MONITORIZAREA 3D A LUCRARILOR

SI CONSTRUCTIILOR
SCANAREA LASER TERESTRA

-referat-

Întocmit: Apetrii Claudia

-2018-
 Scanare Laser Terestră

1. Principiul de funcţionare

Scanerul laser înregistrează punctele tridimensional prin măsurarea unghiului orizontal şi

vertical, precum şi a distanţei spaţiale spre fiecare punct. Măsurarea distanţei se face electro-optic prin
procedeul impulsului sau comparaţie de fază, în funcţie de tipul instrumentului. Prin folosirea unor
funcţii trigonometrice simple, se obţin coordonatele punctelor într-un sistem cartezian de coordonate
propriu scanerului.
Unghiul orizontal şi vertical sunt modificate în mod automat cu intervale prestabilite.
2.Principiul de funcţionare

Un scanner laser terestru, staţionar, presupune existenţa unui

mecanism complex care să permită măsurarea pe două direcţii a
unui spaţiu obiect oarecare. Aceste direcţii pot fi considerate ca
fiind cea verticală şi cea orizontală. Acest principiu este sugerat în
figura alăturată. Raza modulată de lumină este emisă de o unitate
electronică (A) şi întâlneşte elementul optic (D), care se roteşte cu o
viteză foarte mare. De pe suprafaţa acestui mediu optic (care are
proprietăţile unei oglinzi) raza laser este reflectată şi se propagă sub
un unghi specific (B). În momentul în care scanerul a parcurs întreg
profilul din spaţiul obiect, partea superioară a scanerului (C) se
roteşte cu un mic unghi (α) în jurul axei verticale, în scopul de a
începe parcurgerea unui alt profil, adiacent primului.

3.Părţi componente

⚫ Componente Hardware
⚫ Componenta Software
1., 4. Unitatea de scanare (unitatea electronică şi partea
mobilă a scanerului);
2. Traiectoria razei laser;
3. Sisteme de deflecţie (oglinzi, prisme poligonale, fibre
optice);
5, 8. Conexiuni între scanerul laser şi unitatea de control;
6. Unitatea de control (laptop);
7. Accesorii(cameră foto digitală, receptor GPS, ţinte de
vizare ..);
9. Componenta software, unităţi de stocare.
4.Principalele operaţiuni ale etapelor de scanare laser terestră

Noţiunea de scanare statică presupune ca atât scanerul cât şi obiectul care urmează a fi scanat
sunt fixe pe tot parcursul de achiziţionare a datelor.
Produsele finale ale procesului de scanare se obţin prin postprocesarea informaţiilor oferite de
norii de puncte, utilizând componente software adecvate. În general, achiziţionarea datelor se
realizează într-un timp foarte scurt, lucru care conferă un avantaj esenţial acestor sisteme în raport cu
sistemele tahimetrice, de exemplu.
Post-procesarea datelor poate însă să dureze mai mult, ţinând seama de volumul imens de date
care se pot achiziţiona într-o campanie de scanare (exemplu: pot fi zeci de milioane de puncte conţinute
întrun nor de puncte care pot caracteriza deplin unui obiect) şi – nu în ultimul rând – de abilitatea
operatorilor care participă la postprocesare.
Utilizarea scanerului laser pentru reprezentarea 3D a unei clădiri (de exemplu) nu constă doar să
apăsăm pe un buton şi să aşteptăm apoi să ne vină rezultatele. Acest proces presupune cunoaşterea în
amănunt a sistemului de măsurare şi a procesului de măsurare. O parte a operaţiunilor de scanare sunt
suficient de automatizate, dar altele presupun a muncă intensă.
5.Planificarea (proiectarea) măsurătorilor

Până în prezent nu s-au conturat nişte proceduri standard pentru proiectarea măsurătorilor în
scanarea laser terestră. Însă, în acord cu opiniile comunităţii utilizatorilor de scanere laser, proiectarea
măsurătorilor în scanarea laser terestră poate conţine următoarele etape principale:
• determinarea scopului şi a obiectivelor;
• managementul datelor.
• analiza ariei care urmează a fi scanată;
• determinarea poziţiilor optime pentru scanare;

6. Scanarea propriu-zisă. Operații de teren

Faza de pregătire a măsurătorilor include şi decizia referitoare la tehnica de registraţie care

urmează a fi utilizată. Aceste tehnici se împart în trei categorii:
-staţionarea liberă, utilizând intersecţia 3D a vizelor spre ţintele de vizare scanate (tie points)
-staţionarea pe puncte de coordonate cunoscute
- registraţia utilizând puncte de constrângere din nori de puncte diferiţi.

7.Pregătirea măsurătorilor

➔ Aşezarea în staţie a scanerului - Această operaţiune urmează, în general, aceleaşi proceduri ca şi

în cazul unei staţii totale.Această operaţiune urmează, în general, aceleaşi proceduri ca şi în
cazul unei staţii totale ,
 ➔ Conectarea scanerului - Se stabileşte legătura între computer şi scaner şi între controler şi scaner
(utilizând adresa IP, cablul USB, conectarea fără cablu, etc.). Ultimele generaţii de scanere sunt
complet integrate, în sensul că ele combină în aceeaşi unitate: controlerul, unitatea de stocare şi
bateria.

➔ Aşezarea în staţie a scanerului

- Setarea parametrilor de scanare

-
- Scanarea obiectelor / construcţiilor
Odată stabilite aria de scanare şi rezoluţia corespunzătoare, se poate da startul operaţiunii de
scanare. Acest proces, după cum s-a mai amintit, se desfăşoară complet automat, dirijat de componenta
software. După iniţierea procesului de scanare, scanerul se îndreaptă automat spre punctul de start,
începe achiziţionarea punctelor şi – prin intermediul laptop_ului – stochează datele în memoria internă.
În funcţie de rezoluţie aleasă şi de zona vizată, procesul de scanare poate dura de la 5 minute până la
120 de minute sau chiar mai mult. În acest timp se pot face observaţii, descrieri şi schiţe ale zonei de
scanat, care nu s-au efectuat la proiectarea măsurătorilor.
- Scanarea ţintelor de vizare
În cazul în care sunt utilizate ţinte artificiale sau naturale pentru registraţia norilor de puncte
rezultaţi din scanare, aceste ţinte trebuie etichetate şi măsurate foarte precis. Datorită vitezei oarecum
limitate la sistemele de scanare care utilizează procedeul time-offlight la măsurarea distanţelor,
procesul de scanare se desfăşoară în două faze: Într-o primă fază, se scanează spaţiul obiect cu rezoluţia
adecvată cerinţelor pentru produsele finale - scanare generală; În faza a doua se efectuează o scanare
fină a ţintelor de vizare, pentru a atinge o precizie înaltă la determinarea centrului acesteia.
-Determinarea poziţiei ţintelor de vizare
O etapă importantă a procesului de scanare este reprezentată de determinarea poziţiei spaţiale a
ţintelor de vizare. Această operaţiune se poate executa fie printr-o drumuire poligonometrică (utilizând
mijloace de măsurare moderne – staţii totale) sau utilizând tehnologia GPS (în limitele posibilului),
pentru a reduce la minim erorile în procesul de scanare.
- Verificarea scanării
Această operaţiune, de foarte mare importanţă, se desfăşoară pe teren, la sfârşitul scanării şi
constă în verificarea completitudinii datelor scanate. Dacă se sesizează la birou lipsa unor date, toată
operaţiunea de scanare trebuie repetată şi devine mai costisitoare.

8.Registraţia şi Georeferentierea

În funcţie de mărimea, forma şi complexitatea obiectelor care se scanează se impune amplasarea

scanerului laser în poziţii (puncte de staţie) diferite, pentru ca scanarea acestuia să fie completă. În
foarte puţine cazuri se poate realiza scanarea unui obiect dintr-o singură staţie. RegistraţiaRegistra ia La
fiecare scanare, dintr-un punct de staţie, se obţine un set de coordonate (nor de puncte) definit într-un
sistem de coordonate local, intern al instrumentului de scanare.
În principiu, fiecare operaţiune de scanare generează un nor de puncte, puncte ale căror poziţie
este caracterizată de coordonatele (x, y, z) într-un sistem propriu (intern) al scanerului. În majoritatea
cazurilor, scanarea unui obiect se efectuează din mai multe puncte (staţii de scanare) şi este necesar ca
acesta să fie reprezentat într-un sistem unic de coordonate (X, Y, Z): sistem extern ales, sistem local
definit, sistem global sau sistem naţional.

