UNIVERSITATEA ,,AUREL VLAICU’’ DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE UMANISTE ŞI SOCIALE

PROGRAMUL DE STUDIU: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ ÎN CONTEXT
EUROPEAN-MASTER ANUL I
Disciplina:Instituții și politici administrative la nivel european

Principiilor aplicabile adminiștrației europene

Principiul motivării

ARAD
2022

INTRODUCERE

1
Motivarea/motivaţia omului pentru muncă este un concept important al
managementuluiresurselor umane.
Motivaţia pentru muncă reprezintă influenţa pe care anumiţi factori o exercită asupra angajaţilor
şi care îi determină la acţiuni pozitive sau negative pentru îndeplinireasarcinilor de muncă.
Motivul reprezintă cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni, imboldul care împinge la oacţiune
sau care determină o acţiune, iar motivarea sau motivaţia este rezultatul ei.
 Motivaţia pentru muncă a unui individ înseamnă certitudinea că el va obţine, efectuând omuncă
în condiţii stabilite, elemente care îi vor satisface propriile nevoi. În motivaţie esteimplicat
sistemul de valori, care dă o semnificaţie precisă consecinţelor comportamentuluiangajaţilor şi
influenţează gradul de libertate individual de aderare la anumite valori
Cunoaşterea motivelor ce au generat acţiunile comportamentale ale angajaţilor dă
sensactivităţilor manageriale din cadrul oricărei organizaţii. Cunoaşterea acestor motive
potfigeneratoarele măririi eficienţei acţiunilor şi pot contribui la predicţia şi
înţelegereacomportamentului uman, precum şi la descifrarea valorii morale a acesteia.
A motiva oamenii în muncă înseamnă a le răsplăti contribuţia la progresul organizaţiei
iniţiativa, efortul, dar şi a dezvolta, pentru aceştia utilitatea data de dimensiunea subiectivă
amuncii1.
Există două activităţi fundamentale care formează un suport al existenţei organizaţiilor sau
unităţilor publice:
- comunicarea
- motivarea
Fără acesteorganizaţii, respectiv unitatea publică s-ar autodistruge.

____________________________________________
1 Ursu, D., Managementul resurselor umane) Editura Dacia, 'lui Cluj Napoca),2005, p. 86

Prin motivaţiese înţelege suma energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează
comportamentul spre un scop care, o data atins, conduce spre satisfacerea unei anumitenecesităţi.

2
Motivaţia nu este o acţiune pură,i utilizează alte componente pentru a reuşi să-şi ducă lacapăt
menirea. Ea nu se poate despărţi de afectivitate, nu este o energie inepuizabilă.
Valoareamare de energie vine din afectivitate sau din voinţă,din interese, aptitudini sau atitudini.
Procesul de antrenare a resurselor umane gravitează în jurul motivaţiei. Acesta estefactorul
psihologic care determină activarea performanţei şi a eficienţei. Motivarea în resurseumane
înseamnă a motiva oamenii în activitatea lor. Nu înseamnă în primul rând a-i răsplăti băneşte, ci
a îmbunătăţi reprezentările mentale/sociale cu privire la muncă, la organizaţia în careea se
desfăşoară şi la produsele obţinute prin respectiva activitate.
Analizăndu-se fenomenulmotivaţiei, s-au descoperit două surse de alimentare:
-sursa subiectivăfoloseşte ca element motivator efectul recompenselor ne-pecuniare.
Seevidenţiază şase nevoi psihologice care îl determină pe om să muncească, nevoia de a învăta
prinmuncă, nevoia de a lua decizii şi a avea iniţiativă, nevoia de contact şi recunoaştere
social,nevoia siguranţei viitorului, nevoia de dezvoltare şi nevoia de întrajutorare a semenilor-
-sursa obiectivă utilizează ca element motivator efectul inegalităţii în recompensareamuncii. Sa
constatat că repartiţia inegală a veniturilor are un efect de motivare. Diferenţierearecompenselor
băneşti se realizează în funcţie de eficacitate),calificare şi reuşită. Pe lângă recompensele băneşti,
se utilizează şi recompensele de tip ,,confort1,,.
Termenul de motivaţie a apărut în literatura de specialitate în jurul anului 1930. Formal,
motivaţia poate fi definită ca fiind măsura în care un efort persistent este dirijat pentru
realizareaunui scop.
Din punct de vedere psihologic,motivaţia reprezintă ansamblul stărilor de necesitate cese cer
satisfăcute şi care îl împing, îl instigă şi îl determină pe individ să şi le satisfacă. Motivelecare îi
animă pe oameni reprezintă expresia nevoilor şi dorinţelor lor.
Nevoia reprezintă o lipsă resimţită la un moment dat de un individ, grup sau societate, lipsă a
unui bun, informaţie sau a unei utilităţi,aşteptărilesunt credinţele indivizilor în existenţaunor
şanse ce pot fi obţinute printr-un anume nivel al efortului şi performanţei, dorinţa reprezintă un
mijloc privilegiat de satisfacere a nevoilor2.
___________________________________________________________________

