Lucrarea pentru atestat

Autor: Marius Dragoş

1
 CUPRINS

Chitara Clasică şi Istoria ei.....................................................pg.3

Heitor Villa-Lobos....................................................................pg.4
Studiu nr.1 în mi minor...........................................................pg.6
Malaguena.................................................................................pg.7
Malaguena- analiza lucrării.....................................................pg.9
Francisco Tárrega.....................................................................pg.11
Recuerdos de la Alhambra.......................................................pg.12

2
 CHITARA CLASICĂ ŞI ISTORIA EI

CHITARĂ: provine din cuvântul grecesc”khitara”, dar care nu are nici o

legătură cu chitara de azi.
Aparţine în categoria intrumentelor de ciupire,cu 6 corzi,acordaj E A
D G H E sau Mi Si Sol Re La Mi.
Provine din estul europei,dar în secolul al- XIII-lea apare şi în
Spania,”guitarra moresca”(mandora), sau sub denumirea de „guitarra
latina”-guitarra espanola.
Chitara la început avea patru corzi ,fiecare duplat cu acordajul,
CC,FF, AA,DD:sau FF,CC, EE, AA .În sec. al-XVI-lea se mai adaugă o
coardă,astfel va avea acordajul următor: AA, DD, GG, HH .Numai în sec. al
XVIII-lea capătă o formă şi acordaj aproape final, asemănător cu chitara de
azi.
Primele piese,lucrări sunt compuse de către A.Mudarra şi M. De
Fuenella, aceste compoziţii se găsesc scrise în formă de tabulatură.
Pe lângă melodie,apare şi cântatul în acord”rasgueado”.
Cele mai renumite dansuri care au fost scrise în formă de tabulatură au fost:
air de cour,romance,seguidille,şi alte cântece populare.
Cei mai renumiţi compozitori sunt spanioli şi portughezi : Luis de
Briceno,Velasco,G.Sanz,R.de Ribayaz,A.Abreu.În sec.XIX,
F.Sor,F.Tarrega, iar în sec.XX M.Falla,J.Turina,J.Rodrigo.etc
În Germania a devenit chiar cel mai popular instrument în secolul
XIX-lea, de către M.Giuliani,L.Legnani.etc. În acest timp era cel mai
favorizat instrument de către generaţia tânără.
Era folosit ca instument de acompaniament în muzica jazz,sau instrument
ritmic împreună cu pian,contrabas şi instrumente de percuţie.
În sec 20 se desparte în două categorii:instrument ritmic sau
acompaniament –mai târziu chitară electrică,sau chitară clasică,spaniolă.
Cel din urmă a căpătat un rol artistic important,a fost reformizat de cei mari
artişti cum ar fii: Andres Segovia,Narciso Yepes,Julian Bream.
Mari compozitorii ai chitării clasice. G.Sanz, M.Carcassi,
F.Sor,A.Mudarra,J.Sagreras,J.Arcas,D.Aguado,M.Giuliani,F.Tarrega.H.Villa
-Lobos.E.Granados,A.Lauro,etc.
Astazi începe să fie una din cele mai importante instrumente de
acompaniament dar şi să fie un instrument care este de concert, în acest sens
fiind multe compoziţii pentru chitară clasică şi orchestră.

