Vitamina A Date generale Vitamina A este o vitamina liposolubila, care se stocheaza in corpul uman si est e indispensabila functiei vazului

(indeosebi vederii crepusculare), cresterii, s istemului imunitar, metabolismului hormonilor steroizi, diferentierii tesuturilo r. Ea se gaseste sub doua forme: 1. vitamina A obisnuita (retinol), care este un alcool adesea legat de aci zii grasi; retinolul se prezinta sub forma unui ulei galbui, insolubil in apa, d ar solubil in acizi grasi. Este vorba de retinilpalmitat (un ester), care se tra nsforma sub influenta enzimelor pancreatice in retinol (forma activa a vitaminei A). De fapt, vitamina A este un termen generic pentru un numar mare de compusi inruditi; mai exista doua forme active ale vitaminei A, si anume: retinalul (o a ldehida) si acidul retinoic. Retinalul poate fi convertit de corp in acid retino ic, forma vitaminei A care afecteaza transcriptia genei. Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi inruditi cunoscuti ca retinoizi si se face adesea referire la ei ca si vitamina A preformata. 2. provitamina A (-carotenul), care este forma de stocare a vitaminei A. ? -carotenul face parte din familia carotenoidelor, o clasa de mai mult de 600 de pigmenti naturali (sintetizati de plante, alge si bacterii fotosintetice), dintr e care doar 10% au proprietatea de a fi convertiti de corp in retinol. Din familia carotenoidelor mai fac parte: licopenul (care poate egala sau chiar depasi concentratia de -caroten din organism), criptoxantina (cu o concentratie e gala cu cea de licopen), ?-carotenul (care poate reprezenta pana la 10% din caro tenoide). Luteina,zeaxantina si cantaxantina (celelalte carotenoide majore) nu a u actiune vitaminica A si sunt absorbite in intestin fie sub forma lor originala (regasite tot astfel in sange), fie sub forma oxidata, actionand ca antioxidant . Pentru ca un carotenoid sa poata fi transformat in retinol, e necesar ca minim una din cele doua molecule care il compun sa fie asemanatoare retinolului. Principalii carotenoizi care pot fi convertiti in retinol sunt: ? -carotenul -criptoxantina -carotenul 5,6 epoxid Surse naturale Retinolul este prezent numai in produsele de origine animala (in special in ulei ul din ficat de peste, cu precadere in cel de cod, somon si rechin, in galbenus de ou, unt, branza, lapte). -carotenul, precursorul vitaminei A, se gaseste numai in fructele si legumele ve rzi si galben-portocalii, precum: morcov, varza creata, gulie, patrunjel, spanac , frunze de nap, frunze de papadie, caise si pepene galben. In tabelul de mai jos sunt prezentate continutul de carotenoida si echivalentii in activitatea retinolului (RAE) din acele alimente unde activitatea retinolului provine in principal din carotenoidele provitamina A. Pentru a obtine o estimar e mai precisa a numarului de UI ale vitaminei A din alimentele care contin carot enoide, multiplicati RAE cu 3,33. Aliment Portie Vitamina A, RAE Vitamina A, UI Retinol, mcg Retinol, UI Ulei de ficat de cod 1 lingura 1.350 mcg 4.500 UI 1.350 mc g 4.500 UI Cereale de mic dejun fortificate 1 portie 150-230 mcg 500-767 UI 150-230 mcg 500-767 UI Ou 1 mare 91 mcg 303 UI 89 mcg 296 UI Unt 1 lingura 97 mcg 323 UI 95 mcg 317 UI Lapte integral 1 ceasca (240 ml) 68 mcg 227 UI 68 mcg 227 UI Lapte 2% grasime (cu vitamina A adaugata) 1 ceasca (240 ml) 134 mcg 447 UI 134 mcg 447 UI Lapte degresat (cu vitamina A) 1 ceasca (240 ml) 149 mcg 497 UI 149 mcg 497 UI Cartof dulce la conserva 1/2 ceasca, zdrobiti 555 mcg 1.848 UI 0 0

Cartof dulce, copt 1/2 ceasca 961 mcg 3.203 UI 0 Dovleac la conserva 1/2 ceasca 953 mcg 3.177 UI 0 Morcov (crud) 1/2 ceasca rasa 538 mcg 1.793 UI 0 0 Cantalup 1/2 de dimensiune medie 467 mcg 1.555 UI 0 Mango 1 bucata intreaga 79 mcg 263 UI 0 0 Spanac, gatit 1/2 ceasca 472 mcg 1.572 UI 0 0 Broccoli, gatit 1/2 ceasca 60 mcg 200 UI 0 0 Varza creata, gatita 1/2 ceasca 443 mcg 1.475 UI 0 Varza collard, gatita 1/2 ceasca 386 mcg 1.285 UI 0 Dovlecel, unt de alune, gatit 1/2 ceasca 572 mcg 1.907 UI 0

0 0 0

0 0 0

Echivalenti in activitatea retinolului (RAE) -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in ret inal si retinol de corp. Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalenti i activitatii retinolului (RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si r etinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de caroten ca si supliment pot fi transform ate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt necesare 12 mcg de -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, -carote nul dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancar e sunt mai usor de absorbit decat carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In t abelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru -caroten si alte carotenoid e provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod normal , este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol. Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru -caroten si alte car otenoide provitamina A Cantitatea consumata Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE 1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 1 mcg de retinol* 1:1 2 mcg de -caroten supliment 1 mcg de retinol 2:1 12 mcg de -caroten dietetic 1 mcg de retinol 12:1 24 mcg de ? -caroten dietetica 1 mcg de retinol 24:1 24 mcg de -criptoxantin 1 mcg de retinol 24:1 Echivalenti in activitatea retinolului (RAE) -carotenul este mai usor de absorbit decat retinolul si trebuie convertit in ret inal si retinol de corp. Cel mai recent standard international de masurare a vitaminei A sunt echivalenti i activitatii retinolului (RAE), care reprezinta activitatea vitaminei A ca si r etinol. Doua micrograme (mcg) de ulei de caroten ca si supliment pot fi transform ate de corp in 1 mcg de retinol, cu o ratie RAE de 2:1. Totusi, sunt necesare 12 mcg de -caroten din mancare pentru a asigura corpului 1 mcg de retinol, -carote nul dietetic avand o ratie RAE de 2:1. Alte carotenoide provitamina A din mancar e sunt mai usor de absorbit decat carotenul, rezultand in ratii RAE de 24:1. In t abelul de mai jos sunt prezentate ratiile RAE pentru -caroten si alte carotenoid e provitamina A. Un standard international mai vechi, insa folosit in mod normal , este unitatea internationala (UI). O UI inseamna 0,3 mcg de retinol. Ratiile echivalentilor activitatii retinolului (RAE) pentru -caroten si alte car otenoide provitamina A Cantitatea consumata Cantitatea biotransformata in retinol Ratia RAE 1 mcg de vitamina A dieteta sau supliment 1 mcg de retinol* 1:1 2 mcg de -caroten supliment 1 mcg de retinol 2:1 12 mcg de -caroten dietetic 1 mcg de retinol 12:1 24 mcg de ? -caroten dietetica 1 mcg de retinol 24:1 24 mcg de -criptoxantin 1 mcg de retinol 24:1 *1 UI inseamna 0,3 micrograme (mcg) de retinol, iar 1 mcg de retinol inseamna 3, 33 UI de retinol. Doza zilnica recomandata DZR pentru vitamina A a fost revizuita de Comisia de Alimente si Nutritie (FNB)

a Institutului de Medicina in 2001. Ultima doza zilnica recomandata s-a bazat pe cantitatea necesara de a asigura depozite adecvate (patru luni) cu vitamina A i n corp, pentru a sprijini functia normala reproductiva, functia imuna, expresia genei si vederea. Tabelul de mai jos prezinta valorile DZR, atat in micrograme ( mcg) ale echivalentilor activitatii retinolului (RAE), cat si in unitati interna tionale (UI). Doza zilnica recomandata (RDA) pentru vitamina A ca vitamina A preformata (echiv alenti activitatii retinolului) Stadiile vietii Varsta Barbati: mcg/zi (UI/zi) Femei: mcg/zi (U I/ zi) Sugari (AI) 0-6 luni 400 (1.333 UI) 400 (1.333 UI) Sugari (AI) 7-12 luni 500 (1.667 UI) 500 (1.667 UI) Copii 1-3 ani 300 (1.000 UI) 300 (1.000 UI) Copii 4-8 ani 400 (1.333 UI) 400 (1.333 UI) Copii 9-13 ani 600 (2.000 UI) 600 (2.000 UI) Adolescenti 14-18 ani 900 (3.000 UI) 700 (2.333 UI) Adulti 19 ani si mai in varsta 900 (3.000 UI) 700 (2.333 UI) Graviditate 18 ani si mai tanara 750 (2.500 UI) Graviditate 19 ani si mai in varsta 770 (2.567 UI) Alaptare 18 ani si mai tanara 1.200 (4.000 UI) Alaptare 19 ani si mai in varsta 1.300 (4.333 UI) Actiuni ale vitaminei A Vitamina A joaca un rol important in organism. Stimuleaza imunitatea si previne infectiile. Vitamina A este cunoscuta ca vitamina anti-infectie, deoarece este necesara pent ru functionarea normala a sistemului imunitar. Ea stimuleaza imunitatea, in spec ial pe cea anti-virala. Pielea si celulele mucoasei (celule care acopera caile a eriene, tractul digestiv si tractul urinar) functioneaza ca o bariera si formeaz a prima linie de aparare a corpului impotriva infectiei. Retinolul si metaboliti i sai sunt necesari pentru a mentine integritatea si functia acestor celule. Vitamina A si acidul retinoic (RA) joaca un rol central in dezvoltarea si difere ntierea celulelor albe, precum limfocitele, care joaca roluri critice in raspuns ul imunitar. Se pare ca activarea T-limfocitelor, celulele reglatoare majore ale sistemului imunitar, necesita toti-trans-RA sa se lege de RAR (receptorii acidu lui retinoic). Vitamina A scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la infectii (respirat orii, oculare, etc), in asociere cu vitamina C. Sustine mecanismul complex al vederii. Vitamina A asigura procesul vederii, participand la formarea purpurei retiniene si a pigmentilor vizuali. Retina este localizata in spatele ochiului. Cand lumina trece prin lentile, este sesizata de retina si transformata intr-un impuls nervos pentru interpretarea d e catre creier. Retinolul este transportat in retina prin circulatie si se aduna in celulele pigmentare retiniene. Aici, retinolul este transformat in retinil e ster, care poate fi stocat. Cand este nevoie, retinil esterii sunt descompusi (h idrolizati) si izomerizati pentru a forma 11-cis-retinol, care poate fi oxidat p entru a forma 11-cis-retinal. 11-cis-retinal poate fi trimis de-a lungul matrice i interfotoreceptoare in celula tija, unde se leaga cu o anumita proteina numita opsin pentru a forma pigmentul vederii, rodopsina (de asemenea, cunoscuta ca pi gmentul vizual purpuriu). Celulele tija cu rodopsina pot detecta cantitati foart e mici de lumina, fiind importante pentru vederea nocturna. Absorbtia unui foton de lumina catalizeaza izomerizarea 11-cis-retinalului si a tuturor-trans-retina l si rezulta in eliberarea sa. Izomerizarea conduce la generarea unui semnal electric catre nervul optic. Impul sul nervos generat de nervul optic este transmis creierului unde este interpreta t ca vedere. Odata eliberat, toti-trans-retinalul este transformat in toti-trans -retinol, care poate fi transportat de-a lungul matricei interfotoreceptoare la celula retiniana, completand ciclul vederii. Carentele de vitamina A se traduc printr-o pierdere a acuitatii vizuale. Vitam

ina A este benefica in conjunctivita si glaucom si ajuta in tratamentul multor b oli de vedere. Este o arma majora contra retinitei pigmentare. Retinita pigmentara descrie un spectru larg de dereglari genetice care rezulta i n pierderea progresiva a celulelor fotoreceptoare (tija si conuri) din retina oc hiului. Primele simptome ale retinitei pigmentare includ o adaptare dezechilibra ta la intuneric (orbire nocturna), urmata de pierderea progresiva in timp a vizi unii periferice si centrale. Rezultatele unei anchete aleatoriu controlate pe mai mult de 600 de pacienti cu forme obisnuite de retinita pigmentara au indicat ca suplimentarea cu 4.500 mcg (15.000 UI)/zi cu vitamina A preformata (retinol), a incetinit semnificativ pier derea functiei retinei pe o perioada de 4-6 ani. In contrast, suplimentarea cu 4 00 UI/ zi de vitamina E a crescut pierderea functiei retinale intr-o cantitate m ica, dar semnificativa, sugerand ca pacientii cu forme comune de retinita pigmen tara pot beneficia de suplimentarea pe termen lung cu vitamina A, dar ar trebui sa evite suplimentarea cu vitamina E la doze mai inalte decat cele gasite intr-o multivitamina obisnuita. Observarea timp de 12 ani a acestor pacienti nu a dezv aluit semne ale toxicitatii ficatului, ca si rezultat al excesului de consum de vitamina A. Suplimentarea cu vitamina A in doze mari pentru a incetini cursul retinitei pigm entare, necesita supraveghere medicala si trebuie intrerupta in caz ca exista po sibilitatea de a ramane insarcinata. Protejeaza organismul impotriva cancerului. Carotenoidele si retinoizii, prin actiunea lor puternic antioxidanta, previn si trateaza afectiunile canceroase, mai ales pe cele de la nivelul tesuturilor epit eliale de acoperire (piele, mucoase). Actiunea anticanceroasa a vitaminei A si a -carotenului, in sinergie cu vitaminel e C si E, a fost demonstrata de studii statistice in cazul tumorilor vezicii uri nare, ale cavitatii bucale, ale plamanilor, ale cailor respiratorii, sanilor, co lonului, prostatei, esofagului. protectoare a -carotenului actioneaza pe trei cai: Prima: -carotenul este antioxidant, deci leaga, anihileaza radicalii liberi exist enti in organism. Radicalii liberi sunt molecule deosebit de agresive care conti n unul sau mai multi electroni impari (cu sarcina negativa) si care, din acest m otiv, intra foarte repede in reactie cu alte molecule, fiind astfel capabile sa degenereze celulele, sa contribuie la proliferarea lor. A doua: creste capacitatea proprie de aparare a organismului, pune in miscare fa gocitele care anihileaza celulele canceroase in formare din organism. A treia: are rol in legarea asa numitului oxigen singlet care se formeaza sub acti unea razelor ultraviolete ale luminii solare si care este considerat o substanta chimica libera , avand capacitatea de a genera cancer. Rezultatele testului eficacitatii -carotenului si retinolului (CARET) sugereaza c a o suplimentare cu supradoza de vitamina A si - caroten ar trebui evitata la pe rsoanele cu risc mare de cancer la plamani. Aproape 9.000 de persoane (fumatori si persoane expuse la azbest) au fost supuse unui test de administrare zilnica a unui esantion de 25. 000 de UI de retinol s i 30 mg de -caroten, in timp ce un numar similar de persoane a fost supus unui t est placebo. Dupa patru ani de testare, incidenta cancerului la plamani a fost c u 28% mai mare la grupul cu suplimente decat la grupul cu placebo. O explicatie posibila a acestei constatari este ca mediul oxidativ al plamanului, creat din c auza expunerii la fum sau azbest, poate produce procese neobisnuite de clivaj al carotenoidelor, care sunt implicate in carcinogeneza. In prezent, consumul ridi cat de retinol reduce riscul de cancer la plamani, desi efectele retinolului pot fi diferite pentru nefumatori decat pentru fumatori. S-a constatat ca, in vitro, retinolul si metabolitii sai reduc dezvoltarea celul elor de cancer la san, insa studiile observationale asupra consumului dietetic d e retinol la oameni nu au fost confirmate in vivo. Majoritatea studiilor epidemi ologice au esuat in a gasi asociatii semnificative intre consumul de retinol si riscul de cancer la femei, desi un studiu prospectiv vast a descoperit ca totalu l de vitamina A consumata a fost invers asociat cu riscul de cancer la san la fe

meile aflate inainte de menopauza, cu cazuri de cancer mamar in familie. Acidul retinoic poate determina intrarea in remisiune a unor forme cronice de le ucemie. Are rol in reglarea expresiei genei, in procesul multiplicarii celulelor si in f ormarea tesuturilor Acidul retinoic (RA) si izomerii sai actioneaza ca si hormoni care afecteaza exp resia genei, influentand numeroase procese fiziologice. Toti-trans-RA si 9-cis-R A sunt transportati in nucleul celulei legate de proteinele care leaga acidul re tinoic (CRABP). In nucleu, RA se leaga de acidul retinoic receptor. In mod speci al, toti-trans-RA se leaga de receptorii acid retinoic (RAR), iar 9-cis-RA se le aga de receptorii X retinoid (RXR). RAR si RXR formeaza heterodimerii RAR/RXR. A cesti heterodimeri se leaga cu regiuni regulatoare ale cromozomului numite eleme nte de raspuns la acidul retinoic. Un dimer este un complex de doua molecule de proteina. Heterodimerii sunt complexe de doua proteine diferite, in timp ce homo dimerii sunt complexe de doua proteine identice. Legarea de toti-trans-RA si 9-c is-RA la RAR si RXR, permite complexului sa regleze rata de transcriptie a genei , influentand sinteza anumitor proteine. RXR poate forma, de asemenea, heterodim eri cu receptori pentru hormonii tiroidieni sau receptorii de vitamina D (VDR). Astfel, vitamina A, hormonul tiroidian si vitamina D pot interactiona pentru a i nfluenta transcriptia genei. Prin stimularea si inhibarea transcriptiei genelor specifice, acidul retinoic joaca un rol major in diferentierea celulara, special izarea celulelor pentru roluri fiziologice foarte specifice. Multe din efectele fiziologice atribuite vitaminei A rezulta din rolul sau in re glarea cresterii si a diferentierii celulare. Excesul si deficienta de vitamina A produc defecte la nastere. Retinolul si acid ul retinoic (RA) sunt esentiale pentru dezvoltarea embrionara. In timpul dezvolt arii fetusului, RA functioneaza in dezvoltarea membrelor si formarea inimii, och ilor si urechilor. In plus, RA regleaza expresia genei pentru dezvoltarea hormon ului. In corpul uman, globulele rosii, ca toate celulele din sange, sunt derivate din precursorii celulelor numiti celule stem. Celulele stem sunt dependente de retin oizi pentru diferentierea normala in globulele rosii. In plus, vitamina A facili teaza mobilizarea fierului din siturile de stocare a globulelor rosii care se af la in dezvoltare, pentru incorporarea in hemoglobina, purtatorul de oxigen in gl obulele rosii. Alte actiuni importante ale vitaminei A: mentine sanatatea straturilor superficiale ale tesuturilor si organelor interne; intervine in morfogeneza scheletului; diminueaza riscul de infarct miocardic si de ateroscleroza; impreuna cu alte vitamine, are un rol important in functionarea tuturor glandelo r endocrine; are activitate antioxidanta; contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de varsta; mentine procesul de crestere si consolidare a oaselor si starea de sanatate a pi elii, parului, dintilor si gingiilor; ajuta in tratamentul acneii, al ridurilor superficiale si in afectiuni ca impeti go, furunculoza, in arsuri si ulcere deschise - atunci cand este folosita in uz extern; retinoizii sunt folositi in doze farmacologice pentru a trata anumite afectiuni, inclusiv retinita pigmentara, leucemia acuta promielectica si boli variate ale pielii (este benefica in caz de psoriazis); regleaza secretia glandelor sebacee si previne deshidratarea pielii; sustine functia genitala (impreuna cu vitamina E); favorizeaza asimilarea grasimilor; este hepatoprotectoare; este necesara in caz de infectie HIV si SIDA; este adjuvant in tratamentul emfizemului, astmului si al hipertiroidismului. Indicatii

Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului. Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii colagenoze (in general). Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita adenopatie limfatism Afectiuni cardiovasculare: ateromatoza ateroscleroza flebita tromboflebita hipertensiune arteriala infarct miocardic ischemie pericardita acuta varice Afectiuni chirurgicale: abces escare fistule gangrena interventii chirurgicale lipom plagi (in general) Afectiuni dermato-venerice: acnee alopecie clavus dermatoze (in general) descuamarea pielii eczema fisuri ele buzelor si pielii furunculoza gonoree ihtioza impetigo micoza cutanata par friabil psoriazis ulcer varicos ulceratii ale pielii si mucoaselor unghii deformate vergituri veruci zona Zoster Afectiuni digestive: afectiuni hepatice (in general) ciroza hepatica colecistita constipatie duodenita enterocolita insuficienta hepatica rectita stomatita tulburari de digestie (in general) ulcer gastric Afectiuni endocrine: afectiuni ale glandelor paratiroide (in general) gusa

hipertiroidie pubertate intarziata insuficienta paratiroidiana tetanie Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree, dismenoree fibrom uterin leucoree mastita menopauza metrita prolaps uterin salpingita sindrom premenstrual sterilitate vaginita Afectiuni geriatrice: diskeratoza senila prurit senil senescenta Afectiuni hematologice: anemie leucopenie Afectiuni maligne: cancer al cavitatii bucale, al cailor respiratorii, de colon, de vezica urinara, de san, de prostata, esofagian, laringian leucemii sarcom osos Afectiuni metabolice: diabet zaharat obezitate Afectiuni musculare: astenie musculara atonie musculara mialgii Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) poliomielita Afectiuni oftalmologice: afectiuni oculare (in general) afectiuni degenerative ale globului ocular alergii oculare atrofia nervului optic blefarita cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala kerato-conjunctivita miopie nevrita optica retinita pigmentara strabism ulceratii ale corneei xeroftalmie Afectiuni ORL: acufene adenoidita angina epistaxis laringita mastoidita

otita otospongioza polipi nazo-faringieni rinita rinofaringita sinuzita surditate Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza boala Paget osoasa carii osoase decalcifiere osoasa fracturi hiperlaxitate ligamentara osteomielita osteoporoza reumatism articular acut spondilita ankilopoietica tuberculoza coloanei vertebrale tuberculoza osoasa Afectiuni pediatrice: acetonemie afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat cruste lactee dentitie intarziata la copii intarzierea inchiderii fontanelei intarzierea mersului la copii pubertate rahitism sindrom Down Afectiuni psihiatrice: angoasa fobii insomnie. Afectiuni respiratorii: astm bronsic bronsita emfizem pulmonar guturai pleurezie pneumonie Afectiuni stomatologice: carii dentare fisuri dentare gingivita Afectiuni urinare: afectiuni renale (in general) albuminurie cistita infectie urinara cu E.coli insuficienta renala litiaza urinara nefroza lipoidica uretrita Boli infectioase: antrax boli infectioase (in general) difterie febra tifoida gripa hepatita acuta virala meningita

oreion rubeola rujeola scarlatina tuberculoza varicela SIDA Boli parazitare: malarie. Infectii si agenti de mediu: arsuri degeraturi intoxicatii medicamentoase intoxicatii cu streptomicina astenie febra migrena vertij convalescenta inflamatii keratinizarea mucoaselor regenerarea tesuturilor riduri supuratii

Alte indicatii:

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina A Deficienta de vitamina A si vederea Primul semn al deficientei de vitamina A este adaptarea dezechilibrata la intune ric sau orbirea nocturna. Deficienta usoara de vitamina A poate rezulta in schim bari ale conjuctivei (coltul ochiului) numita petele Bitot. O deficienta severa sau prelungita a vitaminei A cauzeaza o afectiune numita xer oftalmia (ochi uscati), caracterizata prin schimbari in celulele corneei (inveli sul transparent al ochiului), care in cele din urma evolueaza in ulcere ale corn eei, cicatrice si orbire. Deficienta de vitamina A si boala infectioasa Deficienta de vitamina A poate fi considerata o boala imunodeficienta datorata n utritiei. Chiar si copiii cu o deficienta usoara de vitamina A, au o incidenta m ai mare a bolii respiratorii si diareei, precum si o rata de mortalitate mai mar e cauzata de bolile infectioase, in comparatie cu copiii care consuma suficient vitamina A. Suplimentarea cu vitamina A a dus la scaderea severitatii si inciden tei deceselor datorate diareei si a pojarului in tarile in curs de dezvoltare, u nde deficienta de vitamina A este comuna. Instalarea infectiei reduce foarte rapid nivelurile de retinol din sange. Se cre de ca acest fenomen este legat de sinteza descrescuta a proteinei transportatoar e de retinol (RBP). In acelasi fel, infectia stimuleaza un ciclu vicios, deoarece statusul nutrition al neadecvat al vitaminei A este legat de severitatea crescuta si probabilitatea inregistrarii de decese din cauza bolii infectioase. Totusi, o recenzie recenta a patru studii a concluzionat ca: suplimentarea cu vi tamina A nu este benefica in reducerea transmisiei HIV de la mama la copil. S-a descoperit ca, probabilitatea femeilor infectate cu HIV si cu deficiente de vita mina A de a transmite HIV sugarilor lor, era de trei pana la patru ori mai mare. Alte afectiuni datorate carentei de vitamina A sunt: scaderea imunitatii; slabirea acuitatii vizuale nocturne; migrene; tulburari digestive; fragilizarea smaltului dentar;

astenie (oboseala generala); anemie si scaderea concentratiei de fier in sange; iritarea mucoaselor faringelui, ale bronhiilor si ale tubului digestiv; dismenoree. 2. Excesul de vitamina A. In general, apar afectiuni in cazul administrarii vitaminei A de sinteza si, foa rte rar, in consumul alimentar prelungit de produse naturale bogate in vitamina A. Acumularea in exces la nivelul ficatului este insotita de simptome precum: oboseala; dureri osoase; uscarea pielii; caderea parului; greata; menstruatii neregulate; leziuni ale ficatului (chiar fibroza). Cu exceptia fibrozei hepatice si a durerilor osoase, celelalte simptome dispar d aca se intrerupe aportul de vitamina A. Antagonisti ai vitaminei A Cafeaua, alcoolul, excesul de fier si de cupru, cortizonul, oxigenul din aer, lu mina. Interactiuni 1. Interactiunile cu nutrienti Zinc Se spune ca deficienta de zinc intervine in metabolismul vitaminei A in mai mult e feluri: a. deficienta de zinc determina o sinteza scazuta a proteinei de legare a retinolului (RBP), care transporta retinolul prin circulatie la tesu turi (ex. retina) si, de asemenea, protejeaza organismul impotriva potentialului de toxicitate a retinolului; b. deficienta de zinc rezulta intr-o activitate redusa a enzim ei care elibereaza retinol din forma sa de stocare, retinil palmitat, in ficat. Zincul este necesar pentru ca enzima sa transforme retinolul in retinal. In prez ent, sunt neclare consecintele medicale ale deficientei zincului asupra statusul ui nutritional al vitaminei A la oameni. Fier Deficienta de vitamina A poate exacerba deficienta de fier, anemia. Suplimentare a cu vitamina A are efecte benefice asupra anemiei feriprive si imbunatateste st atusul nutritional al fierului in randurile copiilor si femeilor insarcinate. Co mbinatia dintre suplimentul cu vitamina A si fier se pare ca reduce anemia mult mai eficient decat orice alt supliment doar cu fier sau doar cu vitamina A. Mai mult, studiile pe animale au aratat ca deficienta de fier altereaza nivelurile v itaminei A din plasma si din ficat. 2. Toxicitatea Este important de notat ca tratamentul cu doze ridicate de retinoizi naturali sa u sintetici suprascriu mecanismele corpului de control, astfel ca terapiile cu r etinoizi sunt asociate cu efecte secundare posibile si toxicitate. In plus, toti compusii de retinoid cauzeaza defecte la nastere. Asadar, femeile care pot rama ne gravide ar trebui sa evite tratamentul cu aceste medicatii. Retinoizii tind s a fie activi pe o perioada lunga de timp, efectele secundare si defectele la nas tere aparand abia dupa cateva luni de la incetarea terapiei cu retinoizi. Afectiunea cauzata de toxicitatea vitaminei A este numita hipervitaminoza A. Est e cauzata de supraconsumul vitaminei A preformata, nu de carotenoide. Vitamina A preformata este repede absorbita si usor curata de corp. De aceea, toxicitatea datorata vitaminei A preformata poate fi acuta, din cauza expunerii pe o perioad a scurta de timp sau cronica, din cauza unui consum prea mic. Toxicitatea acuta a vitaminei A este relativ rara si simptomele includ greata, d ureri de cap, oboseala, lipsa apetitului, ameteala, piele uscata, exfoliere si e

dem cerebral. Semnele toxicitatii cronice includ piele uscata care produce mancarime, exfolier e, lipsa apetitului, durere de cap, edem cerebral si durere de articulatii si de oase. De asemenea, la copii, simptomele toxicitatii vitaminei A includ si bomba rea fontanelei. Cazuri grave de hipervitaminoza A pot rezulta in leziuni ale ficatului, hemoragi e si coma. In general, semnele de toxicitate sunt asociate cu consumarea pe termen lung si in exces a vitaminei A, de zece ori mai mult decat DZR (8.000 la 10.000 mcg/ zi sau 25.000 la 33.000 UI/ zi). Potentatori Vitamina D favorizeaza asimilarea vitaminei A. Vitamina E favorizeaza stocarea vitaminei A si stimularea activitatii biologice a acesteia. In asociere cu vitamina C, scurteaza durata de boala si mareste rezistenta la in fectii (respiratorii, oculare, etc). Vitamina E protejeaza vitamina A contra oxidarii; Zincul regleaza circuitul vitaminei A in celule. Relatiile vitaminei A cu alte vitamine: Vitaminele A, B1, C si E au actiune antioxidanta: impiedica oxidarea lipidelor s i a proteinelor transportatoare de lipide din sange). Vitaminele A, C si E previn si trateaza cataracta. Are rol important in multiplicarea celulelor si in formarea tesuturilor (in part icular, a epiteliilor), in asociere cu vitaminele B2, B5, C, D. Asigura troficitatea pielii, impreuna cu vitaminele B2, B3, B6, B8. In sinergie cu -carotenul si cu zincul, si asociat cu vitaminele B6, C si E, au a ctiune anticanceroasa. In doze mari, vitamina A amelioreaza efectele intoxicatiei cu vitamina D. Vitamina A sustine, impreuna cu vitamina E, functia genitala. Suplimente Formele principale ale vitaminei A preformata (retinol) din suplimente sunt reti nil palmitat si retinil acetat. Si -carotenul din suplimente este o sursa obisnu ita de vitamina A, iar multe suplimente asigura o combinatie de retinol si -caro ten. Daca un procentaj al totalului de vitamina A dintr-un supliment provine din -caroten, aceasta informatie este inclusa in eticheta cu datele despre suplimen tele cu vitamina A. Suplimentele cu potenta ridicata de vitamina A nu trebuie folosite fara supraveg here medicala din cauza riscului de toxicitate. Vitamina B1 Date generale Vitamina B1, tiamina, este o vitamina solubila in apa. Izolata si caracterizata in 1930, a fost unul din primii compusi organici recunoscut ca vitamina. Se mai numeste: aneurina; vitamina antinevritica, deoarece previne si trateaza polinevr ita; vitamina anti-beri-beri, intrucat trateaza boala beri-beri. Se gaseste in organism fie ca tiamina libera, fie sub variate forme fosforilate: tiamina monofosfat (TMP), tiamina trifosfat (TTP) si tiamina pirofosfat (TPP), care mai este cunoscuta ca tiamina difosfat. Tiamina nu poate fi sintetizata in organismul uman. Ea este adusa prin alimentat ie, fie sub forma de tiamina libera - prin alimentele vegetale, fie sub forma de TPP (tiamin-pirofosfat) prin produsele de origine animala (unt, lapte). Vitamina B1 din alimente este absorbita la nivel intestinal fie printr-un proce s de difuziune pasiva, fie prin transport activ. Capacitatea de absorbtie activa este de 4 mg/zi. Aciditatea gastrica in limite normale este necesara pentru pas trarea integritatii chimice a vitaminei B1 (precum si a tuturor vitaminelor hidr osolubile), permitand astfel trecerea sa pana la nivelul jejunului, unde este ab sorbita. Odata absorbita, aceasta vitamina ajunge la ficat, unde se transforma i

n foma sa activa (prin fosforilare). In fluidele extracelulare (plasma, lichidul cefalorahidian si interstitial), tia mina se afla in stare libera, iar in celule se afla sub forma de ester (TPP). In functie de aportul alimentar, in corpul uman se gasesc 30-100 mg de vitamina B1 , organele cele mai bogate fiind inima, creierul si ficatul; cea mai mare cantit ate se gaseste in muschi (cam jumatate din tiamina din organism). Surplusul de t iamina se elimina prin urina (nu se stocheaza in organism) . Surse naturale O dieta variata ar trebui sa asigure o cantitate suficienta de tiamina pentru a preveni deficienta. O ancheta pe persoane in varsta de peste 60 de ani a constat at ca la barbati consumul mediu de tiamina era de 1.4 mg/ zi si la femei de 1.1 mg/ zi. Totusi, institutionalizarea si saracia cresc consumul neadecvat de tiami na la cei in varsta. Cerealele integrale, legumele (ex. mazarea si lintea), nuci le si drojdia sunt surse bogate de tiamina. Deoarece o mare parte din tiamina se pierde in timpul productiei de faina alba s i orez lustruit (macinat), orezul alb si produsele din faina alba (ex. painea si pastele) sunt fortificate cu tiamina in multe tari din Occident. In tabelul de mai jos sunt listate un numar de alimente bogate in tiamina, alaturi de continut ul de tiamina in miligrame (mg). Aliment Portie Tiamina (mg) Linte (gatite) 100 g 0.15 Mazare (gatita) 100 g 0.19 Orez brun cu bob lung (gatit) 1 ceasca 0.19 Orez alb cu bob lung, imbogatit (gatit) 1 ceasca 0.26 Orez alb cu bob lung, neimbogatit (gatit) 1 ceasca 0.04 Paine din grau integral 1 felie 0.10 Paine alba, imbogatita 1 felie 0.11 Cereale fortificate de mic dejun 1 ceasca 0.5-2.0 Cereale de grau integral de mic dejun 1 ceasca 4.47 Nuci braziliene 100 g 0.64 Pecan 100 g 0.68 Spanac (gatit) 100 g 0.01 Portocala 1 bucata 0.10 Cantalup 1/2 de fruct 0.11 Lapte 1 ceasca 0.10 Ou (gatit) 1 mare 0.03 Doza zilnica recomandata (RDA) Doza zilnica recomandata pentru tiamina, revizuita in 1998, s-a bazat in general pe prevenirea deficientei la persoanele sanatoase. Doza zilnica recomandata (RDA) pentru tiamina Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 0.2 (AI*) 0.2 (AI) Sugari 7-12 luni 0.3 (AI) 0.3 (AI) Copii 1-3 ani 0.5 0.5 Copii 4-8 ani 0.6 0.6 Copii 9-13 ani 0.9 0.9 Adolescenti 14-18 ani 1.2 1.0 65 ani 1.2 1.1 Adulti 19 Adulti in varsta 65 ani si mai in varsta 1.5 1.5 Graviditate Toate varstele 1.4 Alaptare Toate varstele 1.4 *AI consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai i n varsta) O dieta variata ar trebui sa asigure destula tiamina pentru majoritatea oamenilo r. Conform recomandarii Institutului Linus Pauling, adultii in varsta ar trebui sa ia un supliment de multivitamine si multiminerale care asigura cel putin 1.5 mg

de tiamina/ zi. Actiunile vitaminei B1 Rol de coenzima in reactiile metabolice ce produc energie Vitamina B1 sub forma de TPP joaca rol de coenzima, mai ales in procesul de tran sformare a glucidelor, lipidelor si proteinelor. Tiamina fosfat (TPP) este o coenzima necesara pentru un numar mic de enzime foar te importante. Sinteza TPP-ului din tiamina libera necesita magneziu, adenozina trifosfat (ATP) si enzima tiamina pirofosfokinaza. Piruvat dehidrogenaza, ?-ketoglutarat dehidrogenaza si ketoacid (BCKA) dehidroge naza cu lant ramificat, fiecare comprima un complex diferit de enzima piruvat-de carboxilaza gasita in organitele celulare numite mitocondrii (centralele energet ice ale celulei). Ele catalizeaza decarboxilarea piruvatului, ?-ketoglutaratului si aminoacizilor cu lant ramificat pentru a forma acetil-coenzima A, succinil-c oenzima A si derivatele aminoacizilor cu lant ramificat. Toate produsele joaca u n rol critic in producerea de energie din mancare. Pe langa coenzima tiamina (TPP), fiecare complex de dehidrogenaza necesita o coe nzima cu niacina (NAD), o coenzima cu riboflavina (FAD) si acid lipoic. Transcetolaza catalizeaza reactiile critice intr-o alta cale metabolica numita c alea pentoza fosfat. Unul din cei mai importanti intermediari al acestei cai est e riboza 5-fosfat, un zahar 5-carbon fosforilat necesar pentru sinteza ribonucle otidelor cu energie ridicata, ATP si guanozinei trifosfat (GTP). Este, de asemen ea, necesara pentru sinteza acizilor nucleici, ADN si ARN, si a coenzimei NADPH (nicotinamida-adenin-dinucleitod-fosfat) cu niacina, care este esentiala pentru un numar de reactii biosintetice. Vitamina B1 este un factor esential pentru producerea energiei. La nivelul celul elor, ea permite transformarea in energie a glucozei (glicoliza) si a altor subs tante nutritive alimentare. Tiamin-fosfatul (TPP) participa si la degradarea uno r aminoacizi (valina, leucina, izoleucina), furnizand, de asemenea, energie. Prin actiune sinergica cu vitaminele B6, B9 si B12, vitamina B1 naturala este re comandata in boala Alzheimer (dementa senila). Conform unui studiu publicat in 1988, suplimentarea masiva cu vitamina B1 amelio reaza spectaculos tulburarile de memorie la pacientii cu boala Alzheimer. La ace sti bolnavi este afectata tiamin-difosfataza, o enzima a creierului care convert este vitamina B1 intr-o forma activa, precum si acetilcolina. Deoarece deficient a de tiamina poate rezulta intr-o forma de dementa (sindromul Wernicke-Korsakoff ), s-au facut cercetari in legatura cu relatia dintre aceasta si boala Alzheimer si alte forme de dementa. S-a constatat ca prin corectia precoce a deficitelor vitaminice, in special prin marirea aportului de vitamine B1, B6, B9, B12 si de alte substante nutritive na turale, se poate determina regresia completa a fenomenelor de dementa . Asigura protectie organismului fata de intoxicatia cu plumb. Se cunoaste faptul ca plumbul este un metal toxic. Prezenta tiaminei diminueaza foarte mult depozitele de plumb din creier, din ficat si din alte organe. Are un rol important in terapia cancerului. Vitamina B1 sustine procesul obtinerii energiei din principiile alimentare (in s pecial din glucoza). Pentru ca organismul sa lupte contra celulelor canceroase, are nevoie de o supradoza de energie. Daca energia disponibila in corp este redu sa, vulnerabilitatea la toxinele eliberate din focarul tumorii creste. Astfel, i n cazul bolilor canceroase, este necesar sa sustinem organismul prin aport marit de vitamine (printre care si vitamina B1) si de elemente minerale naturale indi spensabile producerii energiei. Vitamina B1 reduce alcalinitatea din sange, contribuind si prin aceasta la comba terea cancerului, care este favorizat de mediul acid. Este absolut necesara pentru desfasurarea normala a functiilor sistemului nervos . Deficientele mari de tiamina pot produce perturbari grave ale capacitatii de coo rdonare. Cerebelul, care are un rol esential in coordonarea miscarilor, este in mod special sensibil la lipsa vitaminei B1.

Deficitul de tiamina poate determina degenerarea mielinei (substanta care acoper a fibrele nervoase si care asigura transmiterea rapida a influxului nervos de la o celula la alta), favorizand aparitia polineuropatiilor. Aceasta situatie este frecvent intalnita la alcoolici, fumatori si persoanele care se drogheaza. Tiam ina, in asociere si cu alte vitamine din grupul B, poate vindeca aceste neuropat ii, precum si alte afectiuni, cum ar fi: lumbago, sciatica, paralizii faciale, n evrite optice; are efect benefic, de asemenea, in scleroza multipla. Alte actiuni importante ale vitaminei B1 stimuleaza activitatea inimii (ajuta la furnizarea energiei necesare pentru cont ractia miocardului) si regleaza tensiunea arteriala; stimuleaza sinteza de acetilcolina si are ea insasi rol de transmitator; stimuleaza sinteza acizilor nucleici ADN si ARN; are un efect favorabil asupra procesului de cicatrizare; are rol in prevenirea raului de inaltime si a raului de mare; impreuna cu magneziul, este o arma protectoare pentru diabetici; prin rolul sau in producerea acetilcolinei, este necesara pentru functionarea mu schilor (in special a muschiului cardiac) si in procesul de memorare; este de un real ajutor persoanelor care sunt hotarate sa renunte la alcool; participa la sinteza grasimilor. Indicatii Afectiuni alergice: alergie alimentara anafilaxie (in general) boala fanului. Afectiuni ale sistemului imunitar: lupus eritomatos Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita (in general) adenopatie limfatism Afectiuni cardiovasculare: angina pectorala arterita aritmie cardiaca ateromatoza ateroscleroza boala Raynaud brahicardie dureri precordiale fragilitatea vasculara hipotensiune si hipertensiune arteriala infarct miocardic insuficienta cardiaca miocardita tahicardie varice Afectiuni carentiale boala beri-beri pelagra Afectiuni dermato-venerice: alopecie clavus dermatoze fisuri ale buzelor si pielii furunculoza herpes impetigo lepra pelada psoriazis prurit seboree

ulcer varocos unghii deformate, zona Zoster Afectiuni digestive: aerofagie ciroza hepatica colita constipatie enterita hemoroizi insuficienta hepatica litiaza biliara meteorism abdominal pancreatita ptoza gastrica stomatita Afectiuni endocrine: gusa insuficienta ovariana insuficienta testiculara spasmofilie tetanie Afectiuni genitale: amenoree patologica crampe uterine dismenoree fibrom uterin impotenta sexuala menopauza sterilitate Afectiuni geriatrice: senescenta senilitate Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni maligne: cancer (in general) Afectiuni metabolice: diabet zaharat guta obezitate Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara mialgie torticolis Afectiuni ale sistemului nervos: boala Alzheimer boala Parkinson distonie neurovegetativa nevralgii nevrita paralizie faciala polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla tulburari de coordonare motorie Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular alergii oculare astenopie atrofia nervului optic cataracta conjunctivita edem papilar

glaucom hemoragie retiniana hipersecretie lacrimala nevrita optica strabism oftalmii de la sudura sau zapada Afectiuni ORL: angina laringita otospongioza rinita rinofaringita sinuzita surditate Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza carii osoase coxartroza decalcifiere osoasa lumbago reumatism articular acut sciatica Afectiuni pediatrice: acetonemie infantila afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat distrofie la sugari dentitie intarziata la copii mialgii rahitism Afectiuni psihiatrice: abulie alcoolism angoasa confuzie mintala delirium tremens depresie epilepsie fobii insomnie melancolie irascibilitate neurastenie psihoza scaderea memoriei schizofrenie Afectiuni respiratorii: guturai Afectiuni stomatologice: afte bucale gingivita nevralgie dentara Afectiuni urinare: enurezis infectie urinara cu E.coli insuficienta renala Boli infectioase: antrax difterie encefalita febra tifoida gripa hepatita acuta virala herpes

infectii (in general) tifos Boli parazitare: malarie Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri degeraturi insolatie intoxicatii medicamentoase Alte indicatii: sarcina decalcifiere in sarcina anorexie astenie cefalee durere lombara fotofobie icter migrena migrena oftalmica vertij rau de mare rau de inaltime hiperemotivitate riduri stres convalescenta Afectiuni cauzate 1. Deficienta Carentele, care apar in urma consumului excesiv de dulciuri, orez decorticat, al cool si in caz de surmenaj si de boli infectioase, determina urmatoarele afectiu ni: tahicardie, insuficienta cardiaca, afectiuni cerebrale (ce pot fi ireversibi le), anxietate, anorexie, apatie, confuzie mintala, depresie, diminuarea memorie i, gastrita, insuficienta hepatica, lipsa de coordonare motorie, nevrite, poline uropatii, scaderea activitatii glandei hipofize, scaderea greutatii, scaderea im unitatii, tulburari ale vederii, tulburari neuro-vegetative, tulburari psihice s evere. Beri-beri, boala care rezulta din deficienta severa de tiamina, a fost descrisa in literatura chineza inca din 2600 i.Ch. Deficienta de tiamina afecteaza sistem ele: cardiovascular, nervos, muscular, gastrointestinal. In functie de sistemele afectate de deficienta severa de tiamina, exista mai mul te tipuri de beri-beri: uscat, umed si cerebral. Beri-beri uscat Principala caracteristica a beri-beri uscat (paralitic sau nervos) este o neurop atie periferica. In cadrul neuropatiei, se poate manifesta sindromul de arsura a picioarelor . Alte simptome includ reflexe anormale (exagerate), precum si slabici une in picioare si brate. Au fost observate si durerea musculara, precum si sens ibilitatea si dificultatea de a te ridica dintr-o pozitie de ghemuire. Persoanel e cu deficienta severa de tiamina pot experimenta si crize de apoplexie. Beri-beri umed Pe langa simptomele neurologice, beri-beri umed (cardiac) este caracterizat prin manifestari cardiovasculare ale deficientei de tiamina, care includ rata rapida a inimii, marirea inimii, umflare severa (edema), dificultate la respirare si i n cele din urma insuficienta cardiaca congestiva. Beri-beri cerebral Beri-beri cerebral poate duce la encefalopatie Wernicke si psihoza Korsakoff, in special la oamenii care abuzeaza de alcool. Diagnoza encefalopatiei Wernicke se bazeaza pe o triada a semnelor, si anume: miscari anormale ale ochiului, anormali tati ale pozitiei si mersului si anormalitati ale functiei mentale, care pot inc

lude o stare confuza de apatie sau o dereglare puternica a memoriei numita amnez ia Korsakoff sau psihoza Korsakoff. Deficienta de tiamina care afecteaza sistemul central nervos este numita boala W ernicke, cand nu este prezenta starea de amnezie si sindromul Wernicke-Korsakoff (WKS), cand simptomele de amnezie sunt prezente impreuna cu dereglari de miscar e ale ochilor si ale mersului. Majoritatea celor care sufera de WKS sunt alcooli cii, desi s-a observat si in alte dereglari ale malnutritiei severe, inclusiv al e cancerului la stomac si SIDEI. Administrarea intravenoasa cu tiamina la pacien tii cu WKS duce la o imbunatatire rapida a simptomelor ochiului, insa imbunatati rile coordonarii motorii si memoriei sunt mai mici in functie de perioada de man ifestare a simptomelor. O statistica recenta a activarii ridicate a celulelor im unitare si productiei ridicate a radicalilor liberi din zone ale creierului, car e sunt lezate selectiv, sugereaza ca stresul oxidativ joaca un rol important in patologia neurologica a deficientei de tiamina. Boala beri-beri este rara in zilele noastre, deficitul de vitamina B1 este frecv ent insa, mai ales la adolescentii care sunt mari consumatori de alimente sarate si de bauturi dulci. 2. Excesul de vitamina B1 Deoarece excesul de tiamina se elimina rapid prin urina, aceasta vitamina nu se acumuleaza in organism. Antagonisti Alcoolul, excesul de zahar, antibioticele, sulfamidele, antiacizii, contraceptiv ele orale, estrogenii, stresul, prelucrarea termica a alimentelor. Cauze ale deficientei de tiamina Deficienta de tiamina poate rezulta dintr-un consum neadecvat de tiamina, din pi erderea excesiva a tiaminei din corp, nevoia crescuta de tiamina, consumarea de factori anti-tiamina din corp sau o combinatie a acestor factori. Consum neadecvat Consumarea neadecvata de tiamina este principala cauza a deficientei de tiamina in tarile subdezvoltate. Deficienta de tiamina este comuna la populatiile cu ven it mic ale caror diete sunt bogate in carbohidrati si sarace in tiamina (ex. ore z macinat sau orez lustruit). Sugarii care sunt alaptati de mame cu deficiente de tiamina sunt pasibili sa dez volte beri-beri infantil. Alcoolismul, care este asociat cu un consum scazut de tiamina, printre alti nutrienti, este cauza principala a deficientei de tiamina din tarile industrializate. Nevoia crescuta de tiamina Afectiunile care rezulta dintr-o nevoie crescuta de tiamina includ: efortul fizi c extenuant, febra, graviditatea, alaptarea si dezvoltarea adolescentului. Astfe l de conditii plaseaza persoanele cu un consum marginal de tiamina la un risc de dezvoltare a deficientei simptomatice de tiamina. Recent, pacientii cu malarie din Tailanda au prezentat o deficienta severa de ti amina mai frecventa decat persoanele sanatoase. Infectia cu malarie duce la o cr estere mare a cererii metabolice de glucoza. Deoarece tiamina este necesara pentru enzimele implicate in metabolismul glucoze i, stresul indus de infectia cu malarie ar putea exarceba deficienta de tiamina la persoanele predispuse. S-a constatat ca si persoanele infectate cu HIV, indiferent daca au dezvoltat sa u nu SIDA, sunt expuse unui risc ridicat de deficienta de tiamina. Lipsa de asoc iatii intre consumul de tiamina si dovada deficientei la persoanele infectate cu HIV, sugereaza ca ele au avut o nevoie ridicata de tiamina. Abuzurile cronice de alcool dezechilibreaza absorbtia intestinala si utilizarea tiaminei, astfel ca alcoolicii au o nevoie ridicata de tiamina. Pierderea excesiva Pierderea excesiva de tiamina poate precipita deficienta de tiamina. Prin creste rea fluxului urinar, diureticele pot preveni reabsorbtia tiaminei de catre rinic hi si creste eliminarea sa urinara, desi acest fapt ramane destul de controversa t. Persoanele cu esec renal si care necesita hemodializa pierd tiamina la o rata ridicata si sunt expuse riscului de a dezvolta o deficienta de tiamina. Alcoolicii care mentin un consum ridicat de lichid si o rata scazuta a fluxului

de urina, pot experimenta si o pierdere ridicata de tiamina, exacerband efectele unui consum scazut de tiamina. Factorii anti-tiamina (ATF) Prezenta factorilor anti-tiamina (ATF) in mancare, contribuie de asemenea la ris cul deficientei de tiamina. Anumite plante contin ATF care reactioneaza cu tiami na pentru a forma un produs oxidat, inactiv. Consumarea unor cantitati mari de c eai si cafea (inclusiv decafeneizata), precum si de frunze masticabile de ceai s i de nuca de betel, a fost asociata cu eliminarea tiaminei la oameni din cauza p rezentei ATF. Tiaminazele sunt enzime care descompun tiamina in mancare. Persoan ele care mananca in mod obisnuit un anumit tip de peste crud de apa proaspata, c rustacee crude si ferigi sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta deficienta de tiamina, deoarece aceste produse contin tiaminaza, care, in mod normal, este neutralizata de caldura in timpul prepararii mancarii. In Nigeria, un sindrom n eurologic acut (ataxia de sezon) a fost asociata cu deficienta de tiamina accele rata de tiaminaza din viermii de matase africani, fiind considerat de unii niger ieni un aliment traditional bogat in proteine. Semnele carentei regreseaza la un aport crescut de vitamina B1. Potentatori Magneziul, fierul, zincul, manganul cresc activitatea vitaminei B1. Relatiile vitaminei B1 cu alte vitamine: Vitamina B1 protejeaza vitamina C de oxidare si stimuleaza actiunea antiscorbuti ca a acesteia. Dozele optime de vitamina B1 in sange favorizeaza depozitarea vitaminei B2 in fi cat. In asociere cu vitaminele B3 si B12, sunt eficiente in cazuri de scadere a forte i musculare si de atroza. Se recomanda in tratamentul bolii Alzheimer, in aosciere cu vitaminele b6, B9 si B12. Vitaminele B1, B2, B9, C, sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a fatului si pentru prevenirea malformatiilor fetale. Actioneaza sinergic asupra metabolismului glucidic, impreuna cu vitaminele B6 si B8. Observatii Este necesar un aport zilnic de vitamina B1, deoarece nu se acumuleaza in organi sm, iar excesul se elimina rapid. Consumul frecvent de alcool determina o absorbtie deficitara a vitaminei B1, pri n inhibarea unei enzime membranare (ATP-aza). La alcoolici, deficitul prelungit de vitamina B1 (si de alte vitamine din grupa B), produce degenerescenta cerebra la (encefalopatie Goyet-Wernicke) si degenerarea nervilor periferici (neuropatii ). Femeile care iau contraceptive orale trebuie sa tina cont ca acestea au efecte a ntagoniste vitaminelor B1, B2, B6, B9, B12 si E, beta-carotenului, magneziului s i zincului. Sportivii trebuie sa aiba in vedere un aport crescut de vitamina B1, intrucat ne voia de tiamina si de magneziu creste direct proportional cu cantitatea de energ ie consumata (1 mg de tiamina la 2000 de calorii). Aportul de vitamina B1 trebuie suplimentat in mod special la femeile gravide sau care alapteaza si in caz de tulburari ale absorbtiei intestinale. Deficienta severa de tiamina (beri-beri umed) poate duce la functia cardiaca dez echilibrata si in final la insuficienta cardiaca congestiva (CHF). Desi manifest arile cardiace ale beri-beri sunt rar intalnite in tarile industrializate, CHF e ste intalnita in special la batrani. Suplimente Tiamina este disponibila in suplimentele nutritionale si pentru fortificare sub forma de clorhidrat de tiamina si nitrat de tiamina Vitamina B2 Date generale Vitamina B2 (riboflavina) este o vitamina B solubila in apa, mai putin solubila

in alcool si insolubila in solventi organici; este sensibila la razele ultraviol ete si la lumina. Ea este o flavona, pigment care coloreaza vegetalele in galben . In corp, se gaseste atat ca riboflavina libera, cat si ca o componenta integra la a coenzimelor flavin adenin-dinucleotid (FAD) si flavin-mononucleotid (FMN), prezente in proteine. Coenzimele care au derivat din riboflavina (cu ajutorul magneziului) sunt numite flavocoenzime, iar enzimele care folosesc o flavocoenzima sunt numite flavoprot eine. Riboflavina libera este absorbita in duoden. FMN si FAD sunt hidrolizate, trans formate in riboflavina libera, care este apoi captata si absorbita prin celulele intestinale. Riboflavina se absoarbe usor prin peretele intestinal, in cantitat e de aproximativ 10 mg/zi. Fiind fosforilata in peretele intestinal, ea devine a ctiva. Fosforilarea se face si in ficat. Riboflavina este o vitamina mai stabila decat tiamina: rezista la caldura, la ac izi si la oxidare. Totusi, se pierd unele cantitati din vitamina B2 prin prelucr area termica a alimentelor. De asemenea, se reduce drastic continutul de ribofla vina in procesele de sterilizare, congelare si decongelare folosite pentru cons ervarea alimentelor. Vitamina B2 este prezenta in alimente fie in stare libera, fie in combinatie cu fosforul. Surse naturale Majoritatea alimentelor derivate din plante si animale contin cel putin cantitat i mici de riboflavina. In America, faina integrala si painea au fost imbogatite cu riboflavina (tiamina, niacina si fier) din 1943. Riboflavina este usor distrusa prin expunerea la lumina. De exemplu, pana la 50% din riboflavina din lapte, tinuta intr-o sticla transparenta, poate fi distrusa in doua ore de expunere la lumina puternica. In tabelul de mai jos sunt listate cateva alimente cu cantitati substantiale de riboflavina, alaturi de continutul de riboflavona in miligrame (mg). Aliment Portie Riboflavina (mg) Cereale fortificate 100 g 0.26 1.01 Lapte (degresat) 100 g 0.15 Branza Cheddar 100 g 0.39 Ou (gatit) 1 mare 0.27 Migdale 100 g 0.81 Somon (gatit) 100 g 0.14 Peste de mare (fiert) 100 g 0.09 Broccoli (fiert) 100 g 0.09 Asparagus (fiert) 6 bucati 0.13 Spanac (fiert) 100 g 0.19 Paine, grau integral 1 felie 0.06 Paine, alba (imbogatita) 1 felie 0.08 Doza zilnica recomandata (RDA) Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, revizuita in 1998, s-a bazat pe pre venirea deficientei. Semnele clinice ale deficientei la oameni apar la consumuri mai mici de 0,5 0,6 miligrame (mg)/zi. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru riboflavina Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 0.3 (AI*) 0.3 (AI*) Sugari 7-12 luni 0.4 (AI*) 0.4 (AI*) Copii 1-3 ani 0.5 0.5 Copii 4-8 ani 0.6 0.6 Copii 9-13 ani 0.9 0.9 Adolescenti 14-18 ani 1.3 1.0 Adulti 19 65 ani 1.3 1.1 Adulti in varsta 65 ani si mai in varsta 1.7 1.7

Graviditate Toate varstele 1.4 Alaptare Toate varstele 1.6 AI* - consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si mai i n varsta) Doza zilnica recomandata pentru riboflavina, de 1.3 mg/zi pentru barbati si 1.1 mg/zi pentru femei, care ar trebui sa previna deficienta la majoritatea persoane lor, este usor respectata prin consumarea unei diete variate. Consumarea unei d iete variate ar trebui sa asigure intre 1.5 mg si 2 mg de riboflavina pe zi. Unii experti in nutritie si imbatranire sunt de parere ca doza zilnica recomanda ta (1.3 mg/ zi pentru barbati si 1.1 mg/ zi pentru femei) lasa putin loc unei er ori la persoanele cu varsta peste 65 de ani. Un studiu recent pe persoane indepe ndente financiar cu varsta cuprinsa intre 65 si 90 de ani, a constatat ca aproap e 25% au consumat mai putin decat consumul recomandat de riboflavina, iar 10% au prezentat o evidenta stiintifica de deficienta. In plus, studiile epidemiologice ale prevalentei cataractei arata ca un consum d e 1.6 pana la 2.2 mg/ zi ar putea reduce dezvoltarea cataractelor legate de vars ta. Recomandarea Institutului Linus Pauling este ca ar trebui sa fie luat in consid erare un supliment cu multivitamine si multiminerale, care in general asigura ce l putin 1.7 mg de riboflavina/zi.

