Aikido 123 Romania

Versiunea gratuita a cartii AIKIDO 1,2,3
Aceasta este o carte gratuita,

Asta inseamna ca o puteti descarca, o puteti copia si o puteti oferi celor interesati,
fara niciun cost, dar este interzis sa o vindeti sau sa o tipariti.
Copierea si reproducerea integrala sau partiala a unui fragment din aceasta carte,
in alta lucrare, fara acordul autorului, este interzisa si se sanctioneaza conform
legilor in vigoare.
Cartea prezinta punctul meu de vedere despre Aikido, si inteleg ca altii pot avea
pareri diferite.
La inceputul fiecarui capitol, exista o iconita, in stanga sau/si in dreapta imaginii
din mijloc.
Daca dati click pe ea, puteti vedea Aikido in miscare. Apasand click dreapta,
fereastra se mareste ca sa puteti vedea mai bine.
Va sfatuesc sa nu mariti exagerat fereastra pentru ca imaginile vor fi neclare. Asta
se intampla pentru ca am folosit imagini de mici dimensiuni pentru a nu mari
exagerat cartea.
Cartea va fi imbogatita in timp cu anexe cuprinzand filme despre tehnicile cu si
fara arme, deci vizitati mereu site-ul nostru pentru a descarca aceste anexe.
Va rog sa ne semnalati eventualele erori de traducere sau de interpretare, pentru
a le corecta.
Cu toata prietenia,
Dan Corneliu Ionescu
dan.ionescu@aikido.ro www.aikido.ro
Dan Corneliu Ionescu
AIKIDO 1,2,3
Coperta - Bogdan Fratila

Desene - Radu Petrescu
Prézentarea grafica a capitolelor – Mariusz Szmerdt
Toate drepturile asupra acestei carti revin autorului

Continut
Prefata 5
O Sensei Morihei Ueshiba 10
Tadashi Abe 23
Daniel Andre Brun 28
Informatii despre autor 31
De ce sunt necesare armele in Aikido 33
Despre eficacitate 35
Despre tehnica 37
Despre atac 37
Clasificarea procedeelor 41
Despre lupta 43
Recommandari de executie a tehnicilor 45
Cum predam Aikido 47
Puncte cheie si tehnici articulare 48
Despre Tai-sabaki 51
Irimi et Tenkan 58
Iportanta tehnicii Ude Osae - Ikkyo 61
Recomandari generale 64
Structura antrenamentului 67
Incalzirea 68
Caderi – Ukemi 75
Katame Waza 79
Ude Osae – Ikkyo 79
Kote Mawashi - Nikyo 135
Kote Hineri – Sankyo 169
Tekubi Osae – Yonkyo 205
Ude Nobashi – Gokyo 224
Hiji Kime Osae 251
Nage Waza 265
Shiho Nage 265
Irimi Nage 305
Sokumen Irimi Nage 387
Kaiten Nage 454
Ude Kime Nage 504
Kote Gaeshi 520
Tenchi Nage 556
Koshi Nage 588
Juji Garami 620
Aiki Otoshi 632
Sumi Otoshi 650
Kokyu Nage 684
Kata 739
Inlantuiri de procedee 796
Contra procedee 817
Atacuri multiple si simultane 824
Randori 841
Raspuns la cele mai frecvente intrebari 852
Prefata
Cea mai mare slăbiciune a gândirii noastre este supraestimarea a ceea ce

este cunoscut în raport cu ceea ce rămâne de cunoscut.
PREFAŢĂ
Probabil că cititorii şi se vor întreba: de ce ” Aikido 1,2,3 ” ?

Am vrut ca numele cărţii să rămână în mintea practicanţilor de Aikido, ca o
referinţă pentru schema de execuţie a unui procedeu de Aikido. Citind cartea,
veţi vedea că un procedeu de Aikido se execută, în general, în trei timpi.
Un timp este necesar pentru eschiva sau blocajul atacului, alt timp pentru
dezechilibrarea adversarului şi al treilea timp pentru execuţia unei tehnici de
Aikido, fixare sau proiectare.
Evident că aceasta este o schemă generală de execuţie, iar funcţie de
pregătirea practicantului de Aikido, un “timp” poate dura, o secundă, o
fracţiune de secundă, mai mult sau mai puţin.
În cazul unui practicant începător, aceşti timpi pot dura mai multe secunde,
iar dacă vorbim de un maestru, un timp poate fi o fracţiune de secundă iar cei
trei timpi se comprima, mai întâi, din 3 timpi se fac doi, şi apoi unul singur.
Asta înseamnă că maestrul nostru va executa tehnica de Aikido, simultan cu
atacul agresorului sau chiar înaintea acestuia.
În carte sunt descrise tehnicile de bază executate împotriva atacurilor

fără arme şi cu arme, şi este destinată practicanţilor şi instructorilor de Aikido.
Sper să le placă.
Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 5

Prefata
Ca şi în cazul cărţilor precedente, am folosit persoana întâia pentru ca

cititorul să aibă senzaţia că participă în mod direct la execuţia tehnicilor de
Aikido.
Ceea ce are deosebit această carte este faptul că procedeele de Aikido

sunt prezentate în diverse variante de execuţie, adică varianta fără arme, cu
Tanto, cu Jo, Boken, Tambo si Tessen.
Deoarece antrenamentele de Aikido fără arme şi cu arme se fac în

periode diferite de timp, cărţile de Aikido prezintă aceste procedee diferenţiat,
de obicei în volume separate, corespunzător evoluţiei normale, în timp, a
practicantului de Aikido, si fără o legătură directa între ele.
Prezentarea unui procedeu, unei tehnici de Aikido în acelaşi loc, ca

variante ale procedeului, permite cititorului să facă legătura firească între ele,
să înţeleagă universalitatea tehnicilor de Aikido, şi faptul că, indiferent dacă
se folosesc sau nu arme, Aikido este acelaşi.
La realizarea acestei cărţi au participat instructori ai Federaţiei Române

de Aikido: Alexandra Vasilescu, Florina Răduca, Alexandra Lemnaru,
Gabriela Pomarjanschi, Andra Negulescu, Gabriela Frăţilă, Bogdan Frăţilă,
Sorin Joghiu, Nicolae Mitu, Luis Turcu, Andrei Dobre, Rares Barsan, Marian
Albeanu, Tiberiu Aluaş, Romeo Simici, Ciprian Budes, Lucian Dan, Iulian
Bosoi, Victor Bubulac si Matei Eugen.
Lor, şi tuturor celorlaţi instructori de Aikido din România le dedic

această carte. Meritul lor în promovarea şi dezvoltarea Aikido-ului este
fundamental.
Alexandra Vasilescu Florina Raduca Alexandra Lemnaru

6 Dan – Antrenor 4 Dan – Antrenor 4 Dan - Instructor

Prefata
Gabriela Pomirjanschi Andra Negulescu Gabriela Fratila

3 Dan - Instructor 3 Dan – Antrenor 2 Dan - Instructor
Bogdan Fratila Sorin Joghiu Luis Turcu

6 Dan – Antrenor 6 Dan – Instructor 4 Dan – Antrenor
Nicolae Mitu Tiberiu Aluas Rares Barsan

4 Dan – Antrenor 3 Dan – Antrenor 3 Dan – Antrenor

Prefata
Andrei Dobre Marian Albeanu Ciprian Budes

3 Dan – Instructor 3 Dan – Instructor 2 Dan – Instructor
Lucian Dan Eugen Matei Victor Bubulac

2 Dan - Instructor 2 Dan - Instructor 2 Dan - Instructor
Iulian Bosoi Romeo Simici

2 Dan - Instructor 2 Dan – Instructor

Prefata
Pentru a facilita înţelegerea acestei cărţi trebuie să ţineţi cont de următoarele:
- Unele procedee sunt prezentate mai detaliat pentru că ele sunt mai frecvent
utilizate.
- Desenele şi imaginile trebuie parcurse de la stânga la dreapta şi de sus în

jos, dacă nu sunt numerotate în mod explicit.
- Tehnicile cu arme nu sunt identice cu cele fără arme existând diferenţe

notabile între unele şi celelalte, pentru că în cazul lor se respectă doar
principiile ce guvernează aceste tehnici.
O armă este destinată loviturilor şi eventual blocajelor şi este greu să prinzi,
să faci o priză asupra lui Uke, folosind un Tanto, Jo sau Boken.
Asta înseamnă că procedeele vor suferi modificări determinate de această
caracteristică, pentru că procedeul respectă ideea, principiul, şi mai puţin
detaliile.
- În carte nu sunt descrise toate variantele procedeelor de bază, şi nici

procedeele aferente tuturor formelor de atac, din lipsă de spaţiu. Din acelaşi
motiv, la unele procedee, am prezentat variantele pozitive şi negative, iar la
altele nu, iar în cazul unor procedee am insistat pe variantele cu arme pentru
că ele se pretează mai bine tehnicilor cu arme.
- În multe cazuri, am prezentat acelaşi procedeu executat de persoane

diferite, pentru ca cititorul să observe diferite particularităţi de execuţie, şi să
poata înţelege ce înseamnă libertatea de execuţie.

Prefata
O Sensei Morihei Ueshiba

(de Tadashi Abe)
Maestrul Morihei Ueshiba s-a născut la Tanabe, oraş port apărat de

castelul familiei Daimio Kii (Kishu).
Provincia în care se afla localitatea Tanabe era sub controlul
Shogunului Tokugawa, care locuia de obicei în oraşul Wakayama, oraş care
era la acea dată, administrat de Daimio Tokugawa.
Mai târziu, familia Kii a preluat în totalitate comanda oraşului
Wakayama.
Bunicul maestrului Morihei Ueshiba era samurai din familia Kii, iar
numele său era Kichiemon.
El a avut posiblitatea să studieze metoda numită Aioi-Ryu, bazată pe
tehnicile de Kendo-Aiki-Tai-Jutsu.
Această disciplină era predată în mare secret şi doar pe cale orală, de
către maestrul şcolii.
Interdicţia de a se face publică o anume metodă de luptă se numea
Ottomeryu, iar acesta este motivul pentru care nu s-a transmis nimic în scris,
despre tehnicile studiate de bunicul maestrului Ueshiba.
De aceea sunt dificil de precizat date sau fapte legate de aceasta
metodă, pe care să le putem plasa în trecutul Japoniei, iar puţinele
documente care există, nu sunt posibil de consultat.
Ottomeryu, păstrarea în secret a lucrurilor, era aplicată în toate marile
familii japoneze, şi aceasta explică marea diversitate a tehnicilor de luptă din
acea epocă.
Practic fiecare familie importantă se străduia să pună la punct propriile
sale tehnici secrete, care, în cazul unui lupte, să-i surprindă pe duşmani.

Prefata
Mult mai târziu, în 1886, Jigoro Kano, primul maestru care a hotărât să
facă publice tehnicile sale de luptă, a creat propria şcoală prin selecţia celor
mai eficiente mişcări şi tehnici de luptă.
În acea vreme, contemporanii lui Jigoro Kano, şi în special generaţia
tânără era debusolată iar morala, onoarea şi spiritul de acţiune decăzuseră
serios.
Jigoro Kano s-a gândit că reinvierea principiilor Bushido şi posibilitatea
ca tineretul să aibă acces la o nouă Artă Marţială, non razboinica, ar putea să
trezească vechiul spirit al samurailor.
Crearea şcolii Kodokan a fost bine primită de către cei mai importanţi
maestri şi de marile familii nobile, care sperau ca descendenţilor lor să le
revină gustul pentru arte marţiale, pentru disciplina si rigoarea acestora.
Ei sperau că morala societăţii şi în special morala tinerilor ar putea fi
ameliorată prin aplicarea principiilor Codului Bushido. Aceasta era situaţia
atunci când a fost creat Judo la Kodokan.
Se povesteşte că bunicul lui Ueshiba era dotat cu o forţă iesita din
comun, care împreună cu tehnicile sale Budo, făceau din el un luptător
redutabil şi periculos.
Numeroasele sale fapte de arme au intrat în legendă şi poate că odată
le vom prezenta cititorilor noştri.
Fiul său, Yoroku Ueshiba, tatăl maestrului Morihei Ueshiba, a beneficiat
de condiţii bune de studiu şi a devenit la rândul său Shihan al familiei Kii,
unde a predat metoda Aioi-Ryu.
Ca şi tatăl său, Yoroku era dotat cu o mare forţă fizică, care-i permitea
să ridice cate doi saci de orez odata. Un sac de orez cântărea, la acea
vreme, cam 65 kg.
În noiembrie 1882 se naşte Morihei Ueshiba, înzestrat de natură cu o
constituţie firavă, dar cu o memorie şi o inteligenţă de excepţie.
La 6 ani el ştia pe din afară Shishogokyo – Istoria filozofiei clasice
chineze, iar la 14 ani îl pasionau trigonometria şi calculul integral, şi se distra
făcând înmulţiri şi împărţiri complicate în minte, mai rapid decât cei care le
făceau cu creionul pe hârtie.
Sănătatea şubredă l-a făcut să-şi întrerupă studiile, şi pentru a-şi
învinge handicapul fizic, el decide să studieze artele marţiale.
A început prin a se antrena cu tatăl său şi a învătat metoda Aioi-ryu
până la 15 ani, vârstă la care, tatăl său decide să-l trimită să-şi continue
instruirea la Tokio, la prietenul sau Shihan Tozawa Tokusaburo, unul dintre
cei mai buni profesori ai momentului, care preda metoda Kitoryu.
Morihei Ueshiba a fost instruit de maestrul Iso, asistentul lui Tozawa
Tokusaburo, şi de maestrul Fukuda. Cu maestrul Fukuda a studiat şi Jigoro
Kano, care a venit special pentru a învăţa această faimoasă metodă, şi din
care se va inspira pentru principalele prize ale propriei sale şcoli (1886).
Dorinţa de a reuşi l-au făcut pe Morihei să treacă rapid peste etapele
cele mai dificile.
Prefata
După un timp, Maestrul Tozawa Tokusabura, a luat asupra sa instruirea

lui Morihei Ueshiba şi, în urma progreselor făcute de acesta, decide să scrie
o scrisoare de recomandare şi să-l trimită la Osaka, în centrul Japoniei, la
prietenul său, maestrul Nakai Masakatsu, pentru a învăţa metoda Yagyu-Ryu
(o formă specială de Ju-Jutsu).
Maestrul Masakatsu era foarte cunoscut pentru faptele sale de arme.
El era mic de statură şi foarte slab, avea 1,55 m înălţime şi cântărea
doar 56 kg, dar hotărârea, stăpânirea de sine, precum şi tehnica sa, stârneau
admiraţia tuturor.
Foarte dur cu el însuşi dar şi cu elevii săi, el obţinea rezultate excelente
ca profesor. Trăsătura sa dominantă era duritatea.
Lipsa de sensibilitate în ceea ce priveşte maniera de a gândi şi
francheţea cu care răspundea la întrebări nu plăceau întotdeauna
reprezentanţilor marilor familii.
Cu toate acestea, şcoala sa avea o buna reputaţie, deoarece aplica
regulile Bushido într-o manieră foarte strictă.
Se povesteşte că într-o zi maestrul Jigoro Kano a venit să-l vadă pe
Shihan Masakatsu pentru a-i cere un sfat în privinţa includerii în şcoala sa de
Judo, a tehnicilor de Ju-Jutsu, specifice metodei Yagyu-ryu.
Cum maestrul Masakatsu nu era prezent, Inoue, unul dintre elevii săi, l-a
provocat pe Jigoro Kano.
Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă asta, trebuie să reamintim că
în acele vremuri fiecare şcoală era secretă, nimeni din afara şcolii nu ştia ce
se predă acolo şi de aceea era dificil de stabilit care metoda era cea mai
eficientă.
Cum se putea deci face un test de valoare în aceste condiţii, dacă
metodele şi eficienţa lor nu puteau fi comparate ?
Deasemenea, nu se puteau face nici competiţii pentru că nu se puteau
stabili reguli de evaluare a eficienţei fiecărei şcoli şi metode.
În această situaţie doar lupta directă putea să dovedească
superioritatea unei şcoli, metode, sau a unui combatant.
Cei doi adversari, Inoue şi Jigoro Kano s-au salutat şi s-au pregătit de
confruntare, aşezat fiecare pe partea lui de Tatami.
Lupta trebuia să înceapă la distanţa numită Rikaku (echivalentul
distanţei naturale).
Regula principală în astfel de întreceri era că lupta nu putea fi oprită
decât dacă unul dintre combatanţi anunţa « Maita », adică recunoaştea că
este învins de tehnica sau eficienţa adversarului.
Adesea lupta se oprea prin rănirea unuia dintre combatanţi, dar
deoarece era în joc onoarea şcolii, mulţi preferau mai degrabă să se lase
ştrangulaţi sau să li se dizloce o articulaţie decât să se recunoască învinşi.
Orice tehnică era permisă, nici o regulă nu interzicea o tehnică sau alta
sau o anumită lovitură, iar ca arme se puteau folosi armele de lemn sau cele
de metal dar netăioase.
Prefata
Pentru că nu exista un arbitru care să dirijeze lupta, singurul arbitru era

onoarea celor doi combatanţi.
Cum acest fel de provocare era folosit pentru a pune în valoare
tehnicile şi eficienţa şcolii respective, de obicei, această provocare era
lansată de cei mai buni maeştri ai şcolii.
Combatantul care era provocat şi care accepta provocarea nu era
dezonorat dacă pierdea, dar dacă pierdea cel care a lansat-o, acesta se
considera dezonorat, şi nu rare erau cazurile în care întâlnirea se solda cu
seppuku.
Maestrul Jigoro Kano a acceptat provocarea lui Inoue, care cântărea
110 kg, avea o înălţime de 1.80 m, şi vârsta de 25 de ani, comparativ cu cei
40 de ani ai maestrului Kano, care nu depăşea 1.68 m şi 70 kg, dar Jigoro
Kano văzuse multe la viaţa sa şi acceptatse multe provocări.
Din fericire lupta nu a avut loc pentru că a fost înştiinţat maestrul Nakai
Masakatsu, care s-a înfuriat teribil când a auzit vestea.
El şi-a chemat discipolul şi i-a aplicat o sancţiune foarte severă pentru o
această lipsă de politeţe faţă de un Shihan ca Jigoro Kano, şi pentru faptul că
a făcut-o fără să-i fi cerut permisiunea.
Pedeapsa a fost că Inoue a fost declarat « Hamon », ceea ce însemna
că avea interdicţie absolută de a mai practica vreodată artele marţiale.
Aceasta era ce mai grea pedeapsă pentru un discipol, pentru că nici-o
şcoala şi nici un profesor nu ar fi acceptat un elev cu o asemenea interdicţie.
Inoue, care voia să facă bine crezând că apără onoarea maestrului şi
şcolii sale, a fost surprins de un asemenea verdict, şi-a cerut scuze lui Jigoro
Kano şi a rugat să i se comute pedeapsa în oricare alta, numai să poată să-şi
continue studiile.
Înţelegător, maestrul Jigoro Kano a intervenit pentru el, iar interdicţia
Hamon a fost revocată.
Inoue a învăţat că diferenţa de vârstă şi de ierarhie între un elev şi un
maestru transformă o astfel de provocare într-un afront grav, pe care Codul
Bushido îl condamnă cu asprime.
Această întâmplare a crescut reputaţia Maestrului Nakai care era
apreciat în special pentru rigoarea învăţăturilor sale, pe care mulţi maeştri au
decis apoi să le adopte în propriile lor şcoli.
După această întâmplare, mulţi maeştri i-au făcut vizite de curtoazie lui
Nakai şi au cerut permisiunea să aplice metodele sale.
Shihan Yokoyama Chubei, expert în Naginata şi maestrul Handa,
expert Daito-Ryu-Ju-Jutsu au fost primii maeştri care au adoptat metoda sa
didactică. Astfel şcoala lui Nakai Masakatsu s-a transformat într-o academie
de Budo a cărei reputaţie s-a păstrat neştirbită de-a lungul anilor.
Maestrul Morihei Ueshiba a ramas 10 ani pe lângă acest mare expert
pentru a-i studia tehnica, şi poate că şi-ar fi continuat studiile dacă n-ar fi fost
războiul cu Rusia (1904 -1905).

Prefata
În 1903, Ueshiba se înrolează în Regimentul 61 de infanterie unde

primeşte gradul de sergent pentru meritele deosebite în campania din
Manciuria.
El este supranumit de camarazii săi cu numele de Heitaï-No-Kami-
Sama, adică Dumnezeul soldaţilor, pentru îndemânarea şi eficienţa sa în
lupta cu baioneta.
La vârsta de 24 ans, el refuză oferta comandantului său de a intra la
Academia Militară, pentru că, spunea el, « să-ţi faci datoria faţă de ţară este
una şi să iubeşti războiul este altceva ».
Pacifist şi pasionat de natură, Ueshiba se întoarce lângă maestrul
Nakai pentru a-şi continua studiile, şi obţine în final gradul de Menkyo.
Trebuie să facem o paranteză pentru a explica gradele din acea vreme
şi pentru a lămuri maniera în care erau ele atribuite.
Gradul « Dan » a fost folosit pentru prima oară în artele marţiale de
Jigoro Kano, în momentul în care a fondat Kodokan, pentru că nu se putea
evalua pe înţelesul tuturor, în viaţa civilă, eficienţa, vechimea şi tehnica,
calităţi care se capătau de regulă în timp şi în războaie.
Este ştiut că pentru artele marţiale valoarea principală, era indiscutabil,
eficacitatea.
Prezentăm în continuare o listă cu raportul estimativ între gradele Dan
combatant şi titlul care reprezintă nivelulul valoric.
Iată cum arată aceste nivelele de expertiză folosite la şcoala Kodokan :
Kirigami pentru 1 Dan

Mokuroku pentru 2 sau 3 Dan
Sho-Mokuroku pentru 3 sau 4 Dan
Jo-Mokuroku pentru 5 sau 6 Dan
Han-Mokuroku pentru 7 sau 8 Dan, rareori 6 Dan
Menkyo pentru 8, 9 sau uneori 10 Dan
Kaiden pentru 10 Dan sau peste
Gradul reprezintă o anumită eficacitate practică certă, care nu se putea

măsura milimetric, gradul fiind considerat ca un anumit nivel al eficienţei,
limitele fiind destul de largi.
Mai târziu, Butotukai (Academia Naţională de Arte Marţiale Japoneze) a
acceptat clasificarea cu grade Dan care a intrat în uz pentru Judo.
Cum această academie forma profesori, a trebuit să se stabilească o
noua ordine a valorilor, ţinându-se cont şi de potenţialul pedagogic al viitori
profesori, care puteau fi uneori, mai buni tehnicieni decât combatanţi.
Acum este momentul în care Butotukai a schimbat într-o oarecare
măsură regula, punând pe acelaşi loc eficacitatea şi talentul pedagogic.
Acesta este de cele mai multe ori motivul pentru care experţi cu acelaşi grad
au valori tehnice diferite.

Prefata
Titlurile acordate de Academia Butotukai :
Seirensho pentru 1 sau 2 Dan

Renshi pentru 3 sau 4 Dan
Kyoshi pentru 5 sau 6 Dan
Tasshi pentru 7 sau 8 Dan
Hanshi pentru 9 sau 10 Dan
Meijin pentru 10 Dan sau peste (mare maestru)
Asta înseamna că, de exemplu, un bun tehnician poate avea 6 Dan

fără să fie Kyoshi dar trebuia să capete, în prealabil, titlul de Renshi ca să
poată primi cel de al 6-lea Dan, şi apoi ar fi trebuit să obţină titlul de Kyoshi
pentru a trece la 7 Dan.
La acordarea acestor grade se ţinea cont de munca efectuată, de
vechime, de competenţa şi meritele candidatului, de aportul său la interesele
şcolii, etc.
În Japonia, în jocul de Go sau Shogi, forţa jucătorilor este exprimată
prin grade Dan, iar în Europa sportivii sunt diferenţiaţi prin diferite clasificări,
divizii în fotbal, serii în tenis, categorii în box, etc.
Pentru toate aceste sporturi clasificarea reprezintă eficacitatea şi în nici
un caz vechimea sau serviciile aduse.
În sport, vechimea sau serviciile aduse sportului sau organizaţiei
sportive, nu pot face ca un sportiv să treacă la o valoare superioară.
El trebuie să aibă aceeaşi eficacitate ca în sezonul precedent pentru a
rămâne în categoria sa şi trebuie să fie mai bun ca să treacă într-un eşalon
superior.
În artele marţiale lucrurile sunt mai complicate şi confuzia începe de la
nivelul Dan.
De fapt, ce anume deosebeşte un campion cu 1 Dan de un tehnician cu
1 Dan, obţinut pentru merite faţă de arta sau şcoala din care face parte.
Pentru lumea artelor marţiale lucrurile sunt importante dar pentru
marele public, asta nu reprezintă nimic, pentru că 1 Dan înseamnă centura
neagră şi gata.
Revenind la povestea noastră, valoarea “Menkyo” semnifică faptul că
maestrul acordă acest titlu elevului său pentru ca acesta să devină la rândul
său profesor, pentru a preda metoda sa, iar elevul care-l primeşte devine
delegatul, reprezentantul său pentru a învăţa pe alţii şi pentru a atribui, la
rândul său, grade.
Ceea ce vreau sa spun este ca un maestru poate fi 8, 9 sau 10 Dan
fără a fi în acelşi timp şi Menkyo.
Menkyo era aşadar, dificil de obţinut, iar dacă vorbim de şcoala Yagyu-
Ryu, era şi mai greu de obţinut deoarece maestrul Nakai era foarte strict în
ceea ce priveşte instruirea şi acordarea gradelor.

Prefata
În aprilie 1909 Morihei Ueshiba pleacă în Hokkaido pentru a conduce

un grup de 300 de colonişti şi familiile lor, a căror obiectiv era reînvierea
acestei regiuni abandonate.
Surprinzător, viaţa dificilă îl ajută pe Uyeshiba să-şi refacă sănătatea.
Clima aspră, antrenamentele grele cu elevii tineri, echitaţia şi înotul
completează viaţa sănătoasă pe care o ducea la ferma sa agricolă.
În 1910 Morihei Ueshiba îl întâlneşte în timpul unei scurte călătorii la
Enkalu, un orăşel din insula Hokkaido, pe Sokaku Takeda.
Acesta, în vârstă de 60 de ani nu mai accepta discipoli pentru a le
preda metoda Daito-Ryu-Aki-Ju-Jutsu, care-l făcuse celebru în Japonia.
Regula era ca pentru a deveni elevul lui Takeda, candidatul trebuia să
dea o probă de tenacitate şi rigoare făcând un stagiu de servitor al familiei
Takeda, pentru a-l convinge pe maestru de sinceritatea intenţiilor lui.
La cea mai mică bănuială că intenţiile nu erau sincere, elevul era
respins.
În ceea ce priveşte prima întrevedere a maestrului Takeda cu Ueshiba,
ea s-a soldat cu propunerea ca Morihei Ueshiba să vină să studieze Daito-
Ryu, ofertă care a fost acceptată cu un profund respect de către Ueshiba.
Metoda Daito-Ryu a apărut acum aproape o mie de ani în urmă, şi
începuturile sale se găsesc în metoda de luptă a familiei Genji.
Această metodă s-a transformat treptat, în timp, până a ajuns la forma
metodei lui Takeda.
Maestrul Takeda s-a născut la Aizu (300 km la nord de Tokio,
prefectura Fukushima) în 1830.
Aizu avea reputaţia de a fi un oraş Bushido, deoarece samuraii din nord
erau foarte devotaţi seniorilor în slujba cărora se aflau.
O povestire foarte cunoscută în Japonia ilustrează această stare de
spirit. Ea s-a petrecut în timpul revoltei din 1867.
Seniorul din Aizu, devotat Shogun-ului şi-a trimis gărzile să-l apere pe
Împărat. În ciuda curajului şi devotamentului lor, gărzile sale au fost încercuite
de adversarii înarmaţi cu arme de foc, şi erau în situaţia de a muri sau a se
preda.
Printre samuraii acestei gărzi se găsea un grup de cadeţi Byakko-Tai
(trupele Tigrului Alb). Comandantul garzii din Aizu a decis să salveze viaţa
acestor tineri şi le-a dat ordin să se retragă.
Ei au refuzat la început dar, în cele din urmă, au fost nevoiţi să respecte
ordinul. Din cei 32 de cadeţi care formau Byakko Tai mai rămăseseră în viaţă
doar 16.
Aceştia, în loc să fugă, au urcat colina Umoriyama şi când, în cele din
urmă, au văzut că orice speranţă de victorie era inutilă, şi-au făcut seppuku
pentru a-şi salva onoarea de samurai.
Maestrul Takeda, care era prea tânăr pentru a face parte din Byakko-
Tai, a fost marcat de această întâmplare şi a jurat să se răzbune pe
Mushashugyo – luptători care participaseră la revoltă.
Prefata
Takeda era un om ciudat. El purta întotdeauna, pe sub îmbrăcăminte,

înfăşurată în jurul corpului, o ţesătură de bumbac acoperită cu o hârtie
specială care făcea ca vârful Katanei să devieze şi rana să fie astfel mai
uşoară.
Deasemenea, el purta în permanenţă asupra sa un pumnal în centură
şi un Tessen (evantai de luptă), care era, de altfel şi arma sa favorită.
Despre el şi despre faptele sale sângeroase au circulat multe povestiri.
Se spune că într-o noapte a nimerit într-o încăierare între două bande
de tâlhari şi că fiind implicat fără voia sa în luptă, a lăsat la pământ 30 de
răniţi iar ceilalti au fugit speriaţi de cruzimea lui Takeda.
Pentru că avea nenumăraţi duşmani, dacă mergea în vizită la cineva, el
îşi lua toate măsurile de precauţie, se uita cu atenţie în grădină, în jurul casei,
după toate uşile şi în locurile ascunse, şi doar după aceea se aşeza pe locul
care-i permitea să supravegheze situaţia fără a putea fi surprins.
Nu mânca şi nu bea niciodată ceea ce i se oferea, şi se scuza spunând
că a adus cu el tot ce-i trebuie, mâncare şi băutură preparate de cel mai bun
discipol al său.
Maestrul Ueshiba a învăţat tot ceea ce dorea, chiar şi tehnicile cele mai
secrete, având încredere deplină în Maestrul Takeda, care îi acorda titlul
Menkyo-Kaiden în 1915.
Maestrul Ueshiba a aplicat principiile Daito-Ryu metodelor studiate de
el în trecut. Acestea erau şcolile Budo: Kiko-Ryu (Ju-Jutsu care a fost la
originea Judo), Shinkage-Ryu (Kendo si Ju-Jutsu), Hozoin-Ryu (tehnici de
luptă cu lancea), Takenouchi-Ryu (o metodă specială de Ju-Jutsu), Tenshi-
Ryu (Kendo cu Jo-jutsu si Tai-jutsu) etc.
Maestrul Morihei Ueshiba a studiat până în 1920 toate aceste tehnici în
lumina principiilor Daito-ryu.
În felul acesta el a creat o nouă metoda Budo, pe care, cu acordul
Maestrului Takeda, a numit-o Aiki-Budo.
Continuându-şi viaţa în căutarea celei mai bune căi, el a avut revelaţia
că scopul extrem al Budo este de a ajunge la victorie prin pace, şi din acest
moment el decide să schimbe numele metodei sale din Aiki-Budo în Aikido.
Devenit celebru, Morihei Ueshiba a fost decorat de către Guvernul
japonez. Către sfârşitul vieţii el şi-a rafinat şi îmbunătăţit tehnicile,
nerenunţând niciodată la antrenamente. Din aceast moment el va fi numit O
Sensei (mare profesor).
În primăvara anului 1969 Morihei s-a simţit rău şi i-a spus fiului său -
Kishomaru
“Dumnezeu mă cheamă…”
La 15 Aprilie 1969, starea lui Morihei Ueshiba s-a înrăutaţit. Ultimele cuvinte
care le-a spus discipolilor săi au fost:
“Aikido este pentru întreaga lume. Nu vă antrenaţi din motive egoiste, ci

pentru oamenii de pretutindeni.”
Prefata
Fondatorul Aikido-ului a demonstrat prin propriul său exemplu că

măreţia Aikido-ului nu se măsoară prin numărul de practicanţi ci prin
adâncimea şi intensitatea căutării personale a adevărului, prin antrenament şi
practică continuă.
Momente importante ale vieţii Fondatorului Aikido

1883 – 1969
1882 Jigoro Kano întemeiază Şcoala Kano Juku premergătoare

celei de la Kododan
1883 Naşterea lui Morihei Ueshiba în Tanabe, Provincia Kii

(Prefectura Wakayama) pe data de 14 Decembrie.
1901 Se mută la Tokyo în Septembrie şi munceşte în comert la

ruda lui, Koshiro Inoue. Studiază Tenshin Shinzo-ryu sub
îndrumarea lui Tokusaburo Tozawa, în Tokyo.
Posibile studii scurte la şcoala de sabie Shinkage-ryu.
1903 Se căsătoreşte cu Hatsu Itogawa în Tanabe.

Se înrolează în Regimentul 61 Infanterie din Wakayama.
1904 Începe războiului Ruso – Japonez.
1905 Plecarea regimentului său pe frontul Manciurian.

.
1906 Termină serviciul militar. Se întoarce la Tanabe.
1908 Primeşte certificatul de Ju-jutsu Yagyu-ryu (probabil Goto-ha

Yagyu Shingan-ryu) de la Masanosuke Tsuboi (sau
Masakatsu Nakai).
.
1909 Se stabileşte Cartierul general al Kodokan Judo
1910 Pleacă la Hokkaido pentru evaluarea proiectelor de

dezvoltare cu pământuri sponsorizate de guvern. Se
întoarce curând la Tanabe.
1911 Posibile studii scurte de judo sub îndrumarea lui Kiyoichi

Takagi în Tanabe.
Se naşte primul copil, fiica sa, Matsuko.

Prefata
1912 Conduce grupuri de imigranţi din Provincia Kii în provincia

Aza-Shirataki, satul Kamiwakibetsu, ţinutul Mombetsu,
Hokkaido.
1915 Îl întâlneşte pe Sokaku Takeda de la Jujutsu Daito-Ryu în

Hisada Inn din Engaru, fiind introdus de Kotaro Yoshida.
1916 Se angajează în studiul intensiv al Daito-Ryu Aikijutsu.
1917 Se naşte în luna iulie, primul băiat Takemori.
1918 Îndeplineşte funcţia de consilier în satul Kamiwakibetsu din

iunie 1918 până în aprilie 1919.
1919 Părăseşte Hokkaido în decembrie datorită îmbolnăvirii

tatălui său. Lasă pământul şi proprietăţile sale învăţătorului
său, Sokaku Takeda.
1920 Îl întâlneşte pe Onisaburo Deguchi şeful sectei Omoto din

Ayabe.
Tatăl său, Yoroku, moare în ianuarie. Soseşte acasă în
Tanabe la scurt timp după moartea lui Yoroku.
Se mută împreună cu familia la Ayabe, în Prefectura Kyoto,
loc de religie Omoto.
Construieşte Dojo Ueshiba Juku, anexată locuinţei sale.
Al doilea fiu, Kuniharu, se naşte în Aprilie.
Fiul cel mare, Takemori, moare în August.
Al doilea fiu, Kuniharu, moare în Septembrie.
1921 Mama sa, Yuki, moare.

Sokaku Takeda vizitează Ayabe cu familia sa, si ramane
acolo din 28 Aprilie până pe 15 Septembrie.
Primeşte Kyoju Dairi de la Takeda care îl califică ca
instructor certificat de Daito-ryu (Septembrie).
1924 Pleacă în Mongolia cu Onisaburo Deguchi cu scopul de a

stabili o comunitate utopică (din februarie până în iulie).
1925 Face demonstraţii speciale la Tokyo pentru ofiţerii cu grad

mare şi demnitari.
1926 Începe să se antreneze Kenji Tomiki

.

Prefata
1927 Se mută la Tokyo cu întreaga familie. Îşi stabileşte un dojo

temporar în sala de biliard a pensiunii Count Shimazu din
Shiba, Shirogane în Sarumachi.
1928 Se mută la Shiba, Tsunamachi, loc al unui dojo temporar.
1929 Se mută cu familia la Shiba, Kuruma-machi şi ridică un dojo

temporar.
1930 Se mută la Shimo-ochiai în Mejiro.

Fondatorul judo-ului Jigoro Kano observă demonstraţiile lui
Ueshiba în dojo-ul din Mejiro şi trimite câţiva studenţi de la
Kodokan inclusiv pe Minoru Mochizuchi pentru a studia
Aikido.
1931 Se dedică dojo-ului Kobukan în Ushigome, Wakamatsu-cho.

Sokaku Takeda ţine seminarii de la 20 Martie la 7 Aprilie la
Kobukan dojo. Numele lui Ueshiba apare în tabelele de
înregistrare ale lui Takeda. (Rinjiro Shirata intră în Kobukan.)
1832 Se înfiinţează Budo Sen’yokai (Societatea pentru Promovarea

Artelor Marţiale) sub conducerea lui Ueshiba. Gozo Shioda
intră la Kobukan.
1932 Este publicat manualul tehnic, Budo Renshu.
1937 Numele lui Ueshiba apare alături de cel al lui Zenzaburo

Akazawa în cartea de înregistrări a şcolii Kashima Shinto-
ryu.
1938 Este publicat manualul tehnic, Budo, conţinând fotografii cu

tehnicile lui Ueshiba.
1939 Este invitat în Manciuria să instruiască.
1940 Asistă la Campionatul demonstrativ de arte marţiale din

Manciuria cu ocazia comemorării a 2600 ani aniversari ai
Japoniei. Koichi Tohei intră în Kobukan. Kenji Tomiki
primeşte prima centura de 8 Dan dată de însuşi Ueshiba.
Kisaburo Osawa intră la Kobukan.
1941 Susţine demonstraţii aranjate de Amiralul Isamu Takeshita

la dojo-ul Saineikan în fata membrilor familei imperiale.
Predă la Academia de Poliţie Militară.
Prefata
Este invitat să instruiască în Manciuria pentru Săptămâna

Universităţii de Arte Marţiale. Devine consultant în arte
marţiale pentru Shimbuden şi Universitatea Kenkoku.
1942 Numele „Aikido” devine oficial şi este înregistrat la Ministerul

Educaţiei.
Este invitat în Manciuria ca reprezentant al Artelor Marţiale
Japoneze şi asistă la schimbul de demonstraţii de Arte
Marţiale Manciuria – Japonia în comemorarea a 10 ani de la
Independenţa Manciuriei (August). Se mută la Iwama,
prefectura Ibaragi. Kishomaru Ueshiba devine director la
Kobukan Dojo.
1943 Este construit primul Altar Aiki în Iwama.

