UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR ŞI APLICAŢIILE

SOCIAL MEDIA

REZUMAT

Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. Emil PĂUN

Doctorand:
Andreea Maria VIŞAN

Bucureşti
2018
CUPRINS:

Cuprins Figuri ........................................................................................................... 6

Cuprins Tabele ......................................................................................................... 9

Listă Acronime ....................................................................................................... 10

ARGUMENT INTRODUCTIV ................................................................................. 11

1. Nevoia de socializare: de la limbaj la Internet şi Social media ........................... 18

1.1 Accesul la educaţie: de la limbajul gestual la revoluţia lui Gutenberg .............. 18

1.2 De la primul telegraf la Internet ........................................................................ 25

1.3 Internetul şi noi mijloace de socializare ............................................................ 30

1.4 Socializarea în noul mileniu. Social media ....................................................... 32

1.5 Dezbateri contemporane în definirea conceptului de social media .................. 34

1.6 Aplicaţiile social media – clasificare, caracteristici, utilizare ............................. 38

1.7 Mediul educaţional şi aplicaţiile Social media .................................................. 42

1.8 Provocări, bariere şi consecinţe ale utilizării aplicaţiilor social media ca

instrumente educaţionale ....................................................................................... 50

2. Tranziţiile din învăţământul superior sub impactul mijloacelor de socializare ..... 56

2.1 Învăţământul superior sub impactul noilor tehnologii........................................ 57

2.2. Standarde pentru procesul educațional în mediul on-line ............................... 62

2.3 Noi direcţii pentru învăţământul superior. Mediul virtual ................................... 67

2.3.1 Învăţământul superior–pion esenţial pentru viitorul societăţii ........................ 67

2.3.2 E-learning – scurtă definire conceptului ........................................................ 72

2.3.3 Cursurile on-line – o nouă provocare pentru învăţământul superior .............. 73

2.3.4 Învăţarea mobilă (“mobile learning”) .............................................................. 78

2.4 Instituţiile de învăţământ superior în contextul globalizării ............................... 82

2.5 Noi competitori pentru învăţământul superior ................................................... 93

2.6 Redefinirea rolului profesorului şi studentului şi regândirea procesului

educaţional ............................................................................................................. 97

2
2.6.1 Studenţii şi rezistenţa lor la schimbare ........................................................ 108

2.6.2 Pedagogia secolului XXI: informație, abilități tehnologice și social-media... 111

3. Social media şi mediul educaţional .................................................................. 116

3.1. Regândirea educaţiei sub impactul Social media .......................................... 120

3.2 Studii asupra aplicaţiilor social media utilizate în mediul universitar, la nivel
mondial ................................................................................................................ 122

3.3 Reţelele sociale. Fenomenul Facebook ......................................................... 130

3.4 Proiecte colaborative – wiki ............................................................................ 135

3.5 Blogul şi procesul de predare – învăţare ........................................................ 141

3.6 Comunităţile de conţinut video (“video content communities”) - Platforma

Youtube................................................................................................................ 145

3.7 Aplicaţiile Social media şi mediile personale de învăţare („Personal Learning

Environment”) ...................................................................................................... 149

3.7.1 Personalizarea procesului de învăţare ........................................................ 149

3.7.2 Mediul personal de învăţare (Personal Learning Environment) .................. 151

4. Utilizarea aplicațiilor social media în mediul universitar ................................... 158

4.1 Premise ale cercetării ..................................................................................... 158

4. 2 Fundamentul metodologic al cercetării .......................................................... 160

4.2.1. Scopul cercetării......................................................................................... 160

4.2.2 Obiective ..................................................................................................... 161

4.2.3 Întrebări de cercetare .................................................................................. 161

4.2.4 Ipoteze de lucru........................................................................................... 162

4.2.5. Metode şi intrumente de cercetare ............................................................. 163

4.2.6. Eşantionul și durata cercetării .................................................................... 168

4.2.7. Etape ale cercetării .................................................................................... 170

4.2.8. Produse ale cercetării ................................................................................ 172

3
4.3. Etapa I: Utilizarea aplicaţiilor social media în cadrul disciplinelor TIC şi IAC
în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din
Bucureşti. Bune practici ....................................................................................... 173

4.3.1 Primul pas - Proiectele colaborative (collaborative projects). Aplicaţiile

Google. ................................................................................................................ 180

4.3.2 De la proiecte colaborative la tutoriale și comunități video .......................... 186

4.3.3 Noul “scris” și „citit” prin intermediul blogurilor............................................. 191

4.3.4 Rețelele de socializare ................................................................................ 196

4.3.5 Opinii personale formulate în urma implementării diferitelor tipuri de

aplicații Social media............................................................................................ 200

4.4 Observaţii privind percepţia beneficiarilor cu privire la utilizarea aplicaţiilor

social media în procesul educaţional ................................................................... 205

4.4.1 Aşteptările beneficiarilor de la aplicaţiile social media ................................. 206

4.4.2 Limitele aplicaţiilor resimţite de beneficiari .................................................. 207

4.4.3 Efectele resimţite asupra procesului educaţional ........................................ 208

4.5 Analiză comparativă a principalelor platforme social media utilizate în cadrul

procesului educaţional ......................................................................................... 211

4.5.1 Criterii în vederea realizării analizei comparative ........................................ 211

4.5.2 Facebook versus Google Plus .................................................................... 218

4.5.3 Blogger versus Wordpress .......................................................................... 221

4.5.4 Youtube versus Vimeo ................................................................................ 223

4.6 Etapa a II a: Cuantificarea şi structurarea oportunităţilor oferite de utilizarea

aplicaţiilor social media în procesul educaţional .................................................. 226

4.7 Acțiuni pe termen lung. Propuneri .................................................................. 254

Învăţământul superior şi aplicaţiile social media. Ghid de bune practici ............... 258

CONCLUZII .......................................................................................................... 314

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 319

ANEXE ................................................................................................................. 333

4
Anexa 1 – Chestionar adresat studenţilor ............................................................ 333

Anexa 2 – Grila de observaţie pentru cadre didactice şi studenţi ......................... 342

5
ARGUMENT INTRODUCTIV

În ultimii ani cu precădere, dezvoltarea noilor tehnologii a influenţat puternic

stilul de viaţă al populaţiei, trasând noi direcţii în viaţa socială, economică și
culturală, atât în ţările dezvoltate cât şi în cele mai puţin dezvoltate. Într-un interval
relativ scurt de timp, utilizarea aplicaţiilor social media în activităţile de predare –
învăţare - evaluare a devenit una dintre tendinţele majore ale învăţământului
contemporan.

Social media a devenit un fenomen în creștere cu numeroase și variate

delimitări în utilizarea publică și academică. În această lucrare termenul social
media include aplicațiile web și mobile ce permit persoanelor fizice și instituţiilor să
creeze, să modifice și să distribuie conținut nou sau generat de către alţi utilizatori
în mediul virtual prin intermediul comunicării multiple. Trebuie notată diferența
dintre conținutul generat de utilizatori, care este specific pentru media informală
(netradițională) generată şi dezvoltată de utilizatori individuali, și conținutul
existent, care este, de obicei, mass-media tradițională (știri, reviste, radio și
televiziune) reproduse pentru web. În acelaşi timp trebuie să ţinem cont şi de
faptul că social media implică și elemente de design ce permit crearea unor spații
sociale virtuale ce încurajează interacțiunea, formând astfel punţile necesare în
vederea realizării tranziţiei între mediul virtual şi implicarea față în față.

Teza de doctorat Învăţământul superior şi aplicaţiile social media se

focusează pe unul dintre subiectele de actualitate ale momentului: aplicaţiile social
media şi mediul academic. Cercetarea este axată pe modul în care aceste noi
aplicaţii pot fi introduse în mod eficient şi valorificate în cadrul procesului de
predare-învăţare şi mai ales cum poate fi realizată tranziţia spre integrarea unei
aplicaţii a cărei utilizare primară a fost dezvoltată într-un mediul informal spre un
cadrul definit de experienţe formale şi bine structurate.

Implementarea acestor aplicaţii în cadrul procesului educaţional a dat

naştere în ultimii ani la o serie de întrebări, multe dintre ele raportându-se la
impactul pe care îl determină utilizarea lor asupra calităţii procesului educaţional.

6
 Valorificarea acestor aplicaţii, selectarea celor mai optime platforme şi
adaptarea lor la nevoile grupului ţintă sunt etape condiţionate indubitabil de
realitatea actuală, o realitate în care aprope totul se întâmplă în mediul virtual.

În acest context, conştientizarea gradului în care aplicaţiile social media

sunt prezente în viaţa studenţilor şi mai nou, în cadrul procesului educaţional, a
modurilor în care cadrele didactice pot controla şi îmbunătăţi procesul educaţional
cu ajutorul lor reprezintă o primă etapă în procesul de adoptarea a aplicaţiilor
social media în mediul universitar.

Actualitatea temei propuse pentru cercetare se datorează faptului că

societatea mileniului III este extrem de solicitantă în ceea ce priveşte învăţarea şi
presupune o personalizare a procesul educaţional cu atât mai mult cu cât acum
învăţare se extinde pe parcursul întregii vieți.

În ultimii ani cu precădere, cadrele didactice din instituţiile de învățământ

superior au valorificat, dincolo de sălile de curs, potenţialul acestor aplicaţii în
special pentru a transmite informaţii sau pentru a consilia studenţii.

Această teză de doctorat se bazează pe experienţa proprie acumulată în

urma activităţilor şi interacțiunii directe avute cu studenţii, activităţi în cadrul cărora
au fost utilizate cu pracădere diverse tipuri de aplicaţii social media. Aceste
aplicaţii, de-a lungul timpului s-au diversificat, odată cu noile apariţii în domeniu.

Din analiza literaturii de specialitate trebuie să menţionăm că diversitatea

informaţiei oferită de mediul digital afectează atât pregătirea studenţilor, cât şi
procesul de documentare şi perfecţionare a cadrelor didactice, obligate să intre
într-o competiţie virtuală cu ceea ce studenţii pot afla accesând diferite situ-rile.

Principalele întrebări ce au stat la baza acestei teze de doctorat au apărut

ca o urmare a provocărilor întâmpinate în lucrul cu aceste aplicaţii şi astfel au fost
conturate obiectivele acestei cercetări ce au fost alimentate de dorinţa de a
aprofunda şi perfecţiona modul de selectare, implementare şi utilizare a lor în
procesul educational.

Una dintre întrebările de bază de la care au pornit preocupările pentru

această cercetare este: „Cum selectăm şi implementăm o aplicaţie social media în
procesul educaţional?”. Răspunsul la care am ajuns prin experiența proprie, arată
că noutățile în acest domeniu vin din partea dezvoltatorilor și nu a utilizatorilor,

7
care sunt de cele mai multe ori mai puțin consultați, astfel procesul de selecţie
este puternic influenţat de popularitatea unei aplicaţii, popularitate ce poate fluctua
rapid îngreunând astfel procesul de selecţie.

Lipsa unor criterii clare de evaluare obiectivă, dar şi a unor exemple bine
structurate îngreunează acest proces. Această cercetare, urmărește includerea
principalilor actori educaționali (utilizatorii – cadrele didactice şi studenţii) în
procesul de selectare şi implementare a aplicaţiilor social media în vederea
elaborării unui ghid de bune practici privind selectarea şi implementarea acestor
aplicaţii în procesul de predare-învăţare la nivel universitar pe cât de complex pe
atât de ușor de utilizat şi necesar.

Unul dintre aspectele notabile în ceea ce priveşte aplicaţiile social media şi

învăţământul superior este gradul de autonomie pe care aceste aplicaţii îl conferă,
acum studenţii fiind cei care îşi pot gestiona propriul proces de învăţare, integrând
mediul informal în experienţa academică.

În prezent, un număr tot mai mare de instituţii de învăţământ superior din

lume şi treptat şi din România încearcă să selecteze cele mai optime aplicaţii
social media şi să le valorfice potenţialul fie în cadrul procesului educaţional fie la
nivel instituţional (administrativ, marketing, etc.). Indiferent de aria pentru care sunt
utilizate, fie că vorbim despre reţele sociale, bloguri, comunităţi cu conţinut video
sau lumi virtuale, numărul de astfel de aplicaţii existente pe piaţă este într-o
continuă creştere, astfel procesul de selecţie şi ulterior metodele de implementare
a acestora pot fi foarte dificile.

În acest context considerăm că realizarea unui ghid de bune practici privind

selectarea şi implementarea aplicaţiilor social media în mediul universitar poate
simplifica acest proces oferind o viziune asupra modului de implementare. Mai
mult prin analizele comparative realizate asupra diferitelor platforme pentru diferite
tipuri de aplicaţii social media pot fi mult mai uşor identificate acele caracteristici
ce corespund cel mai bine nevoilor studenţilor şi astfel selectate cele mai optime
aplicaţii.

