NOTIUNI FUNDAMENTALE REFERITOARE LA PRESIUNE

Se ia in considerare generarea presiunilor de catre actiunea fluidelor

1.PRESIUNEA STATICA – fluidul nu se deplaseaza.Presiunea este generate de catre greutatea fluidului

2.PRESIUNEA HIDRODINAMICA – fluidul se deplaseaza. Presiunea este generate de frecarile fluidului cu

suprafetele de contact precum si de frecarile din volumul de fluid

1. PRESIUNEA HIDROSTATICA(STATICA)
Densitatea fluidelor poate varia cu
adancime(de exmplu in cazul gazelor)

Presiunea hidrostatica = = Densitatea x g x Adancimea pe verticala reala

Nu conteaza forma traiectului tubului ci

numai cota punctului la care se doreste
presiunea

p=ρgH

GRADIENTUL DE PRESIUNE HIDROSTATIC

Uneori se utilizeaza notiunea de gradient
hidrostatic.Prin definitie acesta este de fapt
greutatea specifica a fluidului considerat

Gradientul Hidrostatic = Densitatea x g

Utilizarea gradientului hidrostatic:

Avantaje: -Indica direct cu cat variaza presiunea pe unitatea de lungime;

-Se calculeaza mai rapid presiunea hidrostatica

Dezavantaje: -Ascunde explicitarea efectului acceleratiei gravitationale

1
 -In realitate se masoara densitatea si nu greutatea specifica

Relatia dimensionala a gradientului de presiune hidrostatica

Unitate de
greutate specifica

[Gradient hidrostatic] = [Densitate] x [Acceleratie] =

"
= x [Acceleratie] = ! x =

" " #
= x = x =
!

Unitate de gradient de
presiune

2. PRESIUNEA HIDRODINAMICA

Caderea de presiune = α x Densitatea x Debitm

α = coefficient al caderilor de presiune ce depinde de geometria spatiului de curgere si de

proprietatile reologice ale fluidului.

m € [1.1 2] pentru calcule de estimare se ia valoarea 2.

2
3
 PRESIUNI IN SONDE SI IN JURUL LOR

PRESIUNI IN MASIVUL DE ROCI:

PRESIUNEA LITOSTATICA sau geostatica la o adancime data, reprezinta presiunea exercitata de

greutatea sendimentelor asupra punctului considerat, inclusive ale fluidelor aflate in porii lor.

Presiunea litostatică sau geostatică la o adâncime dată reprezintă presiunea

exercitată de greutatea sedimentelor aflate deasupra punctului considerat, inclusiv
ale fluidelor aflate în porii lor.
Adâncimea
punctului în care se
Presiunea litostatică doreşte valoarea
presiunii litostatice

HH
Acceleraţia
gravitaţională

Densitatea aparentă a rocilor

(cu fluidele din ele) care este
variabilă cu adâncimea

4
 Densitatea fluidelor
Densitatea matricei
Porozitatea a rocii conţinute în porii
solide a rocii
rocii

ρ ar = ρs (1 − m ) + ρf m

Densitatea aparentă a rocilor Pentru calcule de estimare

este determinată de se poate considera ca fiind
densitatea granulelor solide
de densitatea fluidelor kg
ρar = 2300
conţinute în pori m3

PRESIUNEA DE STRAT SAU DE FORMATIUNE constituie presiunea fluidelor din porii sau fisurii rocilor.
Ea variaza in limite foarte mari atat pe verticala, cat si pe orizantala, uneori chiar de-a lungul aceluiasi strat.
Teoretic ea nu poate fi mai mare decat presiunea litostatica, mai exact decat rezistenta minima a rocii;
altmiteri formatiunile de deasupra s-ar disipa. S-au intalnit totusi presiuni in pori mai mari decat cele
litostatice. Faptul este posibil daca stratele de deasupra au o rezistenta suficient de mare, cazul
dolomitelor.

Daca presiunea din porii unui strat este egala cu cea a unei coloane de apa de la adancimea respectiva
pina la suprafata, ea se considera normal sau hidrostatica.

