SFANŢUL EFREM ŞIRUL

Cuvânt despre preoţie

Cuvânt despre preoţie 1

1 Traducerea acestui Cuvânt s-a făcut după ediţia: S.P.N. Ephraemi

Syri Opera omnia quae exstant Graece, Syriace et Latine, in sex. tomos
distributa... opera et studio Josephi Assemani, Roma, voi. III, 1746, 1-6 .
Cuvântul este editat şi printre spuriile Sfântului Ioan Gură de Aur, în
Migne, Patrologia greacă, voi. 48, 1067-1070, cu acest titlu: ,A acelu-
iaşi Gură de Aur, Despre preoţie, Cuvântul şapte". In limba română a
apărut întâia oară în: Cuvintele şi învăţăturile prea cuviosului părintelui
nostru Efrem Şirul, Mănăstirea Neamţu şi Secul, Voi. III, 123, 17-23. Din
prefaţa de la volumul I, scrisă de losif Ieromonahul din Mănăstirea
Neamţu, aflăm că tâlcuirea Cuvintelor şi învăţăturilor Sfântului Efrem
Şirul s-a făcut de „dascălul şi schimonahul Isaac, de la carele", spune
losif, „şi eu începăturile învăţăturii meale de a mă deprinde în limba eli-
nească am luat aicea în sfânta Monastire Neamţul". Isaac a făcut tra-
ducerea după o „tipăritură veche", în care nu erau toate cuvintele Sfântu-
lui Efrem, şi după „cea grecească pe prost şi cea slavonească". în urmă,
ducându-se Isaac la Sfântul Munte „pentru vedere şi închinare", a găsit
acolo „alt tom ellinesc împreună şi latinesc", din care a tradus cuvintele
ce lipseau în traducerea de mai înainte. Când a fost să se dea la tipar
traducerea lui Isaac, mitropolitul Veniamin Costache i-a dat lui losif
iero-
monahul „trei tomuri ellineşti împreună şi latineşti, tipărite în Roma, cu-
prinzătoare de toate cuvintele sfântului ceale tălmăcite ellineaşte din
lim-
ba Syrienească, poruncindu-mi ca la tipărire întru toate să urmeze acesto-
ra". Şi losif continuă: „Deci eu, nu puteri meale bizuindu-mă şi încredin-
ţându-mă, ci prea sfintelor rugăciuni ale preasfinţii sale nădăjduindu-mă,
după stăpâneasca poruncă, unde am văzut vreo lipsă, precum s-au cuvenit
o am împlinit. Iară unde am aflat vreo deosebire, precum m-am priceput,
o am îndreptat, ca să fie tălmăcirea întocma după aciastă tipărire în trei
to-
muri". Deci traducerea Cuvintelor şi învăţăturilor Sfântului Efrem Şirul
s-a făcut de Isaac Dascălul şi losif Ieromonahul, după ediţia de la Roma
din 1732-1746, dată lui losif de cărturarul şi bibliofilul Veniamin Costa-
che, mitropolitul Moldovei. Cuvântul despre preoţie al Sfântului Efrem
Şirul a mai apărut în ediţia de la Bucureşti din 1926 a volumului III din:
Cuvintele şi învăţăturile preacuviosului părintelui nostru Efrem Şirul,
pag. 9-13, publicat „din iniţiativa tinerilor creştini Constantin C. Marin
şi
Constantin C. Petre. în 1931, la Roman, preotul Toma Gherasimescu reti-

