APA ÎN SISTEMELE BIOLOGICE

APA ÎN SISTEMELE BIOLOGICE

1. Noţiuni de fizică moleculară a lichidelor

2. Structura şi proprietăţile moleculei de apă

3. Structura moleculară a gheţii şi a apei lichide

4. Structura moleculară a soluţiilor apoase

5. Structura şi rolul apei în sistemele biologice

6. Tehnici fizice de studiu al apei în sistemele

biologice

7. Fenomene la nivelul interfeţelor

 Noţiuni de fizică dipoli
moleculară a
moment dipolar
lichidelor Md = q·d

• forţe în lichide:
– de tip Van de Waals (1/r7)
între dipolii electrici
– legături coordinative
(suprapunerea parțială a
norilor electronici ai
moleculelor)

• lichidele:
– simple (numai legături Van
der Waals)
– complexe (apa)
 Cristale lichide
• substanţe organice

• tranziţia solid-lichid nu se face

direct, ci prin mezofaze sau

faze mezomorfe
 Proprietăţile cristalelor lichide

• agregatele moleculare - condiţii:

– să fie alungite, să conţină părţi aşezate într-un plan

– să aibă un trunchi rigid - axa lungă a moleculei;

– să conţină dipoli electrici permenţi sau induşi;

– să aibă grupări dipolare slabe la extremităţi

Structuri moleculare – cristale lichide
– molecule organice mici:
mici esterii

colesterolului;

– agregate elicoidale lungi:

lungi ADN,

virusuri;

– structuri asociate care sunt

amestecuri de amfoliţi cu

solvenţi polari:
polari

membrana celulară
 Clasificarea cristalelor lichide
• termotrope
– anumit domeniu de temperatură;

• liotrope
anumit domeniu de concentraţie (membrana
celulară)
Clasificarea cristalelor lichide termotrope

nematice smectice colesterice

Faza A Faza C

mielina • activitate optică (afișaj)

• termooptice (termografie),
schimbă culoarea cu temperatura
 Imagine obţinută cu microscopul cu
polarizare în timpul formării unui cristal
lichid nematic
 Structura moleculei de apă
• 2 legături covalente
– unghi: 1050
– lungime: 0,965 Å

• Legătura covalentă
– molecula de apă : dipol
permanent cu un moment
dipolar de
Md = q·d = 1,858 Debye
≅ 6,2 ⋅10-30 C·m
– molecula de apă se orientează
în câmp electric
– constantă dielectrică mare
εr=80
Repartizarea electronilor în
molecula de apă
 Structura moleculară a apei
• Legături de tip Van der Waals
• Legături de hidrogen
– legături coordinative (1,76 Å)

– comportament cooperativ
– o moleculă de apă poate lega coordinativ alte 4
molecule
– formarea structurilor supramoleculare

gheaţa apa lichidă

• Un atom de H este
transferat parţial
moleculei vecine

• Legătura de hidrogen
este:
– mai puternică decât
interacţia dipol-dipol

– mai slabă decât legătura • Permanentă în starea

covalentă solidă a apei
– responsabilă pentru • Temporară în starea
tensiunea supeficială lichidă a apei (timpi de
mare a apei viaţă de ordinul ps)
 Proprietăţile fizice ale apei

1. căldură specifică foarte mare c = 4180 J/(kmol.K)

Q = m ⋅ c ⋅ ∆t

2. conductibilitate termică foarte mare 0.610 W m-1 K-1 (25°C)

3. căldură latentă de vaporizare mare λ = 2,4 MJ/kg

Q=mλ

4. densitate maximă la 3.984°C ρ = 999.972 kg m-3

5. permitivitate electrică foarte mare ε = 78,5 . ε0 (25°C)

6. constantă de disociere mică 1.821x10-16mol l-1 (25°C)

7. tensiune superficială mare σ = 0,073 N/m (25°C)

 Structura apei în starea solidă
număr maxim de legături de hidrogen

• reţele de prisme hexagonale

•la presiune si temperaturi normale

• structură afânată
• anomalia apei
Modele moleculare ale stării
lichide

• Modelul cinetico-molecular (numai pentru molecule

monoatomice)

• Modelul cristalin

• Modelul vacanţelor fluidizate (Eyring)(numărul

vacanţelor = numărul moleculelor de gaz perfect/V)

• Apa - un lichid complex - modele speciale

 Modele ale structurii apei în
starea lichidă

• Modelul reţelei cristaline

parţial distruse

• Modelul grămezilor temporare

(“flickering clusters” – nu explică proprietăţile
apei lichide)

• Modelul clatraţilor

• Modelul legăturilor flexibile

(legăturile de H nu se rup, ci se îndoaie)
 • Modelul actual al apei:
– Gel format dintr-un singur cluster
de mari dimensiuni cu timp de
viaţă foarte scurt (~10-9 s) în care
pot exista discontinuităţi locale, a
căror dimensiune depinde de
presiune şi temperatură
– Configuraţia cluster-ului se
schimbă prin ruperea si refacerea
legaturilor de hidrogen
– Teoretic, dimensiunea unui
cluster icosaedric cu
280 molecule de apă cluster este în medie de 90 de
molecule apă la 0ºC si de cel mult
25 molecule la 70ºC.
 Structura moleculară a
soluţiilor apoase
• Structura apei se modifică prin dizolvarea unei

substanţe în funcţie de tipul solvitului

1. Electroliţi

1q1 ⋅ q2
W= ⋅
4πε r
 Se obţine

Apa de hidratare
• Densitate mai mare prin electroconstricţie
• Temperatura de solidificare scade
• Temperatura de fierbere creşte
• Constanta dielectrică
• Tensiunea superficială creşte
2. Solviţi capabili să 3. Solviţii cu moment
formeze legături de dipolar permanent
hidrogen

