Bibhotec[ Personali

PT.MARIUS I0ANA

TACUTTATEA DE TE(}T(}GIE (}RI(!D(}XA

A UI{ENS]MI BUOR$II

Preot Lector Dr. VASILE GORDON

PREDICA OCAZIONALA
(Pareneza)
Considera(ii teoretice Si exemptificdri

rnzA DE DocroRAT lN. rror,oclE

iNonul,rAroR $TrrNTrFrc AL LUCRARTT:

P. C. Pr. Prof. Dr.
CONSTANTIN GALERIU
FACULTAIEA DE TEOLOGIE DIN BUCURE$TI

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISILTNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURE$Tr _ 2001
 ' ;. l.' I

,.':',.-ii'ii :'i l: :il'ii .'.:'.t - ,:,i' ''t,,ii :j , :.i:,

t:

Memoriei pdrintelui Constantin Voicescu,

, tatdl soliei mi'le, pentru tot spriiinul moral
gi material oferit la alcdtuirea acestei cdtli'

I. t' . : :! ..'

" ,. 1 0 -2001 ::

' ' rsBN'93"9332-3C6 ''

I
i:
\,

H
 cuvANT iNemrp

Rod privilegiat al cuvAntului, omiletica sau Elocvenla sacrd,beneficiazd

de o
mare bogdjie de expresie, iar persuasiunea, unul din principalele ei
scopuri, anga-
jeazd integral viala, in toate ipostasele gi manifestadG.
I-ocut cuvdntului pi"-
tutindeni, fiind element definitoriu al fiinlei umane. Se inlelege, astfel, "rt.de ce
cuvintul are un loc sacru in Sfhnta Liturghie, caparte integianta, dar nu numai,
misiunea lui fiind mult mai cuprinzrtoare, u.opirind pro-priu-zis toate impre-
jurarile vielii. De aceea sfhtuiegte, inspirat, Sf. Ap. pavel:',,propovdduieste
cu-
vdntul, stdruieste cu timp ;i /drd timp, mustrd, ceartd, indeamnd, cu toatd inde-
lunga- rdbdare gi stdruinla" (rI Tim. 4,2). rar in alt loc mErturisegte importanla
qi unicitatea fiecdrei frpturi in iconomia divind, cdreia
trebuie s6 i se ofere cuveni-
ta asistenld liturgica gi pastorald: ,,orice /dpturd a lui Dumnezeu este bund
si
nuyic nu este de lepddat, dacd se ia cu mullumire,. cdci se sftnlegte prin cuvfrn-
tul lui Dumnezeu gi prin rugdciune,, (I Tim. 4, 4_5).
In duhul acestor convingeri se cuvine s6 remarcdm ca alaturi de Sfhnta Litur-
ghie, preotul sdv0rgeqte gi alte slujbe in Sfhnta bisericd, pe la casele
credincioqilor
qi in alte locuri (jarini, institulii etc.), cel mai adesea
Sfiniele Taine gi Ierurgii, sluj-
be numite indeobgte ocazionale, la care este d.ator si rosteascd gi ,rr, d"
invdldturi numit, de asemenea, ocazional. Este revelator s6 observdm c6 "rrart
la aces-
te slujbe, alaturi de credinciogii practicanfi, participd un numdr insemnat de
ascultdton care merg foarte rar la bisericd, sau nu merg deloc, totodat6 membrii
altor confesiuni cregtine qi necregtine. Aceqti ascultatori-speciali au, in general, un
spirit critic deosebit de acut, uneori chiar cu accente rdutilcioase.'in ionsecinla,
intrebarea pe care trebuie sd gi-o pund slujitorul congtiincios este:
,,ce trebuie sa
fac pentru aceste suflete, cum trebuie s6 vorbesc in prezenla lor?"
Acestei intrebdri, cu addnci responsabilitate liturgica gi omiletica, incearca sd
rdspundd pirintele vasile Gordon prin lucrarea de fala care, a$a cum se prezintd
in formd gi confinut, a fost susfinuti ca tezA de doctoiat la Caiedra de Omileticd-
cateheticd a Facultafii de Teologie din Bucureqti, in ziua de 15 iulie r99g, tezd
alcdtuita sub indrumarea noastr6. comisia de examen, prezidata de p.c. pr. prof.
9.-\"" Moldoveanu, avind in componenld pe p.S, Ep. prof. dr. Laurenfiu sireza,
P.c. Pr. prof. dr. Nicolae Necula gi p.c. pr. prof. dr. sebastian gebu, a apreciato
ca pe o contribulie ineditd in specialitate, de mare importanld in contextul
pr op ov dduiii c ontemp orane.
in limbaj omiletic pareneza este o cuvdntare ocazionald simpld,
.
sluibele oficiate la momente fie de bucurie,
care tnsoleste
/ie de tntristare din via(a parohiei, tn
general, Si a credincioSilor; in parlicular. Literatura omileticd romLneascd
nu a
avut pdnd acum un studiu special consacrat parenezei, ca gen distinct al predicii,
4

aceasta 1ips6 favoriz6nd persistenfa unor confuzii, prin utilizarea invariabild atet'
menului -predic6o'pentru cuvdntari care, potrivit normelor omiletice, se inscriu in
genul par-netic. Lucrarea pdrintelui Vasile Gordon, prin expunerea teoreticl qi
pt"r"itur"upracticd a modeleloq aduce clarificdrile necesare, demersul cucemi-
iiei sale urmdnd exemplul altui ucenic al nostru, p6rintele dr. Constantin Dufu,
care a elabo ratrecentteza de doctorat cu subiectul Panegiricul ca formd a predicii
in trecut Si astdzil, prin care face, o datl cu expunerea de fond, delimitarile fatd
de celelalte categorii de predici.
Propovdduirea cregtinl trebuie viztttd,se intelege, in orizontul teologic, qi dis-
tinct gi unitar. Uniciiatea mesajului evanghelic, izvorul unic al propovdduirii,
impreuna cu.sfhnta Tradifie, inspira originar o form6 unic6, sub numele generic
de cuvdnt de invdldturd, dar in procesul istoric qi interferat cu retorica, inv6titura
cea una imbracl qi forme, inv[fnturi distincte, ca mesaj gi stil de transmitere,
comunicare. in acest sens observdm cum pe parcursul celor aproape doud milenii
de slujire invititoreascd cregtin[ s-au conturat, cu deosebire, patru genuri omileti-
ce, fiecare c,, ii*itel" gi competenlele sale: omilia, predica tematicd, panegiricul
Si pareneza. Este adevdrat cd toate poartii, la modul
general, titlul de ,predic6",
aai ain punct de vedere gtiinlific se impun clasific6rile corespunzltoare confinutu-
lui gi imprejurlrilor in care se rostesc, a$a cum procedeazd, de altfel, toate trata'
tele de specialitate. P6rintele Vasile Gordon dovedeqte, biblic ai patristic, pebaza
unei bogate bibliografri, inclusiv prin clarificiri etimologice, cd pareneza este
prezenti intre foriele predicii incd de la incepatul propovdduirii cregtine, chiar
dac6 termenul nu a avut inifial inielesul omiletic actual. Pentru integlarea 9i pre-
zentarez subiectului in ansamblul slujirii inv5lEtoreqti, autorul structureazi lu-
crarea in patru capitole, precedate de introducerea programativE, intitulati suges-
tiv Propivdduirei cuvAiUfui, dimensiune esen{iald a sluiirii preoleSti: l. Genu-
rile propovdduirii; II. Pareneza, formd distinctd a predicii tn trecut $i astdzi; .lll'
categorii de pareneze; LY. Elemente speciale cu privire la eficienla parenezei.ln
parteafinald a lucrdrii autorul face cuvenitele concluzii, dup6 care ne este prezen-
Tatd Anexacu modelele analizatein capitolul aI III-lea. Un adaos, deosebit
de util
pentru misiunea invitdtoreasca, il conititde Bibliografiabogatd, cuprinzdnd lu-
crdri reprezentative din literatura omiletic6 romflneasci 9i universali'
P6trunz6nd acum in conlinutul lucr[rii, amintim mai intAi ci predica a fost
parte integr antd acultului incd din zin de nagtere a Bisericii, potrivit mirturiilor
tlUU"" gi patristice. Astfel, spre pild6, Faptele Apostolilorne incredinteazdcddin'
tru inceput cregtinii ,,stdruiau-tn tnvdldtura apostolilor, tn comuniune, frfrn-
g"r"o painii Ei rugdciuni" (2,42). Se inlelege c6 ,,st6ruinta" in_invSJSfura apos-
tolilor insemna tdlcuirea printr-un cuv6nt rostit, adicl predic6. Dintre mlrturiile
patristice autorul evoca una din cele mai vechi, a Sf. Justin Martirul 9i Filosoful:
,, Iar in aSa-zisa zi a soarelui, se face adunarea tuturor celor ce trdiesc
la orase

l. Publicatd inortodoxia,nr. l-2qi 3-4119g2,p. l0l-187,respectivp.9?-183 9irrl. l-211993,

p. 102-162.
 5

sau la sate $i se citesc memoriile apostolilor sau scrierile profelilor..Apoi,

intdistdtdtorul line un cuvilfi prin care sfituieste Ei indeamnd la imitarea aces-
tor frumoase tnvd(dturi... "2. Propov6duirea a fost, astfel, din ziua cea dint0i a
Bisericii, esenlialS in actul mdntuirii, de lucrarea ei depinz6nd naqterea credinlei
in ascultltor: ,,Credinla este din duzire, iar auzirea prin cavfrntul lui Hristos"
(Rom. 10, 17). De aceea Sfinlii Pdrinli, urmdnd exemplul Sfinfilor Apostoli, vor
intrebuinfa cuv6ntul cu aceeagi rflvnd gi conqtiinfa sfhnta. Autorul apeleazd, spre
exemplificare, la cel mai mare predicator , Sf. Ioan Gurd de Aur, care, in celebrul
tratat Despre Preolie, spune la un moment dat ,,Prin predicd ridicdm sulletul
dezndddiduit; prin predicd smerim sufletul tngdmfat; prin predicd tdiem ce-i de
prisos; prin predicd lmplinim cele de lipsd; prin predicd lucrdm pe toate celelalte
cdte ne aiutd la insdndtoSirea sufletului... "3. Importanla qi obligativitatea predicii
va fi stipulata qi in Canoanele Bisericii, dintre care autorul evoc6 dou6: 58 ,,apos-
tolic" qi 19 Trulan. in zilele noastre importanla propovaduirii a crescut, datorita
inmullirii implicatiilor de ordin misionar. Protestantismul qi neoprotestantismul
fac din predicd armd prioritard, ajungAndu-se prin unii reprezentanfi contemporani
(Gerd Theissen, de exemplu) sd vorbeascd chiar de o ,,doctrini a predicdrii'". In
aceasta situafie ortodoxia, departe de a fi pasiv6, va fine seamd de exigenlele
omiletice actuale, aga cum, bunSoard, atrage atenlia unul dintre inalfii ierarhi ai
zilelor noastre: ,,Exigenlele oamenilor fafi de preoli au crescut... Vor sd constate
in predicd logicd, desfisurare de idei, stil sobru Si ales. Lumea nu se mai mul-
tume$te cu retorici ieftine Si floricele..."s.
I. Proced6nd la o privire de ansamhlu asupra genurilor omiletice, pdrintele
V. Gordon precizeazi de fapt competenfele specifice fiecdrei forme a predicii,
plecAnd de la explicaliile etimologice gi evidenfiind confinutul corespunzltor al
.acestora. Pentru o mai largd orientare a problemei, cucernicia sa schileazd ge-
nurile omiletice qi in celelalte doul mari confesiuni creqtine, catolicl gi protes-
tant6, folosind tratate reprezentative ale acestora, cum sunt cele semnate de R.P.
Rambaudn (pentru catolici) gi R. B<ihren' ( pentru protestanfi).
II. Numai dupd observarea generalI a genurilor omiletice este posibild stu-
dierea expresd a parenezei, ca formi speciald a propovdduirii in trecut 9i astdzi.
Pentru o prezentare sistematici a notiunilor introductive, pirintele autor alc6-
tuieqte trei subcapitole'. a. precizdri etimologice; b. scurt excurs istoric; c. scop Si
utilitate. Etimologic, ni se prezinta mai int6i cuvdntul debazd, din greaca clasic6:
rapaiveot7 care, potrivit diclionarului clasic (Bailly) inseamnd incuraiare, exor-
talie, sfat, tndemn, recomandare etc, dupd care corespondentul acestuia in latind
gi, apoi, in limbile moderne de circulafie. De observat, pentru toate autorul uti-

2. Apobgia l-a, cap. LXVII, MIGNE, P.G., Tom. Yl, cot.429.

3. Cap. 3-: Preotul trebuie si {ie destoinic in predicarea cuv6ntului lui Dumnezeu, invol. Despre
Preotie,,trad. de Pr. dr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblib, BucureEti, 1987, p. 99.
4.Yezi Ri/lexion en vue d'une doctrine de la prddication, in vol. Le dili homilitique, edit. pat
Henry Mottu, Geneve, 1993, p.25-26.
5. t Antonie Plamddeald, Mitrop. Ardealului, Vocalie Si mbiune in vremea noastrd, Sibiq 1984, p. 163'
6. Traitd moderne de pridication. Lyon-Paris, 1941.
7. Predigtlehre, Miinchen, 1972.
6

lizeazl, cele mai reprezentative diclionare. Sunt amintili apoi termenii sinonimi
folosili in limbile moderne: exhortatie qi alocu{iune, o datdcu alfi doi termeni uti-
lizali de cdtre unii autori de manuale, paregoreza gi predica protrepticd. Pentru
evitarea confuziiloE lucrarea recomandd intrebuintarea termenului de parenezd
pentru toate cuvdntarile ocazionale, sau de circumstanfA. Din punct de vedere
istoric, unele din cuvAntdrile biblice, chiar dacd nu pot fi numite pereneze, in
accepliunea strictd de astlzi, conlin elemente cu un caracter preponderent pare-
netic. Exemple pot fi date at0t din Vechiul Testament ( Cuvdntarea lu! Samuel,l
Regi 12, l-4; Cuvdntarea lui Solomon la sfinlirea templului,III Regi 1, 15-53),
cAt gi dirrNoul Testament, din care pot fi citate indeosebi unele epistole, cum ar
fr: Epistola cdtre Filimon, Epistola II-a Si a III-a ale Sf. Ap. Ioan Si Epistola
soborniceascd a lui luda*.Dinperioada patristici, alifuri de necrologurile cunos-
cute, care aparfin genului parenetic ( ale Sf, Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de
Nyssa, Sf, Ambrozie etc), trebuie s6-l cit6m din nou pe Sf. Ioan GurI deAur. P6rin-
tele de vrednici pomenire, Mihail Bulacu, apreciazd cd ,,genul parenetic a fdcut
pe Sf. Ioan Hrisostom sd strdluceascd Si mai mult tn misiunea de predicator"n.
Intre parenezele hrisostomice celebre amintim Cuvdntdrile despre statui, rostite
in Antiohia, in anul 387. in literatura omileticd romAneascd, prima predicd p6s-
trat6 in limba romind este o parenezd, din categoria necrologub,ti: Cuvdntarea lui
Neagoe Basarab la a doua tngropare a oaselor mamei sale Neaga Si a copiilor
sdi Petru, Ioan Si Anghelina, cu putemice accente panegirice'n, inclusd in Anexa
cu modele a prezentei lucrdri.
fr. Categorii de pareneze prezintl modele din autori diferili, pentru cele trei
forme mai des utilizate: pareneza siypld, pareneze la momente de bucurie Si
pareneze la momente de intristare. Inaintea prezentlrii modeleor, parintele V.
Gordon face, pentru fiecare gen parenetic, cdte un studiu explicativ, incluzdnd
repere istorice qi ardt6nd, in mare, importanla fiecdruia. Cele mai ample studii le
face asupra a doud din cele mai des intrebuinfate: la cununie gi necrologul. Lista
autorilor citali se intinde din perioada patristicl pdn6 in zilele noastre, iar in
tabelul cu modelele analizate in Anexd, sunt incluse 49 de cuvAntdri, semnate de
predicatori consacrafi, din secolele trecute ca: Antim lvireanul, Petru Maior Mel-
chisedec $te/dnescu, Yasile Milrofanovici, Zacharia Boiu; din prima jumltate a
sec. XX ca: Grigorie ComSa, D. Yoniga, Ioan LupaS;gi, totodatd, dintre cei din a
II-a jumdtate a secolului nostru: Vasile Coman, Nicolae Mladin, Nicolae Petres-
cu, Ioan Bunea, Dumitru Cdlugda Alexandru Moisiu, trecufi in vegnicie, al6turi
de predicatori in plina lucrare: Bartolomeu Anania, Laurenliu Streza, Nicolae
Necula, Sebastian $ebu, Gheorghe Drdgulin, Teofil Pdrdianu qi alfii. in listd apar
gi nume ale predicatorilor strdini, exponenfi ai altor confesiuni cregtine ca: A.M.
Roguet gi Christian Mriller. O menfiune aparte facem in legdturS cu includerea in
listd a unor pareneze transcrise dupd manuscrisele aflate la Biblioteca Academiei

8. Vezi Pr. prof. N. Petrescu, Omiletica..., Manual pentru Seminarii, Bucuregti, 1977, p. 129.
9. Omilia despre predicd a Sf. ban Gurd de lz4 Bucuregti , 1946, p. 17 .
10. Publicatd de Nicolae Iorga in Cuvdntdri de inmormdntare Si de pomenire, Valenii de Munte,
1909, p.7-17.
 7

Rom6ne, cum ar fi doua din cuvint6rile la cununie ( ms. rom. 1439 gi 5307) qi
Cuvdnt la pogribanie ( sec. al XVII lea, ms. nr.279), franscrierea ftcdndu-se dup6
textele originale scrise cu alfabet chirilic,
Tot in acest capitol, pirintele autor procedeazdlaprezentarea elementelor spe-
ciale de redactare Ei prezentare a parenezelor, fiind partea in care iese in evi-
denfi cu precddere contribufia originala a autorului. Astfel, pdrintele Gordon ne
prezintd. propriile modele, in numdr de 12 (precedate de planuri), dupi ce in pre-
alabil face fiecIrui gen un bineveniJ studiu introductiv, in care expune cu prepon-
derenfi normele de redactare gi prezentare, o datl cu propunerea unui numdr
insemnat de teme inspirate prioritar din cultul divin dar qi din autori consacrali ale
cf,ror lucrdri le citeazd, in notele de subsol. Modelele prezentate sunt scurte, a$a
cum impun, de altfel, slujbele ocazionale, dar minulios redactate. Continutul
const5, in general, din expuneri succinte ale adevirurilor de credinfd, sau explic6ri
liturgice, durpd caz, prezentate intr-un limbaj omiletic ales. Aici se poate constata
experienta acumulatd de autor in cei 15 ani de preofie, in care s-a afirmat ca un
hamic propovdduitor, experienla fiindu-i imbogatita gi de munca didacticd, desfE-
quratd ca profesor de Omileticd la Seminar (1991-1996), iar in ultimii trei ani la
Facultatea noastr6, ca asistent la aceeagi disciplina. Apreciem cd fdrrt aceastd
experienld pastorald gi didacticd nu ar fi fost posibild abordarea acestui subiect
la nivelul exigen(elor contentporane. Modelele propuse au rm pronunlat caructer
actual: ar putea fi rostite intocmai, cerAnd doar o minimi adaptare la imprejur6rile
concrete.
N. Elemente speciale cu privire la eficienla predicii completeazd lucrarea cu
precizdi utile privitoare la: raportul dintre cult Si predicd, vdzut interconfesional,
factori ai reuSitei parenezei, personalitatea celui ce predicd qi ascultdtorii pare-
nezei, inctusiv implicaliile misionare ce fin de specificul acestui gen omiletic.
Relalia cult-predicd evidenfieaz6, in special, superioritatea traditiei nesecularizate
a practicii ortodoxe, care vede ?n predicd w act liturgic gi, totodatE, parte inte-
gra*td a cultului divin,
Intre factorii reusitei predicii, autorul face observafii asupra limbajului omile-
tic, stilului, gesticii gi materialului ilustrativ. Dintre aceste aspecte cu totul remar-
cabili este stdruinfa asupra limbaiului, plecdnd de la cuvintele cu valoare testa-
mentari ale eruditului arhimandrit Iuliu Scriban, tipdrite intr-un studiu programa-
tiv, Datoria preotului cdtre limba bisericeascd" Ei evoc6nd, totodatd aprecierile
unor filologi renumiti ca Sextil Pugcariu, $t. Munteanu q.a.
Personalitatea predicatorului este dimensiunea frrd de care rostirea omileticd
nu-qi indeplineqte scopul. Ne amintim, in acest sens, de cuvintele Sf. Ioan Guri
de Aur: ,,Ascultdtorii iudecd predica nu dupd cuvintele rostite, ci dupa faima
predicatorului...'u2.ln creionarea notelor distincte ale personalitiifii, autorul insita
indeosebi pe calitSlile morale: sfinlenia vielii, discerndmdntul, discrelia Si bunul
siml.

II. Sibiu, Edit. Revistei Teologice, I 938, 3 I p.

12. Despre Preolie..., cit., p. ll7.
8

iri ceea ce-i privegte pe ascultdtorii parenezei, aga cum am ardtat mai sus, de
cele mai multe ori sunt diferifi de cei prezergi in bisericd in mod curent in dumi-
nici gi sarbitori. Pentru cdparenezele insofesc in mod obignuit evenimente gi slui-
be cu caracter ocazional, participanfii au la rdndul lor acelagi statut de circum-
stanf6. De aceea parenezele trebuie s6 imbrace aproape intotdeauna vegmflnt
misionar.

in concluzie, recomanddm aceasti ,"i^ omiletic fralilor preofi,

"uindrumar
doctoranzilor, studenfilor de la Teologie qi elevilor seminarigti. Consideraliile teo-
retice, bazate pe o riguroas6 cercetare, sunt insolite permanent de exemplificiri
deosebit de utile mai ales predicatorilor incepdtori, iar lista bibliograficS, insu-
m6nd peste 350 de titluri, constituie un instrument valoros pentru documentarea
celor interesafi in demersul deloc ugor al slujirii omiletice actuale. Pirintele Vasile
Gordon a pus in acest studiu, cu mult6 d6ruire, toat6 experienla sa pastoralI gi
didacticd, realizind astfel o lucrare de exceplie in literatura omileticl romdneascd.

Pr. prof. dr. CONSIANTIN GALERIU

ABREVIERI
ANEXA = Anexa cu modelele de pareneze
analizate la cap. III.
BAILLY = Dictionnaire grec - frangais.
B A R = Biblioteca Academiei Romine.
B F T = Biblioteca Facultifii de Teologie.
B PT = Biblioteca Pentru Tofi
BO=BisericaOrtodoxi.
B O R = Rev. Bisertca Ortodoxd RomAnd,
Bucureqti.
B R C = Biserica Romano-Catolicl.
B S S = Biblioteca Sfintului Sinod.
D E X = Dicfionarul explicatlv al limbii
rom6ne moderne,
E A = Editura Academiei RomAne
G B = Rev. Glusul Bisericii, Bucureqti.
EIBMBOR = Edit. Institutului Biblic gi de
Misiune al B. O. R.
I B R = Istoria Bisericii Romine
M A = Rev. Mitropolia Ardealului, Sibin.
M B = Rev. Mitropolia Banatalui,Timiqoara.
MIGNE P.G. & P.L. = Pdrologia Cursus
Complelus, graeca & latina.
MM S = Rev. Mitropolia Moldovei Ei Sucevei,
Ia9i.
M 0 = Rev. Mitropolia Olteniei, Craiova.
O = Rev, Ortodoxia, Bucureqti.
P S B = Pnrinti gi scriitori bisericegti.
R T = Revrlrra Teologicd, serie noui, Sibiu.
S T = Rev. Studii Teologice, Bucureqti.
T R= Telegraful Romdn,Sibil.
Y O = Vestitorul Onodoxiei, Bucuregti.
QUICHERAT = Dictionnaire latin-frangais.
 INTRODUCERE

Propoviduirea cuv6ntului,
dimensiune esenfialii a slujirii preofeqti

Ne gdsim la sffirgitul celui de-al XX-lea secol de propovf,duire creqtind, c6nd,

la fel ca in ziua de nagtere a Bisericii, la cincizecime, misiunea preoleasca are in
vedere aceleagi dimensiuni debazd ale slujirii: invafitoreascd, sfinlitoare
$i pas-
toral6, potrivit slujirilor gi poruncii M6ntuitorului nosku Iisus Hristos. Cu toati c6
lucrarea noastri se va ocupa doar de un capitol al slujirii invdlatoreqti , pareneza,
subliniem dintru inceput c6, potrivit tradifiei ortodoxe, aceasta slujire nu poate fi
evaluatd decdt in contextul celorlalte dou6, propriu-zis intre ele existdnd o legd-
turd organicE. Nu se poate afirma cd una este mai imporianta, iar celelalte douiar
fi secundare. Despre toate trei se afirmd, insd, cf, sunt esenliale,intrucdt lin de
fiinla sau esenJa Bisericii. De aceea nu pot fi evaluate decAt impreuni. Se recu-
noa$te, totugi, o prioritate cronologicd a slujirii invSlitoregti: este firesc, ca inainte
de botez, spre exemplu, sI se desfEqoare o activitate inv6!6toreas cd, de catehizare,
prioritate consfinlitit in insdgi ponrnca Mintuitorului: ,,Mergdnd tnvdlali toate
neamurile, botezdndu-le in numele Tatdlui Si al Fiului Si al Sfantului Duh, tnvd-
ldndu-le sd pdzeascd toate cdte am poruncit voud..." (Matei 28,19-20).
Predica, modul concret de manifestare al slujirii invalatoregti, este, in acelagi
timp, parte integrantii a cultului divin. Aqa a fost dintru inceputr. Adunarile de
cult, numite in Noul Testament, cdnd ,,oDvaycbyaf (Iacov 2, 2)2, cdnd
,,irrl,qoiaz" - (Fapte 12,5)', aveau urmatoarele momente liturgice: fringerea
pdinii, rugdciunea gi lauda adus6lui Dumnezeu, citirile din carfile sfinte, predi-
ca qi cdntdrile religioase, momente unite cu agapele fraJegti, colectele pentru
sSraci qi manifestdrile harismelo/. Mdrruriile din Sfhnta Scripturi, cunoscute

l. Penhu raportul cult-predic6, a se vedea: Pr. dr. Victor N. POPESCU, Predica in cultul crestin,
lycgeS1i, 1944, 78 p (extras din BOR, an. LXII, 1944, nr. 4-6, p. 224-262); pr. prof. dr. Ene
BRANI$TE, Cultul divin ca miiktc de prcpovdduire a dreptei credin[e, a dragostei, a pdcii Si a
bunei in(elegeri intre oamenl, in sl an. v, 1953, nr. 9-10, p. 626-643; rdem, originea, instituirea
si dezvoltarea cultului crestin, in sr, an. xV 1963, nr.34, p. l3l-140; pr. prof. dr-Nicolae NECU-
LA cultul divin ca miiktc de apdrare adreptei credinle, in GB, an. xxxy 1976, nr. 9-12, p. 901-
906; Pr. dr. Gh. DRAGIJLIN, Propovdduirea cuvdntuilui si cultul in Biserica Ortodoxd Romdnd,in
Sl an. XXVII,1975,nr.3-4,p.242-248; Pr. drd. Nicolae DURA, Cultul Bisericii ortodoxe Si pro-
povdduirea invdldturii crestine, in MA, an. XXX, 1985, nr. 9-10, p. 592-605; Pr. drd. vasile GoR-
DAN, Predica - parte integrantd a cultului divin,in GB, LI, 1992, an. nr.3-4,p. 42-46.
2. ,,Etiv yap eioil"Oq eig oovayatyfiv 6pdv dvqp...*,NOVUM TESTAMENTUM GRAECE-
LATINE, Editio XXVII, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1994, p. 590.
. 3. O piv o6v llfrpog icqpeico iv tfi po).arfi; rpoooTti
ErrT4ofag rpdg cdv @edv repi aicoA; Ibidem, p.355.
6i fii ircevdE ywp6w7 6rd d6
4. Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Originea, instituirea si dezvoltarea cultului creqtin, in S! an.
XV, 1963, nr.3-4, p. 133.
l0
indeobqte', sunt intregite cu cele din scrierile ult".iou.", dintre care consemnim
mai int6i una aparfin6nd perioaddi parinlilor apostolici: ,,Iar in aga-zisa zi a soare-
lui, se face adunarea tuturor celor ce trdiesc la orage sau la sate gi se citesc memo-
riile apostolilor sau scrierile profefilor, c0td vreme ingdduie timpul. Apoi, dupd ce
cititorul inceteazd, intdistdtltorul.tine un cuv0nt prin care sfrtuiegte gi indeamnd
la imitarea acestor frumoase invafaturi (6 rpoeoxitg 6w ),6yov n7v vooQeoiav
rai np6d"r1ow tfiE rdv ra),6v tobraw pryrioeory rotettat). Apoi, ne ridicam
in picioare tofi laolalta gi inallam rugdciuni; dupd care, incetdnd noi rugdciunea,
a$a cum am ardtat mai inainte, se aduce p6ine gi vin qi apd, iar intAistdt6torul inalla
deopotrivd rugdciuni qi mulluimiri, cflt poate mai multe, la care poporul rdspunde
intr-un singur glas, rostind Amin"o.
Cultul cregtin s-a imbogb]it treptatT, iar predica gi-a p6strat locul firesc in
cuprinsul lui. Predica a fost fhrd incetare ,,o piesi sau element al cultului"'. O
scriere deosebit de valoroasd din secolul al fV-lea, Peregrinatio ad Loca Sancta
(ltinerarium Egeriae), propriu-zis un memorial de calitorie al peregrinei apusene
Egeria, cunoscutd qi sub numele de Silvia, consemneazi ld un moment dat: ,,Aici
(la Ierusalim, n.n.) e obiceiul ca dintre tofi preofii care sunt de faf6, si vorbeascd
toli care doresc, gi, in urma tuturor, predicl episcopul. De aceea, aceste predici se
fin totdeaunainzile de duminicd, pentru ca totdeauna sd se instruiascd poporul in
Sfintele Scripturi gi in dragostea de Dumnezeu; gi pAnd ce se fin aceste predici se
aqteaptl mult, ca sI se facd Liturghia in Biseric6"n. Aqadar, un prim aspect, care
se evidenliazddela sine, il reprezintd faptul c6 dintru inceput cultul a inclus in

5 Spre ex. Fapte., II, 42: $i stdruiuu in invdldtura Apostolilor Si in comuniune, tn frdngerea
pdinii Si in rugdciuni;9i Fupte XX,l: in ziuu ceu dintdi a sdptdmdnii (duminica,n.n.), adundndu-ne
noi sd /rdngem pdinea, Pavel, care avea de gdnd sd plece a doua zi, a inceput sd le vorbeascd Si a
prelungit cuvdntul lui pdnd la miezul noplii...
6. Sf. JUSTIN Martirul 9i Filosoful, Apologia I-a, cap. LXVII, MIGNE, P.G. Tom.VI, col. 429
('Ard.oyia rp6rq {trep Tptonavdv). iatd fragmentul: Kai tfi coA fi).iott ).eyopiw1 ripEpq
trdvcotv'rard r6l.e6 fi &ypotg pev6vrav ini rd aird ottvt).eoory Tivera| rai ta
aropvqpoveripara r6v droot6),av, ff cd ottyyptipara rdv npo9rc6v dvaytwboretat piTptq
iyTapei Efta ravoapivoo roA dvaytvcborovcoq, 6 rpoeoriq 6td ),6yov triv vortkoiav rai
rfid,qotv cffg tdv rcuLdv ro{trcov ptprioeag xorcftat. 'Ererca dwordpeQa rd.vfi tdvreg,
iai eiTdE n{pnopeu rai o4 npoegippv, raooapdvcov ripdv cfi; eiyff;, dptoq tpooqtpecat
rai ofio[ rai fr6op rai 6 rpoeocriq eiiag ilpoiag rai eiTapoctag, 6oq d{tvapry abtE
dvareprbu rai 6 ladE ircDg4pef .ltyotv rd "Apfiy''. Vezi qi P.S.B., vol. 2 - Apologeli de limbd
greacd, trad. Pr. prof .dr. Olimp CACIULA, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1980, p.71.
" 7. Ase vedei Instituirea
Si-dezvoltarea cultului creStin. Scurtd expunere istoricd a evoluliei cul'
tului creStin, in general, de la origine pdnd la /brmarea sa deplind,la Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE'
Liturgica Generald, Edit. IBMBOR, BucureEti, 1985, p. 80 - 93.
8. Pr. prof. dr. N. NECULA, op. cit., p.904.
9. ,,Hic (ierusalim n.n.) consuetudo sic est, ut de omnibus presbiteris qui sed.ent, quanti volunt
praedicent, et post ilkts omnes episcopus praedicat; que predicationes propterea semper dominicis
'diebus
sunt ut semper erudiatui populus in Scripturis et in Dei dilectione; que praedic_tiongs -dum
dicuntur t{ran.lis moru lit ut fiat missa ecclesiae... " cf. L.DUCHESNE, Ongrres du culte chritien.
Etrrl, tui lo liturgie lutine avant Charlemagne. Editeur E. de Boccarul,Pais, 1927, p.59, nota l. In
completare la mirturia pelerinei Egeria, L. Duchesne adaugi: L'homilie est touiours prtcidd d'un
salui i l'assistance; on y ripond par I'acclamation ,,Et avec v6tre isprit"... (lbidem). O prezentare
detaliatd a raportului cult-predicd face Pr. dr. Victor N. POPESCU, op. cit., in special cap. VI,
"Predicarea Evangheliei gi legltura cu cultul", p. 29 - 38.
 t1

rdnduiala sa predica, r6nduiald care este respectatA in Biserica noastrd pdnd astazi.
Trebuie si facem menliune asupra faptului cd slujirea didactic6 este un atribut
prin excelenfd al episcopului. Preotul numai cu binecuvtntare de la arhiereu o
exercitA, el fiind un reprezentant al episcopului eparhiot intr-o anumitl parohie.
Aga se explici faptul ca atdt in RasArit cdt gi inApus, intdlnim - in primele veacuri
creqtine - situafii in care unii episcopi nu ingaduiau deloc ca preolii din eparhia
lor sd predice. Cercetltorul Louis Duchesne relateazd", spre exemplu, c6 in Apus,
inainte de Leon cel Mare (t 461), ,preofii romani nu aveau dreptul si predice gi
papii vedeau cu ochi rdi (d'un mauvais oeil) ca alfi episcopi sd-i lase sd predice
pe ai lor, a$a cum rezultd dintr-o scrisoare a papei Celestin trimisd episcopilor
ProvenJei (anul 381). Sozomen, in a sa Istorie bisericeascd, noteazd ci nimeni nu
predica la Roma in acea vreme. Abia al doilea conciliu de la Vaison din Arles
(529) a dat dreptul ca gi in parohiile rurale sd se predice"'o. Astfel de situafii sunt
confirmate qi de Fericitul Ieronim, care scrie intr-o epistold a sa citre Nepotian:
,,In unele biserici s-a luat urAtul obicei ca preofii sd nu cuvdnteze in fafa epis-
copilor, ca gi cum acegtia ar figeloqi, sau n-ar voi sd asculte..."". Aceeagi practicd
este confirmati gi in rdslrit. Insuqi Sf. Ioan Gurd de Aur, pe c6nd era preot in
Antiohia, nu predica decdt cu incuviinlarea episcopului Flavian, cu precddere
atunci cdnd lipsea din localitater2. Cu timpul dispoziliile reskictive s-au diminuat,
preotul fiind investit, de fapt, prin hirotonie gi cu puterea invdfdtoreascd, aldturi
de celelalte dou6, sfinlitoare qi pastoral6 (indrumatoare).
De altfel, cultul insuqi are gi o dimensiune didacticd, alIturi de functiile latre-
utica qi harismaticlr3. Faptul cf, ,,in conceplia ortodoxa, scopul didactic al cultului
este un scop secundar, accesoriu gi subordonatfa\d de cele doud scopuri funda-
mentale , cum afirmd pdrintele profesor Ene Braniqte'4, nu trebuie inteles ca o
minimalizare a irnportantei cuvintului in cadrul serviciilor divine, ci aratd speci-
ficitatea ortodoxiei comparativ cu celelalte mari confesiuni, catolici qi protes-
tant6, aspect pe care il vom trata intr-unul din reperele secundare ale lucrdrii noas-
trers.
Slujirea cuvAntului este esenfiali at6t preotiei, cdt qi firii umane inseqi, pentru
cd omul este fiinfa cuvdntdtoare: fiinla care se distinge, se manifestd prin cuvAnt'6.

10. L. DUCHESNE, Op. ciL, p. l8l.

ll. Epistola LII-a cdtre Nepotian, MIGNE, P.L. XX[, coI.534, trad. de G. P. POPESCU-
ZIMNICEA, Bucuregti, 1933, p.28.
12. Pr. Mihail BULACU, Omilia despre predicd a Sf, Ioan Hrisostom, Studiu omiletic compa-
rativ, Bucuregti, 1946, p. 8; Omilia este tradusi de Pr. D. FECIORU qi publicatd in MA, an. XXIII,
1978, nr. l-3, p.58-66.
13. Pr. prof.dr. Ene BRANI$TE, Scopurile sau funcliile cultului divin public ortodox, op. cit.,
p.73-78.
14.lbidem,p.77.
I 5. In cap. "Scurti privire asupra raportului cult-predici, in general, gi cult-parenezi in special",
p.145-156.
16. Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Preolia ca sluiire a cuvdntului, in O, an. XXXI, 1979,
nr.2, p, 294;ln acelagi context, P.C. Sa afrmd; ,,Lumea noastrd spirituald Si Cuvdntul care o reve-
leazd (lisus Hristos, n.n.) constituie darul, bogdlia, unicitatea no&\trd... Cuvdntul e raza de lumind
t2
Vorbirea este un dar divin dat omului, o cale de comunicare a mesajului divin, ast-
fel cd propovlduirea se manifestd ca vestire qi insugire a invafAturii Bisericii".
Propoviduirea este esentiali in actul mdntuirii. De eficienfa ei depinde nag-
terea credintei in ascultitor'. ...Credinla este din auzire, iar auzirea prin cuvdntul
lui Hristos (Rom. 10,17). De aici rezidd uriaga responsabilitate a celui chemat sd
predice. Evident, pregitirea lui se cere a fi direct proporfionali cu aceastd respon-
sabilitate. Caci marii predicatori, mai vechi qi mai noi, considerd slujirea omile-
ticd o artdts. intrebuinlarea inteligentii a limbajului a constituit o grij6 speciald
chiar la oratorii pag0ni, cu toate ci rostirea lor avea scopuri limitate exclusiv la
relaliile inter-umane, orizontale. Iatd, bun6oar6, opinia lui Cicero, numit gi ,,prin-
ful oratorilor"re: ,,Nimic nu mi se pare mai frumos dec6t sd captivezi prin puterea
cuv0ntului atenlia unei adundri, sd incdnfi mintea ascultltorilor gi sI le determini
voinlele intr-un sens sau altul. Aceasta este prin excelenlI arta care a inflorit intot-
deauna la orice popor liber, mai ales in statele a$ezate qi paqnice, qi a predominat
totdeauna. Cdci ce poate fi mai minunat decAt ca, dintr-o mullime nesfrrqiti de
oameni, sd se ridice unul care sA poata face singur, ceea ce natura le-a dat tuturor
putiinla sE facS? Ce este mai pldcut minlii sau auzului decdt o cuvdntare im-
podobita cu idei infelepte gi cuvinte alese, qi glefuitd cu ingrijire? Exist6 oare ceva
mai puternic qi mai m6ref decdt ca un singur om s5 poat6 sd schimbe numai cu
cuvAntul pornirile mullimii, sd zdruncine congtiintele judecltorilor Ei autoritatea
Senatului?o'2('.
Admirator al lui Cicero, socotindu-se discipol al sdu, M. Fabius Quintilianus a
redactat la r6ndu-i un alt celebru tratat de retoricd, Institutio oratoria, in care elo-
giazd, arta rostirii infelepte: ,,Un discurs, spune el, nu alungi oare de multe ori
teama din sufletele inspdimdntate ale ostaqilor? $i nu invatd pe cei care au de

Si iubire care tASne{te din soarele lduntric al Spiritului. Este intrupare Si revelalie a universului
gdndirii noastre, a{q cum Dumnezeu-Cuvdntul este revelafia dumnezeirii. Cuvdntul este rdspunsul
,simesaiul nostru cdtre Dumnezeu Si cdtre lume..." Ibidem, p.295.
17. Pr. lect. Nicolae DURA, Propovdduirea cuvdntului Si S/intele Taine. Valoarea lor in
lucrarea de mdntuire, proiect de Tezd de doctorat, rns.dactil., p.l3-81. P. C. Sa susline , pebaza argt'
mentelor scripturistice gi patristice, chiar un caracler sacramental Si soteriologic al propovdduirii
(p.230-235), fapt care poate frapa pe unii ortodocai ,,rigorigti", determinAnd poate suspiciuni de
influenfare protestantai. in fapt, autorul susfine caracterul sacramental al cuvintului numai in strdnsi
legiturd cu Sfintele Taine.
18. Spre ex. R.P. RAMBAUD, in Traiti moderne de pridication, Lyon, 1941, premiat de
Academia francezS, are un capitot in care afirma cd,,L'elocvence est l'art de bien parler...", p.12;
Fred B. CRADOCK (S.U.A.), in vol. Preaching, trad. par J. F. REBEUD, Geneve, 1991, sub titlul
Prtcher, vorbegte de ,,Postulats de base sur I'art de pricher.-",p. 16 $.u; Pr. I. BUGA, in volumul
de Pu.sbrald, Bucureqti, 1992, afirm6: " Elocinla sacrd, aceastd dumnezeiascd artd, iSi are istoria
ei distinctd si strdlucitd..." p. 93. Sublinierile ne apartin.
I 9. Vezi James BLACK, The mystery o/'preaching, London, 1924, p. 98.
20. De orabre, VIII, in vol. Opere alese, trad. C. GUTU, vol. II, Ed. Univers, Bucureqti, 1973,
p.2T.inacelagicapitol,Cicerospunedeasemenea: ,,...Casdnumaitnsirmaimultetlaruriale
ektcven(ei, cdci ele sunt aproape /drd de numdr, md voi rezuma: eu sus(in cd de chibzuinla Si
inplepciunea unui orator desdvdrsit depinde in cea mai mare mdsurd nu numai prestigiul lui, ci mai
ales vaktarea unui /barte numdr mare de oameni Si a statului tntreg. De aceea, lineri, continuali,
o$a cum Si faceli, Si apleca(i-vd stdruitor asupra acestui studiu, spre cinstea voastrd, spre folosul
prietenilor Si spre propdsirea statului..." Ibidem, p.28.
 l3
infruntat atdtea primejdii in lupt6 cd gloria este preferabila viefii acesteia? ... De
altefel nu cred cA intemeietorii de oraqe ar fi putut reuqi in alt chip si inchege in
popoare acea mullime rdtlcitoare, daci nu ar fi convins-o vreun glas priceput; nici
tegiuitoril n-ar fi oblinut - fbrd neintrecuta putere a elocinfei - ca oamenii sd se
supuna de bunavoie robiei legilor. Ba, mai mult: insegi preceptele morale, oricAt
sunt de nobile prin natura lor, totugi au mai mare putere in formarea caracterelor
cdnd strilucirea cuvdntului pune in lumina frumusefea fondului..."''. Astfel de
pledoarii (gi ar mai putea fi iitate inca multe altele), explicd influenla pozitiud' a
oratoriei pagine asupra omileticii cregtine, nu in ceea ce priveqte confinutul,_ci
legat de forma sau regulile de expunere. Dupa cum omilia iudaic6, spre exemplu,
a ionstituit sursa de inspirafie pentru omilia creqtind22, schimbdndu-i-se confi-
nutul, desigur, dar pastrindu-se in mare mdsurd regulile exegtice, tot aqa normele
retoricii pag6ne au-fost utilizate de predicatorii cregtini, frrd ca prin aceasta efi-
cienla propovlduirii sa fi pierdut ceva. Dimpotrivd, utilizind aceste norne, se
venea in iprijinul stimularii receptivitatii noilor convertifi, a cSror ureche era
familiaizaia tu discursul retoric pAgan. Sd ne amintim, de asemenea, c6 mari
Sfin1i Parinli, ca Vasile Cel Mare, Grigorie de Nazianz, sau Ioan Gurd de Aur, au
fost instruiii ln arta oratoricd de retori pdg6ni, unii dinhe ei celebrii'3' Este
adevdrat c[ a existat o mare disonanfd intre mesajul retoricii pagdne qi cel al
cregtinismului, mai ales cd in primele secole dupd Hristos retorica era vehicol de
idei filosofico-religioase pag6ne, idolatre qi imorale in mare parte. De aici aversi-
unea unor reprezeitanti d-e seama ai creqtinismului fala de o astfel de artd a cuvdn-
tului, fatS de conlinutul ei nociv, de fapt. Prin aceasta, insi, iluqtrii propovlduitori
ai Evangheliei nu excludeau retorica in sine: ei igi dadeau bine seama cI expe-
rienla adumulatd in domeniul oratoriei, principiile 9i metodele elocventei, nu pot
fi negtijate de slujitorii prin cuv6nt ai religiei creqtine, chiar in acea vreme de con-

21. Arta oratoricd, cap. XVI (Dacd retorica este utild), trad., studiu introductiv 9.a., Maria
HETCO, BPT, Ed. Minerva, Bucureqti, 1974, vol. l, p.194. Nu putem incheia aceaste evocare a
retoricii laice din antichitate, {Erd sd amintirn de un alt corifeu al acestei arte, Aristotel. Ceea ce este
specific gfindirii sale oratorice, dezvoltate in a sa Retoricd, este studierea teoriei demonstraliei ora-
torice. lllatrice CROISET, in Maruel d'histoire de la litterature Srecque, Paris, f.a., noteazA'.
concentreazd dis-
,,...Aristotel analizeazd succesiv ideile tle util, frumos, Si iust, asupra cdrura tSi
cursul oratoric...lar in privinla stilului, la Aristotel gdsim tot ce poate fi mai profund Si mai precis
tn acest capiktl al oratoriei greceSti...",p.50l-502.
27.Yezi drd. Ioan D. POPA, Caracterizarea omileticd. a predicii profelilor Vachiului Testament,
in GB, an. XXX, 1971, nr.3-4, p.281-293. L. DUCHESNE, in lucrarea mai sus citatii, vorbind
despre originile iudaice ale cultului cregtin, in general, enumer5 gi omilia printre elementele de bazi
ale cultului Bisericii primare: "(Jn exercice moins essentiel, mais tAs pratique, c'etait l'homelie
(,,mitlrasch"), sur une thAme ftturmi par les lectures... (En conclusion) ces quatre elements: lectures,
chants, homelies, prieres, furent atloptes sans difficulte par les eglises chretiennes...., Origines du
culte chretien....", p. 49.Ca o confirmare asupra prioritAfii vechimii omiliei in cultul creqtin,
cercetdtorul G. BARDX in a sa Litterature grecque chretienne, Vesontione, 1927 , noteazi la p. 3 I :
,,L'homelie est sans tloute rumaine (sic!) et tlate du milieu du second siAcle: elle est le plus ancien
specimen que nous ayons garde de lu pretlication chretienne... " (subl. n.).
' 23. tJn studiu exceplilonal privitor la raportul dintre retorici 9i predici a publicat Pr. dr 9-'
DUTU: intilnirea preaiiii cu retoriia greco-romand, in ST, an. XLUI, 1991, nr.2, p. 102
- 161.
"r"Siirc
 t4
fruntare2a. Profesorul Dimitrie Gusti, cunoscut specialist in cdmpul retoricii25, este
foarte trangant cu privire la deosebirile intre elocinla bisericeasca gi cea laica, afir-
m6nd; ,,Elocvenfa sacr6 sau cea de amvon6, este cea care vorbeqte oameniloi pen-
tru a le imbldnzi gi imbun5tali pasiunile lor; ea este cu totul contrarie elocvenfei
profane, scop principa[ este de a migca. Elocven]a profand nu poate fi
1
dezbrdcatl, "-*"i
de toat6 arta; ea cere intorsdturi ingenioase, pregdtiri agerg cu un
cuvdnt tot ceea ce aratd" cd ea se ingrijegte de puternicia sa qi ci cuvdniul ominesc
nu are in sine tot ceea ce trebuiegte spre a subjuga pasiunile popoarelor. Elocventa
sacrd, creqtinE, din contra nu cunoagte aceastd ingrijire, aceista temere, pentru cd
puterea sa o are aiurea (in altd parte, la Dumnezeu, n.n.), iard nu in geniul omi-
nesc. $i fiindca ea vorbegte in numele lui Dumnezeu, de aceea comanda cu autori-
tate pasiunilor gi, sau, cd ajunge de a subjuga sau nu, limbajul s6u tot are aceeagi
TStef! 9i superioritate ce nu se afla in discursurile inspirafe
^fie din ideile omineqti.
Aice dar6, se cuvine ca numai adevarul curat s6 fundamentul acesiei
elocvenfe"2o.
D}cF,' oratori pigani, precum cei citafi mai sus, congtientizau marea rdspundere
^
fala de cuv6nt, cu toate cd scopul rostirii lor nu deplgea interesele lumii imanen-
te27, cu mult mai addncd trebuie sd fie conEtientizareapropovlduitorilor Evangheli-
ei, a cdror misiune are drept tel mdnhrirea sufletelor. Pentru implinirea acestuiicop,
propovlduitorii au un izvor de valoare gi autoritate unic6, Dumnezeiasca Scrip-
turd, in fata cdreia scrierile prgdne p6lesc, precum stelele la aparilia soarelui. iu
deosebire, Evanghelia propoviduitd de Iisui Hristos, tnvdldtorul nostru sypremrr,

24. Pr. lect. Gabriel POPESCU, Omiletica Si retorica in pastoralie, in BOR, an. Hristos IV,
1976, nr. 5-6, p. 532. Pdrintele G. Popescu arat6, de asemenea, ci identitatea omileticii se evi-
denfiazi prin urmlitoarele puncte: materia, izvoarele fundamentale, scopul, faptul cd predicatorul
este si preot, modelul suprem al predicatorului este lisus Hristos, responsabilitatea pe verticald (nu
numai pe orizontald) a predicatorului, comuniunea de sluiire (sinergia), Ibidem,p. 533-534.
25. Yezi, spre ex. Retoricd pentru^tinerimea studioasd, Edit. $tiinfifici 9i Enciclopedica,
Bucureqri, 1984, Edifie ingrij. de M. FRANCULESCU,3gI p-
26. Ibidem, p. 332. Textul este reptodus dupn originalul publicat de autorin anul 1875, la Iaqi,
pe care M. Frinculescu l-a redat ftra schimbari esenfiale. Aga se explicd unele arhaisme care apar
in citat gi pe care le-am redat gi noi ftr6 adaptiri lexicale.
27 ' Cu toate acestea, ARISTOTEL, de exemplu, recunoa$te in retoricd
,puterea de a vedea posi-
bilele cdi de persuasiune a oameniktr cu privire la orice subiect daf' (inclusiv subiecte priresc
transcendentul, n.n., subl. n.), Retorica, 1355b26, apud Sir David RoSS, Aristotel, cap."a.e
Retoica g
poetica, had. de Ioan-Lucian MUNTEAN 9i Richard RUS, Edit. ,,Humanitas", Bucuregti, 199g,p.259.
28. A se vedea studiul Pr. prof. dr. C. GALERIIJ, Mdntuitorul lisus Hristos - invdldtorul'nostru
suprem, in o, an. xxxY 1983, nr. l, p. 34-61. ,,Fdcdnd o sintezd a acestei expuneri - afirmi p.c.
Sa - evidenliem incd odatd cd Domnul nostru llsus Hristos cuprinde in invdldtura Sa existenla in
totalitatea ei: Dumnezeu, lumea, omul qi rdspunde tn chip absolut Si mdntuitor la intrebdrile pe care
le pun condilia Si vocalia noasfiA umand. Milntuitorul ne vorbeqte despre Dumnezeu ca Fiu al
sdu; in aceastd calitate un-icd. De aceea El este lnvdldtorul nostru saprum,, (subl.n.), p. 60. Iar
Vasile FLORESCU, in remarcabila sintezd Retorica si neoretorica, (E. A., Bucuregti, l977j,noteaze
cu privire la predica M6ntuitorului: ,,Hristos a fost un vorbitor cu totul peste nivel, iar p,arabolele
Sale impresioneazd chiar Si pe cel mai addnc adversar al creStinismului...", p. 91. Avind in vedere
ci aceste lucruri se scriau in Rom6nia anilor'77, sub egida Academiei, autorul meriti aprecieri
deosebite. Pentru spafiul teologic intereseazi in special cap. VI al lucririi, Teotogii crestini'si reto-
rica, p. 87-116.
 l5
este temelia predicii creqtine. Chiar qi in Vechiul Testament, inttlnim modele
admirabile ale grijii fala de rostirea frumoasd (cum sunt Psalmii, scrierile profe-
tilor, Cdntarea Cdntdrilor g.a.). Isus, fiul lui Sirah, spre exemplu, recomandl vor-
birea aleasi drept criteriu de laudd pentru cineva: ,,Sd nu lauzi pe nimeni tnainte
de a vorbi cu el, cdci cuvdntul este piatra de incercare a omului..| (27, 7). Dar
limbajul dumnezeiesc al M6ntuitorului avea sd uimeasc6 mullimile ce-L ascultau,
incdt vor exclama la un moment dat: ,,Niciodatd n-a vorbit un om aga cum
vorbeSte Omul Acesta" (Ioan 7, 46). Mdntuitorul nu a dat doar un exemplu unic
de respect fafd de cuvint, El fiind Dumnezeu-Cuv6ntul intrupat (Ioan 1, l4), ci
ne-a atenlionat cd vom rlspunde in fafa judecalii de apoi pentru modul de intrebu-
infare al limbajului: ,,Pentru orice cuvdnt deSert pe care tl vor rosti oamenii, vor
dasocotealdfnziua judecd(ii" (Matei 12,36). $iiar6gi: ,,Dincuvinteletaleveifi
gDsit drept Si din cuvintele tale vei fi osdndit" (Matei 12, 37). De aceea Sf. Ap.
Petru indeamnd: ,,Dacd vorbeSte cineya, cuvintele lui sd fie ca ale lui Dumne-
zeu..." (Ep. I, 4, ll).Iar Sf. Ap. Pavel scrie colosenilor: ,,Vorba voastrd sd fie tot-
deauna pldcutd, dreasd cu sare, ca sd Stifi cum trebuie sd rdspundeli fiecdruia" (4,6).
DacI in vorbirea obiqnuita, cuvintele nu pot fi intrebuinfate la intdmplare, in
predic6 grija rostirii trebuie sd fie maxim6. Pentru a nu gregi, propovIduitorii vor
urma Modelului Suprem, invifdtorul Iisus Hristos, itat in limbaj, cdt gi in
confinut, a$a cum au frcut Sfinlii Apostoli. C6ci in ei s-a intip6rit gi viefuia, in
Duhul Sffint, prezenla lui Iisus Hristos, icoana, cuvdntul Lui". ,,Con1inutul" este,
de fapt, El insugi, precum scrie inspirat Sf. Ap. Pavel: ,,Cdci nu ne propovdduim
pe noi tnSine ci pe Hristosl" (II Con 4,5). Cunoscutul teolog Paul Evdochimov
sugereazd o addpostire smerita, ,,o estompare" a propovlduitorului in umbra
M6ntuitorului, ca El sd vorbeascd: ,,Nu devii peste noapte propovdduitor. A te
apropia de om, de omul modern, este o artd. Esenfiald este acea putere minunatd
de a te pune in pielea lui, de a privi lumea cu ochii lui gi de a aduce incet la
suprafata ceea ce dormiteazd in el: comuniunea. Esenlial este s6 te estompezi,
pentru a-L l6sa pe Hristos si vorbeasc6".30
Fideli invalaturilor Sfintei Scripturi, Sfinfii Pdrinfi au dovedit un respect
exemplar fati de cuv6nt, predicile lor fiind gi astiizi modele de oratorie cregtind,
atdt in forml cdt gi in mesaj. Sf. Ioan Gurd de Aur, recunoscut unanim ca cel mai
mare predicator din epoca patristic63', in binecunoscutul Tratat despre preolie
(Ilepi iepatotvr1g)3z, vorbegte despre importanla covArgitoare a predicii, in ter-

29. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Biblia tn Biserica Ortodoxd, in MB, an. XXXIY 1985, nr. 9-10,
p.592.
30. Paul EVDOCHIMOY, Iubirea nebund a lui Dumnezez, Edit. Anastasia, Bucureqti, 1992, p.
r 80.
3l. Nicolae IORGA vede in scrierile Sf. Ioan Guri de Aur qi cel mai prefios izvor pentru istoria
Bizan{ului din sec. lY-Y: ,,Dacd n-am avee alt izvor pentru d cunoa{te lumea bizantind din vescul
al lV-lea Si al V-lea, am putea recurge cu deplind incredere la Sfantul han Hrisostomul"; vezi Cdrli
reprezentative din viala omenirii (dupi note stenografiate), Editie ingrijite de Mihai GHERMAN,
Edit. Enciclopedici, vol. I, Bucureqti, 1991, p.51.
32. MIGNE, PG. - XLV[], 623-692; SOURCES CHRETIENNES,vol.2T2,Introduction, Texte
critique, Traduction et notes, parA. Marie MALINGREY, Les Edition du Cerf, Paris, 1980,431 p.
16

meni testamentari: ,,in afari de pilda prin fapt6, preofii n-au decAt un singur
mijloc, o singurl cale de vindecare: invltatura cu cuvdntul, predica. Aceasta e
instrumentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; Aceasta flne loc de
medicament, aceasta tine loc de cauterizare, fine loc de bisturiu. DacE preotul tre-
buie sd ardf, sau sd taie, kebuie neaparat s6 se foloseascd de predic6. Daci predi-
ca nu-i in stare s6 facd asta, zadamice sunt toate celelalte. Prin predicd ridicdm
sufletul dezndddiduit; prin predicd smerim sufletul fngfunfat; prin predicd tdiem
ce-i de prisos; prin predicd tmplinim cele de lipsd; prin predicd lucrdm pe toate
celelalte cdte ne aiutd la tnsdndtoSirea sufletului..." 13. Cu aceeaqi congtiinli a
responsabilitAfii fala de importanla cuvAntului, Sf. Ioan Gurd de Aur a rostit, pe
cAnd era preot in Antiohia, Omilia despre predicd (Opil,ia nepi cfig rr7p6{eary)'0,
de care am mai amintit, in care affage atenfia, intre altele, cd predicatorul nu tre-
buie si se asemene doar cu un chirurg care taie partea bolnavd, aqa cum reiese,gi
din citatul mai sus-menfionat, ci are indatorirea sd qi vindece, sI ingrijeascd rdnile
respective: ,,Cel mai bun mijloc de vindecare nu-i numai tdierea pdrlii bolnave, ci
gi oblojirea rdnilor; iar cea mai minunatd lege de predicare hu-i numai mustrarea,
ci qi sfatul qi mdngiierea. Aga a poruncit qi Pavel: ,,Mustrd, ceartd, mdngdie" (ll
Tim. 4, 2). Dacd-i mdngdi mereu pe ascultitori, ii faci h0ndavi; daci ii cerfi
numai, ii faci indlrdtnici, c6, neputdnd indura povara undr continui mustrdri, te
pdrSsesc indat6. De aceea felul predicarii trebuie sI fie variat..."35.
Obligativitatea slujirii invdldtoregti este, de altfel, stipulatd qi in Canoanele
Bisericii,incd din perioada apostolicE. Bundoar6, canonul 58 ,,apostolic", prevede
afurisirea qi chiar caterisirea celui neglijent in predicarea cuvintului: ,,Episcopul
sau presbiterul ar6t6nd nepdsare clerului sau poporului gi neinvdf6ndu-i pe aceqtia
dreapta credinfd, si se afuriseascd, iar stiiruind in nepdsare qi in lenevie, sd se
cateriseasc6."3o
Iar canonul 19, fixat la Sinodul Trulan (Constantinopol - 692) reprezintl cea
mai detaliatl reglementare cu privire la predic6, dintre toate celelalte canoane, at6t
apostolice, ale sinoadelor ecumenice qi particulare, c6t gi ale Sfinlilor Parinfi. Din
acest motiv, socotim util sa-l reddm integral: ,,Se cuvine, ca inaintestdtdtorii

33. Cap. 3, "Preotul trebuie si fie destoinic in predicarea cuvintului lui Dumnezeu", in vol.
Despre preolie, Edit. IBMBOR, trad. Pr. dr. D. FECIORU, Bucureqti, 1987, p. 99.
34. MIGNE, P.G., tom. L, col. 653-662; J. BAREILLE, Oeuvres compbtes de Saint Jean Chry-
sostome, Tom. IY Paris, 1866, p. 405-419. Vezi gi Pr. dr. Mihail BULACU, Omilia despre predicd
a Sf, Ioan Hrisostom, Studiu omiletic, analitic ai comparativ cu predica moderni qi contemporani,
Bucuregti, 1946,47 p.
35. *O6oE ydp dpocog iaqeiag cp6nog, pr) p6vov ripvetv, d).A.d rai EmDeopetv ta
6).117' o6cog Aaupaotdg 66aord"iag vdpoE, pri p6vov ErrctptQv, dil)"d rai xapara).etv rai
napapu9efo0at O{ica rai IIaA)"og iri)"eooev' "EX.e$ov, inttipr1oov, rapard).eoov. Ettv c
ttaparcd.fi ctE 8fi)too, pq9opotdpooE trorci robg arpoacdq6dv re imapQ p6vov, cpaTrtripoog
Eypd(erut' oi yap Dovdpevot rd gopttov tdv Sqverdv il.6y7otv iveyretv, &rorq66otv
ei06ag. Ad 1pa rorcil"ov ava efvm rdv cffq 66aoral.iaq rp6nov." (J. BAREILLE, op. cit.,p.
405406), trad. rom. Pr. dr. D. FECIORU, in M. A., an XXI[, 1978, nr. l-3, p. 58.
36. Canoanele Bisericii Orktdoxe, Ed. ingrij. de Arhid. prof. dr. Ioarl N. FLOCA, Sibiu, 1992,
p.37. Este util5, credem, gi aceast6 precizare: "$i in carutnul prezent ca Si in alte canoane
(5,29,51,57 Apost.), pedeapsa afurisirii nu are sensul de excomunicare, ci doar pe acela de sus-
pendare din sluibd" (ibidem).
 t7
Bisericilor sd invete in fiecare zi, qi cu deosebire in duminici, intregul cler gi
popor, cuvintele dreptei credinfe, culegdnd din Scriptura dumnezeiascl infele-
surile gi judecnfile adevIrurilor qi si nu treaci hotarele cele ce qi sint puse, sau
predania de Dumnezeu purtiltorilor parinfi. Dar gi dacd s-ar dezbate weun cuvint
din Scripturn, pe acesta sd nuJ tdlcuiasci altfel decdt au arAtat limin6torii gi
dasc6lii Bisericilor prin scrierile lor proprii qi mai vSrtos intru acestea sd se
mulfumeasci, dectt alcdtuind suvantAri proprii, ca nu cumva sE ajrrng6 ca fiind
neiscusili pentru acea$ta, sd se abatii de la ceea ce se cuvine. Pentru cd popoarele
prin invEfatura pomenifilor parinfi au ajuns la cunogtinfa celor wednice gi de dorit,
precum gi a celor nefolositoare gi de lepadat, s6-gi potriveascd viafa spre rnai bine
gi s6 nu fie cupringi de patima neqtiinfei, ci luind aminte la inva!6tur6, se feresc
pe ei ca si nu plteasci ceva riu, qi de frica pedepselor care au s6 vie, igi lucreaz6
Ioru-gi mdntuirea."37
Caracterul punitiv al primului canon citat qi confinutul parenetic al acestuia din
urmd ne aduce aminte de teama irtordtl- dintr-o grij6 ad6nca. a Sf. Ap. Pavel,
exemplu de congtiinfd misionari: ,:,Cdci dacd vestesc Ettanghelia nu-mi este
laudd,.pentru cd std ctsupra mea datoria. Cdci vai miq dacd nu voi binevesti!" (l
Cor. 6, 19), qi totodatd de inderrnul frdfesc adresat colosenilor al aceluiaqi:
,,Cuvdntul lui Hristos sd locuiascd fntru voi, bogat tntru toatd inlelepciunea" (I
Cor. 3, l6). Trecerea timpului,n-a micgorat gadul de r6spundere al propov6duito-
rilor. DimpotrivS. Rispunderea a crescut odati cu mutafiile multiple pe care
omenirea le-a suferit. Se vorbegte, ins6, nu fhri temei, de o crizd a predicii, atAt
cu privite la forma c6t gi la confinut. Intre cauzele acestei stari de fapt credem c[
prevaleazA lipsa unei temeinice orientiri pastorale". Propov6duitorii contempo-
rani trebuie s6 tind seama ci ascult5torii trdiesc hic et nunc, iarpredica sd incerce
sa rdspund6 nevoilor qi framantarilor prezente. Predicile Sfinlilor Parinfi consti-
tuie modele gi sursi de inspirafie de valoare perena, dar a le reproduce acum,
aidoma, la amvon, ar constitui un anacronism. Lumea cdrora s-au adresat Sfin1ii
Parinti a apus de mult. De aceea, sfatul parintelui profesor, de vrednicd pomenire,
Sebastian Chilea, unul din cei mai mari predicatori romini ai secolului XX, este
extrem de binevenit: ,,Predicatorii de astazi hebuie sd plece de la o anume
prezenld,sufleteascd a ascult6torilor, sau de la ceea ce infelegem pt'rn actualitatea
sufleteascd. Sa nu niddjduiascd niciodat6 cd atenlia ascdtAtorilor ii poate urmAri
in orice condifii, dacd au de spus ceva de seama. Este iluzia cea mai frecventd.
Atentia ascultatorilor nu poate sA urmAreasc6 decAt o dezvoltare care pomeqte de
la ceva actual, cunoscut, hait gi de inalh valoare pentnr ei"re. Ca sI-gi implineascd sco-

37. Ibidem, p. ll7. Vezi gi Pr. drd. N. DURA Norme canonice referitoare la tndqtorirea
tnvdldtoreascd Si omileticd a preotului, in MA, an. XXXII, 1983, nr. 34, p. 155.169.
38. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Consideralii omiletice actuale, in O, an. XIX, 1967, nr. l.
,,Criza actuald a predicii, spune P. C. Sa, nu poate fi numai de formd, ci mai degrabd de fond, o
crizd de substanld, o crizd de orientare pastorald...",p.65.
39. Ibidem, p.72.ln acelagi context, P.C Sa face o analitzA psihologica de o finele remarcabili,
nemaiAntAlnitl in literatura noastrfl omiletici. Red6m un fragment: ,,Nu se poate pretinde
ascultdtorilor si preluiascd valori pentru cate nu au nici un fel de pregdtire Si pentru care nu gdsesc
tn cuprinsul sufletului lor nici o punte de legdturd- Cdnd predicatorul preferd un punct de plecare
tntlepdrtat Si aind iSi dezvoltd preilica pe un plan necunoscut ascultdtorilor - oricdt de lnalt ar fi el

2
l8
pul, predica trebuie sI rEspundd exigenfelor credinciogilor de az.. . , o..-.c.pLa o
vorbire in limba lor, aveacului in care tr6iesc. Rostirea de la amvon presupune
argumente indubitabile,logicd, ddsfiqurare de idei, stil sobru Si ales. Lumea nu
se mai mulfumegte cu retorici ieftine Si cu floricele...{. Adevlrurile eterne ale
credinfei cregtine vor fi exprimate intr-o form6 adaptati la innoirile prezente.
Slujirea preoleascE autenticd este consecin1a succesiunii neintrerupte a preoliei lui
Hristos, care este niscutd din Inviere - ca o noud creatie, o irtnoire a vielii. Preofia
lui Hristos este slujire a innoirii neincetate a vietii, a creafiei in geirere. Preotia
este astfel slujire a iubirii, a viefii, a tuturor valorilor in slujba viefii, a acelor
innoiri creatoare prin care cre$te mereu calitatea viefiia'. Actualitatea sufleteascd
a ascultdtorilor, de care vorbeam mai sus, este legatd implicit de innoirile care
apar in mod firesc Ai spontan in viafa 1or. De aceea, se impune o neinfrerupt2l
actualizare a predicii, mai ales sub aspect misionar. De ce misionar? Atdt ca o
consecinle a responsabilitSrii misiunii invdfitoregti, ln general, cdt gi pentru pre-
venirea gi contracararea prozelitismului de orice fel.o2 Aceste considerente pre-
supun o anumite strategie omileticd, in paralel cu promovarea unei doctrine a
predicdrii.In lumea protestantZi, care profeseazd o slujire prioritari a cuvAntului
(din picate, in detrimentul cultului), se vorbegte tot mai mult de respectarea cu
strictele a acestei doctrine a predicdrifs, demers a'cdrui valoare nu poate fi negat6.
Desigur, nu suntem de acord cu dezechilibrul produs in protestantism intre cult gi

atunci i se cerc ascaltdtorului sd lbcd deodatd doud lucruri deopotrivd imposibile: tntdi, sd facd un
.ralt de gdndire, sd se rupd de actualitatea sa tufieteascd, ceea ce, evident, este imposibil, Si, tn al
doilea rdnd, sd urmdreascd un pmces de gdndire pornit undeva, nu se Stie unde, de la o foarte
incertd periferie a constiinlei spre centrul ei, ceea ce inseamnd a pretinde conStiinlei o activitate
impotriva naturii sale, care totdeauna porneSte de la centru sprc periferie. In asemenea impreiurdri,
prcdicabnrl se aseazd tmpotriva curentului firesc al conStiinlei a.vcuhdtorului Si urmarea e cunos-
cda: arcultdtorului nu-i mai rdmine decit sd plece...", Ibi.dem:
40. tDr. Antonie PLAMADEALA, Mitropolilul Ardealului, Vocalie Si misiune tn vremea noas-
trd, Sibiu, 1984, p. 163. in acelagi loc i.P. Sa afirma: ,,Exigenlele oamenilor fa[d de preoli au ues'
cut. Cultura, care a devenit un bun de masd, a schimbat simlul critic al credincioSilor Se cere la
prcot neapdrat calturl. Nu mai merge iumai cu Ceaslovul gi Molitfelnicul.* (subl. n.)'
41. Pr. prof. dr. C. GALERIIJ, Preolia, taind Si sluiire tn iiala Bisericii, in O, an. XXXIV, 1982,
nr.4, p. 548.
42. A se vedea studiul nostru, Necesilatea actualbdrii predicii sub aspect misionar, in BOR, an.
CIII, 1985, nr. J'6, p. 102-115.
43. Spre ex. Gerd THEISSEN, Rdllexion en vue d'une doctrine de la pridication,hvol. Le difi
homildtique . L'exdgAse au service de la prddication. Textes 6dit6es par Henry MOTTU et Pierre-
Andr6 BETTEX, Geneve, 1993, 321 p. G. Theissen vede conturarea acestei doctine de la prddica-
tion,lulnd in calcul patru dimensiuni ale slujirii omiletice: istorici ("la connaissance d'un certain
nombrc de thAmes fondambntaux (bibliques n.n.) peut contribuer au dipassement de la distance
entre le passe et le present..."), teologici ("...Une prddication qui n'est pas une occasion propice A
I'itablissement du contact et du dialogue qvec Dieu, n'est qu'un discours quelconque...")' exif-
tenfiatn "(... Elle annonce i l'€tre humain sa valeur infinie en tant qu'etre A image de Dieu, et elle
l'engage a miner une vie tlui corresp,onde A ce statuf...') gi a comunietrrii ("... Le pr€dicateur.ioue
de maniare significative son r6le de reprdsentant lorsqu'il eyoque et interprcte sa pnoprc vie et sa
conduite A h fumiAre de ces thAmes. Sa subiectivite peut revetir par lA un caraddre de reprisenta-
tiviti, mAme s'il manque eneore de maturiti et s'il doit, d travers des crises, grandir encore dans la
foi"), Ibidem, p. 25-26.
 l9
predic544, atat ca propo{ii cdt qi ca tematici, dar zelul predicatorial incontestabil,
care'gi propune chiar o doctrind a predicdrii, poate cohstitui un subiectde refle-
xie pentru propov5duitorii ortodocgi contempolani. incercdnd sE recupereze pier-
rlerile spirituale cavzate de Reformfl, protestantismul accentueaza prioritar dimen-
siunea didactica a slujirii. Aga se explicd abundenfa de manuale gi,tratate de
predic6, cu un apreciabil numdr de pagini, faf6 de siricia in confinut a carfilor cu
caracter liturgic6.
La noi fenomenul este invers: in timp ce Liturgica gi-a umrat drumul firesc,
prin tipdrirea periodicd a manualelor, Omiletica a beneficiat doar de cursuri dac-
tilografiate, e adevdrat foarte bune, dar cu ultimul manual, la nivel universitar,
tiparit acum mai bine de 100 de aniau. De altfel, manualul nu poate fi considerat
dep6git, decit sub aspectul limbii. Regretabil este faptul cd exemplarele sunt
foarte rareaT. Cu regret observ6m, iar6gi, ca predicii i s-a acordat o mai pufind
atenfie decat cultului, cel pufin sub aspectul pe care l-am semnalat. Aceastdlipsd
a fost dublat6 qi de o concepfie gregita care s-a strecurat pe alocuri in gAndirea
unor propovaduitori, potrivit cireia o slujb6 bine frcuti ar face de prisos predicaaE.
Unei astfel de pareri ii rispunde sffilucitul reprezentant al aravonului de la sfhrgitul
sec, al XMI-lea - inceputul sec. al XMtr-lea, Episcopul de cemika gi Kalavrita din
Peloponez, Ilie Miniat, rtspuns, socotim, valabil giizi: ,,Amar cdndeste tdcere tn
Bisericd, adicd.dacd nu se aude cuvdntul lui. Dumnezeu, dacd pdzitorii staulului,
pdstorii oilor celor cuvdntdtoare, urmasii Apostolilor nu cuvdnteazd, ci sunt fdrd
de glas, fie din neStiinld, fie din lenevie. Atunci diavolul ia tndrdzneald, iese fird
fricd, intrd tnlduntnt tn turma lui Hristos, Si ca un lup mdncdtor de sdnge,
mdndncd sufletele creStinilor ca pe niSte oi lird de pazd... Hrana iudeilor tn
pustie a fost mana, iar hrana creStinilor este cuvdntul lui Dumnezeu. De ar fi lip-
sit mana in pustie, ce s-ar fi ldcut ticdloSii iudei? $i dacd ar fi lipsit cuvdntul lui

44. Pr. prof. dr. Sebastian $EBU, Preocupdri Si orientdri in predica protestantd contemporand
din Germania apu,seand, priutte din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Romdne, Tez[ de doc-
torat, in MA, an. XXY 1980, nr. 4-6, p.299-498. A se vedea, in special, Partea I: Local acordat
predicii in protestantism Si in Biserica Orbdoxd, p. 310-335. Ca o concluzie anticipati avastei
cercetiri, P.C sa afirmi in aceasti primi parte a lucririi: ,,Din cele expuse rezultd cd in protestantism
propovdduirea formeazd caracteristica esenliald a Bisericii Si centrul cultului ei divin", p.320.
45.Yezi, de ex. STUDIUM THEOLOGIE;Ein evangelisch-katholisches Literaturzeichnis 18.
Ausgabe. Studienjahr 19941 1995, in special p. ll8-l3l (Praldische Theologie). Nu credem ci in
ultimii ani situalia si se Ii modificat substanfial.
46. Prot. dr. Vasile MITROFANOYICI, Omiletica Birericii dreptcredincioase rdsd.ritene,
Cerniuti, 1875,772 p.
47. Yezi Pr. prof. dr. Nicolae NECULA Contribulia pr pruf. dr. Vasile Mitrofanovici la dez-
voltarea disciplinebr teoktgiei practice. ST. an. XL, 1988, nr. 5. Pirintele Necula remarc{ faptul ci
acest manual este ,primul tratat universitdr {tiinlifrc Si sistematic, intocmit in literatura teologicd
romdnea-rcd de specialitate ,, (p. 103). Eruditul arhim. Iuliu SCRIBAN, scria despre acest tratat, in
anul 1929: "Omiletica lui Mitmfanovici e ca o piatra de hotar infie omileticile rcmdnegti vechi Si
noi...Un cuis universitar care a stat apoi la temelia a tot ce s-a scrir la noi dupd aceea in materie
de omile^ticd...". (PriveliSti in cdmpul omileticii, Bucuregti, 1929,p.5, apud Pr. Necula, ibidem).
48. in Evul Mediu predica a cunoscut o astfel de perioadi de umbriri, prin pErerea c6 este sufi-
cient pentru cregtini si se sivArgeascd slujbele cu credinfii gi evlavie, iar viafa de preot sn fie pil-
duitoare. Predica putea lipsi".. Vezi Protos. dr. Vasile VASILACHI, Predica in Evul Mediu,Te,A de
doctorat, Iagi, 1938, p.258.
20
dumnezeiascd nu
Dumnezan din Bisericd, ce se vor face ticdlogii crestini? u_rgia
o foamete'mai rea decdt ltpsa_cavdnului lui Dumnezan din
Bisericd'
piiiiiiii" dacd nu se afla
Pentnt cd dacd ,u ,"- ood" ,uvdntul lui Dumnezan in Bisericd,
aceasta mand cereasc;:A;; ae ot sdminla
iiie propovd&tirii evanghelice'.
atunci aceasta ,rt" o- ,hr" a fdcat sd moaid nu irupurile, ci sufletele, Ei
iri",
moartea
-- sufletelor este munca iadului..''qn' -.
desdvirgit
C1,i", d;ca preotul este inzesfiat cu toate.calitdtite unui liturghisitor
lui va fi
si ale unui indrumatoii;;;6t"ral admirabil,'f6rd predica misiunea
l"r"ii6-.,;;;1;tt Sf. Io:an Gurd de ar4 atrlse a-tentia
"?
n :*. ffl fli
cuiva^sfintele Taine, dupi ce a fost instruit 9i a devenit credlnctos,
"A*irirtrlii ,,sa invei-ii *a
p."Uf}"" pe cel necredincios"'0. Chiar dacd ar fi
"rte *i"iii ""tir"ri,rsti
iis" pout" lipside ajutgrul predicii. .,$i fericitul Pavel
cineva fdcdtor ae
;ffi;firrf"t-o, degi p" t"t, cu minunite sale", zice in altdparte acelaqi Sf'
Ioan Guri de AuI"'.
---Una
"i*""
di, problemele esenliale cu privire la eficienla C: gredicii este' aflarea
,noaufitaiG'optime de comunicare a-mesajulri nr9n,s e
cuvinte, este
gesficq $.a. qe aceea ne-am pro'
grija speciald pentru adaptare, limbai,
"""ir*ab iv- al lucrarii noastre sa ne ocupem in rnod special de aceste
;;;;il;#. numai mesajul omiletic in sine' ci
nofiunis2, intrucit pu1"," de convingere nu are
t.poate zidi, poate aprolia. pe-ascultiitori
gi forma in care
"rrc;;;;;;1. lriart
de Dumnezeu, dar, prost intrebuinfat, poate sd-i 9i indtpfl"':
Parintele Dumitru
Staniloae remarca pui"r"u de influenfare a cuvintului,
in riu sau in bine, dupd
in ordinea spi-
felul cum este inrebuiil; ;6artul'zide9te, dar poate dnrflma putere asupra
qi
plin de
;1.,u1; ; viegii, deoarici, p.ih cuvdqt omui devine subiect
;;;";1 Cui.'*"f" "o$iiii -"*" darema:' sunt extrem de periculoase, mai ales
J"i"iiiia este insoJit2i qi degdnduri a:cunse, viclene' Intr-o
atunci c6nd
"*pri-*"u fuff"nara'Petigo.dlprelat qi om oolitic fra,,cez'.,
formulare ae-a Areptui
avea s6 spun6 in ;;;;Lc;;dl
"ini"a, i-a fosi fiat omului ci sa-gi ascund6-gindi-
rea..rr. De fapt,
"".;i *eiaqi
up*up"io sens se exeprimase qi Euripidesu, cu mai bine
de

(Text reprodus dupl Pr' dr'

49. invdldturipentru sfAntu patnnecime, Venefia, 1859' p' 231 sq'
1946, p'16-17)'
Petre PROCbPOvICIU, Introducere tn omileticd,Iaqi,
50. Hom. 6,1j la t crr,-^ii lrhim. Veniamin'utcl-r,) ootoria preotulu.i de a propovddui
bisericesc", Cluj-Napo91,-19-81' p' 161'
cuvdntul lui Dumnezeu,in 'indrumetorul
SOn, an:I-XiY.llszay,l0.'-r' 971' Melchisedec
51.Despre preotn,*i.ir.D. FECIORU, in
DE AUR,
predici ale Sf. IOAN GURA
$TEFANESCU, Episcop i"-n"."n,
a editat un votum de
predice...,Bucurergtt, 1883,557 P.,-Propriu-zis o traducere
intitulat $asedeci si patru cuvinte siu
sf. pan Gur6 de Aur spune
Irpa r rigrelE iin riiuiie;r. i" oririri"a dup6 Botezul Domnului,
in varianta din 1883): ,$i prc9un scd.nteea, aprindind odatd
la un moment dat (redem traducerea
lemnul, din acesta face o llacdrd noud mai mare si
pritori*ipnra, iardsi pe.altele, aga se tntdm-
traducere!
pld cu voruava *r"rrii, seu predica"'"' p' :ko' Minunati zicere' excep;ionle
"r, parenezei: nofiuni de limbaj, stil gestic6, material ilus-
52. Elemente speciale.... Factorii reugitei
trativ etc., P. 156-170.
p'219'
53. Iisa.s Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943'
p's94'
ii. tjtfl,. Jrll3r.,ra*", r"r, narut tnletepciunii, Fdit. uniunii Scriitorilor, chiqineu' le95'
56. Euripide, poet tragic grec, 480-406 i'Hr'
 2t
2000 de,ani in urm6: ,Ah! Ce p6cat, spune el, c6lucrurile nu au glas, pentru ca
vorbele megtegugite s6 nu aib6 nici o putere. pe cflnd aga, prin elocverila lor, ei
(vorbitorii, n.n) ascrmd lucrurile cele mai invederate, astfel incdt nu crgdem ce ffe-
buie crezut"...5'
Cuvanful este ziditor, insd, atunci cflnd se imbina armonios: confinutul mdnfu-
itor al mesajului, acuratelea limbii, o formi cucemica de prezentare gi urmarirea
unui scop nobil al vorbirii. De aceea, se impune incercarea unei definilii a
predicii, care sd puncteze succint elementele enumerate anterior, Dac[ pentru ora-
torii prg6ni, elocinfa urmdrea doar asigurarea unui succes imediat, in coordo-
natele limitate ale imanentului (Quintilian, de pild6, spune cd ,,Eloeinla este
Stiinla de a vorbi bine"s', iar Gorgias,e cd ,,este forla de a convinge prin cu-
vdnt"@), scopul principal al vorbitorilor fiind cdgtigarea bunlvoinfei judecitorilor
in tribunale, pentru predicatorii creqtini scopul propovdduirii este fiinlial legat de
mintuirea ascult6torilor. lntre obiectivele prioritare ale predicii se numiri gi refa-
cerea ordinii religios-morale surpatd de pdcrtul stramogesc ,,restatirdnd omul in
integriatea lui primordialE. Cdderea a frcut ca fEptura uman6 s6 apar6 ca un vas
spart in mii de cioburi. Readucerea p6rticelelor risipite, inh-o noul unitate, este o
lucrare pe care Dumnezeu o s6virgegte progresiv, incepdnd cu reconstituirea
cuvdntului sru scris in Scriptura"6r. De aceea, din orice unghi ar fi privitI predi-
ca, trebuie mai intii sd se aibd in vedere scopul ei principal, fapt care se reflectd
gi in definifiile date . Pentru exemplificare optim pentru cea propusd de Dimitrie
Gusti, in a sa Ritoricd pentru tinerimea romdnd, care ni se pare, deodatii, plasticd,
sugestivd gi completii: ,,Predicafiunea este publicarea gi declarafiunea voinfei lui
Dumnezeu frcutI oamenilor, prin acela ce acolo este legiuit trimis, pentru ca s5-i
lumineze gi sa-i migte de a servi mdrirea dumnezeiascE pe lumea aceasta, pentru
ca sd-i mdntuiascd pe cealalta!"u'.

Am incercat prin aceste considerafii preliminarii si evidenfiem importanfa

mdntuitoare a predicii, in contextul celorlalte slujiri din Biserica. Nu am vorbit
decAt tangenfial despre personalitatea propovdduitorului, pentru c6 o vom face in
finalul lucririi, la pct. 3 al cap. IV, p. 170-176. Plecdnd la drum, ins6, cu
creionarea unor elemente esenliale ale predic6rii, nu putem sd nu anticip6m cd una
din cerinfele sine qua non ale reugitei este concordanfa inhe invdfnturile
propovdduite gi viafa, trdirea, celui chemat sa implineascd aceasti slujire. Predica
trebuie sd se realizez-e in perspectiva vegniciei, fiind orientati permanent spre

57. Th. SIMENSCHI op. cit.,p.162.

58. Arta orabricd..., p.l9l
59. t 485 i.Hr.
60. La Quintilian, Arta oraturicd..., p. l9l.
6l . Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu in Scripturd Si Tradilie, in MMS, an.
LXV, 1989, nr.3, p.25.
62. Op. cit., p.333. Aceasti definilie a preluat-o, precum insugi m6rturisegte, de la Frangois de
Sales, Episcop de Geneva (1567-1622).
22

Dumrtezeu. Parintele prof,. Nicolae Balc663 evaltrcazl predica autenticd din per-
spectivI teotropicd ;i teocentricd, izvorul nev6zut dar adAnc.gi inepuizabil al
propoviduirii fiind rug[ciunea, cale unica de comunicare cu Dumnezeu. Ceea ce
inseamni, in esenf6, ci predica poate fi actualE numai in mdsura in care ea se ali-
menteazE, ca substantE, din imuabila gi eterna descoperire a Bisericii Mitoare in
veac, Propoviduitorul, cu o viefuire 0ucemicd potrivit unei.puternice eredinfe in
Dumnezeu, va face ,sluiba evanghelistului, deplin" (II Tim. 4,3-5), manifestdnd
o neprmuritE.dragoste fafn de sufletele incredinfate spre p6storire. Deci ,,theolro-
pismin interpretarea doctrinei, dar qi antropocentrism in aplicarea ei. Dincolo de
toxt gi de tem6, predicatorul trebuie sd vad6, sus, pe verticali, adicE pe verticala
crucii, a inalfarii la cer gi a celei de-a doua veniri a Domnului, gi, in acelagi timp,
pe odzontala existenfei planetare a omului. Numai in aceste,condilii predica va
realiza cele doul imperative fundamentale: al acordului cu vegnicia qi al confor-
mit+fii cu actualitatea"s.
, in perspectiva unei atari abordari, at6t plstorul c0t gi p6storifii vor congtienti-

za cE propov6duirea cuv&ntului este o dimensiune liturgicl esenfiala a slujirii

preolegti.

63. Titular al catedrei de Omiletici-Catehetica a Facultllii de Teologie din Bucuregti, intre anii
1952-1978; Cuqs de omileticd, dactil., Fasc. IV, BFT, cota 19367, f.a. p. 456.
64. Ibiden.
 GENURILE PRoPovAournrr

Pentru analizarea specificului gicompetenlnlor parenezei, se impune mai int6i

ernielor gineraie ae priacare;6rdAil*G;;;
o privire de ansamblu as.unrq
lturilgr cuvdntdrii biser.icbsti. Evident,-inreprinOeriiiiiii Oi-"is pentru a vedea
Iocul gi rolul parenezei in ahsamblul miiloaciioi d;fi.die omiietlca o*-ri *il
tru a atrage atenfia, o datd in pl]rs, cd nu se poate utilizi oricin( invariiUii, ic[tagi
gen.de cuvh,ntare. Unde se clde in asemenea greseali. sau _-."hi s.av _ s6 inced"
predica frrd a se stabiti in preatabil ce gen aiprbaiiii;; r" GiiI"rbfia;-;i;
intdmplare,.ascultatorii pot fi derutali to%I. n"'ucJ"u, cun,;;$i#; specificitiitii, a
comp.etenfelor gi limitelor fiecarui g6n in parte este una din rdsoH"iii*;;tadA;
slurlnr rhvdfatoreqti. Autorii manualelor gi cursurilor de omiletica.nu fac p pre_
zentzre identici a acestor genuri, i-nhe ei existind diferenle J"
f*"., asupra unora
din ele. De aceea facem-$i noi'dintru i.nceput preciziia ca'ieia'fiiir;a;
ansamblu nu are un-caracter exhaustiv 9i niii exbtusiviit. CLmparend iursele bi-
bllogratlce pe care le-am avut la indemdnaus, cu realitatea lituieica din Biserica
19,.1s!r.a,=r9cung3st9ry
prru;7s(,ln1ryrtl^Si
urmitoarete g.elur distiircte anate in ui: oriiin,ii"itiii
sinteticd), panegiricul, parenezo gi conferinla rclfgio(;str.
umuru.\optl.tq--. cuvantare; optl6o: a cuvdnta; flpil"og= mullime, adu_
lare), ar.9la rdndul ei doud-modqr de. aplicare, omilia exdgeticid, numiia gi ,,omi-
lie mica".gi omilie temgt!9d; numita qi ,,omilie'mare.., saul,ii;ieii;e,;a;;;;'t(;;,i,
: a pune la un loc, a alc6tui, a conceirtra;.