Actiunile vitaminei B2 Intervine in producerea de energie, favorizand reactiile de reducere a oxidarii (redox) Organismele vii isi deriva marea parte a energiei din reactiile de reducere a ox idarii (redox), care sunt procese ce implica transferul electronilor. Flavocoenz imele participa in reactiile redox din numeroasele cai metabolice. Enzimele care au nevoie de coenzimele FAD si FMN sunt: dehidrogenazele si oxidazele. Vitamina B2 este implicata intr-un numar mare de reactii producatoare de energie pentru celule: degradarea grasimilor, a aminoacizilor, a piruvatului; ciclul Kr ebs; fosforilarea oxidativa. FAD este parte a lantului de transport de electron (respirator), care ocupa un loc central in productia de energie. In combinatie c u citocromul P-450, flavocoenzimele participa si in metabolismul medicamentelor si toxinelor. Este protectoare a ochiului si previne cataracta. Alaturi de vitamina A, riboflavina participa la procesul vederii, fapt ce justif ica prezenta ei in cantitate ridicata in retina, intervenind in special in veder ea crepusculara, datorita fluorescentei sale. Ochiul uman are o sensibilitate ma xima pentru lumina verde. Carenta de vitamina B2 poate afecta si mucoasele ochiului. Un studiu efectuat in China intre 1986-1991 a aratat ca, la persoanele in varsta , suplimentarea cu vitaminele B2 si B3 a produs o diminuare a incidentei catarac tei cu 55%. Consumarea regulata a alimentelor bogate in antioxidanti (legume, fructe) diminu eaza riscul aparitiei cataractei. Are actiune antioxidanta. Actioneaza sinergic cu glutationul (puternic antioxidant), impiedicand fenomenel e de imbatranire si patologia legata de varsta. Glutation reductaza este o enzima dependenta de FAD, care participa in ciclul de reducere a glutationului. Ciclul de reducere a glutationului joaca un rol major in protejarea organismelor de speciile reactive de oxigen, precum hidroperoxide le. Glutation reductaza are nevoie de FAD pentru a regenera cele doua molecule a le glutationului redus din glutationul oxidat. Deficienta de riboflavina a fost asociata cu stresul oxidativ ridicat. Masurarea activitatii glutationului reduct azei din globulele rosii este folosit in mod obisnuit pentru evaluarea statusul nutritional al riboflavinei.

Glutation peroxidaza, o enzima care contine selenium, necesita doua molecule de glutation redus pentru a descompune hidroperoxidele. Xantin oxidaza, o alta enzima dependenta de FAD, catalizeaza oxidarea hipoxantin ei si xantinei in acid uric. Acidul uric este unul din cei mai eficienti antioxi danti din sange solubili in apa. Deficienta de riboflavina poate rezulta intr-o activitate scazuta de xantin oxidaza, reducand nivelurile de acid uric din sange . Alte actiuni importante ale vitaminei B2: combate oboseala oculara, senzatiile de arsura si secretia lacrimala excesiva; regleaza digestia; este necesara cresterii, chiar din perioada fetala; este tonica (antiastenica), antispastica, antiulceroasa; actioneaza ca trofic al pielii; participa la sinteza acizilor grasi, a acizilor nucleici si a aminoacizilor; asigura fixarea fierului in sange, activand glutation-reductaza, necesara pentru regenerarea glutationului si pentru mentinerea in stare functionala a hemoglobi nei; informatia din majoritatea studiilor sugereaza ca suplimentarea cu riboflavina p oate fi de un ajutor real in terapia farmacologica de prevenire a migrenei.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii(in general) boala fanului Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii. afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita (in general) adenopatie limfatism Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) fragilitate capilara hipertensiune arteriala. Afectiuni carentiale: boala beri-beri. Afectiuni chirurgicale: contuzii interventii chirurgicale plagi Afectiuni dermato-venerice: acnee rozacee alopecie clavus dermatoze descuamarea pielii eczema fisuri ale pielii si buzelor herpes hiperkeratoza impetigo micoza cutanata pelada pitiriazis prurit psoriazis unghii deformate vergeturi Afectiuni digestive:

afte bucale ciroza hepatica colecistita colita congestie hepatica constipatie pancreatita ptoza gastrica stomatita tulburari de digestie ulcer gastric Afectiuni endocrine: insuficienta ovariana insuficienta testiculara tetanie. Afectiuni genitale: amenoree patologica dismenoree fibrom uterin impotenta sexuala leucoree menopauza micoza genitala sterilitate Afectiuni geriatrice: senescenta Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni maligne: cancer (in general) Afectiuni metabolice: diabet zaharat tulburari ale metabolismului lipidelor. Afectiuni musculare: mialgie torticolis Afectiuni neurologice: afectiuni ale sistemului nervos (in general) convulsii (prevenire) necroza cerebrala nevrita polineuropatie toxica etanolica scleroza medulara scleroza multipla tulburari ale reflexelor Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular afectiuni oculare alergii oculare astenopie atrofia nervului optic blefarita cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala kerato-conjunctivita nevrita optica strabism oftalmii de la sudura sau zapada sechele postoperatorii ale globului ocular hipoacuzie otospongioza

Afectiuni ORL:

otita rinofaringita sinuzita surditate Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza carii osoase decalcifiere osoasa fracturi lumbago reumatism articular acut Afectiuni pediatrice: afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat dentitie intarziata la copii rahitism Afectiuni psihiatrice: abulie afectiuni psihice depresie fobii Afectiuni respiratorii: astm bronsic emfizem pulmonar guturai Afectiuni stomatologice: carii dentare gingivita. Afectiuni urinare: albuminurie infectie urinara cu E.coli Boli infectioase: difterie febra tifoida gripa hepatita acuta virala tifos Intoxicatii si agenti de mediu: degeraturi intoxicatii cu metale grele Alte indicatii: sarcina perioada de alaptare ameteala anorexie astenie generala cefalee colica crampe fotofobie icter inapetenta migrena sensibilitate la frig sughit convalescenta cresterea si regenerarea tesuturilor efecte secundare in contraceptia orala scleroza stres Afectiuni cauzate 1. Deficienta Ariboflavinoza este o denumire medicala pentru deficienta clinica de riboflavina

. Deficienta de riboflavina rar se gaseste izolata. Are loc frecvent in combinat ie cu deficiente de vitamine solubile in apa. Carenta de vitamina B2 poate aparea in cazul afectiunilor digestive, care scad a bsorbtia acesteia la nivelul intestinului subtire, in cazul afectiunilor hepatic e si al alterarii florei intestinale, in cazul excesului alimentar de grasimi, z aharuri si de alcool. Simptomele deficientei de riboflavina includ: ameteli, anemie, astenie, atrofie musculara, durere de gat, roseala si inflamarea captuselii gurii si gatului, cra paturi sau dureri pe partea exterioara a buzelor (chelioza) sau in colturile gur ii (stomatita angulara), inflamarea si roseala limbii (limba magenta) si o infla mare umeda, solzoasa a pielii (dermatita seboreica), scaderea in greutate, tulbu rari nervoase. Alte simptome includ formarea vaselor de sange in acoperirea transparenta a ochi ului (vascularizarea corneei) si numar scazut de globule rosii, in care globulel e rosii existente contin niveluri normale de hemoglobina si au o dimensiune norm ala (anemie normocroma normocitara). Carenta vitaminei B2 este insotita, de asemenea, de diminuarea sintezei de prote ine. Deficienta severa de riboflavina poate rezulta in conversia scazuta a vitaminei B6 in forma sa de coenzima (PLP) si conversia scazuta a triptofanului in niacina . Un studiu efectuat pe 154 de femei gravide cu un risc crescut de preeclampsie a descoperit ca cele deficiente de riboflavina erau predispuse de 4,7 ori mai mult sa dezvolte preeclampsia, decat cele care au avut un status nutritional adecvat de riboflavina.Preeclampsia se manifesta prin presiunea sanguina, nivelul prote inelor din urina si a edemei (umflare semnificativa) ridicate in timpul sarcinii . Aproximativ 5% din femeile cu preeclampsie pot progresa in eclampsie, o cauza semnificativa a deceselor mamei. Eclampsia este caracterizata prin crize de apop lexie, pe langa presiunea sanguina ridicata si risc crescut de hemoragie (sanger are severa). Nu se cunoaste cauza de dezvoltare a preeclampsiei/eclampsiei. Niv elurile intracelulare descrescute de flavocoenzime ar putea cauza o disfunctie m itocondriala, stres oxidativ crescut si interfera in eliberarea de oxid nitric, toate aceste schimbari fiind asociate cu pr producand dilatarea vaselor de sange eeclampsia. Totusi, un studiu mic aleatoriu, placebo controlat si dublu-orb pe 4 50 de femei gravide cu antecedente de preeclampsie a descoperit ca suplimentarea zilnica cu 15 mg de riboflavina nu a prevenit aceasta afectiune. Interactiunile dintre nutrienti Complexul de vitamina B Deoarece flavoproteinele sunt implicate in metabolismul anumitor vitamine (vitam ina B6, niacina si acid folic), deficienta severa de riboflavina poate afecta mu lte sisteme de enzime. Conversia vitaminei B6 in forma sa de coenzima, piridoxal 5-fosfat (PLP), necesita enzima dependenta de FMN, piridoxina 5 fosfat oxidaza (PPO). Cel putin doua studii despre oamenii in varsta au facut cercetari despre interac tiunile semnificative dintre indicatorii de vitamina B6 si statusul nutritional al riboflavinei. Sinteza dintre coenzimele cu niacina, NAD si NADP, din aminoac idul triptofan necesita enzima dependenta de FAD, kinurenina mono-oxigenaza. Deficienta severa de riboflavina poate descreste conversia triptofanului in NAD si NADP, crescand riscul deficientei de niacina. Metilen tetrahidrofolat reducta za (MTHFR) este o enzima dependenta de FAD, care joaca un rol important in menti nerea coenzimei specifice de folat necesar pentru formarea metioninei din homoci steina. Impreuna cu alte vitamine B, consumul ridicat de riboflavina a fost asociat cu n ivelurile scazute de plasma homocisteina. Recent, nivelurile crescute de ribofla vina din plasma au fost asociate cu niveluri descrecute de homocisteina din plas ma, in special la persoanele homozigote pentru polimorfismul C677T al genei MTHF R si la persoanele cu un consum scazut de folat. Astfel de rezultate ilustreaza ca riscul de boala cronica poate fi influentat prin interactiunile complexe dint re factorii genetici si dietetici. Fier

Deficienta de riboflavina altereaza metabolismul fierului. Desi mecanismul nu es te clar, cercetarile pe animale sugereaza ca deficienta de riboflavina poate dez echilibra absorbtia de fier, creste pierderea intestinala a fierului si/ sau poa te dezechilibra utilizarea fierului in sinteza hemoglobinei. La oameni, imbunata tirea statusului nutritional al riboflavinei duce la cresterea nivelurilor de he moglobina circulanta. Corectarea deficientei de riboflavina la persoanele care s unt deficiente de riboflavina si fier imbunatateste raspunsul anemiei, deficient ei de fier, la terapia cu fier. Factorii de risc in deficienta de riboflavina Alcoolicii prezinta un risc crescut de deficienta de riboflavina din cauza consu mului descrescut, absorbtiei descrescute si utilizarii dezechilibrate a riboflav inei. In plus, persoanele anorexice consuma rar riboflavina in cantitate adecvat a, iar persoanele cu intoleranta la lactoza nu pot consuma lapte sau produse lac tate, care sunt surse bune de riboflavina. Conversia riboflavinei in FAD si FMN este dezechilibrata la hipotiroidism si insuficienta adrenala. Mai mult, persoan ele care sunt active fizic (atleti, muncitori) ar putea avea o cerere usor cresc uta de riboflavina. Interactiunile cu medicamente Cateva rapoarte timpurii arata ca femeile care luau doze mari de contraceptive o rale (OC) au prezentat un status nutritional diminuat de riboflavina. Totusi, ca nd cercetatorii au controlat consumul de riboflavina dietetica, nu au fost difer ente intre utilizatorii de contraceptive orale si neutilizatori. Derivatele de f enotiazina, precum medicamentatia anti-psihotica clorpromazina si antidepresivel e triciclice, inhiba incorporarea riboflavinei in FAD si FMN, ca si medicatia im potriva malariei, chinacrina si agentul de chimioterapie impotriva cancerului, a driamicina. Folosirea pe termen lung a anti-convulsivelor (fenobarbitol), ar put ea creste distrugerea riboflavinei, de catre enzimele din ficat, crescand riscul deficientei. 2. Excesul de vitamina B2 Nu se produc hipervitaminoze, deoarece excesul de vitamina B2 se elimina rapid p rin urina. Antagonisti Antibioticele, alcoolul, tutunul, lumina, sulfamidele, contraceptivele orale, ex cesul de glucide, substantele alcaline, estrogenii, apa. Potentatori Vitamina C diminueaza semnele si simptomele care apar in cazul carentei de vitam ina B2. Vitamina B2 stimuleaza biosinteza vitaminei B12 de catre microflora intestinala. Vitamina B3 (PP) si vitamina B2 au actiune sinergica. In cazuri de hipovitaminoz a B2 cresc necesitatile pentru vitamina B3 (PP) si invers. Relatiile vitaminei B2 cu alte vitamine Impreuna cu vitamina A si asociate cu seleniul, zincul, magneziul si molibdenul, au actiune anticanceroasa (in special in cazul cancerului de esofag). Vitamina B2 intervine in obtinerea formei active a vitaminei B6, care la randul ei este indispensabila sintezei de vitamina B3(PP). Observatii Aportul de vitamina B2 trebuie suplimentat la sportivi, femeile gravide sau care alapteaza, la varstnici, in caz de diabet, de alimentatie strict vegetariana, h ipotiroidie, insuficienta renala (hemodializa), malabsorbtie. Suplimente Cea mai obisnuita forma a riboflavinei disponibila in suplimente sunt riboflavin a si riboflavina 5-monofosfat. Riboflavina se gaseste cel mai des in multivitami ne si preparatele cu complexul de vitamina B.

Vitamina B3 Date generale Vitamina B3 (acidul nicotinic, niacina, nicotinamida), se mai numeste si vitamin a antipelagroasa sau vitamina PP. Este componenta principala a doua enzime: NAD( nicotinamida-adenin-dinucleotid) si NADP (nicotinamida-adenin-dinucleotid-fosfat ).Acidul nicotinic este de fapt acidul piridin-3-carboxilic; nicotinamida rezult a prin inlocuirea in structura acidului nicotinic a unei grupari hidroxil (OH) c u o grupare aminica (NH2). Niciuna din formele variate de niacina nu este legata de nicotina gasita in tiga ri, desi numele lor sunt similare. Vitamina B3 este una dintre cele mai stabile vitamine B; este insensibila la aer, caldura, lumina, mediu acid. Ea poate fi si ntetizata in organism plecand de la triptofan, un aminoacid esential. O alimentatie bogata in triptofan poate fi suficienta pentru a acoperi necesita tile de vitamina B3, daca sunt prezenti factorii necesari transformarii triptofa nului (vitaminele B1, B2, C si fierul). Surse naturale Printre sursele bune de niacina se numara: drojdia, pestele cu carne rosie (de e xemplu: ton, somon), cereale (in special cerealele fortificate), legumele si sem intele. Laptele, zarzavaturile cu frunze verzi, cafeaua si ceaiul furnizeaza, de asemenea, o anumita cantitate de niacina. In plante, in special in grauntele de cereale mature, precum porumbul si graul, niacina poate fi legata de moleculele de zahar sub forma de glicozide, care desc resc in mod semnificativ biodisponibilitatea niacinei. In porumb, vitamina PP se gaseste in forma neasimilabila; pentru a o elibera, es te necesar un tratament alcalin: inainte de fierbere, se trateaza porumbul cu ap a de var. Unele alimente cu cantitati substantiale de niacina sunt listate in tabelul de m ai jos impreuna cu continutul de niacina in miligrame (mg). Tabelurile cu compoz itia alimentelor listeaza in general continutul de niacina, fara a include echiv alentii de niacina (NE) din triptofan, sau orice ajustare pentru biodisponibilit atea niacinei. Aliment Portie Niacina (mg) Somon (Chinook, gatit) 100 g 10 Ton 100 g 13.29 Paine (grau integral) 1 felie 1.3 Cereale (nefortificate) 1 ceasca 5 - 7 Cereale (fortificate) 100 g 8.9 - 20 Paste (imbogatite) 100 g 0.2 Alune (prajite) 100 g 13.43 Linte (gatite) 1 ceasca 2.1 Fasole Lima (gatita) 1 ceasca 1.8 Cafea (fabricata) 1 ceasca 0.5 Doza zilnica recomandata Necesarul zilnic de vitamina B3 este acoperit, in mod normal, astfel: 1/3 din ne cesar provine din nicotinamida, prezenta in alimentatia zilnica, iar 2/3 se prod uc prin transformarea in organism a triptofanului, furnizat de proteinele alimen tare. Doza zilnica recomandata de niacina, revizuita in 1998, s-a bazat pe prevenirea deficientei. Pelagra poate fi prevenita cu aproximativ 11 mg NE/zi, insa doza cu prinsa intre 12 mg si 16 mg/zi a dus la normalizarea eliminarii urinare a metabo litilor niacina (descompunerea produselor) la adultii tineri sanatosi. Deoarece pelagra reprezinta o deficienta severa, Comisia de Alimente si Nutritie (FNB) a ales sa utilizeze eliminarea metabolitilor niacinei mai degraba ca indi cator al statusului nutritional al niacinei, decat ca simptom al pelagrei. Totusi, unii cercetatori considera cantitatea de NAD si NADP celulara ca fiind u n indicator mult mai relevant al statusului nutritional de niacina. Doza zilnica recomandata (DZR) de niacina Stadiile vietii Varsta Barbati (mg NE*/zi) Femei (mg NE/zi)

Sugari 0-6 luni 2 (AI*) 2 (AI) Sugari 7-12 luni 4 (AI) 4 (AI) Copii 1-3 ani 6 6 Copii 4-8 ani 8 8 Copii 9-13 ani 12 12 Adolescenti 14-18 ani 16 14 Adulti 19 65 ani 16 14 Adulti in varsta* 65 ani si mai in varsta 21 17 Graviditate Toate varstele 25 Alaptare Toate varstele 24 *NE, echivalent niacina: 1 mg NE = 60 mg de triptofan = 1 mg niacina *AI consum adecvat *recomandarea Institutului Linus Pauling Actiuni Este o vitamina oxidoreducatoare. Organismele vii isi iau marea parte a energiei din reactiile de reducere (redox) a oxidarii, care sunt procesele implicate in transferul de electroni. Vitamina B3 este componenta principala a celor doua enzime, NAD si NADP, care in tervin in reactiile metabolice ce produc energie in organism. 200 de enzime nece sita coenzimele niacina, NAD si NADP, in principal pentru a accepta sau dona ele ctroni pentru reactiile de redox. NAD are mai ales rol de acceptor de hidrogen, in reactiile ce produc energie. In cazul degradarii glucozei, el activeaza doua enzime numite dehidrogenaze si recupereaza in acelasi timp un atom de hidrogen. Intervine, de asemenea, in reactiile de degradare a acizilor grasi. In mitocondrii, NAD este asociata dehidrogenazelor, participand la ciclul Krebs. Cel mai des, NAD functioneaza in reactiile de producere de energie care implica degradarea (catabolismul) carbohidratilor, grasimilor, proteinelor si alcoolului . NADP functioneaza mai mult in reactiile de biosinteza (anabolice), cum ar fi s inteza tuturor macromoleculelor, inclusiv a agentilor grasi si a colesterolului. Toate procesele din organism (inclusiv sinteza acizilor nucleici ARN si ADN) au nevoie de energie. In majoritatea cazurilor, energia provine din hidroliza unei legaturi macroergice a ATP-ului (adenozin-trifosfat). Mitocondriile produc cu o mare eficienta ATP (o molecula de glucoza produce 36 de molecule de ATP). Clorop lastele din celulele plantelor sunt foarte eficiente in producerea de ATP, sursa lor primara fiind lumina solara (prin procesul de fotosinteza), nu glucoza. Vitamina B3 este foarte utila in prevenirea diabetului zaharat insulino-dependen t. Vitamina B3 s-a dovedit utila in prevenirea diabetului zaharat insulinodependent , boala care apare adesea genetic si se manifesta la tineri. La copii, diabetul mellitus dependent de insulina (IDDM), deseori numit si tipul I de diabet, este cauzat de distrugerea autoimunitara a celulelor beta secretoare de insulina in p ancreas. Inainte de intalarea diabetului simptomatic, anticorpii specifici, inclusiv anti corpii celula insulara (ICA), pot fi detectati in sangele indivizilor cu risc ma re. Abilitatea de a detecta indivizii cu risc mare de dezvoltare a IDDM a dus la inrolarea rudelor copiilor cu risc mare de IDDM in teste pentru prevenirea inst alarii lui. Dovezile din cercetarile in vitro si pe animale arata ca nivelurile mari de nico tinamida protejeaza celulele-beta de lezarea de catre chimicalele toxice, leucoc itele inflamatorii si speciile reactive de oxigen. Dozele farmaco logice ale nicotinamidei (pana la 3 grame/zi) au fost prima data folosite pentru a proteja celulele beta ale pacientilor la care s-a instalat IDDM. O analiza a zece teste publicate (5 controlate prin placebo) a descoperit o imbunatatire a f unctiei celulei-beta dupa un an de tratament cu nicotinamida, dar analiza a esua t sa gaseasca orice dovada clinica de control glicemic (glucoza din sange) imbun atatit. Recent, s-a descoperit ca dozele mari de nicotinamida reduc sensibilitat ea la insulina la rudele pacientilor cu risc mare de IDDM, fapt care ar putea ex plica constatarea functiei imbunatatite a celulei beta fara o imbunatatire conco

mitenta a controlului glicemic. Spre deosebire de nicotinamide, acidul nicotinic nu este eficient in prevenirea IDDM. In asociere cu vitamina C, este indicata in tratamentele psihiatrice. Vitamina B3 asociata cu vitamina C este indicata in tratamentul afectiunilor psi hiatrice, in special al schizofreniei si al depresiilor. Pe langa asigurarea mediului afectiv, propice ameliorarii psihice, educarea voin tei si a mintii, precum si dieta bogata in vitamina B3 sunt factori de accelerar e a vindecarii. Intervine in mecanismele intime ale ADN-ului si previne mutatiile genetice ce ar putea favoriza aparitia cancerului. NAD-ul, coenzima derivata din vitamina B3, intervine in copierea programului gen etic al celulelor (continut in ADN), in multiplicarea celulara ce are loc in caz ul formarii embrionului, apoi a fatului, in procesele de crestere si cicatrizare , in repararea tesuturilor si in apararea antiinfectioasa (prin stimulare leucoc itara). El intervine, de asemenea, in procesul numit poli-ADN-riboxilare, proces de activare a sistemului de reparare a ADN-ului distrus (de catre razele solare , poluanti toxici, medicamente, radicali liberi sau alti compusi oxidanti). S-a descoperit ca deficienta de niacina descreste NAD din maduva spinarii si niv elurile de poli-ADP-riboza si creste riscul leucemiei induse chimic. In general, relatiile dintre factorii dietetici si cancer sunt stabilite prima d ata in studiile epidemiologice si apoi urmate de o cercetare de baza a cancerulu i la nivel celular. In cazul niacinei, cercetarea aspectelor biochimice si celul are ale repararii ADN-ului a crescut interesul in studierea relatiei dintre cons umul de niacina si riscul de cancer la oameni. Recent, o vasta ancheta de caz-control a descoperit ca, in nordul Italiei si Elvetia, consumul de niacina impreuna cu nutrientii antioxidanti poate fi asociat cu incidenta scazuta a canc erelor bucal, faringian si esofagian. Un consum crescut de 6,2 mg niacina a fost asociat cu o descrestere de aproape 40% in cazurile de cancer bucal si esofagia n, in timp ce cresterea cu 5,2 mg a consumului de niacina a fost asociata cu o d escrestere similara in cazurile cancerului esofagian. Alte actiuni importante ale vitaminei B3 (PP): Participa la sinteza hormonilor sexuali (estrogeni, testosteron, progesteron), c ortizonului, tiroxinei, insulinei, neurotransmitatorilor. Este necesara in afectiunile reumatismale (cresterea metabolismului serotoninei determina reducerea durerii la bolnavii reumatici). Protejeaza hemoglobina. Energizanta. Rol in tratarea pelagrei (in asociere cu vitamina B9). Antidiabetica (protejeaza celulele pancreasului). Este importanta pentru sanatatea tractului gastro-intestinal. Ajuta la combaterea dependentei de alcool, tutun, droguri. Rol in tratamentul afectiunilor psihice. Protejeaza capilarele sangvine. Intervine in respiratia celulara. Antimigrenoasa. Asigura troficitatea pielii. Hipotensiva. Antidiareica. Antireumatica. Hipocolesterolemianta este foarte eficienta in procesul de reducere a procentul ui de LDL ( colesterol rau ) si de crestere a HDL ( colesterol bun ). In plus, vitamina B3 este vasodilatatoare si face sa regreseze leziunile coronariene. Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului urticarie Afectiuni ale sistemului imunitar: lupus eritomatos Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar:

adenita limfatism Afectiuni cardiovasculare: afectiuni circulatorii periferice ateromatoza ateroscleroza flebita fragilitate capilara hipertensiune arteriala infarct miocardic spasme vasculare tromboza Afectiuni carentiale: pelagra Afectiuni chirurgicale: contuzii escare Afectiuni dermato-venerice: acnee alopecie clavus dermita eczema fisuri ele buzelor si pielii herpes impetigo prurit psoriazis sifilis ulceratii ale pielii si mucoaselor veruci zona Zoster Afectiuni digestive: afte bucale ciroza hepatica colita constipatie dureri epigastrice gastrita insuficienta hepatica litiaza biliara pancreatita stomatita ulcer gastric Afectiuni endocrine: spasmofilie Afectiuni genitale: amenoree dismenoree leucoree menopauza metrita prolaps uterin salpingita sterilitate vaginita Afectiuni geriatrice: insuficienta circulatorie si periferica la varsta a treia tulburari psihicela varsta a treia senescenta Afectiuni hematologice: anemie purpura Afectiuni maligne: cancer (in general) Afectiuni metabolice:

diabet zaharat obezitate Afectiuni musculare: astenie musculara mialgie Afectiuni neurologice: boala Parkinson convulsii (prevenire) hemiplegie nevralgie nevrita scleroza multipla Afectiuni oftalmologice: alergie oculara atrofia nervului optic cataracta conjunctivita glaucom hemeralopie hipersecretie lacrimala nevrita optica hemoragie retiniana retinita xeroftalmie Afectiuni ORL: acufene afectiuni ORL (in general) polipi nazo-faringieni rinofaringita Afectiuni osteo-articulare: artrita tuberculoasa carii osoase decalcifiere osoasa Afectiuni pediatrice: afte si febra aftoasa la copiii hraniti cu lapte de vaca infestat cruste lactee rahitism. Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice (in general) abulie agitatie alcoolim confuzie mintala depresie psihica epilepsie isterie melancolie neurastenie nostalgie schizofrenie Afectiuni respiratorii: astm bronsic bronsita guturai Afectiuni stomatologice: gingivita Afectiuni urinare: albuminurie insuficienta renala uretrita Boli infectioase: difterie febra aftoasa gripa mononucleoza

Infectii si agenti de mediu: arsuri degeraturi intoxicatii cu plumb intoxicatii cu arsenic intoxicatii cu streptomicina si chimioterapice arsuri provocate de radiatiile solare Alte indicatii: decalcifiere la sarcina ameteala astenie cefalee crampe fotofobie hematom icter migrena vertij convalescenta Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B3 Cauzele carentei sunt: abuzul de alcool si de grasimi, consum crescut de zaharur i. Carenta de intensitate medie determina: ameteli, anorexie, astenie, cefalee, fot osensibilitate, iritabilitate. In caz de carenta severa, apare pelagra. Aceasta boala este determinata de caren ta de vitamina PP, dar si de carenta de vitamine din grupul B (B1, B2, B6) si de insuficienta aportului de proteine si de aminoacizi esentiali (in special tript ofan). Pelagra se manifesta prin: eruptie cutanata cu dureri si senzatie de arsura (eri tem simetric localizat pe fata, gt, extremitati - zonele expuse la soare -, insot it de descuamare si piele aspra), inflamatia limbii si a gurii, gastralgii, diar ee, enterocolita. Apar apoi tulburari neuropsihice (sensibilitatea extremitatilo r, astenie, confuzie). Majoritatea bolnavilor prezinta si anemie macrocitara hip ocroma si aclorhidrie histamino-rezistenta. in stare carentiala avansata, boala este cunoscuta sub numele de "boala celor 3 D": dermatita, diaree, dementa. Apare mai ales la populatiile a caror alimentatie este bazata pe porumb (porumbu l nu contine triptofan). Observatie: De remarcat ca la populatiile de amerindieni de unde a fost adus por umbul in Europa exista un mod de preparare traditional care nu distruge vitamina B3 prezenta in porumb. Carenta de vitamina B3 determina si scaderea continutului de vitamine B1, B2, B6 . 2. Excesul de vitamina B3 Afectiunile ce apar in cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai ales, in consumul alimentar prelungit: 2. o senzatii de arsura o prurit cutanat Dozele mari de nicotinamida pot declansa diabet si accese de guta (prin depuneri de acid uric). Antagonisti Antibiotice, alcool, cafea, carne, izoniazida. Potentatori Vitaminele B1, B2, B6, C si fierul au rol in sinteza in organism a vitaminei B3 (PP) plecand de la triptofan.

Relatiile vitaminei B3 (PP) cu alte vitamine: Actioneaza sinergic cu vitaminele B1, B2, B6, B9 in tratarea pelagrei. Carenta de vitamina B3 determina scaderea continutului de vitamine B1, B2, B6. Impreuna cu vitamina C, sunt indicate in tratarea afectiunilor psihice, in speci al in schizofrenie si depresie. Observatii Persoanele la care este necesara in mod special suplimentarea aportului de vitam ina B3 sunt: copiii mici, femeile gravide sau care alapteaza, persoanele vrstnice , persoanele aflate sub tratament chimioterapeutic sau radioterapie, cele expuse la mediu poluat sau toxic. Daca pielea prezinta o sensibilitate prea mare la razele soarelui, aceasta poate constitui un semn de carenta a nicotinamidei. Actiunea hipocolesterolemianta a nicotinamidei este mai puternica daca se asocia za cu cresterea aportului alimentar de crom (Cr). Suplimente Suplimentele cu niacina sunt disponibile sub forma de nicotinamida sau acid nico tinic. Nicotinamida este forma de niacina, folosita de obicei in suplimentele nu tritionale si in fortificarea alimentelor. Acidul nicotinic se poate elibera far a prescVitamina B4 Date generale Vitamina B4 (adenina) mai este numita si vitamina globulelor rosii . Este o baza pu rinica ce intra in compozitia acizilor nucleici. Surse naturale Sursele bune de adenina sunt: cereale (orez, grau integrale), legume (fasole yam , sfecla rosie, sfecla de zahar, soia boabe, telina), flori de: castan salbatic, dovleac, lemnul-domnului, paducel, pin; frunze de: ceai chinezesc, dud alb, lem nul-domnului, vita-de-vie. Cea mai mare cantitate de vitamina B4 se gaseste in drojdia de bere. Doza zilnica recomandata Copii: 2.5 mg Adulti: 5 mg Actiunile vitaminei B4: stimuleaza regenerarea leucocitelor si asigura protectia acestora; previne accidentele hematologice postmedicamentoase; ofera protectie impotriva parazitilor intestinali; mareste lactatia; previne anemia prin formarea globulelor rosii; stimuleaza regenerarea leucocitelor; confera pielii un aspect sanatos; are rol in sinteza nucleoproteinelor; favorizeaza absorbtia fierului in organism; are un rol important in producerea acizilor nucleici, respectiv AND si ARN. In s ange, concentratia cea mai mare de adenina este in hematii. ajuta la diviziunea celulara si la utilizarea zaharurilor si aminoacizilor; Vitamina B4 are rol important in profilaxia cancerului de col uterin. Indicatii Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: limfatism. Afectiuni carentiale: boala beri-beri Afectiuni geriatrice: tremuratori senile Afectiuni hematologice: agranulocitoza

leucopenie Afectiuni maligne: boala Hodgkin Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) scleroza multipla. Afectiuni oftalmologice: cataracta Boli infectioase: mononucleoza infectioasa. Infectii si agenti de mediu: benzolism Alte indicatii: convalescenta inflamatii prevenirea efectelor adverse in: crisoterapie (terapie cu saruri de aur) terapie cu arsenic tratamente cu antitiroidiene de sinteza. Afectiuni cauzate Deficienta de vitamina B4 determina agranulocitoza: numarul de globule albe scade la 1000-2000 (fata de normalul de 6000-8000). Aceasta stare e xpune fiinta la infectii severe.

Antagonisti Antibiotice, amidopirinele. Potentatori Actiunile vitaminei B4 sunt potentate in prezenta vitaminelor B6 , B9, B12. Interactiuni dintre nutrienti Nu exista informatii Interactiuni cu medicamente Nu exista informatii Observatii Adenina este identificat n unele lucrri cu vitamina B4, de?i nu cor espunde exact defini?iei unei vitamine si nu este universal recunoscuta ca vitam ina. Suplimente Nu exista informatii riptie si cu prescriptie, ca agent de reducere a colesterolului. Vitamina B5 Date generale Acidul pantotenic, cunoscut si sub numele vitamina B5, este esential pentru toat e formele de viata. Acidul pantotenic se gaseste in toate celulele vii sub forma de coenzima A, o coenzima vitala in numeroase reactii chimice. Acidul pantotenic este un derivat al acidului butiric, legat de o molecula de alan ina (un aminoacid). Dintre cele doua forme ale moleculei, doar forma dextrogira are actiune vitaminica. Este o vitamina usor solubila in apa, sensibila la caldura; este usor distrusa d e acizi si de baze. Formele sale stabile sunt pantotenatul de calciu si de sodiu

(saruri de calciu si de sodiu) si pantenolul (provitamina care se poate transfo rma in acid pantotenic). Poate fi sintetizata intern, de catre flora intestinala. Ficatul, rinichii, inim a, creierul si muschii sunt cele mai bogate depozite de vitamina B5. Vitamina B5 mai este numita vitamina antistres. Actionand asupra suprarenalelor, creste sinteza cortizonului, usurand astfel lupta contra stresului. Surse naturale Acidul pantotenic este disponibil intr-o varietate de alimente. Surse bogate in acid pantotenic includ ficatul si rinichii, drojdia, galbenusul si broccoli. Pes tele, laptele, iaurtul, legumele, ciupercile, avocado si cartofii dulci sunt, de asemenea, surse bune. Alte surse de vitamina B5 sunt: polenul, mierea, laptisor ul de matca. Granele integrale sunt surse bune de acid pantotenic, dar procesarea si rafinare a lor determina o pierdere de 35% pana la 75%. Congelarea si conservarea aliment elor determina pierderi similare de acid pantotenic. Anchete nationale vaste de nutritie nu au putut sa estimeze consumul de acid pantotenic din cauza informati ilor putine despre continutul de acid pantotenic din alimente. Studii mai mici a u estimat un consum mediu de acid pantotenic de la 5 la 6 mg/ zi la adulti. Tabe lul de mai jos arata surse bogate in acid pantotenic alaturi de continutul lor i n miligrame (mg). Aliment Portie Acid pantotenic (mg) Peste, cod (gatit) 100 g 0.18 Ton (usor, conservat in apa) 100 g 0.21 Ou (gatit) 1 mare 0.61 Lapte 100 g 0.16 Iaurt 100 g 0.60 Broccoli (gatit) 100 g 0.42 Linte (gatita) 100 g 0.58 Mazare verde (gatita) 100 g 0.72 Avocado 1 fruct intreg 1.99 Cartof dulce (gatit) 1 mediu 0.88 Ciuperci (crude) 100 g 0.46 Homar (gatit) 100 g 0.28 Paine, grau integral 1 felie 0.19 Doza zilnica recomandata Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a considerat ca dovad a stiintifica existenta era insuficienta pentru a calcula doza zilnica recomanda ta pentru acidul pantotenic, astfel ca a stabilit un nivel de consum adecvat (AI ). Nivelul de consum pentru acid pantotenic s-a bazat pe consumurile dietetice e stimate in grupurile de populatie sanatoasa. Consum adecvat de acid pantotenic (AI) Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 1.7 1.7 Sugari 7-12 luni 1.8 1.8 Copii 1-3 ani 2 2 Copii 4-8 ani 4 4 Copii 9-13 ani 5 5 Adolescenti 14-18 ani 10 8 Adulti 19 65 ani 5 5 Adulti in varsta* 65 ani si mai in varsta 5 5 Graviditate Toate varstele 6 Alaptare Toate varstele 7 *recomandarea Institutului Linus Pauling Actiuni ale vitaminei B5 Favorizeaza sinteza de acetilcoenzima A care are rol in reactiile metabolice cu producere de energie. Acidul pantotenic este o componenta a coenzimei A (CoA), o coenzima esentiala in

tr-o varietate de reactii care sustin viata. CoA este necesara pentru reactiile chimice care genereaza energie din alimente (grasime, carbohidrati si proteine). Sinteza grasimilor esentiale, colesterolului si hormonilor steroidieni necesita CoA, la fel ca si sinteza neurotransmitatorului, acetilcolinei si hormonului mel atonina. Heme, o componenta a hemoglobinei, necesita un compus care contine CoA, pentru sinteza sa. Metabolismul unui numar de medicamente si toxine de catre fi cat necesita CoA. Coenzima A a fost joaca un rol important in reactiile de acetilare. Majoritatea proteinelor acetilate din organism au fost modificate de catre adaugarea unui gr up de acetat donat de CoA. Acetilarea proteinei afecteaza structura 3-dimensiona la a proteinelor, existand posibilitatea sa altereze functia lor. De exemplu, re actiile de acetilare pot altera activitatea hormonilor peptide. Acetilarea proteinei pare sa joace un rol in diviziunea celulara si replicarea A DN si sa afecteze, de asemenea, expresia genei prin facilitarea transcriptiei AR N-ului. In plus, un numar de proteine a fost modificat prin atasarea acizilor gr asi cu lant lung donati de CoA. Aceste modificari sunt cunoscute ca acetilarea p roteinei si pare sa joace un rol central in semnalarea celulei. Vitaminele B5, B8, C si acizii grasi Acizi grasi proveniti din alimente interactioneaza cu coenzima A pentru a forma acetilcoenzima A, proces in care e necesara vitamina C. Proteina purtatoare de acil necesita acid pantotenic sub forma 4-fosfopanteteina pentru activitatea sa de enzima. Acetilcoenzima A si proteina purtatoare de aci l (ACP) cealalta forma activa a vitaminei B5 - sunt implicate in sinteza acizil or grasi, proces complex in care vitaminele B3 (niacina) si B8 (biotina) sunt in dispensabile. Acizii grasi sunt o componenta a unor lipide, care sunt molecule grase esentiale pentru functia fiziologica normala. Printre aceste grasimi esentiale se numara sfingolipidele, care sunt o componenta a tecii de mielina ce intensifica transmi sia nervului. Un alt exemplu din aceasta categorie de acizi grasi esentiali este fosfolipoda care se gaseste in membranele celulei. Favorizeaza sinteza anticorpilor, a colinei, a acidului paraaminobenzoic, a subst antelor porfirinice, a fosfolipidelor, a vitaminei D, a coenzimei Q10, a hormoni lor steroidieni. Vitamina B5 si aminoacizii. Aminoacizii: triptofan, leucina, izoleucina,lizina, alanina, cisteina, serina po t fi, de asemenea, transformati in acetilcoenzima A. Este denumita si elixirul tineretii. O sursa apreciabila de vitamina B5 este laptisorul de matca, considerat un verit abil elixir al tineretii, conferind celor care il utilizeaza o stare foarte buna . De asemenea, se considera ca vitamina B5 este importanta in asigurarea fertili tatii ambelor sexe. Vitamina B5 si colesterolul ridicat. Un derivat al acidului pantotenic numit pantetina a fost raportat de un numar de cercetatori ca avand un efect de reducere a colesterolului. De fapt, pantetina este formata din doua molecule de pantetina unite printr-o legatura de disulfid (unire chimica intre doua molecule de sulf). Pantetina este mai aproape de CoA d ecat de acidul pantotenic si este o componenta functionala a CoA si a proteinelo r purtatoare de acil. Cateva studii au gasit ca dozele zilnice de 900 mg de pantetina (300 mg de trei ori pe zi) sunt mult mai eficiente decat placebo in reducerea colesterolului tot al si a nivelurilor de trigliceride din sange ale persoanelor diabetice si ale c elor sanatoase. De asemenea, pantetina reduce colesterolul si nivelurile de trig liceride la pacientii cu diabet aflati la hemodializa fara sa experimenteze efec te secundare adverse. Faptul ca pantetina are doar cateva efecte secundare a fost bine primita in spec ial de pacientii aflati la hemodializa, din cauza riscului crescut de toxicitate de la medicamente la pacientii cu esec al rinichiului. Pantetina nu este o vita mina, ci un derivat al acidului pantotenic. Decizia de a folosi pantetina pentru a trata nivelul de colesterol sau trigliceride ridicat ar trebui sa se faca sub indrumarea unui medic specializat, care sa asigure un tratament adecvat.

