Curs SUINE nr 11 sem I

ŞEDINŢĂ DE INFORMARE-DEZBATERE PRIVIND

MODALITATEA DE ABORDARE A DISCIPLINEI
“MANAGEMENTUL CREŞTERII SUINELOR“

- ELEMENTE PRIVIND EXPLOATAREA FEMELELOR

ÎN MATERNITATE –
- continuare -

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE 2023-2024

 Producţia de lapte la suine şi factorii care o influenţează
Colostrul şi laptele de scroafă
Laptele de scroafă este un produs de secreţie al glandelor mamare, fiind destinat hrănirii
purceilor în perioada de trecere de la alimentaţia endogenă la cea exogenă, perioadă în care
aparatul digestiv nu este adaptat pentru digestia şi absorbţia substanţelor nutritive din alte furaje,
decât din laptele matern.
Glandele mamare sunt amplasate pe regiunea abdomenului, pe două rânduri paralele,
începând din regiunea pectorală până în regiunea ingvinală. Reamintim că aceste glande
funcţionează separat, fiecare având câte un sfârc străbătut de 2 canale. Numărul de sfârcuri la
scroafe este de 12-14, cu variaţii între 8-18.
Glanda mamară la scroafă nu prezintă cisterna laptelui, aşa încât secreţia acestuia este
urmarea unui proces neuro-hormonal complex. Masajul ugerului, respectiv al sfârcurilor, de
către purcei, determină eliberarea oxitocinei din lobul posterior hipofizar, care ajungând la
glandele mamare contractă celulele mioepiteliale, expulzând laptele din alveole în canalele
sfârcurilor.
Laptele de scroafă îşi modifică compoziţia chimică şi caracteristicile, începând de la
fătare până la încheierea lactaţiei.
În prima parte a lactaţiei scroafa secretă colostru (în primele 36-48 ore), care are rol
hotărâtor şi în apărarea sănătăţii purceilor, prin conţinutul ridicat în gama-globuline (anticorpi).
De menţionat că, structura anatomo-histologică a placentei de scroafă nu permite sau blochează
transferul de anticorpi de la mamă la făt. Prin ingestia colostrului de către purcei, se asigură
necesarul de anticorpi specifici, respectiv a gama-globulinelor, care în condiţii normale de supt
creşte în organism de la 1,3 mg/ml sânge la fătare la 20,3 mg/ml după 24 ore. Cantităţile cele
mai mari de anticopri se găsesc în colostru, în primele ore, aceştia scăzând foarte rapid în
următoarele zile, aşa cum se va arăta ulterior.
Conţinutul colostrului de scroafă în gamaglobuline este de 8,6 mg/100 ml lapte în prima
oră de la naştere, de 6,8 mg după 2 ore, de 3,9 mg după 6 ore, de 0,9 mg după 24 de ore şi de
numai 0,5 mg după 48 de ore. Mai trebuie menţionat că, în compoziţia colostrului, există şi un
inhibitor al tripsinei, care protejează descompunerea imunoglobulinelor, ceea ce face ca
aparatul digestiv să le absoarbă intacte (IVANOVICI, V.G., 1998). Pe această linie, se interzice
la scroafe utilizarea soiei şi a mazării netratate barotermic. Autorul mai arată că rata depunerilor
zilnice de substanţe proteice în organismul purceilor creşte de la 31 g în primele două zile la 67 g
în perioada de vârstă de 42-56 de zile; depunerea specifică fiind de 2,5% şi respectiv de 0,8%,
ceea ce demonstrează valoarea nutritivă foarte ridicată a colostrului, în special, şi a laptelui de
scroafă, în general.
Faţă de laptele de scroafă, colostrul este mult mai bogat în substanţe proteice (de cca. 3
ori), în vitamina A (de cca. 7 ori), în vitamina C (de cca. 3 ori), în fier (de cca. 1,5 ori) etc., însă
acesta prezintă conţinuturi mai reduse în grăsimi (de cca. 2 ori), în substanţe minerale (de cca.
1,5 ori), în fosfor (de cca. 2 ori) etc. datele fiind prezentate în tabelul 1.
În general, purceii care nu au supt colostru înregistrează dificultăţi în procesul de
creştere, datorită rezistenţei reduse a organismului, înregistrându-se uneori mortalităţi. Mai
menţionăm că, în prima zi de viaţă, mucoasa intestinală a noului-născutului permite absorbţia
gamaglobulinelor, însă după aceeia enzimele scindează gamaglobulinele în aminoacizi, deci se
pierde capacitatea de imunitate pasivă.
 Pe lângă asigurarea imunităţii pasive, colostrul are şi un rol purgativ asupra tubului
digestiv, contribuind la eliminarea meconiului (datorat conţinutului ridicat în magneziu).
Colostrul îşi schimbă caracteristicile foarte repede în primele zile după fătare, aşa încât, după 6-7
zile, acesta ajunge la compoziţia normală a laptelui.
Compoziţia laptelui de scroafă, constituie o caracteristică a speciei, aceasta variind mai
puţin în funcţie de rasă şi alimentaţie. Cu toate acestea, o hrană mai bogată în caroten crează
rezerve ceva mai mari pe timpul gestaţiei, aşa încât colostrul şi parţial laptele sunt mai bogate în
vitamina A, iar în ficatul noului născut se găsesc cantităţi sporite .
Compoziţia chimică a laptelui de scroafă reflectă valoarea nutritivă ridicată a acestuia.
Acesta conţine între 7-8% grăsimi brute şi cca. 5,5% proteine brute, valori aproape duble faţă de
laptele de vacă. Conţinutul în lactoză este de cca. 4,0%, valoare apropiată de cea a laptelui de
vacă. Analizând aceste valori la diferite animale de fermă, se constată că laptele de scroafă se
apropie de compoziţia chimică brută a laptelui de oaie. Aşa se explică energia de creştere mare a
purceilor, apreciată prin durata perioadei de dublare a greutăţii corporale. Comparativ cu cea a
tineretului nou născut de la alte specii, energia de creştere este depăşită doar de puii de
iepuroaică şi de căţea (tab.2)
Tabelul 1
Compoziţia chimică la colostrul şi laptele de scroafă
Specificare UM Colostrul Laptele
Substanţă uscată % 25,76 19,89
Grăsime % 4,43 8,25
Proteine % 17,77 5,79
Lactoză % 3,46 4,81
Cenuşă % 0,63 0,94
Calciu % 0,053 0,25
Fosfor % 0,082 0,166
Fier mg/100 ml 265 179
Cupru mg/100 ml - 20-134
Vitamina A UI/g grăsime 71 11
Vitamina D UI/g grăsime - 0,55
Vitamina C mg/100 ml 30 13
Tiamină µg/100 ml 97 68
Riboflavină mg/100 ml 135 137
Acid nicotinic mg/100 ml 165 836
Acid pantotenic mg/100 ml 130 427
Piridoxină mg/100 ml 2,5 20
Biotină mg/100 ml 5,3 1,4
Vitamina B12 mg/100 ml 0,15 0,17
Arginină % din P.B. 6,0 5,7
Histidină % din P.B. 2,1 2,2
Izoleucină % din P.B. 3,9 4,2
Leucină % din P.B. 9,1 8,0
Lizină % din P.B. 6,5 7,4
Valină % din P.B. 6,3 5,0
Metionină % din P.B. 1,2 1,4
Fenilalanină % din P.B. 4,1 3,5
Treonină % din P.B. 5,2 3,4
 Tabelul 2
Caracteristicile laptelui la diferite mamifere
şi durata dublării masei corporale la noii născuţi
Substanţă Nr.zile pentru dublarea
Specia Grăsimi Lactoză Proteine
uscată greutăţii
Vacă 12,9 3,8 4,8 3,6 70
Oaie 16,8 6,2 4,3 5,4 15
Iapă 10,7 1,6 6,1 2,5 60
Scroafă 17,4 7,0 4,0 5,5 15
Căţea 20,8 8,5 3,7 7,4 9
Iepuroaică 32,2 16,0 2,0 12,0 6
Umană 12,6 3,8 7,0 1,6 180

