Moartea bate la ușă

Woody Allen

(Piesa se desfăşoară în dormitorul lui Nat Ackerman dintr-o casă cu etaj aflată undeva în Kew
Gardens. Toată pardoseala este acoperită cu mochetă. In cameră se află un pat dublu şi o masă
de toaletă, mobilă şi draperii sofisticate, Iar pereţii sînt decoraţi cu cîteva tablouri şi cu un
barometru nu tocmai aspectuos. La ridicarea cortinei se aude o muzică discretă. Nat Ackerman,
fabricant de confecţii, un tip chel şi pîntecos de vreo 57 de ani, stă întins pe pat, terminînd de citit
ediţia de mîine a ziarului Daily News. Poartă halat de baie şi papuci şi citeşte la lumina unei veioze
care este prinsă de tăblia patului. E aproape de miezul nopţii. Deodată se aude un zgomot. Nat se
ridică şi se uită spre fereastră).
NAT: Ce naiba-i asta? (Căţărîndu-se stîngaci, pe fereastră apare o figură sumbra, înfăşurată într capă. Intrusul
are pe cap o glugă neagră şi este îmbrăcat în haine negre, foarte i corp./ Gluga îi acoperă capul, dar nu şi faţa. Este
de vîrstă mijlocie şi aduce « Nat, Gîfîie, alunecă pe pervaz şi cade în cameră).

MOARTEA (căci ea era): lisuuse. Era să-mi rup gîtul.

Nat: Cine eşti?
MOARTEA: Moartea.
NAT: Cine?
MOARTEA: Moartea. Ascultă — pot să iau loc? Era să-mi rup gâtul. Tremur ca o frunză.
NAT: Dar cine eşti?
MOARTEA: Moartea. Ai un pahar cu apă?
NAT: Moartea? Cum adică, Moartea?
MOARTEA: Da’ ce-i cu tine? Nu vezi costumul negru şi faţa albită?
NAT: Ba da.
MOARTEA: E bal mascat?
NAT: Nu.
MOARTEA: Atunci sînt Moartea. Acum poţi să-mi aduci un pahar cu apă poate să fie şi minerală.
NAT: Dacă e o glumă!
MOARTEA: Ce glumă? Ai 57 de ani? Nat Ackerman, nu? Strada Pacific 11. Numai dacă nu
cumva am încurcat borcanele — unde-o fi citaţia aia?(Caută prin buzunar, găsind pînă la urmă o cartelă cu
o adresă. Adresa corespunde)

NAT: Ce vrei de la mine?

MOARTEA: Ce vreau? Tu ce crezi că vreau?
NAT: Cred că glumeşti. Starea sănătăţii mele este .excelentă.
MOARTEA (neimpresionată): A-ha. (Uitîndu-se în jur). E frumos la tine. Ţi-ai aranjat singur casa?
NAT: Am avut o decoratoare de interioare dar am ajutat-o şi noi.
1
MOARTEA (Uitîndu-se la o fotografie de pe perete): Ador copiii ăştia cu ochii mari.
NAT: Nu vreau încă să plec.
MOARTEA: Tu nu vrei să pleci? Te rog să nu începi. Şi-aşa mi-e rău de la cățărat.
NAT: Ce căţărat?
MOARTEA: M-am căţărat pe burlan. Am încercat o apariţie dramatică. Văd ferestrele luminate, tu
eşti treaz şi citeşti. Şi-mi zic că merită să încerc. Mă caţăr şi intru — ştii cum (pocneşte din degete).
între timp mi se prinde călcîiul în viţa-de-vie, burlanul cedează şi rămîn agăţat de capă. După care
începe să se rupă capa. Uite ce e, haide să mergem. Am avut o noapte grea.
NAT: Mi-ai rupt burlanul?
MOARTEA: Ei, l-am rupt. Nu s-a rupt. S-a îndoit puţin. N-ai auzit nimic? M-am izbit de pămînt.
NAT: Citeam.
MOARTEA: înseamnă că erai foarte cufundat în lectură. (Ridicînd ziarul pe care-l citea Nat) „Studenţi
morfinomani arestaţi în timpul -unei petreceri orgiastice“. Mi-I împrumuţi şi mie?
NAT: Nu l-am terminat.
MOARTEA: Ăăă — Nu ştiu cum să-ţi pun problema, amice...
NAT: De ce n-ai sunat la uşă?
MOARTEA: Eu ce-ţi tot spun, puteam să o fac, dar ce impresie ţi-ar fi făcut? Mergînd pe calea
astălaltă, am reuşit să dramatizez puţin lucrurile. Mă rog. Ai citit Faust?
NAT: Ce?
MOARTEA: Şi dacă nu erai singur? Tu stai de vorbă cu multe persoane importante. Eu, Moartea,
sun şi intru, de-abia tîrîndu-mă, pe uşa din faţă. Nu te gîndeşti şi tu puţin?
NAT: Ascultă, Doamnă, e foarte tîrziu.
MOARTEA: Da. Ei, mergi?
NAT: Unde să merg?
MOARTEA: Moartea. Ea. Lucrul acela. Fericitele tărîmuri de vînătoare (Uitîndu-se la propriul genunchi).
Ştii, asta-i o rană destul de serioasă. Prima mea misiune şi am deja toate şansele să fac o
cangrenă.
NAT: Ei, stai o secundă. Am nevoie de timp. Nu sînt încăi pregătit..
MOARTEA: îmi pare rău. N-am ce să-ţi fac. Aş vrea', dar e deja timpul.
NAT: Cum să fie deja timpul? Tocmai, am scos nişte modele-unicat.
MOARTEA: Ce mai contează doi-trei 'poli în plus?
NAT: Sigur, ţie ce-ţi pasă? Voi aveţi probabil toate cheltuielile acoperite.
MOARTEA: Vrei să vii acum?
NAT (Studiind-o): îmi pare rău, dar nu pot să cred că eşti Moartea!
MOARTEA: De ce? Cum ţi-ai imaginat că sînt — un fel de Marlyn Monroe?

