Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date generale
Vitamina A este o vitamina liposolubila, care se stocheaza in corpul uman si este indispensabila functiei
vazului (indeosebi vederii crepusculare), cresterii, sistemului imunitar, metabolismului hormonilor steroizi,
diferentierii tesuturilor.
1. vitamina A obisnuita (retinol), care este un alcool adesea legat de acizii grasi; retinolul se prezinta
sub forma unui ulei galbui, insolubil in apa, dar solubil in acizi grasi. Este vorba de retinilpalmitat (un
ester), care se transforma sub influenta enzimelor pancreatice in retinol (forma activa a vitaminei A). De
fapt, vitamina A este un termen generic pentru un numar mare de compusi inruditi; mai exista doua forme
active ale vitaminei A, si anume: retinalul (o aldehida) si acidul retinoic. Retinalul poate fi convertit de corp
in acid retinoic, forma vitaminei A care afecteaza transcriptia genei. Retinolul, retinalul si acidul retinoic
sunt compusi inruditi cunoscuti ca retinoizi si se face adesea referire la ei ca si vitamina A preformata.
α -carotenul
β-criptoxantina
β -carotenul 5,6 – epoxid
Surse naturale
Retinolul este prezent numai in produsele de origine animala (in special in uleiul din ficat de peste, cu
precadere in cel de cod, somon si rechin, in galbenus de ou, unt, branza, lapte).
β -carotenul, precursorul vitaminei A, se gaseste numai in fructele si legumele verzi si galben-portocalii,
precum: morcov, varza creata, gulie, patrunjel, spanac, frunze de nap, frunze de papadie, caise si pepene
galben.
In tabelul de mai jos sunt prezentate continutul de carotenoida si echivalentii in activitatea retinolului
(RAE) din acele alimente unde activitatea retinolului provine in principal din carotenoidele provitamina
A. Pentru a obtine o estimare mai precisa a numarului de UI ale vitaminei A din alimentele care contin
carotenoide, multiplicati RAE cu 3,33.
Vitamina A,
Aliment Portie Vitamina A, UI Retinol, mcg Retinol, UI
RAE
Ulei de ficat de cod 1 lingura 1.350 mcg 4.500 UI 1.350 mcg 4.500 UI
Cereale de mic
1 portie 150-230 mcg 500-767 UI 150-230 mcg 500-767 UI
dejun fortificate
Ou 1 mare 91 mcg 303 UI 89 mcg 296 UI
Unt 1 lingura 97 mcg 323 UI 95 mcg 317 UI
1 ceasca (240
Lapte integral 68 mcg 227 UI 68 mcg 227 UI
ml)
Lapte 2% grasime
1 ceasca (240
(cu vitamina A 134 mcg 447 UI 134 mcg 447 UI
ml)
adaugata)
Lapte degresat (cu 1 ceasca (240
149 mcg 497 UI 149 mcg 497 UI
vitamina A) ml)
Cartof dulce la 1/2 ceasca,
555 mcg 1.848 UI 0 0
conserva zdrobiti
Cartof dulce, copt 1/2 ceasca 961 mcg 3.203 UI 0 0
Dovleac la
1/2 ceasca 953 mcg 3.177 UI 0 0
conserva
1/2 ceasca
Morcov (crud) 538 mcg 1.793 UI 0 0
rasa
1/2 de
Cantalup dimensiune 467 mcg 1.555 UI 0 0
medie
1 bucata
Mango 79 mcg 263 UI 0 0
intreaga
Spanac, gatit 1/2 ceasca 472 mcg 1.572 UI 0 0
Broccoli, gatit 1/2 ceasca 60 mcg 200 UI 0 0
Varza creata, gatita 1/2 ceasca 443 mcg 1.475 UI 0 0
Varza collard,
1/2 ceasca 386 mcg 1.285 UI 0 0
gatita
Dovlecel, unt de
1/2 ceasca 572 mcg 1.907 UI 0 0
alune, gatit
β -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in retinal si retinol de corp.
Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalentii activitatii retinolului
(RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si retinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de β –caroten
ca si supliment pot fi transformate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt
necesare 12 mcg de β -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, β -carotenul
dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancare sunt mai usor de absorbit
decat β –carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In tabelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru
β -caroten si alte carotenoide provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod
normal, este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol.
Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru β -caroten si alte carotenoide provitamina A
Cantitatea consumata Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE
1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 1 mcg de retinol* 1:1
2 mcg de β -caroten supliment 1 mcg de retinol 2:1
12 mcg de β -caroten dietetic 1 mcg de retinol 12:1
24 mcg de α -caroten dietetica 1 mcg de retinol 24:1
24 mcg de β -criptoxantin 1 mcg de retinol 24:1
β -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in retinal si retinol de corp.
Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalentii activitatii retinolului
(RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si retinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de β –caroten
ca si supliment pot fi transformate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt
necesare 12 mcg de β -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, β -carotenul
dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancare sunt mai usor de absorbit
decat β –carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In tabelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru
β -caroten si alte carotenoide provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod
normal, este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol.
Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru β -caroten si alte carotenoide provitamina A
Cantitatea consumata Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE
1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 1 mcg de retinol* 1:1
2 mcg de β -caroten supliment 1 mcg de retinol 2:1
12 mcg de β -caroten dietetic 1 mcg de retinol 12:1
24 mcg de α -caroten dietetica 1 mcg de retinol 24:1
24 mcg de β -criptoxantin 1 mcg de retinol 24:1
*1 UI inseamna 0,3 micrograme (mcg) de retinol, iar 1 mcg de retinol inseamna 3,33 UI de retinol.
DZR pentru vitamina A a fost revizuita de Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de Medicina
in 2001. Ultima doza zilnica recomandata s-a bazat pe cantitatea necesara de a asigura depozite adecvate
(patru luni) cu vitamina A in corp, pentru a sprijini functia normala reproductiva, functia imuna, expresia
genei si vederea. Tabelul de mai jos prezinta valorile DZR, atat in micrograme (mcg) ale echivalentilor
activitatii retinolului (RAE), cat si in unitati internationale (UI).
Vitamina A este cunoscuta ca vitamina anti-infectie, deoarece este necesara pentru functionarea normala
a sistemului imunitar. Ea stimuleaza imunitatea, in special pe cea anti-virala. Pielea si celulele mucoasei
(celule care acopera caile aeriene, tractul digestiv si tractul urinar) functioneaza ca o bariera si formeaza
prima linie de aparare a corpului impotriva infectiei. Retinolul si metabolitii sai sunt necesari pentru a
mentine integritatea si functia acestor celule.
Vitamina A si acidul retinoic (RA) joaca un rol central in dezvoltarea si diferentierea celulelor albe, precum
limfocitele, care joaca roluri critice in raspunsul imunitar. Se pare ca activarea T-limfocitelor, celulele
reglatoare majore ale sistemului imunitar, necesita toti-trans-RA sa se lege de RAR (receptorii acidului
retinoic).
Vitamina A scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la infectii (respiratorii, oculare, etc), in
asociere cu vitamina C.
Izomerizarea conduce la generarea unui semnal electric catre nervul optic. Impulsul nervos generat de
nervul optic este transmis creierului unde este interpretat ca vedere. Odata eliberat, toti-trans-retinalul
este transformat in toti-trans-retinol, care poate fi transportat de-a lungul matricei interfotoreceptoare la
celula retiniana, completand ciclul vederii.
Carentele de vitamina A se traduc printr-o pierdere a acuitatii vizuale. Vitamina A este benefica in
conjunctivita si glaucom si ajuta in tratamentul multor boli de vedere.
Retinita pigmentara descrie un spectru larg de dereglari genetice care rezulta in pierderea progresiva a
celulelor fotoreceptoare (tija si conuri) din retina ochiului. Primele simptome ale retinitei pigmentare includ
o adaptare dezechilibrata la intuneric (orbire nocturna), urmata de pierderea progresiva in timp a viziunii
periferice si centrale.
Rezultatele unei anchete aleatoriu controlate pe mai mult de 600 de pacienti cu forme obisnuite de retinita
pigmentara au indicat ca suplimentarea cu 4.500 mcg (15.000 UI)/zi cu vitamina A preformata (retinol), a
incetinit semnificativ pierderea functiei retinei pe o perioada de 4-6 ani. In contrast, suplimentarea cu 400
UI/ zi de vitamina E a crescut pierderea functiei retinale intr-o cantitate mica, dar semnificativa, sugerand
ca pacientii cu forme comune de retinita pigmentara pot beneficia de suplimentarea pe termen lung cu
vitamina A, dar ar trebui sa evite suplimentarea cu vitamina E la doze mai inalte decat cele gasite intr-o
multivitamina obisnuita. Observarea timp de 12 ani a acestor pacienti nu a dezvaluit semne ale toxicitatii
ficatului, ca si rezultat al excesului de consum de vitamina A.
Suplimentarea cu vitamina A in doze mari pentru a incetini cursul retinitei pigmentare, necesita
supraveghere medicala si trebuie intrerupta in caz ca exista posibilitatea de a ramane insarcinata.
Carotenoidele si retinoizii, prin actiunea lor puternic antioxidanta, previn si trateaza afectiunile
canceroase, mai ales pe cele de la nivelul tesuturilor epiteliale de acoperire (piele, mucoase).
Aproape 9.000 de persoane (fumatori si persoane expuse la azbest) au fost supuse unui test de
administrare zilnica a unui esantion de 25. 000 de UI de retinol si 30 mg de β -caroten, in timp ce un
numar similar de persoane a fost supus unui test placebo. Dupa patru ani de testare, incidenta cancerului
la plamani a fost cu 28% mai mare la grupul cu suplimente decat la grupul cu placebo. O explicatie
posibila a acestei constatari este ca mediul oxidativ al plamanului, creat din cauza expunerii la fum sau
azbest, poate produce procese neobisnuite de clivaj al carotenoidelor, care sunt implicate in
carcinogeneza. In prezent, consumul ridicat de retinol reduce riscul de cancer la plamani, desi efectele
retinolului pot fi diferite pentru nefumatori decat pentru fumatori.
S-a constatat ca, in vitro, retinolul si metabolitii sai reduc dezvoltarea celulelor de cancer la san, insa
studiile observationale asupra consumului dietetic de retinol la oameni nu au fost confirmate in vivo.
Majoritatea studiilor epidemiologice au esuat in a gasi asociatii semnificative intre consumul de retinol si
riscul de cancer la femei, desi un studiu prospectiv vast a descoperit ca totalul de vitamina A consumata a
fost invers asociat cu riscul de cancer la san la femeile aflate inainte de menopauza, cu cazuri de cancer
mamar in familie.
Acidul retinoic poate determina intrarea in remisiune a unor forme cronice de leucemie.
Multe din efectele fiziologice atribuite vitaminei A rezulta din rolul sau in reglarea cresterii si a diferentierii
celulare.
Excesul si deficienta de vitamina A produc defecte la nastere. Retinolul si acidul retinoic (RA) sunt
esentiale pentru dezvoltarea embrionara. In timpul dezvoltarii fetusului, RA functioneaza in dezvoltarea
membrelor si formarea inimii, ochilor si urechilor. In plus, RA regleaza expresia genei pentru dezvoltarea
hormonului.
In corpul uman, globulele rosii, ca toate celulele din sange, sunt derivate din precursorii celulelor
numiti celule stem. Celulele stem sunt dependente de retinoizi pentru diferentierea normala in globulele
rosii. In plus, vitamina A faciliteaza mobilizarea fierului din siturile de stocare a globulelor rosii care se afla
in dezvoltare, pentru incorporarea in hemoglobina, purtatorul de oxigen in globulele rosii.
Alte actiuni importante ale vitaminei A:
mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne;
intervine in morfogeneza scheletului;
diminueaza riscul de infarct miocardic si de ateroscleroza;
impreuna cu alte vitamine, are un rol important in functionarea tuturor glandelor endocrine;
are activitate antioxidanta;
contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de varsta;
mentine procesul de crestere si consolidare a oaselor si starea de sanatate a pielii, parului,
dintilor si gingiilor;
ajuta in tratamentul acneii, al ridurilor superficiale si in afectiuni ca impetigo, furunculoza, in arsuri
si ulcere deschise - atunci cand este folosita in uz extern;
retinoizii sunt folositi in doze farmacologice pentru a trata anumite afectiuni, inclusiv retinita
pigmentara, leucemia acuta promielectica si boli variate ale pielii (este benefica in caz de psoriazis);
regleaza secretia glandelor sebacee si previne deshidratarea pielii;
sustine functia genitala (impreuna cu vitamina E);
favorizeaza asimilarea grasimilor;
este hepatoprotectoare;
este necesara in caz de infectie HIV si SIDA;
este adjuvant in tratamentul emfizemului, astmului si al hipertiroidismului.
Indicatii
Afectiuni alergice: Afectiuni ale sistemului imunitar:
alergii (in general) scaderea imunitatii
boala fanului. colagenoze (in general).
Afectiuni ale sistemului Afectiuni cardiovasculare:
limfatic si ganglionar: ateromatoza
adenita ateroscleroza
adenopatie flebita
limfatism tromboflebita
hipertensiune arteriala
infarct miocardic
ischemie
pericardita acuta
varice
Afectiuni chirurgicale: Afectiuni dermato-venerice:
abces acnee
escare alopecie
fistule clavus
gangrena dermatoze (in general)
interventii chirurgicale descuamarea pielii
lipom eczema
plagi (in general) fisuri ele buzelor si pielii
furunculoza
gonoree
ihtioza
impetigo
micoza cutanata
par friabil
psoriazis
ulcer varicos
ulceratii ale pielii si mucoaselor
unghii deformate
vergituri
veruci
zona Zoster
Afectiuni digestive:
afectiuni hepatice (in
general)
ciroza hepatica Afectiuni endocrine:
colecistita afectiuni ale glandelor paratiroide (in
constipatie general)
duodenita gusa
enterocolita hipertiroidie
insuficienta hepatica pubertate intarziata
rectita insuficienta paratiroidiana
stomatita tetanie
tulburari de digestie (in
general)
ulcer gastric
Afectiuni genitale:
afectiuni ale prostatei
amenoree, dismenoree
fibrom uterin
leucoree
Afectiuni geriatrice:
mastita
diskeratoza senila
menopauza
prurit senil
metrita
senescenta
prolaps uterin
salpingita
sindrom premenstrual
sterilitate
vaginita
Afectiuni maligne:
cancer al cavitatii bucale, al cailor
Afectiuni hematologice:
respiratorii, de colon, de vezica urinara, de san, de
anemie
prostata, esofagian, laringian
leucopenie
leucemii
sarcom osos
Afectiuni musculare:
Afectiuni metabolice:
astenie musculara
diabet zaharat
atonie musculara
obezitate
mialgii
Afectiuni oftalmologice:
afectiuni oculare (in general)
afectiuni degenerative ale globului ocular
alergii oculare
atrofia nervului optic
blefarita
cataracta
conjunctivita
Afectiuni neurologice:
glaucom
convulsii (prevenire)
hemeralopie
poliomielita
hipersecretie lacrimala
kerato-conjunctivita
miopie
nevrita optica
retinita pigmentara
strabism
ulceratii ale corneei
xeroftalmie
Afectiuni ORL: Afectiuni osteo-articulare:
acufene artrita
adenoidita artroza
angina boala Paget osoasa
epistaxis carii osoase
laringita decalcifiere osoasa
mastoidita fracturi
otita hiperlaxitate ligamentara
otospongioza osteomielita
polipi nazo-faringieni osteoporoza
rinita reumatism articular acut
rinofaringita spondilita ankilopoietica
sinuzita tuberculoza coloanei vertebrale
surditate tuberculoza osoasa
Afectiuni pediatrice: Afectiuni psihiatrice:
acetonemie angoasa
afte si febra aftoasa la fobii
copii hraniti cu lapte de vaca insomnie.
infestat Afectiuni respiratorii:
cruste lactee astm bronsic
dentitie intarziata la copii bronsita
intarzierea inchiderii emfizem pulmonar
fontanelei guturai
intarzierea mersului la pleurezie
copii
pubertate
pneumonie
rahitism
sindrom Down
Afectiuni urinare:
afectiuni renale (in general)
albuminurie
Afectiuni stomatologice:
cistita
carii dentare
infectie urinara cu E.coli
fisuri dentare
insuficienta renala
gingivita
litiaza urinara
nefroza lipoidica
uretrita
Boli infectioase:
antrax
boli infectioase (in
general)
difterie
febra tifoida
gripa
hepatita acuta virala Boli parazitare:
meningita malarie.
oreion
rubeola
rujeola
scarlatina
tuberculoza
varicela
SIDA
Alte indicatii:
astenie
Infectii si agenti de mediu: febra
arsuri migrena
degeraturi vertij
intoxicatii convalescenta
medicamentoase inflamatii
intoxicatii cu keratinizarea mucoaselor
streptomicina regenerarea tesuturilor
riduri
supuratii
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina A
Deficienta de vitamina A si vederea
Primul semn al deficientei de vitamina A este adaptarea dezechilibrata la intuneric sau orbirea nocturna.
Deficienta usoara de vitamina A poate rezulta in schimbari ale conjuctivei (coltul ochiului) numita petele
Bitot.
O deficienta severa sau prelungita a vitaminei A cauzeaza o afectiune numita xeroftalmia (ochi uscati),
caracterizata prin schimbari in celulele corneei (invelisul transparent al ochiului), care in cele din urma
evolueaza in ulcere ale corneei, cicatrice si orbire.
Deficienta de vitamina A si boala infectioasa
Deficienta de vitamina A poate fi considerata o boala imunodeficienta datorata nutritiei. Chiar si copiii cu o
deficienta usoara de vitamina A, au o incidenta mai mare a bolii respiratorii si diareei, precum si o rata de
mortalitate mai mare cauzata de bolile infectioase, in comparatie cu copiii care consuma suficient
vitamina A. Suplimentarea cu vitamina A a dus la scaderea severitatii si incidentei deceselor datorate
diareei si a pojarului in tarile in curs de dezvoltare, unde deficienta de vitamina A este comuna.
Instalarea infectiei reduce foarte rapid nivelurile de retinol din sange. Se crede ca acest fenomen este
legat de sinteza descrescuta a proteinei transportatoare de retinol (RBP).
In acelasi fel, infectia stimuleaza un ciclu vicios, deoarece statusul nutritional neadecvat al vitaminei A
este legat de severitatea crescuta si probabilitatea inregistrarii de decese din cauza bolii infectioase.
Totusi, o recenzie recenta a patru studii a concluzionat ca: suplimentarea cu vitamina A nu este benefica
in reducerea transmisiei HIV de la mama la copil. S-a descoperit ca, probabilitatea femeilor infectate cu
HIV si cu deficiente de vitamina A de a transmite HIV sugarilor lor, era de trei pana la patru ori mai mare.
oboseala;
dureri osoase;
uscarea pielii;
caderea parului;
greata;
menstruatii neregulate;
leziuni ale ficatului (chiar fibroza).
Cu exceptia fibrozei hepatice si a durerilor osoase, celelalte simptome dispar daca se intrerupe aportul de
vitamina A.
Antagonisti ai vitaminei A
Cafeaua, alcoolul, excesul de fier si de cupru, cortizonul, oxigenul din aer, lumina.
Interactiuni
1. Interactiunile cu nutrienti
Zinc
b. deficienta de zinc rezulta intr-o activitate redusa a enzimei care elibereaza retinol din forma
sa de stocare, retinil palmitat, in ficat. Zincul este necesar pentru ca enzima sa transforme retinolul in
retinal. In prezent, sunt neclare consecintele medicale ale deficientei zincului asupra statusului nutritional
al vitaminei A la oameni.
Fier
Deficienta de vitamina A poate exacerba deficienta de fier, anemia. Suplimentarea cu vitamina A are
efecte benefice asupra anemiei feriprive si imbunatateste statusul nutritional al fierului in randurile copiilor
si femeilor insarcinate. Combinatia dintre suplimentul cu vitamina A si fier se pare ca reduce anemia mult
mai eficient decat orice alt supliment doar cu fier sau doar cu vitamina A. Mai mult, studiile pe animale au
aratat ca deficienta de fier altereaza nivelurile vitaminei A din plasma si din ficat.
2. Toxicitatea
Este important de notat ca tratamentul cu doze ridicate de retinoizi naturali sau sintetici suprascriu
mecanismele corpului de control, astfel ca terapiile cu retinoizi sunt asociate cu efecte secundare posibile
si toxicitate. In plus, toti compusii de retinoid cauzeaza defecte la nastere. Asadar, femeile care pot
ramane gravide ar trebui sa evite tratamentul cu aceste medicatii. Retinoizii tind sa fie activi pe o perioada
lunga de timp, efectele secundare si defectele la nastere aparand abia dupa cateva luni de la incetarea
terapiei cu retinoizi.
Toxicitatea acuta a vitaminei A este relativ rara si simptomele includ greata, dureri de cap, oboseala, lipsa
apetitului, ameteala, piele uscata, exfoliere si edem cerebral.
Semnele toxicitatii cronice includ piele uscata care produce mancarime, exfoliere, lipsa apetitului, durere
de cap, edem cerebral si durere de articulatii si de oase. De asemenea, la copii, simptomele toxicitatii
vitaminei A includ si bombarea fontanelei.
Cazuri grave de hipervitaminoza A pot rezulta in leziuni ale ficatului, hemoragie si coma.
In general, semnele de toxicitate sunt asociate cu consumarea pe termen lung si in exces a vitaminei A,
de zece ori mai mult decat DZR (8.000 la 10.000 mcg/ zi sau 25.000 la 33.000 UI/ zi).
Potentatori
Vitamina D favorizeaza asimilarea vitaminei A.
Vitamina E favorizeaza stocarea vitaminei A si stimularea activitatii biologice a acesteia.
In asociere cu vitamina C, scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la infectii (respiratorii,
oculare, etc).
Vitamina E protejeaza vitamina A contra oxidarii;
Zincul regleaza circuitul vitaminei A in celule.
Relatiile vitaminei A cu alte vitamine:
Vitaminele A, B1, C si E au actiune antioxidanta: impiedica oxidarea lipidelor si a proteinelor
transportatoare de lipide din sange).
Vitaminele A, C si E previn si trateaza cataracta.
Are rol important in multiplicarea celulelor si in formarea tesuturilor (in particular, a epiteliilor), in
asociere cu vitaminele B2, B5, C, D.
Asigura troficitatea pielii, impreuna cu vitaminele B2, B3, B6, B8.
In sinergie cu β-carotenul si cu zincul, si asociat cu vitaminele B6, C si E, au actiune
anticanceroasa.
In doze mari, vitamina A amelioreaza efectele intoxicatiei cu vitamina D.
Vitamina A sustine, impreuna cu vitamina E, functia genitala.
Suplimente
Formele principale ale vitaminei A preformata (retinol) din suplimente sunt retinil palmitat si retinil acetat.
Si β -carotenul din suplimente este o sursa obisnuita de vitamina A, iar multe suplimente asigura o
combinatie de retinol si β -caroten. Daca un procentaj al totalului de vitamina A dintr-un supliment provine
din β -caroten, aceasta informatie este inclusa in eticheta cu datele despre suplimentele cu vitamina A.
Suplimentele cu potenta ridicata de vitamina A nu trebuie folosite fara supraveghere medicala din cauza
riscului de toxicitate.
Vitamina B1
Date generale
Vitamina B1, tiamina, este o vitamina solubila in apa. Izolata si caracterizata in 1930, a fost unul din primii
compusi organici recunoscut ca vitamina. Se mai numeste: aneurina; vitamina antinevritica, deoarece
previne si trateaza polinevrita; vitamina anti-beri-beri, intrucat trateaza boala beri-beri.
Se gaseste in organism fie ca tiamina libera, fie sub variate forme fosforilate: tiamina monofosfat (TMP),
tiamina trifosfat (TTP) si tiamina pirofosfat (TPP), care mai este cunoscuta ca tiamina difosfat.
Tiamina nu poate fi sintetizata in organismul uman. Ea este adusa prin alimentatie, fie sub forma
de tiamina libera - prin alimentele vegetale, fie sub forma de TPP (tiamin-pirofosfat) – prin produsele de
origine animala (unt, lapte).
In fluidele extracelulare (plasma, lichidul cefalorahidian si interstitial), tiamina se afla in stare libera, iar in
celule se afla sub forma de ester (TPP). In functie de aportul alimentar, in corpul uman se gasesc 30-100
mg de vitamina B1, organele cele mai bogate fiind inima, creierul si ficatul; cea mai mare cantitate se
gaseste in muschi (cam jumatate din tiamina din organism). Surplusul de tiamina se elimina prin urina (nu
se stocheaza in organism) .
Surse naturale
O dieta variata ar trebui sa asigure o cantitate suficienta de tiamina pentru a preveni deficienta. O
ancheta pe persoane in varsta de peste 60 de ani a constatat ca la barbati consumul mediu de tiamina
era de 1.4 mg/ zi si la femei de 1.1 mg/ zi. Totusi, institutionalizarea si saracia cresc consumul neadecvat
de tiamina la cei in varsta. Cerealele integrale, legumele (ex. mazarea si lintea), nucile si drojdia sunt
surse bogate de tiamina.
Deoarece o mare parte din tiamina se pierde in timpul productiei de faina alba si orez lustruit (macinat),
orezul alb si produsele din faina alba (ex. painea si pastele) sunt fortificate cu tiamina in multe tari din
Occident. In tabelul de mai jos sunt listate un numar de alimente bogate in tiamina, alaturi de continutul
de tiamina in miligrame (mg).
Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta)
Vitamina B1 – sub forma de TPP – joaca rol de coenzima, mai ales in procesul de transformare a
glucidelor, lipidelor si proteinelor.
Tiamina fosfat (TPP) este o coenzima necesara pentru un numar mic de enzime foarte importante.
Sinteza TPP-ului din tiamina libera necesita magneziu, adenozina trifosfat (ATP) si enzima tiamina
pirofosfokinaza.
Pe langa coenzima tiamina (TPP), fiecare complex de dehidrogenaza necesita o coenzima cu niacina
(NAD), o coenzima cu riboflavina (FAD) si acid lipoic.
Transcetolaza catalizeaza reactiile critice intr-o alta cale metabolica numita calea pentoza fosfat. Unul
din cei mai importanti intermediari al acestei cai este riboza 5-fosfat, un zahar 5-carbon fosforilat necesar
pentru sinteza ribonucleotidelor cu energie ridicata, ATP si guanozinei trifosfat (GTP). Este, de
asemenea, necesara pentru sinteza acizilor nucleici, ADN si ARN, si a coenzimei NADPH ( nicotinamida-
adenin-dinucleitod-fosfat) cu niacina, care este esentiala pentru un numar de reactii biosintetice.
Vitamina B1 este un factor esential pentru producerea energiei. La nivelul celulelor, ea permite
transformarea in energie a glucozei (glicoliza) si a altor substante nutritive alimentare. Tiamin-fosfatul
(TPP) participa si la degradarea unor aminoacizi (valina, leucina, izoleucina), furnizand, de asemenea,
energie.
Prin actiune sinergica cu vitaminele B6, B9 si B12, vitamina B1 naturala este recomandata in
boala Alzheimer (dementa senila).
Conform unui studiu publicat in 1988, suplimentarea masiva cu vitamina B 1 amelioreaza spectaculos
tulburarile de memorie la pacientii cu boala Alzheimer. La acesti bolnavi este afectata tiamin-difosfataza,
o enzima a creierului care converteste vitamina B 1 intr-o forma activa, precum si acetilcolina. Deoarece
deficienta de tiamina poate rezulta intr-o forma de dementa (sindromul Wernicke-Korsakoff), s-au facut
cercetari in legatura cu relatia dintre aceasta si boala Alzheimer si alte forme de dementa.
S-a constatat ca prin corectia precoce a deficitelor vitaminice, in special prin marirea aportului de vitamine
B1, B6, B9, B12 si de alte substante nutritive naturale, se poate determina regresia completa a fenomenelor
de “dementa”.
Asigura protectie organismului fata de intoxicatia cu plumb.
Se cunoaste faptul ca plumbul este un metal toxic. Prezenta tiaminei diminueaza foarte mult depozitele
de plumb din creier, din ficat si din alte organe.
Vitamina B1 reduce alcalinitatea din sange, contribuind si prin aceasta la combaterea cancerului, care
este favorizat de mediul acid.
Deficientele mari de tiamina pot produce perturbari grave ale capacitatii de coordonare. Cerebelul, care
are un rol esential in coordonarea miscarilor, este in mod special sensibil la lipsa vitaminei B1.
Deficitul de tiamina poate determina degenerarea mielinei (substanta care acopera fibrele nervoase si
care asigura transmiterea rapida a influxului nervos de la o celula la alta), favorizand
aparitia polineuropatiilor. Aceasta situatie este frecvent intalnita la alcoolici, fumatori si persoanele care se
drogheaza. Tiamina, in asociere si cu alte vitamine din grupul B, poate vindeca aceste neuropatii, precum
si alte afectiuni, cum ar fi: lumbago, sciatica, paralizii faciale, nevrite optice; are efect benefic, de
asemenea, in scleroza multipla.
Alte actiuni importante ale vitaminei B1
stimuleaza activitatea inimii (ajuta la furnizarea energiei necesare pentru contractia miocardului)
si regleaza tensiunea arteriala;
stimuleaza sinteza de acetilcolina si are ea insasi rol de transmitator;
stimuleaza sinteza acizilor nucleici ADN si ARN;
are un efect favorabil asupra procesului de cicatrizare;
are rol in prevenirea raului de inaltime si a raului de mare;
impreuna cu magneziul, este o arma protectoare pentru diabetici;
prin rolul sau in producerea acetilcolinei, este necesara pentru functionarea muschilor (in special a
muschiului cardiac) si in procesul de memorare;
Indicatii
Afectiuni alergice:
alergie alimentara Afectiuni ale sistemului imunitar:
anafilaxie (in general) lupus eritomatos
boala fanului.
Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: Afectiuni cardiovasculare:
adenita (in general) angina pectorala
adenopatie arterita
limfatism aritmie cardiaca
ateromatoza
ateroscleroza
boala Raynaud
brahicardie
dureri precordiale
fragilitatea vasculara
hipotensiune si
hipertensiune arteriala
infarct miocardic
insuficienta cardiaca
miocardita
tahicardie
varice
Afectiuni dermato-venerice:
alopecie
clavus
dermatoze
fisuri ale buzelor si pielii
furunculoza
herpes
Afectiuni carentiale
impetigo
boala beri-beri
lepra
pelagra
pelada
psoriazis
prurit
seboree
ulcer varocos
unghii deformate, zona
Zoster
Afectiuni digestive:
aerofagie
ciroza hepatica
colita
Afectiuni endocrine:
constipatie
gusa
enterita
insuficienta ovariana
hemoroizi
insuficienta testiculara
insuficienta hepatica
spasmofilie
litiaza biliara
tetanie
meteorism abdominal
pancreatita
ptoza gastrica
stomatita
Afectiuni genitale:
amenoree patologica
crampe uterine
Afectiuni geriatrice:
dismenoree
senescenta
fibrom uterin
senilitate
impotenta sexuala
menopauza
sterilitate
Afectiuni hematologice: Afectiuni maligne:
anemie cancer (in general)
Afectiuni musculare:
Afectiuni metabolice:
atonie musculara
diabet zaharat
atrofie musculara
guta
mialgie
obezitate
torticolis
Afectiuni oftalmologice:
afectiuni degenerative ale
Afectiuni ale sistemului nervos: globului ocular
boala Alzheimer alergii oculare
boala Parkinson astenopie
distonie neurovegetativa atrofia nervului optic
nevralgii cataracta
nevrita conjunctivita
paralizie faciala edem papilar
polineuropatii glaucom
poliomielita hemoragie retiniana
scleroza medulara hipersecretie lacrimala
scleroza multipla nevrita optica
tulburari de coordonare motorie strabism
oftalmii de la sudura sau
zapada
Afectiuni osteo-articulare:
Afectiuni ORL:
artrita
angina
artroza
laringita
carii osoase
otospongioza
coxartroza
rinita
decalcifiere osoasa
rinofaringita
lumbago
sinuzita
reumatism articular acut
surditate
sciatica
Afectiuni pediatrice: Afectiuni psihiatrice:
acetonemie infantila abulie
afte si febra aftoasa la copii hraniti cu alcoolism
lapte de vaca infestat angoasa
distrofie la sugari confuzie mintala
dentitie intarziata la copii delirium tremens
mialgii depresie
rahitism epilepsie
fobii
insomnie
melancolie
irascibilitate
neurastenie
psihoza
scaderea memoriei
schizofrenie
Afectiuni stomatologice:
Afectiuni respiratorii: afte bucale
guturai gingivita
nevralgie dentara
Boli infectioase:
antrax
difterie
Afectiuni urinare: encefalita
enurezis febra tifoida
infectie urinara cu E.coli gripa
insuficienta renala hepatita acuta virala
herpes
infectii (in general)
tifos
Intoxicatii si agenti de mediu:
arsuri
Boli parazitare:
degeraturi
malarie
insolatie
intoxicatii medicamentoase
Alte indicatii:
sarcina
decalcifiere in sarcina
anorexie
astenie
cefalee
durere lombara
fotofobie
icter
migrena
migrena oftalmica
vertij
rau de mare
rau de inaltime
hiperemotivitate
riduri
stres
convalescenta
Afectiuni cauzate
1. Deficienta
Carentele, care apar in urma consumului excesiv de dulciuri, orez decorticat, alcool si in caz de surmenaj
si de boli infectioase, determina urmatoarele afectiuni: tahicardie, insuficienta cardiaca, afectiuni
cerebrale (ce pot fi ireversibile), anxietate, anorexie, apatie, confuzie mintala, depresie, diminuarea
memoriei, gastrita, insuficienta hepatica, lipsa de coordonare motorie, nevrite, polineuropatii, scaderea
activitatii glandei hipofize, scaderea greutatii, scaderea imunitatii, tulburari ale vederii, tulburari neuro-
vegetative, tulburari psihice severe.
Beri-beri, boala care rezulta din deficienta severa de tiamina, a fost descrisa in literatura chineza inca din
2600 i.Ch. Deficienta de tiamina afecteaza sistemele: cardiovascular, nervos, muscular, gastrointestinal.
In functie de sistemele afectate de deficienta severa de tiamina, exista mai multe tipuri de beri-beri: uscat,
umed si cerebral.
Beri-beri uscat
Principala caracteristica a beri-beri uscat (paralitic sau nervos) este o neuropatie periferica. In cadrul
neuropatiei, se poate manifesta sindromul “de arsura a picioarelor”. Alte simptome includ reflexe
anormale (exagerate), precum si slabiciune in picioare si brate. Au fost observate si durerea musculara,
precum si sensibilitatea si dificultatea de a te ridica dintr-o pozitie de ghemuire. Persoanele cu deficienta
severa de tiamina pot experimenta si crize de apoplexie.
Beri-beri umed
Pe langa simptomele neurologice, beri-beri umed (cardiac) este caracterizat prin manifestari
cardiovasculare ale deficientei de tiamina, care includ rata rapida a inimii, marirea inimii, umflare severa
(edema), dificultate la respirare si in cele din urma insuficienta cardiaca congestiva.
Beri-beri cerebral
Beri-beri cerebral poate duce la encefalopatie Wernicke si psihoza Korsakoff, in special la oamenii care
abuzeaza de alcool. Diagnoza encefalopatiei Wernicke se bazeaza pe “o triada” a semnelor, si anume:
miscari anormale ale ochiului, anormalitati ale pozitiei si mersului si anormalitati ale functiei mentale, care
pot include o stare confuza de apatie sau o dereglare puternica a memoriei numita amnezia Korsakoff
sau psihoza Korsakoff.
Deficienta de tiamina care afecteaza sistemul central nervos este numita boala Wernicke, cand nu este
prezenta starea de amnezie si sindromul Wernicke-Korsakoff (WKS), cand simptomele de amnezie sunt
prezente impreuna cu dereglari de miscare ale ochilor si ale mersului. Majoritatea celor care sufera de
WKS sunt alcoolicii, desi s-a observat si in alte dereglari ale malnutritiei severe, inclusiv ale cancerului la
stomac si SIDEI. Administrarea intravenoasa cu tiamina la pacientii cu WKS duce la o imbunatatire rapida
a simptomelor ochiului, insa imbunatatirile coordonarii motorii si memoriei sunt mai mici in functie de
perioada de manifestare a simptomelor. O statistica recenta a activarii ridicate a celulelor imunitare si
productiei ridicate a radicalilor liberi din zone ale creierului, care sunt lezate selectiv, sugereaza ca stresul
oxidativ joaca un rol important in patologia neurologica a deficientei de tiamina.
