Subiecte pediatrie

1. Sindromul Down – definitie, cauze, simptomatologie

Definitie - Este afectiunea genetica, situata la nivelul perechii 21 de
cromozomi, unde modificarea poate fi structurala numerica (3 cromozomi in loc de
2).
Cauze - Cauzele principale sunt varsta inaintata a mamei (peste 35 de ani),
infectiile virale din timpul sarcinii, iradierea cu raze X din timpul sarcinii.
Simptomatologie - Din punct de vedere a simptomatologiei, e caracteristica
asocierea dintre sindromul dismorfic, hipotonia musculara, modificarile
congenitale pe aparate si sisteme si retardul mental.
La nivel cranio-facial, fantele palpebrale (ochii) sunt oblice sus si in afara,
craniul e mic cu fruntea ingusta, nasul e mic si cu baza largita, macroglosie (limba
lunga), limba geografica (proeminente pe limba) si urechile mici.
Trunchiul prezinta gatul scurt si toracele in palnie, abdomenul e hipoton,
proeminent cu posibile hernii abdominale si lordoza lombara accentuata.
Membrele superioare – mainile sunt mici si patrate, semnul caracteristic este
santul simian.
Membrele inferioare – halucele e departat de degetul 2, apare un sant intre
haluce si degetul 2 si se poate prelungi la nivelul plantei cu un sant profund.
Piciorul e plat, genunchiul e in valg.
Sunt prezente hipotonia musculara generalizata, hiperlaxitatea articulara,
modificari congenitale cardiace, modificari oculare cu aparitia cataractei
congenitale, modificari digestive (stenoza duodenala), modificari osoase (coxa
valga bilaterala).

2. Sindromul dismorfic si psihic in trisomia 21.

 Sindrom dismorfic - Dezvoltarea motorie a copilului mic e intarziata cu un
decalaj de 2-4 ani, in achizii motorii si isi pastreaza greu echilibrul si
stabilitatea, si au deficit in extensia si rotatia trunchiului.
Daca un copil mic e in decubit ventral, nu ridica capul si nu face extensia
trunchiului.
Daca un copil mic e in decubit dorsal, postura e cu membrele superioare in
abductie si membrele inferioare in pozitie de broasca.
In timpul rostogolirii, nu se produce rotatia trunchiului, iar membrele
inferioare participa minim.
In timpul tararii, nu impinge cu membrele inferioare.
Ridicarea in ortostatism e deficitara, lipseste echilibrul (apare la 3-4 ani).
Mersul e intarziat, mersul lor e asemenea celui din sindromul cerebelos
(baza largita de sustinere, fara rotatia trunchiului si bratele in abductie).
Sindromul psihic - Din punct de vedere psihic, au retard mental mediu catre
sever si se accentueaza cu varsta. Comportamentul si caracterul e negativist, dar
sunt foarte afectuosi.

3. Tratament recuperator in trisomia 21 – obiective, mijloace, recuperarea

neuromotorie
Obiective - Obiectivele kinetoterapiei sunt cresterea stabilitatii articulare,
cresterea echilibrului, stimularea neuromotorie si recuperarea deficitelor
instalate.
E importanta mobilitatea cutiei toracice si prevenirea obezitatii.
Mijloace - Mijloacele kinetoterapiei sunt gimnastica respiratorie, mobilizari
pasive, mobilizari pasivo-active, mobilizari active.
Recuperarea neuromotorie - Recuperarea neuromotorie trebuie adaptata
varstei si se lucreaza pentru imbunatatirea dezvoltarii posturilor (tarare, sezand,
ortostatism) si obtinerea unei stabilitati si a echilibrului.

4. Hemofilia – definitie, cauze, posibilitati de transmitere genetica

 Definitie - Este afectiunea sanguina cu transmitere autozomala recesiva X
lincata si e afectata hemostaza, datorita absentei a factorilor 8 si 9.
Cauze - Sunt 2 tipuri de hemofilie si anume, hemofilia de tip A, unde
lipseste factorul 8, si hemofilia de tip B, unde lipseste factorul 9.
Posibilitati de transmitere genetica - Exista 3 situatii si anume, mama este
sanatoasa si tatal are hemofilie, sau mama e purtatoare si tatal este sanatos, si
mama este purtatoare si tatal are hemofilia (este cea mai grava). SE FAC
DESENELE !

5. Hemofilia – tablou clinic

Apar hemoragii incoercibile, iar hemoragiile au localizari diferite, evolutie
cronica si se mentine pe tot parcursul vietii.
Hemoragiile sunt spontane sau sunt provocate de traumatisme.
Hemoragiile externe sunt rare si se manifesta prin epistaxis (curge sange din
nas), gingivoragie (curge sange de la gingii) sau sangerare conjunctivala.
Hemoragiile interne sunt frecvente si sunt intracraniene, difestive superioare,
unde apare hemateneza (varsa sange), melena (scaun cu sange) sau hematurie
(urina cu sange).
Cele mai frecvente hemoragii sunt cele hemartrozice sau hematoame (apar
in interiorul muschiului, iar cei mai frecventi muschi afectati sunt cei ai
antebratului si psoas-iliacul).
Hemartrozele se manifesta frecvent, apar in 75% din cazuri, articulatia
genunchiului e cea mai frecvent afectata. Mai sunt afectate si articulatia gleznei,
articulatia cotului, articulatia pumnului si articulatia soldului.
Apare si febra si leucocitoza.
Hemartroza dureaza 3-4 saptamani, ca sa se resoarba sangele din articulatie.
Se face punctie si drenaj, insa ea se repeta si apare in aceeasi articulatie (apar
sinovitele).
Hemartroza genunchiului determina atrofia lenta a cvadricepsului.
 Bolnavul de hemartroza risca sa ajunga invalid si trebuie oferita atentia
asupra intensitatii durerii, prezentei caldurii locale, prezentei tumorului si scaderea
mobilitatii articulare.

6. Distrofia musculara progresiva – definitie, modalitati de transmitere ale

maladiei genetice
Definitie - Este mutatia genetica care se gaseste pe un cromozom somatic
(autozom) sau pe un cromozom sexual.
Se caracterizeaza prin degenerescenta a fibrelor musculare, cu evolutie
progresiva simetrica si proximala.
Modalitati de transmitere - Transmisia recesiva X lincata, inseamna ca
mutatia genetica e pe cromozomul X. Pot fi atinse ambele sexe in afectiunile
autozomale, iar orice gena are o gena alela, care poate contracara boala, si riscul
de transmisie la descendenti e de 25%.
Transmiterea dominant autozomala – defectul genetic e pe un cromozom
autozom, iar efectul patologic nu e compensat de gena alela, si riscul de transmisie
e de 50%.

7. Distrofia musculara Duchenne – definitie, patogenie, manifestari clinice

Definitie - Este cea mai frecventa forma, are transmisie X lincata, iar
varsta de debut este de 2-4 ani. Sunt cazuri rare la pubertate.
Patogenie - Ca si simptome, copilul merge mai tarziu, are o scadere a
fortei musculare care e bilaterala si simetrica, de intensitate variabila cu
ascensiune proximala.
Exista un deficit muscular si la nivelul fetei (facies caracteristic),
deschidere larga a fantei palpebrale, ochi bombati, eversia buzelor, inchide
ochii greu, are dificultati in a fluera si de a umfla obrajii.
Manifestari clinice - Copilul are deficit de forta musculara a centurii
scapulo-humerale, se desprind omoplatii de trunchi cand ridica membru
superior si are dificultati de a ridica membrul superior. Are dificultati de a
tine greutati in mana, iar deficitul de forta musculara a trunchiului si a
centurii pelviene face sa apara probleme de respiratie.
 Musculatura insipiratorie si expiratorie sunt rapid afectate, iar
diafragma rezista mai mult. In timp se produce, orizontalizarea coastelor si
fixarea toracelui in inspir. Lordoza e un semn caracteristic, mersul e leganat,
are caderi frecvente in timpul mersului, si oboseala accentuata, iar urcarea
scarilor devine imposibila.
Caracteristica e trecerea din decubit dorsal in ortostatism care e
dificila (decubit dorsal – decubit ventral, ridica trunchiul cu sprijinul
membrelor superioare si trece in ortostatism catarandu-se de proprii
genunchi). Apare modificari de volum musculare, e prezenta o hipertrofie
musculara patologica la nivelul gambei, coapsei si centurii scapulare.
Se instaleaza atrofia musculara, cu caracter bilateral si simetric,
prezinta tendinta sa evolueze proximal, lent progresiv. Apare retractii
tendinoase (tendonul lui Ahile), iar de aici se instaleaza si piciorul in varus
equin.
Se produse genum flexum si retractia de ischiogambieri, datorita
retractiei psoasului-iliac (flexia coapsei pe bazin) si prin retractia in
articulatia pumnului si a degetelor, apare deficitul al mainilor.
Reflexele osteotendinoase sunt normale initial, dar dispar. Apar
tulburari trofice, adica tegumente aspre, apare susceptibilitate de afectiuni
tenice, apare osteoporoza cu risc de fracturi spontane, tulburari ale aparatului
cardiovascular, cu hipotensiune, tahicardie, cianoza extremitatilor, tulburari
digestive (constipatii, deces prin insuficienta respiratorie si cardiaca).

8. Tratament kinetic si kinetoterapia ocupationala in distrofia musculara

Duchenne – obiective, mijloace si terapia ocupationala propriu-zisa
Oiective - Ca si obiective, reeducare respiratorie, prevenirea instalarii
atrofiilor musculare, prevenirea atitudinilor deficiente si prevenirea
obezitatii.
Mijloace – hidrokinetoterapie, masaj, posturari, mobilizari pasive,
pasivo-active si gimnastica respiratorie.
Terapia ocupationala propriu-zisa - Ca si sporturi, volei cu un balon
sau minge usoara, baschet cu cos la o inaltime mai mica, inot. Terapie
ocupationala, pedalaj, olarit, impletit, jucarii cu arc, desen, pictat.
9. Artrogripoza (artrodiskinezia congenitala) - definitie, patogenie,
simptomatologie, tratament recuperator si kinetic propriu-zis
Definitie – artrogripoza este o afectiune embrionara cu etiologie
idiopatica, in care apare o tulburare severa a ecto si mezodermului.
Patogenie – din punct de vedere patogenic, artrogripoza este o boala
musculara, leziunile articulare fiind secundare. Din punct de vedere al
componentei neurologice, se considera ca aceasta este consecinta unor
leziuni medulare nespecifice, care ating celulele motorii din coarnele
anterioare.
Simptomatologie – artrogripoza se caracterizeaza prin asocierea
constanta a urmatoarelor elemente: manifestari musculare, articulare,
cutanate, neurologice si dismorfism cranio-cerebral si/sau scheletal.
Simptomatologia este prezenta de la nastere, nou-nascutul avand o alura
rigida prin blocuri articulare, hipotrofii musculare si modificari de troficitate
tegumentara.
Manifestari musculare – hipotrofii sau atrofii musculare, localizate
asimetric, in jurul articulatiilor gripate, limitand gradul de mobilitate al
acestora.
Manifestari articulare – sunt prezente diverse grade de scadere a
mobilitatii articulare, de la redoare pana la ankiloza. Sunt localizate la
nivelul articulatiilor membrelor. Segmentele sunt fixate in flexie, copilul
prezentand atitudinea fetala.
Manifestari cutanate – pielea este infiltrata, avand aspect si
consistenta de carton. Sunt prezente zone de atrofie dermica, sub forma unor
fosete in jurul articulatiilor afectate. Pot fi prezenti mici noduli cutanati la
nivelul degetelor.
Manifestari neurologice – foarte frecvent sunt prezente paralizii ale
musculaturii membrelor si toracelui. Paralizia este flasca, ducand la
modificarea articulatiilor si la aparitia unor deficiente de statica vertebrala.
Dismorfism cranio-cerebral – hidro sau microcefalie. Fruntea e
ingusta si bombata, hipertelorism, nas mare, anomalii de forma si de pozitie
ale urechilor.
 Dismorfism scheletal – sindactilie sau polidactilie, agenezia unor
vertebre lombare sau spina bifida, deformari ale pelvisului.
Tratament – ortopedic si anume imobilizare in aparat gipsat pentru
recapatarea pozitiilor functionale.
Tratament chirurgical – daca redorile articulare sunt in pozitii vicioase
cara nu pot fi rezolvate numai ortopedic, se intervine chirurgical asezandu-se
segmentele articulare in pozitie functionala.
Kinetoterapie – ca si obiective urmarim, cresterea gradului de
amplitudine a miscarilor, tonifierea musculaturii, mentinerea unui echilibru
postural in ortostatism si antrenarea prehensiunii si a mersului. Trebuie
inceputa precoce si se foloseste termoterapia, masajul, intinderi pasive si
electroterapie de stimulare. Se recomanda 2 cure de knetoterapie pe an, in
sedinte de 6 saptamani, toata viata.

