Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 13 PDF
Capitolul 13 PDF
Factorii materni:
@ Fractia debitului sangvin uteroplacentar total ce perfuzeaza spatiile
intervilozitare. Ea depinde de presiunea arteriala materna, compresiunea
aortocavala, prezenta sau lipsa unei contractii uterine la momentui ajungerii
medicamentului in spapul intervilozitar, stimularea simpatica (nivelul
catecolamindor circulante, utilizarea vasopresorilor cu efect alfa) etc.;
@ Concentratia arteriala a medicamentului (forma libera neionizata),
dependents de: doza totals injectata, locul injectarii, viteza de absorbpe, de-
bitui sangvin local la nivelul locului injectarii, adaugarea de vasoconstrictori
la anestezie;
@ Interactiunea medicamentdor si metabolismu) lor.
Factorii placentari:
Placenta, membranele lipidice nu trebuie sa fie considerate ca o bariera
in calea medicamentelor, deoarece compusii chimici difuzeaza si mai bine
daca sunt lipofili, neionizap si cu o masa moleculara joasa (mai mica de 700).
La fel, intervine si coieficientui aditionarii proteice. Numai fracpa libera a
medicamentdor traverseaza placenta si transferul este mai usor daca procentui
aditional proteic ejos. Activitatea enzimatica placentara, daca ea exista, pare a
avea mai putina repercursiune asupra mamei in comparape cu fatui.
Difuzia unor substante cu grad inalt de liposolubilitate este sensibila
la modificarile hemodinamicii gravidelor. Cresterea debitului cardiac si a
debitului sangvin uterin influenteaza pasajul medicamentelor liposolubile ca,
de exemplu, analgeticele. Si invers, in unele cazuri de hipotensiune si/sau de
vasoconstrictie, reducerea vascularizarii uterine poate fi responsabila de o
diminuare a pasaj ului transplacentar al medicamentelor.
Factorii fetali intervin, de asemenea, si anume cei hemodinamici si
fizico-chimici. De la 40% la 60% din sangele placentar vine direct la inima si
creierul fatului datorita suntului hepatic si ductului venos. Ca urmare a unei
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 303
KxS(Cn,-Cf)^
' e
Q/t = coeficientui de difuzie (cantitatea de medicament transferata Tntr-o
unitate de timp)
K = constanta de difuzie a compusilor pentru placenta (depinde
de proprietaple fizico-chimice ale medicamentului: masa sa
moleculara, gradul de ionizare si solubilitate, configurapa spatiala
a moleculei)
S = suprafafa de schimb (de difuzie)
e = grosimea membranei de schimb
Cm, Cf= concentrapile materna si fetala.
nespecifice pot fi induse de majoritatea preparatelor daca doza lor este mare.
Medicamentele ce manifests efect specific, acponeaza asupra dezvoltarii
fatului independent de faptui, intoxifica de sau nu organismul matern.
Majoritatea medicamentelor cunoscute pana in prezent in diferita masura
patrund la fat. Conform datelor din literatura de specialitate, sute de preparate
contemporane poseda efect teratogen. in termenul "teratogenecitate" unii
autori indud toate devierile de la norma in procesul dezvoltarii din momentui
fecundarii pana la nastere, si anume: moarte, malformatii, retardare in
dezvoltare, insuficienta functionala.
Unele preparate medicamentoase pot actiona negativ asupra formarii
celulelor sexuale feminine si masculine, provocand aberapi cromozomiale
sau mutape genica. De exemplu, a fost demonstrata acpunea mutagena a
fenobarbitalului,unorfenotiazine,difeninei,hexamidinei.Actiunenefavorabila
asupra gameplor manifests domifenul, metadonul.
Prezenta calitatilor mutagene ale unui preparat nu serveste drept
contraindicatie pentru administrarea lui, indeosebi, in cazurile cand preparatui
medicamentos este folosit pentru tratamentui afectiunilor grave, ce prezinta
pericol pentru via^a gravidei.
Acpunea toxica specifics a preparatdor medicamentoase poate purta
caracterembriotoxic si teratogen. Efectui embriotoxic se manifests in primele 3
saptamani ale sarcinii, actionand nefavorabil asupra zigotului si blastocistului.