.
1945 Fundaţia Kobukai îşi încetează activitatea datorită unei
interdicţii post-război pentru artele marţiale.
Dojo-ul din Iwama este completat.
.
1946 Morihiro Saito intră în dojo-ul Iwama.
1947 Sadateru Arikawa intră în Aikikai Hombu.

Hiroshi Tada intră în Aikikai Hombu.
1948 Se angajează în activitatea fermei, antrenament intensiv şi

meditaţie la Iwama. Dojo-ul Aikikai Hombu se mută la
Iwama, cu un birou deschis la Tokyo. Kishomaru devine şef
al dojo Aikikai.
1949 Practica regulată se desfăsoară la dojo-ul din Tokyo.
1951 Minoru Mochizuchi pleacă în Franţa pentru a preda judo şi

aikido.
1952 Koichi Tohei este promovat la 8 Dan de Ueshiba.
1953 Koichi Tohei pleacă în Hawaii pentru o şedere iniţială de un

an.
1954 Este deschis Yoshinkan Aikido Dojo în Tsukudo Hachiman.
1955 Aikikai Hombu (cartierul general) este mutat înapoi la Tokyo

de la Iwama. Câţiva demnitari străini asistă la o

Prefata
demonstraţie făcută de fondator la Aikikai Hombu, aranjată

de Andre Nocquet.
1958 Apare în documentarul televiziunii din S.U.A. la emisiunea

„Întâlnire cu Aventura”. Kenji Tomiki înfiinţează Clubul de
Aikido al Universităţii Waseda în Aprilie.
1960 Primeşte Medalia de Onoare cu Panglică Violetă de la

Guvernul Japonez.
1961 Este invitat în Hawaii la deschiderea şcolii Honolulu Aikikai

(Februarie). Apare în documentarul televizat produs de
NHK. All-Japan Student Aikido Federation îl numesc pe
Ueshiba ca preşedinte.
1963 All-Japan Aikido Demonstration se ţine pentru prima oară la

Hibiya Kokaido (Octombrie).
.
1964 Primeşte Ordinul Răsăritul Soarelui, Clasa a 4-a, ca fondator
al Aikido.
1968 Se construieşte o clădire nouă dedicată Hombu Dojo.
1969 Susţine o demostraţie finală pe 15 Ianuarie la Celebrarea

Kagami Biraki. Moare de cancer la ficat pe 25 Aprilie.
Este făcut cetăţean de onoare al Tanabe şi Iwama.
Soţia, Hatsu, moare în Iunie.

Prefata
MAESTRUL TADASHI ABE
Născut în 1920, Tadashi Abe aparţinea unei familii bogate şi bine

situată la curtea imperială. Tatăl său avea mine în Coreea şi şi-a folosit o
parte din averea sa pentru a ajuta centrul Aikikai.
Acest fel de mecenat era la modă în acea vreme printre oamenii de
afaceri japonezi care înţelegeau să încurajeze vechile tradiţii de luptă ale
Japoniei.
Foarte curând, Tadashi Abe a devenit discipolul lui O Sensei Ueshiba.
Exista, de altfel, şi un alt membru al familiei sale care a urmat calea Aikido-
ului, este vorba de Yamada, nepotul său, care, mai târziu, a devenit unul
dintre responsabilii Aikido-ului american.
Tadashi Abe s-a format într-o epocă specifică a istoriei Japoniei, când
antrenamentele de arte marţiale trebuiau să conducă la formarea caracterului
tinerilor, în scopul de a face din ei războinici în adevăratul sens al cuvântului.
Aikido din acea vreme respecta directivele guvernului, condus pe atunci de
amiralul Togo şi majoritatea elevilor lui O Sensei erau în acea perioadă ofiţeri
de marină.
Pentru a înţelege specificul acelei perioade şi modul în care se făcea
Aikido, trebuie să vă povestesc o întâmplare care lămureşte mai bine felul în
care acţiona fondatorul Aikido-ului.
Într-o zi, Tadashi Abe era în vestiar cu unul din elevii săi, pregătindu-se
de antrenament. Văzând corpul mestrului său, elevul fu surprins la vederea
unei mulţimi de cicatrici de toate felurile. Mânat de curiozitate, elevul a
întrebat ce sunt acele semne.
- Examene de grad, i se răspunse.
În faţa aerului aiurit al elevului, el continuă:

Prefata
- Acestea sunt urmările examenelor de grad date cu O Sensei.

Fondatorul Aikido-ului alegea un grup dintre noi şi mergeam în port.
Acolo, el se instala la masa unei cafenele, în faţa unui salon de masaj.
Comanda o bere pentru el, iar pe noi ne trimitea în salonul de masaj
pentru a ne testa nivelul împotriva luptătorilor de sumo care ţineau acel local.
Bineînţeles că ne luptam în mod real, fiind admise orice procedee şi arme ca
bastoane, cuţite sau sticle. De acolo am cicatricile astea. Ziua următoare, în
functie de prestaţia noastră, maestrul acorda gradele. Shodan pentru unul,
nidan sau sandan pentru altul.
Atunci când Tadashi Abe a sosit în Franta, nimeni nu mai auzise
vorbindu-se despre Aikido, în afară de câteva persoane care îl întâlniseră pe
maestrul Minoru Mochizuki.
Maestrul Mochizuki venise în Franţa în 1951 pentru a dirija câteva

stagii de Judo şi pentru a face cunoscut Aikido-ul.
Din păcate, atitudinea lui anti-nucleară vehementă a facut ca, în
curând, să fie expulzat din Franţa.
Se pare că la întoarcerea sa în Japonia el a cerut maestrului Ueshiba
să desemneze pe cineva pentru a întroduce Aikido în Franţa.
Asa se face că, într-o zi, un tânăr japonez, cu o valiza mică şi purtând
nişte şosete caraghioase verzi, cusute cu fire de lână roşie, era văzut
debarcând în portul Marsilia. El se numea Tadashi Abe şi avea 6 Dan în
Aikido.
Trebuie să ne situam în contextul epocii şi să ne aducem aminte că în
condiţiile dificile în care Tadashi Abe a fost însărcinat să facă Aikido în
Franţa, nimeni nu mai auzise de acesta şi, în plus, el nu cunoştea deloc
franceza şi nici o altă limbă decât japoneza.
În Franţa, în afară de Judo, nu mai erau cunoscute alte arte marţiale în
acea vreme. Aşa se face că în Dojo-urile de Judo s-a dus şi el prima oară să
prezinte Aikido. Judo-ul din acea vreme era dirijat de un alt mare expert
japonez, maestrul Kawaishi.
Tadashi Abe l-a întâlnit pe maestru, care l-a sfătuit să facă la fel cum
procedase şi el cu Judo, adică să codifice Aikido sub forma unor serii de
procedee pentru a avea o oarecare logică pentru elevii săi europeni.
Se pare că în acele vremuri Aikido-ul maestrului Morihei Ueshiba nu era
structurat şi organizat în forma de astăzi.
Maestrul Kawaishi l-a sfătuit pe Tadashi Abe să stabilească un număr
de procedee şi cunoştinte pentru fiecare nivel al centurii negre: un Dan, doi
Dan etc.
O altă problemă importantă era, cum şi cui să predea?
Pe atunci, cursurile de Judo, erau organizate de o manieră specială, în
sensul că ultima jumătate de oră din timpul de antrenament era rezervată
pentru Ju-jutsu.

Prefata
În acele Dojo-uri care l-au primit pe Tadashi Abe, s-a înlocuit Ju-jutsu
cu Aikido, care a fost denumit la început Ju-jutsu superior.
Kawaishi îl convinsese că europenii erau puţin receptivi la o formă de predare
tradiţională, în care maestrul ţine cursul în funcţie de inspiraţia sa şi l-a
îndemnat pe Tadashi Abe să adopte o metodă didactică europeană.
El a urmat, în mare, acest sfat, dar a păstrat totusi o linie de predare
foarte tradiţională. Aşa se face că, în primii ani el nu a predat decât Shomen
Uchi Ikkyo care, după părerea sa, era principiul fundamental.
El era de părere că dacă nu stăpânim această formă, nu putem merge
mai departe. Nu s-ar putea spune că aceasta era o metodă potrivită de a
transmite Aikido-ul elevilor francezi şi pentru acest motiv doar cei îndrăgostiţi
de Aikido sau cei încăpăţânaţi rămâneau în Dojo.
Tadashi Abe nu înţelegea decât aspectul marţial al Aikido-ului şi forma
sa de lucru era foarte particulară. Dotat cu o mare forţă fizică, elevii săi îşi
amintesc că, atunci când el făcea Shiho nage, se simţeau de-a dreptul
aspiraţi de această mişcare.
Iata programul unui festival international din acea vreme:

Prefata
Timp de opt ani el a pus bazele acestui edificiu de care vor profita
succesorii săi, experţii Noro, Nakazano şi Tamura.
Am putea să ne întrebăm care sunt motivele pentru care Aikido a avut
un astfel de succes. În afară de sinceritatea şi talentul lui Tadashi Abe şi de
entuziasmul elevilor săi, probabil ca dinamismul şi frumuseţea Aikido-ului a
făcut ca Aikido să se dezvolte într-o lume cucerită total de Judo.
Judo-ul practicat în acele timpuri era static si semăna cu stilul de luptă close-
combat care se predă în armată. Un adversar te prinde şi tu trebuie să te
degajezi.
Contrar acestora, Aikido te învaţă că trebuie să reacţionezi înainte ca
priza să fie completă. Trebuie să anticipezi, să simţi atacul şi să reacţionezi
înainte de a fi prea târziu.
Acest mod de lucru era nou pentru acea epocă şi multi judoka nu
puteau să rămână insensibili la această formă de lucru.
Acesta este şi motivul pentru care mari maeştri de Judo au devenit
prcticanţi şi apoi maeştri de Aikido. Unul dintre acestia a fost maestrul Daniel
Andre Brun – 9 Dan aikido – 5 Dan Judo, fondator al Federatiei Franceze de
Aikido Tradiţional, cel care a transmis mai departe scoala Tadashi Abe.

Prefata
După ce a petrecut opt ani din viaţa să în Franţa pentru a raspandi

Aikido, într-o zi, apreciind că misiunea sa a fost îndeplinită, Tadashi Abe s-a
întors în Japonia.
În Japonia anilor 60, unde tineretul nu era interesat decât de base-ball

şi admira tot ce era american, Tadashi Abe reproşează Aikikai-ului că s-a
lepădat de marţialitate, de spiritul Budo, al cărui scop era formarea oamenilor.
El a părăsit Aikido, dar a păstrat raporturi bune cu fiul fondatorului,
Kishomaru Ueshiba.
Tadashi Abe s-a stins din viaţă la sfârşitul anului 1984 în mod natural, în patul
său, în timp ce dormea.
Pentru noi toţi Tadashi Abe va rămâne un mare maestru, cel care a
adus Aikido europenilor.

Prefata
Maestrul Daniel Andre BRUN
Născut la 4 noiembrie 1925 la Bordeaux, Daniel André BRUN începe

prin a practica lupte libere în 1935, apoi începe Judo în 1946, pe care l-a
practicat până în 1980, devenind maestru al Federației Franceze de Judo,
alaturi de mari maestri ca maestrul Michigami Awazu. El primeste al 5 lea
Dan in Judo si functioneaza ca arbitru european de Judo. Posesor al unui
certificat de stat, el a inceput practicarea Judo-ului la Judo Club din Bordeaux
Aquitaine.
El descoperă Aikido cu ocazia unei demonstrații facute de maestrul Minoru
Mochizuki în 1951, la care a participat ca Uke.
Sosirea lui Tadashi Abe
In 1952, odata cu sosirea maestrului Tadashi Abe, el se dedica practicarii

Aikido-ului, sub indrumarea acestui maestru.
Din 1952-1960, Tadashi Abe a pus bazele Aikido-ului european într-o
perioada în care nimeni nu auzise de Aikido.
Daniel BRUN se implica activ si va face parte dintre primele centuri negre in
Aikido. In 1954 i se acorda centura neagra de catre O Sensei Morihei
Ueshiba prin intermediul fiului sau, Kishomaru Ueshiba.
Andre Nocqet pleaca in Japonia
La recomandarea lui Tadashi ABE, un alt practicant de Aikido și Judo, André

NOCQUET, pleaca în Japonia să primeasca învățăturile fondatorului Aikido-
ului, ca uchi deshi in dojo-ul acestuia.
Inițierea sa a durat doi ani si jumatate, din iunie 1955 până în decembrie
1958, dupa care se intoarce în Franța, cu titlul de Maestru de Aikido al
Centrului Mondial de Aikido din Tokyo, ca delegat al acestuia pentru a
asigura difuzarea Aikido-ului în Franța.
Prefata
Din anul 1960, André NOCQUET preia responsabilitatea maestrului Tadashi

Abe. În 1962, Maestrul Ueshiba îi acorda titlul de reprezentant șef al Aikikai
din Franța.
În anii '60, sosesc în Franța expertii japonezi Masahilo Nakazono și

Masamichi Noro (1961), Hiroo Mochizuki (1963), Nobuyoshi Tamura (1963),
și mai târziu, la invitația lui André NOCQUET, Hirokazu Kobayashi.
După plecarea lui Tadashi ABE, Daniel Andre BRUN continuă să practice
Aikido cu Maestrul NOCQUET care îl va acorda al cincea Dan (1978),
devenind astfel unul dintre cei mai importanti maestri europeni de Aikido.
El va exercita în FFAD, care mai târziu a devenit FFAK, funcția de Consilier

Tehnic National al Comisiei de grade. El va fi de asemenea, consilier tehnic
european la UEA (Uniunea Europeană Aikido fondata de maestrul
NOCQUET în 1969 la Köln).
Consolidarea în FFAAA
În 1983, federația condusă de maestrul NOCQUET, FFAK și majoritatea

federațiilor și gruparilor franceze de Aikido sunt reunite într-o singură
federație - FFAAA.
În această nouă federație, FFAAA, maestrul Daniel Andre BRUN detine
functia de Consilier tehnic national.
Dar integrarea acestor curente diferite, care existau in Aikido-ul din Franța nu
se face fără dificultate. Grupul Maestrului Tamura, care a creat FFLAB cu an
în urmă, nu va face parte din aceasta noua organizatie.
El se va uni în 1985 cu grupul GHAAN al Maestrului André NOCQUET.
Crearea FFAT
Acesta a fost momentul in care maestrul BRUN impreuna cu alti vechi

membri ai FFAK, a creat în 1984 o noua federatie, FFAT – Federatia
Franceza de Aikido Traditional, federatie care continua scoala maestrului
Tadashi Abe.
Aceasta scoala se dezvolta si face adepti si in alte tari din Europa, cum ar fi
Anglia, Germania si Romania, iar maestrul Daniel Brun conduce frecvente
seminarii in aceste tari.
Incepand din anul 1990 relatiile federatiilor franceza si romana se intensifica,
astfel ca in 1994, Daniel Brun si Dan Ionescu – presedintele Uniunii Romane
de Aikido, fondeaza Confederatia Europeana de Aikido. In acelasi an adera si
filiala engleza a Budo Zazen International Society.

Prefata
Maestrul Daniel André BRUN a murit în dimineața zilei de 10 octombrie 2013

Cu câțiva ani înainte de dispariția sa, după o experienta de mai mult de 70 de
ani de arte marțiale, el a primit titlul onorific de 9 Dan.
Maestru deosebit de creativ, Daniel Andre BRUN ne-a incurajat sa practicam
sincer, indiferent este vorba de Aikido cu sau fara arme.
Toata viata sa el a transmis cu pasiune si altruism scoala maestrului Tadashi
Abe si a celorlalti maestri, incurajandu-ne sa ne gasim propria noastra cale.
(Articol preluat din Wikipedia)

Prefata
Dan Corneliu IONESCU
Născut la Iaşi în 9 septembrie 1942
Studii şi experienţă profesională.
1966 - Absolvent al Facultăţii de Constructii civile

1972 - 1974 - Specializare în IT la CII – Franţa
1973 - 1976 - Expert - ONUDI
1976 - 1989 - Conduce diferite Centre de calcul
1991 – 2012 – Dirctor in propria firmă de software - UNIDEC Computer
Systems
Expertiză în Sport şi Arte Marţiale
1952 - 1960 - Sportiv de performanţă – Gimnastică

1960 - 1966 - Face rugbi, patinaj, echitaţie, paraşutism, jujutsu
1977 - Începe studiul Aikido
1979 - Conduce primul Dojo ilegal de Aikido. Pana in 1990 Aikido a fost
interzis in Romania.
1981 - Centură neagră în Aikido (1 Dan)
1984 - 2 Dan Aikido
1990 - 3 Dan Aikido
1990 - înfiinţează si conduce primul club de Aikido - AIKIROM
1990 - Membru fondator al FEDERAŢIEI ROMÂNE DE ARTE MARŢIALE
1990 - înfiinţează si conduce UNIUNEA ROMÂNĂ DE AIKIDO
1990 - publica cu Serban Derlogea: AIKIDO CALEA ARMONIEI
1991 - Primul Stagiu Internaţional de Aikido din România cu maestrul Daniel
Brun – 9 Dan Aikido
1992 - este numit Expert al Federaţiei Franceze de Aikido Tradiţional
1992 - 4 Dan Aikido
1993 - Director pentru Aikido in cadrul F.R.A.M.
1994 - Acordă primele centuri negre pentru Republica Moldova
1994 - Fondator al CONFEDERAŢIEI EUROPENE DE AIKIDO – CEA,

Prefata
1995 – 2000 – Cursuri de pregătire pentru Jandarmeria Română

1996 – 5 Dan Aikido, 4 Dan Katana
1996 - 2014 - Preşedinte al CONFEDERAŢIEI EUROPENE DE AIKIDO
1997 - Preşedinte al FEDERAŢIEI ROMÂNE DE ARTE MARŢIALE DE
CONTACT
1998 - UNIUNEA ROMANA DE AIKIDO se transforma in FEDERATIA
ROMANA DE AIKIDO si Dan Corneliu Ionescu este ales presedinte
1998 - Organizeaza primul campionat Naţional de Aikido-Demo
1999 - 6 Dan Aikido, 5 Dan Katana
2001 - Devine Expert şi Membru de onoare al BUSHIDO ZA-ZEN
INTERNAŢIONAL SOCIETY
2003 - publica Enciclopedia de Aikido – vol. 1, ARTA
2004 - Organizeaza primul Campionat European de Katana
2005 - Enciclopedia de Aikido – vol. 2, AIKIDO FĂRĂ ARME
2005 - Enciclopedia de Aikido – vol. 3, TANBO ŞI JO
2000 - 2005 – Conduce Stagii Internaţionale în Franţa si Anglia,
2005 - Director Comisia Tehnica - CEA
2006 - Enciclopedia de Aikido – vol. 4, BOKEN SI KATANA
2007 - Enciclopedia de Aikido – vol. 5, TANTO SI TESSEN
2007 - FEDERATIA ROMANA DE AIKIDO este recunoscuta de Guvernul
Romaniei ca Federatie Nationala pe ramura de sport Aikido.
2010 - Al 5-lea mandat de Presedinte al CONFEDERATIEI EUROPENE DE
AIKIDO
2012 – Apare cartea AIKIDO 1,2,3

Prefata
DE CE SUNT NECESARE ARMELE ÎN AIKIDO ?
Există două curente de opinie: unul consideră că studiul armelor nu

este absolut necesar, pentru că Aikido a pierdut caracterul marţial şi a devenit
o disciplină, mai curând filozofică. Adepţii acestei idei consideră că armele
sunt incompatibile cu spiritul Aikido-ului, şi nu este necesar studiul tehnicilor
cu arme.
A doilea curent consideră că Aikido este o artă marţială care urmăreşte
să-i facă pe oameni să înţeleagă filozofia armoniei prin practicarea Aikido-
ului. Conform acestui curent, filozofia armoniei este chiar Aikido, şi
practicarea sa este modul concret prin care această filozofie poate fi
cunoscută, înţeleasă şi răspândită.
Dacă ţinem seamă de mărturiile celor ce l-au cunoscut pe Uyeshiba, de

biografi sau de legende, constatăm că toată viaţa sa a fost o luptă continuă.
În copilărie şi în tinereţe, a luptat cu îndârjire să rămână în viaţă, să învingă
boala şi slăbiciunea fizică, să se antreneze şi să-şi depăşească condiţia.
În campania militară din Manciuria, a luptat să-şi învingă duşmanii, şi
îndemânarea de a lupta l-a făcut celebru în regimentul său. Fără îndoială că
a fost nevoit să ucidă oameni şi deseori a văzut moartea cu ochii.
Mai târziu, el s-a angajat cu întreaga sa familie în aventura colonizării
insulei Hokkaido. Aici a fost obligat să lupte cu natura şi prejudecăţile
oamenilor pentru a pune bazele unei comunităţi de pionieri care să poată trăi
din agricultură.
Apoi, animat de credinţa mentorului său, Onisaburo Deguci, se
aventurează în acea expediţie utopică din Mongolia, unde încearcă să creeze
un Regat al Păcii pe pământ. Nu numai că nu a reuşit, dar a fost la un pas
să-şi piardă viaţa. Riscurile acestei expediţii au frizat absurdul, şi doar
abilităţile sale, credinţa şi, evident, norocul au făcut ca el să se poată întoarce
acasă în viaţă.
A urmat perioada dinaintea războiului, la Tokio, când a fost chemat să
antreneze ofiţerii din cadrul Academiei Militare şi Academiei de Poliţie, şi
unde trebuia să convingă şi să impună respectul celor ce priveau cu rezervă
eficacitatea metodei sale.
Toată viaţa sa, el a fost nevoit să accepte provocări ale naturii sau
oamenilor. Cu mâinile goale sau cu arme, el s-a confruntat cu diverşi maeştri
şi experţi de arte marţiale care voiau să probeze superioritatea Aikido-ului, şi
mulţi dintre aceştia i-au devenit elevi.
După război, odată cu interdicţia din timpul ocupaţiei americane, privind
artele marţiale, a trebui să se retragă la ţară, să se antreneze, şi să lupte în
continuare pentru crezul său.
Toate acestea spun cu certitudine, că toată viaţa sa s-a desfăşurat sub
semnul luptei, şi este de netăgăduit că a fost un războinic până în ultima zi a
vieţii sale.
Prefata
Pe parcursul întregii sale existenţe, nu a existat nici-un moment de

complezenţă, pentru că, după cum am mai spus, el a trebuit să învingă şi mai
ales să convingă.
Dacă ne gândim la toate acestea este evident că Aikido-ul lui Ueshiba
nu era un dans ci o artă marţială eficientă şi uneori extrem de dură.
Cu timpul, după moartea sa, mesajul artei lui Ueshiba a fost treptat
modificat ajungându-se ca Aikido-ul de astăzi să ignore lupta, neluând în
seamă realitatea care nu se supune regulilor ideale ale oamenilor.
Exagerarea ideii de “ parteneriat “, goleşte Aikido-ul de sens şi de
conţinutul său marţial. Unitatea pe care o propune Ueshiba prin arta sa,
constă în uniunea şi armonizarea contrariilor, ori pentru aceasta este necesar
să existe contrarii.
Atunci când Fondatorul vorbeşte de arta non-rezistenţei el presupune
existenţa rezistenţei, pentru că lumea este alcătuită din contrarii, indiferent
dacă noi vrem sau nu acest lucru.
Fără opoziţie nu se poate face Aikido, iar celălalt, Uke, trebuie să
reprezinte opoziţia, rezistenţa. Armonizarea cu o falsă opoziţie este o falsă
armonie.
Dacă ar fi să dăm o altfel de definiţie Aikido-ului, am putea spune că
Aikido este maniera concretă de a obţine unitatea nu prin ignorarea ci prin
rezolvarea concretă a ei.
Dacă Uke mimează atacul şi apoi face docil tot ceea ce îi cer, ca în final
să cadă de bună voie în urma procedeelor mele fanteziste, atunci şi eu şi el
ne vom îndepărta cu siguranţă de Aikido.
În partea a doua a vieţii, odată cu diminuarea resurselor sale fizice,

Aikido-ul lui Uyeshiba se spiritualizează, devine fluid şi eteric, şi Fondatorul
se simte atras cu precădere de latura spirituală a artei, mesajele sale fiind
profund filozofice şi mistice.
Mulţi dintre elevii săi, în special cei ce i-au fost alături în ultima parte a
vieţii, au crezut că acesta este Aikido-ul adevărat, ignorând drumul parcurs
de Ueshiba până în acel moment.

Prefata
DESPRE EFICIENŢĂ
Am observat că mulţi practicanţi preferă să vorbească şi să viseze

despre Aikido, în loc să încerce să facă. Ei nu au răbdare şi aşteaptă ca
instructorul să le spună secretul cum să devină eficienţi în 24 ore.
Aikido este o artă marţială, ce are ca scop controlul unuia, sau mai
multor agresori, şi din acest punct de vedere putem discuta de eficienţă ca
fiind frecvenţa atingerii scopului menţionat, fără pierderi semnificative.
Atacul şi apărarea sunt elemente ale aceleeaşi ecuaţii, ecuaţie valabilă
pentru orice artă marţială şi pentru orice metodă de luptă, japoneză sau nu.
Aceste două elemente, atacul şi apărarea sunt complementare, la fel ca Yn şi
Yang.
Deoarece realitatea este imposibil de reprodus în condiţii de
antrenament controlat, în Dojo ne antrenăm folosind scheme ale realităţii.
Talentul instructorului constă în a grada antrenamentul, de la simplu la
complex, pe măsura experienţei şi înţelegerii practicanţilor, având grijă să le
ofere mereu "surprize" elevilor săi, pentru că şi viaţa face acelaşi lucru.
În multe Dojo-uri se experimentează lucruri fanteziste, se vorbeşte mult
şi se transpiră puţin, practicanţii fiind mai degrabă interesaţi de componenta
socială a antrenamentului, decât de antrenamentul propriu-zis.
Aikido este o artă marţială cu un puternic suport filozofic. El poate fi
eficient sau nu (ca orice altă artă marţială), în măsura în care, cel ce-l
practică înţelege esenţa sa, şi se dedică sincer acestui lucru.
Pentru început asta depinde de instructor, cu timpul depinde doar de tine.
Vorbele Fondatorului şi mărturiile maestrilor batrâni susţin această idee:
“Când duşmanul îşi face apariţia,

Repezindu-se să te lovească,
Păşeşte în afară, evită-l,
Atacă imediat şi taie”.
Maestrul Saotome povesteşte:
“Fondatorul era tot timpul preocupat de studiul Budo-ului, de

înţelegerea corectă a spiritului Aikido-ului şi nu de formele sale particulare.
El nu făcea nici-o diferenţă între tehnicile de luptă cu şi fără arme, pentru că
el dorea să demonstreze principiile din spatele tehnicilor şi metoda de a le
armoniza. Formele şi tehnicile erau doar mijlocul prin care se putea cunoaşte
esenţa Aikido-ului, şi susţinerea acestei idei a constituit preocuparea întregii
sale vieţi. “

Prefata
Maestrul Gozo Shioda - despre antrenamentele cu O Sensei:
“Antrenamentul de noapte consta în atacuri cu sabia. Maestrul îşi punea o

panglică albă pe cap pentru a putea fi mai uşor observat. Trei elevi înarmaţi cu
Boken ( sabie de lemn ) trebuiau să atace în timp ce Ueshiba avea în mâini o
sabie adevărată.
De câte ori Shioda ridica sabia să lovească, se trezea cu vârful sabiei lui O
Sensei înaintea ochilor.”
Maestrul Nishio spunea:
Unii instructori pretind ca antrenamentul cu sabia şi bastonul nu este

necesar. Sunt ridicoli : nimic nu este mai departe de adevăr. O-sensei a
spus : « Aikido este exprimarea principiilor sabiei prin intermediul corpului ».
De aceea, a inţelege Aikido fără a înţelege mai întâi sabia este ciudat. Cred
că aceia care pretind că nu sunt tehnici de arme în Aikido nu au înţeles
cuvintele Fondatorului.
O Sensei spunea : « Dacă mâinile tale ţin o sabie, atunci Aikido este o sabie,
iar dacă mâinile tale ţin un baston, atunci Aikido este un baston ».
Pentru a înţelege natura sabiei şi natura spiritului Aikido, trebuie să ne
antrenăm în mod realist, ca şi cum ar trebui să dăm jos adversarul în
momentul în care s-a realizat contactul, oprindu-ne cu arma la un fir de păr,
fără să distrugem adversarul, folosind astfel antrenamentul ca pe un exerciţiu
de reflecţie şi introspecţie.

Despre tehnica
DESPRE TEHNICĂ
Tehnicile de bază descrise în această carte sunt sunt prezentate, din

perspectiva înţelegerii şi experienţei mele. Este posibil ca alţi maeştri să aibă
puncte de vedere diferite. Este dreptul lor şi-l respect.
Deoarece tehnicile sunt prezentate didactic şi extrem de succint, Instructorii
vor trebui să detalieze aceste tehnici, să găsească exemple şi metode
potrivite practicanţilor, pentru ca aceştia să înţeleagă temeinic tehnica de
Aikido.
Fiecare procedeu de Aikido va trebui studiat, analizat şi înţeles, vor
trebui evidenţiate elementele cheie, înţelese mişcările şi logica lor, astfel încât
procedeul să fie lămurit şi acceptat de subconştientul practicanţilor.
Este de preferat ca procesul de învăţare să se facă încet şi temeinic.
Promovarea examenelor de grad trebuie să se producă atunci când
practicantul de Aikido (Aikidoka), este stăpân pe tehnicile aferente gradului
respectiv, când stăpâneşte corect principiile, şi când instructorul său
consideră că practicantul a depăşit nivelul cerut la examen.
După cum am mai spus, nivelul de început al practicării controlate a
Aikido-ului este considerat nivelul centurii negre – 1 Dan.
DESPRE ATAC
În principiu, toate procedeele de Aikido se pot folosi, ca răspuns la orice

fel de atac, fie el prindere, lovitură, din faţă sau din spate, atacuri executate
de o persoană sau mai multe, cu sau fără arme.
La începutul pregătirii, practicanţii vor invăţa procedeele folosindu-se
acele atacuri care favorizează asimilarea mai uşoară a tehnicilor. Eu prefer
ca practicanţii să execute cu precădere procedeele la atacuri de tip lovitură,
pentru că aceste atacuri sunt mult mai puternice şi sunt mai apropiate de
realitatea unei lupte. În felul acesta Aikidoka poate înţelege în mod direct (e
drept că uneori prea direct), ce înseamnă un atac adevărat.
Despre tehnica
Primul lucru care va trebui învăţat de începători este executarea

corectă a loviturilor, şi în general a oricărui fel de atac, pentru că nefiind
nevoiţi să lupte, oamenii au pierdut abilitatea de a o face.
Atacurile pot fi extrem de variate, astfel că pentru simplificarea studiului

mă voi limita la atacurile de bază, cele care au cea mai mare frecvenţă în
luptă. În timpul antrenamentelor de pregătire, instructorii vor trebui să
organizeze procesul didactic respectând următoarele idei:
1. de la atacuri simple la cele complicate

2. de la atacuri uşoare la cele puternice
3. de la prinderi la lovituri cu braţele, apoi cu picioarele şi în final cu arme
4. de la atacul punctual al unui partener la atacurile continue ale aceluiaşi
partener, apoi la atacurile secvenţiale ale mai multor parteneri,
continuând cu atacurile simultane ale mai multor parteneri.
Katate Dori Ai Hanmi Katate Dori Gyaku Hanmi
Katate Ryote Dori Ryote Dori

Despre tehnica
Mune Dori Mae Ryokata Dori
Morote Dori Kata Dori
Ushiro Ryote Dori Ushiro Ryote Dori Kubi Shime
Ushiro Ryokata Dori Sode Dori

Despre tehnica
Ushiro Ryo Hiji Dori
Chudan Tsuki Jodan Tsuki
Shomen Uchi Yokomen Uchi
Mae Geri Mawashi Geri

Despre tehnica
CLASIFICAREA PROCEDEELOR
Există mii de variante ale procedeelor de Aikido, determinate de tipul

atacului, de tipul procedeului, pe stânga sau dreapta, din faţă sau din spate,
funcţie de prezenţa sau lipsa unei arme, de numărul agresorilor, de condiţiile
în care se desfăşoară lupta, etc.
Dacă eşti un bun practicant de Aikido şi ai suficientă experienţă, atunci nu

contează câte procedee ştii, pentru că ştii AIKIDO.
Iată în continuare câteva moduri de clasificare a procedeelor de Aikido:
DUPĂ DIRECŢIA ATACULUI

MAE WAZA – atac din faţă
USHIRO WAZA – atac din spate
DUPĂ POZIŢIA PARTENERILOR

TACHI WAZA – amândoi partenerii sunt în picaoare
HANMI HANTACHI WAZA – UKE este în picioare, NAGE este în genunchi
SUWARI WAZA – amândoi partenerii sunt în genunchi
DUPĂ FELUL PROCEDEELOR

KATAME WAZA – tehnici de fixare
NAGE WAZA – tehnici de proiectare (aruncare)
ATEMI WAZA – tehnici de lovire
DUPĂ FELUL ATACULUI

TE WAZA – procedee în care atacul se face fără arme
BUKI WAZA – procedee în care atacul se face cu arme
DUPĂ ARMA FOLOSITĂ ÎN ATAC

TANTO TORI – atac cu cuţit (Tanto)
TACHI TORI – atac cu Boken sau Katana
JO TORI – atac cu baston (Jo)
TESSEN TORI – atac cu evantaiul de luptă (Tessen)
TAMBO TORI – atac cu bastonul scurt (Tambo)
DUPĂ ARMA FOLOSITĂ ÎN APĂRARE

TANTO SABAKI – apărare folosind cuţitul
TACHI SABAKI – apărare cu Boken, Katana
JO SABAKI – apărare cu bastonul
TESSEN SABAKI – apărare cu eventaiul de luptă
TAMBO SABAKI – apărare cu bastonul scurt

Despre tehnica
În multe şcoli de Aikido nu se studiază procedeele de Aikido cu arme.