10. Distrofia musculara Becker – definitie, forme clinice

Definitie - Debut la 11-12 ani, apare la ambele sexe si are o evolutie lent
progresiva. Este o forma scapulo-humerala cu varsta de debut la copil sau adult
tanar. Forma juvenila se numeste ERB, iar cea adulta LANDOUZY
DEFERINE (afecteaza umarul, bratul si fata cu evolutie ondulatorie).
Forme clinice - Forma distala, apare la ambele sexe, cu debut la copil se
numeste BIEMOND, iar la adult WEALANDER si e afectata musculatura
segmentelor distale si nu au tendinda sa evolueze proximal.
Forma de ptoza palpebrala, apare la ambele sexe si apare peste 45 de ani.
Afecteaza forma oculara, cad ploapele si apare in miastenia gravis sau afectarea
faringelor (nu mi inghite).

11. Particularitatile aparatului locomotor in pediatrie – sistemul osos

In structura tesutului osos predomina tesutul cartilaginos. Rezistenta
osoasa la sugar este mica, deoarece exista un dezechilibru intre procesul de
osificare si aportul de calciu. Procesul de osificare incepe din viata
intrauterina: in luna a 5-a de gestatie se produce osificarea la nivelul
claviculelor si a oaselor craniene, la nivelul oaselor lungi procesul de
 osificare incepe in zona pericondrala a diafizei si apoi trece la epifize, la
nastere sunt osificate toate diafizele. Nucleii de osificare se clasifica in
primari si secundari. Nucleii de osificare primari apar in viata intrauterina, la
nastere fiind prezenti la urmatoarele nivele: epifiza distala femurala, epifiza
proximala a tibiei, astragal, cuboid si calcaneu. Nucleii de osificare
secundari apar dupa nastere, intr-o anumita ordine cronologica.

12. Particularitatile ale aparatului locomotor in pediatrie – sistemul

articular si muscular – pozitiile pentru examinarea aparatului
locomotor in pediatrie
Sistemul articular- La copil, încă de la naştere sunt prezente toate
elementele articulare, însă forma articulaţiilor este, uneori, modificată faţă
de cea a adultului. Cea mai reprezentativă modificare de formă articulară
este la nivelul coloanei vertebrale: la început nu există nici o curbură la acest
nivel; la vârsta de 2-3 luni apare curbura cervicală; la vârsta de 9 luni apare
curbura lombară. Un alt exemplu este oferit de articulaţia genunchiului: la
început genunchiul este în varum, iar odată cu creşterea în vârstă, acest
varum se reduce, astfel încât la vârsta de 1 an apare genunchiul în valgum.
La nivelul articulaţiei scapulo-humerale: până la vârsta de 3 luni,
capul humeral se poate fractura foarte uşor (deoarece există dezechilibrul
între procesul de osificare şi aportul de calciu). Datorită acestui fapt, capul
humeral trebuie protejat în mişcarea de flexie: niciodată, la această vârstă,
braţul sugarului nu se duce direct în flexie ci prin abducţie.
Sistemul muscular- Sistemul muscular este bine reprezentat la
naştere, însă dezvoltarea musculaturii este diferită de la o regiune la alta
(exemplu: la sugarul în vârstă de 3 luni musculatura membrelor inferioare
reprezintă 38% din greutatea totală a musculaturii).
Tonusul muscular diferă de la o vârstă la alta (la nou-născut
predomină tonusul muşchilor flexori, apoi va predomina tonusul muşchilor
flexori ai membrelor superioare şi tonusul muşchilor extensori ai membrelor
inferioare, ajungându-se, în final, la echilibrul dintre muşchii
flexori/extensori).
Elasticitatea musculară este foarte mare la copilul mic, scăzând odată
cu vârsta.
 Structura musculară, la nivelul abdomenului, este uşor diferită faţă de
cea a adultului: existenţa inelului ombilical (structură fibroasă care
înconjoară ombilicul) întrerupe linia albă, astfel rezistenţa acesteia este
scăzută favorizând apariţia herniei ombilicale (orificiul ombilical este
acoperit de fascia ombilicală). În regiunea inghinală aponevroza muşchiului
oblic extern acoperă funiculul spermatic având spre partea mediană (spre
pubis) un inel inghinal (orificiul funiculului spermatic) iar aponevroza
muşchiului oblic intern are fibre care susţin acest inel; dacă aceste fibre sunt
insuficient dezvoltate apare hernia inghinală.
Pozitiile pentru examinarea aparatului locomotor- Poziţia pentru
examinarea aparatului locomotor la copil este diferită în funcţie de vârsta
acestuia: la sugar – din decubit dorsal (se apreciază modificările simetrice
sau asimetrice ale tonusului muscular, prin modificarea poziţiei segmentelor
corporale) şi din decubit ventral (se apreciază dispunerea simetrică sau
asimetrică a omoplaţilor, gropiţelor sacroiliace, pliurilor subfesiere şi ale
regiunii poplitee). La copilul în vârstă de 1 an – din aşezat şi din ortostatim.
La copilul mai mare – din poziţiile de mai sus şi din mers.

13. Modificarile segmentelor corporale din trecerea de la patrupedie, la

bipedie.
Picioarele asigura stabilitate, verticabilitate (tibia), stabilizare
(cvadriceps), iar tricepsul sural si tendonul lui Ahile, ajuta si ei la
verticalizarea corpului. Trecerea de la patrupedie la bipedie, coloana e
rezistenta la presiuni si vertebrele s-au modificat si specializat. S-a
reechilibrat centrul de greutate si s-a proiectat in mijlocul bazei de sustinere.
Membrele superioare nu mai au functie de stabilizare, ci de prehensiune. Se
mareste si perimetrul vizual.

14. Atitudinea corporala – elementele pasive si active

Atitudinea e asigurata de elemente pasive (oase, articulatii, tesut
periarticular, ligamente, elasticitatea musculaturii) si active.
 La nivelul coloanei, stabilizarea coloanei e asigurata de ligamentele
corpurilor vertebrale, iar mobilitatea, de discului intervertebral si arcului vertebral.
La nivelul bazinului, normalul e dat de inclinarea de 30 de grade fata de
orizontal care trece prin articulatia sacro-lombara.
Daca bazinul e inclinat inainte – lordoza.
Daca sunt inegalitati, apare atitudinea scoliotica.
Bazinul e orizontal, curbura lordotica e diminuata, elementele active sunt
organele Golgi de la nivelul tendonului, fusurile intermusculare si caile nervoase.
Coloana in mod normal nu e dreapta, are o curbura cervicala (lordoza
cervicala), una toracala (cifoza) si una lombara (lordoza).

15. Descrieti atitudinea corporala normala pe segmentele corpului in

pediatrie

16. Atitudinea corporala – definitie, diferentieri in functie de varsta, sex si

tipul constitutional a copilului
Definitie - Este o functie a corpului prin care se stabilesc raporturile
constante intre segmentele corporale si intre corp si mediu inconjurator.
Diferentieri - Copilul mic are capul mare, membrele superioare scurte,
abdomenul hipoton, bazin inclinat inainte, pana la 3 ani lordoza e
normala, intre 3-6 ani se pastreaza atitudinea lordotica, apar tulburari de
asimetrie (scolioza), apar tendinte spre cifozare. La scolari, apare
atitudinea cifotica si scoliotica. La pubertate, 12-14 ani, apare cresterea
rapida in inaltime (hormonal) + hipodezvoltare a musculaturii, apar
atitudini deficitare (scolioza, cifoza).
In functie de sex, fetele au o atitudine lordotica, bazinul inclinat
anterior, pentru biaeti au atitudine cifotica. In functie de tipul constitutional.
Copii inalti si slabi sunt hiperstaturali, si hipoponderali si au atitudine
cifotica, iar ceilalti sunt scunzi si grasi.
17. Aprecierea atitudinii corporale din diferite pozitii – decubit dorsal,
asezat, ortostatism, mers
Decubit dorsal – toate segmentele sunt dispuse in acelasi plan
Sezand – musculatura abdominala e incordata, cu spatele drept si cu sprijin
simetric pe membrele superioare.
Ortostatism – linia imaginara care uneste maleola externa cu trohanterul mic
si mastoida, inclinarea inainte cu 5-10 grade fata de perpendiculara care cade
pe maleola externa.
Mers – capul si gatul inainte, pentru stabilizare, dispunerea pasilor pe o linie
mediana, mersul cu sprijin pe toata talpa.

18. Atitudinile deficiente globale – definitie, cauze, clasificare si descrierea

fiecari deficiente (atitutinea global cifotica, lordotica, plan rigida si
scoliotica)
Definitie- Reprezintă orice abatere totală a atitudinii corporale de la
normal, în care nu sunt modificate structural ţesuturile respective.
Cauze - Cauzele care pot provoca apariţia atitudinilor corporale
deficiente globale pot fi clasificate astfel:
- Cauze favorizante: poziţiile asimetrice păstrate la şcoală, în timpul
jocului, în timpul diferitelor activităţi, în timpul somnului şi
repausului.
- Cauze predispozante: tipul constituţional ; ereditatea; sexul;
practicarea diferitelor sporturi din mica copilărie.
- Cauze determinante: hipotonia musculară; laxitatea articulară;
redorile articulare; lipsa reflexului corect de atitudine.
Clasificare:- Clasificarea atitudinilor corporale deficiente globale este
următoarea: atitudinea global cifotică; atitudinea global lordotică; atitudinea
plan rigidă; atitudinea asimetrică.
Atitudinea global cifotica- Aceasta se caracterizează prin: înclinarea
înainte a capului şi gâtului; accentuarea curburii cifotice a coloanei toracale;
membrele inferioare sunt în semiflexie.
 Atitudinea global cifotică se întâlneşte la şcolarul mic; copilul
hiperstatural şi hipoponderal; fete în perioada pubertară.
Atitudinea global lordotica- Se caracterizează prin: cap şi gât uşor
înclinate înainte; curbura lordotică a coloanei lombare este accentuată;
membrele inferioare sunt uşor scurtate şi în hiperextensie; abdomenul este
împins înainte; bazinul este înclinat înainte.
Atitudinea global lordotică apare la copii până la vârsta de 3 ani;
preşcolari; copiii hipostaturali şi hiperponderali.
Atitudinea plan rigida- Aceasta se caracterizează prin: curburile
fiziologice sunt prezente dar uşor diminuate, atitudinea corporală, pe
ansamblu, fiind rigidă; din punct de vedere motor este o lipsă de coordonare,
supleţe şi elasticitate. Are caracter ereditar.
Atitudinea plan rigidă se manifestă la pubertate, sau imediat postpubertar.
Atitudinea asimetrica- Este determinată de factori constituţionali sau
funcţionali, de exemplu: unul din membrele superioare are mai multă
abilitate faţă de celălalt.
Atitudinea asimetrică se întâlneşte la şcolari şi tineri.