Boala beri-beri este rara in zilele noastre, deficitul de vitamina B1 este frecvent insa, mai ales la
adolescentii care sunt mari consumatori de alimente sarate si de bauturi dulci.
2. Excesul de vitamina B1
Deoarece excesul de tiamina se elimina rapid prin urina, aceasta vitamina nu se acumuleaza in organism.
Antagonisti
Alcoolul, excesul de zahar, antibioticele, sulfamidele, antiacizii, contraceptivele orale, estrogenii, stresul,
prelucrarea termica a alimentelor.
Deficienta de tiamina poate rezulta dintr-un consum neadecvat de tiamina, din pierderea excesiva a
tiaminei din corp, nevoia crescuta de tiamina, consumarea de factori anti-tiamina din corp sau o
combinatie a acestor factori.
Consum neadecvat
Consumarea neadecvata de tiamina este principala cauza a deficientei de tiamina in tarile subdezvoltate.
Deficienta de tiamina este comuna la populatiile cu venit mic ale caror diete sunt bogate in carbohidrati si
sarace in tiamina (ex. orez macinat sau orez lustruit).
Sugarii care sunt alaptati de mame cu deficiente de tiamina sunt pasibili sa dezvolte beri-beri infantil.
Alcoolismul, care este asociat cu un consum scazut de tiamina, printre alti nutrienti, este cauza principala
a deficientei de tiamina din tarile industrializate.
Afectiunile care rezulta dintr-o nevoie crescuta de tiamina includ: efortul fizic extenuant, febra,
graviditatea, alaptarea si dezvoltarea adolescentului. Astfel de conditii plaseaza persoanele cu un consum
marginal de tiamina la un risc de dezvoltare a deficientei simptomatice de tiamina.
Recent, pacientii cu malarie din Tailanda au prezentat o deficienta severa de tiamina mai frecventa decat
persoanele sanatoase. Infectia cu malarie duce la o crestere mare a cererii metabolice de glucoza.
Deoarece tiamina este necesara pentru enzimele implicate in metabolismul glucozei, stresul indus de
infectia cu malarie ar putea exarceba deficienta de tiamina la persoanele predispuse.
S-a constatat ca si persoanele infectate cu HIV, indiferent daca au dezvoltat sau nu SIDA, sunt expuse
unui risc ridicat de deficienta de tiamina. Lipsa de asociatii intre consumul de tiamina si dovada deficientei
la persoanele infectate cu HIV, sugereaza ca ele au avut o nevoie ridicata de tiamina.
Abuzurile cronice de alcool dezechilibreaza absorbtia intestinala si utilizarea tiaminei, astfel ca alcoolicii
au o nevoie ridicata de tiamina.
Pierderea excesiva
Pierderea excesiva de tiamina poate precipita deficienta de tiamina. Prin cresterea fluxului urinar,
diureticele pot preveni reabsorbtia tiaminei de catre rinichi si creste eliminarea sa urinara, desi acest fapt
ramane destul de controversat. Persoanele cu esec renal si care necesita hemodializa pierd tiamina la o
rata ridicata si sunt expuse riscului de a dezvolta o deficienta de tiamina.
Alcoolicii care mentin un consum ridicat de lichid si o rata scazuta a fluxului de urina, pot experimenta si o
pierdere ridicata de tiamina, exacerband efectele unui consum scazut de tiamina.
Factorii anti-tiamina (ATF)
Prezenta factorilor anti-tiamina (ATF) in mancare, contribuie de asemenea la riscul deficientei de tiamina.
Anumite plante contin ATF care reactioneaza cu tiamina pentru a forma un produs oxidat, inactiv.
Consumarea unor cantitati mari de ceai si cafea (inclusiv decafeneizata), precum si de frunze masticabile
de ceai si de nuca de betel, a fost asociata cu eliminarea tiaminei la oameni din cauza prezentei ATF.
Tiaminazele sunt enzime care descompun tiamina in mancare. Persoanele care mananca in mod obisnuit
un anumit tip de peste crud de apa proaspata, crustacee crude si ferigi sunt expuse unui risc mai mare de
a dezvolta deficienta de tiamina, deoarece aceste produse contin tiaminaza, care, in mod normal, este
neutralizata de caldura in timpul prepararii mancarii. In Nigeria, un sindrom neurologic acut (ataxia de
sezon) a fost asociata cu deficienta de tiamina accelerata de tiaminaza din viermii de matase africani,
fiind considerat de unii nigerieni un aliment traditional bogat in proteine.
Potentatori
Magneziul, fierul, zincul, manganul cresc activitatea vitaminei B1.
Relatiile vitaminei B1 cu alte vitamine:
Vitamina B1 protejeaza vitamina C de oxidare si stimuleaza actiunea antiscorbutica a acesteia.
Dozele optime de vitamina B1 in sange favorizeaza depozitarea vitaminei B2 in ficat.
In asociere cu vitaminele B3 si B12, sunt eficiente in cazuri de scadere a fortei musculare si de
atroza.
Se recomanda in tratamentul bolii Alzheimer, in aosciere cu vitaminele b6, B9 si B12.
Vitaminele B1, B2, B9, C, sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a fatului si pentru prevenirea
malformatiilor fetale.
Actioneaza sinergic asupra metabolismului glucidic, impreuna cu vitaminele B6 si B8.
Observatii
Este necesar un aport zilnic de vitamina B1, deoarece nu se acumuleaza in organism, iar excesul
se elimina rapid.
Consumul frecvent de alcool determina o absorbtie deficitara a vitaminei B1, prin inhibarea unei
enzime membranare (ATP-aza). La alcoolici, deficitul prelungit de vitamina B1 (si de alte vitamine din
grupa B), produce degenerescenta cerebrala (encefalopatie Goyet-Wernicke) si degenerarea nervilor
periferici (neuropatii).
Femeile care iau contraceptive orale trebuie sa tina cont ca acestea au efecte antagoniste
vitaminelor B1, B2, B6, B9, B12 si E, beta-carotenului, magneziului si zincului.
Sportivii trebuie sa aiba in vedere un aport crescut de vitamina B1, intrucat nevoia de tiamina si
de magneziu creste direct proportional cu cantitatea de energie consumata (1 mg de tiamina la 2000 de
calorii).
Aportul de vitamina B1 trebuie suplimentat in mod special la femeile gravide sau care alapteaza
si in caz de tulburari ale absorbtiei intestinale.
Deficienta severa de tiamina (beri-beri umed) poate duce la functia cardiaca dezechilibrata si in
final la insuficienta cardiaca congestiva (CHF). Desi manifestarile cardiace ale beri-beri sunt rar intalnite
in tarile industrializate, CHF este intalnita in special la batrani.
Suplimente
Tiamina este disponibila in suplimentele nutritionale si pentru fortificare sub forma de clorhidrat de tiamina
si nitrat de tiamina
Vitamina B2
Date generale
Vitamina B2 (riboflavina) este o vitamina B solubila in apa, mai putin solubila in alcool si insolubila in
solventi organici; este sensibila la razele ultraviolete si la lumina. Ea este o flavona, pigment care
coloreaza vegetalele in galben. In corp, se gaseste atat ca riboflavina libera, cat si ca o componenta
integrala a coenzimelor flavin adenin-dinucleotid (FAD) si flavin-mononucleotid (FMN), prezente in
proteine.
Coenzimele care au derivat din riboflavina (cu ajutorul magneziului) sunt numite flavocoenzime, iar
enzimele care folosesc o flavocoenzima sunt numite flavoproteine.
Riboflavina este o vitamina mai stabila decat tiamina: rezista la caldura, la acizi si la oxidare. Totusi, se
pierd unele cantitati din vitamina B2 prin prelucrarea termica a alimentelor. De asemenea, se reduce
drastic continutul de riboflavina in procesele de sterilizare, congelare si decongelare folosite pentru
conservarea alimentelor.
Vitamina B2 este prezenta in alimente fie in stare libera, fie in combinatie cu fosforul.
Surse naturale
Majoritatea alimentelor derivate din plante si animale contin cel putin cantitati mici de riboflavina. In
America, faina integrala si painea au fost imbogatite cu riboflavina (tiamina, niacina si fier) din 1943.
Riboflavina este usor distrusa prin expunerea la lumina. De exemplu, pana la 50% din riboflavina din
lapte, tinuta intr-o sticla transparenta, poate fi distrusa in doua ore de expunere la lumina puternica. In
tabelul de mai jos sunt listate cateva alimente cu cantitati substantiale de riboflavina, alaturi de
continutul de riboflavona in miligrame (mg).
Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, revizuita in 1998, s-a bazat pe prevenirea deficientei.
Semnele clinice ale deficientei la oameni apar la consumuri mai mici de 0,5 – 0,6 miligrame (mg)/zi.
Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta)
Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, de 1.3 mg/zi pentru barbati si 1.1 mg/zi pentru femei, care ar
trebui sa previna deficienta la majoritatea persoanelor, este usor respectata prin consumarea unei diete
variate. Consumarea unei diete variate ar trebui sa asigure intre 1.5 mg si 2 mg de riboflavina pe zi.
Unii experti in nutritie si imbatranire sunt de parere ca doza zilnica recomandata (1.3 mg/ zi pentru barbati
si 1.1 mg/ zi pentru femei) lasa putin loc unei erori la persoanele cu varsta peste 65 de ani. Un studiu
recent pe persoane independente financiar cu varsta cuprinsa intre 65 si 90 de ani, a constatat ca
aproape 25% au consumat mai putin decat consumul recomandat de riboflavina, iar 10% au prezentat o
evidenta stiintifica de deficienta.
In plus, studiile epidemiologice ale prevalentei cataractei arata ca un consum de 1.6 pana la 2.2 mg/ zi ar
putea reduce dezvoltarea cataractelor legate de varsta.
Recomandarea Institutului Linus Pauling este ca ar trebui sa fie luat in considerare un supliment cu
multivitamine si multiminerale, care in general asigura cel putin 1.7 mg de riboflavina/zi.
Actiunile vitaminei B2
Intervine in producerea de energie, favorizand reactiile de reducere a oxidarii (redox)
Organismele vii isi deriva marea parte a energiei din reactiile de reducere a oxidarii (redox), care sunt
procese ce implica transferul electronilor. Flavocoenzimele participa in reactiile redox din numeroasele cai
metabolice. Enzimele care au nevoie de coenzimele FAD si FMN sunt:
dehidrogenazele si oxidazele.
Vitamina B2 este implicata intr-un numar mare de reactii producatoare de energie pentru celule:
degradarea grasimilor, a aminoacizilor, a piruvatului; ciclul Krebs; fosforilarea oxidativa. FAD este parte a
lantului de transport de electron (respirator), care ocupa un loc central in productia de energie. In
combinatie cu citocromul P-450, flavocoenzimele participa si in metabolismul medicamentelor si toxinelor.
Este protectoare a ochiului si previne cataracta.
Alaturi de vitamina A, riboflavina participa la procesul vederii, fapt ce justifica prezenta ei in cantitate
ridicata in retina, intervenind in special in vederea crepusculara, datorita fluorescentei sale. Ochiul uman
are o sensibilitate maxima pentru lumina verde.
Consumarea regulata a alimentelor bogate in antioxidanti (legume, fructe) diminueaza riscul aparitiei
cataractei.
Indicatii
Afectiuni ale sistemului imunitar:
scaderea imunitatii.
Afectiuni alergice: afectiuni ale sistemului limfatic si
alergii(in general) ganglionar:
boala fanului adenita (in general)
adenopatie
limfatism
Afectiuni dermato-venerice:
acnee rozacee
alopecie
clavus
Afectiuni cardiovasculare:
dermatoze
afectiuni cardiovasculare (in
descuamarea pielii
general)
eczema
fragilitate capilara
fisuri ale pielii si buzelor
hipertensiune arteriala.
herpes
Afectiuni carentiale:
hiperkeratoza
boala beri-beri.
impetigo
Afectiuni chirurgicale:
micoza cutanata
contuzii
pelada
interventii chirurgicale
pitiriazis
plagi
prurit
psoriazis
unghii deformate
vergeturi
Afectiuni endocrine:
Afectiuni digestive:
insuficienta ovariana
afte bucale
insuficienta testiculara
ciroza hepatica
tetanie.
colecistita
Afectiuni genitale:
colita
amenoree patologica
congestie hepatica
dismenoree
constipatie
fibrom uterin
pancreatita
impotenta sexuala
ptoza gastrica
leucoree
stomatita
menopauza
tulburari de digestie
micoza genitala
ulcer gastric
sterilitate
Afectiuni geriatrice: Afectiuni hematologice:
senescenta anemie
Afectiuni metabolice:
Afectiuni maligne:
diabet zaharat
cancer (in general)
tulburari ale metabolismului lipidelor.
Afectiuni neurologice:
afectiuni ale sistemului nervos (in
general)
convulsii (prevenire)
Afectiuni musculare:
necroza cerebrala
mialgie
nevrita
torticolis
polineuropatie toxica etanolica
scleroza medulara
scleroza multipla
tulburari ale reflexelor
Afectiuni oftalmologice: Afectiuni ORL:
afectiuni degenerative ale hipoacuzie
globului ocular otospongioza
afectiuni oculare otita
alergii oculare rinofaringita
astenopie sinuzita
atrofia nervului optic surditate
blefarita
cataracta
conjunctivita
glaucom
hemeralopie
hipersecretie lacrimala
kerato-conjunctivita
nevrita optica
strabism
oftalmii de la sudura sau
zapada
sechele postoperatorii ale
globului ocular
Afectiuni osteo-articulare:
artrita
Afectiuni pediatrice:
artroza
afte si febra aftoasa la copii hraniti cu
carii osoase
lapte de vaca infestat
decalcifiere osoasa
dentitie intarziata la copii
fracturi
rahitism
lumbago
reumatism articular acut
Afectiuni psihiatrice:
Afectiuni respiratorii:
abulie
astm bronsic
afectiuni psihice
emfizem pulmonar
depresie
guturai
fobii
Afectiuni stomatologice: Boli infectioase:
carii dentare difterie
gingivita. febra tifoida
Afectiuni urinare: gripa
albuminurie hepatita acuta virala
infectie urinara cu E.coli tifos
Alte indicatii:
sarcina
perioada de alaptare
ameteala
anorexie
astenie generala
cefalee
colica
crampe
Intoxicatii si agenti de mediu:
fotofobie
degeraturi
icter
intoxicatii cu metale grele
inapetenta
migrena
sensibilitate la frig
sughit
convalescenta
cresterea si regenerarea tesuturilor
efecte secundare in contraceptia orala
scleroza
stres
Afectiuni cauzate
1. Deficienta
Ariboflavinoza este o denumire medicala pentru deficienta clinica de riboflavina. Deficienta de riboflavina
rar se gaseste izolata. Are loc frecvent in combinatie cu deficiente de vitamine solubile in apa.
Carenta de vitamina B2 poate aparea in cazul afectiunilor digestive, care scad absorbtia acesteia la
nivelul intestinului subtire, in cazul afectiunilor hepatice si al alterarii florei intestinale, in cazul excesului
alimentar de grasimi, zaharuri si de alcool.
Simptomele deficientei de riboflavina includ: ameteli, anemie, astenie, atrofie musculara, durere de gat,
roseala si inflamarea captuselii gurii si gatului, crapaturi sau dureri pe partea exterioara a buzelor
(chelioza) sau in colturile gurii (stomatita angulara), inflamarea si roseala limbii (limba magenta) si o
inflamare umeda, solzoasa a pielii (dermatita seboreica), scaderea in greutate, tulburari nervoase.
Alte simptome includ formarea vaselor de sange in acoperirea transparenta a ochiului (vascularizarea
corneei) si numar scazut de globule rosii, in care globulele rosii existente contin niveluri normale de
hemoglobina si au o dimensiune normala (anemie normocroma normocitara).
Deficienta severa de riboflavina poate rezulta in conversia scazuta a vitaminei B 6 in forma sa de coenzima
(PLP) si conversia scazuta a triptofanului in niacina.
Un studiu efectuat pe 154 de femei gravide cu un risc crescut de preeclampsie a descoperit ca cele
deficiente de riboflavina erau predispuse de 4,7 ori mai mult sa dezvolte preeclampsia, decat cele care au
avut un status nutritional adecvat de riboflavina.Preeclampsia se manifesta prin presiunea sanguina,
nivelul proteinelor din urina si a edemei (umflare semnificativa) ridicate in timpul sarcinii. Aproximativ 5%
din femeile cu preeclampsie pot progresa in eclampsie, o cauza semnificativa a deceselor mamei.
Eclampsia este caracterizata prin crize de apoplexie, pe langa presiunea sanguina ridicata si risc crescut
de hemoragie (sangerare severa). Nu se cunoaste cauza de dezvoltare a preeclampsiei/eclampsiei.
Nivelurile intracelulare descrescute de flavocoenzime ar putea cauza o disfunctie mitocondriala, stres
oxidativ crescut si interfera in eliberarea de oxid nitric, producand dilatarea vaselor de sange – toate
aceste schimbari fiind asociate cu preeclampsia. Totusi, un studiu mic aleatoriu, placebo controlat si
dublu-orb pe 450 de femei gravide cu antecedente de preeclampsie a descoperit ca suplimentarea zilnica
cu 15 mg de riboflavina nu a prevenit aceasta afectiune.
Interactiunile dintre nutrienti
Complexul de vitamina B
Deoarece flavoproteinele sunt implicate in metabolismul anumitor vitamine (vitamina B6, niacina si acid
folic), deficienta severa de riboflavina poate afecta multe sisteme de enzime. Conversia vitaminei B6 in
forma sa de coenzima, piridoxal 5-fosfat (PLP), necesita enzima dependenta de FMN, piridoxina 5 fosfat
oxidaza (PPO).
Cel putin doua studii despre oamenii in varsta au facut cercetari despre interactiunile semnificative dintre
indicatorii de vitamina B6 si statusul nutritional al riboflavinei. Sinteza dintre coenzimele cu niacina, NAD
si NADP, din aminoacidul triptofan necesita enzima dependenta de FAD, kinurenina mono-oxigenaza.
Deficienta severa de riboflavina poate descreste conversia triptofanului in NAD si NADP, crescand riscul
deficientei de niacina. Metilen tetrahidrofolat reductaza (MTHFR) este o enzima dependenta de FAD, care
joaca un rol important in mentinerea coenzimei specifice de folat necesar pentru formarea metioninei din
homocisteina.
Impreuna cu alte vitamine B, consumul ridicat de riboflavina a fost asociat cu nivelurile scazute de plasma
homocisteina. Recent, nivelurile crescute de riboflavina din plasma au fost asociate cu niveluri descrecute
de homocisteina din plasma, in special la persoanele homozigote pentru polimorfismul C677T al genei
MTHFR si la persoanele cu un consum scazut de folat. Astfel de rezultate ilustreaza ca riscul de boala
cronica poate fi influentat prin interactiunile complexe dintre factorii genetici si dietetici.
Fier
Deficienta de riboflavina altereaza metabolismul fierului. Desi mecanismul nu este clar, cercetarile pe
animale sugereaza ca deficienta de riboflavina poate dezechilibra absorbtia de fier, creste pierderea
intestinala a fierului si/ sau poate dezechilibra utilizarea fierului in sinteza hemoglobinei. La oameni,
imbunatatirea statusului nutritional al riboflavinei duce la cresterea nivelurilor de hemoglobina circulanta.
Corectarea deficientei de riboflavina la persoanele care sunt deficiente de riboflavina si fier imbunatateste
raspunsul anemiei, deficientei de fier, la terapia cu fier.
Alcoolicii prezinta un risc crescut de deficienta de riboflavina din cauza consumului descrescut, absorbtiei
descrescute si utilizarii dezechilibrate a riboflavinei. In plus, persoanele anorexice consuma rar riboflavina
in cantitate adecvata, iar persoanele cu intoleranta la lactoza nu pot consuma lapte sau produse lactate,
care sunt surse bune de riboflavina. Conversia riboflavinei in FAD si FMN este dezechilibrata la
hipotiroidism si insuficienta adrenala. Mai mult, persoanele care sunt active fizic (atleti, muncitori) ar putea
avea o cerere usor crescuta de riboflavina.
Interactiunile cu medicamente
Cateva rapoarte timpurii arata ca femeile care luau doze mari de contraceptive orale (OC) au prezentat
un status nutritional diminuat de riboflavina. Totusi, cand cercetatorii au controlat consumul de riboflavina
dietetica, nu au fost diferente intre utilizatorii de contraceptive orale si neutilizatori. Derivatele de
fenotiazina, precum medicamentatia anti-psihotica clorpromazina si antidepresivele triciclice, inhiba
incorporarea riboflavinei in FAD si FMN, ca si medicatia impotriva malariei, chinacrina si agentul de
chimioterapie impotriva cancerului, adriamicina. Folosirea pe termen lung a anti-convulsivelor
(fenobarbitol), ar putea creste distrugerea riboflavinei, de catre enzimele din ficat, crescand riscul
deficientei.
2. Excesul de vitamina B2
Antagonisti
Antibioticele, alcoolul, tutunul, lumina, sulfamidele, contraceptivele orale, excesul de glucide, substantele
alcaline, estrogenii, apa.
Potentatori
Vitamina C diminueaza semnele si simptomele care apar in cazul carentei de vitamina B2.
Vitamina B2 stimuleaza biosinteza vitaminei B12 de catre microflora intestinala.
Vitamina B3 (PP) si vitamina B2 au actiune sinergica. In cazuri de hipovitaminoza B2 cresc
necesitatile pentru vitamina B3 (PP) si invers.
Relatiile vitaminei B2 cu alte vitamine
Impreuna cu vitamina A si asociate cu seleniul, zincul, magneziul si molibdenul, au actiune
anticanceroasa (in special in cazul cancerului de esofag).
Vitamina B2 intervine in obtinerea formei active a vitaminei B6, care la randul ei este
indispensabila sintezei de vitamina B3(PP).
Observatii
Aportul de vitamina B2 trebuie suplimentat la sportivi, femeile gravide sau care alapteaza, la varstnici, in
caz de diabet, de alimentatie strict vegetariana, hipotiroidie, insuficienta renala (hemodializa),
malabsorbtie.
Suplimente
Cea mai obisnuita forma a riboflavinei disponibila in suplimente sunt riboflavina si riboflavina 5-
monofosfat. Riboflavina se gaseste cel mai des in multivitamine si preparatele cu complexul de vitamina
B.
Vitamina B3
Date generale
Vitamina B3 (acidul nicotinic, niacina, nicotinamida), se mai numeste si vitamina
antipelagroasa sau vitamina PP. Este componenta principala a doua enzime: NAD(nicotinamida-adenin-
dinucleotid) si NADP (nicotinamida-adenin-dinucleotid-fosfat).Acidul nicotinic este de fapt acidul piridin-3-
carboxilic; nicotinamida rezulta prin inlocuirea in structura acidului nicotinic a unei grupari hidroxil (OH) cu
o grupare aminica (NH2).
Niciuna din formele variate de niacina nu este legata de nicotina gasita in tigari, desi numele lor sunt
similare. Vitamina B3 este una dintre cele mai stabile vitamine B; este insensibila la aer, caldura, lumina,
mediu acid. Ea poate fi sintetizata in organism plecand de la triptofan, un aminoacid esential.
Surse naturale
Printre sursele bune de niacina se numara: drojdia, pestele cu carne rosie (de exemplu: ton, somon),
cereale (in special cerealele fortificate), legumele si semintele. Laptele, zarzavaturile cu frunze verzi,
cafeaua si ceaiul furnizeaza, de asemenea, o anumita cantitate de niacina.
In plante, in special in grauntele de cereale mature, precum porumbul si graul, niacina poate fi legata de
moleculele de zahar sub forma de glicozide, care descresc in mod semnificativ biodisponibilitatea
niacinei.
In porumb, vitamina PP se gaseste in forma neasimilabila; pentru a o elibera, este necesar un tratament
alcalin: inainte de fierbere, se trateaza porumbul cu apa de var.
Unele alimente cu cantitati substantiale de niacina sunt listate in tabelul de mai jos impreuna cu
continutul de niacina in miligrame (mg). Tabelurile cu compozitia alimentelor listeaza in general
continutul de niacina, fara a include echivalentii de niacina (NE) din triptofan, sau orice ajustare pentru
biodisponibilitatea niacinei.
Doza zilnica recomandata de niacina, revizuita in 1998, s-a bazat pe prevenirea deficientei. Pelagra poate
fi prevenita cu aproximativ 11 mg NE/zi, insa doza cuprinsa intre 12 mg si 16 mg/zi a dus la normalizarea
eliminarii urinare a metabolitilor niacina (descompunerea produselor) la adultii tineri sanatosi.
Deoarece pelagra reprezinta o deficienta severa, Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a ales sa utilizeze
eliminarea metabolitilor niacinei mai degraba ca indicator al statusului nutritional al niacinei, decat ca
simptom al pelagrei.
Totusi, unii cercetatori considera cantitatea de NAD si NADP celulara ca fiind un indicator mult mai
relevant al statusului nutritional de niacina.
Adulti 19 – 65 ani 16 14
Actiuni
Este o vitamina oxidoreducatoare.
Organismele vii isi iau marea parte a energiei din reactiile de reducere (redox) a oxidarii, care sunt
procesele implicate in transferul de electroni.
Vitamina B3 este componenta principala a celor doua enzime, NAD si NADP, care intervin in reactiile
metabolice ce produc energie in organism. 200 de enzime necesita coenzimele niacina, NAD si NADP, in
principal pentru a accepta sau dona electroni pentru reactiile de redox. NAD are mai ales rol de acceptor
de hidrogen, in reactiile ce produc energie. In cazul degradarii glucozei, el activeaza doua enzime numite
dehidrogenaze si recupereaza in acelasi timp un atom de hidrogen. Intervine, de asemenea, in reactiile
de degradare a acizilor grasi.
Cel mai des, NAD functioneaza in reactiile de producere de energie care implica degradarea
(catabolismul) carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si alcoolului. NADP functioneaza mai mult in reactiile
de biosinteza (anabolice), cum ar fi sinteza tuturor macromoleculelor, inclusiv a agentilor grasi si a
colesterolului.
Toate procesele din organism (inclusiv sinteza acizilor nucleici ARN si ADN) au nevoie de energie. In
majoritatea cazurilor, energia provine din hidroliza unei legaturi macroergice a ATP-ului (adenozin-
trifosfat). Mitocondriile produc cu o mare eficienta ATP (o molecula de glucoza produce 36 de molecule
de ATP). Cloroplastele din celulele plantelor sunt foarte eficiente in producerea de ATP, sursa lor primara
fiind lumina solara (prin procesul de fotosinteza), nu glucoza.
Vitamina B3 s-a dovedit utila in prevenirea diabetului zaharat insulinodependent, boala care apare
adesea genetic si se manifesta la tineri. La copii, diabetul mellitus dependent de insulina (IDDM), deseori
numit si tipul I de diabet, este cauzat de distrugerea autoimunitara a celulelor beta secretoare de insulina
in pancreas.
Inainte de intalarea diabetului simptomatic, anticorpii specifici, inclusiv anticorpii celula insulara (ICA), pot
fi detectati in sangele indivizilor cu risc mare. Abilitatea de a detecta indivizii cu risc mare de dezvoltare a
IDDM a dus la inrolarea rudelor copiilor cu risc mare de IDDM in teste pentru prevenirea instalarii lui.
Dovezile din cercetarile in vitro si pe animale arata ca nivelurile mari de nicotinamida protejeaza celulele-
beta de lezarea de catre chimicalele toxice, leucocitele inflamatorii si speciile reactive de oxigen.
Dozele farmacologice ale nicotinamidei (pana la 3 grame/zi) au fost prima data folosite pentru a proteja
celulele beta ale pacientilor la care s-a instalat IDDM. O analiza a zece teste publicate (5 controlate prin
placebo) a descoperit o imbunatatire a functiei celulei-beta dupa un an de tratament cu nicotinamida, dar
analiza a esuat sa gaseasca orice dovada clinica de control glicemic (glucoza din sange) imbunatatit.
Recent, s-a descoperit ca dozele mari de nicotinamida reduc sensibilitatea la insulina la rudele pacientilor
cu risc mare de IDDM, fapt care ar putea explica constatarea functiei imbunatatite a celulei beta fara o
imbunatatire concomitenta a controlului glicemic. Spre deosebire de nicotinamide, acidul nicotinic nu este
eficient in prevenirea IDDM.
Pe langa asigurarea mediului afectiv, propice ameliorarii psihice, educarea vointei si a mintii, precum si
dieta bogata in vitamina B3 sunt factori de accelerare a vindecarii.
S-a descoperit ca deficienta de niacina descreste NAD din maduva spinarii si nivelurile de poli-ADP-
riboza si creste riscul leucemiei induse chimic.
In general, relatiile dintre factorii dietetici si cancer sunt stabilite prima data in studiile epidemiologice si
apoi urmate de o cercetare de baza a cancerului la nivel celular. In cazul niacinei, cercetarea aspectelor
biochimice si celulare ale repararii ADN-ului a crescut interesul in studierea relatiei dintre consumul de
niacina si riscul de cancer la oameni. Recent, o vasta ancheta de caz-control a descoperit ca, in
nordul Italiei si Elvetia, consumul de niacina impreuna cu nutrientii antioxidanti poate fi asociat cu
incidenta scazuta a cancerelor bucal, faringian si esofagian. Un consum crescut de 6,2 mg niacina a fost
asociat cu o descrestere de aproape 40% in cazurile de cancer bucal si esofagian, in timp ce cresterea cu
5,2 mg a consumului de niacina a fost asociata cu o descrestere similara in cazurile cancerului esofagian.
Indicatii
Afectiuni alergice:
alergii (in general) Afectiuni ale sistemului imunitar:
boala fanului lupus eritomatos
urticarie
Afectiuni cardiovasculare:
afectiuni circulatorii periferice
ateromatoza
Afectiuni ale sistemului limfatic si ateroscleroza
ganglionar: flebita
adenita fragilitate capilara
limfatism hipertensiune arteriala
infarct miocardic
spasme vasculare
tromboza
Afectiuni chirurgicale:
Afectiuni carentiale:
contuzii
pelagra
escare
Afectiuni dermato-venerice: Afectiuni digestive:
acnee afte bucale
alopecie ciroza hepatica
clavus colita
dermita constipatie
eczema dureri epigastrice
fisuri ele buzelor si pielii gastrita
herpes insuficienta hepatica
impetigo litiaza biliara
prurit pancreatita
psoriazis stomatita
sifilis ulcer gastric
ulceratii ale pielii si mucoaselor
veruci
zona Zoster
Afectiuni genitale:
amenoree
dismenoree
leucoree
Afectiuni endocrine: menopauza
spasmofilie metrita
prolaps uterin
salpingita
sterilitate
vaginita
Afectiuni geriatrice:
insuficienta circulatorie si Afectiuni hematologice:
periferica la varsta a treia anemie
tulburari psihicela varsta a treia purpura
senescenta
Afectiuni metabolice:
Afectiuni maligne:
diabet zaharat
cancer (in general)
obezitate
Afectiuni neurologice:
boala Parkinson
Afectiuni musculare: convulsii (prevenire)
astenie musculara hemiplegie
mialgie nevralgie
nevrita
scleroza multipla
Afectiuni oftalmologice:
alergie oculara
atrofia nervului optic
cataracta
Afectiuni ORL:
conjunctivita
acufene
glaucom
afectiuni ORL (in general)
hemeralopie
polipi nazo-faringieni
hipersecretie lacrimala
rinofaringita
nevrita optica
hemoragie retiniana
retinita
xeroftalmie
Afectiuni osteo-articulare: Afectiuni pediatrice:
artrita tuberculoasa afte si febra aftoasa la copiii hraniti cu
carii osoase lapte de vaca infestat
decalcifiere osoasa cruste lactee
rahitism.
Afectiuni psihiatrice:
afectiuni psihice (in general)
abulie
agitatie
alcoolim
confuzie mintala
depresie psihica
epilepsie
isterie
melancolie
neurastenie
nostalgie
schizofrenie
Afectiuni respiratorii:
astm bronsic Afectiuni stomatologice:
bronsita gingivita
guturai
Boli infectioase:
Afectiuni urinare:
difterie
albuminurie
febra aftoasa
insuficienta renala
gripa
uretrita
mononucleoza
Alte indicatii:
decalcifiere la sarcina
Infectii si agenti de mediu:
ameteala
arsuri
astenie
degeraturi
cefalee
intoxicatii cu plumb
crampe
intoxicatii cu arsenic
fotofobie
intoxicatii cu streptomicina si
hematom
chimioterapice
icter
arsuri provocate de radiatiile
migrena
solare
vertij
convalescenta
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina B3
Carenta de intensitate medie determina: ameteli, anorexie, astenie, cefalee, fotosensibilitate, iritabilitate.
In caz de carenta severa, apare pelagra. Aceasta boala este determinata de carenta de vitamina PP, dar
si de carenta de vitamine din grupul B (B1, B2, B6) si de insuficienta aportului de proteine si de
aminoacizi esentiali (in special triptofan).
Pelagra se manifesta prin: eruptie cutanata cu dureri si senzatie de arsura (eritem simetric localizat pe
fata, gât, extremitati - zonele expuse la soare -, insotit de descuamare si piele aspra), inflamatia limbii si a
gurii, gastralgii, diaree, enterocolita. Apar apoi tulburari neuropsihice (sensibilitatea extremitatilor, astenie,
confuzie). Majoritatea bolnavilor prezinta si anemie macrocitara hipocroma si aclorhidrie histamino-
rezistenta. in stare carentiala avansata, boala este cunoscuta sub numele de "boala celor 3 D": dermatita,
diaree, dementa.
Apare mai ales la populatiile a caror alimentatie este bazata pe porumb (porumbul nu contine triptofan).
Observatie: De remarcat ca la populatiile de amerindieni de unde a fost adus porumbul in Europa exista
un mod de preparare traditional care nu distruge vitamina B3 prezenta in porumb.
2. Excesul de vitamina B3
Afectiunile ce apar in cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai ales, in consumul alimentar prelungit:
2.
o senzatii de arsura
o prurit cutanat
Dozele mari de nicotinamida pot declansa diabet si accese de guta (prin depuneri de acid uric).
Antagonisti
Potentatori
Vitaminele B1, B2, B6, C si fierul au rol in sinteza in organism a vitaminei B3 (PP) plecand de la triptofan.
Observatii
Persoanele la care este necesara in mod special suplimentarea aportului de vitamina B 3 sunt:
copiii mici, femeile gravide sau care alapteaza, persoanele vârstnice, persoanele aflate sub tratament
chimioterapeutic sau radioterapie, cele expuse la mediu poluat sau toxic.
Daca pielea prezinta o sensibilitate prea mare la razele soarelui, aceasta poate constitui un semn
de carenta a nicotinamidei.
Actiunea hipocolesterolemianta a nicotinamidei este mai puternica daca se asociaza cu cresterea
aportului alimentar de crom (Cr).
Suplimente
Suplimentele cu niacina sunt disponibile sub forma de nicotinamida sau acid nicotinic.
Nicotinamida este forma de niacina, folosita de obicei in suplimentele nutritionale si in
fortificarea alimentelor. Acidul nicotinic se poate elibera fara prescVitamina B4
Date generale
Vitamina B4 (adenina) mai este numita si “vitamina globulelor rosii”. Este o baza purinica ce intra in
compozitia acizilor nucleici.
Surse naturale
Sursele bune de adenina sunt: cereale (orez, grau integrale), legume (fasole yam, sfecla rosie, sfecla de
zahar, soia boabe, telina), flori de: castan salbatic, dovleac, lemnul-domnului, paducel, pin; frunze de:
ceai chinezesc, dud alb, lemnul-domnului, vita-de-vie.
Copii: 2.5 mg
Adulti: 5 mg
Indicatii
Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar:
limfatism.
Afectiuni carentiale:
boala beri-beri
Afectiuni geriatrice:
tremuratori senile
Afectiuni hematologice:
agranulocitoza
leucopenie
Afectiuni maligne:
boala Hodgkin
Afectiuni musculare:
atonie musculara
atrofie musculara
Afectiuni neurologice:
convulsii (prevenire)
scleroza multipla.
Afectiuni oftalmologice:
cataracta
Boli infectioase:
mononucleoza infectioasa.
Infectii si agenti de mediu:
benzolism
Alte indicatii:
convalescenta
inflamatii
prevenirea efectelor adverse in:
crisoterapie (terapie cu saruri de aur)
terapie cu arsenic
tratamente cu antitiroidiene de sinteza.
Afectiuni cauzate
Deficienta de vitamina B4 determina agranulocitoza: numarul de globule albe scade la 1000-
2000 (fata de normalul de 6000-8000). Aceasta stare expune fiinta la infectii severe.
Antagonisti
Antibiotice, amidopirinele.