65. Prot. dr. v. MITRoFANOVICI, omiletica...;Arhid. dr. N. BALCA, curs de omileticd...;pt.

prof' dr. c. GALERru, curs de omileticd, dactil., an. univ. l9g0-gl; pr. prof. dr. D.
BELU, curs de omi-
leticd,dactrl.,ms. 485, Biblioteca Mitropoliei Sibiului, f.a.,4o5 p.; pr. prof N. pETREsiu, omiletica,
Manual penhu seminariile teologice, Bucuregti, 1978; pr. *. c.puTu, ran egiricut:ca
fon* a pedicii
*
in trecat si u"rtdzi. Actualitea.lui pa-ttaraki- Teza de doctorat, in o, an. xl.ry, 1992, *.
l-2-34 gi o,
XLV1993,nr. l-2;PenhucomparafiecusituafiadinBRC,vezih.dr.Nicolae BRANZBV,Sendnatorut.
omiletica modernd, Tom. II, Lugoj, 1944; R.p RAMBAUD, op.cit., iar cu cea din protestantism, G.
THEISSEN (& Alfii), Ie defi homilhtitlue. L'exigAse ut service di la prdrlication,Genive, lqqi3.
66 Ec. Nicolae IANCU, in teza de licenfi cu subiectul Cuvdntarea bisericeascd felurile ei,
si
susfinute in anul 1902, in fala unei comisii al cdrei pregedinte a fost Dr, Badca CIRE$ANU, evi-
denfiazE doar trei feluri sau genuri de cuv6ntiri bisiriclgti: ,jn raport cu
forma, omiielii cei mai
renumili din intreaga creStindtate au.slipulat peiltru cuvAnturea bisericeascd, mai alec eceste trei
/eluri: predica propria-zis4 omilia qi pareneza"..., p.75. Recent, lect. dr. Ioan ToADER, intr-un
interesant indrumar omiletic, Mgnde noi in prectici omileticd, Edit. Arhidiecezani, Cluj-ilapoca,
1997' simplifici lucrurile, menfiondnd doar doui mari genuri omiletice: omilia (exegetiifl qi pre-
dica teuaticd (in care intri: predici dogmatice, moralel fiturgice, pareneza gi paneg-iricul)
,'p.' 26.
Totodatd, autorul exclude conlbrinlele religioase din r6ndul gJnurilor omiletice.
24

Omilia micd, sauexegetica, ari drept obiectiv. bxplicarea pericoperor biblice

verset cu verset, frctnd propriu-zis ixegeza textelor, a fiecirui verset, iar la
nevoie a fiecarui cuvdnt in p-arte. Din aclst motiv, acest gen de omilie se mai
numeqte si omilie onotitici lavcrl,tol : a dezlega, a desfacel a analiza). in tragiga
ortodoxa, aceasti formd de'predicd a fost cea mai:uzltatL, incePdnd cu omiliile
binecunoscute din perioada iratriitica gi continuind cu explicaliile evangheliilor
din Cazaniile de mai tirziu. Avantajul omiliei exegetice teziddin faptufci explici
textele biblice pe inlelesul poporului, ferindu-l irracelaqi timp-pi pe predicator de
a se pierde in cbnsideralii pLrionale riscante. Acest gen_de predicd este, aqadar, nu
n .ui deosebit de eficient, ci extrem de actualu'. O observalie se impune, ins6:
Pdrintele profesor Grigore Cristescu6s, atrage atenfia, intr-u1 studiu documentat,
caracterisiic rigurozitalii qtiinJifice a P.c. sale, c6 termenul de omilie micd este
imfropriu, el trlbuind u frintoiuit cu termenul omilie exegeticd,_intntclt primu] ar
.rg*d o piesupusaimportanln minord a actului omiletic, pe cdnd al doilea exprimd
care se face: exegezatextuluf'.
: 'tO*tltareal6
lucrarea
mare (tematicd sattrinteticd),frateaza o singurd tem6, aleasa di! P"T-
copa zllei, de obicei a Sfintei Evanghelii, dar un99ri 9i dinApostolul rdnduit.in
acieaqi ziio. Fiind vorba deci de om{lie, nu se va fabe o prediga tematicd prqp-n}l-
,ira, ii tot o analizd, exegezd, a unui fragment anumit, coroborat insl cu ideile
coniiderate secundare fuF O" versetul sau cuvdntul principal. $i in legdturd cu
acest'termen, ," re"omandi folosirea expresiei omilii tetnaticd, in loc de omilie
mare".
ln afard de omilia exegeticd gi cea tematic[, amintim un alt gen de omilie,
numit6 cateheticd,.*", dula cum sugereaz6 denumirea, igi propune traterea.unui
adevar dogmatic, precii formutat in Simbolul de credinfa 9i cuprins in pericopa
apostolicisau evanghelica expliqata". intrucdt existii riscul iminent de a se face
confuzie infte acest ultim gen de omilie gi catehezl, recomandam - pentru simpli-
ficare qi eficienf6 - sa sd-apel eze in mod clar qi distinct, fie la omilia clasic6,
exegetic6 sau tematica, fie la cateheza propriu-zis6, peltru a nu se crea dubii in
rinJul ascultiitorilor. i,vident, la amvon,-se vor desfEqura 9i celelalte genuri

6'7.YeziPr. drd. N. DURA, omilia biblicd qi actualitatea ei, ln S! an. XXXV, 1983, nr'
l-2, ln
in Biserica OrtodoxE Rom0n6'
special p.3440, care cuprinde 9i o prezentare a omiliei biblice
' OS. iitular ai catedrei de Orniietici-Catehetice la Facultatea de Teologie
din Bucure$i' infie ani. i !946-
1955; vezi Pr.prof: dr. Mirc€a PACURARII.J, Diclionarul talogilor runriii !y:rt Sti, 1996' p. 136'
i
(g,.yr.prof. dr. Grigore CRISTESCU, Omilie ,,mare" omilie ,,micd", sau omilie ,,tematicd"
Si omilie ,,exegeticA"?,7n MMS, an. XXXY 1958, nr. l'2,p' 46'58'
' 11.iezi prof. N. pETRESCU , Explicarea apostolelo| duninicule. Manual pentru seminari-
p-r.
ile teologice. Ed. IBMBOR, Bucuregti, 1975' 351 p.
71. ir. prof. dr. Gr. CRISTESCU,Ibidem.
72. Pr. pro{. N. PETRESCU , Omiletica..., p. ll2. ,,Deosebirile dintre catghezele
yrtpriu-zise s-i
omiliile caiehetice, spune P.C. {a, sunt: catehezele constitue,o serie de cuvdntd.ri de invdldturd'de
precizat de a'i
,riain1a, prrurtateie preot, de reguld la sfi1rSitul slintelor sluibe, cu scopul bine
ortodoxd si a-i
invdla: pe' credinciosi aievdruile ioctrinare elementare, sau a-i intdri tn credtnla
divin public, strdns
/eri'ie'ratdciri, pe cdnd omiliile catehetice se desfdsoard in cadrul cultului logico'
legate de pericopa scripturisticd zilnicd, nu au continaitatea catehezelor Si nici momentele
pihoktgice dupd care'se desfd$oard catehezele, care sunt propriu-zis leclii de religie", Ibiden'
 25

omiletice, dupd iaz, predica propriu-zisE (sintetic6), panegiricul etc, despre care
vom vorbi in cele ce urmeaz6, iar cdnd situalia o impune chiar parenez-a (aici cea
simpld), care poate inlocui uneori cu succes celelalte genuri omiletice, precum
vom vedea.
Predica propriu-zisd (sintetic6), este genul de predici ce are specific unitatea
materiei, tratdnd doar o singura inv6faturd gi sistematizarea in prezentareaacestor
invdldturi singulare'3. Clasificarea predicilor sintetice se face dupd confinut: bi-
blice, dogmatice, morale, liturgice,ipologetice (misionare), gi istorice.
Predicile biblice, precum le aratd, denumirea, au in obiectiv inv6fituri din
Sf*anta Scriptur6, care pot ft prezentate ciclic, infr-un interval de timp bine deter-
minat (spre exemplu, in Postul Mare), pentru a facilita ascult6torilor familia-
iz-area cu textele scripturistice qi a le dezvolta gustul pentru lecturl biblica par-
ticulara.
Predicile dogmatice, igi propun ca temd cdte un adevdr dogmatic, care va fi
infEfigat conform invapturii Bisericii drept-m6ritoare, potrivit Scripturii gi
Sfinfilor Parinfi. Scopul principal al acestor predici este de a-i ajuta pe credinciogi
sd cunoasc6 doctrina ortodoxd.
Predicile morale, au in vedere influenfarea voinfei ascult6torilor pentru practi-
carea virttrtilor cregtine. Prin indemnurile practice pe care le confin, aceste predici
se aseamdnd cel mai mult cu paranezele. DupE cum se va vedea la momentul
respectiv, parenezele, in marea lor majoritate confin sfaturi morale, ceea ce a dus
uneori la confuzii inhe aceste dou6 genuri omiletice. De pildd Meyers Lexikon'n,
la termenul Parcinese d6 urmdtoarea explicafie: scriere cu confinut moral (Schrif-
ten mit moralischen Inhalt). Trebuie si precizim cE este o explicafie extrem de
su**a, ,,de dictionar", care ,r, ucop"rA decdt parfial noliunla, aga cum vom
demonstra chiar in capitolul urmdtor al lucrarii noastre. Confuzia apare pentru cei
neavizali, datoritd elementului moralizator comrm ambelor genuri. Diclionarul de

73. Prot. dr. V. MITROFANOVICI, face urmitoarele precizari privitoare le delimitiirile ce se

impun intre predicd gi omilie: ,,Predica... este o propunere in sine tncheiatd, bine legatd a materiei
omiletice, cu privire la linta dregdtoriei omiletice, ca doud caracteristici pincipale: unitatea
materiei Si forma ei sistematicd...(op. cit., p. 493-494)... Omilia este o propunere tn sine incheiatd,
care explicd o tdieturd (pericopi, n.n.), a Sfintei Scripturi, cuprivire la linta dregdtoriei omiletice,
cu doud caracteristici principale: omilia care explicd ,,tdietura" verset cu verset Si omilio care
explicd anumile pArli, la alegerea predicatorului...", Ibidem, p. 589-590.
Precizili utile face, de asemenea, Pr. prof. dr. M. BULACU'. "Omilia, ca tennen, este prcluatd de
la templul iudaic, intilnit in SfrAnta Scripturd, folosil de pdrintele apostolic lgnatie ddnd sfaturi lui
Policarp pentru tntocmirea unei omilii, putem s-o vedem dervoltatd aqa de mult sub rd,wn marclui
dascdl Si pedagog creStin Origen, supranumit ,f,drintele Omlliei", iar de Sf. Ioan Hrisostom o vedem'
dusdlaapogeu...".(op.cit.,p.l6)'...lartermenulpredicdafostpopularizatdeLactanliu,supranu-
mit $i ,,Cicercnele creStin" , nu ca practicd ci ca denumire. La noi s-a inw termenul latin ,predicd",
nu pentru atitudine ostild omiliei, ci pentru latinitatea limbii noastre..." (lbidem,p.20).
74. Leipzig, 1940, Ed. VIII-a, p. 885. Aceeagi opinie exprimi 9i Pr. dr. Nicolae BRANZEU, in
Semdndtorul. Omiletica Modernd: ,tredicile parenetice sunt acelea la cere se propune o idee
mo;rdld, un scop, in iural cdraia se grupeazd tndemnurile practice. Astfel, ea se identificd cu pne-
dica morald... ", Tom. II, Lugoj, 1944,p. 127
26

neologisme tipirit sub egida Editurii Academiei", spune de exemplu cd,pareneza

(s.f., rar), este un discurs care preamdreSte virtutea", limithndu-se la unul din
obiectivele ei, ignor6ndu-le pe celelalte.
Predicile liturgice, vizeazd explicarea serviciului divin public al Bisericii
Ortodoxe, in special. cu privire la locurile, tilnpurile Si lucrdrile liturgice. Acest
gen de predicd are implicafii in toate celelalte genuri, p_entru cd in Biserica
Ortodoxa fiecare predic6, indiferent de felul ei se rosteqte in cadrul unei slujbe,
agadar intr-o ambianld liturgicd. Predica tnsdsi, prin structura gi implicafiil"
"rl-
tice, este un act litrtrgic'6:,,Predica ortodoxi este o pies6liturgicd frra de care cul-
ful nu-gi poate atinge deplin scopul. Din acest motiv, predicii ortodoxe i se poate
atribui, in general, denumirea de predicd liturgicI. A predica ,,lituigio" inseamnd,
deci, a propovddui cuvdntul lui Dumnezeu in ambianla liturgicl a cultului orto-
dox"". Ca gi in cazul anterior, exist6, ins6, pericolul unor confuzii. Cu toate cE
orice predici are, la modul general, un caracter liturgic, nu toate stnt liturgice,in
sensul omiletic, special, al termenului. Sunt liturgice propriu-zise, cele care se
ocup6 in mod special de o tem6 liturgici, care-qi propun explicarea actelor litur-
gice, explicafii de care s-a simfit nevoia incd din timpul dezvoltarii qi definitivarii
procesului formare a cultului divin'*.
- Prediciledeapologetice (misionare), au in obiectiv dou6 scopuri: 1. Sd combati
atacurile de orice fel 9i 2. Si desf"agoare o acfiune preventiv6, pentru ca aceste
atacuri si fie contracarate din faga. Le spune apologetice (dtdnyia: apd.ryare,
iustificare; apologeomai: a se apdra, a pleda pentru sine'n),pentru caracterul lor
defensiv, qi misionare, pentru ca fin de relafiile cu religiile qi fenomenele etero-
doxe. Predica apologeticdvaaveaun caracter afirmativ, defensiv, dar 9i misionar,
'in sens kerigmatic (,,propagahdistic", cum spune pdrintele N. Balcd*"). Fdrd a

75. Bucureqti, 1986, sub ingrij. Fl. MARCU 9i C. MANECA, p. 791.

76. A se vedea studiul tostru, Predica - act litutgic, in T.R. l-15 sept. 1988, p. 5. Predica este
act lituryic in primul rdnd pentru ci fine de atmosfera liturgicd a Bisericii. Predica este a Bisericii,
intnrcit - aga subliniazi p6rintele prof. dr llie MOLDOVAN - ,,Cuvdntul lui Dumnezeu se aude
"u- in ilXeriia, ,u
in Bisericd Si.numai p"it* cd trebuie sd rdsune undiva fdrd un anumit motiv, ci pey-
tru cd numai tn Bisericd trdieSte ei. Biserica /iind extenlsiunea intrupdrii, Scriptura este cartea Bi-
sericii. ina/'ara ei, citirea Scripturii nu este citirea cuvdntului lui Dumnezeu! Pe temeiul acestui ade-
vdr, preotul ortodox nu trebuie sd considere pe cei care se gdsesc inafara Bisericii, chiar buni cu-
noscdtori ai numentaselor ei texte, ca pe unii care posedd Scriptura A poseda gtalia Scrifiurti nu
inseamnd a a'ea Scripturau ...(subl. n.), Cuvdntul lui Dumnaeu in Scipturd Si Traditie..., op. cit., p.27.
77. Gh. V. BURCA, Predica liturgicd, in MMS, an. XLIX, 1973,nt. l-2, p. 81. A se vedea 9i
paragrafele ,Predicarea tnvd(dturii creStine prin cultul ortodox" Si ,,lmportanla propovdduirii
invd(dturii creStine prin cultul ortodox", p. 82-98.
78. Ibiden, p. 102: ,.Nevoia explicdrii tnsemndtdlii simbolismebr actelor liturgice a apqfit
dupd dezvoharei Si de/initiyarea procanului de fbrmare a cultului Si in timpul apariliilor tndoielilor
de cretlinli tlin cauza tJiferitelor erezii Si influenle ale pdgdnismului asupra vielii religioase
creStine".
79.A.BAILLX Dictbnnailegec-francais,M.Hachette,Edition48, Imprim6enltalie,l996,p.233.
80. P. C. Sa atrage atenfia cI astfel de predici cer o atenfie speciali: ,,...pemonstralia Si respin-
gerea trebuie ldcute clar $i cu toatd stringenla bgicd. De esemenea, sd nu prezentdm curnva
adevdrul ca ceve dubios Si echivoc. Tbbdatd sd ludm tn considerare numai ceea ce este important
 27
intra in detalii ne dim seama cdt sunt d: necesare astfel de predici, in aceste we-
muri cdnd Biserica noasffd se confrunti cu fel de fel de ,,nrisiora.i.,venili de pe
unde-nrg te agtepfi, considerdnd patria noastrE o terra missionis, un teren
,,ne-e-
vanghelizat", plin de ,;dt6ci1i", care chipurile trebuie ,,adugi la i)omnul". ,trruIt
predicatori" tot mai numerogi (qi mai dubiogi), impart carf cdrticele, gratuit,
li 1in
discursuri in parcurile publice, sun6 pe la uqite iregtiniioi nogtri, serianano nu
cuvdntul Dornnului, cum pretind, ci indoiali, vrajbe, otrava in-sufletele lor, mai
ales a celor incd nedepringi cu tradiliile noashe sfinte.
De aceea, in programul omiletic al preolilor nogtri trebuie incluse predicile
apologetice, cu mdsur6, bine alcdtuite gi, mai ales, cu informafia necesari la zi.
Predicile istorice, se refer6, concret, la momentele importante din viala Bise-
ricii, cuprinse atdt in istoria universald, c0t gi in cea nalionila. pot fi finute cu mult
succes, fie sub forma unui ciclu plasat intr-o oarecare perioadd a anului bisericesc,
pentru a se putea realiza o continuitate infre evenimentele prezentate, fie la anu-
rnite.sarbltori cu implicafii istorice @uminica ortodoxiei, Duminica a VII-a dup6
Pagti - pomenirea Sf. Parinfl de la sinodul I ecumenic etc). Se impune, inia,
urmdtoarea observatie: aceste predici nu vor avea doar un conlinut pur istoric,
spre a nu fi transformate in lectii formale de istorie, ci vor avea doua pa4i: prima,
teoreticd, va confine cu precidere datele istorice respective, iar a doua, iorald,
va avea un caracter parenetic, aplicativ pentru viala credinciogilor.
Pane giricul (nd v - fiybptE, eos : adunarea poporului,' reuniune pentru o
-

sdrbdtoare; ruurTyopt(o: a celebra o sdrbdtotare; a pronunld un elogiu public

la o sdrbdtoareu) face parte din categoria predicilor tematice istorice, c-u caracter
aghiografic. La r6ndul lor predicile aghiografice sunt predici pure si de laudd
(encomiastice, dela Eyxritpto4 oo: elogii, discurs de'laudd).in aceasta ultima
gruq3re se inscrie
.panegiricule . Parintele c. Dufu a consacrat acestui gen de
predicd o teza de doctoral de, un nivel gtiinlific exceptional, fdcind o munc6 de
pionerat in cimpul omiletic. Cu toate ca P. c. Sa incadreazd panegiricul, precum
aq vazu!, in categoria predicilor propriu-zise ,,istorice", noi locotim mai -potrivit
a fi nominaliz.atin mod distinct, dat6 fiind importanta lui covdrgitoare, dupe cum
de altfel dinsul a gi dovedit in lucrare. De la sensul restr0ns de cuvdnt db lauda
pentru eroi, pentru martiri gi ca necrolog al unor cregtini merituoqi, panegiricul -
a$a cum este azi inhebuinfat - este o cuvdntare bisericeascd tn care'se face
preasldvirea unui adevdr fundamental de' credinld, cum este S/dnta Treime, al
unui fapt deosebit din istoria mdntuirii, ca de exemplu Naqterea Domnului,

Si semnilicativ din atacuile, negaliile Si obiecliile ce se fac adevdrului, nu ereziile perimate.

Predicile apoktgetice sunt mai accesibile Si mai necesare oamenilor cul1i. Este, insd, de fokts sd
scutim amvonul de excesul apobgetic. Excesul dezgustd. $i mai ales sd nu tratdm in consecinli pe
orice om de calturd iln sceptic, un agnostic, sau ateu...", Curs dactil..., Fasc. III, p. 310.
81. A. BAILLY, Dictionnaire grec - /iancais.... p. 1451, col.I. Termanul rdv+ t*yopdt (dyopd
= pia(d, ktc public), indicat de Pr. prof. N. PETRESCU in manualul de Omileticd, pentru a explica
etimologia cw. ,panegiric"(p. l3l), nu se gese$te caatarcin Diclionarul Bailly,asociat cu termenii
notafi mai sus. Nici Pr. dr. C. DUJU in teza de doctorat consacrati panegiricului, nu-l menfioneazi,
cu toate ce dedicn 6 pagini etimologiei cuv6ntului (op. cit. p. 132-138).
82. Pr. dr. C. DUTU, Panegiricul....,p. 107.
28

invierea etc, a Maicii Domnului gi a Sfinlitorin practica, cele mai dese panegirice
inffebuinlate sunt cele consacrate Maicii Domnului qi Sfinfilor. Ele au drept scop
principal trezirea ln sufletele ascultltorilor a sentimentelor de cinstire qi, totodatii,
de imitare a viefii lor pilduitoare. Cu toate cd au un pronunfat caracter de 1aud6,
encomiastic. panegiricul nu trebuie sd fie sufocat de prea multe epitete, care pot
avea efectul contrar. El va fi structurat, desigur, pe reliefarea virtufilor celui evo-
cat, dar va pastra tonul sobru, necesar de altfel oricErui gen de predic6E'.

Conferinlele religioasersunt cuv6ntiiri bisericegti mai dezvoltate decdt toate

celelalte, citite sau rostite in imprejurd sp6ciale, in fala unui public cu o culfur6
mai mare decdt aceea a mulfimii credinciogilor obignuifi. Ele mai poarti numele
de apologii moderne, fiind numite aga pentru promovarea credinfei ortodoxe, sub
diferite teme, prin discursuri academice. Ele nu po! fine niciodatS, ins6, locul
predicii, de aceea nu se pot rosti in bisericd, ci in sdli corespunzdtoare scopului
propus, qi anume acela de a dezbate o anumitd tem6, fie deordin bisericesc intem,
fie de ordin extern, ecumenic. La noi acest gen omiletic a fost supus, in vremea
dictaturii, unui regim de obedienfa total6, in sensul cd orice cuvdntare trebuia mai
inainte de a fi suilinuta sd suporte cenz;ra Departamentului cultelor, in fapt o
anexd a securitdfli statului, de trist6 amintire. Era necesard punerea in lucru a
intreg-talentului omiletic, pentru ca temele, impuse in general'tot ,,de sus", sd nu
plictiseacE auditoriul, plictisire care rar putea fi evitati. DupI evenimentele din
i989, s-a creat qansa unor intruniri libere, cu teme liber-alese gi cu vorbitori
descltugati de teama vreunei opresiuni. S-a ivit, ins6, un alt pericol, anume al
diludrii Si bagatelizdrii, in sensul cd s-au infEfigat sd ,,conferenfieze" qi persoane
neavenite, credndu-se inevitabil chiar o inflafie de conferinle gi conferen(iari .
Aceasta gi din catzd cd forurile responsabile cu organizarea lor 9i cu fixarea
temelor (Cancelariile Eparhiale, Facultalile de Teologie, Seminariile etc), din
dorinta de a evita orice gest diriguitor, au l6sat o prea mare libertate in
desfhqurarea acestora, libertate receptata de unii drept libertinajul de a spune orice
qi oricum. intre timp publicul a devenit tot mai avizat,prin sporirea posibilitElilor
de informare, incdf existii gansa imbuqatalirii.situafiei in sensul unei decantdri
firegti, fEcindu-se distincfie infte valoare qi non-valoare, Conferinlele religioase
sunt extrem de binevenite, datoriti oportunitiifii de comunicare a unor probleme
intr-un cadru larg qi la un nivel academic, dar numai cu respectareatrror citnii aca'
demice de selectare a temelor, in funcfie de problematica actuala, 9i, totodat6, de
selectare riguroasd a vorbitorilor de cdte forurile indreptiifite s-o facd, pomenite deja.

83. PErintele prof. N. BALCA noteazl in aceastE privinfa un exemplu negativ, pe cdt de
amuzant pe at6t de instructiv: "Ni se spune despre un predicator panegirist, care se nevoiq aprig sd
instaleze pe Sf. Iosif tn rai Si, deci, sd - i gdseascd un loc mai demn de persoatw sa, cd dupd ce a
asudat cdt sd schimbe patru cdmdsi, fdrd a-i fi gdsit loc nici intre Serafimi, nici intre Heruvini, nici
tntre Apostoli, nici intre Mucenici, un om din popor, care era desigur mai istovit decdt predicatorul,
l-a intrerupt zicdndu-i: ,,Pdrinte, pune-l aici, tn strana mea, cd eu plec! ,,... Curs-.., op- cit.,Fasc.
III, p. 322, nota l.
 29

Cu cele tratate mai sus nu socotim cd am epuizat descrierea genurilor omile-

tice. Aqa cum spuneam la inceputul capitolului, manualele prenntd diferit num6-
rul gi chiar denumirile formelor de cuvdntare bisericeascE*. De aceea ne-am limi-
tat doar la enumerarea gi descrierea celor pe care le socotim intrebuinfate cel inai
des. Despre parenez,d nu am spus nimic inca, intrucdt - fiind subiectul nostru prin-
cipal - o vom face separat, incepdnd cu capitolul urmdtor. Se cuvin, ins6, cdteva
considerafii cu privire la genurile de predic6 din celelalte doua mari confesiuni
religiase, catolicd si protestanti.
Pentru confesiunea catolicd ne ghiddm in demersul nostru dup6, Tratatul de
predicd a lui R.P. Rarnbaud", unul din cele mai complete din romano-catolicism.
Facem mai int6i enumerarea, aga cum o prezinlA autorul sus menlionat, dupi care
vom da bxplicafiile necesare celor care difer6 de practica ortodoxd.
Agadar avem: predica (propriu-zisd); predica de circumstanld Si aloculiunile;
cuvdntul pentru cununie; panegiricul; cuvdntul la intrarea fn monahism; predica
la tnmormdntare; conferinla religioasd; omilia; predica duminicald; exhortalia
de pietate; dialogul catehetic; glosa. Aldtvi de acestea, autbrul consemneazi
acele cuv0nt6ri care se incadreaz6 in aqa-numita serie (cicluri) de predici: carsuri
sistematice; predici pentru posturile Crdciunului qi Pastilor; predici misionare;
predici tn cinstea Maicii Domnului; predici tn serii: ,,novene", ,,octave", ,,tridi-
tt/n:ttri"E6. Dupd cum am vdzttt, avem .de-a fpce cu o ifrparfire practici a cuvin-
tarilor, pe categorii bine definite, unele dinke ele asemdnindu-se cu cele orto-
doxe, in formulare qi scop. Citeva precizirt', se impun, ins6, in legdturl ct predi-
ca propriu-zisd (,Sermon"), predica duminicald (,,Pr1ne") Ei ,glosa". Termenul
seftnon se aplicd acelor cuvintlri care igi propun ,,expunerea metodicd a unui
adevdr cre$tin, un subiect din dogmaticd sau morald, orice discurs asupra unei
solemnitd(i catolice, in afard de cazurile cdnd se aduce laudd unui sfhnt @nnegi-
ric)"*'. Termerful ,prdng" include ,,instrucliunile familiare date de preot tntr-o

84. Este remarcabila clasificarea genurilor predicii pe care o face Pr. prof. D. BELU: dupn
formd (omilia Si predica tematicd), dupi confinut Qtredici dogmatice, morale, de mdngdiere,
apologetice, lituryice, sociale, istorice Si catehetice) gi dupn scop Qtanegiricll, pareneza Si necto-
logy[), Curs..., p. 186-262. Interesant este faptul cd plrintele Belu trateazd necrulogul ifir-ttn ctpi-
tol separat de parenezE. Face acest lucru deoarece necrologul este cel mai uzitat gen de
parenezi,uneori fi mai extins dec6t alte genuri. insi pdrintele Belu nu scoate prin aceasta necrologul
din categoria parenezelor. Dovada o avem la pag. 258: "in sfera mai largd a parenezelor intrd Si
cuvdntdrile numite ocazionale precum cuvdntdri la botez, la cununii, lainmormAntdri.... " (subl. n.).
85. Traiti moderne de prddication..., p. 61-94; Vezi, de asemenea, Paul GUERIN & Terence
SUTCLIFFE, Guide du pr€dicateur, Centurion, Paris,'1994,210 p.
86. ,rSuite de priAres, d'actes de devotion poursuivis pendant neuf, huit ou trois ipurs, en vue
d'obtenir une grace particufiAre (Larousse, Dicf. Encyklopedique, Paris, 1995, p. 697, col.I).
Evident, la aceste popasuri de rugiciune se rostegte gi un cuvAnt, in fapt o parenezA, in legituri cu
sirbitoarea ce wmeazA acestor zile premergitoare (Sdrbdtoarea ,$fintei Inimi", a ,,Rozariului", a
,,lmaculatei Conceplii" etc) .
87. Trait€ moderne de prddication.., p. 63.RAMBAUD s-a ghidat, la rindul siu, dupit M.
HAMON, cu al siu Traiti de la prddication, Paris, 1887, care consemneazii urmitoarele l0 genuri
ale predicii: l. la prddication solennelle; 2. le cours suivi d'instructiones sur la doctrine chritienne;
3. l'homdlie; 4. le pr6ne; 5. les avis; 6. les confdrences; 7. les allocations; 8.les lectures publiques;
9. les missions ou retraites; 10. le catichisme,p.367.
 30

parohie, fn cursul liturghiei, in duminici gi sdrbdtori. Acest gen de predicd se dis-

tlnq9 d" ,sermon" fiind mai liber tn ceea ce privegte reguliie retorice, de
si ,,omi-
lie" pentru cd nu se leagd neapdrat de un text biilic'r."
,,Glosa" este un foarte scurt expozeu (5 min.), despre un adevdr religios, sau o
datorie moral6. Acest gen de cuvdntare se intrebuinleazi in special in tlmpul mi-
siunilor'.

Dupd cum se vede aceasti categorisire este destul de complicata, dar trebuie
apreciatii preocuparea de a se folosi toate prilejurile pentru propovaduire. Din
punctul de vedere al clasificirii ortodoxe, fbcute la inceputul capitolului, cele mai
multe dinhe genurile enumerate se incadreazi in genul parenitic. Simplificind,
asadar, in Biserica catolicd ies in eviden|6 aceleagi genuri omiletice, ca gi in
Biserica ortodoxI: predica propriu-zis6, omilia, panJgiricul, parcrrcza gi ton-
ferinfa religioasS, evident cu diferenlierile rezultate Oin ranauietile cultice confe-
sionale.
In Bisericile protestante, detin un loc prioritar predicile biblicer. Sola Scrip-
htra, ca unic izvor revelaflonal in protestantism, se rasfrdnge implicit in spaliul
omiletic' Acest fapt a creat o unilateralitate nefasti, in prezent accentudndu-se o
tot mai aculd cizd a predicii. Teologi germani ca Rudolf Otto, Friederich Heiler,
spre exemplu, vdd aceast6 crizi gi ca o consecintd a unui cult religios sdrac, lipsit
de forme concrete gi adecvate de inchinarer'. cat priveqte formele concretJ de
qezel?re a predicii, nu s-ar putea spune cii ele diferE esenfial de practica
Bisericilor ortodoxd gi catolica. Diferenfa fundamentald consta in conlinutul lor
exclusiv-biblic Ai in concepfia despre locul predicii in iconomia mdntuirii. Pentru
protestanfi, predica, in accepliunea ei de cuvAnt al lui Dumnezeu, este aceea care
comunicd harul credinlei, care - coroborat cu sola fide - insearnnd totul pentru
mdntuire, in sensul cd sinqrrd credinfa in Iisus Hristos gi Evanghelia sa asigurd
mdntuirea credinciogilor. In consecinfr, Tainele nu ar fi dec6t ,,cuv6ntui lui
Dumnezeu in formi materiali, care nu oferd mai mult har dec6t predica.,e2. Cu alte
cuvinte, predica singurd este suficientl pentru mintuirea credinciogilor. Nu intram
acum in detaliile implicafiilor acestei conceptii gregite,r, dar avem cel putin un
punct orientativ, in demersul nostru de a depista genurile de predicd iele mai
frecvente in protestantism.

88. Ibidem, p.78.

89. Ibiden, p. 83.
90. Pr. prof. dr. S. $EBU, Preocupdri si orientdri..., op. cit., partea II-a, cap. ll. l-orientarea
evanghelicd. Predica biblicA, p. 356-379.
91. Ibidem, p.346.
92. Ibidem, p. 461.
93' Preciz6ri cu privire Ia aceste aspecte vom face in cap. IV al lucririi noastre, la pct. l: "Scwtd
privire axtpra raportului cult-predicd, in general si cult-parenezd in special. Implicalii interconfe-
sionale", p. 145-156.
 3l
Textele scnpturistice. fiind izvor unic recunoscut, determind o preponderenfd a
omiliei. Acest fapt nu_ exclude total, totugi, predica tematicd. H.-firielicke, spre
exemplu, preferd predica tematicE, pe care o gdsegte mai adecvatd pentru preai-
catorul zilelor noastre, intrucdt ascultdtorii de azi doresc s6 asculte t"*e pieze.r-
tate logic, care sd aiba legatura cu problemele vietii contemporane*. Consultflnd
cdteva tratate omiletice protestante de aparilie relativ recentiles am identificat,
aptul de omilie qi predica tematic[, o gam6 variatd de cuvAntiri pe care, pokivit
clasificaliei noashe, le-am putea incadra in genul parenetic: cuiantan la botez
(Confirmare), la cununie, la tnmormdntare, acestea fiind numite cu titlul general
de ,predici cazttare"%. De asemenea, se disting predicire catehetice, piedicite
morale, predici speciale pentru anumite sdrbdtori g.a. Dietrich Bonhoeffer, in
cursul de omiletici linut la Seminarul din Finkenwalde, fiadus gi prezentat de
Henry Mottu sub titlul cuvdntul predicdrifl,la cap. Formele propoidduirii, pro-
pune trei ramuri debazd ale actului omiletic: doctrinard, edifiana
si de co,iver-
siune (evanghelizare). La aceastd calasificare, Bonhoeffer pleaca de la cele trei
desiderate ale cuvintirii pe care le evocd Fericitul Augustin in a sa De doctrina
christianaes, preluate din Retorica lui Cicero: a invdla (docere), a pldcea (delec-
tare) qi a misca (flectere)".Acestor trei dimensiuni, Bonhoeffer asociazd genurile
doctrinar, edifiant qi de conversiune. Doctrinar, in sensul cr ,,fiecare texi (scrip-
turistic, n.n.) are continutul sdu doctrinar, de invdliturd"t,n. edifianr, avdndu-se in
vedere cd, ,genus delectandi este justificat prin dreptul auditoriului de a descoperi
m9r9u bucuria in slujirea Evangheliei. Acest gen face parte din domeniul sanAhfii
spirituale in cult qi manifestarea evlaviei. Desigur, predica edifiantd pur6 pune
pldcerea in locul adevSrului, indllarea sufleteasci in locul deciziei..."rui; De-con-
versiune:convertire (evanghelizaro), adrcd de a indupleca voinfa ascultatorului
spre a lua decizia intoarcerii, convertirii, sale spre Evanghelie gi aplicarea pre-
ceptelor ei in viala proprie. Flectere victoriae presupune, agadar, un act volifional
ferm, in vederea biruinfei (victoriae), adic6 a mdntuirii,u2.

377.
94. Pr. prof. dr. S. gEBU, op.cit., p. t
95. Spre ex. R. BOHREN: predigtlehre, Miinchen, 1972;D. BONHOEFER La parole de la
pridication, trad. par. Henry MorrU, Geneve, 1992;F. cRADDocK, precher, trad. par. J.B.
REBEUD, Geneve, l99l; L. FEND, Homilerr&, Berlin, 1970; ch. MOLLER, seelsorlich predigen
(Die parackletische Dimension von Predigt, Seelsorgeund Gemanide),2 Auflage, Gcittingen, 1990.
96.vezi L.FENDT, op.cit,p. ll6-128(cap.c.14: DieBesondeheitenderKasualpredigt).
97. Lc parole de la pridication, Geneva, 1992,99 b.
98. Cartea lY-a, 12-27.
99. Docere necesitatis, delectare suavitatis, flectere victoriae!
100. D. BONHOEFFER, op. cit.,p.7l.
l0l. Ibidem, p.71.
102. Ibiden. Bonhoeffer atrage atentia, insf,, ci actrril anvertirii nu este un act omenesc, ci
apa4ine lui Dumnezeu: ,,Aici apare con/uzitt pericttbasd dupd care eu, chipurile, fitnt cel carc
cliem spre convertire, cdnd de /'apt Dumnezeu singur o /ttce prin cuvdntul Sdu.Iextnl (scripturistic,
n.n.) este cel care clomind qi nu determinarea mea: acum eu sunt cel care chem spre cdinld
Si con-
vertire. Atunci cdnd eu convertesc, o fac spre un ideal oarecare. Doar Dwnnezeu conyerte$te spte
32

in consecinlA, acestor trei dimensiuni corespund acele genuri de predici care

conJin elemente specifice preponderente: in cadrul predicilor doctrinare vor intra
preiicile dogmatice, de o<emplu, in cadrul celot edifianle anumite predici festive
(ca de,exemplu la Cr6ciun, Pa$ti, Cincizecimeto'), i- in girul c,elor de convertiro,
predicile misionare'.
Aga cum recunoaSte gi autorul pe care'l-am evocat, cele trei elemente: doctri-
nu, .iifi"uteu gi apellrl la convertire, trebuie si fie prezente in fiecare act omile-
tic, nu dor ca trei pe4i distincte inh-un program anumit. Atunci, ?ns6, c6nd pre-
dicatorul aplica regulile spcifice ale unui anumit gen, unul din eele trei elemente
va fi dominant.

Dumnezeu...", Ibidem,p.Tl-72.Suntem gi noi de acord ctr lucrarea lui Dumnezeu este

prioritao 9i
orice ac1 este sinergic,
hottrratoare in actul convertirii. Dar nu numai. Potrivit doctrinei ortodo;re,
iucluzind, allturi de lucrarea lui Dumnezeu, contribufia liberd a omului, prin actul stru de voinF'
fapt, precizarea lui Bonhoefier se inscrie pe linia specific plotestanil
concrctizat in fapele sale. De
a lui sola fide in acnil mintuirii.
lO3. Ibidem, p.70.
 II
PARENEZA, FORMA OTSTTNCTA A PREDICII CRE$TII\TE,
iN rnrcur $r asrAzr

1. Preciziri etimologice

Dup6 cum am observat.in paragraful.precedent, pareneTaeste int6lnit6

ca gen
al predicii in toate cele trei rn.ari confesiuni cregtine, tu ,pri"ri. atf#a;
potrivit specificului doctrinar gi cultic. in accepfrun"u ""ia*t
nourt a i";;ari,-p;;;;;;;
este o cuvdntare bisericeascd simpld ce se rosiiste la momente
trtuwil i;";i;i;,
lie de bucurie (botez, cununie, sfin(irea Bisericii, i"rtiiirio piiit"T* in'parohil
s.a.), lie de intristare (1nm2rmQry.aie, parastase, calamitdli iit"rite q.a),*. pentru
a pdtrunde in competenfele gi limiteie de formd p*"n
9i de iond iti ei, sunt
necesare, mgi precizdrile de ordin etimologii. Termenul ca atare se g6se$te
intii,
at6t in vocabularul limbilor clasice, c6t gi al celir modeme. ir"uui",
insajacrita
precizarea din capul locului, ce pareneza, in accepliun"u tir"tito,
modeme de
sorginte latind are dou6 sinonimi, inhebuinlate mii des dec6t termenul clasic,
anu.rye,^qloc.uyiune si exhortalie, termeni de cire ne vom ocupa dupr
ce vom trece
mai intdi prin conotafiile cuvdntului cheie. Astfel, in greaca clasica intdlnim ver-
bll tapatvdco-o) : a s/dtui, a ayertiza, a tncuraii,."rp".ii, substantivul ,i
nupaiveotg, eary: tncuraiare, exhortalie, aviz, sfai, recoiandareros. Atet verbui
c0t gi substantivul sunt compuse din prepozilia ripa (de la, l6nga, din partea,
de..') gi verbul aiviat-ro: alauda, g ipr6oa a se resemna, a recoilanda, ,lrpe"-
tiv substantivul aiveor76, ecDr: rauddt*. $i g."acu modemr a pastrat verbul
rapaivat: a sfdtui, a povdlui, a indemna, o'i*$o\4;rot.I. M. Funduli, spre
plu, intrebuinleazd termgnr{ parenezd, in tratatul s6u de omiletici, la "r"--
cap.
,,fleptotcxtr.rd rd1po7pu" (predici oca,zionale),0'. Dicfionarele limbii iutin" il-

104' George ARAMA, in lucrarea Elemente de omileticd speciald, de o definifie

mai largn, din care
notam'. "Parenqa este o cuvdntare mai mult de ciranwtanld, dar
forma ei e mai sinptdledt a cu-
vdntdrilor ocazionale, apoi este scurtd si miscdbate
si, folosindu-se pnaxrto*t i" ciircTtfistanld, scoate
din ea remedii potrivite pentruvindecarea defectelor'morale ale asitnaibr adica scoate dii imprciu-
rarea ocazianald' una sau mai mylte tnvdldturi religioase ori morale, pe
carc cdnd e tet"nli U iipii"a,
alteoi le dovedeste oi motiveazd si termind ca o intremnare cdldwoasd a leurma, sau cu apliciliune,
i
si
iar indemnarea rdndne la urmd...". Edifie ingrij. de Arhim. Iuliu sGRIBAN, su;etl, 1930,'p. I13.
105. BAILLY Dictionnaire grec-francaii..., p. 1463, col. I.

- !0p.-lbid3m, q. a5, co! Il. Yezr qi LEXIK)N iso"-*sru), ab,riged from Lidder and scotts Greec-
English Lexilan. oxford, 19_89, care indici pentru aiuaar gi irnr*ite j" , ,pr*, i permite,
a rrcomanda,
a fi mullumit cu... p.20, col.I.
l^0T Lambros PETINIS, Dicliltnar grec-romin,Edit. gtiinflfica gi Enciclopedici, Bucuregti,
^ 1976,
p. 318, col. trI.
108. Icoavvou M. ooyNToy ttH, opil.qary', 0eoocrl.ovrrl, l9g5: " opoteE
c6),og trpocpdneE
rai rapaiveoeq, e(vu Evfiederyp|vo va eioa7bAv...., p. l3g.

3
34

clud qi ele termenul paraenesis, eos : avertisment, prescriplietw. Limbile mo-

deme de larga circulafie, engleza, franceza qi german, avpareneza in lexic, dic-
tionarele preciz6nd originea clasic6 a cuvdntului. Astfel, The Oxford - English
D ic tio nary, prezintd substantivul p araen es ir ex hortali e, av ertis ment, c o ns o I ali e ;
compozilie hortativd gi adverbul paraenetic: legat de natura parenezei; horta-
tivtto.
in limba francezd doar dicfionarele marirrr includ termenul clasic parenezd,
celelalte mai mici mention0nd doar sinonimele de care am amintit mai sus,
aloculiune Si exhortalie.
Pentru limba germand, Parrinese inseamnl ,f,rmahnung": sfat, indemn; de
asemenea, este inclusi in dictionar expresia Parrinetische Schriften: Schriften
mit moralischen Inhalt (scriere cu continut moral)r'2. Limba rusE foloseqte adjec-
tivturl parenetic, d: { (nrawciteli -nti: inu morald)"', ceea ce ne aminteqte de
intelesul strict moral pe care il dau unii parenezei. Dar ca substantiv, apare doar
echivalentul sinonimului aloca[iune = cratcoe slovo : cuvdntare scurtd (crat:
scurt)"4.
lnainte de a da explicafiile cuvenite pentru termenii sinonimi moderni, trebuie
si precizdm ci limbile clasice mai au dou6 cuvinte din aceeagi familie cu pa-
renezA'. paregoreza gi predica protrepticd. ,,Paregoreza" este preferat ca termen,
de exemplu, de pnrintele prof. Nicolae Balc6, in cursul de omiletici al P.C' Sale:
,,Predica paregoreticd are drept scop sd detrmine pe ascultdtori sd ia o anumitd
hotdrdre morald, vorbitorul utilizdttd o expunere clard a anutnitor idei Si motive,
pentru trezirea unor sentimente spontane'ttts. Termenul paregorezd deriv6 din
substantivul tapqyopia(verbul oapqyopeat-at): adresare, exhortalie, persuasi'
une, consolarerro. Cuvintul este compus din rapd (vezi mai sus) qi dyope6ot:
discurs, aloanliune, cavdntare, luare de cuvdnt, expunere, pledoariett' . Se observi
ridicina comunl cu substantivg,l dyopd: adunare, piald publicd qi cu verbul
tityogfi(at= a te afla intr-o piald publicd, a lua parte la disculii tntr-o pialn publicd
g.arf s. Latina a preluat termenul paregoria in mod identic din punct de vedere lexi-

109. Vezi L. QUICHERAT etA. DAVELUY, Dictionnaire latin-frangais, Hachette, Paris, 1910,
p. 962, col.ll.
ll0. 1LANENDON PRESS OXFORD, 1989 (XX volume), Second Edition, prepared by J. A.
SIMPSON and E.S.C. WEINER, vol. XI, p. 186, col. I[
I I l. De exemplu, LAROUSSE DE XX-e SIECLE, En six volumes, Ed. par PAUL ANGE, Paris,
I 932, termenul parenese este explicat prin: dkcourc moral, exhofiation 3 la verlu, Tom. V, p. 375.
ll2. MEYERS LEXICON,Leipzig,1940, Edilia 8-a, vol. V[I, p. 885.
ll3. Diclionar rus-rumdn, Moscova, 1954, p. 6l8,col. II, respectiv 475, col II.
ll4. Dicliona rcmdn - rus, Moscova, 1953, p. 33 col. L
ll5. Cuis tlactil. Fasc. III, p. 312; 9i adaugi, in pagina urmitoare: "in paregorezd scopul vor-
bitorului nu este sd instruiascd, sd convingd prin lux de argumentr dognatice, ci numai sd cdstige
voinla ascultdtorilor pentru o anumitd deciziune eticd..."
llO. OXfOnO LEXIKON... p. 582, col. II. Termenul figureazii identic ai in greaca moderni.
Yezi DicSionar grec-rumdn, L. PEJINIS, p. 322.
ll7 . Ibidem, p. 17. Tot aici, explicalia verbului dyopeitat: a fine un discurs, a lua cuvintul, a
vorbi in public; juridic : a pleda.
ll8. BAILLY.... p. 14, col. III, respectiv p. 15, col. I.
 35
cal, dar
9y un inleles ufol diferit: paregoria, ae: tt$urare, alinarets,sau, dup6
cum explicd dicfionarul Quicherat, soulagemert d'un maladerz,,
in acelagi sens,
deci, de a produce o alinare cuiva vorbindi-i. Expres ia piiica protrepticdigi
are
originea in rpotpdrut:. a tmpinge, a proyoca, a'exhorn _ q - ov
lrpor)ercrbg
: cel care poate stimula, exhorta),,t. Agadar, predica pritieptica
este cuv6ntarea
prin care vorbitorul indeamnd, convinge, sfttuiegte. Acelagi
inleGs at pareneza gi
paregoreza ,
. .Termenii alocuriune qi exhortarie, cum spuneam mai sus, sunt de origine
latin6, cu infeles, dac6 nu in totalitaie identic, fou.t. ufropiut p areneza. Etimo-
logic, alocuJiunea are.la baza vb..artoquor : a vorbi) aZonsoli, ", a exhorta (sib-
stantivul allocutio-onrs avdnd mai mulie infelesuri, i"tr" ca.e iuvdntare
solare; iar
ii de con-
^alloquium
= cuvdnt de consolar'e, e*hoita1i"1,;. tinirtoyi", termen pe
care l-am intdlnit de cdtwa o.1rery acum, ca sinonim
f""tro toli c6itarg termeni
t:1"rt1, 11i sus,.Rrovine din exhortor;
avnt exhortatio-onis
aris, ants sum: a iniuraia,. (substan_
= incuraiare) r23. Foarte apropiatd de exhortafi e' este persua_
siunea, cuvdnt ce se intdlneqte destul de des, mii aies sub forma aa;ectivutiri,pei-
suasiv" :,,conving6tor"r24.
Fdcind acum o recapitulare a termenilor prezentafr, menfiondm faptul cd
ei
sunt considerafi in lexicul limbii romine caneologismi,cutoite
cdparenezafrgg-
reazdin limbajul omiletic de mai bine de 100 de ani, desemnat ca gen
distincide
predicl in manualul de Omileticd al Pdrintelui V. Mitrofanovicir2i. Sla recurs,
insA,
la incadrarea lor in corpul neologismelor, credem, datorita filierei franceze prin
care au intrat in vocabularul nostru. intr-adev6r, dacd pareneza apare
ca termen
uzitat in limbajul omiletic din sec. al XD(-lea (sau chiar mai dewime), termenii
aloculiune exhortalie sunt mai recenfi. Diilionarul de neologisme al limbii
-qi
romdne'zo dd urmdtoarele explicafii: pareneza, subst. f. (rar): diicurs care prea_
mdreste virtutea; parenetic, adj.(rar) : care tndeamnd ia virtute, moralizatort2l.
Aloculiinea, l. discurs linut ostasilor de un comandanr militati rege sau tmpdrat;
2. cuvdntare ocazionald scurtdt2r.

l19, G. GUTU, Diclionar latin-romdn, Edit. gtiinfifici qi Enciclopedictr, Bucuregii,

--
360, col. II.
19g3, p.

120. Uqurarea, alinarea.unui bolnau

?UICHERAT,p.964,col. I. Tot aici, paregoricus _ a _ um
= remAde azodin (inofensiv).
12l. BAILLY... p. 1685, col. II.
122' L' QUICHERAT & A. DAVELLry.. p. 63, Col. lIl. Allocatiopare
a fi produsul combinafiei
dintre alius ('a-um) = altul, un altul gi vb. cincii (concieo-es-civi-citum)
= a asambla, aduna, a
excita, a produce, a cauzd etc. Ibidem, p. 2g7 cot. IL
173. Ilidem, p. 505, col. I-gi rL Dupe cum lesne se poate vedea, exhortor
se compune din prep.
,,ex" (: de, de la din etc) Si vb. hortor-ari = a tncuraii, a anima.
. lz4.Yezi DEX, p. 608, col. l: persuasiv-d, adj., = care urmdreSte sd convingd; convingdtoti
insistent, stdruitor.
125. p. 605 9.u.
126. Editura Academiei Rom6ne, sub ingrijirea lui Fr. MARCU
I 986.
li c. MANECA, Bucuregti,
127 . Ibtulem, p. 791.
128. Ibidem, p. 49. Aceeagi explicafie giin DEX, p.26.
36
unor sen-
Exortalie: (iv.) - cuvdntare, discurs prin care se urmdreste stdrnirea
timente, dezldnfuirea uio, inyiuni etc; incuraiare, t7deyf imbold'
,tnfld'::::'i':
i" rimua;ul omiletic romanesc, foarte rar vom intdlni termenul exortalte' n
,"t i.U, i"t,[fnim ceva mai des aioculiunea, cdnd se fac *Ylti" ci reportaje sau
rostit o
cronici in pres6, despre o anumitA personalitate "a din
alocutiune". Ne-am o""put, to.a, de'eti,mologia acestor d:-i-]-:t*""i'
"orrr"-narrdo-se atAt
parenezei
;;f,rrt de clarificar", ;aiiairt t haptut ca ei relprezint6 corespondentul
ir'ii-Uif" francez1;i;fiG;. Bun6oar6, Larousse du XX-e siqcle, exemplifica
pentru exhortation"" *-8itut ain ffictriei dit tt-9 p-redilA]a inmorrrantare: ,,"'Sa
Oxford English Dictbnary'
mort est pour nous uniixio,rtationibienviwe"r30.-Iar
p*lice care, potrivit clasi-
;;"G;lr; iutioniri#""ii1" parenezelor"'' ate?apei, interventii
ficariinoastre,
^-- se inscriu in rindul
Dffipg11ft" fimU"i"f il;, ;;;"ii aloculiune qi exorta[ie pot fi unul din-
intrebuin]ati
De aceea,
f5;fi.riri;uior", i"ii*Uuiuio*if"iit ei poi crea contuzii' este
tre obiectivele lucrerii oo"it.u este de a iemonstra ci terment! Parenezd'
Cu alte cuvinte,
cel mai indicat pentru toate cuva.,ntirile de circumstan{i'32'
din biseri-
;;;t " ;oJe cuvalntarile ocazionale, care se leagi $e un act iiturgic, fie

beqte de celelalte ui" predicii, o*iliu, piedica propriu-zisl qi panegiri-

g"r*i--*i
slujbele din interi-
cul, prin faptul ci i" ti*p-;;;."ti"u t" ti" numai'fn biseriia,la
legat6 de un
orul Sf. l6caq, paren"ru"" tin" at6t igauntru cdt-qi in afar6,
evident
de ac! liturgic"' pentru
act liturgic, cum am -""fi"""i deja. Precizdm ,,ligatd ?.n
de
c6 in lumea protestanti (9i neoprotestan!6),
din afara lScaquri-lor
cult, nu se leag6 n"upliiO" *:"* tg*iciu
"ir#1*it".
relogios, ci se considerd predici cu
De exemplu]qastorul David Buttrick, profg-
caracter evanghelizatiigi apologetic.
sor de omiletica ra oidniii s'.t v*a"tuitt univers'ity, recunoscut ca o mare autori-
""i

|29.Ibidem,p.423.DEX...p.314.observarnceexortalieeste-redatfe.i.h"THEoXFoRD
Pentru exhort' menfioneazi: "v'
ENGLISH Dlcrtouen{-.,iiJ".ura r,-rri, interiorul cuvintului'
stimulatingTircls to conduct regarded as laudable' Said'
trans. ??r admonish earnestly; to urge by
explicataSfel:,",i' The action or prccess of
also of circumstances, etc.",iar substantiwl exhortatio'neste
or urging to *"tii a"i*"a hudable conduct: an instance of
exhorting, of earnestly aimonishing
this; Z. A set speech deti;;;;;i;;;;iz iurprTr"irS "rt
orting; a dlrcours; a formal adress in the course
col I'
of religious obsemance, iiidi""iiiiitrry or rite,,,i*i. v p. 538, col.III, respectiv p. 539, "allogy-
pentru alocufiune:
;Gig;;
Sensul de cuvintare ;J; m"nlionat de acest ai.gonr. 9i (sicl), A public
tion = t. A formal d**';;';;i;;Lnn uy o'g"r"roilo hi, soldiers; hinie in r.c ch.
I' Vezi 9i C'
adress by the Pope to his clergv, or k1!!e-Q!yr9! wieraly'l'.Tomr^l*t'j40'col' exortatiune'
Iu,3ibiu, iOO+, p. 528"Parenesa=
DAICOVICIU , eXCtCt OiOO'U ROMANi,Vol.
agrdire, cuvdntare ,o"ra, oiirota poporului cregtin,
ori persoanelor singuratice, cu dnumite oca-
siuni mai solemne".
l30.TomVp.36a.seinfelege,aiciexhortationaresensuldeindemn,pildi,exemplu.
13 t. Vezi mai sus, p Zs. De altfel, poiiiit torouuutui du Xi-e siacle"'cit" ,,L' allo'
cution franqaise
".i'lii,
c'est le speech anglais", Tom' I, p' 157'
o acliune sau un fenomen, sou care
l3Z. CircumstaAa =-{^iriiu,rir", fupt, lucru, i_are insoleSte
se petrcce in acelasi ti*p'"i i'ti'""ru,'ObX...p.148,
.;i. ii. i; inleles titurgic , circumstan(d=sluibd
intrebuinlat,in literatura omiletici francezl pentru pareneze'
ocazionald.Termenul ,,.i."rio."f'este
Guide du pridication,
De ex: ,,La pridication or"'irl*rrU",,, la P. GiJERIN & T. SUTCLIFFE,
Centurion, Paris, 1994' P. 131-155'
 37
tate in domeniur3r, fbcdnd_distincfia inke ,,preaching in church'. gi
,pieaching out
Church", spune c6....predicarea in biserica se face pentru cei carl au fost boftzafi
in frristos, iar cea din afara sf. l6cag are un caracter evanghelic gi apologetic,.,i.
DupE cum lesne se poate observa, este o diferenfi notabi'ia intre acist p'unct de
vedere qi practica ortodoxi. in timp ce in protestantism,,out - church sieaking.,
vizeazd scopuri de evanghelizare, propriu-iis un prozelitism mascat, in ortodox'ie
orice parenezi rostit6 in afara Sf. lacaq de cult se incadreazi intr-un anumit servi-
ciu religios, o Taind sau o Ierurgie, la care participi cu preponderenfE membrii ai
Risericii, lq care se pot adduga, in mod normal, gi persoine de alte confesiuni, sau
chiar atei, la o inmormdntare de exemplu. preotul va rosti pateneza, potrivit cu
felul slujbei respective, cu locul gi celelalte date ale situalieijfEra weo intenfie de
prozelitism, ci pentru scopuri bine determinate, despre care vom vorbi mai yos.
Es.te.adevdrat cI preotul are posibilitatea sd foloseaica in mod inteligent aceste
prilejuri, la care gi neortodoc$ii sI audd invdfiturile credinlei celei neichimbate.
A nu rosti un cuvdnt la slujbele din afara bisericii, la careparticipa gi ingi care
poate nu trec niciodata pragul Sf. lrcag, inseamnd a greqi de doua ori: o data fap
de datoria in sine de a predica; al doiiea fafa de aslulfatori, care sunt lipsili <ie
binefacerile propoviduirii, inclusiv cei reci in credinf[, care ar putea fi c'aEigafi
pentru Bisericd. Sf. vasile cel Mare se pronunti cu asprime fale de cei care hegti-
jeazd misiunea invdtitoreascE: ,pac6 ielui caruia i i-a incredinlat sarcina dE a
propovrdui cuvantul va neglija sa qi-o implineasca, e socotit ca un ucigag de
oameni, precum este scris"r3s.

2. Surse originare ale parenezei. Scurt excurs istoric

I,storia parenezei coincide cu istoria predicii in general, incepAnd cu formele

omiletice din Vechiul Testament, continu0nd cu cele din Noul Testament, perioa-
da patristicl g.a., pdni in zilele noastre. in literatura noastrl omileticd, incd nu
avem un studiu care si se ocupe in mod special de parenezI in ansamblu, nici
mdcar la nivelul unei lucrdri de seminar. Doar necrologul, ca gen pareneti cutilizat
mai frecvent decat altele, beneficiazi de cdteva sfudii,-parenezei,
care ne-au fost gi noud de
mare ajutor"o. in ce privegte sursele originare ale nu se pot face
aprecieri prea multe la inodul general, ci numai atunci cflnd ne vom referi sepa-

133. Avem la indemani tratatul sau, Homiletic. Moves and structures, London, l9B7 , 497 p.
134. ,,There is in-church speaking b the faithful who have been baptized tn Christ, and there is
out-church speaking wich is evangelistic and apologetic in character" (p.225). Vezi intreg cap. 14
"Preaching in Church and out", p.225-238.
l35.Regulaebrevistractate,xLYP.G.3l,col.ll12.,,...precumestescris"sereferilacap.33
din Iezechiel, in care se vorbegte despre datoriile profeyilor.
I 36. De ex. Pr. prof. dr. Dumitru BELIJ, Cu privire la necrolog, in MA, an. X, I 965, nr. 4-6, p.
348-370; Pr. dr. Gh. LlllU, Necroktgul. Studiu, in BOR, an. XCVI, 197g, nr. 9,p. 1124-1134;pr.
drd. Constantin GRIGORA$, Structura Si importanla necrologului in secolul de aur al predicii,in
ST, an. XCVIII, 1980, nr. l-2,p. 166-178; Pr.dr. Simion RADIJ Pentru o tematicd ueStind a necro-
loguribr, in MA, an. XV[, 1972,nr.7-8,p.572-594; pr. STANESCU Florian, Despre cuvdntdrile
filnebre, in MB, an. XIII, 1964, nr. l-3, p. 60-64.
38

rat, pe categorii de pareneze. Aici ne rezumdm la cdteva constatiiri globale,.cu

aplicalie generald. Cionologic, cele mai vechi parenezepotfi socotite cele biblice
vLtero-teJtamentare. Este adevarat cA nu pot fi catalogate ca pareneze pure, in
accepfiunea actual6, tindnd cont de cerinlele de confinut gi tehnicE ale acestui gen
omiliiic. Dar corespund in mare mdsuri cu elementele definitorii: sunt cuvintiiri
ocazionale, scurte, iu caracter indemn6tor g.a. De exernplu: Cuvdntarea lui Sa-
muel de la I Regi, 12, l-25; Plfungerea lui David la moartea lui lonatan,II Regi,
l, lg-27, o anticipare a necrologului creqtin; Cuvdntarea de mustrare a lui Natan
p'entru David,II Regi, 12,l-4; Cuvdntarea lui Solomon la sfinlirea tempului,fll
Regi, 8, l5-53, g.a. Pentru Noul Testament, sunt socotite parenezepropriu-zi_se ,, in
seiiut strict al cavdnhilui'\31' Epistota cdtre Filimon, Epistolele a II-a qi a III'a ale
sf. Ap. Ioan, si Epistola soborniceascd a sf. Ap. Iuda. De altfel multe din cuvin-
tarile Mentuiforuiui qi ale SfinfilorApostoli, dacd nu in intregime, cel pulin parftal
au continut parenetic, in sensul acceptat astdzi. Cele mai multe dintre acestea au
caracter ocazional sau de circumstanli, deosebindu-se de omiliile care erau rosti-
te de obicei in Sinagogi. Este greu, insd a se face o delimitare stricti pentru cu-
vdnt6rile parenetice din ansamblul predicii Mantuitorului gi a le incadra in categg-
riile propuse de noi in capitolul II al lucrarii. De aceea nu recurgem la exemplifi-
cari, pentru a nu risca catalogari simpliste. Predica Mintuitorului este unicd. Fie
in parabole, fie in celelalte forme de exprimare, Mdntuitorul imbjnd armonios ele-
mentele omiliei cu ale parenezei qi predicii propri-zise, rezultdnd genul unic -9i
inconfundabil, datorit6 iaracterului sdu dumnezeiesc. in ce priveqte, ins6, predi-
cile SfinfilorApostoli, putem afirma cd majoritatea se incadreazd in genul parene-
tic, cu piecizareaca au un pronuntat caracter misionar. Edificatoare in acest sens
swt: iuvdntarea lui Petru-din ziua Cincizecimii (Fapte2,14-36); Cuvdntarea lui
Pavel in areopagul din Atena (Fapte 17, 22-31) Si Cuvdntarea lui Pavel cdtre
preoli la Mtlit (Fapte 20, 18-35)"*. Dintre scrierile Pdrinfilor Apostolici, multe

137. Pr. prof. N. PETRESCU, Omiletica...,p. l29.,,Chiar Epistolele.Noului kstamnet, in

numdr de 2 I , sunt scrieri parenetice, adicd scrieri ocazionale, nurnai cd cele mai multe din ele au
devenit tratate sau prelegeri dognatice-morale, datoritd nevoii de a fixa bine doctrina divind in
Bisericile noi tnfiinlate, cdrora le sunt adresate". Ibidem.
Pr. prof. Dumitiu BELU, in studiull Predica apostolicd, in MA, an. XI, 1966, nr. l-3, f6ra s6
menlioneze caracterul parenetic al vreunei epistole neo-testamentare,'face cdteva aprecieri-extrem
de binevenite cu privire la raportul epistold - pretlicrt; ,,5-a spus cd inseS_i s.crisorile (epistolele,
n.n.)
Sfinlitor Apostoli nu sunt altceva decit predici. S-a afirmat $i punctul de velere opus' anume ca
ipiiolele nu sunt predici. Dobvada? Ar fi suficient sd. se ia tn considerare Epistola ciitre romani in
iare domind de la inceput pdnd la sfdrSit stilul epistolar, pentru a se vedea cdt de strdine sunt scrie-
rile apostoliktr de ceea ie se cheamd predicd (vezi M. SCHIAN, Geschichte der christlichen
Predigt, in: Realenzyklopadie fiir protesiant Theologie, XY Ed. III Leipzig, 1904, p' 628).-!otupi'
nu se'poate nega cd e)Xtoteie la care ne refertm-rdsfrdng insuSi conlinutul predicilor_Sfinlilo.r
Apostoli Si tntio oarecare mdsurd, insdsi forma tn care i1 Prttpovadui.au tnvd(dtura. Scrisori\
A).postolilor sunt o imbinare a stilului episiolar intlirect, o imbinare a stilului scris cu cel de tip oral,
iirect at predicii. Ele sunt menite sd fie citite tn fala credinciosilor... se poate spune, deci, cd,.in.
general, ipi*ilele Sf, Apostoli sunt predici de citit Si clA tendinla lor este sd-i tntdreascd pe crcdincioSi...*
p. 102 - 103.
138. Pareneza bibtic6 a Vechiului Testament este foarte pufin prezente in cultul nosku. Consi-
derim interesantii urmetoarea sugestie de restructurare a pericopelor biblice: "(sd se urmdreascd) o
 39

sunt pareneze propi\-zise. intre acestea, Epistola II-a cdtre corinteni, pusi pe
seama Sf. Clement Romanul, dar al clrei autor rdmine necunoscutr3e, considerat6
eea mai veche cavdntare creStind ajunsa pAna la noir{, este - din punctul noshu de
vedere - o parenezd mai extinsd, nu omilie cum se apreciazd in general"t. Afir-
mim aceasta, penku ci in conlinut se remarc6 mai preponderent caracteristicile
parenezei decit ale omiliei. Aproape toate capitolele incep cu indemnuri proprii
parenezelor: ,,Frafilor, aga frebuie sd gindim de Iisus Hristos, ca de Dumnezeu...
(cap. l); ...Sd nu ne mlrginim a-L numi numai Domn... (a); SA facem voia Celui
ce ne-a chemat... (5); SA luptlim, deci, frafii mei, gtiind ci lupta ne sta in faJa... (7);
Sd ne pocdim... (8); Noi, agadar, sd slujim lui Dumnezeu... (11)" q.a.m.d. Iar ulti-
mul capitol, 20, concluzioneazd cele susfinute anterior tot prin cuvinte exhorta-
tive: ,,Sd nu se tulbure, ins6, mintea voastril...S6 avem credinf5 frafilor gi surori-
lor! SI ducem lupta de incercare a Dumnezeului Celui viu; si ne exercitim
(trudim, n.n.), in viata aceasta ca sd fim incununafi in cea viitoare..."'a'. Ce scrie-
rea aceasta nu este o epistold, ci o cuvintare, ne mAfturiseqte insugi anonimul au-
to1, care in capitolul.l9 spune: ,,Deci, frafilor gi surorilor, dupd cuvdntul Dumne-
zeului adevdrului, v6 citesc aceasti cuvdntare, ca sd fifi cu luare aminte..." (subl. n.)tar.
In veacul de aur al cregtinismului, Sf. Ioan Guri de Aur este un model qi al
cuvtntdrilorparenetice. Estg revelator si lu6m ca exemplu cuvflntdrile Despre sta-
tuita, predici de circumstadla prin excelenfi. Pdrintele Mihail Bulacu, in'studiul
consacrat Omiliei despre predicd al Sf. Ioan Gurd de Aur,noteaz.d c6,,genul pare-
netic a frcut pe Sf. Ioan Hrisostom sd strdluceasci gi mai mult in misiunea de
predicator, apreciindu-se nu numai exegetul biblic pe inlelesul poporului, dar qi
tehnica specificd marelui orator bisericesc"ra'. In afara de parenezele propriu-zise

mui bogatd Si variatd distribuire a pericopelor evanghelice din duminici gi sdrbdtori, pentru a nu
repeta aceleasi lecturi biblice Si pentru a gd.ti teme noi de predici apelfud gi la Vechiul Testamenf'
(subl. n.), Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, Cultul lilurgic fald de nevoile Si crizele spirituale ale tim-
pului nostru, in BOR, an. CIX, 1991, nr.l0-12, p. 109.
139. Pr. prof. dr. D. FECIORU, Introducere,inPSB,vol. l,Bucure9ti, 1979,p.92.
140. Ibidem, p. 91. Vezi qi NEI{ CATHOLIC ENCYCLOPEDIA, in care se spune despre Episola
II c6tre Corinteni cd ,deserves mention as the oldest extant christian seflnon,,, vol. VII, cap.
"Preaching", Washington, 1967, p.684, col. II.
l4l. Yezi DICTIONNAIRE DE THEOLOGIE CATHOLIQUE, vol. III, l, col. 54, 9i Drd.
Sebastian $EBU, Forma Si conlinutul predicii creStine in primele trciveacari,in ST, an. XIX, 1967,
nr. 3-4: ,r{ceasta epistolA, cu autenticitate at6t de controversate, pare sd fi fost inifial o omilie, care,
ulterior, a fost amplificati... av6nd tendinle parenetice" (subl. n), p. 215.
. 142. Ibidem, p. 103.
143. lbidem.
l44.Yezi trad. rom. Prcdicd despre statui, Partea I, had. $l BEZDECHI, Rm. Valcii, 1937;
Asceste pareneze au fost finute la Antiohia in anul 387, an in care din cauza miririi excesive a
impozitelor, antiohienii au dir6mat statuile implrfltegti, fapt care le-ar fi putut atrage rtrzbunarea
suveranului. In timp ce episcopul Flavian era plecat la Constantinopol spre a cere, in numele
poporului, iertare impiratului, Sf. Ioan GurI de Aur a tinut aceste pareneze, prin care incurajeazi 9i
consoleazl poporul. Impnratul a pronunfat iertarea, la succesul lui Flavian contribuind gi Sf. Ioan
prin incurajarea poporului cu aceste cuvintdri; vezi Pr. prof. dr. Ioan G. COMAN, Patrologie,
Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR, Bucureqti, 1956, p. 200.
145. Op. cit., p. 17-18; De fapt, Plrintele M. BULACU, susfine aceasttr afirmafie 9i pe baza
cercetirilor dr. Leopold ACKERMANN, din lucrarea Die Beredsaml<eit des heil Johsnnes
40

Despre stahti, elemente deosebit de valoroase pentru parenere speciale la cununie

gi inmormflntare pot fi exfrase din Omilia asupra cdsdtorieita6, respectiv din Omi-
lia despre invierea morqilor'n'. Nu intrdm acum in am6nunte legate de contribufia
celorlalli mari Sfinfi Parinfr la dezvoltarea genului parenetic, intruc6t o vom face
atunci c6nd vom analiza separat categoriile de pareneze. Urmnrind in continuare
intenfia de a puncta succint prezenla parenezei in cursul istoriei creqtinismului,
amintim cd ea nu lipsegte nici in Evul Mediuro', cu toate cd in aceast2i perioad6
predica a cunoscut o anumite stagnare. Pentru Evul Mediu literatura omiletic6
romdneascl beneficiazi de o tezA de doctorat in care este menlionati 9i prezenfa
parcnezei,yAJtd mare categorie de predici sunt acelea caretrateazd felurite impre-
juriri vesele sau triste din viafa omului. Astfel avem cuvintiri la nunfi, la botezuri
chiar, apoi predicile funebre. La fiecare, predicatorul este dator sd-gi aleagd doar
tema de vorbit, ip legaturl cu evenimentul qi cu atmosfera de bucurie sufleteascl
ori.de intristare. In ceea ce priveqte normele omiletice de tratare sunt cam aceleagi,
numai in ceea ce privegte lungimea vorbirii de obicei se cerea sd fie mai scurtd'orae.
in ceea ce privegte exemplific6rile pentru pareneze, autorul evocd necrologurile
alcdtuite de Jacques de Vitry pe categorii de profesii: boieri, prelali, cavaleii,
oameni de rind q.a.r"'.
in Biserica noast6, istoria parenezei nu beneficiazd de mdrturii scrise dec6t
din secolul al XVI-lea. Este ntindoielnic cd de la ?nceputul cregtinismului pe
pamdntul patriei noastre parenezava fi fost intrebuinfatii al6turi de celelalte genuri

Chrisosbmus,Wurzburg, 1889, p. 9l. ,,In eben diesen trat Redner eigentlich ers in seine Rechte ein;
hier in der Paranese (subl.n.), zeigte sich die ganze rednersche Natur des Heiligen in ihrem wun-
derbaren Glanze und ihrer unwiderstehlichen Kraft. Hierin liegt die Starke, von hier dadiert die
Grosse und Be.ruhmtheit der Beredsamkcit unseres hl. Kircenvaters..." Ibidem, p. 18, nota 39.
146. Homelie sur le mariage,la J. BAREILLE, Oeuvres compbtes de S. Jean Chrisostome,text
grec-francez, tom. V, p. 3ll-338.
147 . Trad. Pr. D. FECIORI) , in lzvoarele Ortodoxiei, nr. 5, Bucuregti, I 942.
148. in Europa, Evul Mediu se consideri perioada intre anii 476 (cdderea Imperiului rym1n {e
apus) qi 1453 (clderea Constantinopolului) - vezi LE PETIT LAROUSSE, I 995, p. 68 I , col.I-II; din
punct de vedere bisericesc, Evul Mediu este cuprins inke veacul al IX-lea (inceputul perioadei post
- patristice), pAnd in secolul al XV-lea - vezi Protos. Vasile VASILACHI, Predica tn Evul Mediu...,
p.24.
149. Ibidem, p. 150. Din c6te gtim noi, aceastli tezi de doctorat este prima in literatura omileti-
ci romingasci. Pirintele V. VASILACHI, niiscut in anul 1909, din familie de preot, este incl in
viata, indeplinind slujirea de vicar al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe romine din America. Inhe
anii 1959-1964 a fost de{inut politic, impreunii cu fratele P. Cuv. Sale, Pirintele Haralambie
Vasilache (fost stare{ de Cernica gi Pasirea), decedat in inchisoare la Gherla (Pr. prof. dr. M.
PACURARIU , Diclionarul teologilor romdni, Bucuregti, 1996, p. 472, col. II). A se vedea 9i Pr. dr.
V. VASILACHI, Another workl - lulemories liom communists prisons, New - York, 1987' 97 p. (qi
Pr. V. GORDON, recenzie la aceasti carte, in BOR, an. CIX, 1991, nr. l-3, p. 186-188). Teza de
doctorat a Pdrintelui V. VASIT ACHE, insumAnd 278 p., este structuratl in 4 mari capitole: I. Wala
lumii medievale (p.25-79); IL Problemele tratate de predicatori tn Evul Mediu (p.81-136); III. Arta
de a alcatui Si rosti predici in Evul Mediu (p. 137-164); IV Studiul cdtorva figuri reprezentative ale
predicii Evului Mediu: Francisc de Assisi, Bernard d.e Clairvaux, Grigore Palama Si Mitropolitul
G rigo re f am b I ur: (p. 227 -2a1.
150. Vezi LECOY DE LA MARCHE, La chaire frangaise au moyen age, spicialement au XIII'e
siAck,Pais, 1886, p.279,apud Protos. V. VASILACHI, op. cit.,p. 150.
 Bibilotecd Personall
PT.MARIUS IOANA
4t
omiletice. Din pdcate despre mdrturii scrise se vorbegte abia din secolul al XV-lea,
iar prima predicd scrisfi tn limba rom&nd, care s-a pdstrat efecttv este ,rCu-
vAntul lui Neagoe Basarab la a doua ingropare a oaselor mamei sale Neaga gi
a copiilor sd/ Petra, Ioan, Si Anghelina", la M-rea. Argeg, aproximativ in anul
I 5 l9'5'. Remarcdm, a$adar, c6 prima predicd pisffatI este, de fapt, o parenezE, din
categoria necrologului. C0t despre secolul al XV-lea, de care am pomenit mai sus,
avem mirturii cu privire la predica lui Grigore famblac, preot al Patriarhiei de
Constantinopol, trimis la curtea lui Alexandru cel Bun, ?n anul 1401. Episcopul
Melchisedec $tefrnescu, in Wala Si scrierile lui Grigore famblac, cititl la gedin-
leleAcademiei Rom6ne, din27 ian. gi l7 feb. 1883, face la un moment dat aceastl
afirmalie: ,,De la Grigore Jamblacu au rdmasu posteritdtii mai multe predice gi
panegirice, unor persoane iubite gi stimate de dinsulu...Toate in limba sdr-
beascd"r52.
Nu este exclus, ins6, ca Grigore ]amblac sd fi rostit'unele predici in ro-
mdnegte. Episcopul Melchisedec $tefdnescu vorbeqte, in acelagi document, de
,,familia romdneascd qi locul naqterii lui [amblac"rs]. Pentru genul parenetic, se
face pomenire de Cuvdnailu lui famblacu linutu la Moscova la mormdntulu
unchiului sdu Kiprianrsa, agadar tot un necrolog.
Daci pdna in secolul al XVI-lea dovezile scrise privitoare la predic6 sunt
pufine gi sporadice, din acest secol inainte activitatea predicatorialS este consem-
natd cu regularitate, in toate provinciile romineEti. In ceea ce privegte pareneza,
se vor p6stra cu preponderenfi necrologurile, precum vom vedea la paragraful
respectiv (IIL 3. a). Tot din secolul aI XVI-lea, istoria literaturii romdne consem-
neazd, in categoria literaturii antlice"', expresia literatura pareneticd, grupare in
care sunt incluse Invdldturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Teodosie, scriere

l5 I . Publicat5 de Nicolae IORGA, in Cuvdntdri de inmormdntare qi de pomenire (din veacul al

XVI-lea pdnA la 18i?),Ydlenii de Munte, 1909, p. 7-17 (vezi Anexa,p. 190-192).
152. Melchisedec $TEFANESCIJ, Wala si scrierile lui Grigorie lamblac, Bucuregti, 1883, p.
79. Pdrintele prof. M. PACURARIU, face aceasti menflune: "Grigore lamblac a scris Si a rostit la
Suceava - in limba slavd - un numdr insemnat de predici (dupd unii 2j, dupd allii numai 5)', IBR,
Bucuregti, I 980, vol. L, p. 401 . Diac. dr. Gh. COM$A, in Istoria predicii la romdni, Bucuregti, l92l ,
303 p., noteaza'ci de la Grigore Jamblac rim6n 8 predici. N. CARTOJAN zice ci 17; vezi Istoria
literaturii romdne vecil, Bucureqti, 1980, p.47: despre Sf. Taine; despre rdposali; viala monahald;
despre ldsatul sec de brdnzd; Nasterea Sf. Iaan Botezdtorul; Sf, Ap. Petru qi Pavel; Preacinstirea
Maicii Domnului; laudd cektr trei tineri Si pruontcului David, p.9.
153. Viala Si scrierile..., p. 2; insuqi numele lamblac, derivd - dupi afirmafiile episcopului aca-
demician - din fim-blacu: Semi-vlachu; ,,a$a il numesc scriitorii ruSi, ,,fimblachu", ibidem.
Melchisedec $teftnescu admite gi posibilitatea ca Gr. Jamblac si fie inmormantat la Ministirea
Neamfu, dupi voin(a sa, ceea ce ar intiri ipoteza originii sale rom6negti: ,,Tradilia pdstratd la
Mdndstirea Neamlu despre moartea lui famblacu tn acea mdndstire Si inmormdntarea lui acolo, are
toutd probabilitatea de adevdr istoric",Ibiden, p. 107. N . CARTOJAN, este insi de alti pirere:
,,era bulgar",, op.cit. p.47, considerAnd, totodata, cd,studiul lui Melchisedec este depdsit...",p.48.
154. Ibidem, p.80.
155. ,,Literaturd aulicd": literaturi de nivel universitar, aulic (de la auli = sala universitari);
,,auld", mai inseamni qi curte mare, domneascd, impdrdteascd; agadar,literaturd aulicd: literaturi
ce {ine de curtea domneascd,, DEX.,.p.54.
42

parenetica prin excelent5'56. Este cea mai veche cuvintare, clreia i se asociazl
denumirea de parenezd, sau de piesd a literaturii parenetice. Trebuie, 1ns6, si
facem precizarea cE genul parenetic este mai s6rac reprezentat in bibliografia
omiletiia romineascd. intr-un studiu omiletic reprezentativ pentru istoria predicii
noastre, Pdrintele Gabriel Popescur", atrage atenlia cd predica ocazionald, la
botez, cununie, inmormintare gi diferite alte ierurgii, ne-a ldsat mai pufine m6r-
turii in trecut, tocmai pentru caracterul ei intdrnpldtor, adesea personal pentru care
a fost rostit6.

3. Scopul gi utilitatea parenezei

in general, pareneza are acelagi acop cu al celorlalte genuri omiletice, formu-

tat asftl: lumiiarea minlii, tncdlzirea inimii qi tnduplecareavoinlei (pokivit celor
trei mari functiuni ale sufletului). Toate acestea in vederea unei tot mai mari
apropieri a credinciosului de Bisericd, spre mintuire. Pril specificul lor, parene-
zite 1i, mai mult, ins6, de latura volifionald a persoanei. Indetnnurile, caracteris-
tice acestui gen omiletic urmdresc influenlarea voinlei ascultAtorului spre sdvdr-
qirea faptelor virtuoase. Aceasta nu inseamnl, ins6, cdpareneza nu se adreseazd
deopotrivd gi minlii (sau rafiunii) qi inimii (sau sentimentului), intrucdt funcfiile
sufletegti se intrepltrund, nelucrdnd niciodat6 separat. Exist6, totugi, o prepol-
derentd a angajdrii funcliunilor sufletegi, corespunzdtor cu imprejuririle, genulr
tema, scopui predicii respective. Omilia, spre exemplu, va angaia mai mult
rafiunea aicultatorului; o predicd morala, despre iubire sE zicem, se va adresa.cu
precldere inimii; iar o pJrenezdla o inmorm6ntare - fbr6 sd neglijeze inskuirea
ieligioasi qi inc6lzirea inimilor - va urmlri cu preponderenfE induplecareavoinfei
celor de fat5, spre fapte virtuoase.
Scopul-particutar, sau special, al parenezei este si extindd binefacerile
propovaduirii qi la alte momente liturgice, in afar6 de Sfhnta Liturghie, la care se
preai"a in mod curent, cum aI fi sivirgirea Sfintelor Taine 9i a Ierurgiilor, fie in

l56.Yezi Crestomalie de literaturd romind veche,vol.I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984, in

special studiul Catelinei VELCULESCI), Literatura aulicd (lY) - l. Literatura pareneticd, p. 145
g.u., in care se face o analizd a lucrdrii de cipetenie a lui Neagoe Basarab, inclusiv a Pldngerii la
mormintul lui Petru (p. laQ. Pareneza abunda de indemnuri pdrinteqti, dar impresioneaz6 qi pro-
funda credinf6 in Dumnezeu'a domnitorului: ,,... Iar mai vdrtos sd te rogi lui Dumnezeu ca sd-li /ie
tocmirea Si ordnduiala ta tle la Ddnsul. Pentru aceea sd-li ridici gdndul Si mintea la cer sd4i
pogoare Si sd-li fie Dumnezeu tn aiutor.." Ibidem,p. 150.
A se vedea qi edifia recentil a invdldturilor..., Versiune originala (text original fotografiat), tra-n-
scriere, traduceie gi siudiu introductiv de G. MIHAILA, Edit. Roza v6nturilor, BucureEti, 1996,430
p., in care se face qi o analizx detaliata a mult - controversatei p.oble]Ire a paternitnfii.
157. Pretlicd s'i predicator in Biserica Ortodoxd Romdnd, in BOR, an.LXXXIX, 1971, w. l-2,
p. 96-120. pr. C.'pOppSCU este doctor in Teologie, la disciplina Omileticd, cu subiectul
Mitrupolitul (Jngrovlahiei Antim ivireanul, cdrmuitor bisericasc Si propttvdduitor al Evangheliei,in
ST, an. XXI, 19-69, nr. l-2 (qi extras), in care analizeazd 9i predicile ce {in de genul parenetic dintre
care am inclus qi noi cAteva (vezi Anexa).
 43

bisericd, fie la casele credinciogilor, sau in alt loc. Parenezele pot sd produca mari
efecte, ba adeseori mai mari decdt in cazul celorlalte forme ale predicii, din cauza
scurtimii gi a zborului mai inalt retoric ce-i este propriu, intrucdt creqtinii o asculti
cu mai mult6 pldcere gi cu o mai mare atenfie. Scurtirnea ii foce pe ascultdtori sd
nu uite cele cuvdntate Si sd-Si aminteascd de multe ori preceptele legate de viala
lor familialdr". Biserica vine in intflmpinarea credinciogilor nu numai cu Liturghia
din dumninici gi slrbatori, ci cu toate celelalte daruri liturgice, aceasta pentru cd
credinciosul insugi ,,doreqte s6 intrelind un dialog continuu cu Dumnezeu, o
legdturd mereu improspdtatii prin rugdciune gi implinirea cererilor adresate Lui. El
nu poate a$tepta ca harul Tainelor primite sd se punl in miqcare de la sine...""'.
De aceea apeleazd gi la ierurgii, ocazii care il obliga pe preot la asistenfi core-
spunzitoare, prin ceremonial gi cuvAnt. In scopul de a sprijini slujitorii in demer-
sul necesar alcatuirii gi rostirii parenezelor, s-a simfit nevoia tiparirii unor cdrf de
predici speciale. Este adevdrat c6 sporadic Ai nu in condifii optime din punct de
vedere calitativ qi cantitativ. La noi, spre exemplu, in ultiniii 20 de ani doar
doudrn', gi nu pentru toate tipurile de pareneze, ceea ce atatJ', din pdcate, o slabd
preocupare pentru acest gen omiletic, gen care poate avea un impact extraordinar
in pastorafie. Profesorul de vrednicd amintire, Teodor M. Popescu, atrdgea atenfia
cL ,,tntdmpldrile mai deosebite din viala credincioSilori nenorociri sau bucurii,
apropie pe preot mai mult de sufietul credincioSilor Si-l edificd asupra temelor Si
datoriilor lui de predicator, oferindu-i mult qi prelios material pentru predici,
dacd preotul pune interesul cuvenit pentru gdsirea lui, dacd pune la inimd cauza
s lui irii S i mdntuirii credinc iog ilor..."'ut .

Importanfa parenezelor se va observa mai bine dupi ce le vom analiza,pe cate-

gorii, at6t sub aspect teoretic, c6t qi practic, prin studierea cdtorva modele pentru
fiecare. De aceea am plasat la concluzii evidenfierea utilitatii lor pastorale, evi-
denfiere care va reegi de la sine, in urma analizei de care am vorbit. In acest
moment am urmirit s6 facem doar o legatura de principiu intre scop qi utilitate,
pentru justificarea temei lucririi noastre. Dac6 pAnE acum, parerrcza nu s-a bucu-
rat la noi de atenlia ce i se cuvenea, dovadd publicistica extrem de redus6, de
acum - in condifiile in care Biserica Ortodoxd se confrunti cu un numAr tot mai
mare de,,predicatori", de provenienlI tot mai dubioasd, ar ft un act sinucigag si
se continue slaba preocupare pentru acest gen omiletic. Nu numai cd nu trebuie

158. Ec. N. IANCU, Cuvdntarea bisericeascd...,p. l2T.inacelaqi sens se pronunfii 9i Parintele

prof. dr. D. BELU: ,,CuvAntdrile ocazionale au menirea de a valorifica din punct de vedere al
credinlei creStine eyenimentele mai importante privintl un grup restrins, o familie sau chiar un sin-
gur credincios...", Cu privire la necrolog,invol. Culegerc de predici (cuvdntdri la cununii Si tnmor-
mhilaril, alcetuite sub indrumarea I.P.S. Mihopolit dr. Nicolae CORNEAN{J, Timigoara, 1974, p.
219.
159. Pr. prof. dr. Liviu STREZA, S/intele Taine Si ierurgiile in via(a Bisercii Si a uedincioSilor,
in R.T. 3/1993, p. 8.
lffi. Culegere.... Timiqoara, op. cit.,336 p. qi Pr. prof. Ioan BUNEA, Cuvinte de invdldturd la
botez, cununie Si inmormdntare, Cluj-Napoca, 1986,352 p.
l6l. Teodor M. POPESCU, Predica - o mdrturisire a preotului, in GB, an. XIII, 1954, nr. 1l-12,
p.643-649.
 44

pierdut nici un prilej pentu a vesti cuv0ntul Domnului, dar se impune gi tiptuirea
de modele de astfel de cuvdntirir62, pentu toate momentele zise ocazionale,la
care participi o mai mare diversitate de ascultEtori decdt la predicile duminieale
sau din,sdrb6tori. Numai a$a vom aplica sfatul Sf. Ap. Pavel adresat lui Timotei
(gi prin el noui tuturor slujitorilor):' ,trcpovdduieSte cuvdtttul, stdruieqte cu timp
Si ldrd timp... " (II Tim. 4,2), Si, pulin mai departe, ,,Fd lucrul evanghelistului,
Sluiba ta /d-o deplin!" (vers. 5).

162. in Fra4a, de exemplu, un abate pe nume Guillesnin JOSEPH, aduna la sfirgitul secolului
trecut discursuri gi alocufiuni de circumstantl ale celor mai cunoscufi predicatori, numai pentru
cununii pe aproape 1200 de pagini, mnrturisind ci a purces la acest demers, intruc6t ,,vdntul
necrcdinlei, al sceplicismului sutld ct tdrie,,gi constatiiad ci ,,in multe inimi flacdra credinlei
fumegd, dacd nu cumva e chiar stinsd..." - Introductionla Choix de discours et allocutions de
mariage des plis celebrcs orateurs, Paris, 1890, p. 3. in acela5i context, face o splendid[ pledoarie
pentru utilizarea cuvAntului in orice imprejurare: ,Le prAfie doit donc €tre i l'affut de tous les occa-
sions qui lui permelterunt de rallumer dans les consciences h mache qui furne encore on d'y faire
iaillir un rayom evangdlique de lumiAre et grace..." Ibidem.
 III
CATEGORII DE PARENEZE

Preliminarii

Pentru o evaluare cdt mai obiectiv6 a parenezelor alcdtuite de autori consacrafi,

pe care le vom prezenta in continuare pe categorii, dar qi pentru a incerca noi
ingine sd compunem astfel de cuvdntdri, se impune creionarea cttorva principii
generale. Aceste principii au, in mare, aplicabilitate generald pentru toate genurile
de predic6, de aceea nu vom insista prea mult asupra lor, urmdnd sI ne ocupdm
mai indeaproape de principiile speciale, pentru fiecare categorie de parenezi in
parte.
Predica = act teandric. Demersul alcdtuirii gi rostirii predicii trgbuie s6 tini
cont de cdteva etape obligatorii pentru implinirea scopului propus. Inainte, ins6,
de a p6gi pe treptele sau etapele ostenelii oratorice, slujitorul trebuie s6 aib6 din-
tru inceput conqtiinfa cd nu este singur, sau, mai exact, cd predica nu este doar un
act al sdu, nurnai al sdu. Predica este un actteandric, sinergic, rezultat din con-
lucrareu sluiitorului cu Dumnezeu. Sd luim aminte cd insuqi Mdntuitorul, dupl
ce a dat ucenicilor porunca propovdduirii ,,Merghnd fuvdldli toate neamurile...o
(Matei 28, l9), a addugat imediat ,,...iatd Eu sunt cu voi tn toate zilele, p&td h
sfirEitul veaculul.." (vers. 20). Avind aceast6 congtiin!6, propoviduitorul va
incepe demersul (gi va proceda la fel pe intreg traseul omiletic) cu o smeriti
rugaciune, ca Dumnezeu sd pund inceput bun lucrului. Pdrintele profesor Dumitru
Belu, afirmd acest fapt intr-un mod cu totul personal: ,,[n timpul efortului de docu-
mentare, preotul si aibd o atitudine asemdndtoare cu cealin timpul rugdciunii.
Precum la rugdciune nu te auzi pe tine, ci pe Dumnezet, ala gi in munca de pre-
cizare a temei se cuvine sd auzi pe Dumnezeu gi s6 auzi lucrurile care, in numele
Siu, mdrturisesc intr-un chip sau altul, adev[ru1."'u3. Rostirea insa$i a predicii tre-
buie fhcut6 in duhul rugEciunii. Cu aceeagi gurd cu care rostim rugEciunile, ros-
tim gi cuvintele de invdfaturd. Aceasti compatibilitate trebuie vdzstd gi sub aspect
etimologic; aceeagi rdddcini a cuvintelor rugdciune (oratio) gi oratorie (oro-orare,
insemdnd atAt acliunea de a vorbi cAt gi de rugaciune'"). Sinergismul actului
omiletic este evidenflat chiar gi de predicatori protestanli, unii dintre ei celebri, ca
de pilda Karl Barh, care spune intr-unul din studiile sale omiletice: ,,Predica este
o acliune omeneascd, adic6 pasibil6 de greqeli, dar este, in acelaqi timp, rAnduiti
gi binecuvAntatd de Dumnezeu, adicd insofita de o fbgdduinlil*'o'. De asemenea,
Reymond Bernard, in studiul omiletic Les d6/is de l'oralitit*,ptezintdintr-un mod

163. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs..., p. 146.