299

SFÂNTUL EFREM ŞIRUL

O, minune preaslăvită ! O, putere negrăită ! O, înfri-

coşătoare taină a preoţiei ! Spirituală şi sfântă, cinstită
şi fără de prihană, pe care Hristos, când a venit, a dă-
ruit-o celor vrednici. Cad şi mă rog cu lacrimi şi suspi-
ne, ca să mă oglindesc în această comoară a preoţiei.
Că este o comoară pentru cei ce o păzesc cu vrednicie
şi cuvioşie; este pavăză strălucitoare şi neasemuită; este
turn neclintit, zid de nedărâmat; este temelie tare, care
de pe pământ se înalţă până la bolta cerească. Dar ce
spun, fraţilor ? Preoţia este atârnată de bolţile cele mai
înalte ale cerului; intră fără de împiedicare în înseşi ce-
rurile cerurilor şi merge strălucit şi lesnicios prin mijlo-
cul îngerilor şi al puterilor celor netrupeşti. Dar pentru
ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus ? Stă de
vorbă cu însuşi Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul şi Dă-
tătorul de lumină. Şi, numai ce voieşte, că îndată şi pri-
meşte, cu multă îndrăznire, cererile pe care I le face.

Nu încetez, fraţilor, a cânta şi a slăvi treapta vredni-

ciei pe care Treimea a dat-o fiilor lui Adam, prin care
lumea s-a mântuit şi zidirea s-a luminat; prin care mun-
ţii şi pădurile, dealurile şi văile s-au umplut de vieţuirea
luminoasă şi cinstită a neamului celui fericit, adică al
monah'lor, aşa precum a spus Isaia cel cu preas^lu^it
glas: „din vârfurile munţilor vor da glasurile lor" (Isaia
42, 11) oamenii spre slavoslovie; prin care şi fărădele-
gea de pe pământ s-a ridicat; prin care şi cumpătarea pe
pământ se sălăşluieşte; prin care diavolul căzând s-a
nimicit, destrăbălaţii au ajuns povăţuitori ai dreptăţii,
iar cei fără de lege, buni şi credincioşi; prin care stăpâ-

păreşte Cuvântul despre preoţie într-o broşură separată, prefaţându-1 cu

un „Cuvânt înainte".

300

CUVÂNT DESPRE PREOŢIE

nirea morţii s-a surpat, iadul şi-a pierdut puterea, bles-

temul lui Adam s-a dezlegat, iar Mirele cel ceresc s-a
pregătit; prin care firea omenească se schimbă în pute-
rea celor fără de trupuri.

Ce să spun sau ce să laud ? Darul treptei preoţeşti

depăşeşte şi gândul şi cuvântul. Şi, după cum socot,
aceasta este aceea de care, spăimântându-se Pavel, o
arată atuncea când spune: „O, adâncul bogăţiei şi înţe-
lepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu ! Că nepătrunse
sunt judecăţile Lui şi de negăsit urma căilor Lui /"
(Rom. 1 1, 33). Preoţia zboară de pe pământ la cer, du-
când lui Dumnezeu cu foarte mare grabă cererile noas-
tre. Preoţia mijloceşte pentru robi pe lângă Stăpân.

Să fim cu foarte mare luare-aminte, fraţilor, la cu-

vintele acestea tainice şi înfricoşătoare, că fără cinstirea
preoţiei nu se dă iertare de păcate. Luaţi aminte, fraţi-
lor, voi, în care străluceşte lumina învăţăturilor, voi, cei
îndrăgostiţi de buna credinţă !

Dar ce înţeles au cuvintele pe care le-am spus mai

înainte despre taina preoţiei ? Mlădiţa viţei de vie şi bo-
bul de grâu şi preoţia sunt strâns unite unele de altele.
Mlădiţa de vie şi bobul de grâu sunt slujnice, iar preo-
ţi'», stăpână. Când se adună împreună acestea trei ca să
se sălăşluiască deasupra comorilor, atunci fiecare din
ele aduce împăratului, întru bună mireasmă, puterea
propriilor lor roade: mlădiţa viţei de vie aduce sângele,
bobul de grâu aduce pâinea, iar preoţia, cu bună îndrăz-
nire, zboară de pe pământ la cer, ca să contemple pe
Cel nevăzut; şi închinându-se înaintea înaltului scaun,
stând, se roagă Stăpânului pentru robi, purtând cu ea la-
crimile şi suspinele celor împreună robi şi le duce Stă-
pânului; duce de asemeni şi ruga şi căinţa lor şi cere

301

SFANŢUL EFREM ŞIRUL

pentru ei de la preamilostivul împărat iertare şi milă, ca
să vină Duhul-Mângâietorul şi să sfinţească darurile
cele puse înainte aici, pe pământ. Iar când sunt aduse
tainele cele înfricoşătoare şi pline de nemurire de preo-
tul care face rugăciuni pentru toţi, atunci sufletele se
apropie şi prin sfintele taine primesc curăţire de în-
tinăciuni. Vedeţi, iubitorilor de Dumnezeu, că cele
două - viţa de vie şi bobul de grâu - nu lucrează pe
pământ dacă nu vine hotărârea cea cerească şi sfinţeşte
darurile ?