Alte actiuni importante ale vitaminei B5: Este eficienta in poliartrita reumatoida. Stimuleaza activitatea glandelor suprarenale. Intervine in mecanismele de multiplicare a celulelor. Previne afectiunile cardio - vasculare. Trofic al pielii, al mucoaselor, al parului si al unghiilor. Stimuleaza activitatea sistemului nervos parasimpatic. Rol in procesele de crestere (in asociere cu vitaminele B3, B8, B9). In asociere cu vitamina B7, trateaza alopecia. Stimuleaza imunitatea. Antialergica. Antiaterogena. Antiastenica. Favorizeaza cicatrizarea plagilor. Stimuleaza procesele de detoxifiere in cazul alcoolismului. Reduce efectele secundare ale chimioterapiei. Poate fi folosita cu succes in tratamentele antialergice (alergii la praf, polen , etc). Vitamina B5 joaca un rol major in coordonarea urmatoarelor procese biochimice al e organismului: activitatea histonelor (care coordoneaza activitatea ADN-ului); activitatea tubulinei (compus al scheletului care confera forma celulei); activitatea endorfinelor; metabolismul acetilcolinei (importane neurotransmitator cerebral si periferic). Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) boala fanului Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) afectini capilare hipotensiune arteriala nevroza cardiaca Afectiuni chirurgicale: contuzii interventii chirurgicale plagi Afectiuni dermato-venerice: acnee acnee rozacee alopecie escare fisuri ale pielii dermatoze (in general) depigmentarea parului si a pielii eczema fotosensibilitate herpes par uscat si friabil prurit tulburari trofice ale unghiilor ulcer varicos vitiligo Afectiuni digestive: atonii intestinale constipatie fisuri anale gastrita cronica insuficienta hepatica meteorism abdominal

rectita ulcer gastro-duodenal Afectiuni endocrine: mixedem Afectiuni genitale: impotenta sexuala sindrom premenstrual sterilitate Afectiuni geriatrice: prurit senil senescenta Afectiuni hematologice: anemie Afectiuni neurologice: ataxie nevralgie oftalmica parestezii Afectiuni oftalmologice: afectiuni oculare (in general) intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare ulceratii corneene Afectiuni ORL: faringita cronica rinita rinofaringita sinuzita Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza carii osoase poliartrita reumatoida Afectiuni pediatrice: eritem fesier tulburari de crestere Afectiuni psihiatrice: alcoolism depresie Afectiuni respiratorii: afectiuni pulmonare cronice (in general) bronsita emfizem pulmonar guturai Boli infectioase: convalescenta dupa o boala infectioasa hepatita acuta virala. Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri (cicatrizant) arsuri provocate de radiatiile solare Alte indicatii: crampe in perioada de sarcina greturi si varsaturi in perioada de sarcina fotofobie deshidratare efecte secundare in contraceptia orala stres tulburari trofice ale membrelor inferioare Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B5 Deficienta de acid pantotenic care se gaseste in mod natural la oameni este foar te rara si a fost observata doar in cazuri de malnutritie severa, tratamente cu antibiotice, consum excesiv de produse rafinate. Deficienta de acid pantotenic la oameni a fost indusa experimental prin co-admin istrarea unui antagonist al acidului pantotenic si a dietei deficiente in acid p antotenic. Participantii acestui experiment s-au plans de dureri de cap, oboseal a, insomnie, dereglari intestinale, amorteala si furnicaturi in maini si picioar

e. Intr-un studiu mai recent, participantii au fost hraniti doar cu o dieta fara acid pantotenic si nu au dezvoltat semne clinice de deficienta, desi unii parea u apatici si se plangeau de oboseala. Homopantotenatul este un antagonist al aci dului pantotenic cu efecte colinergice (similare celor ale neurotransmitatorului , acetilcolina). A fost folosit in Japonia pentru a intensifica functia mentala, in special in ca zul bolii Alzheimer. Un efect secundar rar a fost dezvoltarea encefalopatiei hepatice, o afectiune a functionarii anormale a creierului, ca urmare a esecului ficatului de a elimina toxinele. S-a observat ca encefalopatia a fost inversata prin suplimentarea cu a cid pantotenic, sugerand, dar nedovedind, ca a fost din cauza deficientei de aci d pantotenic cauzate de un antagonist. Carenta in vitamina B5 se traduce prin: oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree, dureri), cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor etc.), insomnie. Reversibile, aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de v itamina B5. 2. Excesul vitaminei B5 Nu se produc hipervitaminoze (datorita mecanismului de control tisular si elimin arii acestei vitamine prin urina). Antagonisti Acidul mandelic, acidul salicilic, alcoolul, cafeaua, homopantotenatul, stresul. Potentatori Vitaminele B1 si B3 stimuleaza sinteza de acetilcoenzima A. Relatiile vitaminei B5 cu alte vitamine: Impreuna cu vitaminele B3 (PP), B8 si B9, actioneaza sinergic in procesele de cr estere. Rol in tratarea alopeciei in actiune sinergica cu vitamina B7 (colina). In sinergie cu vitaminele B8 si C, interactioneaza cu acizii grasi proveniti din alimente pentru a forma acetilcoenzima A. Acest proces necesita prezenta vitami nei C. Interactiuni cu alte medicamente Nu exita informatii Observatii Suplimentarea aportului de vitamina B5 e necesara la copii si adolescenti, la fe mei gravide si care alapteaza, in caz de stres, inaintea unei interventii chirur gicale si in caz de afectiuni dermatologice si de diabet. Prin fierbere, congelare, conservare se pierd 35% pana la 75% din aceasta vitami na. Bacteriile care in mod normal colonizeaza colonul (intestinul mare) sunt capabil e sa creeze propriul acid pantotenic. Un proces specializat pentru asimilarea bi otinei si acidului pantotenic a fost identificat in celulele crescute derivate d in captuseala colonului, sugerand ca oamenii pot absorbi acidul pantotenic si bi otina produsa de bacteria intestinala.. Suplimente Acid pantotenic Suplimentele contin pantotenol, o derivata de alcool mult mai stabila, care este convertita rapid de oameni in acid pantotenic. Calciul si sodiul D-pantotenat, calciul si sarurile de sodiu ale acidului pantotenic, sunt de asemenea disponibi le ca suplimente. Pantetina Pantetina este folosita ca si agent de reducere a colesterolului in Europa si Ja ponia si este disponibila in America sub forma de supliment dietetic. Vitamina B6 Date generale Vitamina B6 este o vitamina solubila in apa, care a fost prima data izolata in a nii 30. Exista trei forme traditionale de vitamina B6: piridoxal (PL), piridoxina

(PN), piridoxamina (PM). Piridoxal 5-fosfat (PLP), derivatul fosfat esterului, este forma principala de c oenzima si este cel mai important din metabolismul omului. Vitamina B6 trebuie o btinuta din dieta deoarece oamenii nu o pot sintetiza. Aceasta vitamina se prezinta sub forma unei pudre cristaline, albe, hidrosolubil e, stabila la caldura, dar care se poate condensa cu peptidele in timpul fierber ii, devenind putin absorbabila. Stabila in mediul acid, ea este usor degradabila de lumina naturala, de rafinar ea alimentelor, de procesele de preparare si de conservare a lor.

Surse naturale Vitamina B6 trebuie obtinuta din dieta deoarece oamenii nu o pot sintetiza. In majoritatea cazurilor, alimentele din dieta care sunt bogate in vitamina B6 a r trebui sa furnizeze suficient cat sa previna deficienta. Totusi, cei care urme aza o dieta vegetariana stricta e posibil sa fie nevoiti sa-si mareasca consumul de vitamina B6 prin consumul de alimente fortificate cu vitamina B6 sau cu supl imente. In tabelul de mai jos sunt cuprinse cateva alimente relativ bogate in vitamina B 6 impreuna cu continutul lor de vitamina B6 in miligrame (mg). Alimente Portie Vitamina B6 (mg) Cereale fortificate si derivate din cereale 100 g 0.25-1.3 Banana 1 medie 0.43 Somon salbatic (gatit) 100 g 0.57 Galbenus de ou (crud) 1 mediu 0.3 Cartof rosu (gatit) 1 mediu 0.70 Spanac (gatit) 1 ceasca 0.44 Alune de padure (uscate si prajite) 100 g 0.64 Seminte de floarea soarelui 100 g 0.6 Avocado 100 g 0.53 Cocktail de suc de legume 100 g 0.15 Drojdie de bere uscata 100 g 4.41 Doza zilnica recomandata (DZR) Deoarece vitamina B6 este implicata in multe aspecte ale metabolismului, anumiti factori afecteaza nevoia individului de vitamina B6.Dintre acei factori, consum ul de proteina a fost cea mai studiata. Consumul crescut de proteina dietetica r ezulta intr-o nevoie ridicata de vitamina B6, probabil din cauza ca PLP este o c oenzima pentru multe enzime implicate in metabolismul aminoacidului. Spre deosebire de recomandarile anterioare, Comisia pentru Alimente si Nutritie (FNB) a Institutului de Medicina nu a exprimat cea mai recenta DZR pentru vitami na B6 in ceea ce priveste consumul de proteina, desi relatia a fost luata in con siderare la stabilirea DZR. In tabelul de mai jos este prezentata DZR actuala, revizuita de Comisia pentru A limente si Nutritie (FNB) in 1998. Doza zilnica recomandata (RDA) pentru vitamina B6 Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 0.1 (AI) 0.1 (AI) Sugari 7-12 luni 0.3 (AI) 0.3 (AI) Copii 1-3 ani 0.5 0.5 Copii 4-8 ani 0.6 0.6 Copii 9-13 ani 1.0 1.0 Adolescenti 14-18 ani 1.3 1.2 Adulti 19 - 65 ani 1.3 1.3 Adulti* 65 ani si mai in varsta 1.7 1.5

Graviditate Toate varstele 1.9 Alaptare Toate varstele 2.0 *recomandarea Institutului Linus Pauling Actiunile vitaminei B6 In calitate de coenzima, vitamina B6 intervine in numeroase reactii enzimatice. PLP joaca un rol vital in functionarea a aproximativ 100 de enzime care catalize aza reactiile chimice esentiale din corpul uman. De exemplu, functiile PLP ca si coenzima pentru glicogen fosforilaza, o enzima care catalizeaza eliberarea gluc ozei din glicogenul stocat. Marea parte a PLP din corpul uman se gaseste in muschi, fiind legata de glicogen fosforilaza. PLP este si o coenzima pentru reactiile folosite in generarea gluc ozei din aminoacizi, un proces cunoscut sub numele de gluconeogeneza. Vitamina B6 stimuleaza imunitatea (inclusiv n cazul bolnavilor de SIDA) Vitamina B6 este indispensabila apararii organismului contra infectiilor. Persoanele de varsta a treia trebuie sa consume cantitati mari de vitamina B6 na turala pentru a-si sustine si intari sistemul imunitar. Consumul scazut de vitam ina B6 si statusul nutritional au fost asociate cu functia imunitara dezechilibr ata, in special la cei in varsta. Productia descrescuta a celulelor sistemului i munitar cunoscute ca limfocite, precum si productia descrescuta de proteine impo rtante ale sistemului imunitar numite interleukin-2, au fost raportate la indivi zii deficienti de vitamina B6. Restaurarea statusului vitaminei B6 a rezultat in normalizarea inmultirii limfoc itelor si productiei de interleukin-2, sugerand ca un consum adecvat de vitamina B6 este important pentru functia optima a sistemului imunitar la persoanele in varsta. Totusi, un studiu a descoperit ca necesarul de consum de vitamina B6 pen tru suprimarea acestor dezechilibrari ale sistemului imunitar la persoanele in v arsta a fost de 2.9 mg/ zi pentru barbati si 1.9 mg/ zi pentru femei. Aceste sol icitari de vitamina B6 sunt mai mari decat doza zilnica recomandata actuala. In general, vitamina B6 are un rol major in stimularea sistemului imunitar (incl usiv in cazul seropozitivilor HIV si al bolnavilor de SIDA). Asigurarea sistemat ica a unei ratii crescute de vitamina B6 este o masura eficienta de incetinire a evolutiei bolii. Vitamina B6 este o vitamina anticanceroasa. Aportul de vitamina B6 naturala s-a dovedit eficient in scaderea incidentei canc erelor de vezica urinara, de san si a bolii Hodgkin. Hipovitaminoza B6 favorizeaza aparitia cancerului hepatic, mai ales daca exista o suferinta hepatica preexistenta. Mecanismul de interventie a vitaminei B6 in aceste cazuri consta in normalizarea metabolismului triptofanului (deoarece metabolismul acestui aminoacid este modi ficat in cazurile de cancer mentionate, aportul de vitamina B6 naturala diminuan d riscurile de aparitie sau de revenire a acestor tipuri de cancer). in sinergie cu vitamina B6 actioneaza si vitaminele A, C, E si zincul. Crescand producerea de globule albe si ameliorand raspunsul imunologic, vitamina B6 este utila ca ad juvant in tratamentul cancerului. Deficitul de vitamina B6 determina reducerea n umarului de limfocite si scaderea producerii de interleukine. Vitamina B6 este utila in tratamentul diabetului. Vitamina B6 este utila in tratamentul diabetului, in sinergie cu alte vitamine s i cu magneziul. S-a observat la un numar mare de diabetici carenta de vitamina B 6, ceea ce afecteaza metabolismul triptofanului, aminoacid esential care, neputa nd fi utilizat normal, este transformat in acid xanturemic. S-a demonstrat stiin tific ca acest acid are efect negativ asupra pancreasului, iar unele studii arat a ca poate determina aparitia diabetului zaharat. De asemenea, vitamina B6 determina posibilitatea aparitiei neuropatiilor perifer ice, asociate diabetului. Vitamina B6 previne afectiunile cardiovasculare. Vitamina B6, actionand in sinergie cu vitaminele B9 si B12, intervine si in proc esele de transsulfurare (prin care se obtine cisteina). Orice deficit vitaminic, in primul rand cel al vitaminei B6, duce la perturbarea acestor procese si la f

ormarea in exces de homocisteina (care este un produs intermediar in metabolismu l metioninei). Se stie ca homocisteina este unul dintre factorii de risc ai afec tiunilor cardiovasculare. Persoanele sanatoase folosesc doua cai diferite pentru a metaboliza homocisteina. O cale transforma homocisteina inapoi in metionina s i este dependenta de acidul folic si vitamina B12, in timp ce cealalta cale tran sforma homocisteina in cisteina aminoacid si necesita doua enzime dependente de vitamina B6 (PLP). Astfel, cantitatea de homocisteina din sange este reglata de cel putin trei vitamine: acidul folic, vitamina B12 si vitamina B6. Studii vaste de observatie au demonstrat o asociere intre consumul scazut de vitamina B6 sau statusul ridicat al homocisteinei din sange si riscul crescut de boli cardiovas culare. Un studiu prospectiv vast a descoperit ca riscul de boala de inima la fe meile care consumau in medie 4.6 mg de vitamina B6 zilnic, era doar de 67% fata de riscul femeilor care consumau in medie 1.1 mg zilnic. Un alt studiu prospecti v vast a gasit ca nivelurile ridicate de PLP din plasma au fost asociate cu un r isc descrescut de boala cardiovasculara, independenta de nivelurile de homociste ina. In continuare, anumite studii au raportat ca statusul scazut de PLP din pla sma este un factor de risc pentru boala coronariana arteriala. In contrast cu su plimentarea cu acid folic, studiile pe indivizii care luau doar suplimente cu vi tamina B6 nu au raportat descresteri semnificative ale nivelurilor de baza ale h omocisteinei. Totusi, un studiu a descoperit ca suplimentarea cu vitamina B6 a f ost eficienta in scaderea nivelurilor de homocisteina din sange dupa o doza de m etionina administrata pe cale orala (test de incarcare cu metionina), sugerand c a vitamina B6 ar putea juca un rol in metabolismul homocisteinei dupa mese. Vitamina B6 regleaza raspunsul celulelor la actiunea hormonilor steroidieni. Daca exista un deficit de vitamina B6, raspunsul celulelor la hormonii steroidie ni este crescut. De aici rezulta posibilitatea de a trata unele afectiuni datora te solicitarilor hormonale excesive, cum ar fi sindromul pre-menstrual si diferi te forme de cancer (cancerul de san), prin aport crescut de vitamina B6. Hormoni i estrogeni antreneaza si o crestere a metabolismului triptofanului, ceea ce nec esita un consum crescut de vitamina B6. Hormonii steroizi, precum estrogenul si testosteronul, isi exercita influentele in corp prin legarea de receptorii hormonului steroid din nucleul celulei si alt erand transcriptia genei. PLP se leaga de receptorii steroizi, in asa fel incat inhiba legarea hormonilor steroizi, reducand influentele lor. Legarea PLP-ului d e receptorii steroid pentru estrogen, progesteron, testosteron si alti hormoni s teroizi sugereaza ca statusul vitaminei B6 al unei persoane poate avea implicati i asupra unor boli afectate de hormonii steroizi, inclusiv cancerul mamar si can cerul de prostata. Anxietatea, iritabilitatea, depresiile, durerile de cap, etc., specifice sindrom ului premenstrual, pot fi eliminate prin aportul alimentar preventiv de fructe s i legume care contin vitamina B6. Ajuta la mentinerea echilibrului psihic si psihosomatic. Vitamina B6 este indispensabila echilibrului psihic si psihosomatic. Vitamina B6 intervine in reactiile de decarboxilare, prin care unui aminoacid ii este luata gruparea carboxil, rezultand amine precursoare ale neurotransmitator ilor (noradrenalina, serotonina, dopamina, norepineprina si acidul gama aminobut ric GABA). Astfel, se explica de ce vitamina B6 influenteaza functiile psihice s i de ce deficitul de vitamina B6 duce la scaderea puterii de concentrare mentala , la iritabilitate, depresii, agresivitate, anxietate, insomnie, fenomene epilep tice. In toate aceste cazuri, in loc sa ne grabim sa inghitim somnifere sau medicament e antidepresive, mai util ar fi sa apelam la remedii perfect naturale, printre c are se afla si alimentele naturale bogate in vitamina B6. Vitamina B6 are rol esential in metabolismul aminoacizilor si al substantelor pr oteice. Vitamina B6 este necesara in numeroase reactii ce permit organismului sa utilize ze aminoacizii din alimentatie; aminoacizii vor fi utilizati la sinteza propriil or proteine ale organismului (enzime, proteine din structura tesuturilor etc.) s i, de aceea, o carenta de vitamina B6 poategenera grave perturbari in organism. Vitamina B6 intervine in reactiile transaminazelor, care au rol in degradarea am

inoacizilor si sinteza acidului glutamic (necesar pentru formarea altor aminoaci zi). Transaminazele transfera gruparea aminica NH2 a unui aminoacid asupra unui ceto-acid, cu formarea unui nou aminoacid si a unui nou ceto-acid. In acest proc es, vitamina B6 are rol de coordonator. Piridoxal-fosfatul (PALP), sub forma de coenzima, indeplineste un rol esential i n metabolismul aminoacizilor si al substantelor proteice, luand parte la unele r eactii de transaminare, decarboxilare si dezaminare; de asemenea. intervine si i n metabolismul triptofanului, al aminoacizilor cu sulf, al hidroxiaminoacizilor, al nucleelor firinice, din care rezulta hormoni, fitohormoni, amine gene etc., contribuind indirect la reglarea unor procese metabolice, la functionarea normal a a unor tesuturi si organe. Reactiile de transaminare, mai ales cele catalizate de transaminazele glutamic-oxalacetica (GOT), glutamic-piruvica (GPT) si aspart -piruvica (APT), prezinta interes in diagnosticul clinic, deoarece activitatea a cestor transaminaze scade in diferite afectiuni metabolice, iar in stari de avit aminoza B6 se reduce cu aproximativ 65%. PALP formeaza, impreuna cu ionii metalici (Cu2+, Fe2+, Mg2+ Al3+) si cu unii ami noacizi, produsi de chelare. Vitamina B6 ajuta la conversia triptofanului in vit amina (nicotinamida) si in prostaglandine. Are, de asemenea, rol in sinteza acid ului y-aminobutiric (GABA), care intervine in metabolismul aminoacizilor si in f unctionarea sistemului nervos central. Intervine in sinteza acidului nucleic. PLP serveste ca si enzima cheie implicata in mobilizarea grupurilor cu un singur carbon (metabolismului unui carbon). Astfel de reactii sunt implicate in sintez a acizilor nucleici. Efectul deficientei de vitamina B6 asupra functiei sistemul ui imunitar poate fi partial legat de rolul PLP-ului in metabolismul unui singur carbon. Vitamina B6 are rol in producerea histaminei si taurinei. Prin procesele de decarboxilare care au loc cu ajutorii vitaminei B6, se formeaz a histamina (implicata in reactiiii alergice, in vasoconstrictie, in stimularea secretie gastrice acide si in transmiterea nervoasa) si taurina. Alte actiuni importante ale vitaminei B6 Supliment natural necesar sportivilor, femeilor insarcinate si a celor care alap teaza. Favorizeaza absorbtia vitaminei B12 i asimilarea magneziului. Produce energie in corp. Favorizeaza procesele de dezaminare (degradare) a amino acizilor, proces prin care acidul glutamic, cisteina, tidina, treonina dau naste re la ceto-acizi si amoniac, asigurand nevoile energetice ale celulei (procesele sunt reversibile). Intervine in sintezele proteice. Favorizeaza asimilarea proteinelor si a lipidelor. Protector al celulelor. Reduce spasmele musculare, amorteala muschilor. Are actiune antivomitiva (atenueaza greata). Vitamina B6 favorizeaza utilizarea glicogenului stocat in muschi si in ficat. Este o vitamina anticanceroasa. Participa la sinteza noradrenalinei, insulinei, histaminei, taurinei. Aportul marit de vitamina naturala B6 naturala este un ajutor contra alcoolismul ui. Neurotropa. Diuretica. Antidermatozica. PLP functioneaza ca si coenzima in sinteza hemei, o componenta a hemoglobinei ca re contine fier. Vitamina B6 fixeaza fierul in sange. Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) urticarie. Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii

Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: limfatism Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) aritmie cardiaca ateroscleroza insuficienta cardiaca nevroza cardiaca tulburari vaso-motorii Afectiuni carentiale: boala beri-beri pelagra Afectiuni chirurgicale: escare Afectiuni dermato-venerice: acnee (in general) alopecie dermatoze (in general) fisuri ale pielii si buzelor furunculoza pelada pitiriazis prurit seboree veruci zona Zoster Afectiuni digestive: aerofagie ciroza hepatica colita colica biliara constipatie enterita litiaza biliara meteorism abdominal tulburari digestive la alcoolici Afectiuni endocrine: insuficienta testiculara tetanie Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei dismenoree frigiditate mastoza micoza genitala sterilitate Afectiuni geriatrice: senescenta tremuraturi senile Afectiuni hematologice: agranulocitoza anemie hipocroma feripriva limfocitoza Afectiuni maligne: cancer de san cancer de vezica urinara cancer hepatic Afectiuni metabolice: diabet guta obezitate Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara distrofie musculara mialgie

miastenie Afectiuni ale sistemului nervos: convulsii (prevenire) encefalopatie hemiplegie distonie neurovegetativa nevralgii paralizie generala polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla Afectiuni oftalmologice: conjunctivita edem papilar glaucom nevrita optica Afectiuni ORL: hipoacuzie laringita otita surditate Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza decalcifiere osoasa lumbago osteomalacie reumatism cronic evolutiv sciatica. Afectiuni pediatrice: acetonemie infantila convulsii (prevenire) sindrom Down Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice(in general) agitatie alcoolism angoasa anorexie psihica confuzie mintala depresie insomnie isterie nervozitate neurastenie psihoza scaderea memoriei schizofrenie Afectiuni respiratorii: astm bronsic traheita Afectiuni stomatologice: parodontoza Afectiuni urinare: afectiuni urinare (in general) anurie cistita colica renala insuficienta renala litiaza urinara. Boli infectioase: encefalita mononucleoza infectioasa SIDA Intoxicatii si agenti de mediu:

arsuri degeraturi insolatie intoxicatii cu mercur Alte indicatii: decalcifiere in sarcina eclampsie (prevenire) ameteala anxietate dureri lombare fotofobie migrena pierderea mirosului scaderea greutatii tremuraturi convalescenta efort fizic intens hiperemotivitate inflamatii scaderea asimilarii vitaminei B12 si a Mg stres Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina B6 Deficienta severa de vitamina B6 este neobisnuita. Alcoolicii sunt cei mai expus i la riscul deficientei de vitamina B6 din cauza consumurilor dietetice joase si a metabolismului dezechilibrat al vitaminei. Carenta vitaminei B6 , in asociere cu vitaminele B9 si B12 , duce la perturbarea acestor procese si la excesul de homocisteina (factor de risc in afectiunile cardiovasculare). La inceputul anilor 1950, s-au observat atacuri de apoplexie la sugari ca rezult at al deficientei severe de vitamina B6, cauzate de o eroare in producerea formu lei pentru sugari. Au fost observate in unele studii despre deficienta de vitamina B6 modele anorma le ale electroencefalogramei (EEG). Alte simptome neurologice observate la defic ienta severa de vitamina B6 includ iritabilitatea, depresia si confuzia. Simptom e aditionale includ inflamarea limbii, dureri sau ulcere ale gurii si ulcere ale pielii din colturile gurii. Deficitul de vitamina B6 determina reducerea numarului de limfocite si scaderea producerii de interleukine. Avitaminoza determina: convulsii si tulburari vasomotorii. Hipovitaminoza se intalneste frecvent la alcoolici si se manifesta prin: ameteli , anemie, eroziuni ale orificiilor nazale si la nivelul orificiului bucal, great a, varsaturi. 2. Excesul de vitamina B6 Dozele mari de vitamina B6 determina inhibarea absorbtiei intestinale a vitamine i B1. De asemenea, apar afectiuni in principal in cazul administrarii vitaminei de sinteza. Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina B6 nedevenind toxica decat in doze ridicate (de 50 ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Luarea indelungat a de doze mari de vitamina B6 poate totusi sa se afle la originea unei polinevri te. Deoarece efectele adverse au fost documentate doar pentru vitamina B6 din suplim ente si niciodata pentru vitamina B6 din surse alimentare, este discutata sigura nta referitoare doar la forma suplimentului cu vitamina B6 (piridoxina). Desi vi tamina B6 este o vitamina solubila in apa si este eliminata prin urina, suplimen tarea pe o perioada lunga de timp cu doze mari de piridoxina poate rezulta in si mptome neurologice dureroase cunoscute ca neuropatie senzoriala. Simptomele includ durere si amorteala a extremitatilor si in cazuri severe, difi cultate la mers. Totusi, au fost raportate cateva cazuri de indivizi care au dez

voltat neuropatii senzoriale la doze de mai putin de 500 mg pe zi pe o perioada de cateva luni. Insa, niciunul din studiile in care s-a efectuat examinarea unui obiectiv neurologic, nu s-a raportat vreo dovada a unei leziuni a nervului senz orial la consumuri mai mici de 200 mg de piridoxina pe zi. Pentru a preveni virt ual neuropatia senzoriala la toate persoanele, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit pentru adulti un nivel superior de consum p entru piridoxina de 100 mg/ zi. Deoarece, studiile placebo-controlate au esuat i n general in a arata efectele terapeutice ale dozelor mari de piridoxina, nu ar trebui sa se depaseasca doza de 100 mg/zi. Nivel superior tolerabil de consum (UL) pentru vitamina B6 Grupa de varsta UL (mg/zi) Sugari 0-12 luni Nu este posibil de stabilit* Copii 1-3 ani 30 Copii 4-8 ani 40 Copii 9-13 ani 60 Adolescenti 14-18 ani 80 Adulti 19 ani si mai in varsta 100 *Sursa de consum ar trebui sa fie doar din mancare si formula de lapte. Antagonisti Alcoolul, cafeaua, radiatiile, contraceptivele orale, tutunul. Potentatori Vitamina B4 potenteaza continutul vitaminei B6. Interactiuni cu medicamente Nu exista informatii. Relatiile vitaminei B1 cu alte vitamine Dozele mari de vitamina B6 determina inhibarea absorbtiei intestinale a vitamine i B1. In sinergie cu vitaminele B9 si B12 intervin in procesele de transsulfurare. Vitamina B6 favorizeaza absorbtia vitaminei B12. Vitamina B6 ajuta la conversia triptofanului in vitamina PP. Se recomanda in tratarea bolii Alzheimer, impreuna cu vitaminele B9 si vitamina B12. Observatii In timpul fierberii alimentelor, se pierd 10-15% din continutul lor vitaminic. Interactiunile cu medicamente: anumite medicamente pot interveni in metabolismul vitaminei B6, de aceea unele persoane pot fi sensibile la deficienta de vitamin a B6, daca nu este luat suplimentul cu vitamina B6. Medicamentele anti-tuberculo za, inclusiv izoniazidul si cicloserina, metal chelatorul penicilamina si medica mentele anti-Parkinson, inclusiv Levodopa, toate formeaza complexe cu vitamina B 6, creand o deficienta functionala. In plus, eficacitatea altor medicamente ar p utea fi alterata prin dozele mari de vitamina B6. De exemplu, s-a constatat ca d ozele mari de vitamina B6 descresc eficacitatea a doua anticonvulsive, fenoberbi tal si fenitoina, precum si a Levodopei. Suplimente Vitamina B6 este disponibila ca si clorhidrat de piridoxina in multivitamine, co mplexul de vitamina B si suplimentele de vitamina B6. Vitamina B7 (Colina) Index articol Vitamina B7 (Colina) Surse Naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interacti Observatii

Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B7 (colina) mai este numita si vitamina memoriei.Colina este una din pu tinele substante capabile sa penetreze asa-numita "bariera sangvina a creierului " care are rolul de a proteja encefalul de variatiile bruste ale dietei zilnice. Este una din putinele vitamine care trec in lichidul cefalorahidian, fiind impl icata in metabolismul chimic al creierului. Ea reuseste sa patrunda direct in ce lulele creierului unde produce o substanta ce stimuleaza memoria. Vitamina B7 (colina) este un alcool aminat care contine trei grupari metil. Este o substanta siropoasa, alba, cu gust amar, solubila in apa, stabila la caldura si putin stabila in mediul bazic. Lecitina pura (fosfatidilcolina) apartine clasei fosfolipidelor si este compusa din colina, o molecula de acid fosforic si glicerol, la care se adauga doi aciz i grasi: unul saturat (acid palmitic sau acid stearic), iar celalalt nesaturat ( acid oleic, linoleic sau linolenic). Organismul poate sintetiza colina pornind de la metionina si serina. Vitamina B7 (colina) actioneaza ca agent de emulsionare a grasimilor si cooperea za cu inozitolul la prelucrarea colesterolului. Colina are un rol foarte important in eliminarea substantelor toxice din organis m, facilitand functionarea ficatului si vezicii biliare. Deoarece nou-nascutii sunt cei mai expusi lipsei de colina, se recomanda o atent ie sporita pentru a le asigura doza necesara din aceasta vitamina.

Surse naturale Sursele principale de vitamina B7 (colina) sunt: lapte galbenus de ou (crud) unt de cacao cereale (boabe integrale): grau, orz, orez, ovaz; germeni de grau. legume: legume cu frunze verzi (in general), cartofi, ceapa, conopida, linte (bo abe), mazare verde, rosii, sfecla rosie, soia, sparanghel, fasole mung (boabe), varza alba, varza rosie. fructe: lamai, portocale, struguri. oleaginoase: alune de pamant, arahide, nuci de pecan. drojdie de bere. Doza zilnica recomandata Copii: 250 - 450 mg. Adulti: 500 - 900 mg. Actiunile vitaminei B7: Colina este o componenta esentiala a membranei celulare. Colina intra in compozitia fosfolipidelor, ele fiind constituente privilegiate ( pana la 80%) ale membranelor celulare. Membranele continsfingolipide (grasimi co mplexe care apartin fosfolipidelor si care se gasesc in cantitati importante in tesutul nervos), dintre care cea mai importanta la om este sfingomielina (ea ins asi un compus al vitaminei B7). Membranele celulelor au structuri fluide, ceea ce le permite sa se deplaseze si sa-si schimbe forma adaptandu-se atat nevoilor inconjuratoare, cat si propriilor lor nevoi. Membranele sunt precum un mediu uleios intr-un fluid. Aceasta fluidi tate confera celulelor capacitatea de a lasa sa treaca unele molecule si particu le, de a le exclude pe altele si de a reactiona la informatiile aduse de hormoni . Fluiditatea membranelor este direct legata de concentraia in fosfolipide. Hormo nul care vine si se fixeaza pe suprafata exterioara a celulei activeaza o enzima

- fosfolipaza, care degradeaza un fosfolipid membranar, iar produsul acestei de gradari va activa o enzima de reglare (proteinkinaza C), care controleaza la ran dul ei numeroase enzime si reactii intracelulare (cresterea celulara, metabolism ul, functionarea celulei). Fosfolipidele par a fi folosite de catre celule pentr u transmiterea semnalelor care vor activa un numar mare de reactii enzimatice. Colina regleaza functiile ficatului (eficienta in special in cazurile de ciroza si hepatite virale A, B, C). Studii efectuate de catre cercetatorii din Marea Britanie si din fosta Cehoslova cie au aratat eficienta fosfatidilcolinei in tratamentul cirozei (in asociere cu metionina si cu doi antioxidanti puternici - vitaminele C i E) si al hepatitei v irale A, B, C (in asociere cu metionina i cu vitamina B12). Fosfatidilcolina si-a aratat eficacitatea in asociere cu o alta substanta hepatoprotectoare - silimar ina (un complex de flavonoide i substane antioxidante extrase din planta numita ar murariu - Carduus marianus). Se considera astazi ca gradul de fluiditate ar putea juca un rol in imunitate, d eoarece se stie deja ca numeroase boli se declanseaza atunci cand membranele cel ulelor devin rigide. De exemplu, alcoolicii cu ciroza hepatica au adesea i o form a de anemie (provocata de pierderea fluiditatii globulelor rosii). Deoarece ficatul nu mai functioneaza normal, concentratia de colesterol a membra nelor creste (pana la 60%) in raport cu fosfolipidele. Colesterolul determina ri gidizarea membranelor globulelor rosii catre periferie si aceste globule au astfe l dificultati in a circula in vasele sangvine. De asemenea, ele sunt distruse pr ematur in splina. Deoarece ajuta grasimile sa circule si contribuie la emulsionarea colesterolului , impiedicandu-l sa se depoziteze pe peretii arterelor ori in vezica biliara, co lina previne acumularea anormala de grasimi in ficat, usurand transportul sau cr escand metabolismul acizilor grasi in ficat. Este benefica in afectiunile cardiace. Aportul suplimentar de lecitina, colina i inozitol la bolnavii cardiaci duce la i mbunatatirea sanatatii, reducerea colesterolului sangvin, cresterea tonusului si a libidoului, determinand reducerea gradata a nevoii de medicamente cardiotonic e. Are efect hipocolesterolemiant. O molecula de fosfatidilcolina contine doi acizi grasi (unul saturat, altul nesa turat). Acesti acizi influenteaza nivelul colesterolului. De exemplu, acidul ole ic, care este mononesaturat, influenteaza favorabil colesterolul, pentru ca el r educe fractiunea LDL (proteine cu densitate mica, asa-numitul colesterol rau ), cre ste colesterolul HDL (proteine cu densitate mare, asa-numitul colesterol bun ) si s cade vulnerabilitatea grasimilor circulante la oxidarea de catre radicalii liber i. Acizii saturati au efect invers, cu exceptia acidului stearic, care are particul aritatea de a se transforma foarte repede in acid oleic. Atunci cand un acid pol inesaturat sau mononesaturat este asociat cu acidul stearic, efectul asupra cole sterolului este favorabil, asa cum demonstreaza si unele experiente recente. De exemplu, 4-6 linguri de lecitina au fost date in fiecare zi bolnavilor suferinzi de crize cardiace, care luasera fara rezultat medicamente pentru a diminua hipe rcolesterolemia. In trei luni, si fara ca regimul alimentar sa fie modificat, co lesterolemia s-a micsorat, ajungand chiar, la unul dintre pacienti, de la 1012 l a 186 mg/dl. Alte experiente au aratat ca aportul natural crescut de colina si d e inozitol reduce cantitatea de trigliceride (grasimi ale sangelui) si poate rea duce nivelul colesterolului sangvin la valori normale in mai putin de doua luni. Colina are rol in sinteza neurotransmitatorilor. Acetilcolina este un neurotransmitator sintetizat in organism prin condensarea c olinei si a unei substante cetilcoenzima A, una dintre formele active ale vitami nei B5. Ea este, de asemenea, implicata in procesele de memorare. Sinteza acetilcolinei necesita si prezenta vitaminelor B1 si B5. Fiecare molecula de colina conine trei grupari metil care sunt labile, ceea ce in seamna ca ele pot fi transferate unei substante prin procesul de transmetilare. Gruparile metil sunt necesare in: formarea fosfolipidelor membranare,

sinteza neurotransmitatorilor, reglarea expresiei genelor. Metionina, vitaminele B9, B12 i betaina (un subprodus al colinei) sunt surse de g rupari metil. In cazul in care colina nu este adusa in cantitati suficiente in organism (prin alimentaie), neuronii colinergici ai creierului cauta cu orice pret sa acopere li psa si, pentru aceasta, folosesc continutul de colina din propriile membrane (b ogate in fosfolipide, la fel ca toate membranele celulare ale corpului) pentru p roducerea acetilcolinei. Astfel, exista riscul de distrugere a neuronilor, la acesti bolnavi aparand simp tome precum: pierderi de memorie, boala Alzheimer etc. Odata cu imbatranirea, creierul pierde un mare numar de dendrite (filamentele de legatura dintre neuroni), ceea ce duce la afectarea facultatilor mintale. Neuro nii afectati vor acumula in membrane o cantitate crescuta de grasimi, ceea ce du ce la scaderea capacitatii de a primi mesaje si la scaderea capacitatii de a sec reta neurotransmitatori. Aportul de colina poate vindeca dischinezia tardiva, boala care apare in special la cei care iau medicamente antipsihotice. Alte actiuni importante ale vitaminei B7 (colina): Asociata cu magneziul, este eficienta in combaterea oboselii si a migrenelor. In asociere cu litiul, contribuie la ameliorarea si vindecarea acceselor de mani e. Colina ajuta la transmiterea impulsurilor nervoase, mai cu seama a celor cu rol in procesul memoriei. Prin actiunea benefica asupra ficatului, contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Colina are efect calmant. Adjuvant in tratamentul bolii Alzheimer. Determina cresterea nivelului de fosfor in sange. Este o componenta a factorului plachetar (PAF) si a plasminogenului. Imbunatateste memoria. Combate ateroscleroza si hipertensiunea arteriala. Previne depresiile. Protejeaza pielea si parul incetinind albirea acestuia. Este indispensabila pentru constituirea glucozei. Eficienta in afectiuni genitale (in special al fibromului uterin) Indicatii Afectiuni cardio-vasculare: angina pectorala ateroscleroza hipertensiune arteriala. Afectiuni dermato-venerice: alopecie eczema modificari ale parului. Afectiuni digestive: afectiuni hepato-biliare (in general) ciroza hepatica colecistita constipatie. Afectiuni genitale: fibrom uterin impotenta. Afectiuni metabolice: diabet obezitate. Afectiuni neurologice: boala Alzheimer convulsii (prevenire). Afectiuni urinare: albuminurie

insuficienta renala. Boli infectioase: hepatita virala acuta A, B, C. Infectii si agenti de mediu: intoxicatii (in general). Alte indicatii: cefalee colici hipercolesterolemie hipoglicemie migrena. Afectiuni cauzate 1. Carenta de colina determina: oboseala, nervozitate si irascibilitate; probleme dermatologice (inclusiv grasimea sau uscatimea pielii); caderea parului si matreata; ateroscleroza si dureri musculare; tulburari de crestere; moleseala si extenuare; infiltratia grasa a ficatului; ciroza hepatica; depresii si tulburari de memorie. 2. Excesul de colina Nu s-au semnalat cazuri de exces de colina. Interactiuni medicamentoase Nu se cunosc. Antagonisti Alcoolul, cafeaua, fierberea alimentelor. Potentatori Sinteza acetilcolinei (prin condensarea colinei si a acetilconzimei A) necesita prezenta vitaminelor B1 si B5. Relatiile vitaminei B7 (colina) cu alte vitamine Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu vitaminele C, E si cu metionin a este indicata in tratamentul cirozei. Colina, in asociere cu mezoinozitolul, seleniul, lecitina, vitamina E si caroten ul, protejeaza ficatul de infiltratia cu grasimi. Fosfatidilcolina (contine colina), in asociere cu metionina si vitamina B12, est e indicata in tratamentul hepatitei virale A, B, C. Sinteza acetilcolinei necesita si prezenta vitaminelor B1 si B5. Observatii Daca se mareste aportul natural de lecitina, e necesar sa se mareasca si aportul de magneziu, calciu si de vitamina E, intrucat se stie faptul ca lecitina conti ne fosfor, iar corpul va trebui sa mobilizeze rezervele sale de calciu pentru a o asimila. Este necesar un aport marit de colina in urmatoarele cazuri: femei insarcinate s i care alapteaza, nou-nascuti, persoane varstnice, consumatori de alcool, persoa ne cu afectiuni hepatice, persoane care sufera de anumite infectii virale si bac teriene. Suplimente Ca supliment, se gaseste in general in capsulele cu lecitina sau in tablete B complex. Sase capsule de lecitina fabricate din soia contin fiecare 244 mg de in ozitol si colina. Formula B - complex obisnuita contine in medie 100 mg colina s i inozitol. *Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar du pa alti autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscutinozitolul. Vitamina B7 (Inozitol)

Index articol Vitamina B7 (Inozitol) Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B7 (inozitol) mai este cunoscuta ca vitamina I, mezoinozitol.In plante, inozitolul se gaseste in special sub forma de ester hexafosforic si de saruri d e calciu si magneziu numitefitine. Sub forma de inozito-fosfolipide, acesta se g aseste in cantitate mai mare in frunzele si in semintele plantelor. Inozitolul prezinta noua stereoizomeri, dintre care doar mezoinozitolul are acti vitate vitaminica. Mezoinozitolul este o componenta structurala a unor fosfolipide si galactolipid e din bobul de soia. In cereale, se gaseste sub forma de lipozitol. Inozitolul este solubil in apa. Poate fi sintetizat pornind de la glucoza. Prin combinare cu colina, formeaza lecitina.

Surse naturale Sursele principale de vitamina B7 (inozitol) sunt: Lactate: iaurt, lapte. Cereale si derivate din cereale: cereale germinate, tarate de grau, boabe integr ale de grau, orez, porumb. Legume: fasole verde (pastai), fasole de Lima (boabe uscate), linte, mazare verd e, soia (boabe), spanac, sparanghel, telina (frunze), varza. Fructe: avocado, citrice (mai putin lamaile), mere, mure, nuci de cocos, pepene galben, rodii, roscove, stafide. Oleaginoase: alune, nuci. Drojdie de bere. Melasa de trestie de zahar.

Doza zilnica recomandata Copii: 250 - 500 mg. Adulti: 500 1000 mg.

Actiunile vitaminei B7 (inozitol): Rol in mentinerea structurii membranei celulare. Rol in depolarizarea membranei celulare si in declansarea potentialului de actiune. Rol important in hranirea membranelor cerebrale. Mezoinozitolul intra in componenta unor enzime ca: amilaze, chimotripsina, fosfa

taza alcalina; nu se cunoaste inca rolul sau in activitatea acestor enzime. Are efect hipocolesterolemiant: participa la metabolismul gliceridelor si al col esterolului. Rol in tratarea sclerozei in plagi, intrucat celulele nervoase prezinta si in ac est caz un deficit de inozitol. Ajuta la mentinerea sanatatii pielii si parului si la tratarea eczemelor. Actiune lipotropa: impiedica depunerea grasimilor si a colesterolului in ficat. Calmanta. Antidiabetica. Antidepresiva. Stimuleaza functiile cardiace. Stimuleaza diureza si creatinuria.

Indicatii Afectiuni cardio-vasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) ateroscleroza. Afectiuni dermato-venerice: alopecie eczema modificari ale parului. Afectiuni digestive: constipatie ciroza hepatica steatoza hepatica. Afectiuni metabolice: diabet zaharat obezitate. Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) neuropatii scleroza multipla. Afectiuni psihiatrice: agitatie alcoolism depresie epilepsie. Modificari biochimice ale sangelui: hipercolesterolemie. Alte indicatii: bruxism. Afectiuni cauzate 1. Carenta de inozitol Deficitul de inozitol este putin frecvent, dar poate aparea in special la persoa nele care consuma multa cafea. Simptomele carentei de inozitol sunt: 1. o afectiuni oculare o caderea parului o constipatie o eczeme o hipercolesterolemie. 2. Excesul de inozitol Nu s-au inregistrat efecte toxice datorate excesului de inozitol.

Interactiuni Intrucat se gaseste in zarzavaturile de culoare inchisa, care contin cantitati m ari de acid fitinic (hexafosfat de inozitol), inozitolul va imobiliza calciul, z incul si fierul din intestine si va impiedica asimilarea normala a acestora. Cofeina creste nevoia de inozitol. Antagonisti Apa, sulfamidele, estrogenii, tehnicile de prelucrare alimentara, alcoolul, cafe aua. Potentatori Eficienta inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (inde osebi cu vitamina B12 si cu colina). Observatii Daca se mareste aportul natural de lecitina, trebuie sa se mareasca si aportul d e calciu, magneziu si vitamina E, deoarece se stie ca lecitina contine fosfor, i ar pentru asimilarea ei organismul va mobiliza rezervele sale de calciu. Pentru optimizarea eficientei vitaminei E, este necesar un aport marit de inozitol si c olina. In cazul in care se ia lecitina este recomandat un supliment de calciu chelatini zat pentru a mentine echilibrata balanta intre calciu sifosfor. Suplimente Ca si in cazul colinei, sase capsule de lecitina pe baza de soia contin cate apr oximativ 244 mg inozitol si colina. Este disponibil sub forma prafurilor de leci tina care pot fi amestecate in lichide. Majoritatea formulelor de B - complex co ntin aproximativ 100 mg colina si inozitol. *Nota: dupa unii autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscuta colina, iar du pa alti autori, sub numele de vitamina B7 este cunoscutinozitolul. Vitamina B8 Index articol Vitamina B8 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B8 (biotina) este o vitamina solubila in apa, clasificata ca vitamina d in complexul-B. Dupa descoperirea initiala a biotinei, au fost necesari aproape 40 de ani de cercetare pentru a stabili daca este vitamina sau nu. Biotina este solicitata de toate organismele, dar poate fi sintetizata doar de bacterii, droj dii, mucegaiuri, alge si unele specii de plante. Biotina este o enzima a carboxilazelor (activeaza carboxilazele, enzime care au rolul de a atasa gruparea CO2 la alte molecule si care au o functie importanta i n asimilarea glucidelor, lipidelor si proteinelor). Procesul de atasare a biotin ei de o alta molecula, precum proteina, este cunoscut sub numele de biotinilare. Pentru a fi utilizata in reactiile enzimatice, vitamina B8 (biotina) trebuie sa fie convertita intr-un derivat activ: biotinil-AMP. Aceasta vitamina se prezinta sub forma unui produs cristalizat, hidrosolubil si stabil la caldura. Este solubila in baze diluate si putin solubila in alcool. E ste sensibila la oxigen si la razele ultraviolete. Exista 8 forme de biotina, dar numai D-biotina (forma dextrogira a biotinei) exi sta in stare naturala si are activitate vitaminica.

Biotina poate fi sintetizata si de catre bacteriile intestinale.

Surse naturale Biotina se gaseste in multe alimente, dar in general in cantitati mai mici decat alte vitamine solubile in apa. Galbenusul de ou, ficatul si drojdia sunt surse bogate de biotina. Cercetari nutritionale, realizate in SUA, nu au putut estima consumul de biotina din cauza informatiilor putine despre continutul de biotina din alimente. Studi i mai mici estimeaza consumul mediu zilnic de biotina intre 40 si 60 mcg/pe zi l a adulti. Tabelul de mai jos contine cateva surse bogate in biotina, alaturi de continutul lor in micrograme (mcg). Aliment Portie Biotina (mcg) Paine integrala 1 felie 0.02-6 Ou (gatit) 1 mare 13-25 Branza cheddar 100 g 1.3-6.7 Somon (gatit) 100 g 4.5-5.5 Avocado 1 fruct intreg 2-6 Conopida (cruda) 1 cana 0.2-4 Drojdie 100 g 115 Boabe de soia 100 g 60 Tarate de grau 100 g 45 Arahide 100 g 35 Ciuperci albe 100 g 16 Spanac 100 g 6.9 Sparanghel 100 g 2 Banane 100 g 6 Capsuni 100 g 4 Zmeura 1 cana 0.2-2

Doza zilnica recomandata In 1998, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a considerat ca dovezile existente nu erau suficiente pentru a calcula doza zilnica recomand ata pentru biotina, astfel ca au stabilit un nivel de consum adecvat (AI). Consu mul adecvat de biotina presupune ca portiile zilnice curente de biotina (3 mcg l a 60 mcg/zi) intrunesc solicitarea dietetica. Consum adecvat (AI) de biotina Stadiile vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) Sugari 0-6 luni 5 5 Sugari 7-12 luni 6 6 Copii 1-3 ani 8 8 Copii 4-8 ani 12 12 Copii 9-13 ani 20 20 Adolescenti 14-18 ani 25 25 Adulti* 19 ani si mai in varsta 30 30 Graviditate Toate varstele 30 Alaptare Toate varstele 35 * Institutul Linus Pauling sprijina recomandarea facuta de Comisia de Alimente s

i Nutritie de 30 micrograme (mcg) de biotina/ zi pentru adulti. O dieta variata ar trebui sa asigure pentru majoritatea oamenilor o cantitate suficienta de biot ina. In prezent, nu exista nicio indicatie cum ca adultii in varsta (65 ani si mai mu lt) prezinta o nevoie mai mare de biotina. Daca consumul de biotina dietetica nu este suficient, un supliment de multivitamine-minerale poate asigura un consum de cel putin 30 mcg de biotina/ zi.

Actiunile vitaminei B8 Cofactor enzimatic. Se atribuie biotinei rolul de coenzima, intrucat participa la: reactiile de carboxilare si decarboxilare reversibile ale ceto-acizilor polibazi ci; biosinteza acidului aspartic, a acidului oleic, a acizilor grasi si a colesterol ului; biosinteza bazelor azotate purinice si pirimidinice, a acizilor nucleici si a pr oteinelor tisulare si enzimatice; biosinteza, dezaminarea si interconversiunea unor aminoacizi. Fiecare carboxilaza catalizeaza o reactie metabolica esentiala: Carboxilaza acetil-CoA I si II catalizeaza legarea bicarbonatului de acetil -CoA pentru a forma malonil-CoA, necesar pentru sinteza acizilor grasi. Carboxilaza piruvat este o enzima critica in gluconeogeneza formarea glucoz ei din alte surse in afara de carboxidrati, de exemplu aminoacizi. Carboxilaza metilcrotonil- carboxilaza CoA catalizeaza un pas important in catabolismul leucinei, un aminoacid esential. Carboxilaza propionil-CoA catalizeaza pasi esentiali ai metabolismului anum itor aminoacizi, colesterol si acizi grasi esentiali cu lant impar (acizii grasi cu numar impar de molecule de carbon). Tratamentul bolii Diabet mellitus. Cercetari recente atrag atentia asupra influentei biotinei asupra nivelului zaha rului din sange la diabetici (tipul II): bolnavii care nu sunt dependenti de ins ulina si au nivelul glicemiei ridicat prezinta un nivel inferior al biotinei fat a de cel al unei persoane sanatoase. Intr-un studiu pe oameni, s-a constatat faptul ca, nivelurile de biotina din san ge au fost foarte scazute la 43 de pacienti cu diabet mellitusdependenti de noninsulina (NIDDM; diabet de tip 2), fata de subiectii controlati non-diabetici, i ar nivelurile joase de glicemie prepandriala au fost asociate cu niveluri ridica te de biotina din sange. Dupa o luna de suplimentare cu biotina (9.000 mcg/zi), nivelurile de glicemie pr epandriala au scazut cu 45%. In contrast, un studiu pe 10 diabetici de tipul 2 si sapte controale non-diabeti ce au raportat ca suplimentarea cu biotina (15.000 mcg/zi) timp de 28 de zile nu a descrescut in niciun grup nivelurile de glicemie prepandriala. Un studiu recent dublu-orb si placebo realizat de acelasi grup de cercetatori a gasit ca acelasi tratament cu biotina a scazut nivelurile de trigliceride, atat la pacientii cu diabet, cat si la cei care sufera de hipertrigliceridemie. In ac est sudiu, administrarea cu biotina nu a afectat concentratiile cu glucoza din s ange nici la subiectii cu diabet, nici la cei fara. In plus, cateva studii au aratat ca suplimentarea concomitenta cu biotina si pic olinat de crom ar putea fi o terapie aditionala la pacientii cu tipul 2 de diabe t. Totusi, cateva studii au raportat ca doar administrarea de picolinat de crom imbunatateste controlul glicemiei la subiectii cu diabet. Reducerile nivelurilor de glucoza din sange au fost gasite la sapte diabetici (tip 1) dependenti de in sulina, dupa o saptamana de suplimentare cu 16.000 mcg de biotina zilnic. Cateva mecanisme ar putea explica un posibil efect de reducere a glucozei din sa nge. Ca si cofactor al enzimelor necesare pentru sinteza acizilor grasi, biotina poate creste utilizarea glucozei in sinteza grasimii. De asemenea, biotina stim

uleaza glucokinaza, o enzima de ficat, care creste sinteza glicogenului, forma d e stocare a glucozei. Biotinilarea histonelor joaca un rol important in reglarea replicarii si transcr iptiei ADN-ului. Histonele sunt proteine care leaga ADN-ul si il impacheteaza in structuri compac te pentru a forma nucleozomi componente structurale integrale de cromozomi. Impa chetarea compacta de ADN trebuie sa fie relaxata pentru a permite replicarea si transcriptia lui. Holocarboxilaza sintetaza (HCS) catalizeaza biotinilarea apocarboxilazelor (de e x. forma catalitica inactiva a enzimei) si histonelor. Biotinidaza catalizeaza e liberarea de biotina din histone si din produsele peptide ale descompunerii carb oxilazei. S-a demonstrat ca modificarea histonelor prin atasarea grupurilor de acetil sau metal (acetilare sau metilare) influenteaza structura histonelor, afectand repli carea si transcriptia ADN-ului. Multe dovezi arata ca biotinilarea histonelor joaca un rol in reglarea replicari i si transcriptiei ADN-ului, precum si in proliferarea celulara si alte raspunsu ri celulare. Prevenirea defectelor la nastere. Cercetarile indica faptul ca biotina este descompusa mai repede in timpul sarcin ii si ca statusul nutritional al biotinei declina in timpul sarcinii. Un studiu a raportat ca la 6 din 13 femei, eliminarea de biotina a scazut sub normal in ul tima parte a sarcinii, sugerand ca statusul lor de biotina a fost neobisnuit de scazut. Mai mult de jumatate din femeile gravide au eliminari neobisnuit de mari de metabolit (acid 3-hidroxiisovaleric), fapt ce reflecta o activitate descresc uta a enzimei dependente de biotina. Un studiu pe 26 de femei gravide a descoperit ca suplimentarea cu biotina a redu s eliminarea acestui metabolit in comparatie cu rezultatele testului placebo, su gerand ca deficienta marginala de biotina ar putea fi un fapt relativ comun in t impul sarcinii. Intr-un alt studiu, incidenta activitatii scazute a limfocitei propionil-CoA car boxilaza (un marcator al deficientei de biotina) la femeile gravide a fost mai m are de 75%. Desi nivelul de eliminare a biotinei nu este indeajuns de grav pentr u a cauza semne diagnostice sau simptome, astfel de observatii sunt surse de ing rijorare, deoarece dovezile indirecte sugereaza ca deficienta marginala de bioti na cauzeaza la oameni defecte la nastere. Se estimeaza ca cel putin o treime din femei dezvolta o deficienta marginala de biotina in timpul sarcinii. Potentialul riscului de teratogeneza (dezvoltare ano rmala a embrionului sau fetusului), datorat deficientei, ne semnaleaza sa fim pr udenti in legatura cu consumul adecvat de biotina in timpul sarcinii. Din moment ce femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii pentru a preveni defectele tubului neural, ar fi usor sa con sume si un supliment de biotina (cel putin 400 mcg/ zi) sub forma de multivitami ne care, de asemenea, sa contina cel putin 400 mcg de acid folic. Nu a fost rapo rtata toxicitatea la acest nivel de consum. Alte actiuni importante ale vitaminei B8: Regenereaza foarte mult unghiile casante intarindu-le si redandu-le culoarea. Rol-cheie in metabolismul glucidelor (producerea de energie din glucoza si amino acizi), al lipidelor si al proteinelor, precum si in metabolismul energetic celu lar. Participa la sinteza vitaminei C. Intervine in sinteza pirimidinelor si ajuta la formarea ADN-ului si a ARN-ului m esager. Mentine raportul optim intre NAHD/NAD. Asigura functionarea optima a ciclului Krebs si a fosforilarii oxidative. Rol important in activarea glucokinazei si in stimularea ureogenezei. Rol in formarea globulelor rosii si a limfocitelor. Trofic al pielii, impreuna cu vitaminele A, B2, B3, B6. Antiacida. Hipoglicemianta.