19. Atitudinile deficiente regionale – definitie, clasificare, corectarea prin

probe functionale
Definitie- Reprezintă orice abatere regională (parţială) a atitudinii
corporale de la normal, în care nu sunt modificate structural ţesuturile
respective.
Clasificare si corectare prin probe functionale:
Cap si gat: Cap şi gât înclinate înainte - proba funcţională:
ducerea capului în extensie, din decubit ventral.
Cap şi gât înclinate lateral - proba funcţională: mişcare de
extensie (este solicitată simetric musculatura cefei) sau
înclinare laterală spre partea opusă atitudinii deficiente.
Umeri : Umeri asimetrici - proba funcţională: ducerea braţelor
lateral sau împingerea cu coatele flectate în mâinile examinatorului.
 Torace: Torace în flexie - proba funcţională: inspir profund.
Omoplati: Omoplaţi asimetrici - proba funcţională: ducerea
braţelor lateral sau ducerea mâinilor la ceafă.
Coloana vertebrala: Atitudine cifotică - proba funcţională:
extensia trunchiului sau poziţionarea în decubit ventral.
Atitudine lordotică - proba funcţională: flexia trunchiului.
Membre inferioare: Genunchi în flexum - proba funcţională:
ridicarea pe vârfuri.
Genunchi în valgum - proba funcţională: ridicarea pe vârfuri.
Genunchi în varum - proba funcţională: mers pe călcâie.

20. Deficienta la nivelul gatului – torticolis congenital si dobandit

Reprezintă deficienţa în care capul şi gâtul sunt înclinate lateral, concomitent
cu răsucirea capului spre partea opusă.
În funcţie de momentul apariţiei, există două forme de torticolis: forme
congenitale şi forme dobândite.
Torticolis congenital- Acestea sunt cele mai frecvente forme la copii. Pot
coexista cu alte malformaţii ale aparatului locomotor: ale centurii scapulare
(omoplat ridicat ), ale membrelor inferioare (luxaţii, picior strâmb congenital).
Etiologie: lezarea muşchiului sternocleidomastoidian (torticolis muscular) prin
poziţie vicioasă intrauterină a capului care provoacă comprimarea muşchiului
sternocleidomastoidian împiedicând dezvoltarea acestuia, poziţie vicioasă
intrauterină a umărului (acesta este ridicat spre cap) care comprimă artera
subscapulară astfel fiind redusă irigaţia arterială a muşchiului
sternocleidomastoidian, circulară dublă sau triplă a cordonului ombilical; o
malformaţie a coloanei vertebrale cervicale (torticolis osos).
Torticolis dobandit- Etiologie: obstetricală (prezentaţie pelviană, prezentaţie
craniană cu aplicaţie de forceps sau tracţiune puternică); cicatriceală (după arsuri,
adenoflegmoane); musculară (infecţii virale, afecţiuni reumatismale,
posttraumatic); nervoasă (la copiii cu sindrom extrapiramidal); senzorială
(hipoacuzie inegală, miopie unilaterală).
Tratament:
• Tratament ortopedic:
Imobilizare corectivă în minervă asimetrică, sau utilizarea suspensiei în
căpăstrul Glisson pe plan înclinat.
• Tratament chirurgical:
Este tratamentul care asigură vindecarea în aceste cazuri (mai ales pentru
torticolisul congenital).
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de
partea opusă şi de alungire a musculaturii de partea bolnavă; detorsionarea
coloanei vertebrale cervicale; crearea unui reflex corect de atitudine.
Fiind o afecţiune care beneficiază de tratament chirurgical, se recomandă
kinetoterapia legată de intervenţia chirurgicală (preoperator şi postoperator) şi
kinetoterapia corectivă

21. Deficienta la nivelul gatului – cap si gat inclinat inainte

Etiologie: timiditate; deficit senzorial vizual (miopie).
Simptomatologie: curbura lordotică cervicală este diminuată, capul
fiind înclinat înainte; apare o uşoară cifoză cervico-dorsală; umerii sunt uşor
împinşi înainte; la privirea din faţă, gâtul pare scurt (deoarece este acoperit
de faţă); secundar apar umerii aduşi în faţă şi toracele înfundat, în special în
partea sa superioară, care va provoca diminuarea capacităţii respiratorii.
Tratament:
o Tratament cauzal (etiopatogenic):
Pentru copiii timizi se recomandă psihoterapie.
Pentru copiii cu miopie se recomandă tratament oftalmologic (corectarea
miopiei cu ajutorul ochelarilor).
o Kinetoterapie:
 Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii
cefei şi a centurii scapulare şi în condiţii de alungire a musculaturii
anterioare de la nivelul gâtului; corectarea poziţiei toracelui, umerilor şi a
coloanei vertebrale dorsale; crearea reflexului corect de atitudine.
Se foloseşte gimnastica corectivă în cadrul căreia se execută mişcări de
extensie, din poziţii cu bază mare de sprijin, care să fie îngreunate prin
efortul de susţinere a capului.
Mijloace utilizate:
- Exerciţii statice: posturări corective din decubit ventral, aşezat.
- Exerciţii dinamice: extensii ale capului şi gâtului asociate cu mişcări
simetrice ale capului de înclinare laterală dreapta/stânga şi răsucire
dreapta/stânga, cu mişcări ale membrelor superioare în plan posterior şi
peste orizontala umerilor, cu mişcări ale trunchiului; exerciţii respiratorii;
exerciţii de târâre.
- Masaj: relaxant pe muşchiul sternocleidomastoidian; stimulant pe
musculatura cefei.

22. Deficienta la nivelul omoplatilor – omoplat ridicat, omoplat ridicat si

desprins
Omoplat ridicat- Reprezintă o afecţiune congenitală, în care omoplatul
rămâne fixat de regiunea occipitală (este originea lui embrionară) în
timpul vieţii intrauterine.
Etiologie: această fixare a omoplatului poate fi determinată de fibre
conjunctive care leagă omoplatul de regiunea occipitală; de agenezia
(lipsa formării) muşchiului trapez, care va împiedica coborârea
omoplatului; de prezenţa unor aderenţe la coloana cervicală.
Simptomatologie: gâtul pare scurt; omoplatul este mic, nedezvoltat şi
rămas în regiunea cervicală; umărul este proiectat înainte; muşchii
centurii scapulare sunt hipotrofici.
Tratament:
• Tratament chirurgical:
 Se recomandă efectuarea acestuia după vârsta de 6 luni. Constă în
debridarea omoplatului.
• Kinetoterapie:
Se recomandă efectuarea acesteia din primele luni de viaţă, rezultatele
fiind însă, incerte. Constă în:
- Masaj.
- Tracţiuni pe planul patului la nivelul coloanei cervicale şi a
membrelor superioare.
- Postoperator se aplică kinetoterapie pentru refacerea musculaturii
centurii scapulare.
Omoplat ridicat si desprins - Această deformaţie este prezentă la copiii şi
adolescenţii subponderali.
Simptomatologie: reliefarea evidentă a omoplaţilor şi depărtarea marcată a
acestora faţă de coloana vertebrală.
Tratament:
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii
centurii scapulare posterioare; crearea unui reflex corect de atitudine.
Se recomandă:
- Posturări corective în: pe genunchi cu sprijin pe palme; semiatârnat cu
prinderea mâinilor cât mai depărtat.
- Mişcări ale membrelor superioare de ducere laterală a acestora, la nivelul
orizontalei umerilor.
- Extensii ale capului, gâtului şi trunchiului.
- Exerciţii respiratorii.
- Exerciţii de târâre.

23. Deficiente la nivelul gatului – cap si gat inclinat lateral

 Etiologie: atitudine deficitară a capului şi gâtului; deficit senzorial auditiv
sau vizual.
Simptomatologie: capul este înclinat împreună cu gâtul sau, mai rar, capul
este drept, numai gâtul fiind înclinat lateral; uşoară asimetrie facială (ochi
„în scară”, narine „în scară”); la nivelul gâtului se observă o coardă
musculară de partea înclinării şi o dezvoltare insuficientă a muşchiul
sternocleidomastoidian de partea opusă înclinării; părul este implantat inegal
pe ceafă; umărul de partea înclinării este ridicat; scolioză cu convexitatea de
partea opusă înclinării; omoplaţii sunt asimetrici.
Tratament:
• Tratament etiopatogenic:
Corectarea deficitului senzorial (de auz sau văz).
• Tratament ortopedic:
Este necesar în unele cazuri, folosindu-se o minervă (orteză) asimetrică.
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de
partea opusă înclinării şi de alungire a musculaturii de partea bolnavă;
corectarea poziţiei toracelui, umerilor, omoplaţilor şi a coloanei vertebrale;
crearea reflexului corect de atitudine.
Mijloace utilizate:
- Exerciţii statice: posturări corective din decubit ventral, decubit dorsal,
aşezat; elongaţii.
- Exerciţii dinamice: extensii ale capului şi gâtului cu înclinarea laterală de
partea opusă; gimnastică facială (mişcări de masticaţie, clipit, umflare a
obrajilor etc.); mişcări ale membrelor superioare şi trunchiului; exerciţii
respiratorii; exerciţii de târâre.
- Masaj: relaxant pe muşchiul sternocleidomastoidian de partea înclinării şi
stimulant de partea opusă.

24. Deficiente la nivelul toracelui – torace proeminent si toracele infundat

 Toracele proeminent - in cadrul acestei deficiente se intalnesc mai
multe forme:
• Toracele globulos - Este determinat de cifoza toracală. Recuperarea
acesteia va asigura recăpătarea formei normale toracale.
• Toracele in carena - Sunt prezente forme congenitale şi forme
dobândite, acestea din urmă având etiologie necunoscută până în
prezent.
• Toracele in carena congenital - Este întâlnit frecvent la copiii cu
sindrom Down (trisomia 21) sau alte malformaţii.
Simptomatologie: proeminenţa sternului la nivelul
manubriului sternal, corpului sternal şi al apendicelui xifoid;
înfundarea şi orizontalizarea coastelor; scăderea mobilităţii şi a
elasticităţii cutiei toracice; dispnee de efort; se poate asocia
cifoza coloanei vertebrale.
Tratament:
-Kinetoterapie:
Pentru efectul de remodelare a sternului kinetoterapia
trebuie efectuată până la vârsta de 3 ani, deoarece la această vârstă
sternul se osifică. Constă în:
Presiuni manuale aplicate pe stern, în timpul inspirului.
Exerciţii cu membrele superioare din cvadripedie (exemplu:
semiflotări).
-Tratament ortopedic:
Se recomandă corset cu presiune continuă pe torace.
Toracele infundat- are 2 forme:
• Torace infundat congenital - Simptomatologie: la naştere se
evidenţiază doar o mică depresiune la nivel sternal, care se
accentuează în inspir (deoarece există o bridă între stern şi diafragm);
în timp, se instalează următoarele deformări: înfundare sternală la
nivelul corpului sternal şi a apendicelui xifoid, coastele se înfundă,
mai ales la nivelul cartilajului condrocostal apărând o înfundare
 ovalară; totdeauna toracele înfundat este însoţit de tulburări
respiratorii şi circulatorii.
• Torace infundat dobandit - Cea mai reprezentativă este forma care
apare în cadrul rahitismului (toracele rahitic). Acesta apare la vârsta
de 3 ani, însă se evidenţiază clar la vârsta de 7 ani când începe o nouă
perioadă de creştere a copilului.
Tratament:
-Tratament chirurgical.
-Kinetoterapie:
Se recomandă:
Posturarea copilului în decubit ventral.
Exerciţii de respiraţie: inspir cu rezistenţă aplicată cu
ajutorul mâinilor kinetoterapeutului sau cu o faşă elastică,
exercitată pe abdomen şi la baza toracelui pe rebordurile costale.