1Craiovan,M. P., Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară,Bucureşti,2006, p..50-53

2 Marinescu, G., Management public modern, Ediţia revăzută, Editura,, Tehnopress, Iaşi 2008, p.281-
282

Factorii care determină motivaţia angajatului pentru obţinerea unor rezultate bune pot figrupaţi
astfel:
- factori interni sau individuali, printre care, percepţia sarcinilor, atitudini, nevoi, interese,
comportamente, sistemul de valori şi altele,
- factori externi sau organiznaţionalişi anume, sistemul de salarizare şi de

3
 stimulente, precizarea sarcinilor, grupul de muncă, sistemul de control,supraveghere,
sistemulintern de comunicare, timpul liber şi altele.
Cele două categorii de factori energizanţi interacţionează, determinând
nivelulcomportamentului motivat şi capacitatea de adaptare a omului la diferite
situaţii.Satisfacereanevoilor determină o echilibrare fizică, psihică şi spirituală a individului.
acest echilibru esteînsă fragil şi pasager, în sensul că o nouă nevoie apare imediat după ce o
nevoie a fostsatisfăcută determinând un nou dezechilibru care îl face pe individ să se
remunereze.
Managerul, în funcţie de reacţia sa la consecinţele comportamentului subordonaţilor, poate să
influenţeze satisfacţia şi implicit performanţele în muncă.
Există teorii care analizează factorii organizaţionali şi teorii care analizează
factoriiindividuali,după cum sunt şi teorii care combină cele două categorii de factori în
explicareacomportamentului omului în muncă.
Aceste teorii nu vor oferi strategia ideală pentru motivarea personalului unei firme. Motivaţia
pentru muncă este, în primul rând, ochestiune personală, ea putând fi influenţată prin politicile şi
strategiile organizaţionale.
Când se pune întrebarea de ce un angajat munceşte mai mult sau cu rezultate mai bunedecât
altul, în aceleaşi condiţii de dotare şi de recompensare, apare ideea că diferenţele
de productivitate au la bază diferenţele între oameni, reflectate în factori individuali, inclusiv
ceimotivaţionali1.

______________________________

1Rotaru,A.,Prodan, A., Managementul resurselor umane, Ediţia a -IV -a, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006,p 109.

În context organizational, motivaţia reprezintă un factor condiţionat al performanţelor fiecărui

component al organizaţiei, resortul care îl impinge să acţioneze într-un anumit mod, ostare
internă a acestuia, care îi animă şi îi determină comportamentul, iar motivarea constituie procesul
prin care managerii îşi determină subordonaţii să realizeze performanţe cât mai bune, dându-le
temeiuri să acţioneze în acest sens.

