Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vitamina A (retinol sau vitamina A, retinei, iar patru carotenoide , inclusiv beta-caroten )
este o vitamina care este nevoie de retinei a ochiului, în forma unui metabolit specific, molecula
de lumină absoarbe retiniene , care este necesar atât pentru scăzut -lumina ( scotopic viziune) şi
viziune de culoare . Vitamina A, de asemenea, funcţionează într-un rol foarte diferite ca formă
oxidat ireversibil de retinol cunoscut sub numele de acid retinoic , care este un important
hormon-ca factor de crestere pentru epiteliale celule şi altele.
Toate formele de vitamina A au un beta-ionone inel de la care un isoprenoid lanţ este ataşat,
numit un grup de retinil. Ambele caracteristici structurale sunt esenţiale pentru activitatea de
vitamina, pigmentul portocaliu din morcovi - beta-caroten - poate fi reprezentat ca două grupuri
de retinil conectate, care sunt utilizate în organism pentru a contribui la un nivel de vitamina.
alfa-caroten si gama- caroten au, de asemenea, un grup de retinil singur, ceea ce le da o oarecare
activitate de vitamina. Nici unul dintre celelalte caroten au activitate de vitamina. Carotenoide
beta- criptoxantină dispune de un grup de ionone şi are o activitate de vitamina la om.
Vitamina A poate fi găsit în două forme principale de alimente :
Concluzia care poate fi trasă de cercetare noi este faptul că fructele şi legumele nu sunt
la fel de utile pentru obţinerea de vitamina A, aşa cum a fost gandit, cu alte cuvinte, UI că aceste
alimente au fost raportate să conţină au fost în valoare de mult mai puţin decât acelaşi număr de
UI de grăsime, uleiuri şi dizolvate într-o anumită măsură () suplimente. Acest lucru este
important pentru vegetarieni , ca orbirea de noapte este răspândită în ţările în care carnea de
puţin sau vitamina A-fortificate alimente sunt disponibile.
O probă vegan dieta pentru o zi, care oferă suficiente de vitamina A a fost publicat de
către Consiliul pentru Alimentaţie şi Nutriţie .Pe de altă parte, valorile de referinţă pentru retinol
sau echivalentele sale, oferite de Academia Nationala de Stiinte , au scăzut. ADR (pentru
barbati) din 1968 a fost de 5000 UI (1500 retinol micrograme). În 1974, ADR a fost stabilit la
1000 RE (1000 micrograme retinol), în timp ce acum aporturile de referinţă alimentar este de
900 RAE (900 micrograme sau 3000 UI retinol). Acest lucru este echivalent cu 1800
micrograme de β-caroten supliment (3000 UI) sau de 10800 g de β-caroten în alimente (18000
UI).
Surse
ficat (de vita, porc, pui, curcan, peşte) (6500 micrograme 722%), inclusiv ulei de ficat de
cod
Verzii păpădie (5588 UI 112%) [14]
de morcovi (835 g 93%)
broccoli frunze (800 g 89%) - Potrivit USDA de baze de date buchetelele de broccoli au
mult mai puţin. [15]
cartofi dulci (709 micrograme 79%)
unt (684 g 76%)
varză (681 micrograme 76%)
spanac (469 g 52%)
dovleac (400 g 41%)
varza (333 micrograme 37%)
Brânză Cheddar (265 micrograme 29%)
pepene galben pepene galben (169 micrograme 19%)
ou (140 micrograme 16%)
caise (96 micrograme 11%)
papaya (55 micrograme 6%)
mango (38 micrograme 4%)
mazăre (38 micrograme 4%)
broccoli (31 micrograme 3%)
lapte (28 micrograme 3%)
Notă: datele preluate de la USDA de baze de date valorile bracketate sunt echivalenţe de
retinol de activitate (RAEs) şi procentul de adulti de sex masculin ADR , la 100 de grame de
produs alimentar (medie).