25. Deficiente la nivelul soldului – coxa valga si coxa vara

Coxa valga - Coxavalga este o deformaţie caracterizată prin mărirea
unghiului de înclinaţie a colului femural peste 1400. În aceste cazuri la
naştere capul femural poate ieşi din cavitatea cotiloidă (risc de luxaţie de
şold).
Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavalga. Formele
congenitale se asociază frecvent şi cu alte afecţiuni congenitale (luxaţia
congenitală de şold, paralizii spastice etc.). Formele dobândite apar în
tuberculoza şoldului, osteomielită, poliomielită, fractura colului femural etc.
Simptomatologie: gradul de amplitudine pentru mişcarea de abducţie este
foarte mare; uneori este prezentă o subluxaţie la acest nivel articular;
hipotonie a muşchilor fesieri; oboseală la mers şi alergare; mers şchiopătat
(moderat); secundar se instalează genunchi recurbaţi.
Tratament:
• Kinetoterapie:
 - Posturări corective.
- Exerciţii corective.
• Tratament chirurgical: recomandat numai în formele cu subluxaţie sau
artroză coxofemurală.
Coxa vara- Coxavara reprezintă o deformaţie caracterizată prin
micşorarea unghiului de înclinaţie a colului femural faţă de diafiza femurală
sub 1150-1200 (valoarea normală a acestui unghi este de 1280-1300).
Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavara. Formele
congenitale apar în mod egal la ambele sexe; pot fi unilaterale sau bilaterale
(acestea din urmă sunt mai frecvente); la naştere sunt asimptomatice.
Formele dobândite apar în rahitism, fractură de col femural (posttraumatic),
tuberculoza şoldului etc.
Simptomatologie: inegalitatea membrelor inferioare (în formele unilaterale);
limitarea mobilităţii, în special pentru mişcările de rotaţie şi de abducţie;
mers şchiopătat; semnul Trendelenburg este pozitiv (în ortostatism
unilateral, apare înclinarea bazinului de partea opusă membrului de sprijin şi
înclinarea trunchiului spre partea membrului inferior de sprijin); secundar se
instalează genunchi în valgum.
Examenul radiologic evidenţiază micşorarea unghiului.
Tratament:
• Tratament chirurgical: corectarea unghiului de înclinare a colului
femural şi reorientarea cartilajului de creştere. Astfel se va induce o
remaniere structurală şi o dezvoltare ulterioară normală a epifizei
femurale proximale. Se intervine chirurgical după vârsta de 4 ani.
• Kinetoterapie:
- Posturări în abducţie pe rulouri; şezând turceşte.
- Exerciţii de tonifiere musculară din abducţie.

26. Luxatia congenitala de sold (displazia luxanta a soldului)

Are 2 forme:
 o Displazia luxanta de sold
o Adevarata luxatie congenitala de sold
Formele sunt unilaterale (partea stanga), frecvent sunt bilaterale. Apare
mersul de rata.
Patogenie:
o O malformatie din viata intrauterina si o lipsa a articulatiei intre osul
iliac si capul femural
o Aplazia sau hipoaplazia condilului sau capului femural
o O pozitionare vicioasa in uterul mamei care duce la o lipsa a presiunii
a capului femural pe condilul articular

Displazia luxanta de sold

o E determinata de hipoplazia cavitatii cotiloidiene si de modificarea
pozitiei capului femural in articulatie
o Simptomatologia e minima cand copilul se naste
o Luxatia se dezvolta in lunile uterine
o Abductia membrului inferior – e miscarea prin care se vede displazia
cand copilul e mic

Luxatia congenitala de sold

o Pliurile interne ale coapsei sunt asimetrice sau inegale numeric,
datorita relaxarii adductorilor de partea luxatiei
o La fete, fanta valvulara e inclinata de partea luxatiei
o Santul interfesier nu e simetric
o In varianta unilaterala, membrele inferioare sunt inegale, dar in cea
bilaterala, sunt egale
o Semnul Ortolani – decubit dorsal cu flexia soldului si a genunchiului,
genunchii lipiti, examinatorul prinde genunchii in mana cu podul
palmei, iar indexul si mediusul la nivelul trohanterului. Se face brusc
o miscare de abductie a coapselor sugarului si se simte si se aude ca
miscarea se blocheaza. Daca cele 2 degete exercita o presiune, se
simte un fragment si articulatia se deblocheaza. Se pune copilul in
ham.
 o Semnul Ombredanne – sugarul in decubit dorsal cu genunchii flectati
la 90 de grade si lipiti – genunchiul de partea luxatiei e mai jos
o Laxitatea articulara e mare in articulatia soldului – pentru rotatie
interna, externa si adductie
o Copii merge foarte tarziu si mersul e schiopatat.
o In forma unilaterala, mersul e chinuit cand piciorul calca si e cel lezat,
se inclina si umarul
o La copiii mai mari apare lordoza lombara, durere si oboseala majora
in timpul mersului
o Diagnosticul se face prin ecografie de sold imediat dupa nastere.
Radiografia se face la 3 luni si apar modificari ale raportului intre
femur si osul iliac si situarea nucleului de crestere ca e in afara
cadrului de dezvoltare
Tratament:
o Ortopedic – pozitionarea copilului cu picioarele in abductie. Daca e
depistata luxatia dupa 8 luni, sugarul se pozitioneaza in abductie si
rotatie externa cu ajutorul unor orteze – perna Freica si se pastreaza 2-
4 luni. Daca e depistata dupa 8-10 luni, sugarul se monteaza in aparat
gipsat cu abductie si rotatie externa la 90 de grade si ulterior se mai
reduce la 30 de grade, iar imobilizarea in gips e de 6 luni.
o Reducerea luxatiei prin tractiune lenta continua timp de 6 saptamani
o Chirurgical – cand diagnosticul a fost pus tarziu
o Kinetoterapie – imobilizari, masaj. Dupa imobilizari se pozitioneaza
in decubit ventral si se executa extensia si abductia membrului
inferior, mobilizari din asezat si ortostatism, exercitii de tonifiere a
musculaturii paravertebrale si exercitii de mers
Daca luxatia e la adult, se transforma in necroza de cap femural
Recomandarea pentru parinti e sa nu se forteze mersul

27. Deficiente la nivelul genunchilor – genum valgulm si genum varum

Genum valgum- Sau genunchi în valg. Popular este cunoscut sub
denumirea de genunchi în „X“
Genunchiul în valg (genuvalgum) este determinat de poziţionarea femurului
oblic din afară spre interior şi de dezvoltarea exagerată a condilului femural
intern.
Incidenţa de apariţie: în prima copilărie. La adolescenţă (şi la adult)
genuvalgum este secundar unei alte leziuni. Este mai frecvent la fete.
Simptomatologie: unghiul format între axul coapsei şi axul gambei este mai
mic de 1650; distanţa dintre maleolele interne este mai mare de 8 cm (cel
mai frecvent este cuprinsă între 15-25 cm); nu corectează la proba
funcţională; picior plat; membrul inferior afectat este scurtat ; deviaţii la
nivelul coloanei vertebrale şi bazinului.
Tratament:
• Tratament ortopedic: imobilizare în atele corectoare nocturne (la
copiii cu forme moderate) sau în aparat gipsat (la copiii cu vârste între
2-5 ani, cu deviaţie mai importantă); susţinătoare plantare (pentru
corectarea piciorului plat).
• Tratament chirurgical: în formele cu deviaţie foarte mare; la
adolescenţi.
• Kinetoterapie:
- Poziţionare corectivă pe rulouri, căluţi, tricicletă.
- Masaj.
- Exerciţii în care se pune accent pe mişcarea de extensie şi uşoară
rotaţie externă – în decubit dorsal vârful piciorului se sprijină pe
piciorul opus şi se execută extensia gambei.
- Exerciţii de mers – mers pe vârfuri; mers pe partea externă a
piciorului.
• Recomandări pentru părinţi: copilul să doarmă cu o pernă între
genunchi şi legarea gambelor între ele.
Genum varum- Sau genunchi în var. Popular este cunoscut sub denumirea
de genunchi în „( )“ (în „paranteză”).
Genunchiul în var (genuvarum) este o disostoză în care se produce atrofia
condilului intern cu sprijin pe partea externă şi modificarea platoului tibial.
 Etiologie: rahitism (este cea mai frecventă cauză); osteomielită; tuberculoza
genunchiului; fracturi vicios consolidate etc.
Incidenţa de apariţie: în prima copilărie. Poate avea caracter familial. Este
mai frecvent la băieţi.
Simptomatologie: se evidenţiază după vârsta de 2-3 ani, când copilul începe
să meargă cu stabilitate; între coapsă şi gambă se formează un unghi deschis
spre linia mediană; mers legănat (când deformaţia este foarte mare); picior
scobit (cel mai frecvent) sau picior plat (datorită torsiunii accentuate a
tibiei).
Tratament:
• Tratament etiologic: în cazul rahitismului se efectuează tratamentul
medicamentos al acestuia.
• Tratament ortopedic: aparat gipsat schimbat progresiv, menţinut pe o
perioadă de 4-8 săptămâni; susţinătoare plantare (pentru piciorul plat).
• Tratament chirurgical: în deformaţiile mari.
• Kinetoterapie:
- Poziţionare corectivă cu o minge între glezne şi legarea genunchilor
- Masaj.
- Exerciţii de mers – mers ghemuit; mers fandat; mers pe călcâie.

28. Deficienta la nivelul piciorului – piciorul stramb congenital

Este cea mai frecventă malformaţie a scheletului.

Există mai multe forme de picior strâmb congenital: picior talus valgus
(accentuarea flexiei dorsale a piciorului şi alunecarea în valg a astragalului);
picior plat valg (prăbuşirea congenitală a boltei plantare); picior scobit
(accentuarea marcată a boltei plantare); picior eqvin pur (hiperexensia
piciorului la nivelul articulaţiei tibio-astragaliene şi deformarea astragalului);
picior varus eqvin (va fi detaliat în continuare); picior varus eqvin (este cea
mai frecventă formă de picior strâmb congenital).
 Piciorul varus eqvin este o malformaţie a oaselor tarsiene (calcaneul este
nedezvoltat sau alunecat înainte, astragalul pivotează şi se înclină spre
interior, scafoidul este proiectat anterior, cele trei cuneiforme şi cuboidul
sunt deplasate spre interior, astfel încât poziţia gleznei este modificată) şi a
musculaturii (retracţia tricepsului sural şi a musculaturii posterioare a
gambei, asociată cu hipotonia musculaturii anterioare). Simptomatologie -
marginea internă a piciorului este ridicată; planta priveşte spre linia
mediană; mersul se instalează târziu şi este „ţopăit” („de cocoş”) (deoarece
scobitura plantară se accentuează foarte mult).
Tratament:
Este valabil pentru toate formele de picior strâmb congenital.
• Tratament ortopedic: imobilizare în atele gipsate corective imediat
după naştere, care se schimbă la interval de 2 săptămâni (pentru a
schimba unghiul de corecţie); încălţăminte ortopedică (gheată) care
trebuie purtată până la vârsta de 7 ani.
• Tratament chirurgical: este necesar mai ales în cazurile de picior varus
eqvin, pentru alungirea tendonului achilian şi repoziţionarea oaselor
tarsiene.
• Kinetoterapie:
- Masaj efectuat de la naştere, de 2-3 ori pe zi, în şedinţe cu o durată
de 5-10 minute. Se execută, sub masaj, aducerea piciorului în poziţia
corectă sau chiar hipercorectată.
- Gimnastică corectivă specifică tipului de picior strâmb: tonifierea
musculaturii afectate.
- Reeducarea mersului.