Potentatori
Actiunile vitaminei B4 sunt potentate in prezenta vitaminelor B6, B9, B12.
Interactiuni dintre nutrienti
Nu exista informatii
Interactiuni cu medicamente
Nu exista informatii
Observatii
Adenina este identificată în unele lucrări cu vitamina B4, deși nu corespunde exact definiției
unei vitamine si nu este universal recunoscuta ca vitamina.
Suplimente
Nu exista informatii
Vitamina B5
Date generale
Acidul pantotenic, cunoscut si sub numele vitamina B5, este esential pentru toate formele de viata. Acidul
pantotenic se gaseste in toate celulele vii sub forma de coenzima A, o coenzima vitala in numeroase
reactii chimice.
Acidul pantotenic este un derivat al acidului butiric, legat de o molecula de β–alanina (un aminoacid).
Dintre cele doua forme ale moleculei, doar forma dextrogira are actiune vitaminica.
Este o vitamina usor solubila in apa, sensibila la caldura; este usor distrusa de acizi si de baze. Formele
sale stabile sunt pantotenatul de calciu si de sodiu (saruri de calciu si de sodiu) si pantenolul (provitamina
care se poate transforma in acid pantotenic).
Poate fi sintetizata intern, de catre flora intestinala. Ficatul, rinichii, inima, creierul si muschii sunt cele mai
bogate depozite de vitamina B5.
Vitamina B5 mai este numita vitamina antistres. Actionand asupra suprarenalelor, creste sinteza
cortizonului, usurand astfel lupta contra stresului.
Surse naturale
Acidul pantotenic este disponibil intr-o varietate de alimente. Surse bogate in acid pantotenic includ ficatul
si rinichii, drojdia, galbenusul si broccoli. Pestele, laptele, iaurtul, legumele, ciupercile, avocado si cartofii
dulci sunt, de asemenea, surse bune. Alte surse de vitamina B5 sunt: polenul, mierea, laptisorul de
matca.
Granele integrale sunt surse bune de acid pantotenic, dar procesarea si rafinarea lor determina o
pierdere de 35% pana la 75%. Congelarea si conservarea alimentelor determina pierderi similare de acid
pantotenic. Anchete nationale vaste de nutritie nu au putut sa estimeze consumul de acid pantotenic din
cauza informatiilor putine despre continutul de acid pantotenic din alimente. Studii mai mici au estimat
un consum mediu de acid pantotenic de la 5 la 6 mg/ zi la adulti. Tabelul de mai jos arata surse bogate in
acid pantotenic alaturi de continutul lor in miligrame (mg).
Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a considerat ca dovada stiintifica existenta era
insuficienta pentru a calcula doza zilnica recomandata pentru acidul pantotenic, astfel ca a stabilit un
nivel de consum adecvat (AI). Nivelul de consum pentru acid pantotenic s-a bazat pe consumurile
dietetice estimate in grupurile de populatie sanatoasa.
Adulti 19 – 65 ani 5 5
Acidul pantotenic este o componenta a coenzimei A (CoA), o coenzima esentiala intr-o varietate de reactii
care sustin viata. CoA este necesara pentru reactiile chimice care genereaza energie din alimente
(grasime, carbohidrati si proteine).
Sinteza grasimilor esentiale, colesterolului si hormonilor steroidieni necesita CoA, la fel ca si sinteza
neurotransmitatorului, acetilcolinei si hormonului melatonina. Heme, o componenta a hemoglobinei,
necesita un compus care contine CoA, pentru sinteza sa. Metabolismul unui numar de medicamente si
toxine de catre ficat necesita CoA.
Coenzima A a fost joaca un rol important in reactiile de acetilare. Majoritatea proteinelor acetilate din
organism au fost modificate de catre adaugarea unui grup de acetat donat de CoA. Acetilarea proteinei
afecteaza structura 3-dimensionala a proteinelor, existand posibilitatea sa altereze functia lor. De
exemplu, reactiile de acetilare pot altera activitatea hormonilor peptide.
Acetilarea proteinei pare sa joace un rol in diviziunea celulara si replicarea ADN si sa afecteze, de
asemenea, expresia genei prin facilitarea transcriptiei ARN-ului. In plus, un numar de proteine a fost
modificat prin atasarea acizilor grasi cu lant lung donati de CoA. Aceste modificari sunt cunoscute ca
acetilarea proteinei si pare sa joace un rol central in semnalarea celulei.
Acizi grasi proveniti din alimente interactioneaza cu coenzima A pentru a forma acetilcoenzima A, proces
in care e necesara vitamina C.
Proteina purtatoare de acil necesita acid pantotenic sub forma 4-fosfopanteteina pentru activitatea sa de
enzima. Acetilcoenzima A si proteina purtatoare de acil (ACP) – cealalta forma activa a vitaminei B5 -
sunt implicate in sinteza acizilor grasi, proces complex in care vitaminele B3 (niacina) si B8 (biotina) sunt
indispensabile.
Acizii grasi sunt o componenta a unor lipide, care sunt molecule grase esentiale pentru functia fiziologica
normala. Printre aceste grasimi esentiale se numara sfingolipidele, care sunt o componenta a tecii de
mielina ce intensifica transmisia nervului. Un alt exemplu din aceasta categorie de acizi grasi esentiali
este fosfolipoda care se gaseste in membranele celulei.
·Favorizeaza sinteza anticorpilor, a colinei, a acidului paraaminobenzoic, a substantelor
porfirinice, a fosfolipidelor, a vitaminei D, a coenzimei Q10, a hormonilor steroidieni.
Vitamina B5 si aminoacizii.
Aminoacizii: triptofan, leucina, izoleucina,lizina, alanina, cisteina, serina pot fi, de asemenea, transformati
in acetilcoenzima A.
Un derivat al acidului pantotenic numit pantetina a fost raportat de un numar de cercetatori ca avand un
efect de reducere a colesterolului. De fapt, pantetina este formata din doua molecule de pantetina unite
printr-o legatura de disulfid (unire chimica intre doua molecule de sulf). Pantetina este mai aproape de
CoA decat de acidul pantotenic si este o componenta functionala a CoA si a proteinelor purtatoare de acil.
Cateva studii au gasit ca dozele zilnice de 900 mg de pantetina (300 mg de trei ori pe zi) sunt mult mai
eficiente decat placebo in reducerea colesterolului total si a nivelurilor de trigliceride din sange ale
persoanelor diabetice si ale celor sanatoase. De asemenea, pantetina reduce colesterolul si nivelurile de
trigliceride la pacientii cu diabet aflati la hemodializa fara sa experimenteze efecte secundare adverse.
Faptul ca pantetina are doar cateva efecte secundare a fost bine primita in special de pacientii aflati la
hemodializa, din cauza riscului crescut de toxicitate de la medicamente la pacientii cu esec al rinichiului.
Pantetina nu este o vitamina, ci un derivat al acidului pantotenic. Decizia de a folosi pantetina pentru a
trata nivelul de colesterol sau trigliceride ridicat ar trebui sa se faca sub indrumarea unui medic
specializat, care sa asigure un tratament adecvat.
Vitamina B5 joaca un rol major in coordonarea urmatoarelor procese biochimice ale organismului:
Indicatii
Afectiuni alergice:
Afectiuni ale sistemului imunitar:
alergii (in general)
scaderea imunitatii
boala fanului
Afectiuni cardiovasculare:
afectiuni cardiovasculare (in Afectiuni chirurgicale:
general) contuzii
afectini capilare interventii chirurgicale
hipotensiune arteriala plagi
nevroza cardiaca
Afectiuni dermato-venerice: Afectiuni digestive:
acnee atonii intestinale
acnee rozacee constipatie
alopecie fisuri anale
escare gastrita cronica
fisuri ale pielii insuficienta hepatica
dermatoze (in general) meteorism abdominal
depigmentarea parului si a pielii rectita
eczema ulcer gastro-duodenal
fotosensibilitate
herpes
par uscat si friabil
prurit
tulburari trofice ale unghiilor
ulcer varicos
vitiligo
Afectiuni genitale:
Afectiuni endocrine: impotenta sexuala
mixedem sindrom premenstrual
sterilitate
Afectiuni geriatrice:
Afectiuni hematologice:
prurit senil
anemie
senescenta
Afectiuni oftalmologice:
Afectiuni neurologice:
afectiuni oculare (in general)
ataxie
intarzieri ale cicatrizarii plagilor
nevralgie oftalmica
oculare
parestezii
ulceratii corneene
Afectiuni ORL: Afectiuni osteo-articulare:
faringita cronica artrita
rinita artroza
rinofaringita carii osoase
sinuzita poliartrita reumatoida
Afectiuni pediatrice: Afectiuni psihiatrice:
eritem fesier alcoolism
tulburari de crestere depresie
Afectiuni respiratorii:
afectiuni pulmonare cronice (in Boli infectioase:
general) convalescenta dupa o boala
bronsita infectioasa
emfizem pulmonar hepatita acuta virala.
guturai
Alte indicatii:
crampe in perioada de sarcina
greturi si varsaturi in perioada de
sarcina
Intoxicatii si agenti de mediu:
fotofobie
arsuri (cicatrizant)
deshidratare
arsuri provocate de radiatiile
efecte secundare in contraceptia
solare
orala
stres
tulburari trofice ale membrelor
inferioare
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina B5
Deficienta de acid pantotenic care se gaseste in mod natural la oameni este foarte rara si a fost
observata doar in cazuri de malnutritie severa, tratamente cu antibiotice, consum excesiv de produse
rafinate.
Deficienta de acid pantotenic la oameni a fost indusa experimental prin co-administrarea unui antagonist
al acidului pantotenic si a dietei deficiente in acid pantotenic. Participantii acestui experiment s-au plans
de dureri de cap, oboseala, insomnie, dereglari intestinale, amorteala si furnicaturi in maini si picioare.
Intr-un studiu mai recent, participantii au fost hraniti doar cu o dieta fara acid pantotenic si nu au dezvoltat
semne clinice de deficienta, desi unii pareau apatici si se plangeau de oboseala. Homopantotenatul este
un antagonist al acidului pantotenic cu efecte colinergice (similare celor ale neurotransmitatorului,
acetilcolina).
A fost folosit in Japonia pentru a intensifica functia mentala, in special in cazul bolii Alzheimer.
Un efect secundar rar a fost dezvoltarea encefalopatiei hepatice, o afectiune a functionarii anormale a
creierului, ca urmare a esecului ficatului de a elimina toxinele. S-a observat ca encefalopatia a fost
inversata prin suplimentarea cu acid pantotenic, sugerand, dar nedovedind, ca a fost din cauza deficientei
de acid pantotenic cauzate de un antagonist.
Carenta in vitamina B5 se traduce prin: oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate
(caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.),
insomnie.
Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.
2. Excesul vitaminei B5
Nu se produc hipervitaminoze (datorita mecanismului de control tisular si eliminarii acestei vitamine prin
urina).
Antagonisti
Potentatori
Observatii
Suplimentarea aportului de vitamina B5 e necesara la copii si adolescenti, la femei gravide si
care alapteaza, in caz de stres, inaintea unei interventii chirurgicale si in caz de afectiuni dermatologice si
de diabet.
Prin fierbere, congelare, conservare se pierd 35% pana la 75% din aceasta vitamina.
Bacteriile care in mod normal colonizeaza colonul (intestinul mare) sunt capabile sa creeze
propriul acid pantotenic. Un proces specializat pentru asimilarea biotinei si acidului pantotenic a fost
identificat in celulele crescute derivate din captuseala colonului, sugerand ca oamenii pot absorbi acidul
pantotenic si biotina produsa de bacteria intestinala..
Suplimente
Acid pantotenic
Suplimentele contin pantotenol, o derivata de alcool mult mai stabila, care este convertita rapid de
oameni in acid pantotenic. Calciul si sodiul D-pantotenat, calciul si sarurile de sodiu ale acidului
pantotenic, sunt de asemenea disponibile ca suplimente.
Pantetina
Pantetina este folosita ca si agent de reducere a colesterolului in Europa si Japonia si este disponibila in
America sub forma de supliment dietetic.
Vitamina B6
Date generale
Vitamina B6 este o vitamina solubila in apa, care a fost prima data izolata in anii ’30. Exista trei forme
traditionale de vitamina B6: piridoxal (PL), piridoxina (PN), piridoxamina (PM).
Piridoxal 5-fosfat (PLP), derivatul fosfat esterului, este forma principala de coenzima si este cel mai
important din metabolismul omului. Vitamina B6 trebuie obtinuta din dieta deoarece oamenii nu o pot
sintetiza.
Aceasta vitamina se prezinta sub forma unei pudre cristaline, albe, hidrosolubile, stabila la caldura, dar
care se poate condensa cu peptidele in timpul fierberii, devenind putin absorbabila.
In tabelul de mai jos este prezentata DZR actuala, revizuita de Comisia pentru Alimente si Nutritie (FNB)
in 1998.
Actiunile vitaminei B6
In calitate de coenzima, vitamina B6 intervine in numeroase reactii enzimatice.
PLP joaca un rol vital in functionarea a aproximativ 100 de enzime care catalizeaza reactiile chimice
esentiale din corpul uman. De exemplu, functiile PLP ca si coenzima pentru glicogen fosforilaza, o
enzima care catalizeaza eliberarea glucozei din glicogenul stocat.
Marea parte a PLP din corpul uman se gaseste in muschi, fiind legata de glicogen fosforilaza. PLP este si
o coenzima pentru reactiile folosite in generarea glucozei din aminoacizi, un proces cunoscut sub numele
de gluconeogeneza.
Indicatii
Afectiuni alergice:
Afectiuni ale sistemului imunitar:
alergii (in general)
scaderea imunitatii
urticarie.
Afectiuni cardiovasculare:
afectiuni cardiovasculare (in
general)
Afectiuni ale sistemului limfatic si
aritmie cardiaca
ganglionar:
ateroscleroza
limfatism
insuficienta cardiaca
nevroza cardiaca
tulburari vaso-motorii
Afectiuni carentiale:
Afectiuni chirurgicale:
boala beri-beri
escare
pelagra
Afectiuni dermato-venerice:
acnee (in general) Afectiuni digestive:
alopecie aerofagie
dermatoze (in general) ciroza hepatica
fisuri ale pielii si buzelor colita
furunculoza colica biliara
pelada constipatie
pitiriazis enterita
prurit litiaza biliara
seboree meteorism abdominal
veruci tulburari digestive la alcoolici
zona Zoster
Afectiuni genitale:
afectiuni ale prostatei
Afectiuni endocrine: dismenoree
insuficienta testiculara frigiditate
tetanie mastoza
micoza genitala
sterilitate
Afectiuni geriatrice: Afectiuni hematologice:
agranulocitoza
senescenta
anemie hipocroma feripriva
tremuraturi senile
limfocitoza
Afectiuni maligne: Afectiuni metabolice:
cancer de san diabet
cancer de vezica urinara guta
cancer hepatic obezitate
Afectiuni ale sistemului nervos:
convulsii (prevenire)
encefalopatie
Afectiuni musculare:
hemiplegie
atonie musculara
distonie neurovegetativa
atrofie musculara
nevralgii
distrofie musculara
paralizie generala
mialgie
polineuropatii
miastenie
poliomielita
scleroza medulara
scleroza multipla
Afectiuni oftalmologice: Afectiuni ORL:
conjunctivita hipoacuzie
edem papilar laringita
glaucom otita
nevrita optica surditate
Afectiuni osteo-articulare:
artrita
artroza Afectiuni pediatrice:
decalcifiere osoasa acetonemie infantila
lumbago convulsii (prevenire)
osteomalacie sindrom Down
reumatism cronic evolutiv
sciatica.
Afectiuni psihiatrice:
afectiuni psihice(in general)
agitatie
alcoolism
angoasa
anorexie psihica
confuzie mintala Afectiuni respiratorii:
depresie astm bronsic
insomnie traheita
isterie
nervozitate
neurastenie
psihoza
scaderea memoriei
schizofrenie
Afectiuni urinare:
afectiuni urinare (in general)
anurie
Afectiuni stomatologice:
cistita
parodontoza
colica renala
insuficienta renala
litiaza urinara.
Intoxicatii si agenti de mediu:
Boli infectioase:
arsuri
encefalita
degeraturi
mononucleoza infectioasa
insolatie
SIDA
intoxicatii cu mercur
Alte indicatii:
decalcifiere in sarcina
eclampsie (prevenire)
ameteala
anxietate
dureri lombare
fotofobie
migrena
pierderea mirosului
scaderea greutatii
tremuraturi
convalescenta
efort fizic intens
hiperemotivitate
inflamatii
scaderea asimilarii vitaminei B12 si a
Mg
stres
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina B6
Deficienta severa de vitamina B6 este neobisnuita. Alcoolicii sunt cei mai expusi la riscul deficientei de
vitamina B6 din cauza consumurilor dietetice joase si a metabolismului dezechilibrat al vitaminei. Carenta
vitaminei B6 , in asociere cu vitaminele B9 si B12 , duce la perturbarea acestor procese si la excesul de
homocisteina (factor de risc in afectiunile cardiovasculare).
La inceputul anilor 1950, s-au observat atacuri de apoplexie la sugari ca rezultat al deficientei severe de
vitamina B6, cauzate de o eroare in producerea formulei pentru sugari.
Au fost observate in unele studii despre deficienta de vitamina B 6 modele anormale ale
electroencefalogramei (EEG). Alte simptome neurologice observate la deficienta severa de vitamina
B6 includ iritabilitatea, depresia si confuzia. Simptome aditionale includ inflamarea limbii, dureri sau ulcere
ale gurii si ulcere ale pielii din colturile gurii.
Deficitul de vitamina B6 determina reducerea numarului de limfocite si scaderea producerii de
interleukine.
Avitaminoza determina: convulsii si tulburari vasomotorii.
Hipovitaminoza se intalneste frecvent la alcoolici si se manifesta prin: ameteli, anemie, eroziuni ale
orificiilor nazale si la nivelul orificiului bucal, greata, varsaturi.
2. Excesul de vitamina B6
Dozele mari de vitamina B6 determina inhibarea absorbtiei intestinale a vitaminei B1. De asemenea, apar
afectiuni in principal in cazul administrarii vitaminei de sinteza.
Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina B6 nedevenind toxica decat in doze ridicate (de 50 ori mai
mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungata de doze mari de vitamina B6 poate totusi sa se
afle la originea unei polinevrite.
Deoarece efectele adverse au fost documentate doar pentru vitamina B 6 din suplimente si niciodata
pentru vitamina B6 din surse alimentare, este discutata siguranta referitoare doar la forma suplimentului
cu vitamina B6 (piridoxina). Desi vitamina B6 este o vitamina solubila in apa si este eliminata prin urina,
suplimentarea pe o perioada lunga de timp cu doze mari de piridoxina poate rezulta in simptome
neurologice dureroase cunoscute ca neuropatie senzoriala.
Simptomele includ durere si amorteala a extremitatilor si in cazuri severe, dificultate la mers. Totusi, au
fost raportate cateva cazuri de indivizi care au dezvoltat neuropatii senzoriale la doze de mai putin de
500 mg pe zi pe o perioada de cateva luni. Insa, niciunul din studiile in care s-a efectuat examinarea unui
obiectiv neurologic, nu s-a raportat vreo dovada a unei leziuni a nervului senzorial la consumuri mai mici
de 200 mg de piridoxina pe zi. Pentru a preveni virtual neuropatia senzoriala la toate persoanele, Comisia
de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit pentru adulti un nivel superior de consum
pentru piridoxina de 100 mg/ zi. Deoarece, studiile placebo-controlate au esuat in general in a arata
efectele terapeutice ale dozelor mari de piridoxina, nu ar trebui sa se depaseasca doza de 100 mg/zi.
Potentatori
Vitamina B4 potenteaza continutul vitaminei B6.
Interactiuni cu medicamente
Nu exista informatii.
Observatii
In timpul fierberii alimentelor, se pierd 10-15% din continutul lor vitaminic.
Interactiunile cu medicamente: anumite medicamente pot interveni in metabolismul vitaminei
B6, de aceea unele persoane pot fi sensibile la deficienta de vitamina B 6, daca nu este luat suplimentul cu
vitamina B6. Medicamentele anti-tuberculoza, inclusiv izoniazidul si cicloserina, metal chelatorul
penicilamina si medicamentele anti-Parkinson, inclusiv Levodopa, toate formeaza complexe cu vitamina
B6, creand o deficienta functionala. In plus, eficacitatea altor medicamente ar putea fi alterata prin dozele
mari de vitamina B6. De exemplu, s-a constatat ca dozele mari de vitamina B 6 descresc eficacitatea a
doua anticonvulsive, fenoberbital si fenitoina, precum si a Levodopei.
Suplimente
Vitamina B6 este disponibila ca si clorhidrat de piridoxina in multivitamine, complexul de vitamina B si
suplimentele de vitamina B6.
Vitamina B7 (Colina)
Index articol
Vitamina B7 (Colina)
Surse Naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interacti
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina B7 (colina) mai este numita si vitamina memoriei.Colina este una din putinele substante
capabile sa penetreze asa-numita "bariera sangvina a creierului" care are rolul de a proteja encefalul de
variatiile bruste ale dietei zilnice. Este una din putinele vitamine care trec in lichidul cefalorahidian, fiind
implicata in metabolismul chimic al creierului. Ea reuseste sa patrunda direct in celulele creierului unde
produce o substanta ce stimuleaza memoria.
Vitamina B7 (colina) este un alcool aminat care contine trei grupari metil. Este o substanta siropoasa,
alba, cu gust amar, solubila in apa, stabila la caldura si putin stabila in mediul bazic.
Colina are un rol foarte important in eliminarea substantelor toxice din organism, facilitand functionarea
ficatului si vezicii biliare.
Deoarece nou-nascutii sunt cei mai expusi lipsei de colina, se recomanda o atentie sporita pentru a le
asigura doza necesara din aceasta vitamina.
Surse naturale
Sursele principale de vitamina B7 (colina) sunt:
lapte
galbenus de ou (crud)
unt de cacao
cereale (boabe integrale): grau, orz, orez, ovaz; germeni de grau.
legume: legume cu frunze verzi (in general), cartofi, ceapa, conopida, linte (boabe), mazare
verde, rosii, sfecla rosie, soia, sparanghel, fasole mung (boabe), varza alba, varza rosie.
fructe: lamai, portocale, struguri.
oleaginoase: alune de pamant, arahide, nuci de pecan.
drojdie de bere.
Deoarece ficatul nu mai functioneaza normal, concentratia de colesterol a membranelor creste (pana la
60%) in raport cu fosfolipidele. Colesterolul determina rigidizarea membranelor globulelor rosii catre
periferie si aceste globule au astfel dificultati in a circula in vasele sangvine. De asemenea, ele sunt
distruse prematur in splina.
Fiecare molecula de colina conţine trei grupari metil care sunt labile, ceea ce inseamna ca ele pot fi
transferate unei substante prin procesul de transmetilare. Gruparile metil sunt necesare in:
Astfel, exista riscul de distrugere a neuronilor, la acesti bolnavi aparand simptome precum: pierderi de
memorie, boala Alzheimer etc.
Odata cu imbatranirea, creierul pierde un mare numar de dendrite (filamentele de legatura dintre
neuroni), ceea ce duce la afectarea facultatilor mintale. Neuronii afectati vor acumula in membrane o
cantitate crescuta de grasimi, ceea ce duce la scaderea capacitatii de a primi mesaje si la scaderea
capacitatii de a secreta neurotransmitatori.
Aportul de colina poate vindeca dischinezia tardiva, boala care apare in special la cei care iau
medicamente antipsihotice.
Indicatii
Afectiuni cardio-vasculare: Afectiuni dermato-venerice:
angina pectorala alopecie
ateroscleroza eczema
hipertensiune arteriala. modificari ale parului.
Afectiuni digestive:
afectiuni hepato-biliare (in general) Afectiuni genitale:
ciroza hepatica fibrom uterin
colecistita impotenta.
constipatie.
Afectiuni metabolice: Afectiuni neurologice:
diabet boala Alzheimer
obezitate. convulsii (prevenire).
Afectiuni urinare:
Boli infectioase:
albuminurie
hepatita virala acuta A, B, C.
insuficienta renala.
Alte indicatii:
cefalee
Infectii si agenti de mediu: colici
intoxicatii (in general). hipercolesterolemie
hipoglicemie
migrena.
Afectiuni cauzate
1. Carenta de colina determina:
oboseala, nervozitate si irascibilitate;
probleme dermatologice (inclusiv grasimea sau uscatimea pielii);
caderea parului si matreata;
ateroscleroza si dureri musculare;
tulburari de crestere;
moleseala si extenuare;
infiltratia grasa a ficatului;
ciroza hepatica;
depresii si tulburari de memorie.
2. Excesul de colina
Interactiuni medicamentoase
Nu se cunosc.
Antagonisti
Potentatori
Sinteza acetilcolinei (prin condensarea colinei si a acetilconzimei A) necesita prezenta vitaminelor
B1 si B5.
Relatiile vitaminei B7 (colina) cu alte vitamine
Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu vitaminele C, E si cu metionina este indicata in
tratamentul cirozei.
Colina, in asociere cu mezoinozitolul, seleniul, lecitina, vitamina E si β – carotenul, protejeaza
ficatul de infiltratia cu grasimi.
Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu metionina si vitamina B12, este indicata in
tratamentul hepatitei virale A, B, C.
Sinteza acetilcolinei necesita si prezenta vitaminelor B1 si B5.
Observatii
Daca se mareste aportul natural de lecitina, e necesar sa se mareasca si aportul de magneziu,
calciu si de vitamina E, intrucat se stie faptul ca lecitina contine fosfor, iar corpul va trebui sa mobilizeze
rezervele sale de calciu pentru a o asimila.
Este necesar un aport marit de colina in urmatoarele cazuri: femei insarcinate si care alapteaza,
nou-nascuti, persoane varstnice, consumatori de alcool, persoane cu afectiuni hepatice, persoane care
sufera de anumite infectii virale si bacteriene.
Suplimente
Ca supliment, se gaseste in general in capsulele cu lecitina sau in tablete B - complex. Sase capsule de
lecitina fabricate din soia contin fiecare 244 mg de inozitol si colina. Formula B - complex obisnuita
contine in medie 100 mg colina si inozitol.
*Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar dupa alti autori, sub numele
de vitamina B7 este cunoscutinozitolul.
Vitamina B7 (Inozitol)
Index articol
Vitamina B7 (Inozitol)
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina B7 (inozitol) mai este cunoscuta ca vitamina I, mezoinozitol.In plante, inozitolul se gaseste in
special sub forma de ester hexafosforic si de saruri de calciu si magneziu numitefitine. Sub forma
de inozito-fosfolipide, acesta se gaseste in cantitate mai mare in frunzele si in semintele plantelor.
Inozitolul prezinta noua stereoizomeri, dintre care doar mezoinozitolul are activitate vitaminica.
Mezoinozitolul este o componenta structurala a unor fosfolipide
si galactolipide din bobul de soia. In cereale, se gaseste sub forma de lipozitol.
Inozitolul este solubil in apa. Poate fi sintetizat pornind de la glucoza. Prin combinare cu colina,
formeaza lecitina.
Surse naturale
1.
o afectiuni oculare
o caderea parului
o constipatie
o eczeme
o hipercolesterolemie.
2. Excesul de inozitol
Nu s-au inregistrat efecte toxice datorate excesului de inozitol.
Interactiuni
Intrucat se gaseste in zarzavaturile de culoare inchisa, care contin cantitati mari de acid fitinic
(hexafosfat de inozitol), inozitolul va imobiliza calciul, zincul si fierul din intestine si va impiedica
asimilarea normala a acestora.
Cofeina creste nevoia de inozitol.
Antagonisti
Potentatori
Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina B12 si cu
colina).
Observatii
Daca se mareste aportul natural de lecitina, trebuie sa se mareasca si aportul de calciu,
magneziu si vitamina E, deoarece se stie ca lecitina contine fosfor, iar pentru asimilarea ei organismul va
mobiliza rezervele sale de calciu. Pentru optimizarea eficientei vitaminei E, este necesar un aport marit
de inozitol si colina.
In cazul in care se ia lecitina este recomandat un supliment de calciu chelatinizat pentru a
mentine echilibrata balanta intre calciu sifosfor.
Suplimente
Ca si in cazul colinei, sase capsule de lecitina pe baza de soia contin cate aproximativ 244 mg inozitol si
colina. Este disponibil sub forma prafurilor de lecitina care pot fi amestecate in lichide. Majoritatea
formulelor de B - complex contin aproximativ 100 mg colina si inozitol.
*Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar dupa alti autori, sub numele
de vitamina B7 este cunoscutinozitolul.
Vitamina B8
Index articol
Vitamina B8
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina B8 (biotina) este o vitamina solubila in apa, clasificata ca vitamina din complexul-B. Dupa
descoperirea initiala a biotinei, au fost necesari aproape 40 de ani de cercetare pentru a stabili daca este
vitamina sau nu. Biotina este solicitata de toate organismele, dar poate fi sintetizata doar de bacterii,
drojdii, mucegaiuri, alge si unele specii de plante.
Biotina este o enzima a carboxilazelor (activeaza carboxilazele, enzime care au rolul de a atasa gruparea
CO2 la alte molecule si care au o functie importanta in asimilarea glucidelor, lipidelor si proteinelor).
Procesul de atasare a biotinei de o alta molecula, precum proteina, este cunoscut sub numele
de biotinilare. Pentru a fi utilizata in reactiile enzimatice, vitamina B8 (biotina) trebuie sa fie convertita intr-
un derivat activ: biotinil-AMP.
Exista 8 forme de biotina, dar numai D-biotina (forma dextrogira a biotinei) exista in stare naturala si are
activitate vitaminica.
Biotina poate fi sintetizata si de catre bacteriile intestinale.
Surse naturale
Biotina se gaseste in multe alimente, dar in general in cantitati mai mici decat alte vitamine solubile in
apa. Galbenusul de ou, ficatul si drojdia sunt surse bogate de biotina.
Cercetari nutritionale, realizate in SUA, nu au putut estima consumul de biotina din cauza informatiilor
putine despre continutul de biotina din alimente. Studii mai mici estimeaza consumul mediu zilnic de
biotina intre 40 si 60 mcg/pe zi la adulti.
Tabelul de mai jos contine cateva surse bogate in biotina, alaturi de continutul lor in micrograme (mcg).
Arahide 100 g 35
Sparanghel 100 g 2
Banane 100 g 6
Capsuni 100 g 4
In prezent, nu exista nicio indicatie cum ca adultii in varsta (65 ani si mai mult) prezinta o nevoie mai mare
de biotina. Daca consumul de biotina dietetica nu este suficient, un supliment de multivitamine-minerale
poate asigura un consum de cel putin 30 mcg de biotina/ zi.
Actiunile vitaminei B8
Cofactor enzimatic.
Cercetari recente atrag atentia asupra influentei biotinei asupra nivelului zaharului din sange la diabetici
(tipul II): bolnavii care nu sunt dependenti de insulina si au nivelul glicemiei ridicat prezinta un nivel
inferior al biotinei fata de cel al unei persoane sanatoase.
Intr-un studiu pe oameni, s-a constatat faptul ca, nivelurile de biotina din sange au fost foarte scazute la
43 de pacienti cu diabet mellitusdependenti de non-insulina (NIDDM; diabet de tip 2), fata de subiectii
controlati non-diabetici, iar nivelurile joase de glicemie prepandriala au fost asociate cu niveluri ridicate de
biotina din sange.
Dupa o luna de suplimentare cu biotina (9.000 mcg/zi), nivelurile de glicemie prepandriala au scazut cu
45%.
Un studiu recent dublu-orb si placebo realizat de acelasi grup de cercetatori a gasit ca acelasi tratament
cu biotina a scazut nivelurile de trigliceride, atat la pacientii cu diabet, cat si la cei care sufera de
hipertrigliceridemie. In acest sudiu, administrarea cu biotina nu a afectat concentratiile cu glucoza din
sange nici la subiectii cu diabet, nici la cei fara.
In plus, cateva studii au aratat ca suplimentarea concomitenta cu biotina si picolinat de crom ar putea fi o
terapie aditionala la pacientii cu tipul 2 de diabet. Totusi, cateva studii au raportat ca doar administrarea
de picolinat de crom imbunatateste controlul glicemiei la subiectii cu diabet. Reducerile nivelurilor de
glucoza din sange au fost gasite la sapte diabetici (tip 1) dependenti de insulina, dupa o saptamana de
suplimentare cu 16.000 mcg de biotina zilnic.
Cateva mecanisme ar putea explica un posibil efect de reducere a glucozei din sange. Ca si cofactor al
enzimelor necesare pentru sinteza acizilor grasi, biotina poate creste utilizarea glucozei in sinteza
grasimii. De asemenea, biotina stimuleaza glucokinaza, o enzima de ficat, care creste sinteza
glicogenului, forma de stocare a glucozei.
Biotinilarea histonelor joaca un rol important in reglarea replicarii si transcriptiei ADN-ului.
Histonele sunt proteine care leaga ADN-ul si il impacheteaza in structuri compacte pentru a forma
nucleozomi – componente structurale integrale de cromozomi. Impachetarea compacta de ADN trebuie
sa fie relaxata pentru a permite replicarea si transcriptia lui.
Holocarboxilaza sintetaza (HCS) catalizeaza biotinilarea apocarboxilazelor (de ex. forma catalitica
inactiva a enzimei) si histonelor. Biotinidaza catalizeaza eliberarea de biotina din histone si din produsele
peptide ale descompunerii carboxilazei.
S-a demonstrat ca modificarea histonelor prin atasarea grupurilor de acetil sau metal (acetilare sau
metilare) influenteaza structura histonelor, afectand replicarea si transcriptia ADN-ului.
Multe dovezi arata ca biotinilarea histonelor joaca un rol in reglarea replicarii si transcriptiei ADN-ului,
precum si in proliferarea celulara si alte raspunsuri celulare.
Cercetarile indica faptul ca biotina este descompusa mai repede in timpul sarcinii si ca statusul nutritional
al biotinei declina in timpul sarcinii. Un studiu a raportat ca la 6 din 13 femei, eliminarea de biotina a
scazut sub normal in ultima parte a sarcinii, sugerand ca statusul lor de biotina a fost neobisnuit de
scazut. Mai mult de jumatate din femeile gravide au eliminari neobisnuit de mari de metabolit (acid 3-
hidroxiisovaleric), fapt ce reflecta o activitate descrescuta a enzimei dependente de biotina.
Intr-un alt studiu, incidenta activitatii scazute a limfocitei propionil-CoA carboxilaza (un marcator al
deficientei de biotina) la femeile gravide a fost mai mare de 75%. Desi nivelul de eliminare a biotinei nu
este indeajuns de grav pentru a cauza semne diagnostice sau simptome, astfel de observatii sunt surse
de ingrijorare, deoarece dovezile indirecte sugereaza ca deficienta marginala de biotina cauzeaza la
oameni defecte la nastere.
Se estimeaza ca cel putin o treime din femei dezvolta o deficienta marginala de biotina in timpul sarcinii.
Potentialul riscului de teratogeneza (dezvoltare anormala a embrionului sau fetusului), datorat deficientei,
ne semnaleaza sa fim prudenti in legatura cu consumul adecvat de biotina in timpul sarcinii. Din moment
ce femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii pentru a
preveni defectele tubului neural, ar fi usor sa consume si un supliment de biotina (cel putin 400 mcg/ zi)
sub forma de multivitamine care, de asemenea, sa contina cel putin 400 mcg de acid folic. Nu a fost
raportata toxicitatea la acest nivel de consum.
Indicatii
Afectiuni chirurgicale:
Afectiuni carentiale: interventii chirurgicale (pre- si
pelagra. postoperator)
plagi.
Afectiuni dermato-venerice:
acnee
alopecie
eczema Afectiuni digestive:
fisuri ale pielii enterita
furunculoza glosita
pelada
seboree
vitiligo
Afectiuni hematologice:
Afectiuni geriatrice:
agranulocitoza
prurit senil
anemie feripriva
Afectiuni musculare:
Afectiuni metabolice:
astenie musculara
obezitate
mialgie
Afectiuni oftalmologice:
Afectiuni neurologice:
alergii oculare
convulsii (prevenire)
blefarita
nevralgii
oftalmii de la zapada si de la sudura
Afectiuni osteo-articulare:
Afectiuni ORL: artrita
post-amigdalectomie artroza
ozena coxartroza
reumatism articular acut
Afectiuni psihiatrice:
Afectiuni pediatrice:
depresie
cruste lactee
iritabilitate
Intoxicatii si agenti de mediu:
Boli infectioase:
arsuri
infectii adverse
urticarie provocata de radiatiile solare
Alte indicatii:
Modificari biochimice ale sangelui:
anorexie
hipercolesterolemie
astenie
hiperglicemie
tulburari ale gustului.