164. L.QUICHERAT & A. DAVELUY, Dictinnaire latin-francais, p. 940, col. II; p. 945' col I.
165. Karl BARTH, La proclamation tle l'Evangile,trad.9i redactare de A. Roulin, Neuchdtel,
1961, p. 42.
166. in vol. Le ddfi homilitique,Geneva,1993, p. 227-235.
46

cu totul original etapele elaborlrii predicii. El propune patru faze: dcouteri lire,
ecrire Si dirg (: comuniquer). Ultimele trei sunt accesibile inlelegerii prin inseqi
enunfurile. In legitura cu prima, dcouter, autorul atrage atenlia ci nu este vorba
doar de a asculta (tainic, se infelege) glasurile credinciogilor, ci de a infelege
mesajul divin al invdtaturii pe care o va dezvolta in cuvdntul sdur6', de a inlelege
c6t mai bine ceea ce Dumnezeu voieqte sd transmitd credinciogilor.
Etapele clasice ale elahordriipredicii suntpreluate dinretorica anticd,in spe-
cial din cea roman6, de la Quintilian, cel mai strdlucit reprezentant al ei'u': 1.
gdsirea materialului (Inventio);2. aranjarea ideilor selectate (dispositio);3. pre-
ocuparea pentru o expunere corecti din punct de vedere al stilului (elocutio);4.
memorizarea cuvinUrii, penfru a fi rostit6 llber (memoria); 5. rostirea propriu-zis6,
insofit6 de gesturile corespunzitoare etc. (actio)'un. Aceste etape sunt valabile gi
astilzi, unele finind de pregdtirea tndepdrtatd, altele de cea apropiald a predicii.
Pregdtirea tndepdrtatd a predicii presupune o concentrare timpurie a preo-
cupirilor viitorului predicator, inci din clipa c6nd s-a decis pentru aceastd slujire.
Tanarul in cauzd trebuie s6-gi orienteze cu perseverenfd, in direcfia aceasta, inffea-
ga sa pregdtire: lectura, gdndirea, simlirea, voinfa, atitudinea generalE fafa de
lucruri qi oameni, finuta, intreaga sa viaJi. O asemenea asidui munc6 cu sine
insugi, nu va putea sd nu dea la vremea sa roade bunero. ln cadrul pregitirii
tndepdrtate, trebuie vizate anumite elemente concrete: formarea unei gdndiri
logice (suntem ceea ce gdndim, spune filosoful american Sweet Mardent"); culti-
varea unei memorii fidele qi durabile (Memoria thesaurus mentis - Cicero);
ant renere a c o nde iu lu it'z ; I ectur d inte I i ge n tdtl' g. a. m. d.
Pregdtirea apropiatd vizeazd concentrarea predicatorului asupra intocmirii
planului, documentdrii imediate, selecflonirii materialului, aranjarea lui conform

167. ,Le pridicateur et la communautd manifestement quelque chose du texte qui servira de
base A h prtdication. Or cette attente est essentiellement faite d'un besoin d'entendere dans ce texte
ou A tavers lui une voix ou une parcle qui leur soit effectivement dile - une parole qui les touche
dans leur intdrioritd ...", Ibidem, p.233.
168. Cu lucrarea lnstitutio oratoria,vezi supra, nota 21, p.8.
169. h. prof. N. PETRESCU, Omiletica..., p. 170-171. Yezi $ NEW CATHOLIC ENCYCLA-
PEDIA, Washington, 1967, vol. l'. "Invention (This tract deals with finding what is to be preached),
arrangernent (This tract on aruangement is concerned with putting into the most effective sequence
the thought that the preacher has chosen for expression), style (The tract on style concerns the prin-
ciples by wich the actual words, phrases, and sentences are to be chosen for expressing the ideas
already discovered and arranged), rrremory (n these days, when discourses are commonly much
shorter than ancien times, the discussion of memory is limited almost entirely to a consideration of
the comparative mertts of preaching fiom manutcript, or fiom memory...), delivery (The tract of
delivery includes consideration of vocal variety and bodily action) ", p. I I 2- I I 3.
170. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs..., op. cit, p. 136.
lTl.Yezi Puterea cugeldrii, Bucureqti, f.a., 107 p.
172. ,,Este necesar ca viitorul preot sd se deprindd a se sluii bine de condei, dacd vrea sd aiungd
a se sluji bine de cuvdnt", Pr. D BELU, op. cit., p. l4l.
173. Trebuie avut in vedere discernlmintul in lectur6, altfel efectele pot fi adverse. Abuzul de
lecturi priveazi spiritul de elasticitate, spune Schopenhate4"esa precum o greutate anuleazd elas-
ticitatea unui resort uind apa.td tnereu asupra lui. A-li bdga capul in carte de indatd ce ai un
moment liber este cel mai bun miiloc de a nu mai aiunge sd ai idei personale...",la Femand COR-
COS, L'art de parler en public, Paris, 1932, p. 57.
 47
planului, memorizarea predicii respective, antrenarea vocii, a gesturilor, a mimicii
q.a. (elemente ce fin de ,,actio").
Planul elimina riscul imprdqtierii, obligdnd pe predicator s6-9i valorifice
mijloacele in directie precisd. cu ajutorul planului, vorbitorul poate urmdri cu
uqurinf-a scopul predicii respective, ferindu-fde digresiuni qi devi-eri neavenite. in
general, pentru toate genurile de predic6, planul are urmatoarele momente i textul
(numit gi ,,motto"), formula de adresare, introducerea, tratarea si incheierea.
Aceste momente pot fi urmarite indeaproape doar in modele concrete, ca cele pe
care le vom analiza gi cele pe cere le vom propune noi ingine in continuare. o
prolfepa_
lPecial6 ridica utilitatea (sau lipsa de utilitate) a textului din fruntea
predicii. Multi dintre autorii de tratate omiletice sunt de parere, aga cum o do-
vedegte, de altfel, practica predicatoriald., c6, textul este deosebit de uiit',. [n epoca
apostolioci 9i postapostolicE, textul era alc6tuit din parfi scripturistice intinse,
luate atit din vechiul cdt gi din Noul Testamentr,'. Avantajele textului sunt de
ordi_n pr1c1i9: atrage atenlia dintru inceput ascultiitorilor cE piedica va fi tdlcuirea
cuvdntului dumnezeiesc, nu a uneia omeneqti; ajuta preotului lb strAngerea mate-
rialului, la intocmirea planului gi, totodatd, sd nu se depdrteze de Scriptura in dez-
voltarea predicii'?6.
Tema (sau tematica), fixatd de predicatoq este firuIro$u care vacdlil;ziinftea-
ga acfiune, spre atingerea limanului dorit. Socotim ca este contraindicat s6 dim ca
titlu. unei. pre1lci ,,Predicd ce poate fi rostitd oricand"t.., intrucflt fiecare predici
are individualitatea ei, un scop precis, un anumit auditoriu etc.
Jh.M. charland, in volumul sdu de teorie a predicii, Artes praedicandi, aratd
cd in primele- secole ale cregtinismului pdrinfli Bisericii nu se preocupau in chip
deosebit de fixarea unei_teme precise, nici si-gi rostuiasca griirea dripa un plair
anume. Ei se l6sau invoia inspiraliei sfdntului Duh givorbeiu in cons6cinp, pre-
cum duhul le dadea lor. Dar cand aceastd inspiralie s-a impufinat (vint i man-
quer), pe misurd ce sfinlenia nu mai eraatdt de putemic resimfitd (ddsertait le
camp des pridicateurs), s-a simtit nevoia pregdtiiii predicii pe baza unor teme
anume, plntru evitarea confuziilor gi eventualei dezavuiri din partea
ascultitorilor'".
l74.Yezi de ex. Christian MOLLER, Der biblische Text als Quelle und lfiiderstand der Predigt
(Textul biblic, ca izwr si sus(inere a prcdicii),invol. seelsorlich predigen...,p. 18-22; Fred B.
cRADDocK, choisir le texte,invol. Pr€cher...,p. lo2-107; D. BoNHOEFFE& La prddication
et le texte,itvol. La parcle de la pridication..., p. 63-68. Facem menfiunea cd in practica occiden-
tali, prin ,,text" se infelege at6t motto-ul din fruntea predicii, c6t gi pericopa aleasf, pentru tilcuire.
Noi ne referim doar la primul infeles.
175. Pr. prof. dr. q. BELU, Curs..., op. cit., p. l60.Yeii acelasi, Cu privire la textul predicii,in
MA, an. lX, 1964, nr. l l-12, p. 877-898.
I 76. Idem, Curs..., op. cit., p. I 6 1; pentru eficien{i, in alegerea textului trebuie respectate, insa,
nigte reguli: textele si fie luate qi din Vechiul, nu numai din Noul Testament; si fie in total6 armonie
cu tema predicii; sa fie citate intreg, nu hunchiat; sd fie luate din ediliile oficiale ale Sf. Sinod, Ibidem.
177. Protos. Vasile VASILACHI, Dumnezeu este lumind. Predici, Neamf, 1939, p. 303-312. Ne
surprinde acest titlu, cate cteeazd nedumerire gi confuzie, in contradic(ie cu valoarea realli a celor-
lalte predici cuprinse in volum.
178. p. I l0; Th. M. CHARLAND,-membru al Institutului de studii medievale din Ottawa; volu-
mul apirut la Paris gi Ottawa, 1936. in privinta necesitiifii actuale a fixerii ternei 9i a conitruirii
predicii, Charland spnne: ,,Tboreticienii artei predicatoriale insistd asupra rolului primordial ce-l
48

Tematica trebuie s6 fie in consonanf6 cu mesajul cenfral al predicii M6ntui-

torului Iisus Hristos'. vestirea fmpdrdliei lui Dumnezeu concomitent ct chemarea
la pocdinld (,,Pocdili-vd Si crede(i tn Evanghelie!",MaroJ 1, 15)'". Acest mesaj
este inceputul qi sfkrSitul pentru care trebuie sd se concentreze predicatorul. Totul
trebuie sd fie subordonat ideii finale, spune pdrintele profesor BalcEIe. Tbt ceea
ce serve$te temei trebuie sd linteascd spre ea. Cum trebuie sd fie terna, a$a tTe-
buie sd /ie $i fraza finald; iar in predica pareneticd, tema Si ideea finald sunt, ade-
sea, identicettt.
Tematica se va orienta cu precidere spre subiecte de interes major, prin care
propovdduitorul sE poatii convinge la practicarea virtulilor pe ascultdtori, mai intii
fiind el insugi convins de adevdrurile pe care le predic6. ,,56 nu predici decdt ceea
ce crezi tu mai intAi", spune predicatorul englez James Blackt". $i tot el reco-
mandd sd se insiste asupra propovaduirii virtulilor, ca exemple pozitive, nu asupra
pacatelor, nereugitelor etc, care pot demoralizape ascultdtori 9i le pot servi drept
sugestii negative: ,,Predica rezultatele tale, reuqitele experienfei duhovnicegti, nu
egecurile...""'.
Sursele predicii (sa:u izvoarele). Alaturi de izvoarele debazd, Sfiinta Scriptura
gi Sfhnta Tradifie, predicatorul este liber sd utilizeze orice informalie care poate
iontribui la atingerea scopului propus. lntotdeauna predicatorul va fi atent la
starea sufleteasc6 a celor clrora le vorbeqte, la g6ndurile, opiniile, emofiile, vir-
tulile qi chiar slabiciunile lor. Pentru pareneze, valorificarea actelor liturgice con-
stituie o surs6 prioritard, de acuti necesitate in vremurile noastre. "Intensificarea
catehezei mistagogice (am spune Si a parenezei mistagogice), de explicare Ei
interpretare a cultului divin public, evidenliindu-se sensurile Si simbolismul teo-
logic Si doctrinar al cultului este de mare necesitate. Trebuie sd mdrturisim cd,
ditorita lipsei de catehizare, credincioSii, tn special tinerii, nu sunt iniliali in
cunoasteria tezaurului doctrinar pe care tl cuprinde cultul. El trebuie sd rdmdnd
o Scoala a invdldturii creStine, un bogat Si nepreluit tezaur de doctrind, o cate-
hezd vie la tndemdna oricui Ei pe tnlelesul tuturor'n*.

are tema tn raport cu restul discursului sacru. Ei ydd. tn temd baza care susline intreg edificiul, ;i-i
garanteazd solitlitatea. Ei aseamrtnd ansamblul unei predici cu un arbore: tema = rdddcina; pro-
tema= trunchiul; pdrlile diviziunilor principale - ramurile gnoase; pdrlile diviziunilor secundare =
rdmurelele; dezvoltaiea = frunzi$ul;'Tema este o yocabuld greceascd pe care leoreticienii o traduc
prin,,maferie". Se poate spune tlespre temd ceea ce s-a spw despre propozilie: discursul nu este
'rlecdt
o propozilie dezvoltatd, iar propozilia este un discurs prescurtat (,, en abrigi")...", p.ll3.
179. ,,Pocdin[a tnseamnd, mai ales, trezire Si schimbare a minlii, a voinlei, a vielii dintr'un ffe-
cut pe care acum credinciosul il regretd, il refuzd, il leapd.dd... Iar credinla ti deschide spiritul tn
nddeitle spre o noud condilie de existenld, care pdnd atunci ti era necanoscutd, de netnleles, imposi-
bild, Si care iSi descoperd un temei intr-o persoani vrednicd de a fi crezutd, in Hristos Si Care ii dd
certiiudinea idevaruiui.. " Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos..,., p. 47.
180. Curs..., op. cit., Fasc. III, p. 313.
l8l. Ibidem.
182. Mistery of'preaching..., p. 46.
183. Ibidem, p.5'2.
184. Pr. prof. dr. N. D. NECUL A, Cultul liturgic fald de nevoile Si crizele spirituale ale tinpu-
lui nostru (referat prezentat in cadrul seminarului ortodox cu privire la innoirea in cult, Bucureqti,
 49
O atenfie aparte trebuie avuta.faldde sursele eterodoxe. A folosi
.
ele la predicd, rara un sever spirit iclectic, constituie un risc
informafii din
major. Mikopolitul
cdrturarAndrei $aguna se adresa astfel preofilor de sub ascultarea sa:
,,preohd sa
citeascd cu diligenlia neintrerupta gi cu atenliune neadormiti
c6rlile bisericegti,
octoih, Minee, Triodul, penticostarur, psaltirea... se intelege ca Ll poate citi gi
predicile scriitorilor de- alt6 religie, dar din cauza cd nu lunt
intocmite dupa
invilaturile noastre, s6 le inkebuinleze cu precaufie, ca nu cumva spundndu-ie
poporului nostru acelea, sd dovedeasci ci-el nu-pricepe invafaturiie
Bisericii
noastre gi lasd a se am6gi de invdfiturile altei shaine Biserici....'cum
s-a int6m-
plat cu acel preot de religia noastrd carele cartea Despre
Sapte virtuli, tradus6 din
limba germand intr-a noastr6, gi in incheierea cuvdnierii de la Duminica I-a din
Postul Mare, ,,despre umilinfa ,,, au fost expusii de cdte acel autor str6in:
,,...numai a$a vom serba cu vrednicie inalta saibatoare a invierii, gi s6lt0nd vom
c0ntaAliluia!..." EI, haducdtorul, a imitat pe cel strdin cuvAnt cu cuv6nt, ca gi cum
in bisericile noastre s-ar canta la pagti ,,Aliluia.., ceea ce se c6nta numai lamorfi
gi in Postul Mare..."rts.
in
cadr$ acel-eiagi problemafici, a selectiirii temelor pentru predic6, trebuie
avut in vedere 9i faptul c6 vor fi evitate anumite subiecte nepotrivite. p6rintele
D.
Voniga enumeri c6teva dintre ele: "Orice tnvdldturd care cintrazice descoperirea
dumnezeiascd; orice tnvdldturd care contravine bunelor morawri; poiemicile
subiective, sau rdfuielile cu persoane dusmdnoase; cauzele
,de partid,, etc'*u.
Predicile trebuie scrise sau nu? Este o inhebare oarecum ietorica, mai ales
pentru incepitori (gi cine se poate crede ,,avansaf'?). pirintele profesor D.
Belu
este categoric in aceastd privinla: ,,predica trebuie scrisd in intregime. sunt
obligafi la aceasta in primul r6nd incepdtorii"r8z. De altfel, marea riajoritate a
predicatorilor recomandi scrierea prealabili a predicilor, ca principiu obliga-
toriu al redactirii, dupd care trmeizd., desigur, efortul de memorizare. AstIel,

2l-23 0ct.l99l), in BoR, an. clx, l9gr, nr. 10-12, p. l0g. vezi pr. Gh. BURC A, predica
9i studiul
lituryicd, cap'" Predicarea invdfiturii cregtine prin cuttut ortodox Cultul ca obiect predicii",
9i al in
MMS, an. XLIX, 1973, nr. l-2, p. 8l-l13.
185. t Andrei $AGUNA, Manualu de studiulu pastoralu, Sibiu, lg7g, p.29-30.
186' in vol. omiletica sau studiul oratoriei biiericesti,origtie, 1906, p. 9l..,,cdci oratorul
-
spune mai departe autorul - ca inger de pace, nu se poate viri pi sine
ca interpret al acelora, care
tntre sine se ceartd pentru deosebitele vetleri qi principii...Cdci oratorul bisericesc
care in locul
adevdrurtbr sublime ale religiei va propune de pe Amvon cestiuni de politicd profand militantd,
si
singur el tSi va tdict creanga de sub picioare. Ca cetdlean preotul isi poate ayea convingerile
si sale
politice, pe care la loc cuvenit si le poate manifesta libe4 dar in oficiul
siu niciodatd!", fbldem, p. 97 .
187. curs...., op. cit., p- 160. "Dupd cum un marinar, spune p. c. sa, abia intrat
tn serviciu nu
se avdntd clintr-o datd tn larg, ci numai dupd ce a invdldt sd navigheze pe ldngd
coastd, la fel Si
predicatorul tncepdbr nu se avdntd, nu trebuie sd se avdnte hf,ropovaduire,
increzdndu-se tn
inspiralia si improvizclia de moment. Pdnd sd aiungd in situalia de a'predica impruvizdnd,
el are
de p-arcurs un tlrum lung, drumul lung pr"tlicilo, s"ise tn iniregime si bine memorizate",
si grcu ol
ibidem.

4
50

R. P. Rambaud considera obligatorie rsrislsa predicilor in primul r.&nd pentru trei

categorii de predicatori: cei care au dificultali de limbaj, cei care au carenfe in
cunoagterea doctrinei gi cei emotivir". Karl Barth, de asemenea, considerd
scrierea predicii printre primele reguli ale redactdrii: ,,Redactarea ffebuie sE
respecte mai multe reguli. Mai int0i predicatorul igi va scrie predica, pentru cE ea
trebuie pregititd gi diAmuitA cuvAnt cu cuvdnt""'. in sfhr$it, Fred B. Craddock
(S.U.A.i, intr-un vblum consacrat teoriei predicii'm, include un capitol special aces'
tei probleme, intitulat ASternerea conlinutului pe hArtie'nt.
Predicile'vor ft cititi sau rostite liber? - este, iar69i, o intrebare retoricd, suge;
rutu d. precedenta. Ar fi inutit sd insist6m asupra dezavantajelor pe c4re le implicE
este mult.
fredicii. Practica de toate zilele ne arita cao predica rostitd liber
"iiir"uUi". primita decdt una citit6, chiar qi atunci cAnd nu exceleazd in oonfinut.
-ui
predica rostit6 liber permite o comunicare directii cu ascult6torii, iar citirea
predicii interpune un'anumit obstacol in calea comunicirii' Belnard Reymond
ioteazaintr-rin studiu dedicat oralitdfii (Le d6fis de l'oralititw): ,rLa communica-
iion otut" est un acte a dimension cornrnunautaire" (subl' aut'). In acelaqi sens al
predicdrii libere se exprimd qi F. Cradock, cel care - in principiu - s-a pronunlat
*ui ru. pentru agtemerea predicii pe hdrtie: ,,Va ft o greqeal6 sd credem c6 scopul
osteneliide alcituire a p.edicii consU in a obline o predicd scris6.(care apoi 9.?^I'"
cititS, n.n.). Scopul este a predica, scrierea fiind ulauxiliar, nimic mai mult"r"'

Dupd aceste consideratii preliminare, prezentim acum cele mai uzitate cate-
go.il a!pureneze. Cahuzindu-ne dupd principiul qui.bene distinguit, bene docet,
iom ince.ca sE impdrfim formele pareiezei,6viaenliin{ pe cele.mai cunoscute 9i
urmAnd sa anafizam practic p.nt., fiecare in parte 6ateyq modele ale unor autori
consacrali, pe care le-am apreciatcareptezentative. Evident, nune propungm sl
formele poribil" ale acestui gen omiletic, 9i p. cele mai des intre-
"piiiai'nifz
buinlate. Plecand dela pareneza simpld, vom analiza apoi parenezele cu caracter
fiitii,
'porohi",i" bucurie (a borcz,
"un
nir, ifinlt
"o
bisericii, instalarea preotului tn
vizite canonice etc),.iar la trmd parenezele d:-mdngdiere, Ia diferite
'tntcercdri vielii (tnmoridntare, paras'tase, calamitdli naturale, caruri de
ale
boald, alte momente triste).

188. ,,Doivent obligatoirerlent icrire ceux qui ne possAdent qu'imparfbitement leur frangais
(evident, iialte limbi ii s" p.eaici, n.n.) ou n'oni gu4re de facilit1-de .parole-...boiveit obli-
"ur" connaisances doctrinales sont plut6t faibles, a^ssez nuageuses""
l",niii*t dcrire ceux dont leidcrire ceux qui, timides par nature, pe.rde7t grandement de leurs
boivent encore obligatoirement
moyens das qu'ils a[ergoivent beaucoup de ionde, ne rdussissent A se dominer
quqid ils se sentent
le point tte iire de'touie I'a.tsisiance...'",in Traiti,moderne de prddication.. p. 176.
189. La proclamation de t'Evangile....' p. 85.
190. pieaching Atlanta-Ceor*Ta USi), 1985, trad. in fr. de Jean-Frangois REBEAUD'
Geneva, 1991,229 p.
l9l. p. 192-196.
192. lnvol. Letldfihomiletique,coordonatdeTheissenGERD&Alii,GenCve'
1993'p'231'
193. Op. cit., p. 192.
 51

III. 1. PARENEZA SIMPLA

!l
Tu-ite sdrbdtori mari, cum sunt de pild5 Tdierea imprejur (cu pomenirea
^^ Vasile
Sf. c.elMa19 9i sarbatorireaAnului N^ou), Botezur oomnriiui, ntiruiil"
cu un serviciu religios^bogaf timpul nu ingaduie desfdgurarea unei predici "tc, sau
omilii mai dezvoltate, intrucdt s-ar pune la o prea mare incercare rdbdarea cre-
dinciogilor. chiar la hramul.bisericii, c6nd stuiua mai tunga c^a de obicei,
credinciogii sunt mai pufin dispuqi s6 asculte o predicE _este
prea bogita. in asemenea
situafii, o parenezd simqld esti mult mai bine-venita. itecurgJrea la o astfel de
cuvdntare scurtri are nnultiple'efecte benefice: il ajut6 pe preot sd"seincadrezeint-un
timp optim, pentru a implini din punct de vedere iitdrgic toate cele r6nduite, ii
scuteqte pe credinciogi de un efort suplimentar gi, mai iles, prin scurtimea ei, se
favoizeazd relinerea cu uqurinfd a indemnuriloiqi invafaturiior rostite. De alifel,
practica aceasta este aproape generalizatd. Pariniele Vasite Mitrofanovici o
con-
semneazd ca atare in tratatul sdu de omileticr:
,,...Se pot face pareneze gi in
duminici qi sdrbitori, in care preotul - din cauza lungimii ispravit6r fiturgice sau
ocupaliuni in pistoria sufleteascd - nu poate giie predici .ui r*gi,"pi..r-
3 to.
la Pogordrea Duhului Sfhnt, la Botezul Domnului
$. a.,i*.
Pentru a-qiatinge scopul, aceste parenezetrebuie sd fie alcdtuite cu grijd gi sd
-
fie rostite cu dinamism gi c6ldurd. propriu-zis, trebuie s6 fie o deplina arminie
intre invdfitura scurt6 evocati qi sfafurili practice care se vor da, totodata, rostirea
sr fie plini de vibralie sufletescd, pentru a-i sensibiliza pe ascultatori. un model
in aceastd privinJi_ il constitue cuvdntul sf. Ioan curi de Aur ce se citeste fn
noaptea sf, Pastit%: scurt, dinamic, pitruns de iubire fafn de toli cei ce doresc sa
se impdrt5geascd de bucuria slEvitei invieri. Slujitorii care citesc acest cuv6n! la
momentul respectiv din noaptea invierii 1de altfel, tofi preotii ar trebui ia-l
citesci), qtiu ce efect.putemic are asupra celor prezenii. iuvantut se distinge prin
urmdtoarele caracteristici: a) urmdregte hansmiterea unui mesai precis; Staritu
inviere esteun prilej de bucurie p"ni* toji"redincioqii; Dumnezeu, in marea sa
bundtate, primegte la masa ospdlului, chiar qi pe cei mai pulin vrednici, nu ca o
iyculajarg a indolenlei,. ci ca un pogorrmdni in vederea unei mai mari congtien-
tizdi a cinstirii acestui pramic; b) - argumentalia este gtadatdn dinamica gi pe
deplin convingdtoare; c) - limbajul ales, caracteristic mare'iui predicator, da o noia
de noblele acestei exhortafii, care poate fi considerata o perla hrisostomicd.
Alaturi de efectele omiletice cu totul deosebite, rostirea u""rtoi cuvAnt reprezintd
gi un moment de inviorare in cadrul srujbei sfintei invieri. Este ca o drpirrti;

194. omiletica...., p. 605-606. in acelagi sens se pronunfa

9i G. ARAMA ,in Elemente de omile-
ticd speciald: ,,...Pareneze se pot (ine Si tn duminici sau sdrbdtori in cazul cdnd timpul scurt, ori
alte impreiurdri ar iustifica linerea ktr in locul predicilor.mai lungi. Paranezele pot produce efect
adeseori mai mare decdt alte predici. Motivul lor de reguld deschide inimile ascultdirilor caie le
olcultd cu atenliune si pldcere...", p. 2a0. vezi, de asemenea, pr. prof. D. BELU, curs de omtile-
ticd.. .: ,,Asemenea situalii survin fie din pricina prea marii extensiuii a serviciului divin,
fie din alte
pricini ,., p.256.
195. ,,De este cineva binecredincios si iubitor de Damnezeu, sd se bucure de acest praznic
fru-
mos si luminat...,Yezi de ex. vol. sluiba invierii, Editura Episcopiei de Alba Iulia,
199), p. 5l-53.
52

binevenitf, in urcugul liturgic al ceremonialului, care este, pentru unii din partici-
panp, gi un mic examen d6 rabdare gi integrare in atmosfera pascal6. Se intdmpla
intotdeauna ca la aceasti slujbe sa participe anumili cre{incioqi care nu au mai
ra*t niciodat6 dup6 ceremonialul de afara. Vor rimine ad6nc impresionafi qivo.I de
mesajul acestui cuvant pe care ei nu l-au mai auzit niciodatii 9i despre care
rp*. ii celor din familie care nu-l cunosc. IatE de ce socotim cd niciodati preotii
nu trebuie sd renunfe la citirea lui.
Pentru o mai buna edificare cu privire la oportunitatea parenezei simple, la
*rr*it" s6rb6tori, precum am aminiit mai sus, propuney.spri studiu incl patru
*oa"t", l. invdliiura, pe scart, despre Sfdntui Bbtez'nu,(fgntru 6 ianuarie) 2.
ioririra finutd dupd'sfin1irea apei ia Ardtarea Domnului (tot 6 ianuarie)"'; 3'
Gdnd.uri pertn Anul Nou'b' Si 4. Ctapotele in cultul crestintq'
a. Invdldtura despre boteZ inchxdin Proloage, Pentrg zit Lit de 6 ianuarie,
este
o put*rd tottit" se desfEqoara-pe parcrirsui a cel mult 7 minute' Mesajul
principal este" "-"i
anuntat chiar din prim-a iazi: ,,O datd cu Botezul Domnului, prdz-
iii* ottart, fraliloi $i sdrbAb;rea botezului nostru, al fiecdruia dintre noi. Eram
niste prunci nestiutort, cdnd am primit sfantul Botez. sd fnlelegem acum,-cdnd
suntem mari, ceea ce atunci nu puteam fnplege Si sd primim, priny-o alegere
liOiii, drumul credinlei, pe care, tncd din pruncie, Biserica l-a deschis tnaintea
tiitatiii noastre...".'in continuare, se puncteazi citeva elemente despre invS-
titsiid .r""tlale in fegatura cu aceast1 &irra, ar6tindu+e pe. scurt qi greqeala
celor care .ru re"rrrro*Jbotezul pruncilor, incheind cu indemnul ca la acest
mare
piu^i" al Bobotezei fiecare s6-qi poarte gindul la ziua propriului botez.
Am semnalat acest cuvint pdni, a da-un exempludin parenezele-model, care
." ;er; dil abundentd in Proloagg Se.cunos-c ai ie fructificd in general Sinaxa-
i"f[ ai" Minee, se citesc uneori in Duminici Cazaniile, dar credem ci se cunosc
pi"" p"tir"""rt. .urantrri scurte, dar deosebit de valoroase , din Proloage STbi-
iorild cri data fix6 beneirciaza aici de astfel de crrvtntdri-pareneze, care constituie
un sprijin prelios pen$u Preoli2'.

I' (Anexa...p. |86).

196. Din Proloage,Editura Mitropoliei olteniei, Craiova, 1991, vol.
p.
111
l97.LaPr. V. MITROFANOVICi, Omileticat.., p.678-680 (Anexd"', p' 187)'
198. Pr. C. GALERIU, in GB, an. XXIII, 1964, ir' l'Z,p' 16-19
(lnexa"'p' 187-189)'
199. Autor: Pr. N. NECULA, in vol. Bisericd Si cult pe tnlelesul tuturur.
Edit' Europartner'
Bucurc'ti, f.a., p. 68-69 g,ir*...i.iSS-l SO). in volum, ca de altfel l-i i1 Tradilie si innoire tn
"..it
nurgtia, Edit. Episc;iA CaUliutui 9i Dun6rii de Jos, Galafi, 1996, apa(in6$ a99tyia9l
iiuiioi
gerim"un numer i.pi.iion"rt de medalioane liturgice explicative, care, cu adaptirile
de

;;;;
"uior, pot deveni .*."f.-rit. pln experienfa lit-urgica practic6, observim cA astfel de
f"."n.r.. mai lungi' sau
cuv|ntiri simple, r.u.t",.onfiriend sfahiri practice, sunt preferate fafi.de predicile
mai gieu a" u..arlt. Nu r."* ta prin aciasta ci trebuie si inlocuim omilia 9i pre-
"-iiifi "fi*e-
dica cu pareneza,ci ci o anumiti altarnanfA este benefici, pextru a da
posibilitatea credinciogilor
to"."i p"nt- li menline receptivitatea pentru predici 9i omilie'
ur"i
""'zu;.':j; ,,respiralii", a se
"r,i1nit" i;l;;;;i"'ii/ita A"ii^tiv cu cele anterioare, n.n.), s-au adaos ei Cuvinte Aur foarte
folositoare Si cuprinzdtoao, i" i" Sinfii PArinli ;i dascdli: Vasile cel Mare, Ioan Gurd den'n'),din
$i
Grigore Bogoskl, ai, pot"iii,-ii-eii'ghriroiti lblrap"yL'c..: aface ccva bun,
folositor,
potrivite Si unele din
Limonariu, de la Efrem $*i: ;; la Teidor Studitul St'allii; Cuvinle alese Si
aceste cuvinte alcdtuite si vorbite de sfinlii arhierci si dascdli, dupd
cum s-a zis caprinzdtoare,
 53

p. Plr_eneqa linuti dapd sfinlirea apei la Ardtarea Domnului, publicata de

pdrintele vasile Mitrofanovicimr, este un cuvdnt dinamic care, in partd de inceput,
pleacd de la relatarea biblicl a Botezului Domnului, iar in partei a doua cup*inae
cdteva indemnuri vii: ,,...^sd ddm, crestinilor tnchindciunZ gi mulyumita iretmti
ce.lei preq sfinte... Sd ne aducem aminte cu bund nddeide de iaptele'cele minunate
ale luiDumnezeu... "
etc. Spre final, intalnim un indemn similar cu cel din
parcneza anterioard, extrasd din Proloagei ,,Sd ne aducem aminte in ziua aceasta
qi de acea tntdmplare minunatd care ne duce la Dumnezeu gi care este cheia la
tmpdrdlia cereascd, adicd la botezul nosta... " Aceastd similitudine parenetic6 ne
determind sd credem cE pdrintele Mikofanovici cunogtea pareneza &n proloage,
pe care am citat-o mai sus2o,.
c. Gfrnduri pentru Anul Nou, reprezintzi un model de parenezE recomandat
pelqp shljba de 1 ianuarie, cdnd - se gtie - credinciogii sunt mai obosili ca de obi-
cei, datoritd odihnei mai reduse din noaptea precedenui. Evident, nu se va recurge
in fiecare an la cuvdntul parenetic. Prin alternanfa, vom vorbi, o'datii, despre sem-
nificafia Tdierii fmpreiuri alt6dat6 despre viafa gi slujiriea Sf. vasile cel Mare,
altadatd despre semnificafia cregtind a pagirii in noul an. Se poate vorbi pe scurt
chiar despre toate trei, acordind aproximativ 5 minute fiecirui evenimeni. Reve-
nind- la pareneza pe care o propunem ca model, subliniem cdteva aspecte remar-
cabile: evidenfierea importanfei timpului, ca dar divin in vederea mantuirii:
,,Minunatd este rdnduiala timpului... rimpul, ca gi aproapele nostru, este unul din
tovardEii de dnm ai vielii... un timp trdit in plinul gi in curdlia lui, poate depagi
vdrstele, poate realiza mai curdnd, dupd spusele Sfinlilor'Pdrinli, o fiinld ,,ci
inimd de copil neprihdnit si minte de bdrbat desdv,irsit.-."203; nddejdea intr-un an
mai bun, ce respir6 din confinutul armonios al cuvdntarii, fesut pe citate elocvente
din Scripturd qi Sfinfli P6rinfi, autorul ddnd argumentatiei qi o forma literara
pldcutd: ,,Ce grai addnc, ce tnlelesuri pentru noi cuprinde aceastd netncetatd pri-
menire, innoire a timpului. Acest ritm viu si necurmat,.aceastd succesiune de
momente Si vremi, de zile Ei nopyi, sdptdmdni Si luni, anotimpuri gi ani, de muncd
si odihnd, realizdri si sdrbdtoriri, care ne line fn necontdnitd stare de constimld
qi veghe... $i nu numai vdrstele poartd in ele frumuselea innoirii, ci Ei viala qi
toatd /dptura; toate se nasc din nou...",t ; in sfhrgit, confinutul acestei paxeneze

potrivite si fitktsitoare Si monahiktr si mirenilor..", Mitropolit Nestor VORNICESCU, Studiu intro-

ductiv, vol. l, p. 25. Limbajul Proloagelor a beneficiat, in aceasttr ultimi fianscriere, de competenp
gi osteneala ribditoare a smeritului cdrturar Arhim. dr. Benedict GHIU$, care a lucrat, in linigtea
chiliei de la Cemica, mulli ani la diortosirea lor (p6nn in anul 1990, cAnd a trecut la cele vegnice).
A fost ajutat indeaproape, la corectarea textului, de fiul siu duhovnicesc, plrintele Constantin
VOICESCU, fost corector la Redacfia Institutului Biblic ai de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romine.
20l.Yezi supra, nota 197.
202. ,,Proloagele rom6negti de la Neamfu au inceput a se tipiri la 13 fetruarie 1854 gi s-au ter-
minat dupd l3 ianuarie 1855, cu binecuvdntarea inifiatorului, distinsul ierarh Sofronie Miclescu,
Mitropolitul Moldovei...", la Mitrop. Nestor vORNICESCU, studiu introductiv....p.34. cum se
gtie, manualul ptrrintelui Mitrofanovici apare ulterior Proloagelor, respectiv in 1875.
203. Pr. prof. dr. C. GALERIU, op. cit. p. 16.
204. Ibidem, p. 17.
54

invita pe ascultiitori la un bilanf personal pentru anul care a trecut, indemndnd dis-
cret la autodepEqire: ,,Orice hotar de an vechi Ei nou, sileSte pe fiecare sd medi'
teze;.ce roade am adus? Sd privim tn urmd clipele, zilele, poate anii pierduli,
deqerli, /drd rod, Si sd cugetdm... Fiecare ceas Si fiecare zi sd fie plind de rodul
muncii, al crea(iei; fiecare an nou sd fie un plus de lumind in viala noastrd, o
tnnoire, un suiS... "Ns.
AscultAnd un astfel de cuvdnt, credincioqii au gansa unui bun gi nou inceput, din
prima zi a anului. inderrnul pedagogic ,,tn fiecare zi din nou, de la tnceput! " , poate
^fi
aplicat aici sub o form6 ulor s-trimUatd: ,,in fiecare an, din nou de la-nceput!"
d. Clopotele tn cultul creqtin, este un cuvant explicativ care poate fi utilizat,
cu adaptdrile corespunzdtoare, ca parenezd simpla la anumite duminici in care
preotufnu dispune de timpul necesar pentru o predicl propriu-zisd. Pentru a nu
incheia; totusi, slujba fEra cuvint, preotul poate rosti mai intdi o frazd de leg6tur6,
ca de exemplu: ,,lubili credincioSi, mullumim lui Dumnezan cd ne-a inwednicil sd
ludm parte:la Sfdnta LiUrghie de astdzi Si sd ne bucurdm de darurile ei. La che-
marea clopotelor bisericii ali venit gi acum tn numdr mare, ca de obicei, fapt pen-
tru care vd apreciem in chip deosebit. intrucdt ctsupra Evangheliei de astdzi am
zdbovit pe tndelete tn anii precedenli, totodatd din cauzd cd anumite obligalii pas-
torale irgente nu ne pennit sd rostim un cuvdnt mai bogat, vom vorbi mai pe
scurt, iniercdnd sd rdspundem la o singurd intrebare: care este rostul Si 9r9ve;
nieng7 clopotelor in cuitul cre$tin? " Dupa aceast5 introducere (care poate fi desi-
gur uaaptita la condiliile specifice), preotul poate utiliza cuv6ntul explicativ pe
iare il propunem ca rnodel. Socotim cd credinciogii vor primi 9u intereq acoste
explicaiii, hai ales cd sunt scurte gi concrete, spaliul prezentdrii lor nedepdqind 5
*irrute. S" va recurge apoi la o incheiere potrivita, de genul: ,,Sd rdspundem-Ei d-e
acum inainte chemdrii pe care ne-o face Sfanm bisericd prin glasul clopotelof tn
fiecare duminicd qi sArbdtoare. ASa sd ne aiute Dumnezeu. Amin." Credem cd
credincioqii vor pleca de la biserica mu$umi1i qi in ziua respectiv6.

Elemente speciale de redactare a parenezei simple

Din modelele prezentate mai sus se poate observa cd pareneza simpl6, deqi
scurtd, presupune un efort special de g0ndire, selectare a ideilor, redactare, rostire
g.a. Doiim sa subliniem ci nu este uqor a face o astfel de cuv0ntare. Ar fi o
gregealS de infelegere dac6 s-ar confunda simplitatea ct simplismuW. Este mai
lreu uneori sd utilizezi parerreza decdt un alt gen de predicS. Aceasta pentru.
ci
irebuie in putine cuvinte s5 surprinzi mesajul piopus, in aga fel incflt auditoriul sa
fie mulfumit. Nu este suficienta doar transmiterea informafiei. Este necesard o
anumita spontaneitate gi un acut spirit de observafie, din cauzL cd - in general -
conlinutu[ parenezei este determinat de doui componente principale: expunerea

205. Ibidem, p. 19.

206. Excelenti medalioane siz ple dar de o mare profunzime ne prezint6 Ernest BERNEA in vol
fntlemn la simplitute, Bucuregti, 1995,125 p.
 55

unui adevdr de credinld, in datele lui esenfiale , Si valorificarea elementelor de cir-

cumstantd. Reugita presupune, desigur, nu numai conqtiinciozitate gi efort, ci gi o
oarecare experienfi. De aceea, este total conhaindicatd practica improvizirii, cum
se intflmpld adesea, mai ales in ceea ce-i privegte pe incepdtori, incit se aud gi
recomanddri de genul cd cei ce nu sunt pregdtili si tncepdtorii mai bine sd nu vor-
beascd2'. Cum experienla nu se poate obfine decit vorbind, lncepatorii nu trebuie
sd abandoneze eforlul de a redacta gi rosti astfel de cuvdntIri, chiar dac6 o,weme
vor vorbi mai scurt dec6t ar cere situafia, Nimeni nu se va supdra pentru aceastd
scurtime. Dimpotrivd, cele mai dese cauze ale egecului unor predici renddtocmai
in lungimea lof08. Petru Hrisologul, Episgop de Ravena (sec. V), mare predicator
de limbd latin6, exagera uneori prin scurtimea cuvdnt6rilor. C6teva dinfre ele
(Sermo XXXW, CXruI, CXXWL - P.L. - Lil), se desftgoard pe parcursul a 5 mi-
nute. Dupd cum insugi mirturisea, chiar gi cele scurte geneteazd, oboseala,
nemaivorbind de cele lungi: ,,Et dicenti, et audienti, semper generatlassitudo fas-
tidium"2ue.
Cu aceste preliminarii, trecem la partea aplicativa persodald. Vom prezenta
planuri gi, consecutiv, pareneze simple dezvoltate, pentru urmdtoarele sdrbEtori:
Sfintele PaSti, Anul Nou qi Boterul Domnului.

a. Parenezd simpld pentra Sftntele Paga Propunem aceastii cuvdntare pentru

afi rostitd dupl inceputul slujbei invierii, afar6, inainte de a se intra in biserica.
$tim din experienld c6 cei mai mulfi dintre participanfii la slujba invierii se
mdrginesc la ceremonialul scurt de afard, nu mai inh6 in bisericd pentru Smnta
Liturghie, ci se duc qi se culcd, sau - mai grav - benchetuiesc cu mancare, b6utur6
gi muzicS, am6gindu-se cd ,,prdzntiesc" Pagtile. O parenezd rostitd in acest
moment, care sd includd gi o invitafie, iscusit alcituitd, fEcut6 celor prezenfi, de a
intra in biserici pentru a se bucura de intreaga slujb6, nu numai de o infimd parte
a ei, poate aved ca efect convingerea unui anumit numdr de credinciogi, care,
inifial, n-au fost hotardfi si rdmdn62r('. Iar cei care pleaci totuqi, primesc ceteva
invdfituri, care pot intra addnc in sufletele lor, gtiut fiind faptul cd solemnitatea
slujbei invierii creeazdo atmosferd unic6, determindnd o receptivitate maximd din
partea participanlilor. Nici un alt moment liturgic nu se bucuri de o asemenea
solemnitate. Ar fi pdcat ca cel mai prielnic moment omiletic sE fie trecut cu ve-
derea. Cuvdntul nu trebuie sd dep6geasc6, ins6, 10 minute (impul optim ar fi de
5-7 min). Lungirea cuvtntdrii ai n o iniprudi:n1a cu conseciile c6ntrare celor
agteptate. Menfiondm, totodata, convingetea cfr o parenezfr reusitd va determina,
ad-hoc, hotdrdrea multor participanli de a nu pleca acasfi, ci de a rdmrtne Ei la

207. R. P . RAMBAUD, op. cit.,p. 69: ,,Ces sermons exigent chez le pridicateur une spiciale
mdtrise de la parole et qu'il ne /'aut point les accepter si I'on ne se sent l'dtoffe nicessairc. La mddi-
ocriti appardtrait aktrs en plein lumiere...", (subl. n.). De aceeagi perere este gi I. M. FOUN-
TOULIS, in tratatul sdu,Omiletiki: ,,..."il.)"cog efvat rpottpoctpo va pr) yt6wat...",p. 137.
2A8. ,,Durie exagirle: la plus frdquente cawte d'dchec!, P. RAMBAUD, op. cit., p.383.
f
209. Sermo 122, apud Dr. Nicolae CORNEANU, Mitrop. Banatului, Studii patristice,
Tirniqoara, 1984, p. 172.
210. Din propria noastrl experien{i, am constatat ci unii dintre ei aduc preotului, la sfErqitul
Sfintei Liturghii, mullumiri pentru invitafia {hcut6, recunoscdnd chiar c6 n-ar fi rtrmas dacd nu ar fi
fost indemnafi atet de stAruitor.
s6

Sffrnta Liturghie, intre temble poslbile, pare vor alterna de la an la an, enu-
merim: E^timologia cuvdntului ,paSte"; Invierea Domnului, nddeide a tnvierii
noastre; Invierea Domnului, temei al redeSteptdrii virtulilor neamului romdnesc;
Ce este ,paEtele" care se tmparte la fnviere, qi cum se consumd? etc. Fiecare din-
tre aceste subiecte va fi, desigur, insofit de indemnurile corespunzdtoare, care fin,
de altfel, de specificitateaparenezei. Pentru exemplificare, propunem prima tem6,
cu incadrarea conjuncturald necesari.

PLANULCWANTARII

(Slujba invierii de afari se incheie cu rostirea solernni, de trei ori, a salutului pascal,t{istos a
inviat!", la care poporul rispunde, ,t4devdrat a inviat"!", dupi care se cdnttr Troparul invierii de
trei ori. in acest mod se creazd o atmosfertr de maximd emofie, un teren intru-totul favorabil pentru
cuvintul parenetic).
'
Textt ,Aceasta este ziua pe care a /dcut<t Domnul, sd ne bucurdm Si sd ne veselim intr-tnsa!"
Formula de adresare: Iubili credinciosi, cinstitori ai invierii Domnului!
Introducere: Exprimarea mu[umirii c6tre Dumnezeu pentru invrednicirea de a prlznui Sfintele
Pagti, cu pace gi cu bucurie.
Tratare: - scurti retrospectivil liturgice a slptiminii Sf. Patimi;
- semnificalia cuvdntului ,pa{te".
lncheiere: invitalie pentru cei prezenfi de a nu pleca acasi inaintea de a se bucura de Sf.
Liturghie gi a lua Sf. Pa;ti.
(Se va rosti iariqi, de trei ori, salutul pascal, dup5 care, in sunet de toacl, clopote 9i cintlindu-se,
in mod repetat, Troparul Invigrii, se va intra in l[caq).

PARENEZA DEZVOUTATA

uAceasta este ziua pe care a frcut-o Domnul, sd ne bucurdm $i sd ile vese'

lim tntr-tnsa!"
Iubili credinciogi, cinstitori ai invierii Domnului,
Ca in fiecare an, am rostit $i am cantat impreund Hristos a inviat!9i in aceastii
noapte smntii a Pagtelui... (se va preciza anul). P,"in aceast6 rostire mirturisim,
deodat6, doud lucruri: credinla in invierea noastr6, a$a precum Domnul nostru
Iisus Hristos a inviat, totodat?i n5dejdea cd, odatd cu acest Paqte, vom pi.gi spre o
viali mai bun6, mai demn6, atAt sub aspect moral, cdt gi material.
36-I mulfumim, aqadar, Domnului ci ne-a ajutat sa ne invredincim de partici-
parea la aceastd preafrumoasE gi sfhnta slujb6, ci la aceasta orA liturgicA suntem
linga o Smnta biserica.
Iubili credincioSi,
Am urcat, incepdnd din Dumninica Floriilor, spre Ierusalimul cel dohovnicesc,
treptele Deniilor din serile sdptaminii Patimilor. Am fost din nou martorii
suferinlelor Mintuitorutui nostru: vinderea, batjocorirea, incununarea cu spini,
ristignirea, moartea gi punerea in mormAnt. Am trecut 9i noi pe sub Sffintul Epitaf,
mdrturisind tainic c6 vrem sd ne ingropdm pdcatele gi noi cu Iisus, care S-a l6sat
 57

ingropat spre a ingropa pdcatele omenirii, apoi am sdrutat Sfhnta cruce, infele-
gind ca numai printr-o viafi jertfelnicd putem n6d6jdui c6 vom invia gi noi, pre-
cum El a inviat in urma jertfei gi mo(ii pe cruce. invierea Lui ne umple acum
sufletele de bucurie, Pagtile fiind cel mai luminos pramic din calendarul cregtin.
Dar ce inseamni, oare, cuvintul,paste", rostit atit de des?
Acum 3500 de ani, in valea Nilului din Egipt, poprul eweu se gEsea intr-o grea
robie, de peste 400 de ani. Prin voia Domnului ei au iegit din aceasti robie gi, la
plecare, au luat, intre multe altele, gi un cuvAnt care - nu benuiau atunci - va primi
o consacrare deosebiti. Cuv0ntul minune erapasah 9i desemna in limba egipteani
slrbitoarea solstifiului de primdvarI, cAnd soarele trecea din emisfera aushala in
cea boreal6. Propriu-zis pasah insemna trecere gi semnifica biruinta luminii
asupra intunericului. Cu oarecare transfomare, evreii i-au zis pesah, tot cu infele-
sul de trecere, adicd trecerea lor prin Marea Rogie, de la robia egipteand la liber-
tatea f,Erii Fdgaduinfei. Adici trecerea de sub jugul robiei la bucuria libertdfii.
Grecii au preluat cuvdntul minune, zicdndu-i pasha; aproape la fel i-au zis gi lati-
nii: pascha - pascae. De aici il are gi limba romdnd., pasti sa:u pa;te, cuvdt sino-
nim cu inviere, adicd trecere de la moarte la viafi, de la robia plcatului - prin jert-
fa qi invierea Domnului - la bucuria viefii intru virtute.
Iubili credincioSi,
in fiecare an, in cea mai emofionanti noapte liturgica retr6im sensul addnc al
acestei treceri, cdnd Hristos Cel inviat ne reaprinde sperantele de trecere de la
pdcat la virhrte gi la o viat6 mai buni pentru noi Ei familiile noashe. Aceast6 slujb6
impresionantd ce s-a ftcut aici, afar6, este doar inceputul prazricului. Va chemdm
acum sd intrafi cu noi in Sfhntul l6cag, sd fi}i pArta$i la Sfiinta Liturghie, apoi sd
primifi paEtele, p6inea binecuvdntatii, qi sf, aveli bucuria slujbei intregi. Chiar
daci trupul vd cheam6, poate, spre sorrn sau mdncare, dafi ascultare sufletului,
care v6 indeamnd sa rdm6nefi. Facefi bucurie sufletului! Pentru c6, iubifi credin-
ciogi, cinstitori ai sldvitei invieri, aceasta este ziua pe care a facat-o Domnul, sd
ne bucurdm Si sd ne veselim tntr-tnsa! Amin. Hristos a inviat!
b. Parenezd pentru Anul Noa. Cu toate cE nu se incadreazd in duhul
cregtinesc, ziua de Anul Nou este marcatri, gtim cu tofii, de oboseala revelionului.
Slujba incepe uneori mai tdrziu ca de obicei, din cauzi cd, efectiv, credincioqii vin
cu intdrziere la bisericd. Slujba este, apoi, pulin mai lung6, datorita faptului cE se
sdv6rqegte SfEnta Liturghie a Sf. Vasile, a cdrei Anafora este mai denoltati,iarla
urmd se citesc Molitfele aceluiagi, care mai adaugd timpului liturgic 10 minute. in
aceste condifii, socotim cd in locul unui panegiric, sau altui gen de predici dez-
voltat, o parenezd, scurtl prin nafura ei, va fi mai bine primita de ascultatori.
Temele pot varia, desigur, de la an la an: Paraleld intre Tdierea impreiur Si
Botezul creStin; intreita semnifica(ie a praznicului; Anul nou civil Si Anul bise-
ricesc; Atitudinea creStinilor fala de revelion etc. in cele ce urmeaz6 propunem o
variantd pe care noi ingine am experimentat-o, care fine seaml de intreita sem-
nificafie a prazricului.
58

PLANULCWANTARII

Text: ,Pune, Doamne, inceput bun mdntuirii noastre!"

Formula de adresare: Iubili credincioSi!
Introducere: - mulpmire ctrtre Dumnezeu pentu bucuria prezen{ei in Biserici, in prima zi a anului.
- care este atitudinea cregtinilor fap de ,,revelion'?
Tratare: - tntreila semnificalie a praznicului.
a - scurt5 referire la praznicul Tiierii imprejur a Domnului, cu indemnul dat creqtinilor de
a lectura cap.2 al Evangheliei dupd Luia gi cartea Levitic cap.12.
b - c6teva cuvinte despre personalitatea Sf. Vasile cel Mare.
c - anul nou, prilej de bilanf sufletesc Ai de reinoire a hotararii de a p69i pa calea credinlei
gi a faptelor bune.
lncheiere - uriri cregtinegti penfiu cei prezenfi, penhu Amiliile lor gi pentu integ neamul rom&resc.

PARENEZA DEZVOLTATA

,,Pune, Doamne, tnceput bun mdntuirii noastre!"

Iubili credincioSi,
Se cuvine, mai inainte de orice cuvant, sd aducem mulfumiri din adicul
sufletelor noastre lui Dumnezeu cA ne-a ajutat sa p6gim cu pace in noul an $i, mai
ales, sd fim in biserica la acest ceas de Liturghie. Mdrturisim prin aceastii
prezeni1d,, dragostea noastra de a incepe cu rugAciune prima zi a anului, chiar dac6
acum suntem, poate, mai obosili ca de obicei. in componenfa vielii modeme a
infrat, cu sau fbrA voia noastr6, un eveniment devenit tradilional, necre$tin prin
implicaliile lui, dar care nu poate fi negat ca realitate: revelionul. Suntem gi noi
trditori ai viefii moderne, dar in duh creqtin. La miezul nopfii frecute, cand
orologiul a marcat trecerea din vechiul in noul an, noi, impreunl cu familiile noas-
tre am rostit mai iut6i o rugdciune pentru ca Dumnezeu sd ne ajute intru innoirea
rdvnei pe calea mdntuirii, cer6nd de la El Ltn nou tnceput bun, apoi, desigur, am
inchinat un pahar cu vin, ca tot romdnul. Dar n-am mai z6bovit mult, ci ne-am
rekas spre odihn6, pentru a fi treji la ora venirii la Sffinta bisericE. Noi qtim ca
insugi cuvAntll revelion poate fi inleles in sens cre$tin: r|veiller (de la care vine
romhnescul revelion) in francezl inseamn6 a trezi, a se deStepta din somn.Iati-ne,
a$adar, aici, in casa Domnului, unde toti'cei care se numesc cregtini ar hebui sE
fie la aceasta o16.
Iubifi frali de credinfi,
Calendarul nostru menfioneaza, precum gtiti, trei sarbdtori pentru zir.n de azi:
Tdierea fmpreiur a Domnului, Sf. Vosile cel Mare gi Anul Nou. Despre fiecare vom
face, in cele ce urmeazd) c6teva scurte referiri.
Tdierea tmpreiur a pruncului liszs s-a fEcut a optan dupl naqtere,_pregym
citim in sfhnta evanghelie dupd Luca (2,21-24), cAnd l-au pus $i numele, dupa
rinduiala veche conslmnat6 de Moise in Levitic cap. 12. Pentru a afla mai pe larg
despre acest sfhnt eveniment, vd indemndm sA citili acasA din Scripturi, c1n{vefi
dispune de un ceas de linigte, atdtla Luca, cap. 2, cdt Si la Levitic, cap. 12. Dacd
ar intreba cineva de ce astdzi noi, cregtinii, nu mai tdiem pruncii inrprejur, rdspun-
dem: tdierii imprejur din Vechiul Testament i-a luat locul Botezul creqtin in Noul
 59

Testament. Acum spunem gi noi, o datd cu Sf. Ap. Pavel: ,,Tdiereatmpreiur este
aceea a inimii, tn duh, nu tn literd" (Rom. 2,29).
Sfdntul Vasile cel Mare, tr5;itor in veacul al fV-lea, a c6rui pomenire astEzi
sdvdrgim, ne este cunoscut prin cdteva fapte cu totul remarcabile: este autorul unei
Sfinte Liturghii, numitd in cdrtile noastre Linrghia Sf. Vasile cel Mare, ce se s6-
v6rgegte de zece ori pe an, inclusiv,astdzi; este autorul unui insemuat numir de
lucrlri teologice, omilii, epistole etc, dup6 care invdfim qi astdzi, minundndu-ne
de inalfimea cugetiirii sale; a rdmas in istorie ca ctitor al unui aqezdmdnt social de
binefacere, intitulat Vasiliada, dupd care s-au inspirat pdnd in nua de astdzi
nenumirate centre de caritate. Nu in ultimul rdnd, s-a remarcat printr-o viafa de
sfinfenie exemplard. Om al rugdciunii, ne-a l6sat gi Molitfele, cunoscute sub nu-
mele s6u, pe care le-am rostit gi noi astdzi in genunchi. S-a dovedit biruitor peste
patimi, dup6 cum insuqi numele lui sugereazfl. Cdci Vasile vine de la grecescul
Basileos, care inseamnd tmpdrat. Citim, de pildd, despre rtn caz asemdnator, in
Patericul egiptean, cum Awa Iosif a spus odatd ucenicilor:' ,Eu sunt tmpdrat
astdzi, cd am tmpdrdlit peste patimi!" (adicd,le-am biruit!). Aga gi Sf. Vasile, s-a
dovedit biruitor peste cele lumegti, dobdndind sdlag in ceruri, unde gi astiizi se
roagi pentru noi.
Cu privire la marcarea Anului Nou, noi trebuie sd vedem cregtinegte acest prag:
sd ne facem un bilanf sufletesc a ceea ce am rcalizat sau nu in anul precedent, cdt
am lucrat la mAntuirea noasfrd gi a aproapelui, totodatA sd cerem ajutor de sus pen-
tru un nou gi bun inceput in calea m6ntuirii. Sd nu ne mire acest cuvint ,,tnceput
bun". Chiar daci suntem mai inaintati in vdrst6, in cele ce privesc mdntuirea tre-
buie sd ne considerSm mereu tncepdtori. CAci spune un proverb sugestiv: ln
fiecare zi, din nou, de la inceput! Sau cum citim in acelagi Pateric egiptean:
,,Odatd Awa Arsenie a fost auzit de cdtre ucenici, care stdteau afard, strigdnd din
chilie: Dumnezanle, nu md pdrdsi! Nimic bun n-am fdcut fnaintea Ta, dar dd-mi
dupd bundtatea Ta sd pun inceput! "211.
Iubili credinciogi,
Mullumind lui Dumnezeu pentru binefacerile care au fost asupra noastr6 in
anul care a trecut, p6qim cu nidejde in noul an, in dorinta de a fi mai buni, mai
iertdtori, mai harnici, mai aprinqi de dragoste pentru Sfrnta Biseric6. Vd apreciem
in chip deosebit pe tofi care afi dovedit gi astazi dragoste fatf, de legea noastri
cregtind gi ati venit aici. Tuturor vd dorim sdndtate Si ani multri intru Domnul! Ctt
deosebire, celor care purtali numele Sf. Vasile, vd adresdm binecuv6ntiirile noas-

2ll . Patericul, tiparit la lagi, 1913, p. 19. De va ingidui timpul, se poate da inci un exemplu cu
privire la tnceputul bun: ,,Se spunea pentru Awa Sisoe, cd atunci vrea sd se sdvdrSeascd, Sezdnd
pdrin(ii ldngd ddnsul, a strdlucit fala lui ca soarele. $i le-a zis lor: ,,Iatd, Avva Antonie a venit". $i
dupd pulin, a zis: ,,latd ceata proorocilor a venit". $i iardSi fala lui mai mult a strdlucit. $i a zis:
,,ldd ceatu Apostolibr a venit". $i s-a indoit fala lui iardsi. $i se pdrea ca gi catn el ar fi vorbit cu
oarecare si i s-au rugat lui bdtrdnii, zicdnd: ,,Cu cine vorbeSti, pdrinte?" Iar el le-a zis: ,,latd
ingeii au venit sit md ia, qi rog ca sd fiu ldsat sd md pocdiesc p4in ,,. $i i-au zis lui bAtdnii: ,,Nu
ai trebuinld sa tu pocAe$fi, pdrinte". $i le-a zis lor bdtninul: ,,Cu adevdrat, nu md Stiu pe mine sd
fi pus tnceput". $i au cunoscut toli cd este desdvdrSit..." Ibidem, p.217.
60

fie pdrinteqi de tot binele, felicitindu-vd pentru faptul cd afi inceput ziua onomas-
tic6 in biserica.
Aceleaqi gdnduri cregtinegti pentru famillile dumneavoash6 9i, in comuniune
cu fretiile vo-astre, penku intreg neamul nostru rominesc. La mulli Si buni ani tn
ogorul DomnuluilAmin.
c. Parenezd pentru Boboteazd- Programul -al liturgic din ziua Bobotezei este,
credem, cel mai bogat comparativ cu celorlalte praznice impdritegti, prin
adlugarea rdnduielii Sfinlirii celei Mari a apei. De aceea se recomand6 qi aici o
pareiezd,,care sA fie rositd imediat dupd stuiba sftnlirii 9O9i Cand sfinfirea apei
are loc afar6, mai ales la un rtu, atmosfera este deosebit de prielnicd pentru un
scurt cuvdnt de invafitura. De fapt, crearea unei atmosfere lituryice corespun-
zdtoare face parte din tehnica reugitei oricdrei predici. Slujbele in sine sunt gel-
eratoare de atmosferd haricS, dar siujitorul are un rol deosebit in aceasta: prin felul
de a sluji, poate m6ri sau micgora predispozifia suleteasci a participanlilor.in-ve-
derea ascuit6rii cuvdntului de invdlaturA-in cazul Sfinfirii celei Mari a apei, dacd
slujba s-a fScut cu ddruirea necesard, credinciogii sunt proi.rnd impresionafi,-iar
t parenetic dispune de un teren deosebit de favorabil.lnttetemele yosibile
"rrrant
pentru acist moment enumerdm: Folosul Si modul de intrebuinlare al Agheasmei
Mari; Explicarea termenilor folosili pentru praznicul zilei: Botezul Domnului,
nobwia, Ardtarea Domnului, Ardiarea Prea Sfintei Treimi; Datoria omului
fald,delume, creatd Si sfinlitd de Dumnezeu etc.2t2 Pentru exemplificare alegem
prima temd din cele enunfate mai6ius.

.PLANUL CWANTARII
Text; ,,l1areeSti, Doamne, Si minunate sunt lucrurile Tale, Si nici un cuvdnt nu este de aiuns
.spre lauda minunibr Tale!"
Formula de adresare: Iubili credincioqi.
Introducere: - prezenlain numdr atat de mare a cregtinilor la aceastii slujba se datoreazd, pe de
o parte, sine, iar pe de alta, dorinfei de a duce pe la casele lorAgheasmi Mare'
mirimii prainicului in
Tratare: - folousele Agheasmei Mari; modul de intrebuinfure Si pdstrarc;
- sn ne ferim de a profana Agheasma, prin inhdbuinlare spre alte scopuri decit cele binecu-
vintate (pentru anumite ,,rqete" recomandate de penoane dubioase, in diverse scopuri eterodoxe).
-i;;ili.;.; - iit Agheasmei presupune grije pentru o viafi virtuoasi. In aceaste
"Uuintu..a
Domnuiui apa sfinfitn sii fie de folos pentru cregtinii ce o vor lua cu evlavie'
n6dejde, ne rug[m ca
pentru case, tarini g.a.

PARENEZA DEZVOLTATA

,,Mare eSti, Doamne, Si minunate sunt lucrurile Tale, Si nici un cuvdnt nu este
de aiuns spre lauda minunilor Thle!"
Iubili credincioSi,
Aceste preafrumoase cuvinte le-am auzit acum cdteva minute 9i fac parte- din
marea rugiciune de sfinlire a apei, alc6tuitd de Sfhntul Sofronie, patriarh al

212. Cuvintirile vor {i rostite, desigur, cu adaosurile parenetice corespunzitoare'

 6l
Ierusalimului, trditor in veacul al vll-lea''r. Suntem ad6nc migcafl de mdrefia
aceste slujbe de sfinfire a apei celei mari, care se face o singurE datti pe an,
aducAndu-ne aminte de Botezul Domnului, cdnd Mintuitorul nostru Iisus Hristos
a sfinfit apele prin intrarea in Iordan cu preacuratele Sale picioare. Vedem cu ochii
sufletului, o dat6 cu Ioan Botezitorul, Duhul Sffint pogordndu-se ca un porumbel,
deasupra capului Mdntuitorului; auzim gi noi, cu acelagi Sf6nt Botezdtor, glasul
din cer al lui Dumnezeu Tatdl. Minunatd ardtare a Prea Sfintei Treimi ta rdal
Iordan! Prezenla dumneavoastrd aici, in num6r atdt de mare, este un semn al
mdreliei acestui pramic, pe de o parte, iar pe de alta al dorinlei de a duce acasd,
in vase curate, sfhnta qi Marea Agheasmd, pentru evlavioasd inhebuintare.
Drep t -m dr itor i creq tini,
Socotim potrivit ca in aceste momente de in6$are sufleteascE, s6 vE aducem
aminte, pe scurt, despre foloasele Agheasmei Mari gi modul de intrebuinfare li
pdstrare. In acest scop, reamintim un fragment ldmuritor din Rug6ciunea de sfin-
fire a apei, pe care ati auzit-o cu tofii. citim, iatd, din cartea dup6 care s-a fEcut
slujba2'a: ,,... S-i dE ei dar de vindecare gi binecuvtntarea Iordanului. F6-o izvor
de nestricdciune, dar de sfinfenie, dezlegare de p6cate, vindecare de boli, diavo-
lilor pieire, de puterile cele potrivnice neajunsa, plina de putere ingereasca. Ca tofi
cei ce se vor stropi gi vor gusta dintr-insa, sf, le fie spre curdfirea sufletelor gi a
trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinlire a caseloE spre tot folosul de tre-
buinfd..."
In privinla modului de intrebuinfare, amintim mai intdi cd s-a indatinat obi-
ceiul de a se consuma, pe nemdncate desigur, timp de nou6 zile, incep0nd cu
ajunul sarbatorii Bobotezei, pdn6 la odovania (sfnrgitul) praznicului. Mai poate fi
consumati in zile de post gi ajunare, sau la sarbatori mari, fie inainte, fie dup6
biseric62''. O precizare se impune, insi: cAnd lu6m Agheasmd Mare gi anafurd,
intai luim agheasma, apoi anafura. 56 gtim, apoi, c6 Agheasma Mare este intre-
buinlat6 de preot penku a skopi casele dumneavoastrI, in zilele ce preced
pramicul Bobotezei; tot cu Agheasmd Mare se sfinfesc icoanele, crucile,
vegmintele preoteqti, vasele liturgice (potir, disc A.a.); de asemenea, credinciogii
ingiqi obiqnuiesc sd stropeasci ogrdzile,livezile, viile, holdel€, $.o., un lucru bun,
avdnd in vedere cd toatli firea inconjurdtoare are nevoie de sfinfire.

213. I 644, pomenit in calendar la ll madie; vezi Pr. Grigore POPESCU, Calendar cu toli
Sfinlii din an prdznuili in Biserica ortodoxd a rdsdritului, intocmit dupi Viefile Slinfilor scrise de
Arhiepiscopul Dimitrie al Rostovului, dupi Minee gi alte lucriri, in BOR, an. LXXIV, 1956,nr. l-2,
p.188.
214. Mineiul pe ianuarie, sa:u Molitfelnic. Frafii preofi gtiu efectul deosebit pe care il are uti-
lizarea acestor ci(i in cadrul predicilor: este efectul 4ztoritdlii. Credinciogii vid ci preotul nu spune
de la el adevdrurile respective, ci dintr-o carte s/iintd, la fel cum se intAmpli mai ales in cazul intre-
buinprii Sfintei Scripturi. A se vedea, in aceasti privinp gi studiul nostru Cunoasterea temeinicd a
Sfintei Scripturi Si folosirea ei in predicd, in BOR, an. CIV, 1986, nr. 5-6, p. 533-543.
215. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Lilurgica Speciald..., p. 463. A se vedea 9i studiul Pr. prof.
dr. Nicolae NECULA, Care este intrebuin(area Agheazmei Mari si cum se pdstreaza?,invol.
Tradilie Si innoire...., p. 298-300.
62

De aceea, kebuie sI avem un respect deosebit fafa de^ acest dar dumnezeiesc:
Agheasma se p6streazd cu atenfie, ferind-o de intinare. In acest scop, ea trebuie
linutd inff-un loc deosebit in locuinfd, inE-una din incdperile destinate pentru
activitati mai pioase, gi nu la un loc cu toate celelalte obiecte de uz casnic, in
bucltarii sau cdm6ri, alaturi de sticle cu alt confinut. Dacd de la un an la altul
Agheasma prisosegte, cea veche, degi rru este stricatii gi nu se stric6 niciodat5, se
varsd in locuri curate, ferite de intinare, de regul6, in pamdqt, la flori, la rddicinile
pomilot''".
Mai amintim, iubili credinciogi, c[ kebuie s6 ne ferim ca de foc de orice inke-
buinfare strdini cu duhul orotodoxiei. $tim c6, din pdcate, s-a inmulfit in ultima
vreme numdrul ,,dezlegdtoarelor", ,,desc6ntdtoarelor", sau altora asemenea, care -
profitind de necazurile oamenilor, dar qi de ignoranla lor - recomanda fel de fel
de ,"refete", pentru aqa-zisele dezlegdi de farmece etc, refete in care includ une-
ori gi agheasmi, mare sau mic6. Si nu cumva sE le dafi ascultare, drept-mdritori
cregtini, ci facefi lucru diavolesc, nu cregtinesc! Nici nu vi Se rezolvd necazul, gi
s6vflrqiti gi un mare pdcat. Canoanele Sfinfilor Parinfi opresc de la impartSganie
pe cei ce apeleazd la astfel de wdjitori"T. Pentru buna cinltire a sfintei agheasme,
v6 mai facem acum o recomandare. La sfErgitul Sfintei Liturghii, cdnd vefi primi
in vase apa sfinfitii, si pastrafi buna rdnduiali, aqteptind sa vi ie distribuie agheas-
ma cu rdbdare ryi buna-cuviintd, aga cum se cade intr-o astfel de sfanta zi.
Iubili credincioSi,
Nadajduim cd aceste cdteva lucruri vd vor ajuta penku folosirea cu evlavia
cuvenit6 a Agheasmei Mari. Sd avem grij6, iarigi, cd nu este suficientd gustarea
din agheasm6 spre sfinlirea noastr6, a caselor, a farinilor noastre, ci gi de o viafn
virtuoasd, in credinfd gi fapte bune. Penku aceasta, sI ne finem mereu strdnqi in
jurul Maicii noastre Biserici, ca astiizi! De incheiere, rugim pe bunul Dumnezeu
sE vE implineasc6 toate cererile cele spre mdntuire prin gustarea gi stropirea cu
aceastd apd sfinfita. Amin.

III. 2. PARENEZE CU CARACTER FESTIV DE BUCURIE:

LA BOTEZ, CUNUNIE, SFINTIREA BISERICII,
INSTALAREA PREOTULUI iN PAROHIE,
SFINTIREA CASEI $.A..
La evenimentele pomenite mai sus, clrora se pot ad6uga qi altele, bucuria
sfhnta se degaj6 din insugi actul liturgic care se sivdrgegte, cu condilia sine qua
non ca slujba si fie sdvdrgitii cu toatii cuviinla, conform normelor liturgice. Astfel,
in urma actului eultic care a creat o atmosferd haricl deosebitii, un scurt cuvdnt
este extrem de binevenit. Credincioqii sunt sensibilizali sufleteqte gi pregatili din

216. Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, op. cit., p.299.

2l7.De ex. 6l Trulan; 65 Si72 ale Sf. Vasile cdl Mare. Yezi Pidalion..., p. 280-281.
 63

punct de vedere al receptivitdfii pentru a asculta o inv6fitur6 care sd incheie in

mod fericit ceremonialul respectiv. c0nd slujba s-a s6v6rgit in chip liturgic (res-
p!!tar9a tipicului, dicfie gi gesturi corespunzEtoare etc.), participanfii pot urmari
qi infelege ugor actul desfEgurat ?n prezenfa lor. cultul tnsusi, sdvdrsit dupd cuvi-
inld, este o predicd vie. De aceea, reugita unei pareneze la astfel de momente, este
favoizatd (sau nu), de atmosfera liturgica creata. Trebuie sd facem, totodatii, pre-
cizarea c6 o parenezi nereugitd (nepregdtitd gi nerostiti corespunzItor), va dete-
riora ambianta liturgica creatd anterior. Dar acolo unde, in urma sdvdrgirii cu da-
ruire a slujbei respective, se va rosti o parenezd pe m6surd, credincioqii vor gusta
din plin roadele unui act liturgic complet. Desigur, din punct de vedere al efectelor
harice, orice slujbd este completd gi fEra predici. Dar predica este cea care va face
inteligibile actele liturgice, prin explicarea simbolismelor gi prin sfaturile practice
care se pot da gi care sunt a$teptate cu mare interes de participanti. in practici, nu
la toate slujbele cirora se poate asocia pareneza se vorbeqte. Mai ales acolo unde
programul liturgic al preotului este foarte incdrcat, existE tendinfa de a nu se
cuv6nta deloc, sau aproape deloc, la botezuri, cununii, sfinfiri de case etc. O ast-
fel de atitudine nu este corectd. oricat de incdrcat ar fi programul preotului, 5
minute, cel pufin, pot fi rezervate unui cuvant parenetic. Practica preofilor cu
experienld dovedegte c6 se poate, iar efectul pozitiv al parenezei, fie gi scurt6, este
incontestabil. In cele ce urmeazd vom urmdri c6teva modele de pareneze cu carac-
ter festiv, care confirmd cele afirmate mai sus gi pot fi, in acelagi timp, surse de
inspiralie pentru propovIduitori.

Ilt.2. a. PARENEZA LA BOTEZ

Taina Botezului a fost insolitd, de la inceputul creqtinismului, de o bogatd
activitate predicatoriala, in special pe linie catehetica, a fost firesc Ai nJce-
sar mai ales in perioada de rdspdndire a cregtinismului. ""
"""u indeosebi din perioada
catehumenatului, care a durat pind cdtre sftrgitul veacului al V-lea2rE, ne-au r6mas
cateheze de valoare unic6, rostite atAt in fala catehumenilor, cdt gi a neofifilor,t',
acestea din urmd purtdnd numele de cateheze mistagogice. Catehezele mistago-
gice pot fi considerate primele modele de cuv6nttui parenetice penku botez. Se
mai numesc Si cateheze postbaptismale, intrucdt au fost rostite dup6 s5vdrqirea
Tainei Botezului. Aga sunt de pilde ultimele cinci din cele doudzeci gi trei ale Sf.

218. Pr. prof dr. D. CALUGA& Catehetica, Manual penfiu Institutele Teologice, Editura IBMBOR,
Bucureqti, 1976, p. 32; Arhim. Veniamin MICLE, Importanln catehqei tn Bberica ododoxd dnpd
tnvdldtura qi practica pimekr veaatri oe4tine,invol. Iniliei catehetice, Rm. Vabii, l993, p. 8-9.
2 I 9. Cele mai cunoscute cateheze din aceastl perioadi sunt cele Dou dzeci Si trei de cateheze ale
Sf. Chiril al lerusalimului, P. G. XXXUI, col. 1097-1128, traduse de Pr. D. FECIORU, in colecfia
Izvoarele Ortodoxiei, Partea I gi II, Bucuregti, 1943, respectiv, 1945; amintimapoi cele Opt cate-
heze ale Sf. Ioan Gurd de Aur, descoperite in anul 1955 intr-un manuscris din Muntele Athos $ pu-
blicate de Antoine WENGER in col. Sources chrdtiennes, vol. 50, Paris, 1957, 284 p.Yezi 9i studi-
ul Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Explicarca botezului tn ,,Catehezele baptismale" ale Sf. Ioan Gurd
de Aur, in S! an. XXII, 1970, nr. 7-8, p. 509-527. in sfirgit, meriti a fi amintite cele $asesprezece
Omilii catehetice ale lui Teodor de Mopsuestia (t 428), descoperite tot in secolul XX intr-o tradu-
cere siriand (V. Micle, op.cit., p. 9).
64

Chiril al lerusalimului, ultimele gase din cele opt ale Sf. Ioan Gurd de Aur gi ulti-
mele cinci din cele $asesprezece ale lui Teodor de Mopsuestta. Catehezele mista-
gogice explicd neofifilor Sfintele Taine, avdnd scopul de a-i conqtientiza asupra
darurilor primite gi asupra datoriilor ce le revin. Nu toate catehezele mistagogice
amintite mai sus se ocupd exclusiv de Taina Botezului, unele dintre ele explicind
Taina Sfintei Euharistii, ca de pilda ultimele doud ale Sf. Chiril al Ierusalimului22o,
sau ultimele cinci ale Sf. Ioan Gurd de Aur, care nu sunt de fapt cateheze mista-
gogice propriu-zise, ci au mai mult caracter de omilii, mijlocind neofililor un
invdfdmdnt moral, un fel de leclii de indrumare in viaJa cregtin622r. Referitor la
Botez, autorii mai sus menfionafi explicd pe larg ritualul sivirqit, adaugdnd sfa-
turile morale corespunzitoare perioadei istorice respective. Lungimea apreciabila
a acestor cuv6ntdri ne determinl si nu le reproducem ca model pentru parenezele
scurte de astSzi, dar confinutul lor poate fi considerat in mare masurd sursd de
inspirafie'22. Literatura teologicd romdneascd beneficiazi de un mare numdr de
studii care le este consacrat, in special pentru Catehezele'Sf. Chiril al Ierusali-
mului223. Tot ca sursi reprezentativi de inspirafie amintim gi capitolul Rostul
Sfilt tului Botez in viafu duhowticeascd, din lucrarea Despre viala tn Hristos, ahi
Nicolae Cabasila22o, in care vom g[si o admirabili descriere a darurilor primite
prin cele trei Taine de inifiere, totodatd subiecte concrete pentru parenezele de la

220. Arhim. V. MICLE, op. cit., p. 17.

221. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, op. cit., p. 525. O inenfiune aparte face pirintele profesorin
leg6tur6 cu a treia catehezda Sf. Ioan Guri deAur, despre care spune cii este ,,un panegiric de cir-
cumstanle dupd botez"-, Ibidem.
Credem ci este impropriu, insf,, termenul de,,panegiric" per-ansamblu. Aceastf catehezi mista-
gogic6, are intr-adevirile.mente panegirice in prima parte, dar in a doua parte predomini elementele
noi
[u.-.n"ii"" 9i dogmatice. Si exemplifiiim: Cuvintul incepe prin a-i compara peneofili cu stelele
aparute pe-,p"ruI" cregtinismului: Ei).oy7toE 6 @eoE' i6oit rai
dtxd 7fi5 dotfipoE gaivottotv
,*o#peE t6v oipav6:v gadpdcepot. Etri 7fi5 dodpeg 6d dv^$ oipavdv int
7ff5 gdvew-?'
oir'iri yffq 6ifu6vov,*ortprE, a)Jd rai Cv riptpq docipeg...inSources chrdtiennes... vol.50,
p. 15 t . ln continuare, Sf. Ioan Gure de Aur infrligeazi multiplele daruri ale Botezului (lbidem' p.
iSf-f SS), indeamntr la lupt6 impotriva diavolului (aici evidentiindu-se elementul parenetic): O piu
ydp rfi cofroo 1p1vog'rataiocpa rai y,pv&otov fiv rai ouyywbpqv etTe td rrbpaaa'dxd
6i'dZ onpepo, ipep"E td oad1ov t*v4aryev, 6 dytbv Gp6oqre, d 06atpov dvot r&qqtat.,,
Ibide'i, p.'t5S; Iui ca eiement dogmatico-liturgic, intiilnim mtrrturisirea ci Biserica a izvordt din
coasta lui Hristos: BotlLa paileti rai idpaiev aoA a{patog roittott r1v ioTiv; B.Xite r6cev
tppeooe ct1v titpTrlv rai r60ev rttv ntftlv Eogev, dvatkv dtrd coA otaopoA, &xd riS il.ertpdg
tfiq 6eoroexie... Ibidem,p. 160.
'222.lnaceiagi
context se inscrie gi Cuvdntul de tndemn pentru Sfantul Botez,al Sf. Vasile cel
Mare (MIGNE, P.G. 31, col. 424444), izvor prefios pentru parenezele la Botez, dar care astizi lu
mai poate fi reprodus intocmai. Un fragment din acest cuvint, tradus de Pr. prof. dr C. C!^\-
NITESCU in G.b, an. X)C-.XV[, 1978, ni. 5-6,p.497498, este reprodus denoiinAnem, p. 194-195.
223. Pnntre cele mai recente amintim: drd. Marcel SABAU, Importanla actuald a catehezelor
Sf. Chiril al lerusalimului, in S! an. XXXVI, 1984, nr. l-2, p. 110-126: Arhim. Grigore BABIJ$,
i)pera cateheticA a Sf Chirit al lerusalimului qi actualitatea ei,inO, an. XXXVII, 1986, nr. 3, p.
ljS-t+S; Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE Explicarea Sf, Tainc de iniliere in literqtura creStind,
Bucuregti, 1990, 180 p.
224. Trad. de Pr. prof. dr. Teodor BODOGAE, Sibiu, 1946, p. 26 - 75, Cartea a doua.
 65

!9tez'12s.
Menliondm de asemenea capitolul urm6tor, intitulat Roadele sfidntului
Mir tn viala cea duhowiceascd, pebiza cdruiase pot alcatui excelente parcneze
despre Taina Sfrntului Mir"6, taina mai pulin sesizabila de participanfi
in cadrul
ceremonialului.
.
in situalia actuali, la sfrrgit de secol XX, c0nd o caracteristicd aproape gene-
rald a semenilor este graba, este riscant ca preotul s6 incerce rostiria -p"r"-
neze la botez care sd depdgeascd 5-7 minute. Iar in cazul ca pruncul
*"i
nou-botezat
este. agitat gi pl6nge, se recomandd incheierea ceremonialului
doar cu urarile
tradifionale, insofite de ,,Mulfi ani hdiasci", incheiere .u uu fi apreciata
mai bine
de participanfi, decdt un.cuvdnt oarenetic, oricdt de bine ar fi alcdtuit qi
rostit.
Participanfii vor fi atenfi.la plinsul copilului si vor privi chiar cu ostentalie
incer-
carea preotului de a le fine predici... Dar atunci cdnd copilul este linigiit (gi
nu
pufine sunt asemenea situalii c6nd copilul chiar doarme dupd-,,bdifa.:
,-"
frcut), un cuv6nt scurt, precis, bine roitit, va fi apreciat ca ail.de ""'i
cuvdntul.se.llrqe pg g" parte pentru a conqtientiza pe cei p.r.nliiarticipanli.
de impor-
9
tanla actului liturgic s6v6rgit, iar pe de alt6 parte pentru a-i edihca m6car in cdte_
va elemente esenfiale ale docrinei ortodoxe refe*ou.e la aceasta
taina, de care se
leag6 o sumedenie de invrtaturi.!l_se de ,""i*i, sur-pr"r"nte
rysqandite in viafa
credinciogilor sub forma superstiliilof". be altfel gi la celelalie'mari confesiuni
greq-tine parefueza la botez este prezentd in schema rdnduielii, plasat6 in general
la sfhrgitul ceremonialului"*. Jindnd cont de faptul c6, i, g"r"ii, ribdarea
ascul-
tdtorilor este scurtE (gi nu se recomandd a fi puia la incerJare), vom prezenta mai
jos c6teva modele de. pareneze scurte gi, credem, ,"pr"i"ntutive.
brdinea pre-
zentdii este cronologicd. Facem gi aici observafia ca modelele pe care le vom

225' Spre exemplu: in p. 27 a traducerii mai-sus amintite ni se sugereaza ca titlu

-. de parenez1
,t{u o taind, ci trei: Botezul, Mirungerea si Euharistia", desprinsi din-urmatoarea explicafie a lui
N' Cabasila: ,,Botezul tnseam.nd tocmai o nastere, Mirul un izior de tdrie iu"ioo, iar pdinea
si vielii
si paharul binecuvdntdrii euharistice sunt titr-adevdr mdncare si bautuia.... Botezul impacd pe im
cu Dumnezeu, S/bntul Mir impdrtdqeste multe daruri minunaie, iar puterea
mesei euharistice ii
aduc^e-sufletului tnsuSi Trupul Si Sdngele lui Hristos...*, Ibiden.
226.lntr-un paragraf al aceluiaqi capitol, intitulat "Urmarile ungerii cu Sf. Mir", sugerat
.
de pareneza, avem elementele concreteiare, cu pufind adaptare, pot fi reproduse
ca titlu
aproape in totali-
tate, ca de exemplu: "Ceea ce.Sf. Mir tmpdrtdseste la toli inst*it de totcleauna gi'dinirice
vreme
sunt darurile cele atdt de folositoare sufletelor: darui evlaiiei
si al rugdciunii, al'dragostei si
inlelepciunii, precum si altele, cu t9-ate cd mulli crestini nu-si diu r"r-i d" aceasta, iai
allii iu
cunosc lucrarea tainei acesteia...,,, Ibidem, p, 7 5.
227 Cu privire la nenumiratele forme ale superstifiilor, este edilicatoare lucrarea pr. Simion
-tg92--
Florea MARIAN Nasterea l_a roy!1i, Bucuregti, Edilia I, 9i Bucuregti, lgg5 - Edifia II-a,
ingrijite de Teofil TEAHA, Ioan gERB 9i Ioan ILIgIU,2Tg p:.,care descrie eiemente de folclor
dar
qi numeroase superstilii prezente gi astizi in viafa credinciogilor nogtri.
228.Pt. asist. Liviu STREZA, Botezul in diferite rituri tinrgice'crestine,Tezd, dedoctorat, in
O,
an XXXVI, 1985, nr. 2, pag.325,in Schema noii r,induiei catoliie abotuzului copiiloi, cap'.
'Riturile postbaptismple" prevede ,,Alocaliune adresatd pdrinlilor si nasilor,,; p. 326, in sinema
nindu-ielii b-otezului cttpiilor.in Biserica Anglicand, este menlionat un,icurt cuidnt
catehetic',; p.
327, in Schema rdnduielii botezului in Biierica Evangheliia-Lrt"rond, se menfioneaze
,,Scuin
exhortalie adresatd pdrinlilor si nasibr"; p.323,in Sciema rtinduielii botezului fn
Biserici copta,
dupi impirtiiganie, este prevezut un,,Cuyint adresat naSilor..,,

5-
66

prezenta vor trebui adaptate la condifiile particulare fi991yi botez, legate de

iamilia respectivI, de perioada liturgicE, de timpul disponibil g'a.
a. Parenezd la botezul unui fiu"', este un cuvdnt prin care se exprima-mai
intAi bucuria intrlrii in lume gi-in Bisericd a noului botezat, care'- pe^ldnga
ocrotirea fireasci a pirinlilor - are de acum 9i ocrotirea lui Dumnezeu Insu$l,
iar
,,...Care, cu puterea O"tutiri Siu cel Sfhnt a aprins in cel ndscut scinteiaviefii,
in inima parinfilor a sadit simtamdntul iubirii 9i nadejdeaAucuriilor viitoare'.."
Pareneza-este scuftA, plin6 de baldura, incheindu-se in acelaqi ton al nddejdii in
ajutorul lui Dumnezeu: ,,Dumnezeu sf,-l inwedniceascl9i sd-i ajute ca s6 creascE
cu trupul gi cu inlelepciunea, ca qi printr-insul sd se laude 9i s.6 se preamlreasci
,ru*rl" rmot gi iiratt al lui Dilmnezeu gi ca sd aibd bucurie gi mdngiiere de
""t
dansut tofi cei it iubesc pe el, care iubesc infelepciunea 9i virtutea 9i iubesc
"ar!
pe Dumnezeu. Amin".
b. Predicd la botezul unui pranc, chiar tn cerc mai resfiAns, adicd ftrd asis'
tenla de al(i creqtinPtu, apa4ine unui erudit autor, deosebit de prolific in cdmpul
o-il"ti"iirri, caruia ii dator6m gi singura Istorie a predicii la rorndni"' 4
Autorul frxeazd w text (sau moito), care va ghida intreaga patenezd'. ,,In ce
v-afi botezal|" (Fapte 19, 3). inceputuleste qocant, ex abrupto., eficient in trezirea
reciptivitafii asiul'tatorilor:',Aleiandru cel Mare in tinerefele sale cdnd aducea
jertfr zeilor. nu crula nicidecum aromatele. invalapnlt sau ?l indrumd s6 nu risi-
gdseau din abundenf5'
ir"ut.a aromatele, chci inca n-a ocupat Arabia, unde ele se
iutu t-u gdsit cineva si facd observalii chiar marelui impdratAlexandru cel Mare!
b* nu se va gasi nimeni sI poat6 fice observalie creqtinilorgidepeaziparinfii c6 rdsplitesc
mult lui bumnez"u p"rrt o toate cdte le-a dat lor! Iatd acestui
lria
'p*"" i-u invrednicit uri sd aiba pruncul botezat, deci fhra de pacate in casa
"u
ior...,, Rispunsul la intrebarea,in cei-aYi botezat? ", este legat apoi de viala prun-
cului care std in centrul ateniiei, pentru care autorul precizeazd: ,,Aq dori. ca
fufif" lul *a-1 uad.u."a frind'botezat in Hristos. Aceasta depinde de parinfi 9i
nigi!" subliniaza apoi: ,,Mare raspundere au decip6rinfii!", ind9ln6nd in cuvinte
ie*" fa atenlie asupra'acestei responsabilitafi: ,,P6rinJii ynt datorideaa bineda creqtere
seama
bund acestui frunc... Parin]ii de azi caretrdiesc rau in familie sa-gi
ce fac. Pilda lor rea ar fi sE fie pentru prunci o dovadd cd iubirea de'Hristos eo
por"rt" frra rost iar pentru societate un- dezastru, c6ci pruncii rau crescuti-nu v9r
cr0de in nimic...". La sfhrqit p21rerreza include ur[rile tradilionale, intr-o frazd
in
care se subliniazi mai intdi temelia acestora: ,,Suntem deci pe temelia veqnici-a
adevarului qi pe aceastd temelie stAnd, dorim noului botezat viata lungd in
Hristos!"233.
1908, p'
229. Autor: Pr. D. VONIGA, in vol. cuvdntdri ocasionale-Si funebrale, vol. I, oragtie,
26-27 (vezi Anexa, p. 1 90-19 l).
pdnd la moarte,
230. Autor: Or. brigorie C1. COUqe, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn
kad, 1927, p. l5-16 (vezi Anexa,p. l9l).
231. Alaturi de lucrarea menlionata la nota precedenti, amintim: Predici la
toate duminicile
tn ogorul irtodoxiei. Cuydntdri ocazitinale,Arad, 1932'
anului bisericesc, Arad, 1926; Brazde
232. Bucureqti, 1921,303 P.
i:S. irtt"*tri integrai din inexd, exprimarea a fost redatii conform originalului din 1927 , ctJpar-
ticularitalile limbii de atunci. De aceea apar diferenfe in citatele prezentate mal sus'
 67
c. CuvAfi h sdvfrrqirea Tuinei Sfhatului Botez: Botezul autentic
cu Duh Sfdnt'a34. ,,cu apd qi

^ Facem precizarea
intregime,
din capul locului c6 aceastd parenezdnu poate fi rostiti in
datorita lungimii-ei,_deqi este publicata-mai rp.""p"'6" zilele noastre.
Am inclus-o totuqi in lista modeleior din Anexd, intrucaicloiinutul ei r"priziiie
interes pentru acest gen omiletic, .u gdsim'elem"ri"
alcatui aproximativ 2-3 pareneze.. o ^hreproldu""* qi p.;i* oiri .ure se vor putea
aptrr ca reprezilnta-o
mostrd dintr-una din pufinele cdrfi cu pareneze laLotezp" rui" f.
avem in litera-
tura noastrd omiletic6235. Cartea are o valoare incontestabili, nu numai pentru
sin-
gularitatea ei, ci pentru meticulozitatea cu care a fost alcdtuitii
fiecare cuvantare
in parte, cu fundamentare-biblicd qi patristicd. Trebuie ;t;;;;i;- insa, ca, dupa
pdrerea noastrd, nici una din aceste cuvdntari nu mai pot
fi linute astazi intocmai,
cuvant cu cuv6nt' datoritd dimensiunilor apreciabile, care arcr"a
arrim ozit1liinae
vorbitor qi ascultdtori. Darpot constitui o iursa de inspiralie prin
materialuibogat
pe care il conlin.
cuvdntarea la botez pe care supunem
9 ltenfiei, abunda de citate biblice (peste
este bo.sat6 in invalaturi morale,
?9]:.,1"=ri:T:Ti prezentd, cuvdntarea ;tile pentru*via1a
cre$una.-ln
iorma "ihild;
seamand mai mult cu o cateheza despie
Taina sfhntului Botez. Am redat-o, ins6, pentru a semnala cartea p6rint"rri gu"'eu,
profesor de seminar, de vrednicd po-"nire, care a ostenit cu'mutta
d6ruire in
c6mpul omileticiir3u.
. d ce .rol au nagii la-Botez?23', este un model de cuvantare explicativa, scurtr
gi dinamicr., cu privire la im.portanfa gi rdspundereu nugiloiia-riotez.
in esenla,
autorul
9videnfiazd cd.,,Naqul-nu este un simplu personaj, sau elernent de decor in
cadrul slujbei Botezului, ci indeplinegte unul di,
este cel care inso{egte pruncul care se boteazi, cel care exprima, t,
rd";;ii.po.t*t.
roluri. El
rri,
lepddarea de satana $1un1ea cu Hristos, marturiseqte iruulrto.i de "r*li.
credinla a
Bisericii, concentrata in.crez, pe care ei trebuie .a-t .o.t"as"a, il primeqt; pe
prunc din baia Botezului, rdspunde la formula de insemnare cu Sfbntul
Mir gi'il
prezintd' sd primeascd sfrnta impartdganie. De aceea, nagul
este considerat parin-
tele sufletesc al noului botezat..j'. in continuare, sunt prezentatecondiliiletano-
nice pe care nagii trebuie sa le indeplineascd. Finalui acestui medalion trebuie
adaptat, ins6, lasituafiile.-concrete gi completat cu formularea urdrilor
tradilionaie.
e. cuvayt al sf. vasile cel Mare de indemn pentru sffintul Botezrr",Lste un
^
fragment dintr-o cuvdntare mai ampl6 prin care Sm"tut Vasile cel Mare se adre-
seazi adullilor care nu imbrdfigasera inca creqtinismul. Desigur, situafia de acum

234. Autor: Pr. prof. Ioan BUNEA, in vol. cuvdnt de invdldturd la Botez, cununie si tnmor-
-
minta_re, Elitura Arhiepiscopiei clujurui, cluj-Napoca,l 9g6, p.26-30 (Anexa,
p.l9l-193).
?11 Ph jltormaliile ce te.definem este, de ait, utiima, ca data Oe'apariliel
236.In ultima parte a vie{ii a fost profesor de bmiletica Ia Seminarui Teologic din Cluj (1972-
.-
l98l), pdna la pensionare. in afard de cartea semnalatii mai sus, a publicat gi volumul Cuvinte
de
invdldtura. Predici la duminici Si sdrbdtori, Cluj, 19g3, 370 p.
_ -2)],Autor: Pr.prof.dr.N.D.NECULA,invol.B'isericdsicult...,p. 130_l3l (veziAnexa,p.
193-194).
P. c' 31, col.424-444 (fragment), had. pr. prof. dr. constanrin
^in G.B.
^218'M]9NE,
an XXXVII, 1978, nr. 5_6,p.497 (vii,Aniia,p. 194_195).
CORNITESCU,
7

68

este radical schimbata: nu mai avem la slujbele obiqnuite catehumeni, care sd

uqt"pt" sau s6 amine botezul, ca cei cdrora se adreseazA Sf. Vasile, dar sunt cu si-
gura"ta prin parohii semeni de-ai noqtri care, dintr-un moliy saq.{tul incd nu s-au
6otezat. preotul nu va putea folosi in bisericd argumentaliile utilizate inpateneza
de fa!d, dar o va putea face in discutiile particulare, sau tangential chiar la anu-
-ii" i"i*gii s6vArqite in afara Sf. l5ca9, li care participd uneol 9i nebotezatii (ca
de ex. inniormdntdri, anumite sfinfiri etc.). in acest scop socotim potrivit a reprg-
Ar"" f.ug-"ntul respectiv, in caresunt evocate c$tevalexte scripturistice semni-
ir.uiiu" f1""1.3,!-Z;DeIit.32,Z9;Matei2,5-6;Ps. 33,6;Matei 11,28 etc') $icq"
este constnrit pe o argumentare logica qi convingdtoqre. in special partea
fina16
ui" pur"rr"til" evidente: lttt" itii ce-li ia gduce.ziua de mdine", spttne
"i"-""t"
Sf. Vasile, celbr care tot aminau botezul pentru un ipotetic ,,miine"' ,,Sd nu pro--
ifp ,""o'ce nu depinde de tine. Te cheamd laviald om-yle". De_c-e .evili chemarea?
ir'*r* pdrtas al'lucrurilor De ce dispreluieSti darul? Impdldlia lui Dumnezeu
i-o a"t"ir*, iir Cel ce cheamd nu minie. brumul este u$ar...De ce tntdrzii?"'"'
f. Intrarea tn comunitatea'creStind23e, este un model de parenezd din com-
cultul
romano-catolic, pe care il supunem atenfiei pentru a facilita posibilitatea
p;r4i"i p*"""r"1e ortodoie descrise mai ius. Autorul a propus un text biblic
i" pi""ur."" (practica generalizatdatdtin catolicism, cdt 9i in protestantism): -Clci
p;;;;;'ff;iul unul\ste, qi are,mddulare multe, iar toate mddularele trupului,
'multe ne-am botezat noi
fiind,,stnt un trup,'a'{,a Si Hristos. Pentru cd intr-un Duh
robi, liberi, qi toli la
sa iim un singu'r'tip,'fie iudei, fie elini, fie "ry ryh
to1t, fie
ii-oi "i oiipat" (t C"oi. 12,'l'i-13). Preiudnd mesajul acestor versete, autorul sub-
in alese convin-
t:"iin impticaliite comunitare ale Botezului, cuvinte bine. 9i
;;d;;.i;..-Brti A. a-ii .u insdgivor comunitatea s6 fie pe deplin repr-ezentat6 la
Fr""*" Uot"z. $i dac6, numaidecdi, bate clopotele, este.pentru a le face cunos-
qi ceior care au rdmas acas6, aceastd noutate imbucurdtoare:
"hi*
"ut,,,comunitatea noastrd tocmai se mdreste! Ea mai numdrd tncd un copil al lui
scurt,
Dumnezeu, tncd un creStin! "... in ansamblu, cuvflntul este bine structurat,
;;""p;;il rpi" u fi iostit intocmai. Pe alocuri sufer6, totuqi, -de anumite
prelibzitali, un anumit exces de erudilie, care nu cadreazd cu simplitatea ^ce
s_e

i-p,rrr" la asemenea i"iii.De exemplu, ni se pareprea complicatd aceastdfrazd:

care nu
,pi (t op"f, n.n.) nu va fi un tot, o unitate, deZdt dacd aceste mddulare, pe
sunt numai numeroase, dar Ei diferite, Stiu sd accepte diferenlele lor
ca nt$te
toiatii complementare, iar' nu ca pe nisre .anta'gonisme- (e.gglozie-(sic!)"'"
b;"r6;,;#-u-tfu"" o analiz6seveia a textului am mai gasi 9i alte sc6deri. Dar
prin faptul ca
nu uJ"riu este obiectiwi nostru. in general, cuv6ntul este acceptabil,
qi respira o anumita
;;;;;d" din vedere -"*ui"r princTpal pe cafe 9i !a pr,ogrls
de la Botez'
in continut, se potriveqt6 cu atmosfera-s6rbdtoreasca
"atiu.a ""." ".i cu privire
g. Botezul ca tmplinire u unui vis de libertate2no, este un scurt studiu
U fiurenen la botez din practica protestant6, in care autorul atrage mai intdi
-
239. Autor: A. M. ROGUE! in vol. Homilies pour le mariage et pour bapt€me, Ed' salvator
Mulhouse, Paris, 1975, p.132 (Anexd, p. 195-196)'
2 Aufl', 1990, p' 143
240. Autor: Christian ft4-O-f.iii, dm vot. Seel.sortich predigen,Gtittingen,
(Anexd, p.196).
 69
u!*Fu Ss.ypra- dreqtului la viala gi la ocrotire pe care il are fiecare pnmc, aratand
cd serviciile de asistenfd socia{d au lansat qtiiea ca cele mai multe malhatari de
cop.ii (peste 100.000,.in fiecare an), au locia acei copii care nu au fost dorifi de
qarinfri 1or... Autorul propune spre dezvoltare urmitorul enunf: ,,Nu te teme,
Dumnezeu te-a dorit, Dumnezeu te-a strigat pe numele tdu
si li-a ddruit cu aceas-
ta o demnitate inconfundabild. Tu esti al iui Dumnezeu-ni al omuluil"24r. Nu
putem sI nu observim influenfa doctrinei protestante cu privire la aporlul exclu-
siv al lui Dumnezeu la acfirl m0ntuirii, reflectat in ultima part" u u""itui enun1. in
ansamblu acest mic studiu este meritoriu, atdt pentru faptul ca pune problema une
pareneze labotez (,,interven(ii" :
Fiirsprache): ,,...De aceea iste bine ca la botez
acest spaliu de iubire dumnezeiascd sd fie ardtat pentru copil
si pentru parini,lti
sdi, printr-o intervenlie concretd, tn acelasi timp nasul sd fie imediat tncuraiat
prin aceeasi intervenlie...ca acest copil sd respire apoi in acest spaliu al
dragostei... "2a2.