H
pn = ∫ ρa (H)g dH ≈ ρamedieg H
0

ρamedie = Densitatea medie a apei mineralizate. Pentru calcule de estimare se poate lua valori în intervalul
1050-1070 kg/m3.

5
 Presiunea, x0.1 MPa
Definirea 0 400 600 800
200
anomaliilor de
presiune a
fluidelor din pori

Pre

Pr
es
anomalii negative

siun

iun
pstrat < pn

ea
1000

ea h
Adâncimea, m

lito
idro

sta
tic
s

a(
tatica

de
(den

ns
ita
(den

te
sitat

roc
anomalii pozitive

sita
e ap

a2
2000

te a
pstrat > pn

30
a 10

0k
pa

g/m
107
00 k

3 )
0 kg
g/m

/m )
3 )
Anomalii de

3
Anomalii de presiune pozitive
presiune negative
3000

PRESIUNEA DE FISURARE presiunea maxima ce poate fi suportata de o roca se numeste presiune de

fisurare. Cunoasterea ei este esentiala cand se planifica densitatea noroiului, adancimea de tubare a
coloanelor de tubare, tehnologia de cimentare, presiunea maxima tolerate la gura sondei in timpul unei
manifestari eruptive controlate, posibilitatea de stimulare a productivitatii sondei.

Se disting de fapt:

- O presiune de initiere a fisurilor, de cedare a rocilor(uneori se face distinctie intre presiunea de

initiere si cea de cedare)
- O presiune de redeschidere a fisurilor, inchise dupa scaderea presiunii din sonda, cu valoare mai
mica decat prima
- O presiune de inchidere a fisurilor, valoare la care presiunea din dreptul rocii se stabilizeaza dupa
ce pomparea in sonda este oprita
- O presiune de propagare a fisurilor, mai mult sau mai putin constanta si in general fluctuanta.

ORIGINEA PRESIUNILOR ANORMALE

Se disting patru categorii de mecanisme care pot sta la originea anomaliilor de presiune:

1. Anomalii de natura hidrostatica create de o diferenta de inaltime sau densitate a fluidelor(cei doi
termeni ce definesc presiunea hidrostatica)

6
 Anomalia Adâncimea
de presiune sondei

Presiunea normală
pn = ρ am g H
∆p = ρam g (H a − H )
(hidrostatică)

Presiunea interceptată
cu sonda
ps = ρam g H a Densitatea
apei Nivelul
mineralizate piezometric

Punctul de alimentare
Nivelul piezometric Sonda
neeruptiva

Sonda
Ha Punctul de eruptiva Nivelul
H alimentare potentiometric
Nivelul piezometric

Ha
H

a) anomalie pozitivă
a) b) b)anomalie negativă c) anomalie pozitivă
c)
dinamică

∆p > 0 ∆p < 0 ∆p > 0

În orice zăcământ etanş la partea

superioară care conţine fluide cu
densităţi diferite se manifestă Etansare
anomalii de presiune. Mărimea lor
este determinată de înălţimea ∆H
Petrol sau gaze
coloanelor de fluide.
Astfel, dacă în zona de apă
Apa de zacamânt
presiunea este normală, deasupra
contactului apă-petrol sau
apă-gaze există o anomalie de
presiune pozitivă. Ea este maximă
în punctul cel mai de sus al
zăcământului anomalie pozitivă

Densitatea
apei Înălţimea deasupra
mineralizate contactului apă-petrol

∆p = (ρam − ρ f )g∆H > 0

sau apă-gaz

Densitatea
ţiţeiului sau
gazelor

7
 2. Anomalii produse de tensiuni de compresiune(dezechilibru de compresiune, forte tectonice)
3. Anomalii care au la baza mecanisme fizice si chimice ce duc la variatii de volum ale fluidelor din
pori, sau ale scheletului solid,timpul, la scara geologica, jucand un rol important.
4. Anomalii care au la baza activitatea umana(sonde forate care permit transferarea presiunilor intre
diverse formatiuni)