Funcţiilor metabolice
Vitamina A joaca un rol într-o varietate de funcţii de pe tot corpul, cum ar fi:
Viziune
Gene transcriere
Funcţia imunitar
Dezvoltării embrionare şi de reproducere
Metabolismului osos
Hematopoieza
Si sanatatea pielii celulare
Antioxidant de activitate
Viziune
Rolul de vitamina A în ciclul vizual este legat de forma retinei. În cadrul ochi, 11 - cis-
retinieneeste obligat să rodopsinei (tije) şi iodopsin (conuri), de la reziduuri conservate lizină.
Ca lumina intra in ochi, de 11 - cis-retinieneeste izomerizaţi la toate "trans" formă. All-"trans"
disociază de retina de la opsin într-o serie de trepte numit foto-albire. Acest izomerizare induce
un semnal nervos de-a lungul nervului optic la centrul vizual al creierului. După separarea de la
opsin, toate-"trans"-retiniene este reciclată şi convertit înapoi la 11 - "cis", retina forma de o serie
de reactii enzimatice. În plus, unele din toate "trans", a retinei pot fi convertite la toate, "trans",
forma retinol si apoi transportate cu un interphotoreceptor-retinol de proteina de legare (IRBP),
la celulele epiteliale de pigment. Esterificarea în continuare în toate de esteri de "trans" retinil
permit stocarea de all-trans-retinol în celulele epiteliale de pigment să fie refolosite atunci cand
este nevoie.Etapa finală este de conversie de 11 - cis-retiniene va rebind la opsin de a reforma
rodopsinei în retinei. Rodopsinei este necesar pentru a vedea în lumină scăzută (de contrast),
precum şi pentru vederea de noapte. Acesta este motivul pentru care o deficienta de vitamina A
va inhiba procesul de reformare a rodopsinei şi conduce la una din primele simptome, orbire
noapte.
Gene transcriere
Vitamina A, în forma de acid retinoic, joacă un rol important în transcriere gena. Odată
ce retinol a fost preluat de către o celulă, aceasta poate fi oxidat pentru a retinei (retinaldehyde),
prin dehidrogenazelor retinol şi apoi retinaldehyde poate fi oxidat la acid retinoic de
dehidrogenazelor retinaldehyde. De conversie de retinaldehyde la acid retinoic este un pas
ireversibil, ceea ce înseamnă că producţia de acid retinoic este strict reglementată, ca urmare a
activităţii sale ca un ligand pentru receptorii nucleare.
Dermatologie
Vitamina A, şi mai precis, acidul retinoic, pare a menţine sănătatea pielii normale prin
comutarea de pe gene si diferentierea keratinocitelor (celule imature ale pielii) in celule mature
epidermice, mecanismele exacte spatele agenti farmacologici retinoid terapie în tratamentul
bolilor dermatologice sunt in curs de cercetare. Pentru tratamentul de acnee , de droguri retinoid
cel mai prescris este de 13-cis retinoic acid ( isotretinoin ). Acesta reduce dimensiunea şi
secreţia glandelor sebacee. Deşi este cunoscut faptul ca 40 mg de isotretinoin se va rupe până la
echivalentul a 10 mg de ATRA - mecanismul de acţiune al medicamentului (numele original
Accutane de brand), rămâne necunoscută şi este o chestiune de unele controverse.
Deficienţă
Deficit de vitamina A este estimat a afecta aproximativ o treime din copiii sub vârsta de
cinci ani în jurul lumii. Se estimează de a pretinde viaţa de 670.000 copii sub cinci ani anual.
Aproximativ 250,000-500,000 copii în ţările în curs de dezvoltare devin orb în fiecare an pentru
a cauza deficit de vitamina A, cu cea mai mare prevalenţă în Asia de Sud şi Africa.