Durata unei partide de supt, incluzând şi timpul afectat masajului, este de 2-3 minute, din
care suptul propriu-zis reprezintă cca. 30 de secunde, cu variaţii între 20-40 de secunde. În
general, în primele zile purceii sug de cca. 28 ori în 24 de ore, după o săptămână numărul de
supturi se reduce la cca. 15 ori, aşa încât, în săptămâna a 5-a, se ajunge la cca. 12 supturi/zi şi
chiar mai puţin.
Producţia de lapte a unei scroafe, din grupa raselor materne, la peste fătarea a 2-a, pe o
durată de 56 zile, variază între 300-350 kg lapte. În primele 3 săptămâni de lactaţie producţia de
lapte reprezintă cca. 40% din total, iar în primele 5 săptămâni cca. 66%, după care producţia
scade.
La unele scroafe, în prima parte a lactaţiei, producţia zilnică de lapte poate ajunge la 8 kg,
însă în unităţile de producţie se scontează, în medie, pe 5,2 kg.
Producţia de lapte la scroafe nu se poate determina direct, prin mulgere, ci indirect, prin
diferenţa de greutate a purceilor înainte şi după supturi (pe parcursul unei zile).
Până la vârsta de 3 săptămâni, perioadă în care laptele este hrana de bază , producţia de
lapte se apreciază prin greutatea lotului de purcei la vârsta de 21 de zile, având în vedere că
pentru fiecare kg spor de greutate sunt necesari cca. 4,0 kg lapte.
Cu privire la producţia de lapte pe mameloane s-a constatat că cele mai productive sunt
cele pectorale (cu excepţia perechii a 5-a) şi mai puţin productive sunt spre regiunea ingvinală.