Eu cred că studiul armelor în Aikido este ceva firesc şi cred că a lipsi Aikido-
ul de această componentă a sa, înseamnă a privi lucrurile dintr-o perspectivă
incompletă, artificială şi nerealistă.
Tehnicile de Aikido sunt împărţite în diferite categorii doar din raţiuni
didactice, ĂI pentru simplificarea lucrurilor, iar Katame Waza, Nage Waza sau
Atemi Waza sunt doar modalităţi diferite de execuţie a principiilor din Aikido.
Această idee poate fi o surpriză pentru Aikido-ul modern, extrem de
structurat şi formalizat, dar este evident că ea corespunde în mare măsură
principiilor Fondatorului Aikido-ului, care nu vorbea niciodată de tehnici ci de
principii.
Iată, în continuare, lista procedeelor studiate curent în Dojo-urile de
Aikido. Aceste procedeele sunt numite procedee de bază şi cunoaşterea lor
este necesară pentru obţinerea centurii negre în aproximativ 2-3 ani.
Această listă poate arăta altfel în programul altor şcoli de Aikido.
KATAME WAZA – PROCEDEE DE FIXARE
Acest grup cuprinde principalele tehnici pe care le poate utiliza Nage

petru a întâmpina atacul lui Uke, şi pentru a-l imobiliza şi controla. Subliniez
faptul că acest control al adversarului se petrece la sol, de regulă cu Uke în
poziţie culcat cu faţa în jos. Această poziţie a lui Uke ne fereşte într-o
oarecare măsură de un posibil atac din partea lui Uke şi îi îngrădeşte
considerabil posibilităţile de mişcare şi reacţie.
Controlul şi imobilizarea la sol se face folosind o anumită tehnică

articulară, care, în cazul în care Uke nu se supune controlului, îi provoacă
acestuia durere.
Insistenţa lui Uke de a nu se supune controlului poate provoca fractura
membrelor sale. Iată principalele procedee de fixare:
1. UDE OSAE (IKKYO - primul principiu) – fixare cu pârghie asupra cotului

2. KOTE MAWASHI (NIKYO - principiul 2) – fixare cu pârghie şi rotirea
braţului
3. KOTE HINERI (SANKYO - principiul 3) – fixare cu pârghie şi rotirea mâinii
4. TEKUBI OSAE (YONKIO - principiul 4) – fixare cu pârghie şi apăsarea
braţului
5. UDE NOBASHI (GOKYO - principiul 5) – fixare cu cheie de braţ
6. HIJI KIME OSAE – fixare cu forţarea cotului de sus în jos
NAGE WAZA – PROCEDEE DE ARUNCARE ( PROIECTĂRI )
Acest grup cuprinde o sumă convenţională de tehnici de bază a căror

scop este eschivarea atacului lui Uke, dezechilibrarea şi proiectarea sa la sol.
Despre tehnica
Proiectarea poate provoca contactul lui Uke cu solul într-o poziţie

necontrolată şi cu mare viteză de impact, ceea ce se poate solda cu
scoaterea lui din luptă.
Cu toate că despre Aikido se spune că este o arta a blândeţii, realitatea este
că dacă nu ştii sau nu eşti pregătit să cazi, execuţia unui procedeu de
aruncare te poate răni serios, sau poate provoca chiar moartea.
Vreau să insist asupra acestei idei şi să vă avertizez în mod serios că
tehnicile de Aikido pot fi extrem de periculoase mai ales dacă ele se execută
asupra unor nepracticanţi de Aikido, situaţie frecventă într-o luptă reală. Iată
cele mai frecvente proiectări:
1. SHIHO NAGE – aruncare în 4 direcţii

2. IRIMI NAGE – aruncare prin intrare
3. SOKUMEN IRIMI NAGE – aruncare prin intrarea laterală
4. KAITEN NAGE – aruncare în roată
5. UDE KIME NAGE – aruncare prin forţarea cotului de jos în sus
6. KOTE GAESHI – aruncare prin rotirea în afară a încheieturii mâinii
7.TENCHI NAGE – aruncare prin acţiunea cer-pământ
8. KOSHI NAGE – aruncare peste şold
9. JUJI GARAMI – aruncare cu braţele în cruce
10. AIKI OTOSHI – aruncare prin pârghie asupra picioarelor
11. SUMI OTOSHI – aruncare oblică (în colţ)
12. KOKYU NAGE – aruncare prin forţa respiraţiei
DESPRE LUPTĂ
În timpul unei lupte, agresorul ne poate ataca cu armele corpului său

(mâini, picioare, cap, etc.) şi deci trebuie să fim capabili să executăm tehnici
de Aikido care să anihileze aceste atacuri, tehnici în care va trebui să ne
folosim eficient, nu numai propriul nostru corp, ci şi de al agresorului.
Instructorul va trebui să-i expună pe elevi, treptat şi în condiţii de
siguranţă, la diferite lovituri şi prize, care să dezvolte în subconştientul
practicantului ideea că trebuie să se ferească de lovituri pentru că ele
provoacă durere, să-l obişnuiască cu durerea pentru a nu fi total surprins
când va fi lovit, şi să-l facă conştient de faptul că atacul va trebui controlat cât
mai repede pentru a nu fi lovit la nesfârşit.
Din cauza vieţii civilizate, oamenii pierd calităţile instinctive de a se feri
de necazuri şi lovituri. În timpul antrenamentului practicanţii sunt deseori loviţi
fără a încerca să se ferească sau să se apere, pentru că nu le vine să creadă
că ar putea fi loviţi cu adevărat.
Oamenii nu au nici-o vină, pentru că ei sunt doar un produs al societăţii
şi normelor de educaţie ale acesteia. Ei vor trebui învăţaţi să recapete
îndemânarea firească de a reacţiona corect fără a fi nevoie de implicare
raţională.
Despre tehnica
Lipsa de mişcare, nepracticarea sporturilor, respiraţia incorectă,

fumatul, băuturile alcoolice în exces, şi o viaţă petrecută pe scaun fac din cei
mai mulţi dintre noi victime sigure ale oricărui fel de agresiune.
De aceea prima grijă a unui instructor de Aikido este de a înţelege rapid şi
corect nivelul de control al elevilor săi, şi de a veghea ca aceştia, în ritmul
propriu fiecăruia, să avanseze către o stare normală de autocontrol.
Prin stare normală de autocontrol, se înţelege capacitatea de a
reacţiona instinctiv la atac, dobândirea unei poziţii corecte, controlul firesc al
forţei şi echilibrului, precum şi o respiraţie adaptată mărimii şi tipului de efort.
Pentru a învăţa Aikido este nevoie ca fiecare practicant, pe rând, să fie
NAGE (cel ce se apără) şi UKE (cel ce atacă), adică să se apere şi să atace.
Am întâlnit în multe Dojo-uri din ţară sau străinătate instructori şi
practicanţi care exersează un Aikido moale, cu lovituri simbolice, invocând
argumentul că în Aikido nu se loveşte. Această idee greşită conduce la
invăţarea unui Aikido de salon, în care se presupune că lupta, se desfăşoară
după reguli stabilite dinainte.
Aikido este o artă marţială, deci o metodă de luptă şi în mod evident,
antrenamentul de Aikido trebuie privit din această perspectivă. Nu poţi evita
lupta, nu o poţi controla dacă nu ştii să lupţi, şi dacă nu înţelegi legile ce o
guvernează.
Trebuie să le reamintesc celor care văd doar latura spirituală a Aikido-
ului că, pentru a ajunge în stadiul în care Aikido devine o filozofie de viaţă,
vor trebui să exerseze mai întâi Aikido ca un mod de luptă. Încercarea de a
sări peste această etapă conduce în mod sigur la insucces şi deziluzii.
Mulţi oameni, când vorbesc despre luptă, se gândesc în primul rând la
atac. Ei consideră că a avea îndemânarea şi forţa necesare unui atac
puternic şi rapid este suficient, şi de cele mai multe ori nu se gândesc la ce
se poate întâmpla dacă dau peste un agresor mai puternic.
A practica o artă marţială presupune un antrenament complex ce ia în
consideraţie ambele componente ale luptei, atac şi apărare.
Din această perspectivă, evoluţia firească a unui practicant de Aikido poate fi
împărţită în următoarele etape:
1. dobîndirea instinctelor naturale de apărare: 6 luni -1 an

2. dezvoltarea capacităţilor fizice şi psihice necesare luptei: 1-2 ani
3. invăţarea tehnicilor de Aikido: 5-8 ani
4. înţelegerea filozofiei luptei şi acceptarea ideii că poţi fi înfrânt: 7-12 ani
5. detaşarea fizică şi psihică: 5-10 ani sau niciodată
În primele 4 etape, observăm că Aikidoka (practicantul de Aikido), este un

element, o parte activă a luptei, iar în ultima etapă el controlează lupta, se
plasează în afara ei, devenind un observator, un arbitru al evenimentelor.
Până la nivelul centurii negre – 1 Dan, practicantul va trebui să exerseze
cu precădere variantele pozitive ale procedeelor pentru că formele pozitive
Despre tehnica
permit practicantului să se confrunte direct cu atacul, să-şi dezvolte

capacităţile fizice şi să capete înţelegerea luptei.
Execuţia tehnicilor de Aikido în forma pozitivă dezvoltă calităţile fizice,
capacitatea de efort, contribuie în mod direct la imbunătăţirea respiraţiei şi
asigură controlul şi dozarea corectă a efortului. Toate acestea conduc la un
corp sănătos, obişnuit cu rigorile antrenamentului.
RECOMANDĂRI PRIVIND EXECUŢIA TEHNICILOR
La inceput, practicanţii au probleme de memorare a poziţiilor şi

mişcărilor.ce alcătuiesc tehnicile. Este normal să se întâmple aşa pentru că
este vorba despre o mare cantitate de informaţie care trebuie asimilată, nu
atât de mintea practicanţilor, cât de corpul lor.
În primul an, practicanţii nu pot vedea ansamblul din cauza detaliilor şi acest
lucru le face înţelegerea mai grea.
În fond ceea ce ar trebui să înţeleagă o persoană care învaţă Aikido, este
faptul că, indiferent de atac şi de numărul agresorilor, de tehnica folosită sau
de faptul că afară este zi sau noapte, vară sau iarnă, sarcina sa este să se
armonizeze cât mai bine cu evenimentele şi situaţiile în care este implicat.
Din păcate nu poţi cere unui om care merge în întuneric să vadă capătul
drumului.
Cu toate că învăţarea unei arte marţiale se bazează în mod fundamental pe
repetiţie şi apoi pe înţelegere, eu cred că, de câte ori putem oferi elevilor
noştri explicaţii logice şi formulări raţionale, este bine să o facem.
Tehnicile de Aikido trebuie executate cu umerii jos, relaxaţi, cu coatele

apropiate de corp, cu mişcările organizate în jurul centrului meu, Seika no
Itten (Centrul corpului). În primii ani de antrenament, practicanţii de Aikido
sunt interesaţi de mişcările necesare executării procedeelor şi de efectul
acestor procedee asupra partenerului.
Instructorul trebuie, ca în paralel cu aceste lucruri, să dezvăluie elevilor săi
mişcările celor două centre, ale lui Nage şi Uke, specifice fiecărei tehnici de
Aikido.
Aceste mişcări sunt mai importante decât mişcările braţelor sau ale
corpului iar înţelegerea corectă a acestei dinamici conduce sigur către o bună
execuţie a tehnicilor de Aikido.
Din păcate, explicaţiile verbale, logice, nu au efectul scontat, pentru că chiar
dacă practicantul înţelege la nivel logic explicaţiile instructorului, el nu va
putea reproduce la nivel fizic ceea ce logica sa a acceptat.
Pentru a depăşi aceste inconveniente se folosesc metode specifice
invăţării artelor marţiale, metode aparent empirice, dar care au efectele
scontate. Aceste metode folosesc imaginaţia practicanţilor, inducând diferite
stări şi senzaţii care permit practicantului să controleze dacă se află sau nu
pe drumul cel bun.
Despre tehnica
De exemplu, eu îi obişnuiesc pe elevii mei cu ideea că în mâinile lor se

află o sabie imaginară, şi că ei trebuie să execute procedeele folosindu-se de
această armă.
Pentru asta ei trebuie obişnuiţi cu priza corectă a Boken-ului şi vor
trebui să petreacă mult timp cu această armă în mână. Exerciţiile cu Bokenul
le va permite să adopte o ţinută corectă, să-şi însuşescă controlul distanţei şi
echilibrul necesar executării procedeelor de Aikido.
Instructorul trebuie să-i obişnuiască pe practicanţi cu ideea că atacurile
pot veni din orice direcţie, inclusiv de sus sau de jos. Asta înseamnă că în
timpul antrenamentului practicantul va trebui să fie atent, să menţină controlul
vizual asupra lumii din jurul său, pentru a evita atacurile neprevăzute, chiar
dacă în Dojo nu se petrec, cel puţin la început, astfel de lucruri.
În plus, faptul că practicantul învaţă să fie atent la ceea ce se petrece în Dojo,
ne scuteşte de accidente nedorite şi întăreşte senzaţia de siguranţă şi control
a antrenamentului.
Un lucru de ţinut minte, chiar de la început, este faptul că cea mai mare
parte a procedeelor de Aikido au ca poziţie favorită de execuţie KATATE
TORI AI HANMI sau KATATE TORI GYAKU HANMI, şi doar câteva procedee
au ca poziţie favorită de execuţie RYOTE TORI sau KATATE RYOTE TORI.
Acest lucru ne conduce la ideea că dacă putem transforma orice atac
într-una din poziţiile menţionate, vom putea să executăm procedeele de bază
care folosesc cu precădere aceste prize sau poziţii.
Iată o clasificare aproximativă a procedeelor din acest punct de vedere:
1. Poziţie de execuţie KATATE TORI AI HANMI – favorabilă procedeelor:

UDE OSAE, KOTE MAWASHI, KOTE HINERI, TEKUBI OSAE, SHIHO
NAGE, IRIMI NAGE, UDE KIME NAGE, UDE NOBASHI
2. Poziţia de execuţie KATATE TORI GYAKU HANMI - favorabilă

procedeelor: HIJI KIME OSAE, KOTE GAESHI, KOSHI NAGE, TENCHI
NAGE, SOKUMEN IRIMI NAGE, KAITEN NAGE, SUMI OTOSHI, AIKI
OTOSHI
3. Poziţia de execuţie KATATE RYOTE TORI – favorabilă procedeelor: JUJI

GARAMI
4. Poziţia de execuţie RYOTE TORI – favorabilă procedeelor: KOSHI NAGE,

KOKYU NAGE
Un alt mod de a structura tehnicile de Aikido, este impărţirea lor pe

nivele de cunoştinţe, aşa cum sunt ele cerute la examenele de centuri
(grade).
Această clasificare este specifică fiecărei şcoli de Aikido, însă în linii mari,
cerinţele sunt aproximativ identice.
Despre tehnica
Mulţi instructori şi practicanţi de Aikido spun că centurile nu au importanţă şi

că important este doar să practici Aikido. Cea mai mare parte dintre ei spun
asta pentru că au auzit-o repetată de alţii.
În mod real, majoritatea instructorilor şi practicanţilor sunt interesaţi de
grade şi centuri şi eu cred că, în general, acesta este un lucru bun. Cred că a
fi interesat de ceva şi a spune că nu te intereesează este o dovadă a faptului
că ţi-e ruşine să recunoşti că poţi fi interesat de ceva, ce conform părerii
unanime, nu are importanţă.
Acest mod de a evita realitatea este păgubos pentru Aikido şi pentru
oamenii implicaţi în Aikido. Pe de altă parte, eu cred că dorinţa de a face
public progresul tău este un lucru bun şi acest lucru arată că nu eşti indiferent
la părerea celor din jur. Asta te va face să fii atent şi responsabil de faptele
tale.
Şi acum un sfat: dacă eşti instructor, trebuie să ştii un lucru extrem de
important, şi anume că tu eşti modelul elevilor tăi. Tu decizi, însă, dacă eşti
modelul bun sau cel rău. Ei vor încerca să te imite, nu numai în modul în care
faci Aikido, ci în toate manifestările tale publice, în Dojo sau în afara lui.
Ei vor încerca să vorbească şi să se poarte ca tine. Sigur că este plăcut
să ştii acest lucru, însă asta înseamnă că trebuie să fii foarte atent, să te
controlezi în permanenţă, să fi ponderat, drept, imparţial şi înţelegător.
În Dojo, tehnicile vor trebui învăţate respectând următoarele principii:
- De la atacuri simple la cele complicate

- De la atacuri uşoare la cele puternice
- De la prinderi la lovituri cu braţele, apoi cu picioarele şi în final cu arme
- De la atacul singular al unui partener la atacurile continue ale aceluiaşi
partener
- De la atacurile secvenţiale ale mai multor parteneri la atacul simultan al
mai multor parteneri.
CUM PREDĂM AIKIDO
În decursul timpului am constatat că incepătorii progresează mai

repede şi instructorii sunt mai productivi dacă, în primul an de practică se
folosesc diferite scheme şi clasificări ale atacurilor, procedeelor, metodelor şi
situaţiilor întâlnite curent în timpul antrenamentelor de Aikido.
Am stat de vorbă cu mulţi practicanţi de Aikido, cu instructori sau doar
cu admiratori ai Aikido-ului şi cei mai mulţi mi-au spus că există o diferenţă
enormă între senzaţia pe care o ai privind cum alţii fac Aikido şi surprinderea
pe care o încerci atunci când începi să practici tu însuţi Aikido.
Dacă eşti în Dojo şi te uiţi la cei care se antrenează ai senzaţia ca
Aikido este un lucru extrem de simplu, că mişcările pe care le arată

Despre tehnica
instructorul sunt uşor de făcut şi te miri că oamenii de pe tatami înţeleg aşa

de greu ceea ce li se cere.
Asta se întâmplă pentru că mişcările instructorului sunt naturale,
elegante, plac ochiului şi pe deasupra sunt şi eficiente. Te uiţi şi-ţi spui: nu e
mare lucru, cred că şi eu aş putea face chestia asta ! Ai dreptate, ai putea să
o faci şi oricine ar putea să o facă, trebuie doar să te antrenezi pentru asta.
Mişcările instructorului care se adresează inconştientului sunt greu de
memorat în mod conştient şi de aceea ele trebuie memorate inconştient prin
antrenamente repetate ale corpului şi mai puţin prin explicaţii.
Elaborarea unor scheme sau modele ale acestor mişcări sau situaţii
permit practicantului să înţeleagă mişcările şi în mod conştient, pentru că o
schemă sau un model al unei situaţii, este un element logic care se
adresează înţelegerii, raţiunii lui, şi astfel are şansa de a fi memorat şi utilizat
mai târziu ca referinţă pentru o situaţie similară.
Eu recomand instructorilor să folosească un sistem coerent de predare, cu
informaţiile bine sistematizate, cu repetarea periodică a noţiunilor predate,
pentru că în vremurile noastre timpul este o resursă extrem de preţioasă iar
răbdarea oamenilor este în scădere.
Efortul de a codifica şi sistematiza informaţiile pe care le oferim
practicanţilor incepători poate conduce în mod direct la asimilarea mai rapidă
a cunoştinţelor de bază, la mărirea numărului de practicanţi, şi deci la
răspândirea rapidă a Aikido-ului, o astfel de metodă de studiu a Aikido-ului
fiind mai potrivită practicanţilor europeni
PUNCTE CHEIE ŞI TEHNICI ARTICULARE
Tehnicile de Aikido se bazează pe o bună cunoaştere a anatomiei

corpului omenesc. Nu pot executa un procedeu fără a şti ce şi cum să fac
pentru a-l obliga pe agresorul care m-a atacat să execute ordinele mele, şi
fără a cunoaşte care este efectul execuţiei procedeului asupra lui.
Trebuie insistat din prima zi de antrenament asupra acestui aspect dacă nu
vrem să avem evenimente neplăcute mai târziu.
În general începătorii sunt plini de entuziasm şi sunt gata să facă orice
mişcare pentru a reproduce ceea ce a arătat instructorul, sau pentru a
demonstra partenerului său că el ştie deja multe lucruri, şi nu o dată am văzut
pe tatami, oameni în toată firea punându-şi viaţa în pericol, cu zâmbetul pe
buze.
Pentru a evita accidentele practicanţii vor trebuie supravegheaţi cu
atenţie şi va trebui sancţionată ferm orice încercare de a face în Dojo altceva
decât ceea ce arată instructorul. De asemenea va trebui descurajată orice
manifestare de răutate, de agresiune sau de superioritate faţă de partener.

Despre tehnica
Practicanţii de Aikido trebuie să înţeleagă că pentru a învăţa Aikido au

nevoie de un partener şi că ei au obligaţia să-şi protejeze partenerul, să nu-l
chinuiască inutil şi să-i acorde şansa egală de a învăţa şi progresa
Sigur că în timpul antrenamentului fiecare practicant are parte de o
anumită doză de suferinţă datorită faptului că nu ştie suficient de bine să-şi
controleze corpul şi forţa. Unii practicanţi consideră durerea provocată de
neştiinţa sau de graba partenerului ca pe un afront personal şi se simt
obligaţi să pună lucrurile la punct.
Alţii se opun oricărei încercări de a li se aplica un procedeu, considerând că
astfel îşi pot demonstra superioritatea, sau pentru a semnala partenerului că
tehnica lui nu este bună.
De cele mai multe ori se întâmplă ca cel care face procedeul să insiste cu
forţă iar cel care se opune să cedeze brusc şi, în acest caz, urmarea sigură
este un accident.
Instructorii trebuie de asemenea să fie atenţi cu practicanţii bine
dezvoltaţi şi cu multă forţă, sau care au practicat alte arte marţiale, şi care
uneori se amuză încercând să-l pună pe instructor în dificultate.
În acest caz vă recomand următoarea soluţie: dacă eşti instructor şi
practicantul se opune în mod evident şi intenţionat execuţiei procedeului tău,
foloseşte brusc o lovitură (atemi) sau o mişcare de dezechilibru şi execută un
o altă tehnică sigură pentru a-l controla. În continuare, va trebui să i se
explice, că dacă el se opune excesiv, atunci va învăţa mult mai greu tehnica
şi riscă ca instructorul să-i aplice tehnici dureroase.
Este bine ca practicantul să simtă eficienţa procedeului, după care poţi
să-i explici că procedeul la care el s-a opus, se execută, în realitate, în cu
totul alte condiţii, într-o situaţie de luptă, şi că în acest caz, instructorul sau
cel care se apără nu-l va menaja sau scuti de lovituri sau procedee
dureroase.
Este important ca ordinea acţiunilor să fie cea menţionată şi nu invers pentru
că altfel se pierde elementul surpriză.
În orice situaţie, atunci când arată ceva unui începător, instructorul
trebuie să fie pregătit să întâmpine un atac puternic, rapid, sau diferit de cel
exemplificat.
Dacă instructorul-l confundă pe practicant cu asistentul său, va putea
avea mari surprize, şi cea mai importantă dintre ele va fi pierderea încrederii
şi respectului practicanţilor.
Cele mai multe dintre procedeele de Aikido se bazează pe acţiunea
asupra unor puncte de pe corpul partenerului, acţiune ce provoacă durere
sau imposibilitatea de mişcare. Ca să scape de durere, cel căruia i se
execută procedeul, se mişcă în direcţia sugerată de mine şi astfel pot să-l
imobilizez, să-l controlez sau să-l oblig să renunţe la luptă.
De regulă aceste puncte sau zone utilizate în procedeele de Aikido sunt
pe braţele partenerului dar ele există pe tot corpul său. Cele de pe braţe sunt
folosite în mod curent, pentru că acţiunea asupra lor nu pun în pericol viaţa
Despre tehnica
agresorului. Evident că dacă agresorul nu înţelege mesajul meu dureros,

atunci am toată libertatea să-mi apăr viaţa cum ştiu mai bine.
Punctele cheie de pe braţele partenerului meu pot fi folosite pentru a-l

obliga să execute ceea ce doresc sau pentru a-l obliga să-mi dea drumul
dintr-o priză.
Punctele cheie sunt asociate cu mişcări şi poziţii cheie astfel încât
ansamblul, punct sensibil-poziţie-mişcare, este cunoscut şi folosit în Aikido
sub denumirea de Tehnică articulară.
În timpul antrenamentului de Aikido, se exersează diferite mişcări ale

articulaţiilor pentru a le încălzi dar şi pentru a le pregăti pentru momentul
când vor fi folosite curent în diferite procedee de Aikido.
Astfel procedeul UDE OSAE are o tehnică articulară specifică, KOTE
MAWASHI alta, KOTE HINERI are de asemenea o anumită tehnică
articulară, TEKUBI OSAE are şi el una, şi la fel procedeele KOTE GAESHI,
UDE NOBASHI, HIJI KIME OSAE.
Vom vedea că sunt şi procedee de Aikido ce nu se bazează pe anumite
tehnici articulare, ci pe faptul că procedeul este executat folosindu-se tehnici
de dezechilibru sau deviere şi compunere a forţei, dar care se pot finaliza cu
o tehnică articulară pentru controlul partenerului la sol. Din categoria acestora
fac parte majoritatea proiectărilor.

Despre tehnica
DESPRE TAI SABAKI
Puţini ştiu că Tai Sabaki provine din vechile tehnici de luptă cu sabia.
Din cauza lungimii armei agresorului, cel ce se apără este obligat să iasă cât
mai repede din raza de acţiune a armei acestuia. Acest lucru se poate face
prin deplasări liniare sau prin eschive cu pivotare.
Avantajul eschivelor cu pivotare, Tai Sabaki, constă în aceea că
permite lui Nage să iasă rapid din calea atacului şi să continue mişcarea
pentru a ajunge în spatele lui Uke.
Tai Sabaki (exemple)

Despre tehnica

Despre tehnica
Tai sabaki in tehnicile de sabie

Despre tehnica
Există două feluri de Tai Sabaki, pe un pas şi pe doi paşi. Indiferent de felul
lor, acest element tehnic este o pivotare a corpului meu, în scopul atingerii
unui anumit scop. Acest scop poate fi:
1. Eschivarea unui atac

2. Devierea unui atac
3. Deplasarea lui Nage pentru a ajunge într-o poziţie favorabilă
4. Antrenarea lui Uke într-o mişcare de dezechilibrare
5. Toate acestea la un loc
TAI SABAKI PE UN PAS
Tai Sabaki pe un pas este o pivotare având ca centru unul din

picioarele mele, de obicei cel din faţă. Spun că este o pivotare şi nu o piruetă
pentru că mişcarea este dată de şoldurile mele care trebuie să se rotească în
jurul piciorului-centru.
Umerii sunt relaxaţi, spatele este drept şi ochii mei urmăresc în mod natural
mişcarea. Aproape întreaga greutate a corpului se sprijină pe piciorul-centru.
Al doilea picior atinge uşor pământul urmărind mişcarea şi restabilind
echilibrul corpului, fiind disponibil în orice moment pentru orice fel de mişcare
sau lovitură.
Seika No Itten, centrul corpului, trebuie să fie pe aceeaşi verticală cu
centrul de greutate şi cu talpa piciorului-centru. Deci centrul corpului se
roteşte într-un punct, iar braţele şi în general întregul corp se mişca
corespunzător motivului pentru care fac această pivotare, ca mai jos:

Despre tehnica
- pentru a eschiva o lovitură, braţele mele se vor mişca pentru a para,

amortiza sau devia lovitura.
- pentru a ieşi dintr-o prindere, braţele mele vor folosi diferite chei de
desprindere din priza partenerului.
- pentru a ajunge într-o poziţie favorabilă execuţiei unui procedeu, braţele
mele se pregătesc să execute prinderea sau lovitura prevazuta.
- pentru a-l ezechilibra pe partener, braţele mele vor antrena partenerul în
mişcarea de dezechilibru.
Pentru înţelegerea mai uşoară voi face comparaţia intre Tai Sabaki şi o uşă
care se roteşte în jurul unui ax fix (o uşă turnantă).
Dacă presupunem că eu sunt o astfel de uşă, este evident, că atunci când
sunt împins, uşa se deschide, se roteşte şi lasă pe cel ce impinge să treacă.
Dacă se împinge în axul uşii, aceasta nu se va deschide, iar dacă
împingerea este puternică atunci uşa va fi distrusă. Asta înseamnă că eu va
trebui să capăt îndemânarea ca, indiferent unde împinge partenerul meu sau
în ce direcţie trage, să deplasez uşor axul uşii astfel încât el să impingă sau
sa tragă unde-mi convine mie şi astfel uşa să se poată deschid.
Din păcate, lucrurile sunt simple când este vorba de uşi şi mult mai
complicate când este vorba de oameni.

Despre tehnica
TAI SABAKI PE DOI PAŞI
Tai Sabaki pe doi paşi este utilizat mai rar decât cel pe un pas, din
urmatoarele motive:
- Durează mai mult

- Greutatea se schimbă de pe un picior pe altul
- Centrul corpului se miscă pe o traiectorie
- Posibilitatea de a mă dezechilibra este mai mare
Pe de altă parte, execuţia unui Tai Sabaki pe doi paşi mă conduce mai
rapid spre spatele partenerului şi-mi permite să-l dezechilibrez mai bine.
Tai Sabaki pe doi paşi poate fi descris ca fiind un pas urmat de un Tai
Sabaki pe un pas. La sfârşitul mişcării greutatea se află în cea mai mare
măsură pe piciorul din faţă.
Tai Sabaki pe doi paşi este folosit de cele mai multe ori pentru a
dezechilibra partenerul şi pentru a ajunge mai repede sau mai bine în spatele
său. Eu cred că practicanţilor ar trebui să li se explice bine ce înseamnă Tai
Sabaki pe un pas şi apoi să li se explice că această pivotare poate fi
executată in conjuncţie cu unul sau mai mulţi paşi, înainte, după, sau şi
înainte şi după.
Atunci când execut un procedeu de Aikido are sens să fac Tai Sabaki
doar dacă este nevoie. Subliniez acest lucru pentru că există tentaţia de a
Despre tehnica
abuza de acest element şi asta conduce de multe ori la însuşirea greşită a

tehnicilor.
În primii ani de Aikido, elevii cred că tehnica lor arată mai bine dacă toate
mişcările sunt de rotire sau exclusiv rotunde, indiferent dacă situaţia concretă
justifică sau nu acest lucru. Este o idee greşită dar trebuie să recunoaştem că
nu este doar vina practicanţilor.
Instructorii, în dorinţa lor de a fixa cât mai bine noţiunile de bază, spun
deseori că: în Aikido nu există lovituri, că toate mişcările sunt rotunde, toate
deplasările sunt Tai Sabaki, nu există deplasare în linie dreaptă, este interzis
să tragi, trebuie doar să împingi, să nu-ţi loveşti niciodată partenerul, să nu-i
faci nici-un rău, etc.
Problema este că uneori aceste idei se fixează atât de bine încât
practicanţii nu mai scapă decât cu greu de ele. Nu trebuie să uitaţi niciodată
că Aikido este o artă marţială, o tehnică de luptă şi în timpul unei lupte nu ai
timp să te admiri cât de frumos lupţi, iar admiraţia celor ce te privesc, nu-ţi
foloseşte la nimic dacă eşti înfrânt sau dacă-ţi pierzi viaţa.
De aceea instructorii trebuie fie atenţi, să nuanţeze vorbele lor, şi să nu
facă afirmaţii cu caracter absolut.
Aikido, această artă a armoniei, nu poate avea principii şi metode fixe,
rigide, pentru că, viaţa, oamenii, natura, universul, sunt atât de complexe
încât nu poţi stabili reguli de fier. Singura regulă valabilă în Aikido ar fi aceea
că nu sunt reguli stricte. Acesta este şi motivul pentru care Aikido se învaţă
mai greu decât alte arte marţiale.
Revenind la Tai Sabaki ca element al tehnicii de Aikido, este important

să ştiţi că atunci când execut acest fel de deplasare, trebuie să fiu, în acelaşi
timp, perfect echilibrat, să nu mă expun inutil loviturilor, şi să fiu în orice
moment disponibil pentru mă mişca sau reacţiona altfel decât am prevăzut
iniţial, dacă situaţia reală o cere.
În primele luni de practică, practicanţii au probleme privind înţelegerea

mecanismelor motrice de execuţie ale unui procedeu sau altul. Chiar dacă
văd de nenumărate ori mişcările instructorului, ei nu sunt capabili să
înţeleagă ce este esenţial, şi nu pot să vadă dincolo de aparenţa mişcărilor.
În plus, dacă instructorul este o persoană creativă, atunci practicantul
va înţelege şi mai greu, pentru că instructorul va arăta acelaşi lucru, de
fiecare dată altfel. Asta va complica şi lungi procesul de învăţare.
Mulţi instructori doresc să-şi impresioneze elevii şi fac lucruri complicate,
rafinate şi cu mare viteză, care plac şi îi impresionează pe elevi, dar care nu „
lasă urme”.
În aceste Dojo-uri, practicanţii vor progresa greu, nu vor asimila cunoştinţele
de bază, şi vor executa procedeele la întâmplare şi superficial, chiar dacă
nivelul tehnic al instructorului este foarte ridicat.

Despre tehnica
VARIANTE DE EXECUŢIE – IRIMI ŞI TENKAN
Un procedeu, o tehnică de Aikido poate fi executată în varianta pozitivă

sau negativă. Pozitiv sau negativ se referă de obicei la modul cum se termină
procedeul, dar în acelaşi timp se referă şi la modul cum voi întâmpina atacul,
adică dacă voi încerca să-l parez şi să intru prin sfera partenerului sau dacă
eschivez, lăsând ca atacul să treacă pe lângă mine, ca apoi să acţionez
asupra lui.
În general un atac poate fi întâmpinat în mai multe feluri:
1. atacul poate fi blocat, dar asta înseamnă că voi primi toată forţa atacului
asupra mea şi în cazul unui atac foarte puternic, lovitura ar putea trece
prin blocajul meu şi deci aş putea fi lovit.
2. atacul poate fi deviat sau influenţat, şi în acest caz doar o parte din forţa
atacului va acţiona asupra mea. Această parte din forţa atacului va
trebui compensată de forţa mea.
3. atacul poate fi anticipat şi în acest caz va trebui să înaintez şi să-l

opresc înainte de a fi declanşat, controlând astfel partenerul.
Presupune intuiţie, spontaneitate şi o serioasă cunoaştere a legilor
echilibrului şi mişcării.
4. atacul poate fi eschivat printr-un Tai Sabaki (o mişcare de pivotare) şi în

acest caz toată forţa atacului va acţiona in afara corpului meu. În acest
caz forţa atacului trece pe lângă mine şi se descarcă în gol.
5. atacul poate fi evitat, prin evitarea implicării în conflict. Presupune o

înaltă măiestrie în Aikido.
Este evident că evitarea luptei este soluţia ideală, însă este nevoie de
mulţi ani de practică serioasă a Aikido-ului şi mai ales de înţelegerea corectă
a principiilor sale, pentru a fi capabil de aşa ceva. În plus, chiar atingerea unui
anumit grad de măiestrie în Aikido nu garantează că nu voi fi implicat, chiar
fără voia mea, în diferite conflicte.
Cum spuneam, în primii doi ani de practică, până la obţinerea centurii
negre, este bine ca practicanţii să exerseze primele trei variante, pentru că
acest antrenament contribuie la îmbunătăţirea condiţiei fizice a practicantului,
îl face conştient de forţa şi pericolul atacului, şi-i permite să înţeleagă legile
ce guvernează lupta.
Practicantul va învăţa să-şi menajeze forţele, va învăţa să fie prudent şi
va căpăta îndemânarea de a evalua rapid şi corect atacul.
Să comentăm pe scurt primele patru variante de întâmpinare ale unui atac.

Despre tehnica
Pentru a simplifica lucrurile, vom considera atacul agresorului ca fiind o

lovitură sau o împingere puternică într-o uşă turnantă, transparentă, în
spatele căreia mă aflu eu – cel ce se apără.
varianta 1 - se înţelege că blocarea loviturii mă pune în situaţia de a primi

întreaga forţă a atacului. Dacă sunt mai puternic decât cel ce mă atacă, nu
sunt probleme, dar dacă nu, atunci lucrurile se complică.
Dacă sunt atacat de mai mulţi agresori, chiar dacă toţi sunt mai puţin
puternici decât mine, ceea ce este greu de crezut, atunci toată energia mea
va fi consumată pentru a bloca loviturile acestora, iar în final voi ceda şi voi fi
lovit.
Făcând analogie cu uşa, suntem în situaţia în care agresorul meu se
află în afara uşii, eu sunt de partea cealaltă. El loveşte sau împinge cu putere
uşa iar eu va trebui să o împing cu o forţă mai mare ca să se deschidă în
afară şi să-l mătur pe agresor. Dacă agresorul este mai puternic decât mine
sau dacă sunt mai mulţi, atunci cel măturat voi fi eu.
varianta 2 - prin poziţionarea mea faţă de agresor, prin modul în care voi
întâmpina atacul, prin simularea unei lovituri chiar în momentul atacului este
posibil ca atacul agresorului meu să fie deviat sau diminuat ca forţă.
O metodă pentru devierea unei atac este blocarea sa după o direcţie ce
face un unghi oarecare cu direcţia loviturii, pentru că în acest fel lovitura va
devia din blocajul meu. O altă metodă de a descărca atacul unui agresor de o
parte din forţa sa, este simularea unei lovituri sau chiar lovirea agresorului
chiar în momentul atacului. În felul acesta, agresorul va avea o problemă de
rezolvat - lovitura mea, şi astfel atacul său va fi diminuat ca forţă şi viteză.
Apelând la exemplul cu uşa, aceasta este situaţia în care, în momentul
în care agresorul loveşte sau împinge cu putere uşa, eu o voi deschide puţin
în afară, astfel încât lovitura agresorului să cadă oblic pe suprafaţa uşii şi
astfel să fie deviată, după care împing în continuare uşa cu putere şi-l mătur
pe agresor.
Diminuarea loviturii agresorului poate fi obţinută printr-un strigăt sau
zgomot (lovitură în uşă) produs simultan cu lovitura sa, şi imediat va trebui să
imping uşa cu putere pentru a-l mătura pe agresor.
varianta 3 - va trebui să anticipez că urmează să fiu atacat, şi cu o fracţiune

de secundă înainte ca atacul să se producă voi înainta şi voi executa un
procedeu asupra agresorului meu, înainte ca el să mă poată lovi.
Apelând la comparaţia cu uşa, aceasta este situaţia în care agresorul
meu se află in afara uşii iar eu înăuntru, şi chiar în momentul în care el se
pregăteşte să lovească, eu împing cu putere uşa, astfel încât să-l surprind pe
agresor, să-l dezechilibrez şi să-l mătur din calea mea.

Despre tehnica
variantei 4 - nu voi bloca atacul ci voi pivota (Tai Sabaki) lăsând atacul să
treacă pe lângă mine şi să se descarce in gol.
Este uşor de spus dar destul de greu de făcut pentru că mişcarea mea
de eschivă trebuie foarte bine armonizată cu atacul agresorului şi în acelaşi
timp, va trebui să menţin un contact permanent cu agresorul meu pentru a
putea profita de dezechilibrul său.
Acest mod de a întâmpina un atac poate fi comparat cu următoarea
situaţie: agresorul împinge sau loveşte cu putere uşa şi chiar în acel moment
eu deschid brusc uşa şi agresorul loveşte în gol şi se dezechilibrează, iar eu
împing în continuare uşa, în aceeaşi direcţie, astfel că uşa vine şi-l loveşte
din spate şi-l mătură.
Primele trei variante de întâmpinare ale unui atac sunt variante pozitive,
pentru că presupun înaintarea mea prin atacul partenerului, iar cea de a patra
variantă este negativă pentru că las atacul să treacă pe lângă mine.
Dacă vreţi, însă, să vă faceţi o imagine corectă despre ce este de fapt

Aikido, făcând apel la modelul cu uşa, atunci închipuieşte-ţi că te afli într-o
cameră cu o mulţime de uşi, că în cameră este intuneric, că uşile nu sunt
transparente, că după aceste uşi sunt o mulţime de agresori care cu toţii
încearcă să pătrundă în cameră şi să te lovească.
Dacă după 3 secunde te afli în afara camerei, fără să fi fost lovit - asta ar
putea înseamna Aikido.
Cum spune şi titlul acestei cărţi, un procedeu de Aikido ar trebui să

dureze cel mult 3 secunde (3 timpi):
- 1 secundă pentru blocarea, eschiva sau devierea atacului

- 1 secundă pentru dezechilibrarea agresorului
- 1 secundă pentru fixare sau proiectare
Când te antrenezi în Dojo este bine să ai tot timpul în minte acest lucru
şi să încerci să vezi cum te încadrezi în aceşti timpi. Eu recomand elevilor
mei ca atunci când execută un procedeu să evidenţieze mental aceste faze,
numărând în minte: 1,2,3, mai întâi foarte rar, apoi, pe măsură ce trec anii,
din ce în ce mai repede.
În momentul când nu mai poţi spune în minte cifra 3, oricât de repede ai
număra, înseamnă că ştii Aikido.
Când nu mai poţi ajunge la 2, înseamnă că ştii bine Aikido, iar când
constaţi că nu mai apuci să numeri, înseamnă că eşti maestru.
Eşti un mare maestru atunci cînd nu mai ai ocazia să numeri.