2
NAT: Nu, nu-i asta problema.
MOARTEA: îmi pare rău că te-am dezamăgit.
NAT: Nu te supăra: Nu ştiu nici eu ce să zic, am crezut întotdeauna că eşti... ăăă.... mai înaltă.
MOARTEA: Am 1,65 m. E înălţimea medie la greutatea mea.
NAT: Semeni puţin cu mine.
MOARTEA: Dar cu cine vrei să semăn? Sînt doar Moartea ta.
NAT: Mai lasă-mi puţin timp. Încă o zi.
MOARJEA: Nu pot. Cum aş explica?
NAT: Încă o zi. Douăzeci şi patru de ore.
MOARTEA: La ce-ţi trebuie? La radio s-a anunţat pentru mîine ploaie.
NAT: Nu putem să aranjăm într-un fel?
MOARTEA: în ce fel?
NAT: Joci şah?
MOARTEA: Nu.
NAT: Am văzut odată o poză de-a ta şi jucai şah.
MOARTEA: Nu eram eu, pentru că eu nu joc şah. Poate gin rummy.
NAT: Gin rummy joci?
MOARTEA: Hm, joc gin rummy? Da’ Parisul e oraş?
NAT: Eşti bună, nu?
MOARTEA: Extrem de bună.
NAT: O să-ţi spun ce-o să fac.
MOARTEA: Să nu încerci să faci vreun tîrg cu mine.
NAT: O să jucăm atunci gin rummy. Dacă cîştigi, plecăm imediat. Dacă cîştig eu, îmi dai ceva
timp. Puţin — încă o zi.
MOARTEA: Cine are timp de gin rummy?
NAT: Ei, hai, dacă tot zici că eşti aşa grozavă.
'MOARTEA: Deşi parcă aş juca...
NAT: Haide. Fii şi tu cumsecade. Ne ia o jumătate de-oră.
MOARTEA: N-ar trebui.
NAT: Am cărţile la îndemînă. Nu te mai ambala.
MOARTEA: Bine, bine. Să jucăm. O să mă relaxez.
NAT (scoţînd cărţile de joc, carnet şi creion): N-o să-ţi pară rău.

3
MOARTEA: Ei, hai, nu mă îmbrobodi ca pe cumpărătorii tăi. Amestecă cărţile şi dă-mi o minerală
— şi scoate şi tu ceva pe masă. D-zeule, îţi pică un străin în casă şi n-ai şi tu un covrig măcar.
NAT: Sînt nişte grisine jos în bucătărie.
MOARTEA: Grisine! Şi dacă ar fi venit Preşedintele? Şi lui i-ai fi dat tot grisine?
NAT: Numai că tu nu eşti Preşedintele.
MOARTEA: Taie! (Nat taie, scoate'un 5)
NAT: Vrei să jucăm pe o zecime de cent punctul ca să fie mai interesant?
MOARTEA: Aşa nu ţi se pare destul de interesant?
NAT: Joc măi bine cînd e o miză.
MOÂRTEA: Cum spui, tu, Newt.
NAT: Nat, Nat Ackerman. Nu ştii cum mă cheamă?
MOARTEA: Newt, Nat — mă cam doare capul.
NAT: Îţi opreşti cinciul?
MOARTEA: Nu.
NAT:-Atunci, trage.
MOARTEA (Se uită la cărţile din mînă în timp ce trage): Isuse, n-am nimic ca lumea.
NAT: Da’ cum e?
MOARTEA: Ce să fie? (In timpul replicilor ce urmează trag şi aruncă cărţile)
NAT: Moartea.
MOARTEA: Cum ai vrea să fie? Zaci acolo, întins.
NAT: Mai e ceva după aceea?
MOARJEA Aha, păstrezi doiarii.
NAT: Întreb ceva. Mai e ceva după aceea?
MOARTEĂ (absentă): O să vezi.
NAT: A, deci o să văd cîte ceva?
MOARTEA: Ei, poate că nu trebuia să pun problema chiar aşa. Dă jos.
NAT: E. o mare realizare să primească omul un răspuns de la tine.
MOARTEA: Joc cărţi…
NAT: Bine, joacă, joacă.
MOARTEA: Pînă una, alta, îmi iei carte după carte.
NAT: N-ai voie să te uiţi prin cărţile de pe masă.
MOARTEA: Dar nici nu mă uit. Le aranjez puţin. Care era închiderea?
NAT: Patru. închizi deja?