Factorii care influenţează producţia de lapte la scroafă

Aşa cum s-a menţionat, compoziţia chimică a laptelui de scroafă constituie o

caracteristică a speciei, fiind influenţabilă într-o măsură mai redusă de diverşi factori, însă
producţia de lapte este influenţată mai mult pregnant; unii factori sunt dependenţi de animal
(interni), iar alţii de condiţiile de mediu (externi).
a. Factorii interni
Rasa este principalul factor care influenţează producţia de lapte. Astfel, rasele Landrace
şi Marele alb sunt recunoscute cu mari producţii de lapte, de peste 5 kg/zi şi chiar mai mult
atunci când beneficiază de condiţiile de hrănire şi îngrijire favorabile. Aceste rase sunt incluse în
categoria raselor “materne” sau producătoare de scrofiţe, caracterizate prin 3 însuşiri principale,
din care una se referă la producţia mare de lapte. Alături de aceste rase, în unităţile gospodăreşti,
trebuie să mai luăm în considerare şi rasele Wessex, Cornwall şi chiar Edelschwein, recunoscute
cu producţii mari şi constante de lapte.
Rasele “paterne” dau producţii mai reduse de lapte, ele fiind specializate în alte direcţii,
la fel de importante pentru creşterea suinelor, cum ar fi: viteza de creştere, valorificării hranei şi
calitatea carcasei.
De menţionat că şi coeficientul de heritabilitate pentru producţia de lapte este destul de
redus, între 0,16-0,20, ceea ce impune asigurarea cu prioritate a condiţiilor de hrănire şi de
întreţinere la nivele optime, deoarece genetic posibilităţile sunt destul de limitate, ceea ce face ca
în unităţile de selecţie orice treaptă câştigată trebuie să fie temeinic menţinută, sau conservată.
Scroafele metise se caracterizează prin producţii superioare de lapte, faţă de rasele pure,
deoarece intervine fenomenul de vigoare hibridă, sau de heterozis.
Scroafele metise, dintre rasele materne, şi în special între rasele Marele alb, femele şi Landrace,
mascul, dau producţiile cele mai mari de lapte; schemă de încrucişare adesea adoptată pentru
matca de reproducţie din unităţile de tip industrial.
-Săptămâna de lactaţie influenţează producţia de lapte, în sensul că aceasta creşte
progresiv până la sfârşitul săptămânii a 4-a, după care începe să scadă uşor, iar după cea de a 6-a
scăderea este bruscă, până la finele lunii a doua de lactaţie.
Tabelul 5
Producţia maximă de lapte în decadele de lactaţie

Perioadă (zile)
Specificare
0-10 11-20 21-30 31-40 41-50 51-60
Producţia maximă (kg) 6,47 8,07 7,21 7,20 6,92 3,30

Din cele prezentate, precum şi din datele din tabelul anterior, se constată că, după 42 de
zile de alăptare, se impune înţărcarea purceilor, în caz contrar scroafele sunt epuizate şi se riscă
alterarea foarte gravă a stării de întreţinere a mamei.
Vârsta femelelor -mame influenţează producţia de lapte, în sensul că scroafele tinere, la
prima fătare, produc o cantitate mai redusă de lapte faţă de cele la fătările a 2-a, a 3-a şi a 4-a. La
aceasta mai contribuie şi definitivarea stării de adult precum şi numărul redus de purcei la supt la
scrofiţele şi la scroafele mai bătrâne.
Scroafele bătrâne, peste lactaţia a 5-a (în unităţile industriale) şi peste a 7-a (în cele
gospodăreşti) au de asemenea, producţii mai scăzute de lapte, şi în consecinţă se reduce şi
greutatea purceilor înţărcaţi (tab. 4).
Tabelul 4
Influenţa vârstei asupra producţiei de lapte şi a purceilor înţărcaţi

Fătarea
Specificare
I a II-a a III-a a IV-a a V-a
Producţia de lapte, (kg) 264 337 316 309 251
Nr.de purcei înţărcaţi 7,8 9,1 8,4 8,0 8,1