29. Dezvoltarea motrica normala a sugarului

La o luna - Motricitatea generala e prezenta, e o usoara hipertonie in decubit
dorsal si daca e in decubit ventral ridica barbia de pe pat si capul cade
inainte. Motricitatea fina – strange in mana policele adultului
La 2 luni – decubit ventral, pentru scurt timp mentine capul drept, apoi cade.
Apuca cu 4 degete o jucarie
 La 3 luni – decubit dorsal, capul in pozitie mediana, da din picioare, in
decubit ventral se propteste in antebrate, scutura jucaria si o duce la gura
La 4 luni – e tras de maini in pozitia sezand, ridica uneori capul si sta
sprijinit mult timp, tine jucaria cu 4 degete si cu palma, intinde mana
La 5 luni – decubit ventral si ridica toracele cu sprijin pe antebrate si intinde
ambele maini, isi tine biberonul cu ambele maini
La 6 luni – in decubit dorsal, trage cearceaful peste cap, se intoarce din
decubit dorsal in decubit ventral, sta in asezat fara sprijin, intinde mana,
nimereste jucaria, foloseste policele, duce jucaria dintr-o mana in alta
La 7 luni- in decubit dorsal isi ridica capul, sta in sezut cat vream daca e
sustinul de axile sta in picioare, sau pe loc, apuca jucariile cu o mana si
foloseste policele si poate sa transfere jucaria
La 8 luni – se intoarce pe toate partile, sta nesprijinit pentru scurt timp sta si
in picioare. Tine biberonul singur, il ridica daca a cazut
La 9 luni – sta in picioare sprijinit, daca e tinut de axile face miscari ca de
mers, fetele merg mai repede decat baietii, si foloseste pensa digitala. Tine al
3-lea cub in mana, se taraste pe poponet sau de-a busilea si se ridica singur.
La 11 luni – din asezat se intoarce lateral, sta in picioare singur, merge,
foloseste pensa digitala fara sa se sprijine
La 12 luni – merge sustinut, apoi singur, cade frecvent, daca cade jucaria se
apleaca si se catara pe trepte in 4 labe
La 15 luni – merge fara sprijin, se aseaza
La 1 an si 8 luni – arunca o minge cu 2 maini, rostogoleste mingea cu
piciorul, alearga, urca si coboara scarile, tine adultul de o mana, nu urca
normal ci cu 2 picioare pe o treapta
La 21 de luni – alearga liber, flecteaza genunchii si merge cu spatele
La 24 de luni – isi tine echilibru cand merge pe o bordura, urca si coboara
scarile normal, se urca singur pe pat si scaun

30. Descrieti programul kinetic specific pentru grupa 0-3 luni (reflexele
arhaice ale nou-nascutului)
 Se urmareste postura si reflexele arhaice, subcorticale. Copilul doarme
si mananca in aceasta perioada. Posturile din timpul somnului, apar in
decubit ventral.
Reflexe:
o Oculo-motor – la ciupirea tegumentului palpebral, copilul clipeste si
isi misca capul
o Reflexul de lumina – la lumina puternica, clipeste si flecteaza capul
dorsal
o Reflex de apucare – la stimularea palmei, apuca degetele, daca
reflexul e prezent si dupa 4 luni, e semn patologic
o Reflex Morrow – se trage scutecul de sub copil si el face flexia
membrelor superioare pe torace + flexia membrelor inferioare
o Reflexul tonic cervical – se tine in decubit dorsal si I se roteste capul
intr-o parte (extensia membrului superior si inferior de partea rotata)
o Reflexul de mers automat – odata ce e tinut de sub axile, el schiteaza
ca merge
o Reflexul depasirii peste obstacol – ridica piciorul

31. Descrieti programul kinetic specific pentru 3-6 luni

• La 4 luni:
- se agaţă de hainele şi părul persoanei aplecate deasupra lui;
- prinde obiecte cu mâna şi le ţine bine;
- creşterea tonusului extensorilor determină apariţia reflexului
Landau: dacă din decubit ventral sugarul este ridicat fiind susţinut cu
o mână sub torace sau abdomen, el îşi va extinde complet coloana
vertebrală (deci capul va fi ridicat); dacă din această poziţie
examinatorul va produce o flexie a capului, tonusul de extensie
dispare imediat şi sugarul se transformă „într-o păpuşă de cârpă”.
Acest reflex apare în luna a patra şi dispare în luna a 15-a.
• La 5 luni:
- în decubit dorsal, execută mişcări controlate ale membrelor
superioare şi cele inferioare pentru a îndepărta un material textil
(batic, prosop) de pe faţă;
 - începe să-şi prindă coapsa şi uneori chiar piciorul, încercând să le
aducă spre gură;
- se întoarce singur de pe burtă pe spate;
• La 6 luni:
- din decubit ventral aduce un genunchi flectat lângă trup, putându-se
târî în toate direcţiile;
- se întoarce singur de pe spate pe burtă, rostogolindu-se complet;
- poate fi poziţionat în şezând;
- mută obiectele dintr-o mână în alta, având priză palmo-cubitală şi
opoziţie parţială a policelui;
- uneori, este prezentă faza de astazie: dacă încercăm să ridicăm
sugarul în ortostatism, acesta îşi flectează membrele inferioare.
Aceasta nu este o fază obligatorie pentru toţi sugarii. Dacă există,
pentru a fi interpretată în limitele normalului, este foarte clară la
vârsta de 6 luni şi dispare în luna a 8-a (la copiii cu paralizie spastică
cerebrală forma ataxică se menţine şi după vârsta de 1 an);
- încearcă să imite expresii faciale;
- începe să mânuiască singur biberonul;
- la sfârşitul acestui stadiu (4-6 luni) apar primele reacţii de echilibru
în decubit dorsal şi decubit ventral.

32. Descrieti programul kinetic specific pentru 7-9 luni

• În luna a 7-a:
- păstrează fără sprijin poziţia aşezat (abordarea poziţiei şezând este
considerată al doilea moment de referinţă în dezvoltarea motorie);
- dacă este susţinut de sub axile, începe să păşească pe vârfuri (această
modalitate de păşire, pe vârful degetelor, este considerată normală
până la vârsta de 9 luni);
- se ridică singur din decubit dorsal în şezând;
 - ţine bine câte un cub în fiecare mână.
• La 8 luni:
- se caţără singur la marginea patului şi se ridică din şezând în
ortostatism;
- încearcă să meargă lateral, sprijinit de marginea patului;
- se rostogoleşte cu alternarea flexiei şi extensiei membrelor
superioare şi inferioare;
- prehensiunea este palmo-radială cu opoziţia completă a policelui;
- spre sfârşitul acestei luni apare reflexul de „pregătire pentru săritură”
(sau reflexul „de paraşută”), considerat al treilea moment de referinţă
în dezvoltarea motorie. Poate fi provocat în două moduri: prin
înclinarea bruscă înainte a sugarului care este susţinut în ortostatism
sau prin ridicarea sugarului din decubit ventral şi legănare înainte şi în
jos ca „un planor”; în ambele cazuri se produce extensia tuturor
segmentelor membrelor superioare şi abducţia degetelor. Reflexul de
„pregătire pentru săritură” este un reflex de apărare, persistând toată
viaţa.
• La 9 luni:
- se deplasează „în patru labe”;
- se ridică în picioare, cel mai frecvent din poziţia „în patru labe”: îşi
îndreaptă trunchiul, se agaţă cu mâinile de un obiect din apropiere,
duce un picior înainte în poziţia „cavalerului servant” şi se ridică prin
sprijin pe acest membru inferior;
- prehensiunea este realizată prin pensa fină;
- poate executa câteva mişcări la cerere (dă mâna, imită gestul de
„bravo”, face cu mâna „pa” etc.).

33. Descrieti programul kinetic specific pentru 10-12 luni

• La 10 luni:
 - este foarte activ; din aşezat trece în decubit ventral, se târăşte şi se
ridică din nou în şezând;
- din poziţia aşezat se poate răsuci şi executa diferite activităţi cu
mâinile, fără să-şi piardă echilibrul;
- încă nu are reacţii de echilibru în ortostatism, chiar dacă se poate
ridica singur în picioare şi poate fi susţinut în ortostatism doar cu o
mână;
- se joacă foarte mult cu ajutorul mâinilor (aruncă bile într-un pahar,
sună clopoţelul etc.);
- începe să se instaleze dominanţa dreptaci/stângaci.
• La 11 luni:
- stă singur în ortostatism (fără sprijin);
- merge cu sprijin bilateral.
• La 12 luni:
- imită acte simple (spălatul cu săpun, hrănirea altei persoane);
- merge susţinut de o singură mână, cu bază largă de sprijin, sau
merge lateral ţinându-se de mobile; nu are încă reacţii de echilibru în
mers;
- uneori se poate hrăni singur (chiar din ceaşcă); ajută să fie îmbrăcat;
- poate arunca o minge prin imitaţie;
- la sfârşitul acestui stadiu recunoaşte bine obiectele din jur, putând
chiar să asocieze două sau trei dintre ele.

34. Descrieti dezvoltarea motrica normala a copilului intre 1-3 ani

• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;
- aleargă bine fără să cadă;
 - ridică obiecte de pe jos fără să cadă;
- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în
palmă);
- încearcă să se îmbrace singur.
• La 30 luni (21/2 ani):
- aruncă o minge, fără direcţie, păstrându-şi echilibrul;
- sare de la o înălţime mică (20 cm), cu picioarele lipite;
- construieşte un turn suprapunând 8 cuburi.
• La 3 ani:
- se mişcă permanent, aleargă, sare, deschide şi închide uşile, agaţă şi trage
toate obiectele la care poate ajunge;
- urcă treptele alternând picioarele, sprijinindu-se cu o mână de balustradă;
- coboară scara cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- poate merge pe tricicletă;
- mănâncă singur fără să se murdărească;
- se încalţă singur, însă de obicei îşi pune ghetuţele invers (dreapta pe
piciorul stâng şi stânga pe cel drept);
- poate desena prin imitare o cruce; urmăreşte cu creionul conturul unui
pătrat.

35. Descrieti programul kinetic specific pentru 13-24 luni

• La 13 luni:
- se deplasează cu sprijin pe palme şi membrele inferioare în extensie
(„mersul elefantului”).
• La 15 luni:
- merge singur, se opreşte şi porneşte din nou, fără să cadă;
- construieşte un turn suprapunând 2-3 cuburi.
 • La 18 luni (11/2 an):
- merge singur lateral, oblic şi înapoi fără sprijin;
- urcă treptele ţinându-se de balustradă, cu ambele picioare pe aceeaşi
treaptă;
- îşi arată cu degetul ochii, nasul, gura;
- se hrăneşte singur cu lingura, însă se murdăreşte.
• La 20 luni:
- stă într-un picior, cu sprijin la nivelul mâinilor;
- construieşte un turn suprapunând 5-6 cuburi.
• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;
- aleargă bine fără să cadă;
- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;
- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în
palmă);
- încearcă să se îmbrace singur.