4
 Abordările în înţelegerea şi explicarea motivaţiei sunt diferite pentru că mulţi teoreticieni care
au dezvoltat propriile opinii şi teorii cu privire la motivaţie. Ei au abordat motivaţia pornind de
ladiferite puncte de vedere, de la idei determinate de conditiile socio-economice şi
politiceexistente la acea vreme. Aici una dintre abordări nu poate fi considerată cea mai corectă
şi maicuprinzătoare. Fiecare îşi aduce contribuţia la înţelelegerea comportamentului uman şi
arelimitele ei.
Datorită diversităţii abordărilor, specialiştii au clasificat teoriile motivaţionale în funcţiede mai
multe criterii. Una dintre cele mai moderne şi utile clasificări în înţelegereacomportamentului
umane este cea care împarte teoriile, în teorii de conţinut şi teorii de proces1.
Abordarea unor teorii motivaţionale impune o scurtă definire a trei noţiuni importantecare
afectează motivaţia individual, interesele, atitudinile şi nevoile.
Interesele reprezintă preocuparea spre care voinţa individului este orientată în scopulobţinerii
a ceea ce este avantajos, necesar sau folositor.
  Atitudinile se reflectă în concepţia, în felul de a fi şi modul de comportare al indivizilor
şiafectează motivaţia personală. Atitudinile sunt predispoziţii ale persoanei de acceptare sau
derespingere a unor evenimente, fenomene, obiecte sau persoane.
Nevoile sunt dorinţe sau trebuinţe fizice şi psihice ale unei personae, eroriilemotivaţionale
gravitează în jurul acestui concept, avându-se în vedere faptul că nevoilenesatisfăcute sunt
energizante pentru comportamentul uman.

_______________________________

1 Craiovan,M.P.,Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară:Bucureşti, 2006, p.54-56

Sistemul de motivaţii trebuie să fie personalizat, deoarece oamenii au personalităţi, aştepări

diferite, ceea ce îl motivează pe un individ poate să nu intereseze pe o altă persoană.
Tipul de motivare reprezintă ansamblul de motivaţii,delimitate în funcţie de anumitecriterii,
folosite în mod repetat de manageri în optică specifică, care se bazează,conştient sauinconştient
pe anumite ipoteze privind condiţionarea motivaţională a performanţelor salariaţilor unei
organizaţii.

5
 Principalele forme de motivare sunt:
- Motivaţia pozitivăeste indusă de laudă, încurajare, siguranţă,salariuatractiv,
recunoaştere, ceremonii, promovări, prime.
- Motivaţia negative este declanşată de ameninţări, blamare sau sanţiunii şi se asociază cu
efecte de abţinere, evitare, refuz, boicot.
- Motivaţia cognitive presupune ca procesul muncii să fie dominat de ideea decunoaştere,
de creaţie, de a inova şi inventa. Urmăreşte dimensiunea intelectuală asalariatului şi se
bazează pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, de acunoaşte, de a opera şi
controla mediul în care îşi desfăşoară activitatea1.
- Motivaţia afectivă este proprie individului care obţine rezultate performante, darnu ca
urmare a,,pornirilor interioare,, ci din ideea de a fi acceptat, apreciat, promovat.
- Motivaţia intrinsecăare ca sursă obiective, scopuri proprii individuali şi reprezintă
determinarea salariatului de a depune efort şi a obţine rezultate care să-l conducă
lasatisfacţii ce ţin de personalitatea lui.
- Motivaţia extrinsecă are ca sursă scopuri determinate de forţe exterioare individuluisau
muncii desfăşurate şi reprezintă determinarea individului de a depune efort şi dea obţine
rezultate care să genereze din partea organizaţiei reacţii ce îi pot producesatisfacţii
- Motivaţia moral spiritual, exprimare de mulţumiri şi laude, acordare de titlurionorifice,
mustrări, avertismente,etc.
- Motivaţia economică, salarii, prime, gratificaţii, penalizări, imputări financiare încaz de
erori, etc.
  La nivelul organizaţiilor există mai multe tipuri de motivaţii:
- Motivaţia economică apare în urma unor stimuli materiali ce se concretizează printr-o
anumită sumă de bani. Aceşti stimuli pot fi diferitele forme de salarizare, adaosurile la
salariu,sporurile, premii.