4
MOARTEA: Am zis eu că-nchid? N-am întrebat decît care e închiderea.
NAT: Iar eu n-am întrebat decît la ce; să mă aştept.
MOARTEA: Joacă.
NAT: Chiar nu poţi să-mi spun nimic? Unde mergem?
MOARTEA: Noi? Dacă vrei să ştii adevărul, tu o să cazi grămâdă pe podea.
NAT: Vai, abia aştept! Doare?
MOARTEA: Trece-ntr-o secundă.
NAT: Splendid (suspinînd). Era. şi cazul. Cînd ies şi eu cu unicatele — închizi?
MOARTEA: E bine patru puncte?
NAT:Nu, eu am douâ.
MOARTEA: Glumşşti.
NAT: Nu, ai pierdut.
MOARTEA: Sfinte D-zeule, am crezut că mergi pe şeptari.
NAT: Nu. Tu tai. Douăzeci de puncte şi două penalizări. Dă-i drumul (Moartea taie cărţile). Şi zici că
trebuie să cad pe podea? Nu se poate.să stau pe canapea cînd se întîmplă?
MOARTEA: Nu. Joacă.
NAT: De ce nu?
MOARTEA: Pentru că trebuie să cazi pe podea. Lasă-mă în pace. încerc să mă concentrez.
NAT: Dar de ce pe podea? Atîta lucru vreau să ştiu şi eu. De ce nu se poate altfel?
MOARTEA: Să văd ce pot să fac... Acum' jucăm?
NAT: Atîta lucru vreau să ştiu şi eu. îmi aminteşti de Moe Lefkowitz. Şi el e tot atît de încăpăţînat.
MOARTEA: Îi amintesc de Moe Lefkowitz. Sînt una dintre cele mai înfricoşătoare figuri pe care şi
le poate imagină cineva, iar lui îi amintesc de Moe Lefkowitz. Ce e, blănar?
NAT: Ai vrea tu să fii aşa blănar; E om de 80 de mii pe an. Pasmanterii. Are fabrica lui. Două
puncte.
MOARTEA: Ce?
NAT: Două .puncte. închid. Tu ce ai?
MOARTEA: Parcă, aş ţine în mînă o tabelă de marcaj.
NAT: E de pică.
MOARTEA: De n-ai vorbi atîta. (Reîmpart cărţile şi continuă jocul)
NAT: Ce-ai vrut să spui cînd ai zis că e prima ta misiune?
MOARTEA: Tu ce crezi c-am vrut să spun?
NAT: Vrei să zici că nimeni n-a mai plecat pînă acum?

