FACTORI INTRINSECI CE DETERMINA IMBATARINREA LA SPECIA UMANA

Îmbătrânirea reprezintă un proces evolutiv inevitabil, în funcţie de timpul cronologic.

Rezultatul este o pierdere progresivă a capacităţilor de adaptare a organismului la
fluctuaţiile şi agresiunile mediului înconjurător. Îmbătrânirea unui individ este plurală
fiind rezultatul a trei tipuri de îmbătrânire: îmbătrânirea biologică, psihologică şi socială.
A fi sau a deveni centenar nu este o noutate. Ponderea persoanelor aparţinând vârstei
a treia a crescut spectaculos în ultimele decenii, atât în ţara noastră, cât şi în celelalte
ţări.

Îmbatrânirea este un proces fiziologic complex, multifatetat si ierarhic, cu schimbari

subtile care apar simultan la nivel molecular, celular, al tesuturilor si organelor. Procesul
de îmbatrânire este universal, intrinsec, progresiv si deteriorant.

Fenotipul îmbatrânirii umane este unul în care practic orice sistem, tesut sau organ
poate slabi; aceasta indica un fenomen intrinsec care afecteaza întregul organism.
Exista boli care pot determina progeria sau îmbatrânirea accelerata, cum ar fi sindromul
Hutchinson-Gilford, care este o boala extrem de rara caracterizata printr-o îmbatrânire
prematura cu debut postnatal.

1
 Gerontologia este ştiinţa care studiază cauzele şi mecanismele fenomenului de
îmbătrânire, ştiinţă care a făcut progrese importante prin studii de biologie moleculară
şi, mai recent, prin studii de inginerie genetică. La ora actuală, există două strategii
generale pentru prelungirea vieţii, şi anume: eforturi pentru a învinge bolile majore şi
eforturi pentru modificarea proceselor biologice care însoţesc îmbătrânirea. Cert este că
un "elixir al tinereţii " nu există, iar procesul de imbătrânire este ireversibil. Ceea ce
poate face medicina la momentul actual este să încetinească procesul îmbătrânirii prin
promovarea unui mod de viaţă sănătos, lipsit de excese şi printr-o integrare socială
puternică a vârstnicilor. Apariţia unor programe viabile de integrare în câmpul muncii şi
după vârsta actuală a pensionării trebuie să constituie o politică de stat. Pentru ca
populaţia să evolueze către vârsta a III-a, în parametrii optimi, depistarea precoce a
tulburărilor cognitive trebuie să reprezinte una din priorităţile esenţiale ale corpului
medical.

În România, printre primele cercetări aprofundate cu privire la procesele de

îmbătrânire la om s-au efectuat de către colectivul ştiinţific interdisciplinar condus şi
îndrumat de Doamna Acad. Prof. Dr. Ana Aslan. Studiile au reusit să acopere întreaga
gamă de specialităţi medicale de la cardiologie, neurologie, psihiatrie, psihologie,
gastroenterologie, reumatologie, dermatologie, urologie, sociologie, la biochimie,
imunologie, hematologie, culturi ţesuturi. S-au facut numeroase studii cu privire la
realizarea unor scale de apreciere a vârstei biologice, a ritmului de îmbătrâire. Pentru
aceasta a fost necesar selecţionarea, dintr-un ansamblu de indicatori posibili, numai a
anumitor indicatori care să ţină seama de următoarele principii: posibilitatea de
detectare simplă, corelaţia criteriilor stabilite fără echivoc cu procesul de îmbătrânire
încă de la vârsta cuprinsă între 40–45 de ani, caracterul lor obiectiv, deci credibilitatea
lor, eventual şi posibilitatea ca aceşti markeri să fie apreciaţi cantitativ. O astfel de scală
revizuită, valabilă şi utilizată şi astăzi a fost realizată în cadrul Institutului Naţional de
Gerontologie şi Geriatrie

Studiile actuale au demonstrat că îmbătrânirea este determinată de: zestrea genetică,

de modificări neuroendocrine, imunologice, de factori de mediu, fiind analizată la nivel
de sistem, la nivel celular şi molecular. Majoritatea cercetătorilor consideră că la baza
determinismului procesului de îmbătrînire sunt două componente: cea genetică şi cea
dobândită, cu mare variabilitate interidividuală, datorită multitudinilor de factori
mezologci şi a erorilor ce survin pe întraga etapă a vieţii unui individ.