Teza de doctorat Învăţământul superior şi aplicaţiile social media este

structurată pe patru capitole:

1. Nevoia de socializare – de la limbaj la Internet şi Social media;

8
 2. Tranziţiile din învăţământul superior sub impactul mijloacelor de
socializare;

3. Social media şi mediul educaţional;

4. Utilizarea aplicațiilor social media în mediul universitar.

Capitolul I al cercetării “Nevoia de socializare – de la limbaj la Internet

şi Social media” realizează un scurt istoric al evoluţiei societăţii, de la limbajul
gestual la revoluţia social media, pentru a putea crea astfel o imagine de
ansamblu asupra tuturor acestor schimbări majore la care este supusă societatea
sub presiunea ritmului alert impus de inovaţiile tehnologice ce definesc secolul
XXI.

În societatea contemporană, “noile forme de comunicare conferă indivizilor

dreptul de a depăşi graniţele geografice, care, altădată, ar fi împiedicat orice
contact, şi oferă un acces la un set de experienţe politice şi sociale la care
individul sau grupul se poate să nu fi avut niciodată acces” (Lupton, 2012 şi
Giddens, 1984).

În urma analizei literaturii de specialitate, în acest capitol am realizat o

categorisire a aplicaţiilor social media. Aceasta are la bază două elemente cheie:
prezenţa socială (reprezentând contactul auditiv, vizual sau fizic ce le permite
partenerilor să comunice) şi bogaţia media (ce se bazează pe ipoteza că scopul
final al comunicării este eliminarea ambiguităţii şi reducerea incertitudinii).

Secolul XXI este secolul 2.0 ce are la bază trei reguli simple: nimeni nu îl
deţine, toată lumea îl foloseşte şi oricine poate să îl îmbunătăţească –acesta
reprezentând o sursă de inovaţie fără sfârşit dar totodată şi o sursă de
nemulţumire permanentă pentru cei care trebuie să se confrunte cu această
complexitate (D. Tapscott, A.D. Wiliams, 2010, pp. 152-153).

Provocările la care sunt supuse instituţiile de învăţământ superior nu sunt

puţine iar în acest capitol vom încerca să le identificăm si să analizăm efectele
directe pe care le au asupra procesului educaţional.

“Tranziţiile din învăţământul superior sub impactul mijloacelor de

socializare”, cel de-al doilea capitol al lucrării, aduce în analiză instituţiile de
învăţământ superior, jucatori cheie în viitorul societăţii. Transformările masive ce

9
au loc la nivel mondial la nivelul societății se resimt şi asupra educaţiei şi implicit
asupra universităților. Apar astfel noi direcţii pentru învăţământul superior , sunt
aduce în atenţie concepte noi ce vizează mediul virtual. Sunt abordate concept
precum e-learning, cursurile on-line, pedagogia 2.0 (concept axat pe trei termeni
cheie: personalizare, participare, producere de conţinut), universitatea 2.0
(universitate ce oferă oportunităţi unice de comunicare şi colaborare în care
construirea unui spaţiu educaţional virtual extrem de flexibil creează premisele
unei universităţi adaptate nevoilor studenţilor din ziua de azi.) atingând de
asemenea şi legătura aproape inevitabilă ce se realizează între aplicaţiile social
media şi educaţia mobilă - m-learning (accesibilă prin dispozitive electronice
mobile).

Toate aceste concepte încep să fie formalizate şi conceptualizate la nivel

internaţional după anul 2010, dar la nivel naţional, sursele ştiinţifice sunt extrem de
limitate, ceea ce oferă o valoare suplimentară cercetării de faţă.

Tot în acest capitol vom sublinia accentul ce se pune acum pe conceptul de

educaţie permanentă (lifelong learning) şi continuarea dezvoltării profesionale
creându-se astfel o cerere pentru învăţământul superior.

În acelaşi timp instituţiile de învăţământ superior trebuie să răspundă nevoii

de dezvoltare de noi abilităţi şi cunoştinţe ce se vor reflecta în noi tipuri de
programe şi calificări şi mai presus de toate acestea instituţiile de învăţământ
superior trebuie să îşi păstreze rolul în cercetarea ştiinţifică şi producerea de
cunoştinţe.

Creşterea internaţională a mobilităţii studenţilor şi personalului academic;

diversitatea programelor de instruire şi formare profesională; apariţia noilor
furnizorii de educaţie dar şi proiectele şi colaborările naţionale şi internaţionale
sunt subiecte de actualitate şi sunt doar câteva dintre aspectele ce vor fi supuse
analizei în acest capitol.

Selectarea şi implementarea mijloacelor social media în cadrul procesului

educaţional reprezintă un subiect relativ nou pentru mediul educaţional românesc
dar şi o tematică nouă de dezbatere la nivel internaţional tocmai de aceea în
capitolul am incercat să analizăm noul rol al profesorului (formator - mediator).
Rolul profesorului este acela de a sprijini studentul în formarea propriei autonomii.

10
Studentul trebuie să fie raţional, motivat, dispus să coopereze şi să interpreteze
diferite roluri ca răspuns la cerinţe dezvoltate în contexte diferite, asumându-şi
astfel responsabilitatea propriul parcurs educational cu avantaje directe dar şi
riscuri. Astfel profesorul este “co-producător”, acest rol însă nu poate fi jucat decât
de cei care se pot sprijini de experienţele anterioare.

În capitolul III al cercetări „Social media şi mediul educaţional” ne-am

focusat atenţia asupra fiecărei categorii de aplicaţii social media şi utilizării sale în
mediul academic.

Site-urile de socializare au devenit o parte extrem de importantă în ultimii

ani în viata adolescenţilor. Raportându-ne la populaţia generală, adolescenţii sunt
cei care reprezintă procentajul cel mai mare al utilizatorilor de astfel de site-uri.

Reţele sociale reprezintă cel mai nou mod de comunicare în mediul on-line,
un mod ce le permite utilizatorilor să îşi creeze profile, publice sau private, prin
intermediul cărora ei stabilesc legături. În multe situaţii comunităţile create pe
astfel de reţele sociale reflectă în mediul on-line legături deja existene în mediul
off-line.

Prin intermediul acestor medii studenţii îşi pot manageria procesul de

învăţare şi contribuie şi la procesul de socializare. În acest capitol prin exemplele
selectate şi prezentate am prezentat exemple clare privind modul de implementare
a acestor aplicaţii în procesul educaţional.

Au fost astfel prezentate moduri de dezvoltare a activităților de învățare prin

colaborare, prin cooperarea în aceste medii. Prin intermediul acestor medii de
învăţare studenţii îşi pot forma competenţe specifice prin valorificarea
cunoştinţelor dobândite anterior şi însuşirea unora noi, prin descoperire, prin
realizarea unor conexiuni cu viaţa reala.

Capitolul IV - “ Utilizarea aplicațiilor social media în mediul universitar” se

axează pe dimensiunea practică a cercetării, punându-se accent pe validarea sau
invalidarea ipotezelor de lucru prin măsurarea rezultatelor obţinute la chestionarul
de opinie dar şi prin interpretarea calitativă a informațiilor obținute prin studiul
literaturii de specialitate, studiul de caz şi a observației participative ce oferă o
perspectivă concretă asupra modului în care aplicaţiile social media susţin
procesul de predare-învăţare la nivel universitar.

11
 Ghidul de bune practici elaborat la finalul acestei cercetări este adresat
tuturor cadrelor didactice universitare care doresc să răspundă provocării unei noi
forme de educaţie bazată pe Internet

În elaborarea tezei de doctorat au fost utilizate surse bibliografice din

România şi din străinătate, rapoarte de cercetare, studii de piaţă ale unor companii
de renume internaţional în domeniu, enciclopedii disponibile pe Internet. În
perioada 2014-2017, Internetul şi aplicaţiile informatice s-au dezvoltat enorm, iar o
parte din afirmaţiile noastre vor fi cel mai probabil concepte demodate la nivelul
anului 2017. Această presiune a timpului a îngreunat sarcina cercetării, dar, în
egală măsură, este o formă de garanţie a consistenţei şi relevanţei rezultatelor
obţinute.

12
 UTILIZAREA APLICAȚIILOR SOCIAL MEDIA ÎN MEDIUL
UNIVERSITAR

1. Premise ale cercetării

Premisele acestei cercetări au fost reprezentate de activitatea desfășurată

ca asistent universitar drd. asociat în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei din cadrul Universității din București pentru discipline ce vizează noile
tehnologii, respectiv Tehnologii informaționale şi de comunicare (TIC) şi Instruire
asistată de calculator (IAC).

La aceasta, ca fundament, se adaugă şi experienţa acumulată ca manager

de specializare (aproximativ 10 ani de experiență) în cadrul Departamentului de
Învățământ la Distanță al Universității din București, activitate în cadrul căreia am
manageriat diferite clase virtuale şi am testat cele mai noi aplicații în ceea ce
privește managementul programelor de învățământ prin intermediul noilor
tehnologii.

Aceste activităţi au reprezentat o îmbinare între partea administrativă ce

viza realizarea anumitor aspecte tehnice (configurare clase virtuale, creare conturi,
stabilirea drepturilor pe care le aveau studenții în cadrul grupurilor, configurarea
nivelului de securitate), dar şi activităţi de predare în cadrul activităţilor asistate
pentru cele două discipline mai sus menţionate.

În fiecare an universitar platformele utilizate s-au diversificat şi astfel au fost

modificate şi adaptate suporturile de curs încât să răspundă cerinţelor actuale;
verificarea temelor transmise şi furnizarea unui feed-back permanent către
studenţi a reprezentat o prioritate pentru noi; oferirea unui suport în parcurgerea şi
asimilarea conținuturilor dar şi spijinirea studenţilor în vederea urmăriri şi implicării
active în propriul proces educaţional au reprezentat doar o parte din activitatea
mea.

Pentru că rapiditatea cu care se dezvoltă aceste tehnologii este uimitoare a

fost astfel alimentată dorinţa noastră de a testa şi a implementa cele mai noi
aplicaţii dar şi de a cunoaşte în profunzime platformele pe care studenţii îşi petrec
majoritatea timpului. Au apărut astfel o serie de întrebări însă cea mai importantă,

13
pe care am putea-o considera întrebarea ce a stat la baza acestei cercetări este:
Ce tipuri de aplicaţii sociale media pot fi implementate în cadrul procesului
educaţional la nivel universitar?

Experienţa pe care am acumulat-o dar şi interesul pentru studii relevante în

acest sens au aprofundat necesitatea acestei cercetări. Am constat astfel că
studiile în acest domeniu sunt încă la început şi deşi există multe studii privind
aplicaţiile social media, cele mai multe dintre ele vizeză arii economice sau de
marketing şi mai puţin utilizarea lor ca instrumente de suport pentru procesul
educaţional. În acest context a aparut şi cea de-a doua întrebare a cercetării: Cum
pot fi selectate şi implementate aplicaţiile social media în procesul educaţional?.

Unul dintre produsele acestei cercetării, ghidul de bune practici privind

utilizarea aplicaţiilor social media în cadrul procesului de predare-învăţare la nivel
universitar,în limba româna, este astfel util și bine venit (cele mai multe studii şi
exemple fiind disponibile în limba engleză).

14
2. Fundamentul metodologic al cercetării
2.1. Scopul cercetării

Investigarea „Învățământul superior și aplicațiile social media” își propune

ca prin cunoașterea științifică riguroasă să analizeze problematica utilizării și a
gradului de utilizare a aplicaților social media în procesul de predare-învățare la
nivel universitar.

Se va pune accent pe experiența celor implicați (studenți, profesori) în

reliefarea modurilor în care aplicațiile social media sunt prezente în mediul
educațional din perspectiva predării-învățării

Scopul acestei cercetări este de a identifica principalele aplicații social

media și de a evidenția efectele produse asupra optimizării procesului de predare-
învățare, atât în instituţiile de învăţământ superior din țară cât şi în cele din
străinătate.

Pe baza analizării rezultatelor obținute, lucrarea propune elaborarea unui

ghid de bune practici adresat cadrelor didactice universitare (şi nu numai) privind
selectarea și implementarea aplicaților social media în procesul de predare-
învățare pornind de la feedback-ul oferit de beneficiarii direcți (studenții).

În stabilirea traseului metodologic al prezentei cercetări am avut în vedere

stadiul de cercetare și amploarea subiectului, ținând cont de faptul că utilizarea
aplicațiilor social media în mediul educațional este un subiect relativ nou, abordat
într-un număr restrâns de studii de specialitate.

2.2 Obiective

O1. Identificarea tipurilor de aplicaţii social media utilizate în învăţământul

superior.

O2. Evidenţierea gradului de utilizare a acestor aplicaţii în învăţământul

superior, în general și în cel românesc, în special.

O3. Analiza calitativă a oportunităţilor oferite şi efectelor produse de

utilizarea aplicaţiilor social media asupra metodelor şi tehnicilor de
predare-învăţare.
15
 O4. Identificarea oportunităţilor create de utilizarea aplicaţiilor social
media pentru învăţarea colaborativă şi în cooperare.

O5. Elaborarea unui ghid de bune practici adresat cadrelor universitare

privind selectarea şi implementarea aplicaţiilor social media în procesul
de predare-învăţare.

2.3 Întrebări de cercetare

Aceste obiective au fost stabilite ca urmare a formulării unui set de întrebări

de cercetare:

 Aplicaţiile social media pot fi folosite ca suport pentru procesul de

predare - învăţare?

 Care sunt principalele tipuri de aplicaţii social media utilizate în

învățământ?