SUBCOMPACTIZAREA STRATELOR ARGILOASE

Acest fenomen, numit şi dezechilibru de compactizare, caracterizează formaţiunile în care a existat un

dezechilibru între viteza de subsidenţă a sedimentelor şi viteza de drenare, de expulzare a apei din porii lor
în procesul de compactizare. Iniţial, depunerile marine, variind de la nisip la mâl argilos, sunt îmbibate cu
apă, a cărei presiune este egală cu cea hidrostatică. Pe măsură ce alte particule solide se depun deasupra
lor, mărind presiunea litostatică, apa din sedimentele iniţiale este drenată şi ele se compactizează:
porozitatea lor scade, de la circa 80% în nămolul argilos la câteva procente când deasupra lor se află
câteva mii de metri de sedimente. Dacă viteza de depunere este relativ scăzută şi permeabilitatea
sedimentelor argiloase nu scade sub o anumită valoare, apa are timp să se dreneze şi compactizarea va fi
normală: presiunea fluidelor din pori rămâne egală cu cea hidrostatică, diferenţa faţă de presiunea
litostatică fiind preluată de matricea solidă. Când viteza de subsidenţă este mare, 300 – 500 m/mil. de ani,
apa din rocile argiloase nu are timp să scape, preluând o parte din greutatea scheletului solid. Roca
rămâne subcompactizată şi cu presiunea fluidelor din pori mai mare decât cea hidrostatică, adică
anormală. Dacă evacuarea apei este complet împiedicată – de exemplu prin depunerea unor evaporite
impermeabile –, presiunea din pori poate ajunge până la presiunea litostatică.

8
FENOMENE TECTONICE

Activitatea tectonică poate avea o varietate de efecte, directe sau indirecte, asupra presiunii fluidelor din
stratele afectate. Când se produce o ridicare a scoarţei terestre într-o anumită zonă şi stratele superioare
sunt erodate, cele mai vechi ajung în apropierea suprafeţei. Dacă ascensiunea este rapidă şi posibilităţile
de drenare a apei sunt reduse stratele vechi îşi conservă, în mare măsură, presiunea iniţială, anormală
pentru adâncimea la care au ajuns; asemenea presiuni sunt cunoscute sub numele de paleopresiuni.
Acestei ipoteze îi sunt opuse două obiecţii. Pe de o parte, odată cu ridicarea, temperatura stratelor scade,
volumul fluidelor se reduce şi implicit presiunea se micşorează, iar pe de altă parte, mişcările tectonice
sunt acompaniate de numeroase falii, prin care presiunea se poate disipa. În zonele cu activitate tectonică,
tensiunile ce apar se suprapun peste cele create de presiunea litostatică şi pot genera suprapresiuni, dacă
expulzarea fluidelor este împiedicată. Presiuni anormale sunt întâlnite, uneori, în stratele acoperite de cele
de pânză tectonică. În toate cazurile, faliile pot contribui la formarea zonelor cu presiune anormală sau,
dimpotrivă, la disiparea suprapresiunilor, în funcţie de gradul lor de etanşeitate. Diapirismul sării sau al
rocilor argiloase generează adeseori, deasupra lor sau lateral, presiuni anormal de mari. De asemenea,
s-au întâlnit presiuni anormale în zonele de subducţie a două plăci tectonice, în geosinclinalele cu
sedimentare rapidă.

EXPANSIUNEA TERMICA IMPIEDICATA

Datorită imposibilităţii dilatării, presiunea unui lichid aflat într-un spaţiu izolat complet, cu volum constant,
creşte simţitor cu temperatura. Anomalii semnificative de temperatură pot fi întâlnite în vecinătatea
intruziunilor vulcanice, a zonelor cu activitate hidrotermală, a domurilor de sare, a gheţarilor şi a
permafrostului. Uneori, anomaliile de presiune sunt puse şi pe seama creşterii temperaturii cu adâncimea
în timpul subsidenţei. Importanţa efectului termic asupra apariţiei presiunilor anormale este adesea
contestată, pe motivul că, la scara timpului geologic, un spaţiu complet etanş este dificil de acceptat,
datorită coeficientului de dilatare scăzut al apei, sunt suficiente scăpări minore pentru a menţine presiunea
la valoarea normală. În plus, vâscozitatea apei scade cu temperatura, facilitând drenarea ei.