Despre tehnica
IMPORTANŢA TEHNICII UDE OSAE - IKKYO
UDE OSAE este unul dintre cele mai importante procedee din Aikido.
Este important pentru că el poate constitui pornirea pentru toate procedeele
de fixare şi pentru o bună parte din procedeele de proiectare.
După cum ştim, fiecare proceu se caracterizează printr-o anume cheie
articulară, o anumită poziţie sau mişcare, care constituie esenţa procedeului,
adică ceea ce este specific acestuia.
În cazul procedeului Ude Osae, specificul este acţiunea lui Nage asupra
unuia din braţele lui Uke, şi anume, împingerea cotului acestuia către direcţia
de dezechilibru, şi fixarea lui Uke şi a braţului acestuia la sol.
Indiferent care este atacul lui Uke, Nage trebuie să ajungă în spatele lui Uke
şi să acţioneze asupra braţului său, pentru a-l dezechilibra şi apoi fixa la sol.
Nage poate ajunge în spatele lui Uke în două feluri:
- Printr-o acţiune pozitivă, de intrare în sfera lui Uke, acţionând asupra

braţului său pentru a-l întoarce şi astfel să ajungă în spatele său.
- Printr-o acţiune negativă de eschivă, Tai Sabaki, care să-i permite lui Uke
să-l depăşească, şi astfel ca Nage să ajungă în spatele său.
Indiferent de metoda prin care Nage ajunge în spatele lui Uke,

poziţionarea sa în spatele agresorului îl fereşte de eventualele lovituri şi îi
permite să execute procedeul.
Pentru a înţelege modul în care se poate executa cu eficienţă acest
procedeu, trebuie să spunem că, în general, fiecare maestru are un mod
specific de a executa procedeele, mod determinat de experienţa, inteligenţa,
vârsta, şi constituţia fizică a acestuia.
Indiferent de aceste lucruri se pot distinge câteva detalii tehnice ce vor
permite execuţia mai uşoară a acestui procedeu. Dat fiind faptul că acţiunea
lui Nage se produce asupra unuia din braţele lui Uke, din spatele acestuia, şi
datorită faptului că, în mod natural, Uke nu va permite ca cineva să-i îndoaie
braţul, să-i împingă cotul spre sol şi apoi să-l imobilizeze, este necesar să
avem noţiuni generale de anatomia corpului uman, şi să cunoaştem legile
fizice de bază care să ne permită dezechilibrarea şi controlul lui Uke.
În UDE OSAE, Nage acţionează cu precădere asupra antebraţului lui Uke, cu
o mână pe încheietura lui Uke, în zona pulsului, iar cu cealaltă asupra
articulaţiei cotului său.
Cotul lui Uke este “ dat peste cap” şi îndreptat către sol, obligându-l pe Uke
să-l urmeze cu tot corpul.
Dacă privim braţul unei persoane vom distige 3 articulaţii: articulaţia mâinii,
articulaţia cotului şi articulaţia umărului.
Articulaţia mâinii este cea mai slabă şi asupra ei se exerciţă, în general,
acţiunea lui Nage atunci când acesta execută diverse procedee de fixare. În
compensaţie, această articulaţie, destul de slabă din punct de vedere al forţei
Despre tehnica
este capabilă de mişcare aproape în toate direcţiile, ceea ce o face extrem de

mobilă şi elastică.
În continuare ajungem la articulaţia cotului, care este mult mai puternică şi
capabilă de efort şi rezistenţă, dar cu mult mai puţine grade de libertate decît
articulaţia mâinii. Cotul, ca şi genunchiul se poate îndoi doar într-o singură
direcţie, dar pe direcţia după care se poate îndoi, este capabilă de multă
rezistenţă şi forţă.
Articulaţia umărului este cea mai puternică dintre toate, având în acelaşi timp
şi un mai mare grad de libertate.
Toate aceste articulaţii se completează una pe cealaltă, si impreuna, permit
braţului să facă mişcări extrem de complicate şi precise, si deasemenea să
acţioneze cu forţă, compensând aparentele limitări ale fiecărei articulaţii.
Braţul fiecaruia dintre noi este un sistem extrem de eficient, care datorită
utilizării zilnice, timp de milenii, se apropie de perfecţiune. Această
perfecţiune este dată de colaborarea perfectă a celor trei articulaţii şi a
segmentelor dintre ele.
Acţionând asupra fiecărei articulaţii, blocându-le pe rând, vom vedea cum se
reduce dramatic, capacitatea de efort şi gradele de libertate ale braţului
uman.
Dacă blocăm articulaţia mâinii, gradele sale de libertate se reduc şi braţul nu
mai este capabil de mişcări fine, de precizie, dar este capabil de multă forţă,
încă.
Atunci când blocăm cotul, îndemânarea articulaţiei mâinii rămâne intactă dar
se reduce raza ei de acţiune, determinată de articulaţia umărului care este
capabil doar de mişcări limitate de rotaţie sau translaţie.
Dacă blocăm umărul, observăm că celelalte două articulaţii şi-au redus
simţitor capacitate de efort şi mişcare.
Dacă luăm în consideraţie şi faptul că braţul lucrează în armonie cu restul
corpului, acest ansamblu fiind capabil de mişcări extrem de rapide, puternice
şi sofisticate, atunci înţelegem de ce intenţia de a controla un agresor prin
intermediul unuia dintre braţele sale, pare un lucru extrem de dificil. O acţiune
asupra braţului unei persoane provoacă imediat o reacţie de compensare a
corpului, menită să reducă efectele acestei acţiuni.
Cel care face ca acest sistem să nu mai lucreze coerent şi eficient este
dezechilibrul şi durerea, şi aceste două elemente sunt folosite gradual în
cadrul procedeelor de Aikido.
Revenind la cele trei articulaţii, putem evalua capacitatea lor de a rezista

durerii şi dezechilibrului, precum şi modul în care ele pot influenţa sau
provoca dezechilibrul corpului lui Uke:
Articulaţia mâinii – are forţă redusă, capacitate mică de rezistenţă la durere

(degetele sunt puncte slabe, dureroase), influenţă redusă asupra
dezechilibrului corpului.
Despre tehnica
Articulaţia cotului – are forţă medie, rezistenţă medie la durere, până la un

punct (nu poate rezista durerii decât în anumite poziţii), influenţă medie
asupra dezechilibrului corpului.
Articulaţia umărului – are forţă mare, rezistenţă mare la durere şi o influenţă

mare asupra dezechilibrului corpului.
Analizând aceste performanţe apare evident faptul că articulaţia mâinii este
cea mai uşor de manevrat, şi din acest motiv, majoritatea procedeelor de
Aikido se bazează sau acţionează asupra acestei încheieturi.
Tipurile de acţiuni ce se pot exercita de către Nage asupra articulaţiei mâinii
lui Uke sunt:
- blocarea articulaţiei prin fixarea ei într-o anumită poziţie (Kote Mawashi)

- torsionarea articulatiei prin rotirea mainii partenerului in jurul axului
antebratului (Kote Geshi)
- blocarea celor patru degete adiacente prin strîngerea şi extensia lor in mâna
lui Nage (Kote Hineri)
- extensia celor patru degete adiacente pe direcţia inversă libertăţii de
mişcare ale articulaţiilor lor
- forfecarea degetului mare opozabil prin acţiunea degetelor lui Nage
- extensia degetului mare opozabil pe direcţia inversă libertăţii de mişcare a
articulaţiei lui (Kote Gaeshi)
Acest număr mare de acţiuni posibile asupra articulaţiei mâinii ne conduce la

ideea că aproximativ 70-75 % din procedeele de Aikido se bazează pe
acţiunea asupra mâinii lui Uke.
Articulaţia umărului precum şi cea a cotului pun la dispoziţia articulaţiei mâinii

o parte din forţa lor. Acesta este motivul pentru care cheile procedeelor se
execută pe mâna lui Uke iar fixările la sol se execută, de regulă, asupra
cotului sau asupra umărului său.
Fixarea din Kote Hineri se execută asupra cotului şi umărului,

Fixarea din Kote Mawashi se execută asupra umărului
Fixarea din Ude Osae se execută asupra cotului
Fixarea din Ude Nobashi se execută aupra cotului
Fixarea din Tekubi Osae se execută asupra cotului şi umărului
Toate aceste fixări presupun împingerea şi blocarea umărului la sol. Asta

înseamnă că blocarea unei articulaţii superioare scoate din funcţiune
articulaţia inferioară, adică:

Despre tehnica
Daca blochez cotul – neutralizez încheietura mâinii, iar daca blochez umărul
voi neutraliza cele două articulaţii inferioare, respectiv cea a cotului şi cea a
mâinii.
Faptul că tehnicile de Aikido folosesc cu precădere articulaţia mâinii conduce

la ideea că un practicant de Aikido va căuta să nu se implice în lupta corp la
corp, pentru că acest mod de luptă înseamnă forţă mare şi consum efort, şi
va prefera să dirijeze şi controleze adversarii prin armonizarea cu ei, decât să
se confrunte în mod direct cu ei.
Acesta este specificul Aikido-ului şi pentru acest motiv, Aikido se poate
practica cu orice constituţie fizică şi la orice vârstă.
RECOMANDARI GENERALE
Iată câteva recomandări pentru antrenament în general şi pentru

antrenamentul de Randori, în special:
1. Nu lucra cu muşchii încordaţi. Dacă stau tot timpul încordat, muşchii

mei vor obosi, voi consuma inutil energie şi nu voi fi capabil de un efort
considerabil atunci când este nevoie. Execuţia procedeelor de Aikido având
corpul încordat, strică echilibrul şi reduce supleţea şi elasticitatea atât de
necesare în Aikido.
2. Este de preferat să te aperi din poziţia Gyaku Kamae cu piciorul şi

mâna dreaptă în faţă. Recomand poziţia Gyaku Kamae, pentru că aceasta
este poziţia favorabilă pentru execuţia tehnicilor de baston şi cuţit, şi cu
partea dreaptă înainte pentru că aceasta este poziţia favorabilă pentru
execuţia tehnicilor de boken şi sabie. În felul acesta vom adopta o poziţie
care corespunde, în mare măsură, execuţiei convenabile a tuturor tehnicilor
de Aikido, cu sau fără arme. Aceasta este doar o recomandare.
3. Poţi determina în mare măsură momentul atacului partenerului dacă

simulezi o lovitură asupra lui Uke. Când atacul agresorului este iminent, pot
simula o lovitură către faţa sau corpul acestuia, obligându-l să reacţioneze cu
o mişcare de apărare.
În 99 % din cazuri această mişcare de apărare este făcută cu mâna, în
mod instinctiv, şi asta imi va permite să execut rapid un procedeu folosind
mâna respectivă.
4. Obişnueşte-te să lucrezi cu arme. Lucrul cu armele, obiecte

neînsufleţite, care trebuie să se integreze cu corpul nostru, dezvoltă
îndemânarea de manevră, creşte precizia loviturilor şi controlul prizelor,
conducând în final la abilitatea de a utiliza armele ca nişte prelungiri ale
braţelor.
Despre tehnica
Această îndemânare de a manevra armele face ca atunci când este nevoie,

să pot folosi cu succes orice obiect din jurul meu ca armă. Antrenamentul cu
arme dezvoltă KI-ul pentru că el trebuie extins de la mâinile mele la capătul
armelor mele.
5. Nu privi la mâinile şi picioarele agresorului, la ochii sau la armele

sale.
Uită-te la el în ansamblu, fără a-ţi fixa privirea pe un detaliu sau altul.
Considerându-l ca un tot, vei putea observa din vreme orice intenţie sau
mişcare a sa. Agresorul este ca un desen în mişcare. Dacă vrei să observi
schimbările, trebuie privit de la distanţă şi în ansamblu.
6. Nu pune genunchii la sol decât atunci când este absolută nevoie.

Revenirea în picioare dintr-o astfel de poziţie se face cu greutate şi consum
mare de timp şi efort.
7. Nu fă paşi mari, nu fanda exagerat şi ridică cât mai puţin tălpile de pe

sol. Toate aceste deficienţe pot conduce la scăderea propriului echilibru.
8. Nu încerca mişcări savante sau eschive rafinate. Mişcările simple

sunt cele mai bune. Ele asigură o bună viteză de execuţie şi un echilibru
stabil.
9. Nu lucra cu o singură mână. Chiar dacă nu este necesară folosirea

ambelor mâini, trebuie să te obişnuieşti să lucrezi cu tot corpul, nu doar cu o
parte a lui. Nerespectarea acestei recomandări conduce la obişnuinţe
periculoase.
10. Pregăteşte-te să faci faţă la cel puţin două lovituri ale agresorului.
După cum spuneam intr-un capitol anterior, chiar în cazul unei prinderi va
trebui să te aştepţi imediat şi la o lovitură. Dacă nu ţii cont de acest lucru poţi
fi lovit şi asta va diminua serios capacitatea ta de apărare.
11. În cazul atacului simultan a mai multor agresori, încearcă să-i ai tot
timpul pe o singură linie. În felul acesta vei avea de a face cu un singur
agresor la un moment dat.
12. În timpul antrenamentelor şi în viaţa de toate zilele, obişnuieşte-te

să observi totul în jurul tău. Această obişnuinţă te va scuti de numeroase
necazuri, atât în viaţă cât şi în luptă.
13. Controlează-ţi nervii şi nu te enerva. Chiar dacă partenerul tău se

comportă necorespunzător sau este egoist şi arogant, nu te enerva. Încearcă
să fii calm şi detaşat, şi la antrenament şi în luptă.
Despre tehnica
Dacă nu te implici emoţional, poţi evalua corect o situaţie şi poţi accepta

mai uşor o lovitură sau o înfrângere. De cele mai multe ori, în luptă sau intr-o
situaţie dificilă în viaţă, loviturile pe care le primeşti sunt accentuate de
frustrarea, de orgoliul şi temerile tale care amplifică în mod exagerat loviturile
sau eşecul.
14. Răspunsul tău, în cazul atacului unui agresor, trebuie să fie

proporţional cu atacul. Reacţiile tale trebuie să aibă un caracter mai degrabă
corectiv decît punitiv. Există o anumită economie a acţiunilor în timpul luptei,
care trebuie în general respectată. Dacă vei răspunde disproporţionat la
atacurile unui partener, balanţa luptei va fi dezechilibrată. Dacă răspunzi prea
puţin, agresorul se va simţi încurajat să atace din nou, iar dacă răspunzi prea
mult îl vei obliga pe agresor să lupte cu disperare. Este evident că în cazul
mai multor agresori, contabilitatea nu se ţine pe agresor ci pe ansamblu. Asta
înseamnă că va trebui să scoţi din luptă prin acţiuni hotărâte cât mai repede
şi cât mai mulţi agresori pentru a ajunge într-o situaţie echilibrată pe care să o
poţi soluţiona conform principiului: să nu faci mai mult rău decât este necesar.
15. Atunci când eşti pe Tatami şi te antrenezi, trebuie să priveşti

acţiunile celor din jurul tău ca posibile atacuri, şi nu trebuie să contezi decât
pe forţele şi capacitatea ta de a reacţiona. Când eşti pe Tatami şi te antrenezi
cu partenerul tău, iar în juru sunt alte perechi care fac acelaşi lucru, acţiunile
celor din jur meu pot avea caracterul unui atac dacă ele te pun în pericol.
Căderile neglijente, proiectările la întâmplare sau menevrarea fără
discernământ a armelor pot constitui acţiuni agresive la adresa ta, de care
trebuie să ţii cont şi să te mă aperi (să te fereşti).
Obişnuinţa de a privi lucrurile dintr-o astfel de perspectivă, te fereşte de
surprize neplăcute şi necazuri în luptă şi în viaţă. Acesta este motivul pentru
care eu le spun practicanţilor că doar ei sunt vinovaţi de accidentele în care
sunt implicaţi.
Scuza că lovitura partenerului nu a fost cu intenţie, nu face durerea mai mică
sau accidentul mai uşor de suportat. Nu ai nici-o scuza că cei din jurul tău nu
au fost atenţi şi te-au lovit. Aceasta nu este o atitudine marţială pentru că nu
trebuie să aştepţi să fii protejat de cei din jurul tău.
Dacă eu nu pot avea grijă de mine sau de ai mei, nu este nici-o
speranţă că alţii o vor face. Din nefericire, societatea modernă încurajează
această atitudine pasivă făcând ca oamenii să se comporte din ce în ce mai
puţin responsabil cu propriile lor vieţi şi a celor din jurul lor.
Ei aşteaptă ca statul, să aibă grija de ei, să le programeze viaţa, să le
spună cum şi ce să mănânce, cum să se distreze, ce este bine şi ce este rău,
ce şi în ce să creadă, şi statul, face din ce în ce mai bine acest lucru.

Despre tehnica
16. Nu folosi căderile ca o tehnică de apărare. Ele sunt doar un rău

necesar şi trebuie să înţelegi că scopul lor este să te aducă cât mai repede în
poziţie de apărare, nu să-ţi maseze spatele sau să impresioneze spectatorii.
Nu uita că în timpul unei căderi capacitatea ta de apărare este zero,
deci va trebui să se întâmple cât mai rar şi să dureze cât mai puţin. Pentru
asta trebuie să exersăm permanent căderile, din orice poziţie.
17. Cei mai periculoşi adversari nu sunt cei ale căror arme sau intenţii
duşmănoase sunt la vedere. Cei de care trebuie să te fereşti şi să-i tratezi cu
rezervă sunt cei ale căror intenţii şi arme nu sunt la vedere. Un luptător versat
nu-ţi va dezvălui surprizele pe care ţi le-a pregătit, decât când va fi prea
târziu.
18. Instructorii vor trebui să repete mereu practicanţilor, ideea, că orice

atac trebuie privit ca o lovitură de armă, şi trebuie tratat în mod
corespunzător. Un cuţit, o bâtă, o sabie, o armă de foc pot fi uşor de ascuns
vederii, de către un agresor versat. Este bine însă să ştiţi de pe acum acest
lucru, înainte de a-l afla mai târziu, sau prea târziu.
STRUCTURA ANTRENAMENTULUI
Şedinţa de antrenament pentru adulţil durează 1,5-2 ore.

Antrenamentul copiilor nu ar trebui să depăşescă 1 oră pentru că ei îşi pierd
răbdarea, devin neatenţi şi se pot accidenta. Antrenamentele de la stagii şi
seminarii se vor desfăşura sub forma unor şedinţe de antrenament de 2 ore
cu pauze de 2-3 ore între ele.
Iată structura unei antrenament pentru o grupa eterogenă de practicanţi:
Mokuso - 2 min., la inceputul si la sfarsitul antrenamentului
Încălzire - 10 min.
Ukemi -5 min.
Exerciţii pentru îmbunătăţirea bazelor tehnice, cu şi fără partener -10 min.
Nage Waza – 20-30 min.
Katame Waza – 35-45 min.
Exerciţii pentru dezvoltarea forţei; jocuri; Kokyu-ho - 10 min.

Incalzirea
ÎNCĂLZIREA
Încălzirea are rolul de a pregăti corpul practicantului pentru efortul şi

solicitările fizice ce vor urma în timpul antrenamentului. Chiar dacă la
încălzire nu se învaţă tehnici de Aikido, asta nu înseamnă că nu trebuie să-i
dăm importanţa cuvenită.
În timpul încălzirii articulaţiile şi muşchii practicanţilor se pregătesc pentru a a
fi în stare de efort şi de evitare a accidentelor.
O incălzire bine făcută ne scuteşte de surprize neplăcute. Instructorii au
tendinţa să se ocupe de încălzirea practicanţilor şi mai puţin de a lor. Aceasta
este o practică greşită şi accidentarea unui instructor are un efect neplăcut şi
de durată asupra practicanţilor.
În timpul executării exerciţiilor de la încălzire, se ţine seama de următoarele
principii :
- de la încet la repede
- de la amplitudine mică la amplitudine mare
- de la extremităţi spre centru
- de la partea superioară a corpului spre cea inferioară
- nu se lucrează în forţă
- nu se omite nici o articulaţie
- se lucrează alternativ perechile sau grupele de muşchi
- exerciţiile de elasticitate se fac cu tendoanele relaxate (muşchii
necontractaţi)
- respiraţia trebuie să fie normală, continuă, fără întreruperi
- respiraţia trebuie să fie armonizată ca ritm şi sens cu mişcările efectuate
- la sfârşitul încălzirii pulsul nu trebuie să depăşească 120-150 bătăi/minut
Dan Corneliu Ionescu – AIKIDO 1,2,3 68

Incalzirea
Instructorul trebuie să lucreze împreună cu practicanţii săi. El trebuie să fie

capabil să facă tot ceea ce le cere practicanţilor să facă. El tebuie să le arate
concret practicanţilor ce şi cum se face, şi îi corectează arătându-le concret
forma corectă.
Încălzirea durează de obicei 10-15 minute.
Moku so
Salutul – Za Rei
Exercitii pentru articulatiile mainii

Incalzirea

Incalzirea
Diverse exercitii pentru mobilitate

Incalzirea

Incalzirea

Incalzirea
Exercitiul Funa-Kogi-Undo
Shiko – mersul samuraiului

Incalzirea
Exercitiu pentru extinderea Ki-ului
CADERI – UKEMI
Mae Ukemi – caderea in fata

Incalzirea
Ushiro Ukemi – caderea inapoi
Mae Ukemi
Ushiro Ukemi

Incalzirea
Tobi Ukemi – caderea peste obstacol
Exercitiu pentru exersarea caderilor

Incalzirea
Exercitiul Kokyu Ho
Exercitiu pentru exersarea miscarii circulare

Ude Osae - Ikkyo
UDE OSAE – IKKYO

(Fixarea cotului)
UDE OSAE este considerat cel mai important procedeu din Aikido, însă
rareori se explică şi de ce. Motivul principal pentru care fondatorul Aikido-ului,
acorda această importanţă procedeului, este faptul că UDE OSAE stă la baza
tuturor procedeelor de fixare şi a multor procedee de proiectare.
Fondatorul Aikido-ului spunea, atunci când vorbea de UDE OSAE, că
este IKKYO ISSHO - adică prima tehnică sau o tehnică pentru toată viaţa.
Vom vedea, atunci când vom studia fixările, că pentru a executa oricare
din procedeele menţionate este suficient să executăm corect şi eficient UDE
OSAE pentru a-l transforma apoi în oricare din aceste fixări.
Procedeul UDE OSAE constă în acţiunea mea asupra unuia din braţele
partenerului astfel încât acesta să fie obligat să se întoarcă dezechilibrat şi cu
spatele la mine.
Acţiunea aupra braţului partenerului se face în două puncte:
1 - cu aceaşi mână ca şi a partenerului asupra incheieturii mâinii acestuia,

2 - cu cea de a doua mână asupra cotului său.
După cum spuneam, un procedeu de Aikido constă, în principiu dintr-o

eschivă sau deviere a atacului, urmată de un dezechilibru al agresorului şi în
final de o fixare sau o proiectare a acestuia.
Dacă ar fi să ierarhizăm aceste trei elemente, atunci înţelegem uşor că,
dacă nu sunt în stare să eschivez atacul, să-l deviz sau să-l blochez, voi fi
lovit sau imobilizat şi în acest caz următoarele momente ale procedeului nu

Ude Osae - Ikkyo
vor mai fi posibile. Deci eschiva, blocarea sau devierea atacului este absolut
necesară ca să mă pot apăra în continuare.
Dacă am reuşit să eschivez atacul agresorului meu, dar nu sunt în stare
să diminuez rapid forţa şi capacitatea sa de luptă, atunci voi fi atacat din nou,
cu mult mai multă putere şi hotărâre.
În plus, agresorul meu va fi mult mai atent şi prevăzator din cauza
atacului ratat, astfel încât va fi din ce în ce mai greu să-l surprind cu eschivele
mele.
Deci după ce am reuşit eschiva, devierea sau blocarea atacului, este
momentul în care va trebui să-l dezechilibrez rapid pe agresor. Dezechilibrul
agresorului face ca, în mod inconştient, toate resursele sale fizice să fie
mobilizate pentru refacerea rapidă a echilibrului şi capacităţii integrale de
luptă. Aceasta este clipa de care va trebui să profit şi să termin lupta printr-o
fixare sau proiectare.
Deci în acest moment trebuie să pot aplica procedeul de Aikido, cel mai
potrivit, fixare sau proiectare, procedeu cu care ar trebui să preiau controlul
agresorului sau să-l descurajez să mai atace.
Am analizat aceste momente ale luptei pentru că în continuare vom
prezenta procedeele de bază din Aikido şi modul lor de execuţie este
dependent de înţelegerea corectă a dinamicii acestora în concordanţă cu
acţiunile partenerului meu - agresorul.
Probabil că aţi observat că în repetate rânduri folosesc, când cuvântul

agresor, când partener, pentru a mă referi la cel care atacă (UKE) şi asupra
căruia eu trebuie să execut un procedeu. Folosirea alternativă a acestor
cuvinte are rolul de a vă aminti în permanenţă că este vorba, în acelaşi timp,
de antrenament dar şi de luptă.
În general, procedeele descrise vor fi executate din poziţia Migi Kamae,
adică cu mâna şi piciorul drept înainte. În felul acesta, cititorii vor avea mai
puţine probleme în a reconstitui mişcarile din fotografii şi vor înţelege mai
uşor explicaţiile din text.
Atacul frecvent folosit în cadrul explicaţiilor va fi Katate Tori Ai Hanmi,
adică o prindere a aceleaşi mâini, sau Shomen Uchi, adică o lovitură la cap..
Dacă analizăm un procedeu de Aikido vom putea alcătui un model al

desfăşurării lui din perspectiva celor două principii de bază ale Aikido-ului:
IRIMI ( Pozitiv) şi TENKAN (Negativ). Acest model conţine următoarele
variante de execuţie:
1. procedeul incepe pozitiv (pararea atacului sau devierea lui), urmat de

dezechilibru şi se termină pozitiv (se păstrează direcţia de înaintare).
Cu alte cuvinte, trec prin atacul partenerului şi continui cu o fixare sau
cu o proiectare.

Ude Osae - Ikkyo
2. procedeul începe pozitiv (pararea atacului sau devierea lui), urmat de

dezechilibru şi se termină negativ, adică deviez mişcarea (rotesc)
partenerul în jurul meu fixându-l sau proiectându-l. Asta înseamnă că
trec prin atacul partenerului şi apoi îl rotesc şi-l fixez sau proiectez.
3. procedeul începe negativ (eschivez atacul, lăsându-l să treacă pe lângă

mine - Tai Sabaki), urmat de dezechilibru şi se termină pozitiv, adică
înaintând cu partenerul (ca şi cum aş trece prin el) îl fixez sau
proiectez. Aceasta înseamnă că mă rotesc chiar în momentul atacului,
prind partenerul în mişcarea mea, înaintez şi-l fixez sau proiectez.
4. procedeul începe negativ (eschivez atacul, lăsându-l să treacă pe

lângă mine - Tai Sabaki), urmat de dezechilibru şi se termină negativ,
adică deviez (rotesc) în continuare partenerul în jurul meu fixându-l sau
proiectându-l. Această variantă înseamnă că mă rotesc chiar în
momentul atacului, prind partenerul în mişcare, mă rotesc cu el în
continuare şi-l fixez sau proiectez.
În timpul execuţiei procedeului trebuie să am grijă să-mi menţin braţele tot

timpul cu coatele apropiate de corp, pentru că în caz contrar risc să ofer
partenerului meu o poziţie ideală pentru ca el să execute un procedeu asupra
mea.
KATATE DORI AI HANMI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
KATATE DORI AI HANMI - UDE OSAE – NÉGATIV
MOROTE DORI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
MUNE DORI - UDE OSAE – NÉGATIV
MUNE DORI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
USHIRO RYOTE DORI - UDE OSAE
USHIRO RYOTE DORI - UDE OSAE NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
RYOTE DORI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
SUWARI WAZA
SHOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATI

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
KATATE DORI GYAKU HANMI - UDE OSAE – NÉGATIV
SHOMEN UCHI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
MUNE DORI - UDE OSAE
USHIRO RYOKATA DORI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
USHIRO RYOTE DORI KUBI SHIME - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN UCHI - UDE OSAE NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
Detalii de executie
MUNE DORI
SHOMEN UCHI

Ude Osae - Ikkyo
USHIRO RYOTE DORI
KATATE RYOTE DORI

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN TSUKI
MOROTE DORI
KATATE RYOTE DORI
USHIRO RYOKATA DORI

Ude Osae - Ikkyo
MUNE DORI YOKOMEN UCHI
MUNE DORI
USHIRO RYOTE DORI KUBI SHIME

Ude Osae - Ikkyo
MUNE DORI
SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN UCHI – UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
KATATE RYOTE DORI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
MAE GERI - UDE OSAE
YOKOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
USHIRO RYOKATA DORI - UDE OSAE - NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
USHIRO RYOTE DORI KUBI SHIME - UDE OSAE
SHOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
SHOMEN UCHI - UDE OSAE - NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
RYOTE DORI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
KATATE DORI AI HANMI - UDE OSAE – NÉGATIV
TANTO UDE OSAE
Detaliu de executie
TANTO YOKOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
TANTO SHOMEN TSUKI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
TAMBO UDE OSAE
SHOMEN TSUKI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
TAMBO YOKOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
TAMBO YOKOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
TAMBO SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
TAMBO SHOMEN TSUKI – UDE OSAE
JO UDE OSAE
JO SHOMEN TSUKI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
JO SHOMEN TSUKI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
Detaliu de executie

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
BOKEN UDE OSAE
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE OSAE – NÉGATIV

Ude Osae - Ikkyo
TESSEN WAZA
TANTO SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo
KEN SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Ude Osae - Ikkyo
KEN SHOMEN UCHI – UDE OSAE

Ude Osae - Ikkyo

Kote Mawashi - Nikyo
KOTE MAWASHI – NIKYO

(Îndoirea mâinii spre exterior)
Procedeul KOTE MAWASHI este o fixare a partenerului printr-o acţiune

de tip pârghie asupra braţului său torsionat. Cheia specifică acestui procedeu
poate fi uşor recunoscută după forma şi poziţia braţului partenerului care,
văzut de sus seamănă cu litera Z.
Această literă este formată dintr-un segment care este mâna sa (poignet-ul),
un alt segment care este antebraţul său (partea dintre mână şi cot) şi al
treilea segment care este braţul său (partea dintre cot şi umăr).
Una din laturile literei Z, cea mai mică, adică mâna partenerului este fixată, cu
dosul ei, prin apăsare cu mâna mea dreaptă de pieptul meu. Mâna mea
dreaptă ţine mâna partenerului ca şi cum ar da mâna cu el, dar în poziţia
inversă.
Apăsarea cu cealaltă mână pe braţul astfel torsionat face ca Uke să fie
condus către sol din cauza durerii produse de Nage.
SHOMEN TSUKI - KOTE MAWASHI - NÉGATIV

VARIANTA DE IMOBILIZARE

KATATE RYOTE DORI - KOTE MAWASHI
USHIRO RYOTE DORI - KOTE MAWASHI

SHOMEN UCHI – KOTE MAWASHI

MUNE DORI YOKOMEN UCHI - KOTE MAWASHI
MUNE DORI – KOTE MAWASHI

Detaliu de executie
KATATE RYOTE DORI - KOTE MAWASHI

SHOMEN UCHI - KOTE MAWASHI





Detalii de executie
MUNE DORI - KOTE MAWASHI
USHIRO RYOKATA DORI - KOTE MAWASHI

RYOTE DORI - KOTE MAWASHI
KATA DORI - KOTE MAWASHI

RYOTE DORI - KOTE MAWASHI
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - KOTE MAWASHI


KATATE DORI AI HANMI - KOTE MAWASHI

SUWARI WAZA



TANTO KOTE MAWASHI
TANTO SHOMEN TSUKI - KOTE MAWASHI

TAMBO KOTE MAWASHI
TAMBO SHOMEN UCHI – KOTE MAWASHI


JO KOTE MAWASHI
Detalii de executie

JO SHOMEN TSUKI – KOTE MAWASHI

JO SHOMEN TSUKI – KOTE MAWASHI


JO SHOMEN TSUKI - KOTE MAWASHI



JO YOKOMEN UCHI - KOTE MAWASHI

JO YOKOMEN UCHI - KOTE MAWASHI
BOKEN KOTE MAWASH
BOKEN SHOMEN UCHI - KOTE MAWASHI

TESSEN KOTE MAWASHI
TANTO SHOMEN TSUKI – KOTE MAWASHI



Kote Hineri - Sankyo
KOTE HINERI – SANKYO

(Răsucirea articulaţiei mâinii spre exterior)
Kote Hineri este un procedeu extrem de eficient, dacă este bine executat.
Din Migi Kamae, indiferent de atac, încep prin a face UDE OSAE până îl aduc
pe Uke în poziţia clasică, cu spatele spre mine, aplecat, sprijinindu-se cu
mâna stângă pe sol.
În această poziţie, controlez bine braţul său cu o mâna iar cu cealaltă prind
cele patru degetele ale mâinii partenerului, ca pe o sabie.
Lovesc cu această sabie în jos iar cu cealaltă mână apăs pe cotul lui Uke
până se întinde pe sol. Cobor la sol şi controlez partenerul folosind fixarea
specifică acestui procedeu.
În varianta negativă Nage face un Tai Sabaki cu braţul lui Uke controlat de
cele două mâini ale sale. Din cauza durerii, Uke este obligat să-l urmeze şi să
se întindă la pământ. În cazul în care Uke loveşte cu pumnul sau foloseşte o
armă, reuşita acestui procedeu este determinată de o lovitură prealabilă cu
pumnul, aplicată de Nage asupra dosului mâinii lui Uke, cea care controlează
arma.
USHIRO RYOTE DORI KUBI SHIME - KOTE HINERI

KATATE RYOTE DORI - KOTE HINERI

SHOMEN TSUKI - KOTE HINERI

MOROTE DORI - KOTE HINERI

KATATE DORI GYAKU HANMI - KOTE HINERI

KATATE DORI GYAKU HANMI - KOTE HINERI
MUNE DORI - KOTE HINERI

SHOMEN UCHI - KOTE HINERI

SUWARI WAZA
SHOMEN UCHI - KOTE HINERI - NEGATIV


SHOMEN UCHI - KOTE HINERI – NEGATIV

SHOMEN UCHI – KOTE HINERI

MOROTE DORI - KOTE HINERI
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI

YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI
RYOTE DORI - KOTE HINERI

Detalii de executie
YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI
USHIRO RYOTE DORI - KOTE HINERI

Detalii de executie

USHIRO RYOTE DORI - KOTE HINERI
MUNE DORI - KOTE HINERI

SHOMEN TSUKI - KOTE HINERI

SUWARI WAZA
RYOTE DORI - KOTE HINERI

TANTO KOTE HINERI
TANTO SHOMEN TSUKI - KOTE HINERI


TANTO SHOMEN UCHI - KOTE HINERI
TANTO YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI

TANTO YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI.



TANTO SHOMEN TSUKI - KOTE HINERI.
TANTO YOKOMEN UCHI - KOTE HINERI

JO KOTE HINERI
JO SHOMEN TSUKI - KOTE HINERI.





BOKEN KOTE HINERI
BOKEN SHOMEN UCHI - KOTE HINERI.

Detalii de executie

TESSEN KOTE HINERI
KEN SHOMEN UCHI – KOTE HINERI


KEN SHOMEN UCHI – KOTE HINERI


Tekubi Osae - Yonkyo
TEKUBI OSAE – YONKYO

(Fixarea cu pârghie asupra antebraţului)
Efectul dureros specific acestui procedeu se realizează numai dacă

mâinile lui Nage acţionează ca un cuplu, având ca punct de atac, prima parte
a braţului lui Uke.
În varianta Irimi, acţiunea dureroasă se realizează de Nage prin apăsarea

rădăcinii degetului drept arătător asupra nervului radial al mâinii lui Uke, sau
prin apăsarea rădăcinii degetului arătător asupra osului radial de la mâna lui
Uke.
În varianta Tenkan, se face acelaşi lucru, făcând simultan un Tai Sabaki

pentru a-l roti pe Uke în jurul meu.
Procedeul este dificil de executat, mai ales de începători, pentru că secretul

acestei tehnici constă în acţiunea corectă şi exactă aupra nervului sau osului
radial a mâinii partenerului.
Această acţiune asupra punctelor menţionate produce o durere puternică,

simultan cu o amorţire temporară a braţului partenerului. O acţiune incorectă
asupra acestor puncte nu are nici-un efect.
Instructorul va trebu să explice cât mai detaliat modul în care se acţionează
asupra braţului partenerului şi să arate practic, fiecărui practicant, cum se
execută procedeul pentru ca aceştia să simtă asupra braţului lor, efectul
corect al acţiunii.

MUNE DORI - TEKUBI OSAE
SHOMEN TSUKI - TEKUBI OSAE

USHIRO RYOKATA DORI - TEKUBI OSAE

USHIRO RYOTE DORI - TEKUBI OSAE

SHOMEN UCHI - TEKUBI OSAE - NEGATIV

SHOMEN TSUKI - TEKUBI OSAE - NEGATIV
SUWARI WAZA
SHOMEN TSUKI - TEKUBI OSAE - NEGATIV

Detalii de executie

SHOMEN UCHI - TEKUBI OSAE

USHIRO RYOTE DORI - TEKUBI OSAE

SHOMEN UCHI – TEKUBI OSAE

MAE GERI - TEKUBI OSAE

TANTO TEKUBI OSAE
TANTO YOKOMEN UCHI - TEKUBI OSAE
TANTO YOKOMEN UCHI - TEKUBI OSAE

TANTO SHOMEN TSUKI - TEKUBI OSAE

JO TEKUBI OSAE
JO SHOMEN TSUKI - TEKUBI OSAE

BOKEN TEKUBI OSAE
BOKEN SHOMEN UCHI - TEKUBI OSAE



TESSEN TEKUBI OSAE
TANTO SHOMEN TSUKI – TEKUBI OSAE

TANTO YOKOMEN UCHI – TEKUBI OSAE - NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
UDE NOBASHI – GOKYO

(Întinderea si forţarea cotului)
Ude-Nobashi se înrudeşte cu Ude-Osae. Diferenţa constă în faptul că

la Ude Nobashi, cotul lui Uke este mereu extins, iar Nage ţine încheietura
mâinii lui Uke cu palma pe pulsul acestuia.
Este un procedeu care se execută frecvent în cazul atacurilor: Shomen Uchi,

Shomen Tsuki şi Yokomen Uchi. Este un procedeu de tipul Gyaku Hanmi, şi
poate fi de asemenea executat împotriva oricărui atac care poate fi uşor
condus către această poziţie.
După cum am mai spus, procedeul seamănă destul de bine cu procedeul

Ude Osae cu diferenţa că braţul partenerului va trebui ţinut drept, fără a i se
îndoi cotul şi în plus va trebui puternic torsionat.
Procedeul este de obicei folosit în cazul unui atac cu cuţitul. Acţiunea asupra
cotului şi braţul răsucit permit un bun control al braţului partenerului iar fixarea
cu poignet-ul răsucit în unghi drept, permite dezarmarea partenerului
(eliberarea cuţitului).
Forma negativă a procedeului este diferită doar în ceea ce priveşte mişcarea

de dezechilibrare şi întoarcere cu spatele a partenerului. La forma negativă,
în loc să înaintez, voi face un Tai Sabaki astfel încât eu voi ajunge în spatele
său. În continuare procedeul este la fel ca la varianta pozitivă.