 În ce măsură sunt utilizate aceste aplicaţii în cadrul procesului de

predare - învăţare la nivel universitar?

 Care sunt oportunităţile create de utilizarea aplicaţiilor social media

în procesul educaţional?

 Ce efecte produc aplicaţiile social media asupra procesului de

predare – învăţare în general şi asupra învăţării colaborative şi în cooperare în
special?

 Cât de informate sunt cadrele didactice cu privire la selectarea şi

implementarea aplicaţiilor social media în procesul de predare-învăţare?

2.4 Ipoteze de lucru

În cazul acestei cercetării au fost formulate următoarele ipoteze de lucru:

1. Implementarea unei aplicaţii social media este condiționată de nivelul

de cunoştinţe tehnice al beneficiarilor (profesori, studenți) dar şi de o bună
cunoaștere a nevoilor lor.

16
 2. Eficienţa implementării unei aplicaţii social media în procesul
educaţional depinde de:

 gradul de deschidere a instituţiei de învăţământ şi a cadrelor

didactice;

 criteriile financiare;

 securitate;

 popularitatea în rândul utilizatorilor;

 comunicare, cooperare,

 o interfaţă intuitivă,

 corelarea cu profilul studenţilor.

3. Presupunem că utilizarea aplicaţiilor social media în procesul de

predare - învăţare creează noi oportunităţi privind mijloacele şi metodele de
predare şi învăţare.

4. Implementarea aplicaţiilor social media în procesul de predare -

învăţare crează o serie de provocări și limite resimțite de beneficiari (profesori,
studenți).

2.5. Metode şi intrumente de cercetare

Designul acestei cercetări este realizat în concordanță cu obiectivele și cu
ipotezele acesteia. Vor fi utilizate atât metode de cercetare calitative cât şi
cantitative cu scopul de a creşte valoarea şi relevanţa rezultatelor obţinute.

Metodele şi instrumentele de cercetare:

1. Studiu literaturii de specialitate;

2. Studiu de caz;

3. Observaţia participativă;

4. Analiza comparativă;

5. Ancheta sociologică – chestionarul de opinie.

17
 Eşantionul cuprinde:

 120 de studenți (observația participativă) – studenţii înscrişi la forma

de învăţământ cu frecvenţă, studii universitare de licenţă în anul I de studiu la
programul Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.

 7 cadre didactice (observația participativă) – cadre didactice

universitare din domeniul Psihologie, Ştiinţele educaţiei, Sociologie şi Asistenţă
socială.

 219 studenți (chestionar), în anul I şi II de studiu, studii universitare

de licenţă, la programele de studiu Pedagogie, Psihopedagogie specială şi
Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar.

Studenții au fost selectați pe următoarele criterii:

 să fie înmatriculați în programe de studiu de licență, învățământ cu

frecvență; domeniul Ştiinţele educaţiai.

 să aibă experiență în utilizarea unei aplicaţii social media (chiar dacă

experienţa este din mediul informal).

În observația participativă au fost incluși studenții cu care se folosesc

aplicațiile social media în cadrul procesului de predare – învățare, respectiv
studenţii din anul I de studiu, programul de studiu Pedagogia învăţământului
primar şi preşcolar, în cadrul disciplinei Tehnologii informatice şi de comunicare
(TIC).

În ceea ce priveşte studenţii respondeţi ai chestionarului aceştia erau

studenţii în anul II de studii universitare de licenţa, domeniul Ştiinţele Educaţiei,
studenţii care aveau experienţa utilizării aplicaţiilor social media în cadrul
procesului educaţional (experienţă formală – din anul I de studiu în cadrul
disciplinei TIC)

Cadrele didactice au fost selectate dintre cele care au experiență în

utilizarea noilor tehnologii în cadrul procesului educațional, interacționând cu
studenții prin intermediul diferitelor aplicații social media şi în special prin

18
intermediul rețelelor de socializare. Cadrele didactice sunt cadre didactice ale
Universităţii din Bucureşti, titulari în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei (4 cadre didactice) şi ai Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă socială (3
cadre didactice), în cadrul unor discipline ce nu au vizat ca domeniu noile
tehnologii, ci aceste aplicaţii social media au fost utilizate ca suport în cadrul
procesului de predare-învăţare.

2.6. Etape ale cercetării

Pentru a putea ne putea forma o viziune cât mai clară asupra temei propuse
spre cercetare au fost luate în calcul datele obţinute în etapa preliminară, date ce
au servit la formularea obiectivelor. Ulterior, cercetarea propriu – zisă s-a
desfășurat în două etape, astfel rezultatele obţinute în prima etapă au reprezentat
baza pentru partea a doua a cercetării. Astfel, gradul, fiecare dintre aceste etape
au permis desfăşurarea cercetării, lărgind orizontul de cunoaştere.

În cadrul fiecărei etape s-au avut în vedere obiectivele stabilite pentru

această cercetare.

2.6.1 Etapa I: Utilizarea aplicaţiilor social media în cadrul disciplinelor TIC şi

IAC în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din
Bucureşti. Bune practici.

Aceasta etapă a avut ca scop identificarea principalelor aplicaţii social media

utilizate în procesul educational în contextual în care numărul aplicațiilor social
media este în continuă creștere, atât a celor comerciale cât și a soluţiilor gratuite.
Pentru a putea răspunde în continuare nevoilor studenților, universitățile trebuie să
introducă și să utilizeze aceste aplicații ca suport pentru procesul educațional.

Această cercetare a pornit de la o ipoteză conform căreia implementarea

unei aplicaţii social media în procesul educaţional este condiționată de nivelul de
cunoştinţe tehnice al beneficiarilor, de o bună cunoaștere a nevoilor acestora.

19
 Astfel, deși unele aplicații își găsesc mai ușor utilitatea decât altele, am
constatat că uneori facilitățile oferite de o astfel de aplicație nu se pliază pe nevoile
grupului dar şi pe competențele pe care beneficiarii direcți le au, iar alteori
facilităţile oferite nu sunt cunoscute suficient astfel încât să fie valorificate la
maxim.

Studiile din literatura de specialitate relevă principalele tipuri de aplicații

social media care sunt utilizate cu precădere în mediul educațional universitar, și
oferă, exemple de implementare a acestora în procesul educațional.

Fiind însă un domeniul relativ nou și aflat într-o continuă dezvoltare sunt însă
multe aspecte care încă necesită clarificări (în special în ceea ce privește criteriile
de selecție a acestor aplicații) și chiar definiții bine structurate.

În prima etapă a cercetării am utilizat cu precădere metode calitative.

Studiul de caz focusat pe cele două discipline TIC și respectiv IAC parcurse în
cadrul programelor de studii universitare de licența ale Facultății de Psihologie și
Științele Educației a permis obținerea unei imagini de ansamblu asupra tipurilor de
aplicații ce pot fi implementate în procesul educațional dar și a caracteristicilor
acestora.

Observaţia a adus în prim plan primele date de lucru în cercetare,

comportamente și tipuri de interacție cu diferite aplicații social media care au
permis atât identificarea reacţiei utilizatorilor în diferite contexte cât și identificarea
avantajelor dar și a efectelor create de utilizarea aplicațiilor social media în
procesul educațional.

Studiul de caz și observaţia participativă au adus împreună elemente

valoroase prin interacția cu cei implicați, observând reacţiile utilizatorilor,
tendinţele, preferinţele, avantajele dar și limitele create de implementarea acestor
aplicații în procesul educațional.

Astfel, informațiile acumulate au permis conturarea unei prime imaginii,

trasarea unui cadru asupra temei de cercetare, imagine ce a fost definită pe
măsura ce investigația a continut.

20
2.6.2. Etapa a II- a: Cuantificarea şi structurarea oportunităţilor oferite de
utilizarea aplicaţiilor social media în procesul educaţional

Cea de-a doua etapă a cercetării s-a conturat pe fondul rezultatelor obţinute
anterior, după procesul de identificare a principalelor tipuri de aplicaţii social media
ce sunt utilizate cu precădere în cadrul procesul educaţional la nivel universitar,
având ca bază modele concrete.

În ceea ce de-a doua etapă au fost aplicate instrumente de cercetare ce ne-

au permis să colectam date cantitative. Aceste date au fost obţinute de la
beneficiarii direcţi, respectiv studenţii; prin aplicarea unui chestionar care a avut
rolul de a consolida informaţiile deja existente.

Acest chestionar a fost construit pe baza informaţiilor din literatura de

specialitate, a celor obţinute din observaţia participativă şi studiul de caz.

Scopul anchetei pe baza chestionarului a fost de identificare şi structurare a

principalelor oportunități create de utilizarea aplicațiilor social media în cadrul
procesului educațional, oportunități şi caracteristici considerate importante din
punctul de vedere al principalilor beneficiari –studenții.

Analizând rezultatele obţinute am putut astfel contura principalele

caracteristici (considerate a fi cele mai importante) pentru beneficiari, așteptările
lor şi nu în ultimul rând poziția pe care o adoptă instituţia de învăţământ superior la
care ei sunt înscrişi vis a vis de aplicațiile social media, raportându-ne la o analiza
a prezenţei lor pe aceste reţele.

2.7. Produse ale cercetării

Rezultatele obținute în etapele anterioare au fost valorificate în ghidul de

bune practici privind selectarea şi implementarea aplicaţiilor social media în cadrul
procesului educaţional la nivel universitar.

Acest Ghid de bune practici este util atât cadrelor didactice cât şi studenţilor
şi poate fi folosit ca un instrument de orientare nu numai pentru mediul universitar
ci pentru toate celelalte.

21
 Un alt produs al cercetării, respectiv Grila de observaţie pentru cadre
didactice şi studenţi trasează puncte de reper pentru identificarea efectelor,
oportunităţilor şi limitelor resimţite de către cadrele didactice şi studenţi în
utilizarea aplicaţiilor social media .

Tabelele realizate în cadrul analizei comparative a principalelor tipuri de

aplicaţii social media po oferi sugestii privind criteriile de selectare a anumitor tipuri
de aplicaţii în vederea implementării lor în procesul de predare-învăţare.

3 Etapa I: Utilizarea aplicaţiilor social media în cadrul disciplinelor

TIC şi IAC în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei,
Universitatea din Bucureşti. Bune practice

Studiul de caz prezentat este realizat în cadrul disciplinelor Tehnologii

informaționale și de comunicare - TIC (disciplina parcursă în anul I, semestru I)
și Instruire asistată de calculator – IAC (disciplină parcursă în anul II, semestru
II) alături de studenții facultății de Psihologie și Științele Educației, înscrişi la
programele de studiu Pedagogie, Pedagogia învățământului primar și preșcolar,
Psihopedagogie specială, învățământ cu frecvență.

Pentru ambele discipline am coordonat activităţile asistate desfăşurate în

cadrul laboratoarelor de informatică ale Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei. Ambele discipline se află sub coordonarea profesorul universitar doctor
Bogdan Logofătu, unul dintre pionierii învățământului la distanță din România,
preocupat mereu de inovație, un pionier al proiectelor, activităților și cercetărilor în
domeniile acoperite de noile tehnologiile informaționale și impactul acestora în
sistemul educațional și un susținător al învățământului on-line.

Scopul acestor studii de caz este acela de analiză a factorilor care au

determinat selectarea sau schimbarea de-a lungul timpului a diverselor tipuri de
aplicații social media. Totodată experienţa acumulată în urma acestor studii (în
care au fost integrate aplicaţiile social media) este valorificată în Ghidul de bune
practici ce propune noi metode de utilizare a aplicaţiilor social media în procesul
educaţional la nivel universitar.

Perioada inclusă în studiul de caz este 2011 – 2017, perioadă în care am

fost implicată în activități specifice acestor discipline. Activităţile au implicat

22
utilizarea directă a aplicațiilor social media și au permis o analiză a acestora cu
scopul îmbunătățirii procesului de selecție, implementare și utilizare atât de către
studenți cât și de cadre didactice.

Toate schimbările ce au fost aplicate sau chiar înlocuirea aplicațiilor folosite

au fost o reacție la feedback-ul primit de la studenți.

Studiul de caz s-a întins pe parcursul a mai mulţi ani universitari, grupul
studenţilor fiind din serii diferite. Toţi studenţii însă aveau experientă în utilizarea
unei aplicaţii social media (chiar dacă experienţa este din mediul informal).

Astfel trebuie menţionat că, pe măsură ce aplicaţiile social media au fost

introduse în procesul educational, impactul produs de implementarea acestora
asupra procesului educațional nu a fost raportat la acelaşi grup de studenţi.

La finalul fiecărui semestru studenții au primit un chestionar referitor la

gradul de satisfacție privind aplicațiile folosite. Rezultatele acestor chestionare au
fost valorificate pentru experienţele următoare şi au fost prezentate ca exemple de
bune practici în articole de specialitate, în comunicări, la conferinţe naţionale şi
internaţionale.

Răspunsurile studenților alături de discuțiile cu profesorul coordonator de

disciplină reprezintă un punct de start privind modalitățile de îmbunătățire a
modului privind utilizarea sau selectarea aplicațiilor.

În cadrul celor două discipline au fost utilizate proiectele colaborative,

blogurile, comunitățile de conținut video şi rețelele sociale.