DIAGENEZA ARGILELOR

În procesul de sedimentare şi de compactizare, ca urmare a creşterii temperaturii şi presiunii, a activităţii

ionice, smectitele se transformă treptat în ilite. Acest proces de transformare chimică este însoţit de
expulzarea apei de hidratare, dintre foiţele elementare în porii rocii. Astfel, o argilă cu 75 % smectite şi
25 % ilite transformându-se în una cu 20% smectite şi 80% ilite eliberează circa apă, care trece în porii
rocii. Apa interplanară are o structură moleculară mult mai compactă decât apa liberă din pori, prin urmare
şi o densitate mai mare de 1000 kg/m3 (1150 – 1400 kg/m3). Prin eliberare, ea îşi măreşte volumul,
contribuind la crearea unei presiuni anormale, dacă drenarea este împiedicată, alături de fenomenul de
subcompactizare.

DIAGENEZA SULFATILOR

La circa 40 gradecelsius, gipsul (CaSO4 x 2H2O) se transformă în ahidrit (CaSO4) sau semihidratat (
CaSO4 x 0,5H2O), eliberând apa de cristalizare. Acest fenomen este considerat, uneori, drept o cauză a
presiunilor anormale. Anhidritele sunt şi bariere impermeabile.

TRANSFORMAREA MATERIILOR ORGANICE

La adâncimi mici, prin acţiunea bacteriană asupra materiilor organice este generat metan, care în general
difuzează cu uşurinţă spre suprafaţă. La temperaturile mari întâlnite la adâncime (peste 100-120 grade
celsius ), hidrocarburile mai grele crachează, formându-se hidrocarburi mai uşoare, cu un
număr sporit de molecule şi care ocupă un volum mai mare. Într-un spaţiu închis, consecinţa este o
9
creştere a presiunii. Marnele subcompactizate cu un conţinut ridicat de gaze, frecvent întâlnite, pot
constitui un argument în favoarea acestei teorii. Se crede că acest proces, de generare şi cracare a
hidrocarburilor, joacă un rol important în generarea suprapresiunilor extreme întâlnite la adâncimi mari în
majoritatea bazinelor petrolifere.

OSMOZA

Ea defineşte mişcarea spontană a apei printr-o membrană semipermeabilă ce separă două soluţii cu
concentraţii diferite până ce concentraţia lor devine egală sau până ce se creează o presiune, numită
osmotică care să oprească această mişcare. Experienţele de laborator au dovedit că argilele pot juca rolul
unor membrane semipermeabile, dar presiunile create sunt reduse. Osmoza ar putea explica presiunile
anormale din vecinătatea domurilor de sare sau din zone cu salinităţi foarte diferite. Presurizarea
acvatermală, deshidratarea mineralelor, maturarea hidrocarburilor şi osmoza sunt mecanisme de
expansiune împiedicată. Prin migrarea gazelor dintr-un orizont inferior în unul superior, pe falii neetanşe,
prin spatele coloanelor de burlane cimentate nesatisfăcător, se pot forma zăcăminte secundare cu
presiune anormal de mare.

Perioada de
Metode
Anticiparea şi evaluarea zonelor cu aplicare

presiune anormală contribuie în mare Predictive

Studiul geologiei regionale
Prospectiuni seismice Înaintea forajului

măsură la succesul forajului, fără elemente Prospectiuni gravimetrice

de risc major. Măsurătorile de presiune Viteza de foraj

Exponentul d

directe sunt posibile numai după traversarea Tehnologice

Viteza de foraj normalizata
Metoda Sigmalog
În timpul forajului

Momentul la masa

formaţiunilor respective (şi sunt şi foarte Frecarile în timpul manevrarii

scumpe). Rezistivitatea (intrare-iesire din sonda)

Salinitatea (intrare-iesire)