Elemente speciale de redactare a parenezei la Botez

DyRa cum am observat mai sus, reugita unei parenezeraBotez depinde, in
principal, de trei elemente: o tematicd adecvatd, crearea aftnosferei psihologibe
favorabile gi o forml convingdtoare a prezentdrii.
este sugeratr, in general, de confinutul liturgic bogat al evenimentu-
-lui:.Tematica,
trei Taine se s6vdrgesc, nu una. Se poate vorbi de legitura duhovniceasca din-
tre ele, se poate evidenlia momentul pricipal al uneia dintre ele, sau caracterul
alsgfut obtgatoriu pentru mantuire al lor. Evident, qi celelalte p6(i componente
ale Tainei Botezului pot constitui tot atAtea subiecte. Dar nu numai cele imintite
pAnd acum. Subiecte potrivite pentru un astfel de cuvdnt pot fi alese gi dintre cele
care se ocupd educalia religios-morald a copiilor, in general.
Atmosfera psihologicd favorabild unui cuvAnt laBotezeste hotlrdtoare penku
efectul scontat. Nu se poate vorbi dacd, de exemplu, copilul pldnge fbra inrcru-
pere. in asemenea situalii ne vom rezama la urarile traagonate. De asemenea,
este contraindicat sd vorbim atunci cdnd familia dd semne de grab6, agitalie, ner-
vozitate, Dar atunci cand, dup6 sEvirgirea celor trei raine, cei prezenJi arata a fr
pitrungi de emolie gi bucurie (gi in cele mai multe cazttt', aga se int6mpl6, mai ales
in urma sdv6rgirii conqtiincioase a slujbei), iar copilul este linigtit, cuvdntul va fi
ascultat cu aceeagi evlavie cu care s-a urmdrit qi slujba.
Forma de prezentare corespunzdtoare presupune limbaj ales, diclie ingrijit6,
gestic*discretd. Totodatd, o incadrare strictl in timp.
rntre temele posibile, cu impact pozitiv asupra participantilor la Botez, enu-
mer5m: ,,Astdzi s-au sdvdrSit trei Taine, nu una"; ,,Roadele Botezului tn viala

241. {Filrchte dich nicht, Gott hat dich gewiinscht, Gott hat dich bei deinem Namen gerufen und
dir damit eine unverweschselbare lliirde gegeben. Du bist Gottes unt nicht di
Menchen
Eigentum... )., Ibidem.
242. Ibidem; Autorul intreabi, apoi, retoric: ,,Cui ti este valabild, deci, intervenlia (= pareneza),
la botez? Chiar pruncului, care este adus pentru a fi botezat si care nu poate articula diait cdteva
sunete, dar care a primit nume Si este asteptat cu ardoare in sdnul /'amiliei
Si al neamului"; Ibidem.
70

Mir tn viala duhovnicescd''oo', ,,De ce tmpdrtd-

duhovniceascdt'za3' ,,Roadele Sf.
Sim copiii la Botez?"; ,,Rostul nasilor la Botez"; ,,Explicarea cint6rii C61i in
Hristos v-afi botezat"; ,,Etimologia cuvdntului botez Si semnificalia afunddrii"2as;
,,Ce tnseamnd nasterea din apd Si din duh? "zae ; ,,C€ asteaptd pdrinlii de la copii
qi copiii de la pdrintri?"20'; ,,Formarea caracterului religios moral, scop principal
al educa(iei copiilor"}or q.a.
Pentru exemplificare, dezvoltdm prima tem6.

Planul parenezei cu tema: ,,Astizi s-au sivirqit trei Taine"

Text: "Binecuydntat este Dumnezeu, Care voieSte ca to(i oamenii sd se mdntuiascd Si la
cono;tinta adevdrului sd vind!"
Formula de adresare: Cinsti{i nuni qi parinfi, drept-mdritori creqtini.
lntroducere: - exprimarea bucuriei cd Biserica Ortodoxd are urr nou membru;

243. Pentiu acest subiect vezi Nicolae CABASILA, Despre viala in Hristos, trad. de Pr. prof.
dr. T.BODOGAE, Sibiu, lg46,Carteaadoua, cap. "Rostul Sliintului Botez in viata duhovniceascii",
p.26-70.
244.Idem, Cartea a treia, cap. "Roadele Sf. Mir in via{a duhovniceasca", p.7l-75 '
245.De rimarcat faptul ci gi p.intr. romano-catolici se aud voci care agreeazd botezul prin
afundare. De exemplu a. U. RO'CUB! spune intr-o parenezi labotez'. ,,...in zitele noastre botezul
se administreazd numai cu foarte pulina ipd, tnsd pe vremuri botezul consta tntr-o adevdratd baie.
Biserica orientald (ortodoxa,n.n.i filoseSie botezul prin cufundare. Nu ar fi rdu sd reludm Si noi
aceastd metodd. Cuvdntul ,Scdlddtoare" ne face sd ne gdndim la un bazin de tnnot, care
pentru
creStinii primelor veacuri se numea'baptister...", dinvol. Omilii pentru cununii Si botez, trad' rom
de Pr. L BALAN, Bacau, 1986, p. 143.
246.YeziPr. prof. dr. consiuntin GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos....,p.45: ,,A te naste din
duh, inseamnd a-te naste din Acelasi Duh de la Care S-a intrapat Si botezat El. inseamnd a te zi.di
intru ,,asemdnarea" cu E1..."
Zil.Veziqi prof. dr. C. PAVEL, Probleme morale cu privire la casdtorie Si familie, in BOR, an.
LXXXY 196i,-m. l-2, in special p. 138-139: ,,Copiii exercitd asupra pdrinlilor o puternicd;i
binefdcitoare influenfi,' fiini Si ei, ti rdndul br educabri ai pdrinlilor. Astfel, chiar inainte de a se
naSie, tn vederea primirii lor in condilii optime, mintea Si inima pdrinlilor se pregdtesc, vem-/icLn'
du-se $i transfigurdndu-^se..." $i, maideparte, dJ profesor face o analizi remarcabili a rela{iilor
pnrinfi-copii, analizd util6 pentru o parcnezi cu tema de mai sus.
248. Pentru aceastf, tema, deoaslbit de elocvente sunt omiliile Pentru cre;terea copiilor,l.!ill,
Si
pentru ce fel de clironomii trebuie sd ldsdm copiilor noStri,lipdrite ultjTa-o{e la Editura Buna-
vestire, Baceu, 1995, invol. Pulul si impdr(irea de g$u, p. 410-431. vezi, de asemenea, Soeur
MAGIiALEN , Riflexions sur les enfants- dans l;Eglisi orthodoxe auiourd'hui, Monastere
S.J.'Baptiste, Essex, Angleterre, 1988, 77 p. Este deosebit de interesant sA constatem ci o
viefuitoare
dintr-o m6nSstire, scrie o carte despre educalia copiilor gi a tinerilor pdnd la virsta cisitoriei. Astfel,
p. p"*rirrf a t0 p., prezinta cele mai impo.tanti laturi ale educafiei copiilor, in capitole cu titluri
sugestive, din cari ielectam: "sensul eduialiei ueStine; WaYa copilului inainte de nastere; Atmo-
sfira unui cdmin creStin; Formarea caractirului; Sd ai urechi pentru-copii; Participarea copiilor
Io cultul Bisericii; Cipiii si televizorul.... Problemele sunt prezentate intr-un mod elevat, teologic,
dar in acelagi timp lipsit d'e preliozitate. Exemplificim; ,,A-i educa pe copii.creStineSte,
inseamnd-
a-i aiuta sa'cdstige i""o 35. Ap. Pau"l numiste chipul lui Dumnezeu._In limba greacd termenul.
"" (foymare, in chiiut). Sf. Ap. Pavel scrie filipenilor: ,,Dumnezeu fiind
pentru erlucalii it" popg.oiE
'in
chip, a tuat chipui unii ,oi..." (II, 6-7). Asa cum au formulat Pdrinlii (incepAnd cu Atanasie cel
Mare, n.n.), Dumnezeu S-a ficut om, pentru ca omul sd devind Dumnezeu. Aici apare rela[ia intre
fbrmarea iopiilor noStri Si planul lui Dumnezeu pentru mdntuirea omului"'",
p' 5 '
 7l
Tratare: - importanfa covdrgitoare a evenimentului: s-au savdrsit trei Taine, nu una.
- momentul principal al Botezului;
- momentul principal al Mirungerii;
- momentul culminant al Slujbei: Taina Euharistiei;
- citat din Nicolae Cabasila, care exprima legltura dintre cele trei Taine;
lncheiere: - uririle tradilionale, cu deoiebire pentnr pruncul botezat, spre a-qi pdzi haina
botezului Si logodirea duhului neintinatd Si fdrd prihand... (Ectenia Mare din Slujba Botezului):

PARENEZA DEZVOLTATA

"Binecuvdntat este Dumnezeu, Care voie$te ca toli oamenii sd se mdntuiascd

Si la cunoStin(a adevdrului sd vind!'
Cinstili nuni $i pdrinli, drept-mdrilori creStini,
Cu buni-werea Dornnului, din acest moment Biserica noastra ortodox6 are
incd un vl6star, fapt care ne bucurA in chip deosebit. La intoarcerea acas6 veti
purta pe brafe un micuf cregtin, curat ca un inger, care vA va umpie casa de lUmind
sfhnt6. Am implinit gi astizi, la cererea dumneavoastrd, porunca Mdntuitorului
nostru Iisus Hristos: ,,lrlergdnd invd(a[i toate neamurile, botuzfundu-le tn nan ele
Tatdlui Ei al Fiului qi al Sftirtului Duh..." (Matei 28, l9).
Iubilii no;tri,
Aqa cum ativdnfi, s-au sevar$it de fapt trei Taine, nu una: Botezul, Mirungerea
.c
$t tmparta$anru.
Botezul, la care momentul principal a fost afundarea de trei ori in ap6, cdnd
am rostit ,,Se boteazd robul lui Dumnezeu.., in numele Tatdlui (amin) Si al Fiului
(amin) Si al Sfdntutui Duh (amin)". lnsuqi cuv0ntul ,,botez" inseamni ,,scufun-
dare" (de la verbul grecesc Bami{co: a scufunda).
Mirungerea, care s-a fbcut prin rostirea repetatA a formulei Pecetea darului
S/kniului Duh, o datd cu ungerea cu Sf. Mir, special pregltit de episcopii Bisericii
in Joia Mare a fiecdrui an gi care se mai folosegte doar la sfinfirea bisericii noi
zidite.
impirtiqania, ce i s-a dat pruncului la urm6, ca hrana cea mai prerioasa pen-
tru intdrire qi creqtere trupeascd gi duhovniceasc6.
Aceste trei Taine se mai numesc qi Taine de ini(iere gi sunt absolut obligatorii
pentru mdntuirea omului. Pdrintele Bisericii, Nicolae Cabasila, tr6itor in veacul al
XIV-lea scrie astfel in lucrarea sa Despre viafu tn Hristos: ,,Botezul impacd pe om
cu Dumnezeu, Sfdntul Mir ti tmpdrtdsegte multe daruri minunate, iar puterea
mesei euharistice ti aduce sufletului tnsuSi Trupul Si Sdngele lui Hristos"ue.
Iubili credincioSi,
In aceastd atmosferd, de negrditd bucurie, facem acum ur6rile tradifionale:
- pentru pruncul nou botezat ne rugdm Domnului s6-i dea sdndtate, spre a-gi
implini chemarea pe p6mAnt, sd-Si pdzeascd haina Botezului Si logodirea Duhului
neintinatd Si fird prihand, a;a cum ne-am rugat qi la inceputul slujbei, sd fie

249. Op. cit. p.27.

72

bucurie parintilor, nagilor, tuturor celor din jur, qi sA trdiascd intru mulfi gi fericifi
ant. Mulli ani trdiascd!
- naqilor, care ii vor fiparinli spirituali gi sfbtuitori apropiali, s6 le dea
Dumnezeu sdndtate, cu spor gi binecuvdntare in casa dflnqilor, s6 se bucure de
acest fin pe care-l fin acum in brale gi si trdiasca intru mulfi 9i fericiti ani. Mulli
ani trdiascd!
- pdrinfilor acestui prunc Ai tuturor celor care ali fost de fa!6 la aceastii mare 9i
sfhnte buiurie, le dorim s6ndtate, cu spor gi binecuv6ntare in casa fieciruia. 36
traiti cu tofii, intru mulfi gi fericiti ani. Mulli ani trdiascd!

III.2. b. PARENEZA LA CUNT.JNIE

P6rintele profesor Ene Branigte, in tratatul de Liturgicd Speciald2'u,laptezen'
tarea rinduielii Tainei Cununiei, face menfiuneac6,,acum - adicd dupd cele doud
.rugdciuni finale de binecuvdntare a mirilor - sau tnainte de o@ust, preotul poate
(iie cuvdntarea ocazionald, cdnd e cazul'.2". Aceastd afirmafie s-ar p6rea cE limi-
leaz6 rostirea cuv6ntului de invd{itur6 doar la anumite cazuri. Credem cE pdrin-
tele Branigte n-a avut aceastii inten(ie, ci a exprimat numai o realitate concretE,
gtiindu-se programul aglomerat al cununiilor la unele biserici de orag, c6nd in-
fr-adevar, fn unele zile abia dac6 se face fatd ceremonialului propriu-zis, ne mai
rdm6n0nd loc Ai pentru parenez*'2. Experienfa liturgicf,, chiar mgi modestd, ne
arat6, totugi, cA un cuvAnt la cununie eite intotdeaunabitevenit, fie c6t de scurt,
care sA fie coroborat cu uririle hadifionale, ur6ri frrd de care nu se poate concepe
ritualul nunfii2".
Liturgistul dr. Badea Ciregeanu, in al sdu Tezaur Liturgic, primul fratat com-
plet in liieratura noastrl de specialitate2sa, afirmd in acest sens: ,,Mare nevoie au
iinerii cdsdtorili Si de o parenezd (subl. autorub,i), adicd de o predicdmicd, [inutd
de preot mirilon'in care sd vorbeascd de datoriile lor sd-i povd(uiascd tn numele
Biiericii, ca sd se iubeascd cu sfinlenie unul pe altul tn toatd viala, sd creadd tn
nevoi Si fn nenorociri unul alruia Ei sd se mul(umeascd cu orice le va trimite
Dumnbzeu asupra lon Sd-i tmbdrbdteze, in /ine, tn aceastd cale noud Si sd'i
felicite pentru sfdnta legdfiird "2ss.
250. Editura IBMBOR, Bucuregti, 1980, 510 p., cel mai bun 9i complet tratat din literatura litur-
gici rom6neasci.
251. p.409.
252. Paintele profesor Branigte insugi, ca slujitor de mare congiinti, intr-un studiu cu valoare de
testament, intitulatiugestiv Cuvdntul unui preot citre fralii sdi de preolie (in BOR, an. XC[, 1974,m'
7-8) pledeaze pentru o propovlduire conqtiincioasS: ,Nu uita nici sfrnta datoie de a propovddui cuvdn-
tul'lii Dumnizeu. PregdteSte-li cu griid qi din vreme predica sau cuvdntul de tnvdldturd, cate nu tre'
buie sd lipseancd de lt nici una din stuibele pe cate le sdv0ryim (subl.n')' p' 974'
'Spre
253. a face loc parenezei, preolii trebuie sii facl proglamiri pentru cununii la cel pufin o
ora intervai una de alta, ,u lu ju*at i. de o16, cum se intiimpli din nefericire pe aJocuri, mutiliindu-se
in chip grosolan ritualul sliini al tainei, at6t de frumos 9i de bogat in semnificafii.
ZSiirrl volume, Bucuregti, l9l0-1912;vezi Pr. E. BRANI$TE, Liturgica Generald, Bucuregti,
1985, p. 44.
25'S. Tom III, Bucuregti, 1912,p.330. in aceeaqi pag1n6, la nota 1, autorul atrage atenfia asupra
nenorocirii provocate de ruperea caiatoriilor, vrdnd parci sa arate ce aceasti nenorocire poate fi pre-
 73

Pentru aface un mic excurs istoric al parenezei la cununie, kebuie sd amintim

cd in Biserica primari Taina se sdvdrgea in cadrul Sfintei Liturghii, la care parti-
cipau qi se impdrtigeau gi mirii. O reminiscenfd a acestei practici o reprezinta
momentul gustarii din paharul cu vin, din ritualul de aziz'u. Evident, in vechime
singura predic6 ce se |inea era cea de la Sfrnta Liturghie, la care nu este exclus sd
se fi frcut gi mentiuni speciale pentru cununia respectivd. Din acest motiv credem
cd L. Duchesne, cunoscut cercetitor liturgist, in lucrarea Origines du culte chr6-
tien251, la descrierea ritualului nunfii, nu face nici o menfiune cu privire la rostirea
unui cuvdnt special pentru miri258. Nici Dictionnaire d'archeologie chretienne et
de liturgidsn, cu toate cd acordd termenului ,)tlariage" un spafiu considerabil (138
de coloane), avdnd chiar un capitol special, Rites et prieres liturgiques2n, nu
menfioneazd existenfa parenezei, probabil din aceeaqi cauzd a includerii iniliale a
ceremonialului nunlii in cadrul Sfintei Liturghii. De altfel gi astdzi se recomandd
ca mirii sa participe la Sfhnta Liturghie in ziua in care se cununi gi la care, evi-
dent, se pot impartdgi, dupd ce in prealabil, cu o zi sau doul inainte, s-au spove-
dit. Cununia se poate savArqi in aceeagi zi, dupd, Sftnta Liturghie. In practicl se
intdmplS, din picate, foarte rar acest lucru. Dar bunul obicei al impdrtiiqirii mirilor
cu ocazia nunfli se mai pdstreazd gi azi in unele eparhii, mai ales inArdeal gi in
Bucovina2or, dar gi-n alte pirti unde preotul fine str0ns rinduielile gi face cate-
hizare corespunzdtoare. Regula a devenit, din nefericire, excepfie, dar lucrurilq
pot reveni la normal printr-o reconsiderare a practicilor morale hadifionale.

venitii inci de la oficierea nunfii qi printr-un cuv6nt bine alcituit, in care, intre altele sii se vorbeascl
despre normele canonice cu privire la cisitorie: ,,ll,Iare nenorocire este asupra naliunii noastre
romdne cu desfacerea cdsdtoriilor atdt de usor Wna esle atdt a bdrbalilor cdt Si a femeilor; Si unii
Si allii nu au rdbdarea Si statornicia in aceastd sfdntd legdturd. Pidalionul zice cd ,desfacerea sd
nu fie nici chiar atunci cdnd este la miiloc curyie... " Nu se menfioneaZ edilia Pidalionului 9i nici
vreun canon anume. BSnuim ci poate fi vorba de canoanele 9 gi 2 I ale Sf. Vasile cel Mare, pria care
- in principal - se spune cii femeia poate ierta pe barbatul care a gregit: ,,...Chiar {i de bdrbat
necredincios femeia nu se poate despdrli, ci trebuie a-l ingddui pentru ne;tiinla
sf6rSitului...(canonul 9 al Sf. Vasile cel Mare, Yezi Pidalion, edit. de Arhim. Zosima TARAIA 9i
Pr. Haralambie POPESCU, Bucuregti, 1933, p. 127).Dacn la inceputul secolului XX un b6rbat al
Bisericii era ingrijorat de flagelul divodurilor, ce sa mai spunem noi astizi, la sfirgit de secol XX,
c6nd nu numai ci aceaste anormalitate a luat proportii de mas6, mai ales in farile occidentale, dar a
fdcut posibilE aparifia, tot in occident, a unor clirfi de predici pentru divorf (!), de genul Scfr eiden tut
weh: Predigten und Ansprachen (Divorlul doare: predici Si aloculiuni), hrsg. von SVENDE ME-
RIAN, Gutersloher Verl.-Haus, Gutersloh, I 995.
256.Pr. Ene BRANI$TE, Liturgica speciald..., p.413; comp. Pr. Ilie MOLDOYAN Ad*drul Si
frumuselea cd-sdtoriei, kologia iubirii, Alba lulia, 1996, cap. 5, "Rapofirl Cas5toriei cu Taina
Euharistiei", p. 3148; vezi menfiunea de la p. 36: ,jn Biserica primard, nu mai pulin in cea patristicd,
nu a fost cunoscut in ceremonial religios particular al Nun[ii, care sd aibd loc ca un serviciu religtos
de sine Si pentru sine" (nota 38, cit. A. SCHMEMANN, Pour la vie du monde, Descl6e, p. 1080).
257 . Pais, 1925.
258. Autorul mem{ioneazi doar trei momente principale: l. La cdlibration de la Messe, devant
i
les epoux, qui prennent part a l'offrande et la comunion; 2. La binidiction prononce pendant que
I'on etend un voile sur leurs Etes; 3. Le couronnemet, a la sortie de l'Eglise..., p. 450.
259. F. CABROL & H. LECLERQ, Paris, l9l3-1925.
260. Tom X, II-6me partie, col. 1843
26l.Yezi Pr. prof. dr. E. BRANI$TE, Liturgica Speciald...,p.4l3,nota29.
74

Se impune o alti menfiune legat6 de precizareace se glsegte in ultimele editii

ale Molitfelnicelor romAneqti, anume cd atunci cdnd nu se predici si se citeascd
acea scurt6 povdfuire (,,Iatd fiilor duhovniceSti... "). Textul acestei povdfuiri este
infelept alcatuit, dar el nu poate suplini cuvAntul care se cere de fapt la sfhrqitul
slujbei. Vechile Molitfelnice de tip rusesc au in cuprinsul-.slujbei Cununiei o
interesantd invdldturd cdtre miri362, pe care, datoritd unicitafii gi conlinutului su-
gestiv, am inclus-o in lista noastr6 de modele drn Anexd. Cu aceastd inv6!6tura
vom incepe, de fapt, girul modelelor pe care le propunem pentru studiu, nu numai
din pricina ineditului ei, ci gi pentru faptul ci seamdn6 foarte mult, mai ales la
inceput, cu pareneza finuta de Mitropolitul Petru Movill la cds6toria domnilei
Maria, fricalui Vasile Lupu, cu lituanul Janusz Radziwil. Cuvintarea a fost pu-
blicati de cercet6torul G. Mihaila'?o3, fiind cea mai veche parenezd la Cununie
pdstratd fn literatura noastrd. Rostiti parte in limba polon6, parte in,.limba
iomin6, a fost tiparitii mai int0i de insuqi Mikopolitul Petru Movi16, la Kiev, in
limba polon[, qi trimisd domnitorului Vasile Lupu, la cererea acestuia2*.

262.Yezi Molitfelnic, Chiginiu, 1820, p. 68-71, carte care se giseqte la Biblioteca Academiei
Romine, la sectorul CVR (Carte Veche Romdneascd), cola 1077. Molitfelnicul este tipirit in
rom6negte, dar cu litere chirilice, ca majoritatea carfilor pdnd la domnitorul A. I. Cuza. Textul'se
pestreaz6 in condi{ii excelente, uqor de lecturat. Aceasti edilie a Molitfelnicului lipsegte, insI, din
Libhotecile de la Facultatea de Teologie 9i de.la Sf. Sinod (Mt. Antim). De aceea, pentru o mai
ugoari reperare a lui de cdtre eventualii cercetfltori, redim explicafiile de titlu, de pe prima $i a doua
pagina: slava s/intei celei de o fiintd de via(d ficatoarei Si nedespdrlitei TROIIE, a Tatdlui qi
iitru
o Fiutri Si a S. Duh. Cu porunca prea blagocestivului singurului stdpdndnitorului Marelui nostru
impdratului ALEXANDRU PAVLOWCI a toatd Rusia; tn fiinla soliei sale a prea blagocestivei
Doamne impdrdtesei ELISABETA ALEXIEVICI, si a Maicii lui, prea blagocestivei Doamne
impdrdtesei MARIEI TEODOROVICI; qi in fiinla binecredinciosului domn TESAROVICI Si a
Marelui Cneaz CANSTANTIN PAVLOWCI; Si a binecretlinciosului Domn Marelui cneaz NICOLAE
PAVLOWCI Si a so(iei sale bineoedincioasei Doamne Marei Cneaghine ALEXANDRA TEODO-
ROVICI; Si a bineuedinciosului Domn Mare Cneaz ALEXANDRU NICOLAEVIU Si a bineuedin'
ciosului bomn Mare Cneaz MIHAIL PAVLOWU, Si a binecredincioasei Doamne marei Cneaghine
MARTA PAVLOVICI Si a solului ei. Iard cu blagoslovenia Prea sfin(itului Gaviil exarh Mitropolit
Chisindului Si Hotinului, carea aceastd ce sd numeSte MOLITVENIC, dupd asdzarea Molitfenicalui
sloienesc ce sd tntrebuinzd tn Prayoslavnicile Biserici, in tmpdrdlia Rusiei, indreptatd Si adaosd ne
asemdnat mai mult decdt cel ce au eSit mainainte tn lagi, s-au tipdrit in exarhiceasca Tipografie a
Basarabiei ce sd afld tn Sfanta Mitropolie a ChiSindului Si a Hotinului in Chiqindu. La anul de la
facerea tumii 7328, iard de la Nasterea cea dupd trup a lui Dumnezeu Cuvdntul, 1820, indictul 8,
in luna lui august (vezi pareneza in Anexd, p. 196-197).
263.G.fvUHAif,a, ContribuliilaistoriaculturiiSiliteranriirominevechi,Bnclxeqti,l9T2,p.
cuvintiri ne determinii si nu o reproducem in anexa noas-
214 - 227 . Lungimea apreciabili a acestei
tri, mai ales c-6 unele'pasaje sunt redate gi in polon6, fapt ce dep5geqte posibilita{ile noastre de
redactare.
264.Precizare ficuta de Dan Horia MAZILU, in Vocalia europeand a literaturii romdne vechi,
Bucureqti, 1991, p. 201; (vezi gi Dic(ionarul literaturii rutmdne de la origini pdnd la 1900,
Bucureqti, 1979i ,,Cuvdntarea lui M. rostitd tn limba romind (cea mai mare parte a discarsului) Si
polond, la nunta oficiatd de el, la IaSi, s-a tipdrit tn polond, in Cuvdnt duhovnicesc - Kiev, 1645"'
p. 591. Asemlnarea izbitoare dintre cele doud cuvintiiri, in partea de inceput, ne face se presupunem
ca autorii Molitfelnicului citat mai sus (vezi supra, nola 262), cunoqteau textul cuvAntirii mitropol-
itului, sau gi unii 9i al{ii au folosit un text oarecum comun, aflat probabil in uz in practica liturgicl
a Tainei Cununiei.
 75

a. Invdldturd cdtre miri, din Molitfelnicul tiparit la ChiEindu in anul 1820,

poarti de fapt, in original, enunful urmitor: ,,$i preotul face invd(dturd celor de
nou cununa(i"2u5. Lur gimea cuvdntSrii este acceptabild, rostirea ei incadr0ndu-se
in aproximativ 20 de minute. Partea de inceput, care seamdnd mult cu cea rostitd
de Petru Movi[6 in imprejurarile ardtate mai sus, infr]iqeaz6 cele trei condifii ale
existenlei persoanei: fecioria, vlduvia gi cisdtoria. Sub influenf6 monasticS,
binuim, fecioria este consideratd.partea care aduce roade fnsutite, spre deosebire
de vdduvie care aduce ,,roduri Easezdci", iar cdsitoria ,,rodeqte holda in
treizdci"... Cu toate cd incepe cu aceastd apreciere discriminatorie (inkucdt noi
socotim cE in oricare din aceste condifii, daci se tr6iegte in virtute, se pot aduce
roade insutite), autorul nu intdrzie sd afirme cd ,,cinstitd este nunta, cu a cdrei
leage voi acum v-ali tmpreunat"z66. Amintegte apoi de datoriile sofilor, unul cdtre
celdlalt, d6nd exemplul suprem al legaturii dintre Hristos gi Bisericd, afirmatd in
pericopa Apostolului din slujba Cununiei. Alte cAteva expresii, formulate ca sfa-
turi pentru miri, sunt preluate din rugaciunile slujbei, ca de exemplu in partea
finalE a cuvdntdrii: ,,$i preste toate acestea va da voud a privi rodul pdntecelui
vostru, ca pe niqte tinere odrasle da.mdslin, tmpreiurul mesei voastre, Si a vedea
qi pre fiit fiilor voStri..."zet.in ansamblul ei, cuv0ntarea este sobri, dar plini de
cildur6 gi incurajatoare pentru miri, clrora se adreseazd cu prec6dere.
b. Omilie la Cununie, reprezint6 confinutul unei pareneze transcrisd dupi un
manuscris redactat in chirilica aflat la BibliotecaAcademiei Rom6ne, datat in sec.
al XVII-lea, al cdrei autor nu se cunoaqte2u*. Prima jumitate a cuv6ntlrii repre-
zintl un elogiu la adresa lui Dumnezeu-Creatorul, Care, frcAnd cerul qi pAmentul,
a zidtt pe om gi i-a dat cunoscuta porunc5 a creSterii Si inmullirii (Fac. 1 , 28). A
doua parte cuprinde un interesant indemn la iertare, pe care mirii o cer de la
parinli gi socrii, stdnd in genunchi (l): ,,...AceSti doi tineri se roagd dumneavostrd,
(care) plecat-au genunchile la pdmdnt...de ce dumneavoastrd sd-i iertali Si sd-i
blagoslovi(i, precum a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam cu Sara, pre Isaac cu
Reveca..." etc26e. Se inlelege ca mirii stlteau in genunchi la slujba Cununiei, sau
cel pulin la un anumit moment, fapt care astdzi nu se mai int6mpl6.
Finalul parenezei este scurt gi surprinz6tor de abrupt: ,,...(Mirii) sd trdiascd
pdnd la addnci bdtrtneli qi sd se veseleascd Ei sd se bucure, cum s-a bucurat
Aaron proorocul cdnd au tnverzit toiagul fn mdnd, aqa sd se veseleascd Si aceSti
tineri, care-i Si bucuria Si aceia veselie au fost in Cana Galileii, cdnd au bla-
goslovit Si s-au /dcut apa vin Si fiind aceea blagoslovenie tn casele lor qi dum-

265. p.68.
266. p. 68-v (verso).
267. p.70-v.
268. Manuscrisul poart[ numirul 1439 qi este semnalat de Gabriel $TREMPEL, in Catalogul
manuscrisektr romdneSti, Editura $tiin{ifica qi Enciclopedicd, Bucureqti, 1978, p.331; fbce parte
dintr-un Miscelaneu Tboktgic, fiind plasat Ia foile 172-173. insemnarea de la f. 158, al aceluiaqi
Miscelaneu, Nicolae Grama ot Zlatna, qi de la f. 194-v, $i o am scris eu Nicolae Grama Leat de la
Hristos 1758, ne indic6 un posibil autor in persoana acestuia (Anexd, p. 198).
269. Foaia I 72-verso.
76

neavoastrd sd rdmdneli cu dragostea lui Dumnezeu. Aminra,,. Probab'l c5 alte

urdri kadifionale ce se vor fi intrebuinfat n-au mai fost trecute in manuscris.
c. Predicd la Cununie, este un alt exemplu, tot din secolul al XVI[-lea, mult
asemEndtor ce precedentul, aflat de asemenea in manuscris in aceeaqi bibliotec6"'.
Aseminarea izbitoare, ne indicd o posibila variantd comun6, de larg6 circulafie,
probabil chiar tipiritd in vreo carte de cult. Ni se infbfigeazd acelagi tablou al
creafiei, doar cd in momentul in care se vorbeqte despre insofirea protopdrinfilor,
autorul pune greqit in gura Evei cuvintele Scripturii ,,...va ldse omul pre tatd-sdu
qi pre mumd-sa ...", prin precizarea ,,...drepl aceea zise Eva...", ca gi cum Evei i-ar
apartine aceste cuvinte2'2. Intilnim, apoi, acelaqi indemn la ,,iert6ciune in ge-
nunchi", pentru a primi binecuvintare de la pdrinli, precum au fost binecuvAntate
perechile de patriarhi. Finalul folosegte parcd o expresie de Pateric: ,,Sd rdmdneli
in dragostea Lui, Amin."
d. Parenezd linutd la Cununie, aparfine secolului al XD(Jea, termenul de
parenezd fiind intrebuinfat chiar de autof". Cuvdntul este bine structurat, atdt in
forma cdt gi in confinut. Ar putea fi rostit intocmai, frrd nici o adaptare. Dupa o
mici introducere, in care puncteazd, trei momente importante ale viefii omului,
nagterea, cununia gi moartea, autorul face legltura cu cei pentru care se rostegte,
de fapt, cuvintarea: ,,Aceast6 zi a cdsdtoriei a sosit qi pentru voi, iubililor!" Pentru
a intrefine atenfia ascult6torilor cu infrligarea datoriilor ce revin mirilor, autorul
subliniazd mai intti datoria lui insuqi de a grii despre aceste datorii: ,,Pentru
aceea, pokivit chemdrii mele de pdstor sufletesc, voi sd v6 expun acum datoriile
cele mai insemnate ale cdsdtoriei, pentru ca pururea sd le aveti inaintea ochilor in
viata voastr6..."27a. Bine gtiind ca tinerii miri aspir6 dupa fericire gi pace in
cdminul lor, autorul nu uitd sd atragi atenfia asupra izvorului autentic al acestor
bunatali: ,,Ins6 fiindci izvorul fericirii este Dumnezeq apoi sd pdstrafi intru toate
frica lui Dumnezeu. CIci cum ar putea sI facf, un om pe altul fericit, ba cum ar
putea sa fie el insugi fericit, dac6 n-ar cunoaqte qi n-ar cinsti pe Dumnezeu, izvorul
fericirii?"2".
e. Parenezd la cununia a doi tineri intelectuall2Tu P6gind in secolul XX, vom
prezenta in continuare cdteva modele, alcdtuite de predicatori reprezentativi2?7.
Ordinea va fi cronologici, ca gi in cazul parenezelor laBotez. Prima dintre aces-
tea se adreseazd, precum vedem in titlu, unor tineri intelectuali. De aceea vom
observa un limbaj mai elevat, cu expresii mai pufin obiqnuite, de genul ,sanctu-

270.F.172-173r.
271. Menfionatin Catabgul... lui G. $TREMPEL, vol. 4, BucureEti, 1992, cu nr. 5307, cuprins
in foile 25-v - 26, intr-un Miscelaneu cunoscut sub titlul de Cartea de picturd a lui Radu Zugravul.
Ca datare se indici a II-a jumitate a secolului al XV[I-lea (Anexd, p. 198).
272. De fapt, cuvintele apartin lui Adam, v. Facere,Il,24.
273.Pr. dr. V. MITROFANOVICI, in Omiletica..., p. 682-685. Menfionarea numelui parenezd
se gase$te chiar la inceput, p.682;Yezi Anexa...p.198-199.
274. Ibidem, p. 683
275. Ibidem, p. 685.
276. Autor: Pr. D. VONIGA, Cuvdntdri ocasionale..., p.32-35 (ezi Anexa, p. 199-201).
277. Socotim potrivit sd prezentEm mai multe modele, atAt pentru o mai largi analizd,, cAt gi pen-
tru a oferi mai mult material selectat, ca posibili sursd de inspirafie pentru frafii preofi.
 77

arul vostru familial", sa:u ,doresc sd vd ardt prin cdteva cuvinte condiliile cardi-
nale... "etc. Cu totul remarcabild este parteade mijloc a cuvdntdrii, in care se face
conqtientizarea asupra greutdfilor c6sniciei, dar gi solufia optimI penku hecerea
lor cu demnitate: ,,...Cdrdrile vielii sunt pline de spini, fntocmai ca ramurile chiar
Si ale celor mai frumoqi Si parfumali trandafiri. Binele Si rdul se schimbd... Dar
sd nu disperali! Credinla tare in Dumnezeu, respectul qi supunerea fn fala voinlei
qi sfaturilor Sale, tncrederea tare in al Lui dar Si a Sa bundtate, sunt izvorul cel
pururea viu, din care Si voi puteli absorbi acea putere morald Ei sufleteascd, ca
in starea de fericire sd nu vd prea incredefi, iar tn nefericire sd nu disperali...".
Trebuie si observdm, irisd, existenla unor expresii nepotrivite cu limbajul orto-
dox, chiar potrivnice din punct de vedere doctrinar, ca de pildi ,soarta se ioacd
'cu omul... " (in ortodoxie nu se acceptd termenul de soartd, destin), sau ,,...implor
asupra voastrd darul Si binecuvdntarea lui Dumnezeu... " (termenul a implora,
este, de asemenea, nepotrivit). Dincolo, insd, de aceste mici inadvertenle, socotim
acest model reprezentativ pentru inceputul de secol XX.
f. ,rBucurali-vd!" (Cuvdnt la Cununie)"', se potrivegte in chip fericit cu atrnos-
fera de bucurie specificd actului nupfial. Cuvdntul ,,bucurali-vd" se repetd de
citeva ori, in fraze desprinse parcd dintr-un imn-Acatist: ,,Bucurali-vd, dragi
miri, cd aceasta este ziua pe care v-a ddruit-o Domnul! ... Bucurali-vd., cd auro-
ra vielii voastre se aratd Si de aici inainte soarele vd surdde intr-o via{d noud! ...
Bucura(i-vd cd astdzi ali fost tncununa[i cu cununi impdrdteSti!... ". Se remarc6,
apoi, urmdtoarea comparalte: ,,Creatorul l-a voit pe om impdrat al naturii. Dar
regatul cel dintdi tn care omul avea sd sd-qi exercite puterile lui spirituale Si fizi-
'ce,
regatul tn care el a fost chemat sd conducd, sd se fericeascd, sd-l apere gi sd
creeze, este familia. Familia este cea dintdi Si cea mai perfectd tmpdrd(ie: legea
ei de viald este iubirea; hotarul ei este /idelitatea; pavdza ei este rugdciunea; iar
prinlii Si prin{esele ei sunt copiii... ". In partea a doua, autorul se adreseazl direct
mirilor, cu indemnuri practice pentru fiecare: ,,Por(i, cinstite mire, o haind care
este simbolul multor virtuli pe care de azi tnainte eSti chemat sd le trdieqti tn viala
familiald... ili revine, cinstiid mireasd, rolul de a fi pdzitoarea unui cdmin, de a /i
<<vestala>27e care sd tngriieSti sd nu se stingd de pe vatra lui focul sacru al iubirii
qi al credinpi tn Dumnezeu gi tn tot ceea ce El li-a rdnduit... " Un ultim aspect pe
care dorim s6-l evidenliem in aceasti parcnezd, este atenlionarea discretii asupra
datoriilor sofilor fafa de neam, prin enunfuri de genul ,,Patria este al doilea nume
care vd leagd..."sau ,,Numai astfel familia va fi o qcoald tn care se pregdtesc ge-
neralii pentru Patrie Si Dumnezeu...".

278. Autor: Prot. Vasile COMAN, Hristos in familie, Braqov, 1945,p. 135 (vezi Anexa, p.201-
202). Acest volum, publicat de cel care s-a invrednicit mai apoi de slujirea arhiereascd, a viizut lumi-
na tiparului pe cind autorul avea misiunea de preot qi protopop la Bragov. Medalioanele cuprinse in
aceasti carte sunt rodul osterelilor sale pistoregti, cu totul remarcabile. Cu o minimi adaptare, ele
se pot ugor constitui in pareneze-model pentru cununii.
279. Yestalele sunt fecioarele-preotese in religia pngina romane, care aveau inffe indatoriri gi pe
aceea de a veghea si nu se stingi focul ,,sacru" de la templu. Prin extensie, fiecare femeie romani
avea aceeagi obligafie vis- a - vis de ,,focul sacru" din ciminul familial. Despre Vesta Si vestale, vezi
Mircea ELIADE, Istoria credinlelor Si ideilor religioase, Editura $tiin{ifice, Bucureqti, 1992,vol.
II, p. ll3-117.
18

g. ,,O inimd qi un gdnd@", este o parenezd" scurtri gi dinamicd, lesutd in prima

parte pe un text scripturistic (int0lnit qi la o parenezl, menfionatd mai sus"'), din
Epistola Sf. Ap. Iacov: ,,Toatii dare cea bund Si tot darul desdvfrrgit de sus este,
pogorilnd de la Tine Pdrintele luminilon.." (1, 17). Evidenliind educalia exem-
plard pe care pdrinfii au dat-o fiilor care astlzi sunt miri, autorul apeleazd la un alt
citat biblic, folosind prilejul nunfii pentru a face cunoscut un aspect important al
moralei creqtine, anume ascultarea de parinfi: ,y4scultd, fiule, tnvd(dtura pdrin-
tufui fiu Si nu pdrdsi ce te-a tnvdlat ,rrarna ta Cdci cunand pldcutd vor ft ele
pentru capul tdu Si lanl pregios in iurul gfrtului tiiu" (Proverbele lui Solomon, 1,
8-9). Autorul puncteazl apoi, intr-un mod plastic qi expresiv, sim{Smintele firegti
de fericire ale celor doi miri: ,,Simlindu-vd cu totul ferici{i Si tnconiurali de
dragostea unanimd, vd puteli explica acum de ce albastrul cerului este aqa de
aproape cdnd tl priveEti ca tineri logodili. Astdzi este ziua fericirii voastre celei
mai tnalte!... " Se remarcd, de asemenea, fermitatea unor observalii de conduita
familialE: ,,O familie nu trebuie sd se tntemeieze doar pe simple capricii, pe pofte
trecdtoare Si pe interese materiale egoiste. Cine pdcdtuieqte impotriva bazelor
familiei, prin imoralitate, prin nesinceritate, prin abandonarea cinstei, acela pd-
cdtuieSte tmpotriva vie[ii, a datinelor slrdmoSeSti Si a lui Dumnezeu!" Spre final,
intdlnim citeva aprecieri rostite cu tact pedagogic, care - adaptate corespunzitor
- se recomandd a fi utilizate c6t mai des, pentru influenlarea unui comportament
social qi profesional, conform cu normele cregtine: ,,Apreciind dupd faptul cd
pdnd acum v-a(i distins tn profesiunea aleasd, apreciind dupd tinere(ea chipurilor
Ei a dragostei cu care sunteli tnconiurali, noi credem cd veli Sti sd rdmdneli tot-
deauna o inimd Si un gdnd pe calea vielii Si a cinstei...".
h. ,rlntr-unul, doi'orz, este o cuvdntare ce se dezvoltd pe un citat scripturistic
extras din pericopa Apostolului de la Cununie: ,rDe aceea vs ldsa omul pe tatdl
sd.u qi pe mama sa Si se va lipi de femeiu sa qi vor fi amdndoi un trup" (Efes. 5,
31). Construcfia cuvdntErii poate fi considerati ,,clasici", pdnd la momentul in
care autorul explicd de ce a fost luat trupul drept chip al unirii, explicalie pe care
o socotim ineditd: ,,N-a fost luat intdmpldtor trupul drept ,,chip al unirii" dintre
soli, ci aceasta s-a fdcut cu bun rost, de vreme ce tn trup sunt mai multe lucrdri
care se tnfdptuiesc de cdte doud organe. Astfel, de pildd, tn trup avem doi ochi Si
o singurd vedere; avem doud urechi qi un singur auz; avem doud ndri Si un sin-
gur miros; doud mdini avem, pentru un singur pipdit Ei o singurd lucrare; avem
doud picioare Si numai un mers. ASa trebuie sd fie unili sotii, tntr-o singurd gdn-
dire Si lucrare, dupd cum cei doi sunt unili tntr-un singur vdz, cele doud urechi
tntr-un singur auz, cele doud mdini tntr-o singura lucrare qi cele doud picioare
tntr-un singur mers..." $i finalul meritd o atenlie deosebitS: ,,Dumnezeu sd vd
aiute sd fi1i una. Maica Domnului sd vd ocroteascd. Toli Sfin(ii sd fie aiutdtori ai
unirii voastre cea tntru Domnul".

280. Autor: Pr. dr. Gheorghe DRAGULIN, in vol. Culegere de predici... Timiqoara..., p.24-25
(Anexa, p.202-203).
Modelul nr. 6, p. 77 .
281 .
282. Autor: Ierodiacon Teofil PARAIAN, invol. Culegere de predici...Timigoara, p. 29-30 (vezr
Anexa, p.203-204).
 79

i. Semniftcagia riturilor Cununiettr',este un material concentrat, care, printr-o

P$oarA adaptare
poate deveni o parenezd potrivitii pentru toate categoriile de miri.
In aproximativ 5-7 minute, mirii, dimpreuni cu toti cei de fa!d, pot face cunoqtinfd
cu semnificatiile principalelor momente ale slujbei logodnei gi ale Tainei
Cununiei. Astfel, se explicd pe scurt simbolismul pentru verighete, pentru
cununii, pentru paharul cu vin gi pentru c6ntarile de inconjurare a mesei. Desigur,
explicaliile sunt limitate la strictul necesar. Avem, ins6, in anexa acestei lucr6ri,
un fragment din care se poate constata cd in pufine cuvinte se cuprind, totugi, sufi-
ciente elemente pentru a mulfumi un auditoriu pufin dispus sd asculte cuvdntdri
prea lungi.
i. Cdsdtoria Ei pacea cdminului creqtin2u, este o cuv6ntare inclusi intr-un
volum de predici destinate Tainei Cununiei qi Botezului din practica liturgici a
Bisericii Romano-Catolice. Dimensiunea ei presupune un spafiu de rostire de cel
pulin 25 minute, spafiu contraindicat pentru asemenea eveniment, din motivele pe
care le-am mai menfionat. Avflnd in vedere faptul ca la catoli0i Taina Cununiei se
sdvdrgegte in cadrul Missei, gi se rostegte o singurd predicd la sfhrgit, pareneza de
fa[6 poate fi consideratS, totugi, acceptabilS, cu un plus de rdbdare din partea par-
ticipanfilor. Am selectat-o pentru tema delicatd pe care autorul o abordeazd: 1 -
cum sI infelegem recomandarea ca femeile sd fie supuse btubalilor lor? qi 2 - cum
sd urmeze barbalii indemnul scripturistic de a le tn[elege pe sofiile 1or... incercarea
de rdspuns pleacd intAi de la textul petrin ,,...Femeilor, supunegi-vd hdrbafilor
vogtri, aEa tncfrt chiar dacd sunt unii care nu se pleacd cuvfrntului, sd fte
cA dgali, ftrd. propovdduire prin purtarea femeilor lon.." (l Pt. 3, l), utilizdn-
du-se, apoi, qi versetele urmatoare in construirea argumentafielPebaza acestor
texte, autorul alcdtuiegte fraze remarcabile de genul ,,...Femeia poate fi apostol
pentru solul ei nu prin discursuri, care ar risca sd-l pund Si mai tare tn dilemd, ci
prin strdlucirea irezistibild a conduitei sale, prin atiiudinea sa castd Si plind de
respect2's...", sa:u ,,...Este o lege generald prin care cineva influenleazd mai mult
prin ceea ce face decdt prin ceea ce spune, Si tncd mai mult prin ceea ce este tn
addncul sufl etului "2Eo.
Referitor la atitudinea corectii a birbalilor faf6 de soliile lor, autorul utilizeazl,
tot invalaturile Sf. Ap. Petru (I Pt.3,7), pe care le actualizeazd intr-un mod adec-
vat: ,,...ceea ce Sf. (Ap.) Petru cere de la solul creStin nu este o indefinitd condes-
cenden(d protectoare, paternd, ca in fatra unei minore... Femeile sunt fiinle mai
delicate, dar asta nu tnseamnd cd sunt debile sau inferioare"T'. Spre finalul

283. Autor: Pr. prof. dr. N. NECULA, in vol. Bisericd si cult.., p. 162-163 (vezi Anexa p.204).
284. Autor: A. M. ROGUEI in vol. Homilies pour mariage et bapt€me ..., p. 60-63 (vezi Anexa
p.205-206).
285. (...La /bmme pourua dtre l'apdtre de son mari pas par des discours qui risqueraient de le
buter encore davantage, mais par le rayonnemet irrisistible de sa conduite, par son attitude pure et
pleine de respect...), p. 61.
286. (... C'est une loi gdndrale tlue l'on influence bien plus par ce que I'on fait que par ce que
l'on dit, et bien pl*s enare par ce que I'on est profonddment...) Ibidem.
281 . Ibidem, p. 62.
80

cuvantarii, autorul explica pe scurt termenul ,,ciimin" Voyer), insistdnd s6 nu se

infeleagd numai confortul material, ci mai ales un loc atrdgdtor qi deschis spre
alfii2".

inainte de a inchide capitolul exemplificlrilor socotim util si evocdm dou6

repere patristice in legdturl cu Taina Cas6toriei, Este vorba de lucrlri de referinfd
in subiect: l. Omilia despre cdsdtorie a Sf. Ioan Gur6 deAurr", gi2. Despre binele
(Tainei) cdsdtoriei a Fericitului Augustin2m. Dupi cum se observd din extensiunea
acestor scrieri, ele nu sunt pareneze, ci tratate teologice propriu-zise, care pot con-
stitui, insd, o veritabila sursd de inspirafie pentru predicatorii de an. Astfel, Sf.
Ioan Gurd de Aur insistii asupra cdtorva probleme care pot fi luate gi astiizi teme
pentru parcneze la Cununie, ca de pild6: a) indisolubilitatea cdsdtoriei. Pronun-
findu-se impotriva divorfului, spune: ,,Dacd acesta (divorful n.n.) ar /i fost un lu-
cru bun, Dumnezeu nu ar fi fdcut o singurd femeie, la fel ca un singur bdrbat; alt-
fel, dupd ce i-a dat lui fiinld, El ar fi creat doud femei, ca Adam sd poatd repudia
pe una Si s-o ia pe cealaltd... Dar nu, lumea tnsdsi avea tncd de la crealie legea
despre care amvorbit (mai sus). Care este aceostd lege? Iat-o: fiecare sd pdstreze
pentru totodeauna femeiq pe care qi-a ales-o dintru inceput...'2''. Accentu0nd
obligafia birbatului de a-gi p6stra sofia aleasd, afrage atenlia asupra respectiirii nu
doar a legilor omeneqti, ci mai ales a celor care vin de la Dumnezeu (poryeia
d),toreoflat rara cooE coA @eoA v6poug"'). Femeia trebuie prefuit6, pentru c6
este urmaqa Evei, care - la r6ndul ei - este prefigurarea Bisericii: ,,Precum Eva a
ieSit din coasta lui Adam, aSa Ei noi de asemenea am ieSit din coasta lui Hristos.
Cdci aceasta fnseamnd ,din carnea sa Si din oasele sale't2e3 (Fac.2,2l). Dupa ce
da sfaturile cuvenite bdrbatului, o partp insemnatd a cuvAntdrii se ocupd de com-
portamentul corespunzdtor al femeii. lntre altele, mamele trebuie s5-gi educe cu
atenlie fiicele in vederea cdsatoriei. Atenfionarea se potriveqte de minune cu
situalia din zilele noastre: ,,... Departe de voi rdsetele nebuneSti Si dansurile
deSdnlate, cuvintele de ruEine Si zongdnitul infernal al instrumentelori tntreg acest

288. "C'est iustement ce que signifie le mot de ,,foyer": non pds un couple, une famille refer-
mie sur elle-mAme, mais un centre ouvert et attirant...", Ibidem, p. 63.
289.La J. BAREILLE,op. cit.,Tom.Y p. 330 - 367 (text bilingv grec-francez).
290. in vol. Oeuvres completes de Saint Aigusfln, text bilingv latin-francez, editat de PERONNE,
VINCENT & comp., Paris, 1869, vol. XXI, cap. De bono coniugali,p.479-510.
291. ,,Ei xa)"6v toAco fiv, gtoiv, oir dv {va dvdpa iroirToe rai ptav yovatra, dL.X.d tva
notfioag dv A6ap, 66o &v *trolqoe tdg yovairaE, ei ye ipotil.erc rfiv piv irfld"etv cnv 6i
eioayayefv' vOv 6t 6w rc6 tfuroo tfu Dqprcopyiag cdv v6pov eiofiyaye4 6v 6yrb 7p&ga vAv.
Ilotov 6r) coAtov; Td cfiv d"qpaQeioav i( dpyffg ytvaTm, ca6o7v ETetv 6wraw$",Ibidem,
p. 330.
292. Ibidem, p.341.
293, Ka0drcp yap ri E6a, qoiv, dil cffg ileopdE rcA A6dp ytvove4 oteat rai rlpetg ir
tfiq il.eopdg rcA Xpwro0. ToAco ydp lonv, Er tfi6 ooprdg atlsoO, rcri Br tdv 6ot6arv cr,'irtoO,
Ibidem, p.345.
 8l
arsenal mundan care transformd nunlile voastre in sdrbdtori ale diavolului; nu
tncltali sd vd rugali lui Dumnezeu ca el sd vd pdzeascd in tot ce facelip%,,.
2. Lucrarea Fericitului_Augustin, De bono coniugali, demonskeazd cd viala
conjugalE este onorabila din toate punctele de vederi. dl numegte unirea dintre
barbat gi femeie prima alian(d a iocietdlii (,prima itaque naiuralis humanae
societatis copula vir et uxor est"'n'). La fel ca sfhntul Ioan Guri de Aur, Fericitul
Augustin combate cu vehemenfd divorful: ,,usque adeo fedus illud initum nup-
tiale cuiusdam sacramenti res est, ut nec ipsa'separatio,ne initum fiat: quando
quidem vivente viro, et a quo relicta est, mechatu4 si alteri nupseriti et ilte huius
mali causa est qui reliquit... r'.2e6. Pentru buna conviefuire a sblilor, autorul pro-
povlduiegte
91ela1ie total sincer6, de strdnsd prietenie, admifdnd c6 prin insugirile
firii barbatului ii revine conducerea, iar 6meii supunere a (attirius ogintit,
alterius obsequentisl, abuziv, ins6, ci ,,in Domnul'i aqa se exprima"Ei Sf.
Ap Pavel (Efes. 5, 22). -nu "un
Fericitul Augustin vede concretizatebineficerile iasa-
toriei in trei elemente^_de bazd: copiil, fidelitatea (castitatea conjugala) gi aju-
torarea spre m6ntuire2e,.
Alaturi de aceste dou6 repere pabistice, merita semnalatI gi o lucrare din
peloafl p.ost-patristicS,: Pentru
cinitita Nuntd, a Sf. Simeon Arhiepiscopul resa-
lonicului (f 429)"8. Lucararea este importanta atat pentru u **ari evolulia in
timp a ceremonialului, cdt gi pentru simbolismele explicate. De pilda, la vrLmea
cand autorul a scris-o (sec. al XV-lea), imprrtdqirea mirilor in cadrul'sluibei era
incr in uz: ,,Drept aceea trebuie ca cei ceie tmpreund nunlii sa fie vrediici a se
cumineca... Celor ce nu suntwednici de cuminecdturd, preium sunt cei la a doua
nuntd si cei asemenea lor, nu li se dau dumnezeieEtile Daruri, ci numai din
paharul cel de obEte, spre oarecare sfinfire...'.2se.
Aceste cAteva exemplificdri din cele trei lucrdri prezentate sunt de fapt sem-
naliri ale conlinutului exceplional, recomandabil a ir fructificat pentru pareneza
la Cununie,

Elemente speciale de redactare a parenezei la Cununie

Fdrd indoiald, rostirea unui scurt cuvdnt la Cununie este primita cu deosebit6
bucurig de cei prezen[i. DupE sdvdrqirea slujbei cu solemnifatea cuvenitd, mirii,
parinlii lor, nagii, cu toli cei de faf6, se vor iimli onorafi de rostirea unui cuvant

294....xopeiag piv rai yt)"avcaE rai lfipara aioTpd, rai oiptyyag xai ai)"oig, rai rr)v
-
SwBd.wriv gavcaoiav, rai rq d))"a rdwa rd rctaota E€opi(oroE, rdv @edv 6i dei
rapara).oavceg peoiol v yev6o0m cdv xputcop|vcov titrd vta u.. Ibidem, p. 366.
295 . Op.cit., p. 479, col.ll
296. O da16 inceputii, acea legdturtr conjugala este un lucru atflt de sfiint incAt nu se zddArnicegte
nici chiar prin divort; intr-adeviir, atunci c6nd barbatul de care a fost p6r6sit6 traiegte, femeia
sivirqegte adulter, dacd s-a cesatorit cu altul; gi acela care a pirisit-o este cauza acestui r'iu; Op. cit.,
p. 485
297. Haec omnia bona sunt, propter quae nuptiae bonae sunt, proles, fides, sacaromentum,
Ibidem, p. 508.
298. in vol. Tracatat asupra tuturur dogmelor credinlei no&ttre ortodoxe, trad. de Toma
TEODORESCU, Bucuregti, 1865, p. 179-183.
299. cap.282,p. 182.

6.
82

din partea preotului, adecvat atmosferei momentului. inainte de a propune un

model propriu-zis de parenezi, subliniem faptul c6 reugita unei astfel de cuvAntiri
depindi, in principal, de aoi factori: tematicd potrivitd Si tehnicd inteligentd in
redactare qi rostire.
Tematica se va inspira in primul r6nd din confinutul slujbei, avind ca obiectiv
principal explicarea anumitof simboluri ritualistice. Dar nu numai. Doctrina, etica
^privitoare
^gi
tegiitalia la c6s6torie oferl un nesfhrgit num6r de subiecte. Alaturi de
u..rl"u, p.eotut poate fructifica elemente concrete din viala tinerilor respectivi, cu
privire li profesiunea lor, de pilda. De aceea este bine ca preotul s6-i cunoasci pe
^tineri,
stand de vorbd cu ei, mdcar in ziua programdrii pentru cununie. Desigur, in
parohiile de oraq acest lucru este mai anevoios. La tatd, ins6,. preotul ii .poate
funoagte mai bine, pe mulfi dinhe ei chiar de la Taina Spovedaniei. In cazul unor
tineri virtuoqi, la slujba Cununiei li se pot evidenlia anumite calitiiti,.atlt pen!3
stimularea lor, cdt si pentru a fi dafi ci exemplu pentru ceilalli tineri de fala la
ceremonial. Exista unbu, obicei, in diferite pdrfi ale firii, c.u precidere in Ardeal,
ca viitorii miri sd apelezela preot pentru Taina Spovedaniei, cu cdteva zile inainte
de Cununie, prilej deosebit de favorabil pentru a li se da indrumirile necesare, dar
gi pentru a culege anumite date personale, care s6 fie apoi fruclificate inpatenezd
(eicluzdnd, bininleles, pe cele iare lin de secretul mAfturisirii). Chiar qi la oraq
iste posibii acest lucru. Atunci cind iinerii vin pentru programarea Cununiei, pot
n invitali s6 vind la Taina Spovedaniei (spu indemnafi sd meargd la duhovnicul
lor, daca il au). Din practicabbservlm ci cei mai mu[i dintre ei raspund acestei
invitafii. Chiai gi numai in disculia de la programare putem afla-profegia lor qi a
naliloi ,pr" u nL orienta la ce niv-el vom rostiiuvintarea qi care din teme ar fi mai
apiopiata de preocuparile 1or. in general, tinerii sunt foarte cooperanli !n 1c9s.t dil-
tog. Nu puline sunt cazurile cdna ei apeleazd Pentry oficierea slujbei-chiar la
duiovnicut'lor, cazuri fericite qi din punctul de vedere omiletic. Dialogul cu
viitorii miri esie absolut obligatoriu, ins6, in cazul unor implicafii canonice' Se
gtie, este necesara respectareidublei legislalii: civile gibisericeqti. Prima este de
iompetenla Primariei, desigUr, dar este bine ca qi preotul s6 fie.informats*. Pentru
legisialia 6isericeasca ur"ri lu indemAnd colecfiile canonice, dar qi studii de spe-
ciflitate'". Respectarea rdnduielilor canonice tn familia cregtind, poate constitui
chiar un subiect de parenezd la Cununie.
eq" cum am afiimat mai sus, tematica se va inspira cu prioritate din conti-
nutul liturgic al Tainei. in acest sens, mergind pe firu| cronologic al ceremonia-

300. vezi, de codul familiei,Edit. Lumina lex, Bucuregti, 1995,_183 p., in special p. 3-3-8:
ex.,
(p'
- inii"i"r"a cdsdtoriei(p. 3); cap. ttl - Elbctele cdsdtoriei (p.7); Ob_ligaliile fald de copii
25) etc. Men{ionim ce acest coa ri Uai"aza 9i pe modificarile aduse prin legea nr. 59 /
"up.-l 1993, pub-
licaE in Monikrul Oficial nr. l77l 26 iulie 1993.
301. De ex. Pr. prof. dr. Ilie MoLDOVAN, Aplicarea pastorald a sfintelor canoane
in via(a
cd vederea proteidrii
f'amiliei creStine de izi,in R.T. nr. 4llgg4, p. 30-39. Autorul atrage atenfia ,,in
obligali sd apeldm la sfin-
/hmiliei Si a remetlierii situaliei grave in iir", tn genere, se afld, suntem
'tele
canoane" (p. 3l). Se propuie o incadrare a vielii de familie in ritmul liturgic (p. 33)' lar at11-
cicindaparp.obl"r*tegateae adulterina$tereadeprunci,divorluletc,serecomanddrealismulin
aprecier"u granilei dinriJ acrivie gi iconomie (p. 37), a;a cum de altfel au procedat tot timpul
Sfintii
Pirinfi.
 83

lului, enumerim urmdtoarele teme posibile: Semnificalia inelelor ce se pun la lo-

godnd; semnificalia lumdndrilor pe care le lin naqii la logodnd si cununie; Rostul
nasilor tn cadrul sluibei Si tn relaliile ulterioare cu finii; Care sunt momentele
centrale ale logodnei si cununiei? (semnificalia lor); Tdlcuirea expresiei ,,in
Hyistos si tn Bisericd" din pericopa Apostolului3,'1; semnificalia participdrii
Mdntuitorului la nunta din Cana Galileii; Explicarea momentului ,,Paharul mdn-
tuirii"; Explicarea tnconiurdrii mesei si a celor trei tropare care se cdntd; Im-
portanlq iurdmdntului sdvdrsit de miri pe sf. Evanghelie si sf. cruce; Explicarea
expresiei ,,primeSte cununile lor intru Impdrdlia Ta..."; Semnifica(ia rugdciunii
din a opta zi dupd Cununie. Evident, din ritualul nunfii se mai pot formula qi
multe alte subiecte3"3.
in demersul de fixare a temei trebuie finut seama de profesiunea mirilor, de
nivelul lor intelectual. Impactul parenezelor va fi mult mai eficient atunci cdnd
mirii se regasesc in conlinutul aloculiunii respective. Lardone Giovanni propune,
spre exemplu, o listr de pareneze pe profesii: agricultori, muncitori, intelectuali
g.a3'x. De asemenea, de mare ajutor in olientarea pentru alegerea temelor sunt
studiile teologice legate de Taina Nunfii. in acest sens, semlalIm cdteva teme cu

302. La acest subiect vezi Si Episktla II-a cdtre corinteni a Sf. CLEMENT ROMANUL, despre
care se gtie ci este cea mai veche omilie de acest gen, cu pronunlate tendinle parenetice (drd.
Sebastian $EBU, Predica crestind in primele trei veacuri, in s! an. XIX, nr. 3-4/1967,p. 215): ,,...
Nu cred cd nu Stili cd Biserica vie este trupul lui Hristos. Cdci spune Scriptura: A ficut Dumnezea
pe om bdrbat Ei femeie. Bdrbatul este Hristos; femeia este Biseica; cd tncd Si cdrlile profelilor g
apostolii invald cd Biserica nu este din timpul de acum, ci de mai inainte; cd era duhovniceascd, ca
Iisusul rutstru, dar s-a ardtat in zilele din urmd, ca sd ne mintuiascd..." vol. I PSB, Scrierile
pdrinlibr apostolici, trad. Pr. dr. D. FECIORU, cap. XIV, p. 100.
303. Pdrintele profesor Nicolae PETRESCU, in studiul Cdsdtoria creStind; povdluiri cdtre miri,
in MO, an. XXVI, 1974, nr.ll-|Z, propune urmdtoarele teme: l.Dezvoltarea expresiei biblice ,,Ceea
ce a unit Damne?,eu, omul sd nu despafid" (cf. Matei XIX, 6); Z.Consimlirea solilor de a se aiuta
reciproc (cf. Facere II, 18: Nu este bine sd lie omul singar pe pdmdnt); 3. Datoria solibr de a
na$te $i cereste copii; 4.Familia = vatrd a virtuliktr crestine; 5. ospdlul nunlii sd fie un ospdl plin
de veselie, dar cu caracter creslin (,,Ospdlul acesra - spune autorul - trebuie sd fie o masa a bucuriei
Si a dragostei creStine reciproce, plind de demnitate, bund-cuviinld tn vorbire, in cdntece Si
iocuri... '), p. 980 - 983.
Este sugestivi, de asemenea, cartea pdrintelui Tiberiu Gh. DARLEA Cdsdtoria Si viala misticd,
Edit. Lumina, Bucuregti, 1995, 190 p., care dezvolti teme ce pot fi preluate pentru pareneze la cu-
nunie: l.Rugdciunea comund a solibr tn /'amilie; 2. Grija pentru sfinlirea casei (sfeqtania); i.Griia
pentru a infi,umusela casa cu podoabe creStine: cruci, icoane, candeli etc; 4. Lectura cdr(ilor sfinte
tn comun (tn special Sf. Scripturd); 5. Primirea strdinilor ca manifbstare creStind a'familiei; 6.
Indemnul reciprcc de a merge la Bisericd, a se spovedi Si a se tmpdrtdsi (vezi p.85-138).
Marius LAZURCA, in recentul volum Invenlia trupului, Edit. Anastasia, Bucuregti, 1996, la
cap. "Teme ale hermeneuticii creqtine; a. Noul Testament", afirmd ci ,,Predicalia matrimoniald a
Noului Testament cuprinde doud teme principale. l. idealul cdsdtoriei, ca uniune totald intre so(i,
in armonie Si fidelitate, in timpul vielii intregi qi chiar dincolo de ea (sicl) SiZ. Femeia trebuie sd
fie swpusd solului ei, idee permanent nuanlatd de tndemnurile la griid Si tandre[e adresate
so(ului..." p. ll2. Evident, cele doui teme sunt prioritare in Noul Testament, dar nu sunt singurele.
Trebuie, de asemenea, sd atragem atenfia cii fidelitatea este obligatorie pind la mormint, dupl aceea
soful rirnas in viafd put6ndu-se recisitori.
304. In vol. Nuptialia. Alktcuzioni matrimoniali., vol. II, Torino, 1934; de ex.: Per il matrimo-
nitt di agricolktri (p. 135); Per il matrimonio tli un produtbre di vino (p. 158); Per il matrimonio di
84

profund caracter teologic: Pecetea S/intei T?eimi in Taina Nunlii3os; Jertfelnicia

ieciprocd a solilor, principiu de bazd al cdsniciei crestine36; Dimensiunea sacra-
mentald a viilit ciniugale"; Fidelitatea coniugald sau accesul la absolut"r;
Cdsdtoria, taiia a daiirit Si desdvdrgirii persoanei3o; Aten(ie la duSmanii vielii
gi filia); explicarea
Si ai famittei!1to; Sensurile'cuvdntului ,,iubire"(eros, agapi
lof't; Fericirea tn cdsdtorie3t2.
Un impact fericit il au gi temele inspirate din tradifiile locale. O carte suges-
tivi in acist sens, unicd in felul ei, esie Nunta la romdni, aparfinind preotului

un ferroviere (p. l7l); Per il matrimonio di un aviatore {8. n$; Per il matrimonio di un lavoratore
intellettuale 1p. t}j; eer il matrimonio di un medico (p. l9l) 9.a. Tot el propune pareneze pentru
nuntile de argint, aur qi diamant.'. p.228'234.
:OS. V.ripr. prof. dr. DumitruSTANILOAE, Teologia Dogmaticd Ort9dgxa, Bucureqti, 1978,
vol. l: ,lubirea riciprocd tntre oameni, implicd si ea mii multi persoane, in baza unei fiinle a lori
in oarecare mdsurd comund. Dar aceastd iubiie nedesdvd.rSitd tntre no-i, presupune iubirea desd-
vdrsitd tntre Persoanele diyine cu o fiin(d comund. Iubirea noastrd se explicd din crearea noastrd
dupa chiput St'intei Treimi, originea iuiirii noastre" (subl. n.), p. 283; v.ezi, de asemenea, Pr.
drd.
iunlii, XII, 196b, nt.7-8'.',,Privind pe semenul meu, nu-l vdd
Constantin GALERIU Taina S.T, an.
nicigdatd singur, ci cu chipul lui'Dumni;ezeu intr-insul...Astfel, tn nuntd, al treilea, intre bdrbat Si
este 6u*n"r"u, esie Hristos, iar noi trebuie sd-L avem mereu ca icoand a
dragostei, adic-d
femeie,
'sitd
ne'iubim a;a cum El ne-a iubit, cu iubire dumnezeiascd. O veche picturd din cdacombe
inldtiSAil taiia nunlii, ni-L reprezintd pe Htistos in miilocut mirilor, cu mainile pe cteqtetal
486;
liecdruia dintre ei, binecuvAntfrndu'i qi unindu'i" (subl. n.)-p'
306. pr. prof. dr. C. GALERIU, J;rtfr Si rdscumpdrare,leze de doctorat, in GB, an. XXXII,
a chi-
1973, nr. l-2, in special p.7l-72,in care se evidenfiazi faptul c5 ,,ierfa este expresia fideld
pului divin in noi".
307. Pr. prbf. dr. Ilie MOLDOVAN, Adevdrul si frumuselea cdsdtoriei"", p'
19-24'
308. Ibidem, p. 142-146.
309. pr. dr. Visile RAOUCA, Cdsdtoria, taind a ddruirii Si desdvdrSirii persoanei,
in ST' an'
XLIY 1992, nr. 3-4, p. 130-138, in care autorul aprofundeazi scopurile casatoriei. Intraiutorarea
reciprucdnu o vede'doar ca un sprijin material qi spiritual cotidian, ci in perspectiva mintuirii'
310. Vezi prof. dr. C. PAVEi, brobleme *orr[" privire la cdsdtorie {i familie, in BOR, an'
"u combatute): malthusianismal (Malthus:
LXXXV 1967, m. l-2, p. 126-144. Sunt semnalate (9i
Jtugar englez, 1766-fii4,sustinea c6 in condilii normale, oamenii se inmullesc mult mai repede
A"rai -iifi'u""ie de intrelinere.'..); neomalthusianismul (ai c6rui adepfi.recomandn frauda sexuali'
avornrl, celibatul, iar ca mijloace prev-ntive: castrarea prin operafie'
-*op"r" anticonceplionale,
(susfi,,e
sterilizarea chimice,iiolarea femeilor de berbaii pine la o anumita virstit etc.); eugenismul
ca perpetuarea neamului omenesc sa fie dirijata de stat qi supusi unei selecfii asemindtoare
aberafia
'introdusi
celei de zootehnicieni in cresciitoriile de animale...); euthanasia (suprimarea.pe cii
socotifi lovifi de boli incurabile, ori chinuitoare),-pp. 112-133' Cu
privire la
nedureroase a celor
TILEA, Probleme fundamentale in opera
statutul familiei creStine,u'r. u"il.u gi studiul Pr. T. Gh.
lg47,lll. Familia crestind: cap' 2, So{ii
moral sociald a sf. Ioan Gurd tle Aur, curtea de Argeg,
(p. 2-8); cap.3. CreSterea copiilor (p' 8-17)'
'' "'ii'i.'f"ri
crestini
il
6iiri'Ii cltrtasNi, iip*t ^irtii si slavei,Edit' Christiana, trad' monahia Eugenia
VLAD, Bucuregti, 1996, P. 63'72.
312. E. A. OEOATTPOY, Aorfioery ird'7onoari7 prcoprcriE / 6pd"r1ctrf6 AOHNA' 1978'.p'
234-237.Autorul atrage atenlia, in a6easta cuvAntare l-a'cununie,-ce ,,existd cdsdtorii fericite, dar
paradis pe pdmdnt'
numai tn cadru creStii. Caiaiorio crestind transformd familia intr-o bucatd de
Trebuie, deci, atdt tinerii care-$i fac vi,se pentru viitorul lor, dar si pdrinlii care nutresc fericirea copi-
desdvdrsite
iktr lor sd se lumineze t, aia fil inc1t sd'simtd cd Hristos este singural creator al fertciii
eittqiag ydpo)' p' 237 '
in cdsdto,rie" (6 Xptorog Ewat 6 pdvog nr|prcApfog frcle?aE ocd
 85

Simion Florea Marian, membru al Academiei Romdne, unul din cei mai mari
etnografi rom6ni3r3. Rdsfoind-o, observdm tradifii de nunt6 din toate finuturile
fdrii, dintre care cele mai multe s-au pdstrat. Astfel, pot fi dezvoltate teme precum:
Simbolismul bradului de nuntd3ta, Rostul iertdciunii luate de miri de la pdrinli3ts,
Care este cea mai importantd zestre a miresii?316 etc. Utilizflnd in parenezd ele-
mente ale traditiilor locale, preotul poate contribui la conservarea acelora cu influ-
enti beneficI.
Tehnica redactdrii gi rostirii oricdrei predici este factor determinant in atin-
gerea scopului propus. Pareneza de la cununie cere, ins6, o atenlie sporit6.
Nuntaqii sunt gribifi in general sd ajungd cflt mai repede la masa osplfului, nefi-
ind prea dispuqi la ,,intdrziei3r7. Preotul trebuie sd fac6 un efort suplimentar, fa[6
de alte genuri omiletice, pentru a le capta atenfia, R. P. Rambaud sesizeazd con-
cis gi realist datele problemei: ,,Il s'agit de dire ce qu'il convient de dire et rien
autre. Une seule expression malheureuse suffirait a froisser ceux-ci ou ceux-
1a..."31E. De aceea, parerreza se va orienta spre o temd precis5, incadratd in for-
mulele uzuale de politele. Cei prezenfi agteaptd anumite complimente, iar preotul
nu va ignora acest fapt, frra sa abuzeze, ins6. Laudele excesive, ca gi mustrdrile
t6ioase, produc efecte negative imprevizibile.
La orice temi abordatS, preotul va adduga indemnurile morale cuvenite, cu
mdsurd gi intr-un limbaj adecvat nivelului lor intelectual, indemnuri din care nu
va lipsi mentionarea indatoririlor ce le revin, unul fafn de altul qi amdndorura fafa
de Dumnezeu qi semeni. Tonul vocii va fi cald, apropiat, intru totul natural. ln ulti-
ma vreme, majoritatea slujbelor de cununie sunt filmate, inclusiv pareneza ce se
rostegte. Este evident faptul cd inregistrarea va fi urmlritd ulterior acas6, nu numai
de mirii respectivi, ci qi de rudenii, cunoqtinfe etc. Slujba qi predica au, agadar,
implicalii misionare. Prin reugita lor pot fi atraqi spre Biserici unii cregtini, dupd

313. TipArita intiia oard in anul 1890, retipdriti in 1995, la Editura Grai 9i suflet-cultura
nationali, edilie critici de Teofil TEAHA, Ioan $ERB 9i Ioan ILI$IU, 606 p. Una din pareneze se
poate dezvolta pe simpla prezentare a cerfii (o spunem din propria experienfi), fapt ce creazi o
impresie deosebita. Astfel, se poate citi, de exemplu, un fragment din primul capitol, intitulat
"Scopul ciisiitoriei".' ,$copul cdsdtoriei la rumdni, dupd cum rezultd din unele versuri ale oraliilor
ce se vor reproduce tn decursul acestui studiu, apoi din unele balade Si d.oine poporane, precum Si
din unele poveSti, este: intd,i: de a avea o consoartd spre aiutorare Si petrecere, spre mdngdiere Si
alinarea durerilor in caz de nefbricire $i suferinld, mai pe scurt spre impdrtdsirea binelui Si rdului,
a bucuriei Si intristdrii tn decursul intregii vieli; Al'doilea: de a avea urmasi legitimi, care sd
pdstreze numele de fomilie, ca sdngele Si seminlia lor sd nu se stingd niciodatd, apoi ca sd aibd cine
moSteni averea pdrinteascd, ca aceasta sa nu treacd in mdini strdine, mai departe sd aibd cine se
tngriii de ddnsii Si a-i sprijini la bdtrdnele, iard dupd moarte sd aibd cine a-i ieli Si inmormdnta
cre$tine$te, a-i pomeni Si a le da de pomand Si a se ruga pentru iertarea pdcatelor sale.. ", p. 15.
314. Ibiden, p.264.
315. Ibidem, p. 228, 405, 551.
316. Plecdnd de la tradiliile in legituri cu zestrea, p. 109.
317. R.P. Rambaud recomande limitarea gi adaptarea vorbitorului la ceea ce este propriu
parenezei de la cununie: ,,Qu'il ne diginare cependant pas en longue et abstraite thdse de thiolo-
gie: les invitts de la noce sont gdniralement bien peu disposis a pr€ter une oreille attentive a des
considlrations spdculatives...",inTraiti moderne de pridication...,p.73.
318. Ibidem, p.72.
86

cum pot fi indepirtafi, dacd ele nu corespund. De aceea pateneza de la cununie

trebuie pregdtita temeinic, scrisi in inkegime3re (mai ales de incepdtori), memo-
izatd ct atenfie gi rostiti dupd toate normele omiletice.
Tot o problemS de tehnic6 considerlm qi dimensiunea parenezei. Optiim, fhrd
rezerve, pentru cuvdntiiri scurte, care sd nu pund la incercare ribdarea nuntaqilor.
Cele doud exffeme (pe de o parte cd nu se fin predici la cununii, iar pe de alta cE se
fin predici lungi) pe care le intdnim din nefericire pe alocuri, trebuie inl6turate
categoric. in concluzie, recomanddm a se vorbi de fiecare datd,5-7 minute, maxi-
mum 10.
inainte de a trece la exemplificafe, se impune menfionat faptul cd uneori preo-
tul este solicitat sd oficieze taina cdsdtoriei la domiciliul mirilor. Preotul va accep-
ta, desigur, dupd ce a epuizattoate incercdrile de a-i convinge si se cunune Ia bise-
rica. Eiista c6teodati motive acceptabile pentru cununia acas6, cum ar fi unele
probleme de sdnitate, Sivdrgind slujba acas6 preotul nu va renunfa 19 o_par^enezd.
corespunzdtoare, Care va aduce un Spor de bucurie evenimentului. Profesorul
Evanghelu Theodoru, in tratatul sdu de omiletic5, evocd in acest sens un fapt
emofi6nant: ,,Un preot evlavios a fost chemat odatd la o cununie ce avea loc intr-o
casi de oameni instarifi. Acolo s-au expus, pe rdnd, bogatele daruri ce le aduse-
serd invitafii. Numai preotul nu a adus nimic, deoarece, orice avea el, impdrfea
s6racilor. De aceea, spre a se scuza, a zis: ,,Aur qi argint nu am, dar vd dau ceea
ce am..." $i a inceput cu cuvinte simple gi convingdtoare sA elogieze cls6toria
cregtind. Ochii ascultdtorilor se umplurd de lacrimi. Mulli ani mai tdrziu, sofii
acegtia, care puseserd cuvintele preotului la inimd, ziceau c,6 el, in acea zi, le-a
ftcut darul c-el mai valoros dintre toate celelalte..."r2". Astfel de daruri sunt la
indemAna tuturor preofilor, iar creqtinii le primesc cu mare bucurie.

Mqdel de parenezd cu tema: Semnificalia expresiei ,,PrimeSte cununile lor

tntru Impard{ia Ta!"

PLANULCWANTARII

Textz ,,PrimeSte cununile lor intru impdrdlia Ta, pdzindu-i curali, fdrd prihand Si neasuprili, tn
vecii vecilor! "
Formula de adresare: Iubiti miri, cinsti(i nuni, cinstili nuntasi!
Introducere: - exprimarea bucuriei prilejute de evenimentul nun{ii;
- atenfionare asupra frumusefii ceremonialului 9i bogEfiei lui in semnificafii'
Tratare: - expresia ,prime$te cununile litr intru impdrdlia Ia... " din penultima rugiciune a sluj-
bei,.,, in strdnsi legitura cu punerea pe cap a cununiilor qi cu jurdmAntul mirilor pe Sf. Evanghelie
gi pe Sf. Cruce;
- mirii vor purta cununile toata viata, in mod nevizut (citat din Pr. D. Stiniloaer'??);

319. ,,Ce sortes de discours, si dilicats, ne supportent point les risques de l'improvisation. On
les ,!crit, et on les lit. D'ailleurs, les epoux aimeront souvent a en possider le texte", ibidem, p.73.
De acord cu scrierea prealabili a cuv6ntirii, nu subscriem la citirea ei. Rostirea libertr are avantaje
covirgitoare fat[ de citirea textului.
liO. ,,...An aicdE Ereiwl rffv rip4pa mag irape 66po ttA.oootadpo drd 6).a ra ilJ'd"'',
in Aorqoe?g irrl.r1oruonrcig fnop*r6 / 6ptlqnrr)9..., p.234.
321. Aghiazmatar..., p. 92.
322. Teobgia Dogmaticd Ortodoxit, Bucuregti, 1978, vol. III, p. 200
 87

- cununile vor fi primite in ceruri, dac6 vor fi purtate cu vrednicie;

lncheiere: urdri tradi{ionale pentru miri, nuni, nuntaqi, insofite de cflntarea,,Mulli ani trdiasci!"
(de trei ori).

PARENEZA DEZVOUIAIA

,,PrimeSte cununile lor intru impdrd(ia Ta, pdzindu-i curali, /drd prihand Si
neasupri(i, in vecii vecilor ! "
Iubitri miri, cinstili nuni, cinsti(i nunta$i!
Catre sfrrqitul prea-frumoasei slujbe a cununiei ce s-a sdvarqit, ali auzit cuvin-
tele pe care le-am evocat acum c0teva clipe, cuvinte in jurul cdrora vom fese cite-
va gdnduri. Intdi de toate, ne exprimlm bucuria cI incd doi tineri au trecut pragul
sfintei noastre biserici qi s-au cununat dupl rdnduiala creqtind, astfel cd numirul
familiilor ortodoxe a mai crescut cu una! Ali remarcat, iubdii noqtri, cdt de fru-
moasd este aceastd slujb6: rugdciuni intelept alcdtuite de Sfin{ii Parinfi qi cdntdri
armonioase care exprimi bucuria nemirginitl a nunfii... Dar, hebuie si qtifi ca
fiecare moment, fiecare gest, fiecare ruglciune are o anumitd semnificafie.
Timpul nu ne ingdduie, desigur, sE le explicdm acum pe toate, incdt ne vom opri
doar la un singur moment.
Iubili miri,
Spre finalul slujbei, a[i atzitcuvintele: ,frimeSte cununile lor intru impdrdlia
Th..." Cine sI le primeascE? Dumnezeu, se inlelege. Care cununi? Cununile ce
v-au fost puse pe cap de c[tre preot impreund cu nagii. Spre a infelege semnifi-
cafia acestor cuvinte, trebuie si gtim mai int6i ce simbolizeaz6 punerea cununilor.
Pe scurt, gtim cE in vechime purtau coroane impirafii gi invingdtorii in r6zboaie"'.
Aqadar, cei care se remarcau printr-o anumitii wednicie. Astdzi, c6nd vi s-au pus
cununile pe cap, dragi miri, ali fost considerati gi voi vrednici de a fi sof gi sofie.
Biserica va recunoa$te aceastii vrednicie prin preofii slujitori, prin nagii gi parinlii
dumneavoastrd, prin toli cei de fata. Aceste cununi ce vi s-au pus, iar mai apoi v-au
fost ridicate, le ve(i purta fn chip nevdzut toatd viala. Este o mare taind in aceastd
lucrare, prin voia Domnului! in acest sens se exprimd cel mai mare teolog romdn
al secolului XX, pdrintele Dumitru Stdniloae: ,,Ei (mirii, n.n.) vor purta in chip
nevdzut toati viala cununile lor de vor trdi in iubire adevdratd, in curilia fidelitalii
pi in rlspundere qi respect reciproc. Cu aceste cununi ei vor merge chiar in
Impar6tia Ceruri1or..."'2'. Noi nddajduim, aqadar, ca vefi purta cu demnitate aces-
te cununi, a$a cum afi jurat pe Sfhnta Evanghelie qi pe Sfhnta Cruce, in fala
Sfhntului altar, fideli unul altuia gi amdndoi lui Dumnezeu, binegtiind cd solii
/ideli sunt aceia care se tngriiesc unul de altul ca de niste bunuri veSnice ale sufle-
tului lof'zs. Facind aqa, cununile vi vor fi primite, la sfhrgitul vietii, in Impardlia
Cerurilor...

323.Dacd imprejurdrile ingiduie, explicafiile pot fi qi mai detaliate. Material explicativ la Pr.
prof. dr. Ene BRANI$TE, Lituryica Speciald.., p. 412.
324. Op. cit., p.200.
325 . Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Adevdral Si frumuselea cdsdtoriei...,Il, p. 145.
88

Iubilii noStri,
In aceastd nddejde, facem acum urdrile tradifionale: - mirilor..., sd le dea
Dumnezeu sindtate, cdsnicie rodnic6, ani mulji cu spor gi binecuvtntare! 56 hditi
intru mulfi qi fericiti ani! (Mulli ani traiasc6!);
- naqilor..., care in urma acestei sfinte slujbe au devenit parinlr spirituali ai
mirilor, sd le dea Dumnezeu s6n6tate, cu spor gi binecuvAntare in casa dAngilor, sd
se bucure de aceqti fini pe care i-au cununat ?mpreun6 cu noi, qi sd h6iascd intru
mulfi qi fericifi ani! (Mulli ani trdiascd!);
- pdrinfilor acestor miri, care i-au ndscut, i-au crescut gi educat cu multe sacri-
ficii, precum qi tuturor nuntaqilor care sunt de fafd la aceast6 sfhnta bucurie, sI le
dea Dumnezeu slndtate, bucurii de pe urma mirilor, mul{i gi fericiti ani! (MuUi ani
trliasci!).

III,2. C. PARENEZE LA SFINTIREA BISERICII

Sfinlirea bisericii reprezintduna din cele mai mari bucurii din viafa unei comu-
nitdfi, daci nu cumva cea mai mare. Participarea este numeroasd 9i cuprinde cre-
dincioqi din toate categoriile sociale, de toate vdrstele. La o asemenea slujb6 se
tin, de obicei, mai multe cuvdntiri, toate fEcdnd parte din genul parenetic, intrucAt
toate au caracter ocazional. Ordinea vorbitorilor o stabilegte arhiereul prezent (sau
cind lipsegte acesta, protoiereul326), gi este, de obicei, crescltoare, in funcfie de
rang, vechime in preotie etc. Cel mai mare, arhiereul sau delegatul acestuia, va
vorbi la urm6. Fiecare vorbitor va include in intervenfia sa date concrete legate de
localitatea respectivE, de credinciogii ei, de eforturile ce s-au fhcut pentru zidrea
Sf. 16cag, dar se va face gi o legdtura cu docffina, morala 9i cultul Bisericii drept
mdritoare. Este dificil sI prezentdm modele de astfel de pareneze, intrucdt
condiliile concrete difera di la o comunitate la alta. De fapt, izvoare care sd
cuprindd astfel de cuvAntiiri sunt foarte puline gi se referd mai mult la pareneze
roitite de arhierei, cuv6ntarile preofilor fiind trecute cu vederea, sau amintite doar
in treacdt, sub forml de reportaj3". De aceea ne limitdm la prezentarea doar a doud
astfel de modele integrale, pe care le-am cataloga drept ,,clasice", aparfindnd la
doi autori cu nume de rezonanli in c6mpul omileticii romineqti: dr. Grigorie
Comga, fost episcop de Arad gi dr. Nicolae Mladin, fost mitropolit al Ardealului.

Predici la sfin{irea bisericii din $imand'2*

1.
Aceastd cuv0ntare, rostitd in anul 1926, este actual6, atAt in formd cdt gi in
continut. Ca extensie, nu depEgeqte 25 de minute, spaliu acceptabil findnd cont de
insemndtatea momentului. Pareneza este structuratd astfel: o micl introducere, in
care este exprimata bucuria roadelor unei munci impresionante, aceea de inallare
a unui nou lacag dumnezeiesc; apoi, rdspunzdnd la intrebarea ,,Care este rostul c6

326. Sunt cazuri de re-sfin{iri, de pild5, unde nu intotdeauna participd arhiereul.

327. Spre finalul acestui capitol vom propune noi ingine un model de parenezl la sfinfirea bise-
ricii, rostiti de preotul locului.
128. lutor:tOr. Grigorie COM$A, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn pdnd la moarte,
Arad, 1927,p.97-101 (veziAnexa,p.206-207). Predicaafostrostitaladatade 5dec. 1926.
 89

se zidesc biserici pentru suflete?", autorul prezint6.,,Trei pricini binecuvdntate":

l. Privirea gi infelegerea Sfintei Cruci, in sens material qi spiritual; 2. Ascultarea
cuv6ntului Domnului, rostit de slujitori la amvoane; $i 3. Necesitatea Sfintelor
Taine pentru mdntuirea credinciogilor. Aceste trei repere sunt dezvoltate in mod
echilibrat gi cu fundamentarea biblica de rigoare. Dup6 aceste explicafii, autorul
incheie scurt dar solemn: ,,Md bucur, iubifii mei fii sufleteqti, cd voi infelegefi
lucrul acesta. Voi vd apropiali de ceea ce trebuie sd fie un cregtin adevirat, c6ci afi
jertfit zidind aceasti biserica gi astfel m6ngdiat plec de aici lisand un popor brav,
intreg la minte gi bun la inimd. Va impdrtiigesc tuturor binecuvdntarea mea
arhiereascd qi vd doresc vial6lunga. Amin."
2. Biserica, locaE de tnchinare32o, este o cuvdntare cu o extensie mai mare
decdt precedenta, necesitdnd un spafiu de rostire de cel pufin o jum6tate de ord.
Confinutul este ,,clasic" unor astfel de imprejuriri: bucuria slujirii la acest eveni-
ment; mulfumirile ce se cuvin lui Dumnezeu pentru implinirea acestei prea-fru-
moase lucrdri; importanfa licagului de cult in viala credinciogilor (,,...a te ruga
acasd singur, nu este tot una cu a te ruga tn bisericd...33\; aprecieri aduse credin-
ciogilor pentru jertfelnicia depusa intru zidirea Sf. L5caq etc. O menfiune aparte
meritA paragraful in care I.P.S. Mitropolit evocl gi memoria inaintagilor, con-
tribufia lor la flurirea statului nalional unitar qi ridicarea prestigiului Bisericii
strdmogegti33r.

3. Predicl la sfinfirea bisericii (plan dezvoltat)332.

Text; ,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: in casa Domnului voi merge!" (Ps. l2l, l)
A. Partea panegirici
1. a) Se dd slavl Bunului Dumnezeu, pentru cI a ajutat intregii obgti cregtine sii termine de zidit
slEntul locag, sii-l picteze 9i s5-l inzestreze cu tot ceea ce trebuie pentru s6v6rgirea Sfintei Liturghii.
Se arati cdzilua aceea este cel mai sdrbitoresc praznic pentru credincioqii din aceasti parohie,
ca gi pentru credincioqii din parohiile vecine, mulfi din ei prezenli acolo.Pentru tofi credinciogii
prezenfi, cat $i pentru credinciogii care din binecuvintate pricini nu sunt aici, se potrivesc cuvintele
profetice ale psalmistului David, rostite mai sus: ,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: in casa
Domnului yom merge".
b) Se aratE bucuria sporiE a oedinciogilor, pentru prezenla Chiriarhului locului (sau a delega-
tului siu), ca si sfinfeasctr biserica qi ca si aduci cuvintul arhieresc, ziditor de suflete.
Bucuria credinciogilor este deplin5, pentru ctr se vid alaturi de ei 9i autoritilile civile de stat,
impirtdgindu-se din bucuria duhovniceasci obqteascS.

.B. Partea didactico - pareneticii

2. Despre biserica creStind, locas de rugdciune.
a) Biserica este locagul sffint, pentru tofi credinciogii, in care se preamiregte Dumenzeu, se
sivdrgeqte Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos gi.in care se aduni credincioqii spre a se impirtiqi din
darurile gi adevirurile m6nturii, prin slujirile rinduite de Domnul Hristos. De aceea biserica poarti

329. Autor: f
Dr. Nicolae MLADIN, MitropolitulArdealului, Iisus Hristos viala noastrd,Sibiu,
prof dr. D. BELU, in Curs de omileticd...,p.395-399.Yen Anexa,p.208-210.
1973, text reprodus de Pr.
330. Ibidem. p. 396; vezi gi rispunsul la intrebarea De ce in bisericd puterea lui Dumnezeu este
mai mare, mai deplind?, Ibidem, p. 396-397 .
331. Ibidem, p. 398.
332. Autor: Pr. prof. N. PETRESCU, op. cit., p. 146-147.
90

numele de: casa lui Dumnezeu, locaq--sfiint, casi de rugiciune pe pimdnt, in care locuieqte Cel ce
este mai presus de ceq Dumnezeu, lo.u$ care inchipuie rasiignirea, ingroparea qi invierea lui
Hristos.
b) Sfinlii Apostoli gi cei dintii creqtini se adunau la inceput si sivirgeasci Taina Sfintei Jertfe a
lui Hristos, in iasa unuia dintre ei, iar mai tdrziu it biserici anume zidite (cf. Fapte 2, 46 q.a;Matei
26,26;Fapte l, 13; Fapte 20,6-9; Rom. 16,5; Col.4, l5; Fil. 1,2 etc).
c) Pe m6surd ce credinla cre$tina se rispAndea, se ridicau qi biserici anume zidite (Fapte I l, 26).
in veacul al doilea se zidesc biserici mai pretutindeni qi Sf. Iustin Martirul (t
163) m[rturisegte cd
in aceste locaquri se adunau cregtinii duminica, dimineafa. Bisericile se zideau la mormintele
sfinfilor mucenici, iar unde nu se aflau mucenici gi morminte se a$ezau pirticele din sfinte moaqte
in piciorul Sfintei Mese din altarul bisericii, ca qi azi .
d) Zidind acest locag de rugiciune, credinciogii au implinit doui porunci divine: una, de a
pr"asiari pe Dumenzeu, prin slujbe divine, care au gi inceput de azi 9i altl porunci, de a sluji pacea
intre popoare, aga cd altaiul cregiin este pe drept numit gi altarul pdcii, unde se invafd poruncile pncii
divini pe p6rn6nt, dupd cuvintele Sfintei Scripturi, cu privire la ,,Casa Domnului". Aici se spun
cuvintele:
,,Rugali-vd pentru pacea lerusalimului $i pentru indestularea cektr 9e te iubesc pe tine. Sd fie
pace in intdriturile tale qi indestulare in turnurile tale. Pentru fralii mei Si pentru vecinii mei
grdiam, despre tine, pace. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune lie" (Ps.
tzt, 6-9).
3. aj Porunca I a Bisericii: si ascultam cu evlavie Sfiinta Liturghie in fiecare duminicd 9i
slrbltoare.
b) Mullumiri adresate tuturor: Chiriarhului, autoritiililor de stat 9i credincioqilor donatori pen-
tru zidirea s{hntului locag.