Din cele antimenţionate, rezultă că după fătarea a V-a, uneori a VII-a, nu mai este
economic să dirijăm la montă scroafele, deoarece producţia finală - purcei înţărcaţi, nu o
justifică.
 Starea de întreţinere a scroafei la fătare, precum şi condiţia de întreţinere după
înţărcarea anterioară au foarte mare influenţă asupra producţiei de lapte. În general, se cunoaşte
că scroafele cele mai bune de lapte sunt, după lactaţie, şi cele mai slabe, impunându-se, în
consecinţă, o alimentaţie raţională la lactaţia în curs, cât şi la cea ulterioară.
Starea de întreţinere influenţează direct producţia de lapte, în sensul că o stare de
întreţinere slabă determină o producţie redusă de lapte, dar şi indirect prin aceea că numărul
redus de purcei al acestor animale este corelat cu o producţie mică de lapte, fiind funcţionale mai
puţine mamele.
Dacă starea de întreţinere este bună atunci organismul apelează cu succes la rezervele
interne existente, făcând faţă necesarului enorm de substanţe nutritive pentru producerea laptelui;
dacă nu are rezerve, animalul slăbeşte peste limitele admise, influenţând şi producţia viitoare de
lapte. De menţionat că, alimentaţia pe parcursul gestaţiei şi, în special, în timpul lactaţiei, este
determinantă pentru producţia de lapte.
Numărul de purcei pe care îi alăptează scroafa, are influenţă asupra producţiei de lapte:
aceasta scade sau creşte zilnic cu 0,5-0,6 kg de fiecare purcel în minus sau în plus.
Producţiile variabile se justifică prin activizarea unui număr mai redus sau mai mare de
mamele care, aşa cum s-a arătat, sunt separate ca funcţionalitate. Corelaţia între numărul de
purcei alăptaţi şi producţia de lapte este strâns pozitivă, de până la r = +0,72 la scroafele la, peste
fătarea a II-a.
Producţia de lapte consumată de un purcel într-o perioadă de 35 de zile este de cca. 21
kg (la rasa Marele alb), iar într-o perioadă de 56 zile, este de cca 32 kg.
De menţionat că, la scroafele cu purcei puţini, greutatea individuală a acestora este mai
mare, pe când la cele cu purcei mai mulţi greutatea lotului este mai mare, aşa încât varianta a
doua este de dorit pentru porcii destinaţi sacrificării, iar prima pentru cei de reproducţie.
Numărul de mameloane influenţează producţia de lapte, similar cu numărul de purcei
alăptaţi: cu cât numărul de elemente glandulare este mai mare cu atât producţia de lapte este mai
mare, cu condiţia ca dezvoltarea acestora, la vârsta dată, să fie corespunzătoare. Numărul mare
de perechi de mamele la rasa Landrace atrage după sine şi o garanţie crescută a producţiei de
lapte, mai ales când sunt simetrice, distanţate şi normal dezvoltate. De menţionat că, numărul şi
simetria mamelelor la vieri are influenţă asupra numărului şi deci a producţiei de lapte la fiice.
Poziţia mamelonului influenţează producţia separată de lapte, în sensul că cele pectorale
dau producţii superioare (cu excepţia perechii a V-a), faţă de cele ingvinale, fapt pentru care,
imediat după fătare, purceii insuficient dezvoltaţi se dirijează la sfârcuri pectorale şi invers.
Diferenţele apreciabile privind evoluţia greutăţii purceilor în perioada naştere-înţărcare se
constată în funcţie de poziţia topografică a sfârcului din cadrul regiunii ugerului (tab.60). La
purceii care s-au instalat la sfârcurile pectorale se poate înregistra la înţărcare diferenţe în plus
de cca. 300 g faţă de cei de la sfârcurile abdominale şi chiar de 1000 g faţă de cei de la mamelele
ingvinale.
Tabelul 5
Influenţa poziţiei sfârcului asupra dinamicii greutăţii corporale a purceilor

Vârsta Greutatea (kg) purceilor care au supt la sfârcurile:

purceilor pectorale abdominale ingvinale
naştere 1,250 1,280 1,100
5 zile 1,950 1,900 1,800
 21 zile 4,700 4,650 4,200
35 zile 6,350 6,050 5,350
b. Factorii externi
Principalii factori externi, cum ar fi alimentaţia, întreţinerea şi modul de exploatare, au
cea mai mare influenţă asupra producţiei de lapte.
Astfel, o alimentaţie raţională, bazată pe nutreţuri combinate corespun- zătoare
cantitativ şi calitativ, administrate la intervale scurte de timp sau la discreţie, determină producţii
mari de lapte, pe când o hrănire deficitară duce la epuizarea şi compromiterea fiziologică a
scroafelor.
Întreţinerea în adăposturi şi boxe incomode, umede, friguroase şi întunecate,
diminuează foarte mult producţia de lapte.
Dirijarea la montă a unor scrofiţe prea tinere , sau cu greutatea sub 105 kg, determină,
de asemenea, scăderea producţiei de lapte şi, în final, se soldează cu purceii insuficienţi
dezvoltaţi corporal la înţărcare.
Grija/priceperea omului sau atitudinea lui faţă de animal influenţează producţia de lapte
prin: urmărirea atentă a evoluţiei glandei mamare (mai ales imediat după fătare) evitarea cazurile
de mamită; de refuzul scrofiţelor în alăptarea purceilor (uneori urmarea netăierii colţilor la timp);
nesincronizarea actului fătării cu ejecţia laptelui, mai ales în situaţia de stres la scrofiţele din rasa
Landrace (evitată printr-o simplă injecţie cu oxitocină sau un masaj).
Blândeţea cu care este tratată scroafa are influenţă asupra producţiei de lapte, alături de
stabilitatea îngrijitorului sau a proprietarului: orice femelă este recunoscătoare la hrănirea
corespunzătoare şi îngrijirea atentă.
După unii autori, producţia de lapte este influenţată şi de numărul de purcei alăptaţi în
lactaţia anterioară.