Ai văzut, omule, strălucitoare facere de minunii ? Ai

văzut cum treapta sfântă a preoţiei curăţeşte cu lesnire
întinăciunile sufletelor ? Binecuvântat fie Mântuitorul,
Care a rânduit pe pământ acest prea strălucit şi curăţitor
dar, Care a luminat cu har pe preoţi ca să lumineze ca
nişte luminători în lume !

Poporul cel mai înainte de noi a primit corn purtător

de untdelemn (1 Regi 16, 1, 13), care aducea spor; iar
noi, nevrednicii robi ai Celui binecuvântat, n-am primit
nici corn, nici untdelemn, ci pe însuşi Cel ce este Cap,
pe Cel înalt şi înfricoşător, Care S-a pogorât din cer şi
ne-a dăruit, prin punerea mâinilor, Duhul Său Care a
venit ca foc peste apostoli (Fapte 2, 3). O, putere n^gr?
ită, care ai fost învrednicită să locuieşti în noi prin pu-
nerea mâinilor preoţilor ! O, ce mare treaptă este înfri-
coşătoarea preoţie ! Fericit este cel care vieţuieşte în ea
curat şi nepătat ! Petru, cel numit Chefa (Ioan 1, 42),
cel care a fost prins în mreajă pe ţărmul lacului (Matei
4, 18-20), de care a dat mărturie Marele Păstor, zicân-
du-i: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei
16, 18), prin preoţie a primit şi cheile cerurilor (Matei
16, 19). La fel Pavel, cel altădată prigonitor (Fapte 22,
302

CUVÂNT DESPRE PREOŢIE

4; 26, 11; 1 Cor. 15, 9; Gal. 1, 13; Filip. 3, 6), după ce a

fost învrednicit de harul preoţiei, a străbătut ca un
întraripat întreaga lume, predicând învierea din morţi.

Să ne întoarcem la Abel cel drept, care a fost preot

la începutul creaţiei, şi să aflăm de la el că dintru înce-
put aducea ca preot jertfa sa lui Dumnezeu. Nu s-a po-
gorât, oare, foc din cer şi a mistuit jertfa lui ? Iar când
aducea lui Dumnezeu pârgile sale (Fac. 4, 4), precum
zice Scriptura, „a căutat Dumnezeu la jertfa lui Abel,
iar la a lui Cain n-a binevoit" (Fac. 4, 4-5). Şi iarăşi
Noe, cel mântuit în corabie, când a încetat apa şi s-a
aşezat corabia pe muntele Ararat (Fac. 8, 4), a primit
iarăşi îndată această preoţie şi a adus, cu inimă curată,
lui Dumnezeu jertfă întru miros de bună mireasmă
(Fac. 8, 19-20). De aceea a şi făcut Dumnezeu legă-
mânt cu el să nu mai aducă potop pe pământ; şi i-a dat
binecuvântarea să crească şi să se înmulţească (Fac. 9,
7-17). Ai văzut facerea de minuni a preoţiei ? Ai văzut
pe cel dintâi preot, pe Abel, întru cea dintâi creaţie, că
Dumnezeu a pogorât foc din cer pe pământ peste jertfa
lui cea fără de prihană ? Ai văzut iarăşi pe Noe, pe
cinstitul preot, întru cea de a doua creaţie, că Dumne-
zeu a făcut legământ cu el 9 De preoţie a fost ' ivredni-
cit să aibă parte şi Avraam, şi a adus lui Dumnezeu
jertfă pe Isaac; şi-a jertfit propria sa inimă (Fac. 22,
1-12). în jertfa aceea Dumnezeu arată taină mare, naş-
terea Domnului, în copăcelul cel stufos (Fac. 22, 13),
creşterea într-o clipeală şi binecuvântarea cu care Dum-
nezeu 1-a binecuvântat pe Avraam: „întru sămânţa ta
se vor binecuvânta toate neamurile" (Fac. 22, 18). De
preoţie a fost învrednicit şi Moise când s-a suit în Mun-
tele Sinai la Dumnezeu şi a primit de la El legea (leş.