____________________________
 

 1 Ursu, D., Managementul resurselor umane, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2005, pp88-89.

- Motivaţia profesională apare din raportarea angajatului la munca sa. Astfel,

muncadevine un scop în sine, un mijloc de asigurare a trebuiţelor, un stimul ce
determină manifestări deconduită.
- Motivaţia psihologică,derive din faptul că angajatul se poate raporta şi la colegii
demuncă, la grupuri din care face parte.
În practică, oamenii sunt caracterizaţi de niveluri diferite ale aspiraţiilor şinevoilor personale.
în acelaşi timp, nevoile fiziologice şi cele sociale sunt limitate, deci, dacă, suntsatisfăcute, ele nu
6
constituie surse de motivaţie suplimentară pentru salariaţi. Nevoile superioare, personale, sunt
nelimitate, iar caracterul dinamic al acestora constituie o sursă de motivaţie permanentă pentru
indivizi. Dacă organizaţia nu poate asigura satisfacerea nevoilor salariaţilor, aceştia vor căuta
soluţia rezolvării lor în afara acesteia.
Se impune, datorită faptului că sistemul de motivaţii trebuie să fie personalizat, o analiză
etapizată a motivaţiilor, percepute sau exprimate de om în muncă, ţinând cont de
existenţaurmătoarelor categorii:
- Motivaţii economice şi profesionale, în cadrul acestor motivaţii unrol deosebit de
important îl au, remuneraţia primită de salariat, modalităţi de salarizareexercitarea unei
meserii corespunzătoare competenţei, calităţilor fizice şi intelectuale alesalariatului,
adaptarea omului la post,asigurarea unor condiţii optime de lucruadaptarea postului la
om. Aceste pârghii şi forme concrete ale motivaţiilor economice şi profesionale au
condus la apariţia teoriei X dezvoltată de Douglas McCregor.
- Motivaţiile sociale, (omul social),acestea ţin cont de faptul că omul aparţine
unor grupuri în activitatea sa din cadrul unei organizaţii, la fel cum în viaţa particulară
aparţineunei familii. În cadrul grupului se dezvoltă anumite relaţii între salariaţi, strâns
legate demunca lor, de regulamentele existente, de raporturile cu superiorii lor. Grupul,
ca unansamblu de persoane reunite pe bază de voinţă cu scopuri comune sau
complementarecuprinde indivizi salariaţi între care raporturile sunt reglementate de
structurile defuncţionare existente şi care asigură fiecăruia un anumit rol.Se poate
desprinde astfel concluzia că persoanele ce aparţin unor grupuri nu sunt în niciun caz
simple mulţimi de indivizi. Totodată, grupurile trebuie conduse de personae competente
ce dispun de cunoştinţe despre oameni şi dinamica grupurilor, de elementeale ştiinţelor
comportamentului.
- Motivaţii legate de autorealizare ,omul care se realizează, acestea au condus
laformularea teorii X şi sunt efortul fizic şi intelectual al salariaţilor este justificat
în procesul muncii, omul îşi poate dirija şi controla el însuşi activitatea, pentru a
realizaobiectivele pentru care el este responsabil, responsabilitatea pentru realizarea
obiectivelor există în raport cu recompensele și sunt asociate în acest sens, individul
mediu va ficapabil, în anumite condiţii date, să accepte şi să-şi asume chiar o serie
deresponsabilităţi. În concluzie, din punct de vedere al conducerii unei organizaţii,
motivaţia pentru salariaţi este maximă atunci când fiecare angajat are stabilit un set
deobiective individuale şi face experienţa unei independeţe psihologice.
- Motivaţii complexe,(omul psihologic),acestea au la bază faptul căomul constituie
unorganism complex ce se dezvoltă, trece prin anumite stagii psihologice şi fiziologice
aleevoluţiei, are legături cu mediul său.
- Motivaţii de mobilizare, implicare (omul participative), acestea sunt observate mai
alesîn cazul salariaţilor din companiile performante. Angajarea şi implicarea
personaluluiapare însă ca o motivare principală a comportamentului fiecăruia deoarece
se porneşte dela faptul că rezultatele fiecărui salariat asigură succesul firmei. Fiecare
salariat aresentimentul că are un rol esenţial în realizarea obiectivelor companiei şi locul