Hipolipemianta. Intervine in procesele necesare intretinerii celulelor nervoase, celulelor ficat ului, ale rinichilor, ale inimii si ale firului de par. Indicatii Afectiuni carentiale: pelagra. Afectiuni chirurgicale: interventii chirurgicale (pre- si postoperator) plagi. Afectiuni dermato-venerice: acnee alopecie eczema fisuri ale pielii furunculoza pelada seboree vitiligo Afectiuni digestive: enterita glosita Afectiuni geriatrice: prurit senil Afectiuni hematologice: agranulocitoza anemie feripriva Afectiuni metabolice: obezitate Afectiuni musculare: astenie musculara mialgie Afectiuni neurologice: convulsii (prevenire) nevralgii Afectiuni oftalmologice: alergii oculare blefarita oftalmii de la zapada si de la sudura Afectiuni ORL: post-amigdalectomie ozena Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza coxartroza reumatism articular acut Afectiuni pediatrice: cruste lactee Afectiuni psihiatrice: depresie iritabilitate Boli infectioase: infectii adverse Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri urticarie provocata de radiatiile solare Modificari biochimice ale sangelui: hipercolesterolemie hiperglicemie Alte indicatii: anorexie astenie tulburari ale gustului.

Afectiuni cauzate

1. Carenta de vitamina B8 Desi deficienta de biotina este foarte rara, s-a demonstrat in doua situatii dif erite solicitarea de biotina dietetica de catre om: hranirea intravenoasa prelungita (parentala), fara suplimentarea cu biotina; consumarea de albus crud pentru o perioada lunga de timp (multe saptamani, ani). Avidina este o proteina anti-microbiala care se gaseste in albusul oului, care leaga biotina si previne absorbtia sa. Prepararea albusului denatureaza avidina, devenind susceptibila la digestie, neputand astfel sa previna absorbtia biotine i dietetice. Semnele unei deficiente de biotina includ: pierderea parului eruptie rosie si solzoasa in jurul ochilor, nasului, gurii si zonei genitale convulsii mialgii greata oboseala tulburari de echilibru tulburari ale gustului. La adulti, printre simptomele neurologice au fost incluse: depresia letargia halucinatia amorteala furnicaturi ale membrelor. Eruptia faciala caracteristica, impreuna cu distributia neobisnuita de grasime f aciala, au fost etichetate de catre anumiti cercetatori fete deficiente de bioti na . Persoanele cu dereglari ereditare ale metabolismului biotinei, rezultand in defi cienta de biotina functionala, deseori au constatari fizice similare, precum si dovada unui sistem imunitar dezechilibrat si susceptibilitate crescuta la infect ii bacteriene si fungice. Deficienta de vitamina B8 determina in mod specific: deficiente in metabolismul lipidic aciditate exagerata a sangelui. Au fost validate trei masuri ale statusului de biotina, ca si indicatori ai stat usului biotinei: (1) eliminare mare de acid organic (3-acid hidroxiisovaleric), care reflecta act ivitatea descrescuta a enzimei dependente de biotina, carboxilaza metilcronotilCoA; (2) eliminare urinara redusa de biotina; (3) activitatea carboxilazei propionil-CoA in limfocitele din periferie. 2. Excesul de vitamina B8 Nu s-au semnalat cazuri de hipervitaminoza.

Interactiuni Interactiuni intre nutrienti Dozele mari de vitamina B5 (acid pantotenic) au potentialul de a concura cu biot ina pentru absorbtie intestinala si celulara din cauza structurilor lor similare . Interactiuni cu medicamente Persoanele care au urmat o terapie pe termen lung de anticonvulsive (impotriva a tacurilor de apolexie), au raportat o reducere a nivelului de biotina din sange, precum si o eliminare urinara ridicata de acizi organici, fapt ce sugereaza o a ctivitate scazuta a carboxilazei. Anticonvulsivele primidon si carbamazepin inhi ba absorbtia de biotina in intestinul subtire. Se pare ca terapia cr onica cu fenobarbital, fenitoina sau carbamazepin creste eliminarea urinara a ac idului 3-hidroxiisovaleric. Folosirea de acid valproic anticonvulsiv a fost asoc

iata cu o activitate scazuta de biotinidaza la copii. Tratamentele pe termen lung cu sulfamide sau alte antibiotice pot descreste sint eza bacteriana a biotinei, ducand teoretic la solicitarea unui aport marit de bi otina dietetica. Antagonisti Alcoolul, antibioticele, cafeaua, albusul de ou, frisca, vitamina B2, sulfamidel e. Potentatori Eficienta biotinei sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul . Relatiile vitaminei B8 cu alte vitamine Vitamina B8 stimuleaza sinteza vitaminei B9 in tesuturi. Impreuna cu vitamina C, actioneaza sinergic in multe reactii metabolice. Trofic al pielii, impreuna cu vitaminele A, B2, B3, B6. Asociata cu vitaminele B2, B3, B6, poate fi un intaritor eficace. Observatii Acidul pantotenic (vitamina B5), ingerat in cantitati mari, intra in competiti e cu biotina in procesul de absorbtie intestinala si celulara, datorita structur ii similare. Deficientele de acid pantotenic (vitamina B5) pot contribui la deficiente functi onale de biotina, deoarece acestea doua functioneaza impreuna in multe situatii metabolice. Suplimente Biotina se gaseste in suplimente alimentare in forma sa chimica cea mai simpla, D-biotina. Aceasta forma de vitamina este singura forma metabolic activa cunoscu ta pana astazi. Vitamina B9 Index articol Vitamina B9 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Antagonisti Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Termenii de acid folic si folat sunt folositi intersanjabil pentru a desemna ace asta vitamina solubila in apa din complexul B. Denumirea vine de la latinescul f olium (frunze), pentru ca folatii au fost izolati prima data din frunzele de spa nac, in 1941. Aceasta vitamina hidrosolubila a grupului B este o veritabila surs a de energie, de dinamism. Acidul folic, forma cea mai stabila, este un compus folat care se gaseste rar in alimente sau in corpul uman, dar este forma cea mai folosita in suplimentele vi taminice si in alimentele fortificate, datorita stabilitatii sale crescute. Folatii, care se regasesc in forma naturala, exista in multe forme chimice atat in alimente, precum si in forme active metabolic in corpul uman. Vitamina B9 isi pierde proprietatile la caldura si in mediile alcaline sau acide . La fel ca plantele si microorganismele, flora bacteriana intestinala a organismu lui uman poate sintetiza vitamina B9.

Surse naturale Zarzavaturile cu frunze verzi (foliaj) sunt surse bogate si asigura baza de acid folat. Sucurile de fructe citrice, legumele si cerealele fortificate sunt, de a semenea, surse excelente de folat. In tabelul de mai jos se regasesc un numar de alimente bogate in folat, impreuna cu continutul de folat in micrograme (mcg). Aliment Portie Acid folic (mcg) Cereale de mic dejun fortificate 1 ceasca 200-400 Germeni de grau 100 g 520 Suc de portocale 100 gr 49 Mere 100 g 12 Pere 100 g 14 Visine 100 g 75 Cirese 100 g 52 Smochine uscate 100 g 14 Grapefruit 100 g 11 Arahide 100 g 169 Nuci 100 g 77 Fistic 100 g 58 Avocado 100 g 30 Mango 100 g 36 Pepene galben (cantalup) 100 g 30 babane 100 g 17 Suc de rosii 100 g 13 Spanac (gatit) 1/2 ceasca 132 Broccoli 100 g 111 Andiva 100 g 109 Fasole verde (pastai) 100 g 70 Ardei iute 100g 60 Rosii 100 g 44.5 Dovleac 100 g 36 Castraveti 100 g 27 Patrunjel (frunze) 100 g 149 Asparagus (gatit) 1/2 ceasca (~ 6 frunze) 134 Sfecla rosie 100 g 83 Telina (radacina) 100 g 76 Linte (gatita) 100 g 168 Boabe Garbanzo (gatite) 1/2 ceasca 141 Fasole Lima (gatite) 1/2 ceasca 78 Paine* 1 felie 20 Paste* (gatite) 1 ceasca 60 Orez* (gatit) 1 ceasca 60 Drojdie de bere uscata 100 g 3.17 miligrame *Pentru a ajuta prevenirea defectelor de tub neural, FDA a hotarat, incepand cu 1 ianuarie 1998, adaugarea a 1,4 miligrame (mg) de acid folic per kilogram (kg) de grau la produsele de grau rafinate, care sunt deja bogate in niacina, tiamina , riboflavina si fier. Adaugarea de nutrienti in alimente pentru a preveni o def icienta de nutritie sau a restaura nutrientii pierduti in proces, poarta numele de fortificare. A fost estimat ca acest nivel de fortificare creste consumul die tetic cu aproximativ 100 mcg de acid folic/ zi. Doza zilnica recomandata (RDA) Determinarea dozei zilnice recomandate In mod traditional, necesarul de folat dietetic a fost definit ca fiind: cantita tea necesara pentru a preveni o deficienta destul de grava incat sa provoace sim ptome precum anemia.

Cea mai recenta DZR (1998) s-a bazat in principiu pe caracterul adecvat al conce ntratiilor de folat din globulele rosii la diferite niveluri ale consumului de f olat, judecand dupa lipsa indicatorilor hematologici anormali. S-a aratat ca folatii din globulele rosii se coreleaza cu depozitele de folati d in ficat. Mentinerea nivelurilor normale de homocisteina din sange, un indicator al metabolismului unui singur carbon, a fost considerata doar un indicator auxi liar al consumului adecvat de folati. Deoarece graviditatea este asociata cu o crestere semnificativa a diviziunii cel ulare si a altor procese metabolice care necesita folat coenzime, DZR pentru fem eile gravide este considerabil mai mare decat la femeile care nu sunt insarcinat e. Totusi, prevenirea defectelor de tub neural (NTD) nu a fost luata in consider are cand s-a stabilit DZR pentru femeile gravide. Mai degraba, reducerea risculu lui de NTD a fost considerata intr-o recomandare separata pentru femeile fertile , deoarece evenimentele cruciale din dezvoltarea tubului neural au loc inainte c a multe femei sa fie constiente ca sunt gravide. Dietetice echivalente de acid folic (DFE) Cand Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit o nou a recomandare dietetica pentru folat, s-a introdus o noua unitate: dietetic echi valent de acid folic (DFE). Folosirea DFE reflecta cea mai ridicata biodisponibilitate a acidului folic sint etic gasit in suplimente si in alimentele fortificate, in comparatie cu cea a fo latilor alimentari, care se regasesc in mod natural. 1 microgram (mcg) de folat alimentar asigura 1 mcg de DFE. 1 mcg de acid folic luat cu mesele, sau ca si aliment fortificat, asigura 1,7 mc g de DFE. 1 mcg de acid folic (supliment) luat pe stomacul gol asigura 2 mcg de DFE. De exemplu, o portie de mancare care contine 60 mcg de folati, ar putea asigura 60 mcg de DFE, in timp ce o portie de pasta fortificata cu 60 mcg de acid folic ar asigura 1.7 x 60 = 102 mcg DFE, datorita biodisponibilitatii ridicate a acidu lui folic. Un supliment de acid folic de 400 mcg luat pe stomacul gol ar putea asigura 800 mcg de DFE. Trebuie retinut ca DFE-urile au fost determinate in studiile pe adulti si nu s-a studiat inca daca acidul folic din formula pentru sugari este mai biodisponibil decat folatii din laptele mamei. Nu este de recomandat a se folosi DFE pentru a determina necesarul de acid folic pentru sugari. Doza zilnica recomandata pentru acidul folic din dieteticele echivalente de acid folic (DFE) Stadiul vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) Sugari 0-6 luni 65 (AI)* 65 (AI) Sugari 7-12 luni 80 (AI) 80 (AI) Copii 1-3 ani 150 150 Copii 4-8 ani 200 200 Copii 9-13 ani 300 300 Adolescenti 14-18 ani 400 400 Adulti 19 65 ani 400 400 Adulti in varsta** 65 ani si mai in varsta +400 +400 Graviditate Toate varstele 600 Alaptare Toate varstele 500 *consum adecvat **Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adulti in varsta (65 ani si ma i in varsta) Recomandarea de 400 mcg/zi de supliment de acid folic, ca parte a unui supliment de multivitamine si multiminerale, in plus fata de dieta bogata in folat, este in special importanta pentru adultii mai in varsta, deoarece nivelurile de homoc isteina din sange tind sa creasca odata cu varsta. Actiunile vitaminei B9

Previne aparitia malformatiilor tubului neural si a altor complicatii in timpul sarcinii. a. Defectele tubului neural. Acidul folic este una dintre cele mai mediatizate vitamine pentru importanta sa in timpul sarcinii. Femeile sunt sfatuite sa ia acid folic in sarcina sau chiar inainte de conceptie. De asemenea, acidul folic este recomandat si pentru prevenirea unor posibile def ecte ale sarcinii, care implica malformatii ale unei structuri de la fat numita tub neural. Cresterea si dezvoltarea fetusului sunt caracterizate prin diviziunea celulara r aspandita. Acidul folic participa la sinteza ADN-ului si a ARN-ului fetal. Defectele de tub neural (NTD) rezulta fie in anencefalie, fie in spina bifida, c are sunt devastatoare si uneori duc la defecte letale la nastere. Defectele au l oc intre a 21-a si 27-a zi dupa concepere, perioada cand multe femei nu realizea za daca sunt insarcinate. Studii efectuate in SUA arata ca, riscul de NTD prioritar fortificarii alimentel or cu acid folic a fost estimat la 1:1000 de sarcini. Rezultatele unor teste ale atorii au demonstrat reduceri intre 60% si 100% in cazuri de NTD in cazurile in care femeile au consumat suplimente cu acid folic, pe langa o dieta variata in t impul perioadei periconceptionale (aproape o luna inainte si una dupa conceptie) . Rezultatele acestor studii si a altora a ridicat un semnal de alarma Serviciul ui de Sanatate Publica din America, care a recomandat tuturor femeilor apte sa a iba copii sa consume 400 mcg de acid folic zilnic, pentru a preveni NTD. Recoman darea a fost facuta tuturor femeilor aflate la varsta conceperii unui copil din cauza ca acidul folic trebuie sa fie disponibil inca de la inceputul sarcinii, s i deoarece multe sarcini nu sunt planificate. In ciuda eficacitatii suplimentarii cu acid folic, se pare ca mai putin de jumat ate din femeile insarcinate respecta recomandarea. Pentru a descreste incidenta de NTD, FDA (Administratia de Alimente si Medicamente) a implementat legislatia in 1998, solicitand fortificarea tuturor produselor din grau cu acid folic. In S UA, nivelul necesar de fortificare a acidului folic a fost estimat sa asigure 10 0 mcg de acid folic aditional in dieta unei persoane de varsta medie, desi proba bil asigura chiar mai mult datorita suprautilizarii acidului folic la producator ii de mancare. Centrele pentru controlul si prevenirea bolilor din America a raportat ca frecve nta de NTD a scazut cu 26% de la dispozitie. Totusi, studii efectuate in Canada, unde fortificarea este aproape identica cu c ea din America (1,5 si 1,4 mg de acid folic/ kg de grau), au raportat reduceri m ult mai mari ale incidentei de NTD. b. Alte complicatii ale sarcinii Statusul adecvat de acid folic poate preveni si manifestarea altor tipuri de def ecte la nastere, inclusiv defecte ale inimii si malformatii ale membrelor. Totus i, argumentele de sustinere a acestor constatari nu sunt atat de solide incat sa sprijine prevenirea NTD. In plus, nivelurile de acid folat dietetic din timpul sarcinii au fost asociate cu riscurile crescute ale nasterii premature si ale co piilor subponderali. Mai recent, nivelurile ridicate de homocisteina din sange, considerate un indica tor al deficientei de folati, au fost asociate cu incidenta crescuta a pierderil or de sarcina, precum si a complicatiilor la nastere, cum ar fi preeclampsia si intreruperea placentei. Astfel, conform studiilor, este rezonabil sa fie mentinuta suplimentarea cu acid folic in timpul sarcinii, chiar si dupa inchiderea tubului neural, pentru a des creste riscul altor probleme in timpul sarcinii. Previne aparitia cancerului. Se spune ca boala de cancer este cauzata de lezarea excesiva a ADN-ului, a repar arii ADN-ului aflat in desfasurare si/sau a exprimarii neadecvate a genelor crit ice. Atunci cand vitamina B9 este absenta, se produce incetinirea sau blocajul sintez ei de ADN. Daca celulele complexe cum ar fi cele ale plamanilor, intestinului, uterului, ve

zicii urinare sunt afectate de o carenta a acidului folic, ele se transforma in celule displazice care, divizandu-se, ar putea reprezenta un factor incipient in aparitia cancerului. Conform studiilor, consumul zilnic de cel putin cinci portii de fructe si legume a fost in mod constant asociat cu descresterea incidentei cazurilor de cancer. Fructele si legumele sunt surse excelente de acid folic, care ar putea juca un r ol in efectul lor anticarcinogenic. Studiile de observare au descoperit asocierea dintre un status scazut al acidulu i folic si cancerul de cervix, colon si rect, plamani, esofag, creier, pancreas si mamar. Testele de interventie cu suplimentare de acid folic la oameni au fost realizate, in special, pentru studierea cancerului cervical si colorectal (colo n si rectal). In timp ce rezultatele referitoare la cancerul cervical nu au fost consecvente, testele aleatorii de interventie referitoare la cancerul colorecta l au fost mai mult decat promitatoare. In anul 1973, un studiu a aratat ca celulele anormale ale uterului, care s-au de naturat datorita folosirii contraceptivelor, pot reveni la starea normala dupa u n aport suplimentar de vitamina B9 (prin alimente). Cancer colorectal Vitamina B9 previne aparitia polipilor colorectali. O meta-analiza recenta (sapte grupuri si noua studii de caz) a descoperit ca aci dul folic din alimente a fost invers asociat cu riscul de cancer colorectal. Tot usi, totalul de acid folic din alimentele si suplimentele cu acid folic nu au fo st asociate cu riscul de cancer colorectal. Este important de retinut ca studiile controlate de caz, examinate in aceasta me ta-analiza, au fost foarte heterogene, iar autorii au mentionat ca fibra dieteti ca sau alte vitamine ar fi putut sa influenteze rezultatele lor. In general, rolul acidului folic in prevenirea posibila a cancerului colorectal furnizeaza un exemplu al interactiunilor complexe dintre genetica si nutritie. In principiu, studiile de observare au descoperit ca aportul foarte mic de acid folic si consumul mare de alcool sunt asociate cu incidenta cancerului colorecta l. Alcoolul intervine in absorbtia si metabolismul acidului folic. Intr-un studiu prospectiv pe mai mult de 45.000 asistenti sociali, consumul cure nt de mai mult de doua pahare de alcool pe zi a dublat riscul de cancer la colon . Combinatia de consum mare de alcool si consum scazut de acid folic a crescut s i mai mult riscul de cancer la colon. Totusi, consumul ridicat de alcool la pers oanele care au consumat 650 mcg sau mai mult de acid folic pe zi nu a fost asoci ata cu un risc ridicat de cancer la colon. In unele studii, pentru persoanele care sunt homozigote pentru polimorfismul C67 7T MTHFR (T/T) s-a descoperit un risc scazut de cancer la colon, cand consumul d e acid folic a fost adecvat. Totusi, cand consumul de acid folic este scazut si/ sau consumul de alcool este mare, la persoanele cu (T/T) genotip s-a inregistrat un risc ridicat de cancer colorectal. Cancer mamar Studiile care au investigat daca consumul de acid folic afecteaza sau nu riscul de cancer mamar au raportat rezultate mixte. Rezultatele a doua studii prospecti ve sugereaza ca riscul de cancer mamar la femeile care consuma in mod regulat al cool ar putea fi diminuat prin marirea consumului de acid folic. In cateva studii, consumul moderat de alcool a fost asociat cu un risc crescut d e cancer mamar la femei. Interesant este faptul ca un studiu prospectiv vast pe mai mult de 88.000 de asi stente medicale, a raportat ca administrarea de acid folic nu a fost asociat cu cancerul mamar la femeile care consumau mai putin de un pahar de bautura pe zi. Totusi, femeile care consumau cel putin un pahar de bautura pe zi si acid folic de cel putin 600 mcg, au prezentat 50% din riscul de cancer de san observat la f emeile care consumau zilnic mai putin de 300 mcg de acid folic. Coenzima in numeroase reactii metabolice esentiale. Acidul tetrahidrofolic, care este forma activa a acidului folic in organism, act ioneaza ca si coenzima in numeroase reactii metabolice esentiale. Coenzimele de folat actioneaza in calitate de acceptori si donatori ai unei unitati de carbon in aceste reactii. De asemenea, joaca un rol important in metabolismul unor amin

oacizi, principalii constituenti ai proteinelor. Rol in sinteza si metilarea acizilor nucleici. Datorita rolurilor importante jucate de acidul folic in sinteza si metilarea ADN -ului si ARN-ului, consumul de acid folic poate afecta repararea ADN-ului si exp resia genelor. Folat coenzimele joaca un rol vital in metabolismul ADN-ului prin doua cai difer ite: 1. sinteza ADN-ului de la precursorii sai (tiamidina si purinele) este depe ndenta de folat coenzime. b. un folat coenzima este necesar pentru sinteza metioninei, iar metionina este necesara pentru sinteza S-adenosilmetioninei (SAM). SAM este un metil-grup (o unitate de carbon), donator folosit in multe reactii biologice de metilare, inclusiv metilarea unui numar de situri din ADN si ARN. Metilarea ADN poate fi importanta in prevenirea cancerului. Protejeaza organismul de bolile cardiovasculare. Homocisteina si boala cardiovasculara Deficienta de folat poate rezulta in sinteza descrescuta de metionina si formare a homocisteinei. Nivelurile ridicate de homocisteina pot fi un factor de risc pe ntru boala de inima, precum si pentru alte cateva boli cronice. Rezultatele a peste 80 de studii indica faptul ca pana si nivelurile usor ridica te de homocisteina din sange duc la cresterea riscului de boli cardiovasculare. O analiza a studiilor observationale asupra homocisteinei din sange si bolii vas culare a indicat ca, o descrestere prelungita a nivelului homocisteinei din plas ma cu doar 1 micromol/litru, duce la o reducere de risc cu aproape 10%. Mecanismul prin care homocisteina creste riscul de boala vasculara ramane in con tinuare subiectul unor cercetari vaste, dar ar putea implica efecte adverse ale homocisteinei asupra cheagurilor de sange, vasodilatarii arterelor si ingrosarii peretilor arteriali. Desi nivelurile crescute de homocisteina din sange au fost asociate in mod const ant cu riscul crescut de boli cardiovasculare, nu este clar inca daca reducerea nivelurilor de homocisteina va reduce implicit riscul de boala cardiovasculara. In acelasi timp, Asociatia Americana a Inimii recomanda examinarea tuturor nivel urilor crescute de homocisteina doar la indivizii cu risc ridicat . De exemplu: cei care au in familie membri care sufera de boli cardiovasculare, malnutritie sau sindromul malabsorbtiei, hipotiroidism, esec renal, lupus sau persoanele care ia u anumite medicamente (acid nicotinic, teofilina, rasina care leaga acidul bilia r, metotrexat si Levodopa). Majoritatea cercetarilor indica faptul ca un nivel de homocisteina < 10 micromol /litru din plasma este asociat cu un risc mai mic de boala cardiovasculara si un obiectiv de tratament rezonabil pentru persoanele cu risc mare. Dietele bogate in acid folic au fost asociate cu riscul descrescut de boala card iovasculara. Coenzima in metabolismul aminoacizilor. Folat coenzimele sunt necesare pentru metabolismul catorva aminoacizi importanti . Sinteza metioninei din homocisteina necesita un folat coenzima, precum si enzi ma dependenta de vitamina B12 ; acidul tetrahidrofolic este substratul tuturor e nzimelor folice cu rol in metabolismul aminoacizilor. Rol important in mentinerea echilibrului psihic. Carentele de vitamina B9 determina adesea fenomene de depresie si tulburari de c omportament. Mecanismul aparitiei acestor stari este determinat de afectarea pro ducerii de neurotransmitatori: serotonina, dopamina, noradrenalina. Tulburarile de producere ale serotoninei sunt asociate cu: insomnie, iritabilita te, anxietate, agresivitate. Deficitul dopaminei se manifesta prin: depresie, apatie, scaderea libidoului. Scaderea sintezei de noradrenalina este asociata cu tulburari de atentie, de mem orie si de concentrare. Alte actiuni importante ale vitaminei B9: Actioneaza ca un factor de crestere si reproducere. Este indispensabila in formarea globulelor rosii, prevenind astfel anemia.

Favorizeaza echilibrul emotional, diminueaza durerea. Creste productia de lapte matern (actiune galactogoga). Este o vitamina anticanceroasa - previne cancerul in cazul femeilor infectate cu HPV (Human papiloma virus). Protejeaza fatul de anomalii congenitale care pot afecta creierul si coloana ver tebrala. In combinatie cu alte vitamine din complexul B, acidul folic intareste sistemul imunitar. Suplimentele importante de vitamina B9 au un efect benefic pentru epiderma depig mentata si inlatura stresul si anxietatea. Este necesara in guta, in rectocolita hemoragica, in boala Crohn. Previne sau diminueaza sterilitatea masculina numita "sindromul celulelor rotund e idiopatice". Reduce riscul bolilor coronariene, al tulburarilor de comportament, al tulburari lor functiilor intelectuale, al scaderii imunitatii la persoanele de varsta a treia (in special prin interven tia vitaminei B9 in sensul potentarii limfocitelor T). Analgezica. Antitoxica. Rol in regenerarea celulelor si in mentinerea integritatii celulare. Stimuleaza regenerarea hematiilor. Trofic al pielii. Stimuleaza apetitul. Antidermatozica. Antiulceroasa. Hipolipemianta. Combate osteoporoza. Indicatii Afectiuni alergice alergie la antibiotice Afectiuni ale sistemului imunitar scaderea imunitatii. Afectiuni chirurgicale escare Afectiuni dermato-venerice acnee juvenila depigmentarea parului herpes infectie cu HPV Afectiuni digestive afectiuni gastro-intestinale (in general) afectiuni hepato-biliare boala Crohn constipatie polipi colorectali ulcer gastric Afectiuni genitale leucoree micoza genitala sterilitate Afectiuni geriatrice senescenta tulburari de comportament Afectiuni hematologice anemie (in general) anemie feripriva anemie postgastrectomie hemoragii leucopenie Afectiuni maligne cancer (in general) leucemie Afectiuni metabolice

guta obezitate Afectiuni ale sistemului nervos afectiuni neurologice (in general) convulsii (prevenire) nevralgii nevrita poliomielita Afectiuni oftalmologice hemoragie retiniana Afectiuni osteo-articulare coxartroza osteoporoza Afectiuni pediatrice boala celiaca distrofie la copii tulburari de crestere Afectiuni psihiatrice afectiuni psihice (in general) alcoolism depresie epilepsie scaderea memoriei tulburari de atentie Afectiuni stomatologice carii dentare pioree alveolo-dentara Afectiuni urinare albuminurie hemoglobinurie insuficienta renala Boli infectioase afectiuni virale (in general) gripa hepatita acuta virala Boli parazitare parazitoza intestinala Modificari ale sangelui hipercolesterolemie uremie Alte indicatii anemii in sarcina perioada de alaptare pentru prevenirea nasterii premature si a anomaliilor placentare anorexie efecte secundare in contraceptia orala Afectiuni cauzate 1. Deficienta Deficienta de folat este cea mai des cauzata de o insuficienta dietetica. Totusi , deficienta de folat poate avea loc intr-un numar de alte situatii. De exemplu, consumul ridicat de alcool este asociat cu un consum dietetic scazut si o absor btie diminuata de folat, care poate duce la deficienta de folat. In plus, anumite conditii, precum sarcini sau cancerul, determina rate crescute de diviziune celulara si metabolism, cauzand o crestere in cererea de folat a co rpului. Anumite medicamente pot contribui, de asemenea, la deficienta. Carenta de acid folic genereaza: 1. o anomalii de diviziune celulara o anemie o nevralgii, neuropatii periferice, chiar tulburari psihice o palpitatii o intarzieri in dezvoltarea intelectuala, ce poate fi compensata rapid pri

n consum de cruditati o scaderea apetitului o incaruntirea parului o tulburari de crestere o tulburari de memorie. La persoanele aflate in stadiile timpurii ale deficientei de folat exista posibi litatea nemanifestarii unor simptome clare, dar nivelurile de homocisteina din s ange ar putea creste. Celulele care se divid repede sunt cele mai vulnerabile la efectele deficientei de folat. Astfel ca, atunci cand provizia de folat pentru celulele maduvei spinarii, care se divid rapid, este inadecvata, diviziunea celu lelor din sange devine anormala, rezultand in mai putine globule rosii, dar mai largi. Acest tip de anemie se numeste anemie megaloblastica sau macrocitica, ref erindu-se la globulele rosii marite si imature. Neutrofilele, un tip de celule albe, devin hipersegmentate, o schimbare care poa te fi gasita prin examinarea la miscroscop a unei mostre de sange. Deoarece glob ulele rosii normale au o durata de viata de aproximativ patru luni, poate dura m ai multe luni pentru persoanele deficiente de folat pentru a dezvolta caracteris tica anemiei megaloblastice. Evolutia unei astfel de anemii duce la capacitatea scazuta a sangelui de a conduce oxigen, fapt care poate rezulta in simptome de o boseala, slabiciune si respiratie scurta. Este important sa subliniem faptul ca: anemia megaloblastica ce rezulta din defi cienta de folat este identica cu anemia megaloblastica ce rezulta din deficienta de vitamina B12 si, de aceea, este necesara in continuare o testare clinica pen tru a diagnostica adevarata cauza a acestui tip de anemie. 2. Excesul de vitamina B9 Nu au fost asociate efecte adverse la consumul in exces de folat din alimente; f oarte rar, pot aparea alergii ale pielii, in cazul administrarii vitaminei de si nteza. Interactiuni intre nutrienti Vitamina B12 si vitamina B6 Metabolismul homocisteinei, un intermediar in metabolismul aminoacizilor care co ntin sulf, furnizeaza un exemplu de interrelatii intre nutrientii necesari pentr u functia psihologica optima si sanatate. Persoanele sanatoase utilizeaza doua cai diferite pentru metabolizarea homociste inei. O cale (sinteza metioninei) sintetizeaza metionina din homocisteina si est e dependenta de folat coenzima si enzima dependenta de vitamina B12. Cealalta ca cisteina - si necesita doua enz le transforma homocisteina intr-un alt aminoacid ime dependente de vitamina B6. Astfel, cantitatea de homocisteina din sange este reglata de trei vitamine: folat, vitamina B12 si vitamina B6. Interactiuni cu medicamente Cand medicamentele non-steroidale si anti-inflamatorii (NSAID), cum ar fi aspiri na sau ibuprofenul, sunt luate in doze terapeutice foarte mari (de ex. pentru a trata o artrita grava), pot interveni in metabolismul folatului. In contrast, nu s-a descoperit ca doza mica de NSAID obisnuit sa afecteze negati v statusul folatului. S-a aratat ca fenitoina (anticonvulsiv) inhiba absorbtia i ntestinala a folatului, iar anumite studii au asociat statusul scazut al folatul ui cu folosirea pe termen lung a anticonvulsivelor fenitoina, fenobarbital si pr imidona. Totusi, exista putine studii controlate despre diferentele in consumul de folat dietetic intre utilizatorii de anticonvulsive si neconsumatori. De asemenea, administrarea de acid folic in acelasi timp cu agentii de reducere a colesterolului, colestiramina si colestipol, poate scadea absorbtia acidului f olic. Metotrexatul este un antagonist de acid folic folosit pentru a trata un numar de boli, inclusiv artrita reumatoida si psoriazisul. Unele efecte secundare ale me totrexatului sunt similare cu cele ale deficientei severe de folat, iar consumul crescut de folat dietetic sau supliment cu acid folic ar putea diminua efectele

secundare, fara sa reduca eficacitatea metotrexatului. S-a observat ca un numar de alte medicatii au o activitate antifolat, inclusiv: trimetoprim (antibiotic), pirimetamina (antimalarie), triamteren(medicament pent ru presiunea sangelui) si sulfasalazina (tratament pentru colita ulcerativa). St udiile timpurii ale contraceptivelor orale (pilule anticonceptionale), care cont ineau doze mari de estrogen, au indicat efecte adverse asupra statusului folatul ui. Totusi, aceasta constatare nu a fost sprijinita de studii mai recente despre doza mica de contraceptive pe cale orala care au controlat folatul dietetic. Antagonisti Sulfamidele, antibioticele, alcoolul, cafeaua, metotrexat. Potentatori Vitamina B8 stimuleaza activitatea vitaminei B9. Vitamina C creste activitatea vitaminei B9. Vitamina C poate furniza conditiile necesare de reducere pentru a pastra folatii asimilati prin alimentatie; o dieta cu deficit de folat este probabil sa fie deficitara si in vitamina C. Relatiile vitaminei B9 cu alte vitamine Vitamina B9 favorizeaza absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E). In sinergie cu vitaminele B1 si B3, au rol in procesul de biosinteza si de metab olizare a bazelor azotate purinice si pirimidinice. Impreuna cu vitaminele B12 si C, intervin in biosinteza ADN-ului fetal in timpul sarcinii. Vitaminele B9 si B12 au rol in activarea unei enzime ce determina con versia homocisteinei in metionina. Utilizarea adecvata a acidului folic depinde de asigurarea aportului adecvat de vitamina B12, B6 si vitamina C, care sunt implicate in reactiile chimice specifi ce metabolismului acidului folic. Vitamina B9 este convertita sub actiunea vitaminei B12 in forma sa activa - acid ul tetrahidrofolic. Observatii Variatia genetica in necesarul de folati Un poliformism obisnuit sau variatie in gena pentru enzima metilen-tetrahidrofol at reductaza (MTHFR), cunoscut ca C677T MTHFR, polimorfism, rezulta intr-o enzim a mai putin stabila. In functie de populatie, 50% ar putea sa mosteneasca o cop ie (C/T), iar intre 5% - 25% ar putea sa mosteneasca doua copii (T/T) de gena M THFR anormala. MTHFR joaca un rol important in mentinerea coenzimei specifice de acid folic nec esar pentru formarea metioninei din homocisteina. Cand consumul de acid folic es te scazut, persoanele care sunt homozigote (T/T) pentru gena anormala au nivelur i joase de enzima MTHFR si niveluri ridicate de homocisteina in sange. Un status nutritional imbunatatit al acidului folic stabilizeaza enzima MTHFR, r ezultand niveluri imbunatatite de acid folic si niveluri scazute de homocisteina . O intrebare importanta si inca fara raspuns despre folati este daca actuala DZ R este indeajuns sa normalizeze nivelurile de enzima MTHFR la persoanele homozig ote pentru polimorfismul C677T sau daca acele persoane au o cerere mai mare de f olati decat DZR. Femeile gravide sunt sfatuite sa consume suplimente de acid folic inainte si in timpul sarcinii pentru a preveni defectele tubului neural. In timpul prelucrarii alimentelor, pierderile de acid folic pot fi pana la 50%; organismul nu sintetizeaza acid folic. Antibioticele si sulfamidele inhiba sinteza acidului folic, distrugand bacteriil e intestinale. Suplimente Principala forma de supliment de folat este acidul folic. Este disponibil ca ing redient singur sau in combinatie cu alte produse, cum ar fi complexul de vitamin a B si multivitamine. Pentru dozele de 1 mg sau mai mari sunt necesare prescriptii.

itamina C Index articol Vitamina C Surse Naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Toate paginile (acidul ascorbic, vitamina antiscorbutica) Date generale si caracteristici Vitamina C indeplineste numeroase functii, fiind una dintre vitaminele indispens abile organismului. A fost izolata din lamaie in 1932, de aici derivand denumire a ei (C de laCitrus).Pentru numeroasele sale efecte benefice, dar mai ales pentr u rolul sau major de antioxidant, vitamina C a fpst supranumita vitamina elixir e viata lunga . Vitamina C este absorbita prin mucoasele bucala, esofagiana si cea a intestinulu i subtire. Asimilarea sa este mult ingreunata de factori precum: stres, alcool, fumul de tigara, hormonii corticoizi, antibiotice. Din sange, unde este transportata sub forma de anion liber, vitamina C este tran sferata prin difuziune in globulele albe si in cele rosii (acestea reprezinta, i n acelasi timp, locuri de depozit si mijloace de transport pentru vitamina C); d e aici difuzeaza in mod inegal in tesuturi, preferential in hipofiza, corticosup rarenale si ficat. In organism, cea mai mare cantitate de acid ascorbic se gases te in glandele suprarenale. Vitamina C, cunoscuta si ca acid ascorbic, este o vitamina solubila in apa, sen sibila la oxidare, la caldura si la lumina; prezinta o mare putere oxidoreducato are si o foarte buna capacitate de a lega radicalii liberi. Acidul ascorbic este cel mai puternic agent reducator din tesuturi. Excedentul de vitamina C este el iminata prin urina (ca atare sau sub forma de produsi de degradare acid oxalic). Forma activa a vitaminei C este acidul L-ascorbic (forma levogira); forma dextro gira nu are activitate vitaminica. Spre deosebire de majoritatea mamiferelor si a altor animale, oamenii nu au capa citatea de a produce vitamina C. De aceea, trebuie sa o obtinem din dieta noastr a. Surse naturale Dupa cum puteti vedea in tabelul de mai jos, fructele si zarzavaturile difera in continutul lor de vitamina C, insa cinci portii pe zi de fructe si zarzavaturi ar trebui sa asigure aproximativ 200 mg de vitamina C. Alimente Portie Vitamina C (mg) Suc de catina alba 100 grame 266 Suc de lamaie 100 grame 53 Suc de portocale 100 grame 37-55 Suc de grapefruit 100 grame 37-43 Suc de mandarine 100 grame 32 Nectar de coacaze negre 100 grame 30 Suc de spanac 100 grame 29 Suc de fructe de soc 100 grame 26 Suc de zmeura 100 grame 25 Ardei rosu dulce 100 grame, crud si maruntit Broccoli 100 grame, gatit 115 Cartof dulce 1 buc, mediu 17 Porumb dulce 100 grame 12 Hrean 100 grame 114

138

Gulii 100 grame 63,5 Patrunjel (radacina) 100 grame Patrunjel (Frunze) 100 grame Ridiche neagra 100 grame 27 Ridiche de luna 100 grame 29 Nap 100 grame 20 Sfecla rosie 100 grame 10 Telina (radacina) 100 grame Telina (Frunze) 100 grame 7 Varza de Bruxelles 100 grame Fenicul (frunze) 100 grame Conopida 100 grame 73 Spanac 100 grame 52 Varza rosie 100 grame 50 Varza creata 100 grame 49 Varza alba 100 grame 35 Praz 100 grame 26 Mazare (mladite) 100 grame Soia (mladite) 100 grame 20 Usturoi 100 grame 14 Salata 100 grame 13 Andiva 100 grame 9,4 Cicoare 100 grame 7,6 Anghinare 100 grame 7,6 Rosii 100 grame 24,5 Fasole verde, pastai 100 grame Dovlecei 100 grame 17 Dovleac 100 grame 12 Castraveti 100 grame 8 Vinete 100 grame 5 Mazare verde 100 grame 25 Gutui 100 grame 13 Mere 100 grame 12 Piersici 100 grame 9,5 Piersici uscate 100 grame 17 Cirese 100 grame 15 Visine 100 grame 12 Caise 100 grame 9,4 Caise uscate 100 grame 11 Portocala 1 buc, medie 70 Grapefruit 1 buc, medie 76 Fragi 100 grame 67 Coacaze negre 100 grame 177 Coacaze rosii 100 grame 36 Capsune 100 grame 64 Agrise 100 grame 35 Zmeura 100 grame 25 Afine 100 grame 22 Mure 100 grame 17 Catina alba 100 grame 450 Scoruse dulci 100 grame 98 Coarne 100 grame 78 Fructe de soc 100 grame 18 Castane 100 grame 27 Fructe de caju 100 grame 252 Papaya 100 grame 80,29 Kiwi 100 grame 71 Mango 100 grame 37,5 Kaki 100 grame 16 Avocado 100 grame 13

41 166

8,25 105 93

22

20

Banane 100 grame Rodii 100 grame

12 7

Doza zilnica recomandata (DZR) In America, doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina C a fost modificata i n 2000. DRZ continua sa se bazeze in primul rand pe prevenirea deficientei tesut ului si mai putin pe prevenirea bolii cronice si promovarea unei sanatati optime . Consumul recomandat pentru fumatori este cu 35 mg/ zi mai mare decat la nefumato ri, deoarece fumatorii se afla sub stres oxidativ crescut de la toxinele din fum ul de tigara si, in general, au niveluri mai scazute de vitamina C in sange. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina C Stadiile vietii Varsta Barbati (mg/zi) Femei (mg/zi) Sugari 0-6 luni 40 (AI*) 40 (AI) Sugari 7-12 luni 50 (AI) 50 (AI) Copii 1-3 ani 15 15 Copii 4-8 ani 25 25 Copii 9-13 ani 45 45 Adolescenti 14-18 ani 75 65 Adulti 19 ani si mai in varsta 90 75 Fumatori 19 ani si mai in varsta 125 110 Graviditate 18 ani si mai tinere 80 Graviditate 19 ani si mai in varsta 85 Alaptare 18 ani si mai tinere 115 Alaptare 19 ani si mai in varsta 120 *AI- consum adecvat Recomandarea Institutului Linus Pauling Institutul Linus Pauling recomanda persoanelor sanatoase, barbati si femei, un c onsum de vitamina C de cel putin 400 mg pe zi cantitate care satureaza la maxim plasma si celulele circulatorii la nefumatorii tineri si sanatosi. Consumarea zi lnica a cel putin cinci portii de fructe si legume asigura 200 mg de vitamina C. Majoritatea suplimentelor cu multivitamine asigura 60 mg de vitamina C. Pentru a va asigura ca respectati recomandarea Institutului Linus Pauling, va recomandam sa luati suplimentul cu vitamina C in doua doze diferite a cate 250 mg, diminea ta si seara. Adultii in varsta (65 ani si mai in varsta) Desi nu se stie inca sigur daca adultii in varsta au nevoie sau nu de un consum mai mare de vitamina C decat tinerii, s-a descoperit ca unele populatii in varst a au un consum de vitamina C considerabil mai mic decat DZR de 75 mg/zi pentru f emei si, respectiv, 90 mg/ zi pentru barbati. Un consum de vitamina C de cel put in 400 mg/ zi poate fi important in special pentru adultii in varsta care prezin ta un risc mai mare de boli cronice. In plus, o meta analiza a 36 de publicatii care a examinat relatia dintre consum ul de vitamina C si concentratiile de vitamina C din plasma au concluzionat ca a dultii in varsta (65-96 ani) au avut niveluri extrem de joase de vitamina C in p lasma, in comparatie cu persoanele tinere (15-65 ani), sugerand ca adultii in va rsta au nevoie de un consum mai mare de vitamina C. Studiile desfasurate la Institutul National de Sanatate au indicat ca plasma si celulele circulatorii la subiectii tineri ating concentratii maxime de vitamina C la o doza de aproape 400 mg/ zi o doza mult mai mare decat doza zilnica recoma ndata. Actiuni ale vitaminei C

Vitamina C prezinta o importanta capitala pentru organism. Principalele ei propr ietati sunt urmatoarele: Vitamina C este esentiala pentru formarea colagenului, o componenta structurala importanta a vaselor de sange, a tendoanelor, a ligamentelor si oaselor. Vitamina C are un rol important si in sinteza neurotransmitatorului, norepinefri na. Neuro-transmitatorii sunt critici pentru functionarea creierului si sunt cun oscuti sa influenteze dispozitia. In plus, vitamina C este necesara pentru sinteza carnitinei, o molecula mica, es entiala pentru transportul grasimii in organitele celulare numite mitocondrii, u nde grasimea este transformata in energie. Cercetarea mai sugereaza faptul ca vitamina C este implicata in metabolismul col esterolului in acizi biliari, care poate avea implicatii asupra nivelurilor de c olesterol din sange si incidentei pietrelor la vezica urinara. o Vitamina C intervine in fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puter nic antioxidant. o Chiar si in cantitati mici, vitamina C poate proteja moleculele indispen sabile din corp, precum proteinele, lipidele (grasimi), carbohidratii si acizii nucleici (ADN si ARN), de la lezarea cauzata de radicalii liberi si speciile rea ctive de oxigen, care poate fi generata in timpul unui metabolism normal, precum si prin expunerea la toxine si poluanti (ex. fumul de tigara). o Vitamina C poate ajuta la regenerarea altor antioxidanti, cum ar fi vita mina E. Un studiu recent pe fumatori a descoperit ca vitamina C a regenerat vita mina E din forma sa oxidata. Previne bolile cardiovasculare Boala coronariana Pana de curand, rezultatele majoritatii studiilor prospective au indicat ca risc ul crescut de boli cardiovasculare a fost asociat cu consumurile scazute sau def iciente de vitamina C, iar consumurile dietetice modeste, de 100 mg/zi, au fost suficiente pentru reducerea maxima a riscului de boala cardiovasculara printre n efumatori, barbati si femei. O meta-analiza recenta a 14 studii au ajuns la concluzia ca: nu consumul de vita mina C supliment, ci consumul de vitamina C dietetica a fost invers asociat cu r iscul de boala coronariana (CHD). Astfel, unele studii nu au gasit reduceri semnificative ale riscului de CHD prin tre utilizatorii de vitamina C supliment din populatiile bine nutrite. O excepti e notabila a fost Studiul de Analiza Epidemiologica (NHANES I) a primei anchete nationale de sanatate si examinare a nutritiei. Acest studiu a constatat ca risc ul decesului din cauza bolilor cardiovasculare a fost cu 42% mic la barbatii si cu 25% mai mic la femeile care au consumat mai mult de 50 mg/ zi de vitamina C d ietetica si suplimente de vitamina C in mod regulat, corespunzand unui consum to tal de vitamina C de aproximativ 300 mg/ zi. Rezultatele Studiului de Sanatate a Asistentelor medicale, bazate pe observarea a mai mult de 85.000 de femei, pe o perioada mai mare de 16 ani, a sugerat, de a semenea, ca un consum mai mare de vitamina C poate avea un efect cardioprotector . In acest studiu, consumul de mai mult de 359 mg/ zi de vitamina C, din dieta s i suplimente, sau folosirea suplimentului in sine, a fost asociata cu reducerea cu 27-28% a riscului de CHD. Totusi, la acele femei care nu au luat suplimente c u vitamina C, consumul de vitamina C dietetica nu a fost semnificativ asociata c u riscul de CHD. De aici, atat Studiul de Analiza Epidemiologica NHANES I, cat s i SNS (Serviciul National de Sanatate) nu sprijina concluziile meta-analizei de mai sus. O alta analiza combinata a noua studii prospective de cohorta, incluzand mai mul t de 290.000 de adulti, care nu prezentau CHD la linia de baza si care au fost o bservati pe o perioada medie de zece ani, a constatat ca cei care au luat mai mu lt de 700 mg/ zi de vitamina C supliment au avut un risc cu 25% mai mic de CHD d ecat cei care nu au luat suplimente cu vitamina C. In plus, o ancheta aleatorie, dublu-oarba, placebo-controlata pe un numar mai ma re de 14.000 de batrani, care au participat in Studiul II de sanatate a medicilo r, a descoperit ca suplimentarea cu vitamina C (500 mg/ zi) pe o perioada de 8(o pt) ani nu a avut niciun efect semnificativ asupra cazurilor cardiovasculare maj

ore, infarctului miocardic sau mortalitatii cardiovasculare. Informatiile din studiile farmacokinetice ale vitaminei C din cadrul Institutulu i National de Sanatate indica faptul ca celulele din plasma si circulatorii ale subiectilor tineri si sanatosi au fost complet saturate cu vitamina C, la o doza de aproape 400 mg/ zi. Astfel ca, rezultatele analizei combinate a studiilor pr ospective de cohorta, precum si studiile prospective vaste si individuale, cum a r fi Studiul de analiza epidemiologica NHANES I si SNS (Serviciul National de Sa natate), impreuna cu informatiile farmacokinetice despre vitamina C la oameni, s ugereaza ca reducerea maxima a riscului de CHD necesita consumuri de vitamina C de 400 mg/ zi mai mari. Vasodilatarea Capacitatea vaselor de sange de a se relaxa sau dilata (vasodilatare) este compr omisa la persoanele cu arteroscleroza. Leziunea muschiului inimii, cauzata de un atac de inima si lezarea creierului, cauzata de un atac cerebral, au legatura, in parte, cu incapacitatea vaselor de sange de a se dilata pana intr-atat incat sa permita sangelui sa ajunga la zonele afectate. Durerea anginei pectorale este, de asemenea, legata de dilatarea insuficienta a arterelor coronariene. Vasodilatarea dezechilibrata a fost identificata ca un factor de risc independen t pentru boala cardiovasculara. Multe studii aleatorii, dublu-oarbe, placebo-con trolate au aratat ca tratamentul cu vitamina C determina o vasodilatare imbunata tita la persoanele cu boala coronariana, precum si la cei cu angina pectorala, i nsuficienta cardiaca congestiva, diabet, colesterol ridicat si presiune sanguina mare. S-a constatat o vasodilatare imbunatatita la o doza orala zilnica de 500 mg de v itamina C. Hipertensiunea Persoanele cu presiune sanguina mare (hipertensiune) sunt expuse unui risc de de zvoltare a bolilor cardiovasculare. Cateva studii au demonstrat ca o presiune sanguina scazuta a redus efectul supli mentarii cu vitamina C. Un studiu mic pe indivizii cu hipertensiune a observat ca suplimentarea cu 500 m g/ zi de vitamina C timp de sase saptamani a descrescut usor presiunea sanguina sistolica (reducere 1.8 mm Hg) in comparatie cu placebo. Un alt studiu pe persoane cu presiune sanguina mare a observat ca un supliment z ilnic de 500 mg de vitamina C rezulta intr-o cadere drastica a presiunii sanguin e sistolice cu 9% dupa patru saptamani. Trebuie retinut faptul ca acei participa nti care luau medicatii antihipertensive au continuat sa le ia pe durata studiul ui de patru saptamani. Deoarece constatarile referitoare la vitamina C si presiunea sanguina mare nu au fost replicate inca in studii mai vaste, este important pentru persoanele cu pr esiunea sanguina extrem de ridicata sa continue terapia curenta (medicatie, schi mbari in stilul de viata etc.) in urma consultarii cu medicul personal. Diabetul Mellitus Bolile cardiovasculare (boala de inima si atacul de inima) sunt cauza principala a decesului la persoanele cu diabet. Dovezile ca diabetul este o afectiune a st resului oxidativ crescut a dus la ipoteza ca: un consum mai mare de nutrienti an tioxidanti ar putea ajuta la descresterea riscului de boala cardiovasculara la p ersoanele cu diabet. In sprijinul acestei ipoteze, un studiu de 16 ani pe 85.000 de femei, 2% din ace stea fiind diabetice, a observat ca folosirea suplimentului cu vitamina C (400 m g/ zi sau mai mult) a fost asociata cu reducerile semnificative ale riscului de boala coronariana fatala si non-fatala din intreg grupul, precum si la cele cu d iabet. In contrast, un studiu de 15 ani despre femeile aflate la postmenopauza a consta tat ca femeile cu diabet, care au raportat ca au consumat cel putin 300 mg/ zi d e vitamina C din suplimente cand au inceput studiul, erau expuse unui risc mult mai ridicat de deces din cauza bolii coronariene si atacului cerebral, decat cel

e care nu au luat suplimente cu vitamina C. Folosirea suplimentului cu vitamina C nu a fost asociata cu cresterea semnificat iva a mortalitatii din cauza bolii cardiovasculare. Desi un numar de studii obse rvationale a descoperit ca exista o asociere intre riscul scazut de boala cardio vasculara si consumurile ridicate de vitamina C dietetica, testele aleatoriu con trolate nu au gasit ca suplimentarea cu antioxidanti care contin si vitamina C, conduc la scaderea riscului de boala cardiovasculara la persoanele cu diabet sau care prezinta alte riscuri mari. Este posibil ca diferentele genetice sa influenteze efectul suplimentelor cu vit amina C asupra bolii cardiovasculare. Cand rezultatele unui test aleatoriu contr olat au fost reanalizate in functie de genotipul haptoglobina, terapia cu antiox idanti (1,000 mg/ zi vitamina C+ 800 UI/ zi de vitamina E) a fost asociata cu im bunatatirea aterosclerozei coronariene la femeile cu diabet cu doua copii de hap toglobina 1 gena, insa a inrautatit arteroscleroza coronariana la cei cu doua co pii de haptoglobina 2 gene. Semnificatia acestor constatari nu este foarte clara, dar ele sugereaza ca ar pu tea exista o subpopulatie cu diabet care va beneficia de terapia cu antioxidanti , in timp ce ceilalti nu vor beneficia sau ar putea fi raniti. Reduce riscul de atac de apoplexie Un studiu prospectiv cu privire la vitamina C si boala cerebrovasculara care a o bservat mai mult de 2.000 de rezidenti dintr-o comunitate rurala din Japonia, ti mp de 20 de ani, a constatat ca riscul de atac de apoplexie la cei cu niveluri r idicate de vitamina C din ser a fost cu 29% mai reduse decat la cei cu cele mai scazute niveluri de vitamina C din ser. In plus, riscul unui atac de apoplexie l a cei care au consumat zarzavaturi 6-7 zile pe saptamana a fost cu 54% mai mic d ecat la cei care au consumat zarzavaturi 0-2 zile pe saptamana. In cadrul acestei populatii, nivelurile de vitamina C din ser au fost foarte mul t corelate cu consumul de fructe si legume. De aceea, in multe studii despre con sumul de vitamina C si riscul de boala cronica, este dificil sa separi efectele vitaminei C asupra riscului de atac de apoplexie de efectele altor componente al e fructelor si legumelor, subliniind beneficiile unei diete bogate in fructe si legume asupra reducerii riscului de atac de apoplexie. De aici, nivelurile de vi tamina C din plasma pot fi un bun marcator biologic pentru consumul de fructe si legume si alti factori ai stilului de viata care contribuie la riscul redus de atac de apoplexie. Previne aparitia anumitor tipuri de cancer Un numar mare de studii a aratat ca riscul scazut pentru majoritatea tipurilor d e cancer este asociat cu consumul ridicat de fructe si legume proaspete. Astfel de studii au reprezentat baza indicatiilor dietetice stabilite de Departamentul American de Agricultura si Institutul National de Cancer, care a recomandat cons umul a cel putin cinci portii de fructe si legume pe zi. Numarul de doze recomandate depinde de consumul caloric total, care este stabili t in functie de varsta, sex, compozitia corpului si nivelul activitatii fizice. Un numar al studiilor de caz-control a investigat rolul vitaminei C in prevenire a cancerului. Multe au aratat ca incidenta descrescuta a cancerului bucal, de ga t, a corzilor vocale, esofagian, stomacal, colorectal si pulmonar au fost asocia te cu un consum mai mare de vitamina C. Deoarece posibilitatea unei predilectii este mai mare in studiile de caz-control , in general studiile prospective de cohorta au mai multa greutate in evaluarea efectului consumului de nutrient asupra bolii. In general, studiile prospective in care grupul cu consumul cel mai mic lua mai mult de 86 mg de vitamina C zilni c, nu au gasit nicio diferenta in riscul de cancer, in timp ce in studiile in ca re s-au gasit reduceri semnificative ale riscului de cancer, persoanele consumas era cel putin 80 pana la 100 mg de vitamina C zilnic. Un studiu prospectiv care a observat 870 de barbati pe o perioada de 25 de ani a gasit ca cei care au consumat mai mult de 83 mg de vitamina C zilnic au avut o reducere uimitoare de 64% a cancerului pulmonar, in comparatie cu cei care au co nsumat mai putin de 63 mg pe zi.