3
 HEITOR VILLA-LOBOS
(1887-1959)

Este cel mai renumit compozitor latino-american, şi fondatorul

muzicii naţionale din Brazilia. S-a născut la Rio de Janeiro pe 5 martie 1887.
Muzica lui este”o bijuterie”,iar numele lui trebuie reamintit printre
cei mari cum ar fi Sharl Munsh, Leopold Stocovsky.
De mic copil este pasionat de muzică,îndrumat de către tatăl său,
studiind violoncel şi chitară. Cântă prin localuri, de la o vârstă fragedă, după
care este instrumentist la opera din Rio unde este influenţat de muzica
marilor maeştrii, Stravinsky şi Strauss.
Călătoreşte foarte mult încă din tinereţe, astfel se leagă o prietenie
profundă între compozitor şi ambasadorul Franţei, Darius Milhaud.
În anul 1921 s-a întâlnit cu marele pianist Arthur Rubinsteinn,care l-a
influenţat profund pe tânărul Villa-Lobos.
În anii 1927-1930 călătoreşte mult prin Europa, se stabileşte o
perioadă la Paris.
În această perioadă compune Choros-urile,care au influenţe
impresioniste şi melodii alese, prelucrate din folclorul brazilian, dar nu este
muzică folcloristică, ci o „gustare „din Brazilia.
În anul 1930 se reîntoarce în Brazilia, aducând şi muzica lui Satie ,
influenţele neoclassiciste,pe care le îmbină în lucrarea Bachianas
Brasileiras, care conţin 9 piese cu elemente di muzica lui Bach şi elemente
din folclorul brazilian.
În anul 1945 înfiinţează Academia de muzică din Rio de Janeiro,
Brazilia. Aduce noi reforme,în predarea muzicii.
Muzica lui Villa-Lobos are la bază creativitatea, cunoştinţe bogate ,
toate acestea îmbinate cu folclorul brazilian dar nu numai(folclorul
indian,spaniol-portughez), şi elemente culese adunate din folclorulaltor
naţiuni din Europa.

LUCRĂRILE: 12 simfonii(nr.1 Imprevisto,nr.2. Ascencao,nr.3

Guerra,nt.4 Vitoria,nr,5 Paz,nr.6 Montanhas do Brasil,nr.7.America,etc.)
2 concerte penrtu violoncel(nr.1 Grand Concerto)
Concert penrtu chitară,harpă.
2 concerte pentru vioară
Fantasia Momoprecoce pentru pian şi orchestră

4
 16 Choros pentru orchstră şi muzică de cameră
4 sonate pentru vioară
4piese,trio penrtu pian
Quintet pentru flaut,vioară,violă,violoncel şi harpă
„Sexteto Mistico”
Piese pentru pian:Cirandas,Cirandinhas,Prole do Bebe,
Rudepoema.
Cele mai renumite lucrări pentru chitară clasică sunt:
12 studii,scopul acestor studii fiind dezvoltarea technicii la ambele
mâini.Studii cu arpeggii,studii cu acorduri studii cu legatouri etc.
5 Preludii şi suite populare braziliene,înbinate cu alte tendinţe
muzicale,europene,spaniol-portugeze.
Mazurka-Choros,Gavotta-Choros.

5
 Studiu nr.1 în mi minor, H.Villa-Lobos
Studiu: este un exerciţiu care contribuie la dezvoltarea technicii
instrumentistului, interpretului.
Studiul nr.1 este un exerciţiu de diferite acorduri arpeggiate, unde
rolul important are mâna dreapta, cu folosirea toate degetelor,dar într-o
anumită ordine: p i p i, p m i a, m a i m, p i p i.
Mâna dreapta este în continuă mişcare,iar mâna stânga execută
acordurile,în diferite răsturnări,în diferite poziţii al instrumentului.
Exerciţiul, studiul acesta urmăreşte mişcarea ordonată al degetelor
de la mâna dreapta,ciupirea corzilor cu exactitate şi precizie,într-un tempo
mişcat, Allegro non troppo.
Acordurile realizate de către mâna stănga trebuie să fie
precise,executate din timp(măs.6-7,8-9,10-11) fiindcă aceste acorduri se află
în diferite poziţii la distanţe,iar egalitatea şi mişcarea continuă a mâinii
drepte necesită un echilibru bine realizat de către ambele mâini.
Deşii studiul acesta pune accent la dezvoltarea tehnicii de la mâna dreapta,
urmărind lejeritatea degetelor prin ciupire, nici mâna stânga nu are o tehnică
uşor de realizat.
Studiul începe cu acordul mi minor în poziţia a doua, uşor executat de către
măna stânga , dar pe parcursul exerciţiului apar acorduri cu extensii,
acorduri cu barre,(măs.7-21 continuu).
De la măsura 24, mişcarea motorică a ambelor mâini este întreruptă de
o coborâre cromatică,realizat prin tehnica de legato,de către măna stânga.
Tonalitatea de bază al studiului este mi minor, măsura de patru pătrime,iar
fiecare acord arpeggiat este accentuat prin repetare.
În prima măsură apare primul acord în mi minor, urmărind pe
parcurs de alte acorduri arpeggiate, chiar şi omonima, mi major urmat de la
minor etc. Compozitorul foloseşte aproape toate poziţiile instrumentului de
la 1-12 urcă treptat- treptat cu acorduri arpeggiate,după care coboară prin
cromatism iar în final ca şi o concluzie, readuce câteva acorduri realizate la
începutul exerciţiului, decorând studiul cu flageolete naturale(măs.32-33).
Finalul studiului va fii executat de două acorduri la care autorul
specifică şi tempoul la cele două acorduri din Allegro non troppo-Lento.
Studiile de H.Villa-Lobos sunt ritmice, melodioase, interpretate
pe numeroase scene ale lumii fiind titulate studii-concerte.

6
 Malaguena

Aparţine în categoria dansurilor spaniole-flamenco-,provine din

regiunea Malaga.Este repartizat în categoria dansurilor andaluziene –
fandango.
Aceste sunt:Cachucas, Fandangos, Jaleos ,La malaguena y el torero,
Malaguenas, Oles, Panadesros, Sevillanas, Tiranas, Verdiales, Vito.
Muzica flamenco şi dansurile au rădăcinile din sudul spaniei
andaluziene este cea mai mare valoare a acestei regiuni.
Muzica flamenco este mai mult improvizatoric, melodia este
acompaniată de aplauzele dansatorilor.
Dans, muzică şi diferite culturi alcătuiesc o armonie perfectă din care se
naşte dansul flamenco şi muzica flamenco.
Componentele:Cante----voce
Baile--- dans
Toque---instrument,melodii improvizate pe chitară
Jaleo---aplauze(palmas)
Pitos---mişcarea degetelor,sau mişcarea piciorului bătând
diverse formule ritmice. (ole,asi se canta,asi se baila)—diverse încurajări ale
interpreţilor.

Muzica era îmbinată cu elemente folcloristice interpretate de ţigani, aşadar

se găsesc elemente folcloristice originare din estul Indiei.
La început această muzică nu a fost concepută pentru divertisment ci mai
mult pentru diverse ritualuri. Originea acestui gen muzical nu a fost
specificată dar provine din tradiţia şi cultura ţiganilor spanioli (gitanas).
Primele apariţii muzicale sunt reletate din sec.XV.care erau prezentate prin
baruri ,îmbinate cu voce,dans şi instrument.
Acestă muzică nu era interpretată de oricine, numai de profesionişti
,cei mai buni şi cei mai talentaţi GITANAS.
Cele mai renumite dansuri sunt: zapateado ,a polo, a cana, zorongo
gitano, tango primitivo, rondenna, vito, malaguena, torero, cachucha, ole,
panadero, bolero.
La unele dansuri au fost folosite castaniete.
Era cel mai popular gen în sec. al XIX-lea, sub denumirea Cafe
cantate(1860-1910) şi tot în această perioadă este recunoscut şi ca o artă
profesionistă.

7
 Se vor forma multe alte stiluri interpretative-palos-estilos. Muzica este
mai echilibrată cu dansul, ritmul capătă o precizie, tehnica se v-a
perfecţiona,iar interpretarea v-a sugera demnitatea acestui gen muzical.
Cel mai des dansat dans va fi ,zapateado ,malaguena şi alegrias.

În zilele noastre acest gen muzical se distinge în trei categorii mari:

-Cante grande- are o temă tragică.(Cana, Livianas,Serranas,
Solearres,)chitară-dans.
(Carseleras,Debla,Martinetes)fără dans-chitară,
numai voce.
-Cante intemedio- muzică tradiţională care poartă elemente
muzicale orientale. (Fandangos Grandes,Granainas,Jaberas,Malaguenas)
-este interpretat de chitară dar fără dans.
-Chante chico- are un caracter vesel, uşor cu teme alese din viaţă
cum ar fi dragostea,natura.
(Alegrias,Lantinas,Blueris,Fandanguillos,Rondenas
Rumba Gittana,Sevillanas,Tangos,Verdialles,Vito,
Zambra,Zorongo)sunt interpretate de chitară şi dans

Dansurile pot fi interpretate şi de un sigur dansator, aceste dansuri sunt

numite, baile grande.(Taranta,Tientos)etc.
Baile intermedio-(Alegrias,Zapateado)
Baile chico-(Alboreas,Bulerias,Danza Mora,Farucca,Rumba,Gittana,Tangos
etc.
Dansuri în grupe(Fandanguillios,Sevillanas)
Toque grande-(Cana, Serranas)
Toque Intermedio-(Rondena,Malaguenas,Tarantas y Taranto)
Toque Chico-(Alegrias, Bulerias,Rumba Gittana,Sevillanas,Tangos,
Tanguillo,Verdiales)etc.

8
 MALAGUENA- analiza lucrării

În aceste lucrări muzicale liniile melodice în cele mai multe cazuri au

un caracter improvizatoric,nu şi structura armonică, care este un ostinato de
acorduri înlănţuite, construite pe un tetracord minor descendent.
Este un dans tipic andaluzian –fandango –o lucrare improvizatorică,
scurtă prezentat de chitară. Autor necunoscut,o lucrare muzică-dans cu
elemente ritmice originale din dansurile andaluziene.
“Andalucia es un dolor,una soledad y una pena,de terciopelo
y de seda,que se adoma de fiesta y alegria,de esplendores,de oros,de brillos
y de dulces,para que no la vean Ilorar.”
“Andaluzia este o durere,o singurătate,o amaritate din
catifea,care se înconjoară cu festivitate,bucurie,strălucire,cu aur ,cu sclipire
ca să nu se vadă lacrimile curgătoare.”
Ideea de bază al acestei dans-malaguena ostinatoul tetracordului
minor descendent care este prezent în primele două masuri,care este urmată
de o cadenţă pe dominanta minorului armonic.(măs.4)
Tonalitatea este fixată abia începănd de la măsura a cincea.
A doua frază(măs.5-8) se deosebeşte de primele patru măsuri dar
numai prin prezentarea arpegiată al acordurilor.
Fraza a treia(măs.9-12),a patra(măs.13-16),a cincea(măs.17-24) aduc
un material nou,dar fără să renunţe la principiul ostinatoului.
În fraza a treia şi a cincea tetracordul este condus spre dominantă,iar
în a patra frază spre tonică.
În măsurile 21-24 materialul musical început din măsura 20 este
preluat şi condos spre cadenţă pe treapta a V-a al la minorului
armonic,astfel pregătind reluarea în întregime al acordurilor arpegiate din
fraza a doua.
Fraza a şaptea(măs.29-32) porneşte din tonalitatea do major-reletiva
tonalităţii de bază- dar este condusă prin intermediul tetracordurilor
descendente spre acordul de Mi major (treapta a V-a al la minorului
armonic).
Fraza a opta se va începe tot din tonalitatea Do major, urmărind
oarecum mersul armonic prezentat în fraza precedentă, aici însă
tetracordurile sunt mai bine mascate,întrerupte cu către un acord după prima
notă a tetracordului.

9
 Acordurile din măsurile 36-37 sunt acorduri de Mi major întărziate 9-
(8),11-(10) şi au rolul de a deruta stabilitatea tonală. Astfel cadenţa de
dominantă al laminorului va fi cât se poate de firească şi aşteptată.
Din punct de vedere technical şi interpretare lucrarea aparţine genului
muzicii flamenco care are la bază formule ritmice precise,decorate cu
techica de rasgueado,acorduri arpeggiate,cu accent de către degetul pulgar,p
şi mers treptat cu technica de ciupire apoyando.

