Sunteți pe pagina 1din 2

Indicele SCHARLAU – IS (unităŃi)

K. Scharlau a stabilit pe cale experimentală, temperaturile critice ale aerului de la care, în


absenŃa vântului, dar în condiŃiile unor anumite valori ale umezelii relative a aerului, organismul uman
începe să resimtă senzaŃia de disconfort fiziologic datorat proceselor de răcire sau încălzire. Dacă ar fi
trasate pe o diagramă carteziană, aceste valori ar descrie aẟa-numita curbă a lui Scharlau.

Pentru calcularea indicilor Scharlau* se iau în considerare doi parametri meteorologici:

> Umezeala relativă a aerului – UR (%);


> Temperatura aerului măsurată la termometrul uscat – Tusc (°C).
Cele două variante de calcul ale acestui indice prezintă valorile/pragurile disconfortului
bioclimatic de iarnă ẟi respectiv, de vară.

9. Indicele SCHARLAU hibernal / de iarnă (ISH)

Conform metodologiei de calcul a ISH, oricărei valori a umezelii relative îi corespunde o


valoare critică de temperatură a aerului sub care, în absenŃa vântului, organismul uman începe să
resimtă senzaŃia de disconfort prin răcire, din cauza condiŃiilor bioclimatice nefavorabile (frig umed).

Indicele Scharlau hibernal se poate însă calcula numai pentru valori ale umezelii
relative mai mari de 40% ẟi temperatura aerului (măsurată la termometrul uscat) cuprinsă între –5°C ẟi
+6°C. În afara acestui interval, chiar dacă valorile umezelii relative se modifică, indicele ISH dobândeẟte
numai valorile extreme ale clasificării valorice, considerându-se că temperaturile mai mari de + 6°C
descriu o relativă stare de confort bioclimatic, iar cele mai mici de – 5°C, creează o stare de accentuat
disconfort.

Pentru calcularea Indicelui SCHARLAU hibernal (ISH), trebuie calculată mai întâi valoarea
temperaturii critice (Tc) corespunzătoare, conform ecuaŃiei :
Tc = ( - 0.0003 · UR2 ) + ( 0.1497 · UR ) - 7.7133
în care :
R2 = 0.9848;
UR = umezeala relativă a aerului (%);
Tc = temperatura critică (°C)
.
Valoarea propriu-zisă a Indicelui SCHARLAU de iarnă (ISH) (exprimată în unităŃi) este
dată de diferenŃa dintre temperatura locală (temperatura aerului măsurată la termometrul uscat) (T
usc) ẟi temperatura critică (Tc),
conform relaŃiei: ISH = T usc – Tc.

Această diferenŃă (ΔT) poate fi:


- pozitivă, când temperatura locală este mai mare decât temperatura critică, ceea ce nu
produce disconfort sau
- negativă, când temperatura locală este mai mică decât temperatura critică, ceea ce
produce disconfort prin răcire, a cărui intensitate (mică/medie/mare) va depinde de însăẟi amplitudinea
ΔT.
Nivelul de disconfort bioclimatic variază în funcŃie de clasele de valori ale ISH sau
ISE:

Indice Scharlau – IS (unităŃi) Tip de disconfort


IS ≥ 0 Confort
- 1 < IS < 0 Uẟor disconfort
- 3 < IS ≤ -1 Disconfort moderat
IS ≤ -3 Disconfort accentuat

* Scharlau K. (1950) - Einführung eines Schwülemasstabes und Abgrenzung von


Schwülezonen durch Isohygrothermen, Erdkunde, v.4, pp.188-201.
10. Indicele puterii de răcire a vântului (Wind-chill) - Pr (W/m2)