Ude Nobashi - Gokyo
YOKOMEN UCHI - UDE NOBASHI
YOKOMEN UCHI - UDE NOBASHI - NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
YOKOMEN UCHI - UDE NOBASHI – NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
Detalii de executie

Ude Nobashi - Gokyo
SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
USHIRO RYOTE DORI - UDE NOBASHI – NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
SHOMEN TSUKI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
YOKOMEN UCHI – UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
SHOMEN UCHI – UDE NOBASHI - NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
SHOMEN UCHI – UDE NOBASHI - NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo

Ude Nobashi - Gokyo
YOKOMEN UCHI - UDE NOBASHI – NEGATIV
USHIRO ERI DORI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo

Ude Nobashi - Gokyo
KATATE DORI GYAKU HANMI - UDE NOBASHI – NEGATIV
SUWARI WAZA

Ude Nobashi - Gokyo
TANTO UDE NOBASHI
TANTO SHOMEN TSUKI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
TANTO YOKOMEN UCHI - UDE NOBASHI – NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo

Ude Nobashi - Gokyo

Ude Nobashi - Gokyo
JO UDE NOBASHI
JO SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
JO SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
BOKEN UDE NOBASHI
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI - NEGATIV
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI – NEGATIV

Ude Nobashi - Gokyo
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo

Ude Nobashi - Gokyo
TESSEN WAZA
TANTO SHOMEN TSUKI – UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo
Detaliu de executie
TANTO SHOMEN TSUKI – UDE NOBASHI

Ude Nobashi - Gokyo

Hiji Kime Osae
HIJI KIME OSAE

(Fixare prin forţarea cotului de sus în jos)
Procedul constă în forţarea cotului partenerului, simultan cu împingerea

braţului său către sol. Fixez braţul lui Uke sub axila mea forţându-l către
coastele mele, iar cu cealaltă mână acţionez asupra încheieturii mâinii
partenerului meu, apasându-I umărul în jos, până ce este obligat să se
sprijine cu cealaltă mână pe sol.
Procedeul este foarte eficient şi destul de uşor de făcut.
Nage trebuie să stea drept şi să nu se aplece exagerat asupra braţului lui
Uke.
Forma negativă a acestui procedeu, constă în dezechilibrarea partenerului şi
execuţia unui Tai Sabaki pe piciorul de lângă partener astfel încât acesta va fi
obligat, din cauza durerii să mă urmeze şi astfel să se deplaseze înapoi şi să
vină în poziţia optimă pentru executarea fixării finale.
Detaliu de executie

Hiji Kime Osae
SHOMEN UCHI - HIJI KIME OSAE
KATATE DORI AI HANMI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae

Hiji Kime Osae
KATATE DORI AI HANMI - HIJI KIME OSAE
SHOMEN TSUKI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
SHOMEN TSUKI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
SUWARI WAZA

Hiji Kime Osae
TANTO HIJI KIME OSAE
TANTO SHOMEN TSUKI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
TAMBO HIJI KIME OSAE
TAMBO SHOMEN UCHI – HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
TAMBO SHOMEN UCHI – HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
JO HIJI KIME OSAE
Detaliu de executie
JO SHOMEN TSUKI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
BOKEN HIJI KIME OSAE
BOKEN SHOMEN UCHI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
BOKEN SHOMEN UCHI - HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
TESSEN – HIJI KIME OSAE
TANTO SHOMEN TSUKI – HIJI KIME OSAE

Hiji Kime Osae
TANTO SHOMEN TSUKI – HIJI KIME OSAE

Shiho Nage
SHIHO NAGE
(Aruncarea în cele patru direcţii)
După cum ştim, în timpul antrenamentului de Aikido se generează

situaţii conflictuale virtuale de luptă, care permit practicanţilor să studieze
teoria conflictului şi metodele de soluţionare cu minimum de pierderi şi
minimum de efort.
În cazul procedeelor de proiectare (Nage Waza), rezolvarea conflictului se

face printr-un conducere armonioasă a energiei atacului, pentru a o devia şi
descărca în gol sau pentru a o îndrepta împotriva celui care atacă.
Prin execuţia unui procedeu de proiectare, Nage a transferă conflictul în alt
loc şi timp, dar nu l-a rezolvat complet, astfel încât conflictul poate reapare.
Acest dezavantaj al procedeelor de proiectare este compensat de faptul, că
în cazul acestor procedee, Nage este foarte puţin timp legat de Uke şi îşi
recapătă rapid libertatea de mişcare, strict necesară în cazul atacului
simultan al mai multor adversari.
Deoarece, în Aikido, forţa apărării este determinată de forţa atacului, în cazul

unui atac dur şi rapid, Uke poate fi neutralizat chiar de procedeul de
proiectare datorită violenţei proiectării lui, sau prin continuarea proiectării cu o
tehnică de fixare.
Procedeele de proiectare din Aikido sunt atât de variate încât numărul lor
pare nesfârşit. Când practicantul ajunge suficient de avansat ca să poată
lucra liber, descoperă că nu există două procedee la fel, deoarece fiecare
procedeu este specific unui anumit atac şi unei anumite situaţii.
După ce ai fost aruncat de alţii de nenumarate ori şi, la rândul tău, ai executat
procedee de aruncare de mii de ori, ajungi să nu te mai gândeşti dinainte

Shiho Nage
cum să faci procedeul sau cum să cazi, şi din acest moment începi să faci
Aikido cu adevărat.
Aikido te învaţă cum să faci faţă unei situaţii neprevăzute, să rezolvi cu
succes momentul, "acum şi aici", să poţi controla o situaţie, atunci când nu ai
timp de întrebări şi când trebuie să acţionezi imediat. Pentru a ajunge acolo
trebuie ca învăţătura să facă parte din tine, nu doar să se lipească de tine,
adică " trebuie să devii ceea ce înveţi să faci".
Numai aşa poţi ajunge să te mişti liber fără ca atacul să te paralizeze.
În luptă este nevoie de spontaneitate şi intuiţie. Dacă încerci să foloseşti
raţiunea vei fi ca un orb care-ţi caută drumul cu lanterna. Doar antrenamentul
sincer pe Tatami poate antrena şi dezvolta intuiţia.
În timpul antrenamentului nu poţi să hotărăşti dinainte ce vei face, cum vei

reacţiona. Va trebui să simţi atacul, să-l urmezi evitându-l şi să-i conduci
energia fără a o bloca, astfel că partenerul se va trezi cu un gol acolo unde
credea că este un obstacol şi va fi dezechilibrat chiar de forţa atacului său.
Este evident că într-o luptă, acţiunea intuitivă nu-ţi garantează succesul, dar
este sigur că acţiunea raţională îţi asigură înfrângerea. La antrenamentele de
Aikido ne antrenăm pentru a face inconştient în luptă, ceea ce facem
conştient în cadrul antrenamentului.
Trebuie să ne antrenăm să primim orice atac şi să executăm orice procedeu
de Aikido, sincer şi relaxat, depăşind bariera lui "dacă" şi "totuşi", care de
obicei ne încurcă mintea.
În felul acesta vom depăşi starea în care ne tot întrebăm ce procedeu ar
trebui făcut, până când când trece momentul şi e prea târziu ca să se mai
poată face ceva.
Siguranţa în mişcare obţinută prin antrenament ne destinde mintea care
capătă încredere în posibilitatea corpului de a face faţă chiar unor situaţii
limită, fără ca ea sa se mai implice. Prin antrenamentul fizic şi mental putem
controla frica şi putem reda corpului nostru, capacitatea de a deveni o unealtă
inteligentă.
Prin practicarea Aikido-ului, sportivul îşi descoperă corpul, cu posibilităţile şi
limitele lui, şi asta îl conduce la o siguranţă în mişcări care influenţează
pozitiv şi mentalitatea sa, şi care duce la dispariţia crispării provocată de frică.
Acest proces poate fi comparat cu o piramidă, care la început stă pe vârf, în
echilibru precar, şi care prin antrenament, revine cu timpul la poziţia naturală
cu baza în jos. Un practicant, astfel "reconstruit" îşi cunoaşte valoarea, nu
mai este paralizat de false închipuiri şi poate acţiona pornind din "Centrul"
său puternic şi stabil către exterior.
Procedeul SHIHO NAGE are originea în tehnica japoneză de sabie şi constă

în preluarea energiei lui Uke, dezechilibrarea sa, răsucirea corpului lui Nage
(pivotare), urmată de o "lovitură de sabie" spre unul din cale patru puncte
cardinale.
Shiho Nage
La antrenament, mişcările din Aikido se execută, în general, fără forţă. Ca, să

respectăm această condiţie, trebuie să evităm blocarea energiei atacului, să-i
deviem direcţia şi să-l conducem apoi împotriva partenerului.
Pentru a realiza acest lucru, energia lui Uke trebuie preluată şi întoarsă după
o buclă, o spirală. Ideea de întoarcere a energiei după o spirală o regăsim în
majoritatea procedeelor, ea realizându-se printr-o mişcare a Centrului, atât în
variantele Irimi, cât şi în variantele Tenkan.
Poziţia favorabilă procedeului Shiho Nage este Katate Tori Ai Hanmi. Deci,
indiferent cum este atacat, Nage va trebui să ajungă prin diverse manevre şi
dezechilibrări, în poziţia Katate Tori Ai Hanmi şi apoi să execute procedeul.
Forma TENKAN – negativă
Diferenţa dintre forma pozitivă şi cea negativă este simplă. În loc să intru, să
mă răsucesc şi să lovesc cu sabia în una din cele patru direcţii, voi pivota prin
exteriorul partenerului şi voi lovi cu sabia în spatele său.
KATATE DORI AI HANMI - SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage
RYOTE DORI - SHIHO NAGE
MUNE DORI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
USHIRO RYOTE DORI AI HANMI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
KATATE DORI AI HANMI - SHIHO NAGE - NEGATIV

Shiho Nage
HANMI HANTACHI WAZA
KATATE DORI GYAKU HANMI - SHIHO NAGE – NEGATIV

Shiho Nage
KATATE DORI AI HANMI - SHIHO NAGE – NEGATIV

Shiho Nage
KATATE RYOTE DORI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
USHIRO RYOTE DORI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
YOKOMEN UCHI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
MUNE DORI - SHIHO NAGE
SHOMEN UCHI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
USHIRO RYOTE DORI – SHIHO NAGE

Shiho Nage
SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE - NEGATIV

Shiho Nage
RYOTE DORI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE - NEGATIV

Shiho Nage
MAE GERI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
HANMI HANTACHI WAZA

Shiho Nage
TANTO SHIHO NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
TANTO SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE – NEGATIV

Shiho Nage
TAMBO SHIHO NAGE
TAMBO SHOMEN TSUKI – SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage
SHOMEN UCHI – SHIHO NAGE
TAMBO SHOMEN UCHI – SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage
TAMBO YOKOMEN UCHI – SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage
JO SHIHO NAGE
JO SHOMEN TSUKI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
JO SHOMEN TSUKI – SHIHO NAGE

Shiho Nage
JO SHOMEN TSUKI – SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage
JO YOKOMEN UCHI - SHIHO NAGE

Shiho Nage
BOKEN SHIHO NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - SHIHO NAGE

Shiho Nage

Shiho Nage

Shiho Nage
Detalii de executie

Shiho Nage
TESSEN SHIHO NAGE
TANTO YOKOMEN UCHI – SHIHO NAGE

Shiho Nage
TANTO SHOMEN TSUKI – SHIHO NAGE
TANTO SHOMEN UCHI – SHIHO NAGE – NEGATIV

Shiho Nage
TANTO SHOMEN UCHI – SHIHO NAGE – NEGATIV

Irimi Nage
IRIMI NAGE
(Aruncarea prin intrare)
Acest procedeu se bazează pe atragerea lui Uke într-o mişcare

circulară orizontală sau verticală, care amplifică sau neutralizează acţiunea
sa iniţială, şi-l dezechilibrează.
Apoi, când Uke s-a dezechilibrat, Nage schimbă brusc sensul mişcării,
aruncându-l pe Uke, înainte, înapoi sau în orice altă direcţie.
La execuţia acestui procedeu se foloseşte principiul acţiunii şi reacţiunii.
Pentru că Uke este atras într-o mişcare puternică care-l dezechilibrează,
după câteva clipe el va încerca să se redreseze şi să-şi recapete echilibrul. În
acest moment Nage schimbă sensul mişcării, adaugă la forţa reacţiei lui Uke,
propria sa energie şi-l obligă să cadă.
Procedeul este extrem de eficient, are o largă arie de aplicare, pentru orice
fel de atac, dar execuţia corectă şi eficientă a procedeului nu se obţin uşor.
Procedeul a mai fost numit "aruncarea de 20 de ani", pentru a aminti
perioada în care Morihei Uyeshiba a perfecţionat execuţia acestui procedeu.
Datorită poziţiei corpului lui Nage (cu faţa spre Uke) în momentul aruncării,
procedeul se numeşte şi Shomen Irimi-Nage, spre a-l deosebi de procedeul
înrudit, numit Sokumen Irimi-Nage, în care Nage este cu umărul către faţa lui
Uke.
Este un procedeu din grupa procedeelor de oportunitate, în sensul că dacă

am pierdut momentul oportun, ocazia, procedeul nu mai poate fi executat
eficient şi va trebui să încerc altceva.
Proiectarea lui Uke se face prin intrarea lui Nage în sfera sa energetică, în
momentul când încearcă să-şi recapete echilibrul, şi continuă cu deplasarea
centrului lui Uke pe o traiectorie în spre spatele său.

Irimi Nage
Irimi Nage poate fi uşor înţeles dacă ne imaginăm tehnica de sabie din care
provine.
Sunt în Migi Kamae, Uke loveşte cu sabia către capul meu, eu mă feresc
făcând un Tai Sabaki pe piciorul stâng către dreapta şi înapoi ridicând sabia
în sus. După ce lovitura partenerului s-a descărcat în gol, revin cu piciorul
drept înainte, intru către partener şi-l lovesc cu sabia în faţă.
În varianta Tenkan, Nage şi Uke, execută în plan orizontal, două semicercuri.

Primul semicerc semnifică dezechilibrarea lui Uke şi este executat de Nage,
având ca centru unul din picioarele sale, iar al doilea reprezintă proiectarea
lui Uke, fiind executat de Nage cu piciorul celălalt. În tot timpul execuţiei
procedeului, Nage trebuie să-l ţină aproape şi sub control pe Uke prin
contactul permanent al corpurilor lor.
Diferenţa dintre forma pozitivă şi cea negativă constă în faptul că după ce l-
am dezechilibrat pe partener, în loc să intru în sfera sa energetică pentru a-l
arunca, fac un Tai Sabaki, îl atrag pe Uke în sfera mea energetică, după
care-l arunc.
Execuţia formei negative se finalizează cu o cădere neplăcută pentru Uke,
aşa că dacă el este începător, ar putea să se accidenteze serios.
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
SHOMEN TSUKI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - IRIMI NAGE - NEGATIV
KATATE DORI AI HANMI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATATE DORI AI HANMI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
KATATE DORI AI HANMI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
KATATE RYOTE DORI - IRIMI NAGE
KATATE RYOTE DORI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
KATATE RYOTE DORI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
USHIRO RYOTE DORI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage

Irimi Nage
YOKOMEN UCHI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
VARIATII

Irimi Nage

Irimi Nage
USHIRO RYOTE DORI - IRIMI NAGE
SHOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
YOKOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
AI HANMI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
USHIRO RYOTE DORI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
MUNE DORI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
USHIRO RYOTE DORI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATOTE DORI GYAKU HANMI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
MAE GERI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE - NEGATIV
MAWASHI GERI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
Detaliu de executie
KATATE DORI AI HANMI – IRIMI NAGE
SHOMEN TSUKI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
YOKOMEN UCHI – IRIMI NAGE
MUNE DORI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
MUNE DORI YOKOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage
Detaliu de executie
KATATE DORI AI HANMI – IRIMI NAGE

Irimi Nage
MUNE DORI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
USHIRO RYOKATA DORI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
YOKOMEN UCHI - IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage
USHIRO RYOKATA DORI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
KATATE RYOTE DORI - IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage
MUNE DORI - IRIMI NAGE
SUWARI WAZA

Irimi Nage

Irimi Nage
HANMI HANTACI WAZA
TANTO IRIMI NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - IRIMI NAGE – NEGATIV

Irimi Nage
TANTO SHOMEN TSUKI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
TAMBO IRIMI NAGE
TAMBO SHOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
JO IRIMI NAGE
JO SHOMEN TSUKI - IRIMI NAGE

Irimi Nage
JO SHOMEN TSUKI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
JO SHOMEN TSUKI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage
JO YOKOMEN UCHI - IRIMI NAGE - NEGATIV

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
BOKEN IRIMI NAGE

Irimi Nage
BOKEN SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
TESSEN IRIMI NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI –RIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage
TANTO SHOMEN UCHI – IRIMI NAGE

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
SOKUMEN IRIMI NAGE

(Aruncarea prin intrare laterală)
Procedeul acesta se înrudeşte cu Shomen Irimi-Nage în ceea ce

priveşte principiul inversării mişcării aplicat la sfârşitul acţiunii, dar se
deosebeşte de el prin poziţia corpului în momentul aruncării.
Nage îl aruncă pe Uke cu partea laterală a corpului şi braţul aferent. La acest
procedeu, o importanţă şi mai mare decât de obicei o are efectul expiraţiei,
care trebuie bine sincronizată cu mişcarea de aruncare.
Procedeul se execută de obicei din poziţia Katate Tori Gyaku Hanmi,

sau din orice atac care poate fi redus la poziţia menţionată sau asimilat cu
aceasta.
Făcând analogie cu tehnica de sabie despre care am vorbit la
procedeul Irimi Nage, constatăm că în cazul procedeului Sokumen Irimi
Nage, este vorba de acelaşi atac asupra mea, însă reacţia mea va fi diferită
de cea descrisă la procedeul Irimi Nage.
În momentul atacului cu lovitura Shomen Uchi, fac un Tai Sabaki în
exteriorul lui Uke, pe partea opusă mâinii cu armă, duc simultan sabia mea în
sus şi spre umărul meu opus, şi după ce am ajuns cu umărul meu drept în
dreptul umărului stâng al partenerului, lovesc cu sbia de sus în jos şi din
stânga spre dreapta asupra lui Uke
Excuţia procedeului constă în următoarele: partenerul atacă Katate Tori

Gyaku Hanmi, eu fac un Tai Sabaki pe piciorul din faţă, ridic braţul
partenerului cât mai sus, şi după ce ajung cu umărul lângă umărul
partenerului, înaintez oblic către partener, cu mâna mea dreaptă acţionând
de sus în jos şi de la stânga la dreapta, iar cu mâna mea stângă acţionând cu

Sokumen Irimi Nage
sabia mâinii asupra pieptului sau abdomenului partenerului, până ce acesta

este aruncat pe spate.
Forma TENKAN - negativă
Forma negativă a procedeului constă în înlocuirea intrării şi

dezechilibrării partenerului cu execuţia unui Tai Sabaki simultan cu acţiunea
mâinilor mele asupra partenerului, urmate de dezechilibrarea şi aruncarea
după o direcţie la 180 de grade faţă de cea iniţială.
SHOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - SOKUMEN IRIMI NAGE
MUNE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
MOROTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE
USHIRO RYOTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
USHIRO RYOTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE - NEGATIV

Sokumen Irimi Nage
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE
USHIRO RYOKATA DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
YOKOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE
RYOTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
USHIRO RYO HIJI DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
MAE GERI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
RYOTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
SHOMEN TSUKI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
RYOTE DORI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
KATATE DORI AI HANMI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
USHIRO RYOKATA DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE
USHIRO RYOTE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE – NEGATIV

Sokumen Irimi Nage
MUNE DORI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
SHOMEN TSUKI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
KATATE DORI AI HANMI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
MAE GERI - SOKUMEN IRIMI NAGE
TANTO SOKUMEN IRIMI NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
TANTO SHOMEN TSUKI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
TAMBO SOKUMEN IRIMI NAGE
TAMBO YOKOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE
TAMBO SHOMEN TSUKI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
TAMBO SHOMEN TSUKI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
TAMBO SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
JO SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
JO YOKOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
JO SHOMEN TSUKI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
JO SHOMEN TSUKI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
JO SHOMEN TSUKI - SOKUMEN IRIMI

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
JO SHOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE
Detaliu de executie

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
BOKEN SOKUMEN IRIMI NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
TESSEN SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
KEN SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage

Sokumen Irimi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
BOKEN SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Sokumen Irimi Nage
BOKEN SHOMEN UCHI – SOKUMEN IRIMI NAGE

Kaiten Nage
KAITEN NAGE
(Aruncarea în roată)
Procedeul îi permite lui Nage să rezolve atacul lui Uke printr-o

proiectare specială numită Kaiten Nage, în care Uke este dezechilibrat şi
aruncat ca o roată.
Începutul procedeului se poate executa în două variante:
1. Kaiten-Nage-Uchi – proiectarea lui Uke cu intrare pe sub braţul lui Uke;
2. Kaiten-Nage-Soto – proiectarea lui Uke prin deplasarea lui Nage în

exteriorul lui Uke.
Kaiten Nage este un procedeu specific poziţiei Katate Tori Gyaku Hanmi,
deci, indiferent cum atacă Uke, Nage va trebui să-l manevreze astfel încât să
ajungă în poziţia Katate Tori Gyaku Hanmi şi apoi va executa procedeul.
Diferenţa în ceea ce priveşte execuţia procedeului în varianta pozitivă şi
negativă, constă în direcţia aruncării roţii pe care o reprezintă partenerul meu.
Pentru a executa forma negativă a oricărui din cele două procedee, Uchi sau
Soto, în momentul în care ar trebui să-l arunc pe partener înainte, fac un Tai
Sabaki, mă întorc la 180 grade şi-l arunc pe partener pe această nouă
direcţie.
Vă atrag atenţia că această căderea este dificilă pentru un Uke fără

experienţă, şi deci poate fi periculoasă.
Dan Corneliu Ionescu–- AIKIDO 1,2,3 454

Kaiten Nage
SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO
SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV

Kaiten Nage
SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIF

Kaiten Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE SOTO
KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage

Kaiten Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE SOTO - NEGATIV
SUWARI WAZA
SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV

Kaiten Nage
SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO
KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV

Kaiten Nage
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI – KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI – KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage

Kaiten Nage
SHOMEN UCHI – KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage
SHOMEN UCHI – KAITEN NAGE SOTO
USHIRO RYOTE DORI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
USHIRO RYOTE DORI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage

Kaiten Nage
SHOMEN TSUKI – KAITEN NAGE SOTO
SHOMEN TSUKI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage

Kaiten Nage

Kaiten Nage
USHIRO RYOKATA DORI - KAITEN NAGE SOTO
USHIRO KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage
KATATE RYOTE DORI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
KATATE DORI AI HANMI - KAITEN NAGE SOTO
KATATE DORI AI HANMI - KAITEN NAGE UCHI
MAE GERI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV

Kaiten Nage
MAWASHI GERI -KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV

Kaiten Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KAITEN NAGE SOTO - NEGATIV
HANMI HANTACHI WAZA
SOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage

Kaiten Nage
SUWARI WAZA

Kaiten Nage
SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV
MAE GERI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV
TANTO KAITEN NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV

Kaiten Nage
TANTO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV
TANTO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TANTO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO – NEGATIV
TANTO YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE UCHI

Kaiten Nage

Kaiten Nage

Kaiten Nage
TAMBO KAITEN NAGE
TAMBO YOKOMEN UCHI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TAMBO SHOMEN TSUKI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TAMBO SHOMEN TSUKI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
JO KAITEN NAGE
JO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE SOTO
JO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV

Kaiten Nage
Detaliu de executie

Kaiten Nage

Kaiten Nage

Kaiten Nage
JO YOKOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
JO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV

Kaiten Nage

Kaiten Nage
BOKEN KAITEN NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
BOKEN SHOMEN UCHI - KAITEN NAGE UCHI – NEGATIV

Kaiten Nage
TESSEN KAITEN NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TANTO SHOMEN UCHI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage
TANTO YOKOMEN UCHI – KAITEN NAGE SOTO

Kaiten Nage

Ude Kime Nage
UDE-KIME-NAGE
(Aruncare prin forţarea cotului)
Acest procedeu se bazează pe execuţia unei pârghii asupra cotului întins al

lui Uke.
Forma negativă a acestui procedeu constă în modificarea direcţiei de

aruncare a partenerului şi a prizei asupra cotului său. În loc de a-l arunca
înainte acţionând asupra cotului său, îl arunc înapoi, spre spatele său,
acţionând asupra cotului său răsucit către interior.
Executia formei negative a procedeului Ude Kime Nage asupra unui

începător se poate solda cu accidentarea acestuia.
YOKOMEN UCHI - UDE KIME NAGE – NEGATIF

Ude Kime Nage
KATATE RYOTE DORI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
KATATE DORI AI HANMI - UDE KIME NAGE
KATATE RYOTE DORI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
MUNE DORI - UDE KIME NAGE
SUWARI WAZA

Ude Kime Nage
Detalii de executie
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
USHIRO RYOKATA DORI - UDE KIME NAGE
SHOMEN TSUKI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
SHOMEN TSUKI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
YOKOMEN UCHI - UDE KIME NAGE
MAE GERI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
TANTO UDE KIME NAGE
TANTO YOKOMEN UCHI - UDE KIME NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
JO UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
JO SHOMEN TSUKI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage

Ude Kime Nage
BOKEN UDE KIME NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage

Ude Kime Nage
TESSEN UDE KIME NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI – UDE KIME NAGE

Ude Kime Nage
BOKEN SHOMEN UCHI – UDE KIME NAGE

Kote Gaeshi
KOTE GAESHI
(Răsucirea încheieturii mâinii spre exterior)
Acest procedeu serveşte la dezechilibrarea lui Uke, căderea sa pe

spate, şi se poate finaliza cu fixarea lui Uke la sol, printr-o acţiune dureroasă
asupra braţului său.
Execuţia acestui procedeu se bazează pe efectul dureros provocat de
răsucirea încheieturii mâinii lui Uke spre exterior, cu o priză specifică, arătată
în continuare.
Kote Gaeshi este unul dintre cele mai eficiente procedee şi se poate executa
din orice atac dacă ştiu să-l transform într-una din formele potrivite pentru
execuţia sa.
Înainte de a incepe descrierea acestui procedeu vreau să vă reamintesc că

atunci când cineva execută o prindere cu o mână, de cele mai multe ori o
face pentru ca imediat să mă lovească cu cealaltă mână sau să încerce
imobilizarea mea.
Pentru siguranţă, va trebui să ne obişnuim cu ideea că dacă cineva m-a prins
de o mână sau de altă parte a corpului, urmează să fiu lovit imediat, şi chiar
dacă Uke nu intenţionează să mă lovescă, va trebui să-mi imaginez acest
lucru şi să procedez în consecinţă.
De regulă, varianta pozitivă a unui procedeu constă în execuţia fixării sau

proiectării prin intrarea în sfera partenerului şi trecerea prin ea, iar varianta
negativă se face executând un Tai Sabaki, puţin înainte de execuţia fixării
sau aruncări, sau simultan cu aceasta, şi atragerea partenerului în sfera mea
energetică.

Kote Gaeshi
KATATE RYOTE DORI - KOTE GAESHI
KATATE RYOTE DORI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
USHIRO RYO HIJI DORI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
YOKOMEN UCHI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
YOKOMEN UCHI - KOTE GAESHI - NEGATIV

Kote Gaeshi
YOKOMEN UCHI - KOTE GAESHI - NEGATIV

Kote Gaeshi
SHOMEN TSUKI - KOTE GAESHI
KATATE DORI GYAKU HANMI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
MOROTE DORI - KOTE GAESHI - NEGATIV
SHOMEN TSUKI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
Detaliu de executie

Kote Gaeshi
SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
SHOMEN UCHI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
USHIRO RYOTE DORI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
USHIRO RYOTE DORI - KOTE GAESHI
MUNE DORI - KOTE GAESHI
KATATE DORI AI HANMI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
SHOMEN UCHI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
SUWARI WAZA

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
TANTO KOTE GAESHI
TANTO SHOMEN TSUKI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
TANTO YOKOMEN UCHI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
TAMBO KOTE GAESHI
TAMBO SHOMEN UCHI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOTE GASHI

Kote Gaeshi
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
JO KOTE GAESHI
JO YOKOMEN UCHI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
JO SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI
JO SHOMEN TSUKI – KOTE HAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
JO SHOMEN TSUKI - KOTE GAESHI
BOKEN KOTE GAESHI
BOKEN SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi

Kote Gaeshi
TESSEN KOTE GAESHI
TANTO SHOMEN TSUKI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
TANTO YOKOMEN UCHI – KOTE GAESHI

Kote Gaeshi
TANTO SHOMEN TSUKI – KOTE GAESHI

Tenchi Nage
TENCHI NAGE
(Aruncarea cer-pământ)
Numele procedeului se trage de la poziţia caracteristică a mâinilor lui

Nage în momentul proiectării lui Uke: una îndreptată în sus (spre cer), iar
cealaltă în jos spre pământ. Dezechilibrarea lui Uke se face datorită mâinilor,
nu şi a pieptului lui Nage. Procedeul se potriveşte mai bine atacurilor din faţă
(RYOTE TORI), a căror forţă este aspirată de Nage şi apoi întoarsă înapoi
către Uke. Această poziţie asimetrică provoacă partenerului meu un
dezechilibru de care eu mă folosesc pentru a-l proiecta.
Forma TENKAN – negativă

Forma negativă a procedeului se execută astfel: în loc de a înainta şi a
acţiona asupra partenerului pentru a-l arunca, înainte ca el să se stabilizeze
în faţa mea, voi continua cu Tai Sabaki până ce partenerul ajunge la 180
grade, înaintez, îl dezechilibrez cu pozţia cer-pământ şi-l arunc.
KATATE DORI GYAKU HANMI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
RYOTE DORI - TENCHI NAGE - NEGATIV

Tenchi Nage
RYOTE DORI - TENCHI NAGE
Detalii de executie

Tenchi Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
RYOTE DORI - TENCHI NAGE – NEGATIV
SHOMEN UCHI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
SHOMEN TSUKI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
MUNE DORI - TENCHI NAGE
MUNE DORI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage
TANTO TENCHI NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI -TENCHI NAGE

Tenchi Nage
YOKOMEN UCHI - TENCHI NAGE
TANTO YOKOMEN UCHI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage
TANTO SHOMEN TSUKI -TENCHI NAGE

Tenchi Nage
TAMBO TENCHI NAGE
TAMBO SHOMEN UCHI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage
JO TENCHI NAGE
JO SHOMEN TSUKI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage
JO SHOMEN TSUKI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage
JO SHOMEN TSUKI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage

Tenchi Nage
JO SHOMEN TSUKI -TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage
BOKEN TENCHI NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage

Tenchi Nage
TESSEN TENCHI NAGE
TANTO SHOMEN UCHI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage
KEN SHOMEN UCHI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage
KEN SHOMEN UCHI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage
TANTO SHOMEN TSUKI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Tenchi Nage

Tenchi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI – TENCHI NAGE

Tenchi Nage

Koshi Nage
KOSHI NAGE
(Aruncarea peste şold)
Principiul de execuţie al acestui procedeu este folosit în diverse stiluri

de arte marţiale - de ex. în Judo. Este vorba de o acţiune aplicată de Nage
asupra părţii superioare a corpului lui Uke: şoldurile lui Uke sunt blocate de
şoldurile lui Nage, iar mâinile lui Uke sunt trase de mâinile lui Nage, ceea ce
provoacă răsturnarea lui Uke.
Procedeul se poate face prin încărcarea şi răsturnarea lui Uke peste şoldul lui
Nage, sau Nage îl proiecteză pe Uke astfel ca acesta să se împiedice de
şoldurile lui Nage şi să cadă. Poziţia optimă de execuţie a acestui procedeu
este Katate Tori Gyaku Hanmi.
Forma negativă a acestui procedeu constă în execuţia unui Tai Sabaki
pe piciorul dinspre partener, chiar în momentul aruncării.
Aceasta combinaţie face ca aruncarea partenerului să urmeze o
traiectorie sub formă de spirală în spaţiu, traiectorie care conduce la o cădere
perioculoasă pentru Uke. Acest procedeu nu este recomandat a fi executat
de începători fără o bună experienţă în căderi. Din acest motiv, unele federaţii
de Aikido din diverse ţări au interzis execuţia acestui procedeu.
RYOTE DORI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
KATATE RYOTE TOR I - KOSHI NAGE

Koshi Nage
USHIRO RYOTE DORI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE

Koshi Nage

Koshi Nage
MOROTE DORI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
YOKOMEN UCHI - KOSHI NAGE
SHOMEN UCHI – KOSHI NAGE

Koshi Nage
SHOMEN UCHI – KOSHI NAGE

Koshi Nage
KATATE RYOTE DORI - KOSHI NAGE – NEGATIV

Koshi Nage
KATATE RYOTE DORI - KOSHI NAGE – NEGATIV
KATATE DORI GYAKU HANMI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
KATATE DORI AI HANMI - KOSHI NAGE – NEGATIV

Koshi Nage
TANTO KOSHI NAGE
TANTO SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KOSHI NAGE – NEGATIV
TANTO SHOMEN TSUKI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KOSHI NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
TANTO SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
TAMBO KOSHI NAGE
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOSHI NAGE
TAMBO YOKOMEN UCHI – KOSHI NAGE

Koshi Nage
TAMBO SHOMEN UCHI – KOSHI NAGE

Koshi Nage

Koshi Nage

Koshi Nage

Koshi Nage

Koshi Nage
JO KOSHI NAGE
SHOMEN TSUKI – KOSHI NAGE

Koshi Nage
SHOMEN TSUKI – KOSHI NAGE

Koshi Nage

Koshi Nage
JO SHOMEN UCHI – KOSHI NAGE
JO SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE

Koshi Nage
JO SHOMEN TSUKI - KOSHI NAGE – NEGATIV

Koshi Nage
BOKEN KOSHI NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE – NEGATIV
BOKEN SHOMEN UCHI - KOSHI NAGE – NEGATIV

Koshi Nage
TESSEN KOSHI NAGE
TANTO SHOMEN UCHI – KOSHI NAGE

Koshi Nage

Koshi Nage

Koshi Nage

Koshi Nage

Juji Garami
JUJI GARAMI
(Aruncarea cu braţele încrucişate)
Juji Garami este un procedeu de proiectare deosebit de eficient, care

foloseşte blocarea prin încrucişare a braţelor lui Uke, de unde provine şi
denumirea acestui procedeu: ” aruncarea cu braţele în cruce”.
Poziţia favorită pentru execuţia acestui procedeu este Katate Ryote Tori,
adică prinderea mâinii mele de către ambele mâini ale partenerului.
Datorită durerii şi imobilizării braţelor sale, partenerul este aruncat şi dat

peste cap în acelaşi timp.
Căderea este periculoasă pentru că partenerul este răsturnat peste cap în

aer iar mâinile sale fiind blocate el nu poate amortiza căderea şi impactul cu
solul.
Forma negativă a procedeului Juji Garami se deosebeşte de forma pozitivă

prin înlocuirea înaintării şi aruncării partenerului cu braţele încrucişate, cu
execuţia unui Tai Sabaki pe piciorul din faţă sau retragerea piciorului, şi
aruncarea simultană a partenerului cu braţele în poziţia cheie menţionată.

Juji Garami
MOROTE DORI - JUJI GARAMI - NEGATIV
USHIRO RYOTE DORI KUBI SHIME - JUJI GARAMI

Juji Garami
KATATE RYOTE DORI - JUJI GARAMI

Juji Garami
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - JUJI GARAMI
MUNE DORI YOKOMEN UCHI - JUJI GARAMI

Juji Garami
RYOTE DORI - JUJI GARAMI
KATATE RYOTE DORI - JUJI GARAMI
USHIRO RYOTE DORI - JUJI GARAMI

Juji Garami
KATATE DORI AI HANMI - JUJI GARAMI

Juji Garami
SHOMEN UCHI - JUJI GARAMI

Juji Garami
KATATE DORI GYAKU HANMI - JUJI GARAMI
TANTO JUJI GARAMI
TANTO SHOMEN UCHI - JUJI GARAMI

Juji Garami
TANTO SHOMEN TSUKI - JUJI GARAMI
TAMBO JUJI GARAMI
TAMBO SHOMEN TSUKI – JUJI GARAMI

Juji Garami
JO JUJI GARAMI
JO SHOMEN TSUKI - JUJI GARAMI
JO SHOMEN TSUKI - JUJI GARAMI

Juji Garami
BOKEN JUJI GARAMI
BOKEN SHOMEN UCHI - JUJI GARAMI

Juji Garami
BOKEN SHOMEN UCHI - JUJI GARAMI

Aiki Otoshi
AIKI OTOSHI
(Aruncare prin pârghie asupra picioarelor)
Procedeul se bazează pe folosirea efectului de pârghie, aplicat părţii

inferioare a corpului lui Uke. Şoldurile lui Uke se blochează cu pieptul sau
partea superioară a corpului lui Nage, iar picioarele lui Uke sunt înfăşurate de
braţele lui Nage şi proiectate de acesta, înainte sau înapoi.
Este foarte important ca Nage să nu-l ridice pe Uke, ci doar să-l măture (arunce)
într-o parte sau alta. Acest lucru este posibil dacă Uke este dezechilibrat şi deci
incapabil de a se opune iar Nage este echilibrat, cu centrul de greutate aproape
de sol. Procedeul poate fi aplicat cu succes în cazul atacurilor din spate: Ushiro
Ryote Tori, Ushiro Ryokata Tori, Ushiro Eri Tori sau Ushiro Ryote Tori Kubi
Shime.
Procedeul seamănă cu aruncarea unei găleţi cu apă către înainte sau către
înapoi. Găleata este formată de braţele lui Nage iar apa este chiar Uke.
Deoarece Uke va cădea pe spate este necesar ca practicanţii să stăpânească

bine tehnica căderilor pentru a se evita accidentările. Pentru a se preveni
accidentele, căderile se vor face cu aerul expirat.
O cădere pe spate cu plămânii plini cu aer poate duce la accidente neplăcute.
este periculoasă şi trebuie atent supravegheată de instructor.
Nu executaţi acest procedeu cu începători !