Există în prezent numeroase metode de Continutul de gaze (intrare-iesire)

Densitatea (intrare-iesire)
Parametrii fluidului de

detectare şi estimare a presiunilor anormale,

În timpul forajului
foraj Temperatura ((intrare-iesire)
Nivelul la habe

folosite atât în faza de proiectare, cât şi în

Debitul (intrare-iesire)
Presiunea de pompare

cea de execuţie a unei sonde. Majoritatea Litologia

Densitatea marnelor

acestor metode au la bază două presupuneri: Analiza detritusului

Factorul de marna (continutul echivalent
de bentonita)
Piroliza (continutul de hidrocarburi si de În timpul forajului

- formaţiunile cu suprapresiune sunt mai carbon)

Rezistivitatea

puţin compacte şi au o porozitate

Continutul de gaze
Forma, marimea si abundenta

corespunzătoare mai mare decât cele Rezistivitatea (conductivitatea)

Dupa forajul
Carotajul sonic

similare, aflate la adâncime, dar cu presiune Geofizica de sonda Carotajul de densitate (gama)
Carotajul de porozitate (neitronic)
sondei
(intervalului)
În timpul forajului

normală;
prin tehnicile de
Carotajul radiactivitatii naturale (raportul telemasurare
Th/K)

- variaţia parametrului urmărit reflectă

Dupa forajul

fidel variaţia porozităţii cu adâncimea Masuratori directe Cu probatoare de strate sondei

(intervalului)

10
 Pentru diverse bazine sedimentare, presiunea litostatică se determină măsurând
densitatea medie a sedimentelor pe intervale cu litologie asemănătoare.
Lungimea
intervalului
n considerat

pl = ∑ρ
i =1
ari g l i
Densitatea
aparentă a rocii se
determină prin
carotaj radioactiv de
densitate, prin
Suma
carotaj acustic,
presiunilor
prospecţiuni
Presiunea litostatică litostatice
seismice ori direct
ale
pe detritusul de la
pachetelor
de roci site şi pe carote.
considerate

EVALUAREA CANTITATIVA A PRESIUNILOR ANORMALE

PRESIUNEA DIN PORI

Pe intervalele de adâncime unde rezultatele măsurătorilor se aşază pe linia de compactizare normală,

presiunea din pori este egală cu presiunea hidrostatică. Presiunea anormală se evaluează cantitativ
presupunând că există o proporţionalitate între mărimea anomaliei de presiune şi abaterea parametrului
calculat sau măsurat faţă de valoarea lui normală la adâncimea respectivă. Există mai multe metode de
evaluare, nici una nefiind universală.

1. Metoda adâncimii echivalente. Dacă se exclud Parametrul x (lg)

efectul temperaturii şi cel al variaţiilor litologice şi de
salinitate, se poate admite că rocile argiloase cu
proprietăţi fizice echivalente au acelaşi grad de
compactizare: presiunea de contact verticală dintre
Zona compactizata
granulele solide este aceeaşi. normal
Hech
Fie un parametru urmărit de-a lungul adâncimii. B
Adâncimea

Oricărui punct A din zona subcompactizată îi

corespunde un punct B pe linia de compactizare H

normală în care gradul de compactizare este A

acelaşi. Punctul B se află pe verticala punctului A şi Tendinta de

compactizare
adâncimea lui este numită adâncime echivalentă. Zona subcompactizata normala
Presiunea de formaţie din punctul A:

pp, A = pp,B + (pl , A − pl ,B )

Γp,A = Γp,n + (ρ
~ −ρ~ ) g 1 − Hec 
ra a
~ gH + (ρ
~ −ρ~ ) g (H − H )  H 
pp,A = ρa ra a ec

11
2. Metoda proporţionalităţii (a raportului). Se
presupune că există o proporţionalitate directă
între presiunea de strat şi parametrul ce exprimă Parametrul x (lg)
gradul de compactizare a rocii. Astfel, presiunea
din porii formaţiunii

Zona compactizata
xn normal
p p = p p,n
x ob

Adâncimea
xn
xob

Tendinta de
Proporţionalitatea de mai sus a fost compactizare
remarcată îndeosebi la exponentul d . Zona subcompactizata normala
Cu alţi parametri, proporţionalitatea se
păstrează doar cu aproximaţie. Chiar
şi cu exponentul d c se aplică uneori
un coeficient de corecţie specific
fiecărei zone.

Aceasta se determină fie indirect, cu diverse

relaţii de calcul, fie direct, din observaţii sau teste de Initierea fisurarii
fisurare în sonde. (presiunea de cedare)
3 Propagarea fisurilor
Aşa cum s-a mai precizat, roca cedează, se
fisurează, atunci când este depăşită rezistenţa 2 4 5
Presiunea

minimă din pereţii sondei. Orientarea fisurilor

depinde de orientarea sondei în câmpul de tensiuni Propagarea
fisurilor înceteaza
din jurul ei şi de anizotropia rocilor. În sonde verticale
suficient de adânci, tensiunile minime sunt cele
circumferenţiale şi fisurile sunt orientate vertical.
Presiunea de fisurare a unei formaţiuni se
determină şi direct, prin teste de fisurare, de cedare 1
(leak off test). Se pompează noroi în sonda închisă Volumul pompat (timpul)
cu debit redus, 50 – 100 l/min, (valori mai mari în roci
permeabile şi în sonde cu volum mai mare) şi se
înregistrează variaţia presiunii în funcţie de volumul
pompat. Presiunea pe formaţiune este egală cu
presiunea citită la suprafaţă plus cea a coloanei de
noroi din sondă.

12
PRESIUNEA DIN SONDE

Într-o sondă plină cu un lichid aflat în repaus, presiunea la adâncimea se determină, în principiu, cu relaţia

ps = ρn gH + p0
Presiunea la talpa sondei=Presiunea hidrostatica + Presiunea de la suprafata cu sonda inchisa citita la
manometrul prajinilor de foraj sau la coloana.

Densitatea echivalentă de circulaţie într-un punct, aflat la adâncimea H

ps ρn gH + ∆psi ∆psi
ρecv = = = ρn + > ρn
gH gH gH
PRESIUNEA LA GAURA DE SONDA

Presiunea hidrostatica: presiunea exercitata de coloana de fluid depinde de densitatea acesteia si

Adancimea Verticala Reala(TVD=True Vertical Depth)
)*
$%& '& ( (
+
Presiunea hidrostatica=
",,!

Sau

Presiunea hidrostatica=TVD[m] x Gradientul de presiune[bar/l]

Presiunea in formatiune(presiunea stratului): presiunea fluidului din formatiune sau presiunea fluidului
din porii rocii este presiunea exercitata de catre fluid in cadrul formatiunii.

Valoarea medie a gradientului de presiune pentru o formatiune normal este de 0,108[bar/m].

Acesta este gradientul de presiune produs de catre coloana de apa sarata.

Presiunea in formatiune=TVD[m] x Gradientul formatiunii[bar/m]

Presiunea de circulatie: presiunea de circulatie furnizata de catre pompele instalatiei, reprezinta

presiunea totala necesara pentru a circula noroiul sau apa sarata de la pompe prin linile de suprafata si
prin coloana pina la talpa sondei si inapoi prin spatial inelar catre suprafata.

Presiunea de circulatie=Static (BHP=Bottom Hole Pressure)[bar] +Pierderea de presiune in spatial inelar

Presiunea de Circulatie cu Viteza Redusa(SCR=Slow Circulating Pressure)

Operatiunile de control al sondei, sunt efectuate cu viteza redusa pentru a permite:

- permite ingreunarea si degazeificarea noroiului de foraj

- reduce solicitarile in echipamentul de suprafata

- mareste timpul de reactive pentru reglarea duzelor

13
De aceea circulatia cu viteza redusa(SCR) trebuie sa se faca cu echipamentelor care vor fi folosite in
timpul omorarii sondei.