Teorii cu privire la procesul de îmbătrânire

- Teoria genelor modificatoare a amorsării vârstei

- Teoria genelor pleiotrope

- Teoria reparării AND

2
- Teoria scurtării telomerelor

Teorii ale îmbătrânirii fără determinare genetică direct

-Teorii de organ (teoria imunologică, teoria neuroendocrine

- Teorii fiziologice: - factori primari care pot fi factori de natură metabolică

(produşi toxici metabolici interni sau externi), factori intrinseci ai reacţiilor biochimice
(eliberarea microtermală, entropia, radicalii liberi) şi factori externi

- factori secundari care determină deteriorări secundare, acestea fiind produse în urma
legăturii chimice încrucişate în cadrul structurilor moleculare ale substanţelor
intracelulare şi extracelulare (cross-linkage). Această din urmă teorie este considerată a
fi o teorie aparte deoarece reuşeşte să reunească aspecte comune şi secundare care
să exprime faptul că procesul de îmbătrânire este complex

- Teoria autointoxicării

- Teoria acumulării de produşi reziduali

- Teoria radicalilor liberi

Teoria apariţiei şi acumulării erorilor de metabolism: -datorită uzurii

organismului şi a inadaptabilităţii ce apar odată cu înaintarea în vârstă se acumulează
o serie de erori metabolice care sunt şi consecinţă unor perturbări ale homeostaziei.
Echilibrul este necesar deoarece acesta afectează însăşi homeostazia, starea de
normalitate a organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Pentru a dobândi această
capacitate, organismul caută în continuu să menţină echilibrul între factori constanţi,
precum temperatură, puls accelerat, TA, conţinutul de apă şi nivelul de zahăr în sânge.
Acest echilibru natural, sau homeostazie, este realizat prin activitatea unor mecanisme
automate, din organism, starea de echilibru normal este de asemenea un factor cheie în
vindecarea sau combaterea bolii. Stările emoţionale pot genera efecte fiziologice
(somatizări) şi astfel pot juca un rol important atât în distrugerea cât şi în refacerea
echilibrului nostru fiziologic

Tipuri de îmbătrânire

- Îmbătrânirea morfologică şi funcţională a sistemului nervos

- Efectele îmbătrânirii asupra sistemului nervos

- Îmbătrânirea psihologică
- Îmbătrânirea cognitivă:- funcţia cognitivă se referă la capacitatea de
procesare a informaţiei, de aplicare a cunostinţelor şi de schimbare a preferinţelor.

3
Provine din cuvântul latin „cognoscere” care înseamnă a cunoaşte, a şti, a recunoaşte.
Aceste procese cognitive pot fi naturale sau artificiale, conştiente sau inconştiente..

Aspecte care pot fi luate in considerare când vorbim de îmbătrânire:

- îmbătrânirea primară, care nu este însoţită de probleme de sănătate şi vine în mod

firesc după perioada adultă;

- îmbătrânirea secundară, este însoţită de o alterare a stării de sănătate;

- îmbătrânirea terţiară, este perioada care precede moartea (Muntean 2006)

În gerontologie, există diferenţe între:

- vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere;

- vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului;

- vârsta morfologică, aceasta desemnează modificari ale ţesuturilor şi ale organelor;

- vârsta fiziologica sau funcţională, care desemnează diminuarea capacităţilor unor

organe.