Elemente speciale pentru redactarea parenezei la sfinfirea bisericii

Din modelele analizate mai sus, observAm cdparcneza la sfinfirea bisericii este
mai dificil de conceput frrd datele concrete ce tin de un anumit loc gi timp.-Totuqi,
utiliz6nd pa4ral planul dezvoltat propus de plrintele profesor N.-Petrescu3'3, vom
alcitui uri crivnnt orientativ, in care-vom urmari cu precadere forma $i tehnica,
conlinutul urmand a fi adaptat la conditiile concrete. Se qtie cA la asemenea ocazii
se fin mai multe cuvAntari, incheiate de obicei de cel mai mare, arhiereul locului.
Noi vom alcltui un model spre a fi rostit de preotul parohiei respective. Parti-
ciparea credincioqilor la sfrntlrile de biserici este foarte numeroasa, fiind de faji
inilusiv membrii iltor culte, iecte etc. Parenezava include, a$adar, qi elemente de
ordin misionar, evident, cu discrefia necesara. Accentul principal va cAdea, ins6,
pe mu[umirile aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul trimis_de sus, totodata credin-
ciogiloi care au contribuit la lucrarei respectivA. Cuvdntul va fi minufios pregatit
din vreme, scris gi memorizat integral. Vi fi rostit liber. Preotul va avea asupra lui
cel mult o notilA din care va citi la nevoie anumite date concrete, legate de sumele
cheltuite gi numele unor donatori de seam5. Dacd ridicarea ldcaqului, pictarea etc.,
reprezint; pentru paroh un examen la capitolul administrativ,pareneza rostifii co-
respunz6to? ii va da un calificativ pe mtsura din punctul de vedere al slujirii in-
vafatoreqti. Pregatirile adminishative pentru acest eveniment, care necesite timp
qi efort AeoseUil, nu trebuie sI ducd la neglijarea pregAtirii acestui cuvant. O sla-
LA prezentare din punct de vedere omiletic va fi o proasta carte de vizitd pentru

333.lbidem.
 9t
vorbitor, ba chiar o ofensi adusd efortului depus de enoriagi pentru lucrarea
respectivd.

PARENEZA DEZVOLTATA

,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: fn casa Domnului voi merge!"

@s. 121, 1).
Prea Sfinlite Pdrinte Episcop,
Prea Cucernice Pdrinte Protopop,
Prea Cucernici Pdrinli - frali,
Iubili credincioSi,
Cuvintele psalmistului David exprimd in chip fericit bucuria sffintd ce ne
coplegegte inimile, astdzi, cind - cu ajutorul Domnului - suntem impreund pentru
cel mai mare eveniment al parohiei din ultimii ani: sfintirea lacagului de cult.
Atmosfera cu totul slrbdtoreascl ne aduce aminte de un eveni'ment similar petre-
cut in Ierusalim, acum aproximativ 1000 de ani: sfintirea templului lui Solomon.
La fel ca atunci, primul nostru gand din aceastii prea-frumoasa zi este sa inaljam
rugdciune de mulfumire cdtre Dumnezeu, Care ne-a binecuv6ntat cu aceaqta mare
bucurie, Acdnd, o data cu Solomon impdratul: ,rDoamne Dumnezeul lui Israel!
Nu este Dumnezeu asemenes fie, nici tn cer sus, nici pe pdmAnt ios; Tu pdzeSti
legdmfrntal qi ai mild de robii Tdi care umbld cu toatd inima lor tnaintea Ta!"
(III Regi, 8,23).
Bucuria noastrA este sporitd de prezen[a dumneavoastrd, a tuturor, fapt pentru
care vd mullumim din toatd inima. in chip deosebit ne bucurd prezenli Prea
Sfintitului Episcop..., intdistdtiitorul eparhiei noastre, care abinevoit sd coboare in
mijlocul nostru gi si oficieze slujba de sfinlire a bisericii. Prezenld, P.S. Sale ne
amintegte de cuvintele Sf. Ignatie Teoforul, trditor in jurul anului 100: ,*A.colo
unde apare episcopul, acolo este qi comunitatea, dupl cum acolo unde este Iisus
Hristos, acolo este qi Biserica universal6,... Ceea ce incuviinleazd episcopul este
bineplScut lui Dumnezeu, ca tot ce se sdvdrqeqte sI fie sigur qi intemeiat"3r4. Prea
Sfintia Sa, inconjurat de soborul de preoli a slvirgit slujba de sfinfire a noului
l6cag, rostind minunatele rugdciuni rdnduite. Intre acestea un ecou deosebit in
sufletele noastre il are inc6 Rugdciunea de sfinlire a Prestolulul, masa din altar,
din care amintim un fragmenti ,,...StdpAne, mult milostive, umple de slavd, de
s/inlire qi de dar iertfelnicul acesta, ca sd se prefacd iertfele cele /drd de sdnge ce
fie se aduc pe el, tn Preacuratul Trup Si cinstitul sdnge al Marelui Dumnezeu Si
Mdntuitorului nostru lisus Hristo,s... "t". Ne bucur6, de asemenea,prezenfa.pdrin-
telui protoiereu, aldturi de ceilalli confrafi preofi, care au sporit prin rugdciune
lucrarea harului in aceastii sf[nt6 zi. Mulfumim respectuos qi celorlalti distinqi
oaspeli, reprezentanfi ai instituliilor oficiale. Nu ?n ultimul rdnd, tuturor credin-
ciogilor care qi-au manifestat dragostea fafi de sfhnta bisericd qi sunt prezenfi aici
qi pe ale cdror fete se poate citi emofia sfhntd izttordta- din sfinfenia slujbei, de

334. Epistola cdtre Smirneni,Ylil, 2, in trad. Pr. D. FECIORU, vol. I, PSB, Bucuregti ,1979,p. 184.
335. Arhieraticon, Editura IBMBOR, Bucureqti, 1993, p. 176-177.
92

parcd, ar vrea sA rosteascd frumoasele cuvinte ale cunoscutei rugEciuni: ,,in

Biserica slavei tale stdnd, in cer ni se p:lre a sta, Ndscdtoare de Duninezeu...".
Iubili credincioSi,
Din ziua Pogordrii Sfdntului Duh, zi de naqtere a Bisericii cregtine, pdnl
astilzi, sufletele evlavioase n-au incetat sd se adune, in locuri consacrate, pentru
sfintele slujbe. Dintru inceput, Biserica a fost socotitd ,,Stdlp Si temelie a
adevdrului" (I Tim. 3, 15), cum inspirat glasuieqte Sf. Ap. Pavel. Adunirile de
cult au avut loc mai intdi in anumite case, unde cregtinii se intdlneau la inceput pe
ascuns, de frica iudeilor (Ioan 20, l9), apoi in biserici special construite, din ce in
ce mai mari gi mai frumos impodobite, mai ales dupd libertatea religioasd acor-
datd de cel intre sfinti imparatul Constantin cel Mare, la anul313. Fdcind un arc
peste timp, privim acum cu negrditd bucurie spre acest Licag al nostru, a c6rui
sfinfire s-a fEcut astj;zi. Noi qtim, ins5, ci bisericd nu inseamnd doar clIdirea
zidita, ci Si comunitatea credincioSilor dimpreuni cu slujitorii ei. Credincioqii
alc6tuiesc ,,Biserica cea vie, Trupul lui Hristos" (Efes. l, 23).La fiecare Sfanta
Liturghie, credinciogii rostesc impreund Simbolul de credinld, sat Crezul, in care
mdrturisec credinla lor in Biserica cea una, sfdntd, soborniceascd Si apostoleascd.
(Jna,pentru c[ Unul este Trupul lui Hristos. Doar cei ce au pdrlsit Biserica cea
in credinle greqite, socot cd Hristos poate fi imparfit.
una, fralii noqtri rltdcifi
,,Oare S-a impdrlit Hristos? ", intreabd retoric Sf. Ap. Pavel (I Cor. l, l3)'
Sfdntd, pentru ci sfhnt este Duhul, Care slldqluiegte 9i lucreazd in ea.
Soborniceascd, pentru cd igi intemeiazd invdldtltra pe cele 7 soboare, sau
Sinoade ecumenice, la care Sfinfii PArinli au luat hotardri de valoare universald.
Apostoleascd, pentru cd episcopii, preolii gi diaconii ei, au pdstrat neintrerupt
rdnduieile l6sate de Mdntuitorul Iisus Hristos prin Sfinfii Apostoli.
Iat6, iubifi credincioqi, cd Dumnezeu ne-a ajutat sE inillam un nou qi prea fru-
mos l6cag, in care sd ne botezim pruncii in sflnta noastrd credintd ortodoxI, sd ne
spovedim, sE ne imp6rtdqim la Sfintele Liturghii, s6 vedem in ea cunun0ndu-se
tinerii; tot aici, cu vrerea Domnului, sa-i slujim pe cei care trec in veqnicie qi apoi
sd le facem soroacele inddtinate. Biserica, Maica noastr6 a tuturor, ne aqteaptii qi
ne primegte gi la momente de bucurie qi la cele de tristele. De cdte ori, in necanti,
nu primim intdrire in Sffintul l6ca9, prin rugiciunile slujitorilor rdnduili? De cdte
ori nu infrdm in biserici triqti, aproape dezridajduili 9i ieqim intilrifi, plini de
nddejde, cu felele senine. Iat6, in acest sens, o frumoas6 pilda din Pateric:
,,Fericitul Awa Pavel, ucenicul sfrntului Antonie, a povestit pdrinlilor un lucru
ca acesta: odatd mergdnd la o mdndstire pentru cercetqrea Si folosul frafilof au
intrat fn sfdnta bisericd ca sd sdvdrSeascd slknta sliibd, iar fericitul Pavel lua
seama la fiecare din cei ce intrau in-bisericd, ca sa vadd cu ce fel'de suflet intra
la stuibd, cd avea Si acest dar dat lui de la Dumnezeu, ca sd vadd pe fiecare cum
este la sufiet, precum vedem noi obrazele unii altora. $i intrdnd toli cu fala lumi-
natd Si cu obraz vesel Si vdzdnd pe tngerul fiecdruia bucurdndu-se de ddnsul, pe
unul l-a vdzut negru Si intunecat la tot trupul Si dracii lindnduJ de amdndoud
pdrfile, iar pe sfdntul lui inger departe mergdnd dupd ddnsul, posomordt Si trist.
Iar Pavel ldcrimdnd Si bdtdndu-Si cu mdna pieptul, gedea tnaintea bisericii,
pldngdnd foarte pe cel ce i se ardtase aSa... Dupd ce s-a isprdvit sluiba, iardsi lua
 93

aminte Pavel la fe(ele celor ce ieseau /in sfdntul ldcas. Deci vede pe bdrbatul care
mai tnainte intrase tntunecat la fala, cd iese luminat, alb la trup, iar pe fngerul
sdu aproape de ddnsul, bucurdndu-se foarte. Iar Pavel l-a rugat pe omul cu pric-
ina sd-i spund cum i-a ddruit Dumnezeu aceastd schimbare. Iar omul vddit fiind
de Pavel, tnaintea tuturor a povestit fdrd sfiald cele pentru sine, zicdnd: ,,Eu sunt
un om pdcdtos Ei de multd vreme vieluiam tn grele pdcate pdna acum. Dar intrdnd
tn sfdntul ldcaE, am auzit cuvintele lui Isaia proorocul: ,,Spdlafi-vd gi vd card(ili,
scoateli viclequgurile din inimile voastre..." (Is. l, 16 q.a.); Iar eu, nevrednicul,
de cuvintele proorocului umilindu-md Si suspindnd, am zis cdtre Domnul: fie,
Dumnezeule, Care ai venit tn lume sd mdntuieSti pe cei pdcdtoSi, md figdduiesc
sd lepdd toate /drddelegile Si-fi voi sluii cu curatd Stiinld!... Cu aceste fdgdduinle
am ieSit mai tnainte din bisericd..."33o.latd,, iubili credincioqi, ce dumnezeiascd bi-
nefacere, de care se poate bucura orice cregtin care se hotiirlqte sincer sE se indrepte.
Iar acum, mullumindu-vd inci o dat6 tuturor celor care v-ati ostenit si ne
sporili bucuria sfhnta din aceastd zi, ne rugdm Domnului s6 p6zeascd Sffint lacagul
nostru, pentru slava Lui gi mdntuirea noastr6. Amin.

III. 2. d. PARENEZE LA INSTALAREA PREOTULUI iN PANOTTM

a-
Inceputul misiunii unui preot ?n parohie, este o bucurie comun6, a enoriaqilor
qi a preotului insugi. Instalarea o face ierarhul locului, sau, cu delegafie de la aces-
ta, protoiereul. Se vor rosti, agadar, doud cuvdntiri: prima din partea ierarhului
(sau protoiereului), a doua din partea preotului instalat. In cele ce urmeaz6 ne vom
ocupa numai de a doua cuvdntare, intrucdt la acest capitol este mai mare nevoie
de modele gi de prezentarea unei tehnici a genului, dat fiind c6 cei interesali in
subiect sunt, in general, incepdtori (exceptdnd cazurile de transfer). lnainte de a
trece la exemplificdri, socotim potivit sI prezentdm mai int6i un fragment dintr-o
cuvdntare a Sf. Vasile cel Mare adresatd noilor hirotonili, cuprinz0nd invSfituri pe
care le rostesc de obicei arhiereii, dar din care se pot inspira gi preofii inqigi pen-
tru pastorafie. Fragmentul se intituleazd, Cuvdnt pentru instalarea preo[ilof31.
Acest cuvdnt infEfiqeaza intr-o formd concentratd datoriile debazd, ale preotului,
atit din punct de vedere canonic, cit gi cultic. Cele mai multe indemnuri se dau
in legdturd cu Sflnta Impartdganie, atdt pentru preotul insuqi, cdt qi pentru credin-
cioqi. Pareneza acesta se constituie intr-o micd predanie, despre care autorul sfrnt
spune: ,,Dacd vei respecta aceastd predanie, o preotule, te vei mdntui qi pe tine Si
pe aceia pe care eqti pe punctul de a-i tnvdla!",
Cuvtntul acesta se inscrie pe linia tratatelor Despre preolie ale Sf. Grigorie de
Nazianz gi Sf. Ioan Guri de Aur33E, at6t de folositoare pentru orientarea pastoralE.

336. Pateric..., p.209-210. Din motive de adaptare, am redus relatarea la strictul necesar.
337. Traducere: Pr. prof. Nicolae PETRESCU, in MO, an. XIX, 1967,nr.5-6,p.468-469; Anexa,
p.249
338. Al Sf. GRIGORIE de NAZIANZ: MIGNE P.G. 35, col. 408-517; al Sf. IOAN GURA Oe
AUR: MIGNE, P. G. 48, col. 623-692; ambele traduse de Pr. dr. D. FECIORU, ir vol. Despre
preolie, Editura IBMBOR, Bucuregti, 1987, p. 155-224, respectiv p.2l-154.
94

1. "Parenezn finuti la introducerea unui preot

(nou hirotonit) intr-o *::fi1ff;;1",1:f::,", din partea preotului

Parenezapropusi de pirintele Mitrofanovici acum mai bine de o sut6 de ani,

are un conlinut Care se pieteazd a fi rostit intocmai gi astazi; cu foarte mici inter-
venlii de limbaj gi cu o miniml adaptare la situalia concretii. Acest model are, intdi
de toate doua calitali: conline elementele debazd necesare unei astfel de impre-
jurari qi este, in acelagi timp, scurti, redus6 la strictul necesar. Schema cuvdntirii
cuprinde elementele clasice: mulfumirile aduse lui Dumnezeu, recunoaqterea
daioriilor gi responsabilitafi ce-i revin, invocarea ajutorului dumnezeiesc_pentru
o lucrare iodniia, solicitarea sprijinului gi increderii enoriagilor pentru eficienla
lucrlrii, chemarea lor de a fi, impreund cu copiii, nelipsifi de la bisericd etc.
Limbajul este ales, frazele se ingiruie armonios, mesajele sunt pline de cllduri qi
sensibilitate. Acest mod de chemare adresat credincioqilor, plin de simtire, devine
irezistibil pentru ascultf,tori: ,,...imi este absolut necesar ca^ dumneavoastrd, iubili
credincioqi, sd ave1i tncredere Si alpecare fiascd, ca gi cdtre prietenul Si pdrintele
dumneavoastrd; pentru cd unde lipseSte tncrederea, acolo nici cea mai mare oste-
neald nu va fi tn stare ca sd aducd liniStea cugetului Si mdntuirea sufletului..."

2. Predici la instalarea unui preot de curffnd hirotonitil)

Cuvtntarea de fala poarta pecetea erudiliei qi personalitEtii unuia din cei mai
prolifici ostenitori in ogorul Omileticii, Episcopul de Arad Grigorie Comqa. Cu
ioate ca era un bun cunoscdtor al regulilor de redactare a predicii, pentru a spori
efectul unor cuvdntlri iese uneori din tipare qi intrefine receptivitatea ascultiito-
rilor prin mijloace inedite. Aceasta este, credem, cea mai mare calitate aparcnezei
seleciate de noi dintre predicile marelui orator. Sd exemplificlm: inceputul este ex
abrupto, $ocant, in sensul bun al cuvflntului: ,,Sf. Ioan Guri de Aur zice intr-d
scriere a sa cd Dumnezeu a dat omului limba spre a grdi totdeauna adev6rul...";
,,Dialogheazil" cu ascultdtorii, pun6nd intrebdri retorice, la care r6spunde, apoi,
exe*piur, ,,Dar cum? Cdnd pentru intAia oard vd vorbesc ca preot, sd md arlt slab
qi neputincios, iar nicidecum plin de indrdzneald? Nu v6 mirati de aceasta, iubilii
mei..." sau ,,...ce voi zice eu dac6 un prooroc mare (Isaia,n.n.) a grdit in chipul
acesta?...";
Vorbitorul se dezvdluie ca predicator sistematic, structurdndu-qi intervenfia pe
puncte, dupl ce face mai int6io ptecizare de o frumusefe retoric6 deosebiti: ,,Nu
voiesc a mi asemAna norului qi vantului neurmate de ploaie prin fEgdduinti neim-
plinite...". Prezinta, apoi, in patru puncte insugirile ce i se par mai semnificative
ia un bun pdstor de suflete: l. Sd intre prin uEd tn staulul oilor; 2. Sd meargd
tnaintea oilor adicd sd fie pildd turmei; 3. Sd nu lase a intra fn turmd lupi

339. Autor: Pr. prof. dr. vasile MITROFANOVICI, in Omiletica... p. 680-682 (Anexa, p' 210).
Termenul de parenezd este utilizat de autorul insqi, Ibidem, p. 680.
340. Autor: f Dr. Grigorie COM$A, Episcopul Aradului, in vol. De la leagdn pdnd la moarte..',
p. 109-l l3 (vezi Anexa, p. 2ll-212).
 95

rdpitori; 4. Sd alerge dupd oaia pierdutd... Cdt de actuale sunt aceste deziderate!
Pareneza este cu totul remarcabild, din toate punctele de vedere, intre care nu
lipsegte, precum amvdzlttt, nici aspectul estetic, atdt de rar intdlnit din pacate in
predicile publicate prin carfile gi revistele noastre. Spre final, autorul convinge
incd o data de aceastd rard calitate: ,,De aceste daruri (enumerate pufin mai sus)
avefi nevoie precum are nevoie cdldtorul de apa izvorului ca sd poatl ajunge la
linta doritd dupd setea primita prinh-o pustie lung6, fhrd ape..,"

Elemente speciale de redactare a parenezei

Ia instalarea preotului in parohie
Modelele de mai sus ne atenlioneazd, cd nta instaldrii noului preot este un
eveniment cu totul deosebit pentru viala parohiei. La Sfhnta Liturghie din acea zi
vor fi de fala gi credincioqi care in mod curent nu frecventeazdbiseica, care acum
sunt prezenli din simpla curiozitate. Se spune adesea, nu frrd temei, cd prima
impresie conteazd foarte mult. $i in cazul acesta, prima impresie are importanji
aparte. La frumuselea slujbei, imbogafitd gi de prezenla protoiereului gi a altor
parinli slujitori, la rostirile ce se fac in mod obignuit, noul preot va trebui sd ros-
teascd la rdndu-i un cuvdnt bine cumpdnit Si pregdtit in cele mai mici amdnunte.
il va rosti liber. O eventuald citire a cuvAntului va diminua considerabil efectul
dorit de vorbitor qi aqteptat de ascultatori. Avdnd in vedere cd noul preot este
incepdtor, in cele mai multe cazui (exceptAnd situafiile cdnd instalarea se face in
urma unui transfer), cuvAntul va fi redus la strictul necesar. Cdnd vorbeEti pulin
greSeEti pu(in, cdnd vorbeEti mult greSeSti mult. Aceastd sentinfd o socotim vala-
bila pentru orice nivel, intrucdt cuvdntul rostit relativizeazdin mod inevitabil gAn-
durile gi simf6mintele, cdt de bogate ar fi ele. Cuvdntul omului este supus gregelii,
ca toate acliunile pamdnteqti. Noul preot nu va fi judecat aspru dacd va vorbi mai
pulin, dar legat gi convingdtor. Va crea, ins6, o prima impresie negativd, dac6 va
depdqi lungimea fireascd, pierzdndu-se in considerafiuni riscante Ei generalitifi. El
trebuie sd ia in calcul gi propria incdrcdturd emofionald, in mare mdsurl defavora-
bild rostirii, totodat6 faptul ca are in faf6 un auditoriu necunoscut, care indreaptl
asupr6-i priviri curioase, uneori reci, ba chiar dezaprobatoare, in cantl cd numirea
in parohie era aqteptatd pentru un alt candidat... Aceste lucruri (gi altele asemenea,
care jin de realitatea concretd), trebuie sd-l atenlioneze pe noul preot sd-gi rezerve
timp qi energie pentru alcituirea unui cuvdnt bine inchegat, din toate punctele de
vedere. Modelele prezentate it Anexa de la finalul lucr6rii noastre3ar sunt folosi-
toare in mdsura in care ele vor fi adaptate la situafiile concrete, actuale. Noi pro-
punem mai jos un model care va utiliza parfial planul alcdtuit de parintele N.
Petrescu, intrucdt il considerim mai aproape de realitafile din zilele noastres2:

341. Yezi Anexa, p. 210-217

342. Pr. prof. N. Petrescu, Omiletica, Manual pentru Seminariile Teologice, Bucureqti, 1977 , p.
t4l-142.
96

pLAN DEzvoLTAT LA INSTALAREA pREoruLUI iN plnogrr

Cuv6ntarea de instalare rostitii de noul preot care se prezinti in parohie cuprinde urmitoarele idei:
a) - Mulfumire gi slavi lui Dumnezeu, pentru ci l-a inwednicit qi pe el de a se numi ,,trimis al
Domnului" (cf. Matei 10, l; Luca 10, l);
- Mulfumire gi cinstire pirinfilor trupegti gi sufletegti (profesorii), care l-au aiutat cu munca lor,
si-qi implineascd gindul sfiint, de a deveni slujitor al Domnului gi al oamenilor (cf. Efes. 6, l-3; Gal.
6,6; Efes.4, ll);
- Mu[umire fap de episcop gi protoiereu;
b) - infelesul tainei preofiei gi aritarea zelului gi abnegafiei cu care iqi va desfiigura intreita acti-
vitate preofeasci: didactici (profetici), sfinfitoare gi conduc6toare (Matei 28, 19-20) in mijlocul
pdstorifilor;
- Hotiir6rea de a se autoperfecfiona in pastorafie, de a dobdndi de la credinciogii incredinfafi
numele de ,,pistorul cel bun", cu celelalte trei insuqiri: cunoa$terea oilor, jertfirea pentru ele qi
intoarcerea lor de pe calea cea rea (Ioan l0) spre Cel ce este, ,,Calea, Adevdrul Si l0ala" (loan 14,6);
- indatorirea ci va fi intotdeauna un propoviduitor al picii (Matei 5, 9); Rugimintea foarte
decent6, adresatl tuturor credinciogilor, precum gi organelor locale de a-l sprijini in toati activitatea
sa de slujitor al Bisericii gi al patriei.
c) - Mullumirea adresatti tuturor celor prezenli, care s-au ostenit sd vini in bisericii, sI vadi 9i
si asculte toate cele in legdturd cu acest eveniment din viata parohiei.
- O ruglciune de cerere a harului lui Dumnezeu, spre implinirea a toate cele bune gi de folos lui
9i tuturor plstorifilor sdi.

PARENEZA DEZVOUTATA

,,Luali Duh S/bnt; cdrora veli ierta pacatele, le vor fi iertate Si cdrora le veli
line, linute vor fi!" (Ioan 20, 22-23).
Prea Cucernice Pdrinte Protoiereu,
Prea Cuc ernic i P drinli-frali,
Iubili credincioSi,
Cuvintele pe care le-am evocat au fost rostite de Mdntuitorul Iisus Hristos
cdtre a/ostolii aleqi de El, dupd ce mai inainte le poruncise ,rPrecum M'a trimk
pe Mine Tatdl, vd trimit $i Eu pe voi!" (loan 20,21). Dupd cum se $tie, Sfinfii
Apostoli,/la rdndul lor, au randuit episcopi, preofi gi diaconi in cetalile in care au
propov4duit. Slujirea apostoleasc6 deplina a fost continuatd, apoi, pdna in zilele
noastre, de cinstitii episcopi, care, dupa cuvenita cercetare, hirotonesc $i trimit
preofi in parohii spre implinirea intreitei misiuni de invdfdtor, sfinfitor $i con-
ducltor pe calea mantuirii.
Aqa s-au petrecut lucrurile, cu voia Domnului, qi in parohia ..., iubifi credin-
ciogi, in care mi s-a dAruit bucuria sd vd fiu trimis p6stor. Mi-au ramas incd vii in
suflet rugaciunile de hirotonire rostite de Prea Sfinfitul...: ,,Dumnezeiescul har, cel
ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca qi pe cele de lipsa le plineqte, rAn-
duieqte pe prea cucemicul diacon... in preot. 56 ne rug6m, dar, pentru aceasta, ca
sd vind peste el harul Sfhntului Duh3o"', intiirindu-md, apoi, qi cu puterea de a
sdv0rgi Sfarrta Tain6 a Spovedaniei: ,,...insuli Si acum pe robul Tdu acesta....care

343. Arhieraticon, Editura IBMBOR, Bucuregti, 1993, p.79

 97

s-a ales de cd,tre mine, deplin fiind tntru tot hqrul, aratd-l pe ddnsul vrednic de
apostoleasca Si duhovniceasca Th sluiire, prin a noastrd smerenie, de a lega gi a
dezlega greEealele celor nevrednici...*",pe temeiul poruncii date de Mdntuitorul:
,,Oricdte veli lega pe pdmhn6 vor fi legate Si in ceruri, Si oricfuu veli dezlega pe
pdm&nt, vor ft dezlegate qi tn cerurf'(Matei 18, 18). M6 simt copleqit de greaua
rdspundere ce mi s-a incredinfat, dar gi de bucuria ad0ncd pe care o kliesc din
clipa hirotoniei. Dau slav[ qi mulfumire lui Dumnezeu pentru darurile revirsate
asupra mea gi md rog Lui sd-mi ajute a-mi implini misiunea dupa cuviinfd.
Cuvdntul meu de mulfumire se indreaptii, apoi, cdtre toti cei alegi de Dumnezeu
sd-mi indrume paqii spre aceastd sfhntl slujire, Mai intdi citre iubifii mei pdrinfi,
aici de fa!5, care prin jertfelnicia lor m-au crescut gi m-au indemnat sd urmez
teologia qi pe care ii rog ca qi de acum inainte s6-mi fie aldturi cu rugdciunile lor.
In acelagi timp datorez mullumiri pdrinfilor mei sufletegti, profesorii de la Se-
minar gi de la Facultate, care - "cu timp Si fard timp" - mi-au sidit in suflet sfin-
tele invalaturi gi deprinderi teologice, spre a le pune in slujba dumneavoasffd,
iubifi credinciogi. In chip deosebit adresez recunogtinla mea Prea Sfinfitului
Pdrinte Episcop (x), care m-a hirotonit gi mi-a dat bindtuvdntarea sI fiu preotul
dumneavoastri. Totodatd, mulfumesc din toatd inima plrintelui protoiereu (x),
care a avut qi dragostea sE vind aici, spre a da mdrturie asupra inaltei hotirdri de
a fi numit in aceastd parohie. Ii mullumesc, de asemenea, pentru cuvintele calde
qi incurajatoare rostite cu acest prilej3o'. ingaduifi-mi acum sE mullumesc qi celor-
lalfi oaspefi, aici de fafd, pentru gestul prietenesc de a fi alaturi de noi in aceasti
binecuv6ntati zi.
Iubili credincioSi ai parohiei....,
Dumneavoastrd v[ mul]umesc in chip aparte, pentru cdldura sufleteasc6 ce
mi-afi ardtat-o din clipa in care am sosit aici. Cu ajutorul Domnului, vom lucra de
acum impreund in ogorul Lui. Ne vom ruga impreuni, in aceast6 prea frumoasd
bisericd qi pe la casele fiecdruia. Dar vom fi aldturi qi in ostenelile gospodareqti, mai
ales in cele ce fin de buna rdnduiala a sflntului lacaq, a cimitirului, a troi]elor q.a.
De aceea vd rog dintru inceput sa fili ldnga mine, cU rugdciunile, cu sfaturile
gi cu celelalte osteneli, pentru cd frrd sprijin nu voi putea implini jurim0ntul pe
care l-am rostit la hirotonie, in fafa Sfhntului altar. Am jurat intre altele cd in mi-
siunea mea,,nu am in vedere decdt a lucra cu osdrdie pentru mdntuireasufleteasc6
a turmei duhovniceqti mie incredinlat5..."
Slujirea preotului are in vedere, aSa cum am pomenit la inceput, trei laturi:
invitdtoreascI, sfinlitoare gi pastorala. Ca tnvd(dtor md voi strddui si plinesc
angajamnetul rostit in cadrul aceluiagi jurdmdnt, cd ,,voi conforma neincetat viala
mea cu tnvdldtura Sfintei Evanghelii, a Sfinlilor Apostoli, Si cu toate canoanele Si
tnvdldturile Sfinfilor Pdrin(i ai Bisericii Ortodoxe".In misiunea sfinfitoare sunt
conqtient cd nu se poate sluji frrd o neincetatd strdduinli de a avea eu ?nsumi o
via!6 cucemic6, dupd indemnul dat de Sf. Ap. Pavel, indemn inclus in textul

344.lbidem, p.107.
345. in mod obigniut, preotul instalat vorbeqte la urma tuturor. Se presupune, deci, ci protoiereul
finuse pareneza inainte.

7.
98

jurlmhntului ,,Nu voi uita niciodatd cuvintele Sf. Ap. Pavel, care cere ca preotul
sd fie fard prihand, bdrbat al unei singure femei, privighetori treaz, cumpAtut,
ospitalieri tnvd[dtor, nu beliv, nu bdtduS, nerdvnitor la caqtig urdt, ci bldnd,
paqnic, nelacom, bine chivernisindu-Si casa sa... " (I Tim. 3,2-4).
Am rostit qi in fata dumneavoastrd aceste cuvinte de jurdmdnt, cu rug6mintea
sa ma sprijiniti cu rugdciunile qi sfaturile dumneavoasffS, spre a le respecta intoc-
mai.
Iubili credincioSi,
Evocdnd aceste fragmente din juramintul pe care l-am depus in ziua hiro-
toniei, imi dau seama incd o datd cdt de inalta qi infricoqatd este rlspunderea
preofeascd. Cunoaqtem Sfinfi Parinli care au fugit de preotie, nu spre a se eschiva
de slujire, ci din aceasta congtiint[ a inaltei raspunderi. In cele din urm6 au con-
simfit, numai dupd indelungi insistenle ale celor din jur, 9i vazind cdtl nevoie au
cregtinii de p6stori. Aga s-a int6mplat, spre exemplu cu Sf. Grigorie de Nazianz,
trditor in secolul al IV-lea, de la care ne-au rdmas astfel de mirlurii intr-un tratat
Despre preo(ie'ou. Grija de a nu greqi, framdntarile qi g6ndurile asupla infrico$atei
rdspunderi, l-au ficut sI fac6 mdrturisiri care se potrivesc intocmai qi nou6,
preofilor de azi: ,,Cu aceste gdnduri, spunea Sf. Grigorie, trdiesc ziua Si noaptea.
Acestea-mi topesc mdduva, acestea-mi macind trupul Si nu md lasd sd fiu tn-
drdznel Si sd privesc tn sus. Aceastea-mi smeresc sufletul, tmi ingenuncheazd min-
tea, tmi pun lan( timbii... Trebuie mai intdi sd fiu eu mai fntdi curat Si apoi sd
curd{ pe at(ii; sd fiu eu lumind, ca sd luminez pe altrii; sd fiu eu sfiint, ca sd sfinlesc
pe allii; sd fiu eu aproape de Dumnezeu, ca sd apropii pe allii; sd fiu eu s/dnt, ca
sd s/intesc pe al1ii..." 'n'.

Cucernicd asistenld,
Cu aceastl conqtiinfd gi responsabilitate a Sfinlilor Pdrinfi, pe care ii avem
prelioase modele, inchei cuvdntul meu, mulfumindu-vd incl o datd, tuturor, pen-
iru dragostea de a fi alaturi de mine. Socot pokivit ca acum, la inceput de drum,
s6 rostesc impreuni cu dumneavoastrd Rugdciunea la tnceperea lucrului:
,,Doamne Iisise Hristoase, Fiule, [Jnule-Ndscit al Tatalui celui fdrd de
inceput, Tu egti Cel ce prin gura proorocului Tdu David ai Zis: ieEi-va omul la
lucrul sdu gi la lucrarea sa pilna seara. Tu ai zis Si prin gura fericitului Pavel
apostolul: <Cel ce nu vrea sd lucreze, nici sd nu mdndncu) $i iardgi Tu ai zis
cu preacuratd gura Ta: <<Fdrd de Mine nu putefi face nimic.> Doamne,
Doamne, ascult din tot sufletul Si din toatd inimu dumnezeieStile Thle cuvinte Ei
cu umilinld alerg la bundtatea Th: aiutd-mi mie, pdcdtosului, cu darul Tdu, sd
sdvilrqesc lucrul ce tncep acum. Amin."v*

346. Trad. de Pr. D. FECIORU, invol. Despre preolie,Edit.IBMBOR, Bucureqti, 1987, p. 158-
222,cap. LXXI, p. 199.
347. Ibidem, p. 199.
348. Carte di rugdciuni,tip. de Edit. Arhidiecezani Cluj, 1995 diortosita ae i.p.S. Bartolomeu
ANANIA, p.67.
 99
III. 2. e. PARENEZE LA INSTALAREA DE IERARHI
Socotim obligatoriu sE incheiem acest paragraf prin mentionarea faptului c6 in
categoria parenezelor intri gi cuvdntirile rostite de ierarhi lainstalarea in Eparhie.
Literatura noastrr omiletici beneficiazd de numeroase exemple, dinhe care repro-
ducem integral cuvdnt la instalarea ca mitropolit a lui ant[m lvireanupas, o perl6
a frumusetii rostirii de la amvon. Recomandam, de asemenea, a fi studiate gi alte
doud pareneze din aceeagi categorie: Cuvdntare la instalarea ca mitropolit a i.pS.
Daniel al Moldovei si Bucovineit'n $i Cuvdnt la instalarea ca arhiepiscop al
vadului, Feleacului si cluiului a i.ps. Bartolomeu Anania3st. pastorala trimiia in
parohiile qi m6ndstirile din cuprinsul Episcopiei Caransebegului de P. S. Laurenfiu
Streza, indatd dupd instalarels2, reprezintI un model aparte, pe care il supunem
atenfiei penku modul original de abordare a mesajului arhieresc. Am ales aceste
cuv6nt6ri at6t pentru continutul bogat, convingdtor, pentru frumuselea exprimirii,
c6t gi pentru caracterul lor programativ, in acord cu exigenlele pastoraliei con-
temporane. Totodata pentru faptul c6, fiind rostite dupa dec. '89, iutorii n-au fost
nevoili sd includa ineptele formule de ,,apreciere" la adresa conduciitorilor iubifi,
cum obliga Departamentul Cultelor inainte.

349. Rostiti in ziua de 22 febr. I 708, in catedrala mitropolitantr din Bucuregti; text reprodus din
vol. Antim lvireanul, Didahii, Editura Minerva, Bucuregti, 1983,p. 1-ll(vezi Anexa,p.'zl3-zl5).
Cunoscutul specialist in istoria literaturii romdne vechi, Nicoiae Cartojan, consideri uce"sti
cuvflntare ,,un model tle umilinld creStineascd" (vezi Istoria literaturii romdne vecll, Bucuregti,
?S9, q
I 40 I ); iar pentru aJ caracteiza pe mitropolit, acelaqi cercetator reproduce marturia unui dis-
cipol al lui Antim in ale tiparnifei, Mihail $tefanovici, care spune despre il ca este,,...,r17 mdrgditar
scump, legatu cu aur intruvindere, oarecdnd fiind preluit,
Si din lari ta scos, Si in partea loiurilor
noastre adus si nemerit, strdlucit-ai ca o razd luminoasd..." (ibiden, p. al4). Din punct de vedere
omiletic, socotim ctr una din cele mai frumoase gi obiective caracteriieri omiletice o face Nicolae
Cartojan insugi: ,,Nz se mullumea numai sd rdscoleascd sufietele prin cuvinte bine gdndite Si
miScdktr spuse, ci grdia cu acea rdvnd pe care o gdsim numai la acei ce trdiesc adtinc in sulletul
br credinla pe care o propovdduie,sc, cu acea deplfua consecvenld intte vorbd si faptd...",lbidem,
p. 403. Instr, cea mai complettr lucrare omiletica, cu privire la mitropolitul Antim ivircanul, a pu-
blicat-o, ca Tezd de doct-orat, Pr. Gabriel Popiscu,'sub titlul Uitiipiiit"i lJngrovlahiei Antim
Ivireanul, cdrmuibr bisericesc si propovdduitor al Evangheliei, in S! an. nr. l-2llb69 (9i in extras).
Tot in categoria parenezelor rimase de la Antim Ivireanul, putem include Si S/dntile creStine-
politice cdtrc prea pittsul Si prea indllatul domn a toatd Ungru-Ylahia, Domnul Domn loan
$tefan
Cantacazin Voevod, publicate in volumul cu acelagi titlu de Constantin ERBICEANU, care le-a
tradus din limba greaci, in Bucuregti, la Tipografia Cirlilor Bisericegti, I 890, p. 5- 14. Aceste indem-
nuri,.atiit de calde gi cregtineqti, dar gi de o practicitate deosebita, ar putea fi, cu mult folos, gi in
atenfia cArmuitorilor politici de astizi.
350. Rosti6 in ziua de I iulie 1990, in catedrala mitrop. din Iagi; in BoR, an. cv[! 1990, nr.
1-10, p. 17-22.
35 I . Rostiti in ziua de 7 febr. I 993, in catedrala din cluj-Napoca; in BoR, an. cXL 1993, nr. I -3,
p.3l-36.
352. Text publicat de Foaia Diecezand, Periodic de culturi qi spiritualitate ortodoxi, Editat de
Episcopia caransebegului, An. II (seria noutr), nr. 8, August I 996, p. l-2 (vezi Anexa, p. 215-zl7).
Considerim deosebit de inspirat gestul de a trimite o pastorala-/uturor /iilor duhivnicesti din
Eparhie, indat6 dupi instalare, intruc6t la evenimentul propriu-zis n-a putut, desigur, participa dec6t
un numiir limitat dintre acegtia.
100

Apropiate de acest gen de pareneze sunt gi Pastoralele c_hiriarhale, trimise de

Chirirhul locului p*oihiilot tufragurr", la Nagterea Domnului 9i la Sfintele Paqti.
Ele exprimd dragoitea 9i purtarea de g'J1i-a aEpiscopului fafa de pastorifii sdi din
eparhie, dar conitituie gi modele de predici (in cazul nostru, pareneze), pentru
preoli.

III, 2, f. PARENEZE LA ALTE MOMENTE DE BUCURIE

Exemplifrc6rile de la paragrafele a-e) tv eptlze2zlt qamS parenezelgt la
momentele de bucurie din-via1a liturgica a credinciogilor. Desigur, nu le putem
pe toate aici, dar trebuie sa mai amintim cdteva: sfintirea casei, a farinii,
""pri"a"
a rinei Troile, la festivititi qcolare g.a. Se sivdrqegte o ierurgie, s.luiba agheazmei
ii"i,lu adaugi rugaciuni ipecifice momentului respectiv' Uneori aceste
"*"'t"
*o*""te sunt prilejiri ofonune pintru rostirea unei pareneze, scurte evident'
preotul trebuie sa evidentieze adeiarulcd nu numai viata oamenilor, in diversele
ei ipostaze, este un dar divin, dar qi natura inconjurdtoare.es-te.,,-o ofrandd divind,.
,r'rrrro*"nt...",'1. Preotul tiebuie s6 fie sensibii la datoria lui da a sluji pazirii 9i
sfinfirii creafiei, in puritatea originard 9i in vocatia ei transfigUratoare spte ,,un cer
nou si un pdmdnt'nou" (Apoi 21, l)"0. in astfel de ceasuri de pastorafig prin
ierurgii, rugdciunea snnleqie 9i invafa totodatfl; viafa credinciosului realizeazd
atunc"i un c6ntact direct qi lri, cuvfntul Evangheliei, sau cu mesajul.celui.care
"r,
o iaf*a""qte. Sfaturile scurte, ocazionale, desprinse din Cartea Carfilor 9i- din
inlet"pcirrrr"a de fiecare zi, pe care cregtinul le primeqte cu bldndele 9i incredere,
echivaleazd cu acea evanglielizar", atAt de necisara, ,,cu timp $i fdrd tiryp".(ll
fim. +, 2),la care indemia odinioard Ap. Pave1355. Iatd de ce aceste prilejuri nu
trebuie-trecute cu vederea. Valorificarea lor gi din punct de vedere omiletic-cate-
hetic este deosebit de favorabild pastoratiei"d. Exemplificdm cu o meditafie linut6
pro-
studenlilor teologi la Paraclisul Facultafii, de cdtre unul din cei mai distinqi
i".o.i, tp""ialistln Istoria Religiilor, dar, dupa cqm y9m 99t9lu din exemplul de
mai jos,^totodat6, in arta cuv6ntirii, pdrintele dr. Emilian Vasilescu' De asemenea,
pr"rLnia^ qi o parenez6 la inceput'I anului gcolar, propus6 de noi, cuvantare ce
se incadreazI tot in cele de bucurie.
MediUlie (inutd studen(ilor de la Institutul Teologic din.B-ucureStf", anin-
te$e ae o itu"ti"a frumoasa 9i util6, anume aceea caprofesorii de teologie sd fin6,
dupa un program prestabilii, meditalii duhovniceqti elevilor seminarigti
qi stu-
a.itifo., in pa.aclisul unde ie desfrqoara practica lor liturgicd' Dialogul dinhe

353' Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, Preo|ia, Taind si sluiire tn viafu Bisericii,
in o, an.

XXXIV 1982, nr. 4,P.549.

354. Ibidem.
iii. i;.. ar-Ct. DRAGULIN , Propovdduirea cuvdntului qi cultul tn Biserica Ortodoxd, inST,
an. XXVII, 1975, nr.3-4,P.248.
ST, an' XXXVU,
356. Vezi Pr. drd. V. GORDON, Rolul catehetic'misionar al ierurgiilor, in
1986, nr. 5, p. I l4-125.
357. Auior: Diac. prof. dr. Emilian VASILESCU, in GB, an' XVI, 1957, m' 6-7' p' 368-371;
Anexa, p.246-249.
 101

profesor qi ucenici se muti din sala de curs in SfEntul licag, unde atmosfera haricd
sporegte comuniunea, apropiind sufletele. In ideea evidenfierii acestei practici
odinioarl la mare cinste, aducem la vedere cuvdntul pdrintelui profesor Emilian
Vasilescu care, in pofida extensiunii, captiveazd atenfia in chip deosebit, datorita
confinutului cald qi elevat. Aceastd cuvdntare poate fi socotitd parenezI prin
caracterul ei ocazional qi exhortativ. lndemnurile concrete pe ca?e le con11ne,
prezentate intr-o formd academicd, dau cuvdntdrii o notd programativS, studentii,
cdrora le-a fost rostita, primind o propunere concretd de conduitd in raport cu mi-
siunea pe care o vor imbrdfiga. Mai mult, vorbitorul atacd unul din subiectele cele
mai delicate: incearcd s6 rlspundd celor care au indoieli, atAt in ceea ce privegte
credinta in Dumnezeu qi, totodata, in misiunea preofeascl: ,,Imi dau seama de
gingdEia problemei pe care o pun - spune pdrintele profesor - dar nu cred cd ne
este ingdduit noud, profesorilor; sd ocolim la infinit o astfel de problemd. Noi sun-
tem datori sd ne interesdm de sdndtatea trupeascd Si sufleteascd a studenlilor
noStri Si nu trebuie sd-i ldsdm sd se epuizeze in zbucium... Acelora, deci, dintre
voi care, din diferite pricini, trdiesc momente de zbucium sufletesc, de nesigu-
ran[e Si tndoieli, acelora md adresez astd-seard Si rog pe Dumnezan sd-mi fie tn
aiutor pentru a le putea fi de vreun folos... " Mai departe, dascdlul vorbegte ca un
pdrinte, apropiat qi inlelegator, dar cu fermitate. Aceastd meditalie, unicd in litera-
tura noastrl didacticI, este o perl6 a exprimlrii dragostei pErinteqti, intr-o formd
oratoricd admirabilS: ,,Nu este suficient, tnsd, iubiyi studenli, sd fi plecat odatd, in
treacdt, urechea la chemdrile transcedente din addncul sufletului vostru, pentru
ca apoi totul sd meargd de la sine, tulburdrile sd se risipeascd, certitudinile sd
apard, linistea, pacea, sd se fnscduneze fn sufletul vostru Si toatd existenla sd
prindd inlelesuri mai tnalte pentru voi. Este nevoie sd mergeli tntru tntdmpinarea
acelei exigenle morale personalizatoare, pe care a(i simlit-o odatd in addncul
sufletului vostru... " findnd cont de vremea in care a fost rostit cuv6ntul (anul
79571), putem considera pareneza aceaita ca un act magistral de educatie, dublat
de curajul exemplar al mdrturisirii.

Aga cum anunfam mai sus, ,r"r"n)*acum un model propriu de parenezd,

care se leagd de activitatea qcolar6, respectiv la inceput de an. Evident, ea va nece-
sita adaptarile ce se impun, potrivit cu locul, nivelul gi specificul gcolii respective.
F6rd a intra in detaliile normelor de redactare gi rostire, care sunt - in general -
comune cu ale parenezelor precedente, atragem atenlia ci la astfel de evenimente
auclitoriul este mai select decAt in alte imprejurari. Ne referim in special la
prezenta corpului profesoral. Sunt de faf6, de asemenea, unii din parinfii elevilor
(studenfilor), dintre care mulli cu o preg6tire intelectuald superioari. Nu in ulti-
mul rdnd, trebuie sI realizdm ca ingiqi elevii sau studenfii se constituie intr-un
auditoriu pretenfios, care nu poate fi mufumit cu ,,retorici ieftine gi floricele",
vorba i.P.S. Antonie al Ardealuluis'8. Prestafia oratoricd a preotului se va proiecta,
direct proporfional, pozitiv sau negativ, asupra Bisericii pe care o reprezintd. De

358. Vocalie Si misiune in vremea noastrd, Sibiu, 1984, p. 163.

102

aceea, in asemenea situafii, preotul va redacta pateneza in cele mai mici

amAnunte. Dac6 in alte situalii improvizafiile pot fi acceptate, aici ele pot avea
consecinle negative imprevizibile, intre care cea mai rea 6edem a fr crearea tn
mintea tineriior a urZi imagini deformate asupra Bisericii drept-midritoare.
Modelul pe care il propunem mai jos incearcd sd r6spund6 exigenfelor de care am
vorbit, dar valoarea lui este diminuatd prin caraterul absfract. Adaptat, ins6, la o
situafie concretd (gcoala a c6rui profil gi nivel este binecunoscut), cuvdntul va
primi pecetea limpezimii, pe care numai datele cunoscute i-o pot conferi.
Parenezape care o prezentdm poate oferi, deocamdatA, o cale de abordare, toto-
datd un material scripturistic, patristic qi pedagogic

Parenezi la inceputul anului qcolar

PLANUL CWANTARII

Tex1. ,jn@lepciunea este mai bund decdt pietrele prelioase Si nici lucrurile cele mai scumpe nu
au valoarea ei "(Pilde, 8, I I ).
Formula de adresare: Onorafi profesori, iubili elevi (studenfi), iubifi p6rinfi.
Introducere: - multumire adusii lui Dumnezeu la acest inceput de an gcolar.
- atmosfera emofionant6 a momentului.
Tratare: - despre scopul educafiei;
- invifituri din Scriptura, Perinfii Bisericii 9i marii pedagogi despre studiu;
- importania invitimdntului in plan nagional, familial qi personal;
lncheiere: - scurte indemnuri, sau o rugdciune scurt6, potrivita acestui moment.

PARENEZA DEZVOLTATA

,jntrelepciunea este mai bund decdt pietrele pre(ioase Si nici lucrurile cele mai
scumpe nu au valoarea ei"(P1lde, 8, 11).
Onora(i profes ori, iub itri elevi (s tudenli), iubifi p Arinli,
Se cuvine, int6i de toate, s6-I multumim Domnului cd ne-a prilejuit aceast6
bucurie de a fi impreunS, elevi, profesori qi parinfi, la un nou ?nceput de an gcolar.
Drept mu[umire-am savdrgit o sfhntd slujba35e, prin care ne-am rugat ca Dum-
nez;u sA binecuvinteze acest inceput de drum pe car6rile gtiinfei qi ale infelepciu-
nii. Suntem cu totii ad6nc emofionafi. Emofia izvordqte din bucuria momentului
reintdlnirii, dar esie sporitA qi de harul sfhnt pogordt in sufletele noastre prin sluj-
ba ce s-a savArgit. Acestei slujbe ii adaugdm un foarte scurt cuvant'*, in care vom
incerca sA evocam cAteva lucruri legate de educafie, vilzute din punct de vedere
creqtin.

359. De obicei se s6v|rgegte sfinlirea apei celei mici, la care se adaugd rugiiciunile pentru
inceputul anului gcolar qi Te-Deumul.
iOO. a. introdus intenfionat precizarea foarte scurt cuvdnt, pentru eficienfa receptiviti{ii din
partea auditoriului, rnai alej a tineiilor, foarte pu{in dispugi la cuvdnt6ri lungi, fie ele c6t de reuqite.
Lvident, aceaste piomisiune ,,fbarte scurt..." unt ebui respectatd intocmai. Timpul optim al unei
astfel de pareneze: 5-7 minute.
 103

lubilii no$tri,
Si ne amintim, mai intai, cr nofiunea a educa provine dintr-un verb latin,
educo, care inseamnS, originar, ,,e scoate din...", ,,a ridica... "36r, in procesul inv6-
fimdntului inlelegOnd prin aceasta a-l scoate pe copil din starea ignoranlei si aJ
cdlduzi pe cdrdrile stiin(ei si ale bunelor purtdri. Amintim, totodat6, cd scopul
creqtin al educafiei este formarea caracterului religios-moraPo2. Pentru atingerea
acestui scop este nevoie, desigur, de ostenealE pe m6sur6. Nici o jertfr, ofrandl,
sau osteneala nu va rdmAne, ins6, frri rod'o'. Sffinta Scripturd, Cartea noastrd de
c[p6t6i, ne invitf, sd rdvnim dobdndirea infelepciunii, cdci ,,tnlelepciunea - spune
sfhnta carte - este mai bund decdt pietrele prelioase" (Pilde, 8, 11). De aceea, la
slujba care s-a fhcut mai inainte alt auzit,la un moment dat: ,,Ne rugdm Domnului
Dumnezeului nostru, ca sd caute cu milostivire asupra gcolarilor acestora, sd le
trimitd in inimi, minte si grai, duhulinlelepciunii, al gtiinlei, al evlaviei Ei al fricii
Sale... "3*. $tim, apoi, cd Mdntuitorul Iisus Hristos s-a ardtat in lume, nu numai ca
Arhiereu qi impdrat, ci qi ca lnvdfdtof65. Pildele qi sfaturile Lui sunt de o fru-
musefe inefabilE, pe care voi, dragi tineri, le cunoagteti, datoritd faptului c6 acum
se face religie in qcoald. Urmdnd acestor sfaturi, PArinfii Bisericii drept-mdritoare
au evidenliat la r0ndul lor importanta capitald a studiului: ,,indeletniceSte-(i min-
tea cu invdldtura, cq sd nu gdndeascd la lucruri rele...", spunea Sf. Chiril al Ieru-
salimului intr-una din catahezele sale'uo. Iar Sfhntul Ioan, pakiarh al Constan-
tinopolului, cel numit ,,Guri de Aur" pentru vorbirea lui frumoasd, a spus cd
I --
,,Invdldtura, cu cdt se rdspdndeqte mai mult, cu atit face mai puternice sufletele
pe care acestea o primesc"3u'.
in aufrU invatiturilor scripturistice qi patristice, marii dascdli ai neamului rom6-
nesc s-au pronunlat, de la catedr6 sau prin scris, penffu ridicarea culturala a poporu-
lui, ca unic6 gansl de progres gi civilizafie. Dintre aceqtia, am da un singur exemplu:
profesorul academician Simion Mehedinli (1869-1962), unul din cei mai mari peda-
gogi romAni, ignorat qi marginalizat - datoriti puternicelor sale convingeri nafional-
creqtine - de regimul comunist, de tristA amintire. Profesorul Simion Mehedinfi pro-
pune, ca prim pas al culturii nalionale, tnsuSirea Si folosirea corectii a limbii romdne:
,,Cel dintdi semn vddit al pdtrunderii tn caltura romdneascd, spune el, este
cunoa$terea qi stdpdnirea deplind a limbii romdneSti. Limba e haina sufletulul

361. Prep,,e" t vb.,,duco-ere"; vezi Dic{. IUICHERAT..., p.451, col. II 9i III.

362.Pr. prof. dr. Dumitru CALUGAR, Catehetica, Manual pentru Institutele teologice, Edit.
IBMBOR, Bucureqti, 1976, p. 80.
363. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Mdntuitorul lisus Hristos, invdldtorul nostru suprem..., p. 61.
364. Molitfblnic..., p. 484
365. Pentru situafii c6nd timpul ingdduie un cuvint mai dezvoltat, pot fi fructificate elemente
din studiul Pr. prof. C. GALERIU, citat la nota 363.
366. Procateheza, 16; vezi trad. Pr. D. FECIORU, vol. 6 din Imoarele Ortodoxiei, Sf. Chiril al
Ierusalimului, Catehezele, Partea I, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1943,p.54.
367. Apud N. MOLDOVEANU, r.rp. cit., p.281
104

Dupd timbd se poete vedea repede, dacd cinevu e din stfrnca de miiloc a poporului,
sau este o biati (drdnd mdrginaqd, frdmdntatd sub picioarele strdinilon.."3uE.
Stdp6nind bine limba, orice t6ndr are gansa asimillrii corecte a invlf6turilor, cu
ajutorul cdrora va putea contribui la prosperitatealfuii, a familiei pe care o va inte-
meia gi a lui personald.
Iubili elevi (studenli),
Stradaniile voastre nu vor linti doar obfinerea unor note mari, ca o legitimare
a apartenenfei voastre la o qcoal6. ,rNon scholae discimus, sed vitae", a spus
inspirat filosoful Senecasu'. Noi cu tolii invafam pentru viald, cea de aici gi in per-
spectiva celei viitoare. Sd refinem, agadar, iubifii noqtri, cd scopul suprem al
educafiei este formarea caracterului moral creEtin. SE devenili, adicd, oameni de
caracter Cuvdntul ,,caracter", vine de la grecescul ,,2goporrd1p", care inseamnd
tncrustdturd, addnciturd sculptatd, formd ddltuitd...37o, intr-un cuv6nt amprenta
imprimata in firea omului prin educafie.
Sa ajute Dumnezeu ca profesorii vogtri sE va dlltuiascd in suflete cele mai fru-
moase gi sfinte inv6fituri, spre m6ntuirea voastrd qi a poporului rom0n! Amin.

M. 3. PAREM ZEDE,MAXCAMNT LA DTFERITE ft'tCTNCAru ALE VIEftr:

TNUONUANTARI, PARASTAsE, CALAMITATI NATURALE,
CAZURI DE BOALA $IAITE MOMENTE TRISTE

Schimbind registrul stlrilor sufletegti ale omului, de la momentele de bucurie

la cele triste, ne aducem aminte de cuvintetele parenetice ale Sf. Ap. Pavel:
,,Bucuragi-vd cu cei ce se bucurd phnge(i cu cei ce plAng" (Rom. 12, 1 5). Prin
Si
sufletul preotului aukntic trec qi se resimt atdt bucuriile, cdt gi necazurile
p6storililor. Preotul este neincetat aleturi de pdstorili, identificdndu-se sufleteqte
cu st6rile lor de bucurie sau de tristefe. AcelaEi Sfhnt Apostol ne-a l6sat un alt
cuvdnt exemplificator in acest sens: ,,Cdci deSi sunt liber fald de toli, m-am ftcut
rob tuturor, ca pe m4l1i sd dobilndesc" (I Cor. 9, 19) qi, pufin mai departe:
,,Tttturor toate m-sm ficut, cain orice chip, sd mdntuiesc pe unii" (lCol9,22).
Dac6la evenimentele de bucurie, insolite de actul liturgic corespunzltor, preotul
va spori indllarea sufleteascf, printr-un cuvdnt adecvat, la evenimentele triste cu
atdt mai necesard este rostirea unui cuvdnt de mdngdiere) care s6-i ajute pe cei
intristati sd dep6geascd mai ugor incercarea respectivd. Cea mai grea incercare din
viala oamenilor este moartea celor dragi. De aceea vom acorda necrologului un
spaliu mai mare decdt altor evenimente triste, cum ar fi parastasul, calamitlfile
naturale, cazui de boald etc.

368. Simion MEHEDINTI, Poporul (Cuvinte cdtre studen(i), Edifia a II-a, Edit.. Viala
romineasci, Bucuregti, 19ll, p. I95.
369. Epistulae,86, apud Vasile D. DIACONU gi Maria MARINESCU-HIMU, Proverbe Si
cugetdri latine,Edit. Albatros, Bucuregti, 1976,p.108, nr. cr.888.
370. ,,Xaparoip, qpog,": amprenti pe o monedi; figuri gravati pe lemn, piatri sau metal;
semn distinctiv etc, BAILLY..., p.2122, col. III.
 105

III.3. a. NECROLOGUL

' Preliminarii
Etimologic, necrologul este alcdtuit din doi temeni verp6g (: mort) qi ),6yoE
(= cuvdnt)"'. Diclionarele limbii grecegti clasice nu au cuvintul in aceastd form6
combinat6. Abia cele de neo-greacl il inc1ud372, ceea ce ne arata cI terrnenul a
apErut mai tdrziu. Pentru discursul funebru s-au intrebuinfat inifial termenii de
imrdgru (eil: pe; uipoE: mormdnt)"'9i cel de ),6yoE raveyrytr6E (cuvdnt
panegiric, de laudd), acesta din urmd datoritd faptului cI discursul funebru era
mai mult un cuv0nt de laudd, rostit la morm6ntul celui trecut in veqnicie. Dimitrie
Gusti, in Ritoricd pentru tinerimea studioasd, spune in acest sens: ,,Cuvdntul de
mort este un fel de panegiric consacrat spre amintirea rlposafilor. El dateazdincd
din timpurile cele mai sklvechi: in Egipt, Grecia, Roma, Scandinavia gi insSgi
America... In Grecia era consacrat gloriei comune a cetdtenilorce au pierit in lupte
apardnd libertatea patriei. Aqa este funeralul rostit de Pericles in onoarea
luptdtorilor cdngi la Samos"37a. Facem precizarea cd nu trebuie fbcuti confuzie
intre necrolog qi panegiric, nici astizi, nici pentru trecut, cu toate cd, in general,
a$a cum vom vedea mai departe, necrologul confine gi o parte panegiricS, enco-
miasticd. Termenul A6yoq raveVprcdg a fost intrebuintat intiia oarl de un.
comandant al corintenilor, pe wemea razboiului peloponesiac, Isocrate (436-
338). Termenul se asociazd unui discurs scris in cinstea cetafiiAtena, lacare a
lucrat 15 ani qi pe care l-a publicat in anul 380"'.

371. A. BAILLY, Dictionnaire grec-francais..., p. 1317, col. II, respectiv, p. 1200, col. I;
372. De ex. L. PEJINIS Dic(ionar grec-romin, consemneazA termenul nelmtlogia: discurs
funebru, necrolog.
373. ,,La locul de inmomdnlare folositori creStindtdlii, se lineau d.iscursuri funebre numite de
greci epitajia, intru lauda acestor incetali din viald tn Domnul, pentru a-i da pildd Si akora din cei
vii, Si spre a ardta tntristarea pentru adormirea lor. ASa, Eusebiu (de Cezarcea n.n.) la inmor-
mdntarea lui Constantin cel Mare, Ambrozie la a impdra(iolor Teodosie cel Mare Si Valentinian
5.a.m.d.", Dr. Badea CIRE$EANU, Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creStine ortodoxe de risdrit,
Bucuregti, Tom III, p. 375.
374. D. GUSTI, Ritoricd...., Sec(iunea lY, Elocvenla sacrd, p. 334-335. Pericle = conducitor
atenian, 495-429 i.d.Hr.; ,Sanos : insuli greceasca in Marea Egee (vezi LAROUSSE cit., p. 1586,
col. III, respectiv p. 1660, col. III) de asemenea, a se vedea qi preciznrile lhcute de V. FLORESCU:
,,Dupd o mdrturie a lui Tucidide 1in lucrarea Rdzboiul peloponesiac,n.n.), tn anul 341 s-a stabilit
prin lege ca funeraliile publice ale soldalikr cdzu(i tn rdzboi, sd se incheie printr-un discurs solemn
rostit de cdtre cel mai bun orator al vremii. Alegerea oratorului era obiectul multor deliberdri ofi-
ciale, iar publicul larg era foarte interesat in eceastd privjnld ,,, Retorica Si neoretorica, Bucureqti,
1913, p. 63.Yezi, de asemenea, menfiunea Pr. dr. N. BRANZEU: ,,Predicile la morli sunt de orig-
ine veche. Se lineau cuvdntdri litnebrale la egipteni, greci, romani;.a....",invol. Semdndtorul. II.
Omiletica modernd, tom .II, Lugoj, 1944, p. 140.
375. Aminunte, la Pr. dr. C. DUJU, Panegiricul ca formd a predicii tn trecut Si astdzi.
Actualitatea lui pasbrald, Tezi de doctorat, in Ortodoxia, an. XLIV, 1992, nr. l-2, p. I 12 sq.
Raportul intre predica encomiasticd (panegiricul) 9i predica funebr6 se vede qi in schema prczentatd
de acelaqi: predica encomiastici (de laudd), se imparte, o dat5, in doui ramuri, celestd (= transcen'
dentd) $i terestrd (=imanentd); prima se ramifici, la r6ndul ei,in adorativd Si venerativd, iar a doua
 t06

Cel mai cunoscut panegiric-necrolog din istoria antichitalii este cel pomenit
deja, rostit de Pericle in cinstea eroilor de la Samos. Pentru celebritatea gi.ni"i-
tatea sa recomandim a fi citit, mai ales cd beneficiem de traducere romdneasc63?6.
Scopul rostirii lui nu este numai de a-i elogia pe luptdtori, ci gi de a le fi urmat
exemplu de urmagi: ,,Imitali, dar, pe acesti bravi cetdleni, cugetali la exemplul
lo4 cugetali cd fericirea std in libertate Ei cd libertatea std ti mdrimea sufletu-
lui". Este indemnul pe care il putem include gi in necrologul cregtin, la inmor-
m6ntdrile celor virtuogi.
Necrologul crEtin, ca form6 consacratd a predicii, igi are paternitatea la sf.
Grigorie de Nazianz, in Rrs6rit, gi la Sf. Ambrozie, in Apus. Asupra lor qi asupra
altor Sfinli Pdrinfi, care ne-au l6sat astfel de pareneze, vom face mai jos evocarile
necesare. Cum va fi fost cuvantarea funebrd mai devreme, in creEtinismul primar,
este greu de precizat. P6rintele dr. Ioan Zugrav, care aconsacrat un studiuipecial
cultului morlilor, face doar urmitoarea menliune: ,,R6nduiala inmormfintirii la
primii creqtini trebuie sd fi fost simpl6. Pe lAnga unele din obiceiurile ramase de
la ewei, respectiv de la popoarele qi religiile la care aparfinuserd inainte, se vor fi
addugat gi altele nu curat cregtine. Ritul inmormantarii va fi fost compus din cele
patru elemente ale cultului: citiri, cdntari, predica gi rugdciuni.,3,,.

Necrologul in perioada patristici qi post-patristici

Prrerile unanime converg asupra faptului ca Sf. Grigorie de Nazian z este ,,cre-
atorul acestui gen literar tn literatura patristicd"3l'. Dela el ne-au rdmas cele mai
multe necrologuri, dintre care unele pot fi uqor confundate cu panegiricul, dato-
rit6 preponderenlei aspectului encomiastic. Astfel, a rostit discursuri funebre in
lauda fratelui sdu cezarie3T', a surorii Gorgonia38,, a tatdlui sdu Grigorie (numit qi
cel batranyEl gi in cinstea Sf. vasile cel Mare382. precum se vede, trei dintre ele
sunt rostite pentru membrii familiei, obicei mult rdsp6ndit in vechime. De altfel,

in pruttttco_lard gi ebgios-t'ilnebrd (ibidem,p. l4l); in aceastl ramur6, ektgios-funebrd, se inscrie

necrologul, aga cum este cunoscut el in epoca patristicd.
376. Yezi THUCYDIDES, Rdzboiul pektponesiac, Cartea a II-a, Edit. gtiinfifice, Bucuregti,
1966, p. 254-262. De asemenea, precizdrite frcute de M. WILLEMAIN, in Es.sal.sur I'oraison
fuie-
bre, asupra faptului ci discursul lui Pericle este cel mai vechi fragment de necrolog, in vol.
Massillon, Fldchier Mascaron, Oraisons funebres, paris, 1875, p. VIII.
37'l . Pr. dr. L ZUGRAV, Cultul morSiktr, Cern6u{i, 1937 p.
, il.
378. Pr. prof. dr. Ioan Gh. COMAN, Patrologie, Manual pintru Institutele Teologice, Bucuregti,
1956, p. 180.
379. Funebris in laudem Caesarii /ratris oratio, superstitibus adhuc parentibus,MlcNE, P. G.,
tom. XXXV, col. 755-788.
380. Funebris oratio in laudem sontris Gorgoniae, MIGNE, p.G., tom. xxxy col. 7g9-glg.
381. Funebris oratio in patrem, praesente Basilio,MIGNE, p.G. tom. xxxy col. 9g5-1044.
382. MIGNE, P.G., 36, col. 493-608, trad. rom. de pr. prof. Nicorae DoNos, in vor. Apologia
si ektgiul sf. vasile, HuqL l93l.Yezi gi PSB, vol. 17, Introducere,in care pr. prof. dr. D. FEaI9RU
reproduce multe pasaje din acest elogiu, in demersul reconstituirii viefii Sf. Vasile cel Mare, p. 8-33.
 r07

pdrintele Ioan Coman atrage atenlia ca Sf. Grigorie de Nazianz s-a inspirat in dis-
cursurile funebre din literaturapdgilnd,la fel ca qi ceilalfi pionieri ai genului'*'.
Pdnd acum, in limba rom6nd s-au tradus numai necrologul in cinstea Sf. Vasile,
elogiul funebru al lui Cezarie'* qi fragmente din necrologul rostit pentru tat61
sdu3ss. Dar qi numai acestea ne pot da o imagihe vie, totuqi, asupra geniului
Sfhrrtului Parinte qi la acest capitol. Necrologurile Sf. Grigorie au dubla calitate a
confinutului qi formei. Conflnut teologic, care linteqte permanent spre cdmpiile
veqniciei gi forma literard de o frumusele unic6: ,,Ele r6mdn, fbrd indoiald, perle
de compozifie in literatura cregtin6. Eliberate, ins6, de tuqul poetic, uneori destul
de puternic, glsim evocate fapte istorice gi chipuri reale... Sf. Grigorie s-a condus
dupd un qablon: cuv6ntul prin care cinstegte amintirea mamei se aseamlnl cu
acela adresat memoriei Sfintei Gorgonia, iar necrologul pentru batrAnul episcop 9i
mai ales cel adresat fratelui s6u Cezarie, se aseamdnd in terminologie cu acela
adresat Sf. Vasile. Cu toate acestea, Sf. Grigorie nu inventeazd fapte, ci numai
scoate in evidenld partile pozitive ale personajelor, evitand pe cele negative"3e.
DupE cum Sf. Grigorie de Nazianz s-a remarcat in privinla necrologului in
Rdsarit, aqa Sf. Ambrozie in Apus. De la el ne-au rdmas trei cuvdnt6ri mai cunos-

383. ,,...Motlelele sale (ale Sf. Grigorie, n.n.) au fost laudele-encomia tn literatura pdgdnd ..;',
Patrologie..., p. 180. PArintele arhim. Veniamin MICLE, remarcabil ostenitor in cAmpul omileticii
rominefti, *ite ,,pentru a tlobdndi o imagine cdt mai cuprinzdtoare a sluiirii invdldtoreSi a Sf.
"a se recomandd studierea Si celorlalte genuri pe care le-a abordat: predici dog'
Grigorie tle Nazianz
maice, iruleosebi cele cinci cuvdntdri teologice, predici sociale, ca cele despre pace Si cele despre
iubirea de sdraci, predici apologetice, cu deosebire CuvAntul de aplrare, sza Despre fugd, din care
se desprinde cd succesul tleoseiit pe care l-a cdqtigat Sf. Grigorie Teologul in activitatea sa predi-
catoriald, tlecurge din urmdtoarele tnsuSiri personale: cunoasterea aprofondatd a Sfintei Scripturi,
canostinle vaste asupra realitdlilor vie(ii credincioSilor Si sfinlenia vielii sale..." in Trepte spre
amvon, Rm. V6lcii, 1993, p. 58.
384. Trad. de Petru PAiTADOPOL, la Rm. V6lcea, 1939, cu titlul Ektgiul funebru al lui Cezarie
Si despre Macubei.
'
:AS. Alegem doui fragmente pentru ilustrare: 1. Din necrologul pentru Vasile: ,,... Zdcea Vasile,
aproape sA-Si dea cea din urmd suflare; era a:Steptat sd fie luat in primire de corul ceresc, cdtre care
multd'vremi iSi alintise privirile. impreiurul lui era adunat tot orasul, care nu se putea deprinde cu
ideea acestei pieideri; blestema moartea ca pe un tiran, voind parcd sd-i apere sufletul, ca Si cum,
puterea rugdciunilorl ar fi putut sd-i constrdngd sulletul sd rdmind tn trup....
'La cu mdinile, fie cu
fie
urmd s-au vdzut b,iruifi, ca tiebuia sd se arate cd Si el nu-i tlecdt un om; Si Vasile, rostind cuvin-
tele: in miinile Tale tmi dau sufletul", Si-a dat sufletul tn mdinile tngerilor care aveau sd-l ducd la
cer; rlar aceasta dupd ce mai tntii a tlat celor prezenli invd[dturi asupra cre_dinlei Si prin sfoturile
lui i-a fdcut si aiungd mai buni..:"trad. pr. N. DONOS, op. cit.,p. 200, apud pr. D. FECIORU' op.
cit., p.3l .2. Din n'ecrologul rostit pentru tatal siu: ,,Pe tata l-am putea asemdna cu un mdslin
saltitic, schimbat prin altiire tn chip tlesdvirqit in mdslin roditor Atdt de bine s-a pdtruns de ro/i-
rea mdslinului celui bun, incit i-au lbst incretlinlate pentru altoi Si i s-au dat pentru cultivarea sufle-
tului, sufietele altora. Ajuns la treapta cea mai tnaltd de pdstor, ca un al doilea Aron sau Moise, a
ce se lin departe
fost socotit sd se apmpie de Dumnezeu Si sd impartd cuvdntul dumnezeiesc celor
tle credinla noastiit. nnna, fira mdnie, cu infiliSare senind, cu suflet infidcdrat, bogat in tot ceea,
ce apare privirii, tlar mai bogat tn ceasuri lduntrice...", P.G. XXXY col. 760 A, apud magistrand
C. iOnNfTeSCrJ, Slfintul drigorie de Nazianz despre f'amilia sa, in ST, an. XVI, 1964,nr.5-6,
p. 353.
386. Caracterizare IEcutii de magistr. C. CORNITESCU, op. cit. p.366'
108

cute: la moartea fratelui s6u Satirus3*' qi la moartea impiralilor Valentinian"' gi

Teodosie'*'. Dintre acestea, prima parte a primului necrolog beneficiazd de o fru-
moasd ffaducere in limba romdn6, datorat6 Pr. conf. dr. Alexandru I. Stan's, tra-
ducere care ne ajuti sE ne facem o imagine mdcar parliald a inaltei cugetari qi
exprimdri a sffintului pdrinte apusean3er.
Revenind in Rdsirit, notdm trei din cele mai cunoscute necrologuri rdmase de
la Sf. Grigorie de Nyssa"2: pentru fratele sdu, Sf. Vasile cel Mares'3, la moartea
Pulcheriei"o gi pentru impdr6teasa Placillases. Nici unul dintre ele, insI, nu este
tradus in limba romdnf,.
$i alfi Sfinli Pdrinli ai veacului d6 aur ne-au l6sat scrieri apropiate de
conlinutul necrologului, chiar daci nu avem de la ei cuvAntdri funebre propriu-

387. De excessu fratris sui Satyri. Libri dao, MIGNE, P.L., tom. XVI, col. 1345 A - 1372 C
(partea I) 9i col. 1372 D - l4I4 B (partea II-a).
388. De obitu Valentiniani consolatio, P.L. tom. XVI, col. 1418-1444.
389. De obitu Theodosii oratio, P.L., tom. XVI, col. 1447-1468.
390. Con(inutul teoktgic al cuvdntdrii Sf. Ambrozie, la trecerea din viald a fratelui sdu Satyras
(sec. IV), in G.B. an. XLVIII 1989, nr.2-3 (comentariu gi traducere). Pirintele conf. dr. Al. STAN,
evidenfiazd in introducerea consacrati acestei traduceri, gindirea teologicd a s{hntului pirinte
asupra morfii, grija pentru combaterea unor credin(e gregite, dar qi preocuparea pentru viafa sociald
a contemporanilor: ,,Dacd se pare uneori cd Sf. Ambrozie se pierde in amdnunte, mdrind conside-
rabil cuvdntarea sa, trebuie spus cd el procedeazd antfel tocmai pentru a-i face pe ascultdtori gi citi-
tori sd intre intr4 alfi atmosferd decdl aceea apdsdtoare a doliului. $i reuSeqte. Cdtre s/brSit,
indeosebi, Sf.Ambrozie - dupa ce a epuizat argu.mentarea sa in favoarea sau pentru suslinerea
credin[ei creStine tn tnviere - nu se sfiieSte sd arate netemeinicia unor credinle transmigralioniste
care circulau destul de mult tn antichitatea cre$tind printre pdgdni. Astfel, stilul personal, de con-
fbsiune a unei dureri, se transformd Si devine, treptat, stilul unei mdrtuisiri teologice, de credinld,
pusd in sluiba Cuvdntului lui Dumnezeu Si a sluiirii bisericeSti..." p. 65.
391. Pentru exemplilicare, am selectat paragraful 3l: ,,Eu, insd, frate, ca Si in /loarea vdrstei, te
socotesc fericit intru liniStea mor[ii. Cd nu noud ne-ai fost rdpit, ci primeidiilor Nu te-ai lipsit de
viald, ci ai fost scutit de gruaza amdrdciunilor ce stau sd ndvdleascd.. Cdci milostivire a sufletului
s/iinmt erai tu /'a1a de ai tdi, dacd ai qti acum cdt este de ameninlatd halia de duSmanul afiat atdt
de aproape, ai suspina indelung Si li-ai construi din lemnele dobordte un zdbranic sfiiciunii, vdzdnd
ce dureri se pregdtesc pentru siguran(a noastrd pe crestele Alpilor Prin aceastd loviturd, cu firea
ta simlitoare te-ai mdhni cd ai tdi sunt tmpresurali de amdndoud pdrlile de duSman, de un dugman
spurcat (,impura", n.trad.), qi crud, care nu cruld nici'sdndtatea, nici ruSinea...", Trad. cit., p. 16.
ObservIm, deodati, gindirea teologicd asupra morfii, dar qi preocuparea pentru viala social6,
ameninfatl atunci de agresiune striin6.
O remarcabild caracteizare a necrologurilor Sf. Ambrozie ne-a lisat Ren6 PICHON, tn a sa
Histoire de la littdraturc latine,Pais, 1928, p.842. R. Pichon observi cE atunci c6nd Sf. Ambrozie
lauda pe cei cdrora le rostegte necrologul (de ex. impira{ii Valentinian gi Teodosie), are in vedere
calitalle lor politice, dar mai ales devotamentul lor faf6 de creqtinism, prin ,,ortodoxia" lor, pietatea
lor etc., sacrificiul lor pentru republicS, aceastii republicl pe care bunii imperatori au considerat-o
inaintea pirinfilor qi a fiilor lor: republica quam boni imperatores et parentibus et /iliis prae-
tulerunt" (vezi qi comentariul la discursul funebru al lui Tacitus, ,,Viala lui Agricola", ibidem).
392. Amdnunte despre viafa gi opera Sf. GRIGORIE DE NYSSA, in P.S.B. vol.29, SF. GRI-
GORIE DE NYSSA, Scrieri, Partea I-a, Trad. Pr. prof. D. STANILOAE gi Pr. Ioan BUGA,
Bucuregti, 1982, p. 5-18.
393. In laude Basilii fi,atris, MIGNE, P.G. XXXM col.787-818.
394. In litnere Pulcheriae, MIGNE, P. G., XXXry, col. 863-892.
395. Oratio funebris de Placilla, MIGNE, P.G., XXXIV col.878-892.
 Bibhotecd Personali
PT.MAHIUS IOANA
109

zise. Cit6m in acest sens c0teva dintre ele: Omilie despre tnvierea morlilor a Sf.
Ioan Gurd de Aur, tradusl de parintele D. Fecioru"u; Cuvdnt de moarte3e' a Sf.
Vasile cel Mare; Despre griia pentru morli, a Fericitului Augustin"'.
Cdt privegte epoca post-iratristic6, pdnd la Bossuet (1627-1704), necrologul nu
gi-a mai gisit un loc reprezentativ in literatura omileticd, precum in veacul de aur.
De altfel, predica, in general, cunoagte o anumiti decldere. In privinla necro-
logului pot fi menfionafi doar urmdtorii: Teodor Studitul (t 826) cu Cathechesis
funebris ad matrem suam; Petros, episcop de Argos (f dupA 920), cu o cuvdntare
funebri la Atanasie, episcop de Methona, Mihail Psellos, cu un necrolog la
moartea lui Ioan Xifilinos (2 a:ug. 1075)3". In Evul Mediu se constatd aceeagi
sdricie a necrologului, Istoricul francez Philippe Ari6s''', intr-o carte de dimensi-
uni apreciablle, Omul tn fala mor(iiaot, in care a inclus capitole precum Serviciile
la inmormdntare; sluiba la bisericd in ziua tnmormdntdrii; sluibele funerare tn
cursul zilelor de dupd inmormdntardu2, nu pomenegte nimic de existenla necro-
logului. Mai mult, sunt evidenfiate opliunile acelora care preferau ,,funeralii
extrem de discrete'qu3, intrucdt devenise aproape o mod6 prin sebolul al XVIII lea
sd se exprime prin testament dorinla ca ceremoniile sd se fac6 iqtr-un mod cit mai
simplu, fErI pompda''. Necrologul a cunoscut, ins6, un secol de glorie fbrd prece-
dent, al XVII-lea, in Franfa, prin reprezentanfi deja celebri in literatura omileticd
universalS: Bossuet Jacques Bdnigne (t627-1707), Bourdaloue Louis (1632-
1704), Flichier Esprit (1632-1760), Mascaron Jules (1634-1703) Si Massillon
Jean Baptiste (1663-1742)"o. Dintre acegtia s-a remarcat in chip deosebit J. B.
Bossuet, episcop de Meaux, care a creat un putemic stil personal , caracteizatpin

396.in colec{ia lzvoarele Ortotloxiei, nr. 5, Bucuregti,1942.

397. MIGNE, P.G.,XXX[, col. 1245-1256, trad. de Pr. SAMUIL MICU CLAIN, in vol.
Propovedunie sau invdlaturd la tngropdcunea oamneilor morli,Blaj,1784,p.74-103.
398. De cura gerenda pro mortuis.Yezi Oeuvres comphtes de Saint Augastin, trad. par Peronne,
Vincent & comp., Paris, 1870, vol. XXII, p. 144-166.
399.Yezi K. KRUMBCHER, Geschichte der byzantinischen Literatur, Miinchen, 1897,p. 161 ,
l7l, apud tNicolae CORNEANU, Mihop. Banatului,Culegere de predici...,TimrSoara, p. 325, nota 5.
400. Philippe ARIES, I 9 14- I 984, are inci doui lucrdri mai cunoscute Histoire des populations
franqaises et leurs attitudes devant la vie depuis le XVIII-e siecle (1948) 9i L'enfant et la vie fami-
liale sous l'Ancien Rdgime (1960).
401. Trad. qi note Andrei NICULESCU, Edit. Meridiane, Bucuregti, 1996, vol. I (a20 p') 9i II
(a60 p.).
402. Vol. l,p. l9l-243.
403. Titlu de capitol, vol. II, p.386-389.
404.Yezi cap. O simplitate voitd a funeraliilor Si a tdstamentulul, vol. II, p. 41.
405. Comentarii pertinente asupra unora din acegti predicatori, vezi la R.P. RAMBAUD, Traitd
moclerne de la prddication..., cap. "Les maitres de la pr6dication", p. 45 a 66; Pentru Bossttet, sep-
arat, a se vedea volumele Oraison funAbres, Paris, 1876; Sermons choisis, publi6 par Alaed
R(belliau, IX-e 6dition, Paris, 1909; Vezi, de asemenea, Daniela BORDEA, Eldments de christolo-.
gie dans i", ,"r^orc de Jacques Binigne Bossubt,Tezd de licenfd, Bucureqti, 1996, in special para-
graful 4.8. "L'Eternit6 de J6sus-Christ et le caractere 6ph6mGre de l'homme", p.35-38, in care este
analizatApredica Sur la Mort,rostitlla Louvru h 1662 (ibidem, nota 62); pentru ceilalfi predicatori
mcnfionafi, a se vedea volumele: Massilbn, Fldchiet Mascaron, Oraisons funebres, pricides de
I'essai sur I'oraison funebre par VILLEMAIIy', Paris, 1875; Bourdaloue, Fldchier Massillon,
Sermons oraisons funebres, Choix, f.a.,l8l p.
ll0
fastuozitate pi pompa, cunoscut in tratatele omiletice sub numele de stil ,,a la
Bossuet'q*. In privinfa necrologurilor, se evidenttaz[, un element comun tuturor
predicatorilor enumerali mai sus: cuvAntdrile sunt excesiv de lungi. Acesta este
unul din motivele pentru care nu includem in Anexd nici una din ele, pentru cA ar
depaqi cadrul lucririi noastre gi, in acelagi timp, nici nu ar constitui modele
actuale de pareneze. De exemplu, o singurd cuvintare funebrd, cu pronunfat ca-
racter panegiric, Oraison funebre de Marie-Thdrese d'Autriche (1638-1683), se
intinde pe aproape 40 de pagini tipf,riteao?.

Necrologul in Biserica Ortodoxi Rom6,n[

MenfionSm dintru inceput cd din categoria necrologului face parte cea mai
veche predic5 pdstratd in limba rom6n6: Cuvdntarea lui Neagoe-Vodd Basarab la
a doua ingropare a oaselor mamei sale Neaga Si copiilor sdi Petru, Ioan Si
Anghelina la mdndstirea din Argeq, publicatd pentru prima oarl de Nicolae Iorga,
alituri de alte cAteva cuvdntdri funebreo"*.
Predica dateazd din prima jumdtate a secolului al XVI-lea, ,dupd anul I519",
cum se menfioneazi intr-o cunoscutl istorie a predicii la romdnio*. Cuvintarea

406. R. P. RAMBAUD,op.cit,p.74.
407. in vol. Oraisons lunebres it pantgyriques, Paris, 1870, pp. 65-103. Evident, o lucrare spe-
cial6 acordatl necrologului, din punct de vedere istorico-filologic, ru va putea face abstracfie de
pozilia prioritari a acestui gen omiletic dobindita de predicatorii francezi citali. Dincolo de carac-
terul pronunlat panegiric-personal, necrologurile acestor predicatori confin numeroase elemente de
doctrini, moral6, etc, valabile gi astlzi, expuse intr-o formd literar[ aleas6. Pentru o scurtd exem-
plificare, reproducem un fragment din Bossuet, extras din Oraison FunAbre de Marie Thdrese
d'Autriche: ,,Quelle as.sembli I'ap6tre saint Jean fait parattre! (A\uie la motto-ul carc prefaleazd
cuvAntarea, din Apocalipsn, XN,5: ,,Ei sunt fdrd vind tnaintea tronului lui Dumnezeu!"). Ce grand
prophAte nous ouvre le ciel, et notre foi y dicouvre ,*sur la .sainte montagne de Sion", dans la par-
tie la plus de la Jerusalem bienheureuse, l'Agneau qui 6te le pdchd du monde, avec une com-
'llevie
pagnie digne de lui. Ce sont ceux dont il dcrit au commencement de L'Apocalypse....., op. cit. p.65-
66. R. P. G. LONHAYE, in remarcabilul volum consacrat criticii predicii clasice, La prddication.
Grands maitres et grand lois, Pais, 1927,renarci la Bossuet urmitoarele caracteristici: ,,1'ampleur
patiente, lumineusse, progressive, qui nait de la rilexion achevie et porte aux esprits la lumiere
f'acile; - la viritd abstraite sans cesse reyetue d'images exactes et voyantes, prefiant cors et figure
pae un perpdtuel rapprochement avec le monde sensible et les obiets d'expdrience quotidienne; - le
sentiment continuu et souple animant toutes choses, mais d'ailleurs montant au descendant au grd
des obiets...", Ibidem, p.204.
408. N. IORGA, Cuvdntdri de inmormdntare qi pomenire (din veacul al XVI-lea pdnd la i,850),
Vdlenii de Munte, 1909, p. 7-17 (vezi Anexa,p.217.-220). Dintre cuvintiirile incluse de N. Iorga in
acest volum, Cuvdntul de ingrutpdciune pentru Ste/'an cel Mare, allat gi in manuscris la BAR, cu nr.
1667 (vezi vol. ll, CataloguL.. lui G. $trempel) este dovedit a fi un fals din secolul al XIXJea. In
acelaqi an, cdnd apirea culegerea lui Iorga, Ovid Densuqianu a publicat in Viala noud, Y,1909, nr.
13-14, p. 278-285, un studiu intitulat O /blsificare literard: Panegiricul lui $tefan cel Mare.
409. Gh. COM$A, Istoria predicii la romdni..., p. 15; cu privire la prioritatea cronologicd,
autorul acestei istorii menfioneazd: ,,Cea mai veche urmd sub raportul predicei o gdsim in veacul al
XVI-lea, pe timpul lui Neagoe Basarab....Despre Neagoe se poate spune cd a trdit in pace nu nwnai
ca domnitor, ci Si in calitate de creStin adevdrat. CreStarea bund primitd de la muma sa Neaga o
vedem ilustratd tn o cuvdntare care poartd titlul: Cuvdntarea lui Neagoe...., p.14.
 lll
este deosebit de valoroasi, nu numai sub aspectul vechimii, ci gi al confinutului gi
limbajului. Asupra ei vom reveni, in cadrul analizelor de modele ce vor urma.
Prezen[a necrologului -se semnaleazd constant de acum incolo, nu numai in
carfile tipirite, ci gi in numeroasele manuscrise pastrate, dintre care cele mai
multe sunt catalogate la Biblioteca Academiei Romdnea'.. Cel mai reprezentativ
volum de predici din veacul al XVII-lea este cel publicat de preotul Ioan Zoba din
vin! (Alba), numit sicriul de Aut'tt. Filologul Gheorghe ceaugescu ii consacrd un
studiu special in vol. crestomalie de literaturd romdnd vechd", consider0nd
lucrarea ca prim text,,in literatura romdnd originala omileticd'qr3. Propovedaniile
tiplrite de preotul roan zoba, sunt nu doar cuv0nt6ri de mangdiere pentru cei
intristati de pierderea cuiva drag, ci qi lecfii de morald cregtind, cu fintire spre
viala veqnicS: ,,Nice un bine nu sI agoniseqte cu munc6, cu osteneald gi cu grija
mai mare ca sprsenia de vecie a sufletelor... int6iu. oca iaste aceasta. cd
bunatatile pdmanteqti gi avuliile de multe ori le agonisesc cu strdmbatate; c6 furuI
cu furtigagul, vrdjitoriul cu vrdjitura, ndsdlnicul cu nIsilniciahgoniseqte ceva cu
pagubitura sufletului sdu. Iard spdsenia nime nu-qi poate dobandi, fhra numai prin
poarta strdmtl gi prin calea ingusti, cu truda qi cu grija, numai singur...Auzifi,
creqtinilor, cd cu nice un pref nu s6 poate agonisi spdsenia, fbrd numai cu s0ngele
Domnului Iisus Hristos? De unde putefi lua aminte direptatea inv6!6turii, care
iaste aceasta, cd nice un bine nu sd poate agonisi cu munc6, cu osteneali gi cu grije
mai mare ca spisenia de vecie..."ara.
Secolul al XV[I-lea este dominat, pe tdr0mul propovdduirii, in prima parte, de
geniul lui Antim Ivireanul, nu numai la modul general, ci gi in privinla necro-
logului. Didahiile publicate postum conlin qi cuvdntari funebre, alaturi de cunos-

410. Yezi G. $TREMPEL, Catabgul..., vol. I-tV, BAR, Bucure$ti, 1978,1983,1987,1993.

Semnalim faptul cd cel pufin 75Y, din manuscrisele catalogate de G. $trempel, au confinut religios;
dintre acestea aproximativ 40% sunt omilii gi predici, iar aproximativ 25% sunt necrologuri.
Prezenla necrologului este mai preponderentl in Ardeal, ca de altfel predica in general.
4l I . Tipdrit in 1683, la tipografia din Sebeg, Alba.
412. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, sub coordonarea I. C. CHITIMIA 9i Stela TOMA, vol.
II, p. 90-92.
413. Ibidem, p.92.
414. Propovedania a treisprezecea,la Gh. CEAU$ESCU, op. cit., p. 9l. Pentru Sicriul de Aur,
a se vedea 9i edilia criticd publicatd de Anton GOTIA, Editura Minerva, Bucuregti, 1984. Meritd
refinuti evidenjierea caracterului moralizator al propovedaniilor, pe careA. Gofia o face: ,,Discarsul
literar se dezvoltd pornind de la un pcsai scriptural, prilei pentru o pledoarie morald, comentat si
intregit cu numeroase citate din intregul evantai al cdrtiktr sacre. Comentariile aiung sd trateze
multiple alte probleme diferite de tema centrald, lunebrd, cum ar fi relaliile intre pdrin(i qi copii,
cdsdbria, viala fitmiliald. Sicriul de Aur inseamnd o incercare de transpunere in limbd romdneascd
a unei terminobgii teologice, deci el reprezintd o contribulie demnd de luat tn seamd h consti-
tuirea limbii literare romdneSti. Din punct de vedere literar, pe ldngd plasticitatea unor imagini, se
remarcd utilizarea dialogului, autorul imagindnmdu-Si un interlocutor cate i-ar pune intrebdri..
(Studiu introductiv, p. VIII). Cercetiitorul a sesizat un fapt esenfial in elaborarea gi expunerea
predicii: predica nu este un monoktg, ci un diabg cu credincioSii, in care, desigur, vorbitorul pune
intreblri in numele ascultitorilor $i tot el rdspunde potrivit agteptdrilor lor, pe care el trebuie sa le
intuiascd.
rt2
cutele predici pentru duminici gi sirbdtoria". In a doua jumitate a secolului se
."*ur"h propoiedaniile la moryi ale pr. Samuil Micu Claino'u, totodata traducerile
funebre ale acestuia din opera Sf. Vasile cel Mare"'. Secolul al XD(-lea este do-
minat tot de reprezentanfi ardeleni, prin zelul de excepfie al ator doi mari corifei,
Petru Maio/'r siZahaia Boiun''.
in secolul )iX predica funebrd beneficiaz6, in prima jumltate, de predicatori
cunoscufi, ca episiopul Grigorie- Comqa de Aradn',, pr. Ioan Lupago2r, Pr' Mqgl
Iacoborr,'pr. pairia Voniganrr*g.a. in a doua jumatate a secolului, carfile $e n5e$9i
funebre.s'unt destul Oe pIline. Cele mai cunoscute s-au tiparit prin sdrguinlul P.r^S-
Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului"n 9i pr. prof. Ioan Bunea de la Clujo"'
Dacd num6rul volumeloriiparit" este redus, in schimb revistele bisericeqti contin
un mare numar de necrologuri, inclusiv studii consacrate acestuiaa26.