36. Descrieti programul kinetic specific pentru 2-3 ani

• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;
- aleargă bine fără să cadă;
- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;
- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în
palmă);
 - încearcă să se îmbrace singur.
• La 30 luni (21/2 ani):
- aruncă o minge, fără direcţie, păstrându-şi echilibrul;
- sare de la o înălţime mică (20 cm), cu picioarele lipite;
- construieşte un turn suprapunând 8 cuburi.
• La 3 ani:
- se mişcă permanent, aleargă, sare, deschide şi închide uşile, agaţă şi trage
toate obiectele la care poate ajunge;
- urcă treptele alternând picioarele, sprijinindu-se cu o mână de balustradă;
- coboară scara cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- poate merge pe tricicletă;
- mănâncă singur fără să se murdărească;
- se încalţă singur, însă de obicei îşi pune ghetuţele invers (dreapta pe
piciorul stâng şi stânga pe cel drept);
- poate desena prin imitare o cruce; urmăreşte cu creionul conturul unui
pătrat.

37. Cifozele copilului – definitie, clasificare, tratament kinetic (obiective,

mijloace, exercitii specifice)
Definitie- Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital, cu
convexitatea orientată posterior.
Clasificare- După mecanismul de producere, cifozele se clasifică astfel:
cifoze funcţionale – cifoza habituală (sau insuficienţa vertebrală), cifoza
profesională (la elevii din şcolile profesionale), cifoza compensatorie (apare în
cazurile de torace înfundat, miopie); cifoze patologice – cifoza congenitală,
cifoza rahitică, spatele rotund, cifoza adolescenţilor, cifoza traumatică, cifoza
din morbul lui Pott.
Tratament kinetic - obiective (crearea unui reflex corect de atitudine
corporala, tonifierea musculaturii posterioare a spatelui), mijloace (mobilizari
pasive, active, gimnastica corectiva, gimnastica respiratorie), exercitii (se
insista pe extensii ale coloanei vertebrale).

38. Cifoza congenitala si cifoza rahitica – definitie, simptomatologie,

tratament recuperator si kinetic specific
• Cifoza congenitala – se produce prin anezie, se formeaza din interventia din
viata intrauterina sau prin microspondilie sau malformatii care se produc la
nivelul coastelor (coaste supranumerare). Este cifoza atipica, nereductibila si
nedureroasa la copilul mic, se face ortopedie (fixarea coloanei), se evita
lordoza compensatorie, se face tratament chirurgical si kinetoterapie pentru
tonifiere si prevenire
• Cifoza rahitica – datorita lipsei de vitamina D, nu se asimileaza calciu si
apare insuficienta musculara la nivelul spatelui. Apare la 7-8 luni, atunci se
observa. Localizarea e lombara, nedureroasa la sugari. Apar tulburari trofice
tegumentare – la adolescenti duce la spate plan. Se dau medicamente –
calciu injectabil si bai de soare, kinetoterapia respiratorie e utila si se evita
pozitia asezat.

39. Cifoza traumatica si cifoza din morbut Pott – definitie, patogenie,

simptomatologie, forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
• Cifoza traumatica – se produce datorita caderii in picioare sau in sezut,
produce o infundare a platourilor vertebrale. In faza traumatica, durerea
coloanei si contractia paravertebralilor apare, apare si un intervat liber care
dureaza si 2 ani unde nu mai e durere. In stadiul 3, reapar dureri si se
evidentiaza cifoza. Apar parestezii. In stadiul 1 se pune gips, in stadiul 2 se
face kinetoterapie, in stadiul 3 se face interventie chirurgicala si
kinetoterapie postchirurgicala
• Cifoza din morbul lui Pott (tuberculoza osoasa) - afecteaza coloana toracica
si lombara inferioara si 10% implica coloana cervicala. Apar transpiratii,
scadere in greutate, stare subfebrila, transpiratii nocturne, durere toracica si
lombara, apare masa tumorala la coloana vertebrala cu parestezii, tremor,
slabiciune a membrelor inferioare, pozitia intepenita si mers dificil. Se dau
medicamente antituberculozice, dureaza 9 luni, se face tratament strict
supravegheat, apoi se face ortopedie si kinetoterapie
40. Maladia Scheuermann si spatele rotund – definitie, patogenie,
simptomatologie, forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
• Cifoza adolescentei (maladia Scheuermann) - nucleii cresc din corpii
vertebrali care sunt neregulati astfel incat cartilajul se subtiaza, se fisureaza
si apar noduli intraspongiosi. Se produce tasarea corpilor vertebrali, se misca
spatiile intervertebrale T6 si T9 apar dureri de spate si membre inferioare.
Aspectul radiologic – apare la nivelul corpilor vertebrali si au aspect de
carton imbibat in apa, se vad nodulii si spatiile intervertebrale inguste.
Evolutia e catre o cifoza fixa. Tratamentul e profilactic, kinetoterapie de
tonifierea musculaturii spatelui dar dupa ce a aparut cifoza, se pune un corset
Lionese (corset mare de sub omoplati, pana la bazin se fixeaza trunchiul si
se tine 2-3 luni). Se face kinetoterapie nesolicitand coloana, se fac exercitii
din decubit dorsal sau patrupedie, kinetoterapie respiratorie si inot
• Spatele rotund – e datorat de o laxitate capsulo-ligamentara si hipotonie
musculara cu caracter fanubial. Apare tardiv la 8-12 ani dupa pubertate. Are
o cifoza superioara si mijlocie cu torace care pare aplatizat si muschii
pectorali hipertrofici. Se poarta corset 2-3 luni si se face kinetoterapie
respiratorie, gimnastica generala si balneoterapie

41. Scoliozele idiopatice ale copilului – definitie, clasificare,

simptomatologie, tratament recuperator si kinetic specific
Scoliozele idiopatice sunt mai frecvente la fete. Sediul cel mai frecvent este
la nivel toracal sau dorso-lombar. Torsiunea (răsucirea) corpurilor vertebrale
se produce precoce, uneori fiind exagerat de mare faţă de mărimea curburii.
Evoluează în pusee accentuate în perioade de creştere marcată ale copilului
(5-6 ani; 10-12 ani).
Scoliozele idiopatice sunt clasificate astfel: scolioza sugarului; scolioza
infantilă (la copiii cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani; are o singură curbură;
convexitatea curburii este spre stânga; valoarea maximă a curburii este la
nivel T9); scolioza juvenilă (la copiii cu vârsta cuprinsă între 9-11 ani;
valoarea maximă a curburii este la nivel T6-T9); scolioza adolescenţilor (la
copiii cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani; cel mai frecvent curbura toracală
este cu convexitatea la dreapta; valoarea maximă a curburii este la nivelul
T4-T7; este mai frecventă la băieţi).
42. Scoliozele sugarului – mecanism de producere, semne clinice, tratament
recuperator si kinetic specific
Apare la copiii cu prezentatie pelviana, adica prima parte cu care trebuie sa
iasa copilul la nastere e capul si ea se numeste prezentatie craniana flectata.
Daca vine cu fata, apar complicatii mari si se face cezariana. Prezentatia
pelvina, consta in faptul ca nou nascutul iese cu pelvisul si e o nastere
dificila. Modul feselor, modul genunchilor si modul picioarelor au un risc
crescut de scolioza.
O alta cauza e greutatea mica, normal e ca nou nascului sa aiba intre 3-3,5
kg. Copiii mari se nasc cu risc crescut de diabet. Nematuritatea iarasi
afecteaza copilul. Este bine sa se nasca intre 36-40 de saptamani.
Olegoamnos – cantitate mica de lichid amniotic. Varsta inaintata a parintilor
e o alta cauza.
Mecanismele scoliozei sugarilor sunt:
o Tulburari de formare ale discurilor intervertebrale
o Tulburari de osificare encondrala
o Tulburari la nivelul tonusului musculare
Se va face examinarea clinica din decubit dorsal si ventral, pozitia atarnat cu
capul in jos.

Simptomatologie:
Apare frecvent la baieti, scolioza in C cu convexitatea spre stanga,
localizata intre T4 si L3, de partea concavitatii se observa o inclinatie
laterala a toracelui si a capului. De partea concavitatea, toracele e latit,
aplatizat si are hipotonie musculara, iar de partea convexitatii are o
gibozitate. Prezinta o asimetrie a centurilor, a pliurilor cutanate. La copiii cu
scolioza, pe partea convexitatii are o limitare a flexiei/extensiei, are o
inclinare laterala. Apare si capul turtit (plagicefalie), torticolis, asimetrie
faciala si limitarea miscarilor de abductie a articulatiei coxofemurale. Se
face examinarea radiologica si se repeta la 3 si 6 luni.
Evolutia scoliozei e buna si se poate redresa pana la 2 ani. Ca
tratament, e bun cel ortopedic, se pozitioneaza coloana intr-un corset
 noaptea. Se face si kinetoterapie care are ca obiective, tonifierea
musculaturii spatelui pentru a corecta pozitia vicioasa, sa intinda coloana, sa
tonifice musculatura centurilor si sa formeze o schema simetrica de
dezvoltare motrica.
Ca mijloace, se executa mobilizari pasive, miscari pe mingea
terapeutica, tarare, rostogolire, masaj, doarme pe un plan dur, doarme in
decubit ventral sau sa nu fie asezat cu concavitatea spre perete. Gimnastica
sa fie zilnia (3-10 minute). Se contraindica purtarea hamului si asezarea in
fund.

43. Lordoza copilului – definitie, clasificare, tratament recuperator si

kinetic specific
Deviatia coloanei in plan sagital cu convexitatea anterior.
Clasificare:
o Lordoza functionala, habituala si compensatorie
o Lordoza patologica, congenitala si rahitica
Lordoza congenitala e data de o malformatie la L5 prin sacralizare sau S1
prin lombalizare.
Lordoza rahitica e dorso-lombara, se face tratament ortopedic (corset
lombar) si kinetoterapie prin tonifierea musculaturii abdominale si
paravertebralilor lombari, fesierii, patratul lombar. Se face terapie
chirurgicala in compresia medulara si o deformare spinala

44. Osteomielita copilului – definitie, etiologie, patogenie, simptomatologie,

tratament general si recuperator specific
Definitie – boala infectioasa a aparatului locomotor produsa de germeni
infectiosi (90% din cazuri e datorata de stafilococul auriu). E o afectare
specifica copilariei.
o Este frecventa intre 5-14 ani, la baieti si e localizata la nielul tibiei sau
femurului
Patologie:
 o Fracturi deschise unde infectia intra in acel mediu sau exista un focar
in organism
Simptomatologie:
o Debutul e zgomotos in plina stare de sanatate, apare febra mare (39-40
de grade), cefalee, varsaturi, puls tahicardic, stare generala alterata,
delir
o Apar si semne locale dupa cateva zile, o atitudine particulara a
segmentului afectat (zona nu se mai misca si apare dolor, calor, rubor,
tremos si impotenta functiolesa)
o Durerea e intensa intial, apoi colectia purulentna perforeaza periostul
si se mai atenueaza, dar apare adenopatia regionala
o Daca se aduna mult puroi, se fisturizeaza si iese prin piele
o Examenul radiologic – semnele radiologice apar dupa 14 zile dupa
debut, sunt discrete la inceput
Semne radiologice:
o Osteoporoza metafizei osoase
o Osificarea periostului
o Zone de distructie osoasa (gauri)
o Scleroza osoasa care duce la dispersarea canalului medular al osului
Forme clinice:
o Forme acute sau supraacute
o Forme cronice, care se cronicizeaza in faza acuta si produce abces
osos
Osteomielita, forme particulare:
o Osteomielita toxica – stare generala alterata, dar cu fenomene locale
mai discrete
o Osteomielita septica – febra mare, delir, convulsii
o Osteomielita de tip subacut – forma mai blanda de evolutie
o Osteomielita sugarului – e data de stafilococ sau streptococ
o Osteomielita cronica – apare colectia putulenta in os si se mentine
timp indelungat
 Evolutia osteomielitei – apare faza acuta grava, apoi se cronicizeaza, faza
cronica dureaza pana la ani. Cele acute sunt mai putin grave, dar apare
abcesul osos
Tratament:
o Tratament medicamentos – antibiotice bactericide
o Tratament chirurgical – pentru a alina sechelele din os
o Tratament ortopedic –imobilizarea in atela gipsata
o Kinetoterapie – contractii izometrice, mobilizarea articulatiilor vecine,
tonifierea musculaturii, mers