Examenul psihologic la pacienţi vârstnici cu tulburări cognitive

S-a constatat că pacienţii in varsta inerogati au avut unul sau mai multe din
următoarele simptome cognitive:

 Tulburări de memorie

 Tulburări de limbaj

 Tulburări ale funcţiilor de planificare şi organizare

 Probleme de raţionament

 Incapacitatea de a lua decizii

Modificările patologice ale mecanismelor psihologice ce intervin în cogniţie au fost

evidenţiate la psihodiagnoză prin :

 evaluarea stării de sănătate mintală

 evaluarea cognitivă şi neuropsihologică

 evaluarea comportamentală

4
  evaluarea emoţională (afectivă)

 evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de adaptare/apărare

 evaluarea anumitor aspecte psihologice specifice familiei

 evaluarea gradului de discernământ

 evaluarea dezvoltării psihologice

TEORIILE ÎMBATRÂNIRII

Din perspectiva biologica, sunt enumerate câteva teorii care încearca sa explice
fenomenul de Imbatrânire: genetica, a radicalilor liberi, evolutionista, evolutionista
clasica, a uzurii si distructiei actiunii mediului, a îmbatrânirii organismului.

ÎMBATRÂNIREA APARATELOR SI SISTEMELOR

Sistemul nervos central (creierul în special), cel imunitar, endocrin, cardiovascular si

senzor.

ÎMBATRÂNIREA TESUTULUI CONJUNCTIV SI A TEGUMENTULUI.

Speciile reactive la oxigen (SRO) reprezinta un factor major responsabil de

schimbarile de la nivelul tesuturilor conective si ale tegumentelorii sunt cele mai afectate
de procesul îmbatrânirii

CRONOBIOLOGIA ÎMBATRÂNIRII

Exista câteva aspecte specifice ale somnului la vârstnici: timpul petrecut în pat
creste, creste timpul de adormire, creste numarul de treziri, scade perioada de somn în
timpul noptii, somnul devine neodihnitor, apare oboseala si sunt mai frecvente
adormirile în timpul zilei.
Factorii care afecteaza somnul la vârstnici sunt:
- tulburarea ritmului circadian si ale somnului primar
- boala,
- medicatia,
- dementa
La persoanele cu insomnie, manipularea temperaturii corpului determina scaderea
fragmentarii somnului si intensificarea undei de somn lent, activitatea fizica determina
îmbunatatirea ritmului veghe–somn, iar melatonina faciliteaza instalarea somnului

SINDROAME NUTRITIONALE

Obezitatea.

5
-recent s-a sugerat faptul ca obezitatea trebuie tratata, ca si hipertensiunea arteriala
sau diabetul zaharat, ca o boala fiziologica cronica care necesita terapie medicala
pentru a reduce morbiditatea si mortalitatea excesiva asociate cu boala.
Malnutritia protein-calorica.
-sunt mai multe cauze posibile ale malnutritiei protein-calorice la pacientii
vârstnici: depresia si sindroamele de insuficienta, medicatie, boli pulmonare obstructive
cronice, ischemie intestinala, cauze metabolice, deficit de zinc secundar administrarii de
diuretice,sindroamele de malabsorbtie, factori sociali.
Pierderea în greutate
- la indivizi cu vârste mai mari de 85 de ani poate fi motivata de: cerere scazuta (rata
metabolica mai mica si activitate fizica redusa), capacitate senzoriala scazuta (gust,
miros, vaz), scaderea conducerii în neurotransmitatorii responsabili de hranire, activitate
scazuta a factorilor de satietate (colecistokinina).
Deshidratarea.
-odata cu îmbatrânirea, deshidratarea este lenta, cronicizându-se. Factorii de risc sunt
scaderea senzatiei de sete, teama de incontinenta urinara; teama de disfagie si
aspiratie; administrarea diureticelor; anorexia asociata vârstei; scaderea accesului la
apa ca rezultat al imobilizarii, scaderii acuitatii vizuale si alterarii statusului mental; boli
acute cu pierderi insensibile datorate febrei, diaforezei, tahipneei, varsaturilor sau
diareei.