Necesitatea Ei scopul necrologului

Petru Maior, cdrturarul care qi in privinla necrologultii a ostenit exemplaq

spune intr-unu din propovedaniili salel ,,O, de cdte ori s-a tntdmplat, cdl cel ce a
ienit sd asculte propovdduirea pentru o zdbovire deqartd, ba aorea $i pentru ca-
sd cdrteascd asupra curgerii graiului propovdduitorului, tndulcindu-se de rdul
cel ritoricesc au ascultatlu tuare aminie adevdrul cel vecinic, care pdtrunzdndu-
i cele din lduntnt ale inimii lui, cu darul Duhului Sfiint, mai tndreptat s-a intors
acasd..."or. Vorbind de necesitatea necrologului, in paralel trebuie si subliniem
scopul lui. Observafia corifeului $colii Aidelene surprinde pe scurt qi direct
."oi"f cel ce-l ut"ulta sA se intoircd mai indreptat acas.6' $tim ci termenul
'
ie indreptare este folosit in teologia dogmatic6 drept sinonim pentru mdit-

415. Spre exemplu, edifia din 1962, sub ingrij. lui G. $TREMPEL, include cuvdnt de
invdldturd
(p'
la pogrebinia ,muiui presi1uit (p.289-290) $ Cuvant de tnvdldturd iard la prestdvirea omului
29\ -"2g2). primul este reprodus'de noi in Aiexd,la p. 220-221. Pentru aspecte inedite in opera lui
Antim Ivireanul, vezi 9i Mihai R.IOULESCU, intim lvireanul, invdldto4 suiitot personai, Edit'
Ramida, Bucuregti, tggl ,tn special cap. "Rolul peisajului in dezviluirea personalitiilii autorului",
p.l5-42 9i "Cugetiri comentate din opera lui...", p.43-69.
' 416.'Propiedanie sau invdldturi la tngropdciunea oamenilor morli,Blai, 1784'
4l'T.Cuvdntdespremoarte,'P.G.XXXII, iZqS-nse,vol.cit.,ProPoveda.niavIII-a,p.74-103'
418. Propovedanii la ingropdciunea oam'nenilor morli, Buda,18-09 qi Didahii, adecd
tnvdldtui
pentru' cre;terea fiilor la ingropdciunea pruncilor mor1i, Buda, 1809'-
4lg. SLminle in agrul lii Hristos,Tom III: CuvdntAri bisericeSti la intnormdntdri, parastase si
alte /bstivifili funetrile. Adaos tle texturi biblice pentru cuvdntdrile funebrale, Sibiu, 1899'
420. De la leagdn pdnd la moarta Arad,1927.
421. Cdzut-a curutnd capului nostru- Cuvdntdri funebrale, Arad, 1918'
422. Predici la morli, Chti, 1922.
423. Cuvdntdri ocasbnali Si funebrale (pentru toate ocasiunile ce obvin tn
oficiul pastoral al
preotului), OrIqtie, I 908.
424. Culegere de pretlici. cuvdntdri la cununii si inmormdntdrl, Timiqoara,
1974 (o antologie
cu cei mai cunoscuti predicatori rom6ni contemporani).
425. Cuvinte tli invalatura la botez, cununii Si inmormdntare, Cluj-Napoca,
1986.
426.Yezi supra, nota 136, P. 37.
427. Propovedanii ..., P.12.
 113

tltireazs.Aqadar, rostirea necrologului il poate ajuta pe ascultdtor s6 se apropie de

Dumnezeu. Parintele profesor Dumitru Belu, care s-a ocupat de necrolog cil mai
mult in ultimii 30 de ani la noi, creioneazd astfel scopul acestei cat6gorii de
pareneze: ,,Ldsdnd la o parte scopul final al necrologulii, care se tncadieazd tn
acela al propovdduirii tn general, prin cuvdntarea funebrd se urmdresc ca sco-
puri apropiate:
- manifestarea pdrerii de rdu pentru pierderea unuia din membrii organismu-
lui parohial, potrivit cuvdntului sf, Pavel care zice: ,,Dacd un mddulir suferd,
toate mddularele suferd tmpreund... "(I Cor. 12,26);
- mdngdierea celor indoliafi;
- avertizarea credincioSilor participanli la inmormdntare de a se lepdda de pdcat,
de a se hotdri pentra o viald noud Ei de a merge cu hotdrdre pe calea aceasta;
- tnstruirea atdt a celor indoliali cdt Ei a tuhtror celorlalli participanli..."a2e.
ink-un mod cu totul originaf se exprimn Dimitri" dusti, in cunoscuta-i
Riloricd pentru tinerimea romdnd: ,,Scopul cuvintelor funerale, ca unele ce astdzi
purced tot din geniul cre;tinismului, este tntdi de a ardta cu admirare,
recunoStinld Si emulaliune virtulile Si talentele ce au strdlucit tn cele tntdi ranguri
ale societdlii; al doilea de a face ca sd cunoascd in orice treaptd a societdyti nimi-
cia mdririlor lumei acestia, in momentul cdnd este de a trece tn cealaltd..."oro.
Astfel de pledoarii, gi altele asemenea, nu au darul, din p6cate, sd-qi grseasci
rdspuns in practica liturgica cea de toate zilele. Se gtie cd rostirea necrologului la
inmormdntiiri, departe de a fi o regul6, a devenit o excepfie. Nu discutim aici
motivele, mai mult sau mai pufin justificate. unul sigur nejustificat, este, ins6,
lipsa de rivnd pastorala a unor slujitori. Pe la mijlocul-secolului nostru, pdrintele
Nicolae Brinzeu fEcea o amard constatare, care nu este departe de zilele noastre:
,,Nu putem decdt sd regretdm dacd in unele pdr(i preolii nu predicd la morli,
decdt tn cazul cd sunt pldtili!"4r'. Este adevdrat cI unele manuale de liturgica las6
libertate slujitorilor de a vorbi sau nua32, dar e vorba de libertatea de a predica, nu
,,libertatea ,,de a fi nepdsdtor fald de cuvdntul Domnului. Un singur caz ar fr, Si
acesta discutabil, unde predica poate lipsi, intrucdt se interzice sdvdrgirea slujbei:
la inmormdntarea sinucigagilor, a ereticilor etc. Astfel, Pirintele L Floca, in Drep-
tul canonic ortodox, menfioneazd: ,,Este interzisd tnmormdntarea dupd ritualul

428. Teoktgia Dogmaticd Ortodoxd, Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR,
Bucuregti, 1958, vol. II, p. 699 sq.
429. Cu privire la necroktg, in MA, an. X, 1965, nr. 4-6, in vol. Culegere de predici...
Tirnigoara..., p.221.
430. D. GUSTI, op. cit., p.335.
431. Omiletica..., p. 140.
432. Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Liturgica Speciald..., p. 481, la Rinduiala sluibei inmor-
mAnfirii, spune: ,,Acum (dupI apolis, n.n.), de e cazul, se line cuvdntarea funebrd". Acest ,de e
cazul", las5, desigur, libertate slujitorului sI aprecieze dacd sunt condilii pentru rostirea unui
necrolog sau nu, dar nu trebuie infeles ca o abandonare a misiunii i4vitatoregi, in momente cind
sunt de fa(5 oameni din toate categoriile sociale, de toate virstele gi, uneori, participanfi ai altor con-
fesiuni. Vezi in acest sens gi precizirile ftcute de Pr. dr. Ioan MIRCEA, in studiul Cultul mor(ilor in
Biserica ortodoxa, dupd s/hnn scripturd si slantu Tradilie, in o, an. xxxvll 1985, nr. 3, p.465495.

I
rt4
bisericesc a necreStinilor ereticilor, schismaticilor a celor aflali sub excomuni-
care sau anatemd, a celor ce refuzd primirea Sfintelor Taine qi se opun tnmor-
mAfiArii creEtine, precum Si a sinucigagilor"at?. Precizarea face kimitere la
canonul 14 al Sf. Timotei al Alexandrieinr. Desigur, fiecare caz este singular qi
trebuie tratat ca atare. Pe de alti parte, respectarea canoanelor este indiscutabila.
$i totuqi, in cazul sinucigaqilor, de pild6, atunci cdnd nu se pot cunoaqtg deplin
i-mprejurarile nefericitului evenimenl, c6nd familia respectivului este atdt de in-
duierita, nu credem cd este bine ca preotul sl nu acorde mScar o minimi asistenli
religioasd, inclusiv sI rosteascd citeva cuvinte de buna-sfrtuire, m6ngdiere g.anr'.
Exceptdnd, agadar, aceste ultime cazun, discutabile prin delicatelea loq toate
celelalte imprejurari hebuie onorate cu o parenefr, chiar dacd unele tratate de
predic6 se eiprima oarecum restrictifu. Trebuie, de asemenea, amendatd palelea
greqita care se mai vehicul eazl pe alocuri, c[ predicile la morfi ar fi de origine
firoiestantao". Unde erau protestanfii, cdnd Parin]ii capadocieni, sau, mai
tdtzirt,
Teodor Studiful rosteau cunoscutele necrologuri?
A nu rosti un cuvAnt de ming6iere la slujba inmormintdrii, inseamnS, deodat6,
a-i lipsi pe cei prezenli de un cuvint ziditor 9i in acelaqi timp I abdica de la una
din datoriile fundamentale ale slujirii preoteqti. Totodatd a fi de acord cu pdreri
pdgdne, atee, de genul celei exprimate de Plaut: Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo
narrare logoso".

Exemplificdri de cuvintlri funebre

Facem precizarea cd ordinea prezent6rii este cronologic6,. nu valoricd. De
asemenea ia in conlinutul unora se vo. gdsi elemete care nu mai corespund astdzi
qi unele exprim6ri mai putin reuqite din punct de vedere stilistic. Le prezentdm,

433. Arhid. prof. dr. I. FLOCA, Drept canonic ortodox, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1990, vol.

"'oo]f,.t ,,,rnn rlator clericul a face deosebire dacd a fdcat aceasta (dacts-a sinucis,n.n. ), afld.ndu-se
ieSit din iinte, pentru-cd de multe ori rudele aceluia, voind a-l tnvrednici de lituryhie Si de rugdciu-
ni'le cuvenite, ipun neadevdrul Si zic cd nu era tn toate minlile. (Jneori a ficut aceasta din perse-
cu(ia oamenilon suu tlin supdrare Si nu trebuie a se face liturghie pentru el, deaarece s-a ldcut siesi
uiigcts. Deci clericul trebuie a cerieta cu amdnuntul, ca sd nu cadd tn pdcat... " , Pidalion, sub ingrij.
Arhim. Zosirna fAnAlA gi Pr. Haralambie POPESCU, Bucuregti, 1933' p' 201'
435.Yezi;i studiul Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, Este ingdduit sd sdvdrsim sluiba inmor-
mdntdrii sinuiigaqilor?, in vol. Tradilie Si tnnoire..., p.269-271. Autorul face distincfie netii intre
cazurile unde sinuciderile s-au datorat unor tulburdri mintale (,,tn asemenea situalii preotul poate
sdvdrsi tnmormintarea dupd rdnduiala obiSnuitd, dar cu mai multd sobrietate Si temperanld, ca un
cu bunii
fbl di pogordmdnt",p.2Tl),9i cazurile c6nd constatiirile pledeazi pentry o sinircidere
Stiinta Eiiu rnintea intreaga. Aici ,preotul plate $i trebuii sa refuze sdvdrSirea inmormdntdrii",
iii;;*: p.272. intrucitt urif"l d. caiuri sunt extrem de delicate, se recomanda sfrtuirea cu ierarhul
locului, prezentindu-i acestuia toate datele problemei (lbfulem.).
436.-R. P. RAMBAUD ,in Traitd modeine de prddication.., afirma: ,,Acest gen de predicd este
cel mai putrin lrecvent Si nu este indicat a fi rostit decdt dacd este absolut necanar.." p.74.
437'. Yezi N. BRANZEU, Omiletica..., p. 140 9i concluzia autorului: ,,Este, deci, o mare
greSeald a spune cd predicile la morli sunt de provenien(Q protestantd", Ibidem..
" 438. Nu aiutd la nimic sd-i :rii minului cuvdnare la mormint, PLAUTUS Titus Maccius (t 184
i.Hr.), Bucchirles,4,7, l8-19, in vol. Pruverbe qi cugetdri latine,Edit. Albatros, Bucureqti, 1976,p. 129.
 ll5
totugr, mtcgral rn Anexd, penl u c6 numai aga pot fi analizate eficient.
Selectarea
lor s.-a.frcut pe motiv c6, privite in ansambiu,^sunt repreiurtaiive pentru timpul,
locul gi situalia in care auiost rostite.
a. cavdntarea lui Neagoe Basarab ra a doua tngropdciune a oaselor mamei
sale, Neaga, la mdndstirea
lurt9a de Argega3e. Ace"st necrolog, cu pronunlat ca-
racter panegiric, rostit aproximativ in anul i519, fiind c"u^ii u""'h" pr"di"a
limba romtna cunoscutd p{ra
i,
prezent, impresioneaza itatp.i, .onlirui"ri
prin.mgdu] de exprimare. De !n la un cap.la altol, se evidenliizi o addncd recu-
$i
n9s.ti1F a fiului fal6 de mlma sa, exprimat5 intr-o smerenie totala:
,,o, maica mea
gi.dulceafa inimii mele gi roaba Dumnezeului meu, c6ta dosadd-ai avut pentru
mine, fiind multr weme insdrcinatd cu mine, ziua qi no'aptea, qi inc6 nu numai
ziua gi noaptea, ci in toatl vremea gi in tot ceasul ai fost iniarcinita gi impov6rat6
qu trupul meu pand lavremea.ce-fi veni porunca lui Dumnezeu'sd ma nagti.
Atunci, o, maica mea atdtea griji gi icarbe ai avut, c6te ai avut qi la moarte. Deti,
cu porunca lui Dumnezeu,.adaose Sfinfla Sa fie viatd gi mie naqtere.
aceea, incS multe ostenele gi scdrbe ai petrecut pentru'mine, c6t stau gi
$i dupa
eu ae ma
mir de multimea lor qi nu pot si socotesc qi sa num6r osienelele tale cdt te-ai
ostenit pentru mine.."'Atitudinea smeritd a vorbitgrului reiese chiar qi din acest
pasaj. Dar gi mai elocvent din urmatorul: Md;";-$i;;;;
,,p6rintele meu, chir
egu.rye.ni qi preoli, 9i alfi fraJi c6ji va aflafl intru Hristos, toli pe care v-am.rugat gi
mai ininte sd am iert-are qi blagoslovenie de la voi, ca sa fac pu1in6 rugd catre oase-
le maicii mele. Pentru aceea, cat am putut pricepe dintr-o parte oarecare, eu am
zis girn-am rugat, dar s6 v6 fie fard supIrare ca sa mi rogcdtre Domnul nostru
Iisus Hristos pentru sufletul maicii meli. ca de ag fi vrut ia md rog mai inainte,
eu n-am indrdznit a grli cuvint cdtre Dumnezeul meu, cd sunt ingrer.inat qi insdrci-
nat de picate, iar cu ajutorul-qi blagoslovenia voastra, acum eu v:gi indrdzni a grdi
gi a md ruga lui Dumnezeu, impreuna cu voi, cu toli..." Gdndurile de recunoqtlnla
exprimate atflt de smerit, sunt pilduitoare pentru toli slujitorii cuvdntului. Eie
conlin implicit, la tot pasul, indernnuri moraje specifite acestui gen de parenezd,.
Domnul cregtin nu uita sd citeze gi Sfbnta Scriptura in sprijinul u.lrm"niarii celor
rostite, alegand versete potrivite scopului propus, ,iDtn pimdnt esti si tn
pdmdnt te vei intoarce" (Fac.3, 19), ia:u ,,pi cel "i
vine la Mine nu-l vot sioate
afard" (Ioan 6, 37). "e
b. cuvdnt la pogribanie, datdad din a doua jumdtate a secolului al XV[-lea,
este o parenezd, pdstratd in manuscris la Biblioteca Academiei Rom6ne, al cdrei
autor nu.se cunoagtea{. o includem in anexd, at6t pentru vechimea lui, c6t gi pen-
tru continutul moralizator. Ineditul parenezei se vadegte chiar de'la inceput:
,,Toate faptele cdtele. pre lume, gi ceriul gi pamintul, gi ioarele gi luna, Ei steiele
pre cer, gi copacii cei sterpi, qi cei roditori pre p6m6nt, numai cu-cuvdntui au dzis
Dumnezeu sl fie, qi toate den nemicd s-au ftcut...". cuvdntareaprezintdin prima
parte cr6mpeie din capitolul I al Facerii. Ajung0nd cu povestirea la gregeaia lui

439. N. IORGA, cuvdntdri de inmormdntare si pomenire..., valenii de Munte, 1909,p.7-17

(vezi Anexa, p. 217 -220).
440. Manuscrisul nr. 279, in catabgul.... G. $TREMPEL, vol. I, p.79; face parte dintr-un mis-
celaneu de texte bisericegti slavo-rom6ne, foile 32-46 v;yezi Anexa,p.220-221.
116

Adam gi la pedeapsa morfii, moartea, care nu se teme de nimeni 9i de nimic, este

pii""iutiA o inevitabila de trecere in ,,a doua lume", unde fiecare va fi
"u "rt"
Zqezatdupa faptele sale. Se dau apoi explicalii cu privire la simbolismul unor ele-
niente ale ingiopaciunii (camaga alba i md,rrutui, agezarea cu fala spre t?t{t,
lum6narile I.i.), explicalii valabile din punct de vedere doctinar 9i liturgic'.Se
,oiU.li" de'invierel indemndnd pe cei de fala sd nu pldngd cu dezradajduile'
CuvAntul se incheie cu o rugacigne citre Dumnezeu, pentru.buna odihn6 a celui
rdposat qi un indemn c6tre cei prezenli pentru iertarea cuveniE'
c. Cuvfrnt de tnvd(dturd la prestdvirea omulai, aparfine lui Antim Ivireanuloor
gi ,eprezinta un model de necrolog pe care ierarhul il propune la modul general,
nu pentru vt caz anume. Vedem aiest fapt din fraza urmitoare: ,,$i acest felclt
iiliotot, fratele nostru (cutarele, n.a.) s-al dezbrdcat, zic, de trupul acesta"'"' Ca
$i'p;;a;t"l necrolog, cuvintulpenku este strAbatut de acelaqi suflu optimist in
ir"rt*"u de grija a lui Sumnezeu cei sdvdrgili din viala. _O mentiune spe-
iiula fu."- In iegaturA cu finalul: invitalia intreitd a autorului c6tre ascult6tori la
iertarea celui pro-hodit, cu motivaliile respective, deosebit de ?nduioqdtoare'
d. Propovedanie la tngropdciunea unui creqtin, estl9 exemplificare a predi-
"publicate
cilor la morfi rostite 9i de Petru Maiot'n'. Prima parte a cuvdntirii
contine precizan cu privire la atitudinea corecta ce se cuvine fajl de moarte,
autorul frcand chemarea pentru ttezvie 9i dreapta socotinfd_: ,,ci desteptali'vd'
pentru ca
creqtinilor, deSteptali-va! ea finerii trebuie sd se gdndeascd la_moarte,
gdndeascd bdtrAnii, pentru ca
sd nu fie /drd'de'veste lovili de ea4, trebuie sd se $i
sd o astepte pregdti(iq ireplii, pentru ca sd se lind in darul lui DumnezanS
pdcdtoSii, penrruia ii tn giit"otcd a se pocdi Si astfel vedem cd nu este nimeni
pentru care moartea sa iu fie un necurmat tndemn Si prea puternic bold spre
'lr"ror"o ". morlii este
faptelor bune gi vrednice de mdntuire... Imprevizibilitatea
inf5ligata'eiotematic, foiosind exemple biblice concrete, intr-o succesiune retoricS
admiiabila: ,,Cine ar fi zis sodomenilor Si gomorenilor cd va ploua foc din cer Si-i
zilele tn .. ., Cine i-ar
va face ceniSa? ... Cine ar fi zis lui AmanTa va sfhrSi /yryi?
tn Marea Rosie? "'"
fi zis lui Far'aon cd, cu toatd oastea lui, va rdmdne tnnecat anunfa
etc. Petru Maior dovedegte un acut spirit pedagogic, mai ales atunci cdgd
gi explicd unele din periiolele pierdeiii harului dumnezeiesc: ,,...Trei lucruri sunt
tntd'i' pofta
cele care ne pot faci sd p'rerdem nevinovdlia Si darul cel dumnezeiesc:
ichilor. A doua, pofta irupului. A treia, mdndria viefii!" Trebuie sa remarcam,
insa, ca finalul iuvintarii este gindit mai mult spre infricoqarea ascultdtorilor,
decdt spre alimentarea n6dejdii, igu credem ci ar fi fost mai potrivit' Atenfia
"r-
airiluta, poate involuntar, mai mult spre cruce dec0t spre inviere' Este aici
o
"rr"
reflectaie a'doctrinei catolice, inclinat6 mai mult spre observarea suferintei, a
ortodoxia' Se gtie,
pedepselor, decdt spre ipti*ir*"un6dejdii, cum se straduiegte
i" uitf"t, ca autorut a ipa4inut confeiiunii greco-catolice,- cuelopentru doctrina mult
ttentea
influentatd de Roma. oricum, aceste accente finale puse de

441. Dirtahii, Bucuregti, 1983, p' 174-175;Yezi Anexa,p'222' ^ ^ p' 16 (Anexd' p' 222-225)'
442. Propovedanii la-intgrutprtiiunea oaminilor morSi"",buda, 1809,
 tt7
temerii in fala mo(ii qi
a judecdfii, nu scad valoarea generald a parenezei,care, in
ansamblu, este o mostrd de erudifie teologicd.
e. Cuv&ut funebru, rostit de arhim. Melchisedec, ulterior episcop al
Romanului (1879-1892), este o m6rturie a inaltei elocinle a distinsului ierarh,
membru al Academiei Romdne. Necrologul a rdmas in manuscris, la Biblioteca
Academiei Romdnenar qi are urmltoarea menliune la sfhrqit: ,,Rostit tn anul 1857
in IaSi, in Biserica Sf, Nicolai din muntenime, la tnmormdntarea Yornicului
Vasilie Pagor"*n. Are ca punct de plecare un fragment din pericopa apostolului de
la slujba inmormintilrii, evidenflind apoi sensul cuvdntului ,,adormire", fhcdndu-se
o paraleli intre somnul obiqnuit, ca odihnd pentru viala aceasta, gi somnul de veci,
ca odihnl etem6. ,,in acesi chrp - spune auiorul - d*pa4irea noastrd de cei ador-
mqi va semdna mai mult cu dispdr(irea timpurald de un prietin ce-l petrecim cdnd
purcede intru cdldtorie depdrtatd, mdngdieli cu nedeidea de a ne revidea cdnd-
va... " . Extensia necrologului este apreciabili, mare pentru condiliile de astdz| dar
potrivitd, credem, cu atmosfera de acum un secol qi jumdtate, totodati cu rangul
9i virfutile celui prohodit.
f. Parenezd la tnmormdntarea unui tdndr, este un model propus de pirintele
Vasile Mitrofanovici in manualul sf,u de Omileticdo5. Nu este uqor sd vorbegti la
un astfel de caz,la care durerea familiei este copleqitoare. Autorul nu trece cu ve-
derea jalea care-i apasd pe cei prezenfl, de aceea inceputul cuvint6rii face grdire
in acest sens. Dar are grijd ca peste cdteva momente sd-i incurajeze pe cei
intristafl: ,,insd, deSi pdirba noastrd de rdu este tndreptdlitd, deSi avem motive
de a ne tdngui pentru pierderea acestui tdnd4 totuSi nu se cuvine ca noi sd ne
tntristdm ca aceia care nu au nddeide, ci sd ridicdm ochii noStri spre cer Si sd
ascultdm de tnvdldturile pe care nu le dd tn astfel de tntdmpldri legea noastrd..."
Arat6, apoi, cd voia Domnului a fost sa-l ia pe acest tin6r mai devreme la Sine,
iar acest fapt sd fie indemn la fapte bune, cdci ,,nici o vdrstd a vielii nu este scu-
titd de bralul cel puternic al morlii", spune vorbitorul. in final se propune rostirea
cdtorva rugdciuni ,,pentru mdntuirea sufletului lui: Tatdl nostru, Cred intr-unul
Dumnezeu, Ndscltoare de Dumnezeu. Amin.'o
g. La tnmormdntarea bdffAflei preotese vdduve loana Arsenie din Gurariu,
este o parenezd selectatii din modelele propuse de unul din cei mai prolifici
propovdduitori ardeleni, preotul Zaharia Boiuao. Cuvdntarea este remarcabila din
cdteva puncte de vedere: face o admirabilS comparalie intre rdposata preoteasd, la
vdrsta de 80 de ani, gi Ana proorocila, de care vorbegte Sf. Evanghelist Luca (cap.
2); partea pareneticd este susfinutl de un numlr impresionant de versete biblice,
potrivit selectate; impleteqte in chip exemplar viafa rdposatei cu invdfdturi moral-
creqtineqti, ca pildi de urmat pentru ascultdtori. Partea finalI este tributar[ obi-

443. Nr. 75, foile 7l-81, semnalatin CataktguL...G. $TREMPEL, in vol. I, p. 30. Necrologul
este inclus intr-un miscelanet de ,,omilii, discursuri fitnebre, art. etc., unele originale, altele traduse
de Episcopul Melchiseclec al Romanului. Ddruit Academiei romdne in 1892", ibidem (ezi Anexa...,
p.225-228).
444. coincidenJi de numebu al scriitorului V. Pogor (t 1909).
445. Vol. cit., p. 685 (Anexa... p.228-229).
446.CuvintdrilitnebraleSimemoriale, Sibiu, 1889,p. l25sq. (Anexa...,p.229-232).
118

ceiului destul de raspdndit inArdeal de a se face ,,iertdciuni" fali de cei rdmagi,

dar autorul procedeazd cu tact gi m6sur6, incdt ascultdndu-le nu se produce acea
stdnjenealS pe care, atunci cAnd vorbitorul exagereazd, o incearcd cei prezenli.
Practic, cuvintele de rdmas bun se preschimbi discret in bune-sfrtuiri care pot fi
primite frri nici un efort de voinfl de c6tre cei prezenli.
h. Predicd la tnmormhnturea unui prunc de 4-5 ani, este un model propus de
binecunoscutul predicator Grigorie Comga, episcopul Araduluioo'. Se face remar-
catl dintru inceput iscusinfa autorului de a mingdia, cu ajutorul Sfintei Scripturi,
durerea parinfilor gi a celorlalfi care sunt de fat5, pricinutd de plecarea prea tim-
purie a pnrncului rlposat. Chiar textul-motto ,,Bucurali-vd cd numele voastre
s-au scris tn ceruri" (Luca 10, 20), incepe girul incurajdrilor pe care vorbitorul se
simte dator si le facd intr-o atare situafie. Autorul mut6 accenful de la durere,
fireasc6 evident, la increderea in voia sffintd a Domnului, prin care pruncul a fost
scutit de neajunsurile viefii qi primit in sdlagurile bucuriei cereqti. Tehnica acestei
schimbiri de accent, de pe jale pe nddejde, nu este deloc complicatii qi se sprijina
la tot pasul pe citate biblice potrivite.
i. Predicd la inmormdntarea unei mamdor, aparfine aceluiali autor, remar-
cdndu-se, de asemenea, prin rttilizarea bogatl a Scripturii in construirea
confinutului panegiric qi parenetic a necrologului. Evidentiazd misiunea nobild a
mamei, compar0nd ispita pldceri,lor trecdtoare, pe care rdposata le-a evitat, cu
rispunderile grele dar nobile ale familiei, pe care ea le-a imbraliqat: ,,Cdci lumea
dinafard zicea rdposatei: ,,vino la mine gi uitd de datoriile ce le ai ca mamd"...
Iar rdposata rdspundea: ,,tn familie este bucuria cea adevdratd" sau ,,nu schimb
bucuria cdsulei mele cu podoaba trecdtoare a lumii; podoaba mea sunt pruncii
pe care trebuie sd-i cresc, soarta lor viitoare este mai scumpd decdt toate
deSertdciunile lumii acesteia... " Un astfel de dialog imaginar, dar posibil real, este
aplicabil in multe caz-sri pe care le putem avea in pastoralie. La intrebdrile fireqti,
pe care autorul nu le ocoleqte, care accentueazd tristetea pierderii unei mame
dragi, se gisesc qi raspunsuri ddtdtoare de nidejde, de genul: ,,Biserica este aceea
care ne spune sd nu ne pierdem tn tntristarel", evidenliindu-se, apoi, caracterul
de mamd al Bisericii,
i. Hristos nddeidea noastrdon", pleacd de la textul biblic: ,,Dacd ndddiduim in
Hristos numai tn viala aceasta, suntem mai de pldns decdt toli oamenii" (I Cor'
15, 19). Autorul se striduiegte s6 mute accentul de la priveligtea morfii, cu
nemiloasa-i angoasS, la ,,lumina vielii celei adevdrate". Caci ,,in contrast cu
aceste neguroose constatdri std tnsd adevdrul cel veSnic, care nu are caracter
pdrelnic, ci este fundamentat pe revela(ia divind, un adevdr care fnalld conStiinla
noastrd pe piedestalul strdin de preiudecdlile lumeqti, la luminarea noastrd spre
cele veSnice..." Iatd un fragment care ilustreaz[ o g6ndire ortodoxi limpede, un
limbaj ales gi dexteritate in evidenlierea esenlialului. Pareneza este, de fapt,

447. in vol. De la leagdn pdnu la moarte, Arad, 1927 , p. 127 -129 (Anexa... , p. 232-233).
448. Ibidem, p. 175-177; (Anexa-.., p.234-235).
449. Autor: Pr. prof. dr. Durnitru CALUGAR, invol. Culegere de predici...,Timiqoara, 1984, p'
80-82, vezi Anexa..., p. 235-236.
 119

creaJia. unui profesor de teologie, care a ostenit cAfiva ani buni in campul
omileticii. Totodatii, autorul dovedeqte un talent descriptiv deosebit: ,,Moartea^ se
dovedegte furul cel mai grozav; ea se infiltreazdincei,pe nesimfite, uneori ful-
gerator in existenla noasfa; bate la porfile viefli noastre. N-am wea sa o primim,
n-am wea sa-i deschidem. Dar lac6t impotriva morfii nu avem cum pune. c6ci
orice lacit am pune, ea il inl6turd..."
k. Podoaba nevegteiitd a mamelo/"', este un necrolog alcatuit sub forma unui
cald onragiu adus unei mame distinse. Autorul reliefeazi, c6teva dinke calitalile
esenliale pe care o mamd adevdratd trebuie sd le aib6: bundtate, smerenie, jertfel-
nicie, sobrietate, blindefe, conqtiinld in implinirea datoriilor ei, fatfi de so|, copii,
semeni. Firul principal dupa care este structurat confinutul este virtutea iubirii:
,,Prin aceasta (prin neobosita-i facere de bine, n.n.), descoperea minunata taina
a iubirii. $i cine ne-ar putea demdlui mai luminos, mai viu, mai aievea, semnifi-
ca(ia, definilia iubirii decdt o solie si o mamd adevdratd? cdci ce tnseamnd a
iubi? In Hristos, a iubi inseamnd.a trdi viala celuilalt... " Iubire gi jertfelnicie. pe
aceste doud coordonate este conceputi cuvAntarea, invocdndu-se in argumentarea
gradatl texte semnificative din Sfhnta Scriptura. Cu totul remarcabilfeste partea
finali a parenezei, in care autorul explici expresia liturgica ,,veqnicd pomZnire"
(veSnicd, w veSnica, cum gregit auzim deseori): ,,Psalmodiind'invocarea
,,veSnicd pomenirea ei", ne rugdm lui Dumnezeu ca ea sd fie fn pomenirea lui cea
veqnicd", iar finerea de colivd, simbol al viefiinr,, legafi unul de altul, ca semn al
dragostei, este o mdrflrrisire a credin]ie cd" ,,moartea nu ne desparte de un qseme-
nea suflet nobil, luminos".
l. Nu laryle, ci rugdciunfs2, este un titlu care surprinde prin scurtimea gi exac-
titatea lui. Intr-adevdr, laudele excesive aduse unui cregtin decedat contravin
atmosferei de sobiietate care trebuie sd predomine ceremoniile funebre. Rugdciu-
nile, in schimb, sunt de mare folos sufletului care se petreceo'3. Aqadar, pareneza
propusd de patriarhul Alexei muta accentul de pe latura encomiasticd, pe cea
liturgica-pareneticd, in armonie cu rugdciunile de la slujba inmormdntrrii, dintre
care Slava glasului VI are ecol de testament liturgic al celui mutat la cele veqnice:

450. Autor: Pr. prof. dr. Constantin GALERIU, invol. Culegere...-,vezi Anexd...p.23G237.
451. Intr-o dltd pxenez6,, Cuvdnt pentru rdnduielile cele de pe urmd, de la sdvdrSirea credin-
ciosului din aceastd victld, ptuintele Galeriu exprirni intr-un mod cu totul personal semnificatia bo-
bului de griu ,,inmormintat" in brazda pimdntului: ,,La cdpatdiul celui adormit strdiuieSte coliva.
lldntuitorul isi aseamdnd viala cea ,dupd trup", cu bobul de grdu, cdnd zice cu puline zile inainte
de iert/'a Sa: ,,Adevdn adevdr zic voud: bobul de grdu, cdnd cade tn pdmint de nu va muri, rdmdne
singur; iur dacd va muri, multd roadd aduce" (Ioan, XII, 24). Mormdntul bobului de grdu, este
brazda. Dar nu este un mormdnt, ci mai curdnd, este noaptea lui de Paqti.(subl. n.). Cdci bobul de
grdu aruncat in brazdd nu moare, ci se mistuie, se iertfeqte, pentru a hrdni Si a ldstdri din sine viala
cea noud, mai tmbelsttgatd, a spicului. El trece la o noudiald...",in indrumdnrul Bwdului,l984, p. 33.
452. Autor: Patriarhul Alexei al Moscovei (1945-1971),in Culegere de predici..., Timigoara, p.
I 7 8- I 7 9 ; Anexa, p.237 -238.
453.Yezi Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, Rugdciunile pentru cei adormiSi,in indrumatorul bise-
ricesc, Bu,zdu, 1983, p. 66-69; de asemnea, Pr. drd. Vasile GoRDoN, Rugdciunile pentru cei ador-
mi(i tn expunere cateheticd, in GB, an. XLI[, 1984, nr. l, p. 93-106.
t20

,,Ci vd rog pe toli Si md cacernicesc voyd, sd vd rugali netncetat lui Hristos-

Dumnezei pentru mine, ca sd nu fiu rdnduit, dupd pdcatele mele, la locul de
pedeapsd, ii sa ma aEeze unde este lumina vielii"asa.,,Nimeni nu trebuie si se
indoiasca ci rugdciunile Bisericii, jertfa cea mtntuitoare gi milosteniile fdcute
pentru sufletul mo4ilor, nu ajuti foarte mult ca Domnul sd fie mai milostiv decdt
meritau ei dupd pdcatele lotA"", afirmi Fericitul Augustin. Iar Sf. Ioan GurI de
Aur spune inir-oomilie: ,,Nu tn zadar s-a rdnduit prin Apostoli ca sd se facd
inaintea infrico$atelor taine, pomenirea celor morli; ei au Stiut cd de aici imo-
rdste mare foloi, mare binefacere pentru rl"rsc. in acest sens indemnul.parenezei
na'triarhului Alexei este in armonie cu cea mai mare nevoie a sufletului in ceasul
prohodirii: ,,in clipa de fatd - spune autorul - el ne cere numai rugdciunile noas-.
'tre,
deoarece su/litul sdu pdrdsind tntpul tncearcd anevoioasd vreme a depdsirii
suferin1ei..."
m. Ra.vna pentru cele sftnte (la inmormintarea unui epitropf", reliefeazd
dragostea de S-fhnta Biserica a celui mai apropiat colaborator al preotului in paro-
hie: epitropul. Dupa o scurtd prezentare a zidirii templului in Vechiul Testament
qi a cdtorva elemente lirurgici legate de lEcaqul de cult in creqtinismul primar,
autorul aratd cdrdvna pentru casa Domnului izvordgte dintr-o mare iubire pentnt
cele sfinte. Autorul eiemplifica prin prezentarea unor fapte concrete din viala
celui siv6rqit din via!6, a cirui rdvni deosebita numai Dumnezeu o cunoaqte
deplin: ,,Munca gi stridania acestui confrate, care a fost sluiitor sincer Si devotat
al'parohiei noasie multri ani de zile, nu o vom putea aprecia noi la adevdrata va-
loire, pentru cd noi nu'putem sd yedem decdt pe cele dinafard. Dar framdntdrile
lui sufleteSti de zi Si de noapte izvordte din iubirea Ei rdvna pe care le-a awt fatrd
de casa Domnului, le cunoaste numai Dumnezeu..." Pareneza se caracteizeazd,
prin cursivitate in expunere, simplitate in limbaj, f{a di_vagafii .prefioase,
itrabatuta de la un ta celllalt-de bun-sim! retoric' Bunul simt 9i-respectul
fald de cuvint sunt, "upat
de fapt, trasSturile dominante ale acestui necrologo".

Modelele analizatemai sus n" zeaz) asupra faptului cE slujba de

inmormantare adund la un loc "onqli"nti
creqtini de toate vdrstele gi categoriile sociale. qi
religioase. Sunt prezenfi membrii familiei, dar qi prieteni, cuno-scufi, concitadini
etc,"intre t, lipt"sc nici membrii altor culte, venili uneori din atagament fati
"ut"
de'cel decedat, al^teori din simpla (sau iscoditoare) curiozitate. Rostirea unui
necrolog este aEteptatl de toat6 iumea. De aceea, subliniem dintru inceput obli-

454. Din "slujba inmormintiirii mirenilor", Aghiazmatar, Editura IBMBOR, Bucureqti, 1992,
p.220.
455. ,,...ut cum eis misericorulius agatur a Domine, quam eorum peccata meruterunt",
Sermones, 172, MIGNE, P.L. XXXVIII, 936.
456. Omilia III-a cdtre Filipeni, MIGNE, P.G. LXII, col. 204'
p. 211216
457. Autor: Pr. prof. dr. Sebastian $EBU, in vol. culegere de prcdici..., Timigoara, 1984'
(Anexa..., p. 238-240).
458. Importanta acestor trAseturi este, de altfel, covirgitoare in predic6, in. general, nu nurnai in
pareneza, in care anumite situalii delicate il oblige pe vorbitor la o atenfie sporitS' A se vedea in acest sens
de cuvdnt,in V.O. nov. 11993, p. 5.
9i studiui nostru , Despre bunui simg in predicd,lai respectul fuld
 t2t
gativitatea actului omiletic, prin care preotul va mdngiia qi incuraja familia indu-
rerat6, dar va evidenfia gi o invnldturi din tezaurul revelafional ortodox. Ca 9i in
cazul celorlalte pareneze, pentru necrolog se impune o gnja speciald cu privire la
ternaticd Silamodul de redactare Si rostire. Tematica se va inspira cu precddere din
doctrina ortodoxa, dogmaticd, morald qi liturgice. Dogmaticd, in special invatatura
despre moarte gi inviere; morald,prin evidenfierea normelor de conviefuire cregtini;
lituryicd, prin valorificarea simbolismelor actelor gi obiectelor liturgice care 1in de
ceremonialul funerar. Abordarea acestor tei dimensiuni presupune o cunoaqtere
temeinicd a 1or. Orice aproximafie va determina o relativizare a tezaurului ortodox
inaintea ascult5toriloq implicit o pierdere incalculabila a autoritifii pastorale a vor-
bitorului. Consecutiv, o prestalie omileticd palida va arunca inevitabil, o umbri
asupra cultului ortodox, din vina exclusivd a slujitoruluios'. Pentru prevenirea unor
astfel de eqecuri, creiondm c0teva norne de bazA, atit cu privire la materia necro-
logului, cit qi la metodele cele mai eficiente de redactare 9i rostire.

Tematica sau materia necrologului

Modelele de pareneze analizate la capitolul 3, ne oferd sugestii clare asupra
unor teme posibile in contextul pastoraliei actuale, atdt de la cuvintiirile mai
apropiate de zilele noastre, cdt gi de la cele mai vechi. De aceea considerdm opor-
tund o scurt6 retrospectivI, extrdgdnd din fiecare model tema care ni s-a p6rut
principala. Din ratiuni practice vom preciza acum, fafa de fiecare tem6, qi metoda
priorfiara dupd care s-a cilEuzit oratoruln'*':
' 1 - tema-Cuvdntdrii lui Neagoe Basarab la a doua ingropdciune a oaselor
mamei sale...no': Sfiinta Scripturi, izvor de invifituril pentru o viefuire creg-
tini exemplarii; (Metoda:- selectarea cu discern6mint a versetelor biblice,
potrivit
- 2 - temacu scopul parenezei);
euvdntului la pogribanie...ou2: Omul, cununi a creafiei divine;
(Metoda: indemn de a nu plinge cu deznadejde);
3 - tema Cuvdntului de invdldturd iard la preasldvirea omului...o61: SivSrgirea
din viafi a omului este in grija tui Dumnezeul (Metoda: invitafie fbcuti
ascultltorilor de a ierta pe cel rdposat);

459. Prot. dr. Simion RADU, intr-un excelent studiu, Maryinalii la problematica necrobgului
(in vol. Culegere de predici...Timigoara, 1984), dupl ce constafii cd,,,necrologul a devenil in multe
cazuri o cuvdntare tli convenienld;', face remarca trisli cl ,se alcdtuieSte din cdteva date biografice
culese in grabd, cu aprecieri stereotipe, fird contun vagi $i incoerente Si, cu indulgenld fie zis, ine--
ficiente. I"mprovizayii' fitcile! Vorbe de ndimit! " p. 251 . Autorul se intreab6 qi apreciazi, apoil. ,$d fie
'necroktgul'o
specie atil tle f'acitd incdt sd nu-necesite temeinice pregfrtiri? Sd fie ceva ce line de
insaSi cindigia umand? Ceva la tndemdna oicui, natural, spontan, ca ciripitul pdsdrilor ca fo$netul
/iun)elor? ilimeni, avtind conStiinla misiunii sale, nu crede in vaktarea cuvdntdii,*spontane".
Predicu tle orice specie, este, ii uliima analizd, un act complex de crealie, care implicd ,dararile"
tnndscute Si dobindite, potenlialul de simlire, de vibralie, ie comunicare, fondul ideatic, rezultat de
acumularca, prin elbrt intlelung Si consecvent, a unor cunoqtinle cdt maivariate Si cil mai c\arc..." p.252.
460. Ordinea prezentiirii o va respecta pe cea desfigurata in cap. III, p. I I 5-120'
461. Anexd, p.217-220.
462. Anexd, p.220-221.
463. Anexd, p.222.
 t22

4 - tema Propovednniei la tngropdciunea unui creStin..as: Cugetare asupra

morfii noastrel (Medoda: erotematicd, intrebdtoare: ,,Cine ar fi zii c6?...,,);
5 - tema Cuvdntului funebru...aus: Sensul cuvintului ,radormire..; (Metoda:
paralelism intre despdrfirile temporare, pdmdntene, gi marea despdrfire, prin
moarte, in vederea marii intilniri);
6 - tema Parenezei la tnmormdntarea unui tdndy'66.. Moartea nu cauti la
virsta omului; (Metoda: indemn la rugdciune; rostirea unei rug6ciuni la finele
parcnezel);
7 - tema Cuvdntdrii la tnmormdiltarea bdtAnei preotese... ,ur: Sfinta
Scriptur[, izvor de modele umane; (Metoda: comparafie intre persoana dece-
data qi un personaj biblic asemanator);
8 - tema Predicii la inmormdntarea unui prunc de 4-5 anial\: Moartea prun-
cilor, imbogi(irea licaqurilor ingereqti; (Metoda: Mutarea accentului de pe
durere pe nddejdea in fericirea veguica);
9 - tema Predicii la tnmormdntarea unei mamdo,: Misiunea mamelor in
lume; (Metoda: dialog imaginar intre r6posam gi foqtii caSnici, cu replici peda-
gogico-creqtine);
10 - tema Hristos, nddeidea noastrdl,,: Izvorul nndejdii noastrel (Metoda:
paralelism intre efemeritatea viefii pamhntegti gi etemitatea celei viitoare);
ll - tema Podoaba neveSteiitd a mamelo/7': Iubirea, at doilea nume al
mameil (Metoda: descrierea actelor ce izvordsc din iubire);
12 - tema Nu laude, ci rugdciunl"2: fmportan{a rugilciunilor pentru cei
adormifiaT3l (Metoda: evidenlierea rugdciunii ca singurd cale de comunicare cu
cei adormifi);
13 - tema Rdvna pentru cele sfintdla: Rolul epitropului qi consilierilor ln slu-
jirea bisericii; (Metoda: evidentierea calitdlilor unui epitrop congtiineios);
Observ6m, agadar, cd toate temele qi metodele semnalate sunt actuale, din toate
punctele de vedere.

464. Anexd, p.222-225.

465. Anexa,p.225-228.
466. Anexd,p.228-229.
467. Anexd,p.229-232.
468. Anexd,p.232-233.
469. Anexd,p.234-235.
470. Anexd, p.235-236.
471. Anexd,p.236-237.
472. Anexd, p. 237-238. in consens cu recomandarea patriarhului ALEXEI, nu laude ci
rugdciuni, se exprimd 9i predicatorul francez M. HAMON, in al sdu Traiti de prddication (Pais,
I 887): ,,// (le corps,du discours, n.n.) demande un style noble, plein de dignitd, de force et sourtout
de natural, tel qu'il convient u l'oryane de la douleur publique, lequel ne /'ait en quelque sorte que
prAtur sa voix au peuple consterni ,,, p. 366.
473. Aceastii temi apare foarte frecvent in preocupirile liturgice gi omiletice, fapt explicabil
datorit6 duhului ortodox de comuniune intre cei vii gi cei morfi. Semnalim in acest sens studiul Pr.
I. PETREUTA, Rugdciunile pentru morli, extras din Legea romdneascd, m. l6-19, Oradea, 1937,
22 p. Autorul valorifici, intre altele, cercettrrile cu privire la elementele pig6ne rimase in cultul
morfilor, citandu-l pe FOUSTEL DE COULANGE, cu a sa lucrare, Cetatea anticd, trad. de A.G.
ALEXIANU, Bucuregti, 1929.
4'7 4. Anexd, p. 238-240.
 123
,i

Ca gi in cazul altor pareneze, un prim izvor al acetui gen de cuvdntare il con-

stituie conlinutul sluibei, al textului liturgic Ai obiectelor ce |iu de ceremonial, cu
referire expresf, la infelesul (simbolismul) rugaciuniloE gesturilor gi materialelor
intrebuintate. In acest sens, mergdnd pe firul rdnduielii slujbei, propulem urm6-
toarele teme posibile:
- simbolismul spdldrii mortului Si al imbrdcdrii cu haine noi;
- semnificalia ,,stdlpilor" ce se citesc in serile precedente inmormdntdrif1s;
- semnificalia crucii Ei a prapurilor (steagurilor);
- importanla sdvdrSirii sluibei inmormdntdrii tn btsericd, saa tn capele spe-
ciale;
- thlcuirea sedelnei glasului YI,,Cu adevdrat deSertdciune sunt toate"...416.
- dezvoltarea unr,ri cuvint pebaza condacului ,,Cu Sfinlii odihneSte..."a7'
- tdlcuirea icosului ,,Tu singur eSti ldrd de moarte..."a'8.
- tdlcuirea stihirii glasului 11, ,,Yai cdtd luptd are sufetul cdnd se desparte de
tntp...'q")
- tdlcuirea fericirilor, cu stSruire asupra acelora care corespund virtufilor celui
rdposat;
- tdlcuirea Apostolului (I Tes. 4, 13-17);
- tAlcuirea Evangheliei (Ioan 5,24-30);
- explicarea sintagmei ,Sdrutarea cea mai de pe urmd..."a$;
- ,,testamentul rdposatului" sa'u tAlcuirea slavei glasului 6, ,,Vdzdndu-md
zdcdnd...$81
- t6lcuirea c6ntlrii ,,veSnicd pomenire";
- semnificafia colivei, colacilor, pomilor impodobifi(in unele zone) etc.o"
Tematica semnalati pdnd acum confirmd precizdrile frcute de pdrintele D.
Belun'r, potrivit cdrora materia sau necrologul se cuprinde in urmdtoarele ele-
mente: tezaurul revelalional (in special invlfltura ortodoxl despre moarte gi
inviere: nemuririea sufletului, despre judecatI, iertarea pdcatelor, viafa de veci,
depre cruce, despre comuniunea dinhe cei vii cu cei morfi, rugaciunile pentru cei
morti g.a.), persoana credinciosului decedat, referiri la familia tndoliatd qi, toto-
dat6, la credincioSii prezenfi (fEc0ndu-se un instructiv ,,memento morf* ").
Tematica se va inspira, apoi, din problematica 1oca16. Avem in vedere in spe-
cial parohiile unde existl curlte neo-protestante, in care preotul trebuie s6-gi edi-

475. Aceste dou6 teme se recomandl a fi abordate, seara, la citirea stAlpilor.

476. Panihida, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1992, p.26-27.
477.lbidem, p.29.
478. Ibidem..
479. Ibidem, p.32.
480. lbillem, p.40.
481. lbidem, p.42.
482. Alituri de aceste subiecte, din confinutul slujbei pot fi luate qi altele asemenea.
483. Cu privire la necroktg,in Culegere de predici... Timigoara, cit., p.229-230.
484. Expresia ,,memento mori" aparline filosofului PHOCYLIDES (t540 i.Hr.); vezi
Sententiae,l04, apud Th. SIMENSCHY, Diclionarul inlelepciunii..,p. 6l'l .
t24
fice credinciogii, cu timp gi flrd timp, asupra punctelor de credinfa conhoversate:
despre Sfdnta Cruce, Maica Domnilui, sfinte1e icoane etcass.
O alt6 sursd de inspirafie a tematicii o constituie carfile consacrate morgii gi
viefii de dincolo de mormdnt:
- comuniunea celor vii cu cei adormiliau;
- taina de dincolo de mormint (parcnezi eshatologicl)a8';
- parenezd despre rai Si iadEt;
- combaterea noilor curente care dentteazd pe credincioSii ortodocSi ne-
avizali : reincarnarea sufletelofte, fatalismula'n etc.
Trebuie sd facem precizarea cE nu tot ce este eterodox este gi inutil pentru
necrolog. Unii ginditori pagAni au exprimat opinii despre moarte care nu vin in
contradicfie cu doctrina ortodoxd. Aqa de pildd, Cicero, spune despre moarte cI
,,este sfbrSitul necazului" (,,finis miseriae mors est") sau ,,cd este slAr$it firesc al
vielii, nu o pedeapsd" (,,mors naturae /inis est, non poena",)o''. Asemenea cu-
getdri pot fi intilnite gi la alfi g6nditori necreqtini, mai vechi qi mai noi, ceea ce
ne obligd a nu respinge in principio utilizarea unor astfel de surse.
Un izvor inepuizabil pentru tematica necrologului il reprezintd $i tradiliile
locale, care se cer explicate. Desigur, cele care nu contravin doctrinei ortodoxe
vor fi promovate, celilalte vor fi combitute gi inldturate, cu tactul necesar. Un
exemplu admirabil de descriere a acestor tradilii locale il constituie cartea pr.

485. Ortodocaii sunt confruntati, pe alocuri, cu invifituri gregite venite gi din partea catolicilor.
Una dintre acestea este problema purgatoriului. in sprijinul susiinerii doctrinei ortodoxe, semnalim
un excelent studiu comparativ, Rugdciunile pentru cei adorm$i in tnvdldtura Bisericii romano-cato-
lice si orktdoxe, semnat de Pr. mgs. L CHIRVASIE, in BOR, an. LXXVII, 1959, nr. 34,p.385-394;
P. C. Sa arati un fapt curios: rugdciunile pentru morti din vechile rdnduieli catolice, nu cuprind ele-
mente care si susfini purgatoriul. Spre exemplu, in cartea de crr/rt Missae in agenda defunctorum,
Roma, 18t3, nu se intAlnesc rugiciuni care si susfini purgatoriul. Abia in c64ile mai noi au fost
introduse rugEciuni de genul: ,,Doamne Isuse, a Cdrui bundtate este nesfbrSitd, k rog cu toatd
umilinla sd ai mild din sufletele din purgator...", p.391.
486. MITROFAN DE KONEWETS, Wala repausaliktr no,r/rl, Bucuregti, 1933, vol. I, in speci-
al cap. "Despre legitura qi comunicarea lumii pdmdntene cu lumea spirituali in general", p. 77 -81 .
48'1. Idem, vol. II, edilia a II-a, Bucuregti, 1996, cap. l, Viala viitoare, in general, p. ll-34.
Pdrinfii Bisericii nostre sunt foarte re{inufi privitor la viafa sufletelor dupi moarte, intrucit 9i referir-
ile biblice sunt pufine. Nu este.in spirit ortodox ca predicatorii si se lanseze in considerafii riscante
in acest subiect, respectind caracterul tainic al problemei. Sectarii, de toate nunanfele, dimpotrivd,
fac din neprevizutul eshatologic un subiect preferat, in intenfia cigtigdrii, prin infricoqare, a unui
mai mare numar de adepfi. Aten{i a nu cldea in astfel de gregeli, noi nu vom renunfa total, totu$i, la
propoviduirea a ceea ce se gtie, potrivit Sfintei Scripturi, Sfintilor Parin{i 9i manualelor (9i altor
scrieri) autorizate de Biserici.
488. Serafirn ROSE, Suletal dupd moarte. trad. C. Jinga, Bucuregli, 1996, cap. "Via1a de din-
colo...", p. l8l-200. Apreciem aceasti carte ca pe o incercare remarcabild de a pune de acord doct-
rina ododoxa a Sfintei Scripturi gi a Sfinfilor Parinfi 9i gAndirea modernd in acest subiect.
489.Yezi Olivier CLEMENT, Trupul morlii Si al slavei, trad. Eugenia VLAD, Edit. Christiana,
Bucuregti, 1996, p. 108-l 13.
490. Adrienne von SPEYR, Misterul morlii,Buatreqti, 1996. AceastE carte, ap6rut6 la Editura
Anastasia, gocheazd prin confuzia pe care o pot crea unele capitole, atit ca titulaturii cat $i prin
confinut. Spre ex. cap. "Moartea ca soarti", (p. 12-17)... Cuvintele ,,soartd", ,destin", des intre-
buinfate in lucrare, nu fac parte din limbajul ortodox. $tim, ins6, cE ele sunt intrebuinfate incongtient
de cdtre mulli din cregtinii nogtri. De aceea preotul va combate concepfiile gregite despre via16 9i
moarte, propoviduite involuntar, poate, chiar de edituri care se consider5 ortodoxe.
491. Pro miktne,37, l0l, in Pmverbe Si cugetdri latine,Ed.Albatros, Bucuregti, 1976,p. 128
 125

Simion Fl. Marian, inmormdntarea la romdniao2. Aici intdlnim prezentate hadilii

locale precum: steagul Si bradul, toiagul, pausul, podurile, slobozirea apei etc,
dintre care unele pot constitui elemente pentru parenezA.
O ultimd semnalare pe care o facem cu privire la fixarea temei, o constituie
textul biblic de la care pornegte parefleza. Aici intram oarecum in spafiul tehnicii
redactdrii. intrucat importanfa tZxtului biblic penfiu necrolog o vom evidenfia in
capitolul urmdtor, aici vrem doar sd ardtdm ci in cele mai multe cazuri textul
anticipeaza gi determind tema parenezei. Literatura noastrd omiletici dispune de
mai multe culegeri de texte biblice pentru necrolog, incepAnd cu cea alcdtuita de
plrintele Zahaia Boiuo'3. Cea mai recenti este inclusd in Culegerea de predici
iedactatd la Timigoara in anul 19840*. Dar cea mai bogatii este rodul ostenelii pr.
dr. Simion Radu, publicatl in revista Mitropolia Ardealulufn', insumind peste 400
de versete biblice, distribuite pe virtufile creqtine religios moraleo'6. Din aceastd
culegere pot fi alese texte pentru toate categoriile de teme, virste gi profesii ale
celor decedali. Dam cdteva exemple:
- ,,Ett sunt tnvierea Si viala; cel ce crede tn Mine, de va Si muri, viu va fi" (Ioan
11,25), pentru tema credintra in Inviere;
- ,,Acum slobozeste pe robul Tdu, StdpAne..." (Luca2,29-31), pentru inmor-
m6ntarea unui om foarte vdrstnic;
- ,,Scumpd este tnaintea Domnului moartea cuvioqilor lui" (Ps. 115, 6), pentru
necrolog la inmormdntarea unui cregtin virtuos g.a.m.d.

Elemente speciale care vizeazi tehnica redactErii

qi rostirii necrologului
,,Necrologul kebuie sE fie ca un steag al biruinlei fluturdnd peste rdceala mutd
a mormintel6r", afirma progtamativ plrintele D. Belua'. Scopul dublu al acestui
gen de pxenezdtrebuie urmirit cu mare atenlie: intii, unul apropiat, mdngdiere-a
Zetor tidotiati, al doile4 cu viziune mai largd, instruirea pdstorifilor cu privire la
invlfaturile debaza legate de moarte gi viala veqnic6. Cu precddere se va urm6ri
accentuarea efectului fimitat al morlii: ea nu este ultimul cuvdnt al vietii, ci un
prag. Sau, cum se exprim6 Hartmut Wenzel, nu moartea, ci Dumnezeu scrie ulti-
ma-pagina a vielii (Wicnt der Tbd, sondern Gott schreibt die letzte Seite im Buch
ursereT Lebens)i"*. Atitudinea preotului trebuie s6 fie caldd 9i sobrd (demna) in

492. Studiu etnografic, ed. I - Bucureqti, 1892; ed. a II-a, Bucuregti, 1995 (edifie ingrijite-de
Teofil TEAHA, Ioan $ERB 9i Ioan ILIgIU). Trecut in veqnicie la numai 60 de ani (1907), membru
al Academiei Romine la 34 de ani (!), Simion Fl. MARIAN ,,a fost unul din cei mai de seami fol-
clorigti qi etnografi romini, realiz6nd o operi inci neegalati in literatura noastri de specialitate", Pr.
prof. dr. M. PACURARIIJ Dic(ionarul teobgilor romdni..., p. 248, col' II'
4g3.in Cuvintdri litnebrale Si memoriale, Sibiu, 1889, p.207'238.
494. p.306-319.
495. nr. 7 -81 1972, p. 57 6-594.
496. credinfa, nadejdea, dragostea, adevdrul, dreptatea, bunitatea, blindefea, riibdarea,
ingdduinta, pacea, armonia, solidaritatea soteriologic6, sfi nfenia viefii;
497. Cu privire la necrolog,in Culegere de predici..-,p.236.
498. Apud Horst NITSCKE & comp., An Grabe Predigten, Gebete, Predigtanalysen. 2 Auflage,
Ciitersloh, 197 6, p. 61.
126

acelasi timp: ,,...duios Si sincer, nu encomiast (lduddnd exagerat, n.L.), aur nrct
rdzbundtor pdtimas; cuvdnUl sdu va fi dreaptd apreciere a persoanei rdposatu-
lui, mdngdierea in Domnul a celor rdmasi in urmd...'qe. Tot in cadrul reco-
mandlrilor pentru un necrolog eficient, evocdm cdteva din precizdrile fbcute de
R.P. Rambaud, pe care le considerdm intru-totul actuale:
- este contraindicat a se utiliza un to,n solemn, de la tnceput pdnd la s/krgit,
prin adoptarea unei maniere pompoase ,,a la Bossuet";
- aloculiunea trebuie sd rdmdnd tot timpul naturald, cu un stil simplu, tn aqa
fel incdt linia generald sd se armonizeze la maximum-posibil cu importanla Ei
caracterul celui decedat ;
- sd nu se cadd tn laude excesive sau in reticenle care tulburd. Se cere abyinere
atdt de la patetismul dulceag, cdt qi de la exprimarea rece, care contrasteazd cu
starea sufleteascd, de doliu, a celor prezenli;
- dacd persoana decedatd nu a avut nitte calilAfi care sd stdrneascd admi-
ralia, vorbitorul va face. referiri nuanlate, care sd tmpace adevdrul cu uzanlele,
in aga fel incdt vorbele rostite sd fie acceptate in mod favorabil de ascaltdtori,
/drd a provoca reaclii nedorite; tn conclulie, se.cere mdsurd; deltcatele, apro-
piere sufleteascd, cdldard in expunete...t*.
Metodologia redactirii va fine seama de momentele logico-psihologice ale
necrologului: textul biblic, formula de adresare, introducerea, tratarea Si
tncheierea.
a. Textul biblic. Parintele dr. Simiom Radu, in studiul consacrat necrologului,
semnalat mai sussor, precizeazd, trei avantaje pe care le prezintd textul biblic in
fruntea necrologului: l. textul zideSte duhovniceqte'o';2. textul obligd la adevdr"";
3. textul dd metoda tratdriistv; Evident, textul va fi ales in funclie de datele con-
crete ale viefii celui decedat. Uzitarea textului biblic o intdlnim qi la unii predica-
tori slasici francezi, c-a de exemplu Massillon"" qi Fl6chief"6. Textul biblic poate
lipsi uneori, desigur. ins6 cei mai mulfi predicatori il recomandS'u'.
b. Formala de adresare. Cea mai frecventi formuld de adresare este: ,,tntris-
tatd (tndoliatd) familie, intristali (tndoliali) credincioSi". La cantir mai grave de
deces (mo(i premature de ex.), se inhebuinfeazd formula ,,mult-intristatd fami-

499. Pr. dr. Ioan ZUGRAY Cultul morgilor, studiu liturgic-pastoral, Cemiiufi, 1931 , p. 46.
500. Traitd moderne de prddication....., p.74-75.
501. Vezi supra,nota459,p. l2l.
502. ,,Cand necrulogul incepe cu un text biblic, se pare cd se aude un .tunet din cer care
cutrimurd inima celor prezenli. Aceqtia se trezesc din deznddeide Si prinde a se infiripa tot mai
puternic sentimentul increderii Si al nddeidii in Dumnezeu car€este de fald la durerea familiei...,
Pentru o temuticd creStind a necrologului..., p.572.
503. Adica il fereqte pe vorbitor a face afirmafii excesiv laudative, sau critice, ibidem, p.573
504. Textul reprezentdnd lirul rogu pe care se structureaze corpul parenezei, ibidem.
505. De ex. textul din Inlelepciunea lui Solomon, VIII, l0-13, la,,Oraison funAbre de Franqois-
Louis de Bourbon, vezi vol. Oraisons funAbres..., Paris, 1875, p. 66; sau textul din Eclesiast,Ll,20,
la Oruison {unebre cle messire de Wllars, ibidem, p.3.
506. Textul de la I Cor. VII, 3 I , in Oraison funebre de M-me Marie de Wignerad, in Oraisons
funebres..., p.226.
507.Yezi precizirile Ihcute de Pr. prof. dr. D. BELU, Curs...,p.263-264.
 r27
iie... "
Pentru a riu sc accenftla prea tare atmosfera de tristele se poate folosi, in
partea a doua, qi adresarea ,,intristatd familie, iubili credinciogi". O formulE mai
rar au/rtd, dar cu o incdrcdtura pedagogicd gi stilisticd aparte este adresarea
,, cucernicd as istenld... "soE.

c. Introducerea, va fi legata de textul biblic, dar gi de tema necrologului Si,

evident, de biografia celui decedat'*.
d. Tratarea are in vedere prezentarea unei inv6fdturi de credinfS, in datele
esenfiale, potrivit temei alese de vorbitor gi o scurtd schild biograficd, eviden-
liindu-se anumite calitili ale defunctului care pot constitui exemple pentru
ascultatori. in Ardeal, necrologul urmeaz6, de obicei, acest6 ordine. ln alte zone
se prezinti intdi viala celui decedat, sub formi encomiasticd, iar. la urmd se
creioneazd, anumite invdfaturi dogmatko-morale, sub formd pareneticd. Credem
cd aceast ultim procedeu este mai indicat qi mai practic. in privinfa invafdturilor
dogmatice, morale etc., structurate pe tema fixatd, nu vedem greutdti prea mari de
intSmpinat. O gnja speciali trebuie avut6, totugi, cu privire la dozarea confinutu-
lui in aceastd parte a tratdrii, in sOnsul de a prezenta strictul necesat intr-o formi
clar6, cu argumente scripturistice, patristice qi din viala cofidiand.
Cu privire la biografia decedatului, preotul va avea o atenfie sporitl pentru a
nu cddea in extreme: laude excesive sau mustrdri tlioase. Pdrintele Simion Radu
recomandd urmltoarele: ,,Biografia decedatului sd nu umbreascd tema necro-
logului, deoarece u$or putem devia dacd ne ldsdm dusi de tristelea momentului Si
de Suvoiul lacrimilor, dacd nu suntem stdpdni pe noi tnsine, pe firea noastrd
emo(ionald Si, mai ales, dacd nu suntem temeinic pregdtili la alegerea textului de
la inceput, ca sd qtim precis locul fiecdrei idei tn ansamblul subiectului pe care tl
tratdm"sto. i, acest scop, pdrintele Radu propune respectarea unui principiu de
bazjd in prezentarea biografiei: ,,Sd spunem adevdrul tn cadrul iubirii; sd ne
ardtdttt iubirea tn limitele adevdrului".5t|
e. incheierea va cuprinde indemnuri pentru ca adormitul sa nu fie dat uitdrii,
virtutite 1ui sa fie urmate, iar cei rlmaqi si facd rugiciuni pentru odihna sufletu-
lui sdusr2.

508. Este formula preferati a Pdilntelui prof. C. GALERIU. CuvAntul cucernic are rolul peda-
gogic de a invita pe cei prezenfi la o via{d cucernicd, evlavioasd. (DEX - ul specifici: cucernic, adi.
,,evlavios, cuvios, religios, pios, smerit" , p. 202, col. II).
509. "lntroducerea tSi poate scoate cuprin-sul din textul ales; din tmpreiurarea care determind
rostirea cuvdntdrii funebre; din intristarea pricinuild de pierderea suferitd de cei indoliali, de paro-
hiu intreagd, de ktcul de muncd unde era angaiat; din constatarea cd toate zilele vielii noastre,
inceputul, desfisurarea Si sfiirSitul ktr sunt sub cdrma Atotputernicului Dumnezeu, etc.", Pt. D.
BELU, Curs... p.264.
510. Pentru o tematicd crestind a necrubgului..., p. 574.
5ll. Ibidem, p.575.
512. Poate fi invocat adesea textul slavei gl. Yl Vdzindu-md zdadni fdrd glas Si fird suflarc..,
a c6rui parte finali sund ca un testament ldsat de cel plecat pentru ca cei rdmagi sI facii rugioiuni
pentru el (vezi Panihida...p.42).
128

Problema rriertlciunilor"
Una din problemele spinoase ale necrologului o constituie ,,iertdciunile",
prezente in Ardeal, atdtla orage c6t gi la sate. Cu toate ca mu[i dintre predicatori,
chiar qi ardeleni, se pronun!6 impotriva utilizdrii lor, ele continud sI vieze, in vir-
tutea unei tradilii a cirei vechime nu se poate preciza. Petru Maior o consemneazd
ca atare, acum aproape 200 de ani, propun6nd chiar o imbundtdfire a lor: ,,Sd iai
sema bine, ca cele ce grdieSti spre lauda mortului sd lie adevdrate, cd alminterea
pe tine te vei face mincinos Si mortului mai mare ocard fi agoniseSti decdt dacd
ai tdcea. Deci, cdnd mortul nu e vrednic de laudd inaintea oamenilori zi numai
Propovedania, de faptele mortului nu pomeni nimica. La cdlcdiul propovedaniilor
acestora am adaos iertdciuni, tnsd nu din cele pdnd acum obicinuite, a cdror
roadd se $terge odatd cu lacrimile. Ci eu tntru iertdciuni numdr pe scurt
osebitele ale staturilor datorii, ca ascultdtorii sd se deEtepte spre cunoqtinla
osebitelor datorii.."5tt Cake sfhrqitul aceluiagi secol, preotul etnograf acad.
Simion Fl. Marian, va consemna datina,,iertdciunilor" nu numai in prozd ci gi in
versuri: ,,In vechime (...!?) era datind atdt in Bucovina cdt Si tn Transilvania de
a se lua iertdciune in numele celui mort nu numai tn prozd ci Si in versuri, care
au se recitau ca un fel de oralie, au cd se cdntau de cdtre cantorul bisericesc ori
de cdtre un alt orator sau cdntdrel, care cele mai multe ori le-a compus sin-
gur.."stq. Dd apoi ca exemplu doui ,,iert6ciuni" versificate, pe care le catalo-
gheazd, drept,populare" in vremea sa"t.
Slujitorii din Ardeal conosc faptul cd ,,ierticiunile" sunt incd prezente, ba in
unele locuri au clp6tat forme ingrijordtor de complicate, atdtinprozd, cit si in ver-
suri, mai ales la sate. Pdrintele D. Belu face la rdndu-i urmitoarele precizdi: ,,In
unele pdrli e obiceiul ca la sfirSitul necrologului, preotul vorbitor sd ia in numele
mortului ,,iertdciuni" de la rudele Ei prietenii acestuia. Dar tn loc sd aducd weo
mdngdiere, iertdciunile intensificd Si mai mult durerea celor indoliali, incdt e mai
recomandabil ca in locul lor sd se insiste asupra obliga(iei pentru rade qi
cunoscugi de a nu-l uita pe cel decedat, de a-l urmain virtalile lui Ei de a se rugo
pentu e1""". Dira cele recomandate, se poate observa cd autorul opineazA pentru
desfiinlarea acestei practici. Ugor de zis, greu de implinit! Cine cunoagte situalia
pe teren, de vivo, iqi dd seama cd ,,iertdciunile" nu pot fi incd eradicate intru totul,
aqa cum ar fi de dorit'r'. i.p.S. Nicolae al Banatului, se intreab6 retoric: ,,...Cum sd
renun(i, bundoard, la iertdciunile devenite obligatorii la tnmormdntdri?"srt.

513. P. MAIOR, Prupovetlanii la ingntpdciunea oamenilor morli, Buda, 1809; edilie noui -
Cluj, 1906, p. 15.
514. Simion Fl. MARIAN, inmormintarea la romdni.... cap. XXIII - Pruhodul..., p.201.
515. Citam din prima: "Taica care-a adormit / Prin mine cel umilit / Se roag-acum de iertare /
Cu obidd Si cu iale.
Mai intdi Si mai degrabd /La a lui solie dragd / StrigAnd tare Si grdind / $i din inimd oftdnd: Oh!
Iubita mea cea rlulce / De la tine nu m-ug duce / Dar dacd a rdnduit / Acela ce ne-a zidit / Acum sd ne
despdr[im / Mai mult sd nu ne-ntdlnim.... Cd eu li-am greSit md iartd / Ca sd capeli in cer platd...". Ibklem.
516. Curs de omileticd..., p.266.
517. Subsemnatul, ca preot misionar in jud. Bistrila-N5s6ud, intre anii 1985-1988, am ficut pe
teren aceaste constatare.
518. Vezi PrefalalaCulegere de predici..., Timigoara..., p.5.
 129

Deosebit de realist in abordarea acestei probleme, parintele Simion Radu,

congtient cd preolii ardeleni nu vor renunla degrab la aceasti practicd, propune
urmdtoarele: ,,Ierticiunile sI fie moderate, scurte Ei educative, nicidecum lungi gi
interesate. Sd nu cuprindd un pomelnic nes/iirSit de cunosculi, fiecare ,,dupa nu-
mele sdu", cum cer unele familii, din dorinla de afisare in fota celor prezen(i.
Procedeul acesta trezeste uneori resentimente, invidie Si supdrare, care distruge
tot efectul duhovnicesc al necrologului tn unii ascultdtori... El (necrologul, n.n.)
trebuie sd tntdreascd legdtura frdleascd in familie, fntre rudenii, in parohie, intre
semeni, sd integreze in comunitatea de viald cu Dumnezeu Si cu aproapele Si
aceasta tncepe prin viala in duhul dragostei fa(d de toli..."sto.
Care ar fi, agadar, cauzele pentru care ,,iert6ciunile" sunt incd prezente in
cadrul necrologului? Credem c6, in principal, urmdtoarele:
- tradifia veche, bine inradacinatd in unele zone;
- teama unor slujitori cd neutilizarea lor N atrage suspiciuni gi supirari din
partea familiei indoliate;
- intelegerea gregita asupra scopului necrologului. Astfel, uirii considerd greqit
ci scopul principal este de a provoca lacrimi celor prezentis2o;
- incapacitatea aceloragi slujitori de a redacta qi rosti un necrolog autentic, zidi-
toE structurat pe invdfdturile ortodoxe fundamentale. In ,,compensatie" recurg la
,,iertdciuni" pentru a-gi ascunde aceasta neputinld.
- dorinta condamnabili de a culege facil aprecieri, din parteaunui auditoriu nu
intotdeauna avizat, printr-o retoricd ieftind, artificiald, gi, de cele mai multe ori,
ridicol5.
in concluzie, congtienfi cd suntem departe de a fi epuizat in cdteva cuvinte
problematica spinoasd a ,,iertdciunilof', apreciem cd ele nu pot fi inlaturate ex
abrupto, mai ales in satele ardelenegti unde curiosul obicei s-a impdmdntenit
addnc. Membrii familiei celui riposat se vor simli ofensati dac6la inmormintarea
celui drag al lornu vor auzi ,,iert6ciuni", a$a cum alauzitin alte zeci, poate sute,
de astfel de imprejur6ri... Vor fi inclinali s6-l suspecteze pe preot cd special o fa-
ce, ca a avut ,,ceva" cu cel rdposat, sau, poate, cu careva din cei vii ai familiei. In
astfel de situafii, chiar preofl bine pregitili qi cu mare conqtiinciozitate pastorald,
se v6d nevoifi sd utilizeze, fie gi intr-o formd discret6, acesti practicd. Agadar,
daci uneori ,,iertdciunile" nu pot fi eradicate total, pot in schimb sd, fre stiliwte,
reduse la strictul necesa\ prin renunlare la.fraze provocatoare de lacrimi, vecine
uneori cu grotescul'2'. In loc de expresii ca ,,Si acum, sufletul rdposatului tSi cere
iertare, prin mine sluiitorul, de la ..., zicdnd unele ca acestea: dragd... Etii cdte
am petrecut fmpreund tn viald..." etc, etc (cuvinte care pot declanga quvoaie de

519. Op. cit.. p.576.

520. Este adevirat ci la inmormdntiiri cregtinii, mai ales membrii familiei, simt nevoia sd
plingd, plinsul {iind adesea o u$urar€ a durerii. Dar plinsul trebuie si fie linigtit, in n6dejdea ei cel
plecat a trecut clin moarte la viald.
521. Unii preofi folosesc la iertdciuni persoana a III-a sg (de ex. Rdposatul iSi cere iertare...
Rdposatul vd roagd...), ceea ce, in contextul general din Ardeal, reprezintii un pas inteligent de
,,rezolvare" al problemei. Nu suficient, insi. Ideal este a se renunfa definitiv la acest mod de
ierticiune, mai ales ci tofi cei de fa1a, prin insigi prezenfa lor, rndrturisesc implicit nu numai cd dau
iertare, dal ci qi cer iertare de la cel riposat.

9
130

lacrimi, deschizdnd mai tare rlnile durerii, in loc sd se puni balsam mAngdietor pe
aceste rdni), preotul poate infEfiqa succint invataturi creqtine care sa evidenfieze
relalii model, demne de urmat, ale celui decedat cu cei rdmaqi"'. Spre exemplu, in
necrologul semnat de pr. prof. C. Galeriu (Podoaba neve;teiitd a mamelor), se
scot in relief relatiile minunate dintre mama care pleacd gi soful dimpreund cu
copiii care rdmdn: ,,Viala ei a fost o continud oferire in sluiire, a solului Si a copi-
ilor. Ea a sim(it viu, constient, cum fiii ei au rdsdrit, au crescut, s-au tmplinit, din
viala, din carnea Si sdngele ei, din osteneala Si neodihna ei, din roadele muncii
ei.-. "521 .

Iar in loc de acel ,,pomelnic" interminabil al ,,iert6ciunilor", se poate folosi o

chemare generald, de genul: ,,De tncheiere, vd indemndm, iubili credincioEi, sd-i
iertali greEelile cu care iubitul nostru confrate, tn viala pdmdnteascd, v-a putut
supdra- Si sd rugdm cu to[ii pe Bunul Dumnezeu sd-i rdspldteascd strddaniile.
Amin...524.

Model de necrolog(la inmormdntarea unui creqtin apropiat de BisericS).

PLANUL CUVANTARII

Text ,,Fericili cei mor(i, cei ce de acum mor intru Domnul!... Otlihneascd-se de ostenelile ktr,
cdci fhptele ktr vin cu el" (Apoc. 14, l3).
Formula de adresare: ,,intristatl familie, cucernicl asistenJ6".
Introducere: - spre deosebire de Vechiul Testament, in cel Nou moartea este un moment fericit
pentru credinciosul virtuos; propriu-zis, ,dreplii n-au nici o moarte, ci o trecere Ia viafa de veci" (Sf.
Atanasie cel Marett');
- faptele bune ale cregtinului il insofesc la trecerea peste pragul dintre pimint 9i cer. Ele
sunt aducltoaie de odihni binerneritati pentru cei ce au ostenit cu rAvn6 in ogorul Dornnului, dupi
cuvdntul dumnezeiesc al MAntuitorulfi: ,,Venili la Mine b(i cei ostenili qi impovdrali Si Eu vit voi
odihni pe voi" (Matei I I, 28);
Tratare: a) partea encortiastici
- am siv6rgit slujba inmormint6rii, dupi rinduiala noastrii ortodoxi; am sdvdrSit, adicd
ne-am rugat cu tofii. Slujba n-a fost {hcutii numai de preot qi cintarefi, ci de citre tofi cei prezenfi.
- in centru atenfiei noastre se afl6 credinciosul... a c5rui viafi suntem datori si ne-o re-
amintim acum, mAcar in datele ei importante: obdrSia, copildria, tinerelea, Scolile, cdsdtoria,
indeletnicirea, coTtiii, utuSumentul littd de Bisericd, relaliile cu semenii.
b) -partea parenetici
- dintre faptele enurnerate mai sus, pilduitoare pentru noi, dragostea lui fala de S{lnta
Bisericd s-a evidenfiat in chip deosebit, aga cum tofi cei de fap qtiu;

522. Bernhard KLAUS in tratatul s[u pentru predica ocazionali este de pirere cd nu este atit de
important ca predicatorul si infrfigeze in cuv6ntui sau o irnagine obiectivi asupra celui decedat (deqi
acest fapt nu trebuie neglijat), cdt u prezentu o imagine obiectivit tlintre defilnct Si cei rdmasi din
litmilie.Yezi, Begebnis-Himiletik. TrauerhiUb Glaubenshitlb und Lebenshillb liir Hinterbliebene uls
Dienst tler Kirche, Claudius Verlag, Mi.inchen, 1975, p.40.
523.Yezi Anexr..., p. .236-237.
524. Pr. prof. dr. Sebastian $EBU, Rrivna pentru cele slinte (cwi,nt la inmormAntarea unui
-
epitrop), in Culegerc tle pretlici..IimiEoara, 1984, p. 214, Anexa, p. 238-240.
SiS. apud Nlcolae MOLDOVEANIJ, Comori dezgropate, Dicfionar de infelepciune patristicS,
Edit. Casa $coalelor, Bucuregti, 1997, p.339
 131

- ce inseamna a fi rnembru viu al Bisericii? inseamni a fi ,,o mlfulild ruditoare in vila

Hriskts" (loan 15, 5), binegtiindu-se cd,,Bisericc este Trupul lui Hriskts,, (Efes. 1,23);
- rnoartea, pentru cei drept-credincioqi, este doar o trecere a sufletului din Biserica lupti-
toare, piminteascil, de pe cale,in Biserica cereascE. De aceea stnt,Jbricili cei ce mor in Domnul".
Incheierea: - noi cei rimagi avem citeva datorii cregtinegti: s6-i imitim faptele bune sivdrgite;
sd irnplinim cele ce d6nsul n-a mai apucat sd irnplineasci; si ne ruglm pentru sufletul sAu, care se
indreaptii citre judecata rAnduiti (aga cum gldsuiegte, ca un testament slava glasului VI); sn-i facem
parastasele inditinate, insofite de milostenii in numele s6u.

NECROLOGUL DEZVOUTAT

,,Fericili cei morli, cei ce de acum mor tntru Domnul!... Odihneascd-se de

ostenelile lor cdci faptele lor vin cu ei" (Apoc. 14, 13).
intristatd familie, cucernicd as isten(d,
A fost voia Domnului sa-l cheme la Sine pe cre$tinul (x), ca sd-l rdspldteascd
pentru toate ostenelile din viala sa pimdnteascd. Cu toate cd credem gi mirturisim
acest lucru, intristarea s-a aqternut peste sufletele noastre, ale tuturor, dar mai ales
ale celor din familie, intristare datoratd despdrfirii care, omenegte vorbind, este
dureroasd. De aceea, pentru mingaiere gi incurajare, am invocat cuvintele
Scripturii Noului Testament, pe care le-ali aunt. Dac6 in vechiul Testament, se
puteau auzi mrrturisiri de genrtl ,roare morSilor vei face minuni, sau cei mo4i se
vor sculfl Ei Te vor lduda pe Tine?"(Ps. 87, 1l), a$adar un motiv de tristete pen-
tru moartea cuiva, in Noul Testament avem incredintarea cd cei morli tn Domnul,
adicd cregtineste, sunt fericili! Sau, cum mdrturisegte un Sfhnt Plrinte al Bisericii,
Atanasie cel Mare, ,,drepfii n-au nici o moarte, ci o trecere la viala de vecio'.
Sflntul Pdrinte a grdit aga pentru cd gtia cuvintele Mdntuitorului: ,,Cel ce ascultd
cuvdntul Meu gi crede tn cel ce M-a trimis are viald vesnicd si la iudecatd nu
va veni, ci s-a mutnt din moarte la via(d" (loan 5,24).
Aceasti mutare este spre odihna binemeritata, aga cum ne incredinleazdcuven-
tul auzit la inceput, odihneuscd-se de ostenelile lor, cdci faptele lor vin cu ei.
CXci arn auzit cdntarea: ,,DeSertdciuni sunt cele omeneSti. Cdte nu rdmd.n dupd
moarte! Nu merge cu noi bogdlia, nu ne insoleSte mdrirea..." Dar ce ne insolegte,
totuqi, dincolo? Doar faptele bune insotesc sufletul peste pragul dintre cer qi
pdmint. Ele sunt aducltoare de odihnl binemeritatA pentru cei ce au ostenit cu
rdvnd in ogorul Domnului, dupi cuvdntul dumnezeiesc al Mdntuitorului: ,rYeni(i
la Mine to(i cei osteni(i gi tmpovdratri qi Eu vd voi odihni pe voi!', (Matei I 1, 28).
Iubili credincioSi,
Am sf,v6rgit slujba inmormAntdrii, dupl rdnduiala noastra cregtind ortodoxd.
,,Am sivffrqit", adicd toli ne-am rugat. Slujba n-a fost fbcutd doar de preot qi
cAntdreti, ci de catre toli cei de fap. Prin insdqi prezenla dumneavoastri, prin flo-
rile aduse, prin lumn6rile aprinse, prin lacrimi gi inchindciuni, prin ascultarea cu
aten{ie a rugiciunilor qi cdntdrilor. Prin rostirea din tot sufletul a cregtinescului
,,Dumnezeu si-l ierte". Prin toate acestea, ali slujit gi dumneavoastrl.
Iat5, avem in mijlocul nostru pe cel care cu putin mai inainte vorbea cu noi, iar
acum se petrece spre intdlnirea cu cei dragi, adormiti intru Domnul. Suntem datori
t32
in aceste clipe sa pdm6nteascd, mdcar in datele ei mai
sI ne amintim de viala
importante: bbdrEta, copildria, tinerelea Si qcolile prin care a trecut, cdsdtoria,
tnieletnicirile, copiii, atasamentul fala de sfanta bisericd, frumoasele relalii cu
cei din iurul sdu. Ne vom cdldulzi, in infhligarea scurtei biografii de un precept
inJelept, care indeamnd: ,,de mor(i, numai de bine" (,,de._mortuis.nihil nisi bene").
'
Viitiomului se aseam6n6, inir-un fel, cu anotimpurile anului... Astfel, rdposa-
tul intru Domnul a trecut pnn primdvara copildriei, prin vara tinerelii, pira toam-
na maturitd(ii,iar la urma prin iarna bdtrdnelii, a neputintelor, dar qi a intelepciu-
nii. Dvs. din familie ii iunoagtefi mai bine decAt noi firuI vietii, cu bucuriile 9i
necazurile""ipe care, ca orice om, i"-i avut. Cu o purtareexemplar6, cu muncd cin-
stita gi cred^inti tare in Dumnezeu, s-a dovedit biruitor. El a murit nu ca un invins,
ci ca'un invingltor, ridicdndu-se, prin virtute, deasupra patimilor acestei lumi,
intdrit de cuvdritul MAntuitorulti: ,,In lume necazuri veli aveal dar tndrdznili, Eu
um biruit lumea!" (Ioan 16, 33). in contextul acestui cuvdnt ne amintim de un
minunat exemplu, dat de Awa Iosif din Pateric: ,,}-au adunat fralii odatd la Awa
Iosif Ei Sezdni ei Si tntrebdndu-l se bucura el, Ei cu toatd osdrdia le zicea: eu
impArat sunt astdzl Cdci am tmpdrdlit peste patimi!"s26.
Iubili credincioSi,
ni.,iir}u raposatului intru Domnul gi-a avut izvor in dragostea lui fald de
Sfdnta Biseriia, fapt constatat de noi toti. Aceasta credem cf, a fost una din
uittrlit" definitorii. Nu numai in duminici gi sarbatori, ci qi in multe alte prilejuri,
ddnsul era nelipsit de la bisericd. Era, cum se spune in limbli teologic, ry"ryb*
viu al Biserictt. Erao mladil6 roditoare in vila Hristos (Ioan 15, 5), bine;tiindu-se
cd ,,Biserica este Trupul lui Hristos" (Efes. l, 23). Mulli neqtiutori afirmE, sir-
-urii, ,,Eu nu md duc la bisericd, pentru cdSau: o am tn suflet"' " Sau: ,,Eu md rog
acasd, de ce trebuie sd md mai deplasez|" ,,$tiu atdgia care merg la bise-
ricd, dar se comportd ca niEte neiredincioli... " eti. Acestora--le aducem aminte
cuvintele Sf. Ciprian: ,,in alara Bisericii na existd mdntuire"sz' gi ,,Cine nu are
Biserica de mamd, nu poate avea pe Dumnezeu de tatd"'zr'
- -1" u""iuli duh graieEte qi Fericiiul Augustin: ,,in afara Bisericii poli avea totul
tnafard de mdntulre. fbp ivea cinstire, poli deline Evanghelia, poli avea cr-edilla
qi sa predici tn numele'Sfintei Treimi, clai niciodatd nu vei putel.gds.i rudntuire
decfri tn Bisericd"'20. CAt despre faptul cI 9i cei ce frecventeazd biserica se com-
potta un"oti ca cei necrediniiogi, ia oameni supuqi.gf$elii,.:vocdm cuvintele
cunoscutului teolog Origen: ,,Cbl'mai rdu membru al Bisericii nu poate fi c?m-
pirat cu nimeni itn aiunarile omeneEti'*'n. Biserica ii cuprinde nu numai pe
innji, qi pe cei p6cdtogi, care, oricdi de rdi ar fi, au qansa de a deveni - prin
"i
stradania - sfinli. Avem atAtea exemple in istoria Bisericii! Aga-
"*"rpuniatoare
dar, ferice de ciedinciosul care iubeqte Biserica, ,,stfulp qi temelie a adevdrului"

526. Pateric..., p. ll8.

527. Scrisoarea 73,2l,apud invd(dtura de cretlinld ortodoxd,Edit. IBMBOR, Bucuregti' 1952,
p.142
528. De unitate Ecclesiae,6, MIGNE, P.L. vol' IV, col' 502'
529. Apud N. MOLDOVEANU, op' cit.,p.44.
530. Contra lui Ce\s,3,29, MIGNE, P.G', XI, col. 957.
 133

(I Tim. 3, 15). Ferice de rdposatul intru Domnul..., care s-a mutat acum in Biserica
iereasca, dupa ce mai int-6i s-a dovedit iubitor al Bisericii pdmintegti. in duhul
acestei realitIli intelegem acum cuvintul scripturistic prin care am inceput ros-
tirea, ,rFericili cei mor1i, cei ce de acum rnor intru Domnal...".
Iubitri credinciogi,
Sufletul rdposatului intru Domnul ... se cdlEtoregte acum spre sdlaqurile ceregti,
dupd ce mai int6i se va infbtiga, ca tot pdmdnteanul, inaintea Dreptului Judecdtor.
Dupd mdrturiile unor Sfinli Pdrinfi, judecata sufletului, numitd Si particulard satt
peisonald, va avea loc peste 40 de zile"'. ln acest timp noi avem datoria sd ne
rug6m fierbinte pentru sufletul sdu, s6-i facem parastasele indAtinate, cu deosebire
cel de 4A de zlle, totodatl si facem milostenie in numele siu. Dar nu numai at6t.
Fafa de memoria lui mai avem c6teva datorii: s6-i imitdm faptele bune, s6-i impli-
nim sfaturile date noua mai ales in anii din urmd, cdnd inlelepciunea s-a impletit
cu bogata-i experienld a viefii, sI implinim ceea ce el n-a apucat sd mai incheie.
Toli cei de fa!6, prin prezenla noastrS, m6rturisim regretul cd ne despirfim de el,
totodati, mirturisim cd dorim retntdlnirea cu el. Pentru aceasta este nevoie,
desigur, sd viefuim in aga fel incAt Dumnezeu sI ne g6seascd wednici de o astfel
de reintdlnire, cu el qi cu ceilalfi dragi ai noqtri plecafi in veqnicie.
Suntem aici qi pentru a-i da creqtineasca iertare pentru cele ce in viat6, ca om,
va fi gregit fala de noi, dar Si pentru a ne cere noi tnqine iertare de la ddnsul pen'
tru cele ce i-am gregit. De incheiere, socotim potrivit sa evocam un fragment
dintr-o cdntare a slujbei inmormAntarii, fragment ce poate fi socotit testament
sufletesc al rdposatului: ,,Yilzhndu-mi zdcind fiiri glas 9i f?irn suflare,
plinge{i tofi pentru mine, frafilor qi prietenilor, rudelor qi cunoscu{ilor... $i
venifi tofi cari mi iubifi qi ma siruta(i cu s[rutarea cea mai de pe urmi... Ci
vi rog pe tofi qi cu stiruinfi cer voui, sii va ruga{i neincetat lui Hristos-
Dumneieu pentru mine, ca si nu fiu rinduit, dupi picatele meler la locul de
pedeapsi, ci si m[ aqeze unde este lumina viefii""2. Dumnezan sd-l ierte Ei sdJ
odihneascd. Amin.

III.3. b. PARENEZA LA PARASTAS

Atat la parastasele de obqte cdt gi la cele individuale, existl situafii c6nd ros-
tirea unui scurt cuv6nt este foarte binevenitd. Este adevlrat c6 la parastase se
vorbeqte foarte rar. Nu, ins6, din cauz6 cE asistenla n-ar dori c6teva cuvinte de
invalaiura gi de mAngdiere, ci din graba gi comoditatea unor slujitori. Nu trebuie
considerat6 pierdere de vreme prelungirea unei slujbe cu 5-7 minute, in care s-ar
putea spune cdteva lucruri de mare folos. Dimpotrivi. La o slujba de citeva ore,
de pildi la sdmbetele morfilor, cdteva minute in plus nu numai cd nu ar derania ge
nimeni, ci ar fi spre cdgtigul sufletesc al celor prezenl| La parastasele individuale
de asemenea: un scurt cuvdnt, cu o temd precisS, armonizatd cu elemente concrete
din viala celui pomenit, constituie un gest de respect pentru familia respectivS, o

531 . Yezi Teobgia tlogmaticd ortodoxii, Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR'
Bucureqti, 1958, vol. ll, p.943
532. Panihidu..., p. 42-43.
 t34
mdnd intinsd spre ei, fapt care ii va sensibiliza gi ii va apropia gi mai mult de
Sfhnta Biserici. Dimensiunea gi conlinutul acestor pareneze-vor fi hotdr6te de
datele concrete ale momentului respectiv. Sunt situalii cind familia este presata
de timp gi atunci preotul poate renunfa la cuvant, rostind doar un ,,Dumneieu s6-l
ierte!" qi ,,Dumnezeu sd primeascd!" Dar sunt alte situafii, gi nu pufine, cAnd se
simte nevoia unui astfel de cuv6nt, iar preotul nu are voie si abdiie de la datoria
propovaduirii. Literatura noastrd omiletic6 nu ne ofer6, din p6cate, prea multe
modele de parenez€ la parastase, ceea ce dovedeqte raritatea preocuplrilor in acest
sens"t. Totugi, in anexa finald reproducem mdcar un material minim pentru orien-
tarea in acest subiect:
t. invd(dturd cfrnd se face parastas, este un cuvdnt ce aparline lui Antim
Ivireanul"o, prin care - cu ajutorul unei pilde din Sffinta Scripturi (II Regi 12,15-
23) - ierarhul crrturar sfrtuiegte pe cei indoliali sa alunge tristetea gi sa-gi puna
nrdejdea in Dumnezeu: ,,cdci lacrimile si tntristdciunile nu dau nici un folos
morlilori nici pot sd-i intoarcd din viala cea vesnicd nici sd=i scoatd din gropi. $i
pentru aceia au pus lege dumnezeeStii apostoli, sd nu pldngem pre morli, ci sd-i
pomenim la infricosatele tainici si sd facem milostenii si alte faceri de bine pen-
tru ei, cd iaste pldcut tnaintea lui Dumnezeu si li se face mare folos si aduc multd
dobdndd si mdntuinld sufletelor.." tndemnurile reprezinti, intr-o formd concisd
qi clard atitudinea ortodoxd fala de un astfel de moment.
2. Cuvdnt la pomenirea eroilor, in ziua de Indllaret3s, este un fragment dintr-o
predicd rostiti pentru inviere, dar cu un confinut potrivit pentru parastasul consa-
crat eroilor. Acest fragment, precedat de o fraz6 introductivd gi urmat de inche-
ierea corespunzitoare, va avea un efect deosebit intru sensibilizarea celor
prezenfi5"'.
3. Se pot sdvdrgi parastase pentru cei vii?,,'
Rdspunsul la aceastl intrebare, incadrat in formule corespunzitoare de intro-
ducere qi incheiere, se prezintd sub forma unei pareneze binevenite pentru una din
s6mbetele morlilor, cdnd prezenla la biserica este numeroasd, preofii avtnd ocazia

533. Alteori, unele cuvintiri la parastas sunt prea lungi, contraindicate pentru a fi reproduse de
noi. Aga este de exemplu Cuvintare la parastasul celebrat cle Asocia(ia Transilvand pentru
Mitropolitul Anclrei $agunu, ca primul ei presedinte, Sibiu,29 iulie/10 august 1876, rostit de Pr.
Zaharia BOIU, care se deslEgoard pe l0 pagini tipdrite; vezi vol. Cuvintdri fitnebrale Si memoriale,
Sibiu, 1889, p. 13-23. L-arn rnenfionat, totu$i, pentru valoarea lui generali, pentru confinutul bogat,
posibil6 sursd de inspirafie pentru cei interesafi rnai indeaproape de biografia mitropolitului pomenit
Ei de activitatea omiletici a celui ce l-a rostit.
' 534. in vol. Didahii,Edit. Minerva, Bucuregti, 1983, p. 150-l5l; Anexa...p.240-241.
535. Autor prof. dr. Ioan BRO$U, in vol. Casa de la lerihon, fragment dintr-o predicd la
^Invierea Domnului, Arad, 1917, reprodus de Diac. Ch. COM$A, in Istoria predicei la romini,
Bucuregti, 1921, p.241-242; Anexu..., p.241. O frumoasi p renezd pentru pomenirea eroilor (a
celor cdzufi in dec. 1989) a publicat Diac. Ioan CARAZA, sub titlul Inimile vii ale eroilor martiri,
BOR, an. CIX, 1991, nr.l0-12, p.6l-65.
536. Noi ingine am {hcut acest experiment, din 1990 incoace. Reacfiile credinciogilor prezenli
au fost cu totul favorabile.
537. Autor: Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, in vol. Traclilie Si tnnoire in sluiirea linrgicd, Edit.
Episcopiei Dunirii de Jos, Galali, 1996, p. 296-297; Anexa... p.241-242.
 135

sI aducd limurire asupra unei chestiuni cu care suntem confruntafi adesea.