Aiki Otoshi
MUNE DORI - AIKI OTOSHI
USHIRO RYOKATA DORI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
USHIRO RYOTE - AIKI OTOSHI
KATATE DORI AI HANMI - AIKI OTOSHI NEGATIV

Aiki Otoshi
SHOMEN UCHI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
SHOMEN UCHI - AIKI OTOSHI
TANTO AIKI OTOSHI
TANTO SHOMEN TSUKI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
TANTO SHOMEN UCHI – JUJU GARAMI

Aiki Otoshi
JO AIKI OTOSHI
JO SHOMEN UCHI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
JO SHOMEN TSUKI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi

Aiki Otoshi

Aiki Otoshi
JO SHOMEN TSUKI – AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
JO YOKOMEN UCHI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
BOKEN AIKI OTOSHI
BOKEN SHOMEN UCHI - AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi

Aiki Otoshi
TESSEN AIKI OTOSHI
TANTO SHOMEN TSUKI – AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
TANTO SHOMEN UCHI – AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
TANTO SHOMEN UCHI – AIKI OTOSHI

Aiki Otoshi
TANTO YOKOMEN UCHI – AIKI OTOSHI

Sumi Otoshi
SUMI OTOSHI
(Aruncarea în colţ, în diagonală)
Această proiectare se bazează pe dezechilibrarea şi proiectarea lui Uke

către înapoi şi lateral, în acelaşi timp, adică către colţul său. Acţiunea asupra
lui Uke se face folosind unul dintre braţele sale.
Forma negativă a procedeului se face înlocuind intrarea şi aruncarea
partenerului, cu o pivotare (Tai Sabaki) şi aruncarea partenerului către înapoi,
adică spre colţul meu.
KATATE DORI GYAKU HANMI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
KATATE DORI AI HANMI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
SHOMEN UCHI - SUMI OTOSHI - NEGATIV

Sumi Otoshi
SHOMEN UCHI - SUMI OTOSHI
SUWARI WAZA

Sumi Otoshi
KATATE DORI GYAKU HANMI - SUMI OTOSHI - NEGATIV

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
Detaliu de executie

Sumi Otoshi
YOKOMEN UCHI - SUMI OTOSHI
SHOMEN TSUKI - SUMI OTOSHI
MUNE DORI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
SHOMEN TSUKI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
MUNE DORI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
TANTO SUMI OTOSHI
TANTO SHOMEN TSUKI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
TANTO SHOMEN TSUKI - SUMI OTOSHI
TANTO YOKOMEN UCHI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
TANTO YOKOMEN UCHI - SUMI OTOSHI
TANTO YOKOMEN UCHI -SUMI OTOSHI - NEGATIV

Sumi Otoshi
TAMBO SUMI OTOSHI
TAMBO SHOMEN TSUKI – SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
TAMBO SHOMEN UCHI – SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
JO SUMI OTOSHI
JO SHOMEN TSUKI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
JO SHOMEN TSUKI – SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
JO YOKOMEN UCHI – SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
BOKEN SUMI OTOSHI
BOKEN SHOMEN UCHI - SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi
TESSEN SUMI OTOSHI
TANTO SHOMEN TSUKI – SUMI OTOSHI

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi

Sumi Otoshi
BOKEN SHOMEN UCHI – SUMI OTOSHI

Kokyu Nage
KOKYU NAGE
(aruncarea din expiraţie)
Kokyu Nage este un procedeu a cărui execuţie corectă presupune un

bun control al respiraţiei şi energiei, combinat cu înţelegerea practică (nu
doar teoretică) a principiului armoniei.
Kokyu înseamnă respiraţie, aşa că denumirea procedeului se poate traduce
ca proiectarea, aruncarea prin respiraţie.
Procedeul poate fi asemănat cu preluarea energiei atacului partenerului,
odată cu inspirarea aerului în plămâni, apoi urmează un dezechilibru sau o
schimbare a direcţiei care corespunde momentului de trecere de la inspiraţie
la expiraţie, şi în final aruncarea partenerului odată cu expirarea aerului din
plămâni.
Similitudinea cu propria mea respiraţie nu este doar o figură de stil. Vom
vedea, în timp, că putem căpăta abilitatea de a face o tehnică de Aikido ca şi
cum am respira, adică natural şi inconştient.
Procedeul se execută astfel: eu sunt în poziţia Migi Kamae iar partenerul meu
atacă în Ryote Tori. Preiau energia atacului partenerului, cedând uşor, ca şi
cum aş inspira, după care înaintez şi proiectez partenerul odată cu expiraţia
mea.
Kokyu Nage se poate executa într-o mulţime de forme, acestea depinzând de
experienţa, abilitatea şi măestria practicantului.
Forma negativă a acestui procedeu constă în schimbarea direcţiei de

aruncare a partenerului. În momentul când ar trebui să înaintez şi să-l arunc
pe partener, fac un Tai Sabaki şi-l arunc după o direcţie nouă, diferită de cea
la care se aştepta.

Kokyu Nage
RYOTE DORI - KOKYU NAGE - NEGATIV
RYOTE DORI - KOKYU NAGE - NEGATIF

Kokyu Nage
KATATE RYOTE DORI - KOKYU NAGE
USHIRO RYOTE DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
KATATE RYOTE DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
MUNE DORI - KOKYU NAGE - NEGATIV
YOKOMEN UCHI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage
KATATE RYOTE DORI - KOKYU NAGE - NEGATIV
USHIRO RYOTE DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
USHIRO RYOKATA DORI - KOKYU NAGE
USHIRO KUBI SHIME - KOKYU NAGE
USHIRO KUBI SHIME - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
USHIRO RYOTE DORI - KOKYU NAGE - NEGATIV
RYOTE DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
SHOMEN TSUKI - KOKYU NAGE
USHIRO ERI DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
MOROTE DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
RYOTE DORI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage
KATATE DORI AI HANMI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
SHOMEN TSUKI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage
MAE GERI - KOKYU NAGE
Detaliu de executie
SHOMEN UCHI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KOKYU NAGE
USHIRO RYOKATA DORI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage
YOKOMEN UCHI -KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage
SHOMEN UCHI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage

Kokyu Nage
KATATE DORI GYAKU HANMI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage
SUWARI WAZA
TANTO KOKYU NAGE
TANTO SHOMEN TSUKI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage
TANTO YOKOMEN UCHI - KOKYU NAGE
TANTO YOKOMEN UCHI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage
TAMBO KOKYU NAGE
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOKYU NGE
TAMBO SHOMEN UCHI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage
TAMBO SHOMEN UCHI – KOKYU NAGE
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage
TAMBO SHOMEN TSUKI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage
JO KOKYU NAGE
JO SHOMEN TSUKI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage
JO SHOMEN UCHI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage
JO SHOMEN TSUKI – KOKYU NAGE
BOKEN KOKYU NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI - KOKYU NAGE - NEGATIV

Kokyu Nage
BOKEN SHOMEN UCHI - KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage
KEN SHOMEN UCHI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage
TESSEN KOKYU NAGE

Kokyu Nage
BOKEN SHOMEN UCHI – KOKYU NAGE

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kokyu Nage

Kata
KATA
(Modele de tehnica)
Prin Kata se înţelege o înşiruire determinată de elemente, procedee si

principii de tehnică din Aikido, care se execută conform unor reguli, de către
cei doi parteneri (Nage şi Uke), care schimbă pe rând rolurile, şi care se
străduiesc împreună să atingă un anume obiectiv – execuţia corectă a
tehnicilor într-o anume formă.
Rolul exerciţiilor Kata este de a păstra forma clasică, tradiţională, a
tehnicilor de Aikido, aşa cum au fost ele create de Fondatorul Aikido-ului,
Morihei Uyeshiba.
În general, tehnica poate fi influenţată de personalitatea şi experienţa

maeştrilor de Aikido, care tind să dezvolte creativ tehnicile de Aikido.
Această varietate de forme este utilă pentru dezvoltarea Aikido-ului dar ar
putea conduce la pierderea formei tradiţionale.
Pentru păstrarea formelor originale ale tehnicii, pentru ca lumea Aikido-ului să
aibă la îndemână “o referintă corectă” a ceea ce înseamnă Aikido-ul
Fondatorului, s-au pus la punct exerciţiile Kata, care au rolul de memorie vie.
MODUL DE EXECUŢIE KATA
Exerciţiile Kata sunt asemenea acelor piese muzicale de referinţă, pe

care orice viitor artist trebuie să le exerseze până la perfecţiune. La începutul
carierei sale, artistul va cânta bucăţi de melodie, acordurile de bază, şi după
ce acestea vor suna perfect, el le va integra în ansamblu, şi apoi va repeta la

Kata
nesfârşit întreaga melodie. După ce atinge virtuozitatea el poate va crea la

rândul său, interpretând aceste piese într-o manieră nouă şi originală.
Principiul acesta este valabil şi la exersarea tehnicilor Kata. Toate

elementele, mişcările, înlănţuirile şi punctele cheie conţinute într-un Kata
trebuie exersate intens, mult timp şi cu multă răbdare, pe părţi şi apoi pe
ansamblu.
Abia după ce Nage şi Uke stăpânesc cu siguranţă elementele
componete ei pot trece la executarea melodiei. Acest lucru trebuie să se
petreacă treptat şi fără grabă. Mai întâi se execută înlănţuiri de mişcări, care
reprezintă fragmente de Kata, apoi urmează execuţia acestor fragmente
legate într-un ansamblu grosier.
În această etapă corecturile instructorului trebuie limitate la strictul
necesar şi trebuie adaptate la capacitatea de asimilare a practicantului. Dacă
instructorul îl va corecta pe practicant, la fiecare mişcare, acesta va pierde
interesul şi plăcerea de a exersa. Oamenii au nevoie să fie încurajaţi să-şi
corecteze greşelile, şi trebuie ajutaţi să sesizeze ce este greşit. Dacă ei sunt
conştienţi de erori atunci le vor putea corecta cu uşurinţă.
În continuare urmează etapa de finisare a execuţiei. Acum instructorul
va trebui să se ocupe de fiecare pereche în parte pentru a o ajuta să-şi
desăvârşească execuţia.
După fiecare execuţie instructorul evaluează progresul şi dacă există
greşeli el va recomanda repetarea elementelor sau înlănţuirilor cu probleme.
Când Kata se execută corect, fluent şi concentrat, antrenamentul
devine o forma de meditaţie dinamică, permiţând practicantului să pătrundă
în esenţa Aikido-ului.
El ajunge să acţioneze spontan, pierde senzaţia spaţiului şi timpului şi asta îi
conferă calm şi înţelegere.
La aprecierea unei Kata se evaluează următorele aspecte:
1 - Gradul de stăpânire al tuturor elementelor si procedeelor în execuţia

clasică;
2 - Separarea şi exprimarea corectă a principiilor Irimi şi Tenkan;
3 - Rezolvarea contradicţiei dintre atac şi apărare prin armonia dintre Nage şi
Uke;
4 - Personalitatea practicantului examinat, exprimată la exterior prin procedee
de Aikido dinamice, controlate şi armonioase, iar în interior prin calm şi linişte;
5 - Eficienta atacului şi apărării din punct de vedere al autoapărării;
6 - Ritmul, modul de execuţie şi capacitatea de sesizare a “momentului
oportun”.

Kata
KATA NR. 1 - Principiile Aikido în Hantachi Waza
Kata nr.1 este alcătuită din cele cinci procedee principale de fixare
(Katame–Waza) şi două procedee de aruncare (Nage–Waza) care pot fi
finalizate cu fixarea adversarului.
Atunci când este executată corect Kata este naturală, elegantă,

armonioasă şi eficientă. Ea trebuie studiată serios şi constant de practicanţii
cu nivelul peste Kyu 2 (centura albastră).
Nr. ATACUL TEHNICA PRINCIPIU

1. Shomen Uchi UDE OSAE – IKKYO Irimi+Tenkan
2. Shomen Uchi KOTE MAWASHI - NIKYO Irimi+Tenkan
3. Shomen Uchi KOTE HINERI – SANKYO Irimi+Tenkan
4. Shomen Uchi TEKUBI OSAE – YONKYO Irimi+Tenkan
5. Yokomen Uchi UDE NOBASHI – GOKYO Irimi+Tenkan
6. Yokomen Uchi SHIHO NAGE Irimi
7. Shomen Uchi KOTE GAESHI Irimi
KATA NR. 2 - Principiile Aikido în Suwari Waza
Kata nr.2 conţine cele cinci procedee de fixare de bază, (Katame–

Waza), executate împotriva loviturilor, executate în Suwari. Această Kata
trebuie executată corect în forma moale (Ju-no–Geiko), şi asta se poate
întâmpla doar dacă cei doi parteneri, Nage şi Uke, au suficientă îndemânare
în a se deplasa în genunchi (Shikko).
Deoarece, atunci când se execută Kata, nu sunt permise improvizaţii sau

abateri de la modelul stabilit, orice greşeală a celor doi practicanţi conduce la
dezechilibrarea lor. În felul acesta, practicanţii sunt obligaţi să analizeze
fiecare detaliu şi să înţeleagă faptul că progresul lor se bazează pe grija faţă
de simplitate.
Studierea procedeelor din Kata nr.2 se recomandă tuturor practicanţilor cu

nivel peste Kyu 1 (centura maron), deoarece întăreşte Hara, dezvoltă
echilibrul, simţul distanţei corecte şi al momentului oportun.
Nr. ATAC TEHNICA PRINCIPIU

1. Shomen Uchi UDE OSAE – IKKYO Irimi+Tenkan
2. Shomen Uchi KOTE MAWASHI – NIKYO Irimi+Tenkan
3. Shomen Uchi KOTE HINERI – SANKYO Irimi+Tenkan
4. Shomen Uchi TEKUBI OSAE – YONKYO Irimi+Tenkan
5. Yokomen Uchi UDE NOBASHI – GOKYO Irimi+Tenkan

Kata
KATA NR. 3 – Principiile Aikido în Buki Waza
Kata nr.3 simbolizează drumul parcurs de un Aikidoka avansat. Această

Kata cuprinde procedee de sinteză, tehnici ce corespund evoluţiei în timp a
practicantului, adică: atac fără arme, apoi atac cu JO, cu TANTO şi în final cu
BOKEN.
Această Kata ridică probleme practicanţilor si de aceea nu trebuie
abordată decât după obţinerea centurii neagre.
Folosirea eficientă a procedeelor de Aikido împotriva atacurilor cu arme
este posibilă numai dacă Nage stăpâneşte bine bazele tehnice.
Varietatea distanţelor dintre parteneri, rezultate ca urmare a diverselor atacuri
şi arme, cer flexibilitate şi capacitate de adaptare a răspunsului la atac.
Deşi exerciţiile Kata sunt spectaculoase, nu trebuie să uităm ca ele sunt
doar tipare, modele, care pretind de la practicant o mare capacitate de
detaşare.
Când se execută această Kata, trebuie să avem grijă faţă de amănunte
iar execuţia controlată, exprimă adeziunea practicatului la principiile Aikido-
ului.
Nr Atacul Ude Irimi Koshi Kote Kote

Kime Nage Nage Gaeshi Mawashi
Nage
1. Katate Ryote Irimi Irimi Irimi Irimi Irimi
Tori
2. Jo Shomen Irimi Irimi Irimi Irimi Irimi
Tsuki
3. Tanto Yokomen Irimi Tenkan Irimi Irimi Irimi
Uchi
4. Boken Shomen Irimi Irimi Tenkan Irimi Tenkan
Uchi
Legenda: IRIMI = sfarsitul procedeului este Irimi

TENKAN = sfarsitul procedeului este Tenkan
KATA DE JO
Kata de Jo se execută fără partener. La început se execută încet,

urmărindu-se execuţia corectă, apoi viteza de execuţie va creşte treptat. Este
important să avem permanent în minte că atunci când execut Kata lupt cu un
partener imaginar care nu greşeşte niciodată. Kata trebuie executata cu
multă sinceritate şi spirit autocritic, pentru că altfel, există riscul să crezi că
tehnica ta este perfectă

Kata
Iată câteva consideraţii privind modul în care trebuie executată Kata de Jo:
- Trebuie să-ţi mişti neîncetat corpul şi bastonul.

- Execuţia este continuă cu aceeaşi viteză şi determinare.
- Începutul şi sfârşitul Kata se face din aceeaşi poziţie, acelaşi loc, şi cu faţa
în aceeaşi direcţie.
- Privirea urmăreşte mereu adversarul imaginar fără a se concentra pe arma
sa sau în alte direcţii nerelevante.
- Trebuie să fii atent la propriul tău echilibru şi să faci mişcările cu marţialitate.
- Trebuie să înţelegi semnificaţia, rostul şi importanţa fiecărei mişcări.
- Nu trebuie să adaugi elemente noi, să le modifici pe cele existente sau să
elimini anumite mişcări care ţi se par inutile. Dacă ţi se pare că există astfel
de mişcări înseamnă că nu ai înţeles încă rostul lor.
În continuare este prezentată Kata Maestrului Daniel Brun, aşa cum

este descrisă chiar de autorul ei.

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata
KATA DE JO executata de Andrei Dobre

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata
KATA DE BOKEN – 10 LOVITURI - de Daniel Brun

Kata

Kata
KATA DE BOKEN executata de Alexandra Vasilescu si Florina Raduca

Kata

Kata

Kata

Kata
KATA DE KATANA executata de

Bogdan Fratila si Doru Danilet

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata
KATA DE BOKEN (C.D.I) - executata de autor

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Kata

Inlantuiri de procedee
ÎNLĂNŢUIRI DE PROCEDEE
Obişnuim să numim înlănţuire de procedee, o suită de minimum două

procedee executate de Nage ca răspuns la un atac al lui Uke, suită guvernată
de regulile şi principiile Aikido. Înlănţuirile de procedee sunt exerciţii complexe
care solicită intens capacităţile practicanţilor şi contribuie la:
1. Controlul Centrului şi păstrarea echilibrului în mişcare,

2. Dezvoltarea capacităţii de reacţie şi abilitatea de a intui acţiunile lui Uke
3. Capacitatea de a executa corect şi oportun procedeele potrivite,
4. Înţelegerea unităţii dintre atac şi apărare;
5. Însuşirea temeinică a principiilor şi ideilor Aikido-ului;
6. Creşterea îndemânării tehnice
Subliniez că înlănţuirile de procedee sunt o formă de antrenament fără

caracter de luptă. Pentru ca acest tip de antrenament să producă efectele
scontate asupra practicanţilor, este necesară respectarea următoarelor idei:
1. Uke trebuie să atace corect şi pe parcursul execuţiei să acţioneze activ şi

continuu asupra lui Nage, fără a insista cu orice chip să preia controlul luptei.
Dacă Uke nu respectă această condiţie, înlănţuirea de procedee se
transformă în Randori.
2. Ca răspuns la atacul lui Uke, Nage va executa numai procedee de Aikido.
3. Uke trebuie să menţină felul, tăria şi direcţia acţiunii, cât timp Nage nu-l
obligă să facă altceva.
4. Uke va căuta să se apere cu mişcări şi reacţii naturale şi nu cu procedee
de Aikido.
5. Înlănţuirile nu trebuie să conţină elemente acrobatice sau nenaturale.

Înlănţuirile sunt exerciţii convenţionale, cu caracter didactic pentru că în

mod practic, un procedeu de Aikido bine executat nu ar mai necesita execuţia
unui al doilea procedeu.
Înlănţuirea procedeelor permite practicantului sesizarea poziţiilor şi

mişcărilor greşite, proprii sau ale partenerului, şi-l pune pe practicant în
situaţia de a lua decizii simple în situaţii neprevăzute.
Execuţia înlănţuirilor de procedee conduce de asemenea la sintetizarea
cunoştinţelor şi deci la o mai bună fixare a lor.
Teoretic se pot imagina o mulţime infinită de înlănţuiri. Practic se vor

studia înlănţuiri de două sau trei procedee, la început într-un număr limitat de
variante, pentru ca apoi, practicantul să-şi imagineze proprile sale înlănţuiri
de procedee.
Înlănţuirile de procedee trebuie executate elastic, controlat, şi fără forţă

deosebită pentru a nu produce accidente. Scopul acestor exerciţii nu este
dobândirea eficienţei ci a îndemânării si spontaneitatii.
Practicanţii de Aikido trebuie stimulaţi să studieze înlănţuiri de procedee

pentru că acest fel de antrenament pune probleme practicantului, îi
stimulează imaginaţia şi mai ales îi dezvoltă simţul detaliilor.
Înlănţuirile de procedee la atacul cu arme fac parte din antrenamentul

dedicat gradelor avansate, care pot utiliza cunoştinţele de tehnică pentru
controlul prelungit al lui Uke.
Execuţia înlănţuirilor de procedee trebuie făcută încet şi cu grijă pentru
a se evita accidentele.
Sunt prezentate în continuare cateva variante de inlănţuiri de procedee,

având ca tehnici de pornire procedee de baza.
SHOMEN UCHI - UDE OSAE + HIJI KIME OSAE

SHOMEN UCHI - UDE OSAE + UDE OSAE
SHOMEN UCHI - UDE OSAE + IRIMI NAGE

SHOMEN UCHI - UDE OSAE + KOSHI NAGE
YOKOMEN UCHI - SHIHO NAHE + KOTE GAESHI

YOKOMEN UCHI - SHIHO NAGE + IRIMI NAGE

YOKOMEN UCHI - SHIHO NAGE + AIKI OTOSHI
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + IRIMI NAGE

SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + SOKUMEN IRIMI NAGE

SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + UDE OSAE
SHOMEN UCHI - KOTE HINERI + SUMI OTOSHI

SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + TENCHI NAGE
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + KOSHI NAGE

KATATE DORI AI HANMI - KOTE HINERI + SUMI OTOSHI
SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI + SHIHO NAGE

SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI + IRIMI NAGE

SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI + KOSHI NAGE
SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI + UDE OSAE

MAE GERI - KAITEN NAGE + IRIMI NAGE

TANTO – INLANTUIRI DE PROCEDEE
TANTO SHOMEN TSUKI - KOSHI NAGE + KOTE HINERI

BOKEN – INLANTUIRI DE PROCEDEE
BOKEN SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE + KAITEN NAGE

BOKEN SHOMEN UCHI - SOKUMEN IRIMI NAGE + IRIMI NAGE

BOKEN SHOMEN UCHI - KOTE HINERI + KAITEN NAGE
BOKEN SHOMEN UCHI -SUMI OTOSHI + UDE OSAE + KAITEN NAGE +

IRIMI NAGE


BOKEN SHOMEN UCHI - JUJI GARAMI + UDE OSAE + SOKUMEN IRIMI

NAGE

TESEN – INLANTUIRI DE PROCEDEE
TANTO YOKOMEN UCHI – KAITEN NAGE + SOKUMEN IRIMI NAGE


Contra-procedee
CONTRA-PROCEDEE
Un alt tip important de antrenament este execuţia contra-procedeelor.

Un contra-procedeu este o înlănţuire de procedee în care Nage atacă, Uke
execută un procedeu de Aikido, iar Nage foloseste execuţia, de obicei greşită
a procedeului executat de Uke, pentru a executa la rândul său un contra-
procedeu de Aikido.
Este foarte important ca cele două roluri, ale lui Uke şi Nage să fie
echilibrate, să aibă o valoare aproximativ egală, pentru a se evita orice
confruntare inutilă în timpul execuţiei.
Aceste tehnici îmi permit să sesizez erori în execuţia procedeului partenerului
meu, sau poziţii şi prize neglijente, să profit de acest lucru şi să transform
procedeul acestuia într-un nou procedeu, executat de această dată de către
mine.
Este un antrenament folositor în aceeaşi măsură lui Uke şi lui Nage.
Nage, care atacă, va încerca să sesizeze momentele în care partenerul
său, cel ce execută procedeul, nu controlează suficient de bine mişcarea sau
greşeşte şi va executa un contra-procedeu, iar Uke, va înţelege unde
greşeşte pentru că, de greşelile sale se va folosi Nage.
Cei doi parteneri trebuie să acţioneze corect, fără a încerca să se
impună cu orice chip , înţelegînd că este un exerciţiu important pentru
amândoi, în egală măsură.
Şi Nage şi Uke trebuie să înţeleagă că antrenamentul sincer,
colaborarea activă şi buna intenţie, sunt absolut necesare pentru ca execuţia
contra-procedeelor să aibă efectul scontat.
Teoretic se pot imagina un număr nelimitat de contra-procedee, însă
noi vom prezenta doar câteva dintre acestea. Instructorii şi practicanţii
avansaţi pot imagina şi încerca diverse alte combinaţii.

Contra-procedee
SHOMEN UCHI - UDE OSAE - UDE OSAE
SHOMEN UCHI - UDE OSAE - SHIHO NAGE

Contra-procedee
SHOMEN UCHI - UDE OSAE - IRIMI NAGE
SHOMEN UCHI - UDE OSAE - SUMI OTOSHI

Contra-procedee
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE - IRIMI NAGE
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE - AIKI OTOSHI

Contra-procedee
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE - KOTE GAESHI
SHOMEN UCHI - IRIMI NAGE - UDE OSAE

Contra-procedee
SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI - KOTE GAESHI
SHOMEN UCHI - KOTE GAESHI - UDE OSAE

Contra-procedee

Atacuri multiple si simultane
ATACURI MULTIPLE ŞI SIMULTANE
În cazul unei lupte reale, în care sunt implicaţi mai mulţi agresori, va
trebui să-mi organizez apărarea astfel încât să pot face faţă, rapid unei astfel
de situaţii, să încerc să reduc rapid numărul agresorilor până ce ajung să
controlez şi să sting conflictul.
Este greu de făcut pentru că nu există nici-un fel de tehnică sigură, care să
asigure succesul în orice situaţie.
Atacul este un eveniment care se produce uneori spontan, alteori
premeditat, dar de cele mai multe ori el este o surpriză pentru cel atacat.
Chiar dacă practicantul de Aikido, după multe antrenamente, este capabil să
controleze atacul unui agresor, în cazul mai multor agresori, el va constata că
aproape nimic din ceea ce ştie nu se poate aplica la un astfel de atac.
Diferenţă dintre atacul unui agresor şi atacurile mai multor agresori,
constă în faptul că practicantul va încerca să aplice fiecărui agresor în parte,
regulile şi procedeele pe care el le aplica cu succes în cazul atacului unui
singur agresor. Din acest motiv, eficienţa procedeelor sale va fi înecată de
atacurile, diferite şi continui ale agresorilor, şi el va constata cu surprindere că
toată experienţa şi pregătirea sa nu fac doi bani.
Această situaţie poate fi comparată cu atacul unui roi de albine. Este
evident că ar fi o prostie să încerc să prind sau să mă feresc de fiecare albină
în parte, pentru că celelalte mă vor înţepa în mod sigur.
Soluţiile pe care le am într-o astfel de situaţie sunt limitate:
1 - aş putea să mă ascund ,
2 - aş putea să încerc să le prind pe toate dintr-o dată, cu o plasă adecvată,
3 - aş putea să le îndrept atenţia şi interesul în altă parte..

Această strategie se poate aplica şi în cazul atacului mai multor agresori, şi

pare evident că în cazul atacului multiplu, singura soluţie este să-i tratez pe
toţi agresorii mei ca pe unul singur, şi să aplic tehnicile pe care le ştiu.
Pentru a ajunge la această performanţă va trebui să continuăm
antrenamentele luând în consideraţie noile date ale problemei, găsind şi
aplicând metode potrivite pentru ca să putem atinge acest nivel.
Învăţarea acestor deprinderi se face în trei etape:

1. Apărarea împotriva atacurilor repetate ale unui singur partener.
2. Apărarea împotriva atacurilor secvenţiale a doi sau mai mulţi parteneri.
3. Apărarea impotriva atacurilor simultane a doi sau mai mulţi parteneri.
Treptat, prin antrenament, practicantul va trebui să se obişnuiască să

execute procedeele pe care deja le cunoaşte în condiţiile determinate de
atacurile specifice fiecărei situaţii. Să vorbim pe scurt despre modul de
execuţie al procedeelor pentru fiecare din cele trei tipuri de antrenament
menţionate.
ATACUL REPETAT AL UNUI SINGUR PARTENER
Până acum antrenamentul s-a desfăşurat ca un mic scenariu între cei

doi parteneri, care pe rând, atacă şi se apără, în condiţii clare, cunoscute de
ambii.
Nage ştie cum va ataca Uke, iar Uke ştie ce fel de procedeu va folosi Nage.
Această metodă de antrenament este potrivită la începutul studiului, pentru
învăţarea corectă a atacului, a modului în care se execută procedeul şi a
interacţiunii dintre parteneri.
Este o etapă importantă din pregătirea unui practicant de Aikido şi ea trebuie
privită extrem de serios. După ce partenerii au învăţat ce trebuie să facă,
urmează să şi facă acest lucru, adică să înveţe să lupte.
Această etapă începe cu învăţarea atacului continuu a lui Uke şi a
modului în care trebuie să mă apăr de un astfel de atac, care, fără să mă lase
să-mi revin şi să mă gândesc ce am de făcut, mă obligă să mă apăr fără să
mă gândesc. Acesta este primul pas pe calea învăţării legilor luptei în Aikido.
Antrenamentul constă în faptul că partenerul meu mă atacă, eu fac o
eschivă sau un procedeu, el mă atacă din nou, eu fac alt procedeu, şi aşa
mai departe. La început vor fi doar două-trei atacuri, unul după altul, dar
treptat, exerciţiul va continua cu mărirea numărului de atacuri succesive.
Instructorul trebuie să dozeze atent gradul de dificultate al exerciţiilor,

supraveghind desfăşurarea antrenamentului şi intervenind atunci când Nage
este în dificultate.

Pentru asta el va stabili o anumită viteză cu care se vor executa atacurile lui
Uke, astfel încât Nage să nu fie copleşit de aceste atacuri repetate, şi să-i
permită să-şi organizeze, conştient, apărarea.
Dacă lucrurile sunt la voia întâmplării, atunci aceste exerciţii vor deveni
o încercare inutilă de forţe, ce se va desfăşura fără nici-o logică, şi în plus va
produce în mod sigur accidente. Fazele acestui tip de antrenament sunt
următoarele:
1. Uke atacă cu 2-3 lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de Nage, iar Nage
se apără făcând un singur procedeu, stabilit de instructor.
2. Uke atacă cu 2-3 lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de Nage, iar Nage
se apără făcând 2-3 procedee, stabilite de instructor.
3. Uke atacă cu 2-3 lovituri sau prinderi necunoscute dinainte de Nage, iar
Nage se apără făcând un singur procedeu, nestabilit de instructor.
4. Uke atacă cu 2-3 lovituri sau prinderi necunoscute dinainte de Nage, iar
Nage se apără făcând 2-3 procedee, nestabilite de instructor.
5. Uke atacă cu diverse lovituri sau prinderi necunoscute dinainte de Nage,

iar Nage se apără făcând diferite procedee, mereu altele.
Viteza atacului trebuie să crească progresiv astfel încât Nage să fie

capabil să se adapteze rapid condiţiilor luptei, să folosească cu inteligenţă
avantajele, să reducă la maximum dezavantajele, şi să ia rapid deciziile
necesare pentru a controla partenerul.
La sfârşit perioadei alocate acestui fel de antrenament, practicantul de

Aikido va fi în stare să înfrunte atacuri şi să execute procedee cu o oarecare
viteză şi eficacitate. Principalul câştig al practicantului, la sfârşitul acestei
perioade de antrenament, nu este doar execuţia instinctivă a procedeelor, ci
şi capacitatea rapidă de a înţelege ceea ce are specific partenerul său şi de a
reacţiona corespunzător.
ATACURILE SUCCESIVE A DOI PARTENERI
Antrenându-mă cu un singur partener, chiar dacă partenerul se

schimbă din când în când, după primele atacuri voi fi capabil destul de
repede să sesizez care este specificul acestui partener, cât de repede atacă,
cât de puternice sunt loviturile sale, cât de uşor poate fi el dezechilibrat, astfel
încât, voi putea să mă adaptez destul de repede la atacurile sale şi voi putea
face faţă, fără mari probleme, luptei.

Din păcate lucrurile se schimbă serios când apar doi Uke. Sigur că eu îi
cunosc pe fiecare dintre ei, şi dacă mă gândesc puţin, îmi amintesc ceea ce
are specific fiecare din ei, forţa loviturilor, viteza, îndemânarea şi greutatea
fiecăruia, dar în timpul extrem de scurt în care atacurile lot se succed, nu am
suficient timp, pentru ca în mod conştient să decid ce şi cum să fac în fiecare
caz.
Pentru această etapă de antrenament pregătirea trebuie structurată astfel:
1. Cei doi Uke atacă, pe rând, cu lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de
Nage, iar Nage se apără făcând un singur procedeu, stabilit de instructor.
2. Cei doi Uke atacă, pe rând, cu lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de
Nage, iar Nage se apără făcând 2-3 procedee, stabilite de instructor.
3. Cei doi Uke atacă, pe rând, cu lovituri sau prinderi necunoscute dinainte de
Nage, iar Nage se apără făcând un singur procedeu, nestabilit de instructor.
Nage, iar Nage se apără făcând 2-3 procedee, nestabilite de instructor.
Nage, iar Nage se apără făcând mereu alt procedeu.
La sfârşitul acestei perioade de antrenament, practicantul capătă

abilitatea ca, în mod inconştient, fără a fi nevoie să memoreze date privind
partenerii săi, să se apere în mod instinctiv cu diferite procedee de Aikido.
Elementul determinant care-i permite lui Nage să se apere cu succes

este ”înţelegerea ritmului şi strategiei luptei”. Asta înseamnă că el va sesiza
destul de repede că atacurile succesive ale celor doi Uke se desfăşoară
conform unui anume ritm, şi instinctiv, Nage va încerca să se încadreze în
acest ritm pentru a-l controla, sau va încerca să impună un nou ritm.
ATACURILE SIMULTANE A DOI PARTENERI
Atunci când practicantul, ajuns deja la abilitatea de a se integra ritmului

luptei descrise anterior, va fi atacat simultan de două persoane, cunoştinţele
sale anterioare, despre logica luptei nu vor fi suficiente pentru a controla
situaţia.
El va constata cu surprindere că nu se poate împărţi în două astfel încât

o jumătate din el să lupte cu un partener iar cealaltă jumătate cu altul.