45. Reumatismul articular acut la copil – definitie, patogenie,

simptomatologie, tratament kinetic general si local
E o afectiune acuta infectioasa data de un streptococul beta hemolitic, care
"linge articulatia si musca inima". RAA este o afectiune acuta a tesutului
conjuctiv cu manifestari sistematice si atinge articulatia si cordul si e
secundara unei infectii respiratorii. La copiii cu amigdalite, apare angina
streptococica.
De obicei, cam dupa 1-3 saptamani apare RAA sau o afectiune virala, iar
cele mai frecvente cazuri apar dupa 5 ani si pana la pubertate (14-15 ani).
Semnele sunt cele ale inflamatiei clasice: calor, dolor, rubor, tumor si
impotenta functiolesa. Inflamatia e la nivelul sinovialei, iar afectarea
articulatiilor mari ale copilului, are un caracter migrator.
Ca si simptome, exista manifestari majore si minore.
o Manifestari majore
Artrita, este o afectare a articulatiilor mari si are caracter
migrator. Sunt prezenti toti parametrii inflamatori. Apar dureri ale
musculaturii flexoare a articulatiei respective.
Afectarea cardiaca e si ea prezenta, apar sufluri cardiace,
cardiomegalie, fenomene de insuficienta cardiaca congestiva
(fatigabilitate, dispnee), edeme ale membrelor inferioare si staza
hematica. Formele clinice de cardita sunt: pericardita, miocardita,
endocardita si pancardita. Tratamentul eficient este cel cu penicilina.
 Semnul major este coreea Hungtington si este un semne neurologic
(tulburare a sistemului extrapiramidal) - duce la miscari involuntare
(exemplu, boala Parkinson). Copilul se misca dezbinat, slabiciune
musculara si grimase faciale. Apare si slabiciunea emotionala. Ca si
semne se pot enumera, eritem marginat, eruptii pe piele (la nivelul
trunchiului, pata sau macula). Eritemul nu mananca, dispare in timpul
aplicarii de calsura.

o Manifestari minore
Febra – 38-39-40 de grade, artralgii, prezenta unui episod identic in
antecedentele copilului. In evolutie, boala are o perioada acuta care
dureaza pana la 6 luni (daca exista cardita), si apare puseele
reumatismale. Daca infectia nu s-a tratat, semnele vor reveni mereu.

Cum se gaseste streptococul?

Prin exudat nazal sau faringian. Analiza – testul ASLO
(valoarea normala e intre 0-200 de unitati internationale).

La nivelul articulatiei, fenomenul infectios dispare, ramane grava afectarea

cardiaca si renala. La nivelul muschilor, ramane o hipotonie musculara. La
nivelul cordului, raman valvulopatiile (apare stenoza si insuficienta
pulmonara si aortica).

Prognostic
Boala are potential sever, profilaxia si tratamentul e curativ si se face
cu penicilina in V si G – moldaminul. Educatia medicala e importanta
(parintii trebuie sa cunoasca evolutia bolii).
Kinetoterapia – in perioada de inflamatie acuta se face repaus la pat.
In forma fara cardita, copilul sta in pat 1-2 saptamani. In forma cu cardita,
copilul sta mai mult de 10 saptamani. Se aplica unguente antiinflamatoare
locale (deasupra articultiei si se administreaza un masaj superficial). Daca
inflamatia trece, se incep mobilizarile analitice (6 saptamani, fara cardita si 6
 luni, cu cardita). Kinetoterapia generala – gimnastica respiratorie, exercitii
fizice generale, mers usor si participarea la competitii sportive fara aspect de
intrecere.

46. Rahitismul carential comun – definitie, patogenie, simptomatologie,

tratament specific si recuperator si kinetic
Se mai numeste si rahitism carential comun (carenta de calciu si vitamina D) si e o
boala metabolica caracteristica copilariei, ce apare in perioada de crestere rapida,
determinata de hipovitaminoza D care modifica metabolismul fosfocalcic, iar ca
rezultat apare o afectare a mineralizarii formale a osului (osteoporoza copilului).
Etiologie
Varsta, apare in perioada de crestere rapida (3-6 luni) sau la un an jumate-2,
si intre 3-5 ani. Apare la prematuri. De la 5 luni jumate-6 luni, fatul e valid sau se
numeste avort valabil.
Ritmul de insorire si anotimpul rece, zona temperata, poluarea, au si ele un
rol important.
Hiperpigmentatia – exista risc mare de rahitism
Excesul de fainoase e periculos.
Tramantul cu corticoizi, afecteaza.
Tratamentul cu antiepileptice, afecteaza si el.
Sunt afectati si copiii cu insuficienta renala simpla.
Din punct de vedere clinic, avem semne care se vad la sugar si adult. Craniul
are fruntea olimpiana (mare, bombata), oasele parietale sunt aplatizate
(plagicelafie) fontanele, la 3-4 luni trebuie sa se inchida, iar la copilul rahitic
sunt deschise). Cranio-tabes – se inmoaie oasele parientale si occipitale.
Toracele e infundat si proeminent, apar mataniile costale, santul submamar
Heriston e prezent, apare toracele in palnie (baza evazata a toracelui),
deformarea claviculelor (fracturi spontane ale coastelor).
Membrele – picioarele in paranteza, tibia in iatagan e specifica, apare genum
valgum, varum sau recurvatum. Cifoza dorsala si lombara e prezenta. Apare
turtirea bazinului, coxa vara. Copilul ramane mic (nanism rahitic). Dintii
apar in mod normal la 6 luni, la copilul rahitic, apar tarziu.
Semne musculor-ligamentare:
o Hipotonie musculara cu retard in achizitii neuro-musculare
o Abdomen mare, hipoton
o Laxitate articulara (picior de balerin)

Din punct de vedere al sistemului nervos, apare hiperexcitabilitatea

neuromusculara – semnul Cwostek (cu gura intredeschisa se percuta obrazul,
se misca orbicularul buzelor).
Daca hipocalcemia e foarte grava – apare stridor laringian (sunet ascutit), se
produce bronhospasm (dispnee). Apare o contractie a musculaturii fete si
apare si botul de peste. La nivelul abdomenului apare o falsa aparare a
musculaturii si chiar convulsii. Cauzele generale ale convulsiilor sunt
epilepsia si febra.
Ca si semne – apare transpiratia la nivelul capului si face frecvent infectii.
Apare o falsa hematosplenomegalie.

Proba terapeutica – administrarea a 600.000 - 1 milion de unitati

internationale in 3-4 saptamani a vitaminei D, duce la ameliorarea semnelor.
Profilaxia rahitica:
o Inainte de nastere, profilaxia mamei consta in expunerea la soare
o Alimentatia echilibrata si 1200 mg de calciu pe zi
o Are nevoie de vitamina D (500 de unit internat vara si 1000 iarna)
o Nu se administreaza doze mai mari de 200.000 de unit internat pe zi
(copilul se naste cu stenoza aortica)
Profilaxia postnatala:
o Alimentatia naturala 6 luni si echilibrata
o Formele de lapte cu calciu si fier, si nu e indicat laptele de vaca
o Diversificarea alimentatiei e importanta la 5-6 luni,
o Evitarea fainoaselor in exces
o Expunerea sugarului la aer
 Doza de profilactice de vitamina D, se da in 2 variante:
o Zilnic – 500 unit internat de la nou nascut la 18 ani
o 1000-1500 unit internat pe zi timp de o luna, apoi revine la normal
In cazurile particulare, la sugarii prematuri, mici in anotimpurile reci, la
sugarii cu imbolnarivi frecvente, in medii poluate, sugarii din case de copii,
peste 18 luni si pana la 14 ani, doza e de 400-500 de unit internat, dar
administrate in lunile cu R.

Sa nu se uite doza, e buna doza zilnica, nu exista pericol de intoxicatie.

Daca medicul nu se intelege cu parintii, se administreaza in var stoss, adica
se administreaza injectabil, o fiola de 200.000 de unit internat la 2, 4, 6, 12 si
16 luni. Dupa 16 luni se fac 400.000 - 600.000 pe an, intre 7-14 ani.

Se pun atele si gips daca sunt malformatii mari, se apeleaza la tratament

chirurgial dupa 5 ani si daca deformarile nu s-au corectat, se apeleaza la
ortoped.
Kinetoterapia – in perioada acuta (florida) e contraindicata. E contraindicata
pozitia asezat, ortostatism, mers sau mers in 4 labe. Exercitiile de tonifiere
musculara sunt necesare, gimnastica respiratorie si cura ediomaligna

Calciul se ia din lactate si iaurturi. Calciu ca si profilaxie – 500 mg pe zi de

calciu lactic, 5 ml/fiola cu concentratie de 10% calciu gluconic.
Curativ, pentru rahitici, 50-80 mg de calciu pe zi, timp de 3-4 saptamani sau
6-8 saptamani in cazurile grave

47. Paralizia obstetricala a plexului brahial – definitie, patogenie,

simptomatologie, tratament general si recuperator
Definitie – afectarea totala sau partiala a plexului brahial produsa in timpul
nasterii.
 Etiologie:
o Tractiune puternica in timpul travaliului (aplicata de forceps sau o
compresiune in fosa supraclaviculara)
Simptomatologie:
o Din primele zile de dupa nastere, membrul superior afectat e absolut
inert, e mai rece si e palid (hematom in fosa supraclaviculara)
o In cateva luni se instaleaza si o pozitie vicioasa a membrului superior
afectat, bratul e in rotatie interna si adductie, nu mai realizeaza
abductia si se produce si paralizia muschilor mainii
o In evolutie, daca a fost doar o elongatie a radacinii de plex brahial,
leziunea poate mai recuperata
o In leziunile grave cu afectare totala, leziunile sunt definitive si se
produce si o retractie capsulo-ligamentara in articulatia scapulo-
humerala de partea respectiva
Tratament:
o Tratament medicamentos – vitaminele B1,B6,B12
o Tratament ortopedic – se face o postura pe atela gipsata
o Kinetoterapie – mobilizari pasive, active, masaj, electroterapie,
gimnastica corectica
o Tratament chirurgical – se sutureaza radacina si se face pana la 1 an