Ca o sintetizare a experienţei acumulate în aceşti ani în selectarea şi

implementarea aplicaţiilor social media în mediul educaţional am marcat cele mai
importante beneficii constatate:

 managementul eficient al timpului și costurile reduse (sau chiar

inexistente) au condus la o eficientizare a procesului de predare-
învățare,

 feedback rapid între cadrele didactice și studenți,

 evaluarea sistematică,

 dezvoltarea creativităţii,

23
  dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţii de selectare a informaţiilor,

 comunicarea în timp real,

 îmbunătățirea colaborarii profesor-student şi

 dezvoltarea lucrului în echipă.

La nivel institutional majoritate acestor aplicații sunt gratuite, generând, în

timp, o eficientizare a costurilor, creând noi opțiuni pentru furnizarea unor servicii
educaționale de calitate - în pas cu tehnologia.

Mai mult decât atât, toate aceste platforme oferă suport permanent, nu
încurajează publicitatea și au un bun sistem de protecție a datelor.

Pornind de la premisa că universitățile pregătesc studenții în vederea

inserției lor pe piaţa forţei de muncă, atunci ce modalitate mai bună de a pregăti
studenţii pentru cele mai noi tehnologii la locul de muncă, decât oferindu-le aceste
tehnologii ca o parte din educaţia lor?

Am putea concluziona că poate cel mai mare obstacol în „saltul” unei

instituţii de învăţământ superior în utilizarea aplicaţiilor social media este dat de
capacitatea sau din contra, incapacitatea atât a cadrelor didactice cât şi a
managementului instituţional de a redirecţiona o parte din control. În aceeaşi
măsură studenţii trebuie să înveţe să gestioneze această „libertate” pe care o
primesc, să devină conştienţi şi responsabili de propriile acţiuni, să devină membri
activi şi să colaboreze pentru că doar astfel se pot forma competenţele necesare
integrării viitoare pe piaţa muncii.

Concluziile acestui studiu de caz au stat la baza cercetării ce a fost

realizată. Prin acesta s-a încercat o prezentare privind criteriile ce au stat la baza
selectării şi implementării anumitor aplicații, avantajele şi limitele descoperite ca
parte a experienţei avute.

3.1 Observaţii privind percepţia beneficiarilor cu privire la

utilizarea aplicaţiilor social media în procesul educaţional
În urma primului pas, prin intermediul feedback-ul primit de la studenţi dar şi
ca urmare a discuţiilor avute între cadrele didactice s-au obţinut informaţii
24
importante privind criteriile ce au stat la baza selectării şi implementării anumitor
aplicații, avantajele şi limitele acestora. Astfel am putut să luăm decizii
constructive privind procesul de selecţie sau de îmbunătățire a acestor aplicaţii.

Cu toate acestea, subiectul propus spre cercetare are nevoie de o abordare

mai profundă. Astfel pentru a putea structura cât mai bine informaţiile pe care deja
le deţineam dar şi pentru obținerea unor date nedistorsionate am ales ca metodă
de cercetare observaţia participativă. Ne-am propus o cunoaștere în profunzime,
de tip calitativ, pentru a putea crea o imagine autentică asupra percepției
studenților şi cadrelor didactice privind utilizarea acestor aplicații în procesul
educațional.

Cu toate că şi studiul de caz a furnizat un pachet de informaţii importante

am considerat că nu este suficient să identificăm doar avantajele utilizării acestor
aplicaţii şi gradul de satisfacţie al studenţilor ci trebuie supuse analizei şi gradul în
care aceste aplicaţii răspund aşteptărilor avute de către utilizatori, care sunt
limitele acestor aplicaţii şi care sunt efectele resimţite asupra procesului
educaţional.

Observaţia participativă s-a realizat pe parcursul unui an universitar, anul

2014-2015, în primul semestru alături de studenţii din anul I (pentru disciplina TIC)
şi în semestrul II pentru studenţii din anul II (pentru disciplina IAC).

Pentru a realiza această observaţie a fost construită și aplicată o Grilă de

observaţie (Anexa 2) ce a urmărit:

 Aşteptările beneficiarilor de la aplicaţiile social media;

 Limitele aplicaţiilor resimţite de beneficiari;

 Efectele resimţite asupra procesului educaţional.

În tabelul de mai jos sunt prezentați indicatorii urmăriți în observația

participativă.

Persoane implicate
INDICATORI URMĂRIŢI
Cadre didactice Studenţi

Aşteptările beneficiarilor de la aplicaţiile social media

25
 Persoane implicate
INDICATORI URMĂRIŢI
Cadre didactice Studenţi

 implicarea activă în realizarea materialelor

 conținutul actualizat și salvat continuu

 lucrul colaborativ (sprijina lucrul în echipă)

 flexibilitate în accesarea lor (din locații diferite

și de pe dispozitive diferite)

 feedback-ul permanent primit pe grup și pe

comunitate din partea colegilor/profesorilor

 monitorizarea progresului educațional

 expertiză, autoritate şi contribuţie de calitate

 gratuitatea

Limitele aplicaţiilor resimţite de beneficiari

 autenticitatea şi exactitatea informaţiilor

utilizate

 informații structurate aflate în locuri diferite

 colectarea informațiilor privind activitatea

utilizatorilor în diferite aplicații

Efectele resimţite asupra procesului educaţional

 învățarea prin construire și descoperire,

 lucru în echipă

 feedback permanent (atât de la profesori cât

și de la colegi)

26
 Persoane implicate
INDICATORI URMĂRIŢI
Cadre didactice Studenţi

 nivelul de implicare în procesul de învățare

Grila de observaţie pentru cadre didactice şi studenţi

27
3.2 Analiză comparativă a principalelor platforme social media
utilizate în cadrul procesului educaţional

În această analiză comparativă am selectat principale trei tipuri de aplicații

social media și respectiv cele mai utilizate platformele pentru acest tip de aplicații:

 Blogurile - platforma Google Blogger versus platforma Wordpress

 Rețele sociale – platforma Facebook versus platforma Google Plus

 Comunități cu conținut video – platforma Youtube versus

platforma Vimeo

Aceste trei tipuri de platforme au fost utilizate cu precădere în cadrul

procesul de predare - învățare pentru studenții de la formele de învățământ cu
frecvență de la programele de studiu de licență Pedagogie, Psihopedagogie
specială și Pedagogia învățământului primar și preșcolar.

Motivația ce a stat în spatele selectării acestor trei tipuri de aplicații și

respectiv a acestor platforme este reprezentată de tipologia diferită a acestora și
popularitatea lor în cadrul utilizatorilor.

Aplicațiile social media și respectiv platformele selectate au fost folosite în

experienţa personală cu un număr mare de studenți; din anul 2012 aplicațiile din
suita Google, din anul 2015 rețelele sociale iar din anul 2013 tutorialele video prin
intermediul platformei Youtube

3.2.1 Criterii în vederea realizării analizei comparative

Criteriile care au constituit baza pentru această analiză comparativă s-au

desprins din observațiile realizate în cadrul activităților desfășurate și din analiza
literaturii de specialitate:

 implicaţii financiare,

 popularitatea în rândul utilizatorilor,

 personalizarea conturilor,

 securitatea informațiilor,

28
  comunicare, colaborare, cooperare.

Îmbinarea acestor trei tipuri de aplicații asigură elementele necesare

desfășurării unui proces educațional complex și complet care să se plieze pe
stilurile diferite de învățare ale studenților (vizual-audio-video) și care în același
timp să sprijine colaborarea și cooperarea.

Implicaţii financiare
Criteriile financiare reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte
atunci când vorbim despre selectarea şi implementarea unor noi servicii
tehnologice, un aspect esenţial cu cât din ce în ce mai multe instituţii de
învătământ superior se confruntă cu o scădere a numărului de candidaţi. Mai mult,
universităţile din România trebuie să răspundă acum provocărilor lansate de
instituţii similare din străinătate care oferă cursuri online.

În acest context costurile implicate de utilizarea acestor aplicaţii în general

şi cele social media în cazul de faţă sunt un pion important pe această tablă de
şah.

Aspectul financiar este unul foarte important pentru fiecare instituție care
încearcă să ofere servicii de calitate ținând cont de resursele materiale și umane
pe care le are la dispoziție. Astfel, din punct de vedere al costurilor există câteva
diferențe, chiar dacă toate cele trei platforme sunt gratuite, din punct de vedere al
licenţei ce permite instalarea acestora, costurile sunt totuși diferite.

In fiecare dintre cele trei categorii de aplicaţii propuse se regăseşte o

platforma furnizată de compania Google. Astfel o caracteristică generala a
acestora (Google Plus, Google Blogger, Youtube) este că nu necesită instalare iar
taxa de licenţă nu există. Chiar mai mult dacă conturile utilizatorilor sunt create de
către instituţia educaţională atunci spaţiul de stocare a datelor este nelimitat.

Mai mult decât atât, acestea pot fi administrate direct de către persoana
care le creează conturile respective însă dezavantajul din acest punct de vedere
este că cei de la Google sunt proprietarii asupra tuturor materialelor tale (indiferent
despre care dintre cele trei platforme vorbim).

29
 Facebook, reţeaua socială aflată pe primul loc în topul preferinţelor nu
necesită nici un cost de creare sau administrare cont.

Wordpress în schimb deşi este promovat tot ca o aplicație gratuită, există

costuri pentru înregistrarea domeniului, serviciu de găzduire (hosting), iar dacă
utilizatorul dorește să adauge teme sau plugin-uri premium, anumite opţiuni de
securitate dar şi pentru stocare şi backup al informatiilor atunci sunt percepute
taxe suplimentare.

Popularitatea în rândul utilizatorilor

Atunci când optezi pentru implementarea uneia sau mai multor aplicaţii
social media în cadrul procesului de predare-învăţare una dintre motivaţii o
reprezintă dorinţa de a fi prezent în mediile în care studenţii tai sunt prezenţi şi îşi
petrec cel mai mult timp liber.Având în vedere gama largă şi variată de platforme
care oferă aceleaşi tipuri de servicii este destul de greu să te decizi care este cea
mai bună opţiune tocmai de acea, personal, consider că popularitatea de care se
bucură o reţea în detrimentul alteia poate fi un criteriu de luat în calcul.

Şi studenţii sunt uneori destul de reticenţi la ceea ce este „necunoscut” sau

prezentat de către profesor. Este un avantaj să te „mişti” în mediul on-line în
„locurile” pe care ei le cunosc foarte bine şi pe care consideră că le pot „controla”.

Analizând datele statistice privind aplicaţiile selectate pentru analiza

comparativă vom vedea că în ceea ce priveşte cele două reţele sociale
Facebook1 a atins la începutul anului 2017 peste 2 miliarde de utilizatori lunari
activi în timp ce Google Plus avea în anul 2016 - 2,2 miliarde profiluri de
utilizatori2, din care 440 milioane sunt utilizatori lunari activi.

În ceea ce priveste comunităţile cu conţinut video, Youtube şi Vimeo,

Youtube3 numără 887 milioane de vizitatori lunari în timp ce Vimeo 170 de
milioane de vizitatori lunari4.

1
https://www.statista.com/statistics/264810/number-of-monthly-active-facebook-users-worldwide/
2
http://www.globalmediainsight.com/blog/google-users-statistics/
3
https://www.youtube.com/yt/press/statistics.html
4
https://vimeo.com/about/advertisers

30
 Popularitatea unei aplicaţii este însă un factor variabil. Aplicaţia ce astăzi
ocupă primul loc în următorul an poate să nu mai funcţioneze, tocmai de aceea
acest proces de selecţie reprezintă o provocare continuă pentru profesor.

Personalizarea conturilor

Profilul de utilizator pe reţeaua Facebook oferă informaţii complexe despre

propria persoană (locuri naşterii, familie, studii urmate, locuri de muncă, filme
urmărite, cărţi citite, etc.). Profilul este de asemenea un loc pentru a posta statutul
personal (un statut poate exprima ceea ce faceți, gândire, sentiment etc.). Profilul
poate fi personalizat la nivel de imagine de profil, imagine de fundal pentru profilul
utilizatorului, pot fi adaugate imagini personale sau clipuri video realizate live dar şi
la nivel de complexitate a informaţiilor personale. Pentru fiecare dintre acestea
există opţiuni diferite (public/privat/doar anumite persoane).

Profilul din Google Plus funcționează asemănător cu Facebook-ul. Există o

fotografie de copertă, o fotografie de profil și apoi o multitudine de file în care pot fi
completate informaţii personale, pot fi încărcate fotografii, videoclipurile YouTube,
lucrurile pe care le-ați plăcut etc. Una dintre caracteristicile frumoase ale Google
Plus este că fotografiile sunt conectate automat la un cont Picasa. De asemenea,
dacă aveți un cont YouTube, acestea vor apărea și ele.

Atât Facebook cât şi Google Plus au un buton de reacţii. Pentru Facebook

iniţial a existat doar opţiunea „Like” ulterior au fost dezvoltate o serie de alte
butoane şi pentru alte reacţii (trist, vesel, emoţionat, etc.), iar pentru Google Plus
exista butonul de „+1”. Aceste butoane reprezintă modul utilizatorului de a
recomanda un articol/fotografie/videoclip sau de a actualiza o stare.