Totusi, o analiza combinata a opt studii prospective a concluzionat ca vitamina C dietetica nu a fost legata de cancerul pulmonar cand analiza a fost controlata pentru alti factori dietetici. Desi, majoritatea studiilor prospective a observ at asocierea dintre cancerul mamar si consumul de vitamina C, doua studii au gas it ca, in anumite subgrupe, aportul de vitamina C dietetica a fost invers asocia t cu riscul de cancer mamar. In Studiul de Sanatatate a Asistentelor, femeile aflate la premenopauza si care aveau cazuri de cancer mamar in familie, care au consumat in medie 205 mg/zi de vitamina C din alimente au avut un risc de 63% mai scazut de cancer mamar decat cele care au consumat in medie 70 mg/zi. In grupul suedez de mamografie, femeile supraponderale care au consumat o medie de 110 mg/ zi de vitamina C au avut un risc cu 39% mai scazut de cancer mamar, i n comparatie cu femeile supraponderale care au consumat o medie de 31 mg/zi. Un numar de studii observationale a gasit ca aportul de vitamina C dietetica a fost asociat cu riscul descrescut de cancer stomacal, iar experimentele din laborato r arata ca vitamina C inhiba formarea de compusi carcinogenici in stomac. Infectia cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) este cunoscuta ca factor de risc in cancerul stomacal si, de asemenea, pare sa reduca continutul de vitamin a C din secretiile stomacale. Desi doua studii de interventie nu au descoperit o descrestere in manifestarea cancerului stomacal de la suplimentarea cu vitamina C, majoritatea cercetarilor recente sugereaza ca suplimentarea cu vitamina C po ate fi un ajutor aditional terapiei standard de eradicare a bacteriei H. Pylori in reducerea riscului de cancer gastric. Studiile din anii 1970 si 1980 conduse de Linus Pauling, Ewan Cameron si colegi de-ai lor, au sugerat ca dozele foarte mari de vitamina C (10 grame/ zi intraven os timp de 10 zile, urmate de cel putin 10 grame/ zi oral, pe o perioada nedefin ita) au fost de ajutor in prelungirea perioadei de supravietuirre si imbunatatir ea calitatii vietii pacientilor aflati in stadiu terminal de cancer. Totusi, doua studii aleatorii, placebo-controlate, desfasurate la Clinica Mayo n u au gasit nicio diferenta intre rezultatele pacientilor cu cancer terminal care primeau 10 grame/ zi de vitamina C oral si placebo. Au existat diferente semnif icative in ceea ce privea metodologia folosita in studiile Clinicii Mayo si ale lui Pauling si, recent, cercetatorii de la Institutul National de Sanatate au su gerat ca metoda de administrare (intravenoasa versus orala) e posibil sa fi fost cheia rezultatelor discrepante. Administrarea intravenoasa (AI) poate duce la niveluri mult mai mari de vitamina C in sange decat cea orala, iar nivelurile de vitamina C care sunt toxice pentr u celulele canceroase crescute pot fi atinse la oameni numai prin administrarea intravenoasa de vitamina C. Dr. Mark Levinesi si colegii sai de la Institutul National de Sanatate au invest igat mecanismul anticancer responsabil de vitamina C si au raportat ca are legat ura cu productia de peroxid de hidrogen care este selectiv toxica pentru celulel e canceroase. Astfel, este rezonabila reevaluarea folosirii dozelor mari de vita mina C ca si ajutor in terapia contra cancerului. In prezent, nu exista rezultate ale testelor clinice controlate referitoare la f aptul ca vitamina C ar afecta negativ supravietuirea pacientilor cu cancer. Recent, doua teste clinice de tip faza 1 pe pacientii cu cancer avansat au gasit ca: administrarea intravenoasa a vitaminei C la doze de pana la 1.5 g/ kg greut ate corporala a fost bine tolerata si sigura la pacientii pre-examinati. Alte te ste de tip faza 1 se afla in derulare. In plus, testele clinice de tip faza 2 care evalueaza eficacitatea vitaminei C i n tratamentul contra cancerului se afla in pregatire. Unele rapoarte de cazuri a u sugerat ca vitamina C intravenoasa poate ajuta in tratamentul de cancer. Totus i, vitamina C nu ar trebui folosita in locul terapiei care a fost demonstrata ca fiind eficienta in tratarea unui anumit tip de cancer; de exemplu, chimioterapi e sau terapia prin radiatie. Daca o persoana cu cancer alege sa ia suplimente cu vitamine, este important ca medicul care coordoneaza tratamentul acesteia sa fi e constient de tipul si doza fiecarui supliment. Nu pot fi trase concluzii solide pana cand nu sunt definitivate cercetarile care determina daca combinatiile de vitamine antioxidante sunt sau nu benefice ca si

adjuvant in terapia conventionala de cancer. Intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%. Cataractele sunt cauza principala din intreaga lume a dezechilibrarii vederii. I n America, cheltuielile din domeniul medical pentru tratarea cataractei depasesc anual 3 miliarde de dolari. Odata cu varsta, cataractele au loc din ce in ce mai des si sunt din ce in ce ma i grave. Nivelurile scazute de vitamina C din lentilele ochilor au fost asociate cu un grad ridicat de severitate a cataractelor la oameni. Unele studii au observat ca aportul crescut de vitamina C dietetica si niveluril e crescute de vitamina C din sange au fost asociate cu un risc scazut de catarac te. Un test de interventie controlat pe o perioada de 7 ani pe un numar de 4.269 de barbati si femei, a constatat ca un supliment zilnic cu antioxidanti de 500 mg d e vitamina C, 400 UI de vitamina E si 15 mg de beta-caroten, nu a avut niciun ef ect asupra dezvoltarii si evolutiei cataractelor asociate varstei in comparatie cu placebo. De aceea, inainte ca recomandarile specifice sa poata fi stabilite, relatia dint re consumul de vitamina C si dezvoltarea cataractelor necesita in continuare cla rificari. Prevenirea si tratarea gutei Guta este o afectiune care afecteaza mai mult de 1% din adultii din America si s e caracterizeaza prin niveluri anormal de mari de acid uric (urat) in sange. Cri stalele de urat se pot forma in articulatii, ducand la inflamare si durere, prec um si in rinichi si tractul urinar, rezultand in pietre la rinichi. Tendinta de dezvoltare a nivelurilor ridicate de acid uric din sange si guta sun t de obicei mostenite. Totusi, schimbarea dietei si a stilului de viata poate fi de ajutor in prevenirea si tratarea gutei. Intr-un studiu observational, realizat pe 1.387 de barbati, consumurile mari de vitamina C au fost asociate cu nivelurile scazute de acid uric din ser. Recent, un studiu prospectiv, care a observat un grup de 46.994 barbati, timp de 20 de a ni, a constatat ca un consum zilnic total de vitamina C a fost invers asociat cu riscul de guta, iar consumurile mari au fost asociate cu reduceri ale riscurilo r mari. Rezultatele acestui studiu au indicat, de asemenea, ca vitamina C supliment poat e fi de ajutor in prevenirea gutei. Interesant este faptul ca un test aleatoriu, dublu-orb, placebo-controlat, realizat pe 184 de adulti nefumatori, a raportat ca suplimentarea cu vitamina C (500 mg/zi) timp de doua luni a scazut concentrat iile de acid uric din ser in comparatie cu placebo. Rol in stimularea imunitatii Vitamina C afecteaza anumite componente ale sistemului imunitar uman. De exemplu , vitamina C stimuleaza productia si functia leucocitelor, in special a neutrofi lelor, limfocitelor si fagocitelor. Masuri specifice ale functiilor stimulate de vitamina C includ: motilitatea celu lara, chemotaxia si fagocitoza. Neutrofilele, care ataca bacteriile straine si v irusii, sunt principalul tip de celula stimulat de vitamina C, insa sunt afectat e si limfocitele si alte fagocite. In plus, cateva studii au aratat ca vitamina C supliment creste nivelurile de an ticorpi din ser si proteinele complementare C1q la porcii de Guineea, care ca si oamenii nu pot sinteziza vitamina C si depind de vitamina C dietetica. Totusi, unele studii nu au raportat nicio schimbare benefica in productia de leu cocite sau functionarea lor in urma respectarii tratamentului cu vitamina C. Vitamina C protejeaza integritatea celulelor imunitare. Neutrofilele, fagocitele mononucleare, si limfocitele acumuleaza vitamina C in concentratii mari care po t proteja aceste tipuri de celule de leziunea oxidativa. Ca reactie la invadarea microorganismelor, leucocitele fagocitice elibereaza toxine non-specifice, cum ar fi radicali superoxid, acid hipocloros ( decolorant ) si peroxinitrita. Aceste sp ecii reactive de oxigen ucid patogenii si, in acest proces, pot leza si leucocit ele. Vitamina C, prin functiile sale antioxidante, protejeaza leucocitele de astfel d e efecte de antioxidare. Leucocitele fagocitice produc si elibereaza citokine, i

nclusiv interferoni, care au o activitate antivirala. Vitamina C creste niveluri le interfernilor in vitro. Este cunoscut faptul ca vitamina C amplifica functia sistemului imunitar si, ca urmare, poate proteja impotriva functiilor virale si a altor boli. In timp ce unele studii sugereaza plauzabilitatea biologica a vita minei C ca si intensificator imunitar, studiile facute pe oameni si publicate la ora actuala sunt contradictorii. Previne raceala obisnuita Munca lui Linus Pauling a starnit interesul public in ceea ce priveste folosirea dozelor mari (mai mari de 1 gram/ zi, numite cateodata mega-doze ) de vitamina C p entru prevenirea racelii obisnuite. In ultimii 30 de ani, numeroasele teste plac ebo-controlate au examinat efectul suplimentarii cu vitamina C asupra prevenirii si tratarii racelilor. O meta-analiza a 30 de teste placebo-controlate a constatat ca suplimentarea cu vitamina C in doze de pana la 2 grame/ zi nu a redus incidenta racelilor. Totusi , intr-o subgrupa de alergatori de maraton, skiori si soldati antrenati in Arcti c, dozele variind intre 250 mg/ zi si 1 g/ zi, au redus incidenta racelilor cu 5 0%. In general, folosirea preventiva a suplimentarii cu vitamina C a redus durata ra celilor cu 8% la adulti si 14% la copii. Majoritatea testelor de preventie a fol osit o doza de 1 g/zi. Cand s-a inceput tratamentul la instalarea simptomelor, s uplimentarea cu vitamina C, in doze care variau intre 1-4 g/zi, nu a scurtat dur ata racelilor in sapte teste placebo controlate. In plus, aceeasi autori au completat o meta analiza a 15 teste care a evaluat ef ectul vitaminei C asupra severitatii racelii. Nicio dovada solida despre efectul benefic al vitaminei C asupra ameliorarii simptomelor racelii nu s-a gasit in a ceasta analiza. Asadar, concluzia generala a acestei meta-analize a fost ca vitamina C este inef icienta profilactic impotriva racelii comune, insa persoanele supuse stresului, precum cele expuse unui exercitiu fizic extenuant sau vremii reci, ar putea expe rimenta anumite beneficii terapeutice. Recent, un studiu aleatoriu, dublu-orb (dar nu placebo-controlat) a raportat ca cei care au luat 500 mg/ zi de supliment cu vitamina C au inregistrat un risc ma i scazut cu 66% privind contractarea a trei sau mai multor tipuri de raceli pe o perioada de cinci ani, in comparatie cu cei care au luat 50 mg/ zi de supliment cu vitamina C. Autorii studiului nu au gasit nicio diferenta semnificativa intr e cele doua grupuri cand au analizat datele referitoare la severitatea si durata racelii. Totusi, dozele folosite in acest studiu au fost mai mici decat cele fo losite in majoritatea studiilor anterioare. Unii autori au sustinut ca studiile incluse in meta-analiza mentionata mai sus au utilizat doze zilnice de vitamina C care ar fi prea mici pentru a observa un efect terapeutic. In plus, rezultatele unui studiu farmacokinetic recent sugereaza ca impartirea d ozei zilnice si administrarea ei in mai multe randuri de-a lungul unei zile, fap t ce duce la cresterea frecventei dozei, ar spijini mai bine nivelurile de ascor bat din plasma. Teste la scara mare, controlate clinic, au folosit doze farmacologice de vitamin a C necesare pentru a determina daca dozele mari de vitamina C au sau nu o valoa re terapeutica in prevenirea sau tratarea racelii obisnuite. Alte actiuni importante ale vitaminei C sunt: este tonifianta, antitoxica; participa la asimilarea de catre organism a fierului. Mareste gradul de absorbti e a fierului organic; previne si vindeca scorbutul; mareste rezistenta vaselor sangvine; contribuie la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor; are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a t oxinelor acumulate in organism; intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe; participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea substantelor intercelulare; actioneaza sinergic cu alte vitamine. In sinergie cu carotenul si cu vitamina E,

vitamina C impiedica oxidarea grasimilor si a proteinelor transportoare de gras imi din circulatia sangvina. Prin aport marit de vitamina C, care elibereaza col esterolul de pe peretii intestinali, procentul de HDL-colesterol (colesterol bun ) il depaseste pe cel de LDL-colesterol (colesterol rau ). De asemenea, prin acest ap ort marit de vitamina C, ficatul este ajutat in actiunea sa de a transforma exce sul de colesterol in acizi biliari. este eficienta in reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (indeosebi la persoanele varstnice); impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului si asigura functionarea norm ala a celulei hepatice; intervine in metabolismul carotenilor; protejeaza acidul folic; are actiune antialergica ; este un laxativ natural; scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine; reduce efectele unui numar mare de alergeni; asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii; rol in mentinerea unor aminoacizi aromatici, in metabolismul glucidelor, al aciz ilor grasi si al altor substante; stimuleaza secretia de hormoni corticosuprarenalieni, de hormoni sexuali si de i nsulina; este factor antistres. Vitamina C stimuleaza sistemul simpatic, intervenind in p rocesele de detoxifiere a muschilor sipermitand o mai buna adaptare a organismul ui la stres; vitamina C este importanta pentru activitatea cerebrala: mentine echilibrul psih ic (este antidepresiva) si stimuleaza functiile intelectuale; inhiba proliferarea si actiunea bacteriilor, creand un mediu acid; stimuleaza productia de anticorpi IgA, IgG si Ig M; creste rapiditatea diviziunii limfocitelor T si a limfocitelor B, opunandu-se ac tiunii virusilor; stimuleaza cresterea nivelului de interferon in sange, ceea ce face ca celulele vizate sa aiba o mai buna rezistenta la virusi; actioneaza cu o permanenta vigilenta impotriva infectiilor. Globulele albe conti n concentratii mari de vitamina C, care are proprietati imunomodulatoare in caz de agresiune microbiana sau virala; determina transformarea acidului parahidroxifenilpiruvic in acid homogentisinic; influenteaza actiunea unor sisteme enzimatice, fie ca stimulator, fie ca inhibit or; stimuleaza transformarea triptofanului in serotonina (o amina biogena foarte imp ortanta), precum si hidroxilarea metabolitilor triptofanici; diminueaza perioadele de convalescenta; are un rol important in biosinteza si in hidroxilarea hormonilor steroizi, in bi osinteza acizilor biliari, in dehidrogenarea acizilor grasi saturati si in biotr ansformarea unor medicamente, substante toxice, poluanti, compusi cancerigeni, e tc; are un rol important in metabolismul glicoproteinelor, care este dereglat in caz de scorbut datorita inactivarii hialuronidazelor (enzime de depolimerizare spec ifice care, actionand asupra acidului hialuronic, elibereaza glucidele din compo nenta acestuia); Ajutata de caroten, de vitamina E si de seleniu, vitamina C are un rol foarte im portant in oprirea proceselor de degradare a cristalinului (cataracta) si chiar in ameliorarea acestei maladii.

Indicatii Afectiuni alergice: alergii (in general) alergie alimentara

boala fanului urticarie. Afectiuni ale sistemului imunitar: colagenoze (in general) lupus erimatos scaderea imunitatii sclerodermie. Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar: adenita (in general) adenopatie limfatism. Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) arterita ateroscleroza fragilitate vasculara hipertensiune arteriala infarct miocardic ischemie miocardita palpitatii sindromul Raynaud varice. Afectiuni carentiale: boala beri-beri pelagra scorbut. Afectiuni chirurgicale: contuzii escare fistule interventii chirurgicale (pre- si postoperatorii) plagi (in general). Afectiuni dermato-venerice: acnee (in general) calvitie clavus dermatoze (in general) eczema (in general) erizipel fisuri ale buzelor si pielii furunculoza gonoree herpes hiperkeratoza ihtioza impetigo lichen bucal micoza cutanata par uscat si friabil piodermite (in sinergie cu vitamina A) prurit psoriazis scabie sifilis stafilococie ulcer varicos unghii friabile si subtiri vergeturi veruci

vitiligo zona Zoster. Afectiuni digestive: ciroza hepatica colecistita constipatie enterocolita enterita hemoragii digestive hemoroizi insuficienta hepatica limba iritata litiaza biliara pancreatita rectita stomatita tulburari de salivatie ulcer gastric cu Helicobacter pylori. Afectiuni endocrine: afectiuni ale glandei tiroide boala Addison gusa hipertiroidie insuficienta paratiroidiana tetanie. Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree patologica dismenoree displazie de col uterin frigiditate fibrom uterin impotenta sexuala leucoree mastita menopauza metrita (in sinergie cu vitamina A) metroragie salpingita sterilitate vaginita vulvita. Afectiuni geriatrice: prurit senil senescenta. Afectiuni hematologice: afectiuni ale splinei anemie juvenila anemie Biermer anemie hipocroma feripriva hemofilie leucopenie purpura. Afectiuni maligne: boala Hodgkin cancer al cavitatii bucale cancer de colon cancer de pancreas cancer de san cancer esofagian

cancer gastric cancer laringian cancer pulmonar cancer rectal cancer uterin cancer vezical la barbate sarcom osos. Afectiuni metabolice: diabet obezitate. Afectiuni musculare: atonie musculara atrofie musculara mialgii mistenie. Afectiuni neurologice: boala Parkinson convulsii (prevenire) conjunctivita mielita necroza cerebrala nevralgie nistagmus polineuropatii poliomielita scleroza multipla tulburari ale reflexelor (exagerare). Afectiuni oftalmologice: afectiuni degenerative ale globului ocular afectiuni oculare (in general) arsuri corneene astenopie blefarita cataracta conjunctivita (in sinergie cu vitamina A) glaucom hemeralopie hemoragie retiniana hipersecretie lacrimala irita intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare kerato-conjunctivita oftalmii de la zapada si de la sudura ulceratii corneene. Afectiuni oftalmologice: adenoidita polipi nazo-faringieni post-amigdalectomie angina (in sinergie cu vitamina A) epistaxis hipoacuzie laringita mastoidita otita rinita (in sinergie cu vitamina A) rinofaringita sinuzita (in sinergie cu vitamina A) surditate. Afectiuni osteo-articulare: artrita (in general)

artroza (in general) boala Paget osoasa carii osoase coxartroza decalcifiere osoasa entorse fracturi hiperlaxitate ligamentara lumbago osteoporoza periostita reumatism (in general) sciatica spondilita ankilopoietica tuberculoza coloanei vertebrale tuberculoza osoasa. Afectiuni pediatrice: acetonemie afte si febra aftoasa la copii hraniti cu lapte de vaca infestat dentitie intarziata la copii distrofie la sugari intarzierea inchiderii fontanelei mialgii la copii pubertate rahitism. Afectiuni psihiatrice: abulie alcoolism anorezie psihica angoasa confuzie mintala depresie melancolie neurastenie nostalgie schizofrenie. Afectiuni respiratorii: astm bronsic bronsita emfizem pulmonar guturai pleurezie pneumonie. Afectiuni stomatologice: carii dentare fisuri dentare gingivita pioree alveolo-dentara scorbut dentar la fumatori. Afectiuni urinare: afectiuni renale (in general) albuminurie cistita enurezis hemoglobinurie infectie urinara cu E.coli nefrita nefroza lipoidica oligurie pielita

uretrita (in sinergie cu vitamina A). Boli infectioase: afectiuni virale (in general) antrax boli infectioase (in general) difterie encefalita febra aftoasa febra tifoida gripa hepatita virala acuta herpes meningita mononucleoza infectioasa oreion rubeola rujeola scarlatina septicemie SIDA tifos tuberculoza tuse convulsiva varicela variola Zona Zoster. Boli parazitare: malarie. Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri ergotism insolatie intoxicatii (in general) intoxicatii cu cadmiu intoxicatii cu nichel intoxicatii cu saruri de mercur intoxicatii medicamentoase saturnism tabagism urticarie provocata de radiatiile solare. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui: acetonemie hipercolesterolemie hipoglicemie. Sarcina, nastere, lehuzie si perioada de alaptare: avort decalcifiere in sarcina perioada de alaptare sarcina. Alte indicatii: acrocianoza ameteala anorexie ascita astenie cefalee crampe edeme febra fotofobie

halena hematom hemoragii hipotermie migrena icter scadere ponderala celulita convalescenta efecte secundare in contraceptia orala hiperemotivitate inflamatii pentru mentinerea tineretii reactii secundare la antibiotice riduri stres surmenaj fizic si psihic supuratii trac tumori. Afectiuni cauzate 1. 1. Deficienta de vitamina C Scorbut Deficienta severa de vitamina C a fost cunoscuta de multe secole si ca o boala p otential letala, scorbutul. La sfarsitul anilor 1700, marina britanica a fost constienta ca scorbutul putea sa fie vindecat prin consumul de portocale sau lamai, desi vitamina C nu a fost izolata decat la inceputul anilor 1930. Simptomele scorbutului includ sangerarea usoara si ranirea, pierderea parului si a dintilor, durerea de articulatie si umflarea. Astfel de simptome par sa fie l egate de slabirea vaselor de sange, tesutului conector si osului, toate continan d colagen. Primele simptome ale scorbutului, cum ar fi oboseala, pot rezulta din nivelurile scazute de carnitina, care este necesara pentru derivarea energiei din grasime sau din sinteza scazuta a neurotransmitatorului norepinefrina. Scorbutul este rar in tarile dezvoltate, deoarece poate fi prevenit prin consumu l zilnic a 10 mg de vitamina C. Totusi, au avut loc cazuri la copii si la batran i care se aflau la diete stricte. Prevenirea bolii cronice Cantitatea de vitamina C necesara pentru prevenirea bolii cronice pare sa fie ma i mare decat cea necesara pentru prevenirea scorbutului. Marea parte a informati ilor referitoare la vitamina C si prevenirea bolilor cronice se bazeaza pe studi ile prospective, in care consumul de vitamina C este evaluat la un numar mare de persoane care au fost observate de-a lungul timpului pentru a determina daca de zvolta sau nu boli cronice specifice. Pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, in perioada iarna-primavara, in a fara consumului de varza , se recomanda: ceaiurile de macese si cele din fructe de catina alba, pulpele de macese si fructele de catina alba (conservate in mier e), precum si pasta de macese, coacazele negre, frunzele de patrunjel, boia de a rdei rosu dulce, sau suplimente nutritive ce contin extrase concentrate din aces te plante sau chiar vitamina C. 1. 2. Excesul de vitamina C. Apar in cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai rar, ca urmare a consum ului alimentar prelungit. Ca efecte ale supradozarii intalnim: Diaree Poliurie

Eruptii cutanate Pietre la rinichi Deoarece oxalatul este un metabolit al vitaminei C, exista anumite ingrijorari c um ca, dozele mari de vitamina C ar putea creste riscul de pietre la rinichi. Unele studii au raportat ca suplimentele cu vitamina C cresc nivelurile de oxala t din urina. In anumite studii epidemiologice s-a cercetat daca orice crestere in nivelurile de oxalat s-ar traduce intr-o crestere sau nu a riscului de pietre la rinichi. Doua studii prospective vaste, unul care a observat pe o perioada de sase ani 45 .251 de barbati si celalalt care a observat pe o perioada de 14 ani 85.557 de fe mei, au raportat ca un consum ?1.500 mg de vitamina C zilnic nu a dus la o crest ere a riscului de formare de pietre la rinichi, in comparatie cu cei care au con sumat <250 mg zilnic. Totusi, un studiu prospectiv mai recent care a observat 45.619 de barbati pe o p erioada de 14 ani a gasit ca cei care au consumat ?1.000 mg/ zi de vitamina C au avut un risc mai mare cu 41% de formare de pietre la rinichi, in comparatie cu barbatii care au consumat <90 mg/ zi de vitamina C doza zilnica actuala recomand ata. In acest studiu, consumurile joase (90-249 mg/zi) de vitamina C (in princip al din dieta) au fost, de asemenea, asociate cu un risc extrem de crescut. In acest studiu, consumul de suplimente cu vitamina C a fost slab asociat cu ris cul crescut de pietre la rinichi. In ciuda rezultatelor contradictorii, persoanele predispuse la formarea de pietr e la rinichi ar trebui sa fie prudente si sa evite suplimentarea cu doze mari de vitamina C. Recomandam celor care vor sa previna o eventuala astfel de tendinta (de formare a calculilor) sa consume alimente naturale bogate in magneziu si vitamina B6 si sa ingereze o cantitate mai mare de apa. Toxicitatea In principal, in urma experimentelor in vitro si a rapoartelor izolate de caz, a reiesit un numar de probleme posibile la supradozele de vitamina C, cum ar fi: mutatiile genetice, defectele la nastere, cancerul, ateroscleroza, pietrele la r inichi, scorbutul de rebound, stresul oxidativ crescut, absorbtia excesiva de fi er, deficienta de B12 si erodarea smaltului dentar. Totusi, niciunul din aceste efecte adverse asupra sanatatii nu a fost confirmata , si inca nu exista dovezi stiintifice de incredere cum ca dozele mari de vitami na C (pana la 10 grame/ zi la adulti) sunt toxice sau in detrimentul sanatatii. Exista ingrijorari referitoare la formarea de pietre la rinichi de la suplimenta rea cu vitamina C. In 2000 s-a stabilit pentru prima data nivelul superior tolerabil de consum al v itaminei C. Nivelul superior de 2 grame (2.000 miligrame) zilnic a fost recomand at pentru a preveni experimentarea de catre majoritatea adultilor a diareei si d ereglarilor gastrointestinale. In general, astfel de simptome nu sunt serioase, in special daca dispar cu incet area sau reducerea temporara a suplimentarii cu doze mari de vitamina C. Nivel tolerabil superior de consum (UL) pentru vitamina C Grupa de varsta UL (mg/zi) Sugari 0-12 luni Nu este posibil de stabilit* Copii 1-3 ani 400 Copii 4-8 ani 650 Copii 9-13 ani 1.200 Adolescenti 14-18 ani 1.800 Adulti 19 ani sau mai in varsta 2.000 *Sursa consumului ar trebui sa provina numai din alimente si formula. Toxicitatea plumbului Desi folosirea vopselei de plumb si a motorinei pe baza de plumb a fost intrerup ta in America, toxicitatea plumbului continua sa fie o problema de sanatate grav a, in special pentru copiii care traiesc in mediul urban. Cresterea si dezvoltar ea anormale au fost observate la copiii mamelor expuse la plumb in timpul sarcin ii, in timp ce copiii care sunt expusi in mod excesiv plumbului dezvolta dizabil

itati de invatare, probleme de comportament si au un IQ scazut. La adulti, toxicitatea plumbului poate rezulta in leziuni ale rinichilor, tensiu ne ridicata si anemie. Intr-un studiu pe 747 de barbati in varsta, nivelurile de plumb din sange au fost semnificativ mai ridicate la cei care au raportat consu muri totale de vitamina C dietetica, de mai putin de 109 mg/ zi, in comparatie c u cei care au raportat consumuri mai mari de vitamina C. Un studiu mult mai vast pe 19.578 persoane, inclusiv 4.214 copii cu varsta cupri nsa intre 6 si 16 ani, a constatat ca nivelurile ridicate de vitamina C din ser au fost asociate cu niveluri scazute de plumb din sange. O ancheta nationala din America realizata pe un numar mai mare de 10.000 de adul ti a gasit ca nivelurile de plumb din sange au fost invers asociate cu niveluril e de vitamina C din ser. Un test de interventie care a examinat efectele suplimentarii cu vitamina C asup ra nivelurilor de plumb din sange pe 75 de adulti fumatori a constatat ca 1.000 mg/ zi de vitamina C, a determinat niveluri foarte scazute de plumb din sange du pa o perioada de tratament de patru saptamani, in comparatie cu placebo. O doza joasa de 200 mg/ zi nu a afectat semnificativ nivelurile de plumb din san ge, in ciuda constatarii ca nivelurile de vitamina C din ser nu au fost diferite de cele din grupul care a luat 1.000 mg/ zi. Mecanismul relatiei dintre consumu l de vitamina C si nivelurile de plumb din sange nu este cunoscut, desi a fost p ostulat faptul ca vitamina C inhiba absorbtia intestinala sau intensifica elimin area plumbului prin urina. Antagonisti ai vitaminei C Acidul ascorbic e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminel e, vitamina C este cel mai usor distrusa in contactul cu diferiti factori de med iu. Astfel, ea este deosebit de sensibila la caldura, la fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 100% din continutul initial de vita mina C. De asemenea, e sensibila la lumina si la aer (oxigen). Alti antagonisti ai vitam inei C sunt: Alcoolul Aspirina Indometacinul Medicamentele anticoagulante si diuretice Prepararea termica a alimentelor Hormonii steroizi Efortul fizic excesiv Tutunul O singura tigara distruge 25 mg de vitamina C; rezervele tisulare de vitamina C ale unui mare fumator se reduc intr-o singura zi la jumatate fata de cele ale un ui fumator!!! Interactiuni 1. i. Interactiunile cu medicamente Se cunoaste faptul ca anumite medicamente reduc nivelurile de vitamina C, solici tand astfel o crestere a consumului sau. Astfel: Contraceptivele care contin estrogen reduc nivelurile de vitamina C s i leucocite. Aspirina poate reduce nivelurile de vitamina C daca este luata in mod frecvent. De exemplu, s-a raportat ca administrarea a doua tablete de aspirina 1/6 ore, timp de o saptamana, a redus nivelurile de vitamina C din leucocite cu 50%, in principal prin cresterea excretiei urinare a vitaminei C. Exista anumite dovezi, desi controversate, cum ca vitamina C interact ioneaza cu medicamentele anticoagulante (ingrosatori ai sangelui), precum warfar ina (Coumadin). Dozele mari de vitamina C pot bloca actiunea warfarinei, necesit and o crestere a dozei pentru a mentine eficienta sa. Persoanele care iau antico agulante ar trebui sa limiteze consumul de vitamina C la 1 g/ zi si sa-si monito rizeze timpul de protrombina, urmand terapia lor cu anticoagulanti. Deoarece dozele mari de vitamina C au intervenit in interpretarea anumitor teste

de laborator (ex: bilirubina din ser, creatinina din ser si testul guaiac pentr u sange ocult), este important sa ne informam medicul de folosirea oricaror supl imente. 1. ii. Suplimentele cu antioxidanti si HMG-CoA inhibitori reduct aza (Statine) Un test de trei ani, aleatoriu controlat pe 160 de pacienti cu boala coronariana (CHD) si niveluri joase de HDL a gasit ca o combinatie desimvastatina (Zocor) s i niveluri ridicate de niacina HDL2, a inhibat evolutia stenozei coronariene (in gustare) si a redus frecventa evenimentelor cardiovasculare, precum infarctul mi ocardic (atacul de inima) si atacul de apoplexie. Surprinzator este faptul ca, atunci cand o combinatie de antioxidanti (1.000 mg de vitamina C, 800 UI alfa-tocoferol, 100 mcg seleniu si 25 mg de beta-caroten z ilnic), a fost luata cu o combinatie de simvastatina-niacina, efectele protectoa re au fost diminuate. Din moment ce in acest test antioxidantii au fost luati impreuna, contributia in dividuala a vitaminei C nu poate fi determinata. In contrast, un test mult mai m are, aleatoriu controlat, pe mai mult de 20.000 de barbati si femei cu CHD sau diabet, a gasit ca simvastatina si o combinatie de antioxidanti (600 mg de vitam ina E, 250 mg de vitamina C si 20 mg beta-caroten zilnic) nu a diminuat efectele cardioprotectoare ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de cinci ani. Aceste constatari contradictorii arata ca sunt necesare mai multe cercetari desp re posibilele interactiuni dintre suplimentele cu antioxidanti si medicamentele de reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii reductaza HMG-CoA (statine). Observatii Vitamina C este cea mai fragila dintre vitamine. In timpul prepararii termice a alimentelor, degradarea sa poate ajunge 90-100%. De aceea, este recomandat sa co nsumam cat mai multe fructe si legume in stare proaspata. Este nevoie de un aport marit de vitamina C in urmatoarele cazuri: 1. In cazul persoanelor ce prezinta factori de risc ai bolilor degenerative (Parkinson, cataracta, boli cardiovasculare, cancer, etc); 2. In cazul fumatorilor (deoarece asimilarea vitaminei C se face mai greu l a fumatori, dar si pentru ca, in special la nivelul alveolelor pulmonare, consum ul de vitamina C este foarte mare); chiar si fumatorii pasivi trebuie sa aiba in vedere un consum mai mare de vitamina C; 3. In cazul persoanelor expuse la factori poluanti; 4. Pentru incetinirea proceselor de imbatranire; 5. In cazul femeilor care folosesc medicamente contraceptive; 6. In cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza (vitamina C favorizeaza absorbtia fierului alimentar, intareste tesuturile si mareste rezistenta vaselo r care alimenteaza fatul); 7. In cazul diabeticilor (deoarece glucoza si vitamina C au acelasi mecanis m de transport in celulele sanguine, nivelul crescut de glucoza al diabeticilor afecteaza aportul intracelular de vitamina C); 8. In cazul pacientilor care au suferit interventii chirurgicale (deoarece vitamina C grabeste cicatrizarea, combate infectiile si riscul de flebita, favor izeaza cicatrizarea ulcerelor de decubit); 9. In cazul bolnavilor de SIDA; 10. In caz de activitate intensa; 11. In caz de febra; 12. In caz de hipertiroidie; 13. Vitamina C este necesara pentru prevenirea si franarea evolutiei catarac tei, a neuropatiilor, precum si pentru reducerea riscului de ateroscleroza (intr ucat vitamina C mareste rezistenta peretilor vasculari) si pentru a inhiba glica rea proteinelor. Cresterea nivelului de cupru in sange determina oxidarea vitaminei C si scaderea nivelului sangvin al acesteia. Concentratia plasmatica a vitaminei C la femeile ce utilizeaza contraceptive ora le este foarte scazuta. In conditiile cresterii nivelului fierului seric (ex: hemocromatoza, hemoliza), nu se va mari aportul de vitamina C, deoarece asta ar putea conduce la amplifica

rea reactiilor oxidative din organism (fierul eliberat in exces ar induce distru gerea vitaminei C si formarea de radicali liberi). o Lezarea oxidativa in conditii fiziologice Vitamina C promoveaza lezarea oxidativa in conditii fiziologice? Vitamina C este cunoscuta sa functioneze ca un antioxidant foarte eficient in or ganismele vii. Totusi, in experimentele testului de eprubeta, vitamina C poate i nteractiona cu unii ioni liberi de metali, existand posibilitatea lezarii radica lilor liberi. Desi ionii liberi de metal nu se gasesc in mod general in conditii fiziologice, ideea ca dozele mari de vitamina C ar putea sa promoveze leziunea oxidativa in vivo a primit multa atentie. O revizie vasta nu a gasit nicio dovada stiintifica cum ca suplimentul de vitami na C promoveaza stresul oxidativ in conditii fiziologice, la oameni. Studiile care raporteaza efectul pro-oxidant al vitaminei C ar trebui evaluate c u atentie pentru a determina daca sistemul de studiu a fost relevant fiziologic si pentru a elimina posibilitatea unor erori metodologice si de design. De exemplu, un studiu din numarul din 15 iunie 2001 al revistei Science, a rapor tat ca lipidele hidroperoxide (molecule grase rancede) pot reactiona cu vitamina C pentru a forma produse care pot dauna ADN-ului, desi reactia acestor produse cu ADN-ul nu a fost demonstrata in acest studiu. Nu s-au efectuat inca studii farmacokinetice pe adultii in varsta, insa dovezile sugereaza ca eficienta unuia dintre mecanismele moleculare pentru absorbtia mol eculara a vitaminei C descreste odata cu varsta. Deoarece maximizarea nivelurilo r de vitamina C din sange poate fi importanta pentru protejarea impotriva leziun ii oxidative a celulelor si moleculelor biologice, un consum de vitamina C decel putin 400 mg zilnic este in special important pentru adultii in varsta (peste 6 5 ani) care sunt expusi unui risc mai mare de boli cronice cauzate, partial de l ezarea oxidativa, cum ar fi: boala de inima, atacul de apoplexie, anumite cancer e si cataracta. Potentatori Flavonoidele Relatiile vitaminei C cu alte vitamine: Actioneaza sinergic impreuna cu vitaminele B5, B6, B9, B12, K, P. Impreuna cu vitamina A, sunt indicate in: piodermite, eczeme microbiene, metrite negonocicice, conjunctivita, angina, rinita, sinuzita, uretrita. Vitamina C creste activitatea vitaminei B9.

Suplimente Vitamina C (acid L-ascorbic) este disponibila in mai multe forme, insa exista pu tine dovezi stiintifice care sa arate care forma este absorbita mai bine sau mai eficient decat cealalta. Majoritatea cercetarilor experimentale si clinice folo sesc acid ascorbic sau ascorbat de sodiu. Vitamina C naturala vs sintetica Acidul L-ascorbic natural si sintetic sunt identici din punct de vedere chimic s i nu exista diferente intre activitatile lor biologice sau biodisponibilitati. Ascorbatii minerali Sarurile minerale ale acidului ascorbic sunt oprite si, de aceea, acidul este ma i putin acidic decat ascorbic. Unele persoane le gasesc mai putin iritante pentr u tractul gastrointestinal decat acidul ascorbic. Ascorbatul de sodiu si ascorba tul de calciu sunt cele mai comune forme, desi mai sunt diponibili si un numar d e alti ascorbati minerali. Ascorbatul de sodiu furnizeaza in general 131 mg de s odiu / 1.000 mg de acid ascorbic, iar ascorbatul pur de calciu asigura 114 mg de calciu / 1.000 mg de acid ascorbic. Vitamina C cu bioflavonoizi Bioflavonoizii sunt o clasa de pigmenti din plante, solubili in apa, care deseor

i se gasesc in fructele si zarzavaturile bogate in vitamina C, in special in cit rice. Exista putine dovezi ca bioflavonoizii din prepararile comerciale cresc biodispo nibilitatea sau eficacitatea vitaminei C. Studiile pe culturile celulare arata ca un numar de bioflavonoizi inhiba transpo rtul vitaminei C in celule, iar suplimentarea sobolanilor cu quercetina si vitam ina C a redus absorbtia intestinala a vitaminei C. Sunt necesare mai multe cerce tari pentru a determina semnificatia acestor constatari la oameni. Metabolitii vitaminei C si ascorbatul Un supliment, Ester-C contine in principal ascorbat de calciu, dar si cantitati m ici de metaboliti ai vitaminei C, dehidroascorbat (acid ascorbic oxidat), treona t de calciu si niveluri de urme de xilonat si lixonat. Desi metabolitii sprijina cresterea biodisponibilitatii vitaminei C, singurul studiu pe oameni publicat p e aceasta tema nu a gasit nicio diferenta intre Ester-C si tabletele de acid asco rbic disponibile in comert pentru absorbtia si secretia urinara a vitaminei. Est er-C nu trebuie confundat cu ascorbil palmitat, care este comercializat ca vitamin a C ester . Ascorbil palmitat Ascorbil palmitat este de fapt vitamina C ester (vitamina C esterificata in acid gras). In acest caz, vitamina C este esterificata in acid gras saturat, acid pa lmitic, rezultand intr-o forma grasa solubila a vitaminei C. Ascorbil palmitatul a fost adaugat intr-un numar de creme de piele, datorita interesului pentru pro prietatile sale antioxidante, precum si datorita importantei sale in sinteza col agenului. Desi ascorbil palmitatul este disponibil si ca supliment oral, marea p arte a sa este hidrolizata (descompusa) in acid ascorbic si acid palmitic in tra ctul digestiv inainte sa fie absorbit. Ascorbil palmitat este comercializat sub numele de vitamina C ester , care nu ar trebui confundat cu Ester-C . Date generale si caracteristici Vitamina B11 este o vitamina deocamdata prea putin cunoscuta. Se stie ca ea prod uce pofta de mancare, fiind numita vitamina apetitului.

Surse naturale Lactate (in general) Galbenus de ou (crud) Drojdie de bere Seminte de susan.

Doza zilnica recomandata Copii: 15 25 mg Adulti: 30 50 mg.

Actiunile vitaminei B11: Stimuleaza secretiile digestive (in special pe cele gastrice si pancreatice). Are actiune coagulanta. Este un important agent de metilare. Nu se cunoaste inca mecanismul sau de actiu ne, dar, prin analogie cu betaina si colina, poate indeplini rolul de substanta donatoare de grupari metilice. Reduce celulita. Este recomandata persoanelor cu insuficienta cardiaca.

Eficienta in cazuri de convalescenta. Indicatii Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar adenita (in general) adenita tuberculoasa Afectiuni cardio-vasculare insuficienta cardiaca Afectiuni hematologice: anemie hipocroma feripriva hemofilie Afectiuni musculare: astenie musculara atonie musculara Afectiuni neurologice: scleroza multipla scleroza medulara Afectiuni osteo-articulare: entorsa osteoporoza Afectiuni pediatrice: boala celiaca hipotrofie staturo-ponderala rahitism (asociat cu vitamina D) Alte indicatii: anorexie hemoragii scadere ponderala celulita convalescenta

Afectiuni cauzate Deoarece B11 e prea putin cunoscuta, nu se stie daca apar probleme de carenta sa u exces in consumul acestei vitamine.

Interactiuni Nu detinem informatii in acest moment.

Observatii In caz de slabiciune sau in cazul sportivilor de performanta, se cresc dozele zi lnice la 250 1000 mg. Vitamina B12 Index articol Vitamina B12 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B12 are cea mai mare si complexa structura chimica dintre toate vitamin

ele.Este unica intre vitamine, fiind singura care contine cobalt, un mineral ese ntial in organism (are un atom de cobalt legat de patru atomi de azot). Vitamina B12 se prezinta sub forma de cristale rosii carmin si apartine grupului cobalaminelor, fiind supranumita si vitamina rosie. Vitamina B12 constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut pana in prez ent. Cobalamina este termenul folosit pentru a se referi la compusii care au activita te de vitamina B12. Forma cobalaminei folosita in majoritatea suplimentelor, ciancobalamina, este u sor transformata in corp in metil-cobalamina si 5-deoxi-adenozil-cobalamina, cel e doua forme biologic active (enzime) ale vitaminei B12 . Fiecare forma este fol osita pentru a activa o enzima specifica. Gruparea cian (-CN) poate fi inlocuita de o grupare hidroxil (-OH), rezultandhid roxicobalamina (vitamina B12a), forma care se gaseste in stare naturala. Cand se inlocuieste cu o molecula de apa, rezulta aqua cobalamina (vitamina B12b). Atun ci cand se inlocuieste cu o grupare azot, rezulta nitrocobalamina (B12c). Vitamina B12 nu este sintetizata de organismul uman, iar cantitatea produsa de b acteriile saprofite intestinale este nesemnificativa. De aceea, necesarul din ac easta vitamina trebuie asigurat prin aport. Vitamina B12 este solubila in alcool, stabila la caldura in mediu neutru, dar de gradabila in mediu acid sau bazic. Este sensibila la lumina, la metalele grele, la agentii reducatori si la oxidantii puternici.