Desigur, textul necesitd cdteva mici intervenfii qi in conlinut, in sensul adaptirii
la condiJiile concrete.
4. De ce folosim colivd, colac Ei vin la sluiba parastasului?sr* - intrebare al
cdrei rdspuns, ca qi in precedentul exemplu, poate fi intrebinlat cu mult folos la
pomenirea mo(ilor, mai ales la parastasele de obqte. Evident, cu adaptf,rile ce se
impun.

La sfhrqitul analizeimodelelor r"r""iu,", precizdmacum cdteva date speciale

cu privire la tematicd gi redactare.
Tematicu va fi in consonan!5 cu dublul scop al acestei pareneze, acelaqi cu cel
al necrologulti: mdngdierea celor indoliali Si edificarea lor cu privire la doctrina
ortodoxi legatl de slujbele pentru cei adormifi. Mdngdierea qi edificarea se pot
face simultan, in cadrul aceleiagi pareneze, printr-o proporfionare potrivitd a ele-
mentelor componente. in paralel cu tema abordatii, se vor include gi cuvinte
mdng6ietoare, incurajatoare in perspectivd eshatologicd, pentru cei prezenfi.
Intre temele posibile menliondm urmdtoarele: folosul rugdciunilor pentru cei
adormilisse; soroacele de pomenire a morlilor; semnificalia cuvdntului ,,paras-
tas"; semnificalia colivei Ei a ofrandelo4 tn general; importanla milosteniilor /d-
cute in numele celor adormili; viala moral-creqtind a urmasilor semn de prelui-
re pentru cei adormili; rdtdcirile sectare cu privire la pomenirile morSilor; vir-
tulile celui rdposat, ca exemple pentru urma$i; despre iudecata particulard Si uni-
versald a sufletelor; despre rai $i iad; despre comuniunea dintre vii Si adormili;
Cu privire la redactare mentionim c6, indiferent de tema abordatI, se impune
o pregdtire atenta. Cuvdntul va fi scurt, cuprinz6nd datele esenliale din punct de
vedere doctrinar, la care se vor adduga elementele de circumstanla. Spiritul eclec-
tic, organizatoric Ai de adaptare al vorbitorului trebuie valorificat la maximum.
Intrucdt la parastase participd, de obicei, gi cregtini care frecventeazdmai rar bise-
rica (sau deloc!), preotul are prilejul s6-i c0qtige, prinh-un cuv6nt elaborat cu grijl
gi rostit corespunzdtor. CAnd parastasul este individual qi preotul cunoaqte
biografia celui rdposa! in parenezl vor fi evocate acele elemente din viala defunc-
tului care constituie exemple demne de urmat pentru ascultltori. La parastasele de
obSte (sdmbetele morlilor), preotul va aborda teme cu caracter general'a('. Pentru
reugita parenezei se va tine seama qi de alegerea momentului oportun pentru ros-

538. Idern, in v ol. B is ericd s i cult..., p. 200-20 I ; A nexa...p. 242-243.

539. Pentru aceastil teme, una din cele mai frecvent abordate, a se vedea unnitoarele studii: Pr.
prof. dr. N. NECULA, Rugdciunile pentru cei ufutrmili, in indrumdtorul bisericesc, Buz6u, 1983,
p.66-69; drd. C. STRUG ARllJ, Griia pentru mor(i tn cultul Si spiritualitutea orktdoxd, in BOR, an.
cI, 1983, nr. 9-10, p.679-691; Pr. drd. V. GORDON, Rugdciunile pentru cei adormili in e4tunere
cutehetictl, in G.B, an. XLIII, 1984, nr. l-2, p.93-106.
540. Un rnodel de parenezd pentru sflrnbetele rnorJilor a publicat Pr. D. SOARE, sub titlul la
.sdmbdtu ldsatului sec tle carne, in G.B, an. XXVIII, 1969, nr. l-2,p.28-30, in care expune siste-
rnatic rnirturii scripturistice qi patristice in sprijinul rugiciunilor pentru cei adormili. Materialul este
foarte util pentru astfel de pareneze, dar fonna in care se prezintiA este prea dezvoltatS pentru o sin-
gurd cuvintare, depiigindu-se timpul optim de rostire.
136

tire. in aceastd privinla recomanddm doui inomente, din care se va a]eg9 cel mai
potrivit cu situalia concret6: fie intre Sfhnta Liturghie qi.parastas, fie in timpul
parastasului, inainte de ,,veqnica pomenire". Din practicaliturgicA am constatat ci
primut este mai potrivit la parastasele de obqte, al doilea la cele particulare. Dupd
,,vegnica po*"nir"" crediniiogii sunt deja in migcare, se preg6tesc
pentru-imp64it,
iurr't"tn de neribdare, incdi incercarea de a vorbi acum este contraindicatd.
"
Model de parenezi la Parastas
PLAN (PENTRU UNA DIN SAMBETELE MORTILOR)

Textz ,,Cu Slintii odihne$te Hrisktase, sufletele adormililor robilor Tdi, unde nu este durere,
nici
intristare, nici s*spin, ci viald fdrd de s/drSit."
Formula de adresare: ,,iubi1i credincioqi" (sau,drept-miritori cregtini")'
Introducere: - pentru cei aaormill ne putem ruga in fiecare zi 9i in orice loc, dar Biserica a r6n-
duit gi zile speciale de pomenire pentrt ei, sdmbetele morlilor, cind rugiciunea ficuta in comun este
mai puternicd, prin sivirgirea Sfintei Liturghii 9i a parastasului de obqte'
tratare: --parastasui face parte din capitolul liturgic al rugiciunilor pentru cei adormili, de
importanti mAntuitoare;
- semnificalia cuvdntului parastas ;
lncheiere: - indernnul de a nu-i uita nici pe viitor pe cei plecafi;
- exprimarea nedejdii c6 slujba ce s-a {Ecut va fi primiti inaintea Domnului, at6t din partea
credinciogilor, cat qi din partea sluiitorilor.

PARENEZA DEZVOLTATA
nu este
,,cu sfin(ii odihneste, Hristoase, sufletele adormililor robilor Tdi, unde
durere, nici tntristare, nici suspin, ci viald fdrd de sfAr;it"'
Drept-mdritori cre$tini,
Aceste cuvinte lituigice exprimd nadejdea noastrd cd cei adormiE, Pentnr car.e
facem astizi pomerirei odihnesc cu Sfiniii, in impardfiaCerurilor. Pentru morfii
no$tri noi ne putem ruga, de fapt, in orice zi:- aprindem candelele acase, ii
;;"ri; in rugaciuni, pit"* merge chiar la biseric6, de asemenea 9i la mormdnt
iu .a o lumenare. Dar"Sfrnta Bisericd a rflnduit 9i zile speciale de
"p.irA"ri
po*"rii", sdmbetele morlilor, c6nd rugdciunea este mai puternice, intrucat se
iace itr comun, prin sav6igirea Sfintei Liturgt ii $i a parastasului de obgte- .De
aceea,ne bucurdm pentru dumneavoastrd, cei-care astdzi a[i venit in Sfhnta bise-
ric6, ar6tdndu-va iuiirea fat6 de cei plecali, dovedind, de fapt, cI nu i-ati uitat.
Prin toate acestea, cei pe ii pomenim av astdzi mare m6ng619r9, ain-{afl
"'*"
Domnului. ,,Cereii qi ni se na da!'i, aspus Mantuitorul nostru Iisus Hristos (Matet
7, 7). Noi cerem asidzi, cu credinfa tire, odihnd_pentru cei dragi ai noqtri
plgc-alt
in veqnicie. $i nAdAjduim cd Dumnezeu va asculA rug_6ciunile noastre, spre folo-
Aur: tn zadar s-a rdnduit prin
sul lor sufletesc. C6ci spune sf. Ioan Gur6 de ,,Nu
iiiiioti "o sd se facd inaintea tnfricosdtoarelor taine pomenirea celor morli; ei
au Stiut cd de aici izvordste mare foloi, mare binefacere pentru ei"'o'.

541. Omilia III-a cdtre Filipeni, MIGNE, P.G. LXII' col.2M'

 137

Iubili credincioSi,
Parastasul este una din formele hadilionale ale rugdciunilor pentru cei ador-
mifi. El este nu numai o manifestare a iubirii fafd de cei plecafi, ci un act liturgic
deosebit de important pentru m6ntuirea lor qi a noastrA. Este un act de comuniune
cu ei, pe care mormintul n-o poate opri. Cdci ,,iubirea ca moartea e de tare"
(Cdnt. Cdnt. 8, 6) gi, de fapt, ,,mai tare decdt ea, cdci ea naqte viala qi o mdntu-
ieSts"'oz. Pe noi, care credem in inviere, agadar in reintilnirea cu cei dragi,
moartea nu ne infricoqeazd. Un scriitor francez, Maeterlinck, laureat al premiului
Nobel, vorbegte despre moarte, nu ca despre un egec, ci ca despre un triumf:
,,Moartea nu este decdt triumful spiritului asupra materiei..."Y3. In aceeaqi
credintd facem gi noi aceste pomeniri.
intrucAt cuv6ntul parastas este foarte des intrebuinfat in rostirea noastri litur-
gica, socotim potrivit s6-l tdlcuim, fdrd a intra, desigur, in amlnunte obositoare.
Este un cuv6nt grecesc, fidpd6td6tE, care inseamnd, intre altele, ,,a sta aldturi
de..., infdttsare tnaintea cuiva, miilocire"w. Agadar, alaturi de cine stim? Desi-
gur, unii alaturi de allii, in comuniune sffintd de rugiciune, dx aldturi Si Qe
sufletele pentru care ne rugdm qi pentru care miilociminaintea lui Dumnezeu. In
fala Lui st6m, cu credin!6 qi nldejde c6 rugiciunile, izvor6te din dragostea noas-
tr6 pentru cei adormili, vor fi bine primite. Cu toate cd nu-i vedem qi nu-i auziry,
ii simfim aproape. in Sfanta Bisericd, cerul se uneqte cu plmintul. Ei, prin voia
Domnului, ne pot vedea qi ne pot auzi. Noi nu trebuie sE socotim c5 intre spafiul
nostru de aici gi salagurile lor ceregti sunt distanle de neparcurs. Dacd Dumnezeu
voiegte, ei pot fi prezenli aici, in bisericd, in chip tainic, desigur. Ne pot vedea, ne
pot auzi, pot fi fericifi c6 se roagd impreund cu noi. Sfdnta Liturghie este sluiba la
care noi ne rugdm tmpreuna ca ingerii, cu Sfinlii Ei cu cei penttu care facem
pomeniri. Pe acelagi sfhnt disc, la proscomidie, scoatem pirticele gi pentru vii 9i
pentru adormifi. Acest fapt m6rturisegte comuniunea de iubire dintre noi. De
aceea, repet6m, prin voia Domnului, ei au putut fi prezenti aici, bucurindu-se de
prezen[a noastri qi mingiindu-se de rugdciunile fbcute gi darurile imparfite pen-
tru ei.
Drept-mdritori creS tini,
Vi indemnlm ca gi pe viitor sd arAtali aceeagi dragoste 9i recunoqtinld pentru
cei plecati din familiile dumneavoastrS, ludnd parte la slujbele consacrate 1or, in
sdmbetele morfilor. Este vorba de citeva ore pe an... Cei plecafi, mai ales parintii
gi bunicii nogtri, c6te ore nu au sacrificat pentru noi, atunci cdnd erau in viat6? In
nddejdea ci aceasti Sfhnta Liturghie gi parastasul pe care-l vom s6virqi peste
c6teva clipe vor fi bine primite inaintea Domnului, pentru cei dragi ai noqtri, sI
rostim cu tofii ,,Dumnezeu s6-i ierte gi sa-i odihneasc6!" Amin'

542. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Cuvdnt pentru rdntluielile celor de pe urmd..., p. 34.
543. MAETERLINCK, Maurice (1S82-1949), Sablier, p. 127, apud T. SIMENSCHY, op. cit',
p.326.
544.YeziDicl. A. BAILLY,p. 1476, col. III: ,,ttction de placer auprAs..." ou,*t'our les yeux
de..."; ,,action tle se prdsenter en public" etc. Vezi 9i Pr. prof. dr. E. BRANI$TE, Lituryica gene-
rald..., p. 494.
138

III. 3. c. PARENEZE iN CeZUnr DE CALAMITATI NATURALE,

SAU ALTE NENOROCIRI
Nenorocirile care se abat asupra unui linut, sau unei parohii, nu pot fi trecute
cu vederea din planul propovlduirii. Pe ldngl ruglciunile specifice care se fac in
asemenea situafli, preotii vor rosti qi scurte cuv0ntdri de mdng0iere gi imblrbEtare
pentru cei lovili de o nenorocire sau alta. Avem exemple in acest sens la Sfinfii
Vasile cel Mare qi Ioan Gurd de Aur. Primul ne-a l6sat o cuv6ntare cu prilejul unei
secete, urmatl de foamete. Cuvdntarea este tradusd de Pr. Nicolae Donos gi
tiparita in vol. Modele de cuvdntdri bisericeStiso'. SfEntul Vasile face mai intAi o
analizd a cauzelor grelei incercf,ri care s-a abdtut asupra oamenilor, arit6nd ci
,,Necazurile Si durerile sunt trimise Si cu scopul de a tncerca su/letele, a ispiti
inimile Si a scoate la iveald pe cei virtuoSi, fie bogali, /ie sdraci. in astfel de
impreiurdri nu existd mai bund piatrd de fncercare Si pentru unii qi pentru
ceilalli; dupd rdbdare se cunoaste valoarea fiecdruia, anume: bogalii sunt oare
darnici Si milostivi? Sdracii sunt ei oare inzestrali cu rdbdare, sau, dimpotrivd,
cdrtitori Si nerecunoscdtori, ori schimbdndu-se dupd tmpreiurdri, ca niSte trestii
cldtinate de vdnt? "s4('. Dar nu uitA sd incurajeze pe cei napastuifi: ,,Nu te descu-
raia! Cdci descuraiarea peste mdsurd este izvor al pdcatului. descuraiarea
sldbeEte mintea, tulburd sufletul Si duce pe om la pdcatul greu al nerecunoStin[ei.
Dimpotrivd, pune(i nddeidea in Dumnezeu. Ce, crezi cd El trece cu vederea
necazul sau lipsa tn care te zbali? "5a'
Smntul Ioan Gurd de Aur a excelat qi in pareneze la astfel de momente. Dam
ca exemplu Cuvdntdrile despre Statui'or qi Omilia dupd cutremur".inlegdturd cu
primele, amintim c6 ele au fost rostite in urma unei revolte din anul 387 a antio-
hieniloq care au ddrdmat statuile impiratului Teodosie, din pricina miririi unor
taxe. Furia impdratului la auzirea vegtii a fost foarte mare, ameninfand cu exter-
minarea totald a oraqului. in aceste condilii, episcopul Flavian s-a dus la Constan-
tinopol, pentru a cere iertare impiratului, in numele poporului, iar Sf. Ioan Gurd
de Aur a rostit in Antiohia cuvdntdrile despre statui, spre a imbdrb6ta pe loca-
nici"". Mai intdi evidenliaz6 gravitatea evenimentului: ,,Ce sd spun Si ce sd grd-
iesc? Vremea de fald e a lacrimilor, nu a vorbelor: a tdnguirilor, nu a cuvdn-
tdrilor; a rugdciunii, nu a discursurilox Mdrimea celor sdvdrSite e aSa de cum-
plitd, rana e atdt de greu de lecuit, meteahna e atdt de ndprasnicd Si mai presus
de orice tdmdduire, avdnd nevoie de aiutorul cel de sxls"ssr, iar apoi propune
solutia: ,,Sd vd tntoarceli la cugetul cel drept Si atunci vor tnceta relele ce au
cuprins cetatea. Biserica nu este un teatru, ca sd ascultdm pentru desldtarea

545. Hugi, 1927,p. l-23;vezi gi fragmentul reprodus in MMS, an. XXX, 1954, nr. l-2,p. 19-22.
546. lbidem, p. I l-12.
547. Ibidem, p. 14.
548. Traduse la noi de $t. BEZDECHI, in vol. Prcdici la statui, partea I, Rrn. V6lcii, 1937,232 p.
549.La J. BAREIILE, Oeuvres comp0tes de S. J. Chrysostome, ( Opil.ia tdv oeiopov), texl
grec-francez, Tom. IV Paris, 1866, p.495-500; Anexd...,p.243-245.
550. Vezi Pr. prof. dr. L G. COMAN, Patrobgie, p.200.
55 l. La $t. BEZDECH| op. cit.,Predica a II-a Despre Stutui, p. 46.
 139

noastrd! De aici trebuie sd pleci cu un folos, alegdndu-te cu ceea ce este de

prel...""'. $i pulin mai incolo adaugd: ,,Bizuindu-ne, deci, pe aceastd credinld, sd-L
chemdm (pe Dumnezan, n.n.) necurmat, sd ne indeletnicim ctt rugdciuni Si sd ne ingri-
iim cu toatd os,irdia de celelalte virtu[i, ca sd scdpdm de primeidia ce bate la uSd, Si
sd ne facem wednici de bunurile viitoare, de care fie ca sd avem cu tolii parte'6n.
Omilia dupd un cutremur, a fost rostitii tot in Antiohia, dar nu se qtie cdnd gi
in De imprejurdrissa. Aceasti predici nu este foarte extins6, comparativ cu predi-
cile hrisostomice, in general. Totugi, rostirea ei depEqegte 45 min. ca timp. Dup6
cum reiese din text, Sfintul Ioan era bolnav c6nd a rostit-o. Totuqi face un efort
suplimentar, spre a nu-i ldsa nemdngdiafi pe cei care agteptau cuvdnt de la el. Felul
cum motiveazdacest efort este de-a dreptul jertfelnic Ai genial, totodati: ,,Astfel o
mamd, chiar bolnavd /iind, va prefera ca pruncul sd-i sugd sdnul cu riscal de a o
secdtui, decdt sd-l vadd murind de foame. Astfel prefer Si eu sd-mi vdd trupul
secdtuit... Cdci cine n-ar fi fericit sd-Si verse sdngele pentru voi, care ardeli de
credinfu Si ave(i un zel admirabil, manifestdnd sentimente de pocdinld atdt de
impresionan[s2 "sss Sf]ntul Ioan arati, apoi, cAteva din cauzele pentru care Dum-
nezev a pedepsit cetatea (nemilostenia bogatilor, viciile de tot felul etc.), dar incu-
raieazd. pe creqtinii care s-au remarcat prin rugiciuni qi privegheri in acele zile de
urgie, numindu-i ,,protectori Si salvatori ai cetdlii"ss6.
Asemeni acestor doi mari Sfinfi Parinli, propovlduitorii de astdzi sunt datori
sa mingdie prin cuvdnt pe cregtinii lovifl de necazuri. Un exemplu edificator in
acest sens ne-a lSsat in literatura nostri omiletici neobositul ierarh Grigorie
Comga, intr-o parenezd intitulati Predicd la caz de nenorociri extraordinare
(revdrsdri de ape, secetd mare, etc.), pe care o reproducem in Anex6"'. Cuvdntul
are in fa!6 un text scripturistic, care-i imprima de la inceput o notd incurajatoare:
,,Eu sunt Dumnezeul tdu, cel ce lin dreapta ta, carele zic lie: nu te teme!" (Is. 4l,
13). Iata cum motiveazd,, apoi, autorul existenla necazurilor: ,,Dumnezeu trimite
necazurile, pentru ca omul sd-Si dea seama cd nu pdmdatul este lara lui ade-
vdratd. Dumnezeu vede cdnd lucrurile pdmdnteSti pot sd devind o primeidie pen-
tru om Si atunci ti trimite nenorociri ca sd se desmeticeascd. Intr-adevdr prin
necazuri tnvald pe om la tdrie. Arborii mari prin bdtaia vdnturilor se intdresc.
Aurul nu se scoate din topitoare pdnd ce nu s-a curdlit deplin..." Dacd inceputul
parcnezei l-a fEcut printr-un text biblic, ales cu tact pedagogic, tot aga gi sfrrgitul
este reprezentat de un citat deosebit de semnificativ: ,,Nu sunt vrednice pdtimirile
vremii de acum de a se asemdna cu slava viitoare, care va sd se descopere tntru
zroi "(Rom.8, l8).

552. Ibillem, p. 47.

553. Ibidem, p. 65.
554. ,,Quelques de ses paroles induisent A croirc qu'il pntnoqa ce discuurs hors de la ville, dans
une des eglises pour lesquelles les habitants d'Antioche avaient une dlvotion particahAre. Aucun
rensegnement ne nous ttli/ie sur l'annie ou se produisit ce tremblement de terre(subL n.), la J.
BAREILLE, op. t'it., p.495.
555. Ibidem, p. 496.
556. Ihillem, p. 500.
557. Extrasd din vol. De lu leugan pind la moarte, Arad, 1927, p. 3l-33; Anexa, p.245-24.6.
140
rF

DupI incursiunea pe care am fbcut-o in aceastd categorie de pareneze, prin

analizarea cdtorva modele, addugdm cd Molitfelnicul cuprinde gi rugiciuni la boli
molipsitoare, la weme de secet6, sau de prea multd ploaie, la izbdbirea de cutre-
mure qi la orice fel de nenorociri ce se pot abate asupra unei comunitifi, rugiciuni
care sunt incadrate in anumite rdnduieli, alcdtuite cu scopul de a atrage mila.lui
Dumnezeu qi, totodatS, de a incuraja pe credincioqi in astfel de situafii's*. Aces[ al
doilea scop trebuie intarit qi cu un cuvdnt parenetic, aga cum amvdnfi c6 au pro-
cedat, de exemplu, Sf. Vasile cel Mare qi Ioan Gurd de Aur, in situalii similare"'.
Astfel de pareneze vor include in cuprinsul lor versete biblice (sau chiar pilde
scripturistice) pi"in care se evidentiazd faptul c6 nenorocirile sunt trecitoare,
veqnicd fiind purtarea de grija a lui Dumnezeu. Totodatd, se va face apel la cuvinte
intiritoare ale Sfinfilor Parinfi. Nu vor lipsi, desigur, elemente incurajatoare luate
din viafa cotidianS, respectiv din mediul concret in care vietuiesc ascultltorii, aqa
cum a procedat episcopul Grigorie Comqa ?n pareneza analiz-atd mai sus cu titlul
Predicd la caz de nenorociri extraordinare (revdrsdri de ape, secetd mare etc)s''.
Tematica acestor pateneze se va conforma cazurilor concrete, dar va finti spre
scopul principal enunlat deja: intdrirea nddeidii credincioSilor in Dumnezan.
IntrucAt in tara noastrE se abat adesea calamitali naturale, precum cutremurele,
inundafiile, molime, secete g.a. preotul va utiliza acest gen parenetic ori de cdte
ori se vor intdmp^la astfel de nenorociri. In acest mod va aplica principiul actua-
litd(ii omiletice.lntrucit la noi cele mai frecvente calamitiili sunt cele provocate
de inundafii, propunem mai jos un model de parenezd la astfel de cazuri.

Model de parenezi in cazuri de inundafii

PLAN
Textul: ,,Eu sunt Dumnezeul tdu, Eu intdresc dreapta ta Si ili zic: <du te teme, cdci eu sunt aiu-
torul tdu.)r" (ls. 4l, l3);
Formula de adresare: ,lubilii mei /ii tluhovnicesti."
Introducere: - via{a oarnenilor este presirati atAt cu bucurii cAt gi cu necazuri;
- peste (inutul nostru s-au abitut inundafii care au provocat o mare intristare;
Tratare: - de ce Dumnezeu ingiduie necazurile?
- cum trebuie s6 primim, din punct de vedere cregtin, necazurile ce vin asupra noastrd;
- intdrirea nndeidii in Dumnezeu, Care va aiuta la ieSirea din necaz.
Incheiere: - indemnuri la strAngerea de ajutoare pentru sinistrafi.
- evocatea unei rugdciuni din slujba speciald lhcut6 pentru incetarea ploilor.

PARENEZA DEZVOLTATA

,,Eu sunt Dumnezeul tdu, Eu intdresc dreapta ta Ei ili zic: <Nu te teme, cdci eu
sunt aiutorul tdu.> " (Is. 41, 13);

558. De ex. Molitlizlnicul, edilia 1937, p.343 - 427

559. Vezi supra p. 138-139.
560. Anexi, p.245-246.
 t4t
Iubilii mei fii duhovniceSti,
Am citit aceste cuvinte din Sf0nta Scripturi, spre a ne aduce aminte de Tatil
nostru Cel ceresc, spre Care ne indrept6m nddejdea, acum, cind peste finutul nos-
tru s-au abatut mari inundafii care au provocat, nou6 tuturor, multd intristare. Noi
qtim ca viala omului este presdrata atit cu bucurii, cdt qi cu necazud. De aceea qi
Sf. Ap. Pavel indeamnd: ,,Bucara(i-vd cu cei ce se bucurd qi pl6nge(i cu cei ce
plfrng!" (Rom. |2, 15). Acum suntem chemafi sd pldugem cu cei ce pldng, nuin
sensul vdrsarii de lacrimi, ci in scopul de a fi aleturi, spiritual 9i material, fala de
cei care au suferit mari pagube in urma acestor calamitdfi. De aceea am s6virqit
astizi o slujb[ speciald, prin care ne-am rugat cu genunchii pleca]i, ca Bunul
Dumnezeu sd ne intdreascS, spre a trece creqtinegte peste suferinfele de acum.
Iubili credincioSi,
Ori de cAte ori se abat asupra noastrd necazuri, ca cele de acum, sau de a1t6
natur6, se ridica intrebari de genul ,,de ce Dumnezeu ingnduie necazurile? ,,Este
greu de dat un rdspuns complet, pentru c6, de fapt, numai El gtie cu adevdrat de
ce se intdmpld aqa. O incercare de rispuns putem avea, totuqi, dacd apelam la
Sffinta Scripturd qi la Sfinlii Parinli. Vom observa, din exemplele pe care le vom
evoca, ci Dumnezeu, fie ne pedepsegte pentru pdcatele noastre, fie ne pune la
incercare credinla, ddrnicia, rdbdarea g.a. Astfel, cuvintele rostite de Domnul prin
profetul Isaia sunt in mare mdsurd actuale: ,rNelegiuirile voastre au pus despfir-
(ire intre voi Si Dumnezeul vostru qi pdcatele voastre L-au ffrcut sd-$i ascundd
fa(a... Pentru crt mfrinile vofrstre sunt tntinate cu shnge Si degetele voastre cu
nelegiuiri; buzele voastre grdiesc cuvinte mincinoase qi limba voastrd strAm-
bdtate... (Is. 59, 2-3). Agadar, putem recunoaqte, frrE a greEi, ci Dumnezeu ne-a
pedepsit pentru pdcatele noastre. Aceasta nu inseamnd cd nu ne iubegte. Cdci zice
dumnezeiasca Scripturi: ,rDomnul ceartd pe cel pe care il iubeEte Si ca un
Pdrinte pedepsegte pe feciorul care Ii este drag..." (Pilde 3, l2). Pe de altd parte,
prin necazuri, ni se incearcd credinta, a$a cum gtim din pilda dreptului Iov, cunos-
cuti noud tuturor. in duhul acestui exemplu biblic, spune Sf. Vasile cel Mare:
,,Necazurile Si durerile sunt trimise Si cu scopul de a incerca sufletele, a ispiti
inimile Si a icoate la iveald pe cei virtuoSi, fie bogali, fie sdraci. in astfel de
imprejurdri, nu existd mai bund piatrd de fncercare Si pentru unii Si pentnt
ceilalli; dupd rdbdare se cunoaste valoarea fiecdruia, anume: bogalii sunt oare
darnici Si milostivi? Sdracii sunt ei, oare, tnzesrali cu rdbdare, sau, dimpotrivd,
cdrtitori Si nerecunoscdtori? Sau, schimbdndu-se dupd impreiurdri, ca niSte
trestii cldtinate de vdnt..."s6t.
Acestor explicafii le addugim cuvintele unui episcop romtn, de wedincd po-
menire, Grigorie Comqa de Arad (1889-1935): ,,Dumnezeu trimite necazurile,
.pentru ca omul sd-Si dea seama cd nu pdmdntul este lara lui adevdratd. Dum-
nezeu vede cdnd lucrurile pdmdnteSti pot sd devind o primeidie pentru om Si atunci

561. La Pr. N. DONOS, op. cit., p. ll'12.

 142

fi trimite nenorociri ca sd se desmeticeascd. intr-adevdr prin necazuri tnvald pe

om la tdrie. Arborii mari, prin bdtaia vdnturilor se tntdresc. Aurul nu se scoate
din topitoare pdnd nu se curdld deplin..."K,2
Care trebuie sa fie atitudinea noastrd fata de nenorocirile ce vin peste noi?
Exemplul cel mai elocvent il avem tot la dreptul Iov, care, dupd ce a pierdut toate
bunurile materiale pe care le avea a rostit cu senindtate: ,,Gol am iesit din pante-
cele mamei mele Si gol md voi tntoarce tn pdmdnt! Domnul a dat, Domnul a
luat; fte numele Domnalui binecuvfrntat!*(1,21). $i tot el spune, putin mai
departe: ,,Fericit este omul pe care Dumnezeu tl mustrd! sd nu dispreluiesti cer-
tarea Celui Atotputernic. Cdci El rdneste si El leagd rana, El loveste Ei mdinile
Lui tdmdduiesc (4, 17-18). Acest exemplu minunat ne intdreqte pe noi acum,
bineqtiind cd Dumnezeu nu ne pdrlseqte, de fapt, niciodati: ,rlatd, Eu sunt cu voi
tn toute zilele, pdnd la sfirqitul veacurilor!" - a spus M6ntuitorul Iisus Hristos
(Matei 28, 20). Sd zicem, agadar, cu Sf. Ap. Pavel: ,,Sd linem mdrturisires
nddeidii cu neclintire, pentru cd credincios este Cel ce a figdduit!,, (Evr. 10, 23).
in acelagi duh, grlieqte Sf. Vasile cel Mare: ,,Nu te deicuraja! Cdci descura-
iarea peste mdsurd este imor al pdcatului, sldbeste mintea, tulburd sufletul si
duce pe om la pdcatul greu al nerecunostinlei. Dimpotrivd, puneli nddeidea in
Dumnezeu. ce, crezi cd El trece cu vederea necazul sau lipsa in care te zbali?"''3.
Chiar gi cel care a pierdut totul, in urma acestui cataclism, poate, prin credin!6,
nAdejde qi dragoste de munc6, s-o ia de la capdt. Ne amintim, in acest sens, de
indemnul inspirat al unui poet britanic, de origine indiand, Rudyard Kipling, lau-
reat al premiului Nobel, in extraordinara poezie If (Dacil, in care spune, la un
moment dat: ,,De poli risca deodatd intreaga ta avere / $i tot ce-ai stdns tn viald
sd pierzi tntr-un minut / $i-atuncea, fir-a scoate o vorbd de durere / Sd-ncepi a.go-
niseala, cu calm, de la-nceput..."5'*.
Ceea ce avem de frcut, practic, ne invald Sf. Ioan GurI de Auq care ne reco-
mandi un comportament cregtin pe care sd-l urmlm neabitut: ,,Sd vd intoarce(i
la cugetul cel drept Si atunci vor inceta relele ce ne-au cuprins. Biserica nu este
un teatru, ca sd ascultdm pentru des/dtarea noastrd! De aici trebuie sd plecdm
cu un folos, alegdndu-ne cu ceea ce este mai de prel... Bizuindu-ne pe aceastd
credinld, sd-L chemdm pe Dumnezeu necurmat, sd ne tndeletnicim cu rugdciuni
Si sd ne tngriiim cu toatd osdrdia de celelalte virtili, ca sd scdpdm de primeidia
ce bate la uSd, Si sd ne facem vrednici Si de bunurile vielii viitoare..."s"s.

562. Predicd lu cozuri de nenorociri..., din vol. De la leagdn pdnd la moarte, Arad, 1927, p. 32
563. La Pr. N. DONOS, op. cit., p. 14.
564. Traducere liberi. Textul original: ,,lf'you can make one heap of'all your winnings / And risk
it on one turn o/ pitch<tnd-toss / Ancl ktse, und sturt again ut your beginnings / Antl never breathe
u worul ubout your /o.r's", din vol.,Treusury ol'english yerse new and old, by A.S. COLLINS,
London, 1934, p.360; Rudyard KIPLING, 1865-1936; (Premiul Nobel - 1907).
565. Pretlicu u II-u Desprc Stutui, apud $t. BEZDECHI, op. cit., p. 47,65.
 r43
Iubili credincioSi,
Avdnd inaintea inimilor aceste inv6!6turi, vom pleca spre casele noastre cu
nndejdea sporia ci Dumnezeu, ca un P6rinte bun, ne va ocroti qi in aceste zile
grele pentru noi. va trebui, totodatd, s6 depunem partea noastrE de efort, spiritual
gi material. Sr fim alaturi de cei nap6stuifi gi cu rugiciunea gi cu bratele gi aju-
torul concret. in acest sens, socotimia este necesar ia cei ce au posibiiitali-mate-
riale sd contribuie financiar, sau cu obiecte, la colecta pe care o deschidem pentru
cei sinistrafi. Aqteptam cu incredere roadele darniciei dumneavoastr6.
Sa-I mulfumim, agadar, Domnului, c6 ne-a invrednicit sd participim la sfhnta
slujba de astizi, care ne-a int6rit nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu. incheiem
invocind o scurti rugdciune, pe care am auzit-o pulin mai inainte, in timpul sluj-
bei: ,, Cdtre Tine, Mdntuitorul nostru, Dumnezeule prea veSnice, alergdm noi
pdcdtosii robii Tdi si cu lacrimi intru pocdinld cdzdnd strigdm fie: iartd, iartd,
indurate, pe poporul cel fdrd de rdspuns, si sd nu ne pierzi pe noi cu revdrsarea
ploilor celor nemdsurate Ei cu reaua prefacere a vdzduhurilor; ci dd senin si
tnmulyeqte roadele pdmAntuhi, ca un lubitor de oameni"',,6. Amin.

Tot un moment de intristare .o"J,r, Ei plecarea preotului in altd parohie,

eveniment ce se petrece adesea in "rr"zilele noastre. intristare mai ales pentru credin-
ciogii care s-au ataqat sufletegte de preotul care i-a pastorit cu wednicie. Desigur,
la un astfel de moment, preotul care pleacd va rosti o parenezdpotrivita cu situalia
dat6: le va mul;umi credinciogilor pentru sprijinul acordat in misiunea desfbguratd
gi ii va incuraja sd aibd nddejde cd Dumnezeu le va rdndui curdnd un alt p6stor, pe
care ii indeamni sa-l sprijine cu toatd solicitudinea, pentru bunul mers al vielii
religioase. Astfel de cuv0ntiri implica o stare emolional6 deosebitd, de ambele
pdrfi, vorbitor qi ascultdtori. Se vor evita, desigur, frazele lacrimogene, dar tonul
general va fi plin de duiogie, ca expresie a dragostei ce s-a creat intre pistor gi
pastoriJi. Se va sublinia faptul ci despdrlirea nu va fi total6: comuniunea creatdva
continua prin rugdciunile pe care preotul le va face penku cei pe care i-ap6storit,
asemenea gi credincioqii pentru fostul slujitor.
O astfel de cuvdntare a rostit Sf. Grigorie Teologul cu ocazia renunldrii la
scaunul arhiepiscopal din Constantinopol, in iunie 381, din care reproducem
urmdtorul fragment: ,,k las cu bine biserica invierii care-li ai numele din dreap-
ta credin(d; te las cu bine monument al biruinlei...Te las cu bine mare Si vestitd
bisericd...Rdmas bun voud tuturor locasurilor sfinte ale credinlei...Rdmdne(i cu
bine Sfinli Apostoli, ceresc sobor, care mi-ali servit ca indrumdtori in luptele
mele; te las cu bine scaun episcopal, cinste invidiatd Si plind de pericole... Rdmdi
cit bine sinod al episcopilor, fmpodobit cu virtutea Si vdrsta preolilori voi toli slu-
iitorii Domnului la Sfanta Masd; vd las cu bine cor al nazareilor, armonie a

566. Rugdciune la pktuue multd (Sedeulna gl. a.l S-lea), Molitl'elnic..., p.414.
t44
psalmilori bdtAile pioase, fecioare smerite, cete de orfani Ei vdduve, oehi ai
sdracilor fndreptali cdtre Dumnezan Si cdtre mine; vd las cu bine case ospitaliere,
prieteni ai lui Hristos Si aiutoarele newinlelor mele. Bun rdmas voud care,iubili
predicile mele, mullirne ce vd'tmbulzeali tn bisericd. Yd las cu bine impdrali cu
palatele voastre Si curtenii voStri, credincioSi,sau nu tmpdratului, dar fn cea mai
mare parte credincioSi lui Dumnezeu. Bun rdrnas eetate suverand (cdci an voi
mdrturisi adevdrul, chiar dacd rd.vna ta ar fi neegald cu gtiinla) momentul des.
pdrlirii a tndulcit cuvintele mele... Yd las cu bine tngeri pdzttori ai acestei bise-
rici, care ocrotili prezenla mea gi veli ocroti surghiunul maC Si Tu, Tleime S/iintd,
cugetul meu gi slava mea...pdzeEte poporul meu..."tr'. Desiggr, motivele perfiru
u plecat Smntul Grigorie nu se potrivesc cu situaliile din zilele noastre. De
"aie
aceea, tomrl gi tematica se vor adapta conform datelor concrete, individuale. Vor
prevala cuvintele de mulfumire fafa de enoriagi, totodat5 indernnuri pentru
pastrarea dreptei credinte gi a bunelor moravuri alIturi de noul slujitor care va fi
rinduit.

567. MIGNE, P.G. xxxY Oratio XLIL Supremum vale, col' 490491, apud arhim' V' MICLE'
Trepte spre umvon, Rm. Vilcii, 1993, p. 6l-62.
 ry
ELEMENTE SPECIALE CU PRIVIRE
LA EFICIENTA PARENEZEI

ry. 1. SCURTA ANALIZA A RAPORTULUI CULT-PREDICA,

iN cBNBneL $I cuLT-penrNBzA, iN spncrat.
IMPLICATII INTERCONFESIONALE

Din analiza prerontatd in capitolele anterioare s-a putut observa, prin exemple
concrete, locul qi importanla parenezei in cultul Bisericii ortodoxe. Ne-am pio-
pus, totugi, s6 facem gi cdteva precizai speciale cu privire.la echilibrul ce se
impune intre ceremonialul cultic Ai rostirea parenetica, tot din rafiuni practice.
Ayem in vedere, in primul rand, situaliile extreme: cdnd nu se predicd dbloc'n,
si
cdnd se predicd necorespunzdtor (pinabordarea unor teme incompatibile cu slu-
jba respectivS, sau cu situalia datd, neincadrarea cuvdntrrii intr-un timp optim,
utilizarea unui limbaj neadecvat etc.). Aceste extreme, ambele periculoasi, piovin
dintr-o ignorare a valenlelor ad6nci, liturgice, pe care le incumbr cultul orodox.
lntruc6t astfel de atitudini greqite au fost gi sunt influenlate gi de unele practici gi
atitudini protestante, uneori chiar gi catoiice, ne-am propus s6 vedem lucrurile
interconfesional, urm6rind in special modul cum se prezintd raportul cuvdnt -
Taind in lucrarea de mdntuire a Bisericii. Vom vorbi in principiu de raportul cult
- predicd, in general, raport cdruia se substituie, implicit, gi cel dintre calr -
parenezd, care ne intereseazE in mod special.
l
Un motiv, la fel de important ca cele invocate mai sus, pentru care abordam
problematica acestui raport, este evidenlierea rolului rostirii omiletice in actul
mAntuirii. Propriu-zis, cd lucrarea harului mdntuitor este precedatd de lucrarea
harului credinyei, care vine prin sluiirea tnvdldtoreascd, aqacum inspirat scrie Sf.
Ap. Pavel: ,,credinla este din auzire, iar auzirea prin cuvdnfiil rui Hristos"

568. Persisti pe alocuri falsa convingere ci o slujbi b ine sdvirsitd ar face de prisos predica. Sau
ci Sfintele Taine, de exemplu, igi sunt suliciente in procesul liturgic. Desigur, o sluibd sivhrEiti
canonic este conpkfi $i frrA predicd. Dar, includerea predicii in actul liturgic (intruc it predica, act
liturgic, trebuie consicleratd ut ldcdrul parte din sluibd),are o irnportanF capitala. Chiar daci preo-
tul este inzestrat cu toate calitifile unui liturghisitor adrnirabil gi ale unui conducitor cu tact pastoral
desivirgit, {hrii predicfl se va lipsi de unul din cele trei atribute debazA ale slujirii, climensiunea
invdldbreuscd Celor rezervafi in aceasti privinfn, le riispunde sf. IOAN GURA DE Al)R: ,,Dacd
ai avea sabia Duhului, incdt sd poli face minuni Si prin minuni sd inchizi gurile celor nerusina(i,
ei bine, atunci n-ai avea nevoie de aiutorul predicii Dar mai bine zis, nici atanci nu este
ldri de
folos predica, ci chiar de neapiratd trebainld" $i fericitul Pavel a intrebuitrlat<t deSi uimea pre-
tutindeni cu minunile sale.,.", Despre preolie, trad. de pr. D. FECIORU, in BoR, an. LXXV 1957,
nr. 10, p.971.

l0
146

(Rom. 10, 17). Astfel, predica este cea care face inceputul lucrdrii mdntuitnare tn
sufletul credinciosulufo" , finta principald a propovdduirii cregtine fiind soteriologicd"'.
a. Specificitatea cultului ortodox. Pentru o infelegere clar6 a problemei se
impune, mai int6i, evidenlierea citorva tr6s5turi de bazd, ale cultului ortodox.
Atunci c6nd acestea sunt recunoscute qi respectate, predicii i se acordd statutul
firesc de act liturgic, parte integrantd a cultului divln. Spus mai direct, slujitorul
carc ofrciazd cu ddruire qi congtiinciozitate, cunoscdnd semnificafia actelor cultice
pe care le sdvdrqeqte, va fi eficient gi in exercitarea obligaflilor omiletice. Sd nu se
uite c6 ?nsuqi cultul creqtin este un miiloc de pdstorire a sufletelor"'. Cind se
ignord acest fapt, predica nu-gi implinegte scopul bine-cunoscut. Mai grav, aduce
gi prejudicii cultului insugi. Altfel spus, cind o slujba este oficiatd necorespun-
zdtor va atrage nemulfumirea credinciogilor prezen|, fapt care va compromite
gradul lor de receptivitate in momentul predicii: ei vor fi foarte pulin dispuqi sa
asculte rostirea unui slujitor ,,care qi-a batut joc de slujbd", cum din pdcate se
spune uneori. Pe de altl parte, dacd in urma unei slujbe frcute corect, credndu-se
o atmosfera liturgica debsebita, slujitorul va ayea o prestafie omileticd slabd,
impresia finald negativd se va rdsfr0nge gi asupra ceremonialului siv6rgit anterior.
Iar cdnd ambele prestalii, culticd Si didacticd, sulnt sub nivel, credinciosul va fi
martorul indignat al unui dezastru liturgic. Agadar, rdspunderea misionard a
liturghisirii gi catehizirii (in sensul total, al exercitdrii depline a laturii
invdfdtoreqti) este determinant6 pentru angajarea sufleteasc6 a credinciogilor in
actul m1ntuirii. Revenim cu sublinierea faptului cd o congtientizare de cltre sluji-
tor asupra frumuselii qi valorii soteriologice a cultului, va determina o atitudine
responsabili qi asupra obligaliilor omiletice. Parintele prof. Ilie Moldovan atrage
atenlia c6,,semnul distinctiv al cultului ortodox este mirturia Sffintului Duh, care
trdiegte qi lucreazd in BisericS, Drth ,,pe Care lumea nu poate sd-L primeascd,
pentru cd nu-L vede, nici nu-L aude" (Ioan 14, 17). Ucenicilor Sdi, Mdntuitorul le-a
spus, ins6: ,,Voi il cunoa$teli, cd rdmdne la voi Si tn voi va /i" (loan 14, l7).
Agadar, pentru a fi un autentic slujitor al cuvintului, lucrltorul celor sfinte se

569. Pr. prof. dr. Petre REZU$, Principiile ortodoxe ale propovdtluiril, in MO, an. XXI, 1969,
nr. l-2, p. 7. Altfel spus,,Cuvintul tlivin, primit de credincios prin intermendiul predicii, iniliazd
lucrarea, luminind Si intdrind credinla necesard acceptdrii S/intektr Taine, iar Slintele Taine
acoruld harul dumnezeiesc necesar mdntuirif'- Arhim V. MICLE, Trepte spre amvon, Rm. VAlcii,
1993, p. 33.
570. t Vasile COMAN, Episcopul Oradei, Scrieri de teobgie lituryicd $i pal$orald, Orzrder, 1983, p.
303.
571. ,,Persoanele cure servesc (slujesc, n.n.) trebuie sd /ie ele, mai tntii de toate, pdtrunse de
:;finqenia Si sublimitateu ucestui cult. De uceeu, clerul trebuie sd lase bald griju ceu lumea.scd Si sa
se dezbrace de orice preocupare personald atunci cind tmbracd haina sfinlitd pentru a sdvdrSi cul-
tul creStin. Numai dacd face acest lucru va putea sd liturghiseuscd cu demnitate, cu liniqte, cu cltt'
ritate tn expresie, cu clusicism in miscdri Si mebdie Si cu tuata sfinlenia cerutd de solemnitatea cul-
tului. Celebrarea slujbektr ortodoxe sd nu fie pentru nici un cleric o repetare mecanicd a aceluiasi
lucru, o sdvdrSire ldcutd cu grabd, cu neutentie, cu necaviin(d, cu nervozitute, cu tngrdmadire de
cuvinte, cu ge.tturi Si miscdri nepotrivite, ci cultul sd fie penbu tuli prileiul cel mai s/iint prin care
sufletele se inalsd spre Dumnezeu. Preotul trebuie sd liturghiseascd astfel tncdt el insu$i sd aibd in
orice clipd convingerea ca prin slujba pe care o sdvdrSeSle influenteazd tn gradul cel mai inalt
asuprq tituror oaieniktr care participd' la acestd sluibd", vezi la Pr. prof. dr. Spiridon CANDEA,
Cultul creStin ca miiktc de pdstorire a sufletelor, in R.T. l/1937, p. 9.
 147
cuvlne sa se numere printre ucenici""2. Pentru o perspectivd de ansamblu asupra
cultglui, creiondm aiii cdteva din trdsdfiJrile lui fundamentales?r: - are importa'nld
vitald,.mdntuilqare, pentru credinciogi; este ierarhic, sdvArgit adic6 de- pemoan"
investite.prin hirotonie; este eclesiolo,grc sau comunitar; esie institulioial, Bise-
rica fiind o institulie divino-uman6; se caractertzeazd. prin vechime si tegdturd
neintreruptd _cu trecutul, slujitorii lui avdnd hirotonie de succesiune iposiofica;
este bogat, dezvoltat qi variat, plin de solernnitate qi strdlucire; este mistico-sim-
polic-, pe
{e 9 nar!9 si realist, pe de alta parte; este p ancosmic, hecdnd de pragul
Imparafiei cerurilor. cu toate ca tadiytonalismul este specific ortodoxiei,
Biserica nu se opune tnnoirii, dar nu in sensul modificirilor (! mutildrilor), spre
care-au permanante tendinle cultele protestante (qi neo...), de asemenea romano-
catolicismul cu al sdu aggiornamenlo propulsat de Conciiiul Vatican II, ci in sco-
pt;J addncirii,.tnsusirii, integrdrii g.a.In Biserica ortodoxa nu se poate vorbi de
existenla unei stdri !9 cnzL in problema acomod6rii cultului la 6erinlele lumii
contemporane, ,,credinciogi! gi slujitorii fiind foarte atagafi de cultui divin gi
forme-le sale, care, de altfel, tn deceniite de comunism iotatitar, au constituit
qrincloglyl-miilog p a pdstra credinla strdmto$eascd gi o-i fine pe uedinciosi
legali de bisertcd""o.
Innoirea trebuie infeleasd, agadar, ca o necesitate de aface ritualul,,mai trans-
P.arell prin credinld, astfel incdt credinciogii sa aibi in cadrul cultului conqtiinla
gi evidenla cr kdiesc in Hristos gi se zidesb in El'o". De altfel, cultul nu este numai
memorie, ci eveniment mdntuitor prezents,". Numai cine cunoaqte diniuntru, prin
trdire, culful ortodox iqi poate da seama, deodatd, de fiumusefea, sublimitatea gi
conlinutul lui mdntuitor. ,,Cultul ortodox - afirmd sergiu Bulgakov - este ceva
unic in creStindtatea tntreagd. El uneSte.calmile inspiraliei creStine cu cea mai
frumoasd mostenire anticd primitd din Bizanl. Viziu.nea frumuselii spirituale se
uneste cu cea a frumuse(ii lumii. Este cerul pe pdmdnt, manifestarea lumii spiri-
tuale; este arta ideald, care prin ea tnsdsi ne dd sentimentul dulcefii Bisericii...'$".

572. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu in Scripturd Si Tradilie, in MMS,
an. LXV, 1989, nr. 3,p.17.
573. Utilizam studiul Pr. prof. dr. Ene BRANIgTE, Cultul Bisericii Ortodoxe Romine, fald tle
cultul celorlalte confbsiuni crestine si al sectelor din lara noastrd, in S! an. III, I 95 I , nr. l-2, p. 3-25.
574. Pr. prof. dr. N. NECULA, Cultul liturgic f'a1d de nevoile Si crizele spirituale ale timpului
ro.s/ru, Referat prezentat in cadrul Seminarului ortodox privind innoirea in cult, finut la Bucuregti
intre2l-27 oct. 1991, in BoR, an. clX, 1991, nr. 10-12, p. 107. p.c. sa face urmrtoarele propuneri
practice, pentru o activare a cultului in sensul exigenfelor contemporane: sdvdrsirea slujbelor cu
toutd responsabililatea; intensificarea catehezei mistagogice; recunoe$tgrea bcului central al
S/intei Lilurghii in via(a liturgicd; reactivarea impdrtdsirii mai dese a credincioSilor; redarea sen-
sului eclesioktgic-comunitar al S/intei Lituryhii, printr<t participare mai activd a credincioSiktr
(cantarca in comun etc); dezvoltarea Si cultivarea constiin(ei de enorias a credincioSilor; comba-
terea tuturor /brmektr de inovalii liturgice; o mai bogatd Si variatd retlistribuire a pericopektr
evanghelice din duminici Si sdrbdtori etc, Ibidem, p. I 06- I 09.
575. Pr. prof. dr. L. STREZA, Curacterul dinamic Si cel stabrnic al cultului ortodox. Tradilie
:Si innoire, in R.T. nr. 411995, p. 51.
576. Ibillem, p. 50.
577. Sergiu BULGAKOY Ortodoxia, trad. N. GROSU, Sibiu, 1933, p. 162. (Edifia a II-a, Edit.
Paideea, Bucuregti, 1997.215 p.
148

De aceea se poate afirma c6 orice slujbS, sdvirqit6 corespunzdtor, este completl9i

fhr6 nredicd. Doctrina unei Biserici se reflectd cu deosebire in textele liturgice"*'
intreaga rdnduiali a cultului divin ortodox este, de altfel, qi propovdduire, cate-
hezd.bar nu exhaustivd; nuJ scute$te pe preotul slujitor {e predic6, ci-l oblig6.
ASa cum Sfin(ii Apostoli nu doar istoriseau simplu viala Domnului, fn cuvdntul
lof ci o Si explicau, o aplicau la situalii specifice, legate de loc, context etnic,
spiritual-elc'i. Frumuseiea oricirei slujbe, indeosebi a celei mai inalte, Sfhnta
Liturghie, este sporiti prin rostirea omileticS, care are qi rolul de a face mai inteli-
gibilJactele liturgice. Astfel, predica are menirea de a fi cdlduzd, cum minunat se
6xprima un parinte francez, Frangois Graffin, intr-unul din poemele salesE'.
Citauza pentru credinciogi in parcurgerea itinerariilor liturgice, dar qi pentru
luminarea minlilor, in perspectiva asimilArii doctrinei in vederea m0ntuirii.
b. Cfueva elemente privind raportul cult-predicd, vdzut interconfesional
lntruc6t continutul cultului il repreiinta doctrina Bisericii5*', tez?\\?^tll in celq
doul izvoare, Smnta Scripturd qi Sfhnta Tradifie, se impurie mai intdi observarea
raportului fllgmd-predica. in eienla, predica are datorii de a transmite inteligibil
qi conving6tor adevErul revelat. in acest sens, predica nu trebuie sd devind o
o vulgarizare a dogmei, dar nici dogmatica o predicd ,,zidi-
"*pun"r"lopulard,
toare de iuf1"1"...'*r. SA nu uitAm c6, degi predica se adreseazfl p-ublic, ea are un
puterrric accent individual, personalsnr. in schimb, nu se poate vorbi de vn carac-
ier personal al dogmaticii. Revelafia are un caracter universal, iar dogmatica are,
la rdndul ei, cara-ter de ecumeniiitut". Attf"l, a predica ,dogmatic", in sensul
peiorativ al cuvdntului, inseamnd a comunica idei 9i adevdruri pe care noi ni le-am

578. pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA a demonstrat aceastA realitate la nivelul unei teze de doc-
torat. Doctrina Si viala religbasd a Bisericii Copte rellectate tn textele ei lituryice (rugd-c-iuni Si
imne),inO, an. nr. XXVIll,"l976, nr.3-4, p. 4n-6;26;vezi in special partea a III-a, p. 538-589, unde
,. ur*Ar"ri. doctrina despre Sfiinta Treime, Hristoktgiu, soterioktgia, ecleziologiu etc' Spre exem-
plu la Botez (o slujbl caie, in cazul nostru, perrnitelncluderea parenezei), una din rugdciuni este
ielevanti din puncide vedere doctrinat, ceea ce constituie, in acelaqi timp, o sursi pentru pareneza:
darurile
,.Fd-i demni, lfiru pitcut Si cura(i, ca sd primeascd lumina, pecetea Hris-tosului Tdu,
Sltintului Tdu Duh tleoliiniA cu Tine; ca sd tlevind veSmdnt lumiruts, ca srt tmbrace haina mdntuirii,
impotrivu cdreiu udversarii sd nu poatd rezista...",lbidem, p.559'
579. Pr. prof. dr. c. GALERIU, Preo(itt ca sluiirc a cavdntului, in o. an.XXXl, 19'.79, nr. 2,
p.

310-3il.
580. ,,AscrultAtori,
'it luuli aminte la ce spune Evunghelia Domnului. Prin cuvdn-
pleca(i urechea,
tul Sdu, S-o i*brAiut tn'trap; prin cuvdntul Sdu El a zitlit Si a mdntuit pe Adam; prin cuvdntul
sdu uu lbst zidili ,\i mintuili oamneii; prin cuvintul meu, o prieteni, ascultali-In purtali'L tn-
inimi-
le voastre, pentru cd pretuiindeni cu.vintul meu vu li o cd.ld.uzd pentru voi..." Poemes, publigs ?ar
pere Franqois GRAdFIN,,,L'Orient Sirien", l0/1965, Paris, p. 307; apud Pr. C. GALERIU, ibidem,
p. 3l l.
Pr. prof' dr' Petre
,,lmnele Bisericii no(tstre sunt insdsi credinla orbdoxd cintatA", spunea
58 I .
VINTILESCU ; vezi Funclia cateheticir a sfintei Liturghii, in sT, an. I, 1949, nr. L-2, p.21.
582. pr. prof. dr. Grigorie CRISTESCU, Revelasii, tlogmd, predici, in Sl an. VI, 1954'
nr. 3-
4.p.121.
583. pnrintele Cristescu relateazd o situalie in care, in urma unei prediei prea ,dogrnatice",
nu mi-ai
abstracte, un credincios l-a interpelat pe preot la iegirea din bisericl, zicindu-i: ,,Pdrinte, uzi
spus nimic pentru meu!",lbidem, p. 128.
"'ufletul
 149
asimilat nulnai cerebral gi pe care noi nu le avem, nu le m6rturisim qi nu le tr6im
personaf*. in consecinla, iredica are menirea da'a transpune univeisalul in indi-
vidual,.in aga fel incit ceea ce aparline tuturor sd fie perceput ca apa(indnd
fiecIruia dintre ascultltori.
Fdcind un pas mai departe in schilarea raportului de care ne ocupim,
menfiondm cI in conqtiinla Bisericii noastre, predica este consideratd act litur-
grcsEs. Adicd face parte din sluibd, preotul av0nd egal6 responsabilitate, fata de
cuvdnt $i fafa de ceremonial. Ca predica a fost dintru inceput integrati cultului o
{ovedesc atdtizvoarele biblice, cdt qi cele patristice, dintre care am invocat cdte-
va in introducerea lucririi noastrest6. Acestora adiugdm aici o mdrturie deosebit
de elocventa a Sf. ciprian, consemnat6 in scrisoarea a XXXIII-a, adresatd preo-
lilor Si poporului'*'. Ni se istorisegte astfel cum s-a desfbqurat hirotonia unui t6ndr
,,foarte str6lucit" (illustris adolescens), numit Aurelius, care a fost pus mai int6i
sI facd mlrturisirea credinfei, sE citeasci din Scripturd, apoi a fost ldsat sE urce pe
amvon. Credinciogii prezenfi au fost foarte mulfumi]i. Apoi a fost hirotonit. ,,Sunt
foarte interesante aceste amf,nunte, din care se vede cd hirotonia s-a fEcut dup6 ce
candidatul a vorbit qi a plicut mullimii. Acest examen, pe care t6narul Aurelius l-a
trecut in fata credinciogilor, ne aratd c6 unui cleric se cerea sd gtie sf, predice.
Faptul cd s-a suit pe amvon, ne aratd c[ era in timpul unei adunf,ri de cult""*.
Un alt aspect al problematicii il constituie caracterul cultului de obiect al
predicii. Este vorba, de fapt, de evidenlierea funcliei didactice a cultului, cu
precddere a Sfintei Liturghiist'. I.M. Foundoulis atrage atenfia cd multe dintre tex-
tele didactice de odinioard, utilizate in scopul instruirii catehumenilo4 au intrat tn
rdndu.ielile liturgice, ca elemente componente ale sluibeisq). Bog6lia conlinutului
cultic este un izvor inepuizabil de teme gi materiale omiletice, atat pentru a
rlspunde nevoilor credincioqilor de a cunoagte semnificafiile actelor liturgice qi a
doctrinei evidentiate in imnografie, cdt gi din considerente misionares't. De aceea)

584. Ibtulem, p. 129.

585. A se vedea studiul nostru, Prctlica - act lituryic, in T.R. 33-34 9i 35-36 / 1988, p. 5.
586. Vezi supru, p. 9-10.
587. Ad clerum et plehem, de Aurelio lecktre orulinatin, MIGNE, P.L. IY 325;vezi comentarea
acestui episod la Pr. Victor N. POPESCU, Predica in cultul cre$tin, Bucuregi, 1944, p.38
588. lbidem.
589. Vezi Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, Funclia cuteheticd a S/intei Liturghii, in Sl an. I,
1949, nr. l-2, p. 17-33; Diac. prof. dr. Nicolae BALCA, Importunlu cuteheticd a Sfintei Liturghii,
in BOR, an. LXXVI, 1958, nr. l-2,p.194-213.
590. Aga de exernplu, expresii ca,,botezatule-ai, luminatu-te-ai...", ,,mdrit sd /ii mire ca
Avraam, sd te inmulleSti cu lacov... " etc, I. M. FOUNDOULIS, Op. cit., p. 136.
591. Vezi, de ex. Pr. prof. D. BELU, Imnele liturgice ca izvor omiletic, in MA, an. V 1960, nr.
3-4,p.253-271;Arhim. dr. Benedict GHIU$, Faptul riscumpdrdrii in imnogralia Bisericii,inST,
an. XXII, 1970, nr. l-2, p. 10-103; Pr. prof. dr. Ene BRANI$TE, Cultul divin ca miikrc de
pntpovdtlaire a dreptei credin(e, a dtugostei, a picii Si a bunei inlelegeri intre oameni, in Sl an. V,
1953, nr. 9-10, p. 63 I 9.u.; Pr. asist. dr. N. D. NECULA, Cultul divin ca miiktc de apdrare a tlreptei
cretlin(e, in GB, an. xxxY 1976, nr. 9-12, p.901-907; Pr. drd. v. GoRDoN, Necesitateu actua-
lizdrii pretlicii sub aspect misionur, in BOR, an. CIII, 1985, nr. 5-6, p. 102-l15.
150

intre celelalte calitdti absolut obligatorii pentru o pastorafie rodnic6, se cere ca

slujitorul sI aiba spirit liturgif"2.
in Ortodoxie, intre cult qi predicd este un perfect echilibru gi o fireascd inter-
dependenta. Nu aga se intdmpld, ins6, in protestantism gi, pe alocuri, in catolicism.
Protestantismul, in special prin promotorul Reformei, a sacrificat cultul in
favoarea predicii, dezvoltAntl o ,Jeologie a cuvdntului", in defavoarea actelor cul-
tice. in Consecin!6, ei au introdus o astfel de supremafie a cuvintului, incit
intentia de a edifica pe credinciogi a ahofiat trebuinla de a adora pe Dumnezeu.
Obiectivitatea revelatiei, concentrat6 in Sfhnta Scripturd, a impiedicat sistematic
afirmarea pietalii subiective. Totugi, a vorbi este diferit de a adora. Aceasta pen-
tru cI rugdciunea Si cdntarea trezesc mai uEor decdt predica sentimentele de
bucurie, umilin(d, speranld $i de sfant entuziasm al comunita\ii"'.
Este imperios necesar sI se opereze aceastd,,echilibrare intre teologie gi viaf6,
pentru ca mdrturia noastrd in lume sd fie eficienta. Omiletica gi Liturgica, in orien-
iarea misiunii Bisericii astdzi, cele douS discipline care promoveazd proclamarea
cuvdntului in Occident Si doxologia in R6sdrit, captrtd in ultima vreme accente
prea exclusive. Ambele sunt necesare, dar sunt incomplete cdnd sunt promgyate
ieparat. A rdmdne doar la nivelul proclamdrii Cuvdntului de care Occidentul face
atita caz astdzi, gi cu care se autocaracteizsazd, sau la nivelul doxologiei care ne
caracteizeazd pe noi, cei din Orient, inseamnd a alege ceea ce este mai ugor..."'*,
adicd mai comod din punct de vedere confesional, ignorindu-se, deliberat sau nu,
echilibrul firesc"'. Accentul occidental exclusivist pus pe proclamarea cuvdntului
are, de fapt, radicini in conceptia exclusivisti cu privir-e la modul de dob6ndire a
harului mdntuitor. in esen!6, pentru protestanfi, ,,predica, in accepfiunea ei de
cuvint al lui Dumnezeu, este aceea care comunic6 harul credinfei, care, dup6 con-
cepfia <<sola fide>>, inseamn[ totul pentru mintuire, in sensul cd singurS credinla
iniisus Hristos qi Evanghelia Sa asigur6 m6ntuirea credincioqilor... Tainele n-ar fi
altceva decflt cuvdntul lui Dumnezeu in forma materiald, care nu ofer6 mai mult
har decdt predica..."""'.

592. DLd. Petru RADA$ ANLI, Elocven(a in retoricd Si omileticd, in ST' an. XXVIU, 1976, m..
7-l0,p.643.D.Saafirmtrfafade,,spiritulliturgic":,,Convingereanestrdmutatdpecareoarepreo-
tul prcdicabr cd sluiba pe care el o f'ace in Sf. altar este sublimd qi divind. A aiea spirit liturgic
inseamnfi ca preotul srt fie conStient de cinstea cea fird de margini cu care Dumnezeu n-a invre-
dinicit nici pe ingeri...", Ibidem.
593. Pr. prof. dr. Petre VINTILESgU, Cultul Si ereziile,Tezdde doctorat, Piteqti, 1926' p.93-94.
594. Dr. Antonie PLAMADEALA, Mitropolitul Ardealului, Yocalie Si misiune ueStind in vre-
mea noastrd.. p. 148.
595. ,,Ortodoxia nu a aiuns niciotlatd la dezechilibrul dintre ritual Si lucrarea tainicd a haru'
lui, aSa cd nu a aiuns in cult la dezechilibru tntre prezenla cuvdntului Scripturii Si crealia imno-
grat'icd ulterioard. in Occident, tnsd, printr-o reaclie contre unui sacramentalism masiv, Reforma a
iiuns, volens-nolens, la o exaltare unilaterald a cuvdntului (preclicii) Si tn Bisericile reformate s-a
pierulut adesea tlin vedere legdtura br orgunicd Si specificitutea tainei, adicd a lucririi tainice a
Duhului S/Ant prin cult... Numai o sintezd echilibratd intre cuvdnt Si Taiia, tntre Scripturd Si
imnoktgie pot'sd ne apere de clevialiile occidentale" vezi la Pr. asist. dr. v. nApuca, sfinta
Scripturd in cultul Bisericii noostre, in GB, an. Ll, 1992, nr. 3-4, p. 53.
596. Pr. prof. dr. S. $EBU, Preocupdri Si orientdri tn predica protestantd..., p.461. Autorul
conchide, apoi ,,O otr*"nea suslinere este consfuleratd de Biserica Orktdoxd drcpt o eruarc!" , Ibidem.
 151

O altS problemd controversatS, din ce in ce mai spinoasd, este acceptwea

femeilor, in unele Biserici protestante, in r6ndurile clerului, inclusiv pentru oficiul
propov6duirii. Continuind tradilia pdrinfilor Bisericii, fundamentatd biblic (I Cor.
14,34; I Tim 2, 12 g.a.) gi consemnat6 in canoanele sinodale,,,, din punct de
vedere ortodox femeile nu pot accede la oficiul preofiei, deqi deducem ci au fost
asemenea incercdri gi in trecut. Sf. Ioan GurI de Aur consemneazd,: ,,Legea dum-
nez,eiascd indepdrteazd, pe femei de la slujba preofiei, dar ele cautd sd inhe cu
sila"serf. Nu intrdm aici in alte am6nunte controversate interconfesional. Precizdm
doar respectarea tradiliei bisericegti in slujirea pastoralS exclusiv a bErbatului:
,,Fiul lui Dumnezeu $i-a asumat integral natura umani din Fecioara Maria, ipo-
static, in chip barbatesc. In acest sens preotul Il reprezintd <<iconic>> pe Hristos, Il
ipostaziazd, ca blrbat gi, in acest fel, anamneza - pomenirea Sa (Luca 22, l9), este
autentic reprezentatd"see.
c. Raportul dintre cuvfrntul omiletic Ei Sfintele Tsine.Implicaliile ce decurg
din relatia propovdduire - Sfintele Taine, explicd in modul cel.mai ad6nc relaflile
prinicipiale dintre slujirea didacticd qi cea harismaticd, ?n lucrarea de mdntuire a
Bisericii. De aceea am consacrat un paragraf special acestui subiect. Menfionim
din capul locului cd tema a fost tratatd la nivelul unei teze de doctoraf"', utilizAn-
du-se cele mai elocvente m6rturii scripturistice gi patristice, dar qi ale unor teolo-
gi reprezentativi, ortodocqi, catolici gi protestanti. Lucrarea, de un inalt nivel
gtiinfific, evidenliazd complementaritatea celor dou6 mijloace, predica qi Sfintele
Taine, in procesul mdntuirii. Nu doar predica, a$a cum susline protestantismul
radical, nici Sfintele Taine singure, cum gregit susfin anumite voci pretins orto-
doxe. A,utorul merge pAni acolo incdt sd vorbeascd chiar de un caracter sacra-
mental al propovddurriidx. Afirmalia ar putea sd gocheze pe cineva, dacS s-ar opri
doar la enunful din titlu. Intrucit,,Sfintele Taine sunt unicul izvor al harului m6n-
tuitor"'n'2, ar fi contraindicat sd se vorbeascd de ,,caracterul sacramental al cuvdn-
tului lui Dumnezeu", gtiindu-se cd notiunile de taind, sacrament, misterium, xtnt
sinonime. Lucrurile nu mai par exagerate, insa, atunci cdnd se susline, de fapt, cd
predica are caracter sacramnental doar in conlucrare cu Sfintele Taine, a$a cum
reiese din concluzia pe care autorul o face la finele capitolului pe care l-am evo-
cat: ,,In Biserica drept-miritoare, unde credinciogii pregatifi qi curatili prin Taina

597. Canonul 70 Trulan: ,,Nu e.ste tngdduit /bmeihr a vorbi in timpul liturghiei, ci sd tacd, dupd
cum spune Ap. Pavel... " (la I Cor. XIV,34,n.n.), Pidalionul, ed. cil., p.285.
598. Despre Preolie,III, 9, trad. Pr. D. FECIORU, ed. cit., p.66.
599. Pr. prof. dr. C. GALERIU, Coktcviul internalional ,,Femeia Si preolia - o problemd ecu-
menicd", in BOR, an. CVII, 1989, nr. ll-12,p.23.
600. Pr. lect. Nicolae DURA, Propovdduirea cuvdntului Si Sfintele Taine. Vaktarea br in
lucrarea de mintuire a Bisericii, tezi de doctorat, Bucuregti, 1997, ms. computerizat, 267 p (BFT,
cota 23007).
601. Cap. Y.4, Caracterul sacramental Si soterioktgic al propovaduirii,p.230-234.
602. Drd. Ierom. Veniamin MICLE, Cuvdntul lui Dumnezeu Si Slintele Taine tn Biserica
Ortodoxd, in O, an. XXly, 1972, nr. 4, p. 549. Afirmalia cii harul izvordqte doar prin lucrarea
Sfintelor Taine, eonformi cu doctrina ortodox5, nu trebuie infeleas6 unilateral. De exemplu celelate
slujbe ale Bisericii 9i diferite rugdciuni lEcute in afara Sfintelor Taine, nu sunt lipsite de prezenfa 9i
impdrtiqirea harului.
152

Spovedaniei primesc lmpart6Sania euharisticfl, se primeqte 9i ctminecarea duhov-

niceasca cu iuvintele adevarului spre viafi qi spre mdntuire. Cuvdntul sacramen-
tal al propovaduirii liturgice conduce pe credinciogi la Sfintele Taine gi-i intdregte
in lucrarea harului, deciii inscrie pe cile mdntuirii qi a vielii veqnice"'*''. P6rintele
Dumitru Stdniloae aratd cd,prin cuvintul SAu, Domnul nostru Iisus Hristos
provoca tn ascultdtorii.Sdi experienla dumnezeirii Sale, Si chiar ast6zi provoacd
aceastd experient6"(o. in acesi sens, se vorbeqte gi de o fmpdrtdsire prin cuvdnt,
desigur frra a se pune semnul egal intre aceastd tmpdrtdsire (luminare a credinlei)
qi .,i1ni.r""u."u iste absolut necesar sd trecem peste nivelul infor-
"uhu.itticd'n".
mativ al cuvdntului sa aiungem la nivelul de impartdsire, comuniune*n.
si
Controversele cu privire li locul qi implicaliile predicii in actul mAntuirii au
apf,rut in planul omilitic printr-un transfer inevitabil al disputelor interconfesio-
nul" di, planul dogmatic, cu privire la condiliile m6ntuirii subiective, declanqate
indeosebi de suslinerea teologiei protestante allui sola fide.Dacd prin predic6 se
obline harul credinlei gi credinla este suficientd pentru mdntuire, concluzia ,,logi-
ca; 1de fapt, sofisticaj nu poaie fi decdt c6, ,,predica este cea prin care se reali-
,"uri, plenar, mantuirea cridinciosului"... De aici 9i concentrarea excesivd, une-
ori exciusivistd a protestantismului, asupra actului omiletic, ceremonialul cultic
avdnd mai mult un caracter ornamental. Sola fide, de fapt, este asociat ctt sola
Scriptura. P6rintele Petru Rezug atrage atenfia c6 protestantismul a promovat, de
fapt, o ,,laicizare maximd a expresiei teologice, a cuvflntului revelat. Laicizxea a
foit consecinfa directfl a Reformei, care a renuntat la forma externd romano-
catolic6 de invegmdntare a invlfdturii Domnului nostru Iisus Hristos' Biblia a fost
pusd in mdna fiecirui credincios...'*'' A$a se explic6, in consecinti, incrdcenarea
ii*itali cuvAtului Ia textul biblic"'*. Este adevdrat cd existd voci in protes-
tantismul contemporan care nu subscriu orbeqte acestor concepfii. Karl Barth, de
exemplu, afirmd ca intr" caracteristicile esenfiale ale predicii autentice se numdr6:

603. lbidem, p.234.

604. Iisus Hriskts sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, p. 213'
pune
605. ,,Existii Si o impdrrrtsire prin cuvdnt, intrucdt prupoiAduirea mesaiului divin !9y9lt:
'lMIHOC'
mintuirii cektr ie se impdrriasei" rtin cuvintele mdniuirii...", vezila Pr. prof' dr' Vasile
iirplorarluire, cuvdntului lui bumnezeu in Bisericd Si nasterea credinlei,in MA, an. XXVII' 1983'

"t'rfal*'#;r NorcA. apud pr. Eugen DRAGot qi pr. Ninet JUGUI , celalalt Noica, Edit'
Anastasia, Bucuregti, 1994, P. 69.
tn cele trei
607. pr. prof. dr. i.tru nbZU$, invdldturu crcstind tlespre cuvdnt, miiktc de expresie
i p. cuvdntului rcvelat, spnne pirintele Rezug, s'a
confbsiuni,in O, an. XI, I 959, nr. , 59: ,, Laicizarea
atunci ciiid s-au terminoktgiile tehnice ale curente
fitcut ,ri mai
'fiktsofice, manif'estd /bktsit -dilbritelor
prutestant| le este - de-u lungul denoltiri.i ei - tributard, adicd senti-
cdroru teobgia
panktgismului
mentalismului schleiermucherian, criticismului kantiai, panteismului spinozist,
hegelian, existenlialismului hefulegerian Si iasperian etc",ibfulem, p' 6l'
de umor:
608. Parintele prof. dr. Sebaiian CHILEA, observa cu ingrijorare dar 9i cu o doz6
in lu textul biblic. Aceastd ipostaziere a textului-ni se pare oarecum
,,...Totul se limiteaiir ,,cuvint"
de la
excesivit. Potrivit cu trceasta conceplie, predicatorul protestant ne apare ca intors cu fula
credincios qi adbncit doar in textul siiu...u - Recenzie asupra vol' " L. FEND, Homiletik' Berlin'
1970", in O, an. XXIV, 19'72, nr.2, p' 258, col. II'
 153

,,conformitatea cu Revelafia", ,,fidelitatea doctrinard" 9i ,,fidelitatea apostolied"dD.

Tot el afirm6 c6 degi predica este actul central al cultului evanghelic, acest acteste
cd slu-
,,in strdnsd legAturi cu sactamertul"6r0. O recunoagtere implicita a faptului
jirea invltdtoieasce este un atribut al preoliei de succesiune apostolicd, cea care a
part ut, de fapt, fEri intrerupere, tradilia apostolicS, fidelitatea doctrinard, confor-
1nitut"u cu Revelalia q.a. Dir pozilia altui mare reprezentant al lumii protestante,
F. B. Cradock, este de-a dreptul ,,$ocanta", pentru modul in care el recunoaqte
va-'
loarea Tradiliei in slujirei didactica: ,,Predicatorul, purcezind la elaborarea
cuvintErii, ,u n in permanenti legdtura cu traditia.'. Prin tradilie eu nu inteleg
numai Sfintele Scripturi, ca.e conitituie partea normativd, ci intreaga istorie a
poporului lui Dumnezeu. Nici o comunitate creqtind, chiar dacd._o afirmd, nu s-a
critntizat doar pe Bibtie;ea s-a constituit, in mod egal, Ei pe liniile celor care s-au
str6duit sa inleleagd a trdi credinta pe care a primit-o ca moqtenire'.. A fi creqtin
inseamna u fi in""o.porat inff-o anumita istorie, care-i dd fiec6rei persoane qi
comunit6fi o identitajte qi un viitor...""". Sunt semne bune, sperlm nu doar la nivel
**;;;-p;un"t
declarativ.
de vedere ortodox, cuv6ntul_gi Taina sunt inseparabile. intelegerea
leeaturii dintre ele nu se poate avea d-ecflt prin apropierea de infelegerea
,,iitruparii,, Cuvintului, care se implinegte in Limp si spafig, implinire care
este,
li" ?"it, ti"onima cu intemeierea'Bisericii. Cheia intregi-i p:oblematici std in
u."uria'fr"r*": ,,Cuvdntul trup s-a fdcut" (Ioan 1, l4). Iar in Faptele Apostolilor
*" .pun. ,,Cuvditut criStea" tfapt" 12,24), cu referire la dezvoltarea Bisericii'
pii.igiihrrirtie noi ajungem .a tui* parte la viata Aceluia Care vine gi rlmine cu
noi in cuvAnt. Separaria cuvintului de Taini aduce cu sine prejudicii qenlu
am6ndou6. Taina fur6 cuvint se depreciazd, pdna la conc_eperea.el ca magle, lar
iuuantut fbrd Tain6 este gi el inleles numai ca doctrin6n'2. Cel mai elocvent exem-
olu biblic al conlucrarii &intr" iuvAnt 9i Taind este cel din ziua Cincizecimii. Cei
au zis cdtre
Iui. u, ascultat predica Sf. Ap. Petru ,,4u fost pdtrun^Si_la inimd Si zis
fii* Si ceilalsi'apostoli: baibayi frati, ce sd facem? !ar.
Peyru a cdtre ei:
poia4i-va qi sa se boteze fiecare dintre voi fn numele lui lisus Hristos, spre
'iiiiiea ptdiatelor voastre Si veli primi darul Duhului Sfrnt-. Deci cei ce au-primit
cuvdntul lui s-au botezat E'i t" iiio aceea s'au addugat ca.la trei mii.de.suflete"r"
(iapte 2,37-38,41)n". I;ta, agadar, impreun6-lucrarea gi rezultatul ei firesc. ln

609. Karl BARTH, La proclamutittn tle l'Evangile, NeuchAtel, 1961, p' 15' 31'35'
610. Ibidem,p. 85. Vezi Ei observafiile Arhim. V. MICLE cu privire la
criza_pedicii protestante,
in cap. ,'Predicaiorul Ei predica cregtini in concepfia lui Karl Barth", din vol. Trepte
spre amvon"',
p.188-199.
' 6l l. Fred B. CRADOCK, Op- cit.. p. 159-160 (subl' n')'
612. Pr. prof. dr. Ilie MOLDbVAN; Cuvdntul lui Dumnezeu , p' 17' ' - .
care ne ocupem
613. Este adevarat c6 acest text bibiic atAt de expresiv gi elocvent in relafia de
abuziv aArersarii pedobaptismului. ,,hircSte, secvenla predicd-credinld-bolez
a fost-fructificat" Oe
este tntilnifi tn cea mai iire porte a Lazurilir consemnate ii Nout Testament si se explicd prin
concrctir tn care se gdsia Biserica atunci, dar aceastfi secvenld nu este u$a de frecventd cum.
'rr'triiirrl
situalia
il"":rsarii pedobZptismului. Iskyia convertirii temnicerului tlin Filipi este irlttructivd $i
in acest sens. Ea n" o toii'iiiiiota,l" o perbadd catehumneali"'"' vezi la Pr' lect' Dumitru
nnOU, Caructerul ecle:sioligic al S/intebr Tuine Si problemu comuniunii, Tezd de doctorat' in O'
an. XXX, 1978, nr. l-2, P. 17'313.
 154

ortodoxie nq a apirut niciodati vreo competifie intre ,,cuvant" gi ,,sacrament", cu

punerea cuvdntului pe priry}l plan ca in protestantism, unde ,,iuvantul a devenit
mijloc de eliberare a insului de orice stapdnire. in Ortodoxie cuvdntul creSte din
sacrament, din experienta comunitara a Duhului transcendent, nu din congtiinla
imanent6 a individului ce se vrea autonom, sau din vointa de afimrare a puterii
juridice; cregte din Duhul sacramentelor gi duce la El"6r4.
Raportul cuvdnt-taind se evidenliazd cu precddere in Sffinta Liturghie, spaliu
privilegiat al parusiei liturgic-sacramentale a Domnuluf,,. De aceea, Sfhnta Li-
turghie a fost numit6, pe drept cuv6nt,,paradigm6 a unitalii intre cuvAnt gi Sfintele
Taine"n'6, pentru ca dupd ce credinciosul primegte in cadrul ei invIfitura qi cre-
dinla cea adevdratd, primeqte qi paharul mdntuirii. Prin Euharistie noi ajungem
sd luim parte la viala Aceluia Care vine gi ram6ne cu noi in Cuv6nt6'7. ,latd Eu
sunt cu voi in toate zilele." (Matei 28,20), se referd, deodatd, la r6m6nerea Lui in
Euharistie qi Evanghelie, cuv6ntul S6u, obiect esenfial al propoviduirii.

Din cele expuse pAnd aici, ."i"r" mla echivoc relatia complementara dintre
cuv6nt gi Taine: rolul predicii in mijlocirea harului credinlei6rE gi lucrarea m6ntui-
toare a Sfintelor Taine. Predica nu poate oferi singurd harul mdntuirii, cum mai
pretind incd unii adversari ai Ortodoxiei, dar nici nu este un simplu instrument de
instruire a minlii, cum cred cei care neagi contribufia ei in actul soteriologic. Nu
trebuie sd evitEm realitatea cI mesajul evanghelic, pdstrat cu sfinfenie in Biserica
Dumnezeului Celui viu, reprezinta invildtura sffintd, revelati gi purtdtoare de
hat'"'. in privinla dobdndirii harului credinlei prin predica, se exprima similar qi
teologia romano-catolicE: ,,Efectul imediat al propovlduirii sacre in urechile
ascultatorilor este credinla, sau addncirea credinlei"62,,.

614. Pr. prof. dr. D. STANILOAE, Din aspectul sacramental al Bisericii, in ST, an. XVI[,
1966, nr. 9-10, p. 559.
615. t Dr. Lauren(iu STREZA, Episcopul Caransebegului, Valenle ale misterului cultic in Sfiinta
Liturghie,in Tboktgie, sluiire, ecumeni.rz, Sibiu, 1996, p. I10.
616. Pr. N. DURA, op. cit., p.206-229.
617. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvintul lui Dumnezeu in Suipturd Si Tradi1ie...., p.9.
6l 8. Intregirn rnirturiile invocate anterior cu urmltoarele preciziri: "pentru Biserica Ortadoxa
predica este aceea care miiktceSte harul credinlei, ca apoi, pe temeiul acesteia sd. primeascd
Slintele Taine, harul mdntuirii, harul unirii cu lisus Hristos Si al comuniunii cu Dumnezeu", Pr. prof.
dr. S. $EBU, Preocupdri qi orientdri..., p. 462;
"Desigur prin cuvint credinciosul nu poate dobdndi harul mintuitor, transmis numai prin
lucrarea Sfintelor Taine, dar se afid, nttuqi, tn prezenla unei puteri harice, miilocite prin chemarea
misionard", Pr. dr. Gh. DRAGULIN, Pmpovdduirea cuvdntului Si cultul in Biserica OrtodoxA, in
ST, an. XXVII, 1975, nr. 3-4,p.242.
619. Pr. prof. dr. S. $EBU, Gdnduri despre predicd Si orice cuvdnt al preotului, in MA, an.
XXXIV 1989, nr. 3, p. 67.
620. NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA..., p. 699, col. I (,, The immediate elfbct o/'sacred
preaching in the heuw is f'aith, or a deepening offitil7 "...). Observim expresia ,*r acred preaching!',
recunoscindu-se, de fapt, gi un caracter sacramental al actului omiletic. Predica este numiti gi
,nsacred clisarurse", iar mai jos se vorbeqte qi de efectul final al sfinfeniei cuvdntului (,,... ef/'ect ol
sacrement of the word"), Ibidem.
 155

Cu toate acestea, trebuie sE mention6m, fie qi in treac6t, cd romano-catolicis-

mul se confrunti cu o anumitii criza gi in c6mpul omiletic. Acestd crizd se leag6,
pe de o parte, de propriile-i abateri doctrinare, survenite in cursul istoriei, dar 9i
datorita iupravieluitii, in bund parte, a invdt6m6ntului scolastic"'. Din priqa
cauza enumeratd decurge ceea ce se numegte ,,confesionalizarea limbii", prin
folosirea frecyentl a uno,-r expresii tipic sau specific confesionale, ca: filioque, pri-
mat, azimd, purgatoriu, imaculata' concepfie, infailibilitate, ex cathedra etc622.
toi...rt"u de reiolvare a cizei, pe care teologii romano-catolici n-au 1eglt-o6r-,
-Conciliul
prin acel ,,aggiornamento" de la II Vatican, extins qi 1sypr1 sferei omi-
ietice, u fuiirirut de fapt mai mult o secularizare a funcliei didactice, poate 9i
datorita cohabitarii cu'mediul protestant. intr-un comentariu la documentele
Conciliului, dupd ce se menlioneizd cdintre colaboratorii episcopilor, ca. urmaqi
ai apostolilor, -preofii sunt iocotiti principali" (ceea ce pare a lAsa loc gi pentru
alli,,colaboratori"...-de ce nu laicatul de tip protestant!?),-se recomandd ca,,pre-
dita Bisericii s6 utilizeze anumite mijloace pe care statul laic le ttilizeazd: mass-
media, cu tehnologia sa moderny'ozr.-pin.olo de o deschidere spre cotidian, care
nu este rea in sinel se simte vdntul seculariz6rii. De altfel, chiar p{vitor la locul
omiliei in cadrul missei, textul documentelor conciliare este neclar. In prima parte
a Constituliei (,,De Sacra Liturgia"), omilia este consideratd parte integrantd a
cultului, in a doua parte omiterei ei este acceptati in anumite cantri speciale, ceea
ce creeazd, desigur, confuziio".

La finele acestei scurte analize a raportului cult-predic6, vdzttt qi sub aspect

interconfesional, se evidenliazi, comparativ, superioritatea tradifiei nesecularizate
a practicii ortodoxe, care considera predica act liturgic ai, totodatd, parte.inte'
g;;ia o *rltului divin. AnalizafEcuta asupra prediciiin gen91al, ne ofer6 simul-
tan orientarea necesard pentru subiectul noitm, genul parenetic. Pareneza, rostitd
ia sfarqitul slujbelor cabru se integreaza, implinegtg a99-laqi t"l ry care qil pro-
pun gi celelalte genuri omiletice: d6 a face mai inteligibile actele liturgice qi de a

621. O analizi detaliatii a crizei predicii in Biserica catolica, vea la Arhim V. MICLE'
pruilematica pre4icii romuno-catolice iaportatd la coordonutele propovdduirii ortodoxe,in Trepte
spre amvon..., p. 214-225.
622. Pr. prof. dr. P. REZU$, invdldtura despre cuvdnt" ", p' 58'
623. Chiar L'Osservutore io^onu, ziar oficial al Vaticanului, scria la I ian. l96l ,,Predica,
: tn
spiritual in amvoane a fost denun(at tlin mai multe
sensul ei cllsic, suf'erd. Pustiul material Si lbrmat
pdr(i...", apud. V. MICLE, op. cit., p.215'
624. CaMMENTAR7'oit THE'D7CUMENTS oF VATICAN 1/, Edit. by Herbert
v9RGRIM-
LER, Freiburg, 1969, Vol- Y., p.326; Reproducem fragmentul cu pricina: ,l separate paragraf
serves to make it clear that the'aposties, their suc,cesori (that is bishops) and the
latters'collabo-
rakres (priest are princip,ally miant) tto not base their apostolic activity on secular power of the.
gospel irough weaknesi ol ihose w1o preach it. Service of the Worul of God must use the ways and
7i,"i6 p*pi tne gospel. in the main i,,in pturibus") these diffbr from those ofthe state; this indi'
state eses for its pur'
cates tiat'the Chuich's preaching witl'in /itct use some of'the means wich the
poses, lbr exemple in prezenfrliy contliiions, the mass-media wich modern
technology has made

"''tPr. ,;.Dumitru COLOTELO, MiScarea lirurgicd in creStinismul apusean,Tezd dedoctorat, in

ST, an. XXXVII, 1985, nr. l-2, P.98.
 156

transmite (gi spori) harul credinfei pentru ascultatori. Avdnd in vedere c6 la unele
slujbe ocazionale (nunli, inmorm6ntiri etc), asistd gi credinciogi care nu frecven-
teazd de reguli Biserica, pareneza, poate face chiar mai mult: s6 le declangeze
dorinta de integrare in viata liturgica, propriu-zis apropierea de Sfintele Taine,
singurele cai prin care se realizeazA, plenar, mAntuirea subiectivI.

