CURSUL 9

ADR – CURS DE BAZĂ

(COLETE)

● ADR-ul este un acord elaborat de Comisia economică a Naţiunilor Unite

pentru Europa, la Geneva, prin care mai multe state din Europa au convenit unele
reguli comune pentru transportul mărfurilor periculoase pe drumurile publice pe
teritoriul lor şi pentru trecerea frontierei.
● Abrevierea ADR îşi găseşte originea în cuvintele cheie din titlul în limba
franceză: A-Acord, D-Dangerouse, R-Route.
● Mărfurile periculoase pot face obiectul unui transport internaţional în vehicule
rutiere cu condiţia ca:
○ ambalarea şi etichetarea mărfurilor să fie în conformitate cu
prescripţiile din Anexa A;
○ construcţia, echipamentul şi exploatarea vehiculelor să fie conforme cu
prescripţiile din Anexa B.
● Persoanele juridice care intervin în transportul mărfurilor periculoase,
enumerate în ADR, sunt:
○ expeditorul;
○ transportatorul;
○ destinatarul;
○ încărcătorul de ambalaje;
○ ambalatorul;
○ încărcătorul de cisterne;
○ utilizatorul unui container-cisternă sau al unei cisterne mobile.
● Obligaţiile transportatorului:
○ să verifice că mărfurile periculoase de transportat sunt admise la
transport conform ADR;
○ să se asigure că documentaţia prescrisă se găseşte la bordul unităţii de
transport;
○ să verifice vizual că vehiculele şi încărcătura nu prezintă defecte,
pierderi precum şi starea dispozitivelor de fixare şi a echipamentului ADR, etc.;
○ să se asigure că data viitoarei probe pentru vehiculele-cisterne,
vehiculele-baterii, cisternele fixe, cisternele demontabile, CGEM, cisternele mobile şi
containere-cisterne nu este depăşită;
○ să verifice dacă vehiculele nu sunt supraîncărcate;
○ să se asigure că etichetele de pericol şi semnalizările prescrise pentru
vehicule sunt aplicate;
○ să se asigure că echipamentele prescrise în instrucţiunile scrise pentru
conducător se găsesc la bordul vehiculului.
● Dacă transportatorul constată o infracţiune la prescripţiile ADR el nu trebuie
să continue transportul decât după punerea lui în conformitate.
● Prin mărfuri periculoase se înţeleg acele substanţe care prin natura lor fizico-
chimică pot produce daune persoanelor, lucrărilor, mediului înconjurător, etc.

1
 CLASELE DE MĂRFURI
● Substanţele periculoase sunt repartizate pe diferite clase în funcţie de
pericolul principal pe care îl prezintă şi în funcţie de starea de agregare.
● Conform ADR, clasele de mărfuri periculoase sunt următoarele:
Clasa 1 Substanţe şi obiecte explozive
Clasa 2 Gaze
Clasa 3 Lichide inflamabile
Clasa 4.1. Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi
substanţe explozive desensibilizate solide
Clasa 4.2. Substanţe care se aprind spontan
Clasa 4.3. Substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze inflamabile
Clasa 5.1. Substanţe comburante
Clasa 5.2. Peroxizi organici
Clasa 6.1. Substanţe toxice
Clasa 6.2. Substanţe infecţioase
Clasa 7 Substanţe radioactive
Clasa 8 Substanţe corosive
Clasa 9 Substanţe şi obiecte periculoase diverse
● Fiecare rubrică a diferitelor clase este atribuită unui număr ONU, care permite
identificarea fiecărei substanţe periculoase.

GRUPELE DE AMBALAJ
● Anumite substanţe din clasele 3, 4.1., 4.2., 4.3., 5.1., 6.1., 8 şi 9 sunt atribuite
grupelor de ambalaj conform gradului de pericol pe care îl prezintă.
Grupele de ambalaj au semnificaţiile următoare:
○ Grupa de ambalaj I Substanţe foarte periculoase
○ Grupa de ambalaj II Substanţe periculoase
○ Grupa de ambalaj III Substanţe mai puţin periculoase
● Nu au atribuite grupe de ambalaj substanţele din clasele 1, 2, 5.2., 6.2. şi 7,
precum şi substanţele autoreactive din clasa 4.1.
● Dacă caracteristicile de pericol ale substanţei, ale soluţiei sau ale amestecului
relevă mai multe clase sau grupe de substanţe, substanţa, soluţia sau amestecul trebuie
să fie clasificate în clasa sau grupa de substanţe corespunzătoare pericolului
preponderent în ordinea importanţei de mai jos:
a) substanţe din clasa 7 (cu excepţia substanţelor radioactive în colete
afară de alte proprietăţi periculoase ce trebuie să fie considerate ca
preponderente);
b) substanţe din clasa 1;
c) substanţe din clasa 2;
d) substanţe explozibile desensibilizate lichide ale clasei 3;
e) substanţe autoreactive şi substanţe explozibile desensibilizate solide ale
clasei 4.1;
f) substanţe piroforice din clasa 4.2;
g) substanţe din clasa 5.2;
h) substanţele claselor 6.1 sau 3 care, conform toxicităţii lor la inhalare,
trebuie să fie clasificate în grupa de ambalaj I;
i) substanţe infecţioase din clasa 6.2;
2
 NUMĂRUL DE IDENTIFICARE AL PERICOLELOR
● este alcătuit din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal şi, respectiv,
pericolul (pericolele) secundar(e).
● cifrele indică următoarele pericole:
2 emanaţie de gaz rezultat din presiune sau dintr-o reacţie chimică
3 inflamabilitatea unei substanţe lichide (vapori) şi gaz sau substanţă
lichidă auto-inflamabilă
4 inflamabilitatea unei substanţe solide sau substanţă solidă auto-
inflamabilă
5 comburantă (favorizează incendiul)
6 toxică sau pericol de infecţie
7 radioactivitate
8 corosivitate
9 pericol de reacţie violentă spontană, pericole diverse.
● Dublarea unei cifre indică intensitatea pericolului aferent. Dacă pericolul
unei substanţe poate să fie indicat de o singură cifră, această cifră va fi completată cu
zero. Când numărul de identificare al pericolului, este precedat de litera “x”, aceasta
indică că substanţa reacţionează periculos cu apa.
● Mărfurile periculoase se pot transporta în:
○ colete în orice vehicul în care se transportă mărfuri generale, cu
excepţia mărfurilor din clasa 1 şi 7 care se transportă numai în vehicule
autorizate de autorităţile competente (Registrul Auto Român pentru clasa
1 şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare pentru clasa
7);
○ cisterne, containere cisternă, vehicule baterii etc. care trebuie autorizate
de autorităţile competente;
○ vrac.
● Tipurile de autovehicule în care se transportă mărfurile periculoase sunt:
○ cu prelată;
○ furgon;
○ cisternă autoizotermă cu agregat Thermo-King;
○ autocisternă, etc.