Surse naturale Vitamina B12 se gaseste numai in alimentele proteice de origine animala (branza, oua, si intr-o oarecare masura in lapte), nefiind prezenta in produsele vegetal e; de aceea, necesarul este asigurat prin aport. Laptele proaspat pasteurizat contine 0,9 mcg/ceasca si este o sursa importanta d e vitamina B12 pentru vegetarieni. Persoanele care consuma numai alimente de origine vegetala si au exclus din alim entatie produsele de origine animaliera, au nevoie de vitamina B12 supliment pen tru a respecta propriile solicitari. De asemenea, persoanele peste 50 de ani ar trebui sa obtina vitamina B12 din sup limente sau mancaruri fortificate, cum ar fi cerealele fortificate, din cauza ma labsorbtiei crescute de vitamina B12 legata de mancare. Majoritatea oamenilor nu au vreo problema in a obtine doza zilnica recomandata d e 2,4 mcg/ zi de vitamina B12 din mancare. In tabelul de mai jos se gasesc cateva alimente cu cantitati substantiale de vit amina B12, impreuna cu cantitatea de vitamina B12 in micrograme (mcg). Alimente Doza Vitamina B12 (mcg) Scoici (in aburi) 100 g 98.9 Midii (in aburi) 100 g 24 Crap (in aburi) 100 g 10.4 Somon (copt) 100 g 2.8 Peste de munte (copt) 100 g 1.2 Ou (ochiuri) 1 mare 0.6 Lapte de oaie 100 g 0.42 Lapte de vaca 100 g 0.4 Lapte de capra 100 g 0.07 Lapte matern 100 g 0.05 Iaurt 100 g 0.09 Branza de casa (branza de vaci) 100 g 2 Branza degresata 100 g 0.88 Branza proaspata (40-85% grasime) 100 g 0.72 Branza Brie 100 g 1.8 Smantana (30% grasime) 100 g 0.4

Alte surse de vitamina B12 sunt: alge marine, drojdie de bere, polen, laptisor de matca.

Doza zilnica recomandata DZR actuala a fost revizuita in 1998 de catre Comisia de Alimente si Nutritie (F NB) a Institutului de Medicina. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru vitamina B12 Stadiile vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) Sugari 0-6 luni 0.4 (AI)* 0.4 (AI) Sugari 7-12 luni 0.5 (AI) 0.5 (AI) Copii 1-3 ani 0.9 0.9 Copii 4-8 ani 1.2 1.2 Copii 9-13 ani 1.8 1.8 Adolescenti 14-18 ani 2.4 2.4 Adulti 19-49 ani 2.4 2.4 Adulti in varsta 50 ani si mai in varsta 2.4* * 2.4** Graviditate Toate varstele 2.6 Alaptare Toate varstele 2.8 * AI - consum adecvat ** Consumul de vitamina B12 ar trebui luat din suplimente sau alimente fortifica te, din cauza cresterii malabsorbtiei legata de mancare, asociate varstei. Recomandarea Institutului Linus Pauling pentru adultii in varsta (> 50 ani): deo arece malabsorbtia vitaminei B12 si deficienta de vitamina B12 sunt mult mai com une la adultii in varsta, unii nutritionisti cunoscuti recomanda ca adultii in v arsta de peste 50 de ani sa ia 100 pana la 400 mcg/ zi de vitamina B12 , din sup limenti cu complexul de vitamina B sau din alimentele fortificate.

Actiunile vitaminei B12 Vitamina B12 are rol in sinteza ADN-ului. Asemeni acidului folic, metioninei, betainei, colinei, si vitamina B12 are rol i n conducerea gruparilor metil, de la MTF (metil-tetrahidrofolat) catre ADN, catr e fosfolipide, (care constituie membranele celulare) sau catre cofactorii enzima tici, cum ar fi S-adenozil-metionina. In absenta vitaminei B12, producerea de TH F este deficitara si sinteza ADN-ului incetineste, celulele fiind blocate exact la mijlocul fazei lor de maturizare. Sunt afectate in special globulele rosii, c are se maresc si au membranele fragile (anemia Biermer). Cofactor enzimatic. Cofactor pentru metionina sintaza Metilcobalamina este necesara pentru functia enzimei dependente de folat, metion ina sintaza. Aceasta enzima este necesara pentru sinteza aminoacidului metionina din homocisteina. Functia neadecvata a metioninei sintaza poate duce la acumularea de homocisteina , care a fost asociata cu riscul crescut de boli cardiovasculare. In schimb, metionina este necesara pentru sinteza S-adenozil-metioninei, un grup donator de metil folosit in multe reactii biologice de metilare, inclusiv metil area unui numar de situri din ADN si ARN. Metilarea ADN-ului poate fi importanta in prevenirea cancerului. Cofactor pentru L-metilmalonil-CoA mutaza 5-deoxi-adenozil-cobalamina este ceruta de enzima care catalizeaza transformarea L-metilmalonil-CoA in succinil-CoA. Aceasta reactie biochimica joaca un rol imp ortant in productia de energie din grasimi si proteine. Succinil CoA este necesar si pentru sinteza hemoglobinei, pigmentul care transpo rta oxigen in celulele rosii. Adenozil-cobalamina este utilizata pentru a activa o enzima, numita metil-maloni

l-CoA-mutaza. Aceasta enzima permite degradarea mai multor aminoacizi (treonina, izoleucina, valina) si a unor acizi grasi, care dau nastere la metilmalonil-CoA , care, la randul ei este transformata, in prezenta vitaminei B12, in succinil-C oA. Aceasta din urma este utilizata in ciclul Krebs, pentru a furniza energie celule i. Vitamina B12 are actiune antianemica. Vitamina B12 indeplineste rolul unui compus intermediar in formarea globulelor r osii sangvine. Aceasta vitamina este esentiala pentru formarea si dezvoltarea er itrocitelor, pentru maturarea celulelor epiteliale, in special a celor din tubul digestiv, precum si in biosinteza si in regenerarea acidului folic, necesar form arii eritrocitelor. Actioneaza sinergic cu vitaminele B6 si B9 si cu fierul; de asemenea, actiunea s a poate fi potentata de vitaminele A, C si E, de calciu si de potasiu. Vitamina B12 are actiune antiinflamatoare. In asociere cu vitamina B9, vitamina B12 este un antiinflamator eficient. S-a co nstatat ca actiune sinergica in acest sens au si vitaminele B1, B3, vitaminele a ntioxidante C si E, magneziul, zincul i seleniul. lata deci ca exista modalitati perfect naturale si necostisitoare de a trata afe ctiunile inflamatorii. Vitamina B12 are rol in metabolismul glucidelor, astfel: 1) favorizeaza gluconeogeneza; 2) stimuleaza metabolizarea fructozei, a glicogenului si a glicerolului. Stimuleaza sinteza fosfolipidelor. Bolnavii de anemie pernicioasa prezinta un continut scazut de fosfolipide in dif erite tesuturi, inclusiv in oase. Administrarea de vitamina B12 determina o cres tere a biosintezei lipidelor simple si complexe. Vitamina B12 influenteaza pozitiv activitatea sistemului nervos si functiile psi hice. Un studiu transversal pe 700 de femei cu dizabilitati fizice, in varsta de peste 65 de ani, si care traiesc in comunitate, a gasit ca femeile deficiente de vita mina B12 prezentau un risc de doua ori mai mare de a fi deprimate decat femeile non-deficiente. Studiile observationale au gasit ca, aproape 30% din pacientii internati pentru depresie erau deficienti de vitamina B12. Un studiu efectuat pe 3.884 barbati si femei in varsta, cu dereglari depresive, a descoperit ca, cei cu deficienta de vitamina B12 prezentau un risc de aproape 70% de a experimenta depresia fata de cei cu status normal de vitamina B12. Motivele relatiei dintre deficienta de vitamina B12 si depresie nu sunt clare in ca, insa ar putea implica S-adenozil-metionina (SAMe). Vitamina B12 si folatul sunt necesare pentru sinteza S-adenozil-metioninei, un g rup donator de metil esential pentru metabolismul neurotransmitatorilor, a caror biodisponibilitate a fost asociata cu depresia. Deoarece putine studii au examinat relatia dintre statusul vitaminei B12 si dezv oltarea depresiei in timp, nu se poate determina inca daca deficienta de vitamin a B12 joaca un rol cauzal in depresie. Totusi, cauza cea mai frecventa de acumulare a homocisteinei este lipsa vitamine i B9. Aceasta acumulare trebuie evitata, deoarece are consecinte grave (creste r iscul bolilor cardiovasculare, favorizeaza osteoporoza si tulburarile de comport ament). Reducerea conversiei de homocisteina in metionina afecteaza sinteza unor substan te, care sunt produse plecand de la metionina (colina- cu rol important in buna functionare a ficatului si a sistemului nervos; serotonina - un neurotransmitato r etc.). Deficitul de vitamina B12 se repercuteaza asupra productiei de neurotransmitator i, putand genera tulburari psihice cu afectarea memoriei si a puterii de concent rare. Lipsa vitaminei B12, cauzata adesea si de o alimentatie nenaturala, poate provoc a tulburari psihice, chiar inainte de aparitia semnelor anemiei. Este cunoscut in literatura medicala cazul unui pacient care acuza depresie, ast

enie si pierderea memoriei. Dupa o serie de consultatii, i s-au prescris tranchi lizante. Acest tratament neavand niciun efect, pacientul a fost supus la 10 sedi ne de electrosocuri. Intrucat bolnavul a ramas apatic in urma tratamentului si pr ezenta o forma de paranoia, s-a extins gama de medicamente. Au fost necesare inc a cinci luni pana cand un doctor a luat decizia de a-i prescrie vitamina B12 nat urala. In urma aportului de vitamina B12, toate simptomele au disparut. Alte actiuni importante ale vitaminei B12 Intervine in metabolismul azotat. Previne afectiunile cardiovasculare (favorizeaza degradarea homocisteinei). Favorizeaza asimilarea aminoacizilor. Asociata altor vitamine din complexul B, vitamina B12 ajuta la reglarea ciclului menstrual. Antiastmatica, fiind asociata cu magneziul (care este antihistaminic si bronhodi latator). Actioneaza in special in cazul astmului la copii; de asemenea, poate f i eficienta cand crizele de astm se declanseaza dupa ingestia de alimente ce con tin sulfati (bauturi alcoolice, fructe uscate, lactate). Are rol in sinteza vitaminei B7 (colina). Stimuleaza sinteza vitaminei A din carotenoide. Vitaminele B12 i B5 actioneaza sinergic in numeroase procese biologice. Are rol in dezintoxicarea organismului de metalele grele. Regenereaza tesuturile. Este necesara persoanelor in varsta, datorita actiunii sale de incetinire a proc esului imbatranii si de tratare a asteniei, a iritabilitatii, a insomniei, a dep resiei si a tulburarilor de memorie. Stimuleaza apetitul. Energizanta poate ameliora in unele cazuri sindromul de oboseala cronica (manife stat prin apatie, tulburari de comportament, depresie). Antialgica. Indicatii Afectiuni alergice alergii (in general) urticarie. Afectiuni ale sistemului imunitar lupus erimatos scaderea imunitatii. Afectiuni ale sistemului limfatic si ganglionar limfatism. Afectiuni cardiovasculare endocardita insuficienta cardiaca palpitatii. Afectiuni carentiale pelagra Afectiuni chirurgicale convalescenta dupa interventii chirurgicale escare plagi postoperatorii Afectiuni dermato-venerice acnee rozacee calvitie dermatoze alergice herpes matreata psoriazis seboree zona zoster Afectiuni digestive ciroza hepatica colita dureri epigastrice enterita

glosita insuficienta hepatica litiaza biliara pancreatita tulburari digestive la diabetici Afectiuni genitale impotenta sexuala leucoree micoze genitale sterilitate Afectiuni geriatrice senescenta Afectiuni hematologice afectiuni ale splinei agranulocitoza anemie feripriva anemie Biermer Afectiuni metabolice diabet guta obezitate Afectiuni musculare atonie musculara astenie musculara miastenie Afectiuni neurologice afectiuni ale sistemului nervos (in general) boala Alzheimer boala Parkinson mielita nevralgii nevralgie faciala paralizie generala progresiva polineuropatii poliomielita scleroza medulara scleroza multipla tulburari ale reflexelor Afectiuni oftalmologice atrofia nervului optic daltonism intarzieri ale cicatrizarii plagilor oculare retinita hemoragica ulceratii corneene Afectiuni osteo-articulare artrite (in general) artroze (in general) coxartroza decalcifiere osoasa lumbago osteoporoza reumatism articular acut sciatica Afectiuni pediatrice hipotrofie staturo-ponderala Afectiuni psihiatrice afectiuni psihice (in general) alcoolism delirium tremens depresie iritabilitate nervozitate Afectiuni respiratorii astm bronsic Afectiuni stomatologice nevralgii dentare

Afectiuni urinare enurezis hemoglobinurie Boli infectioase boli infectioase (in general) hepatita acuta virala mononucleoza infectioasa Intoxicatii si agenti de mediu intoxicatii cu metale grele Sarcina, nastere, perioada de alaptare anemie in sarcina perioada de alaptare sarcina Alte indicatii: anorexie astenie colici crampe dureri lombare fotofobie icter migrena scadere ponderala convalescenta inflamatii efecte secundare in contraceptia orala Afectiuni cauzate 1. Carenta de vitamina B12 Necesarul de vitamina B12 este foarte redus. Lipsa vitaminei B12 se va reflecta in tonusul si in nivelul energetic al fiintei . Atunci cand vitamina B12 este deficitara, metil-malonil-CoA se acumuleaza si inl ocuieste malonil-CoA (care serveste la sinteza unui tip de acid gras, necesar pe ntru a reinnoi teaca de mielina ce inconjoara fibrele nervoase). Tecile de mielina se formeaza atunci imperfect si transmiterea nervoasa este per turbata. Aceasta stare duce la pierderi de memorie, la depresie sau chiar la deg enerescenta maduvei spinarii. Astfel, pot aparea tulburari psihice grave, adesea ireversibile, care se pot obs erva cel mai frecvent la persoanele in varsta i la alcoolici. Poate, de asemenea, sa apara scleroza multipla. Absorbtia de vitamina B12 din alimente necesita o functie normala a stomacului, pancreasului si intestinului mic. Acidul din stomac si enzimele elibereaza vitam ina B12 din alimente, permitandu-i sa se lege de alte proteine numite R proteine . In mediul alcalin al intestinului mic, R proteinele sunt degradate de enzimele p ancreatice, eliberand vitamina B12 pentru a se lega de factorul intrinsec (IF), o proteina secretata de celulele specializate in stomac. Receptorii de la supraf ata intestinului mic absorb complexul IF- B12 doar in prezenta calciului care es te furnizat de pancreas. Vitamina B12 poate fi absorbita prin difuziunea pasiva, dar acest proces este fo arte ineficient doar 1% din absorbtia dozei de vitamina B12 este absorbit pasiv. Estimativ, deficienta de vitamina B12 afecteaza 10 - 15% din persoanele peste 60 de ani. Cele mai comune cauze ale deficientei de vitamina B12 sunt: 1) afectiune autoimunitara numita anemia pernicioasa (de tip Biermer). 2) malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente. Desi ambele cauze devin mult mai comune odata cu varsta, acestea sunt afectiuni diferite. Anemia pernicioasa Anemia pernicioasa sau Biermer este o forma de anemie megaloblastica datorata de

ficitului de vitamina B12, prin alterarea absorbtiei acesteia. Este cauzata de distructia imuna a factorului intrinsec in cadrul gastritei atrofice si de pierd erea celulelor parietale gastrice. Activitatea scazuta a metioninei sintaza din deficienta de vitamina B12 inhiba r egenerarea tetrahidrofolatului (THF) si prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita de corp, rezultand in simptome ale deficientei de fola t, chiar si in prezenta nivelurilor adecvate de folat. In lipsa vitaminei B12, f olatul nu poate participa in sinteza ADN-ului. Dezechilibrarea sintezei ADN-ului afecteaza celulele maduvei spinarii care se di vid mai repede decat alte celule, rezultand intr-o productie de globule rosii ma ri, imature si sarace in hemoglobule. Anemia care rezulta este cunoscuta ca anemia megaloblastica si este simptomul pe ntru care boala a fost numita anemie pernicioasa. Aproximativ 2% din persoanele de peste 60 de ani sufera de anemie pernicioasa. Suplimentarea cu acid folic asigura suficient folat care poate fi folosit pentru a restaura formarea normala a globulelor rosii. Totusi, daca deficienta de vitamina B12 este cauza, va persista indiferent de re zolutia anemiei. Astfel, anemia megaloblastica nu ar trebui tratata cu acid foli c pana cand cauza principala nu a fost determinata. Desi anemia este deseori un simptom, afectiunea, de fapt, se afla in stadiul ter minal al inflamarii autoimunitare a stomacului, rezultand in distrugerea celulel or stomacului de anticorpii proprii. Distrugerea progresiva a celulelor care cap tusesc stomacul cauzeaza secretia descrescuta a acidului si enzimelor solicitate de eliberarea vitaminei B12 din alimente. Anticorpii factorului intrinsec (IF) se leaga de IF, prevenind formarea complexului IF- B12, in continuare inhiband a bsorbtia vitaminei B12. Daca stocarile de vitamina B12 din corp sunt adecvate inainte de instalarea anem iei pernicioase, ar putea dura ani pentru ca simptomele deficientei sa se dezvol te. Aproape 20% din rudele pacientilor cu anemie pernicioasa au anemie pernicioa sa, ceea ce sugereaza o predispozitie genetica. Tratarea anemiei pernicioase necesita injectii cu vitamina B12 pentru a trece de absorbtia intestinala. Suplimentarea orala cu doze mari este o alta optiune de tratament, deoarece consumarea orala a 1.000 mcg (1 mg)/zi de vitamina B12 ar tr ebui sa rezulte in absorbtia a 10 mcg/zi (1% din doza) prin difuzia pasiva. De f apt, terapia orala cu doze mari este considerata la fel de eficienta ca si injec tia intramusculara. Malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente Malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente este definita ca o abilitate dezec hilibrata de a absorbi vitamina B12 legata de alimente si proteine, desi forma l ibera este absorbita total. La batrani, malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente duce la gastrita atrof ica, o inflamare cronica a captuselii stomacului, care in cele din urma rezulta in pierderea glandelor din stomac (atrofie) si productia scazuta de acid stomaca l. Gastrita atrofica este frecvent asociata cu infectia cu bacteria Helicobacter pylori. Deoarece acidul stomacal este necesar pentru eliberarea vitaminei B12 din protei ne in mancare, absorbtia vitaminei B12 este redusa. Productia de acid stomacal a sigura, de asemenea, un mediu favorabil supradezvoltarii bacteriei anaerobice di n stomac, care, mai departe, intervine in absorbtia vitaminei B12. Deoarece vita mina B12 din suplimente nu este legata de proteina, si, deoarece factorul intrin sec (IF) este inca disponibil, absorbtia vitaminei B12 din suplimente nu este re dusa ca in anemia pernicioasa. Astfel ca, persoanele cu malabsorbtia vitaminei B12 legata de alimente nu au o c erere ridicata de vitamina B12. Ele pur si simplu au nevoie de ea in forma crist alina, gasita in alimentele fortificate si suplimentele dietetice. Homocisteina si boala cardiovasculara Rezultatele a mai mult de 80 de studii arata ca, pana si nivelurile usor ridicat e ale homocitesteinei din sange determina o crestere a riscului de boli cardiov

asculare, desi mecanismul prin care homocisteina creste riscul bolii ramane subi ectul unor cercetari vaste. Cantitatea de homocisteina din sange este reglata de cel putin trei vitamine: fo lat, vitamina B12 si vitamina B6. Analiza rezultatelor a 12 teste de reducere a homocisteinei a aratat ca: suplime ntarea cu acid folic (0,5 mg/ zi) a avut cel mai mare efect de reducere a nivelu rilor de homocisteina din sange (scadere de 25%). Co-suplimentarea cu acid folic si vitamina B12 (in medie de 0,5 mg/zi sau 500 mcg/zi) a asigurat o reducere ad itionala de 7% (scadere de 32%) a concentratiilor de homocisteina din sange. Rezultatele unei test secvential de suplimentare, efectuat pe 53 de barbati si f emei au indicat ca, dupa suplimentarea cu acid folic, vitamina B12 a devenit det erminantul major al nivelurilor de homocisteina din plasma. Unele studii arata ca deficienta de vitamina B12 este cauza principala a nivelur ilor ridicate de homocisteina la persoanele peste 60 ani. Asadar, este important ca, inainte de inceperea unei terapii de reducere a homoc isteinei, sa se evalueze statusul vitaminei B12, precum si functia renala la per soanele in varsta cu niveluri de homocisteina ridicata. Cancerul Folatul este necesar pentru sinteza ADN-ului si exista evidente cum ca, disponib ilitatea scazuta a folatului rezulta in fasii de ADN, care sunt mai susceptibile leziunii. Deficienta de vitamina B12 prinde in capcana folatul, intr-o forma care nu poate fi folosita pentru sinteza ADN-ului. Deficienta de vitamina B12 si folat rezult a intr-o capacitate diminuata de reactii de metilare. Astfel ca, deficientele de vitamina B12 pot duce la o rata elevata de leziune a ADN si metilare alterata a ADN, ambele fiind factori de risc importanti pentru cancer. O serie recenta de studii pe adulti tineri si barbati in varsta arata ca nivelur ile crescute de homocisteina si nivelurile scazute de vitamina B12 din sange au fost asociate cu marcatorul biologic al ruperii cromozomului in leucocite. Intr-un studiu dublu-orb, placebo-controlat, acelasi marcator biologic al ruperi i cromozomului a fost minimalizat la adultii tineri carora li s-au administrat z ilnic suplimente de 700 mcg de acid folic si 7 mcg de vitamina B12, in cereale, timp de doua luni. Cancer mamar Un studiu de caz controlat a comparat nivelurile prediagnostice ale folatului di n ser, vitamina B6 si vitamina B12, la 195 de femei, diagnosticate mai tarziu cu cancer de san, si 195 de femei de aceeasi varsta, care nu au fost diagnosticate cu cancer de san. Printre femeile care se aflau la postmenopauza cand au donat sange, asocierea in tre nivelurile de vitamina B12 din sange si cancerul de san a sugerat un efect d e prag. Riscul de cancer de san a fost mai mult decat dublu la femeile cu nivelu ri de vitamina B12 din ser din cea mai joasa chintila (1/5), in comparatie cu fe meile din cele mai ridicate patru chintile. Stratificarea datelor a dezvaluit ca, asocierea inversa dintre consumul de vitam ina B12 dietetica si riscul de cancer de san, a fost mai puternica la femeile af late la postmenopauza in comparatie cu femeile la premenopauza, desi ambele asoc ieri au fost semnificative din punct de vedere statistic. Deoarece aceste studii au fost obervationale, nu se poate determina daca nivelurile descrescute de vit amina B12din ser sau consumul scazut de vitamina B12 dietetica au fost cauza sau rezultatul cancerului de san. Defectele tubului neural Defectele tubului neural (DTN) pot rezulta in anencefalie sau spina bifida, prov ocand cateodata defecte fatale la nastere. Defectele pot avea loc intre a 21 si 27-a zi dupa concepere, perioada cand multe femei nu realizeaza ca sunt insarcin ate. Anchetele aleatoriu controlate au demonstrat reduceri de 60% pana la 100% in caz urile DTN, atunci cand femeile, pe langa o dieta variata, au consumat suplimente

cu acid folic o luna inainte si dupa concepere. Multe dovezi indica faptul ca efectul acidului folic de reducere a homocisteinei joaca un rol critic in reducerea riscului de DTN. Homocisteina se poate acumula in sange cand exista o cantitate insuficienta de folat si/ sau vitamina B12, pe ntru functionarea eficienta ametioninei sintaza. Nivelurile descrescute de vitamina B12 din sange si lichidul amniotic al femeilo r gravide au fost asociate cu un risc crescut de DTN, sugerand ca, pe langa acid ul folic, consumul adecvat de vitamina B12 poate fi benefic in prevenirea DTN. Boala Alzheimer si dementia Persoanele cu Alzheimer au deseori niveluri joase de vitamina B12 in sange. Potrivit unui studiu, s-au observat niveluri de vitamina B12 in lichidul cerebro spinal al pacientilor cu Alzheimer mai joase decat la pacientii cu alte tipuri d e dementie, desi nivelurile de vitamina B12 din sange nu erau diferite. Motivul pentru asocierea statusului scazut de vitamina B12 cu boala Alzheimer nu este clar inca. Deficienta de vitamina B12, la fel ca si deficienta de folat, poate duce la sint eza descrescuta a metioninei si a S-adenozil-metioninei, astfel afectand nefavor abil reactiile de metilare. Reactiile de metilare sunt esentiale pentru metabolismul componentelor celulelor nervoase ale scutului de mielina, precum si ale neurotransmitatorilor. De asemenea, nivelurile usor crescute de homocisteina, precum si nivelurile scaz ute de folat si vitamina B12 au fost asociate cu boala Alzheimer si dementia vas culara. Cateva studii au asociat concentratiile ridicate de homocisteina sau nivelurile scazute de vitamina B12 din ser cu un risc crescut al bolii Alzheimer. Un studiu de caz-controlat pe 164 de pacienti cu dementie de tipul Alzheimer au inclus 76 de cazuri in care s-a confirmat diagnosticul bolii Alzheimer, prin examinarea c elulelor din creier dupa moarte. In comparatie cu 108 de subiecti controlati, fara semne de dementie, subiectii c u dementia de tipul Alzheimer si boala Alzheimer confirmata au avut niveluri mai ridicate de homocisteina in sange si niveluri mai joase de folat si vitamina B1 2. Masurile statusului nutritional general au indicat ca, asocierea dintre niveluri le crescute de homocisteina si statusul descrescut de vitamina B12 cu boala Alzh eimer nu a fost din cauza dementiei legata de malnutritie. Intr-un alt studiu, efectuat pe 370 de barbati si femei in varsta, pe o perioada de mai mult de trei ani, nivelurile joase de vitamina B12 (? 150 pmol/L) sau fo lat (? 10 nmol/L) din ser au fost asociate cu un risc dublu de dezvoltare a boli i Alzheimer. Pe un esantion de 1.092 de barbati si femei fara dementie, observati pe o perioa da de zece ani, cei cu niveluri mai mari de homocisteina din plasma la linia de baza au prezentat un risc semnificativ mai mare de dezvoltare a bolii Alzheimer si a altor tipuri de dementie. In special, cei cu niveluri de homocisteina mai mari de 14 micromol/L din plasma au avut un risc dublu de dezvoltare a bolii Alzheimer. Un studiu pe 650 de barbati si femei in varsta au raportat ca riscul nivelurilor crescute de homocisteina din plasma a fost semnificativ mai mare la cei cu scor uri joase ale functiei cognitive. In mod similar, un alt studiu prospectiv efectuat pe 965 de adulti in varsta a o bservat ca, statusul vitaminei B12 nu a avut legatura cu riscul bolii Alzheimer. In continuare, un studiu prospectiv pe 1.041 de adulti in varsta, monitorizati pe o perioada de 4 ani, nu a gasit nicio asociere intre consumul de vitamina B12 dietetica si riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer. Suplimentarea cu vitamina B este folosita in mod obisnuit pentru a trata hiperhomocisteinemia. O ancheta aleatorie clinica recenta, dublu-oarba, placebo-controlata, efectuata pe 253 de persoane in varsta, cu concentratii de homocisteina in plasma egale sa u mai mari de 13 micromol/L, a gasit ca suplimentarea zilnica cu vitamina B (1 m g acid folic, 0,5 mg vitamina B12 si 10 mg vitamina B6), timp de doi ani, nu a a fectat masurile performantei cognitive, in ciuda reducerii, in medie de 4,36 mic

romol/L, a concentratiilor de homocisteina din plasma. Un alt studiu aleatoriu, dublu-orb, placebo-controlat, efectuat pe 195 de adulti in varsta, a raportat ca, suplimentarea orala cu vitamina B12(1 mg zilnic), tim p de sase luni, nu a avut niciun efect asupra masurilor functiei cognitive. Anumite anchete de reducere a homocisteinei, concentrate in primul rand pe evalu area riscului bolii cardiovasculare, vor evalua si masurile functiei cognitive. Asadar, constatarile acestor anchete in derulare pot furniza informatii daca sup limentarea pe termen lung cu vitamina B12 ajuta sau nu impotriva dementiei. Simptomele deficientei de vitamina B12 Deficienta de vitamina B12 rezulta in dezechilibrarea activitatilor enzimelor ca re au nevoie de B12. Activitatea dezechilibrata a metioninei sintaza poate rezulta in niveluri elevat e de homocisteina, in timp ce activitatea dezechilibrata a L-metilmalonil-CoA mu taza rezulta in niveluri crescute de metabolit al metilmalonil-CoA, numit acid m etil-malonic (MMA). Persoanele cu o deficienta usoara de vitamina B12 ar putea sa nu experimenteze s imptomele, chiar daca nivelurile de homocisteina din sange si/ sau MMA sunt elev ate. Simptomele neurologice Simptomele neurologice ale deficientei de vitamina B12 includ: amorteala furnicaturi in brate, si, mai comun, in picioare dificultate la mers pierdere de memorie dezorientare si dementia cu sau fara schimbari ale dispozitiei. Desi evolutia complicatiilor neurologice este in general graduala, astfel de sim ptome nu sunt intotdeauna reversibile cu tratamentul pentru deficienta de vitami na B12, in special daca au fost prezente pe o perioada mai lunga de timp. Compli catiile neurologice nu au fost intotdeauna asociate cu anemia megaloblastica si, in aproape 25% din cazuri, sunt, de obicei, doar simptome clinice ale deficient ei de vitamina B12. Desi deficienta de vitamina B12 este cunoscuta ca lezeaza nervii craniali, spina li si periferici care acopera scutul de mielina, procesele biochimice care duc l a leziunea neurologica in deficienta de vitamina B12 nu sunt bine intelese. Simptomele gastrointestinale: durerea de limba pierderea apetitului constiparea, au fost asociate, de asemenea, cu deficienta de vitamina B12. Originile acestor simptome sunt neclare, dar ar putea fi legate de inflamarea st omacului, care sta la baza unor cazuri de deficienta de vitamina B12, sau de vul nerabilitatea crescuta a celulelor gastrointestinale, care se divid repede la si nteza dezechilibrata a ADN-ului. 2. Excesul de vitamina B12 La oamenii sanatosi nu au fost asociate efecte toxice sau adverse cu consumuri m ari de vitamina B12 din alimente sau suplimente. Pentru ca este eliminata rapid prin urina, nu prezinta niciun risc. Totusi, persoanele astmatice pot avea react ii alergice. Au fost folosite doze zilnice mari de 1 mg (1000 mcg) pe cale orala sau 1 mg lun ar prin injectie intramusculara (IM) pentru a trata anemia pernicioasa, fara sa se manifeste efecte adverse semnificative. Cand au fost administrate doze mari de vitamina B12 oral, doar un mic procentaj a fost absorbit, fapt care explica toxicitatea scazuta. Din cauza toxicitatii scazute a vitaminei B12, nu a fost stabilit niciun nivel t olerabil superior de consum de catre Comisia de Alimente si Nutritie, atunci can d a fost stabilita doza zilnica recomandata (DZR) in 1998.

Interactiuni cu medicamente Un numar de medicamente reduce absorbtia de vitamina B12. Inhibitorii care pompe aza protoni (de ex: omeprazol si lanzoprazol), folositi pentru terapia sindromul ui Zollinger-Ellison si bolii de reflux gastroesofagian (GERD), au scazut secret ia de acid stomacal, necesar pentru eliberarea de vitamina B12 din mancare, si n u din suplimente. S-a descoperit ca, folosirea pe termen lung a inhibitorilor care pompeaza proton i, a dus la descresterea nivelurilor de vitamina B12 din sange. Totusi, deficien ta de vitamina B12 nu se dezvolta in general decat dupa cel putin trei ani de te rapie continua. O alta clasa de inhibitori ai acidului gastric, cunoscuti ca antagonisti ai rece ptorului H2 (ex: Tagamet, Pepsid, Zantac), des folosita pentru a trata ulcerul p eptic, a fost gasita ca fiind o cauza a descresterii absorbtiei de vitamina B12 din mancare. Deoarece secretia de acid gastric nu este prelungita, asa cum este cu inhibitorii care pompeaza protoni, s-a observat ca antagonistii receptorului H2 nu cauzeaza o deficienta evidenta de vitamina B12 nici dupa o perioada lunga de folosire. Persoanele care iau medicamente care inhiba secretia de acid gastric, ar trebui sa ia in considerare consumul de vitamina B12 sub forma de supliment, pentru ca acidul gastric nu este necesar pentru absorbtia sa. Alte medicamente care inhiba absorbtia de vitamina B12 din alimente sunt: colest iramina (o rasina care se leaga de acidul biliar, folosita in tratamentul colest erolului ridicat), cloramfenicol si neomicina (antibiotice) si colcicina (medica ment anti-guta). Metformina, o medicatie pentru persoanele cu tipul 2 de diabet (dependenti de no n-insulina), descreste absorbtia vitaminei B12, prin legarea calciului liber nec esar pentru absorbtia complexului IF- B12. Acest efect este corectabil prin cons umarea de lapte sau de tablete de carbonat de calciu impreuna cu mancarea sau cu suplimentele. Oxidul nitric, un anestezic folosit in mod obisnuit, inhiba ambele enzime depend ente de vitamina B12 si poate produce multe din trasaturile clinice ale deficien tei de vitamina B12, precum anemia megaloblastica sau neuropatia. Deoarece oxidu l nitric este folosit in mod obisnuit in operatiile la persoane in varsta, unii experti considera ca deficienta de vitamina B12 ar trebui exclusa inainte de fol osirea lui. Doze mari de acid folic, administrate persoanelor cu deficienta de vitamina B12 nediagnosticata, pot corecta anemia megaloblastica fara corectarea deficientei v itaminei B12, lasand persoana expusa riscului de a dezvolta o leziune neurologic a ireversibila. Din acest motiv, Comisia de Alimente si Nutritie al Institutului de Medicina rec omanda ca toti adultii sa-si limiteze consumul de acid folic (suplimente si fort ificare) la 1000 mcg (1mg) zilnic. Folosirea pe termen lung a medicamentelor reducatoare de acid a fost implicata i n deficienta de vitamina B12. Vitamina B12 interactioneaza cu tetraciclina, deci nu trebuiesc administrate in acelasi timp. Antagonisti Unele antibiotice (neomicina), medicamentele antigutoase, unele antidiabetice or ale (biguanidele), acidul paraaminosalicilic si alti derivati ai acidului salici lic, contraceptivele orale, inhibitorii receptorilor H2, folositi in tratamentul ulcerului gastric si duodenal (cimetidina, ranitidina). Potentatori Calciul faciliteaza asimilarea vitaminei B12. Actiunea vitaminei B12 poate fi potentata de vitaminele A, C si E si de potasiu. Relatiile vitaminei B12 cu alte vitamine Asociata altor vitamine din complexul B, vitamina B12 ajuta la reglarea ciclului menstrual.

In asociere cu vitamina B9, vitamina B12 este un antiinflamator eficient. Are rol in sinteza vitaminei B7 (colina). Stimuleaza sinteza vitaminei A din carotenoide. Vitaminele B12 i B5 actioneaza sinergic in numeroase procese biologice. Vitaminele B1 , B6 , B9 , B12 actioneaza sinergic in caz de anemii. Observatii Prepararea termica a alimentelor determina pierderi vitaminice de 20-25%. Este dificil de stabilit o legatura intre carenta vitaminica si anumite boli, de oarece deficitul se instaleaza lent, in ani de zile. Consumul terapeutic de vitamina B12 nu este indicat pacientilor bolnavi de cance r. Pentru pacientii care au probleme de asimilare, medicii au recurs la forma injec tabila. Administrarea intravenoasa a hidrocobalaminei poate contracara efectele otraviri i cu cianura. Fiind un anabolizant natural, poate fi consumat sub forma de suplimente de vitam ina B12 de catre adeptii culturismului care nu doresc sa abuzeze de anabolizante steroidice.

Suplimente Ciancobalamina este forma principala a vitaminei B12 folosita in suplimente, ins a metilcobalamina este, de asemenea, disponibila ca supliment. Ciancobalamina es te eliberata pe baza de prescriptie in forma injectabila si ca gel nazal pentru tratarea anemiei pernicioase. In cazul prepararilor fara prescriptie medicala care contin ciancobalamina se nu mara multivitaminele, complexul de vitamina B si suplimentele cu vitamina B12. Vitamina B13 Index articol Vitamina B13 Surse naturale Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Interactiuni Observatii Toate paginile Date generale Vitamina B13 , vitamina hepatoprotectoare, este recunoscuta sub numele de acid o rotic. In acidul orotic se pot gasi minerale ca: potasiu, magneziu si calciu. Vitamina B13 este o vitamina hidrosolubila, sensibila la lumina solara. Combinat a cu celelalte vitamine din grupa B ajuta la formarea globulelor rosii. Surse naturale Lactate: zer, chefir, iaurt. Legume: radacinoase (in general). Doza zilnica recomandata Copii: 25 100 mg Adulti: 50 200 mg Actiunile vitaminei B13: Acidul orotic poate preveni anumite tulburari hepatice si imbatranirea prematura .

Este considerat un adjuvant in tratamentul sclerozei multiple. Protejeaza flora intestinala. Participa la metabolismul vitaminelor B9 si B12. Hepatoprotectoare. Hipocolesterolemianta. Lipotropa. Hipouricemianta. Combinata cu celelalte vitamine din grupa B ajuta la formarea globulelor rosii. S-a descoperit ca vitamina B13 mai este folosita ca ingredient in cosmetica. Indicatii Afectiuni alergice alergie la antibiotice Afectiuni digestive afectiuni hepatice colita enterita meteorism abdominal tulburari digestive in tratamentul cu antibiotice Afectiuni metabolice guta Afectiuni neurologice scleroza multipla Afectiuni urinare insuficienta renala litiaza renala urica Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie hiperuricemie uremie hiperlipemie Alte indicatii anorexie dupa administrarea de antibiotice celulita mentinerea tineretii. Afectiuni cauzate Nu se cunosc carente sau excese ale vitaminei B13 deoarece acidul orotic este in ca prea putin cunoscut.

Antagonisti Vitamina B13 este influentata negativ de prezenta apei si a luminii solare.

Potentatori Vitaminele din complexul B (in special vitamina B9), C si E. Relatiile vitaminei B13 cu alte vitamine Aceasta vitamina metabolizeaza acidul folic si vitamina B12. Vitamina B13 participa la metabolismul vitaminelor B9 si B12. Suplimente de vitamina B13 - acid orotic Disponibila sub forma de orotat de calciu.

Observatii Aceasta vitamina este prea putin cunoscuta - deocamdata - pentru a stabili limit

e de toxicitate. Vitamina B14 Index articol Vitamina B14 Surse naturale Interactiuni Observatii Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina B14 , xantopterina, este denumita vitamina antitumorala. Aceasta vitam ina este foarte putin cunoscuta.Este o vitamina insolubila in apa, dar solubila in hidroxid de amoniu (NH4OH) si hidroxid de sodiu (NaOH). Poate fi transformata in acid folic (vitamina B9), motiv pentru care a fost incadrata in grupul vitam inelor B. Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oame nilor sanatosi. Urina este un remediu natural cunoscut inca din antichitate. Se spune ca reginel e faceau baie intr-un amestec din urina fecioarelor si laptele de capra proaspa t muls, pentru a-si mentine pielea fina si pentru a-si pastra tineretea trupului . La acestea mai adaugau petalele diverselor flori parfumate. De asemenea, se afla pe lista remediilor babesti . Pe vremea bunicilor, cand nu exis tau atat de multe alifii , pentru aproape orice problema a pielii se folosea urina. Chiar si n zilele noastre, urina este des utilizata in industria farmaceutica pen tru prepararea a diverse medicamente si unguente. Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa a veti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe, legume si lactate.

Surse naturale Singura sursa a vitaminei B14 este urina umana. Ea a fost izolata din urina oame nilor sanatosi. Actiunile vitaminei B14 S-a descoperit ca vitamina B14 stimuleaza cresterea reticulocitelor (globule ros ii tinere, fara nucleu si vizibile doar in sangele proaspat) in vitro. Are proprietati tumorale. Are rol in hematopoieza. Indicatii tumori Relatiile vitaminei B14 cu alte vitamine Vitamina B14 este corelata functional cu vitamina B9. Vitamina B14 poate fi transformata in acid folic (vitamina B9). Observatii Urina este un remediu natural cunoscut inca din antichitate. De asemenea, se numara printre remediile babesti . Se stie ca cea mai pura urina este cea a sugarului. Va recomandam ca atunci cand va decideti sa folositi urina in scopuri curative, medicinale, sa urmariti sa a veti un regim alimentar cat mai pur, bazat pe fructe, legume si lactate. Vitamina B15 Index articol Vitamina B15 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii

Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Observatii Toate paginile Date generale Vitamina B15 mai este numita si vitamina anti-oboseala sau vitamina regenerarii. Nu este considerata de fapt o vitamina in sensul strict al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil in procesul de nutritie. A fost introdu sa in practica farmaceutica de catre rusi, care s-au aratat incantati de rezulta te, in vreme ce oficialitatile americane incearca sa o scoata de pe piata. Din punct de vedere chimic, este un derivat al acidului glutamic. Este o vitamina hidrosolubila, sensibila la lumina. Prin faptul ca este un antioxidant, are actiune asemanatoare cu cea a vitaminei E. Este mai eficienta administrata cu vitaminele A si E.

Surse naturale Cereale: grau (boabe integrale), orez brun (cuticule), orez (boabe integrale). Legume: dovleac (seminte). Fructe: caise (samburi). Drojdie de bere. Doza zilnica recomandata Copii: 0,6 mg Adolescenti: 1,5 mg Femei insarcinate sau care alapteaza: 2,5 mg Adulti: 2 mg Actiunile vitaminei B15 Ajuta la rapida recuperare dupa oboseala. Este vitamina anti-oboseala; diminueaz a acumularile de acid lactic si intensifica respiratia celulara, permitand efort ul muscular intens si pelungit. De aceea este des utilizata de catre sportivii d e performanta. Mareste durata de viata a celulelor. Participa la sistemele oxidoreducatoare, in trand in componenta unor enzime respiratorii. Diminueaza nevoia de alcool; reduce simptomele sindromului de sevraj. Scade nivelul colesterolului din sange. Asigura protectia impotriva agentilor poluanti. Atenueaza simptomele crizelor de astm si anghina. Protejeaza ficatul impotriva cirozei. Contribuie la sinteza proteinelor. Are actiune lipotropa. Reduce consumul de glicogen. Participa la procesele de detoxifiere a organismului intoxicat cu barbiturice, p recum si in cazul inoxicatiilor cu clorura de carbon (CCl4), cu salicilat de sod iu sau cu cortizon. Scade riscul afectiunilor cardiace, amelioreaza circulatia si previne ateroscler

oza si hipertensiunea arteriala. Functioneaza ca donor de grupari metil in procesele de biosinteza a colinei, a c reatininei, a adrenalinei, a hormonilor steroizi, a ARN-ului, a metioninei (meti onina are un rol important in formarea glucozei si in respiratia celulara; actio neaza ca un antioxidant, contribuind la prelungirea vietii celulelor). Stimuleaza axul hipofizo-suprarenalian si are efecte de ameliorare a anoxiei cel ulare, antiexudative si antihialuronidazice. Stimuleaza imunitatea. Antiastmatica. Vasodilatatoare. Hipocolesterolemianta. Antianginoasa. Indicatii Afectiuni ale sistemului imunitar scaderea imunitatii. Afectiuni cardio-vasculare afectiuni cardio-vasculare (in general) ateroscleroza hipertensiune arteriala insuficienta cardiaca. Afectiuni digestive afectiuni hepatice (in general) ciroza hepatica steatoza hepatica. Afectiuni musculare astenie musculara mialgie. Afectiuni osteo-articulare reumatism Afectiuni psihiatrice astm bronsic Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie Alte indicatii astenie crampe intoxicatii cu narcotice barbiturice mediu poluat efort fizic intens. Afectiuni cauzate 1. Afectiuni datorate carentei de vitamina B15 Disfunctii nervoase si glandulare, boli de inima si insuficienta oxigenare a tes uturilor. 2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B15 Nu s-au inregistrat cazuri de efecte toxice ale vitaminei B15. Unele persoane au declarat ca la inceputul tratamentului cu B15 au suferit accese de greata, care insa au disparut dupa cateva zile. Accesele pot fi diminuate prin administrarea suplimentelor de B15 dupa principala masa a zilei. Antagonisti Apa, alcoolul, cafeaua, fierberea alimentelor, lumina soarelui. Potentatori Vitamina B15 este mai eficienta administrata cu vitaminele A si E. Seleniul potenteaza actiunile vitaminei B15. Relatiile vitaminei B15 cu alte vitamine Vitaminele A, E si seleniul faciliteaza actiunile vitaminei B15.

Suplimente de vitamina B15 - acid pangamic Disponibile in doza de 50 mg. Doza zilnica obisnuita este de 50-150 mg. Observatii In ciuda controverselor existente, vitamina B15 este benefica si recomandabila i n majoritatea dietelor. Daca practicati atletismul sau daca doriti sa capatati a lura si rezistenta unui atlet, este recomandat sa luati o tableta de 50 mg dimin eata, la micul dejun, si una seara, odata cu cina. Acidul pangamic (vitamina B15) diminueaza mult nevoia de a consuma alcool. O rec omandam tuturor celor care inca mai au atractia de a consuma alcool. Vitamina B17 Index articol Vitamina B17 Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Toate paginile Date generale Vitamina B17 este foarte importanta in lupta impotriva cancerului. Vitamina B17 , cunoscuta si sub denumirea de nitrilozida, este numita prin excelenta vitamina anticanceroasa. Se pare ca ea este utila si in vindecare, nu numai in prevenire . Potrivit Societatii Americane de Prevenire a Cancerului, vitamina B17 previne si trateaza, de asemenea, tensiunea arteriala si amelioreaza durerile provocate de artrita, aminteste eHow. Se spune ca: Un mar pe zi tine doctorul departe . Marul si semintele de mar contin vitamina B17. Este recomandat sa se consume marul intreg, nu doar semintele. Se stie ca mediul acid favorizeaza cancerul, iar mediul alcalin il distruge. La fel si cu alte boli. De aceea, este recomandat sa se consume pe cat posibil fru cte si legume proaspete, care au un pH ridicat. PH mare inseamna mediu alcalin, iar mediul alcalin este un mediu propice sanatatii oamenilor; fiecare punct in j os pe scara pH inseamna de 10 ori mai acid. Este cunoscut exemplul celor ce traiesc in tribul Hunza, care au o dieta bazata in special pe alimente ce contin multa vitamina B17 . Acestia traiesc pana la 90 ani, fara a exista cazuri de cancer. Surse naturale Aceasta vitamina se gaseste in numeroase alimente cunoscute si consumate des. Pe ntru a include vitamina B17 in dieta ta, afla ce alimente trebuie sa consumi: Vitamina B17 se gaseste in cantitati mari in caise si in cantitati moderate in m ere, cirese, nectarine, piersici, pere, prune si seminte. Afinele, coacazele, ca psunile si zmeura contin vitamina B17, iar in mure se gaseste in cantitati si ma i mari. Semintele de in, hrisca, mei si cele de dovleac contin o cantitate medie de vita mina B17. Fasolea, un aliment preferat de multe persoane, se afla si ea pe lista legumelor ce contin aceasta vitamina. Sa utilizam fasolea in salatasau in mancarea gatita este o modalitate buna de a adauga vitamina B17 dietei noastre. Fructele cu coaja lemnoasa sunt surse importante de substante nutritive, vitamin a B17 gasindu-se in nuci de macadamia, migdale si acaju. Uleiul amar de migdale contine un nivel ridicat de vitamina B17, insa este toxic. Cu toate acestea, ule

iul amar de migdale este prelucrat si folosit in fabricarea lichiorului. Lucerna, sfecla, eucaliptul, spanacul si bambusul contin si ele vitamina B17. De asemenea, aceasta vitamina se gaseste in cantitati mari in macris. Pentru a asimila aceasta vitamina, se pot consuma si tuberculi, maniocul sau car tofii fiind printre alimentele recomandate. Frunzele de manioc sunt bogate in pr oteine, insa nu trebuie consumate proaspete. Se poate consuma maniocul fiert. Doza zilnica recomandata Adulti: 50 200 mg In caz de cancer: 1 2 g Actiunile vitaminei B17 Vitamina B17 previne cancerul. Mecanismul sau de actiune consta in eliberarea ci anamidei (o citotoxina puternica) si abenzaldehidei (tot o citotoxina). Cele dou a substante actioneaza sinergic, distrugand celulele canceroase. Prin oxidare, b enzaldehidase transforma in acid benzoic (care nu mai prezinta activitate toxica ). Dar, deoarece metabolismul celulelor canceroase este anaerob, oxidarea benzal dehidei se face mult mai lent, ceea ce determina un exces de benzaldehida in ace ste celule, exercitand o actiune citotoxica mai intensa. Cianamida se transforma in tiocianat (care nu este toxic) sub actiunea tiosulfat ului de transsulfuraza, enzima prezenta in celulele normale, dar total absenta i n celulele canceroase, motiv pentru care cianamida se va acumula in acestea din urma, distrugandu-le. Intervine in sinteza acizilor grasi, a aminoacizilor, a hemoglobinei. Este antitusiva. Antiinflamatoare. Expectoranta. Antispastica. Indicatii Afectiuni maligne cancer (profilaxie si tratament) cancer de san cancer pulmonar cancer de colon gliom difuz. Afectiuni musculare mialgii. Afectiuni psihiatrice depresii iritabilitate. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui hipercolesterolemie Alte indicatii astenie anorexie spasme tuse inflamatii. Afectiuni cauzate Afectiuni datorate carentei de vitamina B17 Carenta de vitamina B17 determina: 1. ? anorexie depresie

? ? ? ?

oboseala insomnie mialgii piele uscata. caise sau migdale), pot a acid cianhidric al acesto Se recomanda un consum ma este de 50 mg. Fenomenele

2. Afectiuni datorate excesului de vitamina B17 In cazul consumului exagerat de samburi (in special de parea fenomene de toxicitate, datorita continutului de ra. Un sambure de migdala contine 1 mg de acid cianhidric. i mic de 50 de samburi. Doza letala de acid cianhidric toxice pot aparea si la doze mai mici. Semintele de gutui contin 0,4% amigdalozida. Antagonisti

Antibioticele, albusul de ou, alcoolul, cafeaua, sulfamidele. Vitamina C2 Index articol Vitamina C2 Surse Naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Observatii Toate paginile (esculozida) Date generale si caracteristici Vitamina C2 se gaseste in cantitate mare in frunzele si in scoarta castanului sa lbatic, in denumirea lui stiintifica Aesculus hippocastanum, de unde si numele d e esculozida. Scorbutul, pe care unii cercetatori il atribuiau avitaminozei C este, in realit ate, consecinta unei duble avitaminoze: C si P. Vitamina C sintetica nu este in stare, ea singura, sa vindece scorbutul insotit de hemoragii. Dar lamaia si dive rse legume pot sa-1 vindece, gratie vitaminei P pe care o contin si care are o a ctiune sinergica cu vitamina C.