48. Modificari ale aparatului locomotor la copil, aparute in cadrul altor

afectiuni (poliomielita) - definitie, patogenie, semne clinice, tratament
recuperator si kinetic specific
E o infectie la nivelul articulatiilor si muschilor, e data de un virus
poliomielitic. In 2002, organizatia mondiala a sanatatii (OMS), spunea ca
exista 53 de tari in UE care erau POLIOFREE.
Situatia e ca au reaparut si sunt cazuri in Siria, Sudan si Ucraina.
Ca si definitie – poliomielita e o boala infectioasa acuta contagioasa
produsa de virusul poliomielitic caracterizat de manifestari clinice pe toate
sistemele (respirator, digestiv si neurologic).
 Exista si forme paralitice cu afectarea maduvei spinarii, forme
encefalice care afecteaza creierul si au evolutie spre sechele grave sau deces.
Transmiterea poliomielitei e de la om la om si nu de la animal la om.
Caile de transmitere;
▪ Aer – picaturi fecale
▪ Fecal-orale – materiale fecale ale bolnavului, maini murdare
▪ Obiecte contaminate
▪ Prin alimente contaminate (apa, lapte, fructe, oua)
Un bolnav de poliomielita, ramane contagios 8 saptamani, iar
poliomielita se ia prin contact direct
Un caz de paralizie, declanseaza o epidemie.
Aspecte poliomielita:
o Daca un copil e infectat cu virusul, el patrunde prin gura si se dezvolta
in intestin, iar din intestin ajunge in fecale. Raspandirea e rapida si se
produc epidemii.
o Un numar de copii e insuficient imunizati, iar virusul gaseste ocazia sa
infecteze acesti copii si produce boala
Tablou clinic:
o Lipsa vaccinului e cauza
o Afecteaza SNC – paralizie flasca
o 90% din persoanele infectate nu au simptomatologie la inceput, sau e
foarte usoara si boala nu e recunoscuta la timp
o Ea actioneaza in etape:
i. Perioada de intubatie – 1-2 saptamani si apar dureri musculare
ii. Perioada pseudogripala – 2-4 zile si apare febra, dureri in gat,
dureri musculare, dureri abdominale, varsaturi, cefalee,
somnolenta, dureri ale membrelor
iii. Apare boala majore – febra mare care ne numeste febra in
cocoasa, pentru ca e fluctuanta, apar fenomene neurologice
grave, dureri ale membrelor inferioare, parestezii, paralizie
flasca, apare insuficienta respiratorie, dificultate la inghitire si
vorbire
 iv. Stadiul paralitic – sindromul meningean, apare sindromul
bulbal, tulburari ventilatorii, paralizie flasca generalizata de
hipotonie marcanta
v. Perioada de retrogradare a paraliziei (cateva luni sau chiar 1
an), raman sechele definitive neuromotorii
vi. Sechelele – paralizia definitiva cu tetraplegie si atrofii
musculare foarte intense

Factori de risc ai paraliziei:

o Deficit imunitar
o Sarcina
o Indepartarea amigdalelor
o Efortul fizic intens si in mediul cald si umed
o Alimentatie deficitara
o Surse de apa nepotabila

Cum se trateaza ?
o Tratament profilactic
Imunizare, vaccinare si prevenirea bolii
o Tratament curativ
Chirurgical – in faza sechelelor, tratament de corectare a pozitiilor
vicioase ale membrelor
Ortopedic – in perioada acuta, imobilizarea in atele pentru prevenirea
retractiilor tendinoase, atrofii musculare, atelele se pun in pozitii
functionale. In perioada sechelelor, se pun incaltari ortopedice sau
orteze
o Tratament recuperator
Obiectivele kinetoterapiei:
vii. Corectarea pozitiilor vicioase
viii. Asuplizarea articulatiilor
ix. Tonifierea musculaturii
 x. Reeducarea respiratorie
xi. Reeducarea mersului
xii. Intensitate moderata a efortului fizic
Mijloacele utilizate:
xiii. Mobilizari pasive, active
xiv. Gimnastica respiratorie
xv. Masaj
xvi. Stretching
xvii. Hidrokinetoterapie
xviii. Electroterapie

49. Artrita reumatoida juvenila – definitie, patogenie, simptomatologie,

forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
Este asemanatoare cu poliartrita reumatoida. E o boala autoimuna, cauza
fiind necunoscuta. Afecteaza copii sub 16 ani sau intre 2-6 ani. Din 1000 de
copii, 1 din ei au ARJ.
Patogenie – apare o reactie inflamatorie a sinovialei si este un raspuns al
organismului la o infectie cu un agent necunoscut, apoi urmeaza leziunile
proliferative la nivelul sinoviei, si distruge cartilajul articular.
Simptomatologie – sinovita cronica a articulatiei, manifestari extraarticulare
Cum arata articulatia ?
Articulatia e tumefiata si deviata prin inflamatia intregului spatiu
articular. Raman semnele de limitare ale miscarilor in articulatie. Apare
redoare articulare matinala – se amelioreaza daca copilul e asezat inainte de
a sta in ortostatism sau la aplicatii calde. Copilul cu tulburari de crestere au o
stare generala alterata si au si afectari cardiovasculare.

Forme de ARJ:
o Sistematica – cea mai grava forma, afecteaza si baieti si fete,
debuteaza cu febra mare, are ficat si splina mare si afecteaza cordul
(pericardita)
 o Poliarticulara – sunt afectate dintr-o data 5 articulatii mari si mici si
afectarea e simetrica
o Pauciarticulara – sunt afectate 2-3 articulatii, afectarea frecventa e la
genunchi, glezna si cot.
Soldul nu e afectat la aceasta varsta, insa la copilul de 16 ani el poate fi
afectat.
Articulatiile mici sunt prinse simetric si in evolutie, vor exista contracturi.

Tratament
Corticoterapie, imunosupresoare, jocul si scoala.
In gradul 1 de boala – copilul se imbraca, merge, se joaca si merge la
scoala singur
In gradul 2 de boala – face toate lucrurile de autoingrijire
In gradul 3 de boala – se autoingrijeste
In gradul 4 de boala – nu face nimic, e dependent de adult
Se administreaza antiinflamatoare nesteroidiene si daca s-au instalat
deformari, se pun orteze sau in cel mai rau caz, se intervine chirurgical. Ca si
kinetoterapie – posturari corective, caldura locala

50. Spondilita ankilopoetica la copii – definitie, patogenie, simptomatologie,

forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
Spondilita anchilozantă este o formă de reumatism cronic de tip inflamator,
cu evoluţie progresivă invalidantă.
Incidenţă: apare la sfârşitul pubertăţii. Este mai frecventă la băieţi.
Etiologia este necunoscută, probabil multifactorială. S-au descris, însă, şi
cazuri rare cu caracter ereditar.
Simptomatologie:
Leziunea principală este localizată la nivelul coloanei vertebrale, cu debut
lombar când se produc distrugeri ale cartilajelor intervertebrale, corpurile
 vertebrale unindu-se între ele; ulterior leziunile avansează, fiind prinse
centura pelviană şi cea scapulară.
- Debutul este cu astenie, scădere în greutate, subfebrilitate, dureri
lombosacrale neinfluenţate de repaus.
- Ulterior se instalează redoarea rahidiană care cedează în timpul activităţii
zilnice.
- Progresiv, coloana vertebrală devine rigidă şi îşi modifică curburile
fixându-se în flexie.
- Apar anchiloze la nivel scapulohumeral, coxofemural, genunchi, picioare,
cot, mâini.
- Copilul are o atitudine caracteristică „umilă”: coloana este cifozată, iar
şoldurile şi genunchii sunt în uşoară flexie.
- Toracele este fix (imobil), declanşând apariţia unei insuficienţe cardio-
respiratorii.
Tratament:
• Tratament medicamentos: antiinflamator.
• Kinetoterapie:
Reprezintă baza tratamentului.
- Fiecare şedinţă trebuie începută şi încheiată cu masaj.
- Gimnastică corectivă.
- Gimnastică respiratorie, pentru modificarea tipului de respiraţie toracică în
respiraţie abdominală.
- Balneoterapie.
• Educaţie sanitară: instruirea bolnavului asupra regulilor de viaţă care
să-i permită o independenţă socio-profesională cât mai mare.

51. Tuberculoza osteoarticulara la copii – definitie, patogenie,

simptomatologie, forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
 Tuberculoza osteoarticulară este una din cele mai frecvente localizări ale
tuberculozei (TBC).
Etiologie: tuberculoza osteoarticulară este produsă de bacilul Koch de tip
uman sau de tip bovin.
Calea de pătrundere a bacilului Koch este aeriană sau digestivă (consum de
lapte nefiert de la o vacă cu tuberculoză).
Evoluţie: dacă boala este depistată la timp şi este tratată corect, se poate
obţine vindecarea după o perioadă de 2-3 ani. Există trei perioade evolutive: de
debut, de stare şi de refacere (de vindecare). Fiecare perioadă durează, în medie,
aproximativ 6 luni.
Simptomatologie:
• În perioada de debut:
- Semne generale: paliditate; astenie; inapetenţă; curbă ponderală
descendentă; stare de subfebrilitate; transpiraţii nocturne.
- Semne locale: dureri moderate, care se accentuează la efort şi dispar în
repaus; hipotonie musculară; tumefiere articulară; mişcările în articulaţie
sunt limitate.
- Examenul radiologic evidenţiază: decalcifiere generală a regiunii;
îngustarea spaţiului articular.
• În perioada de stare:
- Semne generale: accentuarea celor din perioada anterioară.
- Semne locale: dureri permanente, foarte puternice, care îl obligă pe copil la
repaus continuu; mişcările sunt foarte mult limitate; poziţii vicioase ale
segmentului afectat (datorită contracturii musculare reflexe). În această
perioadă apar abcesele reci, care pot fistuliza.
- Examenul radiologic evidenţiază: distrucţii importante ale epifizei;
suprafeţele articulare îşi pierd conturul; spaţiul articular dispare. Se pot
asocia fracturi sau luxaţii.
• În perioada de refacere:
- Semne generale: revine apetitul; curba ponderală devine ascendentă.
- Semne locale: durerile scad în intensitate; dispare contractura musculară;
dispar abcesele reci şi fistulele. Atitudinea vicioasă datorată distrucţiilor
osoase rămâne nemodificată.
- Examenul radiologic evidenţiază recalcifierea zonei afectate; apariţia
anchilozei osoase.
Tratament
• Tratament igieno-dietetic: repaus articular obligatoriu; alimentaţie
corectă, bogată în proteine şi vitamine.
• Tratament medicamentos: specific (antituberculostatice); nespecific
(medicamente cu efect fortificant).
• Tratament ortopedic: pentru punerea în repaus a articulaţiei afectate se
recomandă imobilizare în aparat gipsat a segmentului de membru sau
a coloanei vertebrale, imobilizare pe pat tare, imobilizare în aparat
ortopedic (din piele şi bare metalice, sau din materiale plastice);
pentru corectarea poziţiilor vicioase se recomandă extensii cu benzi
adezive.
• Tratament chirurgical: se recomandă atunci când abcesele reci pot fi
puncţionate sau extirpate în totalitate; când focarul infecţios poate fi
chiuretat; pentru corectarea poziţiilor vicioase; în cazurile în care nu
se poate obţine recuperarea funcţiei articulare se intervine chirurgical
pentru a produce anchiloza articulaţiei respective (artrodeză).
• Climatoterapie: expunere la aer şi soare, în climat de şes sau subalpin;
talazoterapie (cura de mare) (aceasta din urmă este contraindicată la
bolnavii cu afectare pleuropulmonară şi la pacienţii în stadiul de
bacilemie).
• Kinetoterapie:
- Kinetoterapie preoperatorie şi postoperatorie specific – în cazurile în care
se recomandă intervenţia chirurgicală.
- Kinetoterapie de recuperare efectivă (niciodată în perioada acută): creşterea
tonusului muscular; redresarea poziţiilor vicioase.