Personal, analizând cele două platforme consider că Facebook este o

modalitate de a interacționa cu prietenii și familia în timp ce Google Plus este o
modalitate de a găsi conținut fascinant, idei noi sau experimente care interesează.
În timp ce Facebook acceptă conexiuni personale şi chiar realizează conexiuni
(prin opţiunea „friends suggestion”), Google Plus promovează potrivirile
intelectuale, comunităţile fiind foarte bine „închegate”.

În ceea ce priveşte comunităţile video - Vimeo este o platformă folosită de

producători de filme dar și de profesionişti din domeniul care se concentrează pe

31
film și video. Astfel, profesioniștii creativi au un avantaj în ceea ce privește Vimeo,
datorită feedback-ului de la egal la egal și a angajamentului cu profesioniștii din
propriul lor domeniu.

YouTube este o comunitate video deschisă pentru absolut oricine iar în

ceea ce priveşte conţinutul acesta este de asemenea liber şi variat. Spre
deosebire de Vimeo, pe Youtube utilizatori pot fi atât amatori cât şi profesionişti
într-un anumit domeniu.

Conturile pe Vimeo sunt concepute ca un portofoliu profesional. YouTube

are un aspect mai aglomerat și distragător și este mai puțin orientat spre afișarea
producțiilor profesionale. Pagina canalului YouTube oferă câteva opțiuni de
personalizare, cum ar fi bannere cu dimensiuni diferite pentru diferite tipuri de
ecrane (desktop/mobil). Deoarece nu există limită de timp pentru lungimea unui
videoclip, site-ul este deosebit de atractiv pentru filmari.

Blogger şi Wordpress permit de asemenea personalizarea profilelor.

Google Blogger este conectat cu profilul pe Google Plus sau utilizatorul îşi poate
crea un nou profil direct în cadrul aplicaţiei (profil de Blooger) iar acest lucru este
relevant pentru partajarea articolelor sau comentarea lor. Acelaşi lucru se poate
realiza şi pe platforma Wordpress unde articolele realizate pot fi partajate şi pe
alte reţele sociale.

Securitate

Pentru adolescenţi Internetul reprezintă nu doar o sursă de informare ci

este un mod de viaţa. Cu toate acestea, siguranţa în mediul online reprezintă unul
dintre subiectele asupra căruia consider că ar trebui să se insiste. Viruşii,
confidenţialitatea informaţiilor afişate, atacurile şi imaginile pe care decidem să le
selectăm şi încărcăm pe reţele sociale, cyberbullingul sunt doar o parte din
aspectele asupra cărora tinerii ar trebui să fie informaţi.

În ceea ce priveşte securitatea există două direcţii pe care ne putem axa:

 aspectele tehnice şi
 securitatea personală a utilizatorului.

32
 Aceste platforme permit partajarea de documente, fotografii, clipuri video iar
conţinutul acestora de cele mai multe ori este cunoscut de administratorii care pot
filtra sau chiar bloca aceste conţinuturi dacă sunt sesizate probleme.

Toate aplicaţiile menţionate solicită conectarea la cont, asta implică un user

şi implicit o parolă. Parolele au caracter persoanl şi de aceea este bine ca ele să
aibă un nivel ridicat de securitate şi să nu fie împărtăşite.

Un alt aspect important este imaginea pe care tu ti-o creezi în mediul

virtual. Profilul îl creează şi personalizează fiecare utilizator. Majoritatea acestor
aplicaţii îţi permit să defineşti liste de prieteni astfel încât poţi partaja informaţile în
funcţie de dorinţele tale. De cele mai multe ori utilizatorii nu pun accent pe
identitatea reală a celor cu care comunică în mediul virtual și nici nu analizează
importanța sau caracterul informațiilor pe care aleg să le împărtășească, tocmai
de aceea sunt din ce în ce mai frecvente fenomene de hărțuire în mediul online.

Un aspect ce consider ca trebuie subliniat mereu este că profilele create au

doar opţiunea de dezactivare, de cele mai multe ori chiar dacă ele nu mai sunt
vizibile, informaţiile şi imaginile încărcate rămân salvate.

Fiecare platforma are o politică de securitate de aceea este recomandat să

citiţi cu atenţie secţiunea „Termeni şi condiţii”.

Studenţii trebuie informaţi cu privire la:

 limbaj sau conţinut ofensator sau vulgar;

 discriminarea pe considerente de rasă, sex sau orientare sexuală,

religie, culoare, vârstă, statut financiar, mediu de proveniență,
dizabilitate fizică sau psihică,

 desfăşurarea ori încurajarea activităţilor ilegale,

 siguranţa publică,

 dreptul de proprietate în mediul virtual,

 informații confidențiale.

Nu trebuie să pierdem din vedere că, indiferent de platforma pe care o

folosim cele mai utilizate căi de a ataca securitatea sunt furtul datelor de
autentificare, furtul identității - spoofing

33
Comunicare, colaborare, cooperare.
Tinând cont de caracterul public al acestor platforme ce se bazează pe o
participare activă a utilizatorilor este necesar ca atunci când vorbim despre
utilizarea lor în mediul educaţional să se elaboreze o serie de reguli pentru o
gestionare corectă a informaţiilor şi comentariilor, dar şi trasarea unui roluri şi
responsabilităţi pentru membrii grupurilor educaţionale. De asemenea, feedbackul
generat de aceştia trebuie filtrat şi gestionat astfel încât să fie folosit într-o manieră
constructivă.

Astfel, întreaga activitate pe aceste platforme trebuie monitorizată de cadrul

didactic care răspunde şi moderează conţinutul plasat de utilizatori.

De asemena, atunci când sunt stabilite şi astfel de roluri şi responsabilităţi

este bine ca moderatorul (în cadrul de faţă cadrul didactic) să stabilească şi un
termen pentru oferirea de răspunsuri la eventualele neclarităţi.

Prin intermediul profilului, pentru fiecare dintre aceste aplicaţii putem urmări
activitatea acestora în funcţie de numărul de postări, activitatea pe chat, etc.
Rapoartele generate prin serviciile de statistică disponibile furnizează de la
informații simple până la foarte complex, cu specificarea numărului de ore petrecut
pe fiecare resursă. Putem identifica şi studenţii inactivi. Aceste informaţii pot fi
vizibile doar de către administratorii grupului (sau celor care le-au fost stabilite
aceste drepturi), membrii grupurilor pot însă să vadă informaţiile de bază ale
tuturor membrilor precum nume utilizator, data înscrierii.

Comunicarea şi colaborarea sunt două aspecte extrem de importante.

Analizând aceste platforme am putea afirma că toate permit comunicare atât
sincronă cât şi asincronă.

Pentru ceea ce vizează comunicarea sincronă aceasta este disponibilă

pentru toţi membrii grupului şi în cazul Facebook şi Google Plus sunt integrate și
servicii de video conferință sau de voce. Aceste opţiuni însă nu sunt disponibile şi
pentru Blogger, Wordpress, Youtube sau Vimeo – pentru acestea comunicarea
este asigurată prin servicii de tip chat (text).

Constatăm că toate platformele mai sus menţionate şi analizate sunt

platforme ce au fost create pentru mediu informal. Mai mult decât atât ele au fost
analizate şi comparate pe criterii ce nu vizează latura pedagogică. Acest lucru

34
doresc să fie clarificat printr-o constare legată de gradul de dezvoltare al
aplicaţiilor tehnologice în sectorul educaţional. Constatăm că această dezvoltare
în zona educaţională întâmpină o serie de obstacole şi tocmai de aceea nu se
materializează aplicaţii destinate stric acestui scop. Are loc o comercializare a
educaţiei. Tocmai de aceea, pentru că vorbim despre un public larg, trebuie să
existe o serie de criterii de analiză a produselor care să ţină cont de contextul
educaţional dar şi de exigenţele specifice sistemului educaţional. Putem constata
că aceste aplicaţii nu vizează doar aspecte de creare şi modificare a conţinutului şi
de distribuire a acestuia unui număr foarte mare de utilizatori dar modifică şi relaţia
profesor-student.

Atât din studiul literaturii de specialitate cât şi în urma analizării rezultatelor

obţinute din metodele de cercetare prezentate anterior am putut identifica
principale aplicaţii social media ce pot fi folosite în cadrul procesului educaţional
pe categorii de aplicaţii.

Prin intermediul analizei comparative pot fi stabilite o gamă de cerinţe

minime ce vizează principalele categorii de aplicaţii social media ce au un rol
important în cadrul procesului de selecţie al unei aplicaţii.

Atât studiul de caz cât şi observaţia participativă ne-au ajutat să putem

contura analiza comparativă şi în acelaşi timp să selectăm principalele platforme
ce le-am inclus în aceasta.

Se impune însă o analiză mai amplă și mai aprofundată privind importanța

selectării optime și implementării corecte a acetui tip de aplicații în procesul
educațional, de aceea în ceea de-a doua etapă, prin colectarea de informaţii de
natură cantitativă vom valida și consolida rezultatele obţinute în prima etapă a
cercetării.

35
4. Etapa a II a: Cuantificarea şi structurarea oportunităţilor oferite
de utilizarea aplicaţiilor social media în procesul educaţional

Chestionarul creat şi adresat studenţilor cuprinde 26 de itemi la care se

adaugă date de identificare a respondenților.

Numărul total de respondenți a fost de 219 studenți înscriși în programe de

studiu de licență forma de învățământ cu frecvență.

Chestionarele au fost în totalitate autoadministrate, fiind transmise

studenților față în față sau online prin intermediul serviciului de sondaje Google.

Am apelat la ancheta pe bază de chestionar de opinie pentru a putea

cuantifica datele deja cumulate în prima fază a cercetării (prin studiul literaturii de
specialitate, prin studiul de caz realizat, observaţia participativă și analiza
comparativă).

Scopul acestui chestionar este multiplu: în primul rând va servi la

confirmarea sau infirmarea rezultatelor ce vizează avantajele sau dezavantajele
utilizării aplicațiilor social media, pentru a putea măsura impactul implementării
acestor aplicații asupra procesului educațional dar şi pentru a putea determina
modul în care studenţii percep și agreează utilizarea acestor aplicaţii în cadrul
procesului educaţional.

5.Învăţământul superior şi aplicaţiile social media. Ghid

de bune practici

Ghidul ce urmează a fi prezentat este unul dintre produse acestei cercetări.

Acest ghid este realizat ca un produs autonom de aceea există posibilitatea

ca o parte din informaţiile prezentare în el să se regăsească şi în alte puncte ale
prezentei lucrări.

36
Învăţământul superior şi aplicaţiile social media. Ghid de bune practici

ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR ŞI APLICAŢIILE
SOCIAL MEDIA
CUPRINS

Cuvânt înainte

Introducere

1. Nevoia de schimbare

2. Social media. Ce este?

3. De ce aplicațiile social media?

4. Pași pentru selectarea și implementarea aplicațiilor social

media în procesul de predare-învățare

5. Bune practici privind utilizarea aplicațiilor social media în

învățământul superior
•Facebook în mediul academic
•Wiki și mediul academic
•Blog-urile în mediul academic
•Comunitățile cu conținut video

6. Recomandări

Concluzii

Bibliografie
 CUVÂNT ÎNAINTE

Ghidul de bune practici privind utilizare aplicațiilor social media în

învățământul superior este un instrument de lucru util atât studenților cât şi
cadrelor didactice ce interacționează acum cu o nouă generație de studenți.

Scopul realizării acestui ghid

este acela de a prezenta diferitele
modalități de lucru ale cadrelor
didactice universitare din zone diverse
ale lumii dar care au ca preocupare
comună îmbunătățirea procesului
educațional prin implementarea cu
succes a aplicațiilor social media şi
promovarea practicilor pozitive în
Figură 1 Aplicaţii social media, Sursă: http://www.profi- acest sens.
werbefotografie.de/media/k2/items/cache/3abb66d58aa91d2b7
b16f08ee38a95c0_XL.jpg
Scopul acestui ghid nu este de a
reprezenta un punct de referință pentru astfel de acțiuni ci doar de a propune
exemple ce pot fi analizate şi personalizate de către alte cadre didactictie sau
studenți în diferite contexte educaționale

Argumentul de la care am pornit în realizarea acestui ghid este

necesitatea adaptării procesului educațional la nevoile societății actuale, un
proces ce are în centrul atenției studentul şi nevoile sale, ritmul şi stilul propriu
de învățare.

Pentru a-şi îndeplini scopul, sistemul educațional a trebuit să găsească

în permanență răspunsuri la cerințele societății, fapt absolut firesc dacă ne
raportăm la statutul cheie pe care îl joacă educația în materie de socializare şi
de formare a membrilor societății (cetățeni, producători, consumatori).

Propunem astfel o schimbare de perspectivă a cadrelor didactice

asupra rolului strategic pe care trebuie să îl îndeplinească aplicațiile social
media în cadrul procesului educațional. Nerecunoscând potențialului enorm
creat de evoluția Internetului și a tuturor acestor aplicații sociale instituțiile de
învățământ devin vulnerabile în fața competitorilor.

Considerăm că acest ghid poate ajuta la înțelegerea schimbărilor

privind modul de desfășurarea a procesului educațional prin furnizarea de
exemple care să explice tipurile de utilizări și acțiuni pe care anumite aplicații
social media le pot permite și cum și de ce cadrele didactice le exploatează în
activitatea lor.