7
 său este încadrul respectivei organizaţii şi în serviciul clienţilor şi al inovaţiei.În
concluzie, într-o piaţă concurenţială, valoarea adăugată, depinde mai ales de
motivaţiaoamenilor şi de utilizarea aptitudinilor lor în sânul organizaţiei respective.
Pentru fiecare angajat, cadrul motivaţional creat de conducerea unităţii trebuie săpermită
ca salariatul respectiv să se simtă important, să se simtă că există,să aibă imaginea de
câştigător, de învingător.
Deoarece motivaţia este un factor de manifestare, nu se poate măsura direct. În schimb,
observând comportamentul celorlalţi, se poate deduce dacă aceştia sunt sau nu motivaţi.
Comportamentul în sine este foarte important, la fel ca şi motivele care îl
determinăÎnmajoritatea cazurilor, gradul de motivare a angajaţilor poate fi evaluat prin prisma
modului lor decomportare (cuvinte) gesture şi atitudine. Modul în care angajaţii unei organizaţii
îşiîndeplinesc sarcinile, atitudinea lor faţă de muncă în general oferă cele mai clare date
asupragradului lor de motivare. În mod ideal, salariatul şi postul /organizaţia sunt reciproc
adecvaţi,astfel încât individul îşi satisface propriile nevoi motivaţionale atunci când
îndeplineşteatribuţiile postului.
Iată câteva caracteristici ale unor angajaţi motivaţi (situaţia dezirabilă), prezentate înliteratura de
specialitate, eficienţă şi bună dispoziţie în muncă, contribuie benevol cu idei şieforturi sporite,
reacţionează pozitiv la noi cerinţe şi sarcini, muncesc pentru a se realiza, răspundă totdeauna
sincer la întrebări, opiniile sunt exprimate liber, ideile subordonaţilor sunt preluate şi utilizate de
cătreconducere, succesul este recunoscut şi încurajat, absenteismul este redus.
De asemenea, un spaţiu de lucru îngrijit indică adesea o atitudine îngrijită faţă de muncă, un
birou ordonat arată un angajat motivate, care doreşte să îşi poată găsi uşor cele necesarelucrului,
iar atenţia faţă de aspectul personal sugerează o persoană dedicată muncii sale.
Încă din anii 40,s-a demonstrat că oamenii sunt motivaţi de diverse trebuinţe,
înviaţa personală cât şi la locul de muncă. Recunoaşterea şi satisfacerea acestor ,,forţe
motivatoare, permite obţinerea celor mai bune rezultate de la indivizi. Într-o lume a afacerilor
mai competitive, un personal motivat este vital pentru o organizaţie performantă. De aceea,
ştiinţa dea-i motiva pe cei din jur a devenit esenţială pentru orice manager.
Conform studiilor de specialitate, organizaţiile cele mai performante asociază competitivitatea
lor cu motivaţia lucrătorilor, de asemenea, o întreprindere este competitivă dacă seozitatea
personalului său este atras de obiectivele propuse.