Surse naturale Iata cateva surse naturale de esculozida: fructe: cirese, struguri, afine, mure si visine; lactate: lapte proaspat, unt; galbenus de ou; linte; germeni de grau; uleiuri vegetale; diferite plante medicinale, intre care amintim: angelica (radacina), busuioc (fr unze), castan salbatic (scoarta), tei (flori, scoarta), catina rosie (frunze); polen. Doza zilnica recomandata Copii: 2,5 - 5 mg

Adulti: 5 10 mg. Actiuni ale vitaminei C2 intareste rezistenta capilarelor sangvine; este antihemoragica. Vitamina C2 este implicata in fenomenele hemorag ice si in sindroame diverse de permeabilitate capilara: hemoragii ale scorbutulu i, hemoragii capilare (infectioase, reumatismale, toxice, medicamentoase), hemor agii viscerale, edeme si scurgeri seroase (pleurezii, ascite), hemoragii iretini ene, afectiuni venoase, arterite ale membrelor inferioare; previne cancerul; inhiba lipooxigenaza; este antiinflamatoare; este antioxidanta; este diuretica; este cardiotonica; are actiune antiinfectioasa; este coleretica; influenteaza cresterea calciului in sange; reduce efectele secundare ale razelor X. Indicatii Este recomandata folosirea vitaminei C2 in special in prevenirea si/sau tratarea urmatoarelor afectiuni: fragilitate capilara, insuficienta cardiaca, dermatoze, hemoroizi, fisuri anale, hemoragie, cancer, avort spontan si repetitiv, celulita, rahitism, TBC, tulburari osoase, reumatism. Alte indicatii referitoare la vitamina C2 sunt: apoplexie, celulita, inflamatii, angina pectorala, urticarie, hipertensiune arteriala, interventii chirurgicale, tromboflebita.

Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina C2 Carenta vitaminei C2 conditioneaza hemoragiile scorbutului. Provoaca, de asemene a, tulburari capilare si tulburari limfatice si venoase. 2. Excesul vitaminei F Nu se cunosc cazuri de exces.

Observatii In general se prescrie asociata cu alte medicamente, in functie de natura afecti unii. Potentatori Vitamina C2 este potentata de actiunea vitaminei P. Relatiile vitaminei C2 cu alte vitamine:

Vitamina C2 actioneaza sinergic cu vitamina P. rincipii Nutrienti Medicalimente Patologii Studii Articole Contact ________________________________________ Nutrienti Vitamine Minerale Antioxidanti Enzime Proteine Carbohidrati Grasimi Apa Phyto-Chemicals Nutrienti Functionali Calculator pentru greutate ideala Sex Inaltime Constitutie

Calculator necesar zilnic de calorii Varsta Sex Inaltime Greutate Activitate

Calculator indice masa corporala Inaltime Greutate

Vitamina E Index articol Vitamina E Surse alimentare Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni

Suplimente Toate paginile (tocoferol) Date generale si caracteristici Vitamina E descrie o familie de opt oxidanti: patru tocoferoli (alfa-, beta-, ga mma- si delta-) si patru tocotrienoli (alpha-, beta-, gamma-, si delta-). Alfa-tocoferol este singura forma de vitamina E care este mentinuta activ a in corpul uman. De aceea, aceasta este forma de vitamina E care se gaseste in cele mai mari cant itati in sange si tesuturi.

Surse alimentare Sursele mari de alfa-tocoferol din dieta includ: uleiuri vegetale (ulei de masli ne, floarea soarelui si sofran), alune, graunte integrale si zarzavaturi cu frun ze verzi. Toate cele opt forme de vitamina E (alfa-, beta-, gamma-, si delta-tocoferoli si tocotrienoli) se gasesc in alimente in mod natural, insa in cantitati variate. Alimente Portie Alfa-tocoferol (mg) Ulei de masline 100 g 6,3 0,03 Ulei de boabe de soia 1 lingura 1.1 Ulei de porumb 1 lingura 1.9 8.2 Ulei de rapita 1 lingura 2.4 3.8 Ulei de sofran 1 lingura 4.6 0.1 Ulei de floarea soarelui 1 lingura Migdale 28.3 grame 7.4 0.2 Alune de padure 28.3 grame 4.3 0 Arahide 28.3 grame 2.4 2.4 Spanac 1 ceasca, crud 0.3 0 Morcovi 1 ceasca, cruzi, taiati marunt 0.4 Avocado (California) 1 fruct 2.7 0.4 Gamma-tocoferol (mg) 8.7

5.6

0.7

Doza zilnica recomandata DZR pentru vitamina E a fost de 8 mg/ zi pentru femei si 10 mg/ zi pentru barbat i. DRZ-ul a fost revizuita in 2000 de catre Comisia de Alimente si Nutritie a In stitutului de Medicina. Aceasta noua recomandare s-a bazat in mare pe rezultatel e studiilor efectuate in anii 1950 pe barbatii care urmau diete deficiente de vi tamina E. Intr-o analiza de test in eprubeta s-a adaugat peroxidul de hidrogen i n mostrele de sange, iar descompunerea globulelor rosii, cunoscuta ca hemoliza, a fost folosita pentru a indica deficienta de vitamina E. Deoarece hemoliza a fost intalnita la copiii cu deficienta severa de vitamina E, aceasta analiza a fost considerata un test clinic relevant al statusului vitami nei E. Important este de retinut ca ultima DZR pentru vitamina E continua sa se bazeze mai mult pe prevenirea simptomelor deficientei, decat pe promovarea sanatatii si prevenirea bolii cronice. Doza zilnica recomandata (DZR) pentru RRR-alfa-tocoferol (d-alfa-tocoferol) Stadiile vietii Varsta Barbati; mg/zi (UI/zi) Femei; mg/zi (UI/zi) Sugari (AI) 0-6 luni 4 (6) 4 (6) Sugari (AI) 7-12 luni 5 (7.5) 5 (7.5) Copii 1-3 ani 6 (9) 6 (9) Copii 4-8 ani 7 (10.5) 7 (10.5)

Copii 9-13 ani Adolescenti 14-18 Adulti 19 ani si mai Graviditate Toate Alaptare Toate

11 (16.5) 11 (16.5) ani 15 (22.5) 15 (22.5) in varsta 15 (22.5) 15 (22.5) varstele 15 (22.5) varstele 19 (28.5)

Recomandarea Institutului Linus Pauling Oamenii de stiinta de la Institutul Linus Pauling considera ca exista dovezi cre dibile cum ca administrarea zilnica a unui supliment cu 200 UI (134mg) de sursa naturala d-alfa-tocoferol (RRR-alfa-tocoferol), impreuna cu mancarea, ar putea p roteja adultii de boli cronice, precum boala de inima, atacul cerebral, bolile n eurodegenerative si unele tipuri de cancer. Cantitatea de alfa-tocoferol necesara pentru astfel de efecte benefice pare sa f ie mult mai mare decat cea care poate fi obtinuta doar din dieta. Din moment ce suplimentele care contin 200 UI de d-alfa-tocoferol sunt la fel de scumpe ca suplimentele care contin 400 UI de d-alfa-tocoferol, o alternativa ma i putin scumpa ar fi sa luati 400 UI (268 mg) de d-alfa-tocoferol o data la doua zile. Suplimentele cu alfa-tocoferol se absorb doar luate impreuna cu mancarea. Actiunile vitaminei E 1. Functiile Alfa-tocoferol-ului Principala functie a alfa-tocoferolului la oameni este cea de antioxidant. Radic alii liberi sunt formati in principal in corp in timpul metabolismului normal si , de asemenea, cand sunt expusi la factorii de mediu, precum fumul de tigara sau poluantii. Grasimile, care sunt o parte integranta a celulelor membranoase, sun t vulnerabile la distrugerea prin oxidare de catre radicalii liberi. Vitamina solubila in apa, alfa-tocoferolul este perfect potrivita sa interceptez e radicalii liberi si sa previna reactia in lant a distrugerii lipidei. Pe langa mentinerea integritatii celulelor membranoase din corp, alfa-tocoferolu l protejeaza de oxidare grasimile din lipoproteinele de densitate joasa. Lipopro teinele sunt particule compuse din lipide si proteine care transporta grasimile prin sange. Lipoproteinele de densitate joasa transporta in mod special coleste rolul din ficat in tesuturile corpului. Lipoproteinele de densitate joasa oxidat e au fost implicate in dezvoltarea bolilor cardiovasculare. Cand o molecula de alfa-tocoferol neutralizeaza un radical liber, este alterat i n asa fel incat isi pierde capacitatea sa antioxidanta. Totusi, alti antioxidanti, precum vitamina C, sunt capabili sa regenereze capaci tatea de antioxidare a alfa-tocoferolului. Au fost identificate si alte functii ale alfa-tocoferolului, care nu sunt legate de capacitatea sa de antioxidare. De exemplu, alfa-tocoferolul inhiba activitatea proteinei kinaza C, o molecula importanta de semnalizare a celulei. De asemenea, alfa-tocoferolul afecteaza expresia si activitatile moleculelor si enzimelor din celulele imunitare si inflamatorii. In plus, alfa-tocoferolul inhiba agregarea plachetara si intensifica vasodilatar ea. Forma izomerica a alfa-tocoferolului care se gaseste in alimente este RRR-al fa-tocoferol (de asemenea, numit si natural sau d-alfa-tocoferol). Alfa-tocoferolu l sintetic, care este etichetat toti-rac- sau dl-alfa-tocoferol, are doar o juma tate din activitatea biologica a RRR-alfa-tocoferolului. Deseori, alimentele for tificate cu vitamina E contin alfa-tocoferol sintetic, iar cantitatile sunt date ca si procentaj al valorii zilnice de 30 UI. 2. Functiile gamma-tocoferolului Functia gamma-tocoferolului la oameni inca nu este clara. Desi forma cea mai com una a vitaminei E din dieta americana este gamma-tocoferol, nivelurile de gama-t ocoferol din sange sunt in general de zece ori mai mici decat cele de alfa-tocof erol. Aceste fenomen este produs de doua mecanisme:

a. Alfa-tocoferolul este retinut in corp prin actiunea proteinei care transfera alfa-tocoferolul in ficat (a-TTP), care, in mod preferential, incorporeaza alfatocoferolul in lipoproteine ce sunt purtate prin sange, si in cele din urma tran sporta alfa-tocoferolul in tesuturi diferite din corp; b. Alte forme de vitamina E, in afara de alfa-tocoferol, sunt metabolizate activ . Deoarece gamma-tocoferol initial este absorbit in acelasi mod ca si alfa-tocof erolul, cantitati mici de gama-tocoferol sunt detectate in sange si tesut. Produsele de descompunere ale tocoferolilor, cunoscuti drept metabolit i, pot fi detectate in urina. Sunt eliminati prin urina mai multi metaboliti gam ma-tocoferol decat metaboliti alfa-tocoferoli, sugerand ca este nevoie de mai pu tini gamma-tocoferol pentru folosirea de catre corp. Cercetari limitate in eprubeta si pe animale arata ca gamma-tocoferolul sau meta bolitii sai joaca un rol important in protejarea corpului de leziunea provocata de radicalii liberi, insa aceste efecte nu au fost demonstrate intr-un mod convi ngator la oameni. Recent, au inceput sa apara ingrijorari cum ca suplimentele cu alfa-tocoferol re duc nivelurile de gamma-tocoferol din sange. Totusi, nu au fost raportate efecte adverse ale suplimentarii moderate cu alfa-tocoferol, in timp ce sunt confirmat e multe beneficii. Intr-un studiu prospectiv, nivelurile crescute de gama-tocoferol au fost asociat e cu un risc semnificativ de redus de dezvoltare de cancer la prostata. In acest studiu, nivelurile crescute de alfa-tocoferol din plasma si cele de seleniu din unghii au ajutat impotriva dezvoltarii de cancer la prostata doar cand niveluri le de gama-tocoferol au fost de asemenea mari. Aceste constatari limitate, pe langa faptul ca suplimentarea cu alfa-tocoferol r educe nivelurile de gama-tocoferol din sange, i-a determinat pe unii cercetatori sa efectueze cercetari suplimentare asupra efectelor pe care le au suplimentul cu gamma-tocoferol dietetic si cel cu gamma-tocoferol asupra sanatatii. Important de retinut este faptul ca nivelul ridicat de consum de zarzavaturi si ulei vegetal ar putea fi indicat de concentratiile relativ mari de gamma-tocofer ol din plasma. 3. Prevenirea bolii Boala cardiovasculara Rezultatele unor studii observationale de cel putin cinci ani sugereaza ca riscu l descrescut de infarct miocardic (atac de cord) sau deces din cauza bolii inimi i, atat la femei cat si la barbati, este asociat cu consumul crescut de vitamina E. Fiecare studiu a reprezentat un studiu prospectiv care a masurat consumul de vit amina E la oamenii sanatosi si i-a observat pe o perioada de cativa ani, pentru a determina cati dintre ei au fost diagnosticati cu sau au murit din cauza unei boli de inima. In doua din studii, 35% dintre persoanele care au consumat mai mult de 7 mg/ zi de alfa-tocoferol din alimente au fost pronosticate ca vor muri din cauza unei boli de inima, in comparatie cu cele care au consumat mai putin de 3-5 mg/ zi de alfa-tocoferol. Alte doua studii vaste au constatat o reducere semnificativa de risc de boala de inima doar la femeile si barbatii care au consumat zilnic cel putin 100 UI de s upliment cu RRR-alfa-tocoferol (67 mg de RRR-alfa-tocoferol). Mai recent, cateva studii au observat ca nivelurile de alfa-tocoferol din plasma sau globule rosii sunt invers asociate cu prezenta sau severitatea arterosclero zei carotide detectate prin ultrasonografie. Un test de interventie, aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe 39.876 de feme i care au participat in Studiul de Sanatate a Femeilor, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 600 UI de RRR-alfa-tocoferol (400 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp de 10 ani nu a avut niciun efect asupra incidentei diferitelor evenimente cardiova sculare (infarct miocardic si atac cerebral), dar interventia cu vitamina E a re dus decesele din cauza bolilor cardiovasculare cu 24%. Analiza informatiilor din Studiul de Sanatate a Femeilor a aratat, de asemenea, ca femeile care au primit vitamina E au experimentat o reducere cu 21% a risculu i de tromboembolism venos.

Totusi, studiile de interventie pe pacientii cu boli de inima nu au aratat ca su plimentele cu vitamina E au fost eficiente in prevenirea atacurilor de inima sau a deceselor. Cataracte Cataractele se formeaza prin oxidarea proteinei din lentila ochiului. O astfel d e oxidare poate fi prevenita prin antioxidanti precum alfa-tocoferolul. Cateva studii observationale au examinat asocierea dintre consumul de vitamina E si incidenta si severitatea cataractelor. Rezultatele acestor studii sunt mixte : unele raporteaza ca doza ridicata de vitamina E protejeaza impotriva dezvoltar ii cataractei, in timp ce altele nu raporteaza nicio asociere. Un test de interv entie placebo-controlat, realizat pe o perioada de sapte ani pe 4.629 de barbati si femei, a gasit ca suplimentarea zilnica cu antioxidanti ce contin 500 mg de vitamina C, 400 UI de vitamina E sintetica (dl-alfa-tocoferol acetat; echivalent a 180 mg de RRR-alfa-tocoferol) si 15 mg de beta-caroten nu a afectat dezvoltar ea si evolutia cataractelor asociate varstei. In mod similar, intr-un test de interventie de cinci ani s-a observat ca suplime ntarea cu antioxidanti (500 mg de vitamina C, 400 UI [268 mg] de RRR-alfa-tocofe rol si 15 mg de beta-caroten) nu a afectat evolutia cataractelor. Un test de patru ani, aleatoriu, placebo controlat, a raportat ca suplimentele c are contin 500 UI/ zi de vitamina E naturala (335 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu a u redus incidenta sau evolutia cataractelor la adultii in varsta. Un alt test de interventie a gasit ca suplimentarea zilnica cu 50 mg de alfa-toc oferol sintetic (echivalent a 25 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu a alterat incident a operatiilor de cataracta la barbatii fumatori. Desi rezultatele unor studii observationale sugereaza ca vitamina E poate protej a impotriva dezvoltarii cataractei, rezultatele unor teste clinice nu sprijina u n efect preventiv. Functia imunitara Alfa-tocoferolul intensifica aspectele specifice ale raspunsului imunitar care i ncep sa intre in declin pe masura ce inaintam in varsta. De exemplu, adultii in varsta, carora li s-au administrat 200 mg/ zi de alfa-toc oferol sintetic (echivalentul a 100 mg de RRR-alfa-tocoferol sau 150 UI de RRR-t ocoferol), timp de cateva luni, au prezentat o formare crescuta de anticorpi ca reactie la vaccinul impotriva hepatitei B si la vaccinul contra tetanosului. Totusi, nu se stie inca daca intensificarile reactiei imunitare asociate alfa-to coferolului la adultii in varsta duc la o rezistenta crescuta la infectii, cum a r fi gripa (virusul gripal). Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe rezidentii unui sanatoriu, tim p de un an, a raportat ca suplimentarea zilnica cu 200 UI de alfa-tocoferol sint etic (echivalentul a 90 mg de RRR-alpha-tocoferol) a redus semnificativ riscul c ontactarii infectiilor tractului respirator superior, in special a racelilor, da r nu a avut niciun efect asupra infectiilor tractului respirator inferior (plama ni). Sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca suplimentarea cu vitamina E ii poate proteja pe cei in varsta impotriva racelilor sau a altor inf ectii. Cancer Se crede ca multe tipuri de cancer rezulta din lezarea ADN-ului, produsa de radi calii liberi. Abilitatea alfa-tocoferolului de a neutraliza radicalii liberi a constituit subi ectul multor studii de prevenire a cancerului. Totusi, cateva studii prospective vaste au esuat in a gasi asocieri semnificativ e intre consumul de alfa-tocoferol si incidenta cancerului la plamani sau la san . Un studiu de cohorta, realizat pe 77.126 barbati si femei, a raportat ca folos irea suplimentelor cu vitamina E, pe o perioada mai mare de 10 ani, a marit risc ul cancerului la plamani la fumatori. Majoritatea testelor clinice au constatat ca suplimentarea cu vitamina E nu a av ut niciun efect asupra riscului diferitelor tipuri de cancer, cu exceptia unui p

osibil beneficiu impotriva dezvoltarii cancerului de prostata. Un test aleatoriu, placebo-controlat, realizat pe 39.876 de femei care au partic ipat in Studiul de Sanatate a Femeilor, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 600 UI de RRR-alfa-tocoferol (400 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp de zece ani, nu a avut niciun efect asupra incidentei generale de cancer sau in cazul deceselor ca uzate de cancer. De asemenea, acest test de interventie cu vitamina E nu a avut niciun efect asup ra incidentei cancerelor specifice tesuturilor, incluzand cancerul mamar, pulmon ar si de colon. Mai mult, o meta-analiza a 12 teste aleatorii, controlate, a concluzionat ca sup limentarea cu vitamina E nu a fost asociata cu incidenta cancerului, mortalitati i cancerului sau mortalitatii totale. Totusi, suplimentarea cu vitamina E poate reduce riscul cancerului de prostata. Un studiu de interventie, placebo controlat, realizat cu scopul de a cerceta efe ctul suplimentarii cu alfa-tocoferol asupra dezvoltarii cancerului la plamani, a constatat o reducere de 34% a incidentei cancerului de prostata la fumatorii ca rora li s-au administrat zilnic suplimente de 50 mg de alfa-tocoferol sintetic ( echivalent a 25 mg de RRR-alpha-tocopherol). O meta-analiza care a combinat rezultatele acestui studiu cu alte trei teste ale atoriu controlate, a asociat folosirea vitaminei E supliment cu un risc de 15% m ai mic de cancer de prostata. Totusi, un studiu de interventie vast, aleatoriu, placebo-controlat, care a folo sit suplimentarea cu alfa-tocoferol si seleniu (testul SELECT), singur sau in co mbinatie, a fost recent intrerupt, deoarece nu a existat nicio dovada a vreunui beneficiu in prevenirea cancerului de prostata. Dupa o medie de 5 ani si jumatate de observare, participantii care au luat doar vitamina E (400 UI/ zi de toti-rac-alfa-tocoferol) au avut un risc de cancer de prostata, dar cresterea nu a fost relevanta din punct de vedere statistic. 4. Tratamentul bolii Boala cardiovasculara Studiile observationale au sugerat ca suplimentul de alfa-tocoferol ar putea fi de ajutor in prevenirea bolii cardiovasculare. De exemplu, un studiu observational mic, realizat pe barbati care au avut o oper atie de bypass coronarian, a gasit ca cei care au luat zilnic cel putin 100 UI d e alfa-tocoferol supliment (67 mg de RRR-alfa-tocoferol), au avut o reducere con siderabila a progresiei aterosclerozei coronariene masurata prin angiografie, in comparatie cu cei care au luat mai putin de 100 UI/ zi de alfa-tocoferol. Un test de interventie aleatoriu, placebo-controlat, efectuat in Anglia (studiul CHAOS) a gasit ca suplimentarea pacientilor ce sufereau de boala de inima, fie cu 400 UI sau 800 UI de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 180 mg sau 360 m g de RRR-alfa-tocoferol), pe o perioada de 18 luni, a redus dramatic survenirea atacurilor de inima non-fatale cu 77%. Totusi, suplimentarea cu alfa-tocoferol nu a redus semnificativ numarul total al deceselor cauzate de boala inimii. Pacientii cu dializa cronica renala sunt expusi unui risc mult mai mare de deces din cauza bolii cardiovasculare decat restul populatiei si, de asemenea, mai su nt expusi si unui stres oxidativ ridicat. Suplimentarea pacientilor cu dializa r enala cu 800 UI de alfa-tocoferol natural (536 mg de RRR-alfa-tocoferol), timp d e 1 an si 4 luni, a rezultat intr-un risc extrem de redus de atac de inima, in c omparatie cu placebo. In contrast, alte trei teste de interventie au esuat in a gasi reduceri semnific ative ale riscului cu suplimentarea de alfa-tocoferol. Un studiu creat in princi pal pentru examinarea prevenirii cancerului, a gasit ca administrarea zilnica a 50 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 25 mg de RRR-alfa-tocoferol) nu a dus la nicio descrestere semnificativa a atacurilor de inima non-fatale la pa rticipantii care au mai avut atacuri de inima. Totusi, alte doua teste vaste, realizate pe indivizi ce sufereau de o boala card iovasculara (atac de inima sau semne ale unei boli vasculare), a gasit ca suplim entarea zilnica cu 400 UI de alfa-tocoferol natural (echivalent a 268 mg RRR-alf

a-tocoferol) sau 300 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 150 mg RRR-al fa-tocoferol) nu a produs nicio schimbare semnificativa a riscului unui atac de inima ulterior sau atac cerebral. Un test realizat pe pacientii fie cu boala vasculara, fie cu diabet mellitus, a gasit ca suplimentarea zilnica cu 400 UI de alfa-tocoferol natural, pe o perioad a de sapte ani, nu a avut niciun efect asupra evenimentelor cardiovasculare majo re (infarct miocardic sau atacul cerebral) sau privind decesele. Totusi, acest studiu a observat un risc putin crescut de insuficienta cardiaca l a subiectii care luau suplimente cu vitamina E. Astfel ca, rezultatele testelor clinice care foloseau vitamina E in tratamentul bolii de inima au fost inconsecvente. Diabet mellitus A fost propusa suplimentarea cu alfa-tocoferol a persoanelor cu diabet, deoarece diabetul creste stresul oxidativ, iar complicatiile cardiovasculare (atacul de inima si atacul cerebral) se numara printre cauzele principale de deces la diabe tici. Un studiu a descoperit ca marcatorul biochimic al stresului oxidativ (eliminarea urinara a izoprostanelor F2) a fost ridicat la diabeticii de tipul 2, iar supli mentarea cu 600 mg de alfa-tocoferol sintetic (echivalent a 300 mg de RRR-alfa-t ocoferol), timp de 14 ani, a redus nivelurile bioindicatorului. Studiile efectul ui suplimentarii cu alfa-tocoferol asupra controlului de glucoza din sange au fo st contradictorii. Unele studii au aratat ca suplimentarea cu vitamina E imbunatateste actiunile in sulinei si indepartarea glucozei la diabeticii de tipul 2, in timp ce alte studi i nu au raportat nicio imbunatatire minima a metabolismului glucozei la diabetic ii de tipul 2. S-a confirmat si un stres oxidativ crescut la diabetul de tipul 1 (insulino-depe ndent). Un studiu a raportat ca suplimentarea diabeticilor de tipul 1 cu 100 UI/ zi de alfa-tocoferol sintetic (echivalentul a 45 mg RRR-alfa-tocoferol), timp d e o luna, a imbunatatit semnificativ nivelurile de hemoglobina glicozilata si tr igliceride. Totusi, acest studiu nu a notat nicio imbunatatire semnificativa in nivelurile de glucoza din sange dupa suplimentarea cu alfa-tocoferol. Dementia (functia cognitiva dezechilibrata) Creierul este in special vulnerabil la stresul oxidativ, despre care se crede ca joaca un rol in patologia bolilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer. In plus, unele studii au confirmat niveluri joase de vitamina E in lichidul cere brospinal al pacientilor cu boala Alzheimer. Un test de interventie vast, placebo-controlat, realizat pe persoane cu un dezec hilibru neurologic moderat a gasit ca suplimentarea zilnica cu 2.000 UI de alfatocoferol sintetic (echivalentul a 9000 mg/ zi de RRR-alfa-tocoferol), timp de d oi ani, a incetinit vizibil evolutia dementiei Alzheimer. In contrast, un test placebo-controlat de trei ani pe pacienti cu dezechilibru cognitiv usor, a raportat ca, aceeasi doza de vitamina E nu a incetinit evolutia bolii Alzheimer. Dupa boala Alzheimer, dementia vasculara (dementia rezultata in urma atacurilor cerebrale) este cel mai comun tip de dementie din America. Un studiu de caz-control, care a examinat factorii de risc pentru dementia vascu lara la batranii japonezi-americani, a gasit ca suplimentul de vitamina E si con sumul de vitamina C au fost asociate cu un risc vizibil de diminuare a dementiei vasculara si a altor tipuri de dementie, insa nu si de dementie Alzheimer. Printre prospectii fara dementie, folosirea suplimentului de vitamina E a fost a sociata cu scoruri mai bune ale testelor cognitive. Desi aceste constatari sunt promitatoare, este nevoie in continuare de studii care sa determine rolul suplim entarii cu alfa-tocoferol in tratarea bolii Alzheimer si a altor tipuri de demen tie. Cancer Celulele cancerigene se inmultesc rapid si sunt rezistente la apoptoza (moartea

programata a celulei). Studiile de cultura celulara arata ca esterul de vitamina E, alfa-tocoferol succ inat, poate inhiba inmultirea si inducerea apoptozei intr-un numar de linii de c elule canceroase. Forma de ester, alfa-tocoferol succinat, nu alfa-tocoferol, este necesara pentru inhibarea efectiva a inmultirii sau inducerii mortii celulelor canceroase. Desi mecanismele pentru efectele succinatului de alfa-tocoferol asupra celulelor can ceroase nu sunt clare inca, faptul ca forma de ester nu are nicio activitate ant ioxidanta demonstreaza ca este impotriva unui mecanism antioxidant. Informatiile limitate obtinute de pe animalele cobai cu cancer arata ca administrarea prin i njectie a succinatului D-alfa-tocoferil ar putea inhiba dezvoltarea tumorii, ins a sunt necesare mai multe cercetari pentru a determina daca succinatul D-alfa-to coferil va fi sau nu un adjuvant al terapiei contra cancerului uman. Cu sigurant a ca, administrarea prin injectie ar fi necesara, deoarece succinatul D-alfa-toc oferil luat oral se desparte pentru a forma alfa-tocoferolul in intestin. In momentul de fata, nu exista dovezi la oameni ca administrarea orala a suplime ntelor cu succinat D-alfa-tocoferil va transporta succinatul de alfa-tocoferil i n tesuturi. Indicatii Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina E Deficienta de vitamina E a fost observata la persoanele cu: malnutritie severa, cu defecte genetice care afecteaza proteina de transfer a alfa-tocoferol si cu sindromul malabsorbtiei grasimii. De exemplu, copiii cu fibroza chistica sau boala ficatului colestatic, au o capa citate deficitara de absorbtie a grasimii dietetice si, de aceea, vitaminele sol ubile in grasime ar putea dezvolta simptomele deficientei de vitamina E. Deficienta severa de vitamina E rezulta in principal in simptome neurologice, in cluzand: echilibrul si coordonarea (ataxia) deficitare, ranirea nervilor senzori ali (neuropatie periferiala), slabiciunea muschilor (miopatie) si lezarea retine i ochiului (retinopatie pigmentara). Din acest motiv, persoanele care dezvolta neuropatie periferiala, ataxia sau ret inita pigmentara ar trebui verificate daca sunt deficiente de vitamina E. Sistemul nervos in dezvoltare este in principal vulnerabil la deficienta de vitamina E. De exemplu, copiii care au o deficienta severa de vitamina E de la n astere si nu sunt tratati cu vitamina E, dezvolta repede simptome neurologice. I n contrast, persoanele care dezvolta malabsorbtia vitaminei E in perioada de ado lescenta ar putea sa nu dezvolte simptome neurologice timp de 10-20 de ani. De tinut minte este faptul ca nu s-a raportat deficienta de vitamina E la persoa nele sanatoase care consuma diete scazute in vitamina E. Desi adevarata deficien ta de vitamina E este rara, in America consumul marginal de vitamina E este rela tiv obisnuit. Ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutritiei III (ANESN III) a examin at consumul dietetic si nivelurile de alfa-tocoferol din sange pe 16.295 de adul ti (cu varsta peste 18 ani). La 27% din subiectii albi, 41% afro-americani, 28% mexicani americani si 32% alti subiecti, li s-au gasit niveluri de alfa-tocofero l din sange mai mic de 20 micromoli/litru. Aceasta valoare limita a fost aleasa deoarece literatura de specialitate sugereaza un risc crescut de boli cardiovasc ulare sub acest nivel. Mai recent, informatii din ancheta nationala de examinare a sanatatii si nutriti ei din 1999-2000 arata ca un consum dietetic mediu de alfa-tocoferol este de 6.3 mg/ zi pentru femei si respectiv 7.8 mg/ zi pentru barbati. Aceste consumuri su nt mult sub recomandarile actuale de consum de 15 mg/ zi. De fapt, s-a estimat ca mai mult de 90% din americani nu respecta recomandarile dietetice pentru vitamina E. 2. Excesul de vitamina E Toxicitatea

S-au notat cateva efecte secundare la adultii care au luat suplimente mai mici d e 2.000 mg de alfa-tocoferol zilnic (RRR- sau toti-rac-alfa-tocoferol). Totusi, majoritatea studiilor de toxicitate sau de efecte secundare ale suplimentarii cu alfa-tocoferol a durat doar de la cateva saptamani la cateva luni, iar efectele secundare care au avut loc ca rezultat al suplimentarii pe termen lung cu alfatocoferol nu au fost studiate in mod adecvat. Cea mai ingrijoratoare posibilitate este cea a coagularii deficitare a sangelui, care poate duce la cresterea hemoragiei la unele persoane. Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a stabilit un nivel t olerabil superior de consum pentru suplimentele cu alfa-tocoferol asupra preveni rii hemoragiei. Comisia a considerat ca 1.000 mg/zi de alfa-tocoferol, sub orice forma (echivalentul a 1.500 UI/ zi de RRR-alfa-tocoferol sau 1.100 UI/zi de tot i-rac-alfa-tocoferol), ar fi cea mai mare doza care sa nu duca la hemoragie la a proape toti adultii. Desi doar anumiti izomeri de alfa-tocoferol sunt retinuti in circulatie, toate f ormele sunt absorbite si metabolizate de ficat. Rationamentul ca orice forma de alfa-tocoferol (natural sau sintetic) sa poata fi absorbita, si astfel daunatoar e, este baza pentru nivelul superior de consum, care se refera la toate formele de alfa-tocoferol. Unii doctori recomanda intreruperea suplimentarii cu vitamina E in doze mari cu o luna inainte de operatie pentru a descreste riscul hemoragiei. Sugarii prematuri par vunerabili la efectele adverse ale suplimentarii cu alfa-t ocoferol, care ar trebui folosit doar sub supravegherea medicala a unui pediatru . Suplimentarea cu 400 UI/ zi de vitamina E accelereaza evolutia retinitei pigment are, care nu este asociata cu deficienta de vitamina E. Suplimentarea cu vitamina E si rata mortalitatii O meta-analiza care a combinat rezultatele a 19 teste clinice ale suplimentarii cu vitamina E pentru diferite boli, inclusiv boala de inima, insuficienta renala din faza terminala si boala Alzheimer, a raportat ca, adultii care au luat 400 UI/ zi sau mai mult prezentau un risc de 6% de a muri din orice cauza comparativ cu cei care nu au luat suplimente cu vitamina E. Totusi, analizarea riscului un ei doze de vitamina E si ajustarea dozelor altor suplimente cu vitamine si miner ale a dezvaluit ca: riscul crescut al decesului a fost semnificativ din punct de vedere statistic doar la o doza de 2.000 UI/ zi, care este mai mare decat consu mul superior pentru adulti. In plus, trei alte meta-analize care au combinat rezultatele unor teste aleatori u controlate create pentru evaluarea eficacitatii suplimentarii cu vitamina E pe ntru prevenirea sau tratarea bolii cardiovasculare nu au gasit nicio dovada ca s uplimentarea cu pana la 800 UI/ zi de vitamina E a crescut sau descrescut mortal itatea din cauza bolii cardiovasculare sau rata mortalitatii. In continuare, o meta-analiza a 68 de teste aleatorii a gasit ca vitamina E supl iment sau in combinatie cu alte suplimente cu antioxidanti nu a influentat deloc riscul ratei mortalitatii. In prezent, nu exista nicio dovada convingatoare ca suplimentarea cu pana la 800 UI/ zi de vitamina E creste riscul decesului din cauza bolii cardiovasculare sa u din alte cauze. Nivel tolerabil superior de consum pentru alfa-tocoferol Grupa de varsta mg/zi (UI/ zi d-alfa-tocoferol) Sugari 0-12 luni Nu este posibil de stabilit* Copii 1-3 ani 200 mg (300 UI) Copii 4-8 ani 300 mg (450 UI) Copii 9-13 ani 600 mg (900 UI) Adolescenti 14-18 ani 800 mg (1.200 UI) Adulti 19 si mai in varsta 1.000 mg (1.500 UI) *Sursa de consum ar trebui sa fie doar din alimente si formula. Antagonisti Interactiuni

1. Interactiunile cu medicamente Folosirea suplimentelor cu vitamina E cresc riscul sangerarii la persoanele care iau medicamente anticoagulante, precum warfarina (Coumadin), medicamente antipl achetare, precum clopidogrelul (Plavix) si dipiridamolul (Persantine) si medicam ente non-steroidale anti-inflamatorii, inclusiv aspirina, ibuprofenul si altele. De asemenea, persoanele care urmeaza o terapie cu anticoagulanti (ingrosatori ai sangelui) sau persoanele care sunt deficiente de vitamina K nu ar trebui sa ia suplimente cu alfa-tocoferol fara supraveghere medicala din cauza riscului cresc ut de hemoragie. Un numar de medicamente poate descreste absorbtia vitaminei E, incluzand: colest iramina, colestipolul, isoniazidul uleiului mineral, orlistatului, sucralfatului si substitutului grasimii, olestra. Medicamentele anticonvulsive, precum fenobarbitalul, fenitoina sau carbamazepina , pot descreste nivelurile de vitamina E din plasma. 2. Antioxidanti si inhibitorii HMG-CoA reductaza (statine) Un test de trei ani, aleatoriu controlat, pe 160 de pacienti cu boala coronarian a confirmata (CHD) si niveluri joase de lipoproteine cu densitate mare (HDL), a gasit ca o combinatie de simvastatina (Zocor) si niacina a crescut nivelurile de HDL2 a inhibat progresia stenozei coronariene (ingustare) si a micsorat frecven ta evenimentelor cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic si atacul cerebr al. In mod suprinzator, cand o combinatie de antioxidanti (1.000 mg de vitamina C, 8 00 UI de alfa-tocoferol, 100 mcg de seleniu si 25 mg de beta-caroten zilnic) a f ost luata in combinatie cu simvastatina-niacina, efectele protectoare au fost di minuate. Totusi, intr-un test mai vast si aleatoriu controlat al simvastatinei si combina tiei de antioxidanti (600 mg de vitamina E, 250 mg de vitamina C, si 20 mg de be ta-caroten zilnic), realizat pe mai mult de 20.000 de barbati si femei cu boala coronariana sau diabet, combinatia de antioxidanti nu a afectat negativ efectele cardioprotectoare ale terapiei cu simvastatina pe o perioada de 5 ani. Aceste c onstatari contradictorii indica faptul ca sunt necesare in continuare cercetari despre posibilele interactiuni dintre suplimentarea cu antioxidanti si agentii d e reducere a colesterolului, cum ar fi inhibitorii HMG-CoA reductaza (statine). Suplimente Alfa-tocoferol In America, consumul mediu de alfa-tocoferol din alimente este de aproximativ 8 mg zilnic pentru barbati si 6 mg zilnic pentru femei. Aceste niveluri sunt sub D ZR de 15 mg/ zi de RRR-alfa-tocoferol. Multi cercetatori sunt de parere ca este dificil pentru o persoana sa consume ma i mult de 15 mg/zi de alfa-tocoferol doar din alimente, fara sa mareasca nivelur ile de consum de grasime recomandate mai sus. Toti alfa-tocoferolii din alimente sunt o forma a izomerului RRR-alfa-tocoferol. Acelasi lucru nu este intotdeauna valabil pentru suplimente. Suplimentele cu vit amina E contin in general de la 100 UI la 1.000 UI de alfa-tocoferol. Suplimentele obtinute doar din surse naturale contin doar RRR-alfa-tocoferol (de asemenea etichetat D-alfa-tocoferol). RRR-alfa-tocoferol este un izomer prefera t de catre organism, facandu-l sa fie cea mai biodisponibila forma de alfa-tocof erol. Alfa-tocoferol sintetic, care deseori este gasit in alimentele fortificate si su plimentele nutritionale, este de obicei etichetat toti-rac-alfa-tocoferol sau dl -alfa-tocoferol, insemnand ca cei opt izomeri ai alfa-tocoferolului sunt prezent i in mixtura. Deoarece jumatate din izomerii alfa-tocoferolului prezenti in toti -rac-alfa-tocoferol nu sunt folositi de corp, alfa-tocoferol sintetic este mai p utin biodisponibil si doar pe jumatate eficient. Pentru calcularea numarului de mg de alfa-tocoferol biodisponibil prezent in sup liment, se folosesc urmatoarele formule: RRR-alfa-tocoferol (natural sau d-alfa-tocoferol):

UI x 0.67 = mg RRR-alfa-tocoferol. Exemplu: 100 UI = 67 mg toti-rac-alfa-tocoferol (sintetic sau dl-alfa-tocoferol): UI x 0.45 = mg RRR-alfa-tocoferol. Exemplu: 100 UI = 45 mg Succinat D alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil (ester D alfa-tocoferil) Suplimentele cu alfa-tocoferol sunt disponibile in formele de ester: succinat Dalfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil. Esterii tocoferol sunt mai rezistent i la oxidare in timpul stocarii decat tocoferolii ne-esterificati. Cand sunt luati oral, jumatate de succinat si acetat este indepartat din alfa-to coferol, in intestin. Biodisponibilitatea alfa-tocoferolului din succinat de alfa-tocoferil si acetat de alfa-tocoferil este la fel cu cea a alfa-tocoferolului liber. Deoarece unitat ile internationale pentru esterii alfa-tocoferolului sunt ajustate pentru greuta tea moleculara, factorii de conversie pentru determinarea cantitatii de alfa-toc oferili disponibili, furnizati de succinat D alfa-tocoferil si acetat de alfa-to coferili, nu sunt diferiti de cei folositi pentru alfa-tocoferol. Esterul succinat de alfa-tocoferolul, si nu alfa-tocoferol, este necesar pentru a inhiba cresterea efecienta si inducerea mortii celulelor canceroase crescute i n cultura. Totusi, in momentul de fata nu exista nicio dovada la oameni ca admin istrarea orala cu suplimente de succinat de alfa-tocoferil transporta succinatul de alfa-tocoferilul in tesuturi. Fosfat de alfa-tocoferili (Ester-E) Nu exista nicio dovada publicata cum ca suplimentele care contin fosfat de alfatocoferil sunt mult mai bine absorbite sau au o biodisponibilitate mult mai mare la oameni decat suplimentele care contin alfa-tocoferol. Gamma-tocoferol Suplimentele cu gamma-tocoferol si suplimentele mixte cu tocoferol sunt, de asem enea, disponibile pe piata. Cantitatile de alfa- si gamma-tocoferol din suplimen tele mixte cu tocoferol variaza, astfel ca este important sa cititi eticheta pen tru a determina cantitatea fiecarui tocoferol prezent in suplimente. Adulti in varsta (65 ani si mai in varsta) Recomandarea Institutului Linus Pauling de a lua un supliment care sa asigure zi lnic 200 UI de sursa naturala d-alfa-tocoferol (sau 400 UI de d-alfa-tocoferol a lternativ) impreuna cu mancarea este, de asemenea, potrivita pentru adultii sana tosi in varsta. Vitamina F Index articol Vitamina F Surse naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Observatii Toate paginile (acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic) Date generale si caracteristici Vitamina F consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturat i ce intra in componenta uleiurilor vegetale. Este vorba de acidul linoleic, aci dul linolenic si acidul arahidonic. Sunt cunoscuti sub denumirea de acizi esenti ali. Acidul linoleic nu poate fi sintetizat in organism, fiind obtinut din unele prod use alimentare. Acidul linolenic si acidul arahidonic pot fi sintetizati in orga nism. Absorbtia lor se face in intestin, fiind favorizata de vitamina E. Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitamine lor B6 si E.

Vitamina F mai este denumita si vitamina antidermatitica, deoarece, in lipsa ei, apar afectiuni dermatologice. Stiati ca...12 lingurite cu seminte de floarea-soarelui pot furniza ratia comple ta de vitamina F pentru o zi intreaga? Surse naturale Ulei de: floarea-soarelui (in special cel presat la rece), de porumb, de masline , de nuci, de soia; Cereale: grau si porumb (boabe integrale); Legume: castraveti, soia (boabe); Fructe: alune, avocado, arahide, caise (samburi), migdale, migdale indiene (Term inalia catappa), nuci, pepene galben (cantalup), seminte de pepene verde. Plante medicinale: alge marine, angelica* (radacina, rizomi), canepa (seminte), catina alba (seminte, fructe), coada-calului (partea aeriana), coada-soricelului (flori), coltii-babei (partea aeriana), floarea-soarelui (seminte), in (seminte ), lemn-dulce (radacina), mac de gradina (seminte), mac rosu (seminte), pelin * (frunze), pin tibetan (seminte), ricin* (ulei de seminte), rozmarin (seminte), s ofranas (ulei din fructe), susan (seminte), tidva (seminte), vasc (frunze, ramur i tinere), zburatoare (planta intreaga, dar mai ales radacina si rizomii). Alte surse de vitamina F sunt: unt de cacao, germeni de porumb, dovleac (seminte ), fructe de catina alba (8 mg/ 100 g). Nota:*indica faptul ca plantele prezinta un anumit grad de toxicitate sau determ ina reactii adverse cand sunt depasite dozele indicate

Doza zilnica recomandata Copii: 2,5 g; Adulti: 5 g. Actiuni ale vitaminei F Vitamina F asigura un oarecare grad de protectie impotriva efectelor negative al e razelor X. Contribuie la dezvoltarea si bunastarea generala a organismului prin influentare a activitatii glandulare si capacitatea de disponibilizare a calciului catre cel ule. Intervine in sinteza lecitinei, a mielinei si a prostaglandinelor. Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si efici enta utilizare a grasimilor in organism. Rol in cresterea, dezvoltarea si maturizarea celulelor nervoase. Stimuleaza imunitatea. Asigura permeabilitatea normala a membranelor celulare. Antihistaminica. Este o vitamina antieczematoasa. Antiinflamatoare. Vitamina F preintampina formarea depunerilor de colesterol in interiorul arterel or. Este o vitamina hipocolesterolemianta, deci si antiaterosclerotica, ea const ituind totodata un factor hepatoprotector, prin cresterea si sustinerea functiei antitoxice a ficatului. Trofic al pielii si al parului. De asemenea, printre proprietatile pe care le are aceasta vitamina se numara si urmatoarele: ajuta la mentinerea permeabilitatii normale a membranelor celulare; nu permite migratia bacteriilor intestinale producatoare de toxine; combate diferitele afectiuni cardiace ; ajuta la scaderea greutatii corporale, prin arderea grasimilor saturate. Indicatii Afectiuni alergice:

alergii (in general) Afectiuni ale sistemului imunitar: scaderea imunitatii. Afectiuni cardiovasculare: afectiuni cardiovasculare (in general) arterita ateroscleroza tromboza. Afectiuni chirurgicale: abces plagi atone. Afectiuni dermato-venerice: acnee acnee rozacee calvitie eczema furunculoza impetigo psoriazis radiodermite scabie ulcer varicos xerodermie. Afectiuni digestive: afectiuni hepatice (in general) prurit anal. Afectiuni genitale: afectiuni ale prostatei amenoree patologica dismenoree metroragie kraurosis vulvar menopauza plimenoree prurit vulvar si vaginal sterilitate. Afectiuni geriatrice: eczema senila. Afectiuni maligne: cancer (in general). Afectiuni metabolice: diabet guta obezitate. Afectiuni neurologice: scleroza multipla. Afectiuni ORL: rinofaringita. Afectiuni osteo-articulare: artrita artroza reumatism (in general). Afectiuni pediatrice: eritem fesier pubertate rinofaringite recidivante la copii. Afectiuni psihiatrice: afectiuni psihice (in general). Afectiuni respiratorii: astm bronsic.

Afectiuni urinare: nefrita. Intoxicatii si agenti de mediu: arsuri degeraturi mediu poluat. Modificari biochimice si electrolitice ale sangelui: exces de trigliceride hipercolesterolemie hipoglicemie. Alte indicatii: perioada de alaptare scadere ponderala celulita convalescenta inflamatii pentru mentinerea tineretii. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina F Deficienta de vitamina F determina aparitia unor afectiuni precum: 1. o acnee o afectiuni ale unghiilor o angina pectorala o calculi biliari o diaree o eczeme o infarct miocardic o intarzierea cresterii la copii o par casant o psoriazis o tendinta exagerata de keratinizare a pielii o sete exagerata o sensibilitate crescuta la infectii o risc crescut de afectiuni cardiovasculare la adulti o tulburari nervoase o varice o prurit anal o arterite si flebite o tulburari hepatice si nervoase o disfunctii sexuale o hematurie o diferite leziuni renale o tulburari digestive o cresterea nivelului metabolismului bazal o litiaza biliara o migrene o tulburarea ciclului menstrual etc. 2. Excesul vitaminei F In cazul administrarii vitaminei de sinteza si, mai rar, in consumul alimentar p relungit, poate aparea o crestere excesiva in greutate. Antagonisti Grasimile saturate, radiatiile, temperatura crescuta, rafinarea uleiurilor (incl usiv uleiul care nu provine din prima presare la rece) si oxigenul sunt principa lii inamici ai vitaminei F. Observatii Grasimile nesaturate ajuta la arderea celor saturate daca raportul intre ele est e de doi la unu.