.
SINDROAME DIGESTIVE

-constipatia, fecalomul si incontinenta fecala sunt principalele sindroame digestive.

Primele doua afectiuni pot avea ca etiologie mobilitatea fizica scazuta si dieta saraca în
fibre care determina un timp de transit colonic prelungit

SINDROAMELE COGNITIVE
Dementa este un sindrom caracterizat printr-o tulburare a doua sau mai multe functii
intelectuale sau cognitive în pofida unei stari de constienta intacte. Cele mai obisnuite
boli care determina dementa sunt boala Alzheimer si accidentele vasculare cerebrale,
care împreuna reprezinta doua treimi din cauze.
-prevalenta dementei în populatia în vârsta de peste 65 de ani din comunitate este
cuprinsa între 10% si 50%. În populatia din casele de batrâni, mai mult de 50% dintre
pacienti au diagnosticul de dementa.

SINDROAMELE AFECTIVE

Anxietatea- este definita prin persistenta mai mult de 6 luni a urmatoarelor

simptome: tensiune motorie (cutremurare, nervozitate, tremor, incapacitate de
relaxare);hiperactivitate autonoma (transpiratii, palpitatii, gura uscata, ameteli, mictiuni
frecvente, diaree); teama (îngrijorare constanta sau anticiparea unei nenorociri
personale sau familiale); precautie (distragere, concentrare precara, insomnie).
Complicatii ale anxietatii includ: abuzul de alcool, insomnia, cresterea mortalitatii prin
boli cardiovasculare, depresie, suicid

6
 Depresia- este vazuta cel mai bine ca o permanentizare a anxietatii si delirului.
Prevalenta depresiei variaza între 25% si 30% în rândul vârstnicilor spitalizati, 20% în
rândul vârstnicilor din casele de îngrijire si 5% la indivizii care traiesc în comunitate
(Ham, 2006; Krauss, 1985).
Suicidul. -cei mai multi vârstnici care comit un suicid, în lunile precedente au
exprimat simptome de anxietate si depresie.
Paranoia -este o stare în care exista deziluzii sistematice sau sentimentul de
persecutie si este adesea asociata cu sexul feminin, izolarea sociala si un istoric de
interactiuni sociale dificile.
Halucinatiile. -debutul de halucinatii apare cel mai frecvent la pacientii vârstnici care
prezinta delir si dementa, anxietate si depresie, pierderea acuitatii vizuale si auditive, la
vârste extrem de înaintate si în caz de izolare sociala

SINDROAMELE DE MOTILITATE

Postura si mersul în procesul de îmbatrânire. -schimbarile care apar au doua

cauze distincte dar simultane: procesul de îmbatrânire si patologia legata de vârsta.

Tulburarile de mers. -factorii etiologici care se afla la baza tulburarilor de mers la

pacientii vârstnici includ diagnosticul de boli neurologice (accidente cerebrovasculare,
boala Parkinson, hidrocefalie cu presiune normala, neuropatie periferica, ataxia
cerebeloasa, hematom subdural, deficit de vitamina B12, spondiloza si tumorile
cervicale, paralizia supranucleara progresiva), alte boli ca hipo si hipertiroidism,fracturi
nesuspectate, osteoartrite. Orice medicatie care produce hipotensiune, depletie
dopaminergica, slabiciune musculara proximala sau supersedare; o nutritie cu deficit de
folati, tiamina, piridoxina, vitamina B12, malnutritie proteica, abuz de alcool, tulburarile
cognitive (delir, dementa), tulburarile emotionale (teama de cadere sau tulburari
anxioase exprimate fizic, depresie), modul de viata sedentar, barierele de mediu si
sociale, sunt tot atâtea cauze ale tulburarilor de mers