10
 Francisco Tárrega
(1852-1909)

Francisco Tárrega Eixea s-a născut la Villareal, Castellón în anul

1852, data de 21 noiembrie. Este unul dintre cei mai mari compozitori
spanioli şi nu în ultimul rând un interpret, artist al chitării clasice.
Tárrega apare ca muzician naţional, spaniol lângă mari instrumentişti,
compozitori cum ar fii Isaac Albeniz, Enrique Granados etc...
Deşi a avut o copilărie nu tocmai uşoară, în urma unui accident la ochi
familia a fost nevoită să se mute la Castellón.
La Castellón a început să studieze muzica, fiind pasionat şi cu un talent
deosebit, astfel că în anul 1862 Julian Arcas l-a invitat la Barcelona.
Arcas a fost primul îndrumător al tânărului Tárrega, cu care a studiat
chitara.
Nici zece ani nu a împlinit când cânta în localuri şi pe străzi ca să se întreţină.
În anul 1874-1878 este student la conservatorul din Madrid. Cu sprijinul
financiar a lui Antonio Canesa reuşeşte să studieze compoziţie sub baghtea
lui Emilio Arrieta. De la începutul anilor 1870 are numeroase concerte.
Tárrega este marele virtuoz al chitării spaniole se caracterizează prin
înclinaţia către expresivitatea poetică, graţie şi eleganţă.
Concertul său la purtat prin europa de vest. Peste tot unde mergea era
aclamat pentru muzicalitatea şi bunul său gust muzical.
În aceea perioada când Tárrega a introdus elemente muzicale noi în
literatura chitaristică, chitara nu era tocmai cel mai favorizat instrument
deoarece în aceea perioadă cele mai favorizate instrumente erau pianul si
vioara. Tárrega trebuia să demonstreze că acest instrument (chitara) se
adaptează aşteptărilor epocii respective adică epoca romantică.
Chitara a fost dotată cu capacitaţi acustice mari de catre lutierul Antonio de
Torres şi totodată a capatat o formă nouă începand cu anii 1850.
Tárrega a contribuit la evoluarea chitării care a primit denumirea de
chitară concertantă şi a contribuit la dezvoltarea tehnicii, tehnica de ciupire a
acestui instrument. Ritmul, melodia, armonia prezintă tradiţia Spaniei
,acestei tări care reprezenta pentru romantici o lume de miraj si feerie
multicolora.
Acest farmec spaniol sunt sesizabile in muzica lui Tárrega, incluzând o
sumă de particularităţi profund naţionale.

11
 Recuerdos de la Alhambra
(Amintiri din Alhambra)

Cuvântul Alhambra este un cuvant arab-spaniol. Compozitorul

prezintă o atmosferă fermecătoare în muzica sa, prin lucrarea numită
Recuerdos de la Alhambra. Alhambra este un castel din Granada aşezat la
nord-est, lângă râul Darro.
Lucrarea are la bază tehnica tremolo(p a m i,p a m i).Tonalitatea de
bază a acestei lucrări este în la minor. Melodia este prezentată la vocea a 2-a
cu ajutorul degetului p, iar este uşor acompaniat de note care sunt repetate
cu degetele a m i.

Forma {A} - {B} – Da capo →C

Măsura {20 mas} – {16 mas} – 21 mas LIED
Tonalitatea {la minor} -{La major} – La major

Lucrarea este construită pe un singur motiv , care se schimbă din

punct de vedere al melodiei pe tot parcursul piesei, iar ritmul rămâne
neschimbat.
Forma lucrării nu aparţine în forma arhetipica a liedului clasic ca şi
de exemplu forma A B sau A B A etc..., fiindcă are un caracter
inprovizatoric, identic cu titlul lucrării(recuerdos-amintiri) şi nu specifică
ceva concret. Materialul muzical se desfăşoară pe 2 planuri: în soprană
materialul muzical este prezentat in ritm contratimp cu note repetate, iar în
aceelaşi timp în bass este prezentată melodia. Aceste două planuri muzicale
sunt conduse până la ultimele cinci măsuri ale lucrării, unde ritmul tempoul
se răreşte, iar pulsaţia de saisprezecimi dispare, fiind înlocuit de optimi, care
aduce acordul La major arpegiat.
Incheierea lucrării este rezolvat de acordul La major în distribuţie
largă.

În concluzie avem o lucrare valoroasă atât din punct de vedere

tehnic cât şi melodic care este o capodoperă în universul chitării clasice şi
nu numai.

12