Alimentaţia scroafelor cu purcei

În perioada de lactaţie scroafa depune un efort foarte mare pentru producerea laptelui,
organismul apelând, în cele mai dese cazuri, la rezervele interne. Aceasta se datoreşte faptului
că, în faza de alăptare, capacitatea digestivă nu este corelată cu necesarul de substanţe nutritive
pentru producerea şi secreţia laptelui.
Oricât de bine am hrăni scroafele lactante, în perioada de lactaţie, acestea scad în greutate
până la înţărcare, tocmai datorită acestei necorelări, precum şi a predominării proceselor de
dezasimilaţie. Pierderile normale, obişnuite, din greutatea corporală a scroafelor pe perioada
alăptării, sunt de 13-14%, faţă de greutatea avută imediat după fătare şi chiar mai mult dacă se
depăşesc 8 purcei alăptaţi, precum şi în cazul scrofiţelor.
Aplicarea unei alimentaţii raţionale la scroafele lactante are ca efect sporirea producţiei
de lapte şi, în consecinţă, înţărcarea unui număr cât mai mare şi uniform de purcei.
În general, durata de exploatare economică a unei scroafe este determinată de alimentaţia
aplicată în perioadele alăptării. Aplicarea unei alimentaţii adecvate în aceaste perioade
influenţează favorabil apariţia căldurilor după înţărcare, rata ovulaţiei, fecunditatea etc. - deci
eficienţa exploatării. O scroafă cu stare de întreţinere bună după perioada de alăptare intră în
călduri după cca. 7-8 zile de la înţărcare - deci se măreşte considerabil indicele de utilizare a
scroafelor (I.u.s.).
Având în vedere numai aceste considerente, se desprinde concluzia că hrana administrată
scroafelor în perioada de lactaţie trebuie să fie corespunzătoare, atât cantitativ cât şi calitativ.
 La toate categoriile de suine se urmăreşte ca cerinţele de energie şi de substanţe nutritive
să fie satisfăcute, însă la scroafele lactante problema trebuie tratată în mod special.
Cerinţele de energie sunt foate mari, de cca. 16.000 Kcal EM/zi la scrofiţe şi de cca.
17.500 Kcal EM/zi la scroafe, cu o densitate energetică de 3170 Kcal EM/kg furaj. Pe această
linie, rezultate superioare ale producţiei de lapte s-au obţinut când amestecurile furajere au fost
suplimentate cu 15% grăsimi animale pe perioada lactaţiei şi uneori în a doua parte a gestaţiei.
Conţinutul hranei în proteine are mare importanţă, deoarece pe seama lor se
sintetizează proteinele din lapte. Coeficientul de utilizare al azotului din hrană pentru proteinele
din producţia de lapte este de 45% la azotul ingerat şi de 54% la azotul digestibil.
Insuficienţa proteinelor sau nivelul proteic scăzut din hrană, influenţează negativ
producţia de lapte, din reducerea şi implicit creşterea în greutate a purceilor, precum şi scăderea
în greutate a scroafelor.
După majoritatea autorilor, nivelul proteic adecvat al hranei scroafelor în lactaţie este de
15-16% P.B. cu valoare biologică ridicată. Cantităţile zilnice de proteină brută necesare sunt
variabile pe fazele de lactaţie (acestea fiind reglate prin cantităţile variabile de nutreţuri
combinate) şi anume: 210 g în perioada 2-5 zile de lactaţie, cca. 550 g în perioada 6-10 zile, de
cca. 750 g în perioada 11-30 de zile şi de cca. 400 g în perioada 31-36 zile.
În cazul raselor materne, caracterizate prin producţii mari de lapte sau capacitate de
alăptare ridicată, necesarul mediu zilnic de proteină brută, variază între 750 g la scrofiţe şi 825 g
la scroafe. Nivelurile mai reduse de proteină din hrană determină producţii slabe de lapte (tab.6).
Tabelul 6