Presiunea la talpa sondei: este o suma a presiunii, hidrostatice exercitata de coloana de fluid din sonda
plus alte caderi (datorita frecarilor)de presiune(din spatial inelar) si orice alte pierderi exercitate la
suprafata. Aceasta este presiunea totala exercitata de catre pompele de noroi iar intentia este de a
echilibra presiunea stratului.

Presiuni anormale: presiuni anormale ale fluidului din formatiune pot aparea din mai multe motive

- diferente de presiune ale fluidului

- formatiuni de suprafata cu presiuni mari

- compresia sedimentelor

- depuneri de sare

- mineralizare

Presiunea de fracturare a formatiunii:

Testul de fisurare(Leak of Test)

Presiunea determinate la acest test, este presiunea de la suprafata care adaugata presiunii hidrostatice a
noroiului sau apei sarate din sonda, cauzeaza fisurarea stratului.

Testul de integritate a formatiunii(Formation Integrity Test)

Acest test de rezistenta a formatiunii(cunoscut sub denumirea de test de integritate daca fisurarea nu este
ceruta) este realizat dupa ce coloana de tubare este introdusa in gaura de sonda si cimentata.

Presiunea de Suprafata in Spatiul Inelar(MAASP) sau Presiunea de Suprafata Maxima Admisa

Cea mai mare presiune la care este expusa formatiunea, sub siul coloanei se inregistreaza atunci cand un
aflux de gaze apare sub siu.

Daca MAASP este depasita atunci poate aparea o eruptive interna sub siul coloanei.

MAASP=Maxim Allowlabe Annular Surface Pressure

SISTEMUL DE URMARIE AL PRESIUNII DE CIRCULATIE

Presiunea necesara pentru a circula un fluid este o masura a pierderilor prin frecare in sistemul de
circulare.

Asta include pierderile din garnitura, pierderile prin echipamentele de fund si pierderile din spatiul inelar.
Factorii care afecteaza pierderile de presiune prin frecare sau presiunea de circulatie includ:

- Lungimea garniturii (Tevi extractie si Prajini de foraj)

- Densitatea fluidului sau greutatea acestuia

- Limita minima de curgere a materialului si vascozitatea plastica a fluidului

14
- Diametrele componentelor sistemului hidraulic

- Debitul de circulatie

Densitatea Echivalenta de Circulatie (ECD=Equivalent Circulating Density)

Din totalul presiunilor din sistem sau a pierderilor presiunii prin frecare, doar pierderile din spatiul inelar
actioneaza direct in gaura de sonda. Aceasta presiune este adaugata la presiunea hidrostatica. Suma
presiunii hidrostatice si pierderea din spatiul inelar cand este transformata in greutatea noroiului poarta
denumirea de Densitatea Echivalenta de Circulatie.

Legatura dintre Presiunea de Circulatie si Debitul de Circulatie

2
 NewCirculationRate( SPM ) 
NewCirculation Pr essure[bar ] = OldCirculation Pr essure[bar ] ×  
 OldCirculationRate( SPM ) 
Legatura dintre Presiunea de Circulatie si Greutatea Noroiulu

NewMudWeight[ Kg / l ]
NewCirculating Pr essure[bar ] = OldCirculating Pr essure[bar ] ×
OldMudWeight[ Kg / l ]

Scaderi / Cresteri de presiune

Scaderea presiunii (efectul de pistonare) = Efectul de piston la exatrgerea garniturii cauzeaza o scadere a
presiunii la talpa sondei. Garnitura se extrage cu viteza redusa.

Cresteri de preiune = Efectul de piston la introducerea garniturii cauzeaza o crestere a presiunii la talpa
sondei. Garnitura se extrage cu viteza redusa.

Marja de siguranta = Supragreutatea hidrostatica necesara pentru a compensa in siguranta efectul de

piston care poate aparea in timpul manevrei in sonda sau a insurubarii tevilor din garnitura.

Cresteri de presiune la pornirea pompei = Spargerea rezistentei de gel a noroiului si pornirea circulatiei va
necesita o crestere a presiunii in pompa, care estede asemenea aplicata in gaura de sonda. Mariti viteza
de circulatie cand noroiul a ajuns in talpa.

15