Indicele puterii de răcire a vântului (W/m2) a fost formulat pe baza unui experiment
efectuat de Paul Siple ẟi Charles Passel, în timpul unei expediŃii în Antarctica, în iarna anului 1941.
Aceẟti cercetători au dezvoltat indicele puterii de răcire a vântului, măsurând timpul necesar
unei cantităŃi date de pâine umedă pentru a se congela ẟi descoperind astfel, că procesul de răcire
depinde nemijlocit de viteza vântului. Desigur, procesele de răcire ale corpului omenesc sunt mult mai
complexe din cauza intervenŃiei mai multor factori, ce Ńin de sensibilitatea sa termică, de starea de
sănătate a subiectului uman expus, de vârsta, sexul acestuia etc.
Puterea de răcire a vântului reprezintă un concept meteoro-fiziologic care exprimă în termeni
obiectivi, acŃiunea combinată a temperaturii aerului ẟi vitezei vântului asupra bilanŃului caloric al
organismului uman. Valoarea ei exprimă intensitatea pierderilor calorice
(W) suferite de unitatea de suprafaŃă corporală (m2) în unitatea de timp, prin combinarea, în proporŃii
diferite, a mai multor procese fizice (radiaŃie, conducŃie, convecŃie, evaporare).
În esenŃă, vântul creează o stare de disconfort prin răcire în principal ca urmare a
intensificării proceselor de convecŃie ẟi evaporare de la suprafaŃa pielii expuse, ceea ce face ca
indicele Wind-chill să exprime cantitativ capacitatea de toleranŃă calorică a organismului uman expus la
frig.
Pentru calcularea Puterii de răcire a vântului (W/m2) se foloseẟte o ecuaŃie empirică, care
Ńine cont de efectul combinat al temperaturii aerului (măsurată la termometrul uscat) ( 0C) ẟi vitezei
vântului (m/s sau km/h).
Indicele Wind-chill se poate însă calcula numai pentru valori ale vitezei vântului cuprinse între
2m/s ẟi 24 m/s, la temperaturi ale aerului mai mici de +110C.
Pr = (12,1452 + 11,6222√v1 - 1,16222v1) · 33 - Tusc*
sau
P. r. = 1,1626 · (5,2735 · √v2 + 10,45 – 0,2778v2 · (33 - Tusc)
în care:
T usc = temperatura aerului (măsurată la termometrul uscat) exprimată în °C ẟi
v = viteza vântului, exprimată în m/s (1) sau km/h (2).
ObservaŃie! În România v este exprimată în m/s, formula de conversie din km/h în m/s fiind:

Vkm/h = 3,6 · Vm/s


În acelaẟi timp, se poate calcula ẟi Temperatura echivalentă puterii de răcire a vântului (°C),
care reprezintă temperatura efectivă pe care ar atinge-o aerul la anumite valori ale vitezei vântului:

T pr = (33 + (Tusc – 33) · (0,474 + 0,454√v1 – 0,0454v1))


sau
T pr = 0,045 · (5,2735 · √v2 + 10,45 – 0,2778v2) · (Tusc - 33) + 33, în care:
T usc = temperatura aerului (măsurată la termometrul uscat) exprimată în °C ẟi
v = viteza vântului, exprimată în m/s (1) sau km/h (2).

Efectele puterii de răcire a vântului asupra fiziologiei umane depind, desigur, de intensitatea
pierderilor calorice suferite de acesta, redate în tabelul de mai jos.

Puterea de răcire a Temperatura echivalentă puterii Efecte fiziologice


vântului – Pr (W/m2) de răcire a vântului – Tpr (°C)
Pr = 200 - 400 Tpr > +10 Nici un disconfort (Confort)
Pr = 400 - 600 +10 ≥ Tpr >-1 Uẟor disconfort
Pr = 600 - 800 -1 ≥ Tpr > -10 Disconfort accentuat
Pr = 800 – 1000 -10 ≥ Tpr >-18 Foarte frig
Pr = 1000 – 1 200 -18 ≥ Tpr >-29 Stress hipocaloric

Pr = 1200 – 1 400 -29 ≥ Tpr >-50 Risc de degerături în condiŃii de


expunere prlungită
Pr > 1400 Tpr ≤ -50 Risc de degerături instantanee

* Siple P.A., Passel C.F. (1945) Measurements of dry atmospheric cooling in


subfreezing temperatures, Proc. Amer. Phill. Soc., 89: 177 - 199.