PANOURI DE SEMNALIZARE
● Vehiculele care transportă mărfuri periculoase trebuie să aibă două panouri,
unul în partea anterioară şi unul în partea posterioară, de culoare portocalie,
reflectorizantă, cu baza de 40 cm şi înălţimea de cel puţin 30 cm, cu un contur negru
cu o grosime de 15 mm.
● La autovehiculele tip cisternă, pe aceste panouri trebuie să apară numerele de
identificare ale pericolului şi ale substanţei cu o grosime de 15 mm şi înălţime de 100
mm, de culoare neagră, inscripţionate astfel încât, în cazul unui incendiu, să rămână
lizibile timp de 15 minute.

3
 30 cm

cm
40

● Poziţionarea panourilor trebuie să fie făcută astfel încât acestea să fie vizibile:
○ numărul inscripţionat la partea superioară a panoului este cel care
identifică pericolul, compus din două sau trei cifre;
○ cel inscripţionat la partea inferioară identifică substanţa transportată
(numărul ONU) şi este format din patru cifre.

ETICHETE
● Este obligatoriu să se aplice plăci-etichete de pericol numai pe:
○ autovehiculele-cisterne;
○ containerele cisterne;
○ containerele încărcate cu mărfuri periculoase în colete;
○ autovehiculele sau containerele care transportă mărfuri în vrac;
○ autovehiculele care transportă mărfuri de la clasele 1 şi 7.
● Plăcile-etichete completează panourile de semnalizare, fiind expuse la vedere
pe părţile laterale şi pe partea posterioară a vehiculului, având formă de pătrat cu
latura de cel puţin 25 cm, cu contur negru şi fixate cu diagonala pătratului poziţionată
vertical.
● La partea inferioară a etichetei pot fi inscripţionate cifrele sau literele care
indică clasa substanţei respective şi natura pericolului.
● Pe containere etichetele se aplică pe toate cele patru laturi.

PERICOL DIN CLASA 1

Substanţe şi obiecte explozive

Diviziunile 1.1, 1.2 şi 1.3

Semn convenţional (bombă explozivă): negru pe fond portocaliu;
Cifra ”1” în colţul inferior

4
 Diviziunea 1.4

Diviziunea 1.5

Diviziunea 1.6

● Cifre negre pe fond portocaliu. Cifrele trebuie să aibă 30 mm în înălţime şi

aproximativ 5 mm grosime (pentru o etichetă de 100 mm x 100 mm). Cifra ”1” în
colţul inferior.

PERICOL DIN CLASA 2

Gaze inflamabile
Semn convenţional (flacără): negru sau alb;
Fond: roşu; Cifra ”2” în colţul inferior

Gaze neinflamabile, netoxice

Semn convenţional (butelie cu gaz): negru sau alb;
Fond verde; Cifra ”2” în colţul inferior

Gaze toxice
Semn convenţional (cap de mort). Negru;
Fond: alb; Cifra ”2” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 3

5
Lichide inflamabile
Semn convenţional (flacără): negru sau alb;
Fond: roşu; Cifra ”3” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 4.1

Substanţe solide inflamabile, autoreactive şi explozive

desensibilizate
Semn convenţional (flacără): negru
Fond: alb cu şapte benzi verticale roşii;
Cifra ”4” în colţul inferior

Substanţe care se pot aprinde în mod spontan

Semn convenţional (flacără): negru
Fond: jumătatea superioară alb, jumătatea inferioară roşie;
Cifra ”4” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 4.3

Substanţe care în contact cu apa degajă gaze inflamabile

Semn convenţional (flacără): negru sau alb;

Fond: albastru; Cifra ”4” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 5.1

Substanţe oxidante
Simbol (flacără peste cerc): negru; Fond: galben:
Cifra ”5.1” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 5.2

Peroxizi organici

6
Simbol (flacără): negru sau alb;
Fond: jumătatea superioară – roşu,
jumătatea inferioară – galben;
Cifra ”5.2” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 6.1

Substanţe toxice

Semn convenţional (cap de mort). negru;

Fond: alb; Cifra ”6” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 6.2

Substanţe infecţioase
”În cazul unei defecţiuni sau scurgeri, se va avertiza imediat
Autoritatea de Sănătate Publică”;
Semn convenţional (trei perechi de semilune suprapuse peste un
cerc) şi inscripţiile: negre; Fond: alb;
Cifra”6” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 7

Material radioactive
Categoria I – Alb
Semn convenţional (trifoi): negru; Fond: alb
Text (obligatoriu): negru în jumătatea inferioară a etichetei:
”RADIOACTIV”
”CONŢINUT ……..”
”ACTIVITATE …….”
Cuvântul ”RADIOACTIV”va fi urmat de o bară roşie Cifra”7” în colţul inferior

Categoria II – Galben
Categoria III – Galben
Semn convenţional (trifoi): negru:
Fond: jumătatea superioară galbenă cu bordură albă, jumătatea
inferioară albă;
Text (obligatoriu): negru în jumătatea inferioară a etichetei:
”RADIOACTIV”
”CONŢINUT ……..”
”ACTIVITATE ……..”
Într-o căsuţă cu bordură neagră: INDICE DE TRANSPORT”
Cuvântul ”RADIOACTIV” va fi urmat de două bare roşii;
7
Cuvântul ”RADIOACTIV” va fi urmat de trei bare roşii
Cifra”7” în colţul inferior

Material fisil din clasa 7

Fond: alb
Text (obligatoriu): negru în partea superioară a etichetei:
”FISIL”
Într-o căsuţă cu bordură neagră, în partea inferioară a etichetei:
”INDICE DE SECURITATE LA CRITICITATE”

PERICOL DIN CLASA 8

Substanţe corosive

Semn convenţional: (lichide, vărsate din două eprubete, care atacă

mâna şi un metal: negru;
Fond: jumătatea superioară albă; jumătatea inferioară neagră cu
bordură albă;
Cifra”8” în colţul inferior

PERICOL DIN CLASA 9

Diverse substanţe şi obiecte periculoase

Semn convenţional: şapte benzi vertical în jumătatea superioară)

negre;
Fond: alb;
Cifra”9” subliniată în colţul inferior

Eticheta pentru substanţă periculoasă pentru mediu trebuie să fie cea

prezentată mai jos.
Dimensiunile ei trebuie să fie de 100 mm × 100 mm, cu excepţia
coletelor ale căror dimensiuni determina aplicarea de etichete mai
mici.
Simbol (peşte şi copac): negru pe alb sau fundal contrastant adecvat

ETICHETE DE MANIPULARE
Săgeţi de orientare

Două săgeţi negre sau roşii, pe fundal alb sau care

contrastează în mod corespunzător.
8
 PRESCRIPŢII SPECIALE LA TRANSPORTUL SUBSTANŢELOR
PERICULOASE
● La clasa 2 intră gazele pure, amestecurile de gaze, amestecurile de gaze cu
una sau mai multe substanţe şi obiecte conţinând astfel de substanţe.
● Prin gaz se înţelege substanţa care:
○ la 50ºC are o presiune de vaporizare superioară la 3 bari
○ este complet gazoasă la 20 ºC şi la presiunea de 1 bar.