Efectul nivelului proteic al raţiei asupra producţiei de lapte la scroafe

Nivelul proteic (%)
Specificare
12,5 13,0 16,0
Producţia de lapte (kg/zi) în primele 24 de zile de lactaţie 5,3 5,8 6,1
Producţia de lapte (kg/zi)în primele 42 de zile de lactaţie 4,3 5,2 5,5

De menţionat că, utilizarea hranei cu proporţii reduse de proteină, mai ales în perioada 3-
25 de zile de lactaţie, este foarte dăunătoare atât pentru scroafă cât şi pentru purcei, soldându-se
cu scăderea duratei de exploatare economică a scroafelor, precum şi cu indicatori slabi în
creşterea purceilor.
Cu privire la valoarea biologică a proteinelor se apreciază că proporţia de lizină trebuie să
fie de 0,55-0,60%, iar ceilalţi aminoacizi să se găsească conform necesarului din tabelul 7.
 Tabelul 7
Necesarul de energie şi substanţe nutritive pentru scroafe în perioada de lactaţie
(după N.R.C.)

Necesarul în % sau
Necesar zilnic:
cantităţi per kg furaj
Specificare Scroafe Scrofiţe Scroafe
UM şi scrofiţe UM lactante lactante
lactante 140-200 kg 200-250 kg
Consum de furaje uscate - - g 5000 5500
la aer
Energie şi proteină
- Energie digestibilă Kcal 3300 Kcal 16500 18150
- Energie metabolizabilă Kcal 3170 Kcal 15850 17435
- Proteină brută % 15 g 750 825
Aminoacizi esenţiali
- Arginină % 0,34 g 17,0 18,7
- Histidină % 0,26 g 13,0 14,3
- Izoleucină % 0,67 g 33,5 36,9
- Leucină % 0,99 g 49,5 54,4
- Lizină % 0,60 g 30,0 33,0
- Metionină+cistină % 0,36 g 18,0 19,8
- Fenilalanină+tirozină % 1,00 g 50,0 55,0
- Treonină % 0,51 g 25,5 28,1
- Triptofan % 0,13 g 6,5 7,2
- Valină % 0,68 g 34,0 37,4
Substanţe minerale
- Calciu % 0,75 g 37,5 41,2
- Fosfor % 0,50 g 25,0 27,5
- NaCl % 0,50 g 25,0 27,5
Vitamine
- Beta caroten mg 6,60 mg 33,0 36,3
- Vitamina A UI 3300 UI 16500 18150
- Vitamina D UI 220 UI 1100 1210
- Vitamina E mg 11 mg 55,0 60,5
- Tiamină mg 1 mg 5,0 5,5
- Riboflavină mg 3,5 mg 17,5 19,3
- Niacină mg 17,5 mg 87,5 96,3
- Acid pantotenic mg 13,0 mg 65,0 71,5
- Vitamina B12 µg 11,0 µg 55,0 60,5
 - Conţinutul hranei în substanţe minerale trebuie să satisfacă necesarul pentru
producţia de lapte, care este foarte mare, mai ales, în calciu şi fosfor.
Majoritatea specialiştilor recomandă ca raţiile scroafelor lactante să conţină 0,6-0,7%
calciu şi 0,4-0,5% fosfor. Producţia de lapte mai poate fi diminuată şi de lipsa manganului.
- Conţinutul hranei în vitamine, în special în vitaminele A,D,E au importanţă
deosebită, deoarece prin lapte se elimină cantităţi însemnate, iar în primele zile de viaţă singura
sursă de vitamine pentru purcei este laptele matern. Se au în vedere şi celelalte vitamine, însă
prin furajele utilizate necesarul se completează.