Afectiuni cauzate
1. Carenta de vitamina B8
Desi deficienta de biotina este foarte rara, s-a demonstrat in doua situatii diferite solicitarea de biotina
dietetica de catre om:
hranirea intravenoasa prelungita (parentala), fara suplimentarea cu biotina;
consumarea de albus crud pentru o perioada lunga de timp (multe saptamani, ani). Avidina este o
proteina anti-microbiala care se gaseste in albusul oului, care leaga biotina si previne absorbtia sa.
Prepararea albusului denatureaza avidina, devenind susceptibila la digestie, neputand astfel sa previna
absorbtia biotinei dietetice.
pierderea parului
eruptie rosie si solzoasa in jurul ochilor, nasului, gurii si zonei genitale
convulsii
mialgii
greata
oboseala
tulburari de echilibru
tulburari ale gustului.
depresia
letargia
halucinatia
amorteala
furnicaturi ale membrelor.
Eruptia faciala caracteristica, impreuna cu distributia neobisnuita de grasime faciala, au fost etichetate de
catre anumiti cercetatori “fete deficiente de biotina”.
Au fost validate trei masuri ale statusului de biotina, ca si indicatori ai statusului biotinei:
(1) eliminare mare de acid organic (3-acid hidroxiisovaleric), care reflecta activitatea descrescuta a
enzimei dependente de biotina, carboxilaza metilcronotil-CoA;
Interactiuni
Interactiuni intre nutrienti
Dozele mari de vitamina B5 (acid pantotenic) au potentialul de a concura cu biotina pentru absorbtie
intestinala si celulara din cauza structurilor lor similare.
Interactiuni cu medicamente
Persoanele care au urmat o terapie pe termen lung de anticonvulsive (impotriva atacurilor de apolexie),
au raportat o reducere a nivelului de biotina din sange, precum si o eliminare urinara ridicata de acizi
organici, fapt ce sugereaza o activitate scazuta a carboxilazei. Anticonvulsivele primidon si carbamazepin
inhiba absorbtia de biotina in intestinul subtire. Se pare ca terapia cronica cu fenobarbital,
fenitoina sau carbamazepin creste eliminarea urinara a acidului 3-hidroxiisovaleric. Folosirea de acid
valproic anticonvulsiv a fost asociata cu o activitate scazuta de biotinidaza la copii.
Tratamentele pe termen lung cu sulfamide sau alte antibiotice pot descreste sinteza bacteriana a biotinei,
ducand teoretic la solicitarea unui aport marit de biotina dietetica.
Antagonisti
Potentatori
Observatii
Acidul pantotenic (vitamina B5), ingerat in cantitati mari, intra in competitie cu biotina in procesul
de absorbtie intestinala si celulara, datorita structurii similare.
Deficientele de acid pantotenic (vitamina B5) pot contribui la deficiente functionale de biotina,
deoarece acestea doua functioneaza impreuna in multe situatii metabolice.
Suplimente
Biotina se gaseste in suplimente alimentare in forma sa chimica cea mai simpla, D-biotina. Aceasta forma
de vitamina este singura forma metabolic activa cunoscuta pana astazi.
Vitamina B9
Index articol
Vitamina B9
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Antagonisti
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Termenii de acid folic si folat sunt folositi intersanjabil pentru a desemna aceasta vitamina solubila in apa
din complexul B. Denumirea vine de la latinescul folium (frunze), pentru ca folatii au fost izolati prima data
din frunzele de spanac, in 1941. Aceasta vitamina hidrosolubila a grupului B este o veritabila sursa de
energie, de dinamism.
Acidul folic, forma cea mai stabila, este un compus folat care se gaseste rar in alimente sau in corpul
uman, dar este forma cea mai folosita in suplimentele vitaminice si in alimentele fortificate, datorita
stabilitatii sale crescute.
Surse naturale
Zarzavaturile cu frunze verzi (foliaj) sunt surse bogate si asigura baza de acid folat. Sucurile de fructe
citrice, legumele si cerealele fortificate sunt, de asemenea, surse excelente de folat.
In tabelul de mai jos se regasesc un numar de alimente bogate in folat, impreuna cu continutul de folat in
micrograme (mcg).
Mere 100 g 12
Pere 100 g 14
Visine 100 g 75
Cirese 100 g 52
Grapefruit 100 g 11
Nuci 100 g 77
Fistic 100 g 58
Avocado 100 g 30
Mango 100 g 36
babane 100 g 17
Dovleac 100 g 36
Castraveti 100 g 27
Paine* 1 felie 20
*Pentru a ajuta prevenirea defectelor de tub neural, FDA a hotarat, incepand cu 1 ianuarie 1998,
adaugarea a 1,4 miligrame (mg) de acid folic per kilogram (kg) de grau la produsele de grau rafinate, care
sunt deja bogate in niacina, tiamina, riboflavina si fier. Adaugarea de nutrienti in alimente pentru a preveni
o deficienta de nutritie sau a restaura nutrientii pierduti in proces, poarta numele de fortificare. A fost
estimat ca acest nivel de fortificare creste consumul dietetic cu aproximativ 100 mcg de acid folic/ zi.
Cea mai recenta DZR (1998) s-a bazat in principiu pe caracterul adecvat al concentratiilor de folat din
globulele rosii la diferite niveluri ale consumului de folat, judecand dupa lipsa indicatorilor hematologici
anormali.
S-a aratat ca folatii din globulele rosii se coreleaza cu depozitele de folati din ficat. Mentinerea nivelurilor
normale de homocisteina din sange, un indicator al metabolismului unui singur carbon, a fost considerata
doar un indicator auxiliar al consumului adecvat de folati.
Deoarece graviditatea este asociata cu o crestere semnificativa a diviziunii celulare si a altor procese
metabolice care necesita folat coenzime, DZR pentru femeile gravide este considerabil mai mare decat la
femeile care nu sunt insarcinate. Totusi, prevenirea defectelor de tub neural (NTD) nu a fost luata in
considerare cand s-a stabilit DZR pentru femeile gravide. Mai degraba, reducerea risculului de NTD a fost
considerata intr-o recomandare separata pentru femeile fertile, deoarece evenimentele cruciale din
dezvoltarea tubului neural au loc inainte ca multe femei sa fie constiente ca sunt gravide.
Folosirea DFE reflecta cea mai ridicata biodisponibilitate a acidului folic sintetic gasit in suplimente si in
alimentele fortificate, in comparatie cu cea a folatilor alimentari, care se regasesc in mod natural.
De exemplu, o portie de mancare care contine 60 mcg de folati, ar putea asigura 60 mcg de DFE, in timp
ce o portie de pasta fortificata cu 60 mcg de acid folic ar asigura 1.7 x 60 = 102 mcg DFE, datorita
biodisponibilitatii ridicate a acidului folic.
Un supliment de acid folic de 400 mcg luat pe stomacul gol ar putea asigura 800 mcg de DFE.
Trebuie retinut ca DFE-urile au fost determinate in studiile pe adulti si nu s-a studiat inca daca acidul folic
din formula pentru sugari este mai biodisponibil decat folatii din laptele mamei. Nu este de recomandat
a se folosi DFE pentru a determina necesarul de acid folic pentru sugari.
Doza zilnica recomandata pentru acidul folic din dieteticele echivalente de acid folic (DFE)
Stadiul vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi)
*consum adecvat
**Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai in varsta)
Recomandarea de 400 mcg/zi de supliment de acid folic, ca parte a unui supliment de multivitamine si
multiminerale, in plus fata de dieta bogata in folat, este in special importanta pentru adultii mai in varsta,
deoarece nivelurile de homocisteina din sange tind sa creasca odata cu varsta.
Actiunile vitaminei B9
Acidul folic este una dintre cele mai mediatizate vitamine pentru importanta sa in timpul sarcinii. Femeile
sunt sfatuite sa ia acid folic in sarcina sau chiar inainte de conceptie.
De asemenea, acidul folic este recomandat si pentru prevenirea unor posibile defecte ale sarcinii, care
implica malformatii ale unei structuri de la fat numita tub neural.
Cresterea si dezvoltarea fetusului sunt caracterizate prin diviziunea celulara raspandita. Acidul folic
participa la sinteza ADN-ului si a ARN-ului fetal.
Defectele de tub neural (NTD) rezulta fie in anencefalie, fie in spina bifida, care sunt devastatoare si
uneori duc la defecte letale la nastere. Defectele au loc intre a 21-a si 27-a zi dupa concepere, perioada
cand multe femei nu realizeaza daca sunt insarcinate.
Studii efectuate in SUA arata ca, riscul de NTD prioritar fortificarii alimentelor cu acid folic a fost estimat la
1:1000 de sarcini. Rezultatele unor teste aleatorii au demonstrat reduceri intre 60% si 100% in cazuri de
NTD in cazurile in care femeile au consumat suplimente cu acid folic, pe langa o dieta variata in timpul
perioadei periconceptionale (aproape o luna inainte si una dupa conceptie). Rezultatele acestor studii si a
altora a ridicat un semnal de alarma Serviciului de Sanatate Publica din America, care a recomandat
tuturor femeilor apte sa aiba copii sa consume 400 mcg de acid folic zilnic, pentru a preveni NTD.
Recomandarea a fost facuta tuturor femeilor aflate la varsta conceperii unui copil din cauza ca acidul folic
trebuie sa fie disponibil inca de la inceputul sarcinii, si deoarece multe sarcini nu sunt planificate.
In ciuda eficacitatii suplimentarii cu acid folic, se pare ca mai putin de jumatate din femeile insarcinate
respecta recomandarea. Pentru a descreste incidenta de NTD, FDA (Administratia de Alimente si
Medicamente) a implementat legislatia in 1998, solicitand fortificarea tuturor produselor din grau cu acid
folic. In SUA, nivelul necesar de fortificare a acidului folic a fost estimat sa asigure 100 mcg de acid folic
aditional in dieta unei persoane de varsta medie, desi probabil asigura chiar mai mult datorita
suprautilizarii acidului folic la producatorii de mancare.
Centrele pentru controlul si prevenirea bolilor din America a raportat ca frecventa de NTD a scazut cu
26% de la dispozitie.
Totusi, studii efectuate in Canada, unde fortificarea este aproape identica cu cea din America (1,5 si 1,4
mg de acid folic/ kg de grau), au raportat reduceri mult mai mari ale incidentei de NTD.
Statusul adecvat de acid folic poate preveni si manifestarea altor tipuri de defecte la nastere, inclusiv
defecte ale inimii si malformatii ale membrelor. Totusi, argumentele de sustinere a acestor constatari nu
sunt atat de solide incat sa sprijine prevenirea NTD. In plus, nivelurile de acid folat dietetic din timpul
sarcinii au fost asociate cu riscurile crescute ale nasterii premature si ale copiilor subponderali.
Mai recent, nivelurile ridicate de homocisteina din sange, considerate un indicator al deficientei de folati,
au fost asociate cu incidenta crescuta a pierderilor de sarcina, precum si a complicatiilor la nastere, cum
ar fi preeclampsia si intreruperea placentei.
Astfel, conform studiilor, este rezonabil sa fie mentinuta suplimentarea cu acid folic in timpul sarcinii, chiar
si dupa inchiderea tubului neural, pentru a descreste riscul altor probleme in timpul sarcinii.
Se spune ca boala de cancer este cauzata de lezarea excesiva a ADN-ului, a repararii ADN-ului aflat in
desfasurare si/sau a exprimarii neadecvate a genelor critice.
Atunci cand vitamina B9 este absenta, se produce incetinirea sau blocajul sintezei de ADN.
Daca celulele complexe – cum ar fi cele ale plamanilor, intestinului, uterului, vezicii urinare – sunt afectate
de o carenta a acidului folic, ele se transforma in celule displazice care, divizandu-se, ar putea reprezenta
un factor incipient in aparitia cancerului.
Conform studiilor, consumul zilnic de cel putin cinci portii de fructe si legume a fost in mod constant
asociat cu descresterea incidentei cazurilor de cancer. Fructele si legumele sunt surse excelente de acid
folic, care ar putea juca un rol in efectul lor anticarcinogenic.
Studiile de observare au descoperit asocierea dintre un status scazut al acidului folic si cancerul de
cervix, colon si rect, plamani, esofag, creier, pancreas si mamar. Testele de interventie cu suplimentare
de acid folic la oameni au fost realizate, in special, pentru studierea cancerului cervical si colorectal (colon
si rectal). In timp ce rezultatele referitoare la cancerul cervical nu au fost consecvente, testele aleatorii de
interventie referitoare la cancerul colorectal au fost mai mult decat promitatoare.
In anul 1973, un studiu a aratat ca celulele anormale ale uterului, care s-au denaturat datorita folosirii
contraceptivelor, pot reveni la starea normala dupa un aport suplimentar de vitamina B9 (prin alimente).
Cancer colorectal
O meta-analiza recenta (sapte grupuri si noua studii de caz) a descoperit ca acidul folic din alimente a
fost invers asociat cu riscul de cancer colorectal. Totusi, totalul de acid folic din alimentele si suplimentele
cu acid folic nu au fost asociate cu riscul de cancer colorectal.
Este important de retinut ca studiile controlate de caz, examinate in aceasta meta-analiza, au fost foarte
heterogene, iar autorii au mentionat ca fibra dietetica sau alte vitamine ar fi putut sa influenteze
rezultatele lor.
In general, rolul acidului folic in prevenirea posibila a cancerului colorectal furnizeaza un exemplu al
interactiunilor complexe dintre genetica si nutritie.
In principiu, studiile de observare au descoperit ca aportul foarte mic de acid folic si consumul mare de
alcool sunt asociate cu incidenta cancerului colorectal. Alcoolul intervine in absorbtia si metabolismul
acidului folic.
Intr-un studiu prospectiv pe mai mult de 45.000 asistenti sociali, consumul curent de mai mult de doua
pahare de alcool pe zi a dublat riscul de cancer la colon. Combinatia de consum mare de alcool si
consum scazut de acid folic a crescut si mai mult riscul de cancer la colon. Totusi, consumul ridicat de
alcool la persoanele care au consumat 650 mcg sau mai mult de acid folic pe zi nu a fost asociata cu un
risc ridicat de cancer la colon.
In unele studii, pentru persoanele care sunt homozigote pentru polimorfismul C677T MTHFR (T/T) s-a
descoperit un risc scazut de cancer la colon, cand consumul de acid folic a fost adecvat. Totusi, cand
consumul de acid folic este scazut si/sau consumul de alcool este mare, la persoanele cu (T/T) genotip s-
a inregistrat un risc ridicat de cancer colorectal.
Cancer mamar
Studiile care au investigat daca consumul de acid folic afecteaza sau nu riscul de cancer mamar au
raportat rezultate mixte. Rezultatele a doua studii prospective sugereaza ca riscul de cancer mamar la
femeile care consuma in mod regulat alcool ar putea fi diminuat prin marirea consumului de acid folic.
In cateva studii, consumul moderat de alcool a fost asociat cu un risc crescut de cancer mamar la femei.
Interesant este faptul ca un studiu prospectiv vast pe mai mult de 88.000 de asistente medicale, a
raportat ca administrarea de acid folic nu a fost asociat cu cancerul mamar la femeile care consumau mai
putin de un pahar de bautura pe zi. Totusi, femeile care consumau cel putin un pahar de bautura pe zi si
acid folic de cel putin 600 mcg, au prezentat 50% din riscul de cancer de san observat la femeile care
consumau zilnic mai putin de 300 mcg de acid folic.
Folat coenzimele joaca un rol vital in metabolismul ADN-ului prin doua cai diferite:
1. sinteza ADN-ului de la precursorii sai (tiamidina si purinele) este dependenta de folat
coenzime.
b. un folat coenzima este necesar pentru sinteza metioninei, iar metionina este necesara pentru
sinteza S-adenosilmetioninei (SAM). SAM este un metil-grup (o unitate de carbon), donator folosit in
multe reactii biologice de metilare, inclusiv metilarea unui numar de situri din ADN si ARN.
Deficienta de folat poate rezulta in sinteza descrescuta de metionina si formarea homocisteinei. Nivelurile
ridicate de homocisteina pot fi un factor de risc pentru boala de inima, precum si pentru alte cateva boli
cronice.
Rezultatele a peste 80 de studii indica faptul ca pana si nivelurile usor ridicate de homocisteina din sange
duc la cresterea riscului de boli cardiovasculare. O analiza a studiilor observationale asupra
homocisteinei din sange si bolii vasculare a indicat ca, o descrestere prelungita a nivelului homocisteinei
din plasma cu doar 1 micromol/litru, duce la o reducere de risc cu aproape 10%.
Mecanismul prin care homocisteina creste riscul de boala vasculara ramane in continuare subiectul unor
cercetari vaste, dar ar putea implica efecte adverse ale homocisteinei asupra cheagurilor de sange,
vasodilatarii arterelor si ingrosarii peretilor arteriali.
Desi nivelurile crescute de homocisteina din sange au fost asociate in mod constant cu riscul crescut de
boli cardiovasculare, nu este clar inca daca reducerea nivelurilor de homocisteina va reduce implicit riscul
de boala cardiovasculara. In acelasi timp, Asociatia Americana a Inimii recomanda examinarea tuturor
nivelurilor crescute de homocisteina doar la indivizii “cu risc ridicat”. De exemplu: cei care au in familie
membri care sufera de boli cardiovasculare, malnutritie sau sindromul malabsorbtiei, hipotiroidism, esec
renal, lupus sau persoanele care iau anumite medicamente (acid nicotinic, teofilina, rasina care leaga
acidul biliar, metotrexat si Levodopa).
Majoritatea cercetarilor indica faptul ca un nivel de homocisteina < 10 micromol/litru din plasma este
asociat cu un risc mai mic de boala cardiovasculara si un obiectiv de tratament rezonabil pentru
persoanele cu risc mare.
Dietele bogate in acid folic au fost asociate cu riscul descrescut de boala cardiovasculara.
Indicatii
Afectiuni ale sistemului
Afectiuni alergice
imunitar
alergie la antibiotice
scaderea imunitatii.
Afectiuni chirurgicale Afectiuni dermato-venerice
acnee juvenila
depigmentarea parului
escare
herpes
infectie cu HPV
Afectiuni digestive
afectiuni gastro-intestinale (in general)
Afectiuni genitale
afectiuni hepato-biliare
leucoree
boala Crohn
micoza genitala
constipatie
sterilitate
polipi colorectali
ulcer gastric
Afectiuni hematologice
anemie (in general)
Afectiuni geriatrice anemie feripriva
senescenta anemie
tulburari de comportament postgastrectomie
hemoragii
leucopenie
Afectiuni maligne Afectiuni metabolice
cancer (in general) guta
leucemie obezitate
Afectiuni ale sistemului nervos
afectiuni neurologice (in general)
convulsii (prevenire) Afectiuni oftalmologice
nevralgii hemoragie retiniana
nevrita
poliomielita
Afectiuni pediatrice
Afectiuni osteo-articulare
boala celiaca
coxartroza
distrofie la copii
osteoporoza
tulburari de crestere
Afectiuni psihiatrice
afectiuni psihice (in general)
alcoolism Afectiuni stomatologice
depresie carii dentare
epilepsie pioree alveolo-dentara
scaderea memoriei
tulburari de atentie
Boli infectioase
Afectiuni urinare
afectiuni virale (in
albuminurie
general)
hemoglobinurie
gripa
insuficienta renala
hepatita acuta virala
Boli parazitare Modificari ale sangelui
parazitoza intestinala hipercolesterolemie
uremie
Alte indicatii
anemii in sarcina
perioada de alaptare
pentru prevenirea nasterii premature si a
anomaliilor placentare
anorexie
efecte secundare in contraceptia orala
Afectiuni cauzate
1. Deficienta
Deficienta de folat este cea mai des cauzata de o insuficienta dietetica. Totusi, deficienta de folat poate
avea loc intr-un numar de alte situatii. De exemplu, consumul ridicat de alcool este asociat cu un consum
dietetic scazut si o absorbtie diminuata de folat, care poate duce la deficienta de folat.
In plus, anumite conditii, precum sarcini sau cancerul, determina rate crescute de diviziune celulara si
metabolism, cauzand o crestere in cererea de folat a corpului.
1.
Neutrofilele, un tip de celule albe, devin hipersegmentate, o schimbare care poate fi gasita prin
examinarea la miscroscop a unei mostre de sange. Deoarece globulele rosii normale au o durata de viata
de aproximativ patru luni, poate dura mai multe luni pentru persoanele deficiente de folat pentru a
dezvolta caracteristica anemiei megaloblastice. Evolutia unei astfel de anemii duce la capacitatea scazuta
a sangelui de a conduce oxigen, fapt care poate rezulta in simptome de oboseala, slabiciune si respiratie
scurta.
Este important sa subliniem faptul ca: anemia megaloblastica ce rezulta din deficienta de folat este
identica cu anemia megaloblastica ce rezulta din deficienta de vitamina B 12 si, de aceea, este necesara in
continuare o testare clinica pentru a diagnostica adevarata cauza a acestui tip de anemie.
2. Excesul de vitamina B9
Nu au fost asociate efecte adverse la consumul in exces de folat din alimente; foarte rar, pot aparea
alergii ale pielii, in cazul administrarii vitaminei de sinteza.
Persoanele sanatoase utilizeaza doua cai diferite pentru metabolizarea homocisteinei. O cale (sinteza
metioninei) sintetizeaza metionina din homocisteina si este dependenta de folat coenzima si enzima
dependenta de vitamina B12. Cealalta cale transforma homocisteina intr-un alt aminoacid – cisteina - si
necesita doua enzime dependente de vitamina B6. Astfel, cantitatea de homocisteina din sange este
reglata de trei vitamine: folat, vitamina B12 si vitamina B6.
Interactiuni cu medicamente
Cand medicamentele non-steroidale si anti-inflamatorii (NSAID), cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, sunt
luate in doze terapeutice foarte mari (de ex. pentru a trata o artrita grava), pot interveni in metabolismul
folatului.
In contrast, nu s-a descoperit ca doza mica de NSAID obisnuit sa afecteze negativ statusul folatului. S-a
aratat ca fenitoina (anticonvulsiv) inhiba absorbtia intestinala a folatului, iar anumite studii au asociat
statusul scazut al folatului cu folosirea pe termen lung a anticonvulsivelor fenitoina,
fenobarbital si primidona.
Totusi, exista putine studii controlate despre diferentele in consumul de folat dietetic intre utilizatorii de
anticonvulsive si neconsumatori.
Antagonisti
Observatii
Variatia genetica in necesarul de folati
Un poliformism obisnuit sau variatie in gena pentru enzima metilen-tetrahidrofolat reductaza (MTHFR),
cunoscut ca C677T MTHFR, polimorfism, rezulta intr-o enzima mai putin stabila. In functie de populatie,
50% ar putea sa mosteneasca o copie (C/T), iar intre 5% - 25% ar putea sa mosteneasca doua copii
(T/T) de gena MTHFR anormala.
MTHFR joaca un rol important in mentinerea coenzimei specifice de acid folic necesar pentru formarea
metioninei din homocisteina. Cand consumul de acid folic este scazut, persoanele care sunt homozigote
(T/T) pentru gena anormala au niveluri joase de enzima MTHFR si niveluri ridicate de homocisteina in
sange.
Un status nutritional imbunatatit al acidului folic stabilizeaza enzima MTHFR, rezultand niveluri
imbunatatite de acid folic si niveluri scazute de homocisteina. O intrebare importanta si inca fara raspuns
despre folati este daca actuala DZR este indeajuns sa normalizeze nivelurile de enzima MTHFR la
persoanele homozigote pentru polimorfismul C677T sau daca acele persoane au o cerere mai mare de
folati decat DZR.
Femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii
pentru a preveni defectele tubului neural.
In timpul prelucrarii alimentelor, pierderile de acid folic pot fi pana la 50%; organismul nu
sintetizeaza acid folic.
Antibioticele si sulfamidele inhiba sinteza acidului folic, distrugand bacteriile intestinale.
Suplimente
Principala forma de supliment de folat este acidul folic. Este disponibil ca ingredient singur sau in
combinatie cu alte produse, cum ar fi complexul de vitamina B si multivitamine.
itamina C
Index articol
Vitamina C
Surse Naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Suplimente
Toate paginile
(acidul ascorbic, vitamina antiscorbutica)
Date generale si caracteristici
Vitamina C indeplineste numeroase functii, fiind una dintre vitaminele indispensabile organismului. A fost
izolata din lamaie in 1932, de aici derivand denumirea ei (C de laCitrus).Pentru numeroasele sale
efecte benefice, dar mai ales pentru rolul sau major de antioxidant, vitamina C a fpst supranumita
“vitamina – elixir – de – viata – lunga”.
Vitamina C este absorbita prin mucoasele bucala, esofagiana si cea a intestinului subtire. Asimilarea sa
este mult ingreunata de factori precum: stres, alcool, fumul de tigara, hormonii corticoizi, antibiotice.
Din sange, unde este transportata sub forma de anion liber, vitamina C este transferata prin difuziune in
globulele albe si in cele rosii (acestea reprezinta, in acelasi timp, locuri de depozit si mijloace de transport
pentru vitamina C); de aici difuzeaza in mod inegal in tesuturi, preferential in hipofiza, corticosuprarenale
si ficat. In organism, cea mai mare cantitate de acid ascorbic se gaseste in glandele suprarenale.
Surse naturale
Dupa cum puteti vedea in tabelul de mai jos, fructele si zarzavaturile difera in continutul lor de vitamina C,
insa cinci portii pe zi de fructe si zarzavaturi ar trebui sa asigure aproximativ 200 mg de vitamina C.
In America, doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina C a fost modificata in 2000. DRZ continua
sa se bazeze in primul rand pe prevenirea deficientei tesutului si mai putin pe prevenirea bolii cronice si
promovarea unei sanatati optime.
Consumul recomandat pentru fumatori este cu 35 mg/ zi mai mare decat la nefumatori, deoarece
fumatorii se afla sub stres oxidativ crescut de la toxinele din fumul de tigara si, in general, au niveluri mai
scazute de vitamina C in sange.
In plus, o meta analiza a 36 de publicatii care a examinat relatia dintre consumul de vitamina C si
concentratiile de vitamina C din plasma au concluzionat ca adultii in varsta (65-96 ani) au avut niveluri
extrem de joase de vitamina C in plasma, in comparatie cu persoanele tinere (15-65 ani), sugerand ca
adultii in varsta au nevoie de un consum mai mare de vitamina C.
Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei proprietati sunt urmatoarele:
Vitamina C este esentiala pentru formarea colagenului, o componenta structurala importanta a
vaselor de sange, a tendoanelor, a ligamentelor si oaselor.
Vitamina C are un rol important si in sinteza neurotransmitatorului, norepinefrina. Neuro-
transmitatorii sunt critici pentru functionarea creierului si sunt cunoscuti sa influenteze dispozitia.
In plus, vitamina C este necesara pentru sinteza carnitinei, o molecula mica, esentiala pentru
transportul grasimii in organitele celulare numite mitocondrii, unde grasimea este transformata in
energie.
Cercetarea mai sugereaza faptul ca vitamina C este implicata in metabolismul colesterolului in
acizi biliari, care poate avea implicatii asupra nivelurilor de colesterol din sange si incidentei pietrelor la
vezica urinara.
o Vitamina C intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic
antioxidant.
o Chiar si in cantitati mici, vitamina C poate proteja moleculele indispensabile din corp,
precum proteinele, lipidele (grasimi), carbohidratii si acizii nucleici (ADN si ARN), de la lezarea cauzata de
radicalii liberi si speciile reactive de oxigen, care poate fi generata in timpul unui metabolism normal,
precum si prin expunerea la toxine si poluanti (ex. fumul de tigara).
o Vitamina C poate ajuta la regenerarea altor antioxidanti, cum ar fi vitamina E. Un studiu
recent pe fumatori a descoperit ca vitamina C a regenerat vitamina E din forma sa oxidata.
Previne bolile cardiovasculare
Boala coronariana
Pana de curand, rezultatele majoritatii studiilor prospective au indicat ca riscul crescut de boli
cardiovasculare a fost asociat cu consumurile scazute sau deficiente de vitamina C, iar consumurile
dietetice modeste, de 100 mg/zi, au fost suficiente pentru reducerea maxima a riscului de boala
cardiovasculara printre nefumatori, barbati si femei.
Rezultatele Studiului de Sanatate a Asistentelor medicale, bazate pe observarea a mai mult de 85.000 de
femei, pe o perioada mai mare de 16 ani, a sugerat, de asemenea, ca un consum mai mare de vitamina
C poate avea un efect cardioprotector. In acest studiu, consumul de mai mult de 359 mg/ zi de vitamina
C, din dieta si suplimente, sau folosirea suplimentului in sine, a fost asociata cu reducerea cu 27-28% a
riscului de CHD. Totusi, la acele femei care nu au luat suplimente cu vitamina C, consumul de vitamina C
dietetica nu a fost semnificativ asociata cu riscul de CHD. De aici, atat Studiul de Analiza Epidemiologica
NHANES I, cat si SNS (Serviciul National de Sanatate) nu sprijina concluziile meta-analizei de mai sus.
O alta analiza combinata a noua studii prospective de cohorta, incluzand mai mult de 290.000 de adulti,
care nu prezentau CHD la linia de baza si care au fost observati pe o perioada medie de zece ani, a
constatat ca cei care au luat mai mult de 700 mg/ zi de vitamina C supliment au avut un risc cu 25% mai
mic de CHD decat cei care nu au luat suplimente cu vitamina C.
In plus, o ancheta aleatorie, dublu-oarba, placebo-controlata pe un numar mai mare de 14.000 de batrani,
care au participat in Studiul II de sanatate a medicilor, a descoperit ca suplimentarea cu vitamina C (500
mg/ zi) pe o perioada de 8(opt) ani nu a avut niciun efect semnificativ asupra cazurilor cardiovasculare
majore, infarctului miocardic sau mortalitatii cardiovasculare.
Informatiile din studiile farmacokinetice ale vitaminei C din cadrul Institutului National de Sanatate indica
faptul ca celulele din plasma si circulatorii ale subiectilor tineri si sanatosi au fost complet saturate cu
vitamina C, la o doza de aproape 400 mg/ zi. Astfel ca, rezultatele analizei combinate a studiilor
prospective de cohorta, precum si studiile prospective vaste si individuale, cum ar fi Studiul de analiza
epidemiologica NHANES I si SNS (Serviciul National de Sanatate), impreuna cu informatiile
farmacokinetice despre vitamina C la oameni, sugereaza ca reducerea maxima a riscului de CHD
necesita consumuri de vitamina C de 400 mg/ zi mai mari.
Vasodilatarea
Capacitatea vaselor de sange de a se relaxa sau dilata (vasodilatare) este compromisa la persoanele cu
arteroscleroza. Leziunea muschiului inimii, cauzata de un atac de inima si lezarea creierului, cauzata de
un atac cerebral, au legatura, in parte, cu incapacitatea vaselor de sange de a se dilata pana intr-atat
incat sa permita sangelui sa ajunga la zonele afectate.
Durerea anginei pectorale este, de asemenea, legata de dilatarea insuficienta a arterelor coronariene.
Hipertensiunea
Persoanele cu presiune sanguina mare (hipertensiune) sunt expuse unui risc de dezvoltare a bolilor
cardiovasculare.
Cateva studii au demonstrat ca o presiune sanguina scazuta a redus efectul suplimentarii cu vitamina C.
Un studiu mic pe indivizii cu hipertensiune a observat ca suplimentarea cu 500 mg/ zi de vitamina C timp
de sase saptamani a descrescut usor presiunea sanguina sistolica (reducere 1.8 mm Hg) in comparatie
cu placebo.
Un alt studiu pe persoane cu presiune sanguina mare a observat ca un supliment zilnic de 500 mg de
vitamina C rezulta intr-o cadere drastica a presiunii sanguine sistolice cu 9% dupa patru saptamani.
Trebuie retinut faptul ca acei participanti care luau medicatii antihipertensive au continuat sa le ia pe
durata studiului de patru saptamani.
Deoarece constatarile referitoare la vitamina C si presiunea sanguina mare nu au fost replicate inca in
studii mai vaste, este important pentru persoanele cu presiunea sanguina extrem de ridicata sa continue
terapia curenta (medicatie, schimbari in stilul de viata etc.) in urma consultarii cu medicul personal.
Diabetul Mellitus
Bolile cardiovasculare (boala de inima si atacul de inima) sunt cauza principala a decesului la persoanele
cu diabet. Dovezile ca diabetul este o afectiune a stresului oxidativ crescut a dus la ipoteza ca: un
consum mai mare de nutrienti antioxidanti ar putea ajuta la descresterea riscului de boala
cardiovasculara la persoanele cu diabet.
In sprijinul acestei ipoteze, un studiu de 16 ani pe 85.000 de femei, 2% din acestea fiind diabetice, a
observat ca folosirea suplimentului cu vitamina C (400 mg/ zi sau mai mult) a fost asociata cu reducerile
semnificative ale riscului de boala coronariana fatala si non-fatala din intreg grupul, precum si la cele cu
diabet.
In contrast, un studiu de 15 ani despre femeile aflate la postmenopauza a constatat ca femeile cu diabet,
care au raportat ca au consumat cel putin 300 mg/ zi de vitamina C din suplimente cand au inceput
studiul, erau expuse unui risc mult mai ridicat de deces din cauza bolii coronariene si atacului cerebral,
decat cele care nu au luat suplimente cu vitamina C.
Folosirea suplimentului cu vitamina C nu a fost asociata cu cresterea semnificativa a mortalitatii din cauza
bolii cardiovasculare. Desi un numar de studii observationale a descoperit ca exista o asociere intre riscul
scazut de boala cardiovasculara si consumurile ridicate de vitamina C dietetica, testele aleatoriu
controlate nu au gasit ca suplimentarea cu antioxidanti care contin si vitamina C, conduc la scaderea
riscului de boala cardiovasculara la persoanele cu diabet sau care prezinta alte riscuri mari.
Este posibil ca diferentele genetice sa influenteze efectul suplimentelor cu vitamina C asupra bolii
cardiovasculare. Cand rezultatele unui test aleatoriu controlat au fost reanalizate in functie de
genotipul haptoglobina, terapia cu antioxidanti (1,000 mg/ zi vitamina C+ 800 UI/ zi de vitamina E) a fost
asociata cu imbunatatirea aterosclerozei coronariene la femeile cu diabet cu doua copii de haptoglobina
1 gena, insa a inrautatit arteroscleroza coronariana la cei cu doua copii de haptoglobina 2 gene.
Semnificatia acestor constatari nu este foarte clara, dar ele sugereaza ca ar putea exista o subpopulatie
cu diabet care va beneficia de terapia cu antioxidanti, in timp ce ceilalti nu vor beneficia sau ar putea fi
raniti.
Un studiu prospectiv cu privire la vitamina C si boala cerebrovasculara care a observat mai mult de 2.000
de rezidenti dintr-o comunitate rurala din Japonia, timp de 20 de ani, a constatat ca riscul de atac de
apoplexie la cei cu niveluri ridicate de vitamina C din ser a fost cu 29% mai reduse decat la cei cu cele
mai scazute niveluri de vitamina C din ser. In plus, riscul unui atac de apoplexie la cei care au consumat
zarzavaturi 6-7 zile pe saptamana a fost cu 54% mai mic decat la cei care au consumat zarzavaturi 0-2
zile pe saptamana.
In cadrul acestei populatii, nivelurile de vitamina C din ser au fost foarte mult corelate cu consumul de
fructe si legume. De aceea, in multe studii despre consumul de vitamina C si riscul de boala cronica, este
dificil sa separi efectele vitaminei C asupra riscului de atac de apoplexie de efectele altor componente ale
fructelor si legumelor, subliniind beneficiile unei diete bogate in fructe si legume asupra reducerii riscului
de atac de apoplexie. De aici, nivelurile de vitamina C din plasma pot fi un bun marcator biologic pentru
consumul de fructe si legume si alti factori ai stilului de viata care contribuie la riscul redus de atac de
apoplexie.
Numarul de doze recomandate depinde de consumul caloric total, care este stabilit in functie de varsta,
sex, compozitia corpului si nivelul activitatii fizice. Un numar al studiilor de caz-control a investigat rolul
vitaminei C in prevenirea cancerului. Multe au aratat ca incidenta descrescuta a cancerului bucal, de gat,
a corzilor vocale, esofagian, stomacal, colorectal si pulmonar au fost asociate cu un consum mai mare de
vitamina C.
Deoarece posibilitatea unei predilectii este mai mare in studiile de caz-control, in general studiile
prospective de cohorta au mai multa greutate in evaluarea efectului consumului de nutrient asupra bolii.