CLASA 2 GAZE
● La clasa 2 intră substanţele care se transportă în recipiente sub presiune cum
ar fi: argon, azot, dioxid de carbon, butan, propan, oxigen, clor, etc.
● Pericolul principal la clasa 2 este emanaţia de gaz care poate fi:
○ asfixiantă – A
○ inflamabilă – F
○ toxică – T
○ comburantă – O
● Gazele pot prezenta mai multe pericole:
○ TF (toxic şi inflamabil)
○ TC (toxic şi corosiv)
○ TFC (toxic, inflamabil şi corosiv)
○ TO (toxic, inflamabil şi corosiv)
○ TOC (toxic, comburant şi corosiv)
● Presiunea la care se transportă recipientele încărcate cu gaze rămâne un
parametru de care trebuie ţinut seama mai ales că recipientele sub presiune, în anumite
condiţii pot exploda. Exemple:
○ la creşterea temperaturii
○ la contactul cu anumite substanţe
○ la şocuri, etc.

CLASA 3 SUBSTANŢE LICHIDE INFLAMABILE

● La clasa 3 intră substanţele care sunt în stare lichidă şi care la temperaturi sub
60 ºC emană vapori care împreună cu aerul (oxigenul) formează amestecuri
inflamabile.
● Exemple de substanţe din clasa 3: produse petroliere, lacuri, vopsele,
parfumuri, etc.
● Amestecul de vapori şi aer (oxigen) se aprinde numai dacă se găseşte într-o
zonă de inflamabilitate. De exemplu pentru acetonă: UN 1090 zona de inflamabilitate
este cuprinsă între:
○ min. 2,5% vapori de acetonă
○ max. 13% vapori de acetonă
● Pericolul principal la clasa 3 este inflamabilitatea.
● Pericolele secundare la clasa 3 sunt:
○ toxicitatea – FT
○ corosivitatea - FC
○ toxicitatea şi corosivitatea – FTC.
9
 CLASA 4.1. SUBSTANŢE SOLIDE INFLAMABILE, SUBSTANŢELE
AUTOREACTIVE ŞI SUBSTANŢELE SOLIDE EXPLOZIVE
DESENSIBILIZATE
● La clasa 4.1. pericolul principal este inflamabilitatea.
● Exemple de substanţe din clasa 4.1.: naftalina, sulful, fosforul roşu,
chibriturile, etc.
● Pericolele secundare la clasa 4.2. sunt:
○ toxicitatea – FT
○ corosivitatea – FC.
● În clasa 4.1. sunt incluse şi:
○ substanţele din clasa 2 solide explozive care sunt desensibilizate - D
○ substanţele autoreactive – SR care în general se transportă la
temperaturi controlate în autovehicule izoterme sau frigorifice.
● La clasa 4.1. intră nu numai substanţele în stare solidă ci şi substanţele în stare
lichidă sau topită.

CLASA 4.2. SUBSTANŢE SUSCEPTIBILE DE APRINDERE

SPONTANĂ
● Pericolul principal este aprinderea spontană – S
● Pericolele secundare sunt:
○ reacţionează cu apa şi degajă gaze inflamabile – W
○ toxice – T
○ corosive – C.
● Exemple de substanţe din clasa 4.2.: fosfor alb, fosfor galben, etc.
● La transportul substanţelor din clasa 4.2. trebuie evitat contactul acestora cu
aerul sau oxigenul.

CLASA 4.3. SUBSTANŢE CARE ÎN CONTACT CU APA DEGAJĂ GAZE

INFLAMABILE
● La clasa 4.3. pericolul principal în reacţie cu apa degajă gaze inflamabile – W.
● Pericolele secundare la clasa 4.3. sunt:
○ substanţele lichide sau solide care în contact cu apa degajă gaze
inflamabile – F
○ substanţe care în contact cu apa formează amestecuri auto-inflamabile
-S
○ substanţe care în contact cu apa degajă gaze inflamabile şi toxice – T
○ substanţe care în contact cu apa degajă gaze corosive – C
○ substanţe care în contact cu apa degajă gaze inflamabile şi corosive –
FC.

CLASA 5.1. SUBSTANŢE COMBURANTE

● Sunt substanţe care conţin oxigen care poate provoca sau favoriza combustia
altor substanţe – O.
● Exemple de substanţe din clasa 5.1.: peroxid de hidrogen, îngrăşăminte
chimice pe bază de azot, etc.
● Pericole secundare la clasa 5.1.:
10
 ○ substanţe comburante toxice;
○ substanţe comburante corosive.

CLASA 5.2. PEROXIZI ORGANICI

● La clasa 5.2. intră substanţe care sunt bogate în oxigen, iar peroxizii organici
se pot descompune uşor la creşterea temperaturii datorită frecării, şocului ori la
contactul cu impurităţi (acizi, metale grele, amine, etc.).
● Pericolele secundare la clasa 5.2. sunt:
○ pericolul de explozie
○ riscul de corosive.

CLASA 6.1. SUBSTANŢE TOXICE

● La clasa 6.1. intră substanţe care inhalate, ingerate sau prin absorbţie cutanată
pot dăuna sănătăţii sau cauza moartea – T; aceste substanţe sunt otrăvitoate.
● Riscurile secundare la clasa 6.1. sunt:
○ inflamabilitatea – F
○ auto-inflamabilitatea – S
○ reacţionează cu apa – W
○ comburantă – O
○ corosive – C
○ inflamabile şi corosive – FC.
● Exemple de substanţe din clasa 6.1.: cianuri, arsenicul, fenolul, nicotina, etc.

CLASA 6.2. SUBSTANŢE INFECŢIOASE

● La clasa 6.2. intră substanţele care conţin viruşi, bacterii, paraziţi, ciuperci şi
care pot provoca boli infecţioase la om sau animal.

CLASA 8 SUBSTANŢE COROSIVE

● Intră substanţele care atacă metalele şi ţesuturile umane acolo unde vin în
contact cu acestea.
● Riscurile secundare la clasa 8 sunt:
○ inflamabilitatea – F
○ auto-inflamabilitatea – S
○ reacţionează cu apa – W
○ comburantă – O
○ corosive – C
○ toxice – T
○ inflamabile şi toxice – FT
○ comburante şi toxice – OT.
● Exemple de substanţe din clasa 8: acidul sulfuric, acidul acetic, soda caustică,
bateriile de acumulatori, etc.
● De reţinut că la reacţia dintre un metal şi un acid rezultă hidrogenul.

CLASA 9 SUBSTANŢE ŞI OBIECTE PERICULOASE DIVERSE

11
 ● La clasa 9 intră substanţele care prezintă pericole diverse care nu au fost
evidenţiate de celelalte clase şi sunt periculoase şi pentru om şi pentru mediul
înconjurător.