40
1. PAŞI pentru selectarea şi implementarea unei
aplicații social media în cadrul procesului de predare
– învățare

Identificarea caracteristicilor grupului țintă

•Identificând caracteristicile grupui țintă puteți defini obiectivele
cursului

Definirea obiectivelor cursului

•Obiectivele cursului trebuie să fie specifice şi măsurabile; să
îmbunătățească comunicare cu studenții şi să producă modificări
vizibile şi durabile asupra anumitor comportamente.

Selectarea aplicației social media

•Criteriile de selectare a celei mai potrivite aplicații social media trebuie
corelate cu caracteristicle grupului de beneficiari şi obiectivele cursului.

Realizarea unui plan de lucru

•Planul de lucru reprezintă o îmbinare între metodele tradiționale şi
aplicațiile social media. Utilizarea aplicațiilor social media în cadrul
procesului de predare - învățare crează noi căi de interacționare cu
studenții şi oferă modalități diferite de transmitere a informațiilor şi
materialelor de curs.

Verificarea constantă a feed-backului

•Este important să monitorizați permanent activitatea studenților
(citirea mesajelor, răspunsurile, comentariile, partajarea materialelor,
implicarea în realizarea sarcinilor de lucru), astfel veți şti dacă
obiectivele stabilite inițial pot fi sau nu atinse.

Ajustarea
•Analizând permanent feedback-ul primit de la studenți vă puteți
adapta obiectivele stabilite inițial sau puteți defini obiective
intermediare. De asemenea puteți identifica punctele slabe ale
întregului proces şi astfel identificarea unor soluții care să
îmbunătățească activitățile ulterioare.

41
CONCLUZII

Heraclitus afirma că „schimbarea este singura constantă”. Această afirmaţie

capătă atât de mult sens în această societate bazată pe cunoaştere, o societate
caracterizată de o transformare constantă a internetului şi cu salturi uriaşe privind
numărul de utilizatori.

Fenomenul social media este adesea văzut ca o evoluție transformatoare

ce a schimbat Internetul dintr-un mediu stagnat într-un spațiu dinamic ce a evolut
spre forme complexe precum web 2.0 sau şi mai noul web 3.0. Schimbarea este
inevitabilă, având în vedere progresele uriașe ale noilor tehnologiil ce permit o mai
mare conectare online și permit oamenilor să se conecteze și să comunice
interactiv unul cu celălalt.

Pentru a atinge un maxim, o instituţie de învăţământ superior trebuie să îşi

redefinească cultura organizațională, migrând spre un grad tot mai mare de
utilizare a aplicaţiilor social media în procesul educaţional, asigurând astfel o
continuite (finalizarea studiilor şi inserţia pe piaţa muncii). Valoarea adaugată se
va resimti asupra tuturor parţilor prin liberul acces informaţie, prin căi flexibile de
comunicare, prin analiza permanentă a feedback-ului primit în vederea unei
continue perfecţionări.

Instituţiile de învăţământ superior nu au neglijat această schimbare şi

evoluţie, ci din contră s-au străduit să adopte tehnologiile social media pentru a
exploata potențialul acestora:

 deschiderea,
 flexibilitatea,
 editabilitatea,
 transparența, în cadrul procesului educaţional.

Acest interes faţă de utilizarea aplicaţiilor social media în procesul

educaţional a fost determinat şi de creșterea fără precedent a utilizării wiki-urilor, a
rețelelor sociale, a blogurilor și a altor tipuri de social media, precum și de

42
eforturile de a introduce și sprijini noile practici de predare - învăţare prin
intermediul rețelelor sociale.

Una dintre explicaţiile selectării acestei teme ar putea fi adoptarea pe scară

largă a tehnologiilor social media în viața de zi cu zi sau presupusa "noutate" a
acestora. În ambele cazuri, un număr tot mai mare de instituţii de învăţământ
adoptă diferite tipuri de rețele sociale și încearcă să le exploateze potențialul
"social" în mediul formal.

Această cercetare investighează principalele aplicații social media și își

propune să evidențieze efectele produse asupra procesului de predare-învățare,
atât în instituţiile de învăţământ superior din țară cât şi cele din străinătate.
Rezultatele obținute în urma acestei cercetări au la bază o serie de exemple de
bune practici privind includerea diverselor aplicații de social media în procesul de
învățare în învățământul superior dar și date cantitative obținute în urma aplicarii
unui chestionar de opinie

Pornind de la exemplele de bune pratici a fost dezvoltat Ghidul de bune

practici ce conține exemplificari clare și a cărui utilitate poate varia de la utilizarea
generală pentru comunitatea generică de interes până la utilizarea de specialitate
pentru susținerea învățării în învățământul universitar. Prezentarea acestuia este
încorporată într-o analiză a dezvoltării continue în domeniul social media în ultimii
ani.

Eşantionul selectat am putea spune că este unul reprezentativ având în

vedere că atât cadrele didactice cât şi studenţii sunt membrii ai uneia dintre cele
mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din România, respectiv
Universitatea din Bucureşti.

Primul obiectiv propus spre cercetare a vizat identificarea tipurilor de

aplicaţii social media utilizate în învăţământul superior. Astfel pe baza analizei
literaturii de specialitate au fost identificate șase mari categorii de aplicații social
media:

 Proiecte colaborative

 Bloguri

43
  Comunităţi de conţinut (content communities)

 Reţele sociale

 Lumi virtuale (virtual game worlds)

 Lumi virtuale sociale (virtual social worlds).

Gradul de utilizare a acestor aplicaţii în învăţământul superior diferă de la

instituție la instituție și trebuie ținut cont de faptul că organizarea şi funcţionarea
unei instituţii de învăţământ superior este complexă deoarece se raportează la o
serie de aspecte birocratice formale și cel mai important, prestabilite, cum ar fi
gradul de centralizare, straturile de ierarhie, intervalul de control, rutinele și
procedurile standard și așa mai departe, care definesc forma și funcția unei
instituţii. Introducerea și utilizarea oricărui tip de tehnologie va afecta în mod
inevitabil această complexitate stabilită.

Prin intermediul aplicaţiilor social media o instituţie poate absorbi sau

disemina o cantitate enormă de inteligență și inovație generată de cadrele
didactice şi studenţi.

Atingerea celui de-al treilea obiectiv al acestei lucrări: analiza calitativă a

oportunităţilor oferite şi efectelor produse de utilizarea aplicaţiilor social media
asupra metodelor şi tehnicilor de predare-învăţare, a fost posibilă prin intermediul
exemplelor de bune practici pe care le-am selectat şi prezentat precum şi
exemplelor personale (prezentate în subcapitolul 4.3 Utilizarea aplicaţiilor social
media în cadrul disciplinelor TIC şi IAC în cadrul Facultăţii de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti. Bune practici). Acestea, alături de
observația participativă servesc de asemenea și la examinarea modului în care
social media și caracteristicile organizaționale formale interacționează în practică.

Numărul mare de astfel de aplicaţii ne-a determinat să selectăm şi să

comparăm cele mai reprezentative platforme, evidenţiind astfel resursele pe care
acestea le oferă dar şi limitele lor, facilitând astfel procesul de selecţie a celei mai
bune aplicaţii. Analiza comparativă realizată a avut un rol important în cadrul
procesului de selecție a aplicațiilor ce urmau a fi implementate.

44
 Principalele avantaje/oportunități create de aplicaţiilor social media asupra
metodelor şi tehnicilor de predare-învăţare identificate în urma acestei cercetări au
fost

 implicarea activă în realizarea materialelor

 conținutul actualizat și salvat continuu

 lucrul colaborativ (sprijina lucrul în echipă)

 flexibilitate în accesarea lor (din locații diferite și de pe dispozitive

diferite)

 feedback-ul permanent primit pe grup și pe comunitate din partea

colegilor/profesorilor

 monitorizarea progresului educațional

 expertiză, autoritate şi contribuţie de calitate

 gratuitatea

Prezenta lucrare de cercetare nu îşi propune să ofere modele generale de

urmat pentru instituţiile de învăţământ superior din România ci doar să prezinte un
model ce poate fi analizat şi în funcţie de situaţie poate fi preluat şi adaptat pentru
diferite tipuri de cursuri. Mai mult, pe baza experienţei proprii acumulate
considerăm că provocările cu care noi ne-am confruntat în procesul de selecţie şi
implementare a aplicaţiilor social media în procesul educaţional sunt provocări
reale cu care se vor confrunta şi alte cadre didactice iar datele prezentate de noi
se pot transforma în răspunsuri pentru alţii.

Personal considerăm că dacă parcurgerea acestei cercetării şi a produselor

sale va trezi interesul a cel puţin un cadru didactic sau unei instituţii de învăţământ
superior atunci unul dintre obiectivele personale stabilite la demararea acestei
cercetării au fost atinse iar rezultatele obţinute au fost relevante pentru cercetările
în domeniu.

Ghidul propus ca produs al acestei cercetări poate fi privit ca o invitaţie

adresată atât cadrelor didactice cât şi studenţilor spre o viziune anticipativă asupra
viitorului bazat pe o serie de acţiuni atât individuale cât şi comune între toţi

45
beneficiarii: instituţiile de învăţământ superior, cadrele didactice, studenţii,
instituţiile publice şi viitori angajatori.

Contribuția noastră prin această lucrare am putea spune că este dublă. În

primul rând, prin analiza literaturii de specialitate am putut identifica aspecte cheie
privind definirea şi delimitarea conceptului de social media. Mai mult, am putut
realiza o clasificare a acestor aplicaţii, o analiza a principalelor tipuri şi platforme,
identificând-le atât punctele forte cât şi punctele slabe.

În al doilea rând, în ceea ce privește aplicaţiile social media şi utilizarea lor

în cadrul procesului de predare-învăţare am identificat şi analizat punctul de
vedere al beneficiarilor direcţi, ce reprezintă bază pentru teoretizarea unor noi
concepte care descriu dinamica relațională, condițiile situate și contextuale și
factorii sociali implicați în elaborarea, perceperea și exploatarea oportunităţilor
create de utilizarea acestor aplicaţii în cadrul procesului educaţional.

În practică, considerăm că toate acestea pot ajuta la înțelegerea

potențialelor schimbări în modul de desfăşurarea a procesului educaţional prin
furnizarea de exemple care să explice tipurile de utilizări și acțiuni pe care anumite
aplicaţii social media le pot permite și cum și de ce cadrele didactice le
exploatează în activitatea lor.

Implementarea tuturor acestor noi mijloace tehnologice au şi vor avea ca

scop principal asigurarea unei educaţii durabile, pe tot parcursul vieţii, o educaţie
de calitate în vederea asigurării tranziţiei cu succes de la viaţa de student la piaţa
muncii la un cetaţean responsabil, cu capacitatea de comunicare, colaborare şi
gândire critică într-o societate a cunoaşterii comune.

46
BIBLIOGRAFIE

1. Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (2011),

Modernizarea învăţământului superior în Europa:Finanţare şi dimensiune socială.
Disponibil pe
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice./documents/thematic_reports/131R
O.pdf, accesat noiembrie 2016

2. Alianţa naţională a Organizaţiilor studenţeşti din România, ANOSR (2015),

Cifrele bugetului educaţiei şi unde ar trebui să fim în perioadă august-noiembrie
2015.

3. Altbach, P.G., Reisberg, L. şi Rumbley, L.E., (2009), Trenduri în

învăţământul superior global: Pe urmele unei Revoluţii Academice, Raport Pregătit
pentru Conferinţa UNESCO 2009 Conferinţa Mondială referitoare la Învăţământul
Superior. Paris: UNESCO.

4. Al-Zoube, Mohammed (2009). E-Learning on the Cloud. International Arab

Journal of e-Technology. Disponibil pe
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.662.3204&rep=rep1&typ
e=pdf, accesat aprilie 2016

5. Anderson, J., Boyles J., A.,; Rainie, L., (2012), The Future of Higher
Education, Pew Research Center’s Internet & American Life Project şi Elon
University’s Imagining the Internet Center, 2012. Disponibil pe
http://www.pewinternet.org/2012/07/27/the-future-of-higher-education/#fn-148-4,
accesat decembrie 2014

6. Antoniou, A., Theodoropoulos, A. Et co. (2014) Facebook as Teaching Tool

in Higher Education: A Case Study. Disponibil pe
https://www.researchgate.net/publication/272148061_Facebook_as_Teaching_To
ol_in_Higher_Education_A_Case_Study, accesat mai 2016

7. Armstrong, J.; Franklin, T., (2008) A review of current and developing

international practice in the use of social networking (Web 2.0) in higher education,
Franklin Consulting. Disponibil pe

47
https://issuu.com/pedroccpimenta/docs/the_use_of_social_networking_in_he/1,
accesat mai 2016

8. Bafile, C, (2015 )Different Strokes for Little Folks: Carol Ann Tomlinson on
Differentiated Instruction, Wire Side Chat, Education Word, Disponibil pe
www.edcuation-word.com, accesat iunie 2015

9. Bard, A., & Söderqvist, J., (2009), Netocraţia. Noua elită a puterii şi viaţa
după capitalism, trad. Roman Paşca, Bucureşti: Publica

10. Bârlogeanu, L., (2002). Paradigma educaţional-umanistă în contextul

postmodernităţii în Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
coord. Păun Emil şi Dan Potolea. Iaşi: Polirom

11. Bercovici, J., (2010), Who Coined 'Social Media'? Web Pioneers Compete
for Credit. Disponibil la: http://www.forbes.com/sites/jeffbercovici/2010/12/09/who-
coined-social-media-web-pioneers-compete-for-credit/ , accesat iulie 2015

12. Biodun Awosusi, (2013), Social media has the capacity to change our
world. Disponibil pe http://www.yourcommonwealth.org/uncategorized/social-
media-has-the-capacity-to-change-our-world/, accesat octombrie 2015

13. Bogdan, A., Globalizarea şi Internaţionalizarea învăţământului superior,

Centrul de dezvoltare universitară şi management al calităţii, Cluj apud Knight,
2004a, 2006. Disponibil pe :
http://centre.ubbcluj.ro/cdu/sinteze/Globalizarea%20si%20Internationalizarea%20i
nvatamantului%20superior.pdf, accesat februarie 2016

14. Brandt, R., L., (2012), Băieții de la Google, București: Curtea Veche trad.
Marius Chitoșcă și Vlad-Octavian Palcu,

15. Brătianu, C., (coord), (2000), Ghid pentru elaborarea documentaţiei

sistemului de management al calităţii în învăţământul superior, „Vasile Goldiş”
Arad, University Press.

