Nicolae Iorga

Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botosani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic,

judetul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet,
enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si
academician roman. Dupa cum a afirmat George Calinescu, Iorga a jucat in cultura
romaneasca, in primele decenii ale secolului XX, "rolul lui Voltaire".
Parintii lui Iorga au fost Nicu Iorga, avocat, si Zulnia Iorga (nascuta Arghiropol). Numele
de botez este Niculae, acesta fiind si motivul pentru care, in marea majoritate a
cazurilor, in timpul vietii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare tarziu si rar din
mana sa, fiind covarsitor folosit ulterior, la reeditarea (cenzurata si partiala) a scrierilor
sale. Sotia lui Nicolae Iorga a fost Catinca. Absolvent al Universitatii din Iasi (1889), pe
care a absolvit-o intr-un singur an.
Dupa studii elementare si gimnaziale in Botosani, termina Liceul National din Iasi in
1888. Absolva Universitatea din Iasi intr-un singur an cu diploma "magna cum laude".
Continua studiile universitare la Paris, Berlin si Leipzig, obtinand doctoratul (1893) la
numai 23 de ani.
Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Romane.
In 1894, la 24 de ani, obtine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din
Bucuresti. Din 1911 este membru activ al Academiei Romane. Incepand din 1922 tine
cursuri de vara la Valenii de Munte, judetul Prahova.
Nicolae Iorga:„Tara noastra are, inainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca,
adevarata si spornica, nu se poate face decat prin solidaritate nationala.
Dotat cu o memorie extraordinara, cunostea istoria universala si in special pe cea
romana in cele mai mici detalii. Nu este cu putinta sa-ti alegi un domeniu din istoria
romanilor fara sa constati ca Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo si a tratat tema in mod
fundamental. In timpul regimului comunist opera sa istorica a fost in mod constient
ignorata, istoria Romaniei fiind contrafacuta in concordanta cu vederile regimului de
catre persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui numar urias de publicatii, cel
mai mare poligraf al romanilor: circa 1.250 de volume si 25.000 de articole.
Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: monografii de orase, de domnii, de familii,
istoria bisericii, a armatei, comertului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor in strainatate
etc. Cateva din publicatiile mai importante: Studii si documente cu privire la istoria
romanilor, in 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman in 5 volume (aparuta in
limba germana: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria romanilor in
10 volume (1936-1939).
Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Invierea lui Stefan cel Mare,
Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfantul Francisc din Asisi si altele), volume
memorialistice (Oameni cari au fost, O viata de om, asa cum a fost). In 1903 a preluat
conducerea revistei Samanatorul. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului National
Democrat, in anii 1931-1932 Prim-Ministru si Ministru al Educatiei Nationale. Membru al
parlamentului in mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii sai
politici.