Caderile- constituie o problema pentru vârstnici si determina cresterea morbiditatii si

a mortalitatii, ele fiind una dintre primele cauze geriatrice de spitalizare. Desi cele mai
multe caderi nu sunt asociate cu fracturi, peste 90% dintre fracturile de sold sunt
rezultatul unei fracturi si teama de cadere face ca mai mult de 50% dintre persoanele
vârstnice sa-si limiteze activitatea.Cei mai comuni factori asociati cu caderile ca si
cauza de fractura de sold includ diagnostice de boala Parkinson, accidente
cerebrovasculare, tulburari de vedere, disfunctii ale membrelor inferioare,medicatie de
tip barbituric cu actiune de lunga durata, antidepresive, o nutritie care determina o masa
corporala scazuta, hipotensiune ortostatica postprandiala.

ÎMBATRÂNIREA CA PROCES SOCIAL

7
 Vârsta înaintata este construita social. Vârsta înaintata e marcata de schimbari în
starea de sanatate si în relatiile sociale, iar impactul acestora poate fi influentat de gen,
starea de bine fizica si psihica, boala, resursele sociale si economice.
Suportul social acordat persoanelor vârstnice influenteaza sanatatea, fericirea si
longevitatea.Vârstnicii cu mai mult suport si interactiune au mai putine nevoi de îngrijiri
de sanatate si au mai putina nevoie de spitalizare. Cei cu mai putin suport, care tind sa
fie izolati social, mult mai probabil ca traiesc stereotipul vârstnicului care defineste
îmbatrânirea ca momentul declinului fizic, mental si social,când oamenii se dezangajaza
si se retrag din viata si din societate

TEORII SOCIALE ALE ÎMBATRÂNIRII

Dintre acestea, pot fi enumerate: Teoria activitatii, a rolului, dezangajarii, a
continuitatii, a etichetarii, a stratificarii vârstei, a schimbarii sociale. Îmbatrânirea de
succes este atinsa prin mentinerea unui angajament social, prin maximizarea activitatii
fizice si mentale si minimizarea bolii si incapacitatii legate de boala. Cadrul teoretic
sugereaza
faptul ca sanatatea la vârsta înaintata ar putea fi îmbunatatita semnificativ, ca si
calitatea vietii, prin manipularea mediului social/ fizic.

STEREOTIPURI ALE ÎMBATRÂNIRII / ALE VÂRSTEI ÎNAINTATE

Exista stereotipuri negative cu privire la natura si caracteristicile persoanelor vârstnice:

persoanele vârstnice sunt singure, persoanele vârstnice nu mai pot învata, toti vârstnicii
au o sanatate precara, vârstnicii reprezinta un grup dependent, incapabil sa-si exercite
auto-determinarea.Stereotipurile vârstei înaintate sunt importante pentru ca ele pot
influenta disponibilitatea si calitatea îngrijirilor acordate persoanelor vârstnice
SEXUALITATEA SI ÎMBATRÂNIREA
Nu exista studii complexe despre sexualitate la vârstnic prezentate în literatura de
specialitate.Sexualitatea este asociata mai mult cu intimitatea decât cu actul sexual în
sine si este descrisa adesea în termeni care includ oportunitatea de a exprima pasiune,
afectiune, admiratie si sinceritate; mentinerea unui sens puternic al identitatii; un mijloc
de autoafirmare; o protectie fata de anxietate; o reînnoire a sensului de romantism; o
afirmatie generala a vietii, în special o expresie a placerii si o continua oportunitate de
cautare a unei noi experiente.
Barierele externe fata de activitatea sexuala sunt reprezentate de izolarea sociala
legata de conditiile de locuit, lipsa oportunitatii pentru interactiunea sociala, lipsa
oportunitatii în ceea ce priveste relatiile intime în multe din plasamentele institutionale.
Exista si bariere personale nonsexuale pentru actvitatea sau performanta sexuala:
limitarile functionale (fizice – probleme de îndeplinire a activitatilor cotidiene si a celor
instrumentale, probleme de transport sau comunicare, continenta; mentale – dementa),
bolile dezabilitante, afectiuni neuromusculoscheletale care limiteaza miscarea sau care
cauzeaza durere la miscare, psihologice (depresie, anxietate, stress, autoperceptia
imaginii propriului corp, anxietatea de performanta, în cazul barbatilor), medicatia
(antihipertensive, antipsihotice, antidepresive – triciclice si inhibitorii receptorilor
serotoninergici, narcotice, anticolinergice, antiandrogeni si estrogeni la barbat,
antiestrogeni si progesteron la femeie), alcoolul si drogurile.