In general, studiile prospective in care grupul cu consumul cel mai mic lua mai mult de 86 mg de vitamina
C zilnic, nu au gasit nicio diferenta in riscul de cancer, in timp ce in studiile in care s-au gasit reduceri
semnificative ale riscului de cancer, persoanele consumasera cel putin 80 pana la 100 mg de vitamina C
zilnic.
Un studiu prospectiv care a observat 870 de barbati pe o perioada de 25 de ani a gasit ca cei care au
consumat mai mult de 83 mg de vitamina C zilnic au avut o reducere uimitoare de 64% a cancerului
pulmonar, in comparatie cu cei care au consumat mai putin de 63 mg pe zi.
Totusi, o analiza combinata a opt studii prospective a concluzionat ca vitamina C dietetica nu a fost legata
de cancerul pulmonar cand analiza a fost controlata pentru alti factori dietetici. Desi, majoritatea studiilor
prospective a observat asocierea dintre cancerul mamar si consumul de vitamina C, doua studii au gasit
ca, in anumite subgrupe, aportul de vitamina C dietetica a fost invers asociat cu riscul de cancer mamar.
In Studiul de Sanatatate a Asistentelor, femeile aflate la premenopauza si care aveau cazuri de cancer
mamar in familie, care au consumat in medie 205 mg/zi de vitamina C din alimente au avut un risc de
63% mai scazut de cancer mamar decat cele care au consumat in medie 70 mg/zi.
In grupul suedez de mamografie, femeile supraponderale care au consumat o medie de 110 mg/ zi de
vitamina C au avut un risc cu 39% mai scazut de cancer mamar, in comparatie cu femeile supraponderale
care au consumat o medie de 31 mg/zi. Un numar de studii observationale a gasit ca aportul de vitamina
C dietetica a fost asociat cu riscul descrescut de cancer stomacal, iar experimentele din laborator arata
ca vitamina C inhiba formarea de compusi carcinogenici in stomac.
Infectia cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) este cunoscuta ca factor de risc in cancerul stomacal si,
de asemenea, pare sa reduca continutul de vitamina C din secretiile stomacale. Desi doua studii de
interventie nu au descoperit o descrestere in manifestarea cancerului stomacal de la suplimentarea cu
vitamina C, majoritatea cercetarilor recente sugereaza ca suplimentarea cu vitamina C poate fi un ajutor
aditional terapiei standard de eradicare a bacteriei H. Pylori in reducerea riscului de cancer gastric.
Studiile din anii 1970 si 1980 conduse de Linus Pauling, Ewan Cameron si colegi de-ai lor, au sugerat ca
dozele foarte mari de vitamina C (10 grame/ zi intravenos timp de 10 zile, urmate de cel putin 10 grame/
zi oral, pe o perioada nedefinita) au fost de ajutor in prelungirea perioadei de supravietuirre si
imbunatatirea calitatii vietii pacientilor aflati in stadiu terminal de cancer.
Totusi, doua studii aleatorii, placebo-controlate, desfasurate la Clinica Mayo nu au gasit nicio diferenta
intre rezultatele pacientilor cu cancer terminal care primeau 10 grame/ zi de vitamina C oral si placebo.
Au existat diferente semnificative in ceea ce privea metodologia folosita in studiile Clinicii Mayo si ale lui
Pauling si, recent, cercetatorii de la Institutul National de Sanatate au sugerat ca metoda de administrare
(intravenoasa versus orala) e posibil sa fi fost cheia rezultatelor discrepante.
Administrarea intravenoasa (AI) poate duce la niveluri mult mai mari de vitamina C in sange decat cea
orala, iar nivelurile de vitamina C care sunt toxice pentru celulele canceroase crescute pot fi atinse la
oameni numai prin administrarea intravenoasa de vitamina C.
Dr. Mark Levinesi si colegii sai de la Institutul National de Sanatate au investigat mecanismul anticancer
responsabil de vitamina C si au raportat ca are legatura cu productia de peroxid de hidrogen care este
selectiv toxica pentru celulele canceroase. Astfel, este rezonabila reevaluarea folosirii dozelor mari de
vitamina C ca si ajutor in terapia contra cancerului.
In prezent, nu exista rezultate ale testelor clinice controlate referitoare la faptul ca vitamina C ar afecta
negativ supravietuirea pacientilor cu cancer.
Recent, doua teste clinice de tip faza 1 pe pacientii cu cancer avansat au gasit ca: administrarea
intravenoasa a vitaminei C la doze de pana la 1.5 g/ kg greutate corporala a fost bine tolerata si sigura la
pacientii pre-examinati. Alte teste de tip faza 1 se afla in derulare.
In plus, testele clinice de tip faza 2 care evalueaza eficacitatea vitaminei C in tratamentul contra
cancerului se afla in pregatire. Unele rapoarte de cazuri au sugerat ca vitamina C intravenoasa poate
ajuta in tratamentul de cancer. Totusi, vitamina C nu ar trebui folosita in locul terapiei care a fost
demonstrata ca fiind eficienta in tratarea unui anumit tip de cancer; de exemplu, chimioterapie sau terapia
prin radiatie. Daca o persoana cu cancer alege sa ia suplimente cu vitamine, este important ca medicul
care coordoneaza tratamentul acesteia sa fie constient de tipul si doza fiecarui supliment.
Nu pot fi trase concluzii solide pana cand nu sunt definitivate cercetarile care determina daca combinatiile
de vitamine antioxidante sunt sau nu benefice ca si adjuvant in terapia conventionala de cancer.
Unele studii au observat ca aportul crescut de vitamina C dietetica si nivelurile crescute de vitamina C din
sange au fost asociate cu un risc scazut de cataracte.
De aceea, inainte ca recomandarile specifice sa poata fi stabilite, relatia dintre consumul de vitamina C si
dezvoltarea cataractelor necesita in continuare clarificari.
Guta este o afectiune care afecteaza mai mult de 1% din adultii din America si se caracterizeaza prin
niveluri anormal de mari de acid uric (urat) in sange. Cristalele de urat se pot forma in articulatii, ducand
la inflamare si durere, precum si in rinichi si tractul urinar, rezultand in pietre la rinichi.
Tendinta de dezvoltare a nivelurilor ridicate de acid uric din sange si guta sunt de obicei mostenite. Totusi,
schimbarea dietei si a stilului de viata poate fi de ajutor in prevenirea si tratarea gutei.
Intr-un studiu observational, realizat pe 1.387 de barbati, consumurile mari de vitamina C au fost asociate
cu nivelurile scazute de acid uric din ser. Recent, un studiu prospectiv, care a observat un grup de 46.994
barbati, timp de 20 de ani, a constatat ca un consum zilnic total de vitamina C a fost invers asociat cu
riscul de guta, iar consumurile mari au fost asociate cu reduceri ale riscurilor mari.
Vitamina C afecteaza anumite componente ale sistemului imunitar uman. De exemplu, vitamina C
stimuleaza productia si functia leucocitelor, in special a neutrofilelor, limfocitelor si fagocitelor.
Masuri specifice ale functiilor stimulate de vitamina C includ: motilitatea celulara, chemotaxia si
fagocitoza. Neutrofilele, care ataca bacteriile straine si virusii, sunt principalul tip de celula stimulat de
vitamina C, insa sunt afectate si limfocitele si alte fagocite.
In plus, cateva studii au aratat ca vitamina C supliment creste nivelurile de anticorpi din ser si proteinele
complementare C1q la porcii de Guineea, care – ca si oamenii – nu pot sinteziza vitamina C si depind de
vitamina C dietetica.
Totusi, unele studii nu au raportat nicio schimbare benefica in productia de leucocite sau functionarea lor
in urma respectarii tratamentului cu vitamina C.
Vitamina C protejeaza integritatea celulelor imunitare. Neutrofilele, fagocitele mononucleare, si
limfocitele acumuleaza vitamina C in concentratii mari care pot proteja aceste tipuri de celule de leziunea
oxidativa. Ca reactie la invadarea microorganismelor, leucocitele fagocitice elibereaza toxine non-
specifice, cum ar fi radicali superoxid, acid hipocloros (“decolorant”) si peroxinitrita. Aceste specii reactive
de oxigen ucid patogenii si, in acest proces, pot leza si leucocitele.
Vitamina C, prin functiile sale antioxidante, protejeaza leucocitele de astfel de efecte de antioxidare.
Leucocitele fagocitice produc si elibereaza citokine, inclusiv interferoni, care au o activitate
antivirala. Vitamina C creste nivelurile interfernilor in vitro. Este cunoscut faptul ca vitamina C
amplifica functia sistemului imunitar si, ca urmare, poate proteja impotriva functiilor virale si a altor boli. In
timp ce unele studii sugereaza plauzabilitatea biologica a vitaminei C ca si intensificator imunitar, studiile
facute pe oameni si publicate la ora actuala sunt contradictorii.
Previne raceala obisnuita
Munca lui Linus Pauling a starnit interesul public in ceea ce priveste folosirea dozelor mari (mai mari de
1 gram/ zi, numite cateodata “mega-doze”) de vitamina C pentru prevenirea racelii obisnuite. In ultimii 30
de ani, numeroasele teste placebo-controlate au examinat efectul suplimentarii cu vitamina C asupra
prevenirii si tratarii racelilor.
In plus, aceeasi autori au completat o meta analiza a 15 teste care a evaluat efectul vitaminei C asupra
severitatii racelii. Nicio dovada solida despre efectul benefic al vitaminei C asupra ameliorarii simptomelor
racelii nu s-a gasit in aceasta analiza.
Asadar, concluzia generala a acestei meta-analize a fost ca vitamina C este ineficienta profilactic
impotriva racelii comune, insa persoanele supuse stresului, precum cele expuse unui exercitiu fizic
extenuant sau vremii reci, ar putea experimenta anumite beneficii terapeutice.
Recent, un studiu aleatoriu, dublu-orb (dar nu placebo-controlat) a raportat ca cei care au luat 500 mg/ zi
de supliment cu vitamina C au inregistrat un risc mai scazut cu 66% privind contractarea a trei sau mai
multor tipuri de raceli pe o perioada de cinci ani, in comparatie cu cei care au luat 50 mg/ zi de supliment
cu vitamina C. Autorii studiului nu au gasit nicio diferenta semnificativa intre cele doua grupuri cand au
analizat datele referitoare la severitatea si durata racelii. Totusi, dozele folosite in acest studiu au fost mai
mici decat cele folosite in majoritatea studiilor anterioare. Unii autori au sustinut ca studiile incluse in
meta-analiza mentionata mai sus au utilizat doze zilnice de vitamina C care ar fi prea mici pentru a
observa un efect terapeutic.
In plus, rezultatele unui studiu farmacokinetic recent sugereaza ca impartirea dozei zilnice si
administrarea ei in mai multe randuri de-a lungul unei zile, fapt ce duce la cresterea frecventei dozei, ar
spijini mai bine nivelurile de ascorbat din plasma.
Teste la scara mare, controlate clinic, au folosit doze farmacologice de vitamina C necesare pentru a
determina daca dozele mari de vitamina C au sau nu o valoare terapeutica in prevenirea sau tratarea
racelii obisnuite.
Ajutata de β – caroten, de vitamina E si de seleniu, vitamina C are un rol foarte important in oprirea
proceselor de degradare a cristalinului (cataracta) si chiar in ameliorarea acestei maladii.
Indicatii
Afectiuni alergice:
alergii (in general)
alergie alimentara
boala fanului
urticarie.
Afectiuni ale sistemului imunitar:
colagenoze (in general)
lupus erimatos
scaderea imunitatii
sclerodermie.
Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar:
adenita (in general)
adenopatie
limfatism.
Afectiuni cardiovasculare:
afectiuni cardiovasculare (in general)
arterita
ateroscleroza
fragilitate vasculara
hipertensiune arteriala
infarct miocardic
ischemie
miocardita
palpitatii
sindromul Raynaud
varice.
Afectiuni carentiale:
boala beri-beri
pelagra
scorbut.
Afectiuni chirurgicale:
contuzii
escare
fistule
interventii chirurgicale (pre- si postoperatorii)
plagi (in general).
Afectiuni dermato-venerice:
acnee (in general)
calvitie
clavus
dermatoze (in general)
eczema (in general)
erizipel
fisuri ale buzelor si pielii
furunculoza
gonoree
herpes
hiperkeratoza
ihtioza
impetigo
lichen bucal
micoza cutanata
par uscat si friabil
piodermite (in sinergie cu vitamina A)
prurit
psoriazis
scabie
sifilis
stafilococie
ulcer varicos
unghii friabile si subtiri
vergeturi
veruci
vitiligo
zona Zoster.
Afectiuni digestive:
ciroza hepatica
colecistita
constipatie
enterocolita
enterita
hemoragii digestive
hemoroizi
insuficienta hepatica
limba iritata
litiaza biliara
pancreatita
rectita
stomatita
tulburari de salivatie
ulcer gastric cu Helicobacter pylori.
Afectiuni endocrine:
afectiuni ale glandei tiroide
boala Addison
gusa
hipertiroidie
insuficienta paratiroidiana
tetanie.
Afectiuni genitale:
afectiuni ale prostatei
amenoree patologica
dismenoree
displazie de col uterin
frigiditate
fibrom uterin
impotenta sexuala
leucoree
mastita
menopauza
metrita (in sinergie cu vitamina A)
metroragie
salpingita
sterilitate
vaginita
vulvita.
Afectiuni geriatrice:
prurit senil
senescenta.
Afectiuni hematologice:
afectiuni ale splinei
anemie juvenila
anemie Biermer
anemie hipocroma feripriva
hemofilie
leucopenie
purpura.
Afectiuni maligne:
boala Hodgkin
cancer al cavitatii bucale
cancer de colon
cancer de pancreas
cancer de san
cancer esofagian
cancer gastric
cancer laringian
cancer pulmonar
cancer rectal
cancer uterin
cancer vezical la barbate
sarcom osos.
Afectiuni metabolice:
diabet
obezitate.
Afectiuni musculare:
atonie musculara
atrofie musculara
mialgii
mistenie.
Afectiuni neurologice:
boala Parkinson
convulsii (prevenire)
conjunctivita
mielita
necroza cerebrala
nevralgie
nistagmus
polineuropatii
poliomielita
scleroza multipla
tulburari ale reflexelor (exagerare).
Afectiuni oftalmologice:
afectiuni degenerative ale globului ocular
afectiuni oculare (in general)
arsuri corneene
astenopie
blefarita
cataracta
conjunctivita (in sinergie cu vitamina A)
glaucom
hemeralopie
hemoragie retiniana
hipersecretie lacrimala
irita
intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare
kerato-conjunctivita
oftalmii de la zapada si de la sudura
ulceratii corneene.
Afectiuni oftalmologice:
adenoidita
polipi nazo-faringieni
post-amigdalectomie
angina (in sinergie cu vitamina A)
epistaxis
hipoacuzie
laringita
mastoidita
otita
rinita (in sinergie cu vitamina A)
rinofaringita
sinuzita (in sinergie cu vitamina A)
surditate.
Afectiuni osteo-articulare:
artrita (in general)
artroza (in general)
boala Paget osoasa
carii osoase
coxartroza
decalcifiere osoasa
entorse
fracturi
hiperlaxitate ligamentara
lumbago
osteoporoza
periostita
reumatism (in general)
sciatica
spondilita ankilopoietica
tuberculoza coloanei vertebrale
tuberculoza osoasa.
Afectiuni pediatrice:
acetonemie
afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat
dentitie intarziata la copii
distrofie la sugari
intarzierea inchiderii fontanelei
mialgii la copii
pubertate
rahitism.
Afectiuni psihiatrice:
abulie
alcoolism
anorezie psihica
angoasa
confuzie mintala
depresie
melancolie
neurastenie
nostalgie
schizofrenie.
Afectiuni respiratorii:
astm bronsic
bronsita
emfizem pulmonar
guturai
pleurezie
pneumonie.
Afectiuni stomatologice:
carii dentare
fisuri dentare
gingivita
pioree alveolo-dentara
scorbut dentar la fumatori.
Afectiuni urinare:
afectiuni renale (in general)
albuminurie
cistita
enurezis
hemoglobinurie
infectie urinara cu E.coli
nefrita
nefroza lipoidica
oligurie
pielita
uretrita (in sinergie cu vitamina A).
Boli infectioase:
afectiuni virale (in general)
antrax
boli infectioase (in general)
difterie
encefalita
febra aftoasa
febra tifoida
gripa
hepatita virala acuta
herpes
meningita
mononucleoza infectioasa
oreion
rubeola
rujeola
scarlatina
septicemie
SIDA
tifos
tuberculoza
tuse convulsiva
varicela
variola
Zona Zoster.
Boli parazitare:
malarie.
Intoxicatii si agenti de mediu:
arsuri
ergotism
insolatie
intoxicatii (in general)
intoxicatii cu cadmiu
intoxicatii cu nichel
intoxicatii cu saruri de mercur
intoxicatii medicamentoase
saturnism
tabagism
urticarie provocata de radiatiile solare.
Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui:
acetonemie
hipercolesterolemie
hipoglicemie.
Sarcina, nastere, lehuzie si perioada de alaptare:
avort
decalcifiere in sarcina
perioada de alaptare
sarcina.
Alte indicatii:
acrocianoza
ameteala
anorexie
ascita
astenie
cefalee
crampe
edeme
febra
fotofobie
halena
hematom
hemoragii
hipotermie
migrena
icter
scadere ponderala
celulita
convalescenta
efecte secundare in contraceptia orala
hiperemotivitate
inflamatii
pentru mentinerea tineretii
reactii secundare la antibiotice
riduri
stres
surmenaj fizic si psihic
supuratii
trac
tumori.
Afectiuni cauzate
1. 1. Deficienta de vitamina C
Scorbut
Deficienta severa de vitamina C a fost cunoscuta de multe secole si ca o boala potential
letala, scorbutul.
La sfarsitul anilor 1700, marina britanica a fost constienta ca scorbutul putea sa fie vindecat prin
consumul de portocale sau lamai, desi vitamina C nu a fost izolata decat la inceputul anilor 1930.
Simptomele scorbutului includ sangerarea usoara si ranirea, pierderea parului si a dintilor, durerea de
articulatie si umflarea. Astfel de simptome par sa fie legate de slabirea vaselor de sange, tesutului
conector si osului, toate continand colagen.
Primele simptome ale scorbutului, cum ar fi oboseala, pot rezulta din nivelurile scazute de carnitina, care
este necesara pentru derivarea energiei din grasime sau din sinteza scazuta a neurotransmitatorului
norepinefrina.
Scorbutul este rar in tarile dezvoltate, deoarece poate fi prevenit prin consumul zilnic a 10 mg de vitamina
C. Totusi, au avut loc cazuri la copii si la batrani care se aflau la diete stricte.
Cantitatea de vitamina C necesara pentru prevenirea bolii cronice pare sa fie mai mare decat cea
necesara pentru prevenirea scorbutului. Marea parte a informatiilor referitoare la vitamina C si prevenirea
bolilor cronice se bazeaza pe studiile prospective, in care consumul de vitamina C este evaluat la un
numar mare de persoane care au fost observate de-a lungul timpului pentru a determina daca dezvolta
sau nu boli cronice specifice.
Unele studii au raportat ca suplimentele cu vitamina C cresc nivelurile de oxalat din urina.
In anumite studii epidemiologice s-a cercetat daca orice crestere in nivelurile de oxalat s-ar traduce intr-o
crestere sau nu a riscului de pietre la rinichi.
Doua studii prospective vaste, unul care a observat pe o perioada de sase ani 45.251 de barbati si
celalalt care a observat pe o perioada de 14 ani 85.557 de femei, au raportat ca un consum ≥1.500 mg de
vitamina C zilnic nu a dus la o crestere a riscului de formare de pietre la rinichi, in comparatie cu cei care
au consumat <250 mg zilnic.
Totusi, un studiu prospectiv mai recent care a observat 45.619 de barbati pe o perioada de 14 ani a gasit
ca cei care au consumat ≥1.000 mg/ zi de vitamina C au avut un risc mai mare cu 41% de formare de
pietre la rinichi, in comparatie cu barbatii care au consumat <90 mg/ zi de vitamina C – doza zilnica
actuala recomandata. In acest studiu, consumurile joase (90-249 mg/zi) de vitamina C (in principal din
dieta) au fost, de asemenea, asociate cu un risc extrem de crescut.
In acest studiu, consumul de suplimente cu vitamina C a fost slab asociat cu riscul crescut de pietre la
rinichi.
In ciuda rezultatelor contradictorii, persoanele predispuse la formarea de pietre la rinichi ar trebui sa fie
prudente si sa evite suplimentarea cu doze mari de vitamina C.
Recomandam celor care vor sa previna o eventuala astfel de tendinta (de formare a calculilor) sa
consume alimente naturale bogate in magneziu si vitamina B 6 si sa ingereze o cantitate mai mare
de apa.
Toxicitatea
In principal, in urma experimentelor in vitro si a rapoartelor izolate de caz, a reiesit un numar de probleme
posibile la supradozele de vitamina C, cum ar fi: mutatiile genetice, defectele la nastere, cancerul,
ateroscleroza, pietrele la rinichi, scorbutul de rebound, stresul oxidativ crescut, absorbtia excesiva de fier,
deficienta de B12 si erodarea smaltului dentar.
Totusi, niciunul din aceste efecte adverse asupra sanatatii nu a fost confirmata, si inca nu exista dovezi
stiintifice de incredere cum ca dozele mari de vitamina C (pana la 10 grame/ zi la adulti) sunt toxice sau in
detrimentul sanatatii.
In general, astfel de simptome nu sunt serioase, in special daca dispar cu incetarea sau reducerea
temporara a suplimentarii cu doze mari de vitamina C.
Toxicitatea plumbului
Desi folosirea vopselei de plumb si a motorinei pe baza de plumb a fost intrerupta in America, toxicitatea
plumbului continua sa fie o problema de sanatate grava, in special pentru copiii care traiesc in mediul
urban. Cresterea si dezvoltarea anormale au fost observate la copiii mamelor expuse la plumb in timpul
sarcinii, in timp ce copiii care sunt expusi in mod excesiv plumbului dezvolta dizabilitati de invatare,
probleme de comportament si au un IQ scazut.
La adulti, toxicitatea plumbului poate rezulta in leziuni ale rinichilor, tensiune ridicata si anemie. Intr-un
studiu pe 747 de barbati in varsta, nivelurile de plumb din sange au fost semnificativ mai ridicate la cei
care au raportat consumuri totale de vitamina C dietetica, de mai putin de 109 mg/ zi, in comparatie cu cei
care au raportat consumuri mai mari de vitamina C.
Un studiu mult mai vast pe 19.578 persoane, inclusiv 4.214 copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 16 ani, a
constatat ca nivelurile ridicate de vitamina C din ser au fost asociate cu niveluri scazute de plumb din
sange.
O ancheta nationala din America realizata pe un numar mai mare de 10.000 de adulti a gasit ca nivelurile
de plumb din sange au fost invers asociate cu nivelurile de vitamina C din ser.
Un test de interventie care a examinat efectele suplimentarii cu vitamina C asupra nivelurilor de plumb din
sange pe 75 de adulti fumatori a constatat ca 1.000 mg/ zi de vitamina C, a determinat niveluri foarte
scazute de plumb din sange dupa o perioada de tratament de patru saptamani, in comparatie cu placebo.
O doza joasa de 200 mg/ zi nu a afectat semnificativ nivelurile de plumb din sange, in ciuda constatarii ca
nivelurile de vitamina C din ser nu au fost diferite de cele din grupul care a luat 1.000 mg/ zi. Mecanismul
relatiei dintre consumul de vitamina C si nivelurile de plumb din sange nu este cunoscut, desi a fost
postulat faptul ca vitamina C inhiba absorbtia intestinala sau intensifica eliminarea plumbului prin urina.
Antagonisti ai vitaminei C
Acidul ascorbic e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai
usor distrusa in contactul cu diferiti factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibila la caldura, la
fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 100% din continutul initial de vitamina C.
Alcoolul
Aspirina
Indometacinul
Medicamentele anticoagulante si diuretice
Prepararea termica a alimentelor
Hormonii steroizi
Efortul fizic excesiv
Tutunul
O singura tigara distruge 25 mg de vitamina C; rezervele tisulare de vitamina C ale unui mare
fumator se reduc intr-o singura zi la jumatate fata de cele ale unui fumator!!!
Interactiuni
1. i. Interactiunile cu medicamente
Se cunoaste faptul ca anumite medicamente reduc nivelurile de vitamina C, solicitand astfel o crestere a
consumului sau. Astfel:
Surprinzator este faptul ca, atunci cand o combinatie de antioxidanti (1.000 mg de vitamina C, 800 UI
alfa-tocoferol, 100 mcg seleniu si 25 mg de beta-caroten zilnic), a fost luata cu o combinatie de
simvastatina-niacina, efectele protectoare au fost diminuate.
Din moment ce in acest test antioxidantii au fost luati impreuna, contributia individuala a vitaminei C nu
poate fi determinata. In contrast, un test mult mai mare, aleatoriu controlat, pe mai mult de 20.000 de
barbati si femei cu CHD sau diabet, a gasit ca simvastatina si o combinatie de antioxidanti (600 mg de
vitamina E, 250 mg de vitamina C si 20 mg beta-caroten zilnic) nu a diminuat efectele cardioprotectoare
ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de cinci ani.
Aceste constatari contradictorii arata ca sunt necesare mai multe cercetari despre posibilele interactiuni
dintre suplimentele cu antioxidanti si medicamentele de reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii
reductaza HMG-CoA (statine).
Observatii
Vitamina C este cea mai fragila dintre vitamine. In timpul prepararii termice a alimentelor,
degradarea sa poate ajunge 90-100%. De aceea, este recomandat sa consumam cat mai multe fructe si
legume in stare proaspata.
Este nevoie de un aport marit de vitamina C in urmatoarele cazuri:
1. In cazul persoanelor ce prezinta factori de risc ai bolilor degenerative (Parkinson, cataracta, boli
cardiovasculare, cancer, etc);
2. In cazul fumatorilor (deoarece asimilarea vitaminei C se face mai greu la fumatori, dar si pentru
ca, in special la nivelul alveolelor pulmonare, consumul de vitamina C este foarte mare); chiar si
fumatorii pasivi trebuie sa aiba in vedere un consum mai mare de vitamina C;
3. In cazul persoanelor expuse la factori poluanti;
4. Pentru incetinirea proceselor de imbatranire;
5. In cazul femeilor care folosesc medicamente contraceptive;
6. In cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza (vitamina C favorizeaza absorbtia fierului
alimentar, intareste tesuturile si mareste rezistenta vaselor care alimenteaza fatul);
7. In cazul diabeticilor (deoarece glucoza si vitamina C au acelasi mecanism de transport in celulele
sanguine, nivelul crescut de glucoza al diabeticilor afecteaza aportul intracelular de vitamina C);
8. In cazul pacientilor care au suferit interventii chirurgicale (deoarece vitamina C grabeste
cicatrizarea, combate infectiile si riscul de flebita, favorizeaza cicatrizarea ulcerelor de decubit);
9. In cazul bolnavilor de SIDA;
10. In caz de activitate intensa;
11. In caz de febra;
12. In caz de hipertiroidie;
13. Vitamina C este necesara pentru prevenirea si franarea evolutiei cataractei, a neuropatiilor,
precum si pentru reducerea riscului de ateroscleroza (intrucat vitamina C mareste rezistenta peretilor
vasculari) si pentru a inhiba glicarea proteinelor.
Cresterea nivelului de cupru in sange determina oxidarea vitaminei C si scaderea nivelului
sangvin al acesteia.
Concentratia plasmatica a vitaminei C la femeile ce utilizeaza contraceptive orale este foarte
scazuta.
In conditiile cresterii nivelului fierului seric (ex: hemocromatoza, hemoliza), nu se va mari aportul
de vitamina C, deoarece asta ar putea conduce la amplificarea reactiilor oxidative din organism (fierul
eliberat in exces ar induce distrugerea vitaminei C si formarea de radicali liberi).
o Lezarea oxidativa in conditii fiziologice
Vitamina C promoveaza lezarea oxidativa in conditii fiziologice?
Vitamina C este cunoscuta sa functioneze ca un antioxidant foarte eficient in organismele vii. Totusi, in
experimentele testului de eprubeta, vitamina C poate interactiona cu unii ioni liberi de metali, existand
posibilitatea lezarii radicalilor liberi. Desi ionii liberi de metal nu se gasesc in mod general in conditii
fiziologice, ideea ca dozele mari de vitamina C ar putea sa promoveze leziunea oxidativa in vivo a primit
multa atentie.
O revizie vasta nu a gasit nicio dovada stiintifica cum ca suplimentul de vitamina C promoveaza stresul
oxidativ in conditii fiziologice, la oameni.
Studiile care raporteaza efectul pro-oxidant al vitaminei C ar trebui evaluate cu atentie pentru a determina
daca sistemul de studiu a fost relevant fiziologic si pentru a elimina posibilitatea unor erori metodologice
si de design.
De exemplu, un studiu din numarul din 15 iunie 2001 al revistei Science, a raportat ca lipidele
hidroperoxide (molecule grase rancede) pot reactiona cu vitamina C pentru a forma produse care pot
dauna ADN-ului, desi reactia acestor produse cu ADN-ul nu a fost demonstrata in acest studiu.
Nu s-au efectuat inca studii farmacokinetice pe adultii in varsta, insa dovezile sugereaza ca eficienta
unuia dintre mecanismele moleculare pentru absorbtia moleculara a vitaminei C descreste odata cu
varsta. Deoarece maximizarea nivelurilor de vitamina C din sange poate fi importanta pentru protejarea
impotriva leziunii oxidative a celulelor si moleculelor biologice, un consum de vitamina C decel putin 400
mg zilnic este in special important pentru adultii in varsta (peste 65 ani) care sunt expusi unui risc mai
mare de boli cronice cauzate, partial de lezarea oxidativa, cum ar fi: boala de inima, atacul de apoplexie,
anumite cancere si cataracta.
Potentatori
Flavonoidele
Acidul L-ascorbic natural si sintetic sunt identici din punct de vedere chimic si nu exista diferente intre
activitatile lor biologice sau biodisponibilitati.
Ascorbatii minerali
Sarurile minerale ale acidului ascorbic sunt oprite si, de aceea, acidul este mai putin acidic decat
ascorbic. Unele persoane le gasesc mai putin iritante pentru tractul gastrointestinal decat acidul ascorbic.
Ascorbatul de sodiu si ascorbatul de calciu sunt cele mai comune forme, desi mai sunt diponibili si un
numar de alti ascorbati minerali. Ascorbatul de sodiu furnizeaza in general 131 mg de sodiu / 1.000 mg de
acid ascorbic, iar ascorbatul pur de calciu asigura 114 mg de calciu / 1.000 mg de acid ascorbic.
Vitamina C cu bioflavonoizi
Bioflavonoizii sunt o clasa de pigmenti din plante, solubili in apa, care deseori se gasesc in fructele si
zarzavaturile bogate in vitamina C, in special in citrice.
Exista putine dovezi ca bioflavonoizii din prepararile comerciale cresc biodisponibilitatea sau eficacitatea
vitaminei C.
Studiile pe culturile celulare arata ca un numar de bioflavonoizi inhiba transportul vitaminei C in celule, iar
suplimentarea sobolanilor cu quercetina si vitamina C a redus absorbtia intestinala a vitaminei C. Sunt
necesare mai multe cercetari pentru a determina semnificatia acestor constatari la oameni.
Ascorbil palmitat
Ascorbil palmitat este de fapt vitamina C ester (vitamina C esterificata in acid gras). In acest caz, vitamina
C este esterificata in acid gras saturat, acid palmitic, rezultand intr-o forma grasa solubila a vitaminei
C. Ascorbil palmitatul a fost adaugat intr-un numar de creme de piele, datorita interesului pentru
proprietatile sale antioxidante, precum si datorita importantei sale in sinteza colagenului. Desi ascorbil
palmitatul este disponibil si ca supliment oral, marea parte a sa este hidrolizata (descompusa) in acid
ascorbic si acid palmitic in tractul digestiv inainte sa fie absorbit. Ascorbil palmitat este comercializat sub
numele de “vitamina C ester”, care nu ar trebui confundat cu Ester-C ® .
Surse naturale
Lactate (in general)
Galbenus de ou (crud)
Drojdie de bere
Seminte de susan.
Indicatii
Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar
Afectiuni cardio-vasculare
adenita (in general)
insuficienta cardiaca
adenita tuberculoasa
Afectiuni hematologice: Afectiuni musculare:
anemie hipocroma feripriva astenie musculara
hemofilie atonie musculara
Afectiuni neurologice: Afectiuni osteo-articulare:
scleroza multipla entorsa
scleroza medulara osteoporoza
Alte indicatii:
Afectiuni pediatrice: anorexie
boala celiaca hemoragii
hipotrofie staturo-ponderala scadere ponderala
rahitism (asociat cu vitamina D) celulita
convalescenta
Afectiuni cauzate
Deoarece B11 e prea putin cunoscuta, nu se stie daca apar probleme de carenta sau exces in consumul
acestei vitamine.
Interactiuni
Observatii
In caz de slabiciune sau in cazul sportivilor de performanta, se cresc dozele zilnice la 250 – 1000 mg.
Vitamina B12
Index articol
Vitamina B12
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina B12 are cea mai mare si complexa structura chimica dintre toate vitaminele.Este unica intre
vitamine, fiind singura care contine cobalt, un mineral esential in organism (are un atom de cobalt legat
de patru atomi de azot).
Vitamina B12 se prezinta sub forma de cristale rosii – carmin si apartine grupuluicobalaminelor, fiind
supranumita si vitamina rosie.
Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prezent.
Cobalamina este termenul folosit pentru a se referi la compusii care au activitate de vitamina B 12.
Surse naturale
Vitamina B12 se gaseste numai in alimentele proteice de origine animala (branza, oua, si intr-o oarecare
masura in lapte), nefiind prezenta in produsele vegetale; de aceea, necesarul este asigurat prin aport.
Laptele proaspat pasteurizat contine 0,9 mcg/ceasca si este o sursa importanta de vitamina B 12 pentru
vegetarieni.
Persoanele care consuma numai alimente de origine vegetala si au exclus din alimentatie produsele de
origine animaliera, au nevoie de vitamina B12 supliment pentru a respecta propriile solicitari.
De asemenea, persoanele peste 50 de ani ar trebui sa obtina vitamina B 12 din suplimente sau mancaruri
fortificate, cum ar fi cerealele fortificate, din cauza malabsorbtiei crescute de vitamina B 12 legata de
mancare.
Majoritatea oamenilor nu au vreo problema in a obtine doza zilnica recomandata de 2,4 mcg/ zi de
vitamina B12 din mancare.
In tabelul de mai jos se gasesc cateva alimente cu cantitati substantiale de vitamina B 12, impreuna cu
cantitatea de vitamina B12 in micrograme (mcg).
Alimente Doza Vitamina B12 (mcg)
DZR actuala a fost revizuita in 1998 de catre Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de
Medicina.
* AI - consum adecvat
** Consumul de vitamina B12 ar trebui luat din suplimente sau alimente fortificate, din cauza cresterii
malabsorbtiei legata de mancare, asociate varstei.
Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adultii in varsta (> 50 ani): deoarece malabsorbtia
vitaminei B12 si deficienta de vitamina B12 sunt mult mai comune la adultii in varsta, unii nutritionisti
cunoscuti recomanda ca adultii in varsta de peste 50 de ani sa ia 100 pana la 400 mcg/ zi de vitamina
B12 , din suplimenti cu complexul de vitamina B sau din alimentele fortificate.
lata deci ca exista modalitati perfect naturale si necostisitoare de a trata afectiunile inflamatorii.
1) favorizeaza gluconeogeneza;
Indicatii
Afectiuni alergice Afectiuni ale sistemului imunitar
alergii (in general) lupus erimatos
urticarie. scaderea imunitatii.
Afectiuni cardiovasculare
Afectiuni ale sistemului limfatic si
endocardita
ganglionar
insuficienta cardiaca
limfatism.
palpitatii.