Nivelul şi tehnica de hrănire a scroafelor lactante

Nivelul de hrănire al scroafelor lactante este determinat de producţia de lapte a acestora,
care este în strânsă legătură cu numărul de purcei alăptaţi, cu faza de lactaţie şi cu dezvoltarea
corporală a mamei. În condiţiile unui nivel proteic optim, de 16% P.B., cantităţile de hrană pot fi
următoarele:
 1,2 până la 1,8 kg nutreţuri combinate pentru satisfacerea cerinţelor întreţinerii şi
funcţiilor vitale ;
 0,4 până la 0,5 kg nutreţuri combinate pentru fiecare purcel alăptat.
Cantităţile medii zilnice de nutreţuri combinate diferă în funcţie de vârsta animalului,
fiind de 5,0 kg pentru scrofiţele lactante primipare şi de 5,5 kg pentru scroafele la peste fătarea a
II-a. Cantităţile zilnice mai diferă şi în funcţie de faza lactaţiei, conform schemei reprezentate în
fig. 1, unde se prezintă cantităţile pentru o scroafă multipară, atât pe perioada gestaţiei cât şi a
alăptării.
Cantităţile zilnice de furaj cresc odată cu avansarea în lactaţie a scroafei, până la
apropierea înţărcării, când scad brusc în vederea reducerii secreţiei glandei mamare, urmând
aproximativ configuraţia curbei de lactaţie. De menţionat că, în primele 12 ore de după fătare,
se recomandă ca scroafa să nu fie hrănită. După această perioadă (de cel mult o zi), se indică
administrarea unui barbotaj format din 500 g tărâţe de grâu şi cca. 1 l apă, care are efect laxativ
şi dezintoxicant.
Pe timpul fătării şi imediat după aceasta, apa trebuie să fie la discreţie (adăpători) sau
împrospătată de 2-3 ori pe zi (în troci).

Fig.1 Schema de hrănire a scroafelor de reproducţie

 În următoarele 2-3 zile cantităţile zilnice de hrană cresc treptat, în concordanţă cu
numărul de purcei şi dezvoltarea corporală a mamei (tab.8), până la 3 kg, iar după 11 zile
cantităţile sunt de 5,0-5,5 kg/scroafă/zi până în preajma înţărcării când scad la 2,5-3,0 kg.
Tabelul 8

Cantităţile zilnice de nutreţuri combinate administrate la scroafele lactante

Perioada de alăptare (zile) Cantităţile (kg/zi)
Prima zi după fătare 1,0
2-5 zile 2,5-3,0
5-10 zile 3,5-4,0
11-32 zile 5,0-5,5
33-35 zile 2,5-3,0

Cantităţile prezentate în tabelul 9, se aplică în unităţile de tip industrial, la scroafele cu

10-12 purcei, la care după 1-2 zile s-a efectuat egalizarea purceilor pe mame.
În mod practic, în aceste unităţi, după ziua a 6-a, se instituie o hrănire la discreţie, cu
condiţia ca resturile neconsumate să fie colectate zilnic şi dirijate la porcii graşi.
În unităţile de tip gospodăresc, sau în cele cu sarcina de producere a materialului de
reproducţie, deci unde nu se face egalizarea purceilor la supt pe scroafă, se recomandă cantităţile
prezentate în tabelul 9, ajungându-se la 6,5 kg la cele cu peste 12 purcei alăptaţi.
Tabelul 9

Hrănirea scroafelor lactante în funcţie de numărul de purcei

Perioada de Cantităţile de n.c. (kg/zi), când scroafa are:
alăptare peste 12 purcei 10-12 purcei 7-9 purcei 5-7 purcei
Prima zi 1,0 1,0 1,0 1,0
2-5 zile 3,0 3,0 2,5 2,0
5-10 zile 4,5 4,0 3,5 3,0
11-32 zile 6,5 5,5 4,5 4,0
33-35 zile 3,0 3,0 2,5 2,0

Mai menţionăm că, la scroafele primipare, în perioada 6-10 zile după fătare, se acordă un
plus de 500-600 g nutreţuri combinate pentru definitivarea procesului de creştere, indiferent de
numărul de purcei.

Tehnica de hrănire şi furajele recomandate pentru scroafelor lactante

Furajele concentrate recomandate în hrana scroafelor lactante sunt: orzul, porumbul,
ovăzul, tărâţe de grâu, mazărea, şroturi de floarea soarelui, şroturi de soia, drojdie furajeră, etc.
Proporţiile de participare în amestec ale componentelor depinde de rasă, sau categoria de metişi
şi de posibilităţile unităţii, aşa încât nutreţul combinat rezultat trebuie să posede o valoare
energetică de 3170 Kcal EM/kg furaj, un nivel proteic de 15-16% P.B. şi un conţinut adecvat în
celelalte substanţe nutritive.
Receptura actuală a nutreţului combinat reţeta 0-5, destinată hrănirii scroafelor în
perioada de lactaţie (este prezentată în tabelul 9) indică un aport proteic de 14% P.B.
 Tabelul 9
Structura şi caracteristicile nutreţului combinat, reţeta 0-5

Specificare Proporţia de participare (%)

Structura
- porumb 55,0
- orz 5,0
- ovăz 5,0
- tărâţe de grâu 11,8
- şroturi de floarea soarelui 5,0
- şroturi de soia 4,0
- făină de carne 1,0
- făină de peşte 1,0
- drojdie furajeră 1,0
- făină de lucernă 8,0
- carbonat de calciu 1,5
- sare (NaCl) 0,7
- zoofort P3 1,0
TOTAL 100
Caracterisitici nutritive
- umiditate 12-14
- celuloză brută 7,0
- proteină brută 14,0
- sare (maxim) 1,1
- grăsime brută (minim) 2,0
- rest pe sita 2,5 mm (maxim) 5,0