16. Bulai, A., Clark, B., Gilbert, E., et co,…coord. Mureşean V.,(2002) Manifest
pentru o universitate antreprenorială, Bucureşti, Punct,

17. C. Greenhow, B. Gleason (2014) Social scholarship: Reconsidering

scholarly practices in the age of social media British Journal of Educational
Technology, 45 (3) (2014), pp. 392–402

48
18. Cartelli, A. (2005), Between tradition and innovation in ICT and teaching. În
C. Howard, J.V. Boettcher, L. Justice et al., Encyclopedia of Distance learning.
Hersey, PA: IGI Global

19. Ceobanu, C., (2016), Învăţarea în mediul virtual. Ghid de utilizare a

calculatorului în educaţie, Iaşi, Polirom.

20. Cerghit, I., (2008). Sisteme de instruire alternative şi complementare.

Structuri, stiluri şi strategii. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Polirom

21. Chao, J. (2007). Student project collaboration using Wikis. Proceedings of

the 20th Conference on Software Engineering Education and Training (CSEE&T
2007), Dublin, Ireland: July 3-5.

22. Chapman, C., (2009) The history and evolution of social media,
http://www.webdesignerdepot.com/2009/10/the-history-and-evolution-of-social-
media/, august 2015

23. Charbit, C., Fernandez, V. (2002) Les trajectoires d.adoption des TIC dans
les systemes productifs localises-vers des communautes virtuelles? Workshop,
“TIC et reoganisatioan spatiale des activites economique” ENST, Bretagne, Brest,
21-22 nov. 2002

24. Chatti, M. A., (2007) Personal environments loosely joined. Disponibil pe

http://mohamedaminechatti.blogspot.ro/2007/01/personal-environments-loosely-
joined.html, accesat februarie 2016

25. Chelcea, S, (20014) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative, Editura Economică, Bucureşti,

26. Chelcea, S, (2004) Iniţiere în cercetarea sociologică, Editura Comunicare.ro,

Bucureşti, 2004

27. Chen, B. & Bryer, T. (2012). Investigating instructional strategies for using
social media in formal and informal learning. The International Review of Research
in Open and Distance Learning, 13(1), 87-100.

28. Cheng, Y. C., (2000), Triplization Paradigm for reforming education in the
New Millenium, International Journal of Educational Management, pp.156-174.

29. Chombart de Lauwe & Paul-Henrz, (1982), Cultura şi puterea, Bucureşti

49
30. Ciolan, L., (2000), Paşi către şcoala interculturală. Ghid de educaţie
interculturală pentru cadrele didactice. Bucureşti, Corint

31. Coffin, T., & Fournier, J., (2013), Social Media in the Learning Setting:
Opportunities and Challenges, University of Washinton - Information Technologz,
Academic and Collaborative Applications. Găsit pe
https://www.washington.edu/itconnect/wp-content/uploads/2013/10/Social-Media-
in-the-Learning-Setting.pdf, accesat noiembrie 2015

32. Collins, A., Halverson, Richard, (2009), Rethinking education in the age of
technology, Teachers College Press; prima ediţie , septembrie 2009

33. Comisia Europeană, (2006). Comunicarea Comisiei către Consiliu și

Parlamentul European: îndeplinind agenda modernizării universităților: educație,
cercetare și inovație. COM (2006) 208 final. Bruxelles, Comisia Europeană

34. Connolly, M.R. (2011) Social networking and students learning. Firends
without benefits. În P. Magolda& M.B. Baxter Magolda, Contested Issues in
Student Affairs: Diverse perspectives and respecful dialogue, pp 122-134. Sterling,
VA: Stylus

35. Consiliul Uniunii Europene, (2007), Rezoluţia Consiliului referitoare la

Universităţi Moderne pentru competiţia Europeană într-o economie globală bazată
pe cunoaştere, 16096/1/07. Bruxelles: Consiliul UE. Disponibil la:
http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st16/st16096-re01.en07.pdf, accesat
ianuarie 2016

36. Cucoş, C. (2001), Instruirea asistată de calculator, Disponibil la:

www.constantincucos.ro/wp-content/uploads/2011/03/IAC.doc, accesat decembrie
2015

37. Cucoş, C., (2008), Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire. Iaşi, Polirom

38. Cucoş, C., (2014), Pedagogie. Ediţia a III a revăzută şi adăugită. Iaşi,
Polirom

39. Dabbagh, N., Kitsantas, A., (2012) Personal Learning Environments, social
media, and self-regulated learning: A natural formula for connecting formal and
informal learning. The Internet and higher education, Disponibil la
doi:10.1016/j.iheduc.2011.06.002, accesat august 2016

50
40. Dabbagh, N., Reo, R., (2011) Back to the future: Tracing the roots and
learning affordances of social software. În Lee, M.J.W., McLoughlin, C., Web 2.0-
based e-learning: Applying social informatics for tertiary teaching, IGI Global,
Hershey, PA (2011), pp. 1–20

41. Das, J., K., (2007) Educational Broadcast through Radio, Ejournal of all
India association for educational research, vol. 19, nr 1&2. Disponibil la:
http://www.aiaer.net/ejournal/vol19107/, accesat noiembrie 2015

42. Davis, R., (2015), Education/Case Studies/fivecriteria. Outreach Wiki.

Disponibil la:
https://outreach.wikimedia.org/w/index.php?title=Education/Case_Studies/fivecriter
ia&oldid=112972, accesat iunie 2015

43. Dick, G. (2005), Academic Workload in /online Courses. În C. Howard, J.V.

Boettcher, L. Justice et al, Encyclopedia of Distance learning. (pp 1-6) Hersey, PA:
IGI Global

44. Dicţionarul explicativ al limbii române.

45. Digital Trends Staff, (2014), The history of social networks. Disponibil la:
http://www.digitaltrends.com/features/the-history-of-social-networking/, accesat
august 2015

46. Domine, V., E., (2006), Rethinking technology in schools, Peter Lang
Primer,

47. Duffy, P. & Bruns, A. (2006), The use of blogs, wikis and RSS in education:
A conversation of possibilities. Proceedings of the Online Learning and Teaching
Conference, Brisbane. Disponibil la:
https://olt.qut.edu.au/udf/OLT2006/gen/static/papers/Duffy_OLT2006_paper.pdf,
accesat august 2016

48. Durkheim, E., (1980), Educaţie şi sociologie, Bucureşti: E.D.P

49. EDUCAUSE Learning Initiative (2007) The seven things you should know
about. Disponibil la: http://www.educause.edu/7Things, accesat decembrie 2015.

50. EDUCAUSE Learning Initiative (ELI) (2009). The seven things you should
know about… Personal Learning Environments. Disponibil la:
http://net.educause.edu/ir/ library/pdf/ELI7049.pdf, accesat august 2016

51
51. Farrel, Glen M.,(2001), The Chancing Faces of Virtual Education,
Commonwealth of Learning, în http://www.col.org/virtualed

52. Faure, E., şi. Co. (1974), A învăţa să fii, UNESCO, Paris. Disponibil la:
http://www.unesco.org/education/pdf/15_60.pdf , accesat septembrie 2015

53. Federal Communication Commission U.S, (2003), A Short History of Radio

With an Inside Focus on Mobile Radio. Disponibil la:
https://transition.fcc.gov/omd/history/radio/documents/short_history.pdf. accesat
octombrie 2015

54. Ferreol, G., Neculau, A., Păun, E., (2005), The communication society: a challenge
for education, în Learning and teaching in the communication society, Council of Europe
Publishing, Strasbourg,

55. Ferreol, G., Ph. Deubel, (1988), Methodologie des sciences sociales Paris,
Armand Colin, 1988

56. Florian, B., Analiza instituţională a evoluţiei sistemului de asigurare a

calităţii în învăţământul superior din România (1993-2011) In Păunescu, M.,
Vlăsceanu, L., Miroiu, A., (2011), Calitatea învăţământului superior din România:
o analiză instituţională a tendinţelor actuale. Iaşi: Polirom, p.43

57. FSSE (2010). Professors’’ use of technology in teaching. The Chronicle of

Higher Education. Disponibil pe
http://chronicle.com/article/ProfessorsUse_of/123682/?sid=wc&utm_source=wc&ut
m_medium=en, accesat februarie 2017

58. Fullan, M.; (2012), Stratosphere. Integrating Technology, Pedagogy, and

Change Knowledge, Pearson Canada

59. Gaëtan Tremblay, (2003), O abordare pertinentă în P. Moeglin 2003,

Industriile educaţiei şi noile media, Iaşi, Polirom, p.47

60. Gilder, E., & Mitrea, A., M., (1998), Învăţământul superior ca agent al
angajamentului naiv al distanţării ironice: utilitatea socială şi telos-ul cunoaşterii, în
Psihosociologia schimbării, vol. coord. de Adrian Neculau, Gilles Ferréol. Iaşi:
Polirom, p. 228 apud Revel, J.F. (1990), La connaissance inutile, Edition Grasset
& Fasquelle

52
61. Graham, A., (2007). Personal Learning Environments for creating,
consuming, remixing and sharing

62. Guy, R., (2012) "The use of social media for academic practice: a review of
literature," Kentucky Journal of Higher Education Policy and Practice: Vol. 1: Iss.
2, Article 7. Disponibil pe : http://uknowledge.uky.edu/kjhepp/vol1/iss2/7, accesat
noiembrie 2016

63. Hattie, J., (2014), Învăţarea vizibilă. Ghid pentru profesori, Editura Trei,
Bucureşti

64. Haworth M., & Hopkins, S., (2009) On the air: Educational Radio,its history
and effect on literacy, and educational technology implementation, ETEC 540.
Disponibil la: http://blogs.ubc.ca/etec540sept09/2009/10/28/on-the-air-educational-
radio-its-history-and-effect-on-literacy-and-educational-technology-by-michael-
haworth-stephanie-hopkins/ , noiembrie 2015

65. Herrington, A., Herrington, J., & Mantei, J., (2009), Design principles for
mobile learning în J.H. Herrington, J. Mantei & I.F. Olney, New Technolgies, New
Pedagogies:Mobile Learning in Higher Education (pp 129-138), Wollongong
University, disponibil pe http:researchrepository.murdoch.edu.au/5229

66. Hicks, A., Sinkinson, C. (2015). Critical connections: Personal learning

environments and information literacy. Research in Learning Technology.

67. Holotescu C., (2017), Ce înseamnă Web 2.0 l și implicații în educație,

Disponibil la http://www.timsoft.ro/ke/modul1.html, accesat septembrie 2017

68. Hrastinski, S.; Dennen, V., (2012) Social media in higher education:
Introduction to the special issue, The Internet and Higher Education, Disponibil la:
doi:10.1016/j.iheduc.2011.11.004, accesat aprilie 2016.

69. IDP Australia, (2002) The Global Student Mobility 2025 Report, IDP
Australia, Canberra,

70. Infographic: Social Media Evolution (2014). Disponibil la:

http://uc3.co/2014/01/infographic-social-media-evolution/, accesat august 2015

71. ITU (2014) Measuring the Information Society Report 2014, ITU, Geneva,
CH

53
72. Jahirah Abidin, (2015) The Use of Social Media Among Public Relations
Practitioners in Malaysia, Disponibil la:
https://www.academia.edu/5661856/The_Use_of_Social_Media_Among_Public_R
elations_Practitioners_in_Malaysia, accesat august 2015

73. Jinga, I., (2005) Educaţia şi viaţa cotidiană, Bucureşti: E.D.P

74. Johnson, L., Adams, S., Haywood, K. (2011). The NMC horizon report:
2011 K-12 edition. Austin, Texas: The New Media Consortium. Disponibil la:
http://www.nmc.org/pdf/2011- Horizon-Report-K12.pdf, accesat octombrie 2016

75. Kant, I., (1912), Tratat de pedagogie, Bucureşti

76. Kaplan, A., M., & Haenlein, M., (2010), Users of the world, unite! The
challenges and opportunities of Social Media, Business Horizons, Disponibil la:
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0007681309001232, accesat mai
2015

77. Keeton M.T., 2004, Best online instructional practices: report of phase I of
an ongoing study. Journal of asynchronus Learning , 75-100, Disponibil pe:
http://onlinelearningconsortium.org/sites/default/files/v8n2_keeton_1.pdf, accesat
ianuarie 2017

78. Knight, J., de Wit, H. (Eds.) (1997). Internationalization of higher education

in Asia Pacific countries. Amsterdam: European Association for International
Education.

