, " iar dis­
curile de la bisericile lui Stefan-cel-Mare re-
,
presintă o manifestaţie artistic ă cu totul romă­
Urbanski şi Leo Hruşca din Cernăuţi, cari au
efectuat şi ei unele planşe j asemenea exprim
multăm iri si d-Iui .Ştefan Pop din Suceava,
, ,

nească" J. student al Academiei de Bele Arte din Bucu-

în Suceava s'au găsit, şi se găsesc şi acuma,
Fig. 12.
fragmente, ba chiar plăci intregi de teracotă, care
au intrat, in parte, în posesiunea Museului oră­
şenesc după apariţia operelor lui Romstorfer­
La pedatu şi Balş j aceste obiecte sânt inedite şi
merită să fie cunoscute, fiindcă ele rec­
tifică şi u nele păreri eronate.
I n lucrarea de fată nu insist asupra
, .
reşti, pentru ace leaşi preţioase servicii. Trebuie
să mulţăn:.esc şi d-Iui profesor . Thaddl us.
Stup-Dicki, directorul museului regional Carol
al II -lea din Cernăuţi, care mi-a înlesnit
să se desem neze piesele de teracotă , păs­
trate în acel Museu.
Ştiind că, după un vechiu obiceiu din
foasta Austrie, unele piese desgropate se
trimiteau " Comisiunii centrale a monumen­
telor istorice din capitală", am plecat la
Viena pentru a face in acest oraş studii ·
comparative. Spre regretul mieu am aflat
însă că a ceste colecţii de hârburi ceramice
din foastele [1rovincii austriace n'au fost incă cer­
cetate, nici clasificate. Studiul artei ceramice din
secolul al XIV-lea şi al XV-lea incă este cu

tuturor plăcilor de teracotă găsite a n-

terior, şi mai ales nu asupra discurilor
( rotocoa le lor) care' înfăîisează fiinte
" , - sau
animale reale sau închipuite, dar şi stema
Moldovei, editate şi descrise cu multă
com petinţă de Balş şi de alţii. Cu aju­
torul descoperi, i lor ulterioare şi ale res­
turilor de olane nebăgate in samă şi
aflătoare în Museu l de la Suceava si în ,

Museul regional de la Cernăuţi, vreau

să arăt ce se poa te adăuga şi rectifica
i� privinţa părerilor exprimate asupra
figurilor de pe teracotele găsite an­
terior.
Reproducând, după putinţă, in mărime
naturală desemnurile şi colorile m ultiple
ale resturilor ceramice descoperite, cred
că numai astfel ii dau cetitorului po­
sibilitatea de a-şi face o ideie reală de
splendoarea podoabelor care au înfru­
museţat odi�ioară C e t a t e a S u c e v e i,
ca şi curţile domneşti şi pe cele bo­
iereşti.
Ţ in să aduc deci viile mele mulţă­
miri d-lui Ion Cârdei, profesor de desemn
Fig. 1 3.
şi pictor în Suceava, care a reprodus în
mod fidel formele şi colorile olanelor descope­ tutuI la i nceputurile sale. I n Viena, d. Rudolf
rite, precu m şi d-Ior profesori-pictori Bronislav Khoss- Stffnegg a avu t amabilitatea de a determina.
1 V. B. SIătineanu . Contribu ţiuni la studiul o rigillii
aproximativ e poca in care s'au lucrat cărămizile
ceramicei rom ăneşti, Bucure şti 1 933, p . 20. de pavaj şi olanele de sobă. Această determinar.e:

inp.org.ro
 TERA COTE SUCEVEN E 1 51

.a fost găsită justă şi de către d. dr. Richard În curtea bisericii armene "Sf. Cruce" de lângă
Erost, directorul Mllseului austriac p<,ntru arte şi liceul "Ştefan-cel-Mare" s'a clădit, in vara anului
industrie, care, la rândul său, a preciază teracotele 1 9 3 5, un internat armenesc. Săpându-se temelia ,
-sucevene ca lucrări ' sud-est-germane după mo­
delele eminenţilor sculptori din secolul al XV-lea.
Ambilor domni li exprim şi pe calea aceasta
-călduroase mulţămiri.

D ESCOPERI R I NOI.

Cu ocasia săpăturilor pentru temelia unei case

de pe foasta proprie-tate a preotului Cercavschi
din Suceava, în piaţa "Principele Carol" , s'a dat,
la o adâncime de trei metri, de două cuptoare
de cărămizi. Fiind înştiinţat prea târziu , n 'am m ai
opucat să le fotografiez, de oare ce, la sosirea
mea, cu ptoarele erau distruse. Totuşi am salvat

Fig. 1 5 .

s'a găsit, la o a dâncime de doi--metri şi jumătate ,'

o placă de tera cotă medievală, represintând trei

Fig. 14.

un pIcIor de sfeşnic de lut negru ars şi un olan

-smălţuit, verde, care servia pentru împodobirea
vergelelor laterale de pe vârful a�operişului de'
dranită al caselor moldovenesti.
, ,

în foasta stradă Dragoş-Vodă, astăzi strada 1.

Gh. Duca, săpându- se temelia pentru o casă
nouă, s'a dat de o pivniţă sau o boltă, în care
erau fragmente de plăci nesmălţuite cu diferite
scene din viaţa cavalerilor. O parte din ele a
fost cărată şi aruncată în râpa părâului Cacaina,
iar altă parte a fost cărată, împreună cu m olozul,
în curţile caselor vecine, servind ca prundiş. Abia
după trei săptămâni am aflat de la coleg1l1 mieu,
profesoru l J. Berezniţchi, despre descoperirea
.aceasta şi am scos din curtea locuinţii sale câteva
hârburi cu diferite figuri (vezi figurile n-le 20 F;g. 1 6.
�i :55). Şi în grădina d-lui dr. Orest Tarangul,
J in Strada Simion Florea Marian, s'au găsit hâr­ inşi (fir ura no. 3 1 ). La o dista nţă de câţiva metri
buri de tera cotă cu ornamente de flori. s'a dat de urmele unui cuptor de cărămidă.

inp.org.ro
1 52 B U L E TI N U L COMISlUNlI MONUMENTE LOR ISTOR I C E

I nteresant e fa ptul că, săpândll-se, in altă parte,
temelia pănă l a o p t metri adâncime, pllmântul
tiind nisipos, s'a fJăsit chiar la adâncimea aceasta
temE lia U1wi e d i ficiu vechiu ; iată la ce adâncime
trebuie să c.'iutăm urme de ale Sucevei de altă
dată ! Cu ocasia lucrărilor de apaduct s'au găsit,
l a Şcoa l a primară de fe t e din strada Lascar Luţia,
tul că s'au păstrat aşa de puţine olane intacte..
Când se dărămau sobele, olanele întregi se p'ăs­
trau probabil pentru altă dată şi se depuneau în
numeroasele pivniţi din Suceava. Prăbuşindu-se
casele din causa deselor incendii, - încă în 1 769,
Suceava a fost dată pradă flăcă rilor din partea­
năvălitoriior Tatari -, de pe urma năvăliriior şi
asediilor, aceste olane rămâneau totuşi în locul
lor ascuns. N u m a i aşa trebuie să ni explicăm fap­
tul că in Suceava se mai găsesc olane de sobă'
intregi, răm ase din evul mediu ; oăci in acest
oraş, din ne fericire, r,u s'a păstrat nicio clădire
profană medieVală, cum este casul in alte regiuni>
ci n u m a i biserici ortodoxe si, b i ser i c i armeno-·

Fig. 1 7 .

alte cuptoare de cără midă şi u n strat de jumătate

de metru de hârburi smălţuite de olane de sobă.
dar fără fipuri, precum �i ulcioare şi străchini.
Într'lln loc situat in nemijlocita apropiere a Cetăţii,
aproa r;e de Clubul de tir, s'au descoperit, anul
trecut, două plăci cu ornamente foarte frumoase,
pănă in p r e s e nt nee ditate ( fi g u ri l e nr. 1 3 şi 1 4).
Direr tnrul internatului " Vasile CocârJă" din
Suceava, tăind lIll nuc bătrân din grădina acelui
internat, d in Strad:l 6 Nove m b r e, a dat, supt
ră dăcină, de hâr buri de tera cotă şi d e olane in­
t reg i , ne sm ă l ţ u i t e (figurile n - Ie 26 şi 27 ). Aceste
olane intacte fa : parte dintr'o categorie din care,
pănă acu m :'} , exista numai un mic fragment.
rn pose siune'l Museului orăşenesc din Suceava
au mai întrat n i � t e olane de s o b ă intregi, de o
executare ca m puţin artisticd , unele cu cruce la
mijloc \ , i n basor" l i e f , ceiace n e fa c e să credem
că au servit şi pentru ornare a bisericilor (vezi
figura no. 1 '2). Fig. 1 8 .

Mai e xi s tă un olan mare de sobă, cu chipul

unui z g r i p ţ o r, care s'a pilstrat i ntre� şi a parţ ine gregoriene. Bisericile romano-catolice de piatră,.
unei persoan e particulare din Suceava ( planşa la 1 648 încă două la număr, dar mai înainte mai
no. 39). multe 1 , şi cea luterană . s'au dărâmat Cl! vremea.
Fragilitatea materialu lui e x plică in de-ajuns fap-
I V . V . A. Urechiă, Codicele Banc/il/ILS, în " A ll a lele Aca­
I CL Romstorfer- L . p edJ t u , Cetatea S u c e vei, plan ş a a demiei R(l m rl ll e " , X V I , Mem. Seci. Ist. , Bucure ş t i 1 895,.
VIl-a la stânga. p . 246.

inp.org.ro
 TEIU COTE
Dacă aveau o d inioară vallL lre a r t ist i c ă . a zi n i ­
meni nu poate şti, căci n u mai exist ă . Ca s t' l e
breslaşilor �i ale nrgustori lor au dispărl l t şi e l p .
Fig. 1 9.
În orice cas trebuie să ţinem sa mă de faptul
că, în secolul a l X V- lea, comerţul Moldovei, ajun­
gând la apogeu în Suceava, reşedinţa de predilec­
ţie a voevozilor, atraşi de bogă \ia de aici, se VOr
fi gasit meşteri şi artişti italieni şi germani, cari
produceau aici acele obie cte, pe care în secolele
următoare, î fl împrejurări materia le mai puţin fa­
vorabile, voevozii au fust nevoiţi să le comande
din oraşele ifldustriale mai Îfldepărtate. încât afir­
maţia că proprietarii acestor case : co mercianţi,
m eseriasi si artisti, pă turd aceasta odinioară asa
de bog � tă : n'au' cOfltribuit cu nimic la propăsir � a
artei \ pierde din t e meiul ei, dacă deLi consid � răm
că în t impul jafuri lor mari : 1 538, 1 563 , 1 65 3 şi
1 674-75 multe opere de a l e meşteşugarilor-artişti
au fost ră pite şi dllse i fl alte ţ,iri de ca t re Turci,
Tatari, Unguri, Cazaci şi Poloni 2.
D A TA Ş I L O C U L CONFECŢlONĂRII.
Olanele acestea insă, datecză ele oare într'adevăr
din acele vremuri ? De asemenea se impune şi
1 V. N . Iorga, Histoire de Roumains et de leur civilisa­
lion, Bucureşti 1 922, p. 1 24 .
, V. C. Romstorfer-Lapedatu, Celatea Suce vei, p . XXXI
şi urm.
Eu , . Cam. Mall. Isi. - Fase. 86, 1 935.
inp.org.ro
SUCEVENE 1 53
întrebarea in care ţară au fost e l e confecţionate ?
Pentru a cunoa�te in mo d flei n doielflÎC originea
acestor lucrări adm irabile me die vale şi pentru a
stabili ori de vefliau ele din străinătate ,
ni trebuie materia l asămănător din a lte
ţări ; î nsă tocmai arta cera mi2e i seco­
l u l u i al XLV-lea şi al XV-lea zace înca
în întune rec şi E ste prea puţin studiată.
Consta tăm în�ă că p ă n ă în ziua de astăzi,
în ţările i m e d iat tnvecinate Iv l oldovei, nu
s'u găsi t nici u n e xem plar identic cu cele
m o l d o v e n c � t i ; de a lt fe l de mult s'ar fi
semnalat descoperirea lor. Dintre teraco­
tele găsite în Casa Domnească de la
Curtea-de-Argeş n u mai unde presintă
une ori ornamente asă mănătoare cu te­
racotele sucevene 1.
Să fie posibil oare că aceste plăci să
se fi fabricat numai ca marfă de export
şi numai pentru Moldova şi la locul con"'"
fecţionării să nu fi rămas nicio urmă 7
Timpul confecţionării acestor tera cote
se poa te precisa, - cum s'a făcut cu
te racotele noastre, luându- se în consi­
derare a l e g e rea colori lor şi tehnica smăI­
ţuirii - cu ajutoru l diLritelor forme de
stil ce trebuie atribuite unei anumite epoce.
Localisarea în tim p este totuşi foarte difi­
cilă , darti n'avem pO:iibilitatea de a le
asămăna cu a l te pieso:: d i n aceiaşi epocă şi din
Fig. 20.
1 eL Virgil C răghiceanu, Curtea DOlllllească din Argeş,
in . Buletinul Cumisiunii MODumentelor Istorice " , p. 64 şi
urm., planşele n-Ie 76, 7� şi 80 .
2
 1 54 BU L E T l N U L COMISIUNII M O N U M E N T E L O R ISTO R I CE

acelaşi lut sau chiar cu exe mplare care poartă
d ata confecţionării 1.
In Ardeal , bună oară în Agnita pana acum
cdteva decenii, se confecţionau olane, care, d upă
d esemnul lor, ar putea să fie din secolul al XV-lea.
mărul foarte m a re d e ră măşiţe de olane pentru
sobe, �ăsite l il S u c e a v a , I l e g u ţitorii şi producă_
torii, dacă e rau d i n s t r ă i n â ta tp, ar fi t r e b uit să

hg. L I . F i g . 22.

Este vorba, e vident, d e i mitaţi i d u pă fum l e tradi­ aibă un câjtig f Jarle i n st m n ii t p e n t r u acele
tion a l e, precum si de i m itatii după matrite
1 "
, vechi ? vre m u r i , - m a t e r i a l u l fra g i l t r e b u i a din când În
În Suceava, ce e drf pt, n u s'au găsit pă n ă a c u m când m e r e u i n o i t - , câştig care, negreşit, tre ­
matriţe vechi ; însă , pe d e altă parte, c e l e g ăsite buie să se fi inr _'g is t rat u n deva.
in T rans i l v a n i a n u corespund scenelor
înfăţişate pe ola nele noastre. Acest
fap t s pr ijineşte i p otesa că plăcile şi
rotocoalele a cestea, t o a t e , sau în parte,
au fost fabrica t� in ţară, în M oldova.
însemnări moldovene (socoteli de-al�
castelului) p rivitoare la asezarpa ,
s, i la
păstrarea în stare bună a sobelor de
olane din Cdatea ( cas!t>lul) S u c e v( Î
nu ni s'a u păstrat 3, î n s ă nici in Însem­
nările oraşelor arde lene sau polone nu
găsim trecute la socotea lă olane de
sobe ş i p lăci p entru decor, l i vrat e
pentru castel u l d i n Suceava. Corespon­
denta comercială d intre Moldova si
, J
F i g . 23.
Transilvania de p ă n ă la inceputul se-
colulu i a l X V I-lea d e asemen i n u o cu noaştem, La fiecare pas, în p ă m â o t u l Sucevei, se
fie că s'a pierdut p en tru t o t de a u na , fie că încă găsesc, p r e c u m am arătat mai s u s, rămăşiţe
n ' a fost d e s c o p e r i t ă 4. J u t h c ân d îr.să du p ă n u- d e t e rac o ta aşa de m u lte , încât înclin a
crede că aici au fost chiar a d e vărate l e
1 V. Misc h - O re n .J , /{rii ge /l itri Te/ler. S i e j en b ii rgisch­ fab rici d e t aac otă ; d � a l t fe l ş i fa p tul că , î n
săchsische T6pferwa r e n, intro ducere m a r e parte, teracotele sâ nt nesm ălţu ite vine î n
• V. dr. V. Rut h , Oeschichte des deutschen Kllnstge­ sprij i n u l acestei păreri. N icăi r i î n Români a Mare,
werbes in SiebelllJ ii rgen, p. 1 0 1 .
însă, n u s ' a găsit într ' u n singur o raş, ca în
8 C L Socotelile caste l u l ui " Tărzburg"- Bran dlll anii 1 527-

1 543 la Or. V. R o t h , 1, c., p. 1 56. S uceava, o a semenea varietate d e plăci şi d e

• V. dr. J. Nist a r , H.lll del LLnri Wantiel in der MaIdan, d iscur i , c u privire l a forma, la coloarea, l a
p 1 78. stilul si,
l a fi l u i c u m au fost executate. Toa te

inp.org.ro
 TERACOTE S U C E V E NE 1 55

teracotele medievale, găsite pănă în present în bizantină şi arabă 1 , i m i g rând î n Moldova Şl I n

Moldova, sânt represintate printr ' o frântură sau
i n întregime printre teracotele sucevene ; aceasta
e dovada cea mai bună că Suceava a fost un
centru de artă ceramică. Museul oraşului Suceava
Polonia , de două-ori, în secolul al XI-lea si al
XIH-Iea, după un popas l a C a f fu genovesă 2:
Clima aspră a Bucovinei de sigur că a fost u n
factor care a contribuit l a perfecţionarea sobelor
de olane şi prin urmare şi la desvoltarea artis­
tică a ceramice i , În deosebi a aceleia pentru sote.
Nenumărate plăci pentru sobe s'au găsit în Ce­
tatea Sucevei ; o m are parte di ntre acestea sân !
înegrite d':! fu m . Nici ROIDstorfer, nici Balş nu

Fig. 24.

nu este un museu regional ; iar te racotele din

Museul regiunal din Cernă u ţi , tratate î n lucrarea
aceasta, au fost găsite la Suceava .
Dar, in decursul anilor, se tot scot mereu din
pământul Sucevei teracote cu scene noi, încă
necunoscute. Cine ştie ce surprise mai ascunde
subsolul Sucevei, dacă ne gândim că cea mai
mare parte a olanelor s'a găsit şi se găseşte la
o adâncime de trei metri şi că săpături serioase,
în afară de săpăturile lui Romstorfer de la Cetate,
a decă de la 1 9 0 1 încoace, nu s'au mai făcut !
C ONSTAT A R I Î N L E G A T U R A C U N O I L E DES­
C OP E R I R I îN COMPA R A ŢIE CU OPE R E L E A N T E ­
RIOARE REFERlTOARE LA TERACOTELE SU­
CEVE N E .