8
 MEDICINA PREVENTIVA SI MENTINEREA STARII DE SANATATE LA VÂRSTNIC

În îmbatrânire, exista o interactiune continua între fiziologie si patologie. Unele

schimbari pot fi confundate cu boala, ca de ex. ateroscleroza, prezbiopia si menopauza.
Îmbatrânirea este universala si afecteaza toti indivizii, pe când boala variaza în
interiorul si între populatii.
Îmbatrânirea este intrinseca si interna fata de organism în timp ce boala poate rezulta
din factorii stilului
de viata sau de mediu (cauze extrinseci) sau interni (intrinseci sau congenitali).
Îmbatrânirea este progresiva si schimbarile apar de-a lungul vietii, în timp ce boala
poate demonstra o aparitie acuta saucronica si progresia poate fi oprita. Îmbatrânirea
este daunatoare si duce la cresterea vulnerabilitatii, boala si apoi la moarte, în timp ce
daunele bolii pot fi diminuate prin interventii. Multe dintre aspectele sociale manifestate
de persoanele vârstnice ca saracia, nu sunt rezultatul îmbatrânirii ci o reflectare a
contextului socio-politic.
Preventia se refera la masurile luate pentru a evita sau a amâna aparitia bolilor si a
complicatiilor lor. Implementarea preventiei se face adaugând mentinerea starii de
sanatate pe lista problemelor la consultatia geriatrica.
Îmbatrânirea normala poate fi împartita în îmbatrânire de succes si îmbatrânire
obisnuita.
Îmbatrânirea de success (cunoscuta si ca îmbatrânire optimala) descrie pe acei
indivizi care demonstreaza un declin fiziologic minim. Strategiile de sanatate ca:
exercitiul, modificarile de dieta, stimularea sociala si intelectuala, ca si încetarea
fumatului îmbunatatesc calitatea vietii si promoveaza o îmbatrânire desuccess.
Îmbatrânirea obisnuita se refera la modul comun de a îmbatrâni. Ea se asociaza, de ex.
cudeclinul vizibil al functiei renale, imune, vizuale si auditive. Literatura de specialitate
utilizeaza termenul de insuccesul de a supravietui mai degraba decât îmbatrânire, acest
ultim cuvânt având conotatia unuideclin inevitabil si a unei degenerari

MENTINEREA PROSPERITATII ÎNTR-O SOCIETATE ÎN ÎMBATRÂNIRE

În timp ce îmbatrânirea reusita sau de succes este asociata mai mult cu satisfactia
fata de viata,conceptul îmbatrânirii active subliniaza contributia economica a
vârstnicilor. Mai formal, îmbatrânirea activa este definita ca „dorinta si capacitatea celor
mai multi seniori de a ramâne angajati în activitati productive economic si social”.
Modelul de utilizare a timpului este influentat nu numai de caracteristici personale ca
educatia si sanatatea, ci inclusiv de politicile publice, dar si de perceptia rasplatirii,
obiceiuri capatate la vârste tinere etc. În timp ce timpul petrecut cu munca platita scade
cu vârsta, timpul petrecut cu activitati pasive de recreere, activitati personale si cu
activitati active mai putin extinse, creste cu vârsta.