79. Kreisler, H., (2001) Manuel Castells Interview: Conversations with History;
Institute of International Studies, UC Berkeley, Disponibil la:
http://globetrotter.berkeley.edu/people/Castells/castells-con4.html , accesat
octombrie 2015

80. Kund Illeris coord. (2014), Teorii contemporane ale învățării. Autori de
referință. Trad. de Zinaida Mahu, București: Trei.

81. Lenhart, A., Purcell, K., Smith, A., & Zickuhr, K. (2010). Social media &
mobile internet use among teens and young adults. Pew Internet & American Life
Project, 1-37.

82. Leuf, B. & Cunningham, W. (2001). The Wiki way: Quick collaboration on
the Web. Upper Saddle River, NJ, USA: Addison Wesley.

54
83. Li, J., Greenhow, C. (2015), Scholars and social media: Tweeting in the
conference backchannel for professional learning Educational Media International,
52 (1) pp. 1–14

84. Liu, Y. (2010). Social media tools as a learning resource. Journal of

Educational Technology Development and Exchange, 3(1), 101-114.

85. Logofătu, B. (2006). Policy and practice - University of Bucharest elearning

experience. Lucrare prezentată la EDEN 2006 Annual Conference, “E-
Competences for Life, Employment and Innovation”, Vienna.

86. Logofătu, M. (coord.), Garabet, M., Anca, V., Păuşan, E. (2003). Tehnologia
Informaţiei şi a Comunicaţiilor în şcoala modernă. Bucureşti: Editura Credis.

87. Logofătu, M., Vişan A. M., (2015), Rethinking education through blogs, The
10th International Conference on Virtual Learning ICVL 2015, University of
Bucharest and West University of Timisoara.

88. Maheu, R., (1968) Civilizaţia universului, Bucureşti: Ştiinţifică

89. Martindale, T., & Dowdy, M. (2010). Personal learning environments. In G.

Veletsianos (Ed.), Emerging technologies

90. McGloughlin, C.; Lee, M.J.W., (2010) Personalised and self regulated
learning in the Web 2.0 era: International exemplars of innovative pedagogy using
social software. Australasian Journal of Educational Technology, 26 (1),

91. Melville, D., şi coord.; (2009) Higher education in a web 2.0 world - Report
of an independent Committee of Inquiry into the impact on higher education of
students’ widespread use of Web 2.0 technologies, Disponibil la:
http://www.ictliteracy.info/rf.pdf/HigherEdweb20.pdf, accesat aprilie 2016

92. Miège, B., (1989), La sociètè conquise par la communication, Presses

Universitaires de Grenoble, Grenoble

93. Moeglin, P (coordonator), (2003), Industriile educaţiei şi noile media, Iaşi

Polirom

94. Mogonea R, (2008), Cunoaşterea dificultăţilor tipice prin evaluarea iniţială şi

continuă devine premisă esenţială în formarea competenţei evaluative
constructivite a viitorului profesor în A deveni profesor constructivist: demersuri

55
contructiviste pentru o profesionalizarea pedagogică iniţială, E. Joiţa, V. Ilie, M.
Ştefan. Bucureşti, Editutra Didactică şi Pedagogică, 2008

95. Nations, D., (2010) What is Social Media. Disponibil la:

http://webtrends.about.com/od/web20/a/social-media.htm, accesat august 2015

96. Neacşu, I. (coord) et al (2007) Şcoala românească în pragul mileniului III (o

“provocare” statistică). Bucureşti: Paideia, p. 100 apud G. Văideanu, 1988

97. Neculau, A., Boncu St, "Perspective psihosociale în educatie", în A.

Cosmovici & L. Iacob (coord) - "Psihologie scolara", 1999, Polirom,Iasi;

98. Neculau, A., Boncu St. "Dimensiuni psohosociale ale activitatii profesorului"
în A. Cosmovici, L. Iacob (coord.) -"Psihologie scolara",1999, Polirom, Iasi;

99. Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti: Aramis

100. OECD (2013), Teachers for the 21st Century: Using Evaluation to Improve
Teaching, OECD Publishing.

101. Otlet, P., (1934) „Traite de documentation, Le livre sur le livre”, Editiones
Mundaneum, Palais Mondial, Bruxelles. Disponibil la:
http://lib.ugent.be/fulltxt/handle/1854/5612/Traite_de_documentation_ocr.pdf ,
accesat noiembrie 2015

102. Pacific Policy Research Center (2010) 21st Century Skills for Students and
Teachers. Honolulu: Kamehameha Schools, Research & Evaluation Division.
http://www.ksbe.edu/_assets/spi/pdfs/21_century_skills_full.pdf

103. Parker, K.; Lenhart, A.; Moore, K.; (2011), The Digital Revolution and
Higher Education. College Presidents, Public Differ on Value of Online Learning.
Pew Research Center. Disponibil pe
http://www.pewsocialtrends.org/2011/08/28/the-digital-revolution-and-higher-
education/, accesat ianuarie 2017

104. Păcurari, O., Țarcă A., Saivan, L., (2003), Strategii didactice innovative,
București, Editura Sigma

105. Păun E., (2017), Pedagogie:provocări și dileme privind școala și profesia

didactică, Iași, Polirom

56
106. Păun, E., & Potolea, D. (coord.) (2002) Pedagogie. Fundamentări teoretice
şi demersuri aplicative, Iaşi:Polirom.

107. Păun, E., (1999), Şcoala. O abordare sociopedagogica, Iaşi:Polirom

108. Peters, K. (2009) M-learning: Positioning educators for a mobile, connected

future în M. Ally, Mobile Learning: Transforming the delivery of education and
training (pp. 113-132), Vancouver: Marquis Book Printing. Disponibil pe:
http://www.aupress.ca/books/120155/ebook/99Z_Mohames_Ally_2009-.

109. PHARE – Universitas 2000, (1998), Învăţământul superior într-o societate a

învăţării, MEN, Office in Bucharest CEPES

110. Poellhuber, B. & Anderson, T., (2011). Distance students’ readiness for
social media and collaboration. The International Review of Research in Open and
Distance Learning, 12(6), 102-125.

111. Postman N., (2016), Distracția care ne omoara, București, Editura

Anacronic

112. Ractham, P., Firpo D., (2011) Using Social Networking Technology to
Enhance Learning in Higher Education: A Case Study using Facebook. Disponibil
la: http://ieeexplore.ieee.org/stamp/stamp.jsp?tp=&arnumber=5718494, accesat
februarie martie 2016

113. Richardson, W., (2006), Blogs, Wikis, Podcasts, and Other Powerful Web
Tools for Classrooms, Thousand Oaks

114. Rogers, E. (2003). Diffusion of Innovations, Fifth Edition. New York. Free
Press.

115. Rouse, M., (2015), Social media. Disponibil la:

http://whatis.techtarget.com/definition/social-media. Accesat august 2015.

116. Sălăvăstru, D., Cucoş. C., (coord) (2008). Psihopedagogie pentru

examenele de definitivare şi grade didactice. Iaşi: Polirom.

117. Selwyn, N. (2009), Faceworking: exploring students’ education related use

of Facebook. Learning, Media and Technology,

118. Senge, P., Cambron-McCabe, N., Timothy Lucas,(2016), Şcoli care învaţă,
a cincea disciplină aplicată în educaţie, Editura Trei, Bucureşti

57
119. Shaw, G., B., (1903) Man and Superman "Maxims for Revolutionists"
Disponibil la: http://www.quotationspage.com/quote/692.html, accesat mai 2016

120. Shirky C., (2008), Here Comes Everybody. The Power of Organizing
Without Organizations, Penguin,

121. Taggard, G. L., Wilson, A.P. (2005). Promoting Reflective Thinking in

Teachers. 50 Action Strategies. Thousand Oaks, California, Corwin Press, Inc.

122. Tapscott, D., (2011), Crescuţi digital. Generaţia net îţi schimbă lumea,
Bucureşti: Publica

123. Tapscott, D., Williams, A., D., (2010) Wikinomics. Cultura colaborării în
masă., Traducator: Irina Sebeşi, Bucureşti: Publica

124. Tapscott, D., Williams, A., D., (2010), Macrowikinomics. Rebooting

Business and the World, New York

125. Tardif M., Lessard C., (1999), Le travail enseignant au quotidian.

Experiences, interactions humaines et dilemmes professionenels, Bruxelles, De
Boeck Universite

126. The Web Foundation, (2015), History of the Web. Disponibil la:
http://webfoundation.org/about/vision/history-of-the-web/, accesat septembrie
2015

127. TNS, (2012), Opinion & Social Media use in the European Union Special
Eurobarometer 78, European Commission, Brussels,

128. Tonkin, E. (2005), Making the case for a wiki. Ariadne, Nr. 42. Disponibil la:
http://www.ariadne.ac.uk/issue42/tonkin/, accesat aprilie 2016

129. Ţăranu, A., M., (2009), Şcoala, între comunitatea locală şi provocările
globalizării, Iaşi, Institutul European

130. UNICEF / Pierre Varly, Constantin-Şerban Iosifescu, Ciprian Fartuşnic, ... ;

coord. din partea UNCEF România: Luminiţa Costache. (2015) Costul investiţiei
insuficiente în educaţie în România : raport final pentru - Buzău : Alpha MDN,
2015. Disponibil la: http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Costul-investitiei-
insuficiente-in-educatie_2014.pdf, accesat februarie 2017

58
131. Van Harmelen, M (2006). Personal Learning Environments. Disponibil la:
http://octette.cs.man.ac.uk/jitt/index.php/Personal_Learning_Environment, accesat
aprilie 2016

132. Veletsianos and Kimmons, G. Veletsianos, R. Kimmons (2012) Networked

participatory scholarship: Emergent techno-cultural pressures toward open and
digital scholarship in online networks Computers & Education, 58 (2) (2012), pp.
766–774

133. Vilie Farah (2011), The history of blogging. Disponibil la:

http://www.brighthub.com/internet/web-development/articles/109149.aspx ,
accesat iulie 2015

134. Vișan A. M., Logofatu B., D.D. Burdescu, (2014) Youtube for education-
getting into it. Revista EduLearn, EDULEARN14 Proceedings of the 6th
International Conference in Education and New Learning Technologies, 7-9 July
2014, Barcelona, Spain, 2014, pag 3293-3298

135. Vişan A. M., Logofatu B., D.D. Burdescu, (2014) Youtube for education-
getting into it. Revista EduLearn, EDULEARN14 Proceedings of the 6th
International Conference in Education and New Learning Technologies, 7-9 July
2014, Barcelona, Spain, 2014, pages 3293-3298

136. Vişan A.M., Logofătu B., (2016), Teaching, learning and sharing. Case
study regarding the use of social media for course enhancement., Proceedings of
the 12th International Scientific Conference " Bucureşti: Editura Universităţii din
Bucureşti, (indexata ISI, Thomson Reuters)

137. Vişan A.M., Logofătu M., (2015), Rethinking education through blogs,
Proceedings of the 10th International Conference on Virtual Learning, Bucureşti:
Editura Universităţii din Bucureşti, p.413,.

138. Vlăsceanu, L. (2007), Sociologie şi modernitate: tranziţii spre modernitatea

reflexivă. Iaşi:Polirom

139. Vlăsceanu, M.,1995, Politica socială şi sectorul nonprofit, în Zamfir, C.,

Zamfir, E., (coord) Politici sociale, România în context european, Editura
Alternative, Bucureşti

59
140. Vlad Mircea, (2011), Utilizarea resurselor web pentru educatie. Disponibil
pe http://www.elearning.ro/utilizarea-resurselor-web-pentru-educatie, accesat
noiembrie 2016

141. Warren Baker et al., (1997,) Technology in the classroom: from theory to
practice, Educom review, vol. 32, nr.5,

142. Weinberger, D., (2002), Small Pieces Loosely Joined. A Unified Theory of
the Web, New York

143. West, D., (2015), Connected learning: How mobile technology can improve
education, Center for Technology Innovation at Brookings.Disponibil pe
https://www.brookings.edu/wp-content/uploads/2016/07/west_connected-
learning_v11.pdf, accesat februarie 2017.

144. Wild, F.; Mödritscher, F. & Sigurdason, S., (2008) Designing for Change:
Mash-Up Personal Learning Environments. Disponibil la:
http://www.elearningpapers.eu/index.php?page=doc&doc_id=11939&doclng=3,ac
cesat iunie 2016

145. Yin, R., K., (2005) Studiul de caz : designul, colectarea și analiza datelor
trad.: V. Alupoaie.Iași : Polirom

60