În unităţile gospodăreşti se indică următorul amestec de concentrate: 30-40% porumb,

30-40% orz, 7-8% mazăre, cca. 4% tărâţe de grâu, 3-4% drojdie furajeră, 2-4% făină de lucernă,
1,5% carbonat de calciu, 0,5% sare de bucătărie. La acest amestec se poate adăuga premixul de
vitamine şi microelemente.
Când în unitate sunt condiţii pentru producerea mai multor cereale se indică următorul
amestec: 25% orz, 20% porumb, 20% tărâţe de grâu, 20% ovăz şi 15% furaje bogate în proteine
(şroturi, mazăre, făinuri de peşte etc). Pe timp de iarnă între 10-15% din valoarea nutritivă a
raţiei se poate substitui cu făină de lucernă deshidratată, cu peste 22% P.B., iar vara cu lucernă
verde uşor pălită.
In exploataţiile de tip gospodăresc, scroafele lactante se pot hrăni cu amestecuri
furajere în care să predomine făinurile de cereale, alături de unele leguminoase şi completate cu
premixuri proteino-vitamino-minerale (tab. 10).
În cazul în care exploataţiile cultivă principalele cereale în condiţii rentabile, le poate
prelucra (prin măcinare) şi posedă instalaţii de omogenizare, atunci se pot procura concentrate
P.V.M. de la unităţile specializate din zonă, aşa cum ar fi S.C. “NUTRIMOLD” S.A. Iaşi.
Proporţia de participare în reţetă a componentelor este de 30% porumb, cel mult 40% orz, 10%
şroturi de soia şi 20% P.V.M. UNIKEM P.R. - 20.
 Tabelul 10
Amestecuri furajere indicate pentru scroafele lactante din unităţile gospodăreşti

Proporţiile (%) indicate pentru varianta:

Furajul
I II III
Făina de orz 25 30 30
Făina de porumb 25 30 15
Făina de ovăz 15 20 25
Făina de mazăre 5 5 5
Tărâţe de grâu 15 5 10
Conc.P.V.M.* 15 10 15
Notă*: concentratele proteino-vitamono-minerale se procură de la firmele specializate pentru
categoria de scroafe lactante

Acest concentrat conţine 2530 Kcal EM/Kg, o valoare proteică de 39% P.B., din care
2,9% lizină, 1,3% metionină şi cistină, 0,4 triptofan, iar mineralele sunt reprezentate de 5,5%
calciu şi 1,5% fosfor, alături de enzime, vitamine, antioxidante şi inhibitori de mucegaiuri.
Nutreţurile combinate sau amestecurile de concentrate se administrează sub formă
uscată sau umectată, în funcţie de posibilităţile de mecanizare şi de procurare a lichidului pentru
umectare (zer sau zară proaspete).
Hrana se distribuie individual, în jgheabul hrănitorului sau în trocul din dotarea boxei de
fătare-alăptare de tip gospodăresc. Frontul de furajare trebuie să fie între 40-45 cm pentru fiecare
scroafă. Configuraţia superioară a jgheabului trebuie să evite risipa de furaje, mai ales în cazul
boxelor suspendate pe canalele de evacuare a dejecţiilor. Umectarea hranei cu zer sau zară
proaspete, deversate direct în jgheab, influenţează pozitiv producţia de lapte. Numărul de tainuri
variază între 4-5 pe zi, în unităţile gospodăreşti şi la discreţie în cele industriale.
Suplimentarea hranei cu lucernă verde (uneori trifoi, pe timp de vară) sau suculente
(morcovi, cartofi) pe timp de iarnă, în cantităţi variabile, de 4-6 kg stimulează consumul de hrană
şi producţia de lapte.
Scroafele lactante se pot întreţine, începând cu vârsta purceilor de 15 zile şi la păşune
cultivată (în special lucerniere), variantă care reduce consumul de concentrate cu 1,2-1,5
kg/animal/zi şi contribuie la o mai bună fortifiere a purceilor, cu condiţia să se evite insolaţia şi
timpul nefavorabil.
Consumul de apă al unei scroafe lactante este între 25-30 l/zi, la care se adaugă cca. 100
l apă tehnologică în cazul eliminării hidraulice a dejecţiilor din unităţile de tip industrial.
Adăparea se face la discreţie sau de 4-5 ori pe zi şi chiar mai des pe timp călduros. Temperatura
apei (deoarece consumă şi purceii) nu trebuie să fie mai redusă de 17°C şi nici mai mare de
18°C, deci aproximativ la nivelul termic din interiorul adăpostului.

VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE ŞI

COLABORARE !