Un astfd de efect poseda preparatde hormonale (estrogenii s.a.), citostaticele,
salicilatele, barbituricele, sulfamidde, nicotina, actinomicina s.a.
Actiunea teratogena a medicamentelor se manifests prin aparitia diversdor
malformatii fetale, iar caracterul anomaliei depinde de termenul gestatiei.
Actiune teratogena poseda, de exemplu, talidomidul (contergan), preparatele
antifolice (metotrexat), dietilstilbestrolul, androgenii, difenina, butamidul,
fenobarbitalul.
Efectui fetotoxic se manifests prin actiune toxica generals putemica asupra
fatului sau prin aparipa unui efect advers specific. De exemplu, indometacina,
administrata in timpul sarcinii, duce la inchiderea prenatala a ductului arterial
la fat si serveste drept cauza a patologiei fetale si antenatale. Chiar daca aceste
manifestari nedorite se cupeaza, utilizarea acestui preparat medicamentos
in timpul sarcinii necesita precautie si trebuie sa fie numai in caz de stricta
necesitate.
1.1. B-lactaminele
" Penicilinele sunt foarte frecvent folosite in timpul sarcinii, datorita
incidentei inalte a complicatiilor infectioase de origine specifics sau
nespecifica atestate la mama si la fat (pidonefrita de gestatie, corioamnionita,
colpitele, infectiile intrauterine etc.), fara a acpona nefavorabil asupra fatului.
Din acest grup de preparate medicamentoase fac parte: penicilinele sensibile
la P-lactamaza (benzilpenicilina; fenoximetilpenicilina - ospen; benzatin
benzilpenicilina - bicilina, extincilina, retarpen); penicilinde rezistente la p-
lactamaza (oxacilina); peniciline cu spectru larg (ampicilina; carbenicilina;
amoxicilina @ ospamox).
Toate penicilinde sunt lipsite de efecte embriotoxice si teratogene, de aceea
ele sunt permise pentru administrare in timpul sarcinii. Placenta poseda calitap
308........,,...............................................,,,..,.,............................ GH- PALADI, OL
1.2. Cefalosporinele
Din acest grup fac parte: cefalexina, cefazolina, cefoxitina, cefuroximul,
cefotaximul, ceftriaxonul etc.
Cefalosporinele de generatia I si a II sunt la fel utilizate frecvent in timpul
sarcinii. Ele penetreaza prin placenta in masura diferita si diferit se acumuleaza
in lichidul amniotic, fara a provoca efecte fetotoxice. Cele de generatia a III, de
spectru mai larg, trebuie sa fie rezervate pentru tratamentui infectiilor severe.
1.3. Macrolidele
Din acest grup face parte eritromicina, trioleandomicina, spiramicina,
roxitromicina, daritromicina, azitromicina.
Macrolidele pot fi administrate fara restrictii in timpul sarcinii si sunt
folosite in cazul alergiei la b-lactamine, exceptie fiind trioleandomicina, care
prezinta numeroase interactiuni medicamentoase. Eritromicina practic nu
penetreaza bariera placentara si doar rareori administrarea eritromicinei la
sfarsitui sarcinii poate provoca dereglari hepatice la fat.
Macrolidele recent sintetizate (spiramicina, roxitromicina, daritromicina
etc.) nu vor fi indicate in timpul sarcinii din cauza lipsei dovezilor certe de
netoxicitate asupra fatului.
1.4. Aminoglicozidele
Din acest grup de preparate putem enumera: streptomidna, gentamicina,
kanamicina, amikacina.
Streptomicina prezinta un rise toxic cohleovestibular, din care cauza este
contraindicata in timpul sarcinii, la fel si kanamicina. S-a demonstrat ca la
administrarea acestor antibiotice man-id, de patrund in organde si sangele
fetale practic in aceeasi concentratie. Streptomicina activ penetreaza bariera
placentara. Cea mai periculoasa perioada, in care administrarea streptomidnei
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 309
va provoca dereglari audutive la fat, este intre luna a III-a si a V-a de gestatie.
Alte aminoglicozide (d.ex.gentamicina) pot fi utilizate in infectiile severe, dar
numai daca antibioticograma Ie justifies. Gentamicina poseda un efect ototoxic
similar celui al kanamicinei, in legatura cu care fapt administrarea ei in timpul
sarcinii si in perioada lactapei trebuie sa fie limitata in masura posibilitatilor.
1.5. Tetraciclinele
Din acest grup fac parte tetraciclina si doxaciclina. Ele sunt contraindicate
in timpul sarcinii, antrenand, daca sunt administrate in al II-a trimestru al
sarcinii, o colorare galbena a dinplor cu hipoplazia emalului dentar si o reducere
a cresterii osoase, anomalii de dezvoltare a scheletului membrelor, cataracta.
Fiind administrate in perioada de ontogeneza si placentatie, due la aparipa de
hemoragii subcutanate, in meninge, acumulare de sange in cavitatile seroase.
1.6. Sulfamidele
Deosebim sulfamide cu durata scurta de actiune (sulfadimidin -
sulfadimezina; sulfanilamidul - streptocidul), cu durata de acpune lunga
(sulfadimetoxina) si combinate cu trimetoprim (co-trimoxazol).
Insesisulfonamiddenuparaaveaefectteratogen,daractiuneanefavorabila
asupra fatului poate fi determinata de metabolizarea lenta in ficatui fatului. Ele
potfifolositeTntrimestrul Hal sarcinii. Dar Tn trimestrul III aceste medicamente
sunt contraindicate din cauza riscului icteric determinat de competitia cu
bilirubina. La nastere aceste preparate sunt la fel contraindicate Tn cazurile de
deficit al G6PD matema, deoarece exista un rise al icterului nuclear.
Preparatele ce contin trimetoprin nu sunt recomandate din cauza acpunii
antifolice a trimetoprimului ce se alatura la efectde sulfamidelor.
1.7. Chinolonele
Chinolonele primei generatii (acidul nalidixic - nevigramon, acidul
pipemidic - palin, flumicina) sunt antiseptice urinare bune. Din cauza
dereglarii osificarii, constatate la animale, dar neraportate Tn clinica umana,
este bine de a ne abpne de la administrarea lor la inceputui sarcinii. Mai mult
ca atat, o toxicitate neonatala potenpala (icter, hipertensiune intracraniana)
face contraindicata administrarea lor Tn ultimele luni de sarcina.
Noile chinolone (fluorchinolonele: ofloxacina, ciprofloxacina, pefloxacina,
norfloxacina) sunt actualmente contraindicate in timpul sarcinii din cauza
efectelor adverse la animale (anomaliile scheletice, in special).
1.8. Amfenicolele
Cel mai frecvent utilizat preparat din acest grup este levomicetina
(cloramfenicolul). Acest preparat este considerat ca nonteratogen pentru
specia umana. Dar administrat la sfarsitui sarcinii el poate fi responsabil de un
,,sindrom gri" neonatal, provocat de acumularea produselor metabolice la fat,
310 GH. PALADI. OLGA CERNETCHI
1.9. AntitubercuJoaseJe
Antituberculoasele majore, utilizate in medicina practica sunt rifampicina,
isoniazidul, pirazinamida, etambutolul si etionamida. Mai recent a aparut
pirazinamida. Din cauza lipsei dovezilor nonteratogeniticitatii, este preferabil
de a se abpne de la administrarea acestuia in timpul sarcinii.
0 sarcina nu trebuie sa intrerupa un tratament antituberculos, dar acesta
poate fi adaptat (evitarea streptomidnei, trecerea la o biterapie daca acest
tratament dureaza de mult timp).
Printre patru preparate majore etionamida poate avea un efect teratogena,
neconfirmat in majoritatea studiilor retrospective. Rifampicina este teratogena
in doze mari la animale, insa nu si in studiul epidemiologic la om. Totodata,
acest preparat nu va fi administrat in primul trimestru al sarcinii, decat in cazul
tuberculozei dobandite.
La sfarsitui sarcinii se indica pacientei Vit K, daca tratamentui contine
rifampicina (inductor enzimatic) si Vit B6 pentru a evita actiunea toxica a
isoniazidului asupra nou-nascutului (datorita imaturitatii enzimatice). Nou-
nascutui va fi la fd tratat cu aceste 2 vitamine in zilele de dupa nastere. Riscul
mark al intoxicatiei hepatice cu isoniziad spre sfarsitui sarcinii impune o
supraveghere hepatica la mama.
@^ Nitroxolinele
Cel mai cunoscut si utilizat preparat din acest grup este nitroxolina
(5-Nok). Aceasta substanta, administrata in timpul sarcinii nu este periculoasa
pentru fat, deci poate fi utilizata in aceasta perioada.
1.11. Antifimgicele
Preparatele din acest grup se utilizeaza in tratamentui micozdor sistemice
sau superficiale, precum si pentru profilaxia candidozei. Modificarile
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 311
1.12. Anriparazitare/e
Din acest grup fac parte derivatii de imidazol: metronidazolul, tinidazolul,
ketoconazolul.
Metronidazolul activ trece prin placenta si se atesta Tn sangele fatului in
concentratii egale cu cele materne. Se depisteaza el si in lichidul amniotic.
Lipsesc date clinice despre calitatile embrio- si fetotoxice ale acestui preparat.
Totusi, in vitro, este evocat un efect mutagen pentru metronidazol. Trebuie
deci de evitat, daca e posibil, Tntrebuintarea lui in timpul sarcinii. El este
folosit de unii in forme locale, dar trebuie evaluat riscul medicamentos si eel
infecpos.
In tratamentui graviddor afectate de malarie sau toxoplasmosa se acorda
preferinta derivatilor de aminochinolone (chlorokina - delaghil, plaquenil).
tntr-adevar, administrarea preparatdor pe baza de diaminopiremidine
(pirimetamina, daraprimul) trebuie evitata din cauza riscului embriotoxic
potential. La stabilirea diagnosticului de toxoplasmoza in primul trimestru al
sarcinii, ultima trebuie intrerupta dupa indicapi medicale, iar toxoplasmoza se
trateaza in afara sarcinii. in trimestrde II si III piremitamina poate fi utilizata
pentru tratament, cu supravegherea starii ficatului la mama. Clorochina in doze
mari poate provoca afecpuni fetale, de aceea trebuie administrata in cazuri
exceptional.
in ceea ce priveste chinina, in doze terapeutice ea nu actioneaza asupra
fatului.
1.13. yaccinurile
Ele trebuie evitate in masura posibilitatilor. Exista trd clase de vaccinuri:
Sunt contraindicate vaccinurile de virusi vii-atenuati:
- antirubeolari
- antivariolici
- antipoliomielitici
312 GH. PALADI, OLGA CERNETCHI
2.1. Estrogenii
Estrogenii naturali (etinilestradiol @ microfolin forte, estradiol, estron -
foliculina), la o intrebuintare de lunga durata, nu au efecte secundare. Estrogenii
sintetici (dorotrianesten, dietilstilbestrol), din contra, sunt teratogeni si toxici,
dupa cum demonstreaza dietilstilbestrolul: provoaca anomalii ale organelor
genitale externe si a spermogramei la baieti, adenocarcinom al vaginului si al
colului uterin, adenoizi vaginali si anomalii ale tractului genital la fetife.
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 313
2.2. Progestinele
Progesteronul natural (utrogestan), diprogesteronul (duphoston) si esterii
a 17-OH-progesteronului (progesteron, tocogestan) pot fi intrebuintati in tim-
pul sarcinii fara pericol pentru fat.
Derivatii de estren-progestagenii sintetici puternici (turinal) favorizeaza
evolutia normals a sarcinii prin stimularea activitapi secretorii a trofoblas-
tului si reducerea productiei ocitocinazei, marirea secretiei progesteronului
endogen, normalizarea functiei placentei. Preparatui este deosebit de eficient
in cazurile cand iminenta de intrerupere a sarcinii este cauzata de disfunctia
hormonala.
Progestinde sintetice (gestonor-depostat, medroxiprogesteron) - derivatii
noilor gestogene (norsteroizii) sunt contraindicati in timpul sarcinii din moti-
vul riscului masculinizarii fetilor de gen feminin.
2.3. Estroprogestinele
tntrebuintarea lor in timpul sarcinii, dupa cum este cunoscut, poate avea
efect teratogen, care nu e demonstrat in toate studiile.
Anomaliile se situeaza mai ales la nivelul schdetului, inimii si al sistemu-
lui nervos central.
In practica, administrarea unui contraceptiv oral la inceputui sarcinii tre-
buie sa impuna o atitudine foarte grijulie.
Dar, recent au fost sintetizate combinapi fixe de estrogeni si progestine
(de ex. gravibinon), care sunt destinate pentru mentinerea sarcinii dorite, in
special in cazurile de insuficienta a corpului galben sau a avortului habitual in
anamneza. Acpunea lui este bazata pe relaxarea musculaturii uterine, stimula-
rea cresterii uterului, imbunatatirea conditiilor de nidare a oului fecundat.
2.4. Androgenii
Din acest grup de preparate fac parte testosteronul propionat, metiltesto-
steronul s.a. Administrarea androgenilor femeilor gravide prezinta un pericol
major de pseudohermafroditism la fetii de gen feminin, din care cauza ei sunt
contraindicap in timpul sarcinii.
2.5. Antidiabeticele
- Sulfonamidele hipoglicemice (glibendamid, bucarban) sunt, de obi-
cei, contraindicate in timpul sarcinii din cauza unei acpuni teratogene poten-
pale si a deviapilor posibile de glicoreglare la nou-nascup. Prezinta interes
interacpunea antidiabeticdor orale cu alte preparate medicamentoase. Ast-
fel, progesteronele in doze mari poseda efect diabetogen, p2-adrenomimeti-
cii maresc glicemia, ceea ce impune necesitatea corijarii posologiei antidia-
beticului.
314 GH. PALADI, OLGA CERNETCHI
2.6. Glucocorticoizii
Preparatui din acest grup, eel mai utilizat in obstetrics, este dexametazo-
nul. El se indica pentru ameliorarea maturizarii pulmonare a fatului si profila-
xia sindromului de detresa respiratorie la nou-nascutii prematuri. Mecanismul
de baza al acpunii lor este inducerea enzimatica in sinteza surfanctantului,
stimularea sintezei dastinei si a colagenului pulmonar.
Glucocorticoizii sunt teratogeni la animale. Administrarea de lunga durata
a corticosteroizilor la om provoaca o incidents slaba de malformatii. Acest
rise potenpal teratogen moderat pentru specia umana nu este descris in toate
studiile.
Corticosteroizii de lunga durata sunt implicati in prematuritate, favorizand,
pe de o parte, un rise infectios (prin scaderea imunitapi) si, pe de alta parte,
fragilizand membrande fetale. Mai mult ca atat, corticoterapia inddungata
provoaca, mai mult la animale decat la om, retinerea dezvoltarii intrauterine.
in ceea ce priveste riscul neonatal de insuficienta suprarenala, el este mai
mult teoretic, fatui fiind protejat de placenta.
E necesar, ca de obicei, de luat in considerare riscul si beneficiile unui
astfel de tratament si de evitat, pe cat e posibil, administrarea lui in prima
jumatate a sarcinii.
3. Preparatele antihipertensive
Dihidrolazina
Riscul teratogen la specia umana n-a fost demonstrat. Ea intra Tn
componenta tratamentului administrat la a doua intenpe si Tn asociere Tn
cazurile de hipertensiune gestationala severa. Trezeste Tngrijorare suferinta
fetala la administrarea dozelor mari ale dihidrolazinei, cauzata de o scadere
brusca a tensiunii arteriale la fat.
Efectele materne secundare sunt manifestate, Tn special, prin tahicardie si
cefalee.
ft-blocanfii
P-blocantii mai frecvent utilizati in obstetrica sunt: propanololul
(anaprilina), metoprololul (vasocardin), atenololul.
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 0,7
.................................................................................................................................................................
4. Diureticele
Diureticde nu au un loc al lor Tn farmacopeea graviddor. Spre regret,
ele sunt administrate de catre unii medici Tn tratamentui edemdor gravidare,
318 GH. PALADI, OLGA CERNETCHI
5. Antitrombotice
in practica obstetricala anticoagulanpi sunt indicap in cazurile de
tromboflebite, flebotromboze, formde cu evolutie grava ale gestozdor tardive,
maladiile aparatului cardiovascular cu o predispunere majora catre tromboze
(valve artificiale, vicii cardiace reumatice s.a.).
Antivitaminele K usor tree bariera si sunt teratogene la animale. Aceasta
actiune este posibila si pentru specia umana.
Heparina, posedand o masa moleculara mare (16 kDa), practic nu
penetreaza bariera placentara. Administrarea de lunga durata a heparinei
supune mama unui rise de osteoporoza.
Anticoagulantii cu acpune indirecta - neodicumarina si derivapi ei, avand
o masa moleculara relativ joasa, liber penetreaza placenta si pot actiona negativ
asupra fatului. Afectiunile SNC sunt descrise in 2% din cazuri (retinerea in
dezvoltarea mintala, atrofie optica). Un rise hemoragic, uneori mortal, exista
atat la feti, cat si la nou-nascup.
^2-adrenomimeticele
Terbutalina, ritodrina, salbutamolul - sunt agonisti B2 selectivi utilizati
pentru stoparea travaliului prematur si obtinerea unei relaxari a miometrului,
unei bronho- si vasodilatapi. Efectde metabolice posibile sunt: hiperglicemia,
hipockaliemia, hiperinsulinemia, poate chiar o acidoza metabolica (lactica).
inainte de a administra aceste preparate la gravide este necesara efectuarea
unei ECG si corijarea oricarei hiperglicemii preexistente.
Rdaxarea musculaturii netede se obtine datorita cresterii de AMP-cidic
intracelular, care la randul sau reduce calciul intracelular si fosforilarea
miozinei, astfel alterand reactia actina-miozina.
Actiunea favorabila a B2 adrenomimeticdor asupra hemodinamicii fetale
este rezultatui normalizarii circulapd uteroplacentare.
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 319
Sulfatui de magneyu
Indicapile obstetricale sunt prevenirea convulsiilor eclamptice si ca
agent tocolitic in nasterea prematura. Magneziul acponeaza ca antagonist al
calciului intracdular si relaxeaza musculatura neteda vasculara ca rezultat
a eliberarii prostacidinelor. Efectui anticonvulsiv se datoreaza oprimarii
transmiterii neuronale in SNC.
Pacientele ce primesc MgS04 sunt mai sensibile la acpunea miorelaxanti-
lor non- si depolarizanp.
Relaxand miometrul, se obpne o amdiorare a debitului sangvin utero-
placentar. Traversand placenta, preparatui induce o feblete musculara sau
chiar o apnee la nou-nascut. lata de ce administrarea sa dupa 36 saptamani de
sarcina este contraindicata.
7. Ocitocicele
Alcaloizii ergometrinei
In doze mid, majoreaza forta si frecventa contracpilor uterine, care provin
de la relaxarea uterului normal, in doze mai mari, contracpile devin mai
pronun^ate si prelungite, putand ajunge pana la tetanie uterina. Drept urmare,
aceste rernedii se administreaza doar in a treia perioada a travaliului, pentru
a reduce hemoragia post-partum. Acesti agenp poseda efecte cardiovasculare
indezirabile, efect vasoconstrictor si hipertensiv.
Prostaglandinele. in practica obstetricala prostaglandinele sunt utilizate
in scopul intreruperii sarcinii la orice termen, pentru pregatirea gravidei catre
nastere, precum si in dedansarea si stimularea travaliului. Prostaglandinele
sunt administrate pe diferite cai, in funcpe de scopul stabilit la administrarea
preparatelor din acest grup. Pentru prostaglandine este specific un inalt grad
de absorbpe in circuitui sangvin matem, indiferent de calea de administrare.
In pofida concentrapei inalte in placenta a fermentilor ce catabolizeaza
prostaglandinele, exista date despre pasajul transplacentar la fat. Dar datele
despre efectele toxice asupra fatului lipsesc in literatura.
320 GH. PALADI, OLGA CERNETCH1
9.2. Antiepilepticele
In timpul sarcinii frecventa accesdor de convulsii, ca regula, creste.
lata de ce gravidele cu epilepsie sunt supuse unui tratament continuu cu
preparate anticonvulsivante, ceea ce dicteaza necesitatea unei supravegheri
stricte a starii fatului si nou-nascutului. Din preparatele anticonvulsivante
fac parte: hexamidina, difenina, chloraconul, acidul valproic (eonvulex,
depachin), carbamazepina. Efect anticonvulsivant poseda si fenobarbitalul,
tranchilizantde din grupul benzodiazepinelor.
Pacientele epileptice tratate au un rise inalt de a naste un copil malformat.
S-a constatat ca frecventa nasterii copiilor cu anomalii de dezvoltare la
pacientde cu epilepsie de 2-3 ori depaseste pe cea din populatie (Tuchmann-
Duplessis H., 1984). Toate preparatele antiepileptice pot servi drept cauza.
Malformapile cele mai frecvente sunt cardiopatiile si fanta labio-palatina
deschisa, repnere in dezvoltarea psihica. Se intalnesc, de asemenea, anomaliile
schdetului si dismorfia facials.
Acidul valproic provoaca, in special, anomalii de inchidere a tubului neural,
impunand efectuarea unui examen ecografic atent si o amniocenteza pentru
determinarea a-fetoproteinei si a acetilcolinesterazei in lichidul amniotic.
in perioada neonatala, dupa o faza sedativa, poate sa apara un sindrom
de incetare a alaptarii de o durata mai mult sau mai pupn lunga, manifestata
printr-o iritabilitate, tremor, mioclonii si hipertonie musculara. Persists si un
rise hemoragic, deoarece unele preparate prin inducpa enzimatica provoaca un
deficit de vit K.
in masura posibilitaplor, trebuie sa se dea preferinta monoterapiei (in
special cu carbamazepina, datorita toxicitatii minime asupra fatului), se va
aproviziona pacienta cu folap inainte de conceptie si in timpul sarcinii, cu
administrare de vitamina D pe parcursul ultimului trimestru si de vitamina K
aproape de termenul nasterii.
9.3. Anti'depresaiiteJe
Antidepresantele cele mai cunoscute sunt: imizina (melipramina),
amitriptilina (triptizolul), pirazidolul etc.
Administrarea acestor preparate este subordonata starii mamei si trebuie
sa fie prudenta. intr-adevar, studiul pe animale pentru IMAO a demonstrat un
efectteratogen si o acpune nefavorabila asupra implantarii oului. Drept urmare,
ele sunt administrate mai rar la gravide. Triciclicile in doze mari sunt toxice la
322 GH. PALADI, OLGA CERNETCH1
10.1. Paracetamolul
Pana in prezent nu s-a observat nicio acpune teratogena a paracetamolului.
in cazul supradozarii de paracetamol, varsta gestationala, si deci gradul de
maturizare hepatica, joaca un rol important pentru un prognostic fetal si
neonatal. Un tratament al mamei cu N-acetilcisteina protejeaza ficatui fetal.
10.2. Aspirina
Efectui sau teratogen pentru specia umana a servit drept obiect de stu-
diu in lucrari contradictorii. Dar un studiu al lui Slone si colab., efectu-
at pe 14 000 femei, n-a demonstrat acest rise. in concentrapi terapeutice
(100 mkg/ml mediu) aspirina nu influenteaza asupra utilizarii oxigenului,
majoreaza continutui de AMP si, totodata, inhiba sinteza proteinelor in
tesuturile placentei.
Actiunea antiprostaglandinica a aspirinei se manifests printr-o prelun-
gire a sarcinii si a travaliului. Aceasta acpune se rasfrange, la fel, asupra
rinichilor si circulapei fetale (inchiderea prematura a ductului arterial). Tre-
buie luata in considerare posibilitatea dereglarii corelatiilor imunologice in
sistemul mama-fat, deoarece este cunoscut ca prostaglandinele participa la
activarea T-supresorilor. in acelasi timp, o doza mica (150 mg/zi) pare sa nu
posede toxicitate fetala.
Aspirina contribuie, de asemenea, la majorarea riscului hemoragic la fat,
precum si la nou-nascut, ceea ce poate sa se manifeste prin hemoragii intracra-
niene, subcutanate, melena, purpura etc. Pentru profilaxia sindromului hemo-
ragic la nou-nascut acest preparat medicamentos nu se va utiliza in ultimde
2-3 saptamani de sarcina.
Preparatuimedicamentos Acfiuneaasuprafatuluisinou-nascutului
A.Preparateceprezintaunriseinaltlaadministrarea
peparcursulsarciniiingeneral
Hormoniisexualisianalogiilor frecventasporitadeanomaliicardiace,ale
sintetici sistemuluiurogenital
Dietilstilbestrolul adenoza,adenocarcinomulvaginuluilafemei
tinere
Litiucarbonat anomaliicongenitalealeaparatuluicardio-
vascular,diabetinsipid,gusa
lod131 laadministrareaintermeneprecoce-dere-
glarialedezvoltariigl.tiroide,intermenetar-
dive-gusa,hipotiroidism
BAZELE OBSTETRICII FIZIOLOGICE 325
C.Preparatecuactiunenegativaasuprafatuluisinou-nascutului
laadministrareaintrimestreleIIsiIIIalesarcinii
Anticoagulantisintetici mortinatalitate,hemoragiilanou-nascuti
Iodide(inclusivinmixturiantitusive) gusalanou-nascut,hipotiroidie
repnereadezvoltariioaselor,cariedentara,
Tetracicline
hipoplaziaemaluluidentar
Aminoglicozide efectototoxic
Sulfanilamidehipoglicemice hipoglicemiedelungaduratalanou-nascut
depresieneonatala,dificultapladeglutitie,
Barbiturice
hemoragii
Tranchilizante(benzodiazepine) depresieneonatala,accesedeapnoe
Salicilate(indozemari) hipotrofiefetala,hemoragiilafat,prolonga-
reasarcinii,Tnchidereaprecoceaductuluiar-
terial,hipertensiunepulmonaralanou-nascut
Indometacina inchidereaprecoceaductuluiarterial,
hipertensiunepulmonaralanou-nascut
Levomicetina sindrom@gri@lanou-nascut
B-adrenomimetice tahicardiesiaritmielafat
Diuretice(tiazide) trombocitopenielanou-nascut(rareori)
-metildopa -hipotensiunearterialalafat,ocluzieintesti-
nalameconialalanou-nascut
-sulfatdemagneziu -blocadSneuro-musculara,dereglareamis-
carilorfatului
Neuroleptice(fenotiazine) trombocitopenielanou-nascut
Preparateantitiroide gusaTnnascuta,hipotiroidie
326.....,............ GH- PALAD1, OLGA CERNETCHI
Bibliografie
24. Slone D., Siskind V, Heinonen OP., Monson RR., Kaufman DW.,
Shapiro S., Aspirin and congenital malformations. Lancet 1976; 1:1373-5
25. Tesh SA, Ross FW, Tesh JM., Effects of lithium on development in
vitro and in vivo in the rat. Teratology 1987; 35:69
26. Vallance P., Drugs and the fetus: Caution is needed in all women of child-
bearing age. British Medical Journal 1996. Volume 312(7038) p. 1053-
1054
27. Vallance P., Drugs and the fetus: Caution is needed in all women of child-
bearing age. British Medical Journal
28. AGpaMHCHKO B. B., HepunamajibHafi (bapMOKonozusi. C.-IT., 1994
29. AGpaM^eHKO B. B., UpocmaznaHOUHbi u penpooyKmuenafi cucmeMa
sfcenuiUHbi. KneE, 1988
30. KHpiom,eHKOB A. H., Bjiufinue jieKapcmeeHHbix cpeocme HO n.noo.
MocKBa, 1990