Decepţia este mare şi mulţi practicanţi avansaţi mi-au spus că brusc şi-au dat
seama că nu sunt prea departe de inceput, şi că au avut serioase îndoieli că
lucrurile au progresat aşa cum îşi închipuiau ei până în acel moment.
Din fericire, este doar o decepţie de moment, pentru că practicantul are

deja o bază importantă de cunoştinţe şi o experienţă suficientă pentru a face
pasul către următoarea etapă.
El va înţelege destul de repede că dacă nu se poate împărţi în două,
atunci va trebui să-i trateze pe cei doi parteneri ca pe unul singur, acesta fiind
un scenariu cu care el este deja obişnuit..
Structurarea antrenamentului este asemănătoare celor două etape

anterioare, adică:
1. Cei doi Uke atacă, simultan, cu lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de
Nage, iar Nage se apără făcând un singur procedeu, stabilit de instructor.
2. Cei doi Uke atacă, simultan, cu lovituri sau prinderi cunoscute dinainte de
Nage, iar Nage se apără făcând 2-3 procedee, stabilite de instructor.
3. Cei doi Uke atacă, simultan, cu lovituri sau prinderi necunoscute dinainte
de Nage, iar Nage se apără făcând un singur procedeu, nestabilit de
instructor.
de Nage, iar Nage se apără făcând 2-3 procedee, nestabilite de instructor.
de Nage, iar Nage se apără făcând mereu alt procedeu.
Pe parcursul antenamentului din această ultimă perioadă, practicantul

de Aikido va înţelege un lucru esenţial, şi anume că, indiferent de cât de mulţi
parteneri îl atacă, el va trebui să-i privească ca pe unul singur, şi să execute
unul din procedeele care se potrivesc acelei situaţii.
În timpul antrenamentului cu atacuri simultane a doi parteneri,

practicantul învaţă cum să se deplaseze, cum să-i atragă pe partenerii săi în
poziţia potrivită astfel încât ei să poată fi trataţi ca un singur partener. Iată
câteva exemple:

KATATE DORI - SHIHO NAGE
KATATE DORI - SHIHO NAGE

KATATE DORI - UDE OSAE
KATATE DORI - IRIMI NAGE

KATATE DORI – JUJI GARAMI
KATATE DORI - KOKYU NAGE

KATATE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE
KATATE DORI - KOSHI NAGE

KATATE DORI - UDE OSAE
KATATE DORI - IRIMI NAGE

KATATE DORI - SOKUMEN IRIMI NAGE
KATATE DORI - KAITEN NAGE

KATATE DORI - SUMI OTOSHI
DES TECHNINIQUES AVEC JO
JO SHOMEN TSUKI - UDE NOBASHI



JO SHOMEN TSUKI - KAITEN NAGE


BOKEN SHOMEN TSUKI

Randori
Numai heleşteul liniştit reflectă stelele
DESPRE RANDORI
Randori sau antrenamentul care simulează lupta liberă, este posibil

doar după ce practicantul de Aikido se poate apăra instinctiv, posedă bune
cunoştinţe tehnice, are o înţelegere corectă a legilor luptei, şi este capabil de
autocontrol. Antrenamentul de randori se va desfăşura sub controlul strict al
instructorului care este răspunzător de acţiunile elevilor săi. El nu va permite
practicanţilor neautorizaţi să experimenteze această formă de antrenament
pentru că ei nu ar putea să-i facă faţă în condiţii depline de siguranţă. Asta
înseamnă că instructorul trebuie să stabilească pentru fiecare practicant,
momentul când acesta va putea participa la randori, va stabili viteza de
execuţie, numărul de Uke precum şi durata antrenamentului.
Antrenamentul de Randori se va face progresiv, la început cu viteză
mică, cu un număr redus de Uke şi durată scurtă (2-3 minute), continuând cu
creşterea treptată a vitezei a numărului celor ce atacă, şi cu creşterea
controlată a duratei de execuţie.
În timpul acestui fel de antrenament, există pericolul producerii
accidentelor, ori din cauza spaţiului limitat de antrenament sau din cauza
practicanţilor care, furaţi de luptă, îşi pot lovi serios partenerii, fără intenţie.
Exercitiul 1

Randori
Exercitiul 2

Randori
Exercitiul 3

Randori
Exercitiul 4
Exercitiul 5

Randori
Exercitiul 6

Randori
Exercitiul 7

Randori
Exercitiul 8
Exercitiul 9

Randori
Exercitiul 10

Randori
Exercitiul 11

Randori
Exercitiul 12

Randori
Exercitiul 13

Reponses aux questions
RĂSPUNS LA CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI
M-am gândit să aleg câteva din întrebările care mi se pun în mod curent
pe forumul federaţiei sau prin e-mail, pentru că răspunsurile la aceste
întrebări ar putea să lămurească lucruri la care eu nu m-am gândit să le
înclud în cărţile mele
1. Aţi spus odată că Aikido, aşa cum se face acum, nu este eficient într-
o luptă, de ce ?
Nu este o afirmaţie cu caracter absolut. Este doar o constatare

personală, bazată pe experienţă, dar evident, discutabilă.
Am observat că oamenii preferă să vorbească şi să viseze despre lucruri, în
loc să încerce să le facă. Mulţi nu au răbdare şi aşteaptă ca instructorul să le
spună secretul cum sa devină eficienţi în 24 ore.
Aikido este o artă marţială, adică o sumă de tehnici ce au drept scop
controlul unuia, sau mai multor agresori. Din acest punct de vedere putem
discuta de eficienţă ca fiind frecvenţa atingerii scopului menţionat, fără
pierderi semnificative.
În plan spiritual, Aikido îşi propune controlul şi armonizarea cu forţele
contrare, antagoniste, de orice fel.
Dacă nu există astfel de forţe, nu este nevoie de Aikido. Deci, putem spune
că învăţarea Aikido-ului presupune existenţa simultană a unui atac şi a unei
tehnici de control şi stingere a atacului.
Atacul şi apărarea sunt elemente ale aceleeaşi ecuaţii. Ecuaţia este
valabilă pentru orice artă marţială şi pentru orice metodă de luptă, japoneză
sau nu.
Aceste două elemente, atacul şi apărarea sunt complementare şi de
neseparat, la fel ca In şi Yang.
Dacă nu există atac nu există apărare, iar dacă atacul este simulat sau
simbolic, apărarea va fi la fel.

Pe de altă parte, ştim din experienţă că realitatea este imposibil de

reprodus în condiţii de antrenament controlat, şi pentru acest motiv, învăţăm
şi ne antrenăm în Dojo, folosind scheme ale realităţii.
Talentul instructorului constă în a grada antrenamentul, de la simplu şi
facil la complex şi foarte dificil, pe măsura experienţei şi înţelegerii
practicanţilor. El va trebui să ofere mereu "surprize" elevilor săi, pentru că şi
viaţa face acelaşi lucru.
În final, practicantul va trebui sa dobândească "înţelegerea" controlului, ceea
ce este mult mai mult decât metodele de control.
Ceea ce am spus despre eficienţa Aikido-ului, este determinat de faptul
că în multe Dojo-uri se experimentează lucruri fanteziste, se vorbeşte mult şi
se transpiră puţin, practicanţii fiind mai degrabă interesaţi de componenta
socială a antrenamentului, decât de antrenamentul propriu-zis.
Aikido este o artă marţială cu un puternic suport filozofic. Aikido poate fi
eficient sau nu (ca orice altă artă marţială), în măsura în care, cel ce-l
practică înţelege rolul şi esenţa sa, şi se dedică sincer acestui lucru.
Pentru început asta depinde de instructor, cu timpul depinde doar de tine.
2. Este posibil să faci tehnicile ca Morihei Ueshiba ?
Teoretic, da. Într-un Dojo de Aikido se învaţă bazele acestei arte

marţiale. Se învaţă diverse procedee, şi cum pot fi ele folosite în cazul
diverselor atacuri.
Numărul procedeelor este limitat iar atacurile nu sunt în totalitate reale.
Rostul antrenamentului este să te facă să răspunzi în mod reflex
(inconştient) la un atac, şi să te armonizezi cu agresorul, în folosul tău. Cu
timpul toate procedeele se contopesc în ceea ce numim TEHNICĂ, iar
diversele atacuri devin ATACUL. Atunci când, folosind TEHNICA poţi rezolva
ATACUL, lucrurile la care te referi devin posibile.
3. Care Aikido este cel adevărat ?
În orice Dojo serios de Aikido, indiferent de organizaţia din care face

parte acesta, se predă Aikido-ul lui Morihei Ueshiba.
Instructorii sunt cei care pun accentele şi fac diferenţele.
Viziunea şi înţelegerea lor diferită asupra artei lui Ueshiba face ca Aikido să
fie viu şi să se dezvolte continuu.
Şcolile, stilurile diverse de Aikido, sunt doar viziuni personale ale maeştrilor
asupra Artei lui Morihei Ueshiba. Unii sunt interesaţi de anumite aspecte ale
tehnicii, alţii sunt atraşi de partea spirituală şi de suportul filozofic, iar alţii sunt
mai interesaţi de aspectul marţial al Aikido-ului. Fiecare din ei predă elevilor,
ceea ceea ce au înţeles din arta lui O Sensei. Deci uită-te atent la instructor.

4. Nu înţeleg cum poţi învăţa armonia folosind o artă marţială ?
Cu toţii suntem de acord că este uşor să te armonizezi cu cineva cu

care te potriveşti, te simpatizezi, sau ai aceleaşi idealuri, pasiuni, preocupări,
etc., dar este foarte greu, sau de cele mai multe ori imposibil să te
armonizezi, să trăieşti în armonie cu un agresor care te-ar vrea mort.
Acesta este motivul principal pentru care a fost aleasă calea armonizării prin
tehnici de luptă, în ideea că, dacă în timpul unei lupte, atunci când viaţa îţi
este ameninţată, eşti în stare să foloseşti principiile Aikido-ului pentru a te
proteja pe tine, dar şi pe adversarul tău, înseamnă că deţii secretul
armonizării cu această forţă contrară.
Sigur că ai putea să spui că este suficient să moară doar adversarul tău, şi
dacă tu rămâi în viaţă, totul este în regulă.
Privit însă din perspectiva adversarului tău, ar fi suficient să mori doar tu.
Care este deci adevărul ?
În orice situaţie, cineva ar putea muri, se va pierde o viaţă. Pe de altă parte
toate vieţile au rostul lor.
Cum s-ar putea învăţa oare o astfel de tehnică de armonizare care să mă
protejeze fără să urmărească distrugerea cu orice chip a celor ce mă atacă ?
Era nevoie de o metodă bună pentru orice persoană, indiferent că este slabă
sau puternică, cultă sau naivă, bogată sau săracă, femeie sau bărbat, matur
sau tânăr, pe înţelesul tuturor.
Deoarece, Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului, trăia într-un loc şi într-un
timp în care lupta era o îndeletnicire onorabilă, el nu putea găsi ceva mai
potrivit pentru a pune la punct o metodă de ai învăţa pe oameni tehnica şi
arta armonizării.
Scuze pentru simplitatea explicaţiilor, dacă ai practica Aikido mi-ar fi mai
uşor.
5. Care este clubul unde se învaţă Aikido corect ?
Părerea mea este că nu are mare importanţă clubul pe care-l alegi,

pentru că Aikido este cam la fel peste tot.
Instructorii pot fi mai buni sau mai puţin buni, mai interesaţi sau nu, cu talent
pedagogic sau fără.
E ca la muzică, atunci când nu ştii să cânţi, crezi că dacă studiezi la Viena ai
putea progresa mai repede decât la Iaşi. Din păcate mulţi practicanţi au astfel
de idei, uitând că progresul depinde doar de efortul şi sinceritatea lor.
Eu te sfătuiesc să mergi să vezi un antrenament în câteva cluburi şi apoi să
te decizi.
Ceea ce este important este să te simţi bine în comunitatea respectivă,
pentru că Aikido este aproximativ, la fel peste tot.

6. Mulţi spun că Aikido predat de dvs. este diferit de al altora, de ce ?
Faptul că fondatorii Aikido-ului din România au fost în mare măsură

autodidacţi, şi că în perioada comunistă nu era posibil contactul cu alte şcoli
de Aikido, a avut două consecinţe importante :
- Multe lucruri au fost reinventate, motiv pentru care dezvoltarea Aikido-ului
din România a fost mai lentă.
- Pentru că nu a fost sub influenţa directă a şcolilor cunoscute, Aikido-ul
românesc, s-a uitat la toate stilurile, a încercat diverse lucruri şi şi-a construit
propria sa metodă, efectul fiind o mare libertate privind înţelegerea şi execuţia
tehnicilor.
Datorită copilăriei sale autodidacte, Aikido-ul din România a incercat sa
asimileze lucrurile de valoare de la celelalte şcoli şi curente, fără să se
preocupe de încadrarea în vreun stil consacrat. Acesta este motivul pentru
care, în Federaţia Română de Aikido se întâlnesc şi tehnici elegante şi tehnici
extrem de concise şi eficiente.
Cred ca este important de spus ca Aikido-ul românesc a repus tehnicile cu
arme la locul lor şi le-a dezvoltat permanent.
Un bun prieten crede, şi aici sunt de acord cu el, că Aikido-ul practicat la noi
acceptă multe din conceptele care constituie diferenţele fundamentale dintre
marile şcoli de Aikido.
Iată o întâmplare semnificativă, în acest sens:
Cu mulţi ani în urmă, am primit vizita unor maeştri de Aikido din Statele
Unite, oameni foarte simpatici şi prietenoşi. După ce s-au întors înapoi, am
citit pe site-ul federaţiei lor, impresiile despre vizita în România:
"Am participat la un stagiu al Federaţiei Române de Aikido, condus de

maestrul Dan Ionescu şi am fost impresionaţi de tehnica si eficienta tehnicilor
sale. (v-am spus că erau oameni drăguţi).
Maestrul Dan Ionescu predă o formă eficientă de Aikijutsu, cu şi fără arme, cu
tehnici originale, unele cu totul necunoscute până acum".
7. De ce credeţi că Aikido nu merge în direcţia bună ?
Nu am intenţia să ţin lecţii sau să-i judec pe alţii. Ceea ce voi spune
este doar punctul meu de vedere, criticabil, de altfel. Iată ce se petrece, în
general, în sălile de Aikido:
1. Sunt din ce în ce mai multe convenţii.

Dacă în primele luni ele sunt necesare pentru a simplifica procesul de
învăţare, după un timp ele devin o obişnuinţă şi nimeni nu mai renunţă la ele
pentru că este mai comod. Când lucrurile se desfăşoară după un anume tipic
nu poţi avea surprize şi astfel viaţa în Dojo se petrece ca o şuetă între

prieteni. Este bine din punct de vedere social, dar este păgubos din punct de
vedere marţial.
Puteţi face propriile voastre observaţii, uitându-vă la începători !
Când vin în Dojo, unii dintre ei au urme de reacţie instinctivă, de instinct
de conservare, adică dacă încerci să-i loveşti încearcă o slabă mişcare de
apărare.
După 6 luni de antrenament, după ce li s-a confirmat că partenerul sau
instructorul nu loveşte cu adevărat, dispare orice urmă de reacţie de apărare.
Aşa se întâmplă că deseori, când apelez la un elev avansat sau la un
instructor, pentru a exemplifica o tehnică, şi care nu este obişnuit cu mine, se
întâmplă să-l lovesc, şi omul se uită la mine, mirat, gândindu-se cu ce a
greşit.
2. Oamenii evită durerea. Ori fără durere este greu să înţelegi ce şi cum.
Treaba asta nu poate fi povestită. Imi amintesc ca in primii ani de Aikido eram
plin de vânătăi pentru că nu ştiam că trebuie să fiu politicos la antrenamente.
3. Datorită civilizaţiei şi lipsei de activităţi fizice, începătorii nu ştiu să

lovească, nu ştiu să se ferească, nu stau bine pe picioare şi nu au condiţie
fizică. Dacă la condiţia fizică şi echilibru se lucrează la antrenamente, în ceea
ce priveşte loviturile, blocajele şi eschivele reale, nu se face aproape nimic.
Toţi repetă ca papagalii, că în Aikido nu există lovituri !
Asta este păgubos pentru Aikido şi periculos pentru practicanţi.
4. Excesul de Tai-sabaki. În Dojo-uri, Tai-sabaki se foloseşte şi când trebuie

şi când nu trebuie. Mişcările insuficient de rotunde şi ample sunt prohibite,
astfel că se pot vedea frecvent în Dojo, oameni care atunci când execută o
proiectare, o acţiune pozitivă, fac şi un tai-sabaki inutil. Este evident că în
acest caz forţa proiectării este diminuată substanţial.
Pentru că la început li se spune practicanţilor să nu se retragă sau să
nu tragă, pentru a învăţa mai uşor mişcările de intrare şi eschivele specifice,
cu timpul oamenii fac din asta un adevăr absolut, interzicând cu desăvârşire
astfel de mişcări.
Problema este ca oamenii doresc sa practice un Aikido “elegant’ si
pentru asta fac tehnicile cu multa gratie, fara sa inteleag ca eleganta este
rezultatul perfectiunii in executie.
5. Lipsa de antrenament a instructorilor. Instructorii, cu rare excepţii, nu se

mai antrenează. Ei cred că învăţându-i pe alţii, învăţătura intră şi în propriul
lor corp. Este important să fii instructor dar nu poţi progresa decât dacă eşti în
acelaşi timp şi elev.
6. Numărul redus de antrenamente. 2 sau 3 antrenamente pe săptămână

este un minim care asigură un progres lent. Multe centuri negre cred că a
face Aikido atunci când au timp este suficient. Nu este, pentru că oamenii
sunt din ce în ce mai ocupaţi.
7. Lipsa antrenamentelor cu aspect real, în care Uke loveşte cu adevărat şi

Nage este obligat să facă cât mai bine pentru a nu fi lovit. În multe Dojo-uri,
astfel de antrenamente sunt considerate ca nefiind în spiritul Aikido-ului.
8. Reticenţa faţă de lucrul cu arme. Unii, cei mai mulţi, nu le folosesc de loc la
antrenament iar alţii doar cu ocazia stagiilor. Mulţi instructori se ascund în
spatele vorbelor: "Aikido este o cale a păcii şi nu a armelor şi confruntării",
pentru că nu au experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a preda tehnicile
de arme.
8. Credţi că instructorii sunt vinovaţi de lipsa de eficienţă a

practicanţilor ?
Nu, nu vreau să se înţeleagă acest lucru. Nu doar instructorii sunt de

vină. Vina aparţine întregii comunităţi de Aikido, pentru că, treptat a indus
idea că Aikido se adresează exclusiv spiritului şi că ar fi un panaceu universal
la toate relele lumii.
Grav este faptul că lucrurile evoluează constant în această direcţie şi
putem vedea Dojo-uri în care maeştri de Aikido fac pase misterioase iar cei
care-i atacă cad nemişcaţi la pământ sau se tăvălesc de durere.
Această tendinţă face ca oamenii să aştepte totul de la tehnologie, de la
sistem sau divinitate. Oamenii se complac în a trăi conform regulilor
sistemului, tutelaţi de sistem, se îmbrăcă, se distrează, mănâncă, iubesc şi
fac arte marţiale aşa cum le induce sistemul sau moda.
Mă aştept să apară şi organizaţia care te învaţă Aikido prin corespondenţă,
dacă nu cumva a şi apărut.
Ce putem face ? Să înlocuim vorbele cu faptele. Să vorbim mai puţin de
Aikido şi să facem mai mult Aikido. Mai mult şi mai sincer.
9. citit undeva că antrenamentul de Aikido ar trebui să fie structurat

strict pe grupe de mişcări, pentru a-l face mai accesibil practicanţilor.
Da şi nu. Poate că le-ar veni mai uşor oamenilor să înveţe Aikido dacă
lecţia de Aikido ar semăna cu cea de matematică, dar efectul nu ar fi cel dorit.
Eu nu recomand ca antrenamentul să fie împărţit în grupe de mişcări: lovituri,
deplasări, prize, tehnici, etc., decât în primul an de studiu. După acesta
lucrurile ar trebui să se schimbe, pentru că atunci când practicantul studiază
tehnicile de Aikido, el trebuie învăţat să lovească ca să-şi facă loc, să
dezechilibreze agresorul, şi trebuie să simtă pe pielea lui că şi el poate fi lovit,

şi că o astfel de lovitură nu este o mângâiere. O luptă nu seamănă cu o lecţie

de matematică, chiar dacă ambele se bazează pe logică
10. Sunteţi adeptul Aikido-ului dur sau a celui subtil ?
Cred că este greşit să spunem că Aikido ar trebui să fie aşa sau altfel,
dur sau moale, cu lovituri sau fără, etc. Aikido este o artă marţială şi asta ar
trebui să spună tot.
Ştim că scopul Aikido-ului este armonia între oameni. Prin analogie,
dacă pacea omenirii ar depinde de măiestria cântatului la vioară, este de
înţeles că oamenii ar trebui să cânte cât mai bine la vioară, şi nimeni nu şi-ar
pune problema cum ar trebui ţinut arcuşul, sau dacă ar trebui să-l foloseşti cu
dreapta sau cu stânga.
Aşa e şi cu Aikido. El nu-şi poate atinge scopul decât dacă este făcut cum
trebuie, cât mai natural, real, eficient şi simplu. Dur sau subtil nu sunt decât
elemente ale unui întreg numit Aikido.
Toate artele marţiale, Karate, Ju Jutsu, Judo, etc, toate urmăresc cam
acelaşi scop: perfecţiunea umană, combaterea violenţei şi înţelegerea între
oameni. Diferenţa este că fiecare o face în felul său.
11. De ce nu practicaţi Kotodama, se poate discuta ?
Nu văd de ce nu s-ar putea discuta. După cum probabil ştii, Kotodama

este o formă de practică a Budhismului Zen. Nu numai Ueshiba, dar şi alte
zeci de milioane de japonezi, chinezi, birmanezi, etc, o practicau şi probabil
încă o mai practică.
Cu tot respectul pentru Zen, nu cred că trebuie să-ţi schimbi religia sau
să devii japonez ca să practici Aikido. Bineînţeles, dacă eşti convins că-ţi
poate folosi, încearcă. În federaţia noastră nu există acest obicei, dar asta nu
înseamnă că este interzis. Fiecare practicant are libertatea să încerce orice
experienţă.
12. În care federaţie se practică Aikido-ul lui Ueshiba ?
Îţi voi spune câteva lucruri pe care, dacă vei avea suficientă răbdare,
adică mulţi ani de practică de Aikido, le vei descoperi şi singur.
Aikido este un bun universal. Asta înseamnă că el a fost dăruit lumii de
Morihei Ueshiba, care nu a dorit niciodată ca el să rămână doar un bun al
familiei sale.
Trebuie să ştii că nu există nici-un fel de mister, nici-un fel de practici
sau lucruri secrete în Aikido. Chiar dacă te decepţionez, trebuie să-ţi spun, că
singurul secret sunt anii de antrenament sincer, curios şi inteligent.
Astăzi, toate informaţiile sunt publice. Sunt sigur ca şi tu ai filmuleţe cu
O Sensei, cu fiul şi nepotul său, cu Saito, Saotome, Shioda, Mochizuki,
Obata, Abe, Tamura, etc. Te poţi uita la ei ani întregi fără să te alegi cu mare
lucru.
Ceea ce este sigur este faptul că anii de antrenament constant într-un
Dojo al oricărei organizaţii, este metoda sigură de progres şi măiestrie.
Maeştri sunt doar oameni. Unii pot fi mai buni decât alţii în anumite direcţii,
unii lucrează cu arme alţii fără, unii pun preţ pe eficienţă alţii preferă latura
spirituală. Unii sunt prietenoşi şi dornici să explice, alţii sunt rezervaţi şi
posaci, iar alţii sunt aroganţi şi distanţi.
De la fiecare trebuie să iei ceea ce crezi că ţi se potriveşte. Ei nu fac decât
să-ţi arate ce înseamnă pentru ei Aikido. Cum spuneam, sunt doar oameni
care trăiesc, îmbătrânesc şi apoi mor.
Responsabilitatea pentru ceea ce faci şi ce alegi este a ta, şi de asta nu poţi
scăpa.
Sfatul meu, dacă cumva ai nevoie de el, este să nu-ţi baţi prea mult
capul cu poveşti despre organizaţii şi oameni. Realitatea este cea din Dojo-ul
tău. Acolo vei primi cele mai bune răspunsuri.
13. Ce este Ki-ul. Cum percepeţi Ki-ul la 8 Dan ?
Într-o comedie de Moliere, este vorba de un anume domn Jourdain care

făcea proză fără să ştie. Aşa este şi cu Ki-ul. Cu toţii îl folosim, mai mult sau
mai puţin fără să fim conştienţi de chestia asta.
Ki-ul este în acelaşi timp energie, este dorinţa de a face, este ambiţie şi
hotărâre, poftă de viaţă şi tărie de caracter. Nu există un cuvânt în limba
română pentru Ki, şi chiar în japoneză, Ki înseamnă o groază de lucruri.
Mie mi se pare că cel mai apropiat cuvânt din limba noastră este
"determinare". Eşti determinat dacă eşti motivat. Eşti motivat dacă înţelegi şi
accepţi. Şi acum răspunsul concret:
La 8 Dan nu percep Ki-ul altfel decât la 3 Dan. Poate ca el se "vede" mai bine
acum in ceea ce fac. Nu ştiu.
14. De ce gândesc aşa de complicat japonezii ?
Japonezii gândesc doar altfel decât noi. Asta nu înseamnă complicat,

decât din punctul nostru de vedere. Toţi japonezii pe care-i cunosc se miră
necontenit de cât de complicat gândim noi. Ei au altă educaţie, o altă religie,
sunt o altă ţară, şi o altă rasă. Este greu să gândim ca ei. Din fericire nu este
absolut necesar. Important este să acceptăm că există valoare peste tot, şi
că anumite experienţe culturale, sociale sau istorice ale altora, ne pot fi utile.
Un japonez, cam de vârsta mea, cu care am avut relaţii de afaceri, era
fascinat de dansurile româneşti. El a învatat cateva dansuri populare şi era
mândru de chestia asta. Intr-o vara am fost cu el la un restaurant cu specific
românesc unde a dansat şi a făcut fotografii. Acolo a auzit balada Mioriţa.
Pentru cei ce nu stiu, in aceasta balada este vorba de un cioban care afla de
la oaia sa preferata ca alti doi ciobani vor sa-l omoare ca sa-i ia oile. Afland
acest lucru, ciobanul se pregateste de moarte si ii spune oii sale ultimile sale
dorinte.
I-am tradus conţinutul, cuvintele cântecului şi omul a rămas cu gura căscată.
Cum adică, spunea el, ştia că ăia vor să-l omoare şi n-a făcut nimic ? Ce
prostie !
I-am explicat că este vorba de un simbol, dar el a continuat: asta e o mare
prostie !
15. De ce mai faceţi Aikido, dacă aveţi 8 Dan si peste 70 ani ?
Nu stiu. Cred ca pentru ca m-am obisnuit.

Este dificil să definim exact aspiraţiile oamenilor. Trebuie să înţelegem că
oamenii fac un lucru sau altul, nu pentru ca ar avea întotdeauna o justificare
concretă sau o aspiraţie clară, ci pentru că natura umană caută, în felul ei, o
anume perfecţiune.
Această aspiraţie către perfecţiune este înscrisă în genele noastre ca
un program divin şi ne simţim obligaţi, mai mult sau mai puţin, să-l respectăm.
Sigur că perfecţiunea are imagini diferite pentru fiecare din noi, dar asta nu
contrazice ideea.
Conştienţi sau nu de aceste lucruri, oamenii întreprind acţiuni, de multe
ori absurde pentru cei din jur, dar care justifică aceasta aspiraţie de
perfecţiune. Trebuie să-ţi mai spun că fiecare dintre noi crede cu convingere
că este "ales" şi că are un anume rol în lume, şi poate că şi este adevărat.
16. Este suficient ca Dojo-ul în care ne antrenăm să se numească "de

Aikido" ca ceea ce practicăm să fie într-adevăr Aikido ? Există bătăuşi
in Aikido ?
Aikido este Aikido-ul pe care-l practici tu, dacă o faci cu sinceritate.

Dacă tu crezi în ceea ce faci, atunci este adevărat. Dacă Aikido pe care-l
practici îţi satisface aspiraţiile, este perfect, şi este inevitabil ca fiecare din noi
să urmărească altceva.
Există, cum zici tu, şi bătăuşi, care nu numai că pretind, dar chiar fac Aikido,
şi uneori chiar o fac bine. Asta corespunde aspiraţiilor lor şi nu ai ce face. Nu
există graniţe, ele sunt doar în mintea noastră.
Aikido, ca şi religia, buna intenţie, energia atomică, şi milioane de alte lucruri,
poate face bine, dar poate face şi rău.
17. Cât de multă cultură japoneză trebuie sa ai ca să faci Aikido ?
Iată o întrebare interesantă. Dacă vorbim la modul general, cât de multă

cultură japoneză sau din altă parte a lumii ar trebui să cunoaştem, răspunsul
este unul singur: cât mai multă pentru că asta nu face rău nimănui.
Cât de multă cultură japoneză trebuie să ai ca să practici Aikido, asta

depinde de fiecare. Este suficient să cunoşti câţiva termeni japonezi, din
domeniul artelor marţiale şi denumirile procedeelor de bază ca să poţi
practica Aikido fără probleme.
Daca vrei să înţelegi de ce Aikido este cum este, de ce japonezii învaţă
Aikido altfel decât noi, sau ce semnificaţii au diverse idei din Aikido, atunci va
trebui să ştii mai multe lucruri despre japonezi şi cultura lor.
Ce trebuie spus de la început este faptul că japonezii nu sunt ca noi, şi
pentru acest motiv ceea ce este valabil la ei nu este şi la noi, şi invers.
Scrisul, literatura, muzica, familia, relaţiile, ierarhia, istoria, religia, societatea
şi tehnicile de luptă, sunt total diferite.
Deci ca să-i înţelegem trebuie să ştim mai multe despre ei.
Deoarece Aikido are la bază ideile lui Ueshiba, o persoană profund
mistică, şi convinsă că a fost ales de divinitate pentru a aduce oamenilor
această artă marţială, este important să avem cunoştinţe despre principalele
doctrine filozofice şi curente religioase din Japonia, precum şi despre istoria,
obiceiurile şi moravurile societăţii nipone vechi.
Mulţi practicanţi de Aikido, dar şi instructori, au tendinţa să folosească
uneori aceste informaţii, pentru a avea un ascendent asupra celorlalţi, mai
puţin informaţi.
Mulţi dintre cei pe care-i cunosc, din ţară dar şi din afara ei folosesc termeni
japonezi, pentru orice mişcare şi deplasare, termeni despre senzaţii şi
sentimente care nu ne sunt familiare, crezând că "teoria" poate compensa
practica.
Din păcate lucrurile nu stau aşa. Ueshiba vorbea foarte puţin despre
ceea ce făcea, şi atunci când vorbea, de regulă nu era înţeles de cei din jur.
Încercarea de a detalia Arta lui Ueshiba în elemente mărunte de mişcare,
este o formă superficială, forţată, de a prezenta, ceea ce Ueshiba vedea ca
pe un tot indivizibil.
Între timp Aikido a devenit un bun al întregii lumi şi el trebuie studiat
folosindu-se limbajul, cultura, obiceiurile şi obişnuinţele fiecărui popor.
Evident că numele procedeelor, loviturilor, prizelor, etc. trebuie, în general,
cunoscut pentru că acestea sunt elemente de referinţă în comunicarea între
practicanţi, dar a încerca cu orice chip să te comporţi sau să simţi ca un
japonez, este un exerciţiu inutil.
Un alt pericol care-i paşte pe mulţi dintre practicanţii de Aikido este
credinţa, uneori indusă de instructori, că Aikido ar fi o practică mistică, cu
procedee şi exerciţii secrete, care odată cunoscute, i-ar face capabili de
lucruri ieşite din comun.
Pentru a-i impresiona pe practicanţi, unii instructori, asemeni vechilor
şamani (vrăjitori), îi îneacă pe bieţii practicanţi cu tot felul de poveşti, termeni,
senzaţii, mistere, care creaza auditoriului o anume stare de incantare si
surescitare. Aceştia, practicanţii, sunt tentaţi să creadă că, este posibil ca
anumite exerciţii sau mişcări, să le dezvăluie, în timp record, marea taină pe
care doar Ueshiba o cunoştea, dar cu timpul, mulţi îşi pierd speranţa că acest
lucru se va întâmpla.
Decepţionaţi, ei vor renunţa la Aikido, neînţelegând că singura cale spre
taina lui Ueshiba este doar repetarea experienţei sale, adică antrenamentul
permanent.
18. Există asemănări între Aikido şi Yoga ?
Cred că se pot găsi asemănări.

Amândouă sunt discipline ce urmăresc obţinerea perfecţiunii umane,
autoeducarea şi introspecţia.
Amândouă folosesc într-o măsură mai mică sau mai mare teoria
energiei universale şi tehnici (chiar dacă sunt diferite) de armonizare, bazate
pe exerciţii de respiraţie şi stimulare a centrilor energetici.
Un prieten yoghin spunea că, după părerea sa, Aikido este "Yoga în
mişcare". Eu cred că dorea, doar să fie amabil.
Asemănările par să se oprească aici. A insista în a găsi asemănări între
cele două discipline nu face decât să forţeze lucrurile, pentru că există
deosebiri serioase între ele.
Una din cele mai importante este aceea că Aikido conţine un important mesaj
social şi uman. Aikido face ca oamenii să se antreneze împreună, să
colaboreze şi să se împrietenească, pentru că nu poţi face Aikido singur.
Faptul că în timpul antrenamentului avem contact fizic cu parteneri diferiţi,
face ca energiile noastre să "colaboreze".
Vă amintiţi celebra poveste pe care o putem citi în orice manual de
Shiatsu, povestea celor două femei (noră şi soacră) care se urau şi care au
devenit prietene pentru că prima era obligată să-i facă zilnic un masaj celei
de a doua.
Yoga este o experienţă exclusiv personală (nu spun că nu este importantă)
dar cred ca ea face ca individul să se izoleze de societate. Oricum, eu prefer
Aikido.
19. Se spune că Aikido din România este influenţat de experienţa dvs.

personală, este adevărat ?
Nu ştiu dacă lucrul acesta e de bine sau de rău. Este drept că

experienţa mea în Aikido este diferită de a altora, şi poate că pentru asta,
Aikido-ul meu este uneori diferit. Iată câteva motive:
1. Am fost puţină vreme elevul cuiva, pentru că am fost nevoit să fiu

instructorul altora.
2. Pentru că nu aveam pe cine să întreb, sau să-mi arate "cum se face", am
fost obligat să mă descurc singur.

3. Mi-a folosit mult experienţa anterioară de sportiv (Ju-jutsu, gimnastică,

rugbi, paraşutism, echitaţie).
4. Au fost perioade în care făceam 12-15 antrenamente pe săptămână,
făceam Aikido în parc, în clădiri părăsite, fără saltele, în tramvai, cand eram
în vizită, de Crăciun sau în timp ce lucram la calculator. Când spun că
făceam Aikido, asta înseamnă, că pe lângă antrenamentele curente, mă
gândeam tot timpul la procedee, atacuri, soluţii noi şi eschive.
Din păcate, am şi pierdut foarte mult timp căutând şi inventând lucruri ce
fuseseră deja inventate, dar despre care eu nu aveam habar că există.
Ani buni, am avut la dispoziţie doar o carte de doi bani şi câţiva metri de film
pe 16 mm…. Am pierdut mult timp, dar cred că aceste căutari au fixat foarte
bine lucrurile de bază, ce are şi ce nu are sens, şi o anume eficienta a
procedeelor. Cred însă, că rolul cel mai important l-au avut elevii mei, care m-
au obligat să cercetez, să inventez si să-i conving. Toate acestea au facut ca
elevii mei sa faca Aikido alfel decat mine, ceea ce cred ca este important.
20. Credeţi că poate exista starea în care spiritul să prevaleze într-o

astfel de măsură, încât trupul să nu mai conteze?
Nu se atinge uşor o astfel de stare, şi eu unul nu văd la ce ar fi util.

Dimpotrivă. Corpul este important. Fără el nu putem comunica pe forum sau
face Aikido. Nu poţi atinge nemurirea decât prin ceea ce laşi după tine.
21. Am remarcat deschiderea dvs. faţă de alte organizaţii. Cum trebuie

să execuţi procedeele dacă mergi într-un alt Dojo ?
"Deschiderea" este ceva normal. În Dojo-ul meu vin mulţi practicanţi din
alte federaţii. La fel ştiu că se petrec lucrurile şi în provincie. Cum trebuie
executate procedeele când mergi în alt Dojo ?
Cum vrei, nu există o anume obligaţie decât regulile normale de politeţe.
Dacă mergi să te antrenezi într-un alt Dojo este pentru că vrei să vezi şi
eventual să faci altfel. Dacă faci aşa cum ştii, nu poţi învăţa nimic.
Dacă nu este interesant ce vezi acolo, nu te vei mai duce a doua oară.
Nu cred că asta este o problema reală. Diferenţele de execuţie între
diferite şcoli sunt neesenţiale. Poate doar la capitolul eficacitate, dar asta este
problema fiecăruia. De altfel, cu timpul, cu creşterea experienţei şi măiestriei,
diferenţele de "execuţie" sunt din ce în ce mai puţin importante….
22. Am văzut că în alte Dojo-uri lucrurile se fac altfel. Eu execut

procedeele mai dur, ce trebuie să fac dacă merg în alt Dojo ?
Cum am mai spus, nu cred că este foarte important "cum se execută un

procedeu" ci dacă cel care-l execută înţelege şi aplică principiile de bază ale

Aikido. Bine, o să mă întrebaţi, cum se poate şti dacă procedeul este bine
executat sau nu ?
Cred că eficienţa poate fi o unitate de măsură comună. Dacă uneori execuţi
procedeele mai dur, nu mi se pare un lucru rău. Important este să nu o faci cu
răutate, cu începători sau cu persoane care nu sunt apte să reziste unei
astfel de execuţii. În plus, va trebui să accepţi ideea că şi alţii pot lucra dur cu
tine.
Dacă eşti de acord cu aceste lucruri mie, mi se pare în regulă ceea ce
faci. Important este să te antrenezi, şi dacă în ceea ce face partenerul tău
găseşti lucruri interesante e foarte bine. Dacă nu, probabil vei renunţa să te
mai antrenezi cu el sau să mergi în Dojo-ul acela.
Nimeni nu-ţi va putea spune care este adevărul. Trebuie să-l afli singur. Când
o să-l afli, probabil că n-o să te mai intereseze.
23. De ce folosiţi asa multe lovituri?
Pentru că nu aş putea face uneori tehnicile de Aikido fără ele. În Dojo-

urile de Aikido se consideră că loviturile (Atemi) se folosesc doar pentru a-l
pune pe Uke în situaţia de a i se aplica mai uşor un procedeu, şi pentru acest
motiv practicanţii consideră că loviturile, nu sunt decât mijloace pentru a
determina reuşita unui procedeu de Aikido.
Cred că este o idee falsă şi periculoasă în acelaşi timp.
Atemi sunt o parte importantă a Aikido-ului şi orice procedeu de Aikido poate
să conţină sau să se termine cu Atemi.
Aceste Atemi se pot opri milimetric de corpul lui Uke, sau pot lovi corpul
lui Uke, determinându-l pe acesta să reacţioneze conform dorinţei lui Nage,
sau să se recunoască învins şi să renunţe la luptă.
Dacă acceptăm această idee atunci înţelegem universalitatea
principiilor Aikido-ului, în sensul că tehnicile care sunt diverse aplicaţii ale
principiilor, au apărut doar din necesitatea ca principiile să fie mai uşor
înţelese şi asimilate de practicanţi, şi că de fapt, Katame Waza, Nage Waza,
Atemi Waza, etc. sunt doar modalităţi diferite de ilustrare ale principiilor.
24. Reprezentanţii şcolii Takeda Ryu Aikijutsu găsesc similar stilul lor
cu Aikido. Este adevărat ?
Aşa este, ele seamănă destul de mult si poti usor ca să-ţi dai seama imediat
că sunt înrudite. Având în vedere ca Aikido se trage din Aikijutsu şi că este
forma elaborată a acestuia, afirmaţia este corectă.
Eu aş spune că Aikido este "visul Aikijutsu-lui"
Amândouă sunt Arte Martiale. Ceea ce le deosebeşte este ţinta, scopul.
În Aikijutsu obiectivul era să-ţi distrugi duşmanul, ceea ce pare destul de
corect dacă te gândeşti că era o Cale a războiului.