303

SFANŢUL EFREM ŞIRUL

19, 3). De aceea şi faţa lui era plină de slavă, că se ve-

dea mai strălucitoare decât soarele (leş. 34, 35). La fel
şi Aaron a fost învrednicit de preoţie (leş. 28, 27; Lev.
8, 1-12), fiind mijlocitor către Dumnezeu pentru păca-
tele poporului. ,Jidoise şi Aaron între preoţii Lui" (Ps.
98, 6), spune Scriptura. La fel şi Finees cu atotcinstita
preoţie a oprit moartea din poporul acela (Num. 25,
11). Iar Ilie, iarăşi, fiind îmbrăcat cu preoţia, a fost
auzit în foc şi a înjunghiat pe preoţii ruşinii (3 Regi 18,
38-40).

Să învăţăm, deci, din acestea, fraţilor, că mare, peste

măsură de mare, este vrednicia preoţiei. Slavă Unuia-Năs-
cut ! Slavă Singurului Bun, Care a dat preoţia apostolilor
Săi, prin noul şi sfântul Lui Testament, ca şi ei să ne arate
pildă prin punerea mâinilor lor peste cei vrednici !

Cu toţii, dar, să cinstim cu inimă curată, cu toţii să

fericim pe cei care au treapta cinstitei preoţii, cunos-
când că dacă cineva iubeşte pe prietenul împăratului,
pe acela cu mult mai mult îl iubeşte împăratul. Să iu-
bim, dar, pe preoţii lui Dumnezeu, pentru că sunt prie-
teni ai lui Dumnezeu şi mijlocesc pentru noi şi pentru
lume. Cinsteşte pe preoţi, împlinind porunca lui Hris-
t ş, care spune: „Cel care primeşte cu bvmrie prooroc
în nume de prooroc, plată de prooroc va lua" (Matei
10, 41). Iară dacă nu ştii de este vrednic sau nevrednic
de treapta preoţiei cel ce se întâmplă a fi preot, tu, pen-
tru porunca lui Hristos, nu-1 dispreţui. După cum aurul
cel strălucitor nu se vatămă când este amestecat cu tina
şi nici mărgăritarul cel luminos nu-şi schimbă lumina
dacă-1 pui lângă materii necurate, tot aşa nici preoţia nu
se întinează cu ceva, chiar dacă e nevrednic cel care e
preot. Dacă cineva a fost învrednicit să ajungă la aceas-

304

CUVÂNT DESPRE PREOŢIE

tă vrednicie şi va umbla în ea cu vrednicie şi fără de

prihană, aduce asupra lui viaţă şi cunună nestricăcioasă;
iar dacă cineva îndrăzneşte să intre cu nevrednicie în
această treaptă, aduce asupra lui întunericul cel mai
dinafară (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30) şi osândă fără
milă.

Altă pildă îţi dau, o, omule, ca să nu îndrăzneşti, în-

tru mândria ta, să iei cu nevrednicie treapta preoţiei; că
Dumnezeu Cel curat nu caută cu bunăvoinţă spre cei
care se hirotonesc mânaţi de mândrie. Află ce au păţit
ticăloşii aceia care s-au împotrivit odinioară lui Moise
şi lui Aaron, care au îndrăznit cu neruşinare şi obrăzni-
cie să tămâieze lui Dumnezeu. Nu i-a mistuit, oare, pe
toţi foc din cer pentru că au îndrăznit la o treaptă mai
presus de ei ? (Num. 16, 1-25). Iarăşi şi Mariam, proo-
rocită lui Dumnezeu, a defăimat pe Moise, pentru pre-
oţia lui, numai cu un cuvânt neînsemnat (Num. 12, 2);
şi Dumnezeu Cel Preaînalt, pentru o ocară ca aceasta, a
hotărât să se umple toată de lepră (Num. 12, 10) şi să
fie scoasă şapte zile afară din tabără (Num. 12, 14).