9.Modelarea şi vizualizarea

În general, procesarea norilor de puncte se

poate se poate împărţi în două categorii: Modelarea şi
vizualizarea extragerea produselor finale direct din
norii de puncte, fără o procesare ulterioară; crearea
mai întâi a modelului 3D al suprafeţei din punctele
norilor de puncte şi extragerea produselor finale din
acest model. Alegerea uneia din cele două metode depinde în mare măsură de produsele finale solicitate.
Rezultatul scanării este un număr impresionant de puncte în spaţiu, fiecare fiind caracterizat ca
poziţie prin coordonatele x, y, z şi – uzual – prin valoarea reflectanţei razei laser. Norul de puncte poate
fi reprezentat prin proiectarea tuturor acestor puncte pe ecran (display), dar aceasta creează o primă
impresie de imagine haotică iar utilizatorului îi vine foarte greu să recunoască structurile sau formele
din norul de puncte. Dacă fiecare punct este caracterizat suplimentar şi prin reflectanţă sau culoare,
întreaga structură a norului de puncte devine practic de neînţeles.

10.Clasificarea scanerelor laser terestre

Diferenţieri ale scanerelor laser terestre, din punct de vedere tehnic, pot consta în:
sistemul de deflecţie a razei laser:
oglindă care se roteşte sau care balează;
modul de scanare:
scanare 360o ;
scanare pe secţiuni specifice, datorită limitării câmpului de vedere (acţiune);
scanare pe profile;
combinarea cu alte dispozitive montate pe scanerul laser:
cameră foto digitală, GPS;

11. Tipuri de scanere

În prezent, pe piaţa sistemelor de
scanare se poate face o clasificare pe
considerentul modului de scanare, respectiv al
câmpului de vedere, existând – în aceste
condiţii – trei tipuri de sisteme:

➔ Scanere panoramice
La acest tip de sisteme, câmpul de vedere este limitat numai de înclinarea vizelor de la
instrument la obiect. Acest tip de sistem este proiectat, în special, pentru scanarea interioarelor
incintelor. Exemple de sisteme de scanare de acest tip pot fi: IMAGER 5003 (ZOLLER &
FRÖHLICH), CALLIDUS (CALIDUS PRECISION), SCANSTATION 1, 2 (LEICA).
➔ Scanere hibrid
La acest tip de sisteme, o axă de rotaţie este fără restricţii (de cele mai multe ori axa
orizontală), în timp ce cealaltă axă de rotaţie este limitată datorită oglinzilor de deflecţie
utilizate (limitată, de exemplu, la 60o ). Exemple de sisteme de scanare de acest tip pot fi: GS
200 (MENSI), GLS1000 (TOPCON) şi LMS Z 360 (RIEGL).

➔ Scanere tip cameră

Acestea scanează un câmp
de vedere (FOW – Field of View)
limitat (de exemplu: 40o x 40o ),
comparabil cu o cameră
fotogrammetrică. Acest tip de
sisteme de scanare este optimizat
pentru a prelua o imagine din
interiorul spre exteriorul
obiectelor. Este utilizat pentru
efectuarea măsurătorilor în
 domeniul mediu al valorilor distanţelor. Exemple de sisteme de scanare de acest tip pot fi:
CYRAX 2500 (LEICA) şi ILRIS 3D (OPTECH); Scanere tip cameră Sistemele de scanare tip
cameră se comportă ca un aparat de fotografiat, câmpul de scanare este realizat prin folosirea a
două oglinzi sincronizate: una pentru devierea fasciculului orizontal iar cealaltă pentru devierea
fasciculului vertical.

12.Aplicaţii practice tipice ale Scanării Laser

Bilbliografie

*****Suport de curs – Tehnologii moderne de modelare spatiala – Prof. Universitar dr. ing. Constantin
Cosarca – Facultatea de Geodezie Bucuresti