Afectiuni chirurgicale
convalescenta dupa interventii
Afectiuni carentiale
chirurgicale
pelagra
escare
plagi postoperatorii
Afectiuni digestive
Afectiuni dermato-venerice
ciroza hepatica
acnee rozacee
colita
calvitie
dureri epigastrice
dermatoze alergice
enterita
herpes
glosita
matreata
insuficienta hepatica
psoriazis
litiaza biliara
seboree
pancreatita
zona zoster
tulburari digestive la diabetici
Afectiuni genitale
impotenta sexuala
Afectiuni geriatrice
leucoree
senescenta
micoze genitale
sterilitate
Afectiuni hematologice
Afectiuni metabolice
afectiuni ale splinei
diabet
agranulocitoza
guta
anemie feripriva
obezitate
anemie Biermer
Afectiuni musculare Afectiuni neurologice
atonie musculara afectiuni ale sistemului nervos (in
astenie musculara general)
miastenie boala Alzheimer
boala Parkinson
mielita
nevralgii
nevralgie faciala
paralizie generala progresiva
polineuropatii
poliomielita
scleroza medulara
scleroza multipla
tulburari ale reflexelor
Afectiuni osteo-articulare
Afectiuni oftalmologice artrite (in general)
atrofia nervului optic artroze (in general)
daltonism coxartroza
intarzieri ale cicatrizarii plagilor decalcifiere osoasa
oculare lumbago
retinita hemoragica osteoporoza
ulceratii corneene reumatism articular acut
sciatica
Afectiuni psihiatrice
afectiuni psihice (in general)
alcoolism
Afectiuni pediatrice
delirium tremens
hipotrofie staturo-ponderala
depresie
iritabilitate
nervozitate
Afectiuni respiratorii Afectiuni stomatologice
astm bronsic nevralgii dentare
Boli infectioase
Afectiuni urinare
boli infectioase (in general)
enurezis
hepatita acuta virala
hemoglobinurie
mononucleoza infectioasa
Sarcina, nastere, perioada de alaptare
Intoxicatii si agenti de mediu anemie in sarcina
intoxicatii cu metale grele perioada de alaptare
sarcina
Alte indicatii:
anorexie
astenie
colici
crampe
dureri lombare
fotofobie
icter
migrena
scadere ponderala
convalescenta
inflamatii
efecte secundare in contraceptia
orala
Afectiuni cauzate
1. Carenta de vitamina B12
Necesarul de vitamina B12 este foarte redus.
Lipsa vitaminei B12 se va reflecta in tonusul si in nivelul energetic al fiintei.
Atunci cand vitamina B12 este deficitara, metil-malonil-CoA se acumuleaza si inlocuieste malonil-CoA
(care serveste la sinteza unui tip de acid gras, necesar pentru a reinnoi teaca de mielina ce inconjoara
fibrele nervoase).
Tecile de mielina se formeaza atunci imperfect si transmiterea nervoasa este perturbata. Aceasta stare
duce la pierderi de memorie, la depresie sau chiar la degenerescenta maduvei spinarii.
Astfel, pot aparea tulburari psihice grave, adesea ireversibile, care se pot observa cel mai frecvent la
persoanele in varsta şi la alcoolici. Poate, de asemenea, sa apara scleroza multipla.
Absorbtia de vitamina B12 din alimente necesita o functie normala a stomacului, pancreasului si
intestinului mic. Acidul din stomac si enzimele elibereaza vitamina B 12 din alimente, permitandu-i sa se
lege de alte proteine numite R proteine.
In mediul alcalin al intestinului mic, R proteinele sunt degradate de enzimele pancreatice, eliberand
vitamina B12 pentru a se lega de factorul intrinsec (IF), o proteina secretata de celulele specializate in
stomac. Receptorii de la suprafata intestinului mic absorb complexul IF- B 12 doar in prezenta calciului care
este furnizat de pancreas.
Vitamina B12 poate fi absorbita prin difuziunea pasiva, dar acest proces este foarte ineficient – doar 1%
din absorbtia dozei de vitamina B12 este absorbit pasiv.
Estimativ, deficienta de vitamina B12 afecteaza 10 - 15% din persoanele peste 60 de ani.
Cele mai comune cauze ale deficientei de vitamina B 12 sunt:
1) afectiune autoimunitara numita anemia pernicioasa (de tip Biermer).
2) malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente.
Desi ambele cauze devin mult mai comune odata cu varsta, acestea sunt afectiuni diferite.
Anemia pernicioasa
Anemia pernicioasa sau Biermer este o forma de anemie megaloblastica datorata deficitului de
vitamina B12, prin alterarea absorbtiei acesteia. Este cauzata de distructia imuna a factorului
intrinsec in cadrul gastritei atrofice si de pierderea celulelor parietale gastrice.
Activitatea scazuta a metioninei sintaza din deficienta de vitamina B12 inhiba regenerarea
tetrahidrofolatului (THF) si prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita de corp,
rezultand in simptome ale deficientei de folat, chiar si in prezenta nivelurilor adecvate de folat. In lipsa
vitaminei B12, folatul nu poate participa in sinteza ADN-ului.
Dezechilibrarea sintezei ADN-ului afecteaza celulele maduvei spinarii care se divid mai repede decat alte
celule, rezultand intr-o productie de globule rosii mari, imature si sarace in hemoglobule.
Anemia care rezulta este cunoscuta ca anemia megaloblastica si este simptomul pentru care boala a
fost numita anemie pernicioasa.
Totusi, daca deficienta de vitamina B12 este cauza, va persista indiferent de rezolutia anemiei.
Astfel, anemia megaloblastica nu ar trebui tratata cu acid folic pana cand cauza principala nu a fost
determinata.
Desi anemia este deseori un simptom, afectiunea, de fapt, se afla in stadiul terminal al inflamarii
autoimunitare a stomacului, rezultand in distrugerea celulelor stomacului de anticorpii proprii. Distrugerea
progresiva a celulelor care captusesc stomacul cauzeaza secretia descrescuta a acidului si enzimelor
solicitate de eliberarea vitaminei B12 din alimente. Anticorpii factorului intrinsec (IF) se leaga de IF,
prevenind formarea complexului IF- B12, in continuare inhiband absorbtia vitaminei B12.
Daca stocarile de vitamina B12 din corp sunt adecvate inainte de instalarea anemiei pernicioase, ar putea
dura ani pentru ca simptomele deficientei sa se dezvolte. Aproape 20% din rudele pacientilor cu anemie
pernicioasa au anemie pernicioasa, ceea ce sugereaza o predispozitie genetica.
Tratarea anemiei pernicioase necesita injectii cu vitamina B 12 pentru a trece de absorbtia intestinala.
Suplimentarea orala cu doze mari este o alta optiune de tratament, deoarece consumarea orala a 1.000
mcg (1 mg)/zi de vitamina B12 ar trebui sa rezulte in absorbtia a 10 mcg/zi (1% din doza) prin difuzia
pasiva. De fapt, terapia orala cu doze mari este considerata la fel de eficienta ca si injectia
intramusculara.
Rezultatele a mai mult de 80 de studii arata ca, pana si nivelurile usor ridicate ale homocitesteinei din
sange determina o crestere a riscului de boli cardiovasculare, desi mecanismul prin care homocisteina
creste riscul bolii ramane subiectul unor cercetari vaste.
Cantitatea de homocisteina din sange este reglata de cel putin trei vitamine: folat, vitamina B12 si vitamina
B6.
Analiza rezultatelor a 12 teste de reducere a homocisteinei a aratat ca: suplimentarea cu acid folic (0,5
mg/ zi) a avut cel mai mare efect de reducere a nivelurilor de homocisteina din sange (scadere de 25%).
Co-suplimentarea cu acid folic si vitamina B 12 (in medie de 0,5 mg/zi sau 500 mcg/zi) a asigurat o
reducere aditionala de 7% (scadere de 32%) a concentratiilor de homocisteina din sange.
Rezultatele unei test secvential de suplimentare, efectuat pe 53 de barbati si femei au indicat ca, dupa
suplimentarea cu acid folic, vitamina B12 a devenit determinantul major al nivelurilor de homocisteina din
plasma.
Unele studii arata ca deficienta de vitamina B 12 este cauza principala a nivelurilor ridicate de homocisteina
la persoanele peste 60 ani.
Asadar, este important ca, inainte de inceperea unei terapii de reducere a homocisteinei, sa se evalueze
statusul vitaminei B12, precum si functia renala la persoanele in varsta cu niveluri de homocisteina ridicata.
Cancerul
Folatul este necesar pentru sinteza ADN-ului si exista evidente cum ca, disponibilitatea scazuta a folatului
rezulta in fasii de ADN, care sunt mai susceptibile leziunii.
Deficienta de vitamina B12 prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita pentru sinteza
ADN-ului. Deficienta de vitamina B 12 si folat rezulta intr-o capacitate diminuata de reactii de metilare.
Astfel ca, deficientele de vitamina B12 pot duce la o rata elevata de leziune a ADN si metilare alterata a
ADN, ambele fiind factori de risc importanti pentru cancer.
O serie recenta de studii pe adulti tineri si barbati in varsta arata ca nivelurile crescute de homocisteina si
nivelurile scazute de vitamina B12 din sange au fost asociate cu marcatorul biologic al ruperii
cromozomului in leucocite.
Intr-un studiu dublu-orb, placebo-controlat, acelasi marcator biologic al ruperii cromozomului a fost
minimalizat la adultii tineri carora li s-au administrat zilnic suplimente de 700 mcg de acid folic si 7 mcg de
vitamina B12, in cereale, timp de doua luni.
Cancer mamar
Un studiu de caz controlat a comparat nivelurile prediagnostice ale folatului din ser, vitamina B 6 si
vitamina B12, la 195 de femei, diagnosticate mai tarziu cu cancer de san, si 195 de femei de aceeasi
varsta, care nu au fost diagnosticate cu cancer de san.
Printre femeile care se aflau la postmenopauza cand au donat sange, asocierea intre nivelurile de
vitamina B12 din sange si cancerul de san a sugerat un efect de prag. Riscul de cancer de san a fost mai
mult decat dublu la femeile cu niveluri de vitamina B 12 din ser din cea mai joasa chintila (1/5), in
comparatie cu femeile din cele mai ridicate patru chintile.
Stratificarea datelor a dezvaluit ca, asocierea inversa dintre consumul de vitamina B 12 dietetica si riscul de
cancer de san, a fost mai puternica la femeile aflate la postmenopauza in comparatie cu femeile la
premenopauza, desi ambele asocieri au fost semnificative din punct de vedere statistic. Deoarece aceste
studii au fost obervationale, nu se poate determina daca nivelurile descrescute de vitamina B 12din ser sau
consumul scazut de vitamina B12 dietetica au fost cauza sau rezultatul cancerului de san.
Defectele tubului neural
Defectele tubului neural (DTN) pot rezulta in anencefalie sau spina bifida, provocand cateodata defecte
fatale la nastere. Defectele pot avea loc intre a 21 si 27-a zi dupa concepere, perioada cand multe femei
nu realizeaza ca sunt insarcinate.
Anchetele aleatoriu controlate au demonstrat reduceri de 60% pana la 100% in cazurile DTN, atunci cand
femeile, pe langa o dieta variata, au consumat suplimente cu acid folic o luna inainte si dupa concepere.
Multe dovezi indica faptul ca efectul acidului folic de reducere a homocisteinei joaca un rol critic in
reducerea riscului de DTN. Homocisteina se poate acumula in sange cand exista o cantitate insuficienta
de folat si/ sau vitamina B12, pentru functionarea eficienta ametioninei sintaza.
Nivelurile descrescute de vitamina B12 din sange si lichidul amniotic al femeilor gravide au fost asociate cu
un risc crescut de DTN, sugerand ca, pe langa acidul folic, consumul adecvat de vitamina B 12 poate fi
benefic in prevenirea DTN.
Reactiile de metilare sunt esentiale pentru metabolismul componentelor celulelor nervoase ale scutului de
mielina, precum si ale neurotransmitatorilor.
De asemenea, nivelurile usor crescute de homocisteina, precum si nivelurile scazute de folat si vitamina
B12 au fost asociate cu boala Alzheimer si dementia vasculara.
Cateva studii au asociat concentratiile ridicate de homocisteina sau nivelurile scazute de vitamina B 12 din
ser cu un risc crescut al bolii Alzheimer. Un studiu de caz-controlat pe 164 de pacienti cu dementie de
tipul Alzheimer au inclus 76 de cazuri in care s-a confirmat diagnosticul bolii Alzheimer, prin examinarea
celulelor din creier dupa moarte.
In comparatie cu 108 de subiecti controlati, fara semne de dementie, subiectii cu dementia de tipul
Alzheimer si boala Alzheimer confirmata au avut niveluri mai ridicate de homocisteina in sange si niveluri
mai joase de folat si vitamina B12.
Masurile statusului nutritional general au indicat ca, asocierea dintre nivelurile crescute de homocisteina
si statusul descrescut de vitamina B12 cu boala Alzheimer nu a fost din cauza dementiei legata de
malnutritie.
Intr-un alt studiu, efectuat pe 370 de barbati si femei in varsta, pe o perioada de mai mult de trei ani,
nivelurile joase de vitamina B12 (≤ 150 pmol/L) sau folat (≤ 10 nmol/L) din ser au fost asociate cu un risc
dublu de dezvoltare a bolii Alzheimer.
Pe un esantion de 1.092 de barbati si femei fara dementie, observati pe o perioada de zece ani, cei cu
niveluri mai mari de homocisteina din plasma la linia de baza au prezentat un risc semnificativ mai mare
de dezvoltare a bolii Alzheimer si a altor tipuri de dementie.
In special, cei cu niveluri de homocisteina mai mari de 14 micromol/L din plasma au avut un risc dublu de
dezvoltare a bolii Alzheimer.
Un studiu pe 650 de barbati si femei in varsta au raportat ca riscul nivelurilor crescute de homocisteina
din plasma a fost semnificativ mai mare la cei cu scoruri joase ale functiei cognitive.
In mod similar, un alt studiu prospectiv efectuat pe 965 de adulti in varsta a observat ca, statusul vitaminei
B12 nu a avut legatura cu riscul bolii Alzheimer. In continuare, un studiu prospectiv pe 1.041 de adulti in
varsta, monitorizati pe o perioada de 4 ani, nu a gasit nicio asociere intre consumul de vitamina
B12 dietetica si riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer. Suplimentarea cu vitamina B este folosita in mod
obisnuit pentru a trata hiperhomocisteinemia.
O ancheta aleatorie clinica recenta, dublu-oarba, placebo-controlata, efectuata pe 253 de persoane in
varsta, cu concentratii de homocisteina in plasma egale sau mai mari de 13 micromol/L, a gasit ca
suplimentarea zilnica cu vitamina B (1 mg acid folic, 0,5 mg vitamina B 12 si 10 mg vitamina B6), timp de
doi ani, nu a afectat masurile performantei cognitive, in ciuda reducerii, in medie de 4,36 micromol/L, a
concentratiilor de homocisteina din plasma.
Un alt studiu aleatoriu, dublu-orb, placebo-controlat, efectuat pe 195 de adulti in varsta, a raportat ca,
suplimentarea orala cu vitamina B12(1 mg zilnic), timp de sase luni, nu a avut niciun efect asupra
masurilor functiei cognitive.
Anumite anchete de reducere a homocisteinei, concentrate in primul rand pe evaluarea riscului bolii
cardiovasculare, vor evalua si masurile functiei cognitive.
Asadar, constatarile acestor anchete in derulare pot furniza informatii daca suplimentarea pe termen lung
cu vitamina B12 ajuta sau nu impotriva dementiei.
Simptomele neurologice
Simptomele neurologice ale deficientei de vitamina B12 includ:
amorteala
furnicaturi in brate, si, mai comun, in picioare
dificultate la mers
pierdere de memorie
dezorientare si dementia cu sau fara schimbari ale dispozitiei.
Desi evolutia complicatiilor neurologice este in general graduala, astfel de simptome nu sunt intotdeauna
reversibile cu tratamentul pentru deficienta de vitamina B 12, in special daca au fost prezente pe o perioada
mai lunga de timp. Complicatiile neurologice nu au fost intotdeauna asociate cu anemia
megaloblastica si, in aproape 25% din cazuri, sunt, de obicei, doar simptome clinice ale deficientei de
vitamina B12.
Desi deficienta de vitamina B12 este cunoscuta ca lezeaza nervii craniali, spinali si periferici care acopera
scutul de mielina, procesele biochimice care duc la leziunea neurologica in deficienta de vitamina B 12 nu
sunt bine intelese.
Simptomele gastrointestinale:
durerea de limba
pierderea apetitului
constiparea,
au fost asociate, de asemenea, cu deficienta de vitamina B 12.
Originile acestor simptome sunt neclare, dar ar putea fi legate de inflamarea stomacului, care sta la baza
unor cazuri de deficienta de vitamina B 12, sau de vulnerabilitatea crescuta a celulelor gastrointestinale,
care se divid repede la sinteza dezechilibrata a ADN-ului.
Au fost folosite doze zilnice mari de 1 mg (1000 mcg) pe cale orala sau 1 mg lunar prin injectie
intramusculara (IM) pentru a trata anemia pernicioasa, fara sa se manifeste efecte adverse semnificative.
Cand au fost administrate doze mari de vitamina B 12 oral, doar un mic procentaj a fost absorbit, fapt care
explica toxicitatea scazuta.
Din cauza toxicitatii scazute a vitaminei B12, nu a fost stabilit niciun nivel tolerabil superior de consum de
catre Comisia de Alimente si Nutritie, atunci cand a fost stabilita doza zilnica recomandata (DZR) in 1998.
Interactiuni cu medicamente
Un numar de medicamente reduce absorbtia de vitamina B 12. Inhibitorii care pompeaza protoni (de ex:
omeprazol si lanzoprazol), folositi pentru terapia sindromului Zollinger-Ellison si bolii de reflux
gastroesofagian (GERD), au scazut secretia de acid stomacal, necesar pentru eliberarea de vitamina
B12 din mancare, si nu din suplimente.
S-a descoperit ca, folosirea pe termen lung a inhibitorilor care pompeaza protoni, a dus la descresterea
nivelurilor de vitamina B12 din sange. Totusi, deficienta de vitamina B 12 nu se dezvolta in general decat
dupa cel putin trei ani de terapie continua.
O alta clasa de inhibitori ai acidului gastric, cunoscuti ca antagonisti ai receptorului H 2 (ex: Tagamet,
Pepsid, Zantac), des folosita pentru a trata ulcerul peptic, a fost gasita ca fiind o cauza a descresterii
absorbtiei de vitamina B12 din mancare. Deoarece secretia de acid gastric nu este prelungita, asa cum
este cu inhibitorii care pompeaza protoni, s-a observat ca antagonistii receptorului H 2 nu cauzeaza o
deficienta evidenta de vitamina B12 nici dupa o perioada lunga de folosire.
Persoanele care iau medicamente care inhiba secretia de acid gastric, ar trebui sa ia in considerare
consumul de vitamina B12 sub forma de supliment, pentru ca acidul gastric nu este necesar pentru
absorbtia sa.
Alte medicamente care inhiba absorbtia de vitamina B 12 din alimente sunt: colestiramina (o rasina care se
leaga de acidul biliar, folosita in tratamentul colesterolului ridicat), cloramfenicol si neomicina (antibiotice)
si colcicina (medicament anti-guta).
Metformina, o medicatie pentru persoanele cu tipul 2 de diabet (dependenti de non-insulina), descreste
absorbtia vitaminei B12, prin legarea calciului liber necesar pentru absorbtia complexului IF- B 12. Acest efect
este corectabil prin consumarea de lapte sau de tablete de carbonat de calciu impreuna cu mancarea sau
cu suplimentele.
Oxidul nitric, un anestezic folosit in mod obisnuit, inhiba ambele enzime dependente de vitamina B 12 si
poate produce multe din trasaturile clinice ale deficientei de vitamina B 12, precum anemia megaloblastica
sau neuropatia. Deoarece oxidul nitric este folosit in mod obisnuit in operatiile la persoane in varsta, unii
experti considera ca deficienta de vitamina B12 ar trebui exclusa inainte de folosirea lui.
Doze mari de acid folic, administrate persoanelor cu deficienta de vitamina B 12 nediagnosticata, pot
corecta anemia megaloblastica fara corectarea deficientei vitaminei B 12, lasand persoana expusa riscului
de a dezvolta o leziune neurologica ireversibila.
Din acest motiv, Comisia de Alimente si Nutritie al Institutului de Medicina recomanda ca toti adultii sa-si
limiteze consumul de acid folic (suplimente si fortificare) la 1000 mcg (1mg) zilnic.
Folosirea pe termen lung a medicamentelor reducatoare de acid a fost implicata in deficienta de vitamina
B12.
Vitamina B12 interactioneaza cu tetraciclina, deci nu trebuiesc administrate in acelasi timp.
Antagonisti
Unele antibiotice (neomicina), medicamentele antigutoase, unele antidiabetice orale (biguanidele), acidul
paraaminosalicilic si alti derivati ai acidului salicilic, contraceptivele orale, inhibitorii receptorilor H 2, folositi
in tratamentul ulcerului gastric si duodenal (cimetidina, ranitidina).
Potentatori
Calciul faciliteaza asimilarea vitaminei B12.
Actiunea vitaminei B12 poate fi potentata de vitaminele A, C si E si de potasiu.
Relatiile vitaminei B12 cu alte vitamine
Asociata altor vitamine din complexul B, vitamina B 12 ajuta la reglarea ciclului menstrual.
In asociere cu vitamina B9, vitamina B12 este un antiinflamator eficient.
Are rol in sinteza vitaminei B7 (colina).
Stimuleaza sinteza vitaminei A din carotenoide.
Vitaminele B12 şi B5 actioneaza sinergic in numeroase procese biologice.
Vitaminele B1 , B6 , B9 , B12 actioneaza sinergic in caz de anemii.
Observatii
Prepararea termica a alimentelor determina pierderi vitaminice de 20-25%.
Este dificil de stabilit o legatura intre carenta vitaminica si anumite boli, deoarece deficitul se
instaleaza lent, in ani de zile.
Consumul terapeutic de vitamina B12 nu este indicat pacientilor bolnavi de cancer.
Pentru pacientii care au probleme de asimilare, medicii au recurs la forma injectabila.
Administrarea intravenoasa a hidrocobalaminei poate contracara efectele otravirii cu cianura.
Fiind un anabolizant natural, poate fi consumat sub forma de suplimente de vitamina B 12 de catre
adeptii culturismului care nu doresc sa abuzeze de anabolizante steroidice.
Suplimente
Ciancobalamina este forma principala a vitaminei B 12 folosita in suplimente, insa metilcobalamina este, de
asemenea, disponibila ca supliment. Ciancobalamina este eliberata pe baza de prescriptie in forma
injectabila si ca gel nazal pentru tratarea anemiei pernicioase.
In cazul prepararilor fara prescriptie medicala care contin ciancobalamina se numara multivitaminele,
complexul de vitamina B si suplimentele cu vitamina B 12.
Vitamina B13
Index articol
Vitamina B13
Surse naturale
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Antagonisti
Interactiuni
Observatii
Toate paginile
Date generale
Vitamina B13 , vitamina hepatoprotectoare, este recunoscuta sub numele de acid orotic. In acidul orotic
se pot gasi minerale ca: potasiu, magneziu si calciu.
Vitamina B13 este o vitamina hidrosolubila, sensibila la lumina solara. Combinata cu celelalte vitamine din
grupa B ajuta la formarea globulelor rosii.
Surse naturale
Copii: 25 – 100 mg
Adulti: 50 – 200 mg
Indicatii
Afectiuni digestive
afectiuni hepatice
colita
Afectiuni alergice
enterita
alergie la antibiotice
meteorism abdominal
tulburari digestive in tratamentul cu
antibiotice
Afectiuni metabolice Afectiuni neurologice
guta scleroza multipla
Modificari biochimice si electrolitice ale
sangelui
Afectiuni urinare
hipercolesterolemie
insuficienta renala
hiperuricemie
litiaza renala urica
uremie
hiperlipemie
Alte indicatii
anorexie dupa administrarea de
antibiotice
celulita
mentinerea tineretii.
Afectiuni cauzate
Nu se cunosc carente sau excese ale vitaminei B13 deoarece acidul orotic este inca prea putin
cunoscut.
Antagonisti
Vitamina B13 este influentata negativ de prezenta apei si a luminii solare.
Potentatori
Vitaminele din complexul B (in special vitamina B9), C si E.
Relatiile vitaminei B13 cu alte vitamine
Aceasta vitamina metabolizeaza acidul folic si vitamina B12.
Vitamina B13 participa la metabolismul vitaminelor B9 si B12.
Suplimente de vitamina B13 - acid orotic
Observatii
Aceasta vitamina este prea putin cunoscuta - deocamdata - pentru a stabili limite de toxicitate.
Vitamina B14
Index articol
Vitamina B14
Surse naturale
Interactiuni
Observatii
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina B14 , xantopterina, este denumita vitamina antitumorala. Aceasta vitamina este foarte putin
cunoscuta.Este o vitamina insolubila in apa, dar solubila in hidroxid de amoniu (NH 4OH) si hidroxid de
sodiu (NaOH). Poate fi transformata in acid folic (vitamina B 9), motiv pentru care a fost incadrata in grupul
vitaminelor B.
Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oamenilor sanatosi.
Urina este un remediu natural cunoscut inca din antichitate. Se spune ca reginele faceau baie intr-un
amestec din urina fecioarelor si laptele de capra proaspat muls, pentru a-si mentine pielea fina si pentru
a-si pastra tineretea trupului. La acestea mai adaugau petalele diverselor flori parfumate.
Chiar si în zilele noastre, urina este des utilizata in industria farmaceutica pentru prepararea a diverse
medicamente si unguente.
Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi
urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa aveti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe,
legume si lactate.
Surse naturale
Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oamenilor sanatosi.
S-a descoperit ca vitamina B14 stimuleaza cresterea reticulocitelor (globule rosii tinere, fara nucleu
si vizibile doar in sangele proaspat) in vitro.
Are proprietati tumorale.
Are rol in hematopoieza.
Indicatii
tumori
Relatiile vitaminei B14 cu alte vitamine
Vitamina B14 este corelata functional cu vitamina B9.
Vitamina B14 poate fi transformata in acid folic (vitamina B9).
Observatii
Urina este un remediu natural cunoscut inca din antichitate.
De asemenea, se numara printre “remediile babesti”.
Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi
urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa aveti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe,
legume si lactate.
Vitamina B15
Index articol
Vitamina B15
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Suplimente
Observatii
Toate paginile
Date generale
Vitamina B15 mai este numita si vitamina anti-oboseala sau vitamina regenerarii.
Nu este considerata de fapt o vitamina in sensul strict al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei
indispensabil in procesul de nutritie. A fost introdusa in practica farmaceutica de catre rusi, care s-au
aratat incantati de rezultate, in vreme ce oficialitatile americane incearca sa o scoata de pe piata.
Din punct de vedere chimic, este un derivat al acidului glutamic.
Surse naturale
Cereale: grau (boabe integrale), orez brun (cuticule), orez (boabe integrale).
Copii: 0,6 mg
Adolescenti: 1,5 mg
Adulti: 2 mg
Ajuta la rapida recuperare dupa oboseala. Este vitamina anti-oboseala; diminueaza acumularile
de acid lactic si intensifica respiratia celulara, permitand efortul muscular intens si pelungit. De aceea este
des utilizata de catre sportivii de performanta.
Mareste durata de viata a celulelor. Participa la sistemele oxidoreducatoare, intrand in
componenta unor enzime respiratorii.
Diminueaza nevoia de alcool; reduce simptomele sindromului de sevraj.
Scade nivelul colesterolului din sange.
Asigura protectia impotriva agentilor poluanti.
Atenueaza simptomele crizelor de astm si anghina.
Protejeaza ficatul impotriva cirozei.
Contribuie la sinteza proteinelor.
Are actiune lipotropa.
Reduce consumul de glicogen.
Participa la procesele de detoxifiere a organismului intoxicat cu barbiturice, precum si in cazul
inoxicatiilor cu clorura de carbon (CCl4), cu salicilat de sodiu sau cu cortizon.
Scade riscul afectiunilor cardiace, amelioreaza circulatia si previne ateroscleroza si
hipertensiunea arteriala.
Functioneaza ca donor de grupari metil in procesele de biosinteza a colinei, a creatininei, a
adrenalinei, a hormonilor steroizi, a ARN-ului, a metioninei (metionina are un rol important in formarea
glucozei si in respiratia celulara; actioneaza ca un antioxidant, contribuind la prelungirea vietii celulelor).
Stimuleaza axul hipofizo-suprarenalian si are efecte de ameliorare a anoxiei celulare,
antiexudative si antihialuronidazice.
Stimuleaza imunitatea.
Antiastmatica.
Vasodilatatoare.
Hipocolesterolemianta.
Antianginoasa.
Indicatii
Afectiuni cardio-vasculare
afectiuni cardio-vasculare (in
Afectiuni ale sistemului imunitar general)
scaderea imunitatii. ateroscleroza
hipertensiune arteriala
insuficienta cardiaca.
Afectiuni digestive
Afectiuni musculare
afectiuni hepatice (in general)
astenie musculara
ciroza hepatica
mialgie.
steatoza hepatica.
Afectiuni osteo-articulare Afectiuni psihiatrice
reumatism astm bronsic
Alte indicatii
astenie
Modificari biochimice si electrolitice ale crampe
sangelui intoxicatii cu narcotice
hipercolesterolemie barbiturice
mediu poluat
efort fizic intens.
Afectiuni cauzate
1. Afectiuni datorate carentei de vitamina B15
2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B15
Nu s-au inregistrat cazuri de efecte toxice ale vitaminei B15. Unele persoane au declarat ca la inceputul
tratamentului cu B15 au suferit accese de greata, care insa au disparut dupa cateva zile. Accesele pot fi
diminuate prin administrarea suplimentelor de B15 dupa principala masa a zilei.
Antagonisti
Observatii
Este cunoscut exemplul celor ce traiesc in tribul Hunza, care au o dieta bazata in special pe alimente ce
contin multa vitamina B17 . Acestia traiesc pana la 90 ani, fara a exista cazuri de cancer.
Surse naturale
Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente cunoscute si consumate des. Pentru a include
vitamina B17 in dieta ta, afla ce alimente trebuie sa consumi:
Vitamina B17 se gaseste in cantitati mari in caise si in cantitati moderate in mere, cirese, nectarine,
piersici, pere, prune si seminte. Afinele, coacazele, capsunile si zmeura contin vitamina B 17, iar in mure se
gaseste in cantitati si mai mari.
Semintele de in, hrisca, mei si cele de dovleac contin o cantitate medie de vitamina B 17.
Fasolea, un aliment preferat de multe persoane, se afla si ea pe lista legumelor ce contin aceasta
vitamina. Sa utilizam fasolea in salatasau in mancarea gatita este o modalitate buna de a adauga
vitamina B17 dietei noastre.
Fructele cu coaja lemnoasa sunt surse importante de substante nutritive, vitamina B 17 gasindu-se in nuci
de macadamia, migdale si acaju. Uleiul amar de migdale contine un nivel ridicat de vitamina B 17, insa este
toxic. Cu toate acestea, uleiul amar de migdale este prelucrat si folosit in fabricarea lichiorului.
Lucerna, sfecla, eucaliptul, spanacul si bambusul contin si ele vitamina B 17. De asemenea, aceasta
vitamina se gaseste in cantitati mari in macris.
Pentru a asimila aceasta vitamina, se pot consuma si tuberculi, maniocul sau cartofii fiind printre
alimentele recomandate. Frunzele de manioc sunt bogate in proteine, insa nu trebuie consumate
proaspete. Se poate consuma maniocul fiert.
Adulti: 50 – 200 mg
In caz de cancer: 1 – 2 g
Actiunile vitaminei B17
Vitamina B17 previne cancerul. Mecanismul sau de actiune consta in eliberarea cianamidei (o
citotoxina puternica) si abenzaldehidei (tot o citotoxina). Cele doua substante actioneaza sinergic,
distrugand celulele canceroase. Prin oxidare, benzaldehidase transforma in acid benzoic (care nu mai
prezinta activitate toxica). Dar, deoarece metabolismul celulelor canceroase este anaerob, oxidarea
benzaldehidei se face mult mai lent, ceea ce determina un exces de benzaldehida in aceste celule,
exercitand o actiune citotoxica mai intensa.
Cianamida se transforma in tiocianat (care nu este toxic) sub actiunea tiosulfatului de transsulfuraza,
enzima prezenta in celulele normale, dar total absenta in celulele canceroase, motiv pentru care
cianamida se va acumula in acestea din urma, distrugandu-le.
Intervine in sinteza acizilor grasi, a aminoacizilor, a hemoglobinei.
Este antitusiva.
Antiinflamatoare.
Expectoranta.
Antispastica.
Indicatii
Afectiuni maligne
cancer (profilaxie si tratament)
cancer de san
cancer pulmonar
cancer de colon
gliom difuz.
Afectiuni musculare
mialgii.
Afectiuni psihiatrice
depresii
iritabilitate.
Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui
hipercolesterolemie
Alte indicatii
astenie
anorexie
spasme
tuse
inflamatii.
Afectiuni cauzate
Afectiuni datorate carentei de vitamina B17
Carenta de vitamina B17 determina:
1. anorexie
depresie
oboseala
insomnie
mialgii
piele uscata.
2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B17
In cazul consumului exagerat de samburi (in special de caise sau migdale), pot aparea fenomene de
toxicitate, datorita continutului de acid cianhidric al acestora.
Un sambure de migdala contine 1 mg de acid cianhidric. Se recomanda un consum mai mic de 50 de
samburi. Doza letala de acid cianhidric este de 50 mg. Fenomenele toxice pot aparea si la doze mai
mici.
Antagonisti
Vitamina C2
Index articol
Vitamina C2
Surse Naturale
Doza zilnica recomandata
Indicatii
Afectiuni cauzate
Observatii
Toate paginile
(esculozida)
Date generale si caracteristici
Vitamina C2 se gaseste in cantitate mare in frunzele si in scoarta castanului salbatic, in denumirea lui
stiintifica Aesculus hippocastanum, de unde si numele de esculozida.
Copii: 2,5 - 5 mg
Adulti: 5 – 10 mg.
Actiuni ale vitaminei C2
- previne cancerul;
- inhiba lipooxigenaza;
- este antiinflamatoare;
- este antioxidanta;
- este diuretica;
- este cardiotonica;
- este coleretica;
Indicatii
Este recomandata folosirea vitaminei C2 in special in prevenirea si/sau tratarea urmatoarelor afectiuni:
- fragilitate capilara,
- insuficienta cardiaca,
- dermatoze,
- hemoroizi,
- fisuri anale,
- hemoragie,
- cancer,
- celulita,
- rahitism,
- TBC,
- tulburari osoase,
- reumatism.
Alte indicatii referitoare la vitamina C2 sunt: apoplexie, celulita, inflamatii, angina pectorala, urticarie,
hipertensiune arteriala, interventii chirurgicale, tromboflebita.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina C2
Carenta vitaminei C2 conditioneaza hemoragiile scorbutului. Provoaca, de asemenea, tulburari capilare si
tulburari limfatice si venoase.
2. Excesul vitaminei F
Observatii
In general se prescrie asociata cu alte medicamente, in functie de natura afectiunii.
Potentatori
Vitamina C2 este potentata de actiunea vitaminei P.
Relatiile vitaminei C2 cu alte vitamine:
Vitamina C2 actioneaza sinergic cu vitamina P.
rincipii
Nutrienti»
Medicalimente
Patologii
Studii
Articole
Contact
Nutrienti
Vitamine
Minerale
Antioxidanti
Enzime
Proteine
Carbohidrati
Grasimi
Apa
Phyto-Chemicals
Nutrienti Functionali
Calculator pentru greutate ideala
Sex
Inaltime
Constitutie
Calculeaza
Sex
Inaltime
Greutate
Activitate
Calculeaza
Greutate
Calculeaza
Vitamina E
Index articol
Vitamina E
Surse alimentare
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Interactiuni
Suplimente
Toate paginile
(tocoferol)
Date generale si caracteristici
Vitamina E descrie o familie de opt oxidanti: patru tocoferoli (alfa-, beta-, gamma- si delta-) si patru
tocotrienoli (alpha-, beta-, gamma-, si delta-). Alfa-tocoferol este singura forma de vitamina E
care este mentinuta activa in corpul uman.
De aceea, aceasta este forma de vitamina E care se gaseste in cele mai mari cantitati in sange si
tesuturi.
Surse alimentare
Sursele mari de alfa-tocoferol din dieta includ: uleiuri vegetale (ulei de masline, floarea soarelui si sofran),
alune, graunte integrale si zarzavaturi cu frunze verzi.
Toate cele opt forme de vitamina E (alfa-, beta-, gamma-, si delta-tocoferoli si tocotrienoli) se gasesc in
alimente in mod natural, insa in cantitati variate.
Cantitatea de alfa-tocoferol necesara pentru astfel de efecte benefice pare sa fie mult mai mare decat cea
care poate fi obtinuta doar din dieta.