Deficit de vitamina A poate avea loc fie ca un primar sau un deficit secundar. Un primar
de vitamina A deficit apare în rândul copiilor şi adulţilor care nu consuma un aport adecvat de
provitamina A carotenoizi din fructe şi legume sau de vitamina A semifabricate de la animale şi
de produse lactate. Intarcare timpurie de la laptele matern poate creşte, de asemenea, riscul de
deficit de vitamina A.
Datorita functiei unice de retina ca un cromofor vizual, una dintre cele mai vechi
manifestări specifice şi de deficit de vitamina A este cu probleme de vedere, în special în lumină
redusă - orbirea de noapte . Deficit persistent dă naştere la o serie de schimbări, cea mai
devastatoare care apar în ochi.Unele alte modificări oculare sunt menţionate ca xeroftalmie . În
primul rând există uscaciune a conjunctivei ( xeroza ), ca lacrimal normală şi mucus-secretoare
epiteliului este înlocuit de un epiteliu keratinized. Aceasta este urmata de acumularea de resturi
de keratina din plăci mici, opace ( pete Bitot lui ) şi, eventual, eroziunea de suprafata corneei
uniformizată, cu înmuiere şi distrugerea corneei ( keratomalacia ) şi orbire totala. Alte modificări
includ afectată imunitate (risc crescut de infectii ale urechii, infecţii ale tractului urinar, boala
meningococica), hiperkeratoza (noduli albe la foliculii de par), keratoza pilaris şi metaplazie
scuamoasa a epiteliului mucoasei cailor respiratorii superioare şi a vezicii urinare la un epiteliu
keratinized. Cu relaţii la stomatologie, un deficit de vitamina A duce la smalt hipoplazie.
Suplimentarea cu vitamina A
Toxicitate
Deoarece vitamina A este solubila in grasimi, care dispune de orice excese luate în prin
dietă este mult mai greu decât cu apă, solubile vitamine B si vitamina C, vitamina A de toxicitate
este posibil.
Efectele toxice ale vitaminei A au fost dovedit a afecta în mod semnificativ în curs de
dezvoltare fetusi. Dozele terapeutice utilizate pentru tratamentul acneei s-au dovedit a perturba
activitatea celulelor neuronale cefalice. Fatul este deosebit de sensibil la vitamina A de toxicitate
în timpul perioadei de organogeneza. Aceste toxice avea loc doar cu semifabricate (retinoizi),
vitamina A. (cum ar fi de la ficat) Formularele de carotenoide (cum ar fi beta-caroten ca în
morcovi), nu dă astfel de simptome, cu excepţia cazului în suplimente şi alcoolism chronoic, dar
aportul alimentar excesiv de beta-caroten poate duce la carotenodermia , care provoacă
modificări de culoare portocaliu-galben a pielii.
Retinil palmitat a fost folosit in creme de piele, în cazul în care este defalcate la retinol si
aparent metabolizat la acid retinoic, care are o activitate puternic biologice, aşa cum este descris
mai sus.
Farmaceutică folosesc doze de mega natural derivaţi de acid retinoic sunt utilizate în
prezent pentru cancer, HIV, şi în scopuri dermatologice. La doze mari, efectele secundare sunt
similare cu vitamina A de toxicitate. Reacţii adverse severe legate de vitamina A de toxicitate,
precum şi o gamă mică optimă de utilizare sunt obstacole-cheie în dezvoltarea de vitamina A-
derivate farmaceutică pentru uz terapeutic.
Cromatografia de lichide
Asa cum rezulta din ecuatia volumului de retentie, nu numai taria interactiunii dintre
solut si faza stationara va fi cea care determina retentia solutului ci si volumul fazei stationare
prezente în sistem si accesibile solutului. Volumul fazei stationare cu care componentele
amestecului de analizat pot interactiona depinde de starea fizica a fazei stationare si a suportului.