Piesele n�le 1 -6, re p rodus e in anexă, sânt că­

rămizi de pardosire foarte vechi ; ele par a fi de
pe la sfârşitul secolului al X[I[�lea şi începutul
secolului al XIV-lea , ceia ce ni dă de gândit Fig. 25.
cu privire la vechimea castelului, care se pre­
supune că a fost ridicat de Petru a l Muşatei abia amintesc OlIDIC despre felul încălzitului din Ce­
către sfârşitul secolului al XIV-lea. Desemnurile tate. Se prea poate că nu fiecare dintre nume�
de pe cărămizile de pava; şi de pe plăcile pentru roasele sobe din Cetate era încăl7.ită pentru sine.
căptuşirea păre ţilor arată, în parte, influenţa Multe din e l e vor fi fost încălzite prin aier cald,
persană, respectiv t u rcească .
1 V . V. H r ussQv, I\'afa c a racteristică {L CII /fllrii a rlll en e,
E pos i bi l că Armenii pribegi să n u fie străini in A 11 i, Re vistă {te c/lltl/. r ă a ,.,/I . , v a l . 1 , fa s e . 1 , p. 20.
de aceste ornamentaţii, ca popor care a suferit , • V. N. I o rga, Negoţul şi lIleşteşllţ[u rile î n t recutu l
rând pe rând, in fl uen ţ a persană, elenă, romană, românesc, p. 85, şi H. Oj. Si runi, in A ll i, 1. c . , p. 8.

inp.org.ro
 1 56 BUL E T I N L C O M I S I U NI I M O N U M E N T E LOIZ I S TO R I C E

cond u s prin tuburi de la un h i pocaust, d u pă că î n s eco l u l al X V I-lea casele b o iereşti din

cu m par a d o v e d i cuptoare l e a tribuite pănă a c u m S u ceava erau îm podobite c u un sgrafi t t o , i n fă ţişân d
siste m u l u i de baie t urcească, sa u , î n alt loc al l u p tele din tre mercenarii lui Despot-Vodă cu
'
Cet ă ţ i i , m on € tăriei de la C e t a t e . Ace l a ş i l u c r l l oastea lui /\ I e xa n dru Lă puşnea n l1) 1 , ci, d u pă
costu m e , sâ n t d e g ra b ă n i ş te i m i t a ţ i i d i n
mai
a l t e ţări, care îşi a u or i g i n e a in l u pte l e H usi ţ i l or 2.
De oare ce H u s i ţ i i au găsit, în t i m p u l d o m niei
lui A le x a n d r u - cel - Bu n , adăpost in M o ldova s'ar ,

putea a d m i te o i n f l u e n ţă h u s i t ă a�upra scenelor

d e pe t e ra cotă.
Multe p i e tre s c u l ptate i m podobiau o d i ni oară
exteri o r u l C e t ă ţ i i şi curţile i ntern e ; intre pietrele
a cestea , de positate la Cetate, in h a l a d e sus, sâ n t
si restu r i l e u n e i sta t ui ecvest r e . D i mitrie Cante mir
,

Fig. 26.

par a-l dovedi ti nişte t u bu r i care au fost soco­

tite ca fă câ n d parte d i n t r ' u n a p e d u c t , Îllsă c are,
pe din l ă u n t r u , silnt î n n e grite d e fu n i n g i n e A ceastă
.

părere mai este c o n firmată şi d e form a ciudată

a u n or o l a n e d e sobă : pa rtea care dă î n lăuntrul

Fig. 2>(
!�
1�' · '��" văzme î n că in z i d u ri l e Cetăţii ruina t e ,,0 piatră
m a re, în c ar e sânt să p a t e şapte t u rn u r i , a cope rite
c u o coro a n ă i m p e r ial ă , pe care o ţi n doi l e i "
şi a l t ă piatră, " î n c a r e stau d o i peşti sol zo ş i , cu
ca p etele i n jos şi Cll c oa d e l e in sus", şi supt
d â n�ii stema M o l d ev e i Pi e tre l e aceste a , azi, n u
3.

m a i e x istă ; dar î n M u se u l o r a şu l u i Suceava se

păstrează d ou ă pietre s c u l pta te, - r e pr esentâ n d u n
l e u eraldic ş i o rose tă, - care im podobiau n e r -

Fig. 27. I V. W. Sl' h m idt, J oh. Jacoblls Heraclides. l. C., p. 23.

CL şi ROlDstorfer-Lapedatu, Cetalea Sucevei, p . XXXIII,
sobei este bomba!ă concav si are o d e sc h i zăt u ră .
nota 1, unde după Sommer, Vita lacobi Despotae, n u e
vorba de Suceava, ci de Iaşi.
Dintre scenele re presentat� pe olanele de sobă,
, V . R. Khoss-Sternegg, Der Kac/telo[en im Walldel
cele cu luptă tori şi cele cu cal în 9il ioP nu par der Zei/en, 1. C., p. 2.
ii reproduce l u pt e din ţară ( Ni c olae Costin scrie 3 V. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevii, p. LVI.

inp.org.ro
 T E R A COTE SU C E V E 'E 1 37

'v'tlri gotice de bolţi la punctul lor de î mpreunare u nele cari au pe r e v e r s C,) s b �mă 1 tocmai acest
'in hala de jos, a Cetăţi i , şi o piatră avâ n d pe a n i m a l fantastic.
u n scut stema Moldovei ' . I c teresantă e şi m e n ţ i unea Jui B :l. lş privitoare
Sculptu ra î n piatră d e l a Cetate şi a rta olări­ l a d iscurile cu stema Moldovei, şi a nu m e că
'tului sucevean se vor fi i n fluenţa t de sigur re­ l a Cracovia, î n castelul Wa wel, s e v e d e u n c a p
ciproc, mai ales în privinţa î n fă ţişării bouru l u i ,
. a peştilor ş i a l e u l u i . Rem arcă m l a figura n r . '29
d i n a nexă . - o teracotă heral dică -, a m ă n untul că
'intre coar n e l e bourului s e a fla, supt steaua obi ş ­
nuită, încă o semilu n ă, i ntocmai ca şi p e piatra
· cu stema Moldovei din M u seul oraşului Sucea va,
a mintită mai s us. Acelasi ,
l ucru îl ve d e m si l a
,

' sle m e l e Mol dovei săpate de- asupra porţii clo­

p o t n i ţei de la î n t rarea În curtea bisericii S f.
·G heorg he de l a S u c e a va şi de-asu pra p orţii
mănăstirii Putna din Buco v i n a . Balş, tratând
. animale reale şi fan tastice, î n făţişate p e r otocoa-
l e l e s m ă l ţuite , se o preşte m a i mult l a î n făţişarea
unui patru p e d androcefal î ncoronat şi c u a ri pile
'întinse 2, Regretă că Odo bescu , care s'a ocupat
c u descrie rea acestui a n i m a l în o pera sa " Heral­
dica la Romani " , văzând un herb, n u precisează
-al cui este sau d i n care regiune provine. Re m a rc
Fig. 30.

de bou cu coroană pe ca p : a rm e l e provinCIeI

Kalisz 2. Dar şi p e u ne l e m onete de ale lui I1iaş­
Vodă ( 1 432-43) remarcăm fa ptul că steaua
dintre coarne l e bou r u l u i este î n locuită cu o
coroană 3.

Romstorfer descrie o scenă de pe o jumătate

de olan d e sobă (v. fi g u ra n - I 22) după cum
urmează : "Un cavaler l u ptător (Constantin ?), o
femeie (Elena ?) şi u n braţ ieşit din nori ( m â n a
ocrotitoare a lui D u m n e zeu ?) 4". N u mai mâna
ocrotitoare d u m nezeiască a fost bine interpretată;
de fa pt această scenă re prr sintă pe Sf. Gheor g h e
călare. ucizân d ba ldurul, iar f e m e i a este , d u p ă
" Legenda aurea " a lui l :J cob d e Vora g i n e , fiica
u n u i r e g e , Aja .< a u Cleodo l i n da , pe care a sal­
vat-o S f. G heorghe din g hiarele balaurului.
I n teresant e fdptul că în b i serica armenească,
având h ra m u l S f. Axentie , de l a Zamca, d e lâng�

I V. J. Rupp, Nummi HlllIgariac, Periodus Arpadiana

Buda 1 84 1 , eL şi Weszerle, Tablllae Ilummorum hunga­
r:corum, Budapesta 1 91 1 , tab. X I X , n-Ie 38-40, şi tab. XX,
F i g . 29. nr. 45.
, V. Gh. Balş, Bisericile llli Ştefan-cel Mare, p . 228.
8V. C. Moisil, Isto ria manetei în România, in Cronica
'fa ptul ca In ca talogul monete lor u ngureşti al lui
n umismatică şi arheologică, anul I I I , p. 27 , fig. 1. CL
iRupp, Între m onE'tele pri m ilor regi u l l g uri, sânt
şi dr. R. Gassau€r, I lIflllenţa p% nă asupra stemei
Moldovei şi a altor blasoane de pe monete moldo veneşti,
, 1 bid., pp. 71 şi 72. in Buletinzli Societăţii N/lmismatice Române, XXV I I ,
t V. Gh. B :l l ş, Bisericile lui ştefan- cel-Mare, l. c., 1 933, p . 84.
rp. 232. • V. RomstorIer-La pedatu, Cetatea Sllcellei, p, 79.

inp.org.ro
1 58 BULETI UL COM ISIU N I I M O N U M ENTELOR ISTORICE

Suceava, se păstrează o icoană veche care Înfă­
ţişează o scenă foarte asămănătoare acesteia, şi
nu lipseşte nici mâna ocrotitoare ieşind din neri.
Acum se impune întrebarea : Fost-a influenţat
pictorul tabloului de scena de pe tera cotă sau
meşterul olar s'a orientat după scena din pictură ?
în ce priveste
,
însă scenele religioase, re-
La Romstorfer găsim, pe pagina 79, numai o ·
parte a u nei figuri asemănătoare despre care se­
scrie : " O figură îmbrăcată într'o haină lunga " .
Teracota noastră î ntreagă presintă doi î ngeri,
încoronând o floare de cri n stilisată. Balş, vor ­
bind despre figurile omeneşti de pe discul cu·
stema Moldovei din biserica de la Păpăuţi (Bo­
toşani) 1 le consideră ca tenanţi (des tenanfs) :
"Şi pletele lor şi costumul lor în fald uri lungi ,.
ridicate ceva la mijloc, au u n caracter �Iotic" .
.. E locul să amintim", continuă Balş, "că şi pajura ·
ungurească are ca tenanp doi ingeri cu lungi­
rochii în falduri mişcate şi cu părul în plete 2 " .
Teracotele d e curând descoperite la Suceava ,.
pe care Balş n u le cunoştea , când a scris cele
anterior aminti te, arată inaltul grad de intuiţie al
lui Balş şi dovedesc că el a ajuns la o conclusie
foarte nemerită B.

Fig. 31.

date pe teracotele sucevene, nu e exclus ca

artistul-olar să fi fost influentat
,
de scene ase-
m4nătoare . celor obişnuite, aflătoare pe cristel­
nitele
,
de metal din bisericile catolice din Suceava
de pe vremea aceia.
Diferite frânturi de olanp. de sobă, desgropate
de Romstorfer, adtau capete sau extremităţi de
figuri omeneşti care au fost interpretate astfel :
"bustul unui principe sau cavaler" ; jumătatea
inferioară a corpului u n ui boier sau aşa ceva 1 .
Dându-mi silinţă, am compus din frânturile află­
toare la Museul din Suceava placa întreagă (v.
figura n - I 32). Ea ni presintă o păreche din
societatea Înaltă de pe la mijlocul secolului al
XVI-lea, in costume tipice ale Renaşterii. Aici
fig. 32.
cred că olarul si-a,
luat motivul dintr'o carte cu
modele pentru cusături. D. Gh. I. Brătia n u, în studiul său "Originile'
In Lipsea se vindeau gravuri în lemn si , stemelor Moldovei şi ale Ţării-Româneşti", des­
stampe cu desemnuri caracteristice meşteşugu lui criind placa de tera cotă găsită în săpăturile de
din acest timp. Ceva mai tăr:t.iu s'au tipărit cărţi
cu modele pentru cusături. De oare ce, în Tran­
1 Frânturi din această teracotă, cu aceleaşi figuri, se'
silvania, cusăiurile de pânză de casă erau foarte găseEc în Museul d i n Suceava, ca şi toate celelalte modele
cultivate, de aceia trebuie să fi fost aici foarte de teracote descoperite în Moldova.
răspândite şi cărţile de modele. in " Newe Mo­ • V. Gh. Balş, Bisericile lui Ştefan-cel-Mare, p . 229 .
delbucher" de Hans Siebmacher din 1 579 se află 8 D. H. Sanielev ici, ocupându-se şi el cu stema Mol­
acelaşi motiv, imitând ceremonialul spaniol 2. dovei �i c u figurile omeneşti de p e discurile smălţu'te şi
de pe placa de teracotă d i n Hârlău, ii junge, - incr ezându-se
Am amintit despre descoperirea unor tera cote într'o infIuentă a unui trecut prea îndepărtat asupra cera­
întregi în grădina internatului "Vasile Cocâr1ă" . micei mOldo � eneşti d i n secolul al XV-lea -, la conclusia
ciudată că scena de pe teracote nu represintă o stemă heral­
1 V. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Silcevei, p . 79. dică, ci "un sacrificiu funerar pentru mântuirea sufletului
2 V. E. Sigerus, Siebenburgisch-săchsische Leinen­ celui repausat", şi se jertfeşte o vacă 1 V. H. Sanielevici,
stickereien, Sibiiu 1 907, p. 1 99. Stema Moldovei si a Ţăni Romă/leşti, p . 27.

inp.org.ro
 TERA COTE S U C E V EN E 1 59

l a Curtea Domnească din Hârlă u , e i n de plin dovei de pe această piatră se aseamănă CII stema
-acord cu Bal� in pri vinţa figurilor om eneşti ; Moldovei de pe placa de teracotă din Hârlău,
presupune însă că e stema Un�ariei pe scutul dar cimierul e pus în spre dreapta, iar tenantul
din partea i n ferioară a plăcii : "De d edesupt se lipseşte. Dacă într'a devăr scutul cel de supt stema
poate d istill�e scutul c u armele Ungariei din Moldovei, de pe pldca din Hârlă u, ar represinta
'secolul al XV - I I-' il , cru cea cu d luă hraţe, fasciile stema Ungariei , atunci, din posiţia lui, pus jos
di n c e l ,i l a l t ca rtier nu se mai văd" 1. Tocmai şi pieziş, şi din ţinuta tenantului, care, aici, ce e
drept, nu susţi ne, ci pro�Iăveşte, cu mâni ridicate
în sus stema Mol dovei, am putea conchide că
artistu l ar fi vrut, prin această înscenare, să sim­
boliseze o victorie a Moldove nilor asupra Un­
gurilor. I n sfârşit mai trebuie să subliniem şi
influenţa micii improvisaţii de zoolo�ie creştină,
intitulată Physiologus, asupra ceramicei sucevene,
ceia ce remarcă În treacăt şi B a lş. I n Physio!ogas,
caractere le animalelor, câte o dată fantastice, au
fost interpretate în sens religios j acest Physiologus
a influenţat, nu numai poesia evului mediu, ci şi
arhitectura şi ceramica. Şi discurile din Museul
oraşulu i Suceava vor fi fost i n parte făcute supt
i nfluenţa Physiologus-ului. Figurile animalelor
aveau un sens mai adânc, simbolic 1. Cânele era
Fig. 33. simbolul credinţii j ciuta în salt simbolisa năzuinţa
sufletului spre cunoa�tere j cerbul cu funia de
partea aceasta ştearsă de pe placa din Hâr1ău gât îns€.mna sufletul ce tinde spre mântuire j
se găseşte in mai multe exemplare în Museul
de la Suceava, însă, în celălalt cartier, nu are
fasciile, ci o floare de c rin stilisată, fapt necu ­
noscut d-Iui Brătianu , când a descris placa găsită
la Hârlău (v. fig. no. 28). Supt stema săpată în
piatră, de de-asu pra porţii mănăstirii Putna din
Bucovina, găsim alături crucea dublă şi floarea
stilisată de crin.
Dar şi pe monetele atribuite de mine lui Ştefan­
Vodă ( 1 434-47), fiul lui Alexandru-cel-Bun, se
găseşte, pe revers, sau c rucea dublă sau două
ftori de crin stilisate su pra puse 2. Ţinând cnnt de
această împrE jurare, constatăm deci că scutul de
pe teracota cu stema Moldovei, din Hârlău, nu
. este scutul cu armele U agariei din secolul al
XV-lea, ci acestea sânt nişte arme pe care le
găsim re pr'e sintat-:: de altfel şi pe monetele mol­
doveneşti contem por.:we, precum şi de desu ptul
Fig 34
stemelor moldovenesti ,
săpate în piatră. Stema
Ungariei din secolul al XV-lea o găsim insă pe balaurul sim bolisa păcatul, diavolul j dar " diavolul
riatra d i n zidu l Cetăţii-Albe, atribuită de 1 . umblă �i ca un leu răcnind şi caută pe cine să
Bogdan anului 1 476 3. Şi , de altfel, stema Mol- înghită". Discurile sucevene deci nu trebuie să

1 V. G h - L Brăti a n u , Ori !c in ile stemclor Moldovei şi 1 V. E. Sigerus, Sieb enbil rgisclz-săchsisclze Letnellstik­
al� Ţării · RJl/u Jne şti in Revista Istorică Ro m â n ă, 1 93 1 , kereien, Introducere ; dr. V. Roth, Geschiclzte des delltschen
· vol. 1 , p . 27. Kllnstgewerbes in Siebell bilrgen , p. 1 3. E. Sigerus şi dr.
• V. Or. R. Gassauer. Tipll r i de m on ete moldoveneşti Roth sânt d e părere că scenele care arată motive de p a­
inedite, Suceava 1933. săre sa u de cerb, se datoresc i nfluenţei maghiare. V. Misch­
3 V. 1. B o � d a n . Inscripţii de la C eta tea - A lb ă, in A na· Orend, Kriige 111ld Teller. Siebwbiirgisch- săc!zsische
. lele A cademiei Române, s. I I , t . XXX, p . 336, I 1. I I I . T6pferwarell, p . 7.

inp.org.ro
l eO B ' L ETINUL COM ISlUNll MONU M E NTELOR IS TOR I C E
fie numai decât pur heraldice ; aici a vem în ve­
d ere mai ales figura n- I 37, dar şi anim ale re­
date în figurile o-le 1 8, 35, 38 şi 39.
DESC R IEREA TERACOTELOR.
intâiu sânt redate ('drămizi care au servit la
împodobirea bolţilor, dJr şi la pardosirea came-
relor din i nteriorul Cetăţii . Ele presintă ornamente
frumoase ; desenul € lucrat cu mâna liberă 1 .
Materialul pe n tru cărămizi este foarte bun ; lutul
de o grosime de 3, 4 şi chiar 5 cm., însa: este
amestecat, în parte, cu p i etre mici, silicioase,
probabil ca să fie mai resistent.
Figura întăia înfăţişează un desen În colori
întunecate, î n forma tablei de şah. Pătratele des­
chise sânt de coloare albă sidefie, iar cele întu­
necate de un maron ce bate une ori în coloarea
tutunului. Fi�ura a doua, a treia şi a patra au
desene pri mitive, geome trice şi florale, l ucrate
cu mâna liberă. rn privinţa colorii sma lţului. pre­
domină diferite game de galbe n , topit în verde.
Piesele 1 -4 sânt foarte vechi, probabil de la
sfârşitul secolului al XIII- lea . Figura a cincea şi
a şasea au colori mai vioaie, i n care rozul se
Îlltrece în strălucire cu verdele. Aici desemnele
sânt m a i complicate, iar d e s e mnul din figura a
şasea amin teşt e chiar motive de ale R enaşt e rii .
Ele sânt de atribuit sfârsitului
, secolului al XUI-Iea
sau inceputului secolului a l XIV- lea, cel mult
mijlocul secolului al Xl V -lea.
1 Pe lângă acestea au mai rămas o serie de' fragmente
d e cărămizi ornamentate ş i smăJţuite, pe care nu le-am
considerat în lucrarea de faţă, unele'fiind�prea ş terse, al tele
prea mici.
inp.org.ro
Urmează acum diferite plăci care au o grosime'
de numai un centi m e tru şi jumătate şi erau, se'
vede, destinate pentru căptuşirea păreţilor.
Figura no. 7 înfăţişează o placă n esmălţ u ită ,
de d imensiunile actua le 22 X 'l I cm., l u ngimea ·
însă trebuie să fi fost mult mai mare. Ea are un
orname n t În c are se consti'ltă de ase menea in -
fluenţa R e naşt e rii . Figura a c pta, - o frân­
tură de placă , - e smălţuită ; aici se îmbi n ă,
coloril e de tutun şi maron mai Întune cat . .
Amândouă sân t de pe la mijlocul secolului
al XIV-lea.
Pe când cenuşiul, ocrul şi maronul, colori.
întunecate, vor fi aparţinut coridoarelor, ca­
merelor de consiliu şi cancelariibr, colorile
mai vii , albul, rosul, verdele şi albastrul , pe
care le vedem la fi gurile 9 , 1 0 , 1 1 şi 1 2 (ultima.
aparţinând ornamente lor de cornişe), î nvese­
liau, evident, iatacurile Doamnei şi ale Dom-­
niţelor. Coloarea albastră variază de la verde
pănă la violet.
Fi gu ra no. 1 3 este un olan de sobă, care
s'a pil strat in între gime. EI ar fi de atribuit
secolului al XVI-lea. E e x em p l u l rpic tje­
decadentă ,
a artei olăritului. La confectionare
,
s'a întrebuinţat un material inferior, iar, după.
execuţia dese m n e l o r , s'ar crede că e obiect foarte'
vechiu . Pare să fie lucru e x ecutat de ţ<!rani .
fig. 36.
Figura no. 1 4 este o parte d intr'un olan de'
sobă, cu un ornament foarte gingaş din domeniul'
vegetal. Teracota aparţine sfârşitului secolului al
XV-lea. Cu figura no. 1 5, care urmează, incepem
Însirarea
,
scenelor luate din viata
"
de castel si de
războiu.
Teracota aceasta are ca orn a mentaţie vârfuri
de săgeţi , iar in mijloc, o cruce Într'un c erc ..
 T[RA COTE SUCE V E � E 161

braţele crucii se prelu npesc in sus şi in jos, ter­ felul cum şa de omul pe cal, du ră tr&ăturile feţei,
minându- se la vârfuri in form;] de săgeată. Ea după frisură,_e greu de precisat ori de-i bărbat
se atribu ie secolului al XV-lea. sau -. femeie.
Frântura de teracotă din figura no. 1 6 ni în ­ Figura no. 2 1 redă o frântură dintr'un olan
fătisează,
' intr'o forma de gotică târzie , un arcas de sobă. Jntreagă, placa înfăţişa, probabil, un
d � Ia sfârşitul secolului al XV-lea , im figura no'. cavalEr călare j acum e visibil numai capul ca­
1 7, un ca val'?r cu un stindard mic (fanion). După lului , bine executat Mâna cavalerului ţine coada
armură, e e poca gotit-ă din a doua jumătate a unei Iănci, sau p răjina unui stindard. Nu este
secolului al XV-lea.
Pe figura no. 18 se vede un
cavaler călare, gata de atac, în
armură obişnuită dintre anii 1 460-
1 470. Cara,1l ristică pentru epoca
gotică este incadrarea sce nei
printr'un arc frânt (Kie/bogen),
cu floarea crtlcii pe vârf, iar pe
de lături (flenunchi) ornamenta ţia
de frunze stilisate. La stân;Ja, tot
in cadrul orna mentelor, aşezat pe Fig. 38.

un soclu, e un nud intrep de femeie.
Figura no. 19 ( sle un olan de sobă de pe la
sfârşitul secolului al XV- lea, de coloare chamois­
murdară j se păstrează in Museul regional de la
Cernăuti si are ca desen un , cerb urias în salt,
, J
,
exclus .să avem de a face si aici cu scena din
legenda Sfântului Gheorghe'. Într'un cadru care
pare a fi un balcon, se văd două busturi de
oameni cu capete_ î ncoronate, probabil specta tori.
domnesti. Teracota datează de la începutul se-
,

in disproporţie cu obiectele desenate în fu nd, col ului al X V-lea, eventual de pe la 1 400.

Poate eă figura no. 22 reproduce o parte d in
Cetatea Sucevei, şi anume u n fragment din partea
de sus a unui turn, cu acoperiş de ţigle, cu cre­
."., nde si cu feresti oarbe. Apartine aceluiasi timp ca
, , , J

si
, piesa precedentă.
În figura no. 23 (olanul intreg are dimensiunile
1 9 X 1 9 c m.) vedem scena leQendei Sf. G heorghe
Piesa e din secolul al XV-lea ; iar pe figura no .
'24 se vede bine crupa calului care poartă călare
pe Sf. Gheorghe.
Jos, între picioarele calului, este coada ba ­
laurului.
În figura no. 25 dăm o copie după olanul
origi nal care se află la Museul regional din
Cernăuti, (v. plansa,
V din opera lui Romstorfer-
Lapedatu, care re dă a ceiaşi scenă, prin fototipie)
şi_ care represiotă pe ingerul din Buna- Vestire .
Ulterior am găsit o frântură de olan - figura no.
26 - care intregeşte a ceastă scenă biblică . Pe
Fig. ?;]. frântura aceasta o identifică m pe Sf. Maria cu bra­
ţele încrucişate pe piept, în faţa unui pupitru, pe
unde se văd copaci, turnuri de castel şi o casă. care se vede o carte de rugăciuni.
Figura no. 20, tot din Museul de la Cernăuţi, Teracota a fost confecţionată la inceputul se -
c un olan de coloare cham ois, pe care se dis- colului al XVI- lea. aparţine deci epocii gotice
linge un călăreţ (1), cu mâna dre aptă. ridicată În tărzii. Scena a minteşte întru câtva de Buna­
sus j î n fund se vede o cetate. Olanul aparţine Vestire a lui Lukas von Leiden, zis Jakobsz
secolul u i al XV I-lea. Desemnul e foarte primitiv ( 1494- 1 533) din Pinacoteca din Munchen.
şi disproporţionat. Şi, de altfel, această placă , fiind Figurile 27 şi 28 sânt teracote întregi (prima
foarte usată, inspiră nedumeriri. Judecând după în dimensiune de 1 8 l/g >..: 1 7 1/2 em.) cu nişte
Bul. Com. MOIl. [st. - Fasc. 6. 1 935. 3

inp.org.ro
1 62 TER A C O T E S U C E V E N E

îngeri cari incoroneazll o floare stiiisată. Ele Figura no. 34, de la Museul Regional din Cer­
aparţin epocii gotice de pe la sfâr$i tul secolului năuţi, ni arată un chip de bărbat tânăr cu aceIaşi
al XV-lea. costum caracteristic Renaşterii C<1 şi in figura
Figura no. 29, reconstruită din frâ n turile de precedentă.
olane a flătoare la Museul O raşu l u i Sucea va, ni Figura no. 35 pare a indica pătrunderea ele­
arată scena de pe placa de la Hârlău. Frânturile mentului grotesc În arta ceramieei din timpul
sânt din jU 1TIătatea a douaeco a slului al XV-lea. Renaşterii. Unui motiv mai vechi u din secolul al
XIV·ln, care înfăţişează două capete omeneşti, i
se a daugă o pipă (?).
In figura no. 36, o frântură de olan din a doua
jumătate a secolului al XV-lea, vedem o că­
prioară păscând, pe când figura no. 37, de la
Museul Regional din Cernăuţi, un fragment de
teracotă de coloare cărămizie, pare a reproduce
un căne în fugă, cu limba scoasă, dar ghiarele-i
samănă cu ghiare de pisică şi ţinuta e de leu
" passant". Teracota aceasta aparţine secolului al
XVI-lea.
Figura no. 38 e un disc (o rotocoală) cu stemă,
menit mai de grabă a fi decoraţiunz pentru părete
aşa cum se găsesc la clădirile din secolul al X VI-lea,
cu un cerb cu o funie la gât ca desemn.
Figura no. 39 e un olan cu scenă de vânătoare
şi anume o luptă dintre un animal fantastic şi un
Fir. 39. câne. Animalul fantastic pare ' a avea cap de
mistreţ, în<;ă colţii îi sânt crescuţi de sus in jos ;
Figura no. 30 e dp. asemeni o placă recon­ afară de aceasta are coamă de leu şi ghiare de
struîtc'l de noi (ef. Romstorfer-Lapedatu, planşa pasăre. Cânele muscă ,
această dihanie de laba
VI, dreapta) şi poartă stema Moldovei, păzită de
un înger. Pe când acest înger are o înfăţişare
cu totul occidentală, cel de pe frântura plăcii
heraldice, din figura no. 3 1 , prin aureola din jurul
capului, se apropie de stilul bizantin. Teracota
aparţine sfârşitului secolului al XV- lea sau În­
ceputului secolului al XVI-lea.
Pe figura no. 32 se vede o grupă de trei per­
soane : doi bărbaţi in costumele secolului al XV-lea
si
,
o femeie. Bărbaţii au plete si ,
câte o tichie pe
cap ; figura femeiască are părul despletit şi poartă
o rochie in falduri. Toată scena se petrece pe un
fond simplu, Împodobit cu vrejuri de viţă, cu o
floare de crin si,
cu o stea cu sapte
"
colturi. Frag-
mentele cele mai bine executate sânt picioarele,
in special coapsa şi gamba.
Figura no. 33 (o teracotă compusă din frân­
turile aflătoare la Museul Orasului,
Suceava) in-
chipuieşte o păreche de oameni din societatea
înaltă, de pe la mijlocul secolului al XVI-Iei'! :
Fig. 40.
o damă În rochie de damasc, cu un guler, stil
Medicis, având :pe cap o tocă cu pena;, şi u n dreaptă. E ca m greu de stabilit dacă avem
domn c u pantaloni bufanţi, scurţi ş i c u ciorapi a face cu o stemă eraldică sau cu o scenă
lungi, cu beretă pe cap şi manti1ă pe u măr, din vre-o fabulă despre animale. Olanul datează
răzimându-se de o spadă. Ambii poartă mănusi ,
de pe la sfârşitul secolului al X V- lea.
.de muschetari. Acelaşi lucru se potriveşte şi pentru ultima

inp.org.ro
 TERA COTE SUCEVENE 1 63

figură, no. 40, care represintă (in dimensiunea
33 1,'2 X <23 cm.) un zgripţor j esţe singurul olan
de sobă, de categoria aceasta, din Suceava rămas
complet intact. El aparţine sau physiologusului
armean sau celui german, care apare, pentru prima
dată, în secolul al XII- lea. Teracota aceasta a fost
confecţionată pe la mijlocul secolului al XV-lea.
Un distins maestru al artei de a clădi sobe de
olane a fost Germanul Augustin Hirschvogel
( 1 488- 1 569), care, făcând multe călătorii, s'a oprit
lung timp în Ungaria şi in Transilvania, alcătuind
a ice hărţi topografice. EI prefera, ca ornamentaţii
pentru sobele de teracotă, cu deosebire motive
de ale Renasterii.,

Cei cari au exercitat mese l Îa artistică a olări­

R E S U M A T. rituJui au fost, cum spun ştirile contemporane,
Pănă ce arta ceramicei din secolul al XIV- lea Italieni si, Sasi.
,

si al XV-lea nu va fi mai bine studiată si cu - Comerţul şi industria in evul mediu erau re­
, ,

noscută, se pot spune deocamdată despre tera-
cotele sucevene, în resumat, numai următoarele :
Piesele reproduse prin figurile din anexă , -
plăCi de teracotii găsite şi, după multe semne,
probabil şi executate la Suceava, sânt în cea mai
mare parte admirabile realisări de artă sud-est­
germană, ale cării modele îşi a-u- ofiginea în
operele de artă ale marilor sculptori din prima
jumătate a secolului al XV-lea . Se constată si
,
servate pentru orăşeni. Profesiunea o exercitau,
după felul · ocupaţiei, numai in cadrel e unei cor­
poraţii, " bresl e " . care în acelaşi tim p era ade­
sea şi o asocialie religioasă.
Pe ntru a arăta cât de exclusi viste erau ele 1 ,
- chiar dacă n u corespundeau castelor din India,­
e_ destu.1 s.ă a min.tim că, in un.ele bresle, intrarea
era legată de descendenţa din anume familii cu
ace�t privile�iu.

se distinge la multe şcoala gotică.

Renasterea italiană si-a exercitat influenţa
, ,

asupra ceramicei sucevene pe mai multe căi.

Întăiu , probabil, prin legăturile directe comer­
ciale dintre porturile genovese de pe malul
Mării Negre şi Tara ' Moldovei, pre cum si prin
'
intermediu l Arme ni lor pribegi. rn al doilea rând,
prin Ungaria, - intermediari fiind Saşii, - care,
fiind cea d'intăiu ţară din Nordul Alpilor, şi-a
deschis larg porVle pentru a lăsa să pătrundă Fig, 4 1 .
curentul nou al Renasterii italiene. În al treilea
,

rând, prin Polonia, care a luat in scurtă vreme E foarte probabil că ortodoxismul a constituit
rolul Ungariei celei prea angajate în războaie c u o piedică pentru îndeletnicirea Românilor cu arta
Turcii j aici, o mulţime de artişti italieni şi nemţi ceramică. Aceasta artă , transpunând În teracotă
au desfăşurat o activitate bogată 1 . smălţuită sculpturile în lemn şi in marmoră, care
Printre acei cari au putut să aibă mai târziu reproduceau foarte adesea şi chipurile lui Dumne­
o influenţă asupra ceramicei săseţti şi prin urmare zeu şi ale sfinţilor, nu putea să fie încurajată de
şi asupra ceramicei moldoveneşti, s 'ar putea Biserica ortodoxă, care interzice înfăţişarea sfinţi­
număra şi vestitul sculptor Vei! Stoss şi distinsul lor prin sculptură.
m.eşter olar Augustin Hirschvogel, - cari au Ceramica medievală aflată în pământul Suce­
trăit in acele timpuri. Nu avem însă probe pal.... vei, teracotele admirabile de 4-500 de ani vechim e ,
pabile pentru a dovedi acest fapt. care storc ş i astăzi admiraţia tuturor iubitorilor
Scul ptorul Vei! Stoss ( 1 438 ? - 1533) a cărui de artă , arată influenţe şi idei străine, adoptând,
origine este viu disputată de Nemţi şi de Poloni, ca singur motiv naţional, stema Moldovei, şi sânt
- se zice chiar că s'a născut în Ardeal, - şi....a lucrări ale unor meşteri veniţi GÎn aiurea, dar
avut atelierul întăiu în Cracovia şi mai tărziu aşezaţi la noi în ţară.
la Nurnberg. Se ştie însă precis că urmaşii lui,
cari se îndeletniciau şi ei cu sculptura şi cu Kllllst, seine Werke ll nd seill Leben, Leipzig 1 9 1 2, p.
pictura , îsi aveau locuinţele în Ardeal, la " Brasov 159. V . şi N. Iorga, Negoţul şi meşteşugurile în Iremtlt!
,
romdnesc, p . 33, unde u n Vitus-Veit, pe la 1522, zugră­
,

la Bergsass (sic) şi la Mediaş" 2.

I V. Woermann, Gesc/zichte der KUf/st atle r Zeiten
u n- d V61ker, 2. Auflage� L eipzig 1927, IV, p. 448.
2 v. d r. M a x lo,snitzer, Vei! Sloss, Die Herkllnfl seiner
veşte biserica de la Argeş in calitate de sculptor şi pictor.
Se prea poate să fie fiul lui Veit Stoss cu acelaşi nume c a
ş i tatăl său.
, C L N. Iorga, Negoţu l şi meşteşngn rile în trecutu.t
românesc, p 1 30.

inp.org.ro
1 04 BULETINUL COMISIUNII MONUM ENTELOR ISTORICE

Toluşi, aceste lucrări ale unor oameni harnici,
cinstiţi şi paşcici, sânt executate din lut romănesc,
pe pământ romănesc, pentru podoaba ţării ro­
măneşti şi din acest punct de vedere pot fi
considerate ca opere de artă romănească.
R E S U M E.
Autant gue I'art ceramigue du XV-e siecle ne
sera pas mieux etudie et mieux connu, on ne
pourra dire en general sur les terres cuite!' de Su­
ceava que les mots suivants
Les pieces reproduites par les figures de I'an­
nexe - des plagues de terre - cuite -, trouvees
et aussi executees probablement, d'a pres beaucoup
d'indices, ii Suceava, sont pour la plupart des
realisations admirables de l'art germanigue du
Sud-Est de l 'Europe, et IEs modeles onl leur
origine dans les oeuvres d'arl des grands sculp­
teurs de la premiere moitie du XV-e siecle.
00 constate et 00 distingue, pour beaucoup
de pieces, I'ecole gothique. La Renaissance italienne
a exerce son influence sur ['art ceramique de
Suceava par plusie urs voies. Taut d'abord par
les relations commerciales directes entre les colonies
Ceux gui exen;aienl le metier du polier etaient,
selon les rapports contemporains, des Italiens e l
des Saxons.
Le com merce et J'induslrie au moyen-âge eta­
ient reserves aux citadins. Ceux-ci n'exer<;aient
le urs differents metiers que dans le cadre d'une
corporation, d'une confrerie, gui souvent etaH
aussi une associatiol l religieuse. Pour demontrer
combien exclusives etaienl ces corporalions, - sans
vouloir les comparer aux castes de I'Hindoustan,
- il suffit de ra ppeler que [ 'entree dans une lelle
confrerie etait reservee a la descendance d'une
familIe possedant ce privilege.
Il est probable que I'orthodoxie a empeche les
Roumains de s'occuper de J'art ceramographique.
Cet art, Iransmettant en lerre cuite emaillee les
sculptures en bois ou en marbre qui reprodui­
saient amsi tres souvent les images de Dieu e l
des Saints, n e po uvait elre encourage par I' E glise
orthodoxe, gui defend ia representation des saints
par la sculpture. La ceramique du moyen-âge
gu'on a Irouvee sur le territoire de Suceava , - des
terres-cuites admirables d'un âge lointain de quatre
ii cinq cents ans et gui inspirent meme de nos jours

de Genes sur la cote de la Mer Noire et la Mol­
davie , et aussi par l'intermediaire des Armeniens
immigres. Puis par la Hongrie, dont l es ioter­
mediaires etaient les Saxons el qui, elant le pre­
mier pays au Nord des Alpes, a ouvert largement
ses porles au courant nouveau de la Renaissance
italienne. Eofin par la Pologoe, gui, en peu de
temps, a pris le role de la Hongrie, trop me[ee
a ux guerres avec les Turcs ; c'esl la que nambre
d'artisles italiens et allemands oot developpe u n e
riche activite.
I'admiration a tous les amateurs d'art - montre
des influences et des i dees etrangeres n'admeltant
qu'un seul molif national, les armes de la Moldavie.
Ce sont les ou vrages de quelques maitres venus de
I'etran ger et etablis dans notre pays.
Pourtant ces ouvrages de quelques hommes
actifs, honnetes et paisibles ont ete formes de l'argile
roumaine, sur terre roumaine, pour I'ornement
du pays roumain et, il ce point de vue, ils peuvent
etre consideres comme des oeuvres d'art rou­
maines.

E R A T .A
,

Coloana Coloa n a
Pagina sltJng4 dreootă Nu CI
R40dul

9
9
30
31
fig.
"
20
35
, I fig.
"
21
36
9 6 " 31 " 32
10 14 " 1 3 şi 1 4 " 1 4 şi 1 5
10 19 " 26 şi 2·7 " 27 şi 28
10 27 " 12 " 13
10 31 " 39 " 40
15 7 " 29 " 30
15 12 " 22 " 23
16 20 " 32 " 33
17 13 " 28 " 29
37 " 38
18 2 "

18 3 " 1 8, 35, 38, 39 " 1 9, 36, 39, 40

18 17 " 9, 1 0, 1 1 , 1 2 ,, 1 0, 1 1 , 12.

inp.org.ro
 MĂNĂSTIREA COŞUŞTEA-CRIVELNICU, MEHEDINTI
DESCOPERIRE ARCHEOLOGICĂ
În 1 935 precisam evidenţa ruinelor a trei
·corpuri de construcţie pe malul stâng al Coşuştei,
·ca la opt l:hilometri mai sus de 1I0văţ, la punctul
unde ogaşul mănăstirii se varsă în Coşuştea 1 .
Fig. 1 . - P e valea Coşuştei : a , tăpşanul p e care
este clădită Mănăstirea.
Nomenclatura locului şi imprejurimilor, pre­
cum şi tradiţia persistentă că pe vremuri a
fost a colo o mănăstire , ne - au determinat la
-săpăturile cu resultatele ce vom expune şi pe
care le datorăm mijloacelor puse la disposiţie
de Comisiunea Monumentelor Istorice, largului
concurs al d-lui Tilică Ioanid, proprietarul
locului, precum şi devotatei şi perm.mentei
-asistenţe a colegilor m iei, profesorii Aurel Decei
,
-si Ioan Berciu.
Mănăstirea este asezată În una din cele mai
,
fermecătoare posiţii, la una din multele cotituri
ale Cosustei, între dealurile impădurite, numite
faţa Ma � ăstirii şi Teişul, la gura ogaşului Ma­
năstirii, supt geanţul Mănăstirii (fig. 1 ). Pornind
din Ilovăţ. dealurile se înalţă ingustând valea,
pe care anevoios Îşi fac loc drumeaguri şi poteci
-de pădure. Aceste dealuri, brăzdate de dese
vălcele, păstrează si urmele unor vechi întărituri
,
I BIlI. Com. MOII. Isi , ra se. ';4, 1 933, p (1.
DE AL. BĂRCĂCIlĂ.
-- 0--
de oprire a pătrunderii duşmanilor : îndată mai
jos de ogaşul Mănăstirii şi de aceiaşi parte avem
ogaşul Costol (Castellum) ; iar mai jo�, aproape
de Dâlbociţa, pe dreapta apei, se ridică vârful
Cetăţuia, cu urme de viaţă preisJorică.
Mănăstirea era cu totul acoperită supt
dărâmăturile proprii şi de vegetaţia de pă­
dure, cu a cărîi defrişare au inceput lucră­
rile la 7 Septembre 1936.. încheiate, cu
toate observaţiile pe teren, abia la 28 De­
cembre (fig. 2).
Pe o suprafaţă de abia 300 m� au ieşit
la iveală : biserica, chiLiile mici spre Miazăzi,
chiliile mari spre Apus j morminte in prc­
n aosul bisericii şi împrejurul ei. N'am găsit
urmele vre-unui zid de incunjur, nici ale
unei clopotnite osebit construite. În coltul
, ,
de Nord-Est al Crovului Mănăstirii, cerce­
tătorii de comori, săpând o groapă adâncă ,
a r fi dat de un zid, unde noi am găsit
Fig. 2. - Inceputul săpiiturilor la chiliile mici.
numai bulgări de var ; va fi fost aici o varnitrl.
Spre Răsărit coasta dealului se ridică precipit �t,
chiar din sp"ltele bisericii j spre MiaZănoapte şi
Apus se adânceşte ogaşul strâmt, iar spre Miazăzi,
către albia Cosustei, malul crovului nu este mai
, ,
9::-3. puţin abru pt : o posilie de apărare naturală, la
inp.org.ro
1 06 BULETINUL COMISIUNI I MO 'UME TELOR ISTORICE

care, îmlwtriva încăIcări/or aşteptate, se a d a u g ..: aici şi p e alte potecuţe vecine de r ă m â nt vor fi,
masivitatea zidurilor, mai ales ale primei bisf ril i . pus şi călup,ării fasolea şi secara lor j pe toa tă:

Fig. 3. - Hartă după .Atlas de I'Europe par J . B. De Bouge, Vienne 1 797 et 1 798" .

În faţa Mănăstirii, peste apa Coşuştei, pe ne­ valea pă nă la Dălboci ţ i' , nuci şi alţi pomi ro�
ezişul mai lărgit al văii, se cultivă acum porumb j ditori gau bună roadă ; apa ' d ă şi ea vara o-

inp.org.ro
 M A I ĂSTIR E A COŞUŞTEA-CRI V E L N 1 C U , MEHEDINŢI 1 67

-mână de peşte : suficiente condiţii de traiu pentru depăsire a bisericii II fată de ele valia bisericii 1 "
, "

călugării asceţi, ca şi pentru sătenii săraci de azi
�ai cătunului de pe vale.
SăpăturiJe au început cu degaja rea exteriorului
bisericii, pornind de la altar. De la descoperirea
absidei acestuia ni s'au vădit două biserici su pra-
Fig. 4.- a, b , fundaţia altarului bisericii I -iu ; b, locul uneia
din grinzile de legătură ale acestei ft!ndatii c elevatia
�
'
absidei altarului bisericei 1 . d parame�t�l �levatiei
bisericei a I I -a ; �, �hiliile mici.
' burele intern fiind din elevatia bisericii 1 .
in tot restul aceasta evadează, atât in exterior, cât
şi în interior, d i n linia bisericii suprapuse. Dar
chiar la absida altarului fundaţia ' bisericii I iese
în afară de elevaţia bisericii II, cu a parenţa unui
trotuar.
Cu înaintarea săpăturiior in exterior se
precisează forma de treflă sârbo-bizantină
a a mbelor biserici, cu sinurile naosului in
formă absidală, ca şi a l altarului, cu câte
trei laturi i n exterior la biserica I, cu câte
cinci la biserica II (fig. 24).
Altă particularitate de construcţie a bi­
sericii II este alternarea zidăriei d e piatră
cu straturi orizontale de cărămidă pentru a
se obţinea suprafeţe şi straturi regulate.
Primul strat de cărămidă, pe alocurea
dublat, marchează, în exterior ca şi in in­
terior, începutul elevaţiei bisericii II peste
partea păstrată din biserica 1. Dar şi în ele­
vaţie, in cea mai mare parte, nu avem
nou la biserica II decât paramentul, sâm-
,

Aşa căderea unei părţi din paramentul

puse, cea de-a doua folosind fundatiile si parte exterior sudic a lăsat evident pe o lungime de
din elevaţia celei d'intăiu. lndicatia ' ni- � dat-o patru metri blocajul elevaţiei bisericii I (fig. 6}
,

Fig. 5. - L atura de Sud şi parte din cea de Est ale bisericii ; 0, din elevaţia
bisericii I ; b, din eJeva ţia bisericii a I l-a.

a pariţia unei mici părţi din zidul poligonal al
primei abside, depăsit de acela al unei a doua
abside, tot poligon � Iă (fig. 4).
Este singurul loc unde avem această usoară
Faţa exterioară a bisericii II era ornamenta tă
cu două brâie profilate, ce o încingeau : primul
mai sus de nivelul pragului intrării, supt ferestre,
,
format dintr'un strat continuu de trei cărămizi ·

inp.org.ro
 1 68 B U L ETINUL COMISIUNW MONUMENTELOR ISTOR ICE

suprapuse, cea de jos ieşindă, cea din mijloc
tesită oblic pentru racordarea cu cea de-a treia ,
,
care întră În planul păretelui (fig. 5).
Al doilea brâu, acum invisibil, mai sus supt
streaşină, îl forma linia dinţată şi proeminentă a
cărămizilor cu capătul din afară triunghiu!ar, din
car� s'au găsit multe în dărâmături (fig. 39).
fjg. 6. - In _latura sudică, in dreptul pronaosului : a, din
Săpătura in interiorul bisericii a întregit şi lă­
murit particularităţile celor două construcţii şi'
raportul dintre ele (fig. 9- 1 4 şi 24 ).
La biserica II, sinul arcuit al altarului se leagă de
arcele absidelor naosului prin două retra geri drept­
unghiular€. ale zidurilor, in faţa cărora, Între capetele
vestice ale absidelor şi zidul despărţitor al nartexu ­
lui, se inalţă câte un pilastru dreptun­
ghiular, basă de razim a celor patru arcuri
de boltă peste care se înalţa turla (fig. 9'
şi 1 0). Intre pilaştri şi zidul dintre naos
şi nartex n suItă câte un sin redus drep­
tunghiular. Cel de dreapta s'a folosit ca
vatră pentr u tre buinţile cultului : s'au găsit
aici cenuşă , cărouni şi urme de arsură.
Va tra consta dintr't: n aştErnut de piat I ii
şi cărărr.idă nE zidită, aşE zată peste r ardc­
se ală , ţ E un �tnit cE [ţ: h r h t nisi ţ os (fig. 1 1 ),
Între naos şi altar pardoseala se îr. ­
trerupe, lăsând golul grin zii de susţine r e
a calape lesmei, pe lungime de �.40 m . .
adâncime si
, Iă1ime de 0.22 X 0. 1 7 m.
,

eleva\ia bisericii J, blocaj i n(er[! ; b, paramen(ul bisericii a II-a. Grinda aceasta pătrundea prin zidurile
laterale cu câte 0.68 m. (fig. 9).
Ca materiale, la biserica II, in afară de că­ În altar s'a găsit şi a rămas in situ piciorul'
rămidă si de piatra brută de râu sau de stâncă , mesei, cioplit dintr'un bloc de piatră ca1caroasă�
-
int�ă, ��i ales pe linia colturilor absidale, si (fig. 9). Faţa mesei, din aceiaşi piatră, s'a găsit depla­
, ,

piatră ecarissată de calcar, in mare parte spongios. sată şi spartă la două colturi. În zidul din dreapta
Din piatră de calcar compact sânt ciopliţi stâlpii al altarului este o mică nisă de 32X34X38 cm. ,

şi pragul uşii de întra re (fig. 7 şi 24), ca şi lespedea Zidul despărtitor dintre naos si nart ex lasă loc
, ,

cu inscripţia. Ac.easta este şi ea la f,?l "bur­

ciardată" ca piatra pragului de jos ; iar
tăie tura ce presintă la capetele basei, pentru
aşezarea pe stâlpi, arată că ea forma şi
pragul de sus al uşii de întrare (fig. 27 şi 39).
Materialul de construcţie al bisericii 1 este
exclusiv piatra brută de gârlă şi de stâncă ,
legată cu mortar de var şi nisip.
Zidurile bisericii I presintă, ca tehnică de
construcţie, un blocaj interior îmbrăcat pe
ambele feţe cu câte un parament din aceIaşi
material. În acest parament întră în exterior
şi blocuri mai mari de 1/2 m. C . , cu m se
vede Între absida altarului si cea de Sud
,
Fig. 7. - Intrarea i n biserică.
a !laosului (fig. 5). Pe laturea exterioară a
zidului de Nord al bisericii 1, în dreptul nartexu � unei uşi cu stâlpi laterali şi prag din grinzişoare,
lui, a rămas locul unei Winzi de legătură a zidăriei al căror gol a rămas în zid.
pe o lungime de 2.70 m. lată 0.32 m. (fig. 8 şi 24). Nartexlll, mai l a t decât adânc, are 4.20 X 2.90 m .
Este o particularitate tehnică pe care o vom găsi In pragul de jos al intrării în biserică sânt
şi la fundaţia altarului bisericii 1, ca şi la prima adâncite golurile lateral e ale ţâţânelor uşii şi alt
perioadă a chiliilor mari (fig. 14 şi 23). gol la mijloc pentru zăvor. Pardoseala bisericii
Treptele din faţa întrării sânt din lespezi de II este din cărămidă inecată într'un strat de
piatră neregulată aşternute pe pământ, fără mortar mortar de var cu nisip ; s'a găsit bine păstrată,.
de var (fig. 7). in a ltar, pe laturile naosului şi în narte x.

inp.org.ro
 M A t\ ĂSTIREA COŞU ŞTEA- C R I VE LNICU, M E H EDINŢI 1 (,9

Tencuiala de pe faţa interioară , păstrată mai de Răsarit, biserica II este suprapusă aproape
bine În altar, nu are urme de fresce ; atari urme exact peste elevaţia bisericii I, aproape în aceiaşi,
le avem Însă în fragmente căzute în naos şi grosime ; numai faţa exterioară a laturii de mijloc
in altar.
Precisarea În interior a liniilor bisericii
I s'a pulu t face fără dificultăţi, Iipsind p ar­
doseala bisericii I I în mijlocul naosului, Şi
trebuind să cercetăm mormintele din nar­
tex 1. La altar am sacrificat parte din par­
doseala bisericii II în schi n bul unor precisări
preţioase. Şi aici am constatat că zidurile
bisericii I sânt construite exclusiv din piatră
brută cu mortar de var cu nisip. Trecerea
de la absida arc uită a altarului la absidele
naosului se face fără retragerile dre ptunghiu­
Iare ale bisericii I I . Avem si aici acelasi , ,

zid despărţitor Între naos şi nartex (v.

planul, fig. 24). F i g. 9. A lta rul Bisericii a I I - a ; a, locul grinzii de jos
-

Grosimea si masivitatea zidurilor bisericii 1

, a catapetesmei.
îi dau înfăţişarea unei construcţii ciclopice.
Grosimea maximă de peste trei metri o ating zidurile a abside i 1 rămâne Ceva mai rf: trasă supt ele ­
de Nord şi de Sud, la capetele absidelor naosului, vaţia bise ricii I l, care totuşi şi aici se. ra;zimă pe
micşorându-se la nartex pănă la 2 m. Grosimea funda1ia mai ieşindă a bisericii I (fiR'. 4).
in ceia c e priveşte fundaţia bisericii 1 supt
Întregul altar, am constatat presenţa unui slrat de­
zidărie din piatră cu mortar de var, străbătut de

Fig. 1 0. - Latura sudică a altarului, cu p i ci o r ul mesei şi'

firi da din zid, parte din absida naosului.

grinzi de lemn, pe o lungime de 8 m. si o

adâncime (de la Est la Vest) de 3.50 m . Gri �zile,.
putrezind au lăsat golul prin care o prăjină in­
Fig. 8. -
t n latura de Nord a bisericii, in dreptul trodusă din interiorul altarului străbate pe supt
pronaosului : a, l o cu l unei grinzi de legătură zidul de elevaţie prin prelungirea fundaţiei păn ă;
a zidăriei b is er i c ii J.
la limita ei exterioară. Experienţâ am făcut· o la
cea mai redusă, de 1 .25 m., o are zidul vestic, golul uneia din grinzile visibil e în dosul mese i
..d e la intrarea În biserică. Aki, ca şi la ex-t.rema _altarulu i bisericii II (fig. 4 si 1 4) .
,

A ceasta este o particularitate tehnică vrednică·

1 Cu care prilej am putut urmări prelungirea pardoselii de re marcat : o fundaţie generală de 40 em.
bisericii 1 spre �ud, Nord şi la Est de mormântul din stânga , grosime 1, a întregii suprafeţe a altarului, din
care este aşezat chiar p e această pardoseală a primei
c o n s t ruc ţ ii. 1 C on st a t at ă in interiorul altarului ; in exterior, la Est.

Bul. Com. Mon. Isi. - Fasc. 86, 1935. 4

inp.org.ro
1 70 BULETI N U L COMISIU 'I l MONUMENTELOR ISTORI C E

piatră cu mortar de var, cu legături de grinzi
de lemn, longitudinal şi transversal. A tari grinzi
de legătură a zidăriei am mai constatat, una pe
laturea de ard a nartexului (fig. 8 ) , alta la zidul
sudic al chiliilor mari, şi acestea tot din prima
epocă de construcţie (fig. 2.3).
Pardospala Bisericii I-a, la o adâncime de circa
cm., lungimea de 1 ,70· m. Capur mortului, orientat
spre Răsărit, se odihneşte pe o jumătate de cără­
midă ; alte două jumăt ăţi sânt de o parte şi d e
alta a capulni. Mânile sânt aduse p e u meri, cu
palmele deschise spre stern. La un antebraţ pre­
sintă fractura osului radius, vindecată. Este sche­
letul unui bărbat in vrâstă de circa saizeci de ,

ani, după dinţii tociţi. Nu sân! urme care

să indice un capac boltit şi nici sicriu de
l emn.
Ca inventariu nu s ' a aflat decât :
a) o frântură de monedă fără urmă de
legendă.
b) un fragment de vas comun de teracotă .
După construirea cam erei mortuare, pardo-
seala desfăc1Jtă a Bisericii a II-a a fost
refăcută in parte cu aceiaşi cărămidă ingustă
a mormântului. Este evident din epoca
Bisericii a II-a.
2. În stânQa nartexului, alăturat de pă­

Fig. 1 1. - Privirea din Ilaos spre uşa de intrare, la

retele nordic, s'a găsi! mormânlul profanat
nivelul Bisericii a I l-a. al u nei persoane tinere, ca de treizeci şi cinci
de ani t , poate femeie. A rămas numai
30 cm. S Jpt pardoseala Bisericii a lI-a, este făcută din craniul, cu falca de jos mult deplasată, cu bra­
cărămidă mai solidă decât cea de la Biserica a I1'a. ţele, picioarele şi parte din bas in ; nicio urmă de
Este visibilă În nartex, la trecerea de aci în naos, şi cameră mortuară zidită , nici inventariu (fig. 16).
ld absidele naos ului. Cărămizile sânt înecate
într'un aşternut de mortar de var c u nisip.
Aşa dar Biserica l-a, de înfăţişare ciclo ­
piCă prin grosimea zidurilor, de o soliditate
n icăiri clintită, cuprinzând o su prafaţă care
peste tot depăşqte limitele Bisericii a Il-a,
.are prin aceste caractere specifice un spaţiu
interior mai redus decât al Bisericii suprapuse.
Ca aşezare, Biserica a n a, călcând c u
.....

zidul de S u d mai aproape d e faţa interioară

a Bisericii l-a, se apropie cu zidul ei nordic
mai mult de fata exterioară a Bisericii l-a·
,

Modificări ulterioare observate in pardo ­

-seala nartexului, cu cărămizi de alte di­ Fig. 1 2 . A ltă privire din naos spre vest : a . uşa de intrare in
-

Biserica a I l a ; b, u şa dintre pronaos şi naos şi pardoseala

-
mensiuni, şi o prăbuşire către zidul sudic, Bis. a lI·a ; c, din elevaţia Bis. 1 ; d, pardoseala Bis. I .
ni-au indicat existenta unor morminte. Au
,

iesit aci la iveală trei :

, , Vrâsta o dăm după indicaţiile d-lui N. Pănescu, ma­
1 . Mormântul din dreapta (fig. 1 5) are ca':' iestrul atelierului de dermo' şi osteoplastie al liceului
mera mortuară pardosită şi păreţii laterali zidiţi cu o "Traian" , căruia ii aducem mulţumiri pentru devotamentul
cărămidă specială, lunguiaţă şi îngustă, de 34 X cu care n e·a ajutat la săpături, in special la deschiderea
foarte atentă a mormintelor. Pentru conservare, şi din
9 X 05 cm. La păretele sudic in locul cărămizii respectul pietăţii p e care populaţia a manifestat-o
la
avem trei mari le�pezi de piatră, una înaltă de descoperirea acestor morminte, femeile aducându-Ii prinos
: O cm. Adâncimea camerei mortuare este de 90 de tămâie, lumânări şi flori , am construit două bolţi i n
care, cu �erviciu religios, sau reaşezat osămintele. In a
-
�rosimea merge până -Ia 1 m . , cerută de natura terenului ; treia boltă, construit=ii la Sud-Est de_ biserică şi ingrădită.
a ceastă zidă�ie este aşternută pe U D strat de pietriş. _
s'au aşezat osămintele celorlalte morminte din jurul bisericii.
.

inp.org.ro
 M Ă NĂST I R E A COŞUŞTEA- C R I V E LNICU, M EH ED I N Ţ I 1 71

3. Tot la stânga nartexului, alături de mormântul 7, erau orie ntate cu faţa spre Răsărit ; la no. 1 ,
anterior, mai spre uşa Bisericii, s'a găsit mormân­ mâna dreaptă auusă pe umărul stâng, cea stângă
tul bine conservat al unui bărbat (fig. 1 7), in Îndoită in u n l=lh i u drept, supt stern ; la altul,
vrâstă ca de şaptezeci de ani, cu capul pe două ambele mâni erau aduse pe piept (fig. 1 8).
cărămizi suprapuse, de 26 X 1 4 X 4 cm. ; ţine b) M ormântul 5 a fost al unui copil pănă la
mâna drea ptă pe piept, cea stângă adusă
spre umărul dre pt.
Era aşezat de - a dreptul pe pardoseala
Bisericii I-a, fără cameră morluară.
Lungimea scheletuluÎ este de 1 ,80 m.
Adâncimfa pardoselii pe care este aşezat
mortul, faţă de pardoseala Bisericii a II-a,
este de 50 cm. Ca inventariu s'au găsit :
a) un ciob de vas comun de teracotă ;
b) trei mărgeLe de sticLă, albe, ghintuite,
care pot proveni de la mormântul alăturat
(fig. 35 c.).
Este probabil că două din aceste mor­
minte sânt ale ctitorilor Bisericii a II-a, Fig. 1 4. Supt pardoseala altarului Bisericii a II-a : a, b, fundatia
-

jupanul şi jupăniţa Hamza 1 ; al treilea, al altaruluI Bi�ericii 1 ; b, !ocul grinzilor de legătură a acestei
funda ţ ii c, Biciorul m esei altarului.
unuÎa din starelii aceleiasi
I , Biserici a II-a.
Mormintele şi grămădiriie de osămillte desco- patrusprezece ani.
perite in jurul Bisericii s'au însemnat in plan c) Mormântul 8, schelet de om matur, era în-
cunjurat de o Îngrădire de bolo vani.

Fig. 1 3. -In laturea de Nord a 'altarului, cu retragerea
zidului spre naos : a, locul grinzii catapetesmeii
şi pardoseala Bisericii a II-a.
(!ig. 24). Asupra !9r _ am făcut umătoarele ob­
servatiuni :
,
a) Scheletele întregi, la mcrmintele 1 , 3, 5, 6,
Fig. 1 5. - Mormântul in pronaos, din spre Sud.
d) La 2 s'a găsit numai craniul sfărâmat ş;
puţine alte osăminte ; la 4 osămintele adunate
ale unui schelet ; la 7, două schelete adunate la
un loc, alături de treptele intrării (fig. 1 9) ; la
8 bis, trei cranii alăturate ; la 9, patru cranii sÎ ,

două femure, auunate intr'o cutie de lemn, al

I Asupra acestei atribuiri a se vedea cap. penultim, cării pulreRaiu s'a găsit pe loc ; la 10 au fost adunate
elemente de data re. osămintele u nui schelet ; la 1 1 un craniu sfărâmat.

inp.org.ro
1 72 BULETI N U L COMISIU II MO UM ENTELOR ISTOR ICE

e) 05ămintele 1 - 1 1 s'au găsit la foarte mică recentă, când nivelul terenului era ridicat prin
adllncime j numai la mormântul 1 2 , unde s'a pietrişul adus de ape j perte din ele au fost
săpat groa pa pentru bolta osămintelor din jurul scoase din m orminte mai vechi, spre a se face
loc altora.

Cercetarea celorlalte două mormane de dără­

mături a dat la iveală :
1 . ChiLiile mici la Sud- Vest de Biserică (fig.
20 şi 24) presintă transformări interioare ce co­
respund epocilor de constructie , si de reclădire a
,

Bisericilor 1, II, cum vom constata şi la chiliile

mari. Zidăriile extHioare, din piatră brută de râu
şi de stâncă , inchid un spatiu mic, di':,isat in
două camere : una spre Ăpus, alta spre Ră­
sărit, la Început de mărimi egale. Prima are
intrarea din spre Apus, cealaltă a avut-o din
spre Miazăzi j insă, aceasta ilstu pându-se u lterior,
camera de Est a rămas in comunicare numai

Fig. 16. - Mormântul din pronaos, din spre

Nord, cel profanat.
Bisericii, s'au găsit două schelete mai jos de r m .
Inventariul sărac al acestor morminte s e reduce

Fig. 18. - M ormânt la Vest de Biserică.

cu cea vestică. Comu nicarea intre ele se făcea

iniţial printr'o uşă ingustă, care in a doca e pocă
a fost astu pată cu cărămidă, deschizându-se alta
mai spre Sud, in acelaşi zid. in această e pocă
pare să se fi despartit din camera de Est, prin
. ,

zidul d. pus peste tencu ială cămăruţa din spre

Miazănoa pte. La inchiderea uşii externe din spre
Sud, spaţiul din faţa ei , inchis Între ziduri, s'o
transformat intr'o infimă cămăruţă, cu uşa oblică
spre cameră. A rămas de la această uşă urma
adâncită in parcioseală a pragului de le mn. La
dreapto camerei de Apus avem, de toate părţile
inchisă intre ziduri , o altă infimă cămăruţă, care nu
F ig . 1 7 .
- Mormânlul din prunaos din spre Nord ; a. locul poate fi inţeleasă de :cât ca ascum.ătoare mascată
mormânt ului profanat din fig. 1 6 ; b, pa rdoseala bis. 1. in interiorul zidăriei. G r jja de răufăcători explică
l a trei potcoave de iocăqăminte, de fier, găsite şi existenţa urmelor a două uşi de lemn În golul
da mormintele 1 , 7 ( fig. 38). de comunicare dintre camere. O particuldf itate
În conc1usiune, osămintele 1 - 1 1 sânt de dată de construcţie a u şilor acestor chilii este tesirea ,

inp.org.ro
 M Ă NĂSTIREA COŞUŞTEA-CRIVELNICU, MEHEDINŢI 1 73

.oblic a păreţilor laterali la i ntrare şi ieşire, cum i n spa ţiu l c u prins între zidurile a, b, c, ar i n dica

,
.a ve m �r i l a usa dintre n a r t e x u l s' i naosul bisericii. dimensiunile camerei extrem e d e Nord din prima
'laturile l or sânt din zidărie de cără m i d ă şi piatră. perioadă.
I n z i durile b., d. sânt de remarcat golurile La refacerea din e poca a doua con statăm ur­
Jăsat e l a faţa păreţilor de trei stâlpi de lemn, m ătoarel e transformări şi adăugiri. S'au i n g roşat
verticali, iar i n i nteriorul l u i d, către camera estică, zidurile lungi de Est şi de V est, pe faţa lor i n -
g o l ul U D u i alt stâl p cii in dric vertical.
C/ziliile mari, aşezate l a Vest de biserică
.( fig. 2 1 -24), c u întreaga zidărie supt ni­
velul curţii acesteia , sânt construite in m a l u l
,d i n s p r e ogaşul Măn�stir.jj . Zidurile se păs­
trează, în inălţi m e , pănă a proape ue nivelul
tava n ului. Sânt şi aici e vi d e nte două epoci
d e con strucţie : din prima se păstrează, p e
intreaga lui l u n g i m e , zidul d e Est, parţial
cele de Vest şi Nord. Acesta din urmă,
i m pr e u n ă cu capă t u l alăturat al zidului
vestic, au fost d istruse de a pa o gaşului,
·cei a c e a d e t e r m in a t , l a a doua construcţi e ,
părăsi rea camerei de Nord, sau a unei
părţi din ea. La ca petele zidulei extrem
Fig. 20. - Chiliile mici : a , intrarea i n I-a cameră ; b, uşa dinlre
n ordic, din a doua e pOCă, s e vt: de a tencuiala cele două camere ; c, uşi astupate ; d, uşa spre cămara de
pareţilor alătura ţ i cari sânt mai vechi. L a Nord-Est. La fund. Biserica.
r.e construirea chiliilor m a r i , s p r e a se com­
p ensa pierderea din spre N ord, s'au prelungit terioară, prelungindu-se p u ţi n spre Sud ; s'au
puţin în spre Sud. c onstruit zidurile extrem e de S u d si d e Nord
,

d, g, prec u m şi cele două interne e, 1, d in tr e

c a r e u ltimul pare a f i s e r v i t ş i în prima p e r ioadă.
S'au realisat astfe l :
a) La mijloc o mare încă pere de 47,5 m. p.,
prevăzută cu o n işă în pere t e l e e ste tic.
b) O altă mai mică , d i n care u l te rior s'a d es­
părţit o cămară spre Răsărit, p r i n a dăug irea zi­
dului oblic, ale cărui capete sunt puse peste
tencuiala zidurilor 1, g. Şi în a ceastă cam e ră
a ve m o nişă.
c) Incă perea extremă de S u d , în care s e întră
print'o uşă largă, cu păreţii laterali acum i n par t e
d istruşi. Trecerea la camere m a r e d e mijloc se
face printr'o uşă largă de a proa p e 2,50 m. L ă r­
gimea a cestor două uşi , putându-s e întra pe e l e
c u carul, c u m ş i fa ptul c ă păreţii tuturor came­
relor, păstraţi a proa pe d e-a r â n d u l pănă l a î n ă l ­
ţ imea tavanului, nu presintă deschid eri de ferestre ,
n e d u c la închei e r e a că partea păstrată a acestor
chilii a servit n u mai pen!. u pi v niţe şi cămări,
iar locui nţile călugărilor e rau supra p use. De-a
rândul în a cest subsol s'au g ăsit u r m e l e i ncen­

·F ig.1 9. - Osăminte grămădile de la două schelete, în mor­ d i u l u i care a distrus g r i n zi l e t a va nului şi e tagiul
mântuI no. 7, la stânga treptelor de Întrare in Biserică. suprapus. Aici s'a găsit şi cea mai mare parte
d i n i n v e n t a riul d e ceram ică ce vom d escrie mai jos.
în ca mera de Nor d , p ărăsită la a doua e pocă ,
s'a găsit, in situ, piua de piatra de calcar ( fig. *

2.1), fost s u p o r t al unui stâlp de lemn p e ntru Materiale de construcţie, d e i nstalaţii i n t erioare
�rinzi l e tava n ului. Piua, aşezată exact la mij loc şi gospodă reşti descoperite la să pături sâ n t :

inp.org.ro
1 74 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

1. Cărămizi de diferite forme şi dimensiuni
(fig. 39).
2. Blocuri mai mari si, mai mici de piatră
Fig. 2 1 . - ChilH1e mari.
ecarisată, în cea mai mare parte din calcar spon­ anume din tabla ei, din piatră dură, s'a găsit
gios, provenind în primul rând de la colţurile in cămara chiliilor mari (fig. 3 2 , 39).
absidelor şi de la pilaştrii din interiorul na­
osului ; unele păstrau tencuiala pe trei feţe.
3. Stâlp paralipiped dreptunghiular din
piatră de calcar (fig. 29), de dimensiunile
73X 1 8 ' < 1 8 cm. ; este prevăzut cu o talpă
proeminentă pe mijlocul feţei, care are şi
colţurile teşite şi basa proeminentă. Alte
două fragmente de stâlpi similari de dimen­
siunile 49X l 8X I 3 cm. si ,
22 X 1 8X l l s'au
găsit in preajma Bisericii, cel intreg la colţul
de Nord-Vest.
4 . Con de piatră de calcar, cu creste
inegal profila te de la vârf spre basă, care
este o prismă poligonală neregulată (fig. 32
şi 39) ; dimensiunile 30 X 30X28 cm.
5. Piciorul mesei de altar a Bisericii II, in
Fig. 22. - Extrema de Nord a chiliilor mari ; in fată, partea din
intăia epocă, distrusă de apa Ogaşului Măn ăstirii.
situ, din piatră de calcar spongios, de dimen­ mijloc a chiliilor mari. O cheie, găsită pe zidul
siunile 40X50X 1 08 cm.
Masa de altar din acelaşi calcar ; faţa superi­
oară, tencuită cu un strat de mortar de var
cu nisip fin, are margenile puţin ridicate ; laturea
intreg păstrată este de 72 cm., faţa în inte­
riorul chenarului are 60/54 cm. , având lipsă
la o lature. A fost probabil pătrată (fig. 29).
7. Şase fragm ente dintr'o a doua masă de
_ altar, din calcar spongios, la fel lucrată şi
cu faţa superioară tencuită (fig. 30). Una
din aceste două mese de altar provine pro­
babil de la Biserica I-a, cealaltă de la Biserica
a II-a.
8. Două fragmente dintr'o lespede ecaris­
sată din piatră de calcar spongios, având
fa ţa tencuită cu mortar de var cu nisip fin
şi purtând urme de frescă. Are dimensiunile
6 1 X 32 X 55 cm. (fig. 3 1 ) .
9. Jumătate dintr'o râşniţă de macinat,
-
Fig. 23. Chiliile mari, capătul nordic, văzut din spre Vest. In
fată zidul Întăi ei epoci, cu locul unei grinzi de legătură a 'zidăriei in a.
10. Fragment dintr'o lespejoară de piatră
de râu per}orată.
1 1 . Fierărie de constructie, in parte repro-
dusă in fig. 38 : '
a) Scoabe de fier în S de la încheietud
de grinzi şi grinjişoare.
b) Piroane mari şi mici, cuie de diferite­
dimensiuni.
c) Ţâţâna unei uşi mari , cu piciorul- axă
şi placa de fixat pe uşă ; pe faţa internă a
acestei a se văd capete le cuielor şi resturi din
lemnul usii.
'
d) Plac ă de tablă de fier cu vârful cresta t.
de aplica t pe uşă, la ţâţână . S 'a găsit, ca şi
tâtâne
" ' in camer
a de Est a chiliil or mici.
e ) Lacăt cilindric, găsit în camera de­
vestic al aceloraşi chilii.

inp.org.ro
 ",.��

P L ţ::1 N D f": 5 1 T U (-=i T I E

AL

M ,Q N ,q � T I R E: 1 D'E P E: C05U5TER

I l'j iR' E: f" l R I Z ' SI GURA C R I U E L N I C ll L. U I

.J LJ D . MEHEDINT I.

S C Fl Fl'Fl 1 : ::' a .

- ._- ---_.--. ..-_. __...._---- a:::

_ '___4_.�_ ...... ."\. »<1 -----.----r't >-,
Z
>-,
Ul
...,
sa
M
>­
n
O
· Ul
C
inp.org.ro

Ul
L E G E N D r-I
·

...,
" fll j M t{ I '
M
'lI C lIJ l" l t r
>-
Il li A 1.7 1

-:;.. 2! 1 t'l U I11I ... ;: n ' 'I 1'. '' • 1 .ll' � 1

n
� C��U IH IIIAr;I,\ 'lo ,."1... . ...
;>o
b rrN:l
r\.l� _ \ r "

,A {I� "' '' 1'("'110(" , ,. -

<
/,/' M
r--l
L ", .. _
1··· .''' , ·· , .
l' n',)' �I(. /
/'"
< ;,'[;�'J- ;
I .-.. I
l'
Z
....

'��"J
__

'�D•• f.n�,... l ' n

._j
J fl' , ,.,, ' II UPI!..I\
,..,.;..... 5 .,..,
C
---- !�
,.- , J" '/ ....:... - ţi
t"
tP I1i,. ,I " ". t
I'i --1 t I
. ,
;
s:::
M

;::::::;:::,::::=:;;: .�
..,
-----:� [-1 :r:
'c-:-7-.-:-.
1,

T M
• .. t:I
, �r·"'�"·�···"_·· . .
Z
rrr- -Ţ[-·_·--r-· ·rr- ·] .
. . . 'j
l.. .JL
.J..!;.•... .J ___._ . ____
t-.._. __�.,,�_./iII,.__
. ._
- . ____

'��'4j(O�4j�.. UJi.�ro;� N. ,�.T�E

"'1 r,1t��!�� !)l.l\•

�ItJ"Hl.1K1'Jr
• ff.1!t
Q .�'-----
", ".J.
_ � ........
t- .....,

.�
'-'
�
\.)1
Fig. 24. ' - Plan ş a no. 1 de situaţie, cu detalii de construcpe. Mormintele din jurul Bisericii, Însemnate cu t sant numerota t e : t-11,
pornind de l a Sud de altar. Scara clişeului t / 1 89.
1 76 BULETINUL COM ISI NlI MO UME TELOH. ISTORICE

L u- a t·l e
...... l. �
P i anu l �
-
-" 1.
•

=-- mtHlâ.� lire _; .. C u lŞ uş [\'! a"

.

5 c e.t& 1: 2 5 0

\
\\\ \ \l\
j
\
I \
\
j '//
/ / / \'
\
'-/
/

\ \ \v \
:J /

'li "
I
t
I

,-

/
/
/
"

,
,
I - . �,J.

'/

.
! .· (I· I� >·
. ",�
ro f., . '.f..' ,",l�
' "'''' .' "

Fig . �5. - Planul no . 2 de situatie

, . S cara cI"lşeul ui 1 /639.

inp.org.ro
 M A NASTI R E A COSUSTEA- C R I V E L N I C U, M EH E D I N T I
. . 1 77
.

f) Scoabă de la zăvorul uşii, găsită la chiliile smal ţ m u l ticolor, pe u n prim fond genera l
mici. de smalţ verde deschis ; basa bordului zimţat,
g) Potcoave de Încălţăminte. este m arcată cu u n îngust cerc rosu-cărăm iziu '
'
bordu l si cupa centra l ă sant l a fel decora t e c �
,

frunze ovale impreunate, pe bord şose grupe d e

eate două, iar i n cupă patru fru nze grupate i n
jurul u n u i cerc d i r: fu n d u l vasului ; margenile
frunzelor sânt marcate cu sma l ţ verde închis ;
spaliile d i ntre e l e sânt u m plute cu p icurări de
smalţ casta niu-inchis care acopere şiraguri d e
d u n g i semi-ovale, incisate, d e coloare tot castanie ;
dungile fru nzelor sâ n t şi e l e trasate, inainte d e
aşternerea smal\ulu i , cu d u ble l i n i i i ncisate, c a ş i
cercul d i n fun d u l cupei.
Vasu l are, pentru atârnat, două perforări ală­
turate i n i n e l u l d e basă. Dosul are coloarea na­
Fig. 26. - Două monede de argint, sec. XVI, şi gravură
monetară pe plumb din 1 5 1 0 turală cărămizie a pastei arse.
Avem încă :
h ) U n mare pin ten de călăreţ cu d eschidere a) Zece gfl1pe d e fragmente �din zece alte­
internă de 9 cm. farfLlrii d i n această categorie, cu ac€'iaşi tehnică,
i) Un piron-cârlig. şi fel d e oruamentare ; două pre sintă m i c i varia­
j) Lamă de cuţitaş şi placa l u i de os. ţiuni în forma plastică.

Fig. 2 7 . - I nscripţia slavă d e fundaţie a Bisericii a I I - a

1 2. Ufl capitol osebi t î l merită ceramico, smăl­ b) Fra gmente din a lte farfurii mai simpLu or­
ţuită şi nesmălţuită, pri n varietatea de for me �i namentale, dar cu aceleaşi mijloace tehnice.
ornamentdţie, parte servind d e p odoabă de i n­
terior, parte pentru usul g ospodăresc :
A. Farfurii ornamentale smălţuite , prevăzute ,
pentru atârnat, cu câte o urechi uşă aplicată în
s patele lor, sau cu câte două perforări alăturate
l a basa proe m i nentă circulară, scobită îfl i nterior
(fig. 35-37). Remarcăm difl această categorie :
a) Farfurie cu marge nea dinţată , cu bord larg
uşor inclinat de 7 c m . , d u pă o scu rtă cădere
mai b r u scă de 1 5 cm., şi cu o calotă sferico-ce n­
trală, e xcava tă in form a unei cupe, cu d ia m e trul
de 1 7 cm., d i visată şi e a în i n terior i n două zone
d istincte, pri ntr'o dungă, care ş i aci m archează Fig. 28. - Fragment din a doua inscripţie.
un prag de î n c l i nare (fi g . 37 a). c) Fra gment dintr ' u n vas gros cu dungi m ai
Inte rior u l este splendid şi si m etric decorat În pronunţat i neisat e , cu linii curbe.
BII/. Com. M a n . Isi. - Fasc. 86, 1!135. 5

inp.org.ro
'1 78 BULETINUL COM I S I U N I I MONUMENTELOR I STORICE
d) O variantă remarcabilă o avem in fragmentul
·ornamentat cu făşii de fine linii paralele şerpuite,
incisate, umplând golurile ornamentaţiei de căpe­
tenie (care lipseste), limitată si aceasta prin aceleasi
" ,
făŞii de Iinioare incisate.
Fig. 29. - Sus : stâlpi de piatră ; jos, masa altarului.
e) Fragmente de farfurii, unele cu bordul mai
''Îngust, de la 3 . 5 - 5 cm., mai variat sau mai
sim plu ornamentate, parte cu dungi de o singură
coloare, verde sau castaniu pe fun dul gălbuiu ,
sti clos, altele numai cu luciul acestui fond .
f) De o eleganţă deosebită este şi o far­
furie cu bordul larg de 9 5 cm., cu dia ­
-
metrul cupri centrale de 1 2 cm., cu fondul
general de smalţ verde, peste care, pe bord,
s e desfăşoară incisate şi colorate în castaniu
trei grupe de câte două rămurele ; din
fiecare rămurea se desfac a lte trei terminate
in 'mănuchiuri de câte cinci frunzuliţe si­
me tric distribuite pe câmpul bordului. Dosul
are acelaşi smalţ verde şi pe fundul plat o
urechiusă de atârnat. Este fabricat dintr'o
,
pastă alburie ( fig. 37 b).
g) Fragment din corpul unui vas cu smalţ
alburiu, peste care se aşterne ornamentaţia
cu volute şi frunzişoare incisate, cu inter­
spaţiile umplute cu grupe de dungi incisate şi cu
picurări de smalţ castan iu ( fig. 35 a).
h) Farfurii, tot ornamentale, cu buza zimţată
sau netedă, cu bordul 3.5-4 cm., cu cupa cen­
trală mai uşor excavată, cu faţă interioarâ smăI­
ţuită ; una are »cupa" ornamentată cu cercuri
inp.org.ro
concentrice pănă la limita ei su perioară (fig. 3 7 c I.
i) Funduri de vase similare, cu in�JuJ de ba.,ă
ca suport, cu şi fără perforări de atârnat.
B. Alte vase smdlţuite, intre care distingem :
a) Fragmente dintr'o ulcică, cu remarcabilă
ornamentaţie în relief, cu motivul ramurilor ter­
minate în volute şi frunze. Este colorată in gal­
ben, verde şi gris (fig. 36 a).
b) Fragmente dintr'o cană srnălţuită in interior
în galben deschis,
- în exterior in galben si verde.
c) ' Jumătat� d intr'un văscior-so(;[iţd, �u buza
Iată netedă ; este ornamentat în exterior cu cercuri
profila te supt gât şi de-asupra basei ; smălţuit in
verde, in interior şi exterior ; păstrează urma
legăturii cu perechea sa ; avea două urechiuşe
laterare (fig. 34 a).
d) Fragmente din partea superioară a trei cas­
troa ne cu buza Iată netedă şi ornamentată cu
cerculeţe in relief ; sânt smălţuite numai în in­
terior, in verde (fig. 34 b).
e) Fragmente de castroane, castronaşe, cu smalţ
galben-luciu in interior, parţial şi in exterior.
f) Fragmente de oale, urcioare şi alte vase
comune, smălţuite i n diferite colori, unele pe
ambele feţe.
Fragmente din oale, străchini, ceşcuţe, orna­
mentate geometric sau cu dungi remurate, in
colori de apă.
Fragmente din diverse vase şi capace, nesmăI­
ţuite, variat profila te ; unele ornamentate cu incisCiri
de cercuri, alveole sau alte motive geometrice
(fîg. 34). Oală întreagă din a ceastă categorie
înaltă de 24 cm. (fig. 33).
Fig. 30. - Fragmente dintr'o masă de altar.
Fragmente de vase, unul smălţuit in exterior şi
interior, orna menta te prin aplicarea unui şnur
(fig. 35).
Fragmente din diverse vase şi capace nesmăI­
ţuite şi neornamentate. Mică Julea (7) scundă, de
tera cotă fină, cu cerc profilat la buză şi orna-
 M A N Â S T I R E A COS U Ş T E A- C R IV E L N ICU, MEHEDI NŢI
mentată pe laturea bombată cu ufi şir de alveole,
intrerupte în dreptul tubului lateral j acesta se
prelungeşte conic spre basă (fig. 35 a).
* *
Ca elemente de datare, pe llÎngă celelalte ma­
teriale, şi. în afară de forma şi particularităţile
arhitectonice, avem monede şi fragmentele
inscripţiei slave.
1 . Monedă rotundă de argint supţire, per­
lorată în două locuri, cu legenda ştearsă pe
ambele feţe j pe o faţă se distinge vulturu l
cu aripile întinse, despărţit printr'un cerc de
legenda mărginală, din care cetim : Sig.
Este o groşiţă polonă de la regele Sigismund
al III-lea ( 1 587- 1632). S'a găsit în prima
cameră de Sud a chiliilor mari (fig. 26).
2. Placă ( vală de plumb, cu gravura
monetară a unui dinar unguresc de la Fer­
dinand I-iu, din 1 540 (fig. 26). Legenda j şi
stema sânt gravate negativ, pentru a se
obţinea prin turnare de metal reproduceri
positive. În cercul interior avem stema lui
Ferdinand I -iu : scut divisat prin bare în patru
cartiere : I-ul fasciat j al II-lea cu cruce dublă j
a l III-lea cu doue'!. capete de Arabi j al IV-lea
cu leul stând în două lab.e j în mijl�c;: - blasonul
Habsburgilor. Legenda ni dă : Fe]rdijnand. D.
G. R. VN. 1540 (Ferdinandus /, Dei gratia Rex
Ungariae) 1 .
Fig. 31. - Piatră ecarisată, c u strat d ? tencuială
cu urme de frescă.
3. Monedă ovală de argint, supţire, perforată,
cu legenda şi figuratia şterse j factura indică se­
colul al XVI-lea (fig. 26).
1 Nu s'a găsit şi a doua placă de plumb cu gra varea,
tot negativ, a reversului dinarului, care are : Maica Domnu­
lui cu Pruncul şi legenda Patrona Ungariae. Placa noastră
inp.org.ro
1 79'
4. Fragment dintr 'o mică monede'!. indescifrabilă,.
ge'!.sită În mormântql din dreapta, din naos.
5. Inscripţia slavă, săpată pe piatră de calcar'
numulHic. S'au găsit şapte fragmente Înprăştiate I
(fig. 27), fragmentul 8 (fig. 28) făcând probabil
parte din altă �nscripţie.
Fig. 32. - a, din talpa unei râşni ţ e ; b, piesă de
coronamen! din piatră de calcar.
Mărimea literelor În fragmentele 1 -7 este egală,.
de 9 cm. j rândurile sânt despărţite printr'o bandă,
proeminentă, În care sânt săpate literele supra­
puse şi. prescurt�rjle j felul şi grosimea pietrei
sânt aceleaşi. Totul arată că acel e şapte fragmente­
fac parte din una şi aceiaşi inscripţie.
Ca indicaţie a locului de aşezare a inscripţiei,.
de-asupra a doi stâlpi de piatră pe cari se
răzimau capetele blocului , a vem Înălţimea
redusă a feţei inferioare a lespezii la capătul
de plumb s'a găsit iu partea extremă a chiliilor mari,.
părăsită, cum s'a arătat, la reconstruirea lor. d. profesor
C . Moisil ni arată cum se turnau câte două monede
sup ţ iri, una faţa, alta reversul, care, lipite, dau dinarul,
la fel cu cel fabricat in monetăria oficială de la Baia
Mare , unde se băteau dinarii pentru Ungaria şi Tran­
silvania. Este probabil că şi în Mănăstirea Coşuştea
era un atelier clandestin de falsilicareâ dinarilor ungu­
reşti. Dinarii lui Ferdinand f-iu au circulat in Muntenia
in mare n umăr, ca şi ai lui Maximilian şi Hudolf al I l - lea"
contând ca monede mărunte, bani. Ş i la Mănăstirea
Snagov, după spusele d·lui Dinu Rosetti. �e pare că a
fost intr'o vreme o monetărie clandestină.
I Fragmentele l şi 6, in fa ţ a Bisericii, primul la stânga,
al 2-1ea la dreapta treptelor ; 8, la uşa dintre nartex şi
naos ; 5, in naos ; 2, în altar ; 3, in dosul altarului ; 7,_
-
Ia camera mare a chiliilor mari, fa suprafa ţ ă ; 4, la.
Stâna Capre:or din dreptul ogaşului Costol, dusă de la
Mănăstire, din anii trecu ţi, de căprarul Nic. Giugiuc. Felul
cum a fost spartă şi împrăştiată inscrip ţ ia concordă cu
tradi ţia u nei distrugeri in scopul de a se evita seculari­
sarea moşiei. Pentru reconstituire şi interpretarea inscrip ţiei
am consultat pe d-nii profesori SI. Nicolaescu şi P. P. Pa­
naitescu. Pent ru datarea şi descrierea monedelor pe d. pro­
fesor C. Moisil. Tuturor li mul ţ ămim cu recunoştin ţă.
1 80 BU L E TI N U L COM iSIUNl 1 M O N U M E N T E L O R I STOR I C E

stâng (fig. 39). Capătul de jos din dreapta nu 1. ..!. n p Cl H 3 K O il f ll 'j E i\\ [i'JlI,,1 fi C l'. n [ � c O f w H "jf l\\ C H d
este complpt păstrat. A tari stâlpi de piatră nu-i H C l'. ] K l!. P W f [ I' I 'j f l\\ C T PO ]
avem decât la uşa de intrare în Biserica a I I-a , '2 , A X d K l!. 3 R H a< f C [ f ] dH ll C H I E H 1i a< [ f C T K f ll i H X P d l\\ • •
.al cării prag şi întreg cadru era din piatră (fig. :24). K l!. H i\\ ] l f C T l·� ... .
J. � l'. A H H 1iJ\l''' 4 C T H K O l\\[1:i H X � C 1' '' ,\ � Ii H K '' i\\1:i I' H �
l w Ii d C d \l d li K W E K W A d lU1' . . .]
4. p d li l!. li a< 'j [ a: l:i n d H ) X d i\\ 3 . . .! [ li l!. . 1\ 1.1' J s u.] n l' . . ,

În traducere :
t Cu vrerea Tatălui şi cu aj utorul Fiului şi cu
săvârşirea Sfântului Duh , ridica tu-s'a acest cinstit
şi du m nezeiesc hram al Sfântului.. .. , in zilele bine­
cinst itorului si de Hristos iubitorului Domn la
,

Basarab Voevod , de robul lui D- zeu ju [pan] Hamza

[., , , . ] [in anul 69:83 2,

A ve m deci, pentru Biserica a I I-a ctitoria unui

, jupan Hamz8, î n 1 475 ,
L
Fig. 33. - Oală de la un mormânt .
Şi »burcedarea" feţei exterioare a pragului este
.aceiaşi ca la lature i nferioară a inscripţiei. Aceste
observaţii, la care se adaugă potrivirea dimen­
siunilor lespezi! inscripţlei cu acelea ale uşii de
Hamzi întâlnim şi astăzi în Carpaţii olteni :
mai multe familii am cunoscut la Câmpul lui
Neag, pe Jiiul ardelean ; iar tre<:: lltul oltenesc ni
dă între alţii pe :
1 . Hamza Postelnicul, fiul lui Barbu Postelnicul,
din Târgu l-Ţiiu lui, i n documentul din 7 August
1 5'2 3 (703 1 ) 3.

Fig. 34, - Vase de teracotă ; a, vas-solni ţ ă,

i ntrare în Biserică, duc la concJusia că , inscripţia

a fost aşezată de-asupra acestei uşi, la a doua
construcţie a Bisericii. Dosul lespezii inscripţiei
,este neregulat cioplit.
Transcriem inscripţia , în parte reconstitllită, fără
fragmentul 8, care credem că nu se poate plasa
in această i nscripţie,
1 După Hamz" care este clar, literele următoare din
acest fragment sânt sparte in diagonală ; prima nu pare il
fi li spre :a spriji n i O ipotesă sugge"rată de d-l St . Nicola­
eseu, după eare s'ar celi : Ii d H a< [ H t\ C KH], Ban al Jiului.
, To finalul inscripţiei avâod clar n p, dăm această dată
ca ipotesă foarte probabilă.
3 Archivele Statuluii Mănăstirea Tismana, pach. 4, doc, 1 ,

inp.org.ro
 M A N AsTIREA COŞUŞTEA-CR I VELNICU, M EH EDINŢI 181

'2.. Hamza Vistierul, în docu mentul din 1 4 April 6. Hamza Postelnic ot Spineani, în documentul
1 5'2.9 (7037) 1 . din 1 5 Februar 1 599 (71 07) 1 .
3. fupânu l Hamza Vei Ban al jiiului, î n do- 7. Hamza, fiul logofătului Stan din Ştefăne ş l i ,

Fig. :55. - a, b, c, fragmente de vase de teracotă ; d, lulea ; c, la ill. jluc, 3 mărgele.

·cumentuldin 3 Iunie 1 533 (704 1 ) 2. în documentul din 1 8 Au gust 1 6'2.5 2•

*
4. Hamza Grămătieul, în documentul lui Mih ­ * *

-nea-Vodă din 1 5 April - 3 ( fără dată). U n egumen de la Coşuştea, cu omisiunea nu-

'.

Fig. 36. - Vase de teracotă, ornamentale.

5. Hamza Logofăt, scriitor, în documentul din m elui, n i apare ca m artor î n documentul lui
28 Martie 1 59'2. (7 100) 4. Vlad Călugărul din 1 0 Aprilie 1 493, prin care
Voevodul recunoaşte mănăstirii Tismana dreptul
1 Ib i d., Condica Mănăstirii Tismana, 1 , fila 529. de posesiune asupra siliştii Bahna şi Vârfului, lui
, 1 bid., II, fila 42 1 .
:< Ibid. , pach . 1 4, doc 2. • Ibid., 1 1, f.la 4 1 8.
4 lhid" II, fila 25 1 . 2 A. Ştefulescu, o. c., pp 301.3.

inp.org.ro
1 82 BULETINUL COMISIU N I I MONU M E N T E LOR
V lad. Este cea mai veche menţiune ce cunoaştem
asupra acestei mănăstiri, după refacerea ei in
1 475.
fn secolul al XVIII-lea mănâstirea ni apare
in documente şi in hărţile epocii, la locul unde
a fost de scope riti'! , dar c u numele de Crivelnic.
La doi, t ;e i ciliiometri mai sus de mănăstire, la
Fig. 37. - Farfurii
vilrsarea ogaşului Ciumărnii in Coşuştea, avem
azi Poiana Crivelnicului (fig. 40) ; iar in a propiere,
pe coasta din stânga apei, Crivelnicul-de-Sus sau
Crivelnicul Mic ; şi mai sus încă, la vărsarea
I .�__�_l!i
Fig. 38. - Obiecte d e fier.
ogaşului Herciului in Coşuştea, avem Gura Crivii,
şi de aici i n jos Valea Crivii. Această schimbare
de· nomenclatură a unui curs de apă, de la un pas
la altul, şi după particula rită\ile lui, o avem şi
mai jos, pe o mică in.tindere : de la Iazul vechiu,
inp.org.ro
ISTORICE
mai sus de mănăstire, pănă in Poiana Crivelni­
eului, valea se numeşte Apa Lungă, fiindcă nu
m ai are crivele, cotiturile dese de ' pănă' aici, fiind
că este mai puţin crivinoasă 1 .
N u credem c ă una a r putea fi mănăstirea
Crivelnicul din actele şi hărţile secolului al
XVIII-lea şi a lta cea oblduită de egumenul
- --'f! -- - .. .
d e teracotă, ornamentale.
de la Coşuşte, din hrisovul lui Vlad Călugărul
din 1 493.
In acest hrisov egumenul apare ca martor,
tocmai prin calitatea lui de cunoscător al pose-
siunilor mănăstirii Tismana, foste ale Vodiţei ,
de pe râl11 8ahna, apropiate de cursul su­
perior al Coşuştii 2 .
Cu numele de Crivelnic, in secolul al
XVlIl-lea, ni a pare mănăstirea-schit de pe
cursul superior al Coşuştii :
1 . În anexele raportului lui Ignaţiu Haan,
din 21 Novembre 1 719 3, i n tre cele şa pte­
sprezece schituri din Olte nia, in aceIaşI
categorie cu Topolniţa şi Baia-de-Aramă.
1 In Dicţionarul geografic al judetului Mehe­
dinti, de N. D. Spineanu, p. 92, cetim : " Valea C oş uş tii
este crivinoasă şi foarte fertilă" .
• Pe valea Coşuştii. aşa-numită de la Nad an ov a
pănă la vărsarea ei in Motru, mai cunoaşt€'m tra ditia.
existentei unei măn ăstiri in Corcova, aproape de
Gura CoşUŞt � i, unde se spune . că actuala bi�erică, .in a
cării curte de zid se văd şi acum urmele chiliilor călugă­
reşti, a fo::t mănăstire " ; Dicţ. geogr. al Judeţu lui Mehe­
dinţi de N. D. Spineanu, p. 86.
S Hurmuzaki, Documenta, VI, pp. 279-84; N. D o bres c u , Isi.
Bis. Rom. din Oltenia în timpul owpa(iei austriace, p. 32.
 MĂ NĂSTIREA COŞUŞTEA-CRIVELNICU, MEHEDlNŢI 1 83

2 . In hi!rţi, din care cităm : regiunea acestei mănăstiri. D e asemenea n'o găsim
a) Tabula Valachiae Cis-Alutanae, per Frider. inchinată mănăstirii Tismana, cum erau Topolniţa
Sclzwantzium, 1 723 \ unde este insemnat Crivelnic, şi Sf. Gheorghe din Cerneţi, ctitorie a lui Gri­
ca monasferium minus sive sckitt; pe malul stâng gore Ghica-Vodă.
al Coşuştii, Între pâraile Lăpuşnic şi "Letnicska ", Mănăstirea Coşuştea-Crivelnic a fost deci o
mai sus de Dâlbociţa. ctitorie boerească, rămasă de sine stătătoare.
b) Mappa Specialis Wallaclziae per F. Jos. Ru­ Biserica a II-a Coşuştea este de di mensiuni
M A N A S T I R E ţ;J CDSUSTER

_
�
[d?
1l'-- �: : -

- . =.-.-=-:.-: --�: ::�.: .. --::=:: 1

l '
�.
f..r::�
, :
� ...
_______ __ __ _ _ _ _ __
o- . ••• ---:.
I
r" " " � "1 I: "' T oe:
a l: "' '' ''H I T • .

[:) I F" E R I T E M O C E L E n � C: A R � M I :Z '

DESENAT De

{} tr..
e;/
:___
-",-.--=.
Ţ.- --,

Fig. 3Cl. - Desemnuri după materiale din piatră ecarissată şi după tipurile de cărămidă.

hedorfi, 1 788 2,
pe malul stâng al Coşuştii, mai mai reduse , dar de aceiaşi formă ca, Vo�Hta a
sus de Dâlbocita. ,
II-a a lui Nicodim ; singurele deosebiri de detaliu
c) Atlas de l'Europe en 50 feuilles par J. B. sânt : a) la Coşuştea " pilaştrii" din spre altar, pe
Bouge, ienne 1797.98 3 , unde a pare Krivelnik cari se ridica u arcurile de sprijin ale tamburului
pe un afluent al Motrului (fig. 3). turlei, nu iese elin linia zidurilor laterale ale alta-
---
Cu- aceste date se urmăreste existenta , ,

mănăstirii pănă in pragul secolului al XIX-lea,

când moşia pe care s'a zidit era în proprie ­
tatea familiei Glogoveanu 4.
Tradiţia locală atribuie Sfântului Nico­
dim şi ctitoria acestei biserici. În ipotesa
aceasta ar trebui să-i găsim oarecare legături
cu cele două ctitorii ale Sfântului, Vodita şi
Tismana, şi în deosebi cu aceasta din u rmă,
care de la ince put a câştig,Pt preponderanţa
asupra V odiţei, insuşind u-şi a poi toate po­
sesiunile ei. în bogata archivă â Tismanei
nu se găseşte insă nicio atare indicaţie şi
nici drepturi de proprietate la alte venituri i n
Fig. 40. Vedere la capul Poienii Crivelnicului.
I I n secţia d e cartografie a A cademiei Române.
-
2 La Museul Municipiului Bucureşti. Pentru reproducerea rului, ca, cei din spre pronaos (fig. 9, 24) la Vo­
Cotografică din această hartă, ad ucem vii m u l ţămiri d-lui
dita a li-a pronaosul are în plus o intrare din
secretar G. D. Florescu.
• La Museul Regiunii Porţi1or-de-Fier din Turnul-Sever. n .
spre Sud, care Însă se poate atribui unei epoci
• Prin căsătoria filcii lui Nicolae Glogoveanu, Maşinca, u lterioare, ca şi pridvorul ! .
cu D. Filişanu, moşia trece asupra acestuia ; apoi asupra Aceiaşi asămănare de formă este şi între Co­
Cticii lui Filişanu, Maria, care iea de soţ in prima căsătorie pe şuştea 1 -iu şi Vodiţa I-i u , aceasta atribuită de
D. Man u , in a doua pe baronul diplomat Hey'de G!uneck,
de la care are doi copii. Aceştia vând moşia lui lenache 1 Virgil Drăghiceanu, "Sâpăturile de la Vodita " , in Bul.
loanid, tatăl d-Iui Tilică Ioanid, proprietarul de astăzi. Com. Mon. Ist., an. XXII, Casc. 62.

inp.org.ro
1 84 B U LE TI N U L COMISI U N I I MONUME N T E LO R ISTOR I C E
D. Virgil Drăghicean u epocii anterioare inte­
meierii principa tului Ţării-RomănE şti, cu urmă­
toarele particula rităţi pentru Coşuştea 1 :
a) Exterioru l absidelor acesteia este ung hiulari
cu trei laturi, nu in arc, ca la Vodiţa ;
b'/\ Absidrle naosului l a Cosustea
, , I-iu, i n in-
terior, pornesc direct de la absida altarului ;
c) De şi cu spaţiu mai redus interior decât
Vodiţa I - iu, construcţia Coşuştii !-iu ' este mult
mai masivă, cu zidurile groase pănă la Irei metri
şi cu funda\ia de piatră în paia ntă pe toată su­
prafaţa altarului, ale cării limite le depâşeşte
încă in exterior. De aceia Vodiţa a Il-a, construită
1 D. Aurelian Sacerdoţeallu, Mormâlll111 de la Argeş şi
zidirea Bisericii Domneşti, in Bul. Com. Mon. Isi., 1 935,
fasc 84, ajunge la conclusia că substrucţiile găsite supt par­
doseala Bisericii provin d e la o Biserică mai veche, din
veacul al XIll-lea, căreia i i atribuie o formă identică, in
inp.org.ro
pe locu l Bisericii anterioare, n'a folosit nimic din·
fundaţiile acesteia, pe când Coşuştea a II-a ' fo­
loseşte, nu numai fundaţiile, dar şi elevaţia prime,
Biserici.
Si asezarea Cosustii ( ra intr'o regiune mai
J , , ,
apărată decât a Vodiţei, care sta drept in calea
năzuinţe lor politice şi religioase duşmane româ­
nismului ortodox, d'inainte şi de după întemeierea
principatului Tării-Romănesli. De aceia nici n 'a
, ,
putut a vea durata de viaţă a Coşuştii .
Din apropierile şi date le de mai sus socotim
Coşuştea 1 contemporană, dacă nu anterioară ,.
Voditei I I.
,
interior, cu cea găsită de noi la Coşuşte a. Masivitatea şi'
extensiunea acestor substrucţii ar milita pentru i potesa d-Iut
Sacerdoteanu. V. Virgil Drăghiceanu, Cu rtea Domnească;
de A rg� ş, pp. 1 35-99.
LA SITUATION STRATIGRAPHIQUE DE LA COLLINE
LAPOSHALOM DE GHIULA-VÂRSAND� DEP. ARAD
PAR MARTIN ROSKA.
-- 0 --

Au sud d e la commune, aupres du canal s'eleve

une large collin e entouree d'un fosse, nommee
Laposhalom (colline plate). A part le fosse I'on y
d istingue encore aussi les traces d'un rempart
erige par la terre que I'on a sortie en creusan t
le fosse.
Nous ne possedons aucune indicatio n quant il
la date d e la premiere plantatio n d e vignes sur
cette colline, mais nous savons qu'en 1 902 I'ancienne
vigne avait disparu , attaquee par le phyloxera, et
la surface d e la colline fut il nouveau bouleversee
jusqu'il une certaine profandeur. A ce moment bien
d � s objets prehistoriques furent ramenes au jour.
Informes de ce fait les musees de Bekescsaba
et Gyula (Hongri e), -entreprirent des fouilJes sur
le pourtour Nord et Sud-Est de cette colline.
Plus tard, . en 1 930, des paysans, b echant li la
recherche d e tresors, sortirent il la surface des
outils en corne d e cerf et de la ceramique. Grâce
au secretaire communal Paul Henţiu, le Palais
Culturel d'Arad fut avise et son d irecteur e ut soin
de prendre toutes les mesures necessaires en vue
d e fouilles systematiques , dont la direction me Fig. 1 . - L e p l a n de la colline.

fut contiee. Sud, Nord-E st, Sud-Ouest, et Est-Ouest. II en

J'y ai danc travaille en octobre 1 930, me don- resuIta une esquisse qui se trouve dans l'Ar-

Fig. 2. - Assiette ; 1) tasse; 2) el cll i l liers.

nant pour but de faire une fouille de verification,

rr o u s
renseignant non seulement sur la stratigraphie, I J. D o m okos, A Loposhalom (recte Lapos h a l o m :, A r­

mais aussi sur I'âge des antiquites sorties il la
surface, anterieurement il mes fouilles .
l e s maleri aux trouves avant m e s recherches se
c1assent en partie il I'epoque prehistorique, en
chaeo16giai E rtesito, XXV I I I , Budapest 1 908, p p . 55-7d ;
le meme, A gYlllavarsand L aposhalom targyair61 (.Sur·
les objets du " La p oshalom" de Gyulavarsand), dans la
Muzeu mi es kOnyvtGri E rtesit6 ( I ndicateur museologique
et bibliot h. l voI. VI, Budapest 1 912, pp, 1 9-25.

Bl/l. COl/l. Mon. IsI. - Fasc. 86, 1935. 6

inp.org.ro
1 86 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS H ISTORIQUES

chaeo16giai Ertesito, voI. XXVII I, 1 908, p. 57.
Bien entendu depuis lors la surface d u lieu a
souffert quelques petits changements par suite des
labourages, mais dans les grandes Iignes la col­
l ine entouree de son fosse a garde la meme forme,
avec la meme largeur.
z
Fig. 3. - Assiettes.
Je I'ai mesuree dans la direction Nord-Ouest,
Szekudvar, etait tellement profond que I'eau de
la riviere d u Crişul Alb, coulant dans le voisinage,
y entrait facilement d e sorte qu'il etait tou t le
temps plein d'eau_
Le but des fouilles futures sera d e constater
si la communicatio n avec le territoire exterieur se
faisait a I'aide d'un pont ou bien de deuA
p onts.
A propos des dommages que les couches
ont subis sous I'effet des travaux d e plan­
tation de la vigne, mes fouilles m'apprennent
que le bouleversement n'a pas atteint partout
la meme profondeur. Ainsi a certains endroits
il va jusqu'a 80 cm., mais en general ne
depasse pas 60-'10 cm. Donc la couche in­
ferieure d e la station prehistorique est restee
intacte partout, les sepultures plus tardives
se sont conservees seulement la ou le bou­
leversement a ete moins profond ; quant aux
couches prehistoriques superieures, elles sonl
malheureusement completement d etruites.
J'ai taille .dans . Ia - colline une tranchee large d e
_

Sud-Est, et j'ai trouve 30,82 m. pour le diametre 2 m . , dans la direction Sud-Est, Nord-Ouest, tombant
de la surface de la culline, mais, comme elle en certains endroits sur les fouilles des Musees
s'abaisse tout autour vers le fosse, j'ai �e�ure de Bekescsaba ei. de G y ula, ainsi que sur les p or­
a ussi la base a etuelle de la colii ne jusq u'au bord tions de terre bouleversees par les paysans dans
du fosse, trouvant un diametre d e 97 20 m. Le I'espoir de trouver q elque tresor. Je n'ai pas
fosse, comme cela a ele
ronstate aussi par M. J.
Baranyik, n'a pas partout
la meme largeur. D'apres
mes mensuratiens du cote
Sud-Est, il a 5,36 m.,
tandis que du cote Nord­
Ouest seulement 4 m. (Fig_
1 ). En resume, nbus avons
.ă faire a une colline d e
forme circulaire, haute
a ctuellement de 3,43 m.,
�ntouree d'un fosse et
-d 'un rempart exactement,
<:: o mme nous I'observons
pour d' aulres collines de
<:ette region.
Des fouilles plus am­
ples executees a Soco jor L
{dep. Arad) m'ont con­ F i g . 4. - P o t s e l tessons.

vaincu que ces collines ne

-s ont pas des stalians prehistoriques sim ples, mais
d es refuges (refugia), ou habitait le chef d e la
iribu correspondante avec sa familie et SOli entou­
rage, et ou la tribu se retirait avec ses richesses
s eulement en eas de periI. Le !ieu etait bien
-d efendu, car le fosse, comme je I'ai constate a
p ousse ma tran'chee jusqu'a atteindre - et section­
ner le fosse de defense, d e sorte que je n'en connais
pas encore la profondeur. Naturellement j'ai creuse
ma tranchee jusqu'a la terre vierge . J'ai reussi fi
constater que la couche inferieufe est intacte,
d'une epaisseur de 1 a l , 1 m. ; donc, si I'on y

inp.org.ro
 LA SITUA TlON STRATIGRAPHlQUE DE LA COLUNE LAPOSHALOM
contin uera it des fou illes, I'on pourrait y trouver des
traces d'habitations et d e vie des premiers venus,
qui s'instalerent ici et fortifierent l'e n droit par
un fosse.
Sur certains points j'ai .trouve sur la terre vierge
une couche bro.lt�e considerable. J'ai trouve aussi
des traces d'habitations, parmis lesquelles I'une
etait elevee sur le sol jusqu'a 1 , 1 m., de profon deur.
Fig. 5.
A un niveau de 70 c m . , depuis la terre vierge
j'ai trouve encore des vestiges d'une habitation
carn:�e, et cela nous donne l'espoir que I'on va
p ouvoir trouver encore des points intacts de la
deuxieme couche.
Les resuItats de mes fouilles se trouvent en
partie au Palais CuIturel d' Arad, en partie dans
la collection prehistorique d e I'lnstitut Archeolo­
gique de l'Un iversite de Cluj .
inp.org.ro
1 87
Voiei les produits prehistoriques :
Dans telle station c'est la ceramique qui do­
mine, mais les pieces non brisees sont rares.
L'on doit d istinguer deux sortes de ceramique :
I'une, en nombre restrei nt, d e technique modeste,
puis une autre cJ'une technique fort avancee et fine,
representant la majorite.
Nous avons les types suivants :
�l
- Tasses.
1 . Les assiettes. Les plus simples sant fig. 2,
no. 1 , et fig. 4 , n o. 3 . , qui ont la forme d'un:c6ne.
a ) Un type plus evolue est represente par les
assi ettes ovales (fig. 3).
b) Le tesson fig. 4, no. 7) est d e c ouleur grise
et a un beau p rofil. 1 1 est ri chement orne de
lignes i n c isees larges, droites ou arquees, tan d i s
q u e des boucles pressees depuis I'interieur e t
d e s c 3 n ll e l u re s encadrees par d e s lignes in cisees
1 88 BULLETIN DE LA COMMISSI O N DES MONUMENTS HlSTORIQUES
donnent /'equivalent des bijoux en or, qui ont la
forme de eoeur.
2. L es tasses, ornees, q uelquefois, d'anses. La
forme plus simple se trouve representee a la
fig. 2, no. 2. E lle est de couleur gris-brune.
a) Le no. 2 de la fig. 5, est ovo'j de et d e
couleur grise.
b) Le no. 6 de ceHe figure est brun-rouge, plus
profilee.
c) Le plus souvent les tasses possedent une
anse, qui s'eleve au-dessus du niveau de I'em­
bouchure. La plupart de ces tasses sont ornees
/ �/. , .
fig. 6. - 6) Tasses el roulet!e en argile
{fig. 5, nos. 1, 3 , 5, 7, 9 ; fig. 6, nos. 1, 3 , 5).
Le d ecor consiste en cannelures, ou bien en
b ou cles, quelquefois simplement de lignes i ncisees
larges. Le motif le plus freguent est la cannelure
o n dulee, puis Ia spirale.
J'accentue gue la spirale s'encadre ordinairement
dans des lignes incisees, car c'est j ustement par
c e caractere-ci que ce decor se distingue des
spirales de la ceramique peinte.
Les Iignes i neisees paralleles placees au-dessous
de l'embouchure eontribuent beaueoup a ce gue
le col de la tasse prenne un aspect plus agreable
inp.org.ro
et, d'autre part, les portions de l a tasse s'en trou­
�ent delimitees.
Dans certains cas, les lignes incisees sont em­
ployees en sens vertical pour remplir les vides
existant entre les boucles.
Tandis gue les lignes peuvent se trouver placees
soit sur le col, soit sur les epaules d'un vase,
les cannelures se cantonnent uniquement a la
region i nferieure.
L'anse des tasses consiste en une bande large
a section ovale ' ou aplatie. Quant au fond des
tasses, celui-ci peut etre soit convexe, plus ou
molUS plat, soit con cave. Dans certains cas i l tend
a d evenir un petit socle et
prend la form e d'un câne
obtus, evi de.
d) Nous avans trouve une
tasse a anse comme celles d e
Periamoş ( M . Roska, Asatds a
perjdmosi Sdnehalmon " , Fouil­
les executees f' a Sanehalom
de Periamoş, dans le " Muzeum i
e s Konyvtari Ertesito, Indica·
teur museol. et bibI., Budapest,
val. VIII, 1 91 4, fig . 46), et Şancul
Mare, entre les eommunes de
Peciea et de Sămlac (dep. Arad),
M. Roska, Asatds a Peeska­
semlaki hatdrban leva Nagy­
sdneon" , " Fouilles executees a
" Nagysank dans la eommune
d e Pecskaszemlak i " , dans les
" Dolgozatok", "Travaux", voI.
111, 1 9 1 2, pp. 1 -73, et fig. 1 8).
Elle contenait des seories d e
bl Onze dant I'analyse a revele
du zinc e n petite guantite.
3 . La fig. 6 , no. 4, repre­
sente un vase d'un type nou­
, . f ' "
veau. Il parte des groupes de
(no. 6 ) trous sur son pourtour. Ce
vase est brun-jaunâtre, son fond
forme un socle evide. II est orne de lignes inci­
sees, deerivant des zig-zag, des paralleles, des
arcs. Ce col est cylindrigue et portait un couvercle
possedant lui aussi des trous a la maniere d u
vase lui-meme.
4. Les pots sant representes a la fig. 4, nos.
1 , 2, 4. Les numeros I et 2 sant de couleur
brune, le no. 4 est gris. Les nas. 5 et 6 de la
m em e figure sont des tessons d e pot. Nous
d istinguons deux sortes d e pots : les uns sont
eyli ndrigues (no. 1 ), les autres plutat ovo'ides.
5. Les euilliers, Fig. 2, nos 3, 6, ont une forme
 LA SITUATION STRATIGRA PHIQUE DE LA COLL I NE LAPOSHALOM 1 81}

'Qvale, sont plus ou moins profonds et, tel que en or transylvain, trouvee par moi â Periamoş. Il faut
nous les voyons p our le no. 4, un m anche accentuer le fait que ces bijoux sont en or tran­
court, massif, un peu recourbe. sylvain.
6. J'ai trouve frequemment la rouelle d'argile, 1 0. La faune. Surtout d e cerf, d e chevreuil, de
massive, prolongee en h aut et en bas en forme sanglier, puis d e m�vre, d e renard , d e boeuf et
conique (fig. 6, no. 6). d e os cheval. Au musee de Gyula se trouvent â
7. L 'outillage en pierre : je n'ai trouve que des peu pres d eux cents pieces, d e produit!> en os
meules a broyer les semences. M. Domonkos et dents d'animaux, parmi lesquels I'on distingue
a trouve cependant un morceau de marteau des bâches, des marteaux en corne de cerf, des
eneolithique. r-l-------+:!:.:l' L-i:----------..:..; ..O"-- ';
8. L'outillage ea os est riche : I'on y ţ,
'ţ2
+5' - NW. of-�
compte bon nomhre d e p oinyons, d e poi-
+6
gnards, d e lissoirs, puis des m anches et des t:::===========--: 9:'
5"""'
:=:"::=========��= --:
+fi
'o����fj
+C
J �j
marteaux en corne d e cerf. Fig. 7. - Plan des sepul tures.
9. Le metal. A part les scories de bronze
donl j'ai parle auparavant, il a ete trouve aussi un aiguilles en os, des dents perforees, q u i sont des
petit morceau de bronze dont l'analyse indique p ieces d e parure, etc.
la presence de tres peu de zinc. II est important de rappeller aus si que M. J.
M.J. Domonkos a trouve, par contre, deux produits Domonkos a trouve les vases sllfto ut dans les
en or tres importants ainsi : une phalere en or fours, comm e je les ai trouves moi-meme li So­
de Transylvanie (comme les exemplaires de Să­ codor (dep. Arad).
cueni , dep. Bihor J ) , qui pese 1 4, 5 gr. 2, puis A une profondeu r de '2 m. je s uis tombe sur
une pendeloque repliee, qui est assez massive, une sepulture datant du IV-e siecle (no. 9 sur la
pe sant 1 ,4 gr. Elle est concave en d e dans et fig. 7). Le squelette etait oriente Nord-Sud, la
) tete au Sud, le regard dirige par con­
sequent vers le Nord. La longueur d e
c e squelette est d e 1 ,7 m . II etait
couche sur le dos, les bras reposant
le long du corps. Sur l'epaule gau­
che j'ai trouve une fibule en bronze
(fig. 8, nos. 4, 4 a) ; a la cheville des
perles en pâte d e verre (no. 1 ), de
meme â la main d roite et a la hanche
droite (no. 2) , puis sur la poitrine (no.
3). A la main droite j'ai recueilli une
pendeloque en bronze (no. 5) et des
p erles d'ambre (nos. 6, 7), dont seule­
ment d eux sont conservees. Aux pieds
du squelette se trouvait un vase de
technique fort fine, d e couleur grise et
orne d e lignes polies brilliantes (fig.
Fig. 8. - Tro uvai l l es de la sep. n o . 9. 9). Aupres d e la hanche d roite se trou-
vait encore une perle en argile, de
''Ses extremites se terminent comme chez les pen­ forme biconique.
·deloques en forme d e coeur 3. La fig. 1 0 nous montre une tasse â deux anses
II est tres important d e d ire que ces types de (brisee) du I V ' e siecle, de couleur rouge-brique
bijoux en or ont p u etre fixes comme appartenant a et d'une technique fort fine. Elle a ete trouvee
une couche de la deuxi eme periode de I'epoque du dans la couche bouleversee.
bronze. A ce groupe appartient aussi la pendeloque Dans la tranchee creusee par moi j'ai d ecouvert
encore onze sepultures du X f-e siecle apres J. Chr.
1 M . Roska, A szekelyhidi ăsko ri a ra nylelet. Der
La sepulture no. 1 (voir fig. 7) a Ea cm. d e
Goldfll ild van Szekelyhid, dans la A rchaeologiai Brte ­
-sită. 1 929, p p . 4 1 -44 ; 1 93 1 , p p. 251-252.
profondeur (mensuration prise depuis l a surface) ;
2 Archaeologiai Ertesită, 1908, p. 76, p l . VII. la longueur du squelette etait 1 , 6 m . i l etait oriente
-3 Ib.id. , p. 78, pl. IX, n o . 6. Nord-Ouest, Sud-Est, la tete au Nord-Ouest, dans

inp.org.ro
1 90 BULLETIN DE LA
l'attitude suivante : la main droite placee sur I'es­
tomac, la main gauche au bord du bassin. Dans la
bouche se trouvait un denier en argent du roi
Andre I-er (e. N. H. 1 3) 1.
La sepulture no. 2 : profondeur 1 , 1 m. lon�ueur
du squelette 1 ,4 m. orientation comme pour le
no. 1 . Attitude : les bras reposant le long du
corps. Nous n'y avons rien trouve.
La sepulture no. 3, profondeur 1 m., longl'leur du
squelette 1 ,3 m., orientation et attitude comme
pour le no. 2. Au bras droit se trouv.:l it un bra­
celet en bronze (fig. I I , no. 1). Les extremites
du bracelet se terminent par deux tetes de serpent,
qui soutiennent dans leur gueule ouverte une
piece de bronze.
Fig. 9. - Pot ornemente.
La sepulture no. 4, profon deur 90 cm., longueur
du s quelette 1,5 m . , orientation et attitude comme
pour le no. 1 . Sur la poitrine il y avait un denier
d 'argent de Saint Ladislas (e. N. H. 33 et 34).
La sepulture no. 5 , profondeur 1 m., longueur
du squelette 1 , 1 6 m., orientation et attitude comme
pour l e no. 2. La main gauche tenait un denier
en argent deteriore par le temps.
La sepulture no. 6, profondeur 1 m . , longueur
du squelettc :: , 1 m., orient tion et attitude comme
pour le no. 2. On n'y a rien trouve.
Sepulture no. 7 (profondeur 69 cm., longueur d u
squelette 1 ,6 m . , orientation et attitude comme
I L . Rethy, Corpl/.s NIl m m o m m HU /lgariae. Magyar
Egyetemes E remta r. !. A rpadhazi kiralyok kora. ( . L'âge
des rois d'arpadiens ' ) , B u d a p e s t 1 ,' 9�
COMMISSI O N DES MONUMENTS HlSTORIQUES
pour le no. 2. Au cou se trouvaient deux deniel s;
en argent de St. Ladislas, deteriores, i ndetermi-­
nables.
Sepulture no. 8 (profondeL r 1 m., longueur du
squelette 1 ,4 m'l orien/ation et atti/ud e comme
pour le no. 2). Sur la poitrine un denier en argent
de St. Etienne (e. N. H, 1. 4).
Sepulture no. 9 : voyez la sepulture du 1 V -e­
siecle au-de�sus, et fig. 8, 9.
Sepulture no. 1 0 : profondeur I m" !ongueur du
squelette 1 , 6 m. Orientation et attitude comme
pour le no. 2. On n'y a rien trouve.
Seplllture no. 1 1 : profondeur 90 cm'l longueur­
du squelette 1 ,6 m. Orientation et atti/ude comme­
pour le no. 2. Sur la poitrine un denier en argent
de St. Ladislas (e. N, H ' I no. 26) ..
Sepulture no. 1 2 : profondeur 1 , 2 m.
longueur du squelette 1 ,6 m " orienta-­
/ion habituelle. Elle a ete de rangee.
Sporadiquement I'on a trouve un
bracelet et un anneau en bronze, que
le secre/aire communal a donnes au
Palais Cultural d' Arad (fig. 1 1 , nos . .
2 et 3).
*
* *
. .La ceramique prehistorique provenant
� des fouilles faites dans cette colline
est tres i nstructive non seulem�nt par
les indications chronologiques qu'elle
nous donne, m a is aussi par celles con­
cernant les sources qui alimenterent
la culture de cette station.
Les prototypes de la tasse fig. 5 ,
no. 6 s e trouvent dans l a ceramique­
caliciforme 1 , qui a beaucoup aide â la
culture d' Aunjetitz, et qui a aussi beau­
coup influence la ceramique pannonienne
d e l'Ouest d e la Hongrie 2 et par cette
derniere la ceramique de Vattina, ou bien d u
Banat 3.
L'influence de la ceramique caliciforme se fait
sentir quand il s'agit des terramares de la grande
plaine hongroise au d ela de la riviere du Mureş.
L e no. 2 de la fig. 5, no. 2 de la fig. 2 , les
pots ovoides nos. 2 et 4 de la fig. 4 appartiennent
a la culture d' Aunjetitz. Nous les / rouvons ce·
I La Boheme prehistorique, 1, prague 1929 ;_
A. Stockv,
H. Die B ronzezeit in Băhmen, Vienne 1894 ;
Richly,
J. Schranil, Die Vo rgeschicl7te Băhmens Il. Măhrens,
B e r l i n-Leipzig H,28..
• M. Wosi nsky, Az ăskor meszbetetes diszil agyag­
mii vessege, Bud apest 1 904.
• B. M i l leker, Detmagyarorszag regisegleletei, (.Les
trouvai l l e s archeolog i q ues d e la Hongrie d u S u d " ) , 1 , Ti­
m iş o a ra 1897 ; I I, 1 899 ; m, 19:J6.
inp.org.ro
 LA SITUATION STRATIGRA PHlQUE DE LA COL L I NE LA POSHALOM
.penrlant dans les couches d e I'âge d u euivre d e
Periamoş et Şancul Mare entre Pecica e t Sămlac.
Ils durent cepe ndant aussi pen dant la premiere
phase de I'âge du bronze 1.
I I est digne d'attention q u e la tasse mentionnee,
dans lequelle I'on trouva des scories de bronze,
-d e meme qUe la tasse fig. 5, no. 6, sont tres
caracteristiques de la fin de la premiere phase d e
.I'âge d u bronze d e Perh moş et Şancul Mare 2.
II en est de meme aussi pour les cuilliers fig.
.2, nos. 3, 6.
Les tasses ornees de boucles et de cannelures
·de forme spiralee ou spirahide sont tres carac-
Fig. 1 J. - Tasse li deux anses.
teristiques de la deuxieme phase de I'epoque d u
bronze en Hongrie. Voir fig. 5, nos. 1 , 3, 5, 7 ,
'9, t:t les nos. 1 , 3, 5,. de ' Ia' fig. 6 .
De m e m e pour le tesson d'assiette no. 7 , fig. 4 .
I M. Roska, Asatas a perjal1losi Sanchalmon, . Fo u i lles
sur l a col line Sanchalom ce Perjamo s " , dans les Făld­
rajzi Kăzlenu!nyek ( " R a p p orts Geographiques " ), voI.
-X XXI X. Buda pest 1 9 1 1 . Voy. Mazelll1li es KănyvtiIn
Ertesită ( . I ndicateur museol. et bibl. " ) . voI. V I I . 1 9 1 3 ;
V oI. V I I I , 1 91 4 ; ibid., A satiIs a Pecska-szemlak hatiIriban
-leva Nagysancoll. Foai/les exewLees tI NagysiInc dans
.Ia commane Pecska et Szemlak, Do/{{ozatok, Travaux,
v o i I I I . 1 9 i 2, pp. 1 , 73 ; le m eme, Săpăta rile arlteolo.
. gice de la Periallloş, Gel1lina 1, Timişoara 1 9 d ; le
meme, Importanţa cercetărilor p reistorice în Banat,
dans les A rhivele Oiteniti, Craiova 1 923 ; le meme, Lo­
.cainta s u b terană de la Periamoş, dans l es A nalele
Banata/ai, Timişoara 1 928 ; le meme, Casa preistnrică,
.
·de la PeJ iamoş, ibid. 1 929.
• l\I i l s Aberg, B ro nzezeitliclte Il. [riilteisenzeitliclte
·C/tron Jiogie, I I I , Stockho l m 1 932,
8 B. M i lleka, A vatiinai ăstelep ( . la sLl tion � rehistori­
que de Vatt i n a ) , da ns l e Dilmagyaro rsziIgi Tărlenelmi es
Regeszeti Tarsul a t E v kO nyve. ( . A nn u aire de la soc. hist.
·et a rch. de l a H ongrie du Sud"), T i m i şoara 1 905 Tirage
li. part, p. 62 et nI. 1, n os. 1, 2, 4 ; pl. XVI, no. 5.
• Le M u see d'Orade a Mare p0ssede une ceramique sem­
tb' able venant de : a., Alcsi puszta. b., Sân m a rtin, c., Hârsani ,
inp.org.ro
191
Le vase no. 5 d e la fig. () prouve une influence
tres importante de la culture de Vattina.
Nous avons donc â faire ici â un conserva-
Fig. I l . Bracelet en bronze ; 3) Anneau en bronze.
tisme remarquable et une continuite culturelle et
ethnique i ndiscutable.
En ce qui concerne l'âge de ceHe cu ture, elle
represente la deuxieme phase de I'epoque de bronze.
Ceci est prouve par u ite sepulture decouverte
par M. B. Milleker a Vattina, dans laquelle il a trouve
un pot de type Vattina, une hache-marteau d e
guetre e n bronze, type hongrois tres caracteristi­
que aussi de la deuxieme phase d e I'âge du
bronze, puis une epingle en bronze, dont la tete
est disc.o'ide· et ' Ie col · un ' peu 'renfte, e'ufin une
epingle en bron:ze de la forme d'une feuille de
roseau, qui n'a pas encore de poignee 3.
La culture d e notre station est fort repandue
dans la region des fleuves Crişul Alb et Crişul
Răpede 4, et d'Er 5, ensuite d ans un cercle plus
large 6, et arrive jusqu'au milieu de la Trailsylvanie 7 .
La continuation des fouilles pour la colli n e dont
nous parlons, ainsi que pour celle de Soco dor et
d'autre,; du meme caractere, nous procurerait des
connaissances encore plus larges a li sujet de cette
cll\ture si interessante 8 .
d., O radea Mare, cimet ere R u l i kovsky et briq ueterie Outt.
mann, e . , S a r cad, i. (Sân ioan) ; Ham D e l , Bronzkor, p l .
LXXV, L XXVI, CXXXVl I / , g ( Bihor) ; H ăm pel, loc ci! . , p l .
LXXII, nos. 2, 3. 5 ; pl. LXXI V , n o s . 4 , 6 .
• P a r exem D l e , a. (li. Otomani) ; M. R'Jska Cercetările
la Cetăţuia de la Otomani. dans I ' A n u a ru l Comisiunii
Monumentelor Istorice, Secţia nea pentru Transilvania,
1 926-1 928, C l uj 1929, pp. 1 92· 2U5 ; le meme. A satasok az
ottomiIny Varhegyen es Făldva rban . Grabu /lgen am
ViIrhegi Il. FăldwiIr von O.tomani, dans les Dolgozatok,
A rbeiten, Tra vaux, Szeged, voI . V I , 1 93 ;, p p . 1 6 3- 1 7 / ,
b . ( a Sălaci, dep. Sălaj ), poterie d � ns le musee Dery d e
Debrecen, Hongrie.
6 Par exem ple, Socodor, dep. A ra d , e t les environs de
Debrecen ; Hampel, 1. c., p l . L:ll XII, no. 6 ; Asz6d (Hongrie);
H a m p e l , 1. c., LXXIII. n o 3 ; T6szeg, Hongrre, etc.
• Restes cera m i ques dans le Mu see de Deva, trouves
dans le rimeti ere de 1 )eva, dans la va Ipe d e Nădăşel,
Sardul-Cluj u l u i , Vişta ; tessons dans la col lect ion ] . Szekely
a Vlşta, de l a vallee de Someşul-Mic ; tessons dans Il! col­
lection prehistorique de l a ::'oc. du M usee transylvain.
8 Je remercie M.lle Suzanne Grinţescu pour l a traduc­
tion fran<raise.
 R E S U M E F R A N c; A I S
-- 0--

R U DOLF GASSAUER, Terracottes de Sucea�'a . plus a n cienne. L'inscriptio n , slavonne, est du­
Resume par I'auteur. X V I-e siecle.
AL. B Ă R C Ă CIL Ă , Le monastere de Coşuştea­ MAR TIN ROSKA, La situation stratigraphique de­
Cri'Velnicu, district de Mehedinti. Decouverte arche­ la colline Laposhalom de Ghiula- Vârsand, dep. Arad_
ologique. L'eglise decouverte en recouvre une Resume par !'auteur.

inp.org.ro