Din moment ce suplimentele care contin 200 UI de d-alfa-tocoferol sunt la fel de scumpe ca suplimentele
care contin 400 UI de d-alfa-tocoferol, o alternativa mai putin scumpa ar fi sa luati 400 UI (268 mg) de d-
alfa-tocoferol o data la doua zile.
Suplimentele cu alfa-tocoferol se absorb doar luate impreuna cu mancarea.
Actiunile vitaminei E
1. Functiile Alfa-tocoferol-ului
Principala functie a alfa-tocoferolului la oameni este cea de antioxidant. Radicalii liberi sunt
formati in principal in corp in timpul metabolismului normal si, de asemenea, cand sunt expusi la factorii
de mediu, precum fumul de tigara sau poluantii. Grasimile, care sunt o parte integranta a celulelor
membranoase, sunt vulnerabile la distrugerea prin oxidare de catre radicalii liberi.
Vitamina solubila in apa, alfa-tocoferolul este perfect potrivita sa intercepteze radicalii liberi si sa previna
reactia in lant a distrugerii lipidei.
Pe langa mentinerea integritatii celulelor membranoase din corp, alfa-tocoferolul protejeaza de oxidare
grasimile din lipoproteinele de densitate joasa. Lipoproteinele sunt particule compuse din lipide si proteine
care transporta grasimile prin sange. Lipoproteinele de densitate joasa transporta in mod special
colesterolul din ficat in tesuturile corpului. Lipoproteinele de densitate joasa oxidate au fost implicate in
dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Cand o molecula de alfa-tocoferol neutralizeaza un radical liber, este alterat in asa fel incat isi pierde
capacitatea sa antioxidanta.
Totusi, alti antioxidanti, precum vitamina C, sunt capabili sa regenereze capacitatea de antioxidare a alfa-
tocoferolului.
Au fost identificate si alte functii ale alfa-tocoferolului, care nu sunt legate de capacitatea sa de
antioxidare. De exemplu,
2. Functiile gamma-tocoferolului
Functia gamma-tocoferolului la oameni inca nu este clara. Desi forma cea mai comuna a vitaminei E din
dieta americana este gamma-tocoferol, nivelurile de gama-tocoferol din sange sunt in general de zece ori
mai mici decat cele de alfa-tocoferol.
b. Alte forme de vitamina E, in afara de alfa-tocoferol, sunt metabolizate activ. Deoarece gamma-tocoferol
initial este absorbit in acelasi mod ca si alfa-tocoferolul, cantitati mici de gama-tocoferol sunt detectate in
sange si tesut. Produsele de descompunere ale tocoferolilor, cunoscuti drept metaboliti, pot fi
detectate in urina. Sunt eliminati prin urina mai multi metaboliti gamma-tocoferol decat metaboliti alfa-
tocoferoli, sugerand ca este nevoie de mai putini gamma-tocoferol pentru folosirea de catre corp.
Cercetari limitate in eprubeta si pe animale arata ca gamma-tocoferolul sau metabolitii sai joaca un rol
important in protejarea corpului de leziunea provocata de radicalii liberi, insa aceste efecte nu au fost
demonstrate intr-un mod convingator la oameni.
Recent, au inceput sa apara ingrijorari cum ca suplimentele cu alfa-tocoferol reduc nivelurile de gamma-
tocoferol din sange. Totusi, nu au fost raportate efecte adverse ale suplimentarii moderate cu alfa-
tocoferol, in timp ce sunt confirmate multe beneficii.
Intr-un studiu prospectiv, nivelurile crescute de gama-tocoferol au fost asociate cu un risc semnificativ de
redus de dezvoltare de cancer la prostata. In acest studiu, nivelurile crescute de alfa-tocoferol din plasma
si cele de seleniu din unghii au ajutat impotriva dezvoltarii de cancer la prostata doar cand nivelurile de
gama-tocoferol au fost de asemenea mari.
Aceste constatari limitate, pe langa faptul ca suplimentarea cu alfa-tocoferol reduce nivelurile de gama-
tocoferol din sange, i-a determinat pe unii cercetatori sa efectueze cercetari suplimentare asupra efectelor
pe care le au suplimentul cu gamma-tocoferol dietetic si cel cu gamma-tocoferol asupra sanatatii.
Important de retinut este faptul ca nivelul ridicat de consum de zarzavaturi si ulei vegetal ar putea fi
indicat de concentratiile relativ mari de gamma-tocoferol din plasma.
3. Prevenirea bolii
Boala cardiovasculara
Rezultatele unor studii observationale de cel putin cinci ani sugereaza ca riscul descrescut de infarct
miocardic (atac de cord) sau deces din cauza bolii inimii, atat la femei cat si la barbati, este asociat cu
consumul crescut de vitamina E.
Fiecare studiu a reprezentat un studiu prospectiv care a masurat consumul de vitamina E la oamenii
sanatosi si i-a observat pe o perioada de cativa ani, pentru a determina cati dintre ei au fost diagnosticati
cu sau au murit din cauza unei boli de inima.
In doua din studii, 35% dintre persoanele care au consumat mai mult de 7 mg/ zi de alfa-tocoferol din
alimente au fost pronosticate ca vor muri din cauza unei boli de inima, in comparatie cu cele care au
consumat mai putin de 3-5 mg/ zi de alfa-tocoferol.
Alte doua studii vaste au constatat o reducere semnificativa de risc de boala de inima doar la femeile si
barbatii care au consumat zilnic cel putin 100 UI de supliment cu RRR-alfa-tocoferol (67 mg de RRR-alfa-
tocoferol).
Mai recent, cateva studii au observat ca nivelurile de alfa-tocoferol din plasma sau globule rosii sunt
invers asociate cu prezenta sau severitatea arterosclerozei carotide detectate prin ultrasonografie.
Analiza informatiilor din Studiul de Sanatate a Femeilor a aratat, de asemenea, ca femeile care au primit
vitamina E au experimentat o reducere cu 21% a riscului de tromboembolism venos.
Cataracte
Cataractele se formeaza prin oxidarea proteinei din lentila ochiului. O astfel de oxidare poate fi prevenita
prin antioxidanti precum alfa-tocoferolul.
Cateva studii observationale au examinat asocierea dintre consumul de vitamina E si incidenta si
severitatea cataractelor. Rezultatele acestor studii sunt mixte: unele raporteaza ca doza ridicata de
vitamina E protejeaza impotriva dezvoltarii cataractei, in timp ce altele nu raporteaza nicio asociere. Un
test de interventie placebo-controlat, realizat pe o perioada de sapte ani pe 4.629 de barbati si femei, a
gasit ca suplimentarea zilnica cu antioxidanti ce contin 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E
sintetica (dl-alfa-tocoferol acetat; echivalent a 180 mg de RRR-alfa-tocoferol) si 15 mg de beta-caroten nu
a afectat dezvoltarea si evolutia cataractelor asociate varstei.
In mod similar, intr-un test de interventie de cinci ani s-a observat ca suplimentarea cu antioxidanti (500
mg de vitamina C, 400 UI [268 mg] de RRR-alfa-tocoferol si 15 mg de beta-caroten) nu a afectat evolutia
cataractelor.
Un test de patru ani, aleatoriu, placebo controlat, a raportat ca suplimentele care contin 500 UI/ zi de
vitamina E naturala (335 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu au redus incidenta sau evolutia cataractelor la
adultii in varsta.
Un alt test de interventie a gasit ca suplimentarea zilnica cu 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a
25 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu a alterat incidenta operatiilor de cataracta la barbatii fumatori.
Desi rezultatele unor studii observationale sugereaza ca vitamina E poate proteja impotriva dezvoltarii
cataractei, rezultatele unor teste clinice nu sprijina un efect preventiv.
Functia imunitara
Alfa-tocoferolul intensifica aspectele specifice ale raspunsului imunitar care incep sa intre in declin pe
masura ce inaintam in varsta.
De exemplu, adultii in varsta, carora li s-au administrat 200 mg/ zi de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a
100 mg de RRR-alfa-tocoferol sau 150 UI de RRR-tocoferol), timp de cateva luni, au prezentat o formare
crescuta de anticorpi ca reactie la vaccinul impotriva hepatitei B si la vaccinul contra tetanosului.
Totusi, nu se stie inca daca intensificarile reactiei imunitare asociate alfa-tocoferolului la adultii in varsta
duc la o rezistenta crescuta la infectii, cum ar fi gripa (virusul gripal).
Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe rezidentii unui sanatoriu, timp de un an, a raportat ca
suplimentarea zilnica cu 200 UI de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 90 mg de RRR-alpha-tocoferol) a
redus semnificativ riscul contactarii infectiilor tractului respirator superior, in special a racelilor, dar nu a
avut niciun efect asupra infectiilor tractului respirator inferior (plamani). Sunt necesare mai multe cercetari
pentru a determina daca suplimentarea cu vitamina E ii poate proteja pe cei in varsta impotriva racelilor
sau a altor infectii.
Cancer
Se crede ca multe tipuri de cancer rezulta din lezarea ADN-ului, produsa de radicalii liberi.
Abilitatea alfa-tocoferolului de a neutraliza radicalii liberi a constituit subiectul multor studii de prevenire a
cancerului.
Totusi, cateva studii prospective vaste au esuat in a gasi asocieri semnificative intre consumul de alfa-
tocoferol si incidenta cancerului la plamani sau la san. Un studiu de cohorta, realizat pe 77.126 barbati si
femei, a raportat ca folosirea suplimentelor cu vitamina E, pe o perioada mai mare de 10 ani, a marit
riscul cancerului la plamani la fumatori.
Majoritatea testelor clinice au constatat ca suplimentarea cu vitamina E nu a avut niciun efect asupra
riscului diferitelor tipuri de cancer, cu exceptia unui posibil beneficiu impotriva dezvoltarii cancerului de
prostata.
Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe 39.876 de femei care au participat in Studiul de Sanatate
a Femeilor, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 600 UI de RRR-alfa-tocoferol (400 mg de RRR-alfa-
tocoferol), timp de zece ani, nu a avut niciun efect asupra incidentei generale de cancer sau in cazul
deceselor cauzate de cancer.
De asemenea, acest test de interventie cu vitamina E nu a avut niciun efect asupra incidentei cancerelor
specifice tesuturilor, incluzand cancerul mamar, pulmonar si de colon.
O meta-analiza care a combinat rezultatele acestui studiu cu alte trei teste aleatoriu controlate, a asociat
folosirea vitaminei E supliment cu un risc de 15% mai mic de cancer de prostata.
Totusi, un studiu de interventie vast, aleatoriu, placebo-controlat, care a folosit suplimentarea cu alfa-
tocoferol si seleniu (testul SELECT), singur sau in combinatie, a fost recent intrerupt, deoarece nu a
existat nicio dovada a vreunui beneficiu in prevenirea cancerului de prostata.
Dupa o medie de 5 ani si jumatate de observare, participantii care au luat doar vitamina E (400 UI/ zi
de toti-rac-alfa-tocoferol) au avut un risc de cancer de prostata, dar cresterea nu a fost relevanta din
punct de vedere statistic.
4. Tratamentul bolii
Boala cardiovasculara
Studiile observationale au sugerat ca suplimentul de alfa-tocoferol ar putea fi de ajutor in prevenirea bolii
cardiovasculare.
De exemplu, un studiu observational mic, realizat pe barbati care au avut o operatie de bypass
coronarian, a gasit ca cei care au luat zilnic cel putin 100 UI de alfa-tocoferol supliment (67 mg de RRR-
alfa-tocoferol), au avut o reducere considerabila a progresiei aterosclerozei coronariene masurata
prin angiografie, in comparatie cu cei care au luat mai putin de 100 UI/ zi de alfa-tocoferol.
Un test de interventie aleatoriu, placebo-controlat, efectuat in Anglia (studiul CHAOS) a gasit ca
suplimentarea pacientilor ce sufereau de boala de inima, fie cu 400 UI sau 800 UI de alfa-tocoferol
sintetic (echivalentul a 180 mg sau 360 mg de RRR-alfa-tocoferol), pe o perioada de 18 luni, a redus
dramatic survenirea atacurilor de inima non-fatale cu 77%.
Pacientii cu dializa cronica renala sunt expusi unui risc mult mai mare de deces din cauza bolii
cardiovasculare decat restul populatiei si, de asemenea, mai sunt expusi si unui stres oxidativ ridicat.
Suplimentarea pacientilor cu dializa renala cu 800 UI de alfa-tocoferol natural (536 mg de RRR-alfa-
tocoferol), timp de 1 an si 4 luni, a rezultat intr-un risc extrem de redus de atac de inima, in comparatie cu
placebo.
In contrast, alte trei teste de interventie au esuat in a gasi reduceri semnificative ale riscului cu
suplimentarea de alfa-tocoferol. Un studiu creat in principal pentru examinarea prevenirii cancerului, a
gasit ca administrarea zilnica a 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 25 mg de RRR-alfa-
tocoferol) nu a dus la nicio descrestere semnificativa a atacurilor de inima non-fatale la participantii care
au mai avut atacuri de inima.
Totusi, alte doua teste vaste, realizate pe indivizi ce sufereau de o boala cardiovasculara (atac de inima
sau semne ale unei boli vasculare), a gasit ca suplimentarea zilnica cu 400 UI de alfa-tocoferol natural
(echivalent a 268 mg RRR-alfa-tocoferol) sau 300 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 150
mg RRR-alfa-tocoferol) nu a produs nicio schimbare semnificativa a riscului unui atac de inima ulterior
sau atac cerebral.
Un test realizat pe pacientii fie cu boala vasculara, fie cu diabet mellitus, a gasit ca suplimentarea zilnica
cu 400 UI de alfa-tocoferol natural, pe o perioada de sapte ani, nu a avut niciun efect asupra
evenimentelor cardiovasculare majore (infarct miocardic sau atacul cerebral) sau privind decesele.
Totusi, acest studiu a observat un risc putin crescut de insuficienta cardiaca la subiectii care luau
suplimente cu vitamina E.
Astfel ca, rezultatele testelor clinice care foloseau vitamina E in tratamentul bolii de inima au fost
inconsecvente.
Diabet mellitus
A fost propusa suplimentarea cu alfa-tocoferol a persoanelor cu diabet, deoarece diabetul creste stresul
oxidativ, iar complicatiile cardiovasculare (atacul de inima si atacul cerebral) se numara printre cauzele
principale de deces la diabetici.
Un studiu a descoperit ca marcatorul biochimic al stresului oxidativ (eliminarea urinara a izoprostanelor
F2) a fost ridicat la diabeticii de tipul 2, iar suplimentarea cu 600 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a
300 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp de 14 ani, a redus nivelurile bioindicatorului. Studiile efectului
suplimentarii cu alfa-tocoferol asupra controlului de glucoza din sange au fost contradictorii.
S-a confirmat si un stres oxidativ crescut la diabetul de tipul 1 (insulino-dependent). Un studiu a raportat
ca suplimentarea diabeticilor de tipul 1 cu 100 UI/ zi de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 45 mg RRR-
alfa-tocoferol), timp de o luna, a imbunatatit semnificativ nivelurile de hemoglobina glicozilata si
trigliceride. Totusi, acest studiu nu a notat nicio imbunatatire semnificativa in nivelurile de glucoza din
sange dupa suplimentarea cu alfa-tocoferol.
In plus, unele studii au confirmat niveluri joase de vitamina E in lichidul cerebrospinal al pacientilor cu
boala Alzheimer.
In contrast, un test placebo-controlat de trei ani pe pacienti cu dezechilibru cognitiv usor, a raportat ca,
aceeasi doza de vitamina E nu a incetinit evolutia bolii Alzheimer.
Dupa boala Alzheimer, dementia vasculara (dementia rezultata in urma atacurilor cerebrale) este cel mai
comun tip de dementie din America.
Un studiu de caz-control, care a examinat factorii de risc pentru dementia vasculara la batranii japonezi-
americani, a gasit ca suplimentul de vitamina E si consumul de vitamina C au fost asociate cu un risc
vizibil de diminuare a dementiei vasculara si a altor tipuri de dementie, insa nu si de dementie Alzheimer.
Printre prospectii fara dementie, folosirea suplimentului de vitamina E a fost asociata cu scoruri mai bune
ale testelor cognitive. Desi aceste constatari sunt promitatoare, este nevoie in continuare de studii care sa
determine rolul suplimentarii cu alfa-tocoferol in tratarea bolii Alzheimer si a altor tipuri de dementie.
Cancer
Celulele cancerigene se inmultesc rapid si sunt rezistente la apoptoza (moartea programata a celulei).
Studiile de cultura celulara arata ca esterul de vitamina E, alfa-tocoferol succinat, poate inhiba inmultirea
si inducerea apoptozei intr-un numar de linii de celule canceroase.
Forma de ester, alfa-tocoferol succinat, nu alfa-tocoferol, este necesara pentru inhibarea efectiva a
inmultirii sau inducerii mortii celulelor canceroase. Desi mecanismele pentru efectele succinatului de alfa-
tocoferol asupra celulelor canceroase nu sunt clare inca, faptul ca forma de ester nu are nicio activitate
antioxidanta demonstreaza ca este impotriva unui mecanism antioxidant. Informatiile limitate obtinute de
pe animalele cobai cu cancer arata ca administrarea prin injectie a succinatului D-alfa-tocoferil ar putea
inhiba dezvoltarea tumorii, insa sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca succinatul D-
alfa-tocoferil va fi sau nu un adjuvant al terapiei contra cancerului uman. Cu siguranta ca, administrarea
prin injectie ar fi necesara, deoarece succinatul D-alfa-tocoferil luat oral se desparte pentru a forma alfa-
tocoferolul in intestin.
In momentul de fata, nu exista dovezi la oameni ca administrarea orala a suplimentelor cu succinat D-
alfa-tocoferil va transporta succinatul de alfa-tocoferil in tesuturi.
Indicatii
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina E
malnutritie severa,
cu defecte genetice care afecteaza proteina de transfer a alfa-tocoferol si
cu sindromul malabsorbtiei grasimii.
De exemplu, copiii cu fibroza chistica sau boala ficatului colestatic, au o capacitate deficitara de absorbtie
a grasimii dietetice si, de aceea, vitaminele solubile in grasime ar putea dezvolta simptomele deficientei
de vitamina E.
Din acest motiv, persoanele care dezvolta neuropatie periferiala, ataxia sau retinita pigmentara ar trebui
verificate daca sunt deficiente de vitamina E. Sistemul nervos in dezvoltare este in principal
vulnerabil la deficienta de vitamina E. De exemplu, copiii care au o deficienta severa de vitamina E de la
nastere si nu sunt tratati cu vitamina E, dezvolta repede simptome neurologice. In contrast, persoanele
care dezvolta malabsorbtia vitaminei E in perioada de adolescenta ar putea sa nu dezvolte simptome
neurologice timp de 10-20 de ani.
De tinut minte este faptul ca nu s-a raportat deficienta de vitamina E la persoanele sanatoase care
consuma diete scazute in vitamina E. Desi adevarata deficienta de vitamina E este rara, in America
consumul marginal de vitamina E este relativ obisnuit.
Ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutritiei III (ANESN III) a examinat consumul dietetic si
nivelurile de alfa-tocoferol din sange pe 16.295 de adulti (cu varsta peste 18 ani). La 27% din subiectii
albi, 41% afro-americani, 28% mexicani americani si 32% alti subiecti, li s-au gasit niveluri de alfa-
tocoferol din sange mai mic de 20 micromoli/litru. Aceasta valoare limita a fost aleasa deoarece literatura
de specialitate sugereaza un risc crescut de boli cardiovasculare sub acest nivel.
Mai recent, informatii din ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutritiei din 1999-2000 arata ca un
consum dietetic mediu de alfa-tocoferol este de 6.3 mg/ zi pentru femei si respectiv 7.8 mg/ zi pentru
barbati. Aceste consumuri sunt mult sub recomandarile actuale de consum de 15 mg/ zi.
De fapt, s-a estimat ca mai mult de 90% din americani nu respecta recomandarile dietetice pentru
vitamina E.
2. Excesul de vitamina E
Toxicitatea
S-au notat cateva efecte secundare la adultii care au luat suplimente mai mici de 2.000 mg de alfa-
tocoferol zilnic (RRR- sau toti-rac-alfa-tocoferol). Totusi, majoritatea studiilor de toxicitate sau de efecte
secundare ale suplimentarii cu alfa-tocoferol a durat doar de la cateva saptamani la cateva luni, iar
efectele secundare care au avut loc ca rezultat al suplimentarii pe termen lung cu alfa-tocoferol nu au fost
studiate in mod adecvat.
Cea mai ingrijoratoare posibilitate este cea a coagularii deficitare a sangelui, care poate duce la cresterea
hemoragiei la unele persoane.
Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit un nivel tolerabil superior de consum
pentru suplimentele cu alfa-tocoferol asupra prevenirii hemoragiei. Comisia a considerat ca 1.000 mg/zi
de alfa-tocoferol, sub orice forma (echivalentul a 1.500 UI/ zi de RRR-alfa-tocoferol sau 1.100 UI/zi
de toti-rac-alfa-tocoferol), ar fi cea mai mare doza care sa nu duca la hemoragie la aproape toti adultii.
Desi doar anumiti izomeri de alfa-tocoferol sunt retinuti in circulatie, toate formele sunt absorbite si
metabolizate de ficat. Rationamentul ca orice forma de alfa-tocoferol (natural sau sintetic) sa poata fi
absorbita, si astfel daunatoare, este baza pentru nivelul superior de consum, care se refera la toate
formele de alfa-tocoferol.
Unii doctori recomanda intreruperea suplimentarii cu vitamina E in doze mari cu o luna inainte de operatie
pentru a descreste riscul hemoragiei.
Sugarii prematuri par vunerabili la efectele adverse ale suplimentarii cu alfa-tocoferol, care ar trebui folosit
doar sub supravegherea medicala a unui pediatru.
Suplimentarea cu 400 UI/ zi de vitamina E accelereaza evolutia retinitei pigmentare, care nu este
asociata cu deficienta de vitamina E.
Antagonisti
Interactiuni
1. Interactiunile cu medicamente
Folosirea suplimentelor cu vitamina E cresc riscul sangerarii la persoanele care iau medicamente
anticoagulante, precum warfarina (Coumadin), medicamente antiplachetare, precum clopidogrelul
(Plavix) si dipiridamolul (Persantine) si medicamente non-steroidale anti-inflamatorii,
inclusiv aspirina, ibuprofenul si altele.
Totusi, intr-un test mai vast si aleatoriu controlat al simvastatinei si combinatiei de antioxidanti (600 mg de
vitamina E, 250 mg de vitamina C, si 20 mg de beta-caroten zilnic), realizat pe mai mult de 20.000 de
barbati si femei cu boala coronariana sau diabet, combinatia de antioxidanti nu a afectat negativ efectele
cardioprotectoare ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de 5 ani. Aceste constatari contradictorii
indica faptul ca sunt necesare in continuare cercetari despre posibilele interactiuni dintre suplimentarea
cu antioxidanti si agentii de reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii HMG-CoA reductaza (statine).
Suplimente
Alfa-tocoferol
In America, consumul mediu de alfa-tocoferol din alimente este de aproximativ 8 mg zilnic pentru barbati
si 6 mg zilnic pentru femei. Aceste niveluri sunt sub DZR de 15 mg/ zi de RRR-alfa-tocoferol.
Multi cercetatori sunt de parere ca este dificil pentru o persoana sa consume mai mult de 15 mg/zi de
alfa-tocoferol doar din alimente, fara sa mareasca nivelurile de consum de grasime recomandate mai sus.
Acelasi lucru nu este intotdeauna valabil pentru suplimente. Suplimentele cu vitamina E contin in general
de la 100 UI la 1.000 UI de alfa-tocoferol.
Suplimentele obtinute doar din surse naturale contin doar RRR-alfa-tocoferol (de asemenea etichetat D-
alfa-tocoferol). RRR-alfa-tocoferol este un izomer preferat de catre organism, facandu-l sa fie cea mai
biodisponibila forma de alfa-tocoferol.
Alfa-tocoferol sintetic, care deseori este gasit in alimentele fortificate si suplimentele nutritionale, este de
obicei etichetat toti-rac-alfa-tocoferol sau dl-alfa-tocoferol, insemnand ca cei opt izomeri ai alfa-
tocoferolului sunt prezenti in mixtura. Deoarece jumatate din izomerii alfa-tocoferolului prezenti in toti-rac-
alfa-tocoferol nu sunt folositi de corp, alfa-tocoferol sintetic este mai putin biodisponibil si doar pe
jumatate eficient.
Cand sunt luati oral, jumatate de succinat si acetat este indepartat din alfa-tocoferol, in intestin.
Esterul succinat de alfa-tocoferolul, si nu alfa-tocoferol, este necesar pentru a inhiba cresterea efecienta
si inducerea mortii celulelor canceroase crescute in cultura. Totusi, in momentul de fata nu exista nicio
dovada la oameni ca administrarea orala cu suplimente de succinat de alfa-tocoferil transporta succinatul
de alfa-tocoferilul in tesuturi.
Nu exista nicio dovada publicata cum ca suplimentele care contin fosfat de alfa-tocoferil sunt mult mai
bine absorbite sau au o biodisponibilitate mult mai mare la oameni decat suplimentele care contin alfa-
tocoferol.
Gamma-tocoferol
Acidul linoleic nu poate fi sintetizat in organism, fiind obtinut din unele produse alimentare. Acidul linolenic
si acidul arahidonic pot fi sintetizati in organism. Absorbtia lor se face in intestin, fiind favorizata de
vitamina E.
Surse naturale
Ulei de: floarea-soarelui (in special cel presat la rece), de porumb, de masline, de nuci, de soia;
Cereale: grau si porumb (boabe integrale);
Legume: castraveti, soia (boabe);
Fructe: alune, avocado, arahide, caise (samburi), migdale, migdale indiene (Terminalia catappa), nuci,
pepene galben (cantalup), seminte de pepene verde.
Plante medicinale: alge marine, angelica* (radacina, rizomi), canepa (seminte), catina alba (seminte,
fructe), coada-calului (partea aeriana), coada-soricelului (flori), coltii-babei (partea aeriana), floarea-
soarelui (seminte), in (seminte), lemn-dulce (radacina), mac de gradina (seminte), mac rosu
(seminte), pelin * (frunze), pin tibetan (seminte), ricin* (ulei de seminte), rozmarin (seminte), sofranas
(ulei din fructe), susan (seminte), tidva (seminte), vasc (frunze, ramuri tinere), zburatoare (planta
intreaga, dar mai ales radacina si rizomii).
Alte surse de vitamina F sunt: unt de cacao, germeni de porumb, dovleac (seminte), fructe de catina
alba (8 mg/ 100 g).
Nota:*indica faptul ca plantele prezinta un anumit grad de toxicitate sau determina reactii adverse cand
sunt depasite dozele indicate
Doza zilnica recomandata
Copii: 2,5 g;
Adulti: 5 g.
Actiuni ale vitaminei F
Vitamina F asigura un oarecare grad de protectie impotriva efectelor negative ale razelor X.
Contribuie la dezvoltarea si bunastarea generala a organismului prin influentarea activitatii
glandulare si capacitatea de disponibilizare a calciului catre celule.
Intervine in sinteza lecitinei, a mielinei si a prostaglandinelor.
Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor
in organism.
Rol in cresterea, dezvoltarea si maturizarea celulelor nervoase.
Stimuleaza imunitatea.
Asigura permeabilitatea normala a membranelor celulare.
Antihistaminica.
Este o vitamina antieczematoasa.
Antiinflamatoare.
Vitamina F preintampina formarea depunerilor de colesterol in interiorul arterelor. Este o vitamina
hipocolesterolemianta, deci si antiaterosclerotica, ea constituind totodata un factor hepatoprotector, prin
cresterea si sustinerea functiei antitoxice a ficatului.
Trofic al pielii si al parului.
Indicatii
Afectiuni alergice:
alergii (in general)
Afectiuni ale sistemului imunitar:
scaderea imunitatii.
Afectiuni cardiovasculare:
afectiuni cardiovasculare (in general)
arterita
ateroscleroza
tromboza.
Afectiuni chirurgicale:
abces
plagi atone.
Afectiuni dermato-venerice:
acnee
acnee rozacee
calvitie
eczema
furunculoza
impetigo
psoriazis
radiodermite
scabie
ulcer varicos
xerodermie.
Afectiuni digestive:
afectiuni hepatice (in general)
prurit anal.
Afectiuni genitale:
afectiuni ale prostatei
amenoree patologica
dismenoree
metroragie
kraurosis vulvar
menopauza
plimenoree
prurit vulvar si vaginal
sterilitate.
Afectiuni geriatrice:
eczema senila.
Afectiuni maligne:
cancer (in general).
Afectiuni metabolice:
diabet
guta
obezitate.
Afectiuni neurologice:
scleroza multipla.
Afectiuni ORL:
rinofaringita.
Afectiuni osteo-articulare:
artrita
artroza
reumatism (in general).
Afectiuni pediatrice:
eritem fesier
pubertate
rinofaringite recidivante la copii.
Afectiuni psihiatrice:
afectiuni psihice (in general).
Afectiuni respiratorii:
astm bronsic.
Afectiuni urinare:
nefrita.
Intoxicatii si agenti de mediu:
arsuri
degeraturi
mediu poluat.
Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui:
exces de trigliceride
hipercolesterolemie
hipoglicemie.
Alte indicatii:
perioada de alaptare
scadere ponderala
celulita
convalescenta
inflamatii
pentru mentinerea tineretii.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina F
1.
o acnee
o afectiuni ale unghiilor
o angina pectorala
o calculi biliari
o diaree
o eczeme
o infarct miocardic
o intarzierea cresterii la copii
o par casant
o psoriazis
o tendinta exagerata de keratinizare a pielii
o sete exagerata
o sensibilitate crescuta la infectii
o risc crescut de afectiuni cardiovasculare la adulti
o tulburari nervoase
o varice
o prurit anal
o arterite si flebite
o tulburari hepatice si nervoase
o disfunctii sexuale
o hematurie
o diferite leziuni renale
o tulburari digestive
o cresterea nivelului metabolismului bazal
o litiaza biliara
o migrene
o tulburarea ciclului menstrual etc.
2. Excesul vitaminei F
In cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai rar, in consumul alimentar prelungit, poate aparea o
crestere excesiva in greutate.
Antagonisti
Grasimile saturate, radiatiile, temperatura crescuta, rafinarea uleiurilor (inclusiv uleiul care nu provine din
prima presare la rece) si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.
Observatii
Grasimile nesaturate ajuta la arderea celor saturate daca raportul intre ele este de doi la unu.
Daca acidul linoleic este prezent in cantitate suficienta, ceilalti doi acizi grasi pot fi sintetizati in
organism.
Consumul ridicat de carbohidrati determina cresterea necesarului de vitamina F.
Potentatori
Vitamina E ajuta la o mai buna absorbtie a vitaminei F.
Recomandari
Pentru o mai buna absorbtie a vitaminei F, luati-o la orele de masa impreuna cu vitamina E.
Daca sunteti un mare consumator de carbonati, atunci aveti nevoie de cantitati sporite
de vitamina F.
Persoanele predispuse la depuneri de colesterol trebuie sa ia doze corespunzatoare de vitamina
F.
Majoritatea sortimentelor de nuci sunt surse bogate de acizi grasi nesaturati.
Evitati regimurile alimentare bogate in grasimi saturate.
Relatiile vitaminei F cu alte vitamine:
Acidul linoleic, acidul linolenic si acidul arahidonic devin activi numai in prezenta vitaminelor B6 si
E.
Suplimente
Disponibil in capsule cu 100-150 mg substanta activa.
Vitamina K
Index articol
Vitamina K
Surse alimentare
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
(filochinona –K1; naftochinona – K2; menadiona – K3)
Date generale si caracteristici
Vitamina K, vitamina “buna de pus pe rana”, este o vitamina solubila in grasime. Se mai numest
esi vitamina antihemoragica. Ea este unul dintre factorii esentiali de coagulare a sangelui (participa la
formarea protrombinei); numele de vitamina K apartine, de fapt, unei familii de derivati liposolubili ai
naftochinonei.
Coagularea se refera la procesul de formare a cheagului de sange. Vitamina K este esentiala pentru
functionarea anumitor proteine implicate in coagularea sangelui. Exista trei forme de vitamina K:
1. 1. Plantele sintetizeaza filochinona, care este cunoscuta ca vitamina K1. Este liposolubila,
insolubila in apa si se prezinta sub forma unui ulei galben, stabil la caldura, dar usor degradabil in
mediu alcalin, la lumina si in prezenta oxigenului.
1. Microorganismele intestinale sintetizeaza menachinonele (vitamina K2).
Bacteria sintetizeaza o serie de forme de vitamina K folosind unitatile de repetare de 5 carboni din lantul
lateral al moleculei. Aceste forme ale vitaminei K sunt numite menachinona-n (MK-n), unde n semnifica
numarul unitatilor-de-5-carboni.
MK-4 nu este produsa in cantitati semnificative de bacterie, in schimb, se pare ca este sintetizata din
filochinona de catre oameni si animale. MK-e este formata si din menadiona, o forma sintetica a vitaminei
K, prezenta in produsele de origine animala.
1. Menadiona (vitamina K3) este forma sintetica a vitaminei K. Este hidrosolubila. In organism
este convertita in K2 si are o acivitate de 2-3 ori mai intensa decat celelalte forme.
MK-4 se gaseste intr-un numar de organe, altele decat in ficat, in concentratii mai mari decat filochinona.
Acest fapt, impreuna cu existenta unei cai unice pentru propria sa sinteza, sugereaza ca MK-4 are o
functie biologica unica care nu a fost inca definita.
Bacteria intestinala
Bacteria care colonizeaza in mod normal intestinul mare sintetizeaza menachinonele (vitamina K2 ) care
sunt o forma activa a vitaminei K. Pana recent se credea ca pana la 50% din necesarul de vitamina K ar
putea fi asigurat de sinteza bacteriala. Contributia sintezei bacteriale, asa cum este prezentata in
cercetare, este mult mai mica decat se credea anterior, desi nu se stie clar care este contributia exacta.
Vitamina K este produsa in mod natural de propria noastra flora intestinala.
Dar cantitatea produsa astfel acopera doar jumatate din cantitatea necesara, restul fiind preluat
din dieta.
Surse alimentare
„Sunt vitamina K, incantata de cunostinta!“
Hemoragii, afectiuni ale pielii, atac de cord, menstruatii abundente si dureroase, pietre la rinichi,
greata si stari de voma, osteoporoza, embolie pulmonara, artrita reumatoida, infarct, operatii
chirurgicale - toate aceste afectiuni pot fi prevenite daca avem grija de dieta si sanatatea noastra
si daca avem grija sa ne asiguram doza zilnica de vitamina K.
Nu este deloc greu, deoarece o mana de patrunjel proaspat contine 153% DZR de vitamina K.
Filochinona (vitamina K1 ) este forma dietetica principala a vitaminei K. Zarzavaturile cu frunze verzi si
unele uleiuri vegetale (boabe de soia, seminte de bumbac si masline) sunt colaboratorii principali ai
vitaminei dietetice K. Hidrogenarea uleiurilor vegetale ar putea descreste absorbtia si efectul biologic al
vitaminei dietetice K.
In tabelul de mai jos sunt listate cateva surse bune de vitamina K, impreuna cu continutul lor de vitamina
K in micrograme (mcg).
Desi, gamma-carboxilarea dependenta de vitamina K are loc doar in anumite reziduuri ale acidului
glutamic intr-un numar mic de proteine dependente de vitamina K, este critica pentru functia acelor
proteine de legare a calciului.
In acelasi timp, boala severa de ficat rezulta in niveluri joase de factori de coagulare dependenti de
vitamina K din sange si intr-un risc crescut de sangerare necontrolata (hemoragie). Unele persoane sunt
expuse riscului de formare de cheaguri, care ar putea bloca fluxul sangelui in arterele inimii, creier sau
plamani, ducand la atac de inima, atac cerebral si, respectiv, embolism cerebral.
Unii anticoagulanti orali, precum warfarina (Coumadin) inhiba coagularea prin antagonism cu actiunea
vitaminei K.
Desi vitamina K este o vitamina solubila in grasime, corpul stocheaza foarte putin din ea, iar depozitele
sale sunt consumate rapid in lipsa unui consum dietetic regulat. Poate din abilitatea sa de a stoca
vitamina K, corpul il recicleaza prin procesul numit ciclul vitaminei K. Ciclul vitaminei K permite ca o
cantitate mica de vitamina K sa functioneze de multe ori in gamma-carboxilarea proteinelor, scazand
solicitarea dietetica.
Warfarina previne reciclarea vitaminei K prin inhibarea a doua reactii importante si crearea deficientei de
vitamina K. Gamma-carboxilarea neadecvata a proteinelor de coagulare dependente de vitamina K
intervine in cascada de coagulare, care inhiba formarea cheagurilor in sange.