5
MOARTEA: Cum să nu plece? Dar nu i-am luat eu.
NAT: Atunci cine i-a luat?
MOARTEA: Altele.
NAT: Mai sînt şi altele?
MOARTEA: Sigur. Fiecare pleacă în felul său propriu.
NAT: Asta n-am ştiut-o.
MOARTEA: De-ce ar fi trebuit să ştii? Cine eşti tu?
NAT: Cum adică, cine sînt? Doar nu sînt un nimic.
MOARTEA: Nu eşti un nimic. Eşti un fabricant de confecţii. Dar unde vii tu în contact cu misterele
eterne?
NAT: Ce vorbeşti? Fac bani buni. Mi-am dat copiii la facultate. Unul e în publicistică, celălalt e
căsătorit. Am casa mea. în garaj am un Chrysler. Soţia mea are tot ce-şi doreşte. Femei de
serviciu, haină de nurcă, vacanţe. Acum e la Eden Roc. Cincizeci de dolari pe zi pentru că vrea să
fie lîngă sora ei. Mă aşteaptă şi pe mine, săptămîna viitoare, aşa că drept cine mă iei, un tip fără
căpătîi?
MOARTEA: Bine, bine . Nu o lua aşa de personal.
NAT: Cine-o ,ia personal?
MOARTEA: Ce-ai zice dacă m-aş simţi una două jignită?
NAT: Te-am jignit eu?
MOARTEA: N-ai spus tu că te-am dezamăgit?
NAT: Şi ce-ai fi vrut? Să dau o petrecere?
MOARTEA: Nu.de asta vorbesc. Mă refer la mine, personal. Că sînt prea scundă, prea aşa, prea
pe dincolo.
NAT: Am spus că semeni cu mine. Imaginea mea reflectată.
.MOARTEA: Bine, bine, împarte. (Continuă să joace în vreme ce în încăpere se insinuează o muzică discretă:
luminile se sting şi este întuneric total. Se reaprind luminile. .Este cu mult mai tîrziu şi jocul s-a. încheiat. Nat adună
punctele.)

NAT: Şaizeci şi opt... o sută cincisprezece. Ei, ai pierdut.

MOARTEA (deprimată, se uită prin pachetul de cărţi); Am ştiut eu că nu trebuia să arunc nouarul. La
naiba.
NAT: Te văd, deci, mîine.
MOARTEA: Cum adică, mă vezi mîine?
NAT: Am cîştigat o zi în plus. Acum, lasă-mă.
MOARTEA: Ai vorbit serios?
NAT: Am făcut un tîrg.
MOARTEA: Da, dar —
6
NAT: Nu mă lua pe mine cu nici un" „dar“. Am cîştigat douăzeci şi patru de ore. Vino mîine.
MOARŢEA: Nu mi-am dat seama că miza era, de fapt, timpul.
NAT: Ăsta-i necazul cu tine. Ar trebui să fii mai atentă.
MOARTEA: Unde să merg în orele astea?
NAT: Ce contează? Important e că am cîştigat o zi.
MOARTEA: Dar ce vrei să fac — să bat străzile?
NAT: Du-te la un hotel şi ia-ţi o cameră, mergi la un film. Nu face din asta o problemă naţională.
MOARTEA: Mai socoteşte odată.
NAT: Şi îmi mai datorezi şi 28 de dolari.
MOARTEA:Ce?
NAT: Cum ai auzit. Scrie aici — negru pe alb.
MOARTEA (căutîndu-se prin buzunare). Am cîteva hîrtii — dar nu-s 28 de dolari.
NAT: Accept şi cec-uri.
MOARTEA: Din contul cui?
NAT: Auzi cu cine fac eu afaceri.
MOARTEA: Dă-mă în judecată. Am cont curent?
NAT: Bine, dă ce ai şi sîntem chit.
MOÂRTEA: Ascultă, am nevoie de.banii ăştia.
NAT: De ce ai nevoie de bani?
MOARTEA: Ce tot vorbeşti? Doar o să pleci spre Tărîmul de Sus.
NAT: Şi?
MOARTEA:. Şi — ştii cam ce distanţă e? ,
NAT: -Şi ce dacă?
MOARTEA: Din ce plătesc benzina, taxa pe şosea?
NAT: Mergem cu maşina.
MOARTEA: O să vezi tu. (agitată) Uite, vin din nou'mîine şi încerc să-mi iau revanşa. Altfel, îţi
spun sigur, am încurcat-o.
NAT: Cum vrei tu. Jucăm pe dublu. Am şanse să mai cîştig o săptămînă sau o lună. La stilul tău
de joc, poate, chiar cîţiva ani.
MOARTE: Pînă una, alta, sînt în pom.
NAT: Pe mîine.
MOARTEA (din uşă): Unde-i un hotel bun? Da’ce vorbesc eu de hotel, n-am nici un ban. Mă duc să
stau pe o bancă în parc. (la ziarul)

7
NAT: Afară. Afară. Ăla-i ziarul meu. (l-l ia înapoi).
MOARTEA (ieşind): N-am putut să-l dau şi gata! Mi-a trebuit să joc cărţi.
NAT (strîgînd după ea): Ai grijă cum cobori. Să nu te-mpiedici de covor (Şi, ca la un semn, se aude o
bubuitură grozavă. Nat oftează, apoi se duce la telefon). Alo, Moe? Eu sînt. Ascultă, nu ştiu dacă cineva se
ţine de glume, sau ce se întîmplă, dar la mine tocmai a fost Moartea. Am jucat cărţi. Nu, Moartea.
În persoană. Sau cineva care pretindea că e Moartea. .Dar, Moe, e-aşa o încurcă lume!

Fin