BILET NR.

1. ANALIZA FUNCTIONALA
Se constituie odata cu dezvoltarea structualismului lingvistic. Pe principiile ei se
intemeiaza fonologia prin Scoala lingvistica de la Praga. Conceptele fundamentale cu
care opereaza sunt variant, invariant si comutarea, toate in relatie cu opozitia.
Comutarea este operatia prin care analiza functionala isi atinge scopul: reducerea
numarului theoretic infinit de variante la un numar finit de invariante. Sunt invariante
doua elemente lingvistice aflate in raport de comutare. Identificand si interpretand
relatiile dintre elementele lingvistice, care sunt de opozitie(intre invariante) sau de
variatie (intre variante), lingvistul opereaza o prima distinctive; pe de o parte
fonemele, de alta sunetele. Retinand fonemele, intrucat numai acestea au functie
distinctive si, deci, sociala, el identifica si descrie apoi sistemul fonologic al unei
limbi. De la nivelul fonetic, metoda s-a extins la nivelul morphologic, unde impune
distinctia intre morpheme( invariante) si alomorfeme (variante); in opozitia fată/fete
desinentele ă si e sunt morfeme distincte, dar i din codri si i din eroi sunt alomorfeme,
variante pozitionale ale aceluiasi morfem. S-au facut incercari de extindere a metodei
la cercetarea lexicului, introducandu-se distinctia intre lexeme si alolexeme, precum si
in studierea sintaxei. Rezultatele cele mai concludente le-a determinat analiza
functionala in fonetica si morfologie.

2. TRASATURI PERTINENTE (DISTINCTIVE) ALE FONEMULUI:

Din intrarea nivelului fonetic in relatii de implicatie cu latura fonica a complexului
sonor, cum am vazut mai sus, fonemul se prezinta ca expresia unui fascicul de
trasaturi articulatorii( oralitate sau nazalitate, labialitate,etc) sau fonice ( sonoritatea
sau surditatea, durata, timbrul). Individualitatea fonica a fonemului este data de
ansamblul trasaturilor pe care le realizeaza numai sunetul care îi corespunde si care
difera de ansamblul corespunzator altui sunet. Pe baza intregului fascicul de trasaturi
pertinente, un fonem se opune, de fapt, tuturor celorlalte din acelasi sistem lingvistic:
r si b , de exemplu, sunt doua foneme diferite intrucat disting doua semen
lingvistice:rar-bar. Trasaturile pertinente caracterizeaza si individualizeaza dintr-un
anumit unghi , dar ele nu sunt si nu devin elemente alcatuitoare; ele raman niste
attribute ale fonemelor si nimic mai mult. Nu sunt entitati “decupabile” ; fonemul
este o unitate indivizibilă. Trasaturile pertinente nu intra in relatii sintagmatice, de
succesivitate, in “ ALCATUIREA” fonemului, ci se afla imbinate in simultaneitate,
ceea ce le scoate in afara semnificantului .

3. a) Chineza-familia chino-tibetana, ramura chineza; tendinta monosilabica; izolata cu

elemente de aglutinare; limba aproape fara gramatica.
Portugheza-familia indo-europeana, ramura romanica, grupul ibero-romanic;
flexionara.

b).“În căsuța acoperită de floricele colorate, viața celor doi părea un basm frumos.”
SN: viata celor doi
SV: parea un basm frumos