Şi acum, fraţilor, trăiţi preoţia în curăţie, imitând pe

Moise, pe Aaron şi pe Eleazar (Num. 27, 2). Uitaţi-vă
la preoţii ac^ş*'a binerredincioşi, «*1 au nimicit cu pre -
ţia taberile duşmanilor. Moise, având preoţia, a ridicat
mâinile către Dumnezeu şi a rănit pe Amalec cu rană
nevindecată (leş. 17, 8-13). Cu preoţia fiind şi Avraam
încins, a biruit pe împăraţi (Fac. 14, 14-15). Melchise-
dec, având preoţia, a binecuvântat pe Avraam cel ales,
cu binecuvântare deosebită (Fac. 14, 18-20).

Ai fost învrednicit, frate, să primeşti treapta preo-

ţiei ? Ai sârguinţă, ca să placi Celui ce te-a primit în
armata Lui ! Slujeşte-I Lui cu curăţie, cu dreptate, cu

305

SFÂNTUL EFREM ŞIRUL

înţelepciune duhovnicească şi cu feciorie strălucită. Fii

râvnitor ca Ilie, purtător de grijă ca Ieremia, cuminte ca
Iosif, curat ca Isus al lui Navi, iubitor de străini ca
Avraam, iubitor de săraci ca Iov, plin de dragoste ca
David şi blând ca Moise. Pe cel rătăcit călăuzeşte-1, pe
cel şchiop sprijină-1, pe cel căzut ridică-1, pe cel bolnav
ajută-1 şi fă toate câte sunt asemenea.

Eu mă spăimântez, iubiţilor, de cele ce obişnuiesc

unii a le îndrăzni şi de cele pe care le încearcă unii, cu
neruşinare şi cu obrăznicie, ca să pună mâna pe preoţie,
fără să fie chemaţi de harul lui Hristos. Nu-şi dau sea-
ma, ticăloşii, că foc şi moarte grămădesc asupra lor.

Nu-ţi spun, omule, să nu primeşti cu obrăznicie nu-

mai preoţia, dar nici de vreunul din vasele preacinstitei
slujiri să nu te atingi ! Ai citit ce a păţit Uza (2 Regi 6,
3-8), pentru că s-a atins de chivotul lui Dumnezeu !
Adu-ţi aminte totdeauna, frate iubite, de acest cuvânt
dumnezeiesc al Celui Preaînalt, rostit prin profetul
Isaia: „Spre cine voi căuta fără numai spre cel blând,
smerit, liniştit, care tremură de cuvintele Mele" (Isaia
66, 2). Adu-ţi aminte pururea de porunca aceasta, ca să
câştigi comoară gândul cel blând, ca să poţi aşa să te
sui la-I^r salimul cel dr sus, să aduci jertfe spirituale
împăratului şi lui Dumnezeu pe jertfelnicul cel de sus,
unde se împletesc cununile nestricăciunii. Şi acolo, îna-
intea îngerilor, te va încununa Hristos cu cununa nemu-
ririi şi împreună cu cetele cele de sus vei cânta Sfintei
Treimi imn de biruinţă, în vecii vecilor. Amin

Cuprins

Introducere.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR

Tratatul despre preoţie

şi Omilia rostită când a fost hirotonit preot

Tratatul despre preoţie 25

CARTEA ÎNTÂI
Capitolul 1 : Dovada dragostei Marelui Vasile

faţă de mine 29

Capitolul 2: Ce 1-a oprit de a locui cu mine 30

Capitolul 3: înşelăciunea pe care am întrebuinţat-o

pentru a-1 face să se lase hirotonit 36

Capitolul 4: învinuirile pe care mi le-a adus

că l-am înşelat 38

Capitolul 5: Apărarea mea 44

Capitolul 6: Se poate folosi înşelăciunea

pentru a fi de folos cuiva 45

Capitolul 7: O faptă ca aceasta nu trebuie numită

înşelăciune, ci purtare de grijă 47

CARTEA A DOUA
Capitolul 1 : Preoţia este cel mai mare semn

al dragostei de Hristos 51
Capitolul 2: Slujirea preoţiei este mai mare

decât celelalte slujiri 54

Capitolul 3: Slujirea preoţiei are nevoie de un suflet

mare si minunat 55

307

SFANŢUL EFREM ŞIRUL

Capitolul 4: Preoţia este plină de greutăţi

şi primejdii 58

Capitolul 5: Pentru că-1 iubesc pe Hristos,

de aceea am fugit de preoţie 60

Capitolul 6: Dovada virtuţii lui Vasile

şi a dragostei lui puternice 64

Capitolul 7: Am fugit de hirotonie pentru că n-am voit

să aduc ocară celor care m-au ales 67

Capitolul 8: Prin fuga mea i-am ferit de ocară 69

CARTEA A TREIA
Capitolul 1 : Cei care au bănuit că am fugit

de preoţie din mândrie au arătat că au o idee

greşită despre preoţie 71

Capitolul 2: N-am fugit de preoţie nici pentru că

umblu după slavă deşartă 72

Capitolul 3: bacă aş fi urmărit slava deşartă,

ar fi trebuit mai degrabă să mă preoţesc 73

Capitolul 4: Preoţia este un lucru înfricoşător,

iar cultul creştin este mult mai înfricoşător decât

cultul legii vechi 74

Capitolul 5: Mari sunt puterea şi cinstea preoţilor 76

Capitolul 6: Preoţii sunt slujitorii celor mai mari

daruri ale lui Dumnezeu 78

Capitolul 7: Şi Pavel se temea când se uita

la măreţia preoţiei 8

Capitolul 8: Multe păcate săvârşeşte un om care

se face preot, dacănu-i foarte destoinic 82

Capitolul 9: Preotul este cuprins de slava deşartă

şi de păcatele născute din ea 84

Capitolul 10: Nu preoţia este de vină, ci trândăvia

noastră , 86

Capitolul 1 1 : Trebuie îndepărtată din sufletul

preotului dorinţa iubirii de putere 97

Capitolul 12: Despre văduve 104

308

CUVÂNT DESPRE PREOŢIE

Capitolul 13: Despre fecioare 108

Capitolul 14: Despre judecată 112

CARTEA A PATRA

Capitolul 1 : Sunt pedepsiţi aspru nu numai cei care

singuri se străduiesc să intre în cler, dar şi cei
care intră siliţi de alţii dacă, odată ajunşi
preoţi, săvârşesc păcate 1 17

Capitolul 2: Cei care hirotonesc pe cei nevrednici

sunt tot atât de mult pedepsiţi
ca şi cei hirotoniţi, chiar dacă nu cunosc
pe cei pe care îi hirotonesc 125
Capitolul 3: Preotul trebuie să fie destoinic

în predicarea cuvântului lui Dumnezeu 130

Capitolul 4: Preotul trebuie să fie pregătit

pentru a lupta cu toţi: şi cu elenii şi cu iudeii
şi cu ereticii 132

Capitolul 5: Preotul trebuie să cunoască bine

dialectica 137

Capitolul 6: Fericitul Pavel era neîntrecut

în dialectică 138

Capitolul 7: Fericitul Pavel a fost strălucit

nu numai prin minuni, ci şi prin elocinţă 142

Capitolul 8: Fericitul Pavel vrea ca şi noi să fim

predicatori destoinici 145

Ca| ito ui 9: Când preotu. nu-i predicator

^- destoinic, credincioşii sunt siliţi să sufere
multă pagubă sufletească 147

CARTEA A CINCEA

Capitolul 1 : Cuvântările rostite înaintea credincioşilor

trebuie pregătite cu multă osteneală şi grijă 149

Capitolul 2: Preotul rânduit să vorbească înaintea

credincioşilor trebuie să dispreţuiască laudele
şi să fie puternic în cuvânt 151
309

SFÂNTUL EFREM ŞIRUL

Capitolul 3: Dacă nu are aceste două însuşiri,

nu va fi de folos credincioşilor 152

Capitolul 4: Predicatorul trebuie să dispreţuiască

mai ales invidia 153

Capitolul 5: Predicatorul talentat trebuie să se

pregătească mai mult decât un predicator slab 155

Capitolul 6: Predicatorul nu trebuie să dispreţuiască

întru totul părerile nesocotite ale mulţimii,

dar nici să le pună întru totul la inimă 156

Capitolul 7: Predicatorul trebuie să-şi alcătuiască

predicile în aşa fel încât ele să placă

numai lui Dumnezeu 158

Capitolul 8: Predicatorul care nu dispreţuieşte

laudele va avea de suferit

o mulţime de neplăceri 159

CARTEA A ŞASEA
Capitolul 1 : Preoţii vor da seamă şi de păcatele

credincioşilor lor 163

Capitolul 2: Preoţii au nevoie de mai multă

luare-aminte decât monahii 164

Capitolul 3: Monahul se bucură de mai multă

uşurinţă decât întâistătătorul bisericii 166

Capitolul 4: Preotului i s-au încredinţat apărarea

întregii lumi şi alte lucruri înfricoşătoare 168

Capitolul 5: Preotul trebuie să fie destoinic in toate .171

Capitolul 6: Nu monahul, ci preotul care

îndrumează bine pe credincioşi

dă dovadă de răbdare 172

Capitolul 7: Altele sunt nevoinţele monahului,

omul care trăieşte singur, şi altele nevoinţele

preotului, omul care trăieşte în mijlocul lumii 173

Capitolul 8: Monahii săvârşesc mai uşor virtutea

decât cei care au grijă de mulţi 176

310

CUVÂNT DESPRE PREOŢIE

Capitolul 9: Nu trebuie dispreţuită părerea mulţimii,

chiar când e greşită 178

Capitolul 10: Nu-i mare lucru să te mântui pe tine

singur 180

Capitolul 1 1: Cu mult mai cumplit sunt pedepsite

păcatele preoţilor decât păcatele mirenilor 181

Capitolul 12: înfăţişarea prin exemple a durerii

şi fricii simţite în aşteptarea preoţirii 182

Capitolul 13: Ispita diavolului este mai cumplită

decât orice război 189

Omilia rostită când a fost hirotonit preot,

către sine, către episcop

şi către mulţimea de popor 193

SFÂNTUL GRIGORIE DIN NAZIANZ

Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont
sau despre preoţie

Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont

după ce a fost hirotonit şi pentru întoarcerea lui

de acolo. în acest cuvânt

şi despre măreţia slujirii preoţeşti 209

SFANŢUL EFREM ŞIRUL

Cuvânt despre preoţie

Cuvânt despre preoţie 299

MULTtPRIKr

Tipografia MULTIPRINT laşi

Catoa Chlf IntiM 22. laşi. 700214

M. 02M-211225. 2MM8, fu. 0232-211252

DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.

Str. Biserica Alexe nr. 24, sector 4,

040269, Bucureşti
Tel, fax 021-336.79.13

e-mail: sophia@fx.ro

www.sophia.ro

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

vă oferă posibilitatea de a primi prin poştă

cele mai bune cărţi de spiritualitate,

teologie, cultură religioasă, artă, filosofie

apărute la edituri de prestigiu.

Plata se face ramburs la primirea cărţilor;

taxele poştale sunt suportate de Supergraph.

Vă aşteptăm la

LIBRĂRIA SOPHIA

str. Bibescu Vodă nr. 24,

040152, Bucureşti, sector 4

(lângă Facultatea de Teologie)

tel. 0722.266.618

teologie • filosofie
istorie • artă • eseu

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre:

este cu neputinţă să nu găseşti ceva

pe gustul şi spre folosul tău !