Daca faza stationara este un solid poros si dimensiunile porilor suportului sunt comparabile cu
diametrele moleculare ale componentelor de separat, atunci faza stationara va fi selectiva pentru
marimea moleculelor acestora. Moleculele anumitor soluti vor putea patrunde în interiorul
porilor si vor interactiona cu mai multa faza stationara decât alte molecule mai mari care vor fi
partial excluse de la aceste interactiuni. Asadar, separarea va fi controlata de fenomenul de
excluziune bazat pe marimea moleculelor si de aceea se numeste cromatografie de excluziune.
Daca faza stationara va fi chirala, cantitatea de faza stationara disponibila pentru a interactiona
cu solutul va fi doar aceea care din punct de vedere steric se potriveste cu orientarea spatiala a
moleculei de solut. Acest tip de cromatografie se numeste cromatografie de lichide chirala.
Trebuie mentionat ca în functie de natura fazei stationare ambele aceste tipuri, cromatografia de
excluziune sau cromatografia chirala, pot sa se încadreze fie în categoria cromatografiei lichid-
lichid fie în a celei de tip lichid-solid.
În timpul deplasarii prin coloana cromatografica nu este suficient ca benzile de elutie ale
celor doi soluti sa migreze diferentiat, ci este necesar ca ele sa fie destul de înguste pentru ca sa
se separe cât mai complet una de alta. Parametrul de eficienta care ne arata posibilitatea separarii
a doi compusi pe baza selectivitatii termodinamice este coeficientul de separare α, definit pe baza
raportului factorilor de capacitate a celor doi soluti.
Se observa ca coeficientul de separare coreleaza interactiunile din faza stationara si cele
din faza mobila.
Toti factorii care modifica interactiunile moleculare sau intensitatea acestora, atât în faza
mobila cât si în sau faza stationara vor determina în acelasi timp si modificarea selectivitatii.
Primul parametru care a fost utilizat pentru identificare în cromatografia de lichide a fost
volumul de retentie ajustat Vr. Exista însa o problema majora privind utilizarea acestui
parametru, aceea legata de determinarea volumului mort. Volumul de retentie ajustat este
diferenta dintre volumul de retentie si volumul mort, însa volumul mort (VM) ar trebui sa fie
doar volumul fazei mobile din coloana si nu volumul total de lichid care se gaseste între injector
si detector. Volumul mort total (VMt) va include si volumele aferente injectorului, tubulaturii de
conectare între injector, detector si coloana si celulei de masura. El se poate determinat doar
utilizând un solut care nu se adsoarbe pe faza stationara si care are aceeasi marime moleculara cu
cea a solutului analizat pentru a avea aceleasi interactiuni de excluziune. Daca însa volumul de
retentie ajustat este mult mai mare decât volumul mort total, atunci orice solut care nu se
adsoarbe poate fi utilizat pentru determinarea volumului mort si în acest caz volumul de retentie
ajustat poate fi utilizat drept parametru calitativ. Aceasta utilizare este însa limitata de
dependenta volumului de retentie ajustat de conditiile de analiza, mai ales de lungimea coloanei
si debitul fazei mobile.
Din punct de vedere istoric, a fost prima tehnica cromatografica utilizata (Ţvet).
Cromatografia de adsorbtie este potrivita mai ales pentru separarea compusilor cu mase
moleculare medii, polari si nepolari dar fara sarcini electrice.
Coloanele utilizate în LSC sunt confectionate în general din sticla, având lungimea
cuprinsa între 10-90 cm si diametrul interior între 1-5 cm. Raportul dintre lungimea si
diametrul coloanei trebuie sa fie in intervalul 10-20. Aceste coloane pot fi prevazute cu
slifuri la ambele capete, pentru a permite atasarea unei pâlnii de separare pe post de rezervor
de solvent în partea superioara, respectiv a unui vas de tip Büchner în partea inferioara pentru
colectarea fractiunilor eluate (Figura 2).
Figura2. Coloana utilizata pentru cromatografia lichid-solid
- încarcarea probei;
- Cromatografie lichid-lichid pe faze normale, în care faza stationara este polara iar
faza mobila nepolara;
- Cromatografie lichid-lichid pe faze inverse, în care faza stationara este nepolara iar
faza mobila polara.