Motivarea cu succes a salariaţilor se bazează mai mult pe o filosofie managerială decât pe

aplicarea unor tehnici date. Pentru fiecare lucrător, cadrul motivaţional creat de
conducereaunităţii trebuie să permită angajatului să simtă că este important pentru firmă,pentru a
funcţiona şi pentru a fi viabilă într-o lume competitive, organizaţiile trebuie să îşi motiveze
oamenii să facă următoarele lucruri esenţiale:
- să se alăture organizaţiei şi să rămână în ea,

8
 - să îndeplinească sarcinile pentru care au fost angajaţi,
- să adopte un comportament creativ,spontan şi inovativ.
În teoria organizaţiilor, iar mai apoi în gestiunea resurselor umane, motivaţia a fost pusă în
relaţie cu eficacitatea operaţională în munca indivizilor, fiind adesea legată de o logică1.
Factorii motivatori ce ar putea conduce la creşterea valorii subiective a muncii, ţinândcont de
particularităţile diferitelor situaţii şi personae, sunt factori nepecuniari. Dintre acesţia potfi
menţionaţi:
- aprecierea reuşitei angajaţilor,
- stabilirea de obiective care să conducă laconcurenţă,
- informare permanentă asupra situaţiei financiare,
- informarea stadiului îndepliniriiobiectivelor
- încurajarea iniţiativei personale,
- imprimarea unui climat de autonomie,
- libertate,
- creativitate,
- griji pentru viitorul professional,
- achiziţia de inteligenţă.
 Reuşita,se pare că nimic nu poate motiva mai mult individul sau grupul decât reuşita personală.
Justeţea şi respectul pot fi valori pe care orice organizaţie le poate promova în vedereaatingerii
obiectivelor personale ale angajaţilor.
Comunicarea amplă, deschisă şi corectă privind munca şi semnificaţia ei permite crearea unei
atmosfere destinse şi de înţelegere între angajaţi. Arta de a comunica bazată pe respectul faţă de
ceilalţi şi pe evitarea conflictelor este de maximă eficienţă pentru oriceorganizaţie.

_____________________________________

 1 Craiovan,M.P..,Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară:Bucureşt, 2006, pp 64

CONCLUZII

Motivația poate fi definită, într-o manieră generală, ca procesul de selecție, orientare și menținere
a comportamentului uman.

9
Prin motivație se explică de ce oamenii aleg un anumit mod de acțiune, preferandu-l fată de
altele, de ce și-l mențin, uneori pe o perioadăîndelungată, chiar în condiții nefavorabile. La baza
comportamentului indivizilor în organizatie și/sau în afara ei se află multe resorturi, mai mult sau
mai puțin explicite. Astfel, nota generală a definițiilor data motivării vizează atat latura fizica, cât
si cea psihologică a acțiunilor umane; motivația fiind definită ca gradul în care dorința și
alegerea individului îl angajează intr-un comportament specific, procesul de declanșare, dirijare
și menținere a activităților umane, fizice si psihice, forțele activate de un angajat prin care se
initiază si se dirijează comportamentul său, modificarea intervenităîn starea de echilibru a
organismului care il determină pe om să acționeze până la reducerea acestor modificări.
Motivația exprimă faptul că la baza conditiei umane se aflăîntotdeauna un ansamblu de mobiluri
nevoi, interese, intenții, tendințe, idealuri - care sustin realizarea anumitor acțiuni, fapte,
atitudini, fiind o lege fundamentaăîn psihologie.
Derivănd din cuvăntul latin movere (mișcare), motivația este o stare interioară ce energizează,
activează, sau pune în mișcare un individ, canalizând, orientând comportamentul său în direcția
unui tel, a unui obiectiv.

BIBLIOGRAFIE:

10
1Ursu, D., Managementul resurselor umane) Editura Dacia, 'lui Cluj-
Napoca),2005.
2Craiovan, M. P., Introducere în psihologia resurselor umane, Editura Universitară,
Bucureşti,2006.
3 Marinescu, G., Management public modern, Ediţia revăzută, Editura,Tehnopress,
Iaşi 2008.
4Rotaru, A., Prodan, A., Managementul resurselor umane, Ediţia a -IV -a,
Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

11