IV.2. FACTORI AI REU$ITEI PARENEZEI:

NOTTLTNI DE LIMBAJ, STIL, GESTICA, MATEruAL ILUSTRATIV ETC.

a. Predica de succes"z".Trebuie sd sesizEm realitatea ci sfhrqitul de secol XX

se caracterizeazi pintr-un sprit critic acut gi din partea ascultdtorilor predicii.
Mijloacele de informare in masd au contribuit simfitor la ridicarea nivelului lor
informafional, chiar daci nu toate informaliile receptate sunt ziditoare de suflet.
Se poate lesne observa, mai ales la orage, c6 anumite biserici sunt preferate, pen-
tru cd slujesc in ele preofi care predicd frumos, cum se spune indeobste. Cum
reu$esc unii preoli sd vorbeascd frumos, atractiv, conving6torl627 Ce spun ei atdt
de interesant, incit vin s6-i asculte credinciogi de la distanfe kilometrice aprecia-
bile? La aceste intrebdri ar trebui sd incerce sf, rdspunda fiecare slujitor care gi-a
asumat responsabilitatea misiunii sacerdotale. Noi vom semnala aici doar cdteva
din implicafiile multiple care duc la eficienfa actului omiletic, dar vom spune ceva
gi despre piedicile care se opun eficienlei.
Factorii reuqitei predicii trebuie bine determinafi qi respectafi caatare. Pe l6nga
unii de bazd, comuni, indiferent de loc,- timp gi felul slujbeio2*, sunt gi factori spe-
ciali care tin de imprejur6ri concrete. Intreprindem acest demers in scopul de a
oferi cdteva elemente de sprijin, care, addugate efortului general de pregltire a
parenezei, pot fi determinante in atingerea scopului slujirii inv6!6toregti. Aceste
elemente pot fi urmarite clar doar atunci cAnd sunt tratate distinct. De aceea ne-am
propus mai multe paragrafe separate: limbaj, stil, gestici etc. inainte, insd, de a
intra in aceste detalii, atenliondm ca pentru reuqita predicii este necesard conqtien-
tizarea unor principii de baza:
- predicatorul vorbegte in numele lui Hristos qi cu puterea Lui, lucrdtoare prin
harul hirotoniei (,,Precum M-a trimis pe Mine Tatdl, vd trimit qi Eu pe voi",loan
20,21\n ";

626. imprumutAm acest titlu din scrisul inspirat al Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Predica de
succes, in MO, an. VI, 1954, nr. l-3, p. 36-38 (o pledoarie splendidl asupra exigenfelor predicii
reugite, fhcut5,de eruditul dasciil, orator de mare talent).
627 . Cicero spune cA a $fi ce sd spui Si a Sti in ce ordine este un lucru de mare importan(d. Dar
a stii cum, este de cea mai mare importanld, apud James BLACK, op. cit., p.98.
628. Karl BUHLER enumeri cinci factori distincfi ai comunicirii: vorbitorul Qlen Redner),
ascultitorul Qlen Hiirer), con{inutul Qlen Inhalt),limbajul (sprachliche Zeichen) Si situafia concrete
(tlie Situation); apud Peter KOHL, Die Tau/predigt als Intemention. Eine Untersuchung zum
ho mi I e t i s c hen Er t r ug tl es I nt erve ntio ns model I s, W idrnblurg, I 996, p. 22.
629. ,,Vorbind in nomine Christi, preotul nu emite doar sunete qi nu repeti doar simple cuvinte,
vocabule lipsite de vibrafie cereascd, ci lasi cuvAntul lui Dumnezeu sd vorbeascii prin el. Agadar,
preotul este chemat sd se prefacii el insugi in ,,cuvAnt", spre folosul sufletesc al celor ce-l asculti",
 t57
- obiectul propovdduirii este Hristos Si Evanghelia Sa, adevirul vegnic, nu o
invdfatura trecdtoare, lumeascd: ,,Nu ne propovdduim pe noi inSine, ci pe Hristos
Iisus Damnul" (\ Cor. 4,5)03". ,,Predic[-L pe Hristos, spune prof. David Breed,
nu-i uqor s-o faci!"63r. Utilizarea prioritar6 a Scripturii in predici nu trebuie si
excludd celalalt izvor al Revelatiei, Smnta Tradifie, din care, de altfel face parte
qi Scriptura insagi. Bog5lia scrierilor patristice, bunSoari, este o sursd de m6na
intdi pentru slujitorii amvonului632. Cultul divin de asemenean']. Aqadar,
cunoa$terea Scripturii, a doctrinei Bisericii Si actelor cultice sunt condifii slne

'""-llrt'*r/ predicatorului creqtin este Hristos insugi, invdtdtorul supremdo (,,Zoi

Md numili pe Mine: invdldtorul Si Domnul, Si bine ziceli, cdci sunt",Ioan 13, l3);
- adresan(ii predicii sunt credincioSii, persoani concrete, nu ascultdtori ima-
ginari, abstracli. La alcdtuirea predicii, slujitorul se va raporta intAi la Dum-
nezeut"t (,,Dacd vorbeSte cineva, cuvintele lui sd fie ca ale lui Dumnezea ", I Petru,
4, ll). Dar orienterea lui pe verticalf,, nu exclude dimensiunea oizontald a
propovaduirii, observarea vietii semenilor qi a nevoilor lot'}n. ,,Nu existd teologie
pentru teologie, spune pdrintele prof, Grigorie Cristescu. Ar fi o aberalie Si o
impietate. Tbolagia are misiune soterilogicd... Pe credincios il intereseazd, tn
primul rdnd, dacd i-ai tnleles sulletul 1ui..."0". Agadar, cunoaqterea manifestiirilor

vezi la: Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvintul lui Dumnezeu in Sfdnta Scripturd Si Tradilie,in
MMS, an. LXY 1989, nr. 3, p.9.
630. ,,invd6dturu Mdntuitorului lisus Hriskts vizeazd existenla in totalitatea ei: Dumnezeu,
lume, om, Si rdspunde in chip absolut Si mintuitor la intrebdrile pe carc le pun condilia Si vocu[ia
noostrdumand", Pr. prof. dr. C. GALERII), Mdntuitorul lisus Hristos Invdldbrul nostru suprcm...,
p. 60. ,,Cel ce propovdduieSte cuvintul - spune teologul ENZO BIANCHI - ar trebui sit-Si
amintean-ci mai des Si cu mui mure conStiinld de numele pe care i-l atribuie Scriptura: el upare de
/itpt ca sluiitor al'Cuvilntufui (Luca I, 2), sluiitor al vederii Si mdrtuiei (Fapte XXVI, 26), iconom
al tainelor lui Damnezea (l Cor. IY l) 9i, mai ales, rob al cuvfunntui (Fapte VI, l-4). Aceasta
inseamnd cd pentru propovdcluire el nu va putea sA cituascd cuvintul tn grabd Si cu atdt mai pulin
sd-l cunoascd clupd ureche din vreun sumar omiletic pentru a-l face apoi sd vorbea-scd cu gdselni(e
intelectuale, psihoktgice Si socioktgice... ,,, Cuvint Si rugdciune, trad. Maria Comelia OROS' Edit.
Deisis, Sibiu, 1997, p. 15.
63 I . D. R. BREED, Preparing to preac&, New York, 1930, p. 302, cap. ,,Homiletical Maximus"'
632.Yezi Pr. prof. dr. Dumitru BELU, Slintii Pdrinli ca izvor omiletic, in MA, an. IV 1959, nr.
ll-12, p.891-901.
633. Supru, p. 145-146.
634.Pr. prof. dr. C. G-ALERIU, op. cit., p.34-61. .
635. Sf. IOAN GURA DE AUR atenfioneazA: ,,Dumnezeu sd-i fie lui singurul tndreptar Si sin-
gura cirlduzi pentru alcdtuirea tlesdvdrSita a prediciktr lui, nu uplauzele, nici laudele... ", in vol.
Despre preolie, trad. Pr. D. FECIORU, Edit. IBMBOR, Bucureqti, 1987' p. ll9
636. ,,Oratorul trebuie sd aibd, mai pres*s cle tehnica oraktricd, o sensibilitate Si tnlelegere pro-
lundd cu cate si curutascd inima ascultdktribr incdt orakrul sd fie, mai intdi, un interpret ul
simltlmintektr oameniktr A stdpiini oumenii prin cuvint, trebuie mai intii sd pui mdna pe inima ktr
lnittre la main sur les ceurs, tlupd o expresie francezd), Pr. dr. V. N. POPESCU, Predica in cul-
tul creStin..., p. l0-l l.
637. Preiica pentru vremeu /a/, in GB, an. IX, 1950, nr. 7-8, p.47-48.1n acelaqi studiu, P- C.
Sa creioneaza cAteva din cauzele egecului unor predici: ,,Teme imprecise, neclare, vagi, o dezvoltare
confuzit, huoticit, urticulalii urtificiule suu sclerotice, concluzii lipsite de orice dinamism. Tb, pre-
158

sufletegti ale enoriaqilor este obligatorie pentru predicatorns'. Predica este, de fapt,
w act sinergic. Pe de o parte un act divino-uman,un act de creafie comun6, al lui'
Dumnezeu gi al slujitorului consacrat, pe de altd parte vn act inter-uman, ca rezul-
tat al dialogului tainic, dar real, dintre predicator gi ascultetoriu3'. Predicatorul
ascultd necontenit glasul lui Dumnezeu, revelat in izvoarele cunoscute, dar
ascultd qi intrebdrile credinciogilor, la care trebuie sE rispundE. Astfel, predica
este un dialog permanent, cu Dumnezeu gi cu ascult6torii. Orice dialog, ca sd fie
plicut trebuie sd se incadreze intr-un ,,timp optim". De aceea consider6m cd una
din cheile reugitei parenezei este nedepdqirea timpului psihologic indicat pentru
predicile ocazionale. In tratatul sdu de omiletici I. M. Fountoulis recomandA sa nu
se depiqeasc6 5 minute'*'. Desigur, la botez gi cununie o parenezA de 5 minute va
fi foarte bineprimitS, dar pentru un necrolog se poate depiqi acest barem, cu atAtea
minute cite vor fi necesare pentru atingerea scopului necrologului, ftri a se
exagera.
Predica de succes este, agadar, cuvAntarea al c6rei confinut se intemeiazd pe
Revelafie, dar qi pe realitElile umane, mai ales prezente. F. B. Cradock, creioneazi
astfel exigenlele unei predici actuale: unitate (inspiralie din Revelafia cea una);
memorie (incadrarea predicii intr-o anumit6 traditie); compatibilitate Si identifi-
care (intre rostirea omiletici gi invitatura Bisericii, totodatd gi nevoile credin-
ciogilor); anticipare (predicatorul si prevadd efectele rostirii); intimitate
(apropiere sufleteasci de credincioqi)'{r.

,1.

Pdni aici am vorbit doar de cdile de reuqitS. Socotim oportun si schipm gi

cdteva din cele mai frecvente cauze ale eqecului. Dupa opinia lui R. P. Rambaud,
care ni se pare concludentd qi pentru vremurile noastre, sunt ftei categorii de
cauze ale nereugitei predicii: 1. raportate la persoana predicatorului; 2, cauze psi-
hologice; 3. cauze ce fin de predica ins6gi.
l. aspect exterior respingdtor; vulgaritate in wrbe; preliozitate tn exprimare;
ticuri fizice Si verbale; zel intempestiv; naivitate, puerilitate; lipsa prezenlei de
spirit.
2. aluzii supdrdtoare; reproSuri, ameninldri, blesteme; vivacitate deplasatd;
limbai linguS itor ; expres ii zeflemitoare, ironic e.

dicaktr, eSti izolat de viala din vremea ta.Si prea prezent tn trecutul indepartat..", p.48. Apoi
slhtuiegte tran$ant: ,,Mai bine nu predica! Sau povdluieSte-li cu bundtate pe enorianii tdi sd fie
oumeni de omenie Si rdnduiald. Sau, lusd a se citi la strand, domol, Cazania din bdffAni, cu tdlcul
ei limpetle Si cuminte...".
638. Pr. drd. Gh. BURCA, Importanla cunoasterii manilestdribr sufleteSti ale credincioSilor
pentru predicaror, in ST, an. XXIII, 1971, nr. 5-6, p. 353-362.
639. Lect. dr. I. TOADER numette acest dialog interac(iune: ,,Considerdm cd acliunea de a
predica este de f'apt o interacliune intre partenerii comunicdrii, in cazul nostru inlre preotul care
predicd Si ascultatorii prezen(i in bisericd ;i tn fblul in care preotul Stie sd-i implice pe ascultdtori,
sd-i considere ca partenei reali qi egali in comunicare", (subl. n.), op. cit., p. 147.
640. Op. cit, p. 137.
641. F. B. CRADOCK, op. cit., p. 169-170.
 159

3. gdndire superficiald; subiecte prea elevate si limbai complicat; exagerdri

si
erori; subiecte neactuale, demodate; plagieri; angaidri politice deplasate; duratd
exageratd@2.

b,. No(iuni de limbai omiletic. Limbaiut omiletic, parte a limbaiului liturgic.

La 3 oct. 1876, la Iagi, Mihail Eminescu participa la parastasul voievodului
Grigore Ghica, sdvdrgit cu prilejul dezvelirii bustului acestuia. Impresionat de fru-
muselea limbii liturgice, din rugaciunile gi cant[rile slujbei, Eminescu avea s6
noteze plin de admiralie: ,,Aceesta este dulcea limbd a trecutului!",r3. Eruditul
arhimandrit Iuliu Scriban a publicat in 1938 un studiu-testament pentru tofi sluji-
torii romdni ai altarelor, Datoria preotului cdtre limba bisericeascd*4, in care
spune la un moment dat: ,,Preotul este om cu carte. Pe el il putem face sd inleleagd
mai bine darul frumos pe care Biserica il are in limba cu care ea a lucrat pdn6
acum in sdnul neamului. De aceea este o intrebare foarte sdnf,toasd qi la locul ei a
sta de vorbd an despre limba Bisericii. Preotul, av0nd a apdry neamul de multe
furiqari strdine in sanul lui, trebuie s6-qi dea seama de unele ca acestea gi s6
priveascr drept sarcind a lui gi pe cea privitoare la ,,limba vechilor cazarrii"...
Facdnd aga, preotul va fi un luptritor frr6 sabie qi pugcd, dar ap6r6tor deplin gi
adevdrat al acestei duioase moqteniri a trecutului, care este limba noastrd de la
Traian pdnd azi"*'.
Am evocat aceste doui repere bibliografice pentru apreciza din capul locului
ci, limbaiul omiletic este, de fapt, limbaiul liturgic, cultivat gi pastrat in slujbele
Bisericii. Orice indeplrtare de la acesta este ddundtoare slujirii invalatoreEti.
credincioqii, familiarizafi cu muzicalitatea, armonia gi mireasma liturgica a
rugdciunilor gi cdntdrilor cultului divin'6, doresc si audd predici rostite in acelaqi
grai. Prof. Marcu M. Deleanu, doctor in filologie (agadar, un ,,exponent" al eno-
riaqilor), exprimd o pdrere justd, general valabild credem: ,,Venind la slujbd qi pen-
tru a lepdda toatil grija cea lumeascd, enoriaqii simt nevoia sE li se vorbeascd aici

542.R. P. RAMBAUD, op. cit., p. 359-383. Despre,durata exageratd,, Rarnbaud spune ca este
,,lu plus lrlquente cause d'ichec"... Ibidem,, p. 383. Pirintele prof. Sebastian CHILEA, spune in
legdturl cu aceasti ultimS cauzi, frecventi din picate qi in zilele noastre; ,,Predica este o perma-
nentd convorbirc intre predicator Si credincioSi. indatd ce predicaktrul sirnte cd nimeni nu-l mai
intreabd, e bine sd incheie. Cicent vorbeSte de un anumit ,,miros" al orabrului, cu aiutorul cdruia
el poate sd-Si dea seuma ce gdndesc, ce a$teaptd, ce vor sau ce nu place ascultdtoribr sdi...",
Predica de suc'ces..., p. 58-
643. Apud D. MURARA$U, Na(ionalismul lui Eminescn, Bucuregti, 1932,p. lt8. Vezi 9i ed. a
II-a, Bucuregti, 1994, Edit. Pacifica, sub ingrij. lui Oliviu TOCACIU, p. 139, nota 40.
644. Sibiu, Edit. Revistei Teologice, 3l p.
645. Ibidem, p. 14,29.
646. Semnalam, totugi, cd in unele ca(i de cult, chiar daci sunt tipirite sub aripa Bisericii, apar
cuvinte gi expresii nepotrivite cu duhul exprimiirii liturgice. Din intentia de a,,actualiza" limba, fdri
insi ca cel care a ftcut-o sI dea dova& gi de pricepere, apare, de exemplu, ,,indeplinind", in loc de
,,implinind", sau ,,lsrail a trecut (Marea Rogie, n.n.) cu picioare repezi ,,, in loc de,,lsrail a lrrecut cu
picioare vesele" , cum atat de poetic (de fapt, lituryic), suni textul in editiile mai vechi etc. Dactr
cineva s-ar apleca asupra tuturor acestor,,actualiziri" din ca4ile de cult, operate mai ales in ultimii
20-30 de ani, ar descoperi multe asemenea abateri de la vocabularul liturgic autentic.
160

altfel decdt la serviciu, pe stradd sau la piald...'n*'. $i altfel decit la radio, televi-
zor, sau inziare, am adduga noi'**.
intrucdt limbaiul este Cea mai bund oglindd a spiritului omenesc(Ae, in general,
socotim ci este, in acelagi timp, gi o carte de vizitd a predicatorului. De fapt, a
Bisericii, pe care slujitorul, in iielica (gi nu numai), o reprezintd. in acelaqi timp,
sd nu pierdem din vedere ca predicatorii au marea responsabilitate de a-L
reprez;nta pe Hristos, tn numele Caruia propovdduiesc. Mdntuitorul a innobilat
gruiul o-"nesc cu verbul Siu dumnezeiesc. LUind trup omenesc a luat 9i graiul
6menesc. A venit sd sfinleascd trupul, dar gi graiul6s". ,,Niciodatd n'a vorbit vreun
om ca Omul acesta", aveau s6 exclame ascultitorii fascinati ai graiului
Mdntuitorului (Ioan 7,46). Puterea Sa dumnezeiascd,prin care vindeca, mtngdia,
incuraja etc, s-a manifestat, de fapt, prin cuvdnt, De aceea propovdduitorii trebuie
sA ia seama cd vorbele infelepi rostite pot tdmldui, iar o vorbire incorect6,
nepotrivitd, stricati, poate r6ni, iau mari suferinla. ,,Cuvdntul zidegte, dar poate qi
dAi6ma!", avertizeazd Plrintele StAniloaeo''. ,,Cuvintele frumoase sunt^c1-un
fagure de miere, dulceald pentru suflet^Si tdmdduire penti 9aseu, spune Intelep-
tul Solomon in Pildele sale (16, 24).in acest sens cuvdntul este o energie care
curdld, care sfinleSte, care odihneSte (subl. n.)0". Cuvintele urdte, se infelege, au
efeci contrar''"1 euvintele sunt delicate ca porlelanul, spune un predicator engleT
Cine le rosteSte la tntdmplare, nu ya reuSi sd facd decdt un zgomot nepldcuf$. Sd.
nu uit6m ca Dumnezeu a creat lumea prin Cuvint. Adic6 prin Fiul Siu, Care este

647. Textul lituryic Si limbaiul poetic,,,Foaia diecezan6", Edit. de Episcopia Caransebeiului, an'
1l w.6-711996(serieinoua), p. 2. Autorul demonstreazi fericita apropiere 9i intrepitrundere intre lim-
bajul liturgic qi cel poetic: , rstilul ecleziastic, in varianta sa lituryici, se apropie cel mai mult de
stitul beletristic, ul iiteraturii artistice, numit Si limbai poetic sau limba poeticd",lbiclem.
648.,,O predicd nu trebuie sd aibd tonul limbaiului militar sau al comenziktr civile, tonul Si lim'
baiut pfu)ingirel al bocitourelor dntice, knul Si limbaiut informaliibr tehnice, nicicind un limbai de
atd(are, ni"cicdnd un limbai de cometlie...", vezila Pr. prof. dr. Sebasian CHILEA, Leonharul Fendt,
Homiletik..., p.lll .

649. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Predicatorul, in MO, an. X, 1958, nr' 3-4, p' 180'
650. Pr. asist. dr. Ilie MOLDOVAN, Biterica Ortotloxi Romdnd Si limba nalionald, ca expresie
morald u unitdlii poporului rumdn,in G B, an. XXXVI, 1977, nr. 10-12' p' 860'
65 l. /r.vas Hriskts suu restaurarea omului.'., p.219.
652. Rafael NOICA, op. cit., p.69. Odihnaare sens aicide liniStire, angaiare senind in lucrarca
mdntuirii. Patericul egipean foloiegte aceaste expresie in acest sens: ,fwa Olimbie cel al chiliibr
u lbst luptut ,pr" Si i-a zis iugetul: tlu-ti, ia femeie! $i sculdndu-se a cdlcat
lut $i a ldcut
fbmeie. ji "uii,
si-a'zis lui-$i: latd lbmeia ti. Trebuie dar sd lucrezi mult ca sd o hrdneSti. $i lucra ostenin'
'clu-se
muli. $i tlupA i zi iardsi cdlcdnd lut qi-a fdcut lui-Si /iicd $i zicea.Sindului sdu: A ndscut
tdu Si srt-l ucoperi. $i
fbmeia ta. Ai mai'mulfi trebuinld s= lucrezi, ca sA pofi s1-li hrdnegti Pe liul
a,la fitcdncl, s-a topit pe sine... $i u zis cugetului: Dacd nu mui po(i suferi osteneala, nici /amqie
sd
na iaufi! $i vdzin'cl dumnezeu osteneulalui, a ritlicat de la el rdzboiul si s-a odihnit...", Edilia Iagi,
1913, p. 168-169.
653. ,,Nu orice cuvint este rutlnic, zitlitor Existd cuvinte goale, ca pleava, /bcuri de arti/icii,
care dispun tle o pronunlatA sonoritate, lird a avea tlarul de a lumina {i trezi sulletul din intune-
cimea Si ldncezeakt lui moruld. Astfbl, sunt cuvintele ipocrite, bombastice, iignibare, iniositoare,
rostite la mdnie 5.a., carc, in ktc sdzfuleascit, otAvesc sufietele Si nimicesc solitlaritateaumand",
Pr. prof. I. BUNEA, Cuvinte de invdldturd la duminici si sdrbdtori, Sibiu, 1983, p. 152.
654. James BLACK, op. cit, p. 105.
 Bibhotecd Personati
PT,MAHIUS IOANA

161

Cuv0ntul Cel dinfu inceput (Ioan l, l-2). Aqadar Cuvdntul este numele lui Dumnezeu
qi, in acelaqi timp, Dumnezeu - Insugi. El ,,se numeqte Fiu, dar este qi Cuv0nt al lui
Dumnezeu qi de aceea cuvintul are rddlcini metafizice, adicd nu-i doar o gdlagie arbi-
trard,prin care eu pot s5 spun ceva gi voi puteli sa intelegefi gdndirea mea. CuvAnhrl
provine din energiile dumnezeieqti... ,,Cuv6.ntul este o energie creatoare, o energie care
devine, ins6, periculoasS, mortal6, cdnd este rdu intrebuinlati..." Dar, la modul pozi-
tiv, ,,cuvAntul este o energie de comuniune, de impdrtdqire'*".
Puterea de influenlare prin cuvdnt.In acelagi context cu cele afirmate anterior,
evidenliem faptul ca vorbirea nu trebuie sI fie ingiruire intAmplitoare de cuvinte.
Vorbirea responsabild este un act de culturd. Astfel, cuvintele devin ,,vegmintul
noliunilor care insuflelesc conlinuturile spirituale ale vielii omului. Cuv6ntul este
un univers, nu de sunete, ci de valori. La r6ndul ei, limba este gi ea un univers, un
intreg armonic, o lume in care se intrupeazd g6ndirea, iar nu o simpld sumi de
cuvinte"""'. De aceea, predicatorul care-gi armonizeazd g0ndirea qi acliunile cu
etica creqtin6, nu va profesa un limbaj in dezacord cu ea. De fapt, insusi limbajul
are gi o funclie etica, alIturi de celelalte valente (comunicativd, social6, culturali
etc)os'. Rostirea unui cuvdnt, bun sau riu, declangeazl consecinte pe misura
incdrclturii conferite. Ecoul unui cuvAnt in universul moral este nelimitat. Prin
viu grai sau prin scris, el trece din suflet in suflet, de la tata la fiu, din generalie
in generalie, de la popor la popor, din veac in veac, zidind sau ddrdmdnd, intdrind
sau sl6bind, infralind sau invrljbind, ca mirturie buna sau rea, dupd cum a fost,
bun sau r6u, omul care l-a rostit''s*. Agadar, puterea de influentare a cuvAntului nu
trebuie subeqtirnatd. De aceea, socotim cd poetul At. Vlahula a fost inspirat cdnd
a scris: ,,Ca-n basnte-i a cuvdntului putere / El lumi aevea-li face din pdreri / $i
chip etern din umbra care piere / $i iardsi azi din ziua cea de ieri"6se. Aceasta pen-
tru ci orice cuvdnt implica relatii concrete, personale. Cuvdntul pleacd de la cine-
va spre altcineva. Omul nu vorbegte in vdnt"'u'. Nu vorbeqte pentru sine, ca sI se

655. Rafael NOICA, op. cit., p.67.Yezi qi Jean KOVALEVSKY, Taina originiktr trad. Dora
MEZDREA, Bucureqti, 1996, in care prezintii creafia lumii ca oper5 a Tatilui savirqitn prin
,.Cuvintul-Logo.tul-Verltul,, Sau (p. 25-27). Este util si observSm distincfia intre ,dabar", cuvdntul
prin care Dumnezeu cornunicd poporului Israel masajele Sale qi ,,Logosul" prin care creeazd lulnea.
Chiar dacd tennenul ,,logos" este utilizat in filosofia stoicE, nu trebuie si existe relineri in identifi-
calea CuvAntului lui Durnnezeu cu Fiul insugi. Popoarele sernitice, prin congtientizarea sensului
cuvdntului ,,dabal' (in infelesul de nrijloc de cornunicare din partea lui Dumnezeu), aveau convin-
gerea cd dincokt de cuvdntul exTtrimat existct o l1tr1u, gindirea tuinicd, cure cuuzeazd apurilia lui cu
realitate rostitd prin guru celui care il pronun(ii...; vezi Arhirn V. MICLE, Cuvintul lui Dumnezeu..,
p. 544. Pentru conotaliile filosofice ale ,,logosu-lui" a se vedga: Peters FRANCIS, Tbrmenii
lilosofiei grecesti, trad. Dragodan STOIANOVICI, Edit. Humanitas, Bucureqti, 1933, p. l6l-163;
Diclionarul hihtic, Edit. Cartea cregtina, Oradea, 1995, p. 313, col. II; pr. dr. Ioan MIRCEA,
Diclbnarul Noului Testument, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1984, p. 104.
656. Pr. asist. dr. Ilie MOLDOVAN, op. cil., p. 861.
657. PL. prof. dr. D. BELU, Gruiul in lunclia lui eticzi, in MMS, an. XLVII, 1978, nr. 7-8, p. 453.
658. lltilcm. p. 461.

659. Alexandru VLAHUJA, Cuvtintul, in ,.Scrieri alese", Editura pentru litelaturi, Bucureqti,
1962, vol. I., p. 184.
660. ,,Mun spricht nichts in tlen Wincl, dus nicht aut'gehoben wiire im Unsichtbaren", spune
Rudolf BOHREN, in al sI;u Precligtlehre, Chr. Kaiser Verlag, Miinchen, 1972, p. 302.

lt
t62
asculte, ci si fie ascultat. Cuvdntul nu este proprietatea particular6 a cuiva, ci un
bun obStesc. De aceea, ca orice bun obgtesc, de cuvint te poti folosi doar in anu-
mite limite, cu respectarea anumitor regUli, avAnd permanent conqtiinfa funcfiei
lui normale, aceea de vehicol al binelui qi adev6rului6''
Responsabilitatea fald de limbaiul omiletic. Nu ne propunem in mod expres o
prezentare sistematicd a regulilor limbajului omiletic'o', regUli -ce sunt expuse
detaliat in tratatele de specialitate, ci atentionarea asupra responsabilitdfii utiliztuii
lui. Graiul este unul din marile daruri frcute de Dumnezeu omului'*3. DacI acest
fapt implica o responsabilitale speciald in fala lui Dumnezeu, cu atit mai mult ros-
tiiea omiletica, intrucdt ea implicd transmiterea mesajului divin' De aceea, graiul
omiletic se cere imbunatafit cbntinuu, apeldndu-se neincetat la izvorul nesecat al
cuvdntului mintuitor: Sffinta Scripturdoa. Pentru reuqita unei^predici la sfhrqit de_
secol )O(, limbajul amvonului tre-buie si fie, desigur, elevat. In acest sens Rudolf
Bohren vorbeqte, pe buni dreptate, de limbaiul elevat al predicii$s, nivelul elevat
fiind susfinut iocmai prin legatura strinsd a mesajului omiletic cu Scriptura.
Limbajul elevat nu inftamni folosirea unui vocabular peste nivelul de
inlelegere al ascultatorilor. Chiar dacd slujirea omiletic6 este situatd in rAndul
artelor, prin frumusetea confinutului 9i a rostirii, nu trebuie vdn$6 ca o artd pen-
tru artd-, ci o artl pusd in slujba mdntuirii credincioqilor Propovdduirea nu este o
artd literard, aga cum este vorbirea laicd, spune autorul Unui modern tratat de
omiletic6t*t'. La amvon, grija pentru o rostire frumoasd, corectS, atrigitoare etc',
nu trebuie impinsd dincolo d-e limitele normelor omiletice. Ascultatorii nu sunt
critici literari, ci, de cele mai multe ori, oameni simpli. Intelectualii prezenfi.nu se
vor sup6ra niciodatS dacd predicatorul va vorbi simplu, frrd expresii pretenfioase.

661. Pr. prof. dr. D. BELU, op. cit., p.461.

662. Reipectarea regulilor rostirii omiletice are importanp indiscutabili. Cu toate acestea nu
trebuie si faiern din ele un arsenal care si sufoce gi sd timoreze libertatea predicatorului. Cicero
atrage atenfia, pe bunii dreptate, ci nu elocven{a se na$te din reguli, ci regllile_din elocventi
(,,Nor
eloquentia'ex irtificio, sei artilicium ex ektquentia"), De oratore, trad. G' GUTU, Bucuregti, vol'
p.2ll.
II,'1663.
"intre marile minuni ale acestei lumi, spune savantul filolog Sextil PIJ$CARIU, trebuie
pe
socotit graiul omenesc... Ffrrd el, toate gdndurili pe cdre le rdscoleSte mintea Si toate simlurile
care le"cuprinrle ;sufletul nostru ar rdmine tngropate in racld plumbuitd. Raliunea omeneascd ar fi
,stearpd rlicd n-ar fi nutritd Si incitatd r""ori"nit printr-un schimb de vederi, iar in sufletul
nostru
n-ur'putea tncolli sentimente generoase dacd omul n-ar cunou$te decdt gestul primitiv al cdinelui
care'cld din boatld je bucurie,-sau moclulalia vocii prin care pasdrea iSi cdntd iubirea. Numai facul-
tatea de a-Si exterktriza gdndurile Si priocupd.riie prin sunete perceptibile - tnlelase Si uSol de
reprotlus tle b(i membriilceleiasi iomunitaii sociale - Si de a face sd rdsane in sufletele altora
coarrle care au vibrat in inimile'noastre, contribuie la tnmullirea cunoStin(elor Si la innobilarea
sufietelor stArnintl itlei Si porniri noi Si deschizdntl omului calea fericirii pe acest pdmdnL lchdela
se na$fe prin izbirea amnarului de c)emene; graiul omenesc e intocmit pentru dialog",in Limba
romdnd. vol. II - Rostirea, E. A., Edifia a II-a, Bucureqti, 1994,p.45.
664.Pr.lect. N. DURA , Prupovdriuirea cuvfintului...,cap.l.3 - imbundtdlirea cuvintelor,p.2T-29'
665. Die Hochspruchi tlei Predigt etvvus mit tlem Teit zu tun hat; Sie wird zur Hochsprache
detlurch da[,] sie den Text sprichr..., R. BOHREN, op. clL, p. 305.
666.,,Preuching is rutt liteffary art; it is speaking", D. BUTTRICK, H-omiletic. Moves and
structuresi,Vanderb"ilt Univesity, London, 1987, p. 187, cap. "The language of Preaching"' Oratoria
clasicd p6gind urmarea cu obstinafie atingerea acelui ars tlicentli,pentru a cuceri auditoriul cu orice
 163
,,Dacd nu vom vorbi in felul simplu al lui Hristos gi al sfinfilor Apostoli - spune
harnicul ostenitor in cimpul omileticii rom6n'eEti, p*int"t"'vt*; roo"."u J
,,nu
vom avea ascultiitori la predicile noastre. Limba predicatoriala sa fie limba
pescarilor!"067. Samuil Micu Clain, in predoslovia li cartea de propovedanii,
se
adreseazd in acelaqi sens celor ce o vor utiliza: ,,l,Iai pe urmd, te'rog sd ierli de k
va sminti cumya curgerea graiului, cd fiindcd acestea (propovedaiiile, n.i.) mai
mulli prosti decdt invd(ali auzitori vor avee, nu se iadia sd fie cu maestrie
ri.toriceascd, nic! cu grai de uorbd inaltd si addncd, ci mai de
ios Ei mai prost, ca
si cei progti sd inleleagd si sd se foloseascd, cd acesta e scopul si cugitul *"u,
calele sunt pentru tine si pentnt cei morli catre Dumn"r"u iugdtor iu credintri
adevdratd"ffi'. Graiul
li-pl" este, insf,, cu totul altceva dec6t v-orbire a simplisid,
pe care propoviduitorii trebuie s-o evite cu gfija. Ca orice limbd creatoare de cul-
tur6, limba romdni are personalitatea ei*r. in slujirea omiletica respectul fala de
adevir va fi dublat continuu de respectul fafi de cuvdnt. propriu-zis, respectul
fatd de limba romdnd. Oamenii Bisericii au fost dintru incepfi.ctitori de limbd Ei
culturd romdneascd6'".^ Dac6_.1,1 origine, Biserica, prin slgitorii ei, preoli gi
c.alysari, a pus bazele formirii limbiiromdne literare;r,, este de la sine iirletes ca
slujitorii de astdzi au marea responsabilitate, aldturi de ceilalfi reprezenianli ai
culturii nafionale, de a- o cultiva gi innobila, at6t prin textele liturgice cdt gi prin
rostirea omileticd. Fagan! comparalie intre contriLulia literaturii li'ice qi cea ieli-
gioasd la dezvoltarea limbii rornane, episcopul Nicoiae Colan spunea, la primirea
sa in Academia Romdnd, in anul 1945: ,,-Ar fi nedrept, destgur sd nesocotim
insemndtatea literaturii lumeSti pentru dezvoltarea limbi,i noa{tre. Totuqi nu cre-
dem cd aceastd litaraturd ar putea fi pusa pe aceeasi treaptd cu literitura reli-
gioasd, tn^c-eea ce priuegte contribulia ei la unitatea limbii'romdneSti. Cronicile,
cronografele sau cdrlile populare aveau un numdr mare de cititori. Estu adevdrat.
Cdrlile sfinte tnsd aveau si un imens numdr de ajcultdtori; tntreaga obste a
poporului dreptcredincios"(n2. Acelagi lucru este valabil ast6zi. obg'lea toi mai
Ei
numeroasd a cregtinilor care frecventeazi Biserica poate ir manora cuitivarii lim-
bii, in dimensiunile ei liturgice, sau, Doamne fereqtl!, martori ai ,,stricirii.. ei prin

ptel: ,,Ektquenfra, spune Quintilian, est ars dicendi accommodate ad persuadendum quod honestum
sif' (ln_stitutio oratoria), apud drd. Petru RADA$ANU, Ektcvenla in retoricd si omiliticd,in S! an.
XXVIII, 1976, nr. 7-10, p. 637.
667. I nimd $i sufiet; Omiletica vremuriktr noaslre, Bucuresti, 1927, p. 7 5.
668. Pr. SAMUIL CLAIN DE SAD, Propovedanii la ingrcpdciunia oamenilor morli, Sibiu,
I 842, Edifie tip. cu litere latine, Arad, 1907, p. 4.
669. Salutdm demersul inspirat al conf. univ. Mihai DINU, de a-gi intitula astfel una din carfile
dornniei sale: Pesonalitateo-limbii romtine (Edit. Cartea Romineascd, Bucuregti, 1996,367 p.).
670.Yezi f Antonie PLAMADEAL A, ilerici ortodocsi ctitori tte limbd
si'cuhurd romdie'ascd,
Bucuregti,. 1977,69p.
67l.Yezi $t. MUNTEANU si V. TIRA, Istoria limbii romine literare, Bucuregti, 1978,255 p.
Refinem in chip deosebit precizarea lingvistului timiqorean V.
Jira: ,,Cultivarea limbii romdne in
scris trebuie sd li inceput tnainte de elaborarea traduceribr cunoscute ale veacului al XVI-lea
(1re,siery' n.n.), adicd aproximativ din vremea cdnd s-au inbcmil primele ,,manuale" bilingve
lbktsite tn scoli de tzi care urmau sd devind preoli si dieci (slbl. n) ,,, op. cit., p. 33-34.
672. t Nicolae COLAN, Biserica neamului si unitatea limbii rcminesti, disCurs rostit la 28 mai
1945 in gedinta publicd solemnd, Bucuregti, 1945,p.21.
164

prestatii sub nivel. Cdci existd numeroase pericole ale degraddrii limbajului' Pre-
ii"u."u regulata, cu aproape acela$i auditbriu in fata,-poate fi confruntata cu o
anumita rutina care conduce la pierderea respectului fala de cuvinte qi semnifi-
calia lor. Daci preotul nu va lua masuri impotriva ?cellei eroTiuni graduale,
piiAi.ur"u va aluneca, puiin.aG putin, in rutina 9i insignifianfa-in acelaqi timp,
ii-Uu1ut este supus unu'i pericol de ieitmentare. Cuvinte care altSdatd erau -pline,
gi pot fi apoi
Logutl, sugestive, evocatoare etc., se uzeazdtreptat,.pierd din suplele.
irrtEi"ii"irirepertoriile artiqtilor comici, care le t$ifizeazd pentru a-i caricaturiza
pur simplu se demo-netizeazd, schim-
oe predicatori. Sunt unele cuvinte care 9i
[;r"d;-;;;;rl;;lt"i" devin vetuste; pe alocuri unele par a fi chiar vulgare"'3'
,,Ciiqitituclelimbdtnpredicd,spu.,epirinteleD.Belu, tnseamndlipsdder?spec!
'cte
fala
'GieSetile
tnvdldtura p)opovaduita, fdp de ascultdtori Si fasd de sine tnsuSi.
poate
ae imta siad'autoritarea piedicatorului Ei eficienla predicii' Nu
elementare ale vor-
fi aiceptat ca fnvdldtor cine nu cunoa$te nici mdcar regulile
'birii interesante
cbrecte"o,n. Piofesorul Fred B. Ciadock propune cAtev.a sugestii
p"ri* pi.irt6mpinarea pericolelor degradarii limbaiului, din care spicuim:
-
- con$tientizarea importanlei qi puterii cuvintelor;
- stddania de a gdsi expresii imaginative $i stimulative;
- a consacra mdcar un'sfert de ira tn fiecare zi penltu a citi texte din mari
nu in
atttori cle eseuri, por*", romane, chiar piese de teatru Si povestiri (acestea
locul Scripturii qi al parintilor Bisericii, ci in adaos, n'n'),-
- compunerea scrisoriior pentru prieteni, pdrinli, rude S'a' .Dintre tocte mii-
de scriere. s"iiortlu personale sunt cele care se apropie cel mai
mult de
loacele
stilul vorbit; - a unar
- a se revedea predicile anterioare, pentru a se evita repetarea excestva
expresii; _ , .
nu numai
- ascnltarea cu atenlie a itiferitritor vorbitori, in tmpreiurdri diferite,
in ocazii culturale elevate, ci Ei fn altele;
abslut
- ,,clu,dlirea" prearcit,'dupd reclactare, de idei vagi qi complicate... Este
nu fnleleagd, sau sd-i lase
,"rrro, aiest fait, attfet'exiia riscul ca ascultdtoriiTd unui text,
reci acele expresii confuze. Dupd cum computere-le, tnain.te de tipdrirea
fi" o,ino oplratrie cle predicii
curdlire r" n *"St-e ,,cleaning"',to.t astfel se impune Si
inldturarea din textul
"n
a tot ce este de prisos"". incheiem acest paragraf cu
precizarea ca responslbilitatea fafa-de limbajul omiletic, dincolo de
importan]a
raportat6 pe verticala,
;;il;t; impficaliif,o. o.iiontut", fala de semeni, trebuie
iu-n"*n"r"r, in fut" a;;; ;; da socoteale pentru-fiecare cuvdnt rostit'
Mintuitorul u ,pu.-o, ,,Pentru orice cuvdnt desert pe care-l vor rosti oamenii, vor
da socoteald ti ziua iudecd[ii"(Matei 12,36)'
c. Stil, gesticd, material ilastrativ. Stilul omiletic. Preliminorii' Stilul este
rrblutltutlu";;i;g;;;;il""t ltr"i
cuvdntrri devine atrdgator qi pl6cut, vdzului
iu upti.u1i" ginerala, el reprezintd totalitatea mijloacelor lingvistice
ii "rrrfrl.
curvar", curn int6l-
673. De exernplu, este contraindicat sa se rnai foloseasca expresia "fiul-cel
vorbindu-se de ,.fiul cel risipitor..." Vezi 9i F. CRADOCK; ttp' cit', p'200'201'
nirn in vechile texte
674. Curs tle omileticit..., p. 140 - l4l.
675. F. CRADOCK, op. cit.,p.20l-202.
 165

folosite oral sau in scris pentru exprimarea gindirii""'. intrucAt stilul vorbirii se
adapteazd conlinutului (literar, juridic, medical etc), noi facem referire doar la
stilul bisericesc, cilruia se subordoneazd. stilul omiletic. Se impune dintru inceput
observalia c6 stilul trebuie considerat un auxiliar al mesajului. In acest sens stilul
omiletic reprezintd suma procedeelor lingvistice cu aiutorul cdrora predicatorul
transmite mesaiul omiletic. Fiecare slujitor al amvonului trebuie, indiscutabil, sd
posede notiunile de bazd ale stilului scris gi vorbit. Acest fapt fine, evident, de
cunoa$terea limbii, in general. Dar predicatorului i se cere in plus cunoagterea
stilului omiletic, care sn exprime in mod fericit adevdrul evanghelic. Exist6, desi-
gur, diferente evidente intre stilul scriitoricesc laic qi cel bisericesc. Acesta din
urmd s-a plam6dit in viala liturgica a Bisericii, rezultdnd ceea ce Al. Mateevici a
exprimat prin nemuritorul poern Limba noastrd: ,,limba vechilor cazaiii." in
redactarea predicii, slujitorul amvonului va aborda un stil ce nu se va indepdrta de
la duhul limbii vechilor cazanii, chiar dacf,, obligatoriu, limbajul va fi actualizat.
A;a cum am procedat mai sus, c6nd am prezentat elemente cu privire la limbajul
omiletic, nici aici nu ne propunem detalierea figurilor qi procedeelor stilistice.
Vrem doar sE facem cdteva remarci de principiu in scopul evidenlierii importanlei
stilului adecvat in predic6.
Stil scris - stil verbal. tn general predicatorii, inainte de a-qi.redacta propriile
predici, se inspird din predicile scrise ale altora. Trebuie si observ6m, ins6, cd
foarte putineutilizeazd, un stil direct, apropiat de cel oral. Cele mai multe sunt
compuse in "laborator", cu grijd cafraza scrisd sd fie cit mgi ,,completd". Aqa se
face cd intdlnim fraze lungi, greoaie, aproape imposibil de memorat gi reprodus
oral. Se intimpla aqa pentru cd existd o diferenld notabild intre stilul propriu
scrisului Si cel al oralitdlii. Primul admite propozilii qi fraze lungi. Admite
abstracliile, argumentdri mai complicate, subtile, bine confecfionate. Stilul verbal
cere, insd, propozifli qi fraze mai scurte, directe, pline de vioiciunea convorbirii
de la suflet la suflet''77. De aceea se impune o grija aparte in aceastS privinta. Cind
redactdm predicile vom fi atenli ca propoziliile qi frazele pe care le scriem sf, fie
cAt mai concise, apropiate stilului verbal, spre a le facilita ascultltorilor o cdt mai
uqoari inlelegere gi asimilare. Mijloacele modeme permit acum inregistrarea
predicilor. Este util sI facem comparalie intre predica pe care am scris-o in ajun
gi aceeagi predicd pe care am rostit-o liber in sirbdtoarea respectivd, inregistrata.
Vom constata diferenle mai mari sau mai mici, de la caz la caz. Diferenlierea
con[inutului rostirii orale fa]6 de cel al textului scris a fost cerutd de comunicarea
directd cu ascultdtorii.Ya fi de mare utilitate pentru predicatori, mai ales pentru
incepatori, transcrierea textului rostit liber in fala credinciogilor. Acest text repre-
zintd un exemplu concret al stilului verbal. Studierea lui comparativd cu textul
redactat in ajun va sugera corecturi gi imbunataliri, care-i vor facilita urcarea
cAtorva trepte semnifi cative in autoperfecfionarea efi cienlei omiletice.

676. Etirnologic, cuvdntul ,,stil" vine din latinescul sfyla.s (sau stilus = tijd, instrument rle scris;
vezi dicf., QUICHERAT...p. 1306, col. II), la r6ndul lui provenit din grecescul oct).oE= coktand,
contlei, limbai; vezi dicf., BAlLLy..., p. 1804, col. I, II.
67'7.Pr. prof. dr'. D. BELU, Curs...,p.287.
r66
Stil Si doctrind. Stilul, oricdt de ingdjit ar fi, nu hebuie sd subjuge conlinutul.
Din instrument auxiliar nu trebuie sd devin6 scop in sine. Sf. Ioan Gurd de Aur,
unanim recunoscut ca un geniu al frazei omiletice, neintrecut de asemenea in
finefea stilului, afirmS: ,,Nu cer de la preot nici podoaba cdntatd a cuv0ntdrilor
oratorilor pdgdni qi nici nu m6 intereseazi cum ii este fraza gi stilul! Sd fie preo-
tul s6rac in cuvinte! S6-gi aranjeze simplu gi frra meqtegugire cuvintele in frazd'.
Numai sd nu fie neiscusit tn Stiinld, sd nu fie neiscusit tn precizia dogmelor!"*'
(subl. n.). Afirmatiile sunt inspirate, de fapt, din cuvintele Sf. Ap. Pavel: ,,'li chiar
dacd sunt neiscusit tn cuvdnt, nu tnsd fn cunoStin{d1'(Il Cor. 11, 6). Evident, Sf.
Ioan Guri de Aur nu vrea si indemne la neglijarea stilului, ci subliniaza doar
statutul acestuia de auxiliar gi nu de scop in sine. CE preotul trebuie s6-gi lucreze
predicile in am6nunt reiese din cele spuse de acelagi Sf. Gura de Aur, in aceeagi
lucrare: ,,Preotul nu-i scutit de munci sdrg;qincioasd nici cdnd are un deosebif ta-
lent oratoric... Prin urmare, predicatorii mari trebuie sd munceascd rnai mult decAt
predicatorii slabi. Cdci ascultdtorii iudecdpredica, nu dupd cuvintele predicii, ci
dupd faima predicatorului. Prin urmare, cind un predicator mare intrece pe tofi
ceilalfi predicatori in cuvdnt, atunci mai cu seamd trebuie sa munceascd penku
pregdtirea predicilor mai mult dec6t to1i..."n".
Despre ,rmetalimbai". Termenul ca atare este de curdnd populaizat, dar tehni-
ca pe care o propune este la fel de veche ca practica omileticd. Etimologic, a intrat
in dicfionarele noastre prin filiern francez66E'. Metalimbajul propune o exprimare
bazatd pe metafore Si eufemisme, pin care vorbitorul, voind sd exprime lucruri
mai pulin pldcute ascultatorilor, foloseqte expresii mai delicate, prin care acegtia
sunt menajalio*'. Allan Pease qi Alan Garner, doi experfi americani in domeniul
tehnicilor de conversatie, au publicat relativ recent o interesanti lucrare, in care
sunt prezentate implicaliile tehnicii metalimbajului in comunicarea inter-
umandns2. Dupi opinia autorilor, ,"rnetalimbajul este un limbaj care codifica altfel
ideile decit limbajul natural. Cu alfe cuvinte, este un limbaj ascuns in interiorul
limbajului"683. Practica menajdrii prin metalimbaj este foarte necesard ast6zi, cu
deosebire in pareneze, unde preotul se adreseazl cu precddere unei anumite

678. SF. IOAN GURA DE AUR, Despre preo(ie, trad. Pr. D. FECIORU, p. 107.
679, Ibidem, p. ll7.
680. METAL)NGAGE ot METITANGUE - l. Langage spicialisi que I'on utilise pour dicrire
une langue naturelle. 2. Langage de description d'un autre langage formel ou informatique- - LE
PETITE LAROUSSE, p. 651, col. I.
681. Frate cu acest cuvdnt este gi termenul ,,metacomunicare", prin care I. TOADER infelege
ceea ce credinciogii recepteazd dincolo (sau in paralel) de ceea ce transmite predicatorul. Sunt acele
elemente refinute bine de credinciogi, pe care preotul foarte discret le atinge doar; veziin Metode
noi in practica omileticd..., p. 163-164.
682. Allan PEASE & Alan GARNER, Taik language - How to Use Conversation for Profit and
Pleasure, Simon and Schster Ltd., London, 1 989; in L romAnd, Limbaiul vorbirii. Arta conversaliei,
trad. Ileana BUSUIOC, Edit. Polirnark, edilia II-a, Bucuregti, 1997, 144 p.
683. Ibidem, p. l2; vis - a-vis de aceastii definifie, autorii dau urmitorul exemplu: ,,Cu tttlii am
:stat la teigheaua unui magazin universal csteptdnd sd fim servi[i, Si am /bst tntdmpinali tloar,cu un
,/ori(i ceva?" din partea vdnzrtktarei. in metalimbai aceasta se traduce: ,,Este, oure, cu adevdrat
newie sd md deraniali chiar acum? "... $i acesta este {i sentimentul pe care, subconStient, tl avem";
lbidem.
 t67

familii (gi chiar persoane, individual), ca de exemplu la inmorm6nt6ri, cununii,

botezuri etc. Sf. Ap. Pavel ne-a l6sat un exemplu relevant: la Atena, adresindu-se
locuitorilor disparati in fel de fel de credinte idolatre, nu-i mustri imprudent prin
cuvinte ca,jeunt foarte tulburat cd sunteli rdtd)cili, departe de.Dumnezeul Cel
adevdrat, Cdruia abia de i-ali desemnal un locqor de vaga prezenld, printe atdtea
altare idolatre...", ci, cu tactul sdu inspirat, li se adreseazd eufemistic, folosind
tehnica metalimbaiului: ,,Bdrba(i atenieni, tn toate vd vdd ca sunteli foarte
evlavioSi. Cdci strdbdtdnd cetatea voastrd de fnchinnre, am aflat qi un altar pe
care era scris <<Dumnezeului necunoscub)... " (Fapte L7,22'23).Lafel poate pro-
ceda preotul zilelor noastre. La o cununie, de exemplu, in fala a doi tineri degnrg
care $tie c6 n-au dus o viafi exemplarl pAna atunci, preotul nu va face aluzii
t6ioase, de genul ,,tinerii din ziua de azi nu mai viefuiesc potrivit virttrlilor de care
au dat dovida strabunii no$tri,..", ci ,,n6d6jduim cd tinerii care gi-au unit astdzi,
prin binecuvdntarea Domnului, inimile, vor viefui in virtulile prin care s-au fbcut
vestili strabunii nogtrio' etc.
Eufonie - cacofonie,Un fdran a fost intrebat odat6, la ieqirea din Bisericd, cum
a vorbit in acea zi preotul la predic6. Fard s6-gi caute prea mult cuvintele, tiranul
a rispuns: ,,$tii cif de frumoi cdnt6 mierla prim6vara? Aga mi s-a p6rut p6rintele
astdzi..."
Eufonia exprim6, agadar, o vorbire pldcuta auzuluioe' Cacofonia exprimd
revsrsul6n5.Vorbim de eufonie sub dublul aspect, al proclam6rii adevdrului revelat
gi al expunerii lui intr-o formd cdt mai placuta. Adevdrurile sfinte au o superiori-
iate ce nu frebuie micgorati prin cuvinte de valoare mai mic6, indoielnice sau
chiar goale de sens. in nici ui caz sd nu fie cuvinte necuviincioase sau vulgqle.
Sextil Pugcariu face urmdtoarea comparalie: dupl cum valoarea aurului qi a dia-
mantelor ie mdsoard in carate, la fel gi cuvintele. ,,Un fel de carate au 9i cuvintele
eufonice. Ele nu pot fi inlocuite cu altele fErd ca armonia sd dispar6. Romdnul are
insi o vorbS foarte adevdratE: nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place
mie. Ceea ce e eufonic pentru romdn nu trebuie si placi urechii unui ceh, care
preferi ingrdmadiri de consonante, sau unui ungur, cate aSeazd accentul totdeau-
ira pe priira silab6, ca gi cehul... Valoarea caratelor eufonice e variabila de la
Hmba la limba, $i tocmai de aceea ele completeazd tabloul a ceea ce este carac-
teristic unei limbi..."o8".
Predicatorul se aseamdna intr-un anume fel cu interpretul muzical. Observ6m
de multe ori cd aceeagi pies6, interpretatd de instrumentigti diferifi, sund altfel, de
la interpret la interprei, ia unii bine, la altii mai pufin. Reuqita unor sunete pl6cyte,
ur*oniour", venite parca din alt6lume este determinatd, in general, de aceiaqi fac-
tori ca in cantl pr^edlcii, stapdnirea textului, diruire total6, sensibilitate sufle-
teascd, respect fa|6 de ascultdtori etc.
VoiUina de sti[, trebuie sd menfionlm qi importanfa vocii in reuqita transmiterii
mesajului, Naturalelea este calitatea cea mai prefioasd care se.cere. Demnitatea
amvonului respinge orice abatere de la exigenlele pronuntirii corecte' Vocea

684. iu= bun, bine, in chip /bricit; gavi= sunet, cdntec q.a; vezi dicl., BAILLY,",p' 823,2111'
685. rardg= urdt, rdu, sorulid etc, Ibidem, p. 1004-1005.
686. Limha romdnd, Vol. II, Rosfirea, p.379.
168

impresioneazd a:untl precum gestul impresioneazd vdn;J. Q Predica nu trebuie

,ecttota sa:u cdntatd, ci rostitd, cu un timbru pl6cut, specific dialogului, cOmu-
nic6rii cu ascult6torii.
Concluzii. Dintre calitatile stilului, generale 9i particulare, cele mai strins
legate de actul omiletic sur*: corectitudinea (gramaticalS $i de .conJinut), puri-
tatea,claritatea, precizia, concizia, naturalelea, armonia, fine(e-a"r'. Stilul omile-
tic practicl un timbaj adecvat, bisericesc, liturgic, ferit de afectare, bombasti
cisme, preliozitati. in special naturalelea contribuie in gradul cel mai inalt la
claritatea qi puterea de impresionare a stilului"**. ,,Felul de a vorbi reprezinti
oglinda sufletului", a spus filosoful Senecat'*'.
Gestica omileticd. Gesticulalia este un auxiliar prefios al acliunii omiletice. La
fel de importante sunt expresia fetei Si a ochilo/'"'. Mdinile sunt mai predispuse,
totuqi, la gesturi ex""ntrice. De aceea se cere un control permanent aSupra lor'
Gesfurile irainilo. trebuie sE fie in armonie cu fetul predicii, confinutul ei, cu tofi
factori. Miqcarea mAinilor constituie in sine un mijloc eficient de comuni-
ceilalli-Sf.
cure. Grigorie de Nyssa spune: ,,Mdinile i-au fost date omului ca sd poatd
vorbi""''. Parintele n. Belu expllca asfel aceste cuvinte: ,,Dacd omul ar fi lipsit
de mdini, atunci buzele Si limba lui ar fi trebuit sd fie ca la animale, adicd aqa sd
poatd prinde cu ele iarba Si s-o rupd. Trecdnd insd griia procurdrii hranei pe
'seama'mdinilor,
gura a rdtnas sd sluieascd Si sd se ocupe cu exprimarea cuvin'
telor...'u'rr. Dincol,o de aceast serviciu pe care miinile il oferd gurii, gestica l9pr9:
zint6 in sine un anumit limbaj, chiar cu caracter universal. De aceea Quintilian ii
acordd o atentie aparte: ,,Celelalte parfi ale corpului ajut6 pe vorbilor, spune el,
dar mdinile vorbesc ele insele. Cu ele cerem, promitem, chemdm, concediem,
amenin!6m, implordm, ne exprimim groaza, teama; prin ele.intrebdm, negim;
prin ele ne'nanifestam bucuria, intris[area, indoiala, mdrturisirea, regretul,. m6-
iura, cantitatea, numdrul, timpul. Oare nu ele ne inflflcdreazd,nu ele ne domolesc?
Nu cu mdinile manifestim aprobare, admirare, sfiala? Pentru a desemna locul qi
personajele, nu Jin ele locul ahverbelor gi al pronumelor? De acee.a,in diVersitatea
atAt de mare a vorbirii tuturor neamurilor 9i popoarelor, gesturile mdinilor sunt
vorbirea comuni a tuturor oamenilor"('". Calitatea cea mai insemnati a gestului
este cliscre(ia. Oice exagerare este obositoare 9i deranjantd. Gestul nu ajutd
cuvdntul decat daca il subiiniaza. DacI el il contrazice, il sldbeqte considerabilnq.

6g7. pr. prof. N. PETRESCU, o1t. cit., p.223-228. DupaAristotel, un precursor al stilisticii
ora-
toriei gr.eceqii, virtulile fundarnentaie ale stilului sunl cluiitateu qi utlec'varea la .subiect. El adaugi:
David ROSS' op'
..Stitul nu iebuie sci lie nici mediocru nici ixtmpos", Retoricu, cap. 12, apud Sir
cit., Cap. "Retorica Ei poetica", p. 262.
688. Pr. prof. dr. D. BELU, Curs...,p.282.
689. ,,lmugo unimi seimo est", De moribus, apud V' DIACONU 9i M' MARINESCU-HIMU'
op. t'it., p. 67.
' 690."'Adese(t pe om il in(elegi din priviri, chiur ducd toce" (Saelte tucens vocem verbatlue vul-
tus hubet), OVIDIUS, Ars Amuruli, 1,574, Ibidem.
691. De hominis opilickt, MIGNE, P.G. 44' 148.
692. Gruiul in lunc(itt lui etic:ii..., p.453.
693. Apud Pr'. N. PETRESCU, op. cit., p.248-249.
694. D7ac. prof. dr. N. BALCA, Carr..., Fasc. III, p. 436.
 r69
Materialul ilustrativ - este un alt auxiliar prelios predicii de orice gen, din cel
pulin doua puncte de vedere, realizate simultan: 1. explicativ (oricit de
convingitoare ar fi explicafiile teoretice asupra unui subiect, de multe ori o ilus-
trare potrivitd are efect mai rapid qi mai puternic); 2. odihnitor, adici permite
ascultdtorilor o binevenitd,,respirafie", mai ales in cazul unor subiecte mai grele.
Pirintele profesor Marin C. Ionescu este de pirere cd utilizarea materialului ilus-
trativ este ,,cel mai fericit mijloc de a da viafa predicilor noastre. Ilustririle poartd
cu sine o putere uimitoare de a clarifica cele mai grele gi cele mai abstracte idei
religioase""'s. Nu intotdeauna este bine (qi nevoie) si se apeleze la exemplificari.
Atunci c6nd conlinutul este limpede gi limbajul ales, elementele ilustrative pot
lipsi. Ceea ce este limpede nu are nevoie s6 fie inc6rcat cu exemple, cdci limpezi-
mea este luminoasa pdn ea insdqin*. De unde prelulm ilustr6rile? Este o intrebare
oarecum retoricd. Izvoarele predicii sunt gi inroare pentru ilustrdri: Sfhnta
ScripturS, scrierile Sfinfilor P6rinfi, literatura universalE qi naJionals etc. Epis-
copul de Arad Grigorie Comga a tiparit la inceputul secolului nostru (in colabo-
rare), un consistent volum de pilde, din care gi astdzi ne putem inspirao'. Mai
aproape de zilele noastre plrintele $tefan Slevoacd, a tip6rit, ca adaos la un volum
de predici, aproape 100 de pagini cu ilustrdri pe diferite temen". Printre cele mai
reugite ilustrdri le socotim, ins5, pe cele redate in predicile publicate de I.P,S.
Antonie al Ardealului"'' gi Ierom. Nicolae Steinhardt de Ia Rohia,*'. Numeroase
elemente istorice ilustrative ne oferi, de asemenea, cartea de predici publicatl
recent de pdrintele prof. Petre David'"'. Aceste carfi de predici sunt reuqite in sen-
sul imbinarii fericite intre confinutul propriu-zis, deosebit de elevat, dar pe infele-
sul tuturor, qi ilustrdrile ca atare. O sursd aparte o constituie Vielile sfinlilor gi, mai
ales, Patericul. ,,Apoftegmele" din Pateric, de o intelepciune qi frumusefe rar6,
sunt deosebit de bine primite de credinciogi, evident cu condilia sd fie bine alese
gi plasate. Un alt izvor prelios il constituie proverbele, pe care le putem prelua din
c[rJile gi dic]ionarele destul de abundente in aceast6 privin]5'"2. Mai ales prover-

695. Inimd g suflet. Omileticu vremuriktr nouslre, cit., p. I06. Tot P.C. Sa recornandl 9i citeva
reguli pentru utilizarea lor: " 1. ,iri nu fie fultricate in t'blul iskrisiribr morale utilizate in cursul pri-
mur Comunul Si *erilul lbc din ilustrutii un bulast ucigibr ul precliciktr noastre; 2. Trebuie sd fie
in uSa lel alcdtuite incit sA ingdduie spiritului a.tcultdbriktr o scurtd respiralie de intdrire tspre
zborul ctrkl cutrc Dumnezeu; 3, A se (ine cont de,,spiritul" timpului, cleSi ilustraliile cele mai
f'et'icite sunt cele clasice, potrivite pentru toate timpurile", Ibiclem, p. 107-108.
696. F. B. CRADOCK, op. cit., p. 199.
697. f Grigorie COM$A, O mie de pilde pentru via(u aestind, Arad, 1929,415 p.
698. Pr: dr. gt. SLEVOACA, Din tezuurul Orkxkxiei, Edit. Episcopiei Buzaului, 1990, p. 283-377 .
699. t Antonie PLAMADEAL A, Tilcuri noi lu texte vechi, Sibiu, 1989, 479 p. 9i Cuvinte la zile
marl, Sibiu, 1989, 365 p. Mai ales prirnul volurn abundi de pilde 9i istorioare, extrase mai ales din
Puteric ai din literaturi, religioasi gi laicE, deosebit de instructive .
700. Ddruintl vei dobdntli, Cluj-Napoca, 1994.
701 . Cautd $i vei aflu. Predici misionar - patriotice la toute sdrbdtorile anului, la slin{i mttri, la
cuvioSi, propovitluitori si mirturi.sitori romini, Curtea de Argeg, I 996, 636 p.
702. Pentru proverbe strdine, de exemplu, recomandiim Dic[ionurul de citute Si ktculiuni
sh'dine, ed. revizuit5 Ei cornpletatd de Eugen li Paul MARIAN, Edit. Enciclopedic6, Bucureqti,
1973,338 p. Si Diclionurul inplepciunii, edit. Th. SIMENSCHI Editura Uniunii Scriitorilor,
Chiqindu, 1995 (edi{ia III-a), 640 p. Pentru proverbe rom6neEti, dintre cele tnai volurninoase edilii
170

bele rominegti, atdt de pline de infelepciune, sunt la indem0na oric4rui predicator.

in sfhrqit, folclorul, reprezintd un izvor de mAna intdi pentru ilustrafii'o'. ,,Crealia
populard, spune pdrintele prof. Pefi'u Rezuq, a suslinut credinla Si viala Bisericii
Si a credincioSilor Pe de o parte Biserica cu doctrina sa revelatd a fost
propg-
vdduitd, pe de alta parte credincioEii au pus aceasta tnva(dturd Si sfaturile
creEtine ivanghelice tn practica vielii lof pe mdsura fnlelegerii lor Si a coordo-
naielor persinalitdlii lor""A. La o eventuald intrebare dac6 se pot inventa isto-
rioare pbntru prediii, rSspunde prof. F. Cradock: ,pa, cdci parabolele lui Iisus
sunt <iitorii inventate>. Mmeni nu L-a intrebat pe Iisus weodat2i la sfhrgitul unei
parabole: <<Acest fapt s-a petrecut cu adev6rat?)"'os. Tot el propune urmitoarele
principii orientative pentru utilizarea eficientd a ilustrafiilo-r: expunerea ilustrafiei
sa nu ie facd ex-abrupto, ci sl se creeze, mai intii, cadrul familiar corespunzitor;
ilustralia sd fie cit se poate de inteligibilE; sd nu fie nici simplistti, nici stupida; sI
constituie un moment real de respiro pentru auditoriu; predicatorul sa fie conqtient
de potenfialul emotional pe care-l poarta ilustrafia respectivd. Este mai prudent
une-ori sd se renunfe la ea decdt s-o rosteasca gi s6 nu reuqe"ascd a o stdpdni''n'

IV. 3. PERSONALITATEA PROPOVADUITORULUI

NoSiunea de personalitate. Reluind spusele Sf. Ioan Gurd de Aur, cd
,,ascult6torii judeCa predica nu dup6 cuvintele rostite, ci dup6 faima predicatoru-

amintim: Apa trece, pietrele rdmdn. Proverbe romdneSti,Ed. ingrij. de George MUNTEAN, Editura
pentru literaturi, Bucuregti, 1966,445 p; Proverbele romdnibr (din Rominia, Basarabia, Bucovina,
'Ungaria,
Istria $i Macetlonia), Edit. libr. Socecu & comp.,Bucuresti, 1901, sub ingrij. lui Iuliu A.
ZANE, 739 p., lucrare premiatd de Academia RomdnS.
7O3.Yeii Pr. drd. ioan IOANICESCIJ, Folcktrul religios tn predicd, in BOR, an. HristosVl,
1978, nr. 5-68, p. 574-580. Refinem din acest studiu 9i etimologia cuv. ,,folclor": termenul a fost pus
in ciiculalie piima oarA de arlieologul englez William John Thomas, in 1840, in rev. ,,Athenaeum"
- London; Astfel, cuvdntul este compus din ,,folk": popor 9i ,,lore" = $tiinld; aSadat, the lore of the
people... iStiinlo'popo*lui)...., p. 574. Yezi, de asemenea, Pr. drd. Marcel SABAIJ, Literatura reli-
'giyga
poputira in sluiirca pxtpovdduirii Bisericii,TezA de doctorat, ms. dactil. BFI cota 23010,
Eucuregti, lgg7,l64 p., cu'deosebire cap. ,,Dogma cregtinii oglinditi in literatura populari", p.
66-107.
'704.
invd(dtura tlespre religia subiectivd, din punct de vedere interconfbsional, in ST, an' X'
1958, nr. 5-6 p.375.
105. Op. cit., p.210.
706. Ihklem, p.207 -208. Spre exemplu, ni se pare nepotriviti cu scopul necrologului urmitoarea
ilustrare inclusi intr-o pur"n"i6 la inmormintarC: ,,in [aleria na(ionald din Berlin se poate vedea
tabktul pictorului Spaienbery, intitulat ,,Der triumph)ug des Todes" {rium[ul, mor(ii). Pe tablou
este gravatd moartea care trice prin miiktcul oamenilor, sunind din clopolel, iar mullimea oame-
niktr" o urmeazfr. Copii mici, avdnd cununi tn mdni, pe care le ldcusera in timpul -iocului . Clo-.
polelul morlii insd i-u chemat ii ei au fbst nevoili sd plece. Tineri Si bdtrdni, sdraci Si bogati, oameni
'tliitinSi incetare pe
Si tiameni de rdnd, invdlali Si neinvdlali, se vdd pe tablou 9um yl"orqa fard
urmeie mor1ii... O f'emeie bdffAnL, ibositd, neputineioasd, iSi tntinde mdna.dorind moartea, dar
moartea nu o primeSte Si fbmeia rdmdne la marginea drumului... Sub acest tablou impresioryary-s-t!
inscrip(ia: ,,f)iunfil iortii"...,la Pr. Nicolae fiUpU, Cuvdnt la inmormdntarq Bucure$ti, 1988,
ms. dactil. Degi este interesantd gi pare a voi congtientizarea creqtinilor asupra preg5tirii pentru
moarte, socotim ca aceaste ilustrarq nu corespundi cu scopul principal al necrologului: intirirea
credin{ei in inviere gi viafa de veci.
 17t
lui"'"', vom aborda in cele ce urmeazi cdteva elemente ce vizeazd, personalitatea
celui.chemat si predice. Demnitatea actului omiletic presupune, implict, demni-
tate din partea sdvirgitorului acestui act. Toate tratitele de omileticd reclama
obligativitatea unor calitafi sine qua non, pentacel care-gi asum6 inalta responsa-
bilitate a propov6duirii. Aceste calitifi sunt imparfite, deregula, in trei categorii:
intelectuale, morale gi fizice"'*. Nu ne propunem a stdrui asupra lor, ci doar i evi-
denfia care din ele suslin statutul personalitdfii, care dau acba faimd de care am
amintit mai sus. De ce intreprindem acest demers? Pentru cd putere autenticd de
convigere au numai acei predicatori care sunt recunosculi de ascultdtori ca sluji-
tori distingi, cu personalitate. Pirintele Grigorie Cristescu afirmd categoric, in
acest sens: ,,Aceasta este esenta persuasiunii, ca predicatorul s6-qi toarne toatd
personalitatea lui in ceea ce spune. Sufletul lui trebuie s6 <<ias6> din trup qi s6 se
<rispandeascil> in sufletele ascultatorilor...""'0. Profesorul american william
Evans,_afirmd ci ,personalitatea este garanlia reugitei predicii,,ro. DupI cum
limba fiecdrui popor, in general, are personalitatea ei, cuvdntul omiletic este, la
rdndul lui, expresia unei duble personalitafi: a limbii gi a ielui care o intre-
buinleaz6''r.
Incercarea de definire a personalitiifii, in general, gi a personalitdyii propo-
vdduitorulul, in special, se lovegte de relativismul cuvintelor, de incapacitatea-lor
de a surprinde in profunzime trIsiturile psiho-fizice ale fiintei um-ane. Diclio-
narele se rezumd la enunfuri lapidarelt2, iar manualele, preluand in general defi-
niliile din dicfionare, oferi in completare mai mult un material descriptiv al celor
trei categorii de calitafl amintite, decdt o analizd a componentelor personalitatii.

707. Despre Preo\ie..., p. ll7.

708. Majoritatea manualelor qi cursurilor de omiletici precizazi urmatoarele calitiifi: l.
Intelectuole: culturd generald solfuld, dublatd de culturd speciald teologicd; inteligenld vie; ima-
ginafie creatoare; memorie durabild ;i ficleld; 2. Morale: credinld puternicd; viald in sfintenie;
iultire ne(drmuritd; 3. Fizice: un trup sdndtor fard defecte izbitoare; voce pldcutd, curatd, sonord;
/'ayt prietenoasd, atrdgdtoare; linutd vestimentard curatd Si lipsitd de excentisme,' vezi de ex. Pr.
prof. N. PETRESCU, Op. cit., p.23-32. R. P. RAMBAUD, in cap. VI al Tratatului s6u de predica
(Traitl moderne de pridication, cir.), intitulat ,,Lu personne du pridicateur", enumera urmiitoare le
insugiri: dispositbns inndes, intelligence, iugement, iuste milieu, loyautd, sensibilitd dilicate, bontd,
apostlique courage, largeur d'esprit, rester soi-m€me, vie surnaturelle, santi et hygiene, amour du
travail, prisentation extirieure (pldcutd, n.n.), p. I I 9-l 36; iar Hans KUNG subliniazi, la rdndul siu
unndtoarele calita;i: autoritate, energie, tenacitate, inteligenld, imperturbabilitate; de asemenea,
a{irmii ci ,,un bun conducator al comunitelii cregtine trebuie sE inspire, sd anime Si sd /ie priceput
,,moderator"; sd /ie o figurd-simbol a comunitdlii; de asemenea, imaginea lui lizicd sd lie lumi-
noasd si atrdgdtoare" , llthy Priests?, translated from the German by John CUMMING (in original
,,Wozn PriesterT "), London and Glasgow, 1972, cap.,,The image of the church leader today", p. 88-91.
709. Pasiunea Si emo(ia in predicd, in MO, an. VI, 1954, nr. 4-6, p. 137.
710. William EVANS, Former Teacher at Moody Bible Institute, How to prepare sermons,
Chicago, 1964, p.12.
7ll. ,,ln filnclia lui normald, afirmi Pr. prof. D. BELU, cuvdntul este expresia personalitdgii
omeneSti insdSi", Graiul tn funclia lui eticd, in MMS, an. XLVII, 1971, nr. 7-8, p. 460.
712. DEX-v\ spre exemplu, propune urmiitoarele explicafii: ,,Personalitate: l. Ceea ce este pro-
priu unei persoane si o distinge ca individualitate; ansamblu de trdsdturi moTale sau intelectuqle
prin care se remarcd o persoand. 2. Persoand care qre insuSiri deosebite tntr-un anumit domeniu
de activitate...", Dic(. cit., p. 607, col. II.
172

Unele dintre acesteavizeazd exclusiv persoana predicatorului, analizdnd particu-

laritdlile preocupdrilor intelectuale gi insitdnd pe recomanddri fafa de viala pri-
vatd. Aga este Cazul, de exemplu, tratatului Fundamentals of preaching al lui John
Killinger, care, in capitolul "The Person Behind the Sermon" analizeazd in aprox-
imativ l5 paragrafe diferite aspecte ale indeletnicirilor predicatorului, inclusiv pe
linia ingrijirii shnit6fii'''. Parcurgind definilii gi descrieri, ifi dai seama c6, de fapt,
traseturile definitorii ale personalitalii sunt mai presus de acestea. PentrU o
apropiere cdt mai str0nsd de miezul lucrurilor, trebuie vdzutd mai intii diferenla
dintie persoand qi personalitate. in timp ce primul atribut il au toli indivizii''', cel
de-at doilea doar cei cu anumite insuqiri nu doar native, ca ?n cazul persoanelor
comune, ci cultivate cu ddruire gi perseverenf6. Cicero are mare dreptate in
aceastd privinla c6nd afirmE: ,,Poeta nascitur orator fit"'!'. Personalitatea, spre
deosebiie de insul obignuit, inseamnd acea persoand care intruneqte la modul
superlativ insugirile superioare care-l diferenliazd substantial de individul biolo-
gic pur gi simplu'"'.
- tnsuSiri speciftce personalitdlii propovfiduitorului. Abordarea acestei prob-
lematici are $anse de reugitd pomind de la indemnul Sf. Ap. Pavel: ,,Luali aminte
la mai-marii voStri, care v-au grdit voud cuvdntul lui Dumnezeu"(Ew. 13, 7).
A;adar, studiind trdsdturile personalit[fii marilor propovdduitori, se poate_ ajunge,
prin imitarea virtutilor, la formarea propriei personalitSfi. Este metoda abordatS,
de altfel qi in Pedagogie. Aqa procedleazd, de exemplu, G.G.Antonescu, unul din
cei mai distinqi pedagogi romdni din perioada interbelic6, aborddnd problemele
pedagogiei moderne prin evidenlierea ideilor qi personalitalii unor pedagogi con-
sacrafi ca J.J. Rousseau, Kant, Schilleq Goethe etc'r7.
Pentru propovdduitorul cregtin modelul personalitdfii_ desav6rqite- este
MAntuitorui Iiius Hristos. El este invdldtorul prin excelenld: ,,Unul este
invd{dtorul vostru" (Matei 23, 8\. Este unic, dar ,,nu in sensul de singular 9i
exclusiv, ci de revelaiot supre* al adev6rului't7r'r. Cei ce I-au urmat cu fidelitate

713. Astfel, sub genericul ,.An intelect of tird', John KILLINGER menlioneazl: l. Human
right.\. 2. Scientilic aid technobgicul udvanc:e. 3. Mettical antl psvchoktgical research. 4. Art, film'
tieuten music and dunce (!); 5. Fi"tion; 6.Television and moss communication; T.Trovel and othn>
poktgy; 8. Socioktgy antl ethics; Biblicul and theobgical studies;lar sub genericul nThe minister's
'healiii
antt recreiiion", autorul descrie: ,,1. Estublish a suitable rhythm between work and rela-
xatiotr; 2. Get u proper omoUnr af phisical exercise; 3.Maintein a suitable diet; 4. Get a resonable
amount ol sleep) 5. Ttke lrequent'vucations; 6. Learn to play every r/ay", ,,FORTRESS PRESS",
Philadelplria, 1985, p. 187-206.
714. Inilial latinescul personu insemna mascu pe care o purtau uctorii pe scend, in anumile
piese de tetttru. Acesta este, de altfel, prirnul sens pe care-l reda dicl. QUICHERAT l. masque (au
propr. et uu lig.), vol. c'it., p. 1008, col. IIf;
715. Tuscilunue Dispututktnes,invol. Proverbe Si cugetdri htine, cit., p. 165, nr. 1314.
716. Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Personalitutea prcotului ca patstor sufietesc, in MO, an.
XXVI, 1974, nr. l-2, p. 70. in opinia P. C. Sale, "personalituteu se remarcd prin inaltu realizure a
culitAlibr sule (nutivi, n.n.), .rau u talentektr pe care bli oamenii or putea sd Si le dezvolte...",
Ib'lem.
717. G. G. ANTONESCU, Din problemele pedagogiei motlerne, Edi{ia a II-a, Edit, Cartea
ronr6neasch, Bucureqti, 1924, 303 p.
718. Pr. prof. dr.'C. GALERIj, Mtintuircrul lisus Hriskts, invdldtorul nostru suprem... p' 34.
 173

$i-au cultivat personalitatea, nu numai prin imitarea Lui, ci intarifi permanent de

harul primit de la El: Sfinlii Apostoli qi urmagii lor, Sfintii Parinli 9i ceilalti sluji-
tori din trecut qi de azi ai Bisericii celei una. In conturarea personalitdfii oratorice,
Sfinlii PArinfi ai veacului de aur au fost receptivi gi la sugestiile unor oratori
pagAni remarcabili, ale clror recomandiri le-au armonizat cu doctrina qi morala
cregtinE. $i astazi sunt valabile multe din parerile lor. Bundoara, Quintilian afirm6
cd nu poate sd fie cineva orator, decit dacd este bdrbat virtuos (non posse ora-
torem esse, nisi bonum virum)1t". Cicero face chiar portretul oratorului ideal:
,,Oratorul demn de acest frumos nume este acela care poate sd vorbeascd cu o
bun6 cunoaqtere a subiectului, cu ordine metodicd in idei, cu eleganf6 a formei,
ajutat de o bun6 memorie gi cu demnitate in acfiune... Unui orator trebuie s6-i
pretindem asculimea de minte a logicianului, cugetarea filosofului, exprimarea
poetului, memoria jurist-consultului, vocea tragedianului qi, ag zice, gesturile unui
actor ce1ebru...""". Cu,exceplia ultimelor doul recomandiri, care lin de vremea de
atunci, celelealte insugiri sunt necesare gi astdzi.
Dar, dacd pentru Cicero gi alli oratori pagdni filosofia era i2vorul fundamental
al inspirafiei, aga cum remarci Ren6 Pichon?2r, pentru predicatorul cregtin sursa de
bazd este Sfhnta Scriptur6, cercetati gi explicatd in s0nul Tradifiei, in duhul Sfin-
tilor Pdrinli. De aceea, considerdm ci una din notele esenliale ale personalitalii
propovlduitorului creqtin, din punct de vedere intelectual, este cunoa$terea Sfintei
Scripturi gi a scrierilor Sfinlilor Pdrinli. Se qtie cd faima Sf. Ioan GurI de Aur
consta tocmai in cunoaqterea am6nunlita a Sfintei Scripturi qi utilizarea ei cu dex-
teritate in predici. El insuqi atrage atenlia cd ,,necunoaqterea Sfintei Scripturi este
pricina tuturor relelor""', iar cu alt prilej afirmI: ,,CunoaSterea Scripturilor
intdreSte duhul, curdld con$tiinla, smulge patimile inrobitoare, seamdnd virtutea,
ne ridicd deasupra sdgelilor diavolului, ne face sd locuim aproape de cer, eli'
bereazd sufletul de legaturile trupului, ddndu-i aripi uSoare Si face sd intre in
sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune weodatd mai bine;"23. SfEntul
Ambrozie, ld rdndul sau, era foarte supSrat ci preofii din wemea sa neglijau
citirea Scripturii: ,,De ce nu vd dedicali timpul liber citirii Scripturii? Voi nu mai
vorbiSi cu Hristos? Nu-L mai vizitali, nu-L mai ascultali?...t'124. Enzo Bianchi,
prior al Comunitalii Monastice din Bose (trtalia), face o recomandare cu totul spe-
cial6 celui care propoviduieqte cuvAntul Scripturii: ,,El (predicatorul, n,n.), va tre-
bui mai intdi sa-l citeascl gi sa-l mediteze pe indelete, va trebui sd se roage acestu'
zi, astfel incit s6-l stdpdneascd gi sa-l faca robul lui. Daci este adevdrat cum spune
Petru (II, 2,19), ci ceea ce te biruieqte aceea te stdp6neqte, atunci propovlduitorul
trebuie sd fie inainte de toate un rob al cuv6ntului: doar astfel va fi un ecou liber,
sincer, neinfricoqat al acestuia, El va proclama cuvAntul, il va re-spune incerc0nd
si nu-l deformeze gi va incerca o mediere spre a-i ajuta pe cei care-l asculta sa

7 19. Ars Oruktric'u, lll, 33.

720. Despre Oruto\ trutl. cif., p.36,51.
721 . Hi.stoire cle la littlrutut'e latine, Paris, 1928, p. 212
722. Omiltu c IX-a la Coktsenl P.G. LXI[, 361.
723. Omilia a X-u, P.C. LXIII, 485.
724. De offit:iis ministrorum, 1,20,28, P.L. XVI, 50 A.
 t74
inleleaga insemnatatea textului, leg6ndu-l de contextul biblic global gi comentdnd
astfel Biblia cu Biblia"'2'. Cunoagterea Scripturii, a scrierilor Sfinfilor Parinli gi a
teologiei in general, nu exclude, insd, cultura laic6, o alte notA importantd a per-
sonalitafii. O culturd laici bogatd ii oferd preotului mai multe puncte de contact
cu viala spirituald a omenirii'2.. in special cultura filosofici este necesar6 preotu-
lui nu numai pentru a-gi forma propria sa convingere, ci gi pentru convingerea
altora. Pe omul cult il vom apropia, dac6 noi ingine suntem inarmafi cu o culturd
superioard, pdtrunsI, ins6, de spiritul cregtin'2'. Cele mai dese aprecieri pozitive la
adresa preolilor, mai ales la orage, se raporteazd la cultur6. ,,Cutare este un preot
admirabil, este un preot cult!". Cultura pe care cregtinii, culfi la rdndul lor, o cer
gi o apreciazi este in primul rdrrd teologicd. Nu-i intereseazd dacd preotul are
cunogtinfe de astro-fizicd, biologie, sau critic5 literar6 (degi le poate avea, nu fhrd
folos). Vor sd constate, in schimb, cd stdpAnegte bine doctrina Bisericii, biblic qi
patristic. La acestea adaugAndu-se, firesc, o bund cunoagtere gi utilizare a limbii,
deodatd cu dovedirea posesiei unei culturi largi generale, insuqitd prin lecturi sis-
tematice, frcute cu un riguros spirit eclectic.
Dintre tnsuSirile morale care lumineazd personalitatea propovdduitorului,
accentulm sfin(enia viegii, smerenia, discrelia, discerndmdntul Si bunul siml.
Sunt, de altfel, at6t de legate intre ele incdt nu poli vorbi de una frrd atingere cu
celelalte. Sfinlenia vielii presupune compatibilitate intre cuvintul predicat qi viafa
personald. ,,Yiatp ta sa-fi fie oratoria ta!", exclamd Fericitul Augustin'2'. Pentru cE
cel care-L predicd pe Dumnezeu, trebuie s6 fie un om al lui Dumnezear'2'. Sf.
Grigorie cel Mare spune in acest sens: ,,Fiecare preot trebuie sd vorbeascd mai
mult prin via(a sa curatd, decdt sd arate prin cuvinte drumul pe care trebuie sdJ
uruneze. Cdci cocoSul luat de Domnul ca simbol al unui bun propovdduitof atunci
cdnd vrea sd cdnte tSi scuturd aripile Si bdtdndu-se pe sine, devine mai sprinten.
Acest lucru vrea sd arate necesitatea ca propovdduitorii sd fie treii tn hotdrdrea
de a fece binele. Sd nu-i trezeascd pe allii prin predicd, tn timp ce ei insi;i dor-
m{teazd... Sd se loveascd pe et inSiSt cu ar{pi[e gdnduri[or bune, fndreptdltd, cu
un aspru examen de conStiinld, moleSeala cea ddundtoare Ei zadarnicd. Inainte
de a rd.suaa cuviatele lor de doiaud", faptele vie(ri {or sd lie mdrtarii dovedite a
ceea ce vor sd spund at gura'"".
Smerenia este virtutea unanim ldudatS, in toate locurile gi timpurile. Rudolf
Bohren spune cu dreptate ci smerenia este virtutea-criteriu care-l deosebegte pe

725. Op. cit., p. 15-16.

726. Arhim. Iuliu SCRIBAN, Chemarea preotului, Bucuresti, 1921,p.66.
727. G. G. ANTONESCU, Pedagogia generald, Bucuregti, 1944, p.546. Domnia sa este de
pirere ca ,,influenfa puternici pe care preofii protestanfi qi catolici o au asupra lumii culte din Apus
se datoreazi in cea mai mare parte tocmai acelei pltrunderi filoso{ice a religiei cregtine ", Ibklem.
728. ,,Sit eius rluasi copia dicendi, lbrma viveruli", De doctrina christiana, P.L., XXXIV 4,61.
729. ,,L'orateur de Dieu doit Atre un homme de Dieu", R. P. G. LONGHAYE, La prAdication.
Grand mattres et grands /oi.s, Paris, 1927 , p. 436. La cele afirmate mai sus, autorul adaug6: ,,En
mAme tumps, cet homme-ld sera touiours assez l'homme de son temps", Ibidem,p.456.
730. Cartea regulei pastorale, lY,40, trad. rom. de Pr. prof. dr. Al. MOISU, Edit. IBMBOR,
Bucuregti, 1996, p.201 -208.
 175

predicatorul elevat de vortitorul obiyruit'r'. MAntuitorul insuqi o evidenfiazd in

propria-I Persoan5: ,tnvdldli-vd de la Mine cd sunt bl6nd Si smerit cu inima"
(Matei 11,29). Dacd din punct de vedere intelectual preotul nu este prea inzestrat,
dar in sufleftrl lui vibreazd puternic lira sacr6 a ruglciunii gi cuvdntul sdu smerit,
incdrcate de mireasma Duhului, el va hr6ni sufletele ascultdtorilor cu pAinea cea
vie, mai substanfial decit cuvintele studiate qi expuse cu megtegug, sau decit
serviciile pompoase, dar din care lipsegte duhul rugdciunii adevirate"2. Sfhntul
Grigorie cel Mare atrage atenlia cd de multe ori reugita unei predici poate deter-
mina o prea mare incredere in sine, odati cu auto-supra-aprecieri deplasate. In
aceste canti, ,,predicatorul trebuie sd trezeascl in el fringerea de sine qi sd
triiascl cu smerenie sfrnta. Ca nu cumva el, care face sd infloreascd sin6tatea
altora, vindecind rlnile, sE se imboln6veascd el insugi, neingrijindu-se de
s6n6tatea 1ui..."7r3. A fi smerit nu inseamnS, insd, a fi timid gi inert. Predicatorul
trebuie sd, zboare qi sd planeze ca un vultur. De aceea in fafa lui pe amvon este
inchipuit un vultur'34. Smerenia nu este doar o manifestare a inimii. Este, totodati,
o dovadd de inteligenld a minfii. T. S. Eliot afirmd c6,,singura iirfelepciune (auten-
ticd, n.n.) pe care o putem cdgtiga este smerenia; ea nu are sfhrgit"'r'.
Discrelia este o manifestare superioari a smereniei. Discret nu inseamnd doar
a qti sd pdstrezi secretele ce fi se incredinfeazd, ci gi a te manifesta cdt mai sim-
plu, natural, cuviincios, miisurat, sobru, cump6tat g.a."t'. Predicatorul discret este
cel care se feregte de orice excentrism, in idei, voce, gesturi. Face totul ca Si cum
n-ar face el nimic731. Are conqtiinta limpede cE este doar un reprezentanl al lui
Hristos, nlun tnlocuitor al Lui. $tie cE slujegte in nomine Christi. DacI are lAngd
el un coslujitor incearcd intotdeauna sI stea cu un pas in urma lui. Da dovadi de
rn fair-play total, conkibuind prin aceasta la instaurarea unei armonii at6t de
necesard intre frali73E.

731. ,,Was dem Sprecher der Hochsprache auszeichnet, ist Demut", op. cit., p. 306.
732.Pr. prof. dr. Sebastian CHILEA, Rugdciunea preotului,in MO, an. VII, 1955, nr.3-4,p. 172.
733. Op. cit., p.209.
734.Diac. prof. dr. N. BALCA, Curs de omileticd..., Fasc. IV, p.565.
735. ,,Die einzige Weisheit, der wir er weben ktinnen, ist die Weisheit der Demut: Demut ist ohne
Ende", apud R. BOHREN, op. cit., p.306.
736. Yezl Dic[ionarul anabgic Si de sinonime al limbii rcmdne, Edit. $tiinlifici 9i enciclope-
dic6, Bucuregti, 1978, p. 176, $ 368. Ca adjectiv, ,discret" este menfionat in aceeaqi familie de
cuvinte cu modest, simplu, natural, firesc, sobru, mdsurat, cumpdtat, chibzuit, moderat, ponderat,
cuviincios, cuvios (!), decent, politicos, respectuos, plecat.
737. in aceasti privinfa este revelator indemnul Sf. Ap. Pavei adresat corintenilor: ,nli aceasta
v-o spun fralilor: cd vremea s-a scurtat de acum, aSa incdt cei ce au femei sd fie ca $i cum n-ar
avea; cei ce pldng ca qi cum n-ar plinge; cei ce se bucurd ca Ei cum nu s-ar bucura... " (I Cor. VII,
29-30).Adici si faci totul ca gi cum n-ar face, discretl
738. Pagini de o frumusefe rari despre smerenie au ramas de la prof. Teodor M. POPESCU, din
care citAm un fragment tiplrit de curdnd dupi un manuscris: ,,Omul smerit este s/ios, nu iese din
t'irea lui, nu strigd, nu cere, este fdra preten(ii Si fird ambilie, bldnd, paqnic, rdbddtot; sincer,
ingdduibr, curat Si drept. Omul smerit nu este tncrezut, nu se laudd singu4 nu cautd nici lauda alto-
ra. Se mullumeSte cu pulin, nu cere Si nu primeSte ceea ce nu i se cuvine, std la urma tuturor Si chiar
nedreptdlit sau pdgubit, indurd ldrd a se plinge Si rdzvrdti. Pentru cele ce nu cere, de care se
lipseSte sau de care este :socotit lipsit, el adund tn sufletul sdu comoard de bune gdnduri Si
 r76
Discerndmdntul, sau dreapta iudecatd,.numitii Si dreaptd socotinld este vir-
tutea cea mai liudatd de Sfinfii Parinfi. Pentru predicator, discerndmdn arl inseam-
nd orientarea dreapta fa!6 de locul qi timpul liturgic in care-gi va rosti cuvdntarea.
tn funcfie de acesiea va hotiiri genul, tema, confinutul, durata qi nivelul predicii.
Discerndmdntul este acel ,,juste milieu" de care vorbeqte R'P. Rambaud: ,,Devant
guider les autres, il n'a pas le droit de les lancer dans des chemins incertains: il a
obligation de leur montrer une vie stre""'. Aceastd calitate tine, desigur, nu numai
de inteligenla slujitorului, ci mai ales de simlirea lui, de ceea ce numim indeobqte
bunul sim1 in pridta. De aceea considerdm cd bunul siml este o calitate fhra de
care nu se poate vorbi de personalitatea cuiva. Raportat la slujirea omiletici,
bunul simf i1 ajuta pe predicator in manifestarea unor atitudini esenliale peltru
reugita predicii: respecffap de cuvdntTa" qi falA de ascultatori, preg6tirea conqtiin-
cioasd i cuv6ntirii, abordarea unei tematici adecvate etc. Bunul sim! ili spune cdnd
trebuie sI vorbegti qi cind trebuie sd taci. Mai ales cdnd trebuie sd te opreSti. El iti
indica mdsura. Unde lipsegte bunul simf igi face loc nesim(irea, unul din pAgat*
care fac din rostirea omileticd un e$ec. Nesimfirea, vecini cu infatuarea 9i sufi-
. cienla prezumtioasa, ii determind pe ascultiitori s6-qi ,,astupe" urechile, chiar dacd
cel care vorbegte spune, uneori, lucruri interesante. Pe cdnd, atunci c0nd constatd
prezenlabunu[ui sim1, credincioqii il ascultd cu maximl receptivitate, cu incredere
gi, mai ales, cu iubire. Caci slujitorul de bun simf este iubit, pentru c5 el insuqi, prin
'buna-cuviintd ce-l caracteizeazi dovedegte iubire fald de ascultdtori.
in concluzie. predicatorul cu personalitate este, deodat6, slujitorul ce dove-
deqte zel apostolic'o' gi purtatorul unei mari qi discrete iubiri: fata de Dumnezeu,
Caie i-a acbrdat misiunia sacra a propovdduirii qi fala de credincioqii incredinlali
spre p6storire., Avind calitalile mai sus amintite, propovlduitorul va fi un om cu
iutoiitate,aceasta decurgAnd atdt din cunoqtinlele inte_lTt-u{e c6t qi din viefuirea
moral6. ln acest t"nt esI" interesant de remarcat ca J. M. Bochenschi face dis-
tinctie intre autoritatea stiin(ificd, numitd si ,,epistematicd" (de la gr. i\lotqpti
: Sitirp, cuno$tinld) qi'autoritatea ,deonticd" (de la 66arym: trebuie)'*z'

IV. 4 ASCULTATORTI PARENEZEI. IMPLICATII MISIONARE

Enunful acestui paragraf este incadrat de obicei in tratatele de omileticl la

capitolelL ce vorbesi deJpre adaptare qi comunicarea cu ascultdtorii. Nu intrl in

;simliminte, Si pe ctit se pnre de neirulemdnatic sau sdrac in insu$irile cyre arat! pe oumeni fitktsi,
iste'li Si indrizne(i, ldudali de allii sau temuli, pe atdt posetld in sine nebdnui.te insuSiri frumoc.te si
pldcu're de om iuhovnici,esc...". in Meditalii teologice, Editura Sf. Arhiepiscopii a Bucureqtilor,
Bucuregti, 1997, p. 198.
739. Op. cit., P. 122.
740. ,,buvintul preotului sd lie tnve$mintat in hainu in(elepciunii, in.orice fmpreiurure s-ar
ufta",veii la pr. prof. dr. S. $EBU, Gdruluri tlespre predicd si orice cuvdnt al preotului, in MA,
XXXIY 1989, nr.3, p.68.
j4l'. Din activitatea invaldktreascd a Mitropolitului dr Antonie
pr. piof. dr.'sebastian $EBU,
Pldmddeald, in ,,Teobgie, sluiire, ecumenr.rm... ", Sibiu, 1996' p. 400'
742. l.M. BOCHENSCHI,Ce este autorituteu?, Ed. Hurnanitas, Bucuresti, 1992,p.53, apud
l. TOADER, op. cit., p. 13. Vezi dicl. Builly..., p.775, respectiv 451'
 177

obiectivele noashe siprezqntam amdnunfit regulile de adaptare gi comunicare,

cunoscute in general. In schimb ne propunem s6 evidenfiem din cine este compus
auditoriul parenezelor, care sunt agteptarile acestuia gi citeva din c6ile practice de
apropiere sufleteasci dintre slujitor Ei acest auditoriu. De cele mai muite ori
ascultitorii parenezei^sunt diferili de cei prezenli in biserica in mod curent in
duminici gi sarbitori. Intruc6tparenezeleinsofesc ln mod obignuit slujbe cu carac-
ter ocazional, participanfli au la rdndul lor acelagi stafut de ciicumstanla. La unele
din aceste slujbe (cununii, inmormdntiiri etc) intdlnim participanfi care nu calc6
niciodati prin bisericd. Dinhe acegtia unii sunt atei, alfii mem6ri ittor confesiuni.
De 19ee_a, parenezele trebuie sE imbrace aproape de fiecare dat6 hain6 misionar6.
Auditoriul parenezei este un amestec rezultat din aunarea la un loc a cregtinilor
obignuiti, care frecventeazd regalat biserica, cunosculi bine de preot qi unot i
9am9ni venili ocazional, unii dintre ei din alte localitafi, in generll necunosculi.
Primii pot fi incadrafi in ceea ce numim membri comunitdlTi parohiale, cei din
urmi situdndu-se in categoria publicului largln'. Tema, confilrutul gi modul de
adresare vor trebui si find seama gi de unii qi de altii, cu o ugoard atenlie in plus
fala de cei din.urmi, datoritd implicaliilor misionaie. Agadar, o primi iubliniere
pe care o facem este ci elementele de circumstanld sunt hotiirdtoare in actul
omiletic parenetic. Predicatorul se gdsegte in situafia aceasta: are un public pen-
tru o temd, nu o ternd pentru un public. Acest fapt il obliga pe predicator s6 se
ad?ptaze publicului sdu pdn6 la totala contopire sufleteasca cu ef*. Aici intra in
calcul atdt regulile de adaptare cdt gi de comunicare. Sfhntul Grigorie cel Mare
accentueazi in acest sens importanla adaptarii limbajului: ,,Aceleasi ierburi pen-
tru unