Şcoala gimnazială Poroinica - Mătăsaru

Parteneriat şcolar
Proiect multilateral Comenius, 2011 2013

Despre flori
“Florile sunt cele mai frumoase lucruri
făcute de Dumnezeu , în care El a uitat
să aşeze şi un suflet.”

Henry Ward Beecher

Din cuprins:
Detalii despre: Albăstrea, Crin, Crucea voinicului, Floarea de
colț, Garofița Pietrei Craiului, Ghiocel, Gladiolă, Lalea, Liliac,
Margaretă, Narcisă, Poroinic, Stânjenel, Trandafir, Violetă.
Flori din Munții Carpați
Semnificația florilor
Legendele florilor
Artizanat

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene.

Această publicaţie reflectă numai punctul de vedere al auto-
rului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utili-
zare a informaţiilor pe care le conţine.
 Albăstrea - Centaurea cyanus
Albăstreaua este o specie
de plante erbacee anu-
ală, erectă, înaltă de
0,5—1 m, cu peri pe or-
ganele aeriene din famil-
ia Asteraceae, ce crește
în Europa. Albăstreaua
este denumită și
“Mai curând prefer să albăstrică, albăstriță,
vinețea, vinețică, (reg.)
am trandafiri pe masă , ghioc, zglăvoc, floarea-
grâului, floarea-paiului,
decât diamante la gât.”
clopoțel, floare-vânătă,
floarea paiului, iarba
frigurilor, măturice,
Emma Goldman tătăișă vânătă. Numele
de „Albăstrea” este une-
Pagina 2
ori eronat folosit și pentru mai mari, având forma
Cicoare. unei pâlnii cu 5 dinți.
Tulpina este verde, muchi- Florile centrale sunt mai
ată, simplă sau ramifi- mici. Fructele sunt mici
cată. Frunzele sunt al- achene (3 mm), cu
terne, liniare, lungi până papus.
la 8—9 cm și înguste doar Albăstrelele se folosesc,
de 4—9 mm, alburii dato- în principal, în trata-
rită perilor mătăsoși. Flo- mentele legate de in-
rile sunt albastre, grupate flamațiile ochilor, în con-
în antodii globuloase ter- juctivite, în inflamații ale
minale; deși toate sunt pleoapelor. Preparatele
tubuloase, ele sunt din albăstrele se folosesc
diferențiate și
anume 7—12
marginale,
sterile, cu
formă de pâ-
lnie și alte nu-
meroase in-
terne, fertile,
mai mici, și cu
nuanțe spre
violaceu. Flo-
rile sunt dis-
puse mai multe la un loc, și ca diuretic. Potrivit
formând un capitul, încon- specialiștilor, produsul
jurat de bractee de cu- terapeutic pe bază de
loare verde, cu marginile albăstrele, acționează pe
acoperite cu dințișori trei direcții: calmant,
bruni. Florile marginale diuretic, astringent.
sunt mai de dimensiuni
 Crin - Lilium candidum
Crinul alb este o plantă perenă, erbacee, foarte
îndrăgită datorită frumuseții sale, dar în același
timp apreciată și pentru proprietățile medicinale.
Planta este cunoscută și sub denumirea de liliom
sau lilie și face parte din familia Liliaceae. A
apărut pentru prima dată în Asia Mică, în China
și Japonia. În Antichitate era la fel de iubită ca și
trandafirul. La romani și la greci crinul era
floarea
consacrată
zeiței frumuseții, ea simboliza sentimentele de
“Florile sunt simboluri
speranță și puritate sufletească.
Crinul alb este o plantă cu bulb solzos, a cărui frumoase ale naturii,
tulpină dreaptă atinge înălțimea de 1,2 m,
uneori și mai mult. Are frunzele fără perișori, prin care ne arată cât
ovale sau lanceolate, de culoare verde, lungi de mult ne iubește.”
de cca. 8 cm. Tulpina se termină cu un număr
de cel mult 20 flori albe, puternic parfumate,
cu 5-6 petale frumos conturate, 5 stamine ma-
ri și antere cu polen galben-portocaliu. Fruc- Goethe
tul este de forma unei capsule alungite, care
se deschide la maturitate în trei părți și conține multe semințe mici, rotunde, plate și
maronii. Crinul înflorește în luna iunie, se înmulțește prin bulbi
și iernează sub formă de rozetă.
De la crinul alb se culeg petalele albe în luna mai-iunie, când
florile se deschid și bulbii în luna august-septembrie, când plan-
ta are o perioadă de repaus. Petalele se usucă la umbră, așezate
în strat subțire, apoi se păstrează în borcane de sticlă sau porțe-
lan. Bulbii se usucă la soare și se păstrează la fel ca florile.
Crinul alb conține mucilagi, taninuri, uleiuri esențiale, steroli,
glicozide, substanțe saponine și flavonoide. La vechii egipteni
crinul alb era considerat o plantă ce vindecă ,,bolile femeilor”.
Medicii egipteni tratau inflamațiile, arsurile și tumorile cu cata-
plasme din bulbi zdrobiți de crini albi, bogați în mucilagi. De
duse cosmetice. În
asemenea, foloseau uleiul de crin pentru
prezent bulbii de crini
tratarea arsurilor și a durerilor de ure-
albi se folosesc în
chi. Extractele de crin alb au proprietăți
tratarea afecțiunilor
de regenerare a pielii, datorită
dermatologice. În indus-
prezenței mucilagilor de protecție și
tria cosmetică din bulbii
hidratare, cu taninuri și steroli, ce au
de crin alb se obțin o
efect antiinflamator și de calmare. Sub-
serie de produse cu
stanțele flavonoide au o acțiune vaso-
efect calmat asupra
protectoare și antioxidantă. Bulbul de
pielii iritate, rănilor și
crin alb este cunoscut pentru proprie-
arsurilor, iar petalele
tățile lui expectorante și diuretice. Se
albe se folosesc la
poate folosi cu încredere atât pentru uz
tratarea eczemelor,
extern, cât și în prepararea unor pro-
pruritului și dermatitei.

Pagina 3
 Crucea voinicului - Hepatica transsilvanica
Crucea voinicului sau
trei crai este o plantă din
genul Hepatica, familia
Ranunculaceae. Este o
plantă endemică, rară,
ce se dezvoltă la altitudi-
ni înalte în Carpații
României. Delicată și
gingașă, crucea voin-
icului poate fi cultivată
și în grădinile decora-
“Acolo unde înfloresc tive.
florile există încă Crucea voinicului este o
speranță.” plantă erbacee, perenă, Crucea voinicului nu este o plantă înaltă; dimensiunea
care se dezvoltă în zone- maximă de circa 20 cm este o altă trăsătură adapta-
le stâncoase ale munților tivă.
Lady Bird Johnson
Carpați, în solurile cal- Deși rară, crucea voinicului poate fi cultivată și în
caroase. grădinile personale, atâta vreme cât îi sunt asigurate
Pentru a su- condițiile necesare unei dezvoltări optime. Astfel, este
praviețui con- important să ții cont de faptul că planta are nevoie de
dițiilor vitrege, pământ bogat în calcar, însă se poate dezvolta și în
crucea voin- soluri nisipoase și argiloase, în asociere cu calcarul.
icului a dezvol- Ideal este solul umed, însă cu un drenaj foarte bun și
tat rădăcini bogat în substanțe nutritive. Preferă zonele umbroase,
adânci, bine astfel că o poți cultiva la umbra unui copac, arbust ori
fixate în chiar a unei tufe, dată fiind dimensiunile sale reduse.
pământ. Frun- Deși este rezistentă, are nevoie de protecția pe care o
zele sale trilo- oferă stratul de
bate, specifice zăpadă pe dura-
plantelor din ta iernii. Iernile
genul Hepati- cu ger uscat nu îi
ca, stau la ba- sunt favorabile,
za denumirii crucea voin-
pe care a primit-o acest icului riscând să
gen, dată fiind ase- piară din cauza
mănarea lor cu ficatul temperaturilor
uman. Planta produce foarte scăzute.
flori albastre, Crucea voin-
mai rar albe icului și alte flori
sau roz, în- ale genului Hepatica au fost folosite de-a lungul tim-
cepând cu luna pului ca plante medicinale. Dată fiind forma frunzelor
februarie și sale, similară ficatului uman, se credea că planta poate
până în luna fi folosită în tratarea bolilor hepatice. Consumate în
mai, în grupuri cantități mici (o cantitate prea mare este otrăvitoare),
de câte 3-5. frunzele de crucea voinicului au efect astringent și diu-
Mărimea lor retic. Totodată, pot fi folosite sub forma de cataplasmă
este de 4-6 cm. pentru calmarea rănilor dureroase.

Pagina 4
Floare de colţ - Leontopodium alpinum
Întâlnită în România pe stâncile apro-
ape inaccesibile omului din Munții
Vrancei, Munții Bucegi, Munții
Făgărașului, Munții Maramureșului,
Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul
Ceahlău, Retezat, Godeanu, Floarea de
colț este o plantă deosebit de rară.
Din acest motiv ea a fost declarată
monument al naturii și este ocrotită
prin lege încă din 1931. Floarea de
colț este protejată în rezervații natu-
rale cum ar fi cele din Piatra Craiului,
Munții Bucegi, Ciucaș, județul Alba
etc.
Leontopodium alpinum (după denu-
mirea sa științifică), este o planta
perenă, de o frumusețe aparte și toto-
dată cea mai rară din întreaga floră
montană. Tulpina este dreaptă și
poate ajunge până la 20 - 30 cm
înălțime. Aceasta este îmbrăcată în
partea de jos cu frunze catifelate, de
dimensiuni diferite așezate de jur
împrejurul tulpinei, în formă de cerc.
Numeroasele și micuțele flori, com-
puse din petale de un alb imaculat
sunt dispuse în așa fel încât lasă im-
presia unei singure flori de forma
unei steluțe. Întâlnită de cele mai
“Parfumurile sunt
sentimentele florilor.”
Heinrich Heine
Numită în popor și floarea
reginei, floarea doamnei,
multe ori pe culmile stâncoase și tot steluța sau albumița, floarea
mai rar pe platourile montane, de colț are în tradiția
floarea de colț are rădăcina fixată în românească o semnificație
puținul pământ rămas aparte, ea fiind un simbol al
între scobiturile săpate în dragostei. Se spune că, pentru
stâncile calcaroase. În- a-și dovedi dragostea și
treaga plantă este aco- curajul, tinerii colindau zone-
perită de peri catifelați de le stâncoase ale munților
culoare argintie, ce pentru a culege flori de colț și
protejează frunzele și flo- a le oferi iubitelor. În limbajul
rile de vânt. La noi în țară, florilor ea înseamnă puritate
floarea de colț poate fi și curățenie.
văzută înflorită în lunile
iulie și
august.
Se pare că floarea de
colț provine din ținu-
turile Asiei, acolo
crescând la fel de
deasă ca și iarba. În
diferite locuri din
lume unde mai poate
fi întâlnită, floarea
de colț poate atinge
înălțimea de până la
80 cm.
Pagina 5
 Garofiţa Pietrei Craiului - Dianthus callizonus
Garofița Pietrei Craiului
este o plantă din familia
Caryophyllaceae. Tulpi-
na este scurtă, de 5 - 10
cm înălțime. Poartă la
vârf o floare cu corola de
cca. 3 cm în diametru.
Floarea, de culoare roșu-
carmin, este
formată din
cinci petale,
dințate la vârf.
Florile la bază
au o pată pur-
purie, având lungimea de 2 - 4 oamenilor de știință;
împestrițată cu cm. planta nu este întâlnită
alb și cu peri Garofița Pietrei Craiului în niciunul din masivele
albi, mătăsoși, creste numai pe brânele muntoase învecinate și
strălucitori. În stâncoase și grohotișurile nici nu se aseamănă cu
centrul florii se află un din Piatra Craiului, fiind vreuna din garofițele din
inel purpuriu caracteris- endemică pentru acest Europa, întrunind carac-
tic. Pe dos, petalele sunt masiv din România. terele a două grupe
alb-verzui. Înflorește în sistematice ale genului:
Garofița Pietrei Craiului a
luna august. Frunzele, “Alpini” si “Glauci”.
produs prin raritatea ei o
așezate în perechi, sunt Originea ei însă nu a fost
vie nedumerire în rândul
înguste și alungite, pe deplin lămurită.

Ghiocel - Galanthus nivalis

Ghiocelul este un gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae, plante
care înfloresc printre primele la începutul primăverii.
Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte,
lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus
nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în
zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La
baza tulpinii se află două
frunze verzi-albăstrui, liniare,
plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are
șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât
cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde
verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase
antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule,
iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
De-a lungul istoriei ghioceii au fost apreciați datorită gingășiei lor. Ei
sunt un leac împotriva epilepsiei, a problemelor neurologice și neuro-
musculare, dar și împotriva maladiei Alzheimer.

Pagina 6
 Gladiolă – Gladiolus

Gladiola, nume care se trage din latinescul

"sabie", este o plantă perenă care se
înmulțește prin bulbi, din familia Irida-
ceae. Uneori denumita și "crinul sabie", cel
mai folosit nume pentru aceasta plantă
rămâne, totuși, gladiola.
Clasa gladiolelor conține 260 de specii, din
care 250 sunt native din Africa (zona Sa-
hara) și sudul Africii. Cam zece dintre specii sunt native din Eurasia
(Europa/Asia). Exista 160 de specii endemice din Africa de Sud și 76 soi-
uri specifice Africii tropicale. Aceste clase variază foarte mult, având de
la flori mici și discrete, până la flori uriașe, aceste categorii fiind folosite
mai ales în comerț.
Aceste "ierburi perene" atrăgătoare supraviețuiesc în clima cu tempera-
turi ridicate. Plantele cresc cu forme circulare și simetrice, învelite în
"tunici" fibroase. Tulpina lor este în general fără ramuri și produc de la una la nouă frunze lungi și ascuțite, de for-
ma unei săbii în teacă. Frunzele de la bază sunt de obicei mai scurte și pot avea forma unui crucifix.
Florile de gladiolă vin într-o paletă largă de culori, de la roz la roșiatic, violet deschis, cu marcaje pe petale, până
la flori albe, crem sau portocalii. Multe dintre varietățile și hibrizii de gladiole se folosesc ca plante ornamentale
datorită culorilor florilor. Speciile folosite în zilele noastre sunt de fapt rezultatul unei împerecheri de cinci specii
cu alte trei soiuri, Grandiflorus, Primulines si Nanus. Gladiolele sunt plante foarte bune pentru a fi tăiate și așezate
în diferite ornamente. În grădină, acestea trebuie totuși protejate pentru că se pot rupe ușor din cauza vântului și
înălțimii lor.

Lalea – Tulipa
Gingașa lalea este una dintre cele mai iubite plante de și a treia cea mai
populară plantă din lume, după trandafir și crizantemă. Forma de cupă,
culorile vibrante și eleganța sunt doar câteva dintre trăsăturile acestei
plante, cultivate de peste 500 de ani.
Cu toate că lalelele sunt asociate cu Olanda, ele nu sunt originare din
această țară. Lalelele au apărut în Asia și au fost cultivate în timpul Im-
periului Otoman, unde au fost aduse de triburile nomade. Laleaua , “lale”
în limba persană, a fost cultivată în țări precum Iran și Turcia, dar și în
unele părți ale Asiei, Africii și în Europa. Numele “tulipa” vine tot din
Turcia, de la cuvântul "turban", care face referire la fâșia de material pe
care o poartă pe cap bărbații din țările orientale.
Există peste 150 de specii de lalea și peste 3000 de varietăți sub diferite
culori și forme. Lalelele sunt cunoscute pentru florile lor în culori vibrante precum roșu, galben, portocaliu, mov,
roz și multe altele.
Laleaua este o floare care are între 2-6 frunze, însă există și specii care pot avea și 12 frunze. Aceasta poate înflori
și în lunile de iarnă, însă în lunile de primăvară sunt cele mai populare. Durata de viață a unei flori de lalea este de
maxim o săptămână. Laleaua preferă primăverile lungi și răcoroase.
Lalelele sunt flori îndrăgite în lumea întreagă datorită formei elegante și culorilor frumoase. Aceste flori se folo-
sesc pentru buchete și aranjamente florale. În unele părți ale lumii, lalelele joacă un rol important în ceremonia
nunții. De asemenea, laleaua este floarea națională a Turciei. Laleaua este și simbolul iubirii eterne, a dragostei,
pasiunii și romantismului.

Pagina 7
 Liliac - Syringa vulgaris
Liliacul - pe numele sau lati-
Mirosul
nesc Syringa vulgaris - este
său ispiti-
un arbust care atinge o
tor, aseme-
înălțime de 7-8 m. Frunzele
nea celui
liliacului sunt în forma de
de tranda-
inimă, alungite, cu pedun-
fir, crin sau
culi lungi, așezate una în
tuberoză, a
fața alteia. Liliacul își
devenit
pierde frunzele la sfârșitul
preferatul
lunii noiembrie, după căde-
multor
rea brumelor. Liber,
producă-
liliacul înflorește în
tori de par-
lunile mai-iunie, iar în
fumuri sau
cultura forțată din
cosmetice bucurându-se de o faimă internațională.
octombrie până în
mai-iunie. Florile par- Supranumit "floarea memoriei", oamenii spun că mirosul
fumate sunt așezate său trezește amintiri de mult uitate, care pot fi retrăite în
în ciorchine, de forme amănunt. Liliacul semnifică misterul iubirii, care poate
și culori diferite. face ca o persoană să uite de sine în dragostea pentru
altul. De aceea, în funcție de culorile sale, liliacul poate să
Deși nu este o floare,
transmită mesaje de dragoste sau sentimente prietenești.
ci un arbust înrudit
cu măslinul și iaso- Liliacul este floarea nunților și aniversărilor, a petreceri-
mia, liliacul este una lor în aer liber. Pentru că un arbust de liliac are o viață
dintre cele mai popu- destul de lungă, el mai semnifică tradiția, familia, moște-
lare flori de primăvară, cu un parfum delicat, subtil și nirea spirituală, putând fi dăruit mamei, părinților și ru-
persistent. delor.

Margaretă - Chrysanthemum leucanthemum

Margareta este o plantă perenă cu tulpina ierboasă,
care poate atinge o înălțime între 30 - 60 cm. Are o
tulpină neramificată care prezintă pe secțiune transver-
sală muchii. Frunzele sunt lobate dințat, și nu sunt
așezate perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, așezate
pe un singur rând. Florile, mai ales când încep să
vestejească, au un miros neplăcut.
Cele 20-30 petale subțiri și albe regăsite la orice mar-
garetă înconjoară precum razele centrul gălbui care
adăpostește polenul. Aspectul florii este asemănător cu
cel al crizantemei
sălbatice, iar legătura
este întărită și mai latinescul "margarita", echivalentul mărgări-
mult de numele său tarului de astăzi, și reflectă în bună măsură cinstea
științific: Chrysan- primită încă din vechime. Poate de aceea, dar și ca
thenum leucantheum. urmare a frumuseții și gingășiei sale, floarea s-a
numărat printre cele care au inspirat părinții în
Denumirea cunoscută alegerea numelui de botez al fiicelor lor.
în popor are la bază

Pagina 8
 Narcisa – Narcissus

floare este și o emblemă a sensibil-

ității și timidității.
În folclorul numeroaselor culturi
există și numeroase superstiții leg-
ate de narcisă. Astfel, nu este bine
să calci pe florile de narcisă, altfel
vei fi urmărit de ghinion tot anul.
Poartă ghinion să oferi cuiva o
singură narcisă. De asemenea,
dacă intri în casă cu o
singură narcisă, vei
Narcisele, flori care simbolizează prietenia,
avea ghinion și multe
sunt unele dintre cele mai populare datori-
necazuri se vor
ta frumuseții lor fără pereche. Se cunosc
întâmpla. Dacă însă
peste 100 de specii de narcise, de diverse
oferi cuiva un buchet
forme si culori. Narcisa este o plantă
de narcise, acest lucru
îndrăgită și unul dintre vestitorii primăve-
este de bun augur.
rii. Este cultivată pentru florile sale care
înfloresc din martie până în aprilie . De asemenea, daca
miroși o narcisă vei
Narcisa este simbolul național al Scoției. În
avea ghinion, iar
această țară, înflorirea narciselor și
mirosul florii îți va da
nașterea mieilor anunță venirea primăve-
migrene. Dacă arăți cu
rii. Și druizii au adoptat această floare ca
degetul o narcisă, aceasta nu va
simbol național care simboliza puritatea.
mai înflori. Se mai spune
În Egipt, narcisele erau folosite în ceremo-
că dacă atunci când te
niile funerare și simbolizau moartea. În
uiți la o narcisă aceasta
China însă, narcisa era simbolul vieții și al
se ofilește sau se
rupe, este un
semn al morții. Se
spune că cei care
dorm în noaptea
nunții într-o
cameră cu nar-
cise, vor avea
copii frumoși și
sănătoși.
În medicina
tradițională ja-
poneză, narcisa
era folosită
pentru a vindeca
rănile. Romanii
foloseau narcisa
renașterii și era folosit în ceremoniile dedi- ca emolient și laxativ.
cate Anului Nou. În Franța, narcisa este Tot romanii credeau ca
simbolul suferinței și al morții și aduce seva narcisei are puteri
nenoroc și dezastre. Narcisa simbolizează tămăduitoare.
și dragostea timidă și rațională. Această

Pagina 9
 Poroinic - Orchis morio
Poroinicul este o plantă er-
bacee din familia Orchida-
ceae, prezentă în Europa și
în regiuni din Asia de Nord.
Poroinicul crește în țara
noastră în regiunea
muntoasă a Văii
Teleajenului și preferă so-
lurile umede, pajiștile și tu-
fișurile din jurul izvoarelor
și se recoltează în
prima jumătate a
lunii iunie. În me-
dicina populară
mai este numită
bujor, limba cu-
cului, iapa șar- iulie. Frunzele au culoarea verde închis și pe fața superio-
pelui, mâna Maicii ară, au numeroase pete brune și sunt strânse în jurul tul-
Domnului. pinii având un aspect pestriț.
Tulpina plantei, În scop terapeutic se folosește planta întreagă, iar ca af-
ușor trunchiată și rodiziac tuberculii, recoltați în perioada de înflorire. Tu-
roșcată în partea berculi conțin mucilagii, amidon, dextrine pentozane,
ei superioară, fosfat de potasiu, clorură de calciu.
poate avea o
Poroinicul conține uleiuri volatile, fitosteroli, rezine, prin-
înălțime de 15 ... 65 cm. Florile cresc în inflorescență în
cipii active, furocumarine, colina, mucilagii, taninuri,
formă de con, pot avea 1-1,5 cm, roz sau roșii cu pete
acizi organici. Este renumită mai ales pentru efectele sale
purpurii dispuse simetric, înfloresc din iunie până în

Stânjenel - Iris L.

Irisul, cunoscut popular sub denumirea de Stânjenel,

este o floare de grădină, deosebit de decorativă, dato-
rită coloritului foarte variat al florilor (alb, roz, bleu,
albastru, mov, galben, castaniu și multe nuanțe ale culo-
rilor enumerate). Este originar din Europa și Asia.
Prezintă mai multe specii. La noi mai cunoscute sunt
speciile Iris germanica care prezintă subteran rizomi
groși și Iris holandica care în pământ are bulbi tunicați.
De pe rizomi și respectiv bulbi se dezvoltă frunzele
plate, verzi-albicioase, sau verzi vărgat cu alb sau gal-
ben, la unele varietăți și tijele florale, lungi de 0,25-1m
Sunt plante puțin pretențioase fată de climă și sol. Se
(în funcție de varietate). Florile, foarte frumoase ca
dezvoltă bine și înfloresc frumos în locuri însorite; solic-
formă (seamănă cu florile de orhidee) și foarte variat
ită umiditate în sol, în perioada înfloririi. Rezistă destul
colorate, sunt dispuse alternativ pe tija florală.
de bine la perioade prelungite de secetă și de asemenea
rezistă la frig.

Pagina 10
 Trandafir – Rosa
Trandafirul (Rosa L.) este un gen de plan-
ta perena, ornamentala din familia
Rosaceae. Trandafirul își are originea
înainte de apariția omului, trandafirul
roșu fiind considerat cea mai veche specie.
Multitudinea de culori și miresme, ele-
ganța florilor chiar și cu țepi, dau fru-
musețea completă a trandafirilor, mâ-
ngâietorul sufletului și menestrelul
iubirii.
Trandafirul este originar din regiunile
continentale și subtropicale ale emis-
ferei nordice, cuprinzând peste 200 de
specii de arbuști erecți, deseori spinoși.

Trandafirul crește și spontan (de exemplu măceșul), dar este mai ales cultivat în
parcuri și grădini, ca plantă decorativă. Tulpina poate ajunge până la 120 cm (la
speciile cățărătoare poate depăși 2 m), este ramificată și acoperită cu spini. Frunzele cresc opus, sunt zimțate pe
margini și la unele specii marginile înțeapă. Florile au diverse culori și cresc fie solitare, fie grupate în inflorescențe
(mai ales la speciile cățărătoare). Dintre elementele chimice constitutive amintim: ulei volatil, geraniol, citronelol,
derivați flavonici, quercitina, coloranți antocianici, cianina,
tanin. Principalele proprietăți ale plantei sunt: antidiareic,
antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent, extern- de-
congestiv, dezinfectant. În fitoterapie sunt folosite petalele
florii. De asemenea din petale se fac dulcețuri și gemuri. Ex-
tractele de petale se folosesc și în industria produselor cos-
metice, iar uleiurile sunt folosite în aromaterapie.
Trandafirii sunt florile cu cea mai mare încărcătura
emoțională, cu mirosul cel mai puternic și plăcut, capabili de a
transmite sentimente ce nu pot fi descrise prin intermediul
cuvintelor. Toate aceste caracteristici le-au adus, pe merit,
titlul de "Floarea Regină". Nici o altă floare nu transmite la fel
de bine ca trandafirii sentimente puternice precum cel de
iubire pură, gelozie sau iubire pasională.
Sentimentele pe care trandafirii le pot transmite sunt variate. De la dragostea pură simbolizată de trandafirii roșii
la gelozia simbolizată de trandafirii galbeni nu este decât un pas.
Aceste semnificații pot dif-
eri în funcție de persoana
căreia îi oferim aceste flori,
de ocazia și relațiile pe care
le avem cu aceasta. Dar în
orice context nimeni nu se
va supăra atunci când
primește o floare extrem de
apreciată de popor precum
trandafirii.

Pagina 11
 Violeta - Viola odorata
Cunoscută sub denumirea
populară de toporași, vio-
lete sau viorele (a nu se
confunda cu specia Scilla
bifolia), specia Viola odora-
ta, reprezintă o gingașă
plantă ierboasă spontană,
ale cărei flori catifelate își
fac apariția primăvara
devreme.

pect de inimă), cu marginea fin dinţată.

Florile la toporaşi sunt lung peţiolate, zigomorfe, par-
fumate, solitare, cu 5 petalele de culoare violetă, uneori
albă sau albăstruie. Floarea de toporaş prezintă un pin-
ten drept sau îndoit în sus.
Pe tija floriferă apar două bractee, sub forma unor frun-
zuliţe reduse. Sepalele periantului, sunt inegale şi în
număr de 5.
Fructul speciei, este o capsulă globuloasă, verde sau pur-
purie, care se deschide în 3 valve la maturitate, eliberând
seminţele, care ajung pe sol. Seminţele sunt uşor alungite,
cu suprafaţa externă netedă, prezentând la un capăt un
manşon cărnos, foarte atractiv pentru furnici.

Violetele aparțin familiei Violaceae.

Toporașii sunt plante ierboase, perene, fără tulpină,
componentele aeriene dezvoltându-se dintr-un rizom
lung și articulat, lung de cca. 3 cm. În lipsa tulpinii, talia
toporașilor este modestă (2-15 cm).
Tot din rizomi, toporașii mai dezvoltă rădăcini adven-
tive și stoloni târâtori, care asigură înmulțirea vegeta-
tivă a speciei.
Frunzele la toporași sunt lung pețiolate, la bază acestor
codițe, formându-se stipele triunghiulare. Foliajul apare
în două rânduri; frunze de primăvară - îşi fac apariţia la
înflorire şi sunt mai mici (2-3 cm) şi frunze de vară -
apar după încheierea înfloritului şi sunt mai mari (4-6
cm). Limbul frunzelor este lat, de formă cordată (cu as-

“Dacă nu ai fost niciodată cutremurat până în adâncurile sufletului de o floare deschisă în primăvară,
poate că sufletul tău nu va cunoaște nicicând înflorirea.”

Audra Foveo

Pagina 12
 Curpen-de-pădure (Clematis vitalba)
Este o plantă cu largă deci – fiind
răspândire şi cu o mare interzisă
forță de expansiune; în răspândirea
asociaţie cu murul sa, căci este
creează desişuri cvasi- considerată o
ameninţare
pentru
speciile na-
tive. Cândva,
era numită
”planta
cerşetorilor”,
aceştia folosindu-i frun-
zele pentru a-și provoca
ulceraţii care stârneau Curpen-de-munte
mila celor din jur. Irită,
într-adevăr, pielea din (Clemaris alpina)
cauza alcaloiz-
ilor pe care-i
conţine (în spe-
cial exemplarele
mai bătrâne).
Totuşi, în unele
inestricabile care sufocă ţări europene,
vegetaţia arboricolă. În mugurii se
“Florile reprezintă Noua Zeelandă e gătesc.
adevăratul limbaj al declarată ”unwanted
dragostei.” organism” – indezirabilă

Park Benjamin
Piciorul-cocoşului (Ranunculus
repens)
Numele speciei (repens = târâtor)
provine de la faptul că se înmulţeşte
prin stoloni. Preferă zonele umede;
este invazivă, sufocând pășunile. Es-
te foarte toxică, fiind ocolită de ani-
male şi din cauza gustului acru pe
care îl are. Prin fierbere sau prin
uscare toxicitatea este diminuată;
frunzele şi rădăcinile chiar se con-
sumă. Are proprietăţi analgezice şi
rubefaciente.
Plantă extrem de ro-
bustă, rezistând și la -20
grade Celsius. Poate fi
întâlnită şi în etajul al-
pin, nu doar în cel subal-
pin, pe care îl preferă.
Înflorește în perioada
mai-august. Cele patru
sepale mai ale caliciului
pot avea diverse nuanțe
de albastru; sunt ş sub-
specii cu flori roz. Este
extrem de toxică, dar are
şi utilizări medicinale,
fiind rubefacientă – ac-
tivează circulaţia pe-
riferică – şi cicatrizantă.

Pagina 13
Floare-broştească (Ranunculus acer)
Numele speciei provine de la gustul acru al plantei. Este ușor confundat cu Ranuncu-
lus repens și nu doar cu el; mai
este cunoscută și sub denumirea
de piciorul-cocoșului, ca și alte
specii ale genului. Se deosebește
de acelea prin frunzele cu lobii
adânc crestați. Planta este în
întregime toxică: irită pielea, iar
intern provoacă arsuri gastro-
intestinale; doar câteva grame
din fruct pot provoca moartea.
Are numeroase utilizări medici- “Pământul râde prin
nale: contra gutei, varicelor, reu- flori.”
matismului, în homeopatie
(tratarea herpesului, eczemelor,
sciaticei, artritei, rinitei). Ralph Waldo Emerson

Piciorul-cocoşului-de-munte (Ranunculus carpaticus)

Floarea-Paştelui-
Numită și gălbenele-de- galbenă
munte, planta este ende-
mism carpatic, fiind o varie- (Anemone
tate a speciei Ranunculus
montanus. Are tulpină ranunculoides)
joasă, florile mari, la fel și
frunzele. Numele specific se referă la
asemănarea florilor cu cele
ale genului Ranunculus, iar
al genului provine de la gre-
cescul anemos = vânt,
Teofrast – părintele botan-
Grâuşor (Ranunculus ficaria) icii – numind-o ”floarea
vântului”. Anemonina pe
care o conține este o toxină
Apelativul ”ficaria” se datorează
extrem de puternică, doar
formei rădăcinilor sale (ficus = smo-
câteva miligrame omoară
chină). Perioada de vegetație începe
din ianuarie și nu depășește luna
mai. Are multe întrebuințări medici-
nale: în tratarea hemoroizilor, a
scorbutului etc. Frunzele, bogate în
vitamina C, sunt folosite pe scară
largă în salate; trebuie culese însă
înainte de înflorire, căci apoi devin
toxice.

Pagina 14
 Floarea-Paştelui (Anemone nemorosa)
Denumirea specifică
(nemorosum = păduros)
i-a fost dată deoarece
planta crește la mar-
ginea pădurii, și, adesea,
în interiorul ei. Este un
bioindicator pentru
pădurile vechi și natura-
le. Rădăcina sa, în formă
de rizom, avansează în
„La fiecare strănut al fiecare an cu 2-3 centi-
primăverii apare o metri, astfel că planta,
urmând-o, nu crește an
nouă floare.” de an în același loc. Flo-
rile, care pot avea și alte
culori (roz, lila, albastru-
Victor Hugo pal), urmăresc zilnic și putea proteja staminele cu polen. Planta este toxică,
poziția soarelui, iar în putând provoca iritații ale pielii sau indigestii.
caz de vreme rea își
închid petalele pentru a-

Găinușe (Anemone thalictroides)

Popâlnic-iepuresc
Este o plantă toxică, dar indienii Cherokee o utiliz-
(Anemone hepatica / Hepatica nobillis) ează pentru ameliorarea senzației de vomă. Este
lipsită de petale; ceea ce credem a fi petale sunt
Plantă toxică, având uti- sepale petaloide, 5-12, albe sau rozii; înflorește
lizări medicinale: du- devreme, în februarie-mai.
reri articulare. În-
florește în perioada
februarie-mai, ex-
istând și varietăți cu
flori albe sau roz. Se
aseamănă cu Hepati-
ca transsilvanica
(Crucea-voinicului),
care are însă lobii
frunzelor crenați. În
Europa Occidentală a
Evului Mediu era aso-
ciată Sfintei Treimi.

Pagina 15
Spânz (Helleborus purpurascens)

Numele genului provine din semită (hellebar)

și înseamnă ”leac contra nebuniei”. Spânzul
este o plantă extrem de toxică, dar are uti-
lizări medicinale, datorită proprietăților sale
cardiotonice, narcotice, emetice și curative (în
edeme). Unii istorici acreditează ideea că
Alexandru Macedon ar fi murit în urma unei
supradoze de Helleborus. Înflorește primăva-
ra foarte devreme, înainte de a-i apărea frun-
zele. Floarea este lipsită de petale, care s-au „Fiecare floare este un
transformat în cornete nectarifere; cele 5 sep- suflet deschizându-se
ale rezistă câteva luni, protejând astfel dez-
către natură.”
voltarea semințelor.

Gerald De Nerval

Calcea-calului (Caltha palustris)

Numele genului provine din grecescul

calathos = coș, aluzie la dispoziția Rutişor
staminelor. ”Coșul” staminelor încon-
jură pistilurile la baza cărora se află
rezervoarele cu nectar. Ca toate ranun-
(Thalictrum
culaceele și această plantă este toxică; aquilegiifolium)
are utilizări în homeopatie (nevralgii,
migrene, probleme gastrointestinale). În Este toxică, cu deosebire
anumite regiuni ale globului frunzele rădăcina. Înflorește în mai-
tinere, ca și bobocii florilor, se consumă iunie. Florile, complet lipsite
în salate. de petale, au culori albe, roz
-pal sau lila; există și o spe-
cie cu flori galbene.
Căldăruşă (Aquilegia vulgaris)
Numele genului provine de la come-
tele cu nectar, din spatele florii, ase-
mănătoare ghearelor unei acvile.
Aceste comete nectarifere sunt pet-
alele transformate, aparentele petale
fiind, de fapt, sepale petaloide. Plan-
ta, toxică (conține acid cianhidric),
are utilizări în homeopatie, fiind as-
tringentă, diuretică, sudorifică.

Pagina 16
 Omag (Aconitum napellus)
Numele genului provine
de la grecescul acone =
piatră, aluzie la mediul
preferat al unor specii.
Denumirea specifică se
referă la forma
rădăcinii, asemănătoare
napului. Omagul este
una dintre cele mai ot-
răvitoare plante, efectul
său toxic, adesea mortal,
“Florile nu se rup. fiind cunoscut din timpu-
Florile se admiră.” ri străvechi; în sucul ex-
tras din el erau înmuiate
Valeriu Butulescu săgețile folosite la
vânarea animalelor mari insistentă a plantei putând produce iritații și chiar in-
sau în războaie. Princi- toxicații. Nu a fost încă descoperit nici antidotul și nici
piile sale active, toxice, metoda de resuscitare care să rezolve intoxicațiile
sunt ușor absorbite prin grave cu omag.
piele, atingerea prea

Găinușe (Anemone thalictroides)

Dediţei (Pulsatilla pratensis) Este o plantă toxică, dar indienii Cherokee o utiliz-
ează pentru ameliorarea senzației de vomă. Este
lipsită de petale; ceea ce credem a fi petale sunt
sepale petaloide, 5-12, albe sau rozii; înflorește
devreme, în februarie-mai.

Numele ”pulsatilla” este legat de agitația permanentă

a plantei în bătaia vânturilor de primăvară sau, con-
form altor păreri, de tulburările cardiace pe care le
poate provoca. Are proprietăți sedative, diuretice, ex-
pectorante. Este foarte toxică; doar mirosind-o poate
provoca iritarea mucoasei nazale și a ochilor.

Pagina 17
Nemţişor (Delphinium elatum)

Numele genului este dato-

rat formei pintenului nec-
tarifer, asemănătoare un-
ui delfin. Planta conține o
toxină, delfinina, despre
care se crede că ar fi un
antidot pentru înțepătura
scorpionului.
Cocoşei-de-câmp
Nemţişor-de-camp (Adonis aestivalis)
(Delphinium consolida)
Bulbuci
(Trollius europaeus)
Este frecventă în lanuri de cere-
ale, dar poate fi întâlnită și în
alte locuri cultivate, de la câmpie
până la munte. Se utilizează în
tratarea afecțiunilor renale, gu-
tei, astmului bronșic. Din flori se
obține un purgativ violent, iar
Numele genului provine de la ger- din semințe o tinctură an-
manul trol = glob, făcând referire tiparazitică (purici, păduchi
la forma florilor. Globul floral este etc.).
format din sepale, adevăratele pet-
ale fiind mici și ”ascunse” îm-
preună cu staminele, la care al-
binele și celelalte insecte de
aceeași talie nu pot ajunge. În
România este o plantă ocrotită Înflorește în perioada mai-iulie. Este
prin lege. extrem de toxică; ingerată proaspătă
provoacă puternice colici și vom-
ismente, rebele la orice tratament,
urmarea fiind moartea prin epuizare.

Ruşcuţa-de-primăvară (Adonis vernalis)

Înflorește primăvara, devreme: aprilie-mai. Este toxică, atât de toxică
încât se zice că vacile sau oile care o mănâncă îi transmit toxicitatea
prin lapte. Are, bineînțeles, utilizări medicinale, fiind regulator al
funcțiilor cardiace, hipotensivă, antiepileptică, anticonvulsivă.

Pagina 18
 Barba-caprei
(Tragopogon
orientalis)
Numele tragopogon
înseamnă în limba greacă
barba caprei și face refer-
ire la filamentele corolei.
Rădăcina, frunzele și
mlădițele tinere sunt co-
„Dacă îți place mestibile - în salate, de
trandafirul, trebuie să unde și numele salată-de-
-l accepți cu tot cu iarnă, sub care mai e cu-
spinii lui.“ noscută.

Nicolae Iorga
Pintenoaga (Carthamus lanatus)
Luceafăr (Scorzonera rosea)
Este extrem de invazivă, formând hățișuri impene-
Există credința că florile din genul Scorzonera sunt un trabile; astfel, i-a fost "interzis`" prin lege
bun antidot pentru mușcătura viperei; în catalană cu-
răspândirea în SUA și Australia, din secolul al XIX-
vântul escurço reprezintă numele unei vipere (ca și în
lea. Botaniștii greci (Teofrast, Pliniu, Dioscoride)
castiliană sau în italiană). Este bogată în vitamina C,
în calciu și fosfor, fiind indicată în convalescență; indicau planta ca antidot împotriva mușcăturilor
conținând potasiu, favorizează activitatea rinichilor. de scorpion.

“Florile fac întotdeauna oamenii mai buni, mai fericiți și mai de ajutor; ele sunt raze de soare, mâncare și
medicament pentru suflet.”

Luther Burbank

Pagina 19
Ghioc (Centaurea phrygia)
Numele genului, care cuprinde
400-500 de specii, este dat în
amintirea centaurului Chiron,
căruia anticii greci îi atribuiau
virtuți deosebite în ceea ce
privește profeția și medicina, con-
siderându-l maestrul lui Esculap,
Ahile, Hercule, Iason, Castor și
Polux. Există și o varietate foarte
rară, cu flori albe.
Ciolobot
(Centaurea scabiosa)
Seamănă destul de mult cu
ghiocul, care are însă frunzele lan-
ceolat-ovate, ciolobotul avându-le
penate. Asemănătoare cu
amândouă este Centaurea ni-
grescens (Mături), care poate for-
ma însă tufe înalte; calatidiile au
mici solzișori cu vârfurile negre.
Mături
(Centaurea nigrescens)
Seamănă destul de mult cu
ghiocul și ciolobotul. Poate for-
ma tufe înalte; calatidiile au mici
solzișori cu vârfurile negre.
Talpa-mâţei
(Antennaria dioica)
Are utilizări medicinale în an-
gine, bronșite, sciatică, nevralgii
etc. Numele științific este datorat
micilor "antene" de pe fructe
(genul) și dimorfismului floral
(specia); florile masculine (albe)
și cele feminine (roșii) formează
colonii separate sau mixte.
Plantele genului sunt singura
hrană pentru larvele unei specii
de fluturi nocturni.
Numele genului se referă la Tătarnică (Echinops ritro)
forma inflorescenței, sugerând
un arici, adjectivul determinant fiind numele grecesc al plantei. Em-
piric, a fost folosită pentru stimularea sistemului nervos, fiind încă
recomandată în acest sens chiar în lucrări de botanică recente și seri-
oase deși substanța activă pe care o conține (echinopsina) a fost, ofi-
cial, exclusă din uzul medical.
Pagina 20
 Scai (Cirsium vulgare)

Numele familiei provine de la cu-

vântul grec kirsos = varice,
rădăcinile acestor plante fiind
folosite pentru vindecarea afecțiunii.
Prezintă varietăți având culori difer-
ite, de exemplu roz.

Căpşunică (Cirsium decussatum)

Este considerată, de unii botaniști, o subspecie a lui
Cirsium eriophorum - o specie cu un polimorfism foarte
dezvoltat (mai bine de 20 de subspecii), în plus și cu
predispoziție la hibridări.

Pălămidă (Cirsium arvense) Crăpuşnic (Cirsium palustre)

Este una dintre cele mai invazive specii, dar, dato- Specie cu numeroase varietăți, care hibridează
rită bogăției în nectar, cu o mare valoare ecolog- ușor în cadrul genului. Frunzele și florile au căuta-
ică, este sursă de hrană pentru numeroase specii re gastronomică (mugurii), ca înlocuitori ai spa-
de fluturi, atrași de variabilitatea sa coloristică. ranghelului.

Plevaiţă (Xeranthemum inapertum)

Denumirea științifică descrie concis aspectul florii:
Xeranthemum = floare uscată, inapertum = nedeschis.
Mai este cunoscută, nu doar la noi, sub numele de
imortele; ca și ruda ei, Xeranthemum annuum.

Pagina 21
Podbal (Tussilago farfara)
Este o cunoscută plantă medici-
nală: sedativ, expectorant, astrin-
gent, emolient etc. (tussis = tuse,
ago = a vâna); nu se folosește în
cure mai lungi de 6-7 zile și doar o
singură dată pe an. Florile, frun-
zele cât și tulpinile tinere sunt co-
mestibile (de exemplu în salate).
Este căutată de albine pentru
polen; nu are nici nectar, nici
propolis.
Brusture-dulce (Petasites hybridus)
Scăişor
(Carlina vulgaris)
Este o plantă diaforetică și purga-
tivă. Are numeroase subspecii.
"Nici o poetică din
Plantă medicinală (diuretică, sudorif- lume nu atinge
ică, diaforetică etc.), înrudită cu pod-
balul cu care se și poate confunda
perfecțiunea și
(frunzele) când este tânără. Există nu- semnificația celei mai
meroase alte specii ale genului, printre timide flori."
care, mai întâlnită, Petasites albus
(cucuruz). Numele genului (petasos =
pălărie) se referă la formă.
Mircea Eliade
Ciurul-zânelor (Carlina acaulis)
Carlina derivă de la
numele împăratului
Carol cel Mare, care a
crezut, în baza unui vis,
că poate folosi planta
pentru vindecarea
soldaților săi de ciumă;
acaulis = fără picior. Se
utilizează în medicina
populară, având efecte
diaforetice, diuretice,
digestive, carminative,
purgative, cicatrizante;
cura internă în exces
poate provoca tul-
burări digestive. Din ca un higrometru natural, o
receptacul se obține un piure creștere a umidității atmosferice
dulce-picant, ca muștarul. provocând închiderea lor.
Bracteele externe funcționează
Pagina 22

“În speranța de a
ajunge la Lună ,
oamenii trec cu
vederea florile ce își
deschid petalele la
picioarele lor.”
Albert Schweitzer
Cicoare (Cichorium intybus)
Asteracee cu frumoase
flori albastre, roz sau, mai
rar, albe și încă una dintre
cele mai interesante. Este
bine cunoscută utilizarea
rădăcinii sale pentru obți-
nerea unui substitut al
cafelei având o veche și
largă utilizare în anumite
Păpădie (Taraxacum officinale)
În multe țări europene numele Sunt binecunoscute virtuțile gastro-
păpădiei face referire la forma frun- nomice ale plantei (salate din frunze,
zelor (dinți de jeleu din flori), ca și
leu); de exem- cele medicinale
plu, englezii îi (tonic, colagog, dep-
spun Dandeli- urativ, diuretic, eu-
on, un împru- peptic); latexul din
mut din tulpină poate
franceză, deși provoca însă alergii.
în Franța e Este interesant că
numită Pissen- păpădia, deși plantă
lit (aluzie la meliferă, nu are ne-
efectul diuret- voie de insecte; semi-
ic al plantei). nțele se produc fără
Alte nume ale fecundare preala-
sale fac refer- bilă, ceea ce favor-
ire la utilizarea rădăcinii pentru ex- izează mutațiile genetice și are ca efect
tragerea unui surogat de cafea, ase- polimorfismul plantei, astfel explicându-
mănător cicoarei; de exemplu, în se existența a circa 2000-4000 de varie-
Spania e numită Achicoria amarga. tăți ale speciei.
perioade istorice (epoca na-
poleoniană, al II-lea Război
Mondial, anii comunismului)
sau zone geografice
(închisorile din SUA). Frun-
zele bazale sunt consumate în
salate, pentru aroma lor
amăruie.
Planta-busolă (Lactuca serriola)
Numele se datorează proprietății frunzelor de pe
tulpina principală de a sta perpendicular pe lumi-
na soarelui, cu vârfurile îndreptate spre nord și
sud. Tăiată, tulpina secretă un suc lăptos cu efecte
relaxante și de atenuare a dorinței sexuale, motiv
pentru care pitagoricienii numeau planta lactuca
eunuc; consumat în doze mari sucul provoacă
euforie și distorsiuni auditive și vizuale.
Pagina 23
Vulturică (Hieracium pilosella)

În latină, hieracium = uliu (acesta

ar folosi sucul plantei pentru a-și
îmbunătăți vederea), iar pilosella
= păroasă. Există și alte specii ale
genului Hieracium numite vul-
turică: H. pratense, H. racemosum,
H. umbelatum, H. paniculatum, H.
vulgatum, H. villosum (vulturica-
de-stânci - Muntii Parâng) etc.

Ruşuliţă (Hieracium aurantiacum) "Mă întrebi de ce

cumpăr orez și flori?
Originară din Europa, a fost importată Cumpăr orez ca să
ca plantă ornamentală în America de trăiesc și flori ca să am
Nord unde, găsind condiții climatice ceva pentru care să
foarte bune, a ajuns să sufoce pășunile. trăiesc."
Referitor la speciile "galbene" ale
genului Hieracium trebuie evidențiată
multitudinea și a altor genuri care Confucius
conțin flori galbene, foarte ase-
mănătoare la prima vedere, cu diferențe
morfologice adesea greu de sesizat.

Vetrice (Tanacetum vulgare)

Numele genului înmormântări.
(tanaos = lung) e legat Jack Daniel, "nașul"
de faptul că planta whiskey-ului Tennes-
rămâne mult timp în- see, obișnuia să-și bea
florită, fără a se veșteji. păhărelul zilnic de
Este una dintre cele whiskey adăugând
mai comune plante, puțin zahăr și frunze
chiar invazivă în cul- sfărâmate de vetrice.
turi, cu foarte multe Dar planta este extrem
întrebuințări: etnome- de toxică - fiind cu-
dicinale (migrene, nev- noscute cazuri de de-
ralgii, reumatism, ces în urma ingerării
parazitoze etc.), tincto- ceaiului concentrat
riale, insecticide și culi- din frunze de vetrice,
nare. În Anglia era din cauza unei sub-
folosită împreună cu stanțe pe care o
semințele de chimen conține, tuiona,
pentru aromatizarea prezentă și în absint
biscuiților serviți la

Pagina 24
 Anghinarea-oilor (Hypochaeris uniflora)

Buruiană-porcească
(Hypochaeris radicata)

“Nimeni nu poate avea Numele genului se referă la predi-

o dragoste sănătoasă lecția porcilor pentru această
față de flori dacă nu le plantă. De altfel, o altă specie a
genului, Hypochaeris radicata, e
iubește pe cele
numită, la noi, buruiană-
sălbatice.” porcească (doar frunzele, invers
ovate și dințate inegal o pot de-
Forbes Watson osebi de multe alte asteracee gal- Potcapul-călugărului
bene).
(Leontodon pseudotaraxaci)
Scrăbunţică (Lapsana communis) Unul dintre numele englezești este Dandelion, fără
a fi traducerea
Frunzele tinere, cu- denumirii sale
lese înainte de înflo- științifice, ci
rire, sunt comestibile pentru ase-
în salate și supe, mănarea sa cu
având gustul puțin păpădia. Un alt
amărui al ridichii. nume, comun
Planta conține mai plantelor
mult caroten decât acestui gen,
morcovul. este Hawkbits,
datorat
legendei că vulturii (hawk, în engleză) se hrănesc
cu ele pentru a-și îmbunătăți vederea.
Cujda (Doronicum carpaticum)
Deși nici o plantă a Salata-câinilor (Aposeris foetida)
acestui gen nu este
toxică, numele său,
provenind din Dacă i se strivesc
arabă, înseamnă frunzele
otrava leopardului. (comestibile, în
Cujda este un ende- salate) se degajă
mism balcano- un miros specific,
carpatic. care aduce cu cel
al cojilor de
cartofi.

Pagina 25
Splinuţă (Solidago virgaurea)
Era cultivată în lumea arabă pentru virtuțile medicinale (în tratarea bolilor
rinichilor și ale vezicii), fiind adusă în Europa prin secolele XV-XVI; numele care
i s-a dat provine de la solidor (lat.) = a întări. Proprietăți asemănătoare are și
Solidago canadensis (sălcioară); este extrem de invazivă.

Sălcioară (Solidago canadensis)

“Nu îmi dau seama dacă

oamenii de treabă au
tendința de a cultiva
trandafiri sau cultivarea
trandafirilor îi face pe
oameni să fie de treabă.”

Roland A. Beowne

Lăptucul-oii (Telekia speciosa)

Numele plantei amintește de contele Samuel Teleki,

fondatorul bibliotecii Teleki din Tg. Mureș, fiind dat
de către prietenul său, J. C. G. Baumgarten, medic și
botanist german stabilit în Sighișoara, autorul prim-
ului conspect critic al florei din Transilvania.

Iarbă-mare (Inula helenium)

Seamană cu Lăptucul-oii, având
Tăietoare
însă frunzele mai puțin dezvol-
tate și mai ascuțite, iar petalele (Inula hirta)
mai late și mai scurte. Conform
unei legende, Elena din Troia
ținea în mână această floare
atunci când a fost răpită de Par-
is; de aici numele plantei,
lacrimile-Elenei. Este medicinală și comestibilă (rădăcina), dar
parfumul puternic (al rădăcinii) poate provoca vomismente.
Şolovârvariţa
Capitulul floral al inulelor este format atât din flori femele - la (Inula
periferie, cât și din flori hermafrodite – discul din centru. Sunt britannica)
destul de răspândite și alte specii ale acestui gen, precum
tăietoarea (Inula hirta) și șolovârvarița (Inula britannica).

Pagina 26
 Rujină Numele genului derivă de la senex (lat.) = bătrân, fi-
ind legat de puful alb al fructelor - ca cel al păpădiei.
(Senecio jacobaea) Determinantul jacobea se referă la numele Sf. Jacob,
unul dintre cei 12 Apostoli. Toate plantele genului
sunt toxice; multe dintre ele produc pesticide
naturale. Bineînțeles, au întrebuințări medici-
nale; S. jacobaea este astringentă, diuretică, di-
aforetică etc. Este, de asemenea, o plantă tincto-
rială, obținându-se, din diferite părți ale ei, dif-
erite culori: galben, oranj, maro, negru. Sunt,
destul de comune, și alte specii de Senecio, pre-
cum: S. ovatus (petimbroasă), S. rupester
(cruciuliță), S. carpaticus (cruciuliță-de-munte).

”Cerul sărută pământul

prin ploaie;
Năprasnic (Chrysanthemum corymbosum)
pământul sărută cerul
prin flori.” Seamănă cu margaretele, doar că tulpina
poartă mai multe capitule florale alcătuind un
corimb - numele unui tip de inflorescență, în
Rabindranath Tagore care pedicelii capitulelor au lungimi diferite
dar sunt aproximativ în același plan; frunzele
sunt penate.

Floare-de-perină (Anthemis tinctoria)

Romaniţa-de-munte
Anthemis (gr.) = floricică;
a fost, în trecut, folosită (Anthemis carpatica)
pentru obținerea unei
vopsele oranj, de unde și
numele științific. Un alt
reprezentant al genului
este Romanița-de-munte
(Anthemis carpatica).

Bunghişor (Erigeron annuus)

Erigeron semnifică în greacă bătrânețe
precoce și se referă la puful alb al
Bătrâniş (Erigeron canadensis)
fructelor care apare în plină perioadă
de înflorire. Este extrem de invazivă, ca și ruda sa, E. canadensis
– bătrâniș, dar care are și întrebuințări medicinale (diuretică,
antiinflamatorie etc.). Francezii le numesc vergerette, fiind,
cândva, folosite pentru pedepsirea elevilor nesilitori. Uscate,
plantele au un miros aparte, care alungă... vrăjitoarele și pu-
ricii; englezii le și numesc fleabane (puricariță: omoară puricii).

Pagina 27
Bănuţei (Bellis perennis)
Numele englezesc al plantei este
Daisy și vine de la unul mai vechi
al ei, Day eyes (ochii zilei) - de-
oarece rămâne deschisă întreaga
zi, de aici provenind diminutivul
Daisy, dat în Anglia, pentru nu-
mele Margaret.

Dentiţă
Este folosită ca astringent în cazul Busuioc-sălbatic
(Bidens tripartita) rănirilor ușoare și drept calmant la
înțepăturile iritante. Are, de ase- (Galinsoga parviflora)
menea, utilizări culinare: florile,
frunzele și tulpina, fie proaspete, în
supe ori salate, fie uscate, iar pudra
folosită ca aromatizant; sucul extras
din plantă se asociază cu sucul de
roșii ori cu alte verdețuri. Este con-
siderată o plantă toxică pentru
capre.

Denumirea științifică face referire la Cânepa-codrului (Eupatorium canabicum)

forma fructului, care are doi
dințișori și la cea a frunzelor, divi-
zate în trei lobi. Are proprietăți anti-
septice, astringente, febrifuge, seda-
tive, chiar narcotice; este un remediu
excelent în cazul rupturilor vaselor
de sânge, inclusiv ale celor interne.
Odinioară era recomandată împotri-
va mușcăturilor de scorpion. La ar-
dere emană un miros de colofoniu și
pin, îndepărtând insectele.
Mitriade Eupatore, de la care provine nu-
mele plantei, a fost rege al Pontului
(Trapezuntul de mai târziu, azi în Turcia),
lui atribuindu-i-se descoperirea virtuților ei
medicinale. Conține principii amare, de
aceea se folosește pentru stimularea
funcțiilor ficatului și ale fierii, precum și în
tratarea altor afecțiuni. Conține alcaloizi
toxici, de aceea trebuie evitat uzul oricărei
părți a plantei, ingerarea unei cantități prea
mari putând provoca moartea.

Steliţă (Aster amellus) Ochiul-boului-de-munte Floarea-Sfintei-Marii

Prin nume, este genul (Aster alpinus) (Aster novibelgii)
standard al familiei
Asteraceae. Cât privește
stelița, este o plantă medicinală
(antiinflamatorie, antitusivă, depu-
rativă, hemostatică etc.). Amellus
era numele dat de Ovidius unei
flori, provenite, se pare, de la cel al
râului Amello din regiunea italiană Brescia. O altă aster este floarea-Sfintei-Marii (A. novi-
belgii), adusă din America de Nord; dar poate cea mai frumoasă reprezentantă a genului este ochiul-boului-de-
munte (A. alpinus).

Pagina 28
 Semnificaţia florilor după culoare
- Alb - reprezintă curățenia, nevinovăția și puritatea.
- Albastru - exprimă seriozitate, răceala, poate chiar și suferință. Este simbolul de-
părtării, al credinței, încrederii și totodată al tristeții.
- Galben - este simbolul fericirii, splendorii și măreției. Este o culoare ușoară, caldă și
plină de lumină. Dar, mai nou, în versiunea modernă, se spune că galbenul este cu-
loarea geloziei.
- Negru - este simplu - simbolul durerii, doliu, necaz, mânie chiar, câteodată.
- Portocaliu - certifică puterea, dar și vanitate. Exprimă căldură și fericire, aceasta este culoarea zilelor
de vară. Exercită o influență deosebit de puternică în defavoarea celorlalte culori.
- Roșu - este evidentă semnificația acestei culori: pasiune, libertate, putere, dragoste aprinsă. Este cea
mai importantă și activă culoare. Roșu închis semnifică seriozitate și îndemânare, pe când roșu-deschis
semnifică voință, independență, libertate.
- Roz - este simbolul prieteniei, al tinereții.
- Verde - este simbolul bogăției, al speranței. Crează impresia de calm, odihnă. Verdele deschis exprimă
veselie, fericire; verdele închis - răceală cu senzații neplăcute, iar verdele-gălbui este așa-zisa culoare
otrăvitoare.
- Violet - este reprezentantul măreției, luxului și somptuozității. Dacă de cele mai multe ori dă impresia
de sărbătoare, are și nuanțe cu efecte contrarii, neplăcute.

Semnificaţia florilor în funcţie

de număr

1 - Ești doar a mea.

3 - Suntem făcuți unul pentru altul.
5 - Te iubesc!
7 - Mă simt mai puternic alături de tine.
9 - Ești incredibilă!
11 – Dragoste.
13 - Ești superbă!
15 - Ești perfectă!
17 - Îmi pare rău!
23 - Mă completezi.
25 - Dragoste adevărată.
51 - Amintiri frumoase petrecute împreună.
100 + 1 - Vrei să fii soția mea?!?

Pagina 29

Aloe – Necaz, Durere
Ambrozie – Întoarcerea
iubirii pierdute; Dragostea
ta este împărtășită.
Anemona – Anticipare, aș-
teptare, iubire nețărmuri-
tă.
Arbuști – Singura dragoste.
Azalee – “Ai grijă de tine,
eu țin la tine”: pasiune fra-
gilă, simbolul chinez al
feminității.
Begonie – Grijă.
Brad – Speranță, milă.
Buchet de flori roșii și albe
– Dragoste neîmpărtășită.
Bujor – “M-am îndrăgostit”,
dorința de a iubi, pasiune,
timiditate.
Busuioc – Cele mai bune
urări, dragoste.
Cactus – Rezistență pe ter-
men lung, căldură.
Camelia albă – “Ești adora-
bil/ă”.
Camelia roșie – “Ești o fla-
cără în inima mea”.
Camelie (în general) – Ad-
mirație, noroc.
Caprifoi – Generozitate și
iubire devotată.
Crin – Frumusețe.
Crin alb – Puritate, frumu-
sețe, eleganță.
Crin roz – Generozitate
sufletească.
Crin tigrat – Mândrie.
Crizantema (în general) –
Bucurie, “Ești un/o prie-
Semnificaţia florilor în funcţie de tipul
şi culoarea acestora:
ten/ă minunat/ă”.
Crizantemă albă – Adevăr.
Crizantemă galbenă – Iubire
nesigură.
Crizantemă roșie – Iubesc.
Eucalipt – Protecție.
Ferigă – Sinceritate.
Floarea-Soarelui – Loialita-
te, strălucire, generozitate,
continuitate.
Frezie – Inocență.
Fucsia – Bun gust.
Gardenia – Bucurie, dragoste
secretă.
Garoafă – Fidelitate fără
sfârșit.
Ghindă – Simbolul nordic al
vieții și al nemuririi.
Gladiole – Dragoste la prima
vedere, generozitate.
Gura leului – Decepție.
Hortensie – “Mulțumesc pen-
tru înțelegere”.
Iasomie – Amabilitate.
Iederă – Fidelitate și Priete-
nie.
Ienupăr – Protecție.
Iris – Speranță, sinceritate,
dinamism.
Lalea (în general) – Celebri-
tate, Faimă, Înțelegere, Dra-
goste perfectă.
Lalea galbenă – Dragoste
fără speranță.
Lalea roșie – “Crede-mă”.
Lămâie – Savoare, picante-
rie.
Liliac mov – Prima iubire.
Mac – Somnolență perma-
nentă.
Măghiran – Bucurie și Ferici-
re.
Magnolie – Dulceață, Frumu-
sețe, Dragoste de natură.
Măr – Preferințe.
Margaretă (culoare puterni-
Pagina 30
că) – “Da”.
Margaretă (în degrade) –
Nu, Scuze, “Nu putem fi
împreună”.
Margaretă (în general) –
Inocență, candoare, perfec-
țiunea simplității.
Margaretă albă – Dulce și
iubitor, Inocență.
Margaretă galbenă – Res-
pingere.
Margaretă purpurie – Ca-
priciu, Instabilitate.
Margaretă roșie – Inima
mea bate pentru tine, Ad-
mirație.
Margaretă roz – “Nu te voi
uita”.
Mărgăritar – Bucurie.
Mentă – Sentimente fier-
binți.
Mimoza – Sensibilitate.
Mușcată – Alegere, prefe-
rință, prioritate.
Nu-mă-uita – Dragoste
curată.
Narcisă – Respect.
Nufăr – Puritate.
Ochiul-boului – Dragoste,
Delicatețe, Rafinament,
Gust.
Oleandru – Atenție.
Orhidee – Apreciere a fru-
museții.
Panseluță – Gânduri, Dra-
goste.
Păpădie – Dorințele se îm-
plinesc.
Papură – Pace, Prosperita-
te.
Pintenul cocoșului – Bucu-
rie, plenitudine.
Portocal – Generozitate.
Primula – “Nu pot trăi fără
tine”.
Rozmarin – Amintiri.
Salcâm – Dragoste secretă,
Dragoste platonică.
Stejar veșnic verde – Urări de
bine, Apărare.
Trandafir (în general) – “Te
iubesc”, Dragoste.
Trandafir alb – Dragoste
eternă.
Trandafir alb cu roșu – Îm-
preună, Unitate.
Trandafir boboc – Tinerețe,
Frumusețe.
Trandafir deschis la maxim –
“Te iubesc”.
Trandafir galben – Gelozie.
Trandafir negru – Moarte.
Trandafiri deschiși (buchet) –
Recunoștință.
Trandafiri – Boboci Albi –
Tinerețe adolescentină.
Trandafiri – Boboci roșii –
Puritate și dragoste.
Trandafiri roșii – Dragoste
pasională, frumusețe, curaj și
respect.
Trandafiri roz – Prietenie,
apreciere, recunoștință, com-
pătimire, fericire deplină,
admirație.
Trifoi – Noroc.
Vâsc – “Sărută-mă”.
Violete (în general) – Modes-
tie, încredere.
Violete albastre – Încredere,
“Întotdeauna voi fi sincer cu
tine”.
Violete albe – “Să acordăm
fericirii o șansă”
Zambilă (în general) – Jocuri,
sporturi.
Zambilă albastră – Constan-
ță.
Zambilă galbenă – Gelozie.
Zambilă purpurie – “Îmi pare
rău”, “Te rog să mă ierți”.
Zambilă sălbatică – Umilință,
modestie.
 Legenda ghiocelului
A fost odata o razã de soare - era chiar fata cea mai micã si rãsfãtatã a astrului lu-
minos.
Şi tocmai pentru cã era cea mai micã si mai rãsfãtatã, tatãl ei o lãsa sã zburde pe
unde îi dorea inima.
Şi iatã cã, într-o bunã zi, raza de soare a hotãrât sã se plimbe într-o grãdinã. Acolo
era Raiul pe pãmânt, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai par-
fumate se unduiau sub adierea blândã a vânticelului cald de
primãvarã!
- Ce-ar fi sã aleg eu o floare frumoasã, pe care sã mi-o prind în
pãr? a spus raza de soare. ªi, repezitã cum era, s-a nãpustit
asupra grãdinii, a cules o floare si s-a înãltat din nou în
vãzduh.
Toate florile din grãdinã au privit mirate cãtre cer si au în-
ceput sã murmure:
- Ati vãzut-o? Era frumoasã? Avea rochie de aur? Ce floare o fi
ales printesa?
- Cu sigurantã ca a cules un trandafir, a spus un trandafir
mare, catifelat si rosu, pe care boabele de rouã strãluceau ca
diamantele în soare.
- Ba, eu cred cã a fost una dintre noi, a murmurat o lalea gal-
benã, iar suratele ei dãdeau din capete încântate.
- Nici vorbã de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost
unul dintre fratii mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati sun-
tem?
Pânã si o violetã micã, dar într-adevãr splendidã, a sustinut cã raza de soare culesese o violetã, si nu altceva.
Numai într-un colt cineva plângea. Era un ghiocel mic si firav, a cãrui coditã fusese ruptã de trena rochiei de aur a
printesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a pãrut tare rãu. ªi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimã ca o
perlã, care a cãzut pe codita cea ruptã a ghiocelului, vindecând-o pe datã.
Dar nu a fost numai atât. Printesa-razã de soare a venit lângã ghiocel si i-
a spus asa:
- Biatã floricicã firavã, îmi pare tare rãu cã te-am fãcut sã suferi! Ce
dorintã vrei sã-ti îndeplinesc pentru a-mi repara greseala?
- Nu vreau nimic, a rãspuns ghiocelul, lãsându-si frumosul cãpusor în jos.
- Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, strãlucirea lalelei?
a insistat raza de soare.
- Bine, a încuviintat ghiocelul. Dacã vrei într-adevãr sã-mi faci un dar, dã-
mi voie sã rãsar primul dintre toate florile, de sub zãpada rece, primãva-
ra.
Şi chiar asa a fost. Raza de soare l-a sãrutat pe ghiocel si vraja a fost
fãcutã. Apoi a dispãrut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghi-
ocelul este prima floare care ne zâmbeste dintre peticele de zãpadã, în
fiecare primãvarã, si toatã lumea stie cã vremea cea urâtã este pe sfâr-
site ...

Pagina 31
 Legenda lalelei
Conform unei legende persane, un tânãr pe
nume Farhad se îndrãgostise de frumoasa
Shirin. Ajungând la el vestea cã iubita i-a
fost ucisã, Farhad si-a încãlecat calul favorit
si a pornit în goanã cãtre Shirin, dar s-a
prabusit de pe o stâncã si si-a gãsit moartea.
Din fiecare picaturã a sângelui sãu scursã în
pãmânt a rãsãrit apoi câteo lalea purpurie,
simbol al dragostei perfecte sau pasionale.

Legenda narcisei
O legendã a vechilor greci aratã cã narcisa ar fi apãrut la moar-
tea lui Narcis, un tânãr singuratic, cãruia îi plãcea sã se plimbe
zile întregi prin pãduri si pe câmpii.
Fiind si foarte frumos, se spune cã s-ar fi indragostit de el multe
nimfe, dar nici una din ele nu putea spera cã dragostea îi va fi
împãrtãsitã, pentru cã Narcis nici mãcar nu le remarcase.
Se spune chiar cã una dintre nimfe, pe nume Echo, a si murit din
dragoste, lãsând în urma ei numai vocea; chiar si asa, ea îl urma
pe Narcis peste tot si repeta toate cuvintele lui (astfel a apãrut
ecoul).
Zeita Nemesis (rãzbunarea), vãzând cruda lui indiferentã în fata
dragostei nimfelor, a hotãrât sã îi dea o pedeapsã exemplarã: i-a prezis sã nu iubeascã pe nimeni niciodatã, ci sã se
îndrãgosteascã de el însusi si, astfel, sã îsi gãseascã moartea. Nu peste mult timp, plimbându-se prin pãdure si
ajungând lângã un lac, Narcis si-a zãrit propriul chip în oglinda apei. Vrând sã îmbrãtiseze chipul deosebit de fru-
mos din apã, Narcis a cãzut în adâncuri si s-a înecat. Nimfele au venit sã îl plângã si l-au transformat într-o floare
galbenã, care sã le aminteascã mereu de iubitul lor.
Se zice cã de aceea narcisa îsi tine mereu capul în jos, pentru cã îl imita.

Legenda zambilei
Legenda spune cã Hyacinthus (care în greacã înseamnã nestemat, giuvaier) fiul lui
Amyclos, regele Spartei, era un tânãr de o frumusete rarã, tovarãsul preferat al lui
Apollo si cã era iubit de cãtre Zephyr, Vântul de Vest.
Într-o bunã zi , când Apollo si Hyacinthus se întreceau în aruncarea discului, Zephyr,
care privea de departe competitia, a devenit extrem de gelos, datoritã frumusetii si
tineretii lui Hyacinthus.
Atunci, când a venit rândul lui Apollo sã arunce discul, Zephyr l-a deviat cu o suflare în
capul lui Hyacinthus. Îngrozit, Apollo a încercat sã opreascã sângele care se scurgea
din rana prietenului sãu. Era ,însã, prea târziu, iar atunci, când Hyacinthus a murit,
sângele sãu vãrsat pe pãmânt s-a transformat într-o floare care îi poartã numele
pânã în ziua de azi. Apollo a asezat trupul tovarãsului sãu pe bolta cereascã, sub for-
ma unei constelatii. De aceea, zambila poartã si denumirea de hyacint.

Pagina 32
 Legenda brândusei
Legenda spune cã Brândusa era fata cea mai micã a
împãratului Florilor. Pe vremea când trãia Brândusa,
împãrãtia ei era condusã de un zmeu, care în fiecare an
sacrifica câte unul dintre bãrbatii din împãrãtie.
Când a împlinit 20 de ani, aceasta s-a cãsãtorit cu un
print, pe care îl iubea nespus de mult. La numai o zi de
la nunta lor, printul a fost rãpit de zmeu si dus în
castelul acestuia spre a fi sacrificat.
În ciuda insistentelor tatãlui ei, Brândusa a refuzat sã lase salvarea sotului ei pe mâna armatei tatalui ei si a pornit
singurã în cãutarea zmeului si a bãrbatului ei.
Întâlnind zmeul, aceasta l-a provoacat la luptã în sãbii si palose, reusind pânã la urmã, dupã sapte zile si sapte
nopti sã îl ucidã pe acesta si sã îsi salveze iubitul.

Legenda cameliei
Legenda spune că trăia odată o fiică de împărat deosebit de frumoasă, dar deose-
bit de singură. Numele ei era Camelia. Mare parte a timpului şi-o petrecea vorb-
ind cu florile. Le învăţase limbajul.
În împărăţia peste care tatăl fetei domnea, trăia un balaur care obişnuia să
mănânce toate fetele în vârstă de 14 ani. Cu cât Camelia se apropia mai mult de
împlinirea acestor ani, cu atât era înconjurată de armate de străjeri care vegheau
prinţesa şi cu atât îngrijorarea celor ce îi dăduseră viaţă creştea.
Simţeau, pe undeva, că orice ar fi făcut, nu îşi puteau proteja lumina ochilor lor, viaţa lor.
În ciuda gărzilor răspândite prin toate ungherele castelului, balaurul reuşi să pătrundă înăuntru şi o răpi pe fată.
Urma să o aducă departe şi să o mănânce.
În drumul spre locul unde locuia balaurul, Camelia imploră florile de pe pajiştile pe unde trecea să o transforme în
floare şi să o salveze. Florile îi ascultară voia.
O transformară într-o floare fină şi delicată pe care balaurul o scăpă din gheare.
Cum atinse pământul, prinse rădăcini. Făcu să răsară noi flori în cele mai variate culori şi forme … cameliile.

Legenda Margaretei
Legenda spune că Margareta era o prințesă deosebit de frumoasă, care fusese promisă
la naștere Împăratului Florilor.
La vârsta de 16 ani, Margareta se îndrăgostește de un prinț nespus de frumos și nespus
de viteaz. Cei doi se iubesc și plănuiesc să fugă împreună pentru a se putea căsători și
pentru a scăpa de promisiunea făcută Împăratului Florilor.
Împăratul Florilor află și îl provoacă pe prinț la duel. Cei doi se bat în săbii și paloșe
trei zile și trei nopți și în final prințul este ucis. Speriată și îndurerată, Margareta fuge
în munți, iar Împăratul Florilor fuge pe urmele ei. Dându-și seama că nu are scăpare,
Margareta se roagă, plângând, să moară mai bine decât să fie a Împăratului Florilor.
Ruga îi este ascultată și Margareta moare.
Îndurerat și dându-și seama de greșeala făcută, Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o floare albă,
pentru ca aceasta să poată trăi veșnic fără ca cineva să o poată atinge.

Pagina 33
 Legenda Crinului
Legenda spune că trăia pe vremuri o vrăjitoare
deosebit de rea şi de puternică. Se făcea că tot ce
atingea această vrăjitoare se prefăcea în stană de
piatră. Dar dacă se atingea de un copil, acesta era
prefăcut într-o floare.
Pe acea vreme, trăiau doi copii, frate şi soră, care
nu aveau părinţi şi plecaseră în lumea largă
pentru a-şi găsi o familie. Cei doi copii ajung la
castelul vrăjitoarei şi, apropiindu-se prea mult de
castel, fata este prefacută într-o floare.
Băiatul, dorind să îşi salveze sora, cere ajutorul Zânei Florilor, care îi dă o
floare care să îl ajute să îşi salveze sora. Se pare că această floare, dacă
atingea un obiect fermecat de vrăjitoare, rupea vraja care îl cuprinsese. Cu
ajutorul acestei flori, băiatul reuşi să îşi descânte surioara şi să o transforme
pe aceasta la loc în fată.
Cei doi încearcă apoi să fugă, dar sunt prinşi de vrăjitoare, care îi preschimbă
în doi crini, două flori albe, al căror miros este foarte puternic, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ei cu
floarea fermecată pentru a-i salva.

Legenda Lăcrămioarei
Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme, doi copii de
rege: un băiat şi o fată. La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună
cele mai minunate daruri: frumuseţe, înţelepciune, cuminţenie.
Cei doi copii crescuseră împreună şi îşi petreceau majoritatea timpului împreună,
jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ţinu-
tul în care locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinşi de
boală s-a numărat şi fata regelui, care până la urmă moare.
Băiatul regelui, care ţinea foarte mult la sora lui, de care era nedespărţit, a început
atunci să plângă şi nu s-a mai putut opri. Atunci, lacrimile sale s-au transformat în
nişte flori albe, micuţe, care s-au aşternut peste toate văile şi grădinile unde se
jucau pâna atunci cei doi prinţi. Prinţul a fugit de la castel şi s-a ascuns de lume,
pentru a nu fi văzut de ceilalţi că îşi plânge sora. Florile născute din lacrimile sale
au căpătat numele de lăcrămioare.

Legenda anemonelor
Legenda spune că anemonele au apărut din lacrimile Afroditei, vărsa-
te pentru iubitul ei Adonis, când a aflat de moartea acestuia. În folc-
lor, se crede că anemonele te protejează de rău și îți aduc nororc. Se
mai spune și că floarea poate prezice zilele ploioase și că zânele dorm
între petalele ei după ce ea se închide la apusul soarelui.

Pagina 34
 Legendele trandafirului

O legendă grecească spune că trandafirul ar fi

fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai
frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a făcut
trandafirul din trupul unei nimfe moarte pe
care o îndrăgise enorm şi a vrut ca noua floare
să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a con-
vocat şi pe ceilalţi zei pentru a o ursi: Dyonissos
i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au
dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o
parte norii ca Apollo să lumineze şi s-o ajute să înflorească. În sfârşit, Ares,
zeul războiului, i-a dat în dar spinii, să îşi poată apăra frumuseţea.
Unele poveşti spun că trandafirul a apărut odată cu zeiţa frumuseţii, Afrodita, din spuma mării, înconjurând-o ca o
ghirlandă. Altele susţin că trandafirul s-ar fi născut dintr-un surâs al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi met-
amorfozate ale zeului-copil. La început, trandafirul era alb, dar s-a făcut roşu când Jupiter a surprins-o pe Venus
scăldându-se într-un lac încon-jurat de trandafiri (varianta persană vorbeşte despre o privighetoare atât de
îndrăgostită de trandafir – acesta fiind alb, bineînţeles -, că l-a îmbrăţişat strâns, strâns până ce spinii i-au
străpuns inima şi sângele a colorat floarea în roşu).

Legenda Violetei
Legenda spune că Violeta era o fată săracă şi modestă, fără părinţi, care trăia
în Împărăţia Florilor. Violeta se îndrăgosteşte de un prinţ pe care îl întâlneşte
într-o zi, în timp ce îşi împletea o coroniţă cu flori. Prinţul se îndrăgosteşte şi el
pe loc de Violeta şi îi cere acesteia să se căsătorească cu el. Din păcate însă,
prinţului îi fusese ursit să nu se poate căsători înainte de a omori zmeul din
pădurea întunecată. Prinţul porneşte în căutarea zmeului şi îi promite Violetei
că, după ce va omorî zmeul, se va întoarce să o caute şi o va lua de soţie. Vio-
leta îl aşteaptă pe prinţ timp de 12 ani, timp în care împleteşte coroniţe de flori
de culoare albastru închis, care mai apoi vor fi numite Violete. După 12 ani,
prinţul se întoarce şi o găseşte pe Violeta în acelaşi loc, terminând de construit un cort din împletitura de Violete,
care le va fi celor doi castel.

Legenda Viorelei
Legenda spune că prințesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele îm-
păratului și împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseții nemaivă-
zute a prințesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoa-
re ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.
Cu toate încercările părinților ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta
de 12 ani, primăvara, și este prefacută într-o floare albastră, albastrul
fiind simbolul melancoliei. Această floare este așezată între celelalte flori
din grădina Zânei Florilor și este numită Viorica, nume care este cunos-
cut popular și ca Viorea.
De atunci, Viorica este o floare care înflorește primăvara și care se distinge de celelalte prin culoarea albastră,
sugestie clară a melancoliei, dar și a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieții
scurte a prințesei Viorica. Așa cum prințesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săp-
tămâni până când se ofilește.

Pagina 35
 Vază cu flori
Materiale necesare:
- carton colorat/ alb format A4
- şablon vază cu flori
- seminţe de dovleac
- lipici
- tempera

Mod de realizare:
- se imprimă modelul vazei
- se lipesc seminţele de dovleac
- se colorează după preferinţe.

Buchet de flori
Materiale necesare:
carton xerox color, hârtie colorată (roşie, galbenă, portocalie
pentru flori şi verde pentru tulpini),foarfece,aracet,
Tehnica de lucru:
Florile se obţin prin plierea unei hârtii în formă de pătrat în patru,
apoi se trasează o linie curbă deschisă şi se decupează:
Florile se suprapun 2 câte 2, iar in centru se lipeşte un cerculeţ;
Tulpinile se obţin pe baza simetriei , din coală verde, indoită.

Vază cu lalele
Materiale necesare:
Carton xerox color( pentru suport ), semințe de dovleac, lemn de cre-
ion ascuțit cu ascuțitoarea, acuarele, creion, aracet.
Tehnica de lucru:
Pe cartonul xerox se desenează o vază cu lalele;
Pe conturul florilor, frunzelor și tulpinilor se lipesc semințele una câte
una;
Florile se colorează cu roșu, galben, portocaliu, violet, iar frunzele și
tulpina cu culoarea verde;
Pe forma desenată a vazei se lipesc succesiv așchiile de creion.

Pagina 36
 Câmp cu flori
Materiale necesare:
carton xerox color (verde), flori de
mărţişoare, hârtie colorată, foar-
fece, aracet.
Operaţii: aplicare, lipire.
Etape de lucru:
Florile de mărţişoare se desfac;
Se decupează cerculeţe de dimensiuni diferite în funcţie de mări-
mea florilor;
Cerculeţele se lipesc în centrul florilor;
Florile se distribuie diferit pe suprafaţa cartonului xerox color .

Coş cu flori
Materiale necesare: carton xerox color, lemn de creion ascuţit cu as-
cuţitoarea, hârtie colorată pentru flori sau flori de la mărţişoare, aracet,
foarfece, creion.
Operaţii: conturare, decupare, lipire.
Tehnica de lucru:
Se desenează cu creionul un coşuleţ;
Pe forma desenată a coşului se lipesc aşchiile de la creion;
Se decupează diferite flori;
La baza superioară a coşului se lipesc florile decupate.

Flori pentru mama

Materiale necesare:
- hârtie glasată (verde , roșie, portocaliu, roz, verde)
- foarfecă simplă și dințată
- lipici
- șablon pentru petale de flori și frunze
- coală de hârtie colorată pentru felicitare

Mod de realizare:
- se decupează 8 petale de flori (2-2 de diferite culori) și se lipesc una peste cea-
laltă
- în mijlocul florilor se lipesc buline colorate
- din hârtie glasată verde se taie frunze și codiță care se lipesc lângă flori

Pagina 37
 Vază cu flori
Materiale:
- foi xerox colorare( roşii, albastre , verzi
-2 nuanţe)
- aracet
- hartie creponata sau margeluţe pentru
pistilul florilor
Se decupează după şabloane şi se asam-
blează elementele pe un carton colo-
rat.Se poate lipi cartonul intr-o cutie
goala de ciocolata si in felul acesta vom
obtine un tablou .

MATERIALE NECESARE:
- polistiren
- carton colorat
Vază cu flori
- resturi de la ascuţit creioane
- lipici
MOD DE REALIZARE:
Se aşează un carton de culoare roşie de dimensiuni mai mari pe bucata de
polistiren (eu l-am prins în ace de gămălie pe margini – polistirenul şi car-
tonul trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni), apoi pe carton se desenează o
vază în interiorul căreia se lipesc resturi de la ascuţit creioane. Deasupra
vazei se lipesc diferite flori si frunze decupate din carton colorat de difer-
ite culori. Pentru a da un aspect mult mai plăcut florilor puteti să răsuciţi
petalele florilor pe un creion. Şi vaza este gata!

Flori

Materiale:
Carton colorat A4, staniol, tempera, aracet;
Coji de fistic, căpăcele de ghindă, Coajă de portocală,nucă de cocos colorată.
Modul de lucru:
Pe carton se desenează frunzele și tulpinile florilor;
Se întinde un strat de aracet, apoi se presară nuca de cocos de culoare verde;
Din coajă de portocală se realizează narcisa și laleaua;
Din trei coji de fistic învelite în staniol și un căpăcel de ghindă pictat cu tem-
pera de culoare verde se confecționează ghiocelul.

Pagina 38
 Flori din pahare de plastic
MATERIALE NECESARE: pahare plastic diverse culori, paie sau beţe frigărui
pentru tulpină, lipici, capsator, role de la hârtia igienică sau şerveţele bucătărie,
hârtie creponată verde pentru vază.

Pagina 39
 Flori din hârtie creponată
Materiale necesare:

Bete pentru frigarui (pentru tulpina)

Hrtie creponata ( verde pentru tulpina, diferite culori pentru floare)
Lipici cu sclipici (se da pe floare dup ace aceasta este gata)

Lăcrimioara şi laleaua

Materiale:
Hârtie glasată verde, roșie;
Hârtie creponată verde;
Semințe de dovleac;
Foaie de bloc de desen, sârmă, lipici, creioane cerate colorate.
Modul de lucru:
Din hârtie glasată verde se decupează codițele și frunzulițele lalelelor
și lăcrimioarei.
Lăcrimioara se confecționează din semințe de dovleac.
Lalelele se confecționează din hârtie glasată. Din hârtie glasată roșie
se decupează un pătrat, apoi se pliază pe diagonală, rezultând un tri-
unghi. Așezăm triunghiul cu baza în jos și pliem vârfurile bazei spre vârful triunghiului.

Pagina 40
 Ghirlandă de flori

Materiale necesare:
- lavete uscate,aspre,abrazive (0,4 mm grosime)
divers colorate(din comerţ);
- mărgele;
- şnur;
- foarfece;
- ac mare;
Mod de realizare:
Cu marker se trasează după şablon forma florilor
Se decupează după contur, iar din resturi se decupează forme geometrice mici
Se înşiră pe şnur alternativ florile şi formele (după gustul estetic al fiecaruia).Şnurul poate fi realizat prin tehnica
răsucirii,folosind două culori sau poate fi cumpărat.
Se cos apoi mărgelele în interiorul florilor.

Vază din flori şi frunze presate

Materiale necesare: flori și frunze presate, foaie de bloc format mic, aracet,
foarfece.
Operaţii : tăiere ( dacă este cazul), aplicare, lipire.
Etapele de lucru:
Se stabilește modelul care se dorește să se realizeze;
Frunzele sau florile se taie cu foarfeca pentru a li se da forma dorită;
Florile și frunzele presate se aplică cu aracet pe foaia de bloc

Vază cu flori
Materiale necesare: carton xerox color (pentru suport), flori, frunze presate,
semințe de dovleac, acuarele, aracet.
Operaţii: desenare, aplicare, lipire.
Tehnica de lucru:
Pe cartonul xerox color se desenează vaza;
Pe conturul trasat și în interior se lipesc semințe de dovleac;
În vază vor fi așezate și apoi lipite florile și frunzele presate;
Semințele vor fi colorate cu acuarele.

Pagina 41
 Flori din lemn de creion
Materiale necesare: carton xerox color (suportul), lemn de
creion ascuţit cu ascuţitoarea, aracet, creion colorat (carioca)
verde.
Operaţii: desenare, aplicare, lipire.
Tehnica de lucru:
Pe cartonul xerox color se trasează cu carioca verde tulpinile
florilor;
Lemnul de creion se lipeşte în formă de flori;
Din loc în loc se lipesc bucăţi mici de lemn de creion reprezentând frunzuliţe.

Coşuleţ cu flori de primăvară

Materiale necesare:
- bețișoare de frigărui;
- polistiren de 5 cm;
- hârtie creponată verde
- carton colorat: verde, galben, albastru, roșu
- lipici,
- fluturi din comerț (se pot confecționa și din hârtie iar copiii îi
colorează)
Realizarea lucrării:
- se decupează polistirenul în formă rotundă și se îmbracă cu hâr-
tie creponată (ce culoare preferați)
- se rulează hârtie creponată, verde, pe bețele de frigărui (acestea
vor fi tulpinile florilor)
- se decupează corolele florilor și se lipesc împreună cu frunzele pe bețele de frigărui apoi se fixează în coșuleț

Coş cu flori de primăvară

Pentru această lucrare aveți nevoie de:

- hârtie creponată (verde, roșu, galben, alb,
violet);
- ascuțitură de la creion;
- hârtie glasată ( portocaliu, galben);
- foarfecă, lipici.

Pagina 42
 Flori de câmp
Materiale necesare: coli xerox de diferite culori,
staniol, beţişoare, vată, polistiren, lipici, creion, foar-
fece.
Operaţii: conturare, decupare, asamblare.
Etapele de lucru:
Petalele florilor se realizează din hârtie de culori
diferite;
Floarea se obţine dintr-un pătrat cu latura de 3 cm, care se îndoaie în patru părţi
egale;
Pe suprafaţa pătrată a ultimei îndoituri se conturează forma unei petale şi apoi se
decupează, obţinându-se o floare cu patru petale;
Fiecare floare se fixează în vârful unui beţişor, înfăşurat în hârtie verde, iar în vârf
cu puţină vată;
Toate florile astfel obţinute se înfig cu celălalt capăt al beţişorului într-o bucată
mică de polistiren;
Se conturează şi se decupează câteva frunze, care se vor adăuga printre flori;
Se îmbracă bucata de polistiren cu hârtie colorată sau staniol.

Flori din melcişori

Materiale necesare: carton xerox color (pentru suport), melcișori, hârtie co-
lorată (roșu, portocaliu pentru centrul florilor și verde pentru frunze), carioca ver-
de, foarfece, aracet.
Operaţii: desenare, decupare, aplicare, lipire.
Tehnica de lucru:
Se trasează tulpinile florilor cu carioca verde;
Se decupează cerculețe pentru centrul florilor;
Se lipesc cerculețele în diferite locuri pe tulpini;
Se decupează frunzulițe care se lipesc pe tulpini.
Se lipesc melcișorii în jurul cerculețelor.

Vază cu flori din seminţe

Lucrarea este realizata din diferite semințe:
- de dovleac, de floarea soarelui, de cafea, de porumb galben si roșu, fasole de
diferite culori, de muștar.
Se mai pot folosi si alt fel de semințe.
După ce se lipesc semințele, se lasă lucrarea să se usuce bine, o zi sau două, apoi
se dă peste semințe cu lac de mobilă.

Pagina 43
 Coş cu flori
Materiale necesare: flori de pai uscate sau pre-
sate, frunze de diferite forme şi culori, conuri de brad,
hârtie glasată, şnur pentru mărţişor, aracet.
Tehnici de lucru: lipire, asamblare.
Realizarea temei: Conurile de brad se desfac şi
prin suprapunere se lipesc pe hârtia glasată realizând
un coşuleţ. În coş vom lipi florile şi frunzele realizând
un aranjament floral estetic. Pe tortiţa coşului vom
lipi şnurul unui mărţişor.

Vază cu flori
Materiale necesare:
- carton format A5;
- hârtie colorată;
- foarfece, lipici;

Cartonul A5 se pliază și se taie pe margini cu un foarfece ondulat. Se decupează

vaza, se înfrumusețează cu resturi de hârtie, apoi se lipește pe carton. Din resturi
de hârtie verde se fac tulpinile și frunzele florilor. Florile se decupează, petalele se
ondulează puțin cu un bețișor și apoi se lipesc pe carton (doar mijlocul florii, nu și
petalele). În interiorul lor se lipește un cerc de hârtie roșie sau portocalie.

Flori din pahare de

plastic

Pagina 44
 Flori bătute
Materiale necesare:
Hârtie colorată galbenă, roz, roşie (câte 4 coli A4 de fiecare);
Hârtie colorată verde;
Capsator, foarfece, lipici.

Etape de lucru:
- pe o coală galbenă se trasează, cu ajutorul unui şablon, cercuri cu diametrul aproxi-
mativ 2,5-3 cm (atâtea cercuri câte flori se doresc);
-se suprapun perfect cele 4 coli galbene, având grijă ca deasupra să fie coala cu cercuri;
- se capsează pe centru fiecare cerc, astfel încât să fie prinse toate cele 4 straturi;
- se decupează cercurile;
- se crestează de jur-împrejur, asemănător razelor soarelui;
- se ridică petalele crestate a primelor 3 straturi de hârtie (se insistă până când se obţine o floare de păpădie);
- din hârtie verde se taie fâşii de diferite lungimi;
- se lipeşte o fâşie pentru tulpină, iar frunzele se obţin prin lipirea fâşiilor îndoite;
- în vârful tulpinii se lipeşte o floare (floarea de păpădie) sau se lipesc mai multe de-a lungul tulpinii, ca în model;

Alternative:
„Bujorul”, „Crizantema” şi alte flori „bătute”, cu deosebirea că se vor folosi culori adecvate, iar diametrul va fi mai
mare, în funcţie de floarea ce se confecţionează.

Pagina 45