În Aikido ţinta este coexistenţa cu duşmanul. Lucrurile nu trebuie privite

în mod absolut. Probabil că nu poţi convieţui cu toţi duşmanii, aşa cum
probabil nu-i poţi distruge pe toţi.
Ceea ce vreau să spun este că ideile Aikido-ului trebuie privite şi
interpretate sincer dar în acelaşi timp şi eficient. Unde este graniţa dintre
Aikijutsu şi Aikido, este un subiect despre care se poate discuta.
Aikijutsu - devenit ulterior Aikido, simplificat şi spiritualizat de Ueshiba, era o
disciplină fundamentală în Takeda Ryu. Această metodă de luptă bazată pe
tehnici circulare, sincronizate cu respiraţia, numită Aiki, era conceptul secret
al familiei Takeda.
Cu toate că principiul AIKI era cunoscut dinaintea existenţei familiei Takeda,
el a fost redefinit şi mai ales aplicat cu precădere în tehnicile de Aikijutsu.
25. De ce ar trebui să-l protejez pe cel ce mă atacă ?
Este o întrebare bună. Răspunsul este mai complicat.

În Enciclopedia de Aikido, vei găsi un capitol care se referă la acest subiect.
Dar chiar dacă citeşti tot ce scrie acolo este posibil să ai în continuare
nedumeriri. Asta se întâmplă pentru că japonezii operează cu alte mărimi
decât europenii.
Cultura japoneză nu este explicativă şi nu operează cu logica cauză-
efect. Senzaţiile, simbolurile, absurdul şi misticul se împletesc strâns,
sugerând idei, adevăruri sau principii, de multe ori, greu de înţeles pentru o
minte carteziană. Dacă vrei să-i înţelegi pe japonezi trebuie să ai multă
răbdare.
Principiile Aikido-ului nu sunt o noutate. Ele se regăsesc într-o oarecare

măsură în toate artele marţiale japoneze dar şi în alte domenii ale culturii,
cum ar fi arta ceaiului, teatrul, caligrafia, etc. Mai mult, ele pot fi recunoscute,
sub o formă sau alta în toate culturile, inclusiv în cea creştină.
Sunt convins că mulţi creştini s-au întrebat nedumerţti ce rost are să
intorci şi celălalt obraz, sau de ce ar fi aşa de fericiţi cei săraci cu duhul. Asta
se întâmplă pentru că oamenii au tendinţa să dea cuvintelor, înţelesul cel mai
convenabil.
Aikijutsu, de exemplu, operează cu toate principiile Aikido-ului, diferenţa
fiind scopul. În Aikijutsu scopul este uciderea adversarului, iar în Aikido
controlul şi pe cât posibil protejarea acestuia.
Cred că principiile Aikido-ului sunt partea "luminoasă, umană" a artelor
marţiale, aşa cum o sabie poate ucide sau poate apăra viaţa cuiva.
26. Este adevărat că Ueshiba nu explica tehnicile sale ?
Cuvintele lui Ueshiba nu au fost înţelese întotdeauna, nici chiar de cei

mai apropiaţi elevi ai săi. El un explica ceea ce făcea şi de ce făcea.
Unii spun că el nu putea să explice, alţii spun că, în mod deliberat nu a

explicat, pentru a nu limita puterile Aikido-ului.
Cred că adevărul este undeva pe la mijloc. Dacă analizezi tehnicile de Aikido
constaţi că ele conţin o logică de fier, bazată pe o cunoaştere perfectă a
legilor fizice ale mişcării şi echilibrului.
Asta mă face să cred că Ueshiba înţelegea mult mai mult decât spunea,
dar el credea că această înţelegere este un dar divin, dăruit lui cu un anumit
scop.
Ceea ce vreau să spun este faptul că, pentru a-l înţelege pe Ueshiba,
trebuie să ai răbdare şi să descoperi singur, practicând Aikido, în timp,
esenţa acestor principii.
Simpla lor enumerare: Armonia, Calea, Hara, Intuiţia, Irimi, Tenkan,
Kamae, Ki, Kokyu, etc. nu înseamnă decât nişte cuvinte, uneori şi ele greu de
înţeles.
În Aikido, răbdarea este cea mai mare calitate.
27. Nu-mi place să lucrez cu arme, prefer lucrul cu mâinile goale.
Pot înţelege reticenţa ta faţă de lucrul cu arme. Oricum, tu decizi dacă

te antrenezi sau nu cu arme.
Faptul că nu te simţi confortabil decât atunci când lucrezi cu mâinile
goale, când poţi avea o priză fermă, controlabilă, se datorează faptului că nu
mai ai aceeşi senzaţie de siguranţă şi control, când lucrezi cu arme.
În mod logic, se poate deduce că, dacă tehnicile fără arme nu-ţi pun
probleme speciale, ar trebui să mergi mai departe. Dacă constaţi că în timpul
antrenamentului totul se desfăşoară fără probleme, înseamnă că ai o
problemă, şi anume că antrenamentul ar trebui "complicat" ca să te poată
solicita mai mult şi astfel să înveţi mai mult decât ştii.
Adevărul neplăcut este că nu poţi progresa decât dacă ai mereu noi
probleme de rezolvat.
Ai dreptate, lucrul cu arme presupune complicaţii suplimentare şi bătăi
de cap, grija de a nu te lovi şi nici de a-i lovi pe ceilalţi, şi în plus problema
fundamentală: să execuţi corect şi eficient o tehnică împotriva unui atac. Poţi
face toate acestea doar printr-un exerciţiu de imaginaţie ?
Aceeaşi problemă apare şi în cazul atacurilor neconvenţionale, de
exemplu o lovitură de picior. Ce crezi, ar trebui studiate tehnici de Aikido
împotriva unor astfel de atacuri ? Ueshiba nu a spus nimic despre chestia
asta.
Este cunoscută întâmplarea de război povestită de Ueshiba, cînd a
evitat atacul unui soldat care a tras asupra sa cu o armă de foc. Nu poţi
ajunge la o astfel de de performanţă limitând învăţătura la o sumă de
convenţii.
Nu vreau să spun că trebuie să înveţi să ucizi pe cineva cu armele cu
care te antrenezi, sau cu procedeele pe care le înveţi. Dar nu există nicio altă
cale de a atinge măiestria, decât cea a antrenamentului fără sfârşit şi fără

limite. Sau poate ca eu nu ştiu alta.
Un procedeu de Aikido, cu sau fără arme poate fi mortal sau prietenos.
Tu eşti cel care hotărăşte acest lucru. În mod cert însă, nu poţi alege dacă nu
ai de unde.
Şi încă un lucru: orice priză, orice contact cu cei care te atacă îţi încetineşte
mişcările şi te face dependent de aceştia.
Iată evoluţia firească în pregătirea unui aikidoka:
La început ai nevoie de contact fizic cu partenerii, apoi contactul se face
prin intermediul armelor sau a altor obiecte, apoi contactul dispare şi rămân
doar gesturile şi atitudinea, pentru ca în final să controlezi conflictul prin
înţelepciune şi ştiinţa de a şti ce să faci, când, unde şi cum.
28. Nu am auzit de procedee de Aikido cu Tambo
Nu mă mir. Tehnicile de Aikido ce folosesc bastonul scurt - Tambo sunt

foarte puţin cunoscute în Dojo-urile de Aikido, deoarece puţini maeştri s-au
ocupat de acest lucru. Aceste tehnici, sau mai degrabă, unele tehnici cu
bastonul scurt sunt mult mai bine cunoscute în Poliţia japoneză, în trupele
speciale şi în multe alte structuri de ordine din lume.
Tehnici de Aikido cu Tambo au fost studiate de Gozo Shioda din
necesităţi evidente (lucra în poliţie) şi de Tadashi Abe, pentru că folosirea
bastonului scurt era obiect de studiu în pregătirea ofiţerilor din garda
imperială şi a trupelor kamikadze.
Gozo Shioda nu a făcut publice tehnicile pentru poliţie, dar Tadashi Abe a
dezvoltat studiul acestor tehnici, lasând însemnări despre folosirea bastonului
scurt în Aikido.
Lucrul cu Tambo este interesant pentru practicanţii de Aikido pentru
faptul că este mult mai manevrabil şi mai rapid decit Jo, pentru că este o
armă intermediară între mâinile fără arme şi Jo, şi pentru faptul că permite
practicanţilor învăţarea mai uşoară a tehnicilor de Aikido cu arme.
Probabil că vă amintiţi că la început Jo se mişcă mai degrabă cum vrea
el decât cum vrem noi, şi mulţi practicanţi urăsc tehnicile de baston, tocmai
pentru acest motiv.
Se pot spune multe despre avantajele antrenmentului cu Tambo: înţelegerea
distanţei optime (Ma-ai), viteza de reacţie, atenţia sporită la execuţia
tehnicilor, aspectul practic, etc.
29. Care ar fi unitatea de măsură a realităţii ?
Trebuie să-mi mărturisesc ignoranţa, nu ştiu o unitate de măsură pentru

realitate. Realitatea este imprevizibilă şi parşivă. Un pumn în faţă, o lovitură
de picior într-un loc neplăcut sunt o parte a realitaţii. Trăsnetul, virusul gripei,
cancerul, o coajă de banană, sunt realitate. Un şofer beat, un hoţ speriat sau
o femeie geloasă fac parte tot din realitate. La ce-ţi foloseşte că eşti imbatabil
în luptă dacă mori de pneumonie sau călcat de o maşină ?
Dacă te gândeşti cum să te armonizezi cu realitatea, cea parşivă, atunci
trebuie să te gândeşti la toate aceste aspecte. Efectul este acelaşi şi în cazul
în care un tip ţi-a tras un pumn în ochi, şi în cazul în care copilul pe care-l ţii
în braţe ţi-a băgat, din greşeală, degetele în ochi.
Atunci când vorbim de Aikido ne gândim implicit la autoapărare, şi de
regulă, oamenii, când spun "autoapărare" se gândesc la metoda de a face
faţă atacului unui om sau mai multor oameni. Când te atacă o albină sau un
virus nu poţi face o eschivă şi apoi să-i tragi un pumn.
Ce vreau să spun este că trebuie să înţelegi Akido ca o cale de a te
armoniza. Nu poţi primi şi da pumni, la nesfârşit. În final vei găsi unul mai tare
ca tine.
30. Este bine să mă antrenez cu parteneri diferiţi. Ar trebui să aplic cu

fiecare, strategii diferite ?
Aikido ne ajută să înţelegem lucrurile, să ne armonizam cu ele, cu

costuri cât mai mici. Este important să te antrenezi cu diferiţi parteneri, cu
atacuri uneori mai dure şi diverse, însă asta nu este totul.
Trebuie să gândeşti astfel: unde ar trebui să mă aflu şi ce ar trebui să
fac când sunt atacat. Dacă poţi răspunde la această întrebare, ai dat lovitura.
Dacă te gândeşti să ai o strategie pentru lovituri puternice, alta pentru lovituri
uşoare şi alta pentru înjurături, te chinui degeaba.
Nu este greu să determini pe cineva să te lovească tare, problema este ce se
întâmplă dacă chiar o face ?
Conform principiilor Aikido, trebuie să te armonizezi cu atacul. Asta
înseamnă că vei reacţiona rapid şi în concordanţă cu forţa şi viteza atacului.
Dacă este vorba de un începător, asta înseamnă sigur accident, dacă este un
partener avansat, acesta va preveni instinctiv reacţia ta şi va acţiona în
consecinţă, iarăşi un posibil accident.
Oricum nu este bine. Ai putea să ieşi în stradă şi să înjuri nişte golani.
Presupunând că eşti învingător, asta îţi dă certitudinea că modelul este
valabil ? Crezi că dacă ai băgat un golan în spital vei avea parte de un duel
onorabil ? Nu. Şi atunci de ce să-ţi pierzi timpul cu fleacuri.
Competiţiile sportive pot fi un mod de a verifica câte ceva. Regulile
competiţiei limitează realitatea si încearcă să evite accidentele. Competiţia
poate dezvolta anumite calităţi, dar poate induce ideea că eşti cu adevărat
bun şi în afara ringului, şi asta poate fi o greşeală capitală.
Dar după ce îmbătrâneşti, şi nu mai poţi participa la competiţii, nu-ţi mai
vine să înjuri golani şi nici nu te mai arde curiozitatea să vezi cât de tare eşti,
ce faci ?
Ai două alternative: poţi fi nefericit că toate astea au dispărut, sau poţi fi
senin pentru că nu ţi-ai bătut niciodată capul cu asta.
Fii senin, nu-ţi bate capul prea mult cu chestiile astea.
31. Ce înseamnă ‘’învaţă şi uită’’. De ce să înveţi dacă apoi trebuie să

uiţi ?
În primii 10 ani de Aikido eşti convins că Aikido este format dintr-o sumă
de procedee şi de combinaţiile lor posibile.
Când faci Aikido te gândeşti fulgerător la această referinţă şi încerci să
localizezi situaţia, atacul, împrejurarea cu una conoscută, şi să aplici o soluţie
(tehnică) cunoscută.
Această nevoie de a te raporta permanent la nişte norme date face ca
evoluţia ta să se desfăşoare într-un cadru determinat de cunoştinţele tale.
Lipsa aceasta de libertate privind acţiunile tale în timpul unei lupte, poate fi
fatală. Cum poţi sparge acest cadru ? Ignorând ceea ce ştii.
Tehnicile din Aikido au fost formalizate de urmaşii lui Ueshiba, care
neavând harul şi genialitatea sa, au încercat să-şi explice şi să explice altora
ideile lui O Sensei. Din motive didactice şi raţionamente de productivitate ale
învăţării, ei au formalizat, descris şi clasificat tehnicile pentru a fi mai uşor
înţelese, şi pentru ca practicanţii să poată fi conştienţi de progresul lor.
Un alt motiv pentru care ei au făcut acest lucru a fost ideea ca
practicanţii de Aikido din diferite ţări şi culturi, să aibă o referinţă comună.
Când Ueshiba spunea că Aikido nu are tehnici el voia să spună că
definirea şi clasificarea tehnicilor limitează libertatea de acţiune a celui ce
face Aikido.
Aikido înseamnă libertatea de a acţiona în armonie cu ceea ce te
înconjoară. Nu poţi fi liber să acţionezi dacă trebuie să o faci într-un fel sau
altul, pentru că realitatea cu care te confrunţi nu poate fi catalogată sau
cunoscută dinainte.
"Învaţă şi uită" se referă la învăţare şi uitare conştientă. Asta înseamnă, după
cum am mai spus, că nu vei fi dependent de ceea ce ai învăţat în mod
conştient.
Deseori mi s-a spus că elevii mei sunt uneori nedumeriţi că fac lucrurile
în mod diferit, în timp. Mulţi spun: "acum Shiho nage se face altfel". Uniii cred
că mi-am schimbat opinia despre execuţia unui procedeu sau poate că am
"uitat" cum l-am făcut data trecută, cu toate că le spun mereu, că ceea ce le
arăt este doar o formă, o variantă posibilă a realităţii.
Acest lucru îl vei putea proba singur dacă ai suficientă răbdare.
Cu timpul, vei afla singur adevărul, dar e posibil să nu te mai intereseze.
32. De ce se destramă organizaţiile de Aikido ?
În legătură cu cei care părăsesc o federaţie sau alta. Oameni sunt liberi
să facă aşa cum le dictează conştiinţa. Nu cred că este un lucru condamnabil
că unii îşi încearcă norocul în altă parte. Este dreptul şi opţiunea lor.
Toate organizaţiile sunt supuse acestui proces. Oamenii se adună, apoi

se despart, apoi iar se adună în altă combinaţie, şi aşa mai departe. Ce este
rău în asta ? Important este ca cei ce pleacă să nu folosească Aikido în alte
scopuri. Dacă fac Aikido cu sinceritate, bravo lor, indiferent unde se află.
De ce se despart oamenii şi organizaţiile ? De ce principiile Aikido nu
acţionează şi asupra oamenilor din Aikido şi organizaţiilor lor ? Tocmai pentru
că este vorba de oameni şi nu de zei. Oamenii au orgolii, dorinţe şi aspiraţii,
care le schimbă destinul. Este rău, este bine, cine ştie ? Eu nu cred că este
un lucru rău, sau mai degrabă aş spune că este mai mult bine decât rău.
Lumea ar fi plicticoasă dacă am fi toţi la fel, dacă am face la fel Ikkyo sau am
fi la fel de înalţi şi deştepţi.
33. Este adevărat că Aikido este un produs al cultului Omoto kyo ?
Iată o întrebare, cu adevărat grea. Înainte de a încerca să-ţi răspund,

vreau să te previn că nu este decât punctul meu de vedere.
Eu aş completa întrebarea ta cu ceea ce mulţi practicanţi gândesc dar nu
spun:
‘’Oare Akido este cu adevărat o cale către armonia universală ?’ O fi
adevărat ceea ce se spune despre Aikido, chiar dacă eu nu sesizez chestia
asta ? Oare chiar aşa de grozav o fi fost Ueshiba, sau sunt doar legende
create de cei din jurul său pentru a da Aikido-ului o mai mare valoare de
vânzare ?’’
Astfel de îndoieli îi bântuie pe mulţi practicanţi de Aikido.
Şi acum răspunsul: Lumea, universul, există independent de noi şi împreună
cu noi. Oamenii, în dorinţa lor de a întelege care este rolul lor în univers au
încercat să definească, să explice ce este lumea şi care sunt "regulile" ei.
La început oamenii înţelegeau universul ca o lume guvernată de zei şi
pentru asta ei încercau să-i îmbuneze pentru a le garanta o existenţă mai
bună.
Mai târziu au încercat să-i folosească şi în cele din urmă i-au ignorat.
Oamenii nu s-au împăcat niciodată cu ideea că tot ceea ce este în jurul lor nu
a fost creat special pentru ei.
Credinţa, fie în divinitate, fie in rolul oamenilor pe pământ, fie într-un
program universal divin care ne mişcă pe toţi după o logică necunoscută, a
făcut să apară curentele filozofice, care nu sunt decât diferite viziuni
explicative asupra lumii văzute şi nevăzute.
Omoto Kyo, ca şi multe alte filozofii integraliste, consideră că există o
armonie universală în care noi ne putem integra în mod conştient, adică
urmând anumite proceduri (un anume antrenament) şi un anume mod de
viaţă.
Aceasta este, de altfel şi ideea pe care este bazat Aikido.
Ueshiba s-a gândit la Aikido ca la a o practică, o cale, un "antrenament" prin
care omul se poate integra în armonia universală.
Ueshiba nu era un filozof ci doar un bun practicant de arte marţiale şi el s-a

exprimat în limbajul care îi era familiar.
Ceea ce este însă extrem de important, şi despre acest lucru, oamenii
vorbesc rar, este faptul că Ueshiba a avut o mare "credinţă" El a crezut cu
adevărat în menirea sa şi a Aikido-ului.
Aikido a fost opera, cântecul său de lebădă, realizat cu un cert
fanatism, şi acesta este, cred, motivul pentru care Ueshiba nu poate fi egalat
de nimeni.
Ce este de făcut, dacă, indiferent cât ne antrenăm, nu putem deveni ca
Ueshiba, la ce bun să ne străduim atât ?
Credinţa şi geniul lui Ueshiba au creat Aikido-ul ca o metodă de
aplicare a principiilor armoniei. Chiar dacă nu putem fi animaţi de credinţa lui
Ueshiba putem fi de acord cu valoarea principiilor sale. Aceste principii sunt
fără îndoială de o moralitate de netăgăduit, şi ele se regăsesc în Biblie şi în
cele mai importante filozofii şi religii.
De fapt ce ne învaţă Aikido ? Că trebuie să fim atenţi la cei din jurul
nostru, că trebuie să încercăm să-i înţelegem şi pe cei cu care nu suntem de
acord, să avem compasiune, să fim vigilenţi, să ne apăram pe noi şi pe cei
dragi, să avem onoare, să mediem conflictele, să ne opunem violenţei inutile,
să sperăm că lumea şi oamenii pot fi schimbaţi în bine, şi că noi putem face
acest lucru.
Nu vi se par cunoscute ideile astea ?
34. Am văzut că mulţi practicanţi ’’prind’’ loviturile, este corect ?
O observaţie corectă. Aşa este, mulţi practicanţi, dar uneori chiar şi

instructori "prind" lovitura, indiferent că este Shomen Tsuki, Yokomen Uchi,
Shomen Uchi sau altă lovitură. Eroarea este determinată de faptul că, de cele
mai multe ori, antrenamentul este guvernat de convenţii excesive.
Din dorinţa ca practicantului să-i fie cât mai simplu de înţeles şi pentru
că loviturile, viteza şi forţa de execuţie sunt convenţionale (convenţional se
citeşte nereal), o lovitură poate fi prinsă cu usurinţă.
Iar începătorul ce să facă ? Ceea ce vede la instructor.
Dacă în primele luni astfel de lucruri sunt permise pentru a face înţelegerea
mai uşoară, mai târziu, instructorul ar trebui să facă corecţiile necesare.
Din păcate, de multe ori, acest lucru nu se întâmplă.
Cum trebuie tratat un artac, o lovitură ? Important, în primul rând este
să nu fii lovit, sau să fii lovit cât mai puţin şi mai uşor. Pentru acest obiectiv
există eschiva, blocajul şi anticiparea loviturii printr-o altă lovitură. Să le luăm
pe rând în ordine inversă:
1. Să anticipezi atacul, să-l loveşti pe agresor înainte ca el să o facă, şi să-l

controlezi, este de dorit, dar nu uşor de realizat. Dacă ai reuşit să-l loveşti,

poţi folosi deruta agresorului pentru a executa un procedeu eficient, în caz că

lovitura nu l-a scos din joc.
Când spun lovitură nu mă gândesc numaidecât la un pumn sau o lovitură de
picior ci la orice lucru care i-ar oferi o problemă reală agresorului, şi care ar
diminua sau întârzia atacul.
2. Să blochezi, să atenuezi sau să deviezi lovitura, oferind, de exemplu, o

surafaţă de contact înclinată sau în mişcare, să-l dezechilibrezi şi apoi să
foloseşti un procedeu, este o altă soluţie.
Din păcate trebuie să ai ceva nerv ca să faci chestia asta, şi probabil că o
fată nu va alege această soluţie.
3. Să eschivezi lovitura, să-l dezechilibrezi şi să execuţi tehnica, pare cel mai

"Aikido", însă din punct de vedere tehnic este cel mai greu de făcut. Când
spun "greu de făcut" mă refer la realitate şi nu la Dojo. În Dojo toate sunt uşor
de făcut.
În plus trebuie să ştiti că agresorul nu te va lovi o dată şi bine, ci te va copleşi
cu o ploaie de lovituri, cu totul altele decât cele studiate în Dojo.
Asta înseamnă că după prima lovitură va urma imediat a doua şi a treia
şi aşa mai departe. Trebuie deasemenea să ştii, că oricâţi ‘’Dani’’ ai nu vei
scăpa fără să fii lovit,
Revenind la ideea din întrebarea pusă, eu le spun elevilor mei: dacă nu
ştii mare lucru privind tehnicile de luptă, intră pozitiv şi încearcă să loveşti
înaintea lui. Asta nu-ţi asigură succesul dar te poate face respectat.
Dacă ştii câte ceva, dacă ai o anumită experienţă pe Tatami, încearcă
să blochezi sau să diminuezi prima lovitură, fereşte-te, pleacă rapid din faţa
lui, într-o parte şi încearcă să loveşti sau să execuţi o tehnică înaintea celei
de a doua sau a treia lovituri.
Dacă "ştii Aikido" poţi să foloseşti orice variantă sau pe toate împreună.
Asta nu înseamnă că şi vei avea succes.
Fii atent, nu poţi folosi de mai multe ori acelaşi lucru. Agresorul sau agresorii
vor fi mai atenţi la ceea ce faci şi va fi mai greu să eschivezi.
În legătură cu întrebarea punctuală "cum întâmpini o lovitură", vă spun cum

fac eu (asta nu înseamnă că este general valabil):
Eschivez printr-un scurt Tai-sabaki, mai degrabă doar o deplasare laterală,
de regulă prin exterior, îmi protejez simultan corpul şi lovesc coastele
partenerului, cu pumnul. Profit de scurta supriză şi fac un procedeu de Aikido,
foarte scurt şi ferm.
În afară de procedeele de Aikido, ar trebui să-i învăţăm pe practicanţi un
minimum de noţiuni de tactică şi strategie ale luptei. Din păcate puţini o fac.
Singurul sfat concret pe care ţi-l pot da este să ai răbdare. Toate
lucrurile pe care nu le înţelegi încă acum şi vrei să le afli de la mine, le vei
înţelege singur, după un timp, mult mai bine decât aş putea eu să ţi le explic.
Eu nu am primit răspunsuri corecte decât pe tatami. E drept că nu prea am

avut parte de profesori.
35. Ce pot să fac când un partener mult mai puternic îmi prinde braţele.
Să intru cu forţă peste el ?
Da şi nu. Dacă încerci să intri direct (perpendicular), şi partenerul tău

este mult mai puternic, nu ai mari şanse, decât dacă mişcarea ta este rapidă
şi bruscă (dar nu conta prea tare pe chestia asta).
Mişcarea pe care o folosesc eu este să-mi rabat corpul într-o parte şi
apoi să intru. Asta face să nu mai fiu expus unei lovituri directe, îmi permite
să acţionez dintr-o parte asupra partenerului (cea mai defavorabilă direcţie
pentru el), şi îmi permite să mă îndepărtez de partener, dacă am nevoie, fără
să fiu nevoit să mă deplasez cu spatele. De altfel aceasta este una din
"şmecheriile" obişnuite ale Aikido-ului. Deci, Tai-sabaki scurt, acţiune foarte
pozitivă asupra partenerului şi execuţia unei tehnici sau lovituri.
Problema este la Tai-sabaki, deoarece acesta este făcut, de obicei doar
ca o eschivă, pe când în mişcarea descrisă de mine, Tai-sabaki este o rotire,
pivotare "în permanent contact pozitiv", (de împingere), cu partenerul. Deci
când execuţi acest Tai-sabaki, trebuie să-l împingi continuu, cu corpul, pe
partener.
Subliniez, cu corpul nu cu mâinile. Asta face ca el să-ţi cedeze, fără să-şi dea
seama, locul său. Dacă-şi pierde locul îşi pierde şi forţa. Chestia asta este
valabilă pentru toţi, inclusiv pentru şefii tăi.
Pe de altă parte, situaţia în care partenerul te blochează, fără
posibilitatea de a te mişca, este o situaţie oarecum artificială, pentru că de
regulă, ea se petrece doar în sala de antrenament.
În afara ei, cine încearcă acest lucru nu obţine nimic fără ajutorul unui
amic care să te pocnească în timp ce el te ţine imobilizat. În plus, efortul de a
te ţine aşa mult timp, nu face decât să-l obosească şi să-i reducă forţa.
36. Am observat că dacă păstrez acţiunea în faţă, pe normala la planul

şoldurilor mele, am mult mai mare forţă.
Sunt de acord că poziţia normală este cea mai puternică, dar este cea
mai puternică şi pentru partenerul tău. Dacă tu eşti mai dotat nu sunt
probleme, dar dacă nu ?
Nu încerca să afli care din voi este mai puternic, pentru că atunci când o să
afli va fi prea târziu. De asta trebuie să acţionezi întotdeauna pe direcţia şi în
modul în care capacitatea sa de efort este cea mai mică.
Mai sus am explicat una din metodele de a rezolva situaţia. În afară de
tehnicile de execuţie, deplasări, chei, lovituri, etc. un lucru extrem de
important, poate chiar mai important decât îndemânarea tehnică este
STRATEGIA luptei.
Cele mai neplăcute lucruri pentru agresorul meu sunt: SURPRIZA şi

MESAJELE FALSE, mesajele de intoxicare.
De câte ori voi putea să-l surprind pe adversar cu o mişcare
neobişnuită, chiar dacă această mişcare în sine nu constituie un pericol, el va
fi derutat şi eu voi avea, pentru o fracţiune de secundă, un ascendent asupra
sa.
Important este să poţi folosi imediat acest moment, în care agresorul este
derutat şi în incapacitate temporară de reacţie, pentru ai oferi un "cadou
nedorit".
Cel mai simplu mesaj de intoxicare este cel transmis prin contactul
corpurilor voastre. Un mesaj la care agresorul tău se aşteaptă, este o reacţie
firească de felul: el te strânge de mâini tu încerci să te eliberezi. Partenerul
tău este pregătit pentru o astfel de reacţie, şi simultan cu încercarea ta de a
te elibera, el va zădărnici această încercare printr-o mişcare şi o forţă de
compensare.
Această "ajustare permanentă" a atacului face ca tu să te simţi blocat şi
fără posibilitatea de a te elibera.
Toate acestea se petrec fulgerător, în mod incoştient, şi pentru acest
motiv trebuie să te gândeşti din vreme (să te antrenezi) în mod conştient
pentru a stăpâni arta de a transmite în mod inconştient diverse mesaje false.
Un mesaj fals determină o reacţie inconştientă corectă a agresorului, iar
asta îţi permite să foloseşti aceasta reacţie în folosul tău, pentru că tu ştii
dinainte că el va reacţiona astfel.
Din păcate, toate acestea sunt mai greu de explicat decât de arătat.
Probabil că ai observat că în decursul acestor explicaţii am folosit, când
partener când agresor, pentru ca să nu uiţi niciun moment de această
dualitate: Dojo şi lumea înconjurătoare.
37. Este folositor să facem procedeele în mod real folosind atacuri

reale ?
Nu văd nimic rău în acest experiment. Eu l-am încercat de multe ori şi

m-a ajutat să înţeleg mai bine Aikido-ul. Pentru ca un astfel antrenament să
aibă succesul dorit, trebuie să stabiliţi un set de reguli de fier, pentru a vă
proteja pe voi şi partenerii voştri.
Folosirea echipamentului de protecţe nu este infailibila.
Faptul că ştii că ai protecţii, te face să crezi că eşti de neoprit şi de
nelovit. Greşit, partenerul va evita să te lovească în casca de protecţie şi va
prefera să te lovească la corp, în diverse puncte dureroase, şi crede-mă, sunt
destule.
Apoi trebuie luat în calcul faptul că ştiindu-se protejaţi şi lipsiţi de
constrângerile antrenamentului, oamenii se vor aventura în atacuri şi
procedee riscante şi fanteziste.
Nu uita, adrenalina te amorţeste doar pe durată scurtă.
Cum ai spus şi tu, la început veţi constata că Aikido-ul pe care-l faceţi

pe Tatami nu foloseşte în prea mare măsură într-o luptă reală, şi va trebui să
renuntaţi la a mai face procedee corecte, aşa cum se fac de regulă în Dojo.
Există un risc foarte serios şi care nu poate fi evitat total, pentru că
anumite procedee de Aikido sunt extrem de periculoase dacă se fac rapid şi
împotriva voinţei adversarului, şi din păcate nu există protecţii pentru asa
ceva.
Concluzie: cred că puteţi încerca experimentul dacă stabiliţi câteva reguli de
fier: prima ar fi că ‘’nu trebuie să moară nimeni’’.
38. Cum explicaţi performanţa lui O Sensei de a-şi fixa adversarul la

podea cu un singur deget ?
Este greu de explicat în cuvinte. Trebuie să ai o oarecare experienţă în

Aikido, să simţi anumite lucruri, ca să înţelegi. Pot doar să dau câteva
exemple, să fac unele comparaţii, ca să înţelegi natura unei astfel de
performanţe:
1. Să ne închipuim că o persoană se află pe marginea unei prăpăstii, în
echilibru precar. Nu este nicio problemă să-l ţii în acea poziţie doar cu un
singur deget. Controlul unei persoane, la limita dintre echilibru şi dezechilibru,
este un lucru posibil pentru oricine.
2. Să ne închipuim că o persoană este întinsă la pământ şi cineva îi apasă
ochiul cu un deget. Controlul ferm al unui punct vital face ca cel controlat să
se supună fără condiţii.
3. Să ne închipuim că o persoană se confruntă cu un luptător celebru pentru
măiestria şi eficienţa sa. O astfel de persoană poate fi controlată cu uşurinţă
doar cu privirea, pentru că ea se consideră învinsă dinainte.
4. Să ne închipuim că o persoană se află întinsă pe sol cu braţele sub corp, şi
că asupra sa planează "o mare ameninţare". Un deget ar putea fi acea
ameninţare, dacă ar putea declanşa un lucru sau o acţiune mortală, să
spunem o sabie.
Acum imaginează-ţi că Ueshiba putea face toate aceste lucruri, ba poate şi
mai mult.
39. Am înţeles că Ueshiba folosea kotodama la începutul

antrenamentelor. Este necesar pentru practicarea Aikido-ului ?
Cred că este vorba de credinţă. Ueshiba credea în forţa şi rostul acestei

practici. Dacă folosirea kotodamei este sau nu utilă practicanţilor de Akido
nejaponezi, asta este doar problema lor.
Dacă crezi că te ajută, chiar te ajută. Unii se roagă, alţii îşi repetă că sunt tari
şi deştepţi, alţii folosesc kotodama.

Referinte bibliografice
AIKIDO UN ART MARTIAL, UNE AUTRE MANIERE D’ETRE - Andre Protin

AIKIDO Calea Armoniei – Serban Derlogea – Dan Ionescu
BUDO – Morihei Uyeshiba
BUDO – Les Enseignements du Fondateur de l’Aikido - Stevens, John
DYNAMIC AIKIDO – Gozo Shioda
Enciclopedia de Aikido – ARTA – Dan Corneliu Ionescu
Enciclopedia de Aikido – AIKIDO FARA ARME – Dan Corneliu Ionescu
Enciclopedia de Aikido – TAMBO SI JO – Dan Corneliu Ionescu
Enciclopedia de Aikido – BOKKEN SI KATANA – Dan Corneliu Ionescu
Enciclopedia de Aikido - TANTO SI TESSEN – Dan Corneliu Ionescu
HISTORY OF JAPAN – Danielle Elisseeff
L’AIKI-DO – L’arme et l’esprit du samourai japonais - Tadashi Abe, Jean Zin
A HISTORY OF JAPAN – Kenneth G. Henshall
LE TAM-BO – L’ART DU BATON COURT – Jean Zin
KATAS – TOME1 – BOKKEN ET JO – Daniel Andre Brun

Aikido 123 Romania

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aikido 123 Romania

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Versiunea gratuita a cartii AIKIDO 1,2,3

Aceasta este o carte gratuita,

Dan Corneliu Ionescu

Coperta - Bogdan Fratila

Toate drepturile asupra acestei carti revin autorului

Cea mai mare slăbiciune a gândirii noastre este supraestimarea a ceea ce

Probabil că cititorii şi se vor întreba: de ce ” Aikido 1,2,3 ” ?

În carte sunt descrise tehnicile de bază executate împotriva atacurilor

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 5

Ca şi în cazul cărţilor precedente, am folosit persoana întâia pentru ca

Ceea ce are deosebit această carte este faptul că procedeele de Aikido

Deoarece antrenamentele de Aikido fără arme şi cu arme se fac în

Prezentarea unui procedeu, unei tehnici de Aikido în acelaşi loc, ca

La realizarea acestei cărţi au participat instructori ai Federaţiei Române

Lor, şi tuturor celorlaţi instructori de Aikido din România le dedic

Alexandra Vasilescu Florina Raduca Alexandra Lemnaru

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 6

Gabriela Pomirjanschi Andra Negulescu Gabriela Fratila

Bogdan Fratila Sorin Joghiu Luis Turcu

Nicolae Mitu Tiberiu Aluas Rares Barsan

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 7

Andrei Dobre Marian Albeanu Ciprian Budes

Lucian Dan Eugen Matei Victor Bubulac

Iulian Bosoi Romeo Simici

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 8

Pentru a facilita înţelegerea acestei cărţi trebuie să ţineţi cont de următoarele:

- Desenele şi imaginile trebuie parcurse de la stânga la dreapta şi de sus în

- Tehnicile cu arme nu sunt identice cu cele fără arme existând diferenţe

- În carte nu sunt descrise toate variantele procedeelor de bază, şi nici

- În multe cazuri, am prezentat acelaşi procedeu executat de persoane

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 9

O Sensei Morihei Ueshiba

Maestrul Morihei Ueshiba s-a născut la Tanabe, oraş port apărat de

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 10

După un timp, Maestrul Tozawa Tokusabura, a luat asupra sa instruirea

Pentru că nu exista un arbitru care să dirijeze lupta, singurul arbitru era

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 13

În 1903, Ueshiba se înrolează în Regimentul 61 de infanterie unde

Kirigami pentru 1 Dan

Gradul reprezintă o anumită eficacitate practică certă, care nu se putea

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 14

Titlurile acordate de Academia Butotukai :

Seirensho pentru 1 sau 2 Dan

Asta înseamna că, de exemplu, un bun tehnician poate avea 6 Dan

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 15

În aprilie 1909 Morihei Ueshiba pleacă în Hokkaido pentru a conduce

Takeda era un om ciudat. El purta întotdeauna, pe sub îmbrăcăminte,

“Aikido este pentru întreaga lume. Nu vă antrenaţi din motive egoiste, ci

Fondatorul Aikido-ului a demonstrat prin propriul său exemplu că

Momente importante ale vieţii Fondatorului Aikido

1882 Jigoro Kano întemeiază Şcoala Kano Juku premergătoare

1883 Naşterea lui Morihei Ueshiba în Tanabe, Provincia Kii

1901 Se mută la Tokyo în Septembrie şi munceşte în comert la

1903 Se căsătoreşte cu Hatsu Itogawa în Tanabe.

1904 Începe războiului Ruso – Japonez.

1905 Plecarea regimentului său pe frontul Manciurian.

1908 Primeşte certificatul de Ju-jutsu Yagyu-ryu (probabil Goto-ha

1910 Pleacă la Hokkaido pentru evaluarea proiectelor de

1911 Posibile studii scurte de judo sub îndrumarea lui Kiyoichi

Dan Corneliu Ionescu - AIKIDO 1,2,3 18

1912 Conduce grupuri de imigranţi din Provincia Kii în provincia

1915 Îl întâlneşte pe Sokaku Takeda de la Jujutsu Daito-Ryu în

1916 Se angajează în studiul intensiv al Daito-Ryu Aikijutsu.

1917 Se naşte în luna iulie, primul băiat Takemori.