CONCLUZII

Analiza datelor structurate pe grupe de vârsta arata o generalizare a problemelor de

sanatate ale persoanelor din populatia studiata. Aceste persoane constituie masa
populatiei de vârstnici în jurul careia se construieste atât univesul teoretic si cel empiric

9
al analizei acestei lucrari cât si efortul profesional de diagnostic si intrerventie socio-
medicala.
Caderea la vârstnic, spre exemplu, este un fenomen frecvent întâlnit, care odata
produs are efecte nefavorabile asupra persoanei vârstnice întunecând prognosticul si
grabind moartea. Cum accesul la servicii de îngrijire este limitat pentru persoanele
vârstnice datorita costurilor ridicate, calitatea vietii lor poate fi greu îmbunatatita. Pentru
a interveni în cresterea calitatii vietii acestor persoane se poate proceda fie la
îmbunatatirea accesului la servicii de îngrijire pe termen lung, cu costuri ridicate, fie la
organizarea de programe terapeutice de scadere a riscului de cadere, programe
profilactice
Cu cât o persoana vârstnica este mai dependenta functional, are risc de neglijare,
se deplaseaza greu sau nu se poate deplasa si este mai depresiva, cu atât are nevoie
mai mare de servicii de îngrijire.
Un anumit grad de dependenta functionala, singuratatea si depresia de singuratate
sunt factori de risc care necesita organizarea de servicii tip Club pentru Seniori.
Nevoia de suport pentru memorie în cadrul serviciilor de Centru de Zi este cu atât
mai mare cu cât exista tulburari cognitive si dependenta functionala. Suportul din partea
familiei este un factor de protectie privind riscul de accident datorat polipragmaziei la
persoana vârstnica.
Factorii de risc semnalati în studiul de fata privind nevoia de îngrijire a escarelor de
decubit, sunt tulburarile de mers si de mobilitate, numarul total de boli si osteoporoza
prin riscul de fractura asociat ei în urma unei caderi. Cu alte cuvinte, cu cât o persoana
vârstnica prezinta tulburari de mers si demobilitate, are o patologie încarcata si are
osteoparoza, are risc crescut pentru sindromul de imobilizare a carui urmare este,
printre altele si aparitia escarei de decubit si implicit aparitia nevoii crescute de servicii
de îngrijire.
Abordarea persoanei vârstnice presupune cunoasterea si determinarea riscurilor
geriatrice cu scopul elaborarii de interventii la nivel individual concretizate prin servicii
de îngrijire care vizeaza îmbunatatirea calitatii vietii si la nivel populational sub forma
politicilor de sanatate care vizeaza preventia si o îmbatrânire de success.
S-a demonstrat că sentimentul utilităţii şi prezenţa optimismului asigură o
încetinire a procesului de îmbătrânire. De asemenea şi implicarea în diverse activităţi
unde să poată interacţiona cu persoane de aceeaşi vârstă sau chiar mai tineri pentru a-
şi păstra mintea activă. De exemplu, jocul de şah, diverse dezbateri pe o anumită temă
(subiectul unei cărţi, strângere de fonduri pentru un proiect), aderarea la un club,
ajutarea nepoţilor la lecţii sau la diverse lucrări practice sunt activităţi în care se pot
include persoanele vârstnice, oferindu-le posibilitatea de a-şi demonstra capacităţile
intelectuale, organizatorice, dar şi utilitatea experienţei de viaţă. Astfel, tinerii ar avea
multe de învăţat.
În concluzie, impactul înaintării în vârstă este în strânsă legătură cu ideile pe care
persoana le are despre această etapă premergătoare morţii. Ea poate fi privită ca o
pauză bine meritată, în care să te poţi ocupa de lucrurile de care nu ai avut timp până
acum, o etapă a înţelepciunii. Se zice: ,,Cine nu are bătrâni, să îşi cumpere’’.

10