Daca acidul linoleic este prezent in cantitate suficienta, ceilalti doi acizi gr asi pot fi sintetizati in organism. Consumul ridicat de carbohidrati determina cresterea necesarului de vitamina F. Potentatori Vitamina E ajuta la o mai buna absorbtie a vitaminei F. Recomandari Pentru o mai buna absorbtie a vitaminei F, luati-o la orele de masa impreuna cu vitamina E. Daca sunteti un mare consumator de carbonati, atunci aveti nevoie de cantitati s porite de vitamina F. Persoanele predispuse la depuneri de colesterol trebuie sa ia doze corespunzatoa re de vitamina F. Majoritatea sortimentelor de nuci sunt surse bogate de acizi grasi nesaturati. Evitati regimurile alimentare bogate in grasimi saturate. Relatiile vitaminei F cu alte vitamine: Acidul linoleic, acidul linolenic si acidul arahidonic devin activi numai in pre zenta vitaminelor B6 si E. Suplimente Disponibil in capsule cu 100-150 mg substanta activa. Vitamina K Index articol Vitamina K Surse alimentare Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile (filochinona K1; naftochinona K2; menadiona K3) Date generale si caracteristici Vitamina K, vitamina buna de pus pe rana , este o vitamina solubila in grasime. Se mai numest esi vitamina antihemoragica. Ea este unul dintre factorii esentiali d e coagulare a sangelui (participa la formarea protrombinei); numele de vitamina K apartine, de fapt, unei familii de derivati liposolubili ai naftochinonei. Coagularea se refera la procesul de formare a cheagului de sange. Vitamina K est e esentiala pentru functionarea anumitor proteine implicate in coagularea sangel ui. Exista trei forme de vitamina K: 1. 1. Plantele sintetizeaza filochinona, care este cunoscuta ca vitamina K1 . Este liposolubila, insolubila in apa si se prezinta sub forma unui ulei galben , stabil la caldura, dar usor degradabil in mediu alcalin, la lumina si in preze nta oxigenului. 1. Microorganismele intestinale sintetizeaza menachinonele (vitamina K2). Bacteria sintetizeaza o serie de forme de vitamina K folosind unitatile de repet are de 5 carboni din lantul lateral al moleculei. Aceste forme ale vitaminei K s unt numite menachinona-n (MK-n), unde n semnifica numarul unitatilor-de-5-carbon i. MK-4 nu este produsa in cantitati semnificative de bacterie, in schimb, se pare ca este sintetizata din filochinona de catre oameni si animale. MK-e este format a si din menadiona, o forma sintetica a vitaminei K, prezenta in produsele de or igine animala. 1. Menadiona (vitamina K3) este forma sintetica a vitaminei K. Este hidroso lubila. In organism este convertita in K2 si are o acivitate de 2-3 ori mai inte nsa decat celelalte forme. MK-4 se gaseste intr-un numar de organe, altele decat in ficat, in concentratii mai mari decat filochinona. Acest fapt, impreuna cu existenta unei cai unice pen tru propria sa sinteza, sugereaza ca MK-4 are o functie biologica unica care nu a fost inca definita. Bacteria intestinala

Bacteria care colonizeaza in mod normal intestinul mare sintetizeaza menachinone le (vitamina K2 ) care sunt o forma activa a vitaminei K. Pana recent se credea ca pana la 50% din necesarul de vitamina K ar putea fi asigurat de sinteza bact eriala. Contributia sintezei bacteriale, asa cum este prezentata in cercetare, e ste mult mai mica decat se credea anterior, desi nu se stie clar care este contr ibutia exacta. Vitamina K este produsa in mod natural de propria noastra flora intestinala. Dar cantitatea produsa astfel acopera doar jumatate din cantitatea necesara, res tul fiind preluat din dieta. Surse alimentare Sunt vitamina K, incantata de cunostinta! Hemoragii, afectiuni ale pielii, atac de cord, menstruatii abundente si dureroas e, pietre la rinichi, greata si stari de voma, osteoporoza, embolie pulmonara, a rtrita reumatoida, infarct, operatii chirurgicale - toate aceste afectiuni pot f i prevenite daca avem grija de dieta si sanatatea noastra si daca avem grija sa ne asiguram doza zilnica de vitamina K. Nu este deloc greu, deoarece o mana de patrunjel proaspat contine 153% DZR de vi tamina K. Filochinona (vitamina K1 ) este forma dietetica principala a vitaminei K. Zarzav aturile cu frunze verzi si unele uleiuri vegetale (boabe de soia, seminte de bum bac si masline) sunt colaboratorii principali ai vitaminei dietetice K. Hidrogen area uleiurilor vegetale ar putea descreste absorbtia si efectul biologic al vit aminei dietetice K. In tabelul de mai jos sunt listate cateva surse bune de vitamina K, impreuna cu continutul lor de vitamina K in micrograme (mcg). Aliment Portie Vitamina K (cg) Ulei de masline 100 grame 49,6 Unt 100 grame 60 Ulei de germeni de porumb 100 grame 60 Germeni de grau 100 grame 131 Ulei de rapita 100 grame 150 Fistic 100 grame 59,5 Broccoli 100 grame 174 Varza de Bruxelles 100 grame 275 Spanac, crud 100 grame 335 Frunze de salata (verde), cruda 100 grame 250 Fenicul (Frunze) 100 grame 240 Naut, boabe uscate 100 grame 264 Patrunjel, frunze 100 grame 620 Doza zilnica recomandata In ianuarie 2001, Comisia de Alimente si Nutritie a Institutului de Medicina a s tabilit nivelul de consum adecvat pentru vitamina K in America in functie de niv elurile de consum ale persoanelor sanatoase. AI pentru sugari s-a bazat pe consu mul estimat de vitamina K din laptele de mama. Consum adecvat (AI) pentru vitamina K Stadiile vietii Varsta Barbati (mcg/zi) Femei (mcg/zi) Sugari 0-6 luni 2.0 2.0 Sugari 7-12 luni 2.5 2.5 Copii 1-3 luni 30 30 Copii 4-8 luni 55 55 Copii 9-13 luni 60 60 Adolescenti 14-18 luni 75 75 Adulti 19 ani si mai in varsta 120 90 Graviditate 18 si mai tanara 75 Graviditate 19 ani si mai in varsta 90 Alaptare 18 si mai tanara 75 Alaptare 19 ani si mai in varsta 90 Actiuni ale vitaminei K

Singurul rol biologic cunoscut al vitaminei K este cel de cofactor al enzimei car e catalizeaza carboxilarea aminoacidului, acidul glutamic, rezultand in conversi a sa in acid gamma-carboxiglutamina (Gla). Desi, gamma-carboxilarea dependenta de vitamina K are loc doar in anumite rezidu uri ale acidului glutamic intr-un numar mic de proteine dependente de vitamina K , este critica pentru functia acelor proteine de legare a calciului. Coagularea (formarea de cheaguri) Abilitatea de a lega ionii calciului (Ca2+) este necesara pentru activarea celor sapte factori de coagulare dependenti de vitamina K sau proteine, din cascada d e coagulare. Termenul de cascada de coagulare se refera la o serie de evenimente, fiecare dep endenta de cealalta, care opresc sangerarea prin formarea de cheaguri. Gamma-car boxilarea dependenta de vitamina K a reziduurilor unui anumit acid glutamic din acele proteine face posibila legarea acestora de calciu. Factorii II (protrombin a), VII, IX si X formeaza miezul cascadei de coagulare. Proteina Z intensifica a ctiunea trombinei (forma activata a protrombinei) prin promovarea asocierii sale cu fosfolipidele din celulele membranoase. Proteina C si proteina S sunt proteine anticoagulante, care asigura controlul si echilibrul in cascada de coagulare. De asemenea, proteina Z are si o functie anticoagulanta. Mecanismele de control ale cascadei de coagulare exista, deoarece coagularea necontrolata poate fi la f el de periculoasa ca si sangerarea necontrolata. Factorii de coagulare dependenti de vitamina K sunt sintetizati in ficat. In acelasi timp, boala severa de ficat rezulta in niveluri joase de factori de c oagulare dependenti de vitamina K din sange si intr-un risc crescut de sangerare necontrolata (hemoragie). Unele persoane sunt expuse riscului de formare de che aguri, care ar putea bloca fluxul sangelui in arterele inimii, creier sau plaman i, ducand la atac de inima, atac cerebral si, respectiv, embolism cerebral. Unii anticoagulanti orali, precum warfarina (Coumadin) inhiba coagularea prin an tagonism cu actiunea vitaminei K. Desi vitamina K este o vitamina solubila in grasime, corpul stocheaza foarte put in din ea, iar depozitele sale sunt consumate rapid in lipsa unui consum dieteti c regulat. Poate din abilitatea sa de a stoca vitamina K, corpul il recicleaza p rin procesul numit ciclul vitaminei K. Ciclul vitaminei K permite ca o cantitate mica de vitamina K sa functioneze de multe ori in gamma-carboxilarea proteinelo r, scazand solicitarea dietetica. Warfarina previne reciclarea vitaminei K prin inhibarea a doua reactii important e si crearea deficientei de vitamina K. Gamma-carboxilarea neadecvata a proteine lor de coagulare dependente de vitamina K intervine in cascada de coagulare, car e inhiba formarea cheagurilor in sange. Cantitati mari de vitamina K dietetica sau supliment poate depasi efectul antico agulant al antagonistilor vitaminei K, astfel ca pacientii care iau genul acesta de medicamente ar trebui sa fie precauti in ceea ce priveste consumarea unor ca ntitati foarte mari sau foarte variabile de vitamina K din dietele lor. Expertii recomanda un consum dietetic constant de vitamina K care respecta dozele zilnic e recomandate (90-120 mcg/zi) pentru pacientii care iau antagonisti ai vitaminei K, precum warfarina. Mineralizarea osului Trei proteine dependente de vitamina K au fost izolate in os: osteocalcina, prot eina matrix Gla (MGP) si proteina S. Osteocalcina (numita si proteina Gla de os) este o proteina sintetizata de osteo blasti (celulele de formare a osului). Sinteza osteocalcinei de osteoblasti este reglata de forma activa a vitaminei D 1,25(OH)2D3 sau calcitriol. Capac itatea de legare de mineral a osteocalcinei necesita gamma-carboxilarea, depende nta de vitamina K, a trei reziduuri ale acidului glutamic. Functia osteocalcinei este neclara, dar se crede ca are legatura cu mineralizare a osului. MGP a fost gasita in os, cartilaj si tesutul moale, inclusiv in vasele de sange. Rezultatele unor studii pe animale sugereaza ca MGP previne calcificarea tesutu lui moale si a cartilajului, in timp ce faciliteaza cresterea si dezvoltarea nor

mala a osului. Proteina anticoagulanta S, dependenta de vitamina K, este de asemenea sintetizat a de osteoblasti, insa rolul sau in metabolismul osului este neclar. Copiii cu d eficienta de proteina S mostenita sufera de complicatii legate de coagularea int ensa a sangelui, precum si de densitate osoasa scazuta. Cresterea celulara Gas6 este o proteina dependenta de vitamina K care a fost identificata in 1993. A fost gasita in sistemul nervos, precum si in inima, plamani, stomac, rinichi s i cartilaj. Desi mecanismul exact al actiunii sale nu a fost inca determinat, Ga s6 pare sa fie un factor de reglare a cresterii celulare cu activitati de semnal izare a celulei. Gas6 pare sa fie important in diverse functii celulare, inclusi v adeziunea celulei, inmultirea celulei si protectia impotriva apoptozei. De ase menea, joaca roluri importante in dezvoltarea si imbatranirea sistemului nervos. Gas6 regleaza si semnalizarea plachetara si homeostaza vasculara. Prevenirea bolii Osteoporoza Descoperirea proteinelor dependente de vitamina K din os a dus la cercetarea rol ului vitaminei K in mentinerea sanatatii osului. Vitamina k dietetica si fractura osteoporotica Studiile epidemiologice au demonstrat o relatie intre vitamina K si pierderea os oasa asociata varstei (osteoporoza). Studiul de sanatate a asistentelor medicale a observat mai mult de 72.000 de femei timp de zece ani. Intr-o analiza a acest ui grup, femeile al caror consum de vitamina K era in cea mai joasa chintila (1/ 5) au avut un risc mai mare cu 30% de fractura de sold, fata de femeile cu consu muri de vitamina K din cele mai ridicate patru chintile. Un studiu pe mai mult de 800 de barbati si femei in varsta, din cadrul Studiului Framingham al inimii, desfasurat pe o perioada de sapte ani, a gasit ca barbati i si femeile cu consumuri de vitamina K dietetica din cea mai ridicata chintila (1/4) au avut un risc mai mic cu 65% de fractura de sold, fata de cei care consu mau vitamina K dietetica din cea mai joasa chintila (aproximativ 250 mcg/zi vs. 50 mcg/zi de vitamina K). Totusi, cercetatorii nu au gasit nicio legatura intre consumul de vitamina K die tetica si densitatea minerala osoasa (DMO) la subiectii dinstudiul Framingham. Alte studii nu au observat nicio relatie intre consumul de vitamina K dietetica si masurile de intarire a osului, DMO sau incidenta fracturii. Deoarece sursele principale de vitamina K dietetica sunt in general legumele cu frunze verzi, consumul mare de vitamina K ar putea fi un marcator pentru o dieta sanatoasa bogata in legume. Carboxilarea dependenta de vitamina K a osteocalcinei si fractura osteoporotica Osteocalcina, o proteina legata de os si care circula in sange, este un marcator senzitiv al formarii osului. Vitamina K este necesara pentru gamma-carboxilarea osteocalcinei. Decarboxilarea osteocalcinei afecteaza negativ capacitatea sa de a se lega de mineralul osos, iar gradul de gamma-carboxilare a osteocalcinei es te un indicator sensibil al statusului nutritional al vitaminei K. Nivelurile de circulatie ale osteocalcinei subcarboxilate (ucOC) au fost mai rid icate la femeile aflate la postmenopauza decat la femeile aflate inainte de meno pauza, si mult mai mari la femeile aflate la o varsta de peste 70 de ani. Intr-un studiu pe 195 de femei in varsta, institutionalizate, riscul relativ al fracturii de sold a fost de sase ori mai mare la cele care au avut niveluri ridi cate de ucOC la inceputul studiului. Pe un esantion mai mare de 7.500 de femei i n varsta, care traiesc independent, ucOC circulator a sugerat un risc posibil de fractura. Desi se pare ca deficienta de vitamina K duce la ucOC ridicat in sange, cercetat orii au analizat si relatia dintre masurile statusului nutritional al vitaminei D si nivelurile de ucOC, precum si reducerea semnificativa a nivelului de ucOC i n urma suplimentarii cu vitamina D. De asemenea, este posibil ca un nivel crescut de ucOC sa fie un marcator pentru statusul nutritional sarac, incluzand vitamina D sau proteina. Antagonistii vitaminei K si fractura osteoporotica Anumiti anticoagulanti orali, precum warfarina, sunt cunoscuti ca antagonisti ai

vitaminei K. Cel putin doua studii au examinat folosirea abuziva a warfarinei s i riscul de fractura la femeile in varsta. Un studiu nu a raportat nicio asocier e intre tratamentul pe o perioada lunga de timp de warfarina si riscul de fractu ra, in timp ce alt studiu a gasit un risc extrem de ridicat de fracturi de coast e si vertebre la utilizatorii de warfarina, in comparatie cu cei care nu au folo sit deloc. In plus, un studiu pe pacienti in varsta cu fibrilatie atriala a rapo rtat ca tratamentul pe termen lung cu warfarina a fost asociat cu un risc extrem de ridicat de fractura osteoporotica doar la barbati, nu si la femei. O meta-analiza a rezultatelor a 11 studii publicate a gasit ca terapia orala de anticoagulare a fost asociata cu o reducere foarte mica a densitatii osului la i ncheietura si nicio schimbare in densitatea osului la sold sau maduva spinarii. Studii despre suplimentarea cu vitamina K si osteoporoza Suplimentarea cu 1.000 mcg/zi de filochinona (Vitamina K1), timp de doua saptama ni (mai mult de zece ori CA pentru vitamina K!), a rezultat intr-o descrestere d e niveluri de ucOC la femeile aflate la postmenopauza, precum si in cresterea ma rcatorilor biochimici ai formarii osului. In Japonia, testele de interventie pe pacienti cu hemodializa si pe femei cu ost eoporoza care luau doze farmacologice foarte mari (45mg/ zi) de menatetrenona (M K-4), au raportat reduceri semnificative ale ratei de pierdere osoasa. MK-4 nu se gaseste in cantitati semnificative in dieta, dar poate fi sintetizata in cantitati mici de oameni din filichinona. O meta-analiza recenta a sapte teste, aleatoriu controlate, efectuate pe japonez i a asociat suplimentarea cu menatetrenona-4 cu densitatea minerala osoasa ridic ata si incidenta redusa a fracturii, insa aceasta meta-analiza nu a inclus infor matiile unui studiu nepublicat, care nu a raportat niciun efect asupra riscului de fractura. Totusi, meta-analiza a raportat ca suplimentarea cu MK-4 a redus riscul de fract uri vertebrale cu 60%, fracturile de sold cu 77% si fracturile nevertebrale cu 8 1%. Toate asociatiile au fost semnificative din punct de vedere statistic. In sase teste de interventie s-au administrat zilnic 45 mg de menatetrenona, in timp ce un test a folosit 15 mg de menatetrenona zilnic. Doza de 45 mg/ zi de me natetrenona a fost folosita mai recent intr-un test controlat de interventie pe 325 de femei la postmenopauza. Acest studiu a observat ca suplimentul cu menatet renona a imbunatatit rezistenta osului in comparatie cu placebo. Dozele folosite in majoritatea studiilor amintite mai sus sunt aproape de 500 de ori mai mari d ecat consumul adecvat pentru vitamina K. Unii experti nu sunt siguri daca efecte le unor astfel de doze mari de MK-4 reprezinta sau nu adevaratul efect al vitami nei K. Testele clinice pe termen lung de suplimentare cu filochinona, la doze care pot fi obtinute prin consumul dietetic (200-1.000 mcg/zi), au raportat rezultate mix te referitoare la efectele asupra densitatii osului. Se pare ca suplimentarea cu filochinona la aceste niveluri nu este benefica persoanelor in varsta care deja iau suplimente cu vitamina D si calciu. Astfel, dovada unei relatii intre statusul nutritional al vitaminei K si sanatat ea oaselor la adulti nu este solida. Este nevoie in continuare de cercetari pent ru a determina functia fiziologica a proteinelor dependente de vitamina K din os , precum si mecanismele prin care vitamina K afecteaza sanatatea osului si riscu l de fractura osteoporotica. Calcificarea vasculara si boala cardiovasculara Unul din semnele principale ale bolii cardiovasculare este formarea placilor ate rosclerotice in peretii arteriali. Calcificarea placilor aterosclerotice are loc pe masura ce afectiunea avanseaza, rezultand in elasticitatea scazuta a vaselor afectate si riscul crescut de formare de cheaguri, cauza principala a atacului de inima si cel cerebral. Un studiu prospectiv de cohorta pe 807 barbati si feme i, cu varsta intre 39 si 45 ani, nu a gasit nicio corelatie intre consumul de vi tamina K1 dietetica si calcificarea arterei coronare in urma masurarii cu electr on-fascicul de tomografie computerizata. In plus, consumul de vitamina K1 nu a fost asociat cu calcificarea arterelor san ilor intr-un studiu transversal pe 1.689 femei, cu varsta cuprinsa intre 49 si 7 0 de ani.

Un studiu al populatiei, realizat pe femeile aflate la postmenopauza, cu varsta intre 60-79 de ani, a gasit ca femeile cu varsta intre 60-90 de ani cu calcifica ri aortice au avut consumuri mai joase de vitamina K, fata de cele fara calcific ari aortice, insa aceasta constatare nu a fost valabila pentru femeile mai batra ne. Mecanismul prin care vitamina K poate promova mineralizarea osului, in timp ce inhiba mineralizarea (calcificarea) vaselor, nu este total clara. O ipoteza se bazeaza pe functia proteinei matriciale Gla (MGP). MGP inhiba calci ficarea cartilajului si a osului in timpul dezvoltarii embrionului. Unii cercetatori au emis ipoteza ca nivelurile de MGP gasite in vasele calcifica te ar putea reprezenta o aparare impotriva calcificarii vaselor, insa statusul n utritional neadecvat al vitaminei K rezulta intr-o carboxilare neadecvata si pre supus inactiva a MGP. Astfel, consumul insuficient de vitamina K dietetica ar putea creste riscul calc ificarii vasculare. In sprijinul acestei ipoteze vine un studiu mic, realizat pe oameni care au luat anticorpi specifici de conformare impotriva MGP, pentru a e xamina posibilitatea carboxilarii dezechilibrate a acestei proteine si contribut ia ei sau nu la calcificarea arteriala. Pe subiectii sanatosi, decarboxilarea MGP (ucMGP) nu a fost detectata in interio rul captuselii arterei carotide. In contrast, majoritatea proteinei matriciale G la din captuseala arterei carotide a pacientilor cu arteroscleroza a fost decarb oxilata. Serul ucMGP poate fi scazut la cei cu risc de calcificare cardiovascula ra din cauza depozitarii ucMGP in zonele locale ale calcificarii vasculare. Sunt necesare in continuare cercetari pentru a stabili natura rolului proteinelor os oase, cum ar fi MGP, in calcificarea placii ateroscletotice la oameni. Indicatii Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina K Deficienta evidenta de vitamina K rezulta in coagularea dezechilibrata a sangelu i, de obicei demonstrata in testele de laborator care masoara timpul de coagular e a sangelui. Simptomele includ: ranirea si sangerarea usoara care poate fi mani festata prin sangeri de nas, gingii sangerande, sange in urina, sange in scaun, scaun negru sau sangerare abundenta la menstruatie. La sugari, deficienta de vitamina K poate rezulta in sangerare periculoasa in in teriorul craniului (hemoragie intracraniana). Adulti Deficienta de vitamina K nu este comuna la adultii sanatosi din mai multe motive : 1. vitamina K este raspandita in alimente; 2. ciclul vitamina K conserva vitamina K; 3. bacteriile din intestinul mare care sintetizeaza menachinonele (vitamin K2), desi este neclar ce cantitati semnificative sunt sau nu absorbite si folosi te. Printre adultii expusi riscului unei deficiente de vitamina K sunt inclusi cei c are iau anticoagulanti ai antagonistului vitaminei K si persoanele cu o lezare s au boala severa a ficatului. In plus, persoanele cu dereglari ale malabsorbtiei grasimii ar putea fi expuse u nui risc crescut de deficienta de vitamina K. Sugari Copiii nou-nascuti care sunt alaptati exclusiv sunt expusi unui risc crescut de deficienta de vitamina K, deoarece laptele uman este destul de scazut in vitamin a K, in comparatie cu formula. Copiii nou-nascuti, in general, au un status scaz ut de vitamina K din urmatoarele motive: 1) vitamina K nu se transporta usor de-a lungul barierei placentale; 2) intestinele nou-nascutilor nu sunt inca colonizate cu bacteriile care sinteti zeaza menachinonele; 3) ciclul vitamina K ar putea sa nu fie complet functional la nou-nascuti, in sp ecial la sugarii prematuri. Sugarii ai caror mame sunt pe medicatie anticonvulsiva de prevenire a atacurilor de apoplexie sunt de asemenea expusi riscului de vitamina K. Deficienta de vita mina K la nou-nascuti poate rezulta intr-o dereglare de sangerare numita deficie

nta de sangerare a vitaminei K (VKDB). Deoarece VKDB este periculoasa si poate f i usor prevenita, Academia Americana a Pediatrilor si un numar similar de organi zatii internationale recomanda o injectie de filochinona (vitamina K1) tuturor n ou-nascutilor. 1. 2. Excesul vitaminei K Toxicitate Desi exista posibilitatea unei reactii alergice, nu a a fost asociata nicio reac tie de toxicitate cu dozele mari de filochinona (vitamina K1 ) sau menachinona ( vitamina K2 ), forme ale vitaminei K. Acest lucru nu este valabil si pentru mena diona sintetica (vitamina K3 ) si derivatele sale. Menadiona poate interveni in functia glutationului, unul din antioxidantii naturali ai corpului, rezultand in lezarea oxidativa a membranelor celulare. Menadiona administrata prin injectie a cauzat toxicitate ficatului, icter si anemie hemolitica (din cauza rupturii gl obulelor rosii) la sugari; de aceea, menadiona nu se mai foloseste in tratarea d eficientei de vitamina K. Nu a fost stabilit niciun nivel superior tolerabil de consum pentru vitamina K. Antagonisti Aspirina, dozele mari de vitamina A si vitamina E, anticoagulantele (warfarina), antibioticele in exces, radiatiile, uleiurile rancede, sulfamidele. Interactiuni Interactiunile nutrientului S-a constatat ca dozele mari de vitamina A si vitamina E se opun vitaminei K. Se pare ca excesul de vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K, in timp ce o forma a vitaminei E (tocoferol chinona) poate inhiba enzimele carboxilaza depend ente de vitamina K. Un studiu pe adulti cu status normal de coagulare a gasit ca suplimentarea cu 1.000 UI de vitamina E, timp de 12 saptamani ,a redus gamma-ca rboxilarea protrombinei, o proteina dependenta de vitamina K. O interactiune intre vitamina E-vitamina K a fost raportata la pacientii care lu au medicamente de anticoagulare precum warfarina. Hemoragia (sangerare excesiva) a fost raportata la un barbat care luase 5 mg de warfarina si 1.200 UI de vitam ina E zilnic. Interactiunile cu medicamente Efectul anticoagulant al antagonistilor vitaminei K (ex. Warfarina) poate fi inh ibat de un consum foarte mare de vitamina K dietetica sau supliment de vitamina K. In general se recomanda persoanelor care iau warfarina sa incerce sa consume doza adecvata de vitamina K (90-120 mcg) si sa evite fluctuatiile mari ale consu mului de vitamina K, care ar putea interveni in ajustarea dozei lor de anticoagu lant. Cand o femeie gravida ia warfarina, anticonvulsivi, rifampin si isoniazid, acest ea pot interveni in sinteza vitaminei K a fetusului si supune nou-nascutul unui risc ridicat de deficienta de vitamina K. Alte medicamente pot interveni in sinteza endogena a vitaminei K sau in reciclar ea vitaminei K. Folosirea prelungita a unui spectru mare de antibiotice poate de screste sinteza vitaminei K de catre bacteria intestinala. Cefalosporinele si sa licilatele pot descreste reciclarea vitaminei K prin inhibarea vitaminei K epoxi d reductazas. Mai mult, colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii, olestra, pot descreste absorbtia vitaminei K. Observatii Controversele referitoare la administrarea cu vitamina K si nou-nascuti La inceputul anilor 1990, au fost publicate doua studii retrospective care suger au o asociere posibila intre injectiile cu vitamina K la nou-nascuti si dezvolta rea leucemiei din perioada copilariei si a altor forme de cancer din copilarie. Totusi, doua studii retrospective vaste din America si Suedia, care au revizuit inregistrarile medicale a 54.000 si respectiv 1,3 milioane de copii, nu au gasit nicio dovada a vreunei legaturi intre cancerele din copilarie si injectiile cu vitamina K la nastere. Mai mult, o analiza combinata a sase studii de caz control, incluzand 2.431 copi i diagnosticati cu cancer al copilariei si 6.338 de copii fara cancer, nu a gasi t nicio dovada ca injectiile cu vitamina K pentru nou-nascuti au crescut riscul leucemiei de copilarie. Academia Americana a Pediatrilor a recomandat ca profila

xia vitaminei K pentru nou-nascuti sa fie continuata, deoarece VKDB este pericul oasa, iar riscurile de cancer sunt improbabile si nedovedite momentan. Rezultatele a doua studii despre nivelurile vitaminei K la sugarii nascuti prema tur sugereaza ca doza standard initiala de vitamina K1pentru sugarii nascuti la termen (1.0 mg) ar putea fi prea mare pentru sugarii nascuti prematur. Aceste constatari i-a determinat pe unii cercetatori sa sugereze ca folosirea in itiala a unei doze de 0,3 mg/ kg de vitamina K pentru sugarii cu greutatea la na stere mai mica de 1.000 g (2 lbs, 3 oz) si o doza initiala de 0,5 mg ar preveni probabil boala hemoragica la nou-nascuti. Potentatori Relatiile vitaminei K cu alte vitamine: excesul de vitamina A intervine in absorbtia vitaminei K, colestiramina, colestipolul, orlistatul, uleiul mineral si substitutul grasimii, olestra, pot descreste absorbtia vitaminei K. Suplimente In America, vitamina K1 este disponibila fara prescriptie in multivitamine si al te suplimente, in doze care variaza intre 10-120 mcg per supliment. O forma a vi taminei K2, menatetrenona (MK-4), a fost folosita pentru a trata osteoporoza in Japonia si in momentul de fata face subiectul unui studiu in America. Vitamina P Index articol Vitamina P Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Afectiuni cauzate Observatii Interactiuni Toate paginile (complexul C, rutozida, bioflavonoidele, hesperidina) Date generale si caracteristici Vitamina P mai este numita si vitamina permeabilitatii si reprezinta un complex de substante hidrosolubile, alcatuit din: rutozida, hesperidina, epicatechina, c itrulina, flavonoide (care determina culoarea galben-portocalie a citricelor). c ontinute in anumite vegetale: ardei iute, paprika, hrisca, afine si mai ales cit ricele (portocala, lamaie, grapefruit). Scorbutul, pe care unii cercetatori il atribuiau avitaminozei C este, in realita te, consecinta unei duble avitaminoze: C si P, ultima fiind un factor de reziste nta capilara si de scadere apermeabilitatii vaselor. Vitamina P, sinergica a vitaminei C, este in prezent considerata ca un factor de economie al acestei vitamine. Vitamina P a fost evidentiata pentru prima data in endocarpul citricelor (portiu nea alba din coaja acestora); aici se afla de 10 ori mai multa vitamina P decat in sucul colorat. Surse naturale Printre sursele naturale de vitamina P sunt: pentru rutozida: hrisca (seminte), leustean (frunze), patrunjel (fru nze), salata, masline, portocale (pericarp); pentru hesperidina: ardei iute, grapefruit, lamaie, portocale (pulpa) ; pentru epicatechina: caise, nuci de cola; Alte surse de vitamina P: andive, macese. Doza zilnica recomandata Copii: 25 - 50 mg 100 mg. Adulti: 50 Actiuni ale vitaminei P Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice al

e tesuturilor si in mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denu mirea de factor de permeabilitate capilar. Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vi tamina C (actiune sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si util izare si impiedicandu-i distrugerea prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta. Are rol important in fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in edeme, pleurezii, ascite, hemora gii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor inferioare, raceal, a rtrita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri, sanger area gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc. Creste rezistenta vaselor capilare si a tesutului conjunctiv. Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C. Inhiba enzimele: ciclooxigenaza, lipooxigenaza, topoizomeraza II, AMP c-fosfodiesteraza. Stimuleaza catabolismul. Are actiune hepatoprotectoare. Antiulceroasa, anxiolitica, antiinflamatoare. Miorelaxanta. Antispastica, antitumorala, antivirala, antihistaminica. Hipotensiva, coleretica, hipolipemianta. Protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor X. Intervine in prevenirea contractarii gripei. Influenteaza pozitiv cresterea procentului de calciu in sange. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina P Deficienta de vitamina P determina aparitia unor afectiuni precum: Hemoragii Hematoame Accidente vasculare Fragilitate capilara Gingivoragii Hipertensiune arteriala. 2. Excesul vitaminei P Nu se cunosc efectele.

Observatii Vitamina C sintetica nu este in stare, ea singura, sa vindece scorbut ul insotit de hemoragii. Dar lamaia si diverse legume pot sa-1 vindece, gratie v itaminei P pe care o contin si care o actiune sinergica cu vitamina C. Antagonisti Calciu, fierberea alimentelor, stresul, tutunul. Potentatori Vitamina C, vitamina K. Relatiile vitaminei F cu alte vitamine: Vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea vitaminei C. Pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind necesare minimum 100 mg complex C. Impreuna cu vitamina D, sunt indicate femeilor la menopauza. Actiune sinergica cu vitamina C2. Actiune sinergica cu vitamina K. Suplimente In genere vitamina P se prescrie asociata cu alte medicamente, in functie de nat ura afectiunii. Vitamina M

Index articol Vitamina M Surse Naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile (stigmasterolul) Date generale si caracteristici Vitamina M este o vitamina eritropoietica si granulopoietica. Este un produs derivat al fitosterolilor. Este format din acizii glutamic si pa raaminobenzoic, legati de pteridina - un pigment galben, pe care il gasim in ari pile fluturilor si in toate alimentele, dar mai mult in ficat, muschi, drojdie de bere, spanac.Desi stigmasterolul este insolubil in apa, este solubil, totusi, i n solventi organici uzuali. Surse naturale Printre sursele naturale de vitamina M, amintim: andive, banane, avocado drojdie de bere sfecla (frunze), soia (boabe), telina, varza, spanac, marar, conopida , fasole aurie, ceapa, usturoi, napi. smantana hrisca (seminte), ovaz (boabe integrale) arahide melasa din trestie de zahar. De asemenea, o putem regasi in cateva plante medicinale: anason (ulei gras de se minte), brusture (radacina, frunze), galbenele (partea aeriana), ginseng, gotu k ola, iarba-mare (radacina, rizomi), lemn-dulce (radacina), musetel (partea aeria na), salvie (frunze), vasc (frunze, ramuri tinere). Doza zilnica recomandata Copii: mg Adulti: mg Femei care alapteaza: mg. Actiuni ale vitaminei M Are rol in metabolism, participand la sinteza histaminei, metioninei si colinei, precum si in sinteza acidului ribonucleic, de unde si rolul sau plastic in cres tere. Stimuleaza eritropoieza si leucopoieza (indeosebi granulocitele), de unde si ind icatia sa in anemii si leucopenii (agranulocitoze). Actioneaza impotriva rigiditatii musculare si articulare. Are efect hipocolesterolemiant, normolipemiant, hepatoprotector, antiinflamator. Este sedativa. Previne cancerul. Indicatii Este recomandata folosirea vitaminei M in special pentru urmatoarele afectiuni: Afectiuni hepatice Cancer (in general) Guta Torticolis Sclerodermie Scleroza medulara Scleroza multipla Coxartroza Spondiloza

Sciatica Nevralgii cervicale Tulburari de crestere Afectiuni virale (in general).

Alte indicatii referitoare la vitamina M sunt: celulita, insomnie, nervozitate, inflamatii, hipercolesterolemie, hiperlipemie. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina M Deficienta de vitamina M determina in special aparitia unor afectiuni precum: leucopenie cu granuloponie trombocitopenie anemie. Evolutia este progresiva, daca nu se inlatura factorii etiologici. Granulopenia, ce poate duce la agranulocitoza, poate agrava boala si prin expunerea organismul ui la o serie de infectii secundare intercurente. Tratamentul recomandat se refera in primul rand la dietoterapie, in special o al imentatie bazata pe verdeturi, drojdie-de-bere 60 - 90 g/zi etc. Medicamentos, se da oral sau parenteral vitamina M 20 g/zi, doza de atac, apoi, doza de intretinere 5 mg/zi. Profilactic, se recomanda alimentatia echilibrata si completa bogata in verdetur i, cruditati si proteine. 2. Excesul vitaminei M In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc). Antagonisti In caz de hipervitaminoza, se poate reduce capacitatea organismului de a absorbi unele minerale (zinc). itamina N Index articol Vitamina N Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Suplimente Toate paginile (acidul tioctic, acidul lipoic) Date generale si caracteristici Vitamina N este o vitamina ce se gaseste in majoritatea alimentelor naturale. Es te solubila in grasimi si insolubila in apa.

Surse naturale Sursele naturale de vitamina N: majoritatea alimentelor naturale.

Doza zilnica recomandata Copii: 5 30 mg Adulti: 10 60 mg

Actiuni ale vitaminei N Vitamina N previne crizele cardiace. Este antitoxica, depurativa, puternic antioxidanta (fiind capabila sa neutralize ze radicalii liberi). Are rol in tratarea diabetului si a complicatiilor sale neurologice. Vitamina N este de fapt o coenzima care intervine in ciclul Krebs si in producer ea energiei la nivel celular. Amelioreaza tulburarile de memorie si este un stimulent psihic. Indicatii Este recomandata folosirea vitaminei N in special pentru urmatoarele afectiuni: Scaderea memoriei Afectiuni hepatice Afectiuni gastro-intestinale (in general) Diabet Ateroscleroza Cataracta Hipercolesterolemie Alte indicatii referitoare la vitamina N sunt: ischemie, necroza cerebrala, into xicatii alcoolice, intoxicatii cu ciuperci, paralizii, dermatite, eczeme. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina N 2. Excesul vitaminei N Interactiuni Observatii Elimina anumiti radicali partial periculosi, cum ar fi radicalii peroxinitrici, care determina aparitia aterosclerozei, a inflamatiilor pulmonare si a tulburari lor neurologice, precum si a inflamatiilor cronice. Este capabila sa neutralizeze radicalii liberi. Potentatori Actiune sinergica cu vitaminele C, E si coenzima Q10. Relatiile vitaminei N cu alte vitamine: Ajuta la reciclarea partiala a altor oxidanti, cum ar fi: vitaminele E, C si coe nzima Q10, avand o actiune sinergica cu acestia, crescandu-le eficacitatea. Suplimente Vitamina U Index articol Vitamina U Surse naturale Doza zilnica recomandata Actiuni Indicatii Afectiuni cauzate Interactiuni Observatii Suplimente Toate paginile Date generale si caracteristici Vitamina U, descoperita de Dr Vasily Bukin, care a izolat-o din lapte coagulat s i, de asemenea, din frunze de varza acra, este deocamdata foarte putin cunoscuta . Beneficiile consumului de vitamina U dietetica rezida in primul rand din rolul s

au in tratarea ulcerului digestiv (cu efecte vizibile dupa un tratament de 30 pa na la 40 de zile), dar si din rolul pe care aceasta vitamina il joaca in regener area mucoasei. Surse naturale Desi varza este principala sursa de vitamina U, nu este singura. Alte surse naturale de vitamina U sunt: telina, usturoi, frunze de ceapa de vara . Vitamina U este, de asemenea, prezenta in: lucerna seminte de susan galbenus de ou banane drojdie. Doza zilnica recomandata Actiuni ale vitaminei U Vitamina U este benefica indeosebi in tratarea ulcerului gastro-duodenal. Ajuta la regenerarea mucoasei peretilor stomacului si intestinelor. Are efect pozitiv in tratarea bolilor cardiovasculare si in tratarea unor proble me ale pielii. Aportul de vitamina U ajuta la reglarea colesterolului. Este benefica in boli de inima, precum si in tratarea unor probleme ale pielii. Stiati ca... ... frunzele de varza sunt utilizate pentru a vindeca rani, abcese, furuncule, m uscaturi de acnee, insecte, arsuri ale pielii si toate tipurile de leziuni ale p ielii? In plus, vitamina U are, de asemenea alte functii, contribuind la coagularea san gelui si formarea trombocitelor, fiind utila astfel in prevenirea anumitor tipur i de anemie si hemofilie. Indicatii Vitamina U este utila in tratarea: ulcerului gastro-duodenal anemiei hemofiliei bolilor cardiovasculare tuturor tipurilor de leziuni ale pielii furuncule eczeme muscaturi de insecte acnee. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de vitamina U 2. Excesul vitaminei U Antagonisti Tratarea alimentelor, in special prin gatit. Interactiuni Potentatori Relatiile vitaminei U cu alte vitamine: Observatii Trebuie remarcat faptul ca vitamina U isi pierde proprietatile terapeutice prin gatit, astfel incat tratamentul anti-ulcer ar trebui sa fie bazat pe suc de varz a cruda, in special verde sau alba, care au o capacitate mai mare de a neutraliz a aciditatea, contribuind la cicatrizare si vindecare.

Suplimente Coenzima Q10 Index articol Coenzima Q10 Surse naturale Doza zilnica recomandata Indicatii Afectiuni cauzate Antagonisti Observatii Toate paginile (ubichinona, CoQ10) Date generale si caracteristici Coenzima Q10 (in forma prescurtata CoQ10) este o substanta asemanatoare vitamine lor. A fost descoperita in 1957, la Universitatea Wisconsin si, de atunci, a fos t folosita in principal ca supliment, dar si utilizata medical in prevenirea si tratarea a numeroase afectiuni. Structura sa aminteste de cea a vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic. Se stie ca o substanta definita ca vitamina, nu poate fi sintetizata in mod natu ral de organism. Prin urmare, coenzima Q10 reprezinta o exceptie. In biochimie e ste preferata denumirea de coenzima, in loc de vitamina Q10, deoarece substanta functioneaza precum o coenzima. Coenzima Q10 (ubichinona, CoQ10) este o substanta prezenta in toate celulele org anismului si este indispensabila desfasurarii normale a proceselor biologice si biochimice, datorita rolului major detinut in transportul energiei necesare celu lelor, asigurand astfel buna functionare a acestora, inclusiv a celulelor inimii si a vaselor de sange. Desi pastrarea sanatatii sistemului cardiovascular reprezinta o problema majora a vremurilor in care traim, nu este chiar atat de greu sa mentii sanatatea inimi i. De cateva zeci de ani, specialistii in nutritie ne recomanda sa consumam alim ente sarace in grasimi si bogate in fibre, sa ne lasam de fumat si sa practicam zilnic exercitii fizice. Din nefericire, pentru multi dintre noi, este dificil sa urmam si sa indeplinim aceste sfaturi, desi intelegem ca sunt benefice pentru sanatatea noastra. Totusi, dupa ani indelungati de cercetari, avem acum un nou aliat in sprijinirea si protejarea sanatatii intregului sistem cardiovascular, acest foarte interesa nt nutrient:coenzima Q10. Este recomandat sa avem in vedere mentinerea unui echilibru optim al nivelului d e coenzima Q10 prin aport suplimentar, fiindu-ne cunoscut in acest moment faptul ca nivelul de coenzima din corpul nostru scade tot mai mult odata cu inaintarea in varsta, adica exact in perioada cand avem cel mai mult nevoie de acest miner al. Stiati ca studiile au aratat ca organismul uman incepe sa inregistreze serioase probleme me tabolice de sanatate la o deficienta de 25% de coenzima Q10 fata de nivelul norm al, iar la o deficienta de 75% ... moartea este aproape sigura? Iata care ar fi, conform cercetarilor in domeniu, principalele beneficii ale uti lizarii acestui foarte interesant nutrient, CoQ10: Previne atacul de cord. Previne oboseala. Ajuta la diminuarea colesterolului. Ajuta la reglarea nivelului de homocisteina. Este antihipertensiva. Diminueaza presiunea sanguina. Are rol in prevenirea si tratarea diabetului zaharat. Ajuta la echilibrarea greutatii in cazul persoanelor obeze. Totusi, excesul aportului de coenzima Q10 poate determina aparitia unor efecte s

ecundare nedorite, precum: Oboseala Insomnie Agitatie Agravarea unor boli de inima deja existente. !!! Este bine de stiut ca toate aceste efecte secundare pot fi prevenite printro atentie sporita la dozaj, astfel incat sa ne incadram in recomandarea de max 3 0 90 mg/zi. Surse naturale CoQ10 mai este cunoscuta si sub denumirea de ubichinona, deoarece este un compon ent ubicuu (exista peste tot). Se cunosc 10 tipuri obisnuite de CoQ, dar dintre ele numai CoQ10 face parte din structura celulelor umane. Ubichinona se gaseste in special in peste, precum si in organe animale: inima, f icat. (10 20 mg/100 g) Ce se petrece, totusi, daca nu suntem consumatori de alimente de origine animala si am prefera alimente vegetale? In acest caz, pentru vegetarieni este foarte indicat sa aduca un aport marit de coenzima Q10. Din fericire, exista unele surse alternative, foarte la indemana, cu concentrati i mult mai mari de Coenzima Q10. Alimentele cele mai bogate in aceasta substanta sunt: Galbenus de ou crud; Uleiuri: uleiuri vegetale (in general), ulei de soia; Cereale: germeni de orz, grau (boabe integrale, germeni), orez si ovaz (boabe in tegrale). Legume: broccoli, cartofi, ceapa, morcovi, rosii, soia (boabe), spanac, usturoi, varza (alba si rosie), vinete. Oleaginoase: alune, nuci. Doza zilnica recomandata Coenzima Q10 este sintetizata in organism in cantitatea necesara pentru function area normala a celulelor pana la varsta de 30 de ani. In paralel cu procesul imb atranirii, scade si cantitatea de CoQ10 din organism, impunandu-se suplimentarea sa prin hrana si respectiv prin utilizarea suplimentelor alimentare. Doza zilnica recomandata este: Copii: 15 mg 90 mg Adulti: 30 In caz de deficiente majore: 100 mg. Actiuni ale coenzimei Q10 Coenzima Q10 este o substana asemanatoare vitaminelor. Structura sa aminteste de cea a vitaminei E, insa efectul antioxidant este mult mai puternic. Din punct de vedere biochimic, CoQ10 are rol reglator in procesul de generare a energiei ce se desfasoara la nivelul mitocondriilor, acele centrale minuscule al e celulelor unde sunt sintetizate moleculele de acid adenozin-trifosforic (ATP), combustibilul cu cea mai mare incarcatura de energie, produs de organismul uman . Previne si trateaza afectiunile membranei periodontale. Determina reducerea greutatii corporale la persoanele obeze. Previne procesul de imbatranire si patologia legata de varsta; prelungeste durat a vietii. Descoperirea agentilor chimici cunoscuti sub denumirea de radicali liberi reprez inta una dintre cele mai importante realizari ale biochimiei. Aceste molecule ac tive ataca si dezechilibreaza lantul vital al furnizarii de oxigen la nivel celu lar. In prezent, se considera ca radicalii liberi joaca un rol semnificativ in proces ul de imbatranire al celulelor, in favorizarea infectiilor si, mai ales, in proc esul de imbatranire a organismului. Imbatranirea are ca rezultat o deficienta de coenzima Q10, corelata cu scaderea in greutate a timusului.

Radicalii liberi pot ataca si ADN-ul celular, creand gene mutante, care la randu l lor pot genera procese maligne. Stiati ca... ...concentratia intracelulara a radicalilor liberi creste odata cu varsta, cauza nd scaderea resurselor sistemului imunitar? Previne afectiunile cardiace. Inima, care este unul dintre cei mai puternici si mai solitari muschi din organi smul uman, este totodata cel mai mare depozit de coenzima Q10. In cazul atacului de cord, coenzima Q10 are un efect profund asupra capacitatii muschiului cardiac de a utiliza oxigenul. Astfel, coenzima Q10 nu numai ca imbun atateste functiile inimii, prelungindu-i perioada de viata si capacitatea de efo rt, dar o si protejeaza de pericolul ce ar putea surveni in caz de hipoxie (ce a pare in cardiopatia ischemica) sau de anoxie (infarct miocardic). Intareste sistemul imunitar. Este antihipertensiva. In Romania, ca de altfel peste tot in lume, foarte multi oameni care sufera de hipertensiune sunt tratati cu medicamente hipotensoare tra ditionale (beta blocante), care, pe langa efectul dorit de normalizare a tensiun ii arteriale, au si multiple efecte secundare nedorite ce impiedica functionarea enzimelor activate de CoQ10. Din acest motiv, se recomanda administrarea concomitenta cu beta blocantele si a CoQ10, pentru a contracara lipsa coenzimei din organism si a preveni aparitia u nor efecte adverse nedorite: oboseala, apatia, scaderea contractilitatii miocard ului. Are efect protector impotriva peroxidarii lipidelor, proces care deterioreaza me mbranele si care este responsabil de aparitia "granulelor batrane", prezente in celulele aflate in curs de deteriorare. Radicalii liberi, care sunt in esenta peroxizi (molecule ce contin atomi de oxig en foarte activi din punct de vedere chimic), daca nu sunt rapid inactivati, pot genera alti radicali liberi, distrugand sau alterand componente ale celulelor. S-a constatat ca exista o legatura vitala intre coenzima Q10 si vitamina E. La f el ca si aceasta, coenzima Q10 neutralizeaza excesul de radicali liberi, actiona nd ca un puternic antioxidant. Indicatii Coenzima Q10 este utila in prevenirea si tratarea urmatoarelor afectiuni: Infarct miocardic Afectiuni cardiovasculare (in general) Insuficienta cardiaca Scaderea imunitatii Angina pectorala Palpitatii Alergii (in general) Afectiuni hepatice Afectiuni ale pancreasului Boala Parkinson Diabet zaharat Distrofie musculara. Alte indicatii: paradontoza, afectiuni degenerative ale sistemului nervos centra l, efecte secundare in contraceptia orala, pentru mentinerea tineretii. Cercetatorii japonezi au ajuns la concluzia ca ubichinona poate favoriza vindeca rea ulcerului duodenal si, de asemenea, contribuie la fortificarea sistemului im unitar. CoQ10 a dovedit proprietati curative si in: afectiunile aparatului respirator astmul bronsic diverse alergii, precum si in psihiatrie, cu precadere in tratamentul schizofreniei si al bolii A lzheimer. S-au obtinut rezultate incurajatoare si in:

incetinirea procesului de imbatranire combaterea obezitatii combaterea infectiilor provocate de Candida albicans tratamentul sclerozei multiple tratamentul diabetului tratamentul unor afectiuni dentare. Cercetarile efectuate la New England Institute au dovedit eficienta CoQ10 in red ucerea mortalitatii prin cancer i leucemie la animalele de experienta, precum si in reducerea efectelor secundare ale chimioterapicelor ce se administreaza in ac este boli. Afectiuni cauzate 1. Deficienta de coenzima Q10 Deficitul de coenzima Q10 genereaza dereglari in procesele de oxidoreducere ce s e desfasoara la nivel celular si cauzeaza astfel tulburari dintre cele mai diver se in functionarea organismului. Acest lucru se intampla chiar si atunci cand cantitatea de CoQ10 scade cu numai 25% fata de normal. In cazul in care organismul nu dispune de necesarul de CoQ10, apar semnele insuf icientei cardiace, hipertensiunii si ale altor numeroase boli. In timpul unei perioade de afectare a sanatatii, organismul se poate simti secat de energie, aspect perceput prin semne si simptome precum: 1. o Febr o Astenie o Nervozitate. Carenta cronica de coenzima Q10 determina: Distrofie musculara Gingivita Hipertensiune arteriala Obezitate Scaderea imunitatii. Lupta cu boala necesita activarea a milioane de celule combinata cu producerea d e celule suplimentare. Energia suplimentara necesara rezulta in urma unor proces e celulare, al caror catalizator principal este coenzima Q10. Deficitul de coenzima Q10 se poate manifesta si prin tulburari de ritm cardiac. Terapia naturala cu coenzima Q10 la pacientii cardiaci trebuie efectuata pe peri oade mari de timp sau chiar pe tot restul vietii. Stiati ca... ...s-a constatat ca pacientii cu grad mare de obezitate prezinta deficiente de c oenzima Q10 de pana la 50% din concentratia normala? 2. Excesul coenzimei Q10 Desi are nenumarate beneficii, aportul in exces poate determina si unele efecte secundare nedorite, cum ar fi: Oboseala Insomnie Agitatie Agravarea unor boli de inima, daca acestea deja exista. De aceea, atat pentru prevenirea aparitiei, cat si pentru tratarea acestor posib ile efecte secundare, este recomandat sa fim atenti la dozajul aportului de coen zima Q10, pentru a nu depasi o doza zilnica normala recomandata de 30 90 mg/zi. Antagonisti Medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), medicatie pentru diminuar ea colesterolului. Interactiuni Peste tot in lume, foarte multi oameni care sufera de hipertensiune sunt tratati cu medicamente hipotensoare traditionale (beta blocante), care, pe langa efectu l dorit de normalizare a tensiunii arteriale, au si multiple efecte secundare ne dorite ce impiedica functionarea enzimelor activate de CoQ10.

Din acest motiv, se recomanda administrarea concomitenta cu beta blocantele si a CoQ10, pentru a contracara lipsa coenzimei din organism si a preveni aparitia u nor efecte adverse nedorite: oboseala, apatia, scaderea contractilitatii miocard ului. Este recomandat sa fim atenti la folosirea medicamentelor pentru scaderea nivelu lui de colesterol, deoarece acestea inhiba functiile coenzimei Q10 in organism. Observatii Daca o persoana este sedentara si nu face exercitii fizice regulat sau pur si si mplu nu este activa fizic, cresterea aportului de alimente naturale bogate in co enzima Q10 constituie un mod sigur si eficace de imbunatatire a performantelor i nimii si de asigurare a rezistentei la efortul zilnic. Spre sfarsitul anilor '80, dr. Peer Langsjoen (Temple, Texas) a analizat datele a 806 pacienti grav bolnavi de inima si a ajuns la concluzia ca tratamentul cu CoQlOa adus ameliorari considerabile, avand efecte benefice asupra tuturor forme lor de cardiomiopatie. Mai tarziu, cercetatorii italieni au confirmat ca, dupa administrarea acestui su pliment alimentar la un numar de 1.100 de persoane bolnave de inima, la 80 % din tre ei au aparut semne certe de ameliorare. In anul 1990, in cadrul simpozionului desfasurat la Roma, avand ca tema coenzima Q10, dr. W.V. Judy a prezentat rezultatele cercetarilor sale in acest domeniu. Timp de mai multi ani, el a administrat zilnic 100 mg CoQ10 unor pacieni care ant erior au suferit un infarct miocardic. Lotul cercetat era alcatuit din 180 de pa cienti din clasa IV NYHA, intr-un stadiu al bolii deosebit de grav. Ulterior, bolnavii au fost impartiti in doua grupe distincte, de cate 90 de pers oane. Pacientii din prima grupa au primit in continuare numai medicamente tradit ionale, iar cei din grupa a 2- a au primit pe langa acestea si 100 mg CoQ10. Pe parcursul anilor, s-a constatat ca numarul deceselor a fost considerabil cres cut in grupa celor care nu au primit CoQ10. Pana la sfarsitul celui de-al 6-lea an au decedat toti pacientii tratati cu medicamente traditionale. In schimb, 36 % dintre cei care au primit CoQ10 au supravietuit, la acesti bolnavi constatandu -se semne certe de ameliorare la numai 12 luni dupa inceperea tratamentului. La majoritatea pacientilor a crescut capacitatea functionala a inimii si s-a red us considerabil predispozitia pentru infarct. Conform concluziei dr. Judy, acest e observatii prelungite au demonstrat cu certitudine faptul ca insuficienta card iaca si predispozitia pentru infarct miocardic pot fi cauzate si de carenta cron ica de Q10. Potentatori S-a descoperit ca vitamina E si seleniul au rol in sinteza coenzimei Q10. Relatiile coenzimei Q10 cu alte vitamine: Vitamina E si seleniul ajuta la sinteza coenzimei Q10. Suplimente Indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape oricine poate beneficia de un supliment cu coenzima Q10. Suplimentele de vitamine si minerale, ce includ coenzima Q10, sunt special formulate pentru absorbtie maxima. Pentru adultii care aleg sa aduca aport de coenzima Q10 intr-o forma supliment, valoarea optima ar trebui sa fie intre 30 - 90 mg/zi. In anumite cazuri mai grave sau atunci cand exista o deficienta majora, cantitat ea optima va fi prescrisa de catre nutritionistul sau de catre medicul care va are in atentie. Stiati ca... ...indiferent de varsta sau de starea de sanatate, aproape fiecare dintre noi pu tem obtine beneficii printr-un aport suplimentar de coenzima Q10?