Sunteți pe pagina 1din 13

Variabile psihologice și nonpsihologice ca

predictori în selecția de personal


CUPRINS:

1.Introducere
2. Variabilele psihologice şi nonpsihologice
3.Procesul de selecție de personal
4.Concluzii
5.Bibliografia
1.Introducere

Este cunoscut că relaţiile umane caracterizează organizaţia, oamenii fiind aceia care o
alcătuiesc şi o definesc în egală măsură. Cum omul este o entitate unică, nerepetabilă,
complexă, selecţia personalului deţine o importanţă covârşitoare în alegerea indivizilor ce pot
răspunde cel mai bine nevoilor organizaţiei.

Astfel, motivul pentru care mi-am ales această temă a fost declanşat de dorinţa de a
cunoaşte în profunzime regulile selecţiei de personal în cadrul unei organizaţii, privită atât din
postura unui viitor candidat, dar şi ca un posibil viitor angajator.

OAMENII sunt cel mai de preţ „bun” al organizaţiilor, companiilor şi instituţiilor sau
chiar „resursa critică”. Liderii de pretutindeni se bazează pe politici cât mai eficiente de
management al resurselor umane, deoarece se consideră că activitatea unei firme îndreptată
într-o anumită direcţie constituie meritul salariaţilor ce au orietat-o astfel.
3.Procesul de selecție
Selecţia reprezintă procesul prin care se aleg cei mai potriviţi candidaţi pentru
ocuparea unui post vacant, conform unor reguli şi criterii bine stabilite. „Selecţia este un
proces prin care se acumulează informaţii despre candidaţii la un post vacant, în condiţii
legale, pe termen scurt, mediu sau lung într-o organizaţie.”

Etapele procesului de recrutare şi selecţie de personal sunt:

 Identificarea nevoii de personal;


 Stabilirea responsabilităţii postului;
 Identificarea criteriilor de selecţie;
 Promovarea anunţului publicitar de angajare;
 Selectarea CV-urilor;
 Interviuri preliminare;
 Testarea profesională şi personală;

Procesul de selecţie poate fi influenţat de următorii factori:

 Legislaţia – managemetul resurselor umane este condiţionat în mare măsură de


legislaţie.
 Viteza de decizie – timpul constrânge procesul de decizie, astfel o selecţie îndelungată
poate duce la pierderea celor mai buni candidaţi.
 Ierarhia organizaţională – în funcţie de postul vacant decizia angajării se face pe
niveluri, existând cazuri în care decizia departamentului de resurse umane este luată în
colaborare cu personalul ierarhic superior.
 Lotul candidaţilor
 Tipul organizaţiei – poate fi privată, publică sau nonprofit.
 Perioada de probă – majoritatea organizaţiilor recurg la perioade între 3 şi 6 luni pentru
a putea evalua abilităţile angajatului.
Simulările sau studiile de caz imaginează fragmente ale vieţii profesionale, în scopul
facilitării, observării comportamentului şi deciziilor individului testat.

Interviurile sunt discuţii purtate pe o temă, sau altfel spus dialoguri dirijate. Acestă
etapă aduce beneficii organizaţiei pentru că, pe de o parte, identifică şi elimină rapid
candidaţii neadecvaţi şi, pe de altă parte poate conduce la recunoaşterea unor candidaţi care
dispun de abilităţi pentru alte posturi vacante din organizaţie.

Testele definesc probe obligatorii ce presupun executarea unor sarcini identice pentru
toţi candidaţii, astfel încât să se permită o analiză unitară a acestora. Testele pot fi: teste
medicale, teste de cunoştinţe, teste de aptitudini, teste de inteligenţă ,teste de creativitate, teste
de personalitate şi teste psihologice, acestea din urmă oferind informaţii complexe despre
nevoi şi percepţii.
Relaţionând metodele şi tehnicile de selecţie a personalului cu procesul propriu-zis de
selecţie, concluzionez că testele de selecţie constituie un bun suport de predicţie în ceea ce
priveşte abilităţile unui candidat, dar nu au acelaşi succes atunci când este vorba de
determinarea motivaţiei.
2. Variabilele psihologice şi nonpsihologice

Variabilele psihologice care au influenţă asupra subiectului formează spaţiul lui de


viaţă. Acesta este format din două substructuri: persoana şi mediul, care este limitat de
frontiera de incidenţă a variabilelor non-psihologice care au efect asupra comportamentelor.
Forţele din câmpul social care acţionază asupra individului pot fi predictorii în selecţia
personalalui îmbrăcând două forme: pozitive – permit atingerea obiectivelor şi determină
tensiuni pozitive având ca rezultat comportamente de apropiere; negative – creează tensiuni
negative şi au ca rezultat comportamentul de evitare.
În ceea ce priveşte forţele care acţionează asupra individului putem vorbi de o
clasificare: forţe interne şi forţe externe.
Astfel într-o primă etapă , variabilelor psihologice li se atribuie forţele externe ce sunt
reprezentate de presiunile din partea mediului
Într-o a doua etapă, variabilelor nonpsihologice li se conferă forţe interne ce
reprezintă norme, reguli de acţiune ce pot oferi interlocutorului o imagine concludentă asupra
candidatului prin modul său de exprimare, ţinută, maniere etc.
4. Concluzii

Resursele umane prezintă un potenţial motor al activităţii unei organizaţii, prin rolul
decisiv în procesul de transformare a resurselor în bunuri şi servicii. Oamenii declanşeanză
activitatea. Tot oamenii dau măsura eficienţei.
Pentru a studia comportamentele oamenilor, angajatorul / interlocutorul trebuie să facă
un decupaj al lor din realitatea în care ele apar, să le izoleze, să le descompună în elemente
componente şi să le supună unor influenţe sistemice pentru a surprinde mecanismele care le
guvernează. Aceste elemente ale unor comportamente constituie variabile pe care le putem
măsura.
În lucrarea de faţă am demonstrat că variabilele psihologice şi nonpsihologice pot fi
predictori în selecţia de personal a unei organizaţii, fiind văzute ca şi criterii sau instrumente
psihologice alături de interviu, teste sau simulări.
Variabilele psihologice şi nonpsihologice satisfac o serie de cerinţe psihomotorii,
dintre care esenţiale sunt fidelitate şi validitatea. Astfel, pot afirma cu încredere că variabilele
psihologice şi nonpsihologice sunt variabile predictor.
5. Bibliografie
Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaţional-managerială, volumul I, editura
Polirom, Iaşi, 2004

Zlate Mielu, Tratat de psihologie organizaţional-managerială, volumul II, editura


Polirom, Iaşi, 2008

Bonciu Cătălina, Introducere în Managemntul Resurselor Umane, editura


Departament ID, Bucureşti, 2009
Cole G. A., Managementul personalului, editura Codecs, Bucureşti, 2000
Dimitrescu Mihaela, Managementul resurselor umane – suport de curs, editura Victor,
Bucureşti 2010
Pânişoară Georgeta, Pânişoară Ion-Ovidiu, Managementul Resurselor Umane. Ghid
Practic, ediţia a II-a, editura Polirom, Iaşi, 2005