AMBALAJE
În ADR sunt enumerate tipurile de ambalaje şi exigenţele referitoare la acestea.
În funcţie de gradul de pericol, ambalajele se împart în trei grupe:
● grupa de ambalaj I: substanţe foarte periculoase;
● grupa de ambalaj II: substanţe periculoase;
● grupa de ambalaj III: substanţe mai puţin periculoase.
Toate ambalajele au marcaje (codul ambalajului) care atestă:
● tipul ambalajului;
● materialul din care este confecţionat;
● calitatea materialului;
● X – pentru grupele de ambalaj I, II, III;
● Y – pentru grupele de ambalaj II şi III;
● Z – pentru grupa de ambalaj III;
● probele pe care le-a trecut (proba hidraulică pentru substanţele lichide);
● anul în care a fost fabricat;
● ţara în care a fost omologat;
● firma care l-a înregistrat. u
Marcajul ambalajului începe cu n ori “UN” sau ADR/RID.
Ambalajele sunt de trei tipuri:
● ambalaje care au capacitatea până la 450 l;
● ambalaje mari care ajung până la 3000 l;
● recipiente mari pentru vrac – RMV sai IBC care ajung până la 3000 l.
La încărcare şoferul trebuie să admită în vehicul:
● numai ambalaje cu marcaje – să identifice existenţa codului ambalajului;
● să identifice ce substanţă este în ambalaj – numărul ONU;
● să identifice ce pericole prezintă – eticheta sau etichetele de pericol;
● să nu încarce în comun mărfuri care sunt incompatibile;
● ambalajele să fie curate;
● ambalajele să nu fie deformate;
● ambalajele să fie arimate corect.

VEHICULE ADR
Se înţelege prin:
● vehicul – orice vehicul, fie complet, incomplet sau completat, destinat
transportului rutier de mărfuri periculoase.
○ vehicul complet – toate vehiculele în întregime terminate (furgon,
camion, tractor, remorcă) construite într-o singură etapă;
○ vehicul incomplet – toate vehiculele care nu au fost terminate şi care
necesită o etapă ulterioară: şasiu-cabină, şasiu-remorcă;
○ vehicul completat – toate vehiculele rezultante ale unui proces în etape
multiple: şasiu sau şasiu-cabină prevăzut cu o caroserie.

12
 ● vehicul de bază – un şasiu cabină, un tractor pentru semiremorcă, un şasiu de
remorcă sau o remorcă cu o structură autopurtătoare destinată transportului rutier de
mărfuri periculoase, la care se aplică prescripţiile referitoare la instalaţiile electrice;
● vehicule categoria N – autovehicule având cel puţin patru roţi, destinate
transportului de mărfuri;
● categoria O – remorci sau semiremorci;
● vehicul EX/II sau vehicul EX/III – un vehicul destinat transportului de
substanţe sau obiecte explozibile (clasa 1);
● vehicul FL:
a) un vehicul destinat transportului de substanţe lichide având un punct de
aprindere care nu depăşeşte 60°C (cu unele excepţii) în cisterne fixe sau demontabile
de o capacitate superioară de 1 m 3 sau în containere-cisternă mobile de o capacitate
individuală superioară la 3 m3, sau
b) un vehicul destinat transportului de gaze inflamabile în cisterne fixe
sau demontabile de o capacitate superioară la 1 m 3 sau în containere-cisternă, cisterne
mobile sau CGEM de o capacitate individuală superioară la 3 m3, sau
c) un vehicul baterie de o capacitate superioară la 1 m 3 destinat
transportului de gaze inflamabile.
● vehicul OX – un vehicul destinat transportului de peroxid de hidrogen
stabilizat sau în soluţie apoasă stabilizată conţinând mai mult de 60% peroxid de
hidrogen în containere-cisternă sau cisternele mobile de o capacitate superioară la 3 m3
sau în cisterne fixe sau demontabile cu o capacitate superioară la 1 m3.
● vehicul AT:
a) un vehicul, altul decât FL sau OX, destinat transportului de mărfuri
periculoase în containere-cisternă, cisterne mobile sau CGEM de o capacitate
superioară la 3 m3 sau în cisterne fixe sau demontabile de o capacitate superioară la 1
m3, sau
b) un vehicul-baterie de o capacitate superioară la 1 m3 altul decât un
vehicul FL.
● vehicul MEMU – un vehicul ce răspunde la definiţia de Unitate Mobilă de
Fabricare a Explozibililor. MEMU – este compusă din diferite containere pentru vrac,
cisterne şi echipamente pentru fabricarea explozibililor inclusiv pompe şi accesoriile
lor.

AGREAREA VEHICULELOR
● certificat eliberat de autoritatea competentă a unei Părţi contractante a ADR
prin care un vehicul destinat transportului de mărfuri periculoase satisface prescripţiile
tehnice prevăzute în acord de vehiculele EX/II, EX/III, FL, OX sau AT;
● poate fi: individuală sau de tip.

TRANSPORTUL MĂRFURILOR ÎN COLETE

● coletele pot să fie încărcate:
a) în vehicule acoperite sau containere închise;
b) în vehicule sau containere cu prelată;
c) în vehicule descoperite (fără prelată) sau containere deschise fără
prelată.

13
 TRANSPORTUL MĂRFURILOR ÎN VRAC
● substanţele care pot deveni lichide la temperaturi care pot fi atinse în timpul
transportului nu sunt autorizate pentru transportul în vrac;
● trebuie să se asigure prin măsuri adecvate că nici o pierdere din conţinut nu
poate să se producă;
● substanţele solide în vrac trebuie să fie încărcate şi repartizate în egală măsură
pentru a limita deplasările mărfurilor periculoase care pot produce pierderi din
containere sau din vehicule;
● dacă dispozitivele de aerisire sunt instalate, ele trebuie să fie degajate şi
operaţionale.
● dispoziţii suplimentare pentru unele clase de substanţe:
○ mărfurile clasei 4.2. totale transportate trebuie să aibă temperatura de
aprindere spontană a încărcăturii superioară la 55°C;
○ mărfurile claselor 4.3 şi 8 trebuie să fie transportate în containere sau în
vehicule etanşe la apă;
○ pentru mărfurile clasei 5.1 containerele sau vehiculele trebuie să fie
construite astfel încât mărfurile să nu poată intra în contact cu lemnul sau alt material
incompatibil;
○ la clasa 6.2 se pot transporta deşeuri cu Nr. ONU 2900 numai cu
respectarea unor condiţii particulare.

TRANSPORTUL MĂRFURILOR ÎN CISTERNE

● vehiculele desemnate de codurile FL, OX sau AT, trebuie să fie utilizate după
cum urmează:
○ când un vehicul FL este prescris, numai un vehicul FL poate fi utilizat;
○ când un vehicul OX este prescris, numai un vehicul OX sau FL poate fi
utilizat;
○ când un vehicul AT este prescris, vehiculele AT, FL şi OX pot fi
utilizate.

DISPOZIŢII REFERITOARE LA ÎNCĂRCARE – DESCĂRCARE

● anumite mărfuri periculoase nu trebuie să fie expediate decât ca “încărcare
completă”; în acest caz, autorităţile competente pot cere ca vehiculul sau containerul
mare utilizat pentru transportul în cauză să nu fie încărcate decât într-un singur loc şi
descărcate numai într-un singur loc.
● coletele echipate cu etichete de pericol diferite nu trebuie să fie încărcate în
comun în acelaşi vehicul sau container în afară de cazul în care încărcarea în comun
este autorizată.

CURĂŢENIE DUPĂ DESCĂRCARE

● după descărcarea unui vehicul sau a unui container ce a conţinut mărfuri
periculoase ambalate, dacă se constată că ambalajele au lăsat să scape o parte din
conţinutul lor, trebuie să se cureţe vehiculul sau containerul înainte de o nouă
încărcătură.
● vehiculele sau containerele după ce au transportat o încărcătură în vrac de
mărfuri periculoase trebuie, înainte de orice reîncărcare, să fie curăţate, afară de cazul

14
în care nu se încarcă din aceeaşi marfă periculoasă cu cea care a constituit încărcătura
precedentă.

INTERDICŢIA DE A FUMA
● în timpul manipulărilor, este interzis să se fumeze în vecinătatea vehiculelor
sau containerelor şi în vehicule sau containere.

MĂSURI PENTRU EVITAREA ACUMULĂRII DE SARCINI

ELECTROSTATICE
● în cazul gazelor inflamabile, lichidelor având punctul de aprindere egal sau
inferior la 60°C sau Nr. ONU 1361, cărbune sau cărbune negru, grupa de ambalaj II, o
bună conexiune electrică între şasiul vehiculului, cisterna mobilă sau containerul-
cisternă şi pământ trebuie să fie realizată înainte de umplerea sau golirea cisternelor
iar viteza de umplere va fi limitată.

DISPOZIŢII SUPLIMENTARE REFERITOARE LA MĂRFURI

PARTICULARE
CV1 - este interzis:
a) să se încarce şi să se descarce mărfuri într-un loc public în interiorul
aglomeraţiilor fără permisiunea specială a autorităţilor competente;
b) să se încarce şi să se descarce mărfuri într-un loc public în afara
aglomeraţiilor, fără să se avertizeze autorităţile competente, în afară de cazul în care
aceste operţii sunt justificate de un motiv grav, legat de securitate.
Dacă dintr-un motiv oarecare, operaţiile de manipulare trebuie să fie efectuate
într-un loc public, este prescris să se separe, ţinând cont de etichete, substanţele şi
obiectele de natură diferită.
CV2 – înainte de a începe încărcarea, trebuie să se facă o curăţenie minuţioasă a
suprafeţei de încărcare a vehiculului sau conainerului. Utilizarea focului sau flăcării
nesupravegheate este interzisă pe vehicule şi containere transportând mărfuri, în
vecinătatea lor precum şi în timpul încărcării şi descărcării.
CV4 – substanţele şi obiectele grupei de compatibilitate L nu pot fi transportate
decât prin încărcare completă.
CV9 – coletele nu trebuie să fie aruncate sau supuse şocurilor. Recipientele
trebuie să fie arimate în vehicule sau containere astfel încât să nu se poată răsturna sau
să cadă.
CV10 – buteliile trebuie să fie aşezate în straturi în sensul longitudinal sau
transversal al vehiculului sau al containerului.
CV11 – recipientele trebuie întotdeauna să fie plasate în poziţia pentru care sunt
construite şi protejate împotriva oricărei avarii ce poate fi produsă de celelalte colete.
CV12 – când obiectele sunt încărcate pe palete şi aceste palete sunt legate,
fiecare strat de palete trebuie să fie repartizat uniform pe stratul inferior, intercalând,
dacă e necesar, un material de o rezistenţă potrivită.
CV13 – când se produce o scurgere de substanţă şi acestea sunt repartizate în
vehicul sau container, acestea din urmă nu pot fi reutilizate uniform pe stratul inferior,
decât după ce au fost curăţate şi, dacă este cazul, dezinfectate şi decontaminate.
CV14 – mărfurile trebuie să fie protejate împotriva unei radiaţii solare directe şi
de căldură în timpul transportului
15
 CV22 – coletele trebuie să fie încărcate astfel încât circulaţia liberă a aerului în
interiorul spaţiului rezervat încărcării să asigure o temperatură uniformă a încărcăturii.
CV23 – măsuri speciale trebuie luate în timpul manipulării coletelor pentru a
evita contactul acestora cu apa.
CV24 – înainte de încărcare, vehiculele şi containerele trebuie să fie cu grijă
curăţate şi în special, debarasate de orice rămăşiţe combustibile. Este interzis să se
utilizeze materiale uşor inflamabile pentru a arima colete.
CV25 – coletele trebuie să fie aşezate într-un mod în care să fie uşor accesibile.
CV26 – părţile din lemn ale unui vehicul sau container care au fost în contact cu
aceste substanţe trebuie să fie îndepărtate şi arse.
CV35 – dacă sacii sunt utilizaţi atât ca ambalaje simple, distanţa care le separă
trebuie să fie suficientă pentru a permite o disipare corectă a căldurii.

DOCUMENTE LA BORD
● documente de transport prevăzute referitoare la toate mărfurile transportate şi,
dacă este cazul, certificatul de păstrare al containerului prescris;
● consemnele scrise pentru toate mărfurile periculoase transportate;
● un document de identificare cu fotografie pentru fiecare membru al
echipajului conform măsurilor de siguranţă;
● certificatul de agreare pentru fiecare unitate de transport sau element al
acesteia;
● certificatul de formare profesională ADR al conducătorului auto;
● o copie a autorizaţiei prescrise în ADR.

MIJLOACE DE STINGERE A INCENDIILOR

● orice unitate de transport trebuie prevăzută cu cel puţin un extinctor portabil,
pentru clasele de inflamabilitate A, B şi C, cu o capacitate minimă de 2 kg de pudră
(sau cu o capacitate corespunzătoare pentru un alt agent extinctor acceptabil) apt să
combată un incendiu la motor sau în cabina untăţii de transport.
● pentru unităţile de transport cu masa totală maximă autorizată mai mare de
7,5 t sunt necesare unul sau mai multe extinctoare portabile pentru clasele de
inflamabilitate A, B şi C cu o capacitate minimă totală de 12 kg de pudră (sau o
capacitate echivalentă) din care cel puţin unul trebuie să fie cu capacitatea minimă de
6 kg.
● pentru unităţile de transport cu masa totală maximă autorizată mai mare de
3,5 t, până la 7,5 t inclusiv, sunt necesare unul sau mai multe extinctoare portabile
pentru clasele de inflamabilitate A, B şi C cu o capacitate minimă de 8 kg de pudră
(sau o capacitate echivalentă) din care cel puţin unul trebuie să fie cu capacitatea
minimă de 6 kg.
● pentru unităţile de transport cu masa totală maximă autorizată mai mică sau
egală cu 3,5 t, sunt necesare unul sau mai multe extinctoare portabile pentru clasele de
inflamabilitate A, B şi C cu o capacitate minimă de 4 kg de pudră (sau o capacitate
echivalentă).

ECHIPAMENTE OBLIGATORII
● o cală pentru roţi, de dimensiuni adecvate masei totale maxime admise a
vehiculului şi diametrului roţilor;
16
 ● două dispozitive de avertizare autoportante;
● lichid de spălare pentru ochi iar pentru fiecare membru al echipajului:
○ o vestă cu elemente fluorescente conformă normei europene EN 471;
○ un aparat de iluminat portabil (lanternă de buzunar);
○ o pereche de mănuşi de protecţie;
○ un echipament pentru protecţia ochilor (ochelari de protecţie);
● o mască pentru evacuare de urgenţă pentru fiecare membru al echipajului în
cazul etichetelor de pericol nr. 2, 3, 6.1 şi 6.2;
● o lopată;
● material absorbant de protecţie;
● un recipient colector din material plastic.

PRESCRIPŢII DE RESPECTAT DE CĂTRE ECHIPAJUL

VEHICULULUI
● în afara personalului de la bord, este interzis să se transporte călători în
unităţile de transport care transportă mărfuri periculoase;
● echipajul vehiculului trebuie să fie instruit privind utilizarea mijloacelor de
stingere a incendiilor;
● este interzis conducătorului sau însoţitorului să deschidă un colet conţinând
mărfuri periculoase;
● este interzis să se pătrundă într-un vehicul cu aparate de iluminare cu flacără.
Aparatele de iluminare utilizate nu trebuie să prezinte nici o suprafaţă metalică
susceptibilă să producă scântei.
● în timpul manipulării, este interzis să se fumeze în vecinătatea vehiculelor şi
în vehicule.
● cu excepţia cazurilor în care funcţionarea motorului este necesară pentru
funcţionarea pompelor sau a altor mecanisme ce asigură încărcarea şi descărcarea
vehiculului şi unde legea ţării în care se găseşte vehiculul permite această utilizare,
motorul trebuie să fie oprit, în timpul operaţiilor de încărcare şi descărcare.
● nicio unitate de transport a mărfurilor periculoase nu trebuie să staţionaze fără
ca frâna de mână să fie trasă.

PRESCRIPŢII SUPLIMENTARE REFERITOARE LA TRANSPORTUL

DE SUBSTANŢE ŞI OBIECTE EXPLOZIBILE (CLASA 1)
● independent de masa maximă admisă a vehiculului, prescripţiile generale
referitoare la formarea conducătorilor se aplică conducătorilor de vehicule
transportând substanţele sau obiectele din clasa 1;
● conducătorii vehiculelor ce transportă substanţele sau obiectele clasei 1
trebuie să urmeze un curs de specializare cel puţin pentru subiectele stabilite;
● dacă în aplicarea altor reglementări în vigoare într-o ţară parte contractantă,
conducătorul a urmat deja o pregătire echivalentă sub un regim diferit sau cu un scop
diferit, el poate fi scutit,în parte sau în totalitate, de cursul de specializare.
● autoritatea autorizată a unei ţări parte contractantă a ADR poate impune, pe
cheltuiala transportatorului, prezenţa unui agent agreat la bordul vehiculului dacă
reglementările naţionale prevăd aşa ceva.

17
 ● fumatul, întrebuinţarea focului sau a flăcării nesupravegheate este intrezisă pe
vehiculele transportând substanţe şi obiecte din clasa 1, în apropierea lor precum şi în
timpul încărcării şi descărcării acestor substanţe şi obiecte.
● este interzis să se încarce şi să se descarce într-un amplasament public în
interiorul aglomeraţiilor substanţele şi obiectele clasei 1 fără permisiunea specială a
autorităţilor competente.
● este interzis să se încarce şi să se descarce într-un amplasament public în afara
aglomeraţiilor substanţe şi obiecte ale clasei 1 fără să avertizeze autorităţile
competente, în afară de cazul în care aceste operaţii nu sunt justificate de un motiv
grav legat de securitate.
● dacă dintr-un motiv oarecare operaţiile de manipulare trebuie să fie efectuate
într-un loc public, este prescris să se separe, ţinând cont de etichete, substanţele şi
obiectele de natură diferită.
● când vehiculele transportând substanţe şi obiecte din clasa 1 sunt obligate să
se oprească într-un amplasament public pentru operaţiile de încărcare sau de
descărcare, o distanţă de cel puţin 50 m trebuie să fie menţinută între vehiculele în
staţionare.
● când vehiculele transportând substanţe şi obiecte din clasa 1 circulă în convoi,
o distanţă de cel puţin 50 m trebuie să fie respectată între o unitate de transport şi
utmătoarea.
● autoritatea competentă poate impune prescripţii pentru ordinea sau
componenţa convoaielor.
● uşile şi panourile rigide ale compartimentului de încărcare la vehiculele EX/II
şi toate deschizăturile în compartimentul de încărcare la vehiculele EX/III care
transportă substanţe şi obiecte din clasa 1 trebuie să fie blocate pe timpul transportului,
cu excepţia perioadelor de încărcare şi descărcare.

PRESCRIPŢII SUPLIMENTARE REFERITOARE LA TRANSPORTUL

DE SUBSTANŢE LICHIDE SAU GAZE LICHEFIATE
● este interzis să se pătrundă într-un vehicul acoperit transportând substanţe
lichide având un punct de aprindere care nu depăşeşte 60°C sau substanţe sau obiecte
inflamabile ale clasei 2 cu aparatele de iluminare altele decât lanternele portabile
concepute şi construite într-un mod în care să nu poată să aprindă porii sau gazele
inflamabile care ar fi putut să se răspândească în interiorul vehiculului.
● este interzis să funţioneze aparatele de încălzire cu combustie a vehiculelor
FL în timpul încărcării şi descărcării precum şi în locurile de încărcare.
● când este vorba de vehicule FL o bună conexiune electrică între şasiul
vehiculului şi pământ trebuie să fie realizată înainte de umplerea şi golirea cisternelor
iar viteza de umplere va fi limitată.

PRESCRIPŢII SUPLIMENTARE REFERITOARE LA TRANSPORTUL

SUB TEMPERATURA DE REGLARE
● menţinerea temperaturii de reglare prescrise este indispensabilă pentru
siguranţa transportului. În general trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
○ o inspecţie minuţioasă a unităţii de transport înainte de încărcare;
○ instrucţiuni pentru transportator despre funcţionarea sistemului de
refrigerare disponibile în timpul drumului;
18
 ○ proceduri de urmat în caz de defecţiune a reglării;
○ supraveghere regulată a temperaturilor de serviciu;
○ disponibilitatea unui sistem de refrigerare suplimentar sau de piese de
schimb.
● temperatura aerului în interiorul compartimentului de încărcare trebuie să fie
măsurată cu ajutorul a doi senzori independenţi şi a datelor ce trebuie să fie
înregistrate astfel încât orice schimbare a temperaturii să fie uşor vizibilă.
● temperatura trebuie să fie controlată la intervale de patru la saşe ore şi
consemnată.
● orice depăşire a temperaturii de reglare în timpul transportului trebuie să
declanşeze o procedură de alertă, cuprinzând o eventuală reparaţie a dispozitivului
frigorific sau întărirea capacităţii de răcire.

PLACARDAREA CONTAINERELOR, CGEM, CONTAINERELOR-

CISTERNE ŞI CISTERNELOR MOBILE
● plăcile etichetă trebuie să fie aplicate pe cele două părţi laterale şi la fiecare
extremitate a containerului-cisternă sau cisternă mobilă.
● când containerul-cisternă sau cisterna mobilă comportă mai multe
compartimente şi transportă două sau mai multe mărfuri periculoase diferite, plăcile
etichete adecvate trebuie să fie aplicate pe două laturi corespunzătoare
compartimentelor respective şi o placă etichetă, pentru fiecare model aplicat pe fiecare
latură, la cele două extremităţi.

PLACARDAREA VEHICULELOR TRANSPORTÂND CONTAINERE,

CGEM, CONTAINERE-CISTERNE SAU CISTERNE MOBILE
● dacă plăcile etichete aplicate pe containere, CGEM, containere-cisterne sau
cisterne mobile nu sunt vizibile din exteriorul vehiculului transportator, aceleaşi plăci-
etichete vor fi aplicate în plus pe cele două părţi laterale şi în spatele vehiculului.
Altfel nu este necesar să se aplice plăcile etichete pe vehiculul transportator.

PLACARDAREA VEHICULELOR PENTRU VRAC, VEHICULE-

CISTERNE, VEHICULE-BATERII ŞI VEHICULE CU CISTERNE
DEMONTABILE
● plăcile etichete trebuie să fie aplicate pe cele două părţi laterale şi în spatele
vehiculului.
● dacă vehiculul cisternă sau cisterna demontabilă pe vehicul comportă mai
multe compartimente şi transportă două sau mai multe mărfuri periculoase diferite,
plăcile etichetă adecvate trebuie să fie expuse pe două laturi în dreptul
compartimentelor respective şi o placă etichetă pentru fiecare model expusă pe fiecare
parte, la spatele vehiculului. În acest caz, totuşi, dacă aceleaşi plăci-etichete trebuie să
fie aplicate pe toate compartimentele, ele se pot aplica o singură dată pe două laturi şi
la spatele vehiculului.

PLACARDAREA VEHICULELOR CARE NU TRANSPORTĂ DECÂT

COLETE

19
 ● vehiculele încărcate cu colete conţinând substanţe sau obiecte din clasa 1
(altele decât cele de la diviziunea 1.4 grupa de compatibilitate S) trebuie să poarte
plăcile-etichete aplicate pe cele două laturi şi pe spatele vehiculului.
● vehiculele transportând substanţe radioactive ale clasei 7 în ambalaje sau
RMV (altele decât coletele scutite), trebuie să aibă plăcile-etichete pe cele două părţi
şi pe spatele vehiculului.

PLACARDAREA VEHICULELOR-CISTERNE, VEHICULELOR-

BATERII, CONTAINERELOR-CISTERNE, CGEM ŞI CISTERNELOR
MOBILE GOALE ŞI VEHICULELOR ŞI CONTAINERELOR PENTRU
TRANSPORTUL ÎN VRAC, GOALE
● vehiculele-cisterne, vehiculele transportând cisterne demontabile, vehiculele-
baterii, containerele-cisterne, CGEM şi cisternele mobile goale necurăţate şi
nedegajate precum şi vehiculele şi containerele pentru transport în vrac goale,
necurăţate, trebuie să continuie să poarte plăcile-etichete necesare pentru încărcarea
precedentă.

CARACTERISTICILE PLĂCILOR-ETICHETE
● să aibă cel puţin 250 mm pe 250 mm, cu o linie de margine de aceeaşi culoare
pe care o are semnul convenţional, retrasă cu 12,5 mm şi paralelă cu latura;
● să corespundă cu eticheta pentru marfa periculoasă respectivă în ceea ce
priveşte culoarea şi semnul convenţional;
● să poarte numărul sau cifrele (şi pentru mărfurile clasei 1, litera grupei de
compatibilitate) în cifre de cel puţin 25 mm înălţime, prescrise pentru eticheta
corespunzând mărfii periculoase efective.

SEMNALIZAREA PORTOCALIE
● unităţile de transport pentru mărfuri periculoase trebuie să aibă, dispuse într-
un plan vertical, două panouri dreptunghiulare de culoare portocalie reflectorizante.
Ele trebuie să fie fixate, una în faţa unităţii de transport şi alta în spate, perpendicular
pe axa longitudinală a acestuia.

MARCAJUL PENTRU SUBSTANŢE TRANSPORTATE LA CALD

● vehiculele-cisterne, containerele-cisterne, cisternele mobile, vehiculele sau
containerele speciale sau vehiculele sau containerele special echipate, pentru care un
marcaj pentru substanţele transportate la cald este necesar, trebuie să aibă pe fiecare
latură şi la fiecare extremitate în cazul containerului, containerelor-cisterne sau
cisternelor-mobile, un marcaj de formă triunghiulară ale cărui laturi măsoară cel puţin
250 mm şi care trebuie să fie reprezentat în roşu.

20
 INSTRUCŢIUNI SCRISE – CONSEMNE DE SECURITATE – FIŞA DE
SIGURANŢĂ
● instruirea personalului va fi efectuată înainte de preluarea responsabilităţilor
referitoare la transporturile de mărfuri periculoase.
● măsuri care trebuiesc luate de membrii echipajului în caz de accident sau
situaţie de urgenţă:
○ să acţioneze sistemul de frânare, să oprească motorul şi să deconecteze
bateria acţionând întrerupătorul principal, dacă există;
○ să evite sursele de foc, în special, să nu fumeze sau să conecteze vre-un
echipament electric;
○ să informeze serviciile de urgenţă corespunzotoare, oferind cât mai
multe informaţii despre incident sau accident şi despre substanţele implicate;
○ să îmbrace vesta reflectorizantă şi să amplaseze corespunzător
dispozitivele de avertizare;
○ să ţină la îndemână documentele de transport pentru a le pune la
dispoziţia persoanlului responsabil cu intervenţia de urgenţă;
○ să nu calce sau să atingă substanţele împrăştiate şi să evite inhalarea
emanaţiilor, fumului, pulberilor şi vaporilor stând în amonte de locul accidentului pe
direcţia vântului;
○ în situaţiile în care este potrivit şi sigur, să utilizeze extinctoarele pentru
a stinge un incendiu în faza incipientă sau mic de anvelope, frâne sau compartimentul
motorului;
○ să nu intervină pentru stingerea incendiului din interiorul
compartimentelor de încărcare a mărfurilor;
○ în situaţiile în care este posibil şi sigur, să folosească echipamentul aflat
la bord pentru a preveni scurgerile în mediul acvatic sau în sistemul de canalizare şi
pentru a ţine sub control scurgerile;
○ se va îndepărta din apropierea locului accidentului sau situaţie de
urgenţă, va sfătui alte persoane să se îndepărteze şi va urma indicaţiile serviciilor de
urgenţă;
○ să îndepărteze orice obiect de îmbrăcăminte şi orice echipament de
protecţie utilizat şi contaminat pe care îl va înlătura în siguranţă;
● responsabilitatea pentru întocmirea instrucţiunilor scrise revine în
exclusivitate transportatorului;

INDICAŢII ÎN TIMPUL TRANSPORTULUI

● conducătorii de vehicule care transportă mărfuri periculoase sunt obligaţi să
respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă; limitele maxime
de viteză sunt: în localităţi – 40 km/h, în afara localităţilor – 70 km/h;
● vehiculele care transportă mărfuri periculoase pot staţiona în următoarele
locuri:
○ într-un parking supravegheat de o persoană care trebuie să fie informată
asupra naturii încărcăturii şi a locului unde se găseşte şoferul;
○ dacă posibilităţile precedente nu există, atunci se poate staţiona şi într-o
parcare publică sau privată, unde să nu existe posibilitatea blocării vehiculului;
○ într-un spaţiu liber, situat la distanţă de marile rute şi de locurile locuite,
care să nu servească drept locuri de trecere sau reuniuni publice;
21
 ○ în aer liber sau într-un loc care oferă toate condiţiile de securitate.

OBLIGAŢII ALE CONDUCĂTORULUI AUTO

● să nu abandoneze vehiculul în timpul operaţiilor de încărcare sau descărcare;
● să verifice dacă i-au fost remise documentele necesare pentru transport;
● să utilizeze materiale de intercalare, pentru evitarea contactului între
ambalaje;
● să refuze încărcarea ambalajelor aparent periculoase;
● să asigure încărcarea uniformă pe osie;
● să acţioneze personal eventualele dispozitive de încărcare;
● să utilizeze folii protectoare când este necesară protejarea mărfurilor;
● să adreseze întrebări expeditorului dacă are neclarităţi referitoare la
etichetarea mărfurilor, semnalizarea şi etichetarea vehiculului, documentele primite,
etc.;
● să asigure, la final, închiderea corectă a uşilor;
● să cunoască produsul pe care îl transportă;
● să verifice dacă produsul este transportabil;
● să cunoască conţinutul fişei de siguranţă – instrucţiunilor scrise;
● să fie dotat în cabină cu echipamentul pentru protecţia personală prevăzut în
fişa de siguranţă;
● să ştie să folosească echipamentul de protecţie;
● să ştie să utilizeze extinctoarele;
● să verifice aplicarea etichetelor de pericol înainte de a începe transportul;
● să nu consume alcool;
● să păstreze faţă de celelalte vehicule o distanţă de siguranţă dublă faţă de
obicei;
● să nu depăşească masa totală maxim admisă (nu sunt admise excepţii);
● să încarce şi să descarce în conformitate cu precauţiile impuse de materialele
transportate;
● încărcarea diverselor compartimente ale cisternei să se realizeze astfel încât să
se menţină o greutate totală echilibrată;
● să supravegheze permannet vehiculul;
● să avertizeze în caz de accident autorităţile competente şi întreprinderea
producătoare a substanţei;
● în caz de accident, să comunice serviciilor de ajutor:
○ locul în care s-a produs accidentul, inclusiv sensul pe autostradă;
○ amploarea accidentelor (foc, scurgere, accident, numărul răniţilor);
○ numerele care figurează pe panourile portocalii (în absenţa numerelor,
denumirea chimică sau tehnică, clasa, etichete, grupa de ambalaje menţionate pe
documentul de tranport).

STINGEREA INCENDIILOR
● pentru ca un incendiu să se producă, sunt necesare trei elemente: combustibil
(gaz sau vapori ori pulberi în cantitate suficientă), prezenţa unui comburant, prezenţa
unei surse de incendiu;
● în funcţie de natura combustibilului se disting patru tipuri de foc:
○ clasa A: Focuri de solide caracterizate prin prezenţa jarului;
22
 ○ clasa B: Focuri de lichide sau solide care pot deveni lichide;
○ clasa C: Focuri de gaz;
○ clasa D: Focuri de metale;
● sursele de aprindere cele mai întâlnite sunt: flăcările, scânteile, sarcinile
electrostatice, frecările, şocurile, supraîncălzirile laterale (la nivelul frânei, motorului,
instalaţiei electrice, instalaţiei de încălzire, a cabinei, etc.);
● metode de stingere a unui incendiu:
○ efectul de suflu – fără oxigen, flacăra se stinge;
○ efectul de înăbuşire a focului – focul este izolat de spumă iar aerul nu
mai alimentează arderea;
○ efectul de răcire – cantitatea de vapori de gaz se reduce prin răcire;
○ efectul de inhibare – adăugarea de substanţe chimice care opresc sau
micşorează viteza de ardere;
○ combinarea mai multor metode din cele enumerate mai sus;
● tipuri de stingătoare:
○ cu pudră (pulbere) ABC;
○ cu spumă;
○ CO2 (anhidridă carbonică şi dioxid de carbon);
○ cu apă propulsată de anhidrida carbonică;
● incendiul la motor se stinge cu pudră;
● pentru combaterea eficientă a unui incendiu la un lichid inflamabil se poate
acţiona cu:
○ extinctoare cu pudră polivalentă ABC;
○ extinctoare cu pudră, nisip, pământ;
○ materiale pe bază de spumă;
○ apă pulverizată;
● incendiul la carburanţi sau hidrocarburi se stinge cu:
○ extinctor cu pulbere ABC;
○ extinctor cu spumă;
○ extinctor cu CO2;
● pentru combaterea eficientă a unui incendiu la un gaz se poate acţiona cu:
○ extinctor cu pudră (CO2);
○ extinctoare cu pudră polivalentă ABC;
● un incendiu la pneuri poate fi stins cu:
○ jeturi de apă sau apă pulverizată;
○ pudră ABC, dar pneul trebuie răcit cu apă;
○ spumă;
● incendiul la pneu se produce prin acumulare de căldură şi de aceea este
necesară şi intervenţia cu apă;
● pentru a stinge incendiul trebuie să vă orientaţi cu spatele din direcţia de unde
bate vântul, acţionaţi asupra bazei flăcării şi să faceţi mişcări orizontale – transversale.

23