Se integrează în
reţeaua apei

modificări structurale
induse minime

glucoza
 4. Solviţi cu grupări hidrofobe

Imobilizarea moleculelor de apă în

prezenţa trimetilamin-N-oxid - ului

Clatraţi – în mijloc au moleculă hidrofobă

Legăturile hidrofobe - importante în realizarea

structurii spaţiale a macromoleculelor dizolvate
în apă
 5. Moleculele amfifile
Grupări hidrofile Grupări hidrofobe

legături cu moleculele de apă realizează legături

prin atracţii electrostatice hidrofobe

apă legată
Apă de hidratare

Apă de clatrare

Apă legată
 Apa legată

• se evaporă foarte greu

• îngheaţă la temperaturi mult sub 0°C
• nu dizolvă cristaloizii
• nu participă la osmoză
 Disocierea apei
H2O → H+ + OH-
H+ + H2O → H3O+ (hidroniu)
Gradul de disociere al apei pure (25oC)
[H+] = [OH-] = 10-7 moli/l

pH = -log[H+]
pH = 7 pH mediu neutru
pH < 7 pH mediu acid (în organism, sucul gastric, cu pH<2)

pH > 7 pH mediu bazic

pH biologic = 7,4 (mediu slab bazic)
Soluţii tampon
Sângele cu seroproteinele
 Structura şi rolul apei în sistemele
biologice
• apa “compartimentalizată”:
• apă liberă
• apă parţial legată
• apă legată
• proprietăţi fizice deosebite
• datorată prezenţei unui mare număr de specii
moleculare, macromoleculare şi ionice, care
structurează apa din jur

• apa intracelulară - grad superior de odonare

• rol important în desfăşurarea proceselor celulare
(excitaţie, contracţie, diviziune, secreţie etc).
 Proprietăţile apei din
organism

• Se evaporă foarte greu (permite răcirea

organismului prin evaporare pulmonară şi
prin transpiraţie → homeostazie termică)

• Îngheaţă la temperaturi foarte scăzute

• Nu dizolvă cristaloizii

• Capacitate calorică şi conductivitate termică

mare → împiedică încălzirea ţesuturilor
 Tehnici de studiu a
structurii apei în sistemele
biologice

• Tehnici distructive

• Tehnici nedistructive
 Tehnici distructive

• Tehnicile de congelare

• utilizate pentru determinarea punctului

de îngheţ

• Tehnicile de deshidratare

• studiul compartimentalizării apei

 Tehnici nedistructive
• Spectrofotometria în IR

• Calorimetria

• Măsurarea relaxării dielectrice

• RMN (rezonanţa magnetică nucleară)

• Deuterizarea

• efecte izotopice funcţie de gradul de deuterizare

• efect hormetic (răspuns biologic favorabil al unei toxine în

concentraţii mici, de ex.: dioxina)

 Fenomene la nivelul interfeţelor
Interfaţă
• înmagazinează energie direct
proporţională cu aria sa

• σ - coeficient de tensiune
superficială

σ = F/l
σ = - L/dS = E/S E=σS
σ ap ă = 0,073 N/m (mai mare
doar pentru Hg)
 Substanţe netensioactive şi
tensioactive
La dizolvarea unei substanţe în
apă:

¾ σ = constant

¾ σ creş te (soluţii de
electroliţi)

¾σ scad e– substanţe tensioactive (cu grupări

hidrofobe: acizi organici, aldehide, alcooli, detergenţi etc.)

¾ legea lui Traube: tensioactivitatea unei substanţe este cu

atât mai pronunţată cu cât această substanţă conţine mai
multe grupări hidrofobe
 Emboliile gazoase

•Decompresii rapide
•Degajarea bruscă a azotului din sânge
 Rolul substanţelor tensioactive în
medicină

• rolul substanţelor tensioactive în

organism
– cresc permeabilitatea membranelor fluide
– principiile alimentare trec prin substanţe
tensioactive
• glucoză → esterii Cori şi Neuberg → glicerol;
• proteine → aminoacizi;
• glucide → acizi graşi.

• utilizarea în terapie
Rolul fenomenelor superficiale la nivelul
alveolelor pulmonare.
Surfactantul pulmonar

2σ
∆p =
r
∆p ~ 12 - 24 Torr Legea lui Laplace
 Fenomene capilare, forţe de
adeziune, forţe de coeziune, forma
stratului superficial

Menisc concav Menisc convex

• Apa udă pereții vasului
• Hg nu udă pereții vasului
 Legea lui Jurin

2σ
h= cos θ
ρgr
 Fenomene capilare
• ascensiunea sevei

• accidente vasculare de tipul

emboliilor gazoase

• pătrunderea de gaze în sânge

poate bloca capilarele
 APA ÎN SISTEMELE BIOLOGICE

¾ Noţiuni de fizică moleculară a lichidelor

¾ Structura şi proprietăţile moleculei de apă

¾ Structura moleculară a gheţii şi a apei lichide

¾ Structura moleculară a soluţiilor apoase

¾ Structura şi rolul apei în sistemele biologice

¾ Tehnici fizice de studiu al apei în sistemele biologice

¾ Fenomene la nivelul interfeţelor