Faza mobila
Modificarea compozitiei fazei mobile reprezinta cea mai simpla metoda pentru a
influenta rezolutia componentilor în cromatografia de lichide. Pentru separari relativ simple, este
posibil ca analiza sa fie efectuata cu un singur amestec de solventi, adica în sistem izocratic.
Totusi, gasirea amestecului optim nu este usoara tinând cont de faptul ca în general este vorba
despre un amestec de doi (binar) pâna la patru (cuaternar) solventi. Exista o serie de metode
pentru determinarea acestui punct optim bazate pe secvente de analize care permit ajustarea
compozitiei pâna la atingerea celei optime, pe baza unor algoritmuri de tip simplex. Dezavantajul
unei asemenea metode este ca necesita un numar mare de determinari cromatografice. Cea mai
buna metoda de determinare a compozitiei optime consta în folosirea unui triunghi (în cazul
sistemelor ternare) respectiv a unui tetraedru (în cazul sistemelor cuaternare), compozitia optima
fiind data de un punct în interiorul acesti triunghi sau tetraedru (Figura3).
Asa cum s-a aratat, cromatografia de lichide de înalta performanta s-a dezvoltat dupa ce
teoria separarilor cromatografice a demonstrat ca pentru obtinerea unei eficiente de separare
ridicate, comparabila cu cea realizata în cromatografia de gaze, este nevoie de utilizarea unor
umpluturi cu granulatie fina, de ordinul a 5-10 μm. Pentru a avea însa viteze de elutie
corespunzatoare, în aceste situatii se impune folosirea unor presiuni ridicate la intrarea eluentului
în coloana. Pe de alta parte, folosirea unor coloane scurte a dus la scaderea importanta a
capacitatii de încarcare cu proba, ceea ce a necesitat construirea unor detectoare de mare
sensibilitate.
Figura 1.2. Schema unui cromatograf de lichide de înalta performanta (HPLC)
- coloana
- detectorul
Detectorul cu fluorescenta
Este probabil cel mai sensibil detector folosit in cromatografia de lichide, cantitatea
minima detectabila fiind de pâna la 100 de ori mai mica decât în cazul detectoarelor UV-VIS. El
poate detecta compusii care prezinta fluorescenta sau pe aceia care pot fi transformati în compusi
flourescenti.
Este un detector universal, cu buna stabilitate dar mai putin sensibil, care masoara
variatia indicelui de refractie în prezenta componentelor separate în coloana cromatografica. Are
si dezavantajul ca este foarte sensibil la schimbarile de temperatura, deci trebuie termostatat cu
mare precizie (0,001ºC pentru a putea fi utilizat la sensibilitatea maxima). De asemenea, nu
poate fi utilizat în cazul în care elutia se face cu gradient si nu se pot folosi decât solventi care au
indice de refractie mult diferit de cel al compusilor analizati. Cu toate aceste limitari, detectorul
de indice de refractie este extrem de util pentru analiza compusilor neionici, care nu absorb în
UV si nu prezinta fluorescenta.
Cromatografia ionica
Determinarea vitaminei A
(1)un eşantionde peste crud, de fiecare cate unul dintre cele 29 despecii au fostanalizate;
(2)o probăde piese deprime,comestibiledincele 16specii cu cel mai mare continut de vitaminaA.
Probeleau fostanalizate.
Concluzie
Conţinutul de vitamina Aa fost confirmatpentru a fiextrem devariabil întrespeciile
de peşti. Screening-ulde29de peştecomun specii dinbazinulMekongdin Cambodgia, două
specii, aparţinândcategoriei,'' foartebogate in vitaminaA'', au fost
identificate.Distribuţia relativă întrevitamina A1şivitamina A2 estespecificspecieişi
vitaminaA2contribuţia pentruvitaminaAtotal deconţinutvariazăde la5%la90%în
speciide peştiecranate.
Bibliografie