Cantitati mari de vitamina K dietetica sau supliment poate depasi efectul anticoagulant al antagonistilor
vitaminei K, astfel ca pacientii care iau genul acesta de medicamente ar trebui sa fie precauti in ceea ce
priveste consumarea unor cantitati foarte mari sau foarte variabile de vitamina K din dietele lor. Expertii
recomanda un consum dietetic constant de vitamina K care respecta dozele zilnice recomandate (90-120
mcg/zi) pentru pacientii care iau antagonisti ai vitaminei K, precum warfarina.
Mineralizarea osului
Trei proteine dependente de vitamina K au fost izolate in os: osteocalcina, proteina matrix Gla
(MGP) si proteina S.
Osteocalcina (numita si proteina Gla de os) este o proteina sintetizata de osteoblasti (celulele de formare
a osului). Sinteza osteocalcinei de osteoblasti este reglata de forma activa a vitaminei D
1,25(OH)2D3 sau calcitriol. Capacitatea de legare de mineral a osteocalcinei necesita gamma-
carboxilarea, dependenta de vitamina K, a trei reziduuri ale acidului glutamic.
Functia osteocalcinei este neclara, dar se crede ca are legatura cu mineralizarea osului.
MGP a fost gasita in os, cartilaj si tesutul moale, inclusiv in vasele de sange. Rezultatele unor studii pe
animale sugereaza ca MGP previne calcificarea tesutului moale si a cartilajului, in timp ce faciliteaza
cresterea si dezvoltarea normala a osului.
Proteina anticoagulanta S, dependenta de vitamina K, este de asemenea sintetizata de osteoblasti, insa
rolul sau in metabolismul osului este neclar. Copiii cu deficienta de proteina S mostenita sufera de
complicatii legate de coagularea intensa a sangelui, precum si de densitate osoasa scazuta.
Cresterea celulara
Gas6 este o proteina dependenta de vitamina K care a fost identificata in 1993. A fost gasita in sistemul
nervos, precum si in inima, plamani, stomac, rinichi si cartilaj. Desi mecanismul exact al actiunii sale nu a
fost inca determinat, Gas6 pare sa fie un factor de reglare a cresterii celulare cu activitati de semnalizare
a celulei. Gas6 pare sa fie important in diverse functii celulare, inclusiv adeziunea celulei, inmultirea
celulei si protectia impotriva apoptozei. De asemenea, joaca roluri importante in dezvoltarea si
imbatranirea sistemului nervos. Gas6 regleaza si semnalizarea plachetara si homeostaza vasculara.
Prevenirea bolii
Osteoporoza
Descoperirea proteinelor dependente de vitamina K din os a dus la cercetarea rolului vitaminei K
in mentinerea sanatatii osului.
Vitamina k dietetica si fractura osteoporotica
Studiile epidemiologice au demonstrat o relatie intre vitamina K si pierderea osoasa asociata varstei
(osteoporoza). Studiul de sanatate a asistentelor medicale a observat mai mult de 72.000 de femei timp
de zece ani. Intr-o analiza a acestui grup, femeile al caror consum de vitamina K era in cea mai joasa
chintila (1/5) au avut un risc mai mare cu 30% de fractura de sold, fata de femeile cu consumuri de
vitamina K din cele mai ridicate patru chintile.
Un studiu pe mai mult de 800 de barbati si femei in varsta, din cadrul Studiului Framingham al inimii,
desfasurat pe o perioada de sapte ani, a gasit ca barbatii si femeile cu consumuri de vitamina K dietetica
din cea mai ridicata chintila (1/4) au avut un risc mai mic cu 65% de fractura de sold, fata de cei care
consumau vitamina K dietetica din cea mai joasa chintila (aproximativ 250 mcg/zi vs. 50 mcg/zi de
vitamina K).
Totusi, cercetatorii nu au gasit nicio legatura intre consumul de vitamina K dietetica si densitatea minerala
osoasa (DMO) la subiectii dinstudiul Framingham.
Alte studii nu au observat nicio relatie intre consumul de vitamina K dietetica si masurile de intarire a
osului, DMO sau incidenta fracturii.
Deoarece sursele principale de vitamina K dietetica sunt in general legumele cu frunze verzi, consumul
mare de vitamina K ar putea fi un marcator pentru o dieta sanatoasa bogata in legume.
Nivelurile de circulatie ale osteocalcinei subcarboxilate (ucOC) au fost mai ridicate la femeile aflate la
postmenopauza decat la femeile aflate inainte de menopauza, si mult mai mari la femeile aflate la o
varsta de peste 70 de ani.
Intr-un studiu pe 195 de femei in varsta, institutionalizate, riscul relativ al fracturii de sold a fost de sase
ori mai mare la cele care au avut niveluri ridicate de ucOC la inceputul studiului. Pe un esantion mai mare
de 7.500 de femei in varsta, care traiesc independent, ucOC circulator a sugerat un risc posibil de
fractura.
Desi se pare ca deficienta de vitamina K duce la ucOC ridicat in sange, cercetatorii au analizat si relatia
dintre masurile statusului nutritional al vitaminei D si nivelurile de ucOC, precum si reducerea
semnificativa a nivelului de ucOC in urma suplimentarii cu vitamina D.
De asemenea, este posibil ca un nivel crescut de ucOC sa fie un marcator pentru statusul nutritional
sarac, incluzand vitamina D sau proteina.
O meta-analiza a rezultatelor a 11 studii publicate a gasit ca terapia orala de anticoagulare a fost asociata
cu o reducere foarte mica a densitatii osului la incheietura si nicio schimbare in densitatea osului la sold
sau maduva spinarii.
In Japonia, testele de interventie pe pacienti cu hemodializa si pe femei cu osteoporoza care luau doze
farmacologice foarte mari (45mg/ zi) de menatetrenona (MK-4), au raportat reduceri semnificative ale
ratei de pierdere osoasa.
MK-4 nu se gaseste in cantitati semnificative in dieta, dar poate fi sintetizata in cantitati mici de oameni
din filichinona.
O meta-analiza recenta a sapte teste, aleatoriu controlate, efectuate pe japonezi a asociat suplimentarea
cu menatetrenona-4 cu densitatea minerala osoasa ridicata si incidenta redusa a fracturii, insa aceasta
meta-analiza nu a inclus informatiile unui studiu nepublicat, care nu a raportat niciun efect asupra riscului
de fractura.
Totusi, meta-analiza a raportat ca suplimentarea cu MK-4 a redus riscul de fracturi vertebrale cu 60%,
fracturile de sold cu 77% si fracturile nevertebrale cu 81%. Toate asociatiile au fost semnificative din
punct de vedere statistic.
In sase teste de interventie s-au administrat zilnic 45 mg de menatetrenona, in timp ce un test a folosit 15
mg de menatetrenona zilnic. Doza de 45 mg/ zi de menatetrenona a fost folosita mai recent intr-un test
controlat de interventie pe 325 de femei la postmenopauza. Acest studiu a observat ca suplimentul cu
menatetrenona a imbunatatit rezistenta osului in comparatie cu placebo. Dozele folosite in majoritatea
studiilor amintite mai sus sunt aproape de 500 de ori mai mari decat consumul adecvat pentru vitamina K.
Unii experti nu sunt siguri daca efectele unor astfel de doze mari de MK-4 reprezinta sau nu adevaratul
efect al vitaminei K.
Testele clinice pe termen lung de suplimentare cu filochinona, la doze care pot fi obtinute prin consumul
dietetic (200-1.000 mcg/zi), au raportat rezultate mixte referitoare la efectele asupra densitatii osului. Se
pare ca suplimentarea cu filochinona la aceste niveluri nu este benefica persoanelor in varsta
care deja iau suplimente cu vitamina D si calciu.
Astfel, dovada unei relatii intre statusul nutritional al vitaminei K si sanatatea oaselor la adulti nu este
solida. Este nevoie in continuare de cercetari pentru a determina functia fiziologica a proteinelor
dependente de vitamina K din os, precum si mecanismele prin care vitamina K afecteaza sanatatea
osului si riscul de fractura osteoporotica.
Un studiu al populatiei, realizat pe femeile aflate la postmenopauza, cu varsta intre 60-79 de ani, a gasit
ca femeile cu varsta intre 60-90 de ani cu calcificari aortice au avut consumuri mai joase de vitamina K,
fata de cele fara calcificari aortice, insa aceasta constatare nu a fost valabila pentru femeile mai batrane.
Mecanismul prin care vitamina K poate promova mineralizarea osului, in timp ce inhiba mineralizarea
(calcificarea) vaselor, nu este total clara.
O ipoteza se bazeaza pe functia proteinei matriciale Gla (MGP). MGP inhiba calcificarea cartilajului si a
osului in timpul dezvoltarii embrionului.
Unii cercetatori au emis ipoteza ca nivelurile de MGP gasite in vasele calcificate ar putea reprezenta o
aparare impotriva calcificarii vaselor, insa statusul nutritional neadecvat al vitaminei K rezulta intr-o
carboxilare neadecvata si presupus inactiva a MGP.
Astfel, consumul insuficient de vitamina K dietetica ar putea creste riscul calcificarii vasculare. In sprijinul
acestei ipoteze vine un studiu mic, realizat pe oameni care au luat anticorpi specifici de conformare
impotriva MGP, pentru a examina posibilitatea carboxilarii dezechilibrate a acestei proteine si contributia
ei sau nu la calcificarea arteriala.
Pe subiectii sanatosi, decarboxilarea MGP (ucMGP) nu a fost detectata in interiorul captuselii arterei
carotide. In contrast, majoritatea proteinei matriciale Gla din captuseala arterei carotide a pacientilor cu
arteroscleroza a fost decarboxilata. Serul ucMGP poate fi scazut la cei cu risc de calcificare
cardiovasculara din cauza depozitarii ucMGP in zonele locale ale calcificarii vasculare. Sunt necesare in
continuare cercetari pentru a stabili natura rolului proteinelor osoase, cum ar fi MGP, in calcificarea placii
ateroscletotice la oameni.
Indicatii
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina K
Adulti
Deficienta de vitamina K nu este comuna la adultii sanatosi din mai multe motive:
Printre adultii expusi riscului unei deficiente de vitamina K sunt inclusi cei care iau anticoagulanti ai
antagonistului vitaminei K si persoanele cu o lezare sau boala severa a ficatului.
In plus, persoanele cu dereglari ale malabsorbtiei grasimii ar putea fi expuse unui risc crescut de
deficienta de vitamina K.
Sugari
Copiii nou-nascuti care sunt alaptati exclusiv sunt expusi unui risc crescut de deficienta de vitamina K,
deoarece laptele uman este destul de scazut in vitamina K, in comparatie cu formula. Copiii nou-
nascuti, in general, au un status scazut de vitamina K din urmatoarele motive:
3) ciclul vitamina K ar putea sa nu fie complet functional la nou-nascuti, in special la sugarii prematuri.
Sugarii ai caror mame sunt pe medicatie anticonvulsiva de prevenire a atacurilor de apoplexie sunt de
asemenea expusi riscului de vitamina K. Deficienta de vitamina K la nou-nascuti poate rezulta intr-o
dereglare de sangerare numita deficienta de sangerare a vitaminei K (VKDB). Deoarece VKDB este
periculoasa si poate fi usor prevenita, Academia Americana a Pediatrilor si un numar similar de organizatii
internationale recomanda o injectie de filochinona (vitamina K1) tuturor nou-nascutilor.
1. 2. Excesul vitaminei K
Toxicitate
Desi exista posibilitatea unei reactii alergice, nu a a fost asociata nicio reactie de toxicitate cu dozele mari
de filochinona (vitamina K1 ) sau menachinona (vitamina K2 ), forme ale vitaminei K. Acest lucru nu este
valabil si pentru menadiona sintetica (vitamina K 3 ) si derivatele sale. Menadiona poate interveni in functia
glutationului, unul din antioxidantii naturali ai corpului, rezultand in lezarea oxidativa a membranelor
celulare. Menadiona administrata prin injectie a cauzat toxicitate ficatului, icter si anemie hemolitica (din
cauza rupturii globulelor rosii) la sugari; de aceea, menadiona nu se mai foloseste in tratarea deficientei
de vitamina K.
Antagonisti
Aspirina, dozele mari de vitamina A si vitamina E, anticoagulantele (warfarina), antibioticele in exces,
radiatiile, uleiurile rancede, sulfamidele.
Interactiuni
Interactiunile nutrientului
S-a constatat ca dozele mari de vitamina A si vitamina E se opun vitaminei K. Se pare ca excesul de
vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K, in timp ce o forma a vitaminei E (tocoferol chinona) poate
inhiba enzimele carboxilaza dependente de vitamina K. Un studiu pe adulti cu status normal de coagulare
a gasit ca suplimentarea cu 1.000 UI de vitamina E, timp de 12 saptamani ,a redus gamma-carboxilarea
protrombinei, o proteina dependenta de vitamina K.
O interactiune intre vitamina E-vitamina K a fost raportata la pacientii care luau medicamente de
anticoagulare precum warfarina. Hemoragia (sangerare excesiva) a fost raportata la un barbat care luase
5 mg de warfarina si 1.200 UI de vitamina E zilnic.
Interactiunile cu medicamente
Efectul anticoagulant al antagonistilor vitaminei K (ex. Warfarina) poate fi inhibat de un consum foarte
mare de vitamina K dietetica sau supliment de vitamina K. In general se recomanda persoanelor care iau
warfarina sa incerce sa consume doza adecvata de vitamina K (90-120 mcg) si sa evite fluctuatiile mari
ale consumului de vitamina K, care ar putea interveni in ajustarea dozei lor de anticoagulant.
Cand o femeie gravida ia warfarina, anticonvulsivi, rifampin si isoniazid, acestea pot interveni in sinteza
vitaminei K a fetusului si supune nou-nascutul unui risc ridicat de deficienta de vitamina K.
Alte medicamente pot interveni in sinteza endogena a vitaminei K sau in reciclarea vitaminei K. Folosirea
prelungita a unui spectru mare de antibiotice poate descreste sinteza vitaminei K de catre bacteria
intestinala. Cefalosporinele si salicilatele pot descreste reciclarea vitaminei K prin inhibarea vitaminei
K epoxid reductazas. Mai mult, colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii,
olestra, pot descreste absorbtia vitaminei K.
Observatii
Totusi, doua studii retrospective vaste din America si Suedia, care au revizuit inregistrarile medicale a
54.000 si respectiv 1,3 milioane de copii, nu au gasit nicio dovada a vreunei legaturi intre cancerele din
copilarie si injectiile cu vitamina K la nastere.
Mai mult, o analiza combinata a sase studii de caz control, incluzand 2.431 copii diagnosticati cu cancer
al copilariei si 6.338 de copii fara cancer, nu a gasit nicio dovada ca injectiile cu vitamina K pentru nou-
nascuti au crescut riscul leucemiei de copilarie. Academia Americana a Pediatrilor a recomandat ca
profilaxia vitaminei K pentru nou-nascuti sa fie continuata, deoarece VKDB este periculoasa, iar riscurile
de cancer sunt improbabile si nedovedite momentan.
Rezultatele a doua studii despre nivelurile vitaminei K la sugarii nascuti prematur sugereaza ca doza
standard initiala de vitamina K 1pentru sugarii nascuti la termen (1.0 mg) ar putea fi prea mare pentru
sugarii nascuti prematur.
Aceste constatari i-a determinat pe unii cercetatori sa sugereze ca folosirea initiala a unei doze de 0,3
mg/ kg de vitamina K pentru sugarii cu greutatea la nastere mai mica de 1.000 g (2 lbs, 3 oz) si o doza
initiala de 0,5 mg ar preveni probabil boala hemoragica la nou-nascuti.
Potentatori
Relatiile vitaminei K cu alte vitamine:
excesul de vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K,
colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii, olestra, pot descreste
absorbtia vitaminei K.
Suplimente
In America, vitamina K1 este disponibila fara prescriptie in multivitamine si alte suplimente, in doze care
variaza intre 10-120 mcg per supliment. O forma a vitaminei K 2, menatetrenona (MK-4), a fost folosita
pentru a trata osteoporoza in Japonia si in momentul de fata face subiectul unui studiu in America.
Vitamina P
Index articol
Vitamina P
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Afectiuni cauzate
Observatii
Interactiuni
Toate paginile
(complexul C, rutozida, bioflavonoidele, hesperidina)
Date generale si caracteristici
Vitamina P mai este numita si vitamina permeabilitatii si reprezinta un complex de substante
hidrosolubile, alcatuit din: rutozida, hesperidina, epicatechina, citrulina, flavonoide (care determina
culoarea galben-portocalie a citricelor). continute in anumite vegetale: ardei iute, paprika, hrisca, afine si
mai ales citricele (portocala, lamaie, grapefruit).
Scorbutul, pe care unii cercetatori il atribuiau avitaminozei C este, in realitate, consecinta unei duble
avitaminoze: C si P, ultima fiind un factor de rezistenta capilara si de scadere apermeabilitatii vaselor.
Vitamina P a fost evidentiata pentru prima data in endocarpul citricelor (portiunea alba din coaja
acestora); aici se afla de 10 ori mai multa vitamina P decat in sucul colorat.
Surse naturale
- pentru rutozida: hrisca (seminte), leustean (frunze), patrunjel (frunze), salata, masline, portocale
(pericarp);
- pentru hesperidina: ardei iute, grapefruit, lamaie, portocale (pulpa);
- pentru epicatechina: caise, nuci de cola;
Alte surse de vitamina P: andive, macese.
- Are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si
ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor
inferioare, raceală, artrita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sangerarea
gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
- Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg
vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C.
- Stimuleaza catabolismul.
- Miorelaxanta.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina P
Deficienta de vitamina P determina aparitia unor afectiuni precum:
- Hemoragii
- Hematoame
- Accidente vasculare
- Fragilitate capilara
- Gingivoragii
- Hipertensiune arteriala.
2. Excesul vitaminei P
Nu se cunosc efectele.
Observatii
- Vitamina C sintetica nu este in stare, ea singura, sa vindece scorbutul insotit de hemoragii. Dar
lamaia si diverse legume pot sa-1 vindece, gratie vitaminei P pe care o contin si care o actiune sinergica
cu vitamina C.
Antagonisti
Potentatori
Vitamina C, vitamina K.
- Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg
vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C.
Suplimente
Vitamina M
Index articol
Vitamina M
Surse Naturale
Doza zilnica recomandata
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
(stigmasterolul)
Date generale si caracteristici
Vitamina M este o vitamina eritropoietica si granulopoietica.
Este un produs derivat al fitosterolilor. Este format din acizii glutamic si paraaminobenzoic, legati
de pteridina - un pigment galben, pe care il gasim in aripile fluturilor si in toate alimentele, dar mai mult in
ficat, muschi, drojdie de bere, spanac.Desi stigmasterolul este insolubil in apa, este solubil, totusi, in
solventi organici uzuali.
Surse naturale
- drojdie de bere
- sfecla (frunze), soia (boabe), telina, varza, spanac, marar, conopida, fasole aurie, ceapa, usturoi,
napi.
- smantana
- arahide
De asemenea, o putem regasi in cateva plante medicinale: anason (ulei gras de seminte), brusture
(radacina, frunze), galbenele (partea aeriana), ginseng, gotu kola, iarba-mare (radacina, rizomi), lemn-
dulce (radacina), musetel (partea aeriana), salvie (frunze), vasc (frunze, ramuri tinere).
Indicatii
Este recomandata folosirea vitaminei M in special pentru urmatoarele afectiuni:
- Afectiuni hepatice
- Guta
- Torticolis
- Sclerodermie
- Scleroza medulara
- Scleroza multipla
- Coxartroza
- Spondiloza
- Sciatica
- Nevralgii cervicale
- Tulburari de crestere
Alte indicatii referitoare la vitamina M sunt: celulita, insomnie, nervozitate, inflamatii, hipercolesterolemie,
hiperlipemie.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina M
- leucopenie cu granuloponie
- trombocitopenie
- anemie.
Evolutia este progresiva, daca nu se inlatura factorii etiologici. Granulopenia, ce poate duce la
agranulocitoza, poate agrava boala si prin expunerea organismului la o serie de infectii secundare
intercurente.
Tratamentul recomandat se refera in primul rand la dietoterapie, in special o alimentatie bazata pe
verdeturi, drojdie-de-bere 60 - 90 g/zi etc.
Medicamentos, se da oral sau parenteral vitamina M 20 g/zi, doza de atac, apoi, doza de intretinere 5
mg/zi.
Profilactic, se recomanda alimentatia echilibrata si completa bogata in verdeturi, cruditati si proteine.
2. Excesul vitaminei M
In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc).
Antagonisti
In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc).
itamina N
Index articol
Vitamina N
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Suplimente
Toate paginile
(acidul tioctic, acidul lipoic)
Date generale si caracteristici
Vitamina N este o vitamina ce se gaseste in majoritatea alimentelor naturale. Este solubila in grasimi si
insolubila in apa.
Surse naturale
Alte indicatii referitoare la vitamina N sunt: ischemie, necroza cerebrala, intoxicatii alcoolice, intoxicatii cu
ciuperci, paralizii, dermatite, eczeme.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina N
2. Excesul vitaminei N
Interactiuni
Observatii
Elimina anumiti radicali partial periculosi, cum ar fi radicalii peroxinitrici, care determina aparitia
aterosclerozei, a inflamatiilor pulmonare si a tulburarilor neurologice, precum si a inflamatiilor cronice.
Este capabila sa neutralizeze radicalii liberi.
Potentatori
Actiune sinergica cu vitaminele C, E si coenzima Q10.
Relatiile vitaminei N cu alte vitamine:
Ajuta la reciclarea partiala a altor oxidanti, cum ar fi: vitaminele E, C si coenzima Q 10, avand o
actiune sinergica cu acestia, crescandu-le eficacitatea.
Suplimente
Vitamina U
Index articol
Vitamina U
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Actiuni
Indicatii
Afectiuni cauzate
Interactiuni
Observatii
Suplimente
Toate paginile
Date generale si caracteristici
Vitamina U, descoperita de Dr Vasily Bukin, care a izolat-o din lapte coagulat si, de asemenea, din frunze
de varza acra, este deocamdata foarte putin cunoscuta.
Beneficiile consumului de vitamina U dietetica rezida in primul rand din rolul sau in tratarea ulcerului
digestiv (cu efecte vizibile dupa un tratament de 30 pana la 40 de zile), dar si din rolul pe care aceasta
vitamina il joaca in regenerarea mucoasei.
Surse naturale
Desi varza este principala sursa de vitamina U, nu este singura.
Alte surse naturale de vitamina U sunt: telina, usturoi, frunze de ceapa de vara.
lucerna
seminte de susan
galbenus de ou
banane
drojdie.
In plus, vitamina U are, de asemenea alte functii, contribuind la coagularea sangelui si formarea
trombocitelor, fiind utila astfel in prevenirea anumitor tipuri de anemie si hemofilie.
Indicatii
Vitamina U este utila in tratarea:
ulcerului gastro-duodenal
anemiei
hemofiliei
bolilor cardiovasculare
tuturor tipurilor de leziuni ale pielii
furuncule
eczeme
muscaturi de insecte
acnee.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de vitamina U
2. Excesul vitaminei U
Antagonisti
Interactiuni
Potentatori
Relatiile vitaminei U cu alte vitamine:
Observatii
Trebuie remarcat faptul ca vitamina U isi pierde proprietatile terapeutice prin gatit, astfel incat
tratamentul anti-ulcer ar trebui sa fie bazat pe suc de varza cruda, in special verde sau alba, care au o
capacitate mai mare de a neutraliza aciditatea, contribuind la cicatrizare si vindecare.
Suplimente
Coenzima Q10
Index articol
Coenzima Q10
Surse naturale
Doza zilnica recomandata
Indicatii
Afectiuni cauzate
Antagonisti
Observatii
Toate paginile
(ubichinona, CoQ10)
Date generale si caracteristici
Coenzima Q10 (in forma prescurtata CoQ10) este o substanta asemanatoare vitaminelor. A fost descoperita
in 1957, la Universitatea Wisconsin si, de atunci, a fost folosita in principal ca supliment, dar si utilizata
medical in prevenirea si tratarea a numeroase afectiuni.
Structura sa aminteste de cea a vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic.
Se stie ca o substanta definita ca vitamina, nu poate fi sintetizata in mod natural de organism. Prin
urmare, coenzima Q10 reprezinta o exceptie. In biochimie este preferata denumirea de coenzima, in loc
de vitamina Q10, deoarece substanta functioneaza precum o coenzima.
Coenzima Q10 (ubichinona, CoQ10) este o substanta prezenta in toate celulele organismului si este
indispensabila desfasurarii normale a proceselor biologice si biochimice, datorita rolului major detinut
in transportul energiei necesare celulelor, asigurand astfel buna functionare a acestora, inclusiv a
celulelor inimii si a vaselor de sange.
Desi pastrarea sanatatii sistemului cardiovascular reprezinta o problema majora a vremurilor in care
traim, nu este chiar atat de greu sa mentii sanatatea inimii. De cateva zeci de ani, specialistii in nutritie ne
recomanda sa consumam alimente sarace in grasimi si bogate in fibre, sa ne lasam de fumat si sa
practicam zilnic exercitii fizice.
Din nefericire, pentru multi dintre noi, este dificil sa urmam si sa indeplinim aceste sfaturi, desi intelegem
ca sunt benefice pentru sanatatea noastra.
Totusi, dupa ani indelungati de cercetari, avem acum un nou aliat in sprijinirea si protejarea sanatatii
intregului sistem cardiovascular, acest foarte interesant nutrient:coenzima Q10.
Este recomandat sa avem in vedere mentinerea unui echilibru optim al nivelului de coenzima
Q10 prin aport suplimentar, fiindu-ne cunoscut in acest moment faptul ca nivelul de coenzima din
corpul nostru scade tot mai mult odata cu inaintarea in varsta, adica exact in perioada cand avem
cel mai mult nevoie de acest mineral.
Stiati ca…
…studiile au aratat ca organismul uman incepe sa inregistreze serioase probleme metabolice de
sanatate la o deficienta de 25% de coenzima Q10 fata de nivelul normal, iar la o deficienta de
75% ... moartea este aproape sigura?
Iata care ar fi, conform cercetarilor in domeniu, principalele beneficii ale utilizarii acestui foarte interesant
nutrient, CoQ10:
Previne atacul de cord.
Previne oboseala.
Ajuta la diminuarea colesterolului.
Ajuta la reglarea nivelului de homocisteina.
Este antihipertensiva.
Diminueaza presiunea sanguina.
Are rol in prevenirea si tratarea diabetului zaharat.
Ajuta la echilibrarea greutatii in cazul persoanelor obeze.
Totusi, excesul aportului de coenzima Q10 poate determina aparitia unor efecte secundare nedorite,
precum:
Oboseala
Insomnie
Agitatie
Agravarea unor boli de inima deja existente.
!!! Este bine de stiut ca toate aceste efecte secundare pot fi prevenite printr-o atentie sporita la dozaj,
astfel incat sa ne incadram in recomandarea de max 30 – 90 mg/zi.
Surse naturale
CoQ10 mai este cunoscuta si sub denumirea de ubichinona, deoarece este un component ubicuu (exista
peste tot). Se cunosc 10 tipuri obisnuite de CoQ, dar dintre ele numai CoQ 10 face parte din structura
celulelor umane.
Ubichinona se gaseste in special in peste, precum si in organe animale: inima, ficat. (10 – 20 mg/100 g)
Galbenus de ou crud;
Uleiuri: uleiuri vegetale (in general), ulei de soia;
Cereale: germeni de orz, grau (boabe integrale, germeni), orez si ovaz (boabe integrale).
Legume: broccoli, cartofi, ceapa, morcovi, rosii, soia (boabe), spanac, usturoi, varza (alba si rosie),
vinete.
Oleaginoase: alune, nuci.
Copii: 15 mg
Adulti: 30 – 90 mg
In caz de deficiente majore: 100 mg.
Actiuni ale coenzimei Q10
Coenzima Q10 este o substanţa asemanatoare vitaminelor. Structura sa aminteste de cea a
vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic.
Din punct de vedere biochimic, CoQ10 are rol reglator in procesul de generare a energiei ce se
desfasoara la nivelul mitocondriilor, acele centrale minuscule ale celulelor unde sunt sintetizate
moleculele de acid adenozin-trifosforic (ATP), combustibilul cu cea mai mare incarcatura de energie,
produs de organismul uman.
Previne si trateaza afectiunile membranei periodontale.
Determina reducerea greutatii corporale la persoanele obeze.
Previne procesul de imbatranire si patologia legata de varsta; prelungeste durata vietii.
Descoperirea agentilor chimici cunoscuti sub denumirea de radicali liberi reprezinta una dintre cele mai
importante realizari ale biochimiei. Aceste molecule active ataca si dezechilibreaza lantul vital al furnizarii
de oxigen la nivel celular.
In prezent, se considera ca radicalii liberi joaca un rol semnificativ in procesul de imbatranire al celulelor,
in favorizarea infectiilor si, mai ales, in procesul de imbatranire a organismului.
Imbatranirea are ca rezultat o deficienta de coenzima Q 10, corelata cu scaderea in greutate a timusului.
Radicalii liberi pot ataca si ADN-ul celular, creand gene mutante, care la randul lor pot genera procese
maligne.
Stiati ca...
...concentratia intracelulara a radicalilor liberi creste odata cu varsta, cauzand scaderea resurselor
sistemului imunitar?
Radicalii liberi, care sunt in esenta peroxizi (molecule ce contin atomi de oxigen foarte activi din punct de
vedere chimic), daca nu sunt rapid inactivati, pot genera alti radicali liberi, distrugand sau alterand
componente ale celulelor.
S-a constatat ca exista o legatura vitala intre coenzima Q10 si vitamina E. La fel ca si aceasta, coenzima
Q10 neutralizeaza excesul de radicali liberi, actionand ca un puternic antioxidant.
Indicatii
Coenzima Q10 este utila in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni:
Infarct miocardic
Afectiuni cardiovasculare (in general)
Insuficienta cardiaca
Scaderea imunitatii
Angina pectorala
Palpitatii
Alergii (in general)
Afectiuni hepatice
Afectiuni ale pancreasului
Boala Parkinson
Diabet zaharat
Distrofie musculara.
Alte indicatii: paradontoza, afectiuni degenerative ale sistemului nervos central, efecte secundare in
contraceptia orala, pentru mentinerea tineretii.
Cercetatorii japonezi au ajuns la concluzia ca ubichinona poate favoriza vindecarea ulcerului duodenal si,
de asemenea, contribuie la fortificarea sistemului imunitar.
Afectiuni cauzate
1. Deficienta de coenzima Q10
Deficitul de coenzima Q10 genereaza dereglari in procesele de oxidoreducere ce se desfasoara la nivel
celular si cauzeaza astfel tulburari dintre cele mai diverse in functionarea organismului.
Acest lucru se intampla chiar si atunci cand cantitatea de CoQ 10 scade cu numai 25% fata de
normal.
In cazul in care organismul nu dispune de necesarul de CoQ 10, apar semnele insuficientei cardiace,
hipertensiunii si ale altor numeroase boli.
In timpul unei perioade de afectare a sanatatii, organismul se poate simti secat de energie, aspect
perceput prin semne si simptome precum:
1.
o Febră
o Astenie
o Nervozitate.
Carenta cronica de coenzima Q10 determina:
Distrofie musculara
Gingivita
Hipertensiune arteriala
Obezitate
Scaderea imunitatii.
Lupta cu boala necesita activarea a milioane de celule combinata cu producerea de celule suplimentare.
Energia suplimentara necesara rezulta in urma unor procese celulare, al caror catalizator principal este
coenzima Q10.
Deficitul de coenzima Q10 se poate manifesta si prin tulburari de ritm cardiac. Terapia naturala cu
coenzima Q10 la pacientii cardiaci trebuie efectuata pe perioade mari de timp sau chiar pe tot restul vietii.
Stiati ca...
...s-a constatat ca pacientii cu grad mare de obezitate prezinta deficiente de coenzima Q 10 de pana
la 50% din concentratia normala?
2. Excesul coenzimei Q10
Desi are nenumarate beneficii, aportul in exces poate determina si unele efecte secundare nedorite, cum
ar fi:
Oboseala
Insomnie
Agitatie
Agravarea unor boli de inima, daca acestea deja exista.
De aceea, atat pentru prevenirea aparitiei, cat si pentru tratarea acestor posibile efecte secundare, este
recomandat sa fim atenti la dozajul aportului de coenzima Q10, pentru a nu depasi o doza zilnica normala
recomandata de 30 – 90 mg/zi.
Antagonisti
Medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), medicatie pentru diminuarea colesterolului.
Interactiuni
Peste tot in lume, foarte multi oameni care sufera de hipertensiune sunt tratati cu medicamente
hipotensoare traditionale (beta blocante), care, pe langa efectul dorit de normalizare a tensiunii arteriale,
au si multiple efecte secundare nedorite ce impiedica functionarea enzimelor activate de CoQ 10.
Din acest motiv, se recomanda administrarea concomitenta cu beta blocantele si a CoQ 10, pentru a
contracara lipsa coenzimei din organism si a preveni aparitia unor efecte adverse nedorite: oboseala,
apatia, scaderea contractilitatii miocardului.
Este recomandat sa fim atenti la folosirea medicamentelor pentru scaderea nivelului de
colesterol, deoarece acestea inhiba functiile coenzimei Q 10 in organism.
Observatii
Daca o persoana este sedentara si nu face exercitii fizice regulat sau pur si simplu nu este activa
fizic, cresterea aportului de alimente naturale bogate in coenzima Q 10 constituie un mod sigur si eficace
de imbunatatire a performantelor inimii si de asigurare a rezistentei la efortul zilnic.
Spre sfarsitul anilor '80, dr. Peer Langsjoen (Temple, Texas) a analizat datele a 806 pacienti
grav bolnavi de inima si a ajuns la concluzia ca tratamentul cu CoQlOa adus ameliorari considerabile,
avand efecte benefice asupra tuturor formelor de cardiomiopatie.
Mai tarziu, cercetatorii italieni au confirmat ca, dupa administrarea acestui supliment alimentar la un
numar de 1.100 de persoane bolnave de inima, la 80 % dintre ei au aparut semne certe de ameliorare.
In anul 1990, in cadrul simpozionului desfasurat la Roma, avand ca tema coenzima Q10, dr. W.V. Judy a
prezentat rezultatele cercetarilor sale in acest domeniu. Timp de mai multi ani, el a administrat zilnic 100
mg CoQ10 unor pacienţi care anterior au suferit un infarct miocardic. Lotul cercetat era alcatuit din 180 de
pacienti din clasa IV NYHA, intr-un stadiu al bolii deosebit de grav.
Ulterior, bolnavii au fost impartiti in doua grupe distincte, de cate 90 de persoane. Pacientii din prima
grupa au primit in continuare numai medicamente traditionale, iar cei din grupa a 2- a au primit pe langa
acestea si 100 mg CoQ10.
Pe parcursul anilor, s-a constatat ca numarul deceselor a fost considerabil crescut in grupa celor care nu
au primit CoQ10. Pana la sfarsitul celui de-al 6-lea an au decedat toti pacientii tratati cu medicamente
traditionale. In schimb, 36 % dintre cei care au primit CoQ 10 au supravietuit, la acesti bolnavi constatandu-
se semne certe de ameliorare la numai 12 luni dupa inceperea tratamentului.
La majoritatea pacientilor a crescut capacitatea functionala a inimii si s-a redus considerabil predispozitia
pentru infarct. Conform concluziei dr. Judy, aceste observatii prelungite au demonstrat cu certitudine
faptul ca insuficienta cardiaca si predispozitia pentru infarct miocardic pot fi cauzate si de carenta cronica
de Q10.
Potentatori
S-a descoperit ca vitamina E si seleniul au rol in sinteza coenzimei Q 10.
Relatiile coenzimei Q10 cu alte vitamine:
Vitamina E si seleniul ajuta la sinteza coenzimei Q 10.
Suplimente
Indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape oricine poate beneficia de un supliment cu
coenzima Q10. Suplimentele de vitamine si minerale, ce includ coenzima Q10, sunt special formulate
pentru absorbtie maxima.
Pentru adultii care aleg sa aduca aport de coenzima Q 10 intr-o forma supliment, valoarea optima ar trebui
sa fie
intre 30 - 90 mg/zi.
In anumite cazuri mai grave sau atunci cand exista o deficienta majora, cantitatea optima va fi prescrisa
de catre nutritionistul sau de catre medicul care va are in atentie.
Stiati ca...
...indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape fiecare dintre noi putem obtine beneficii
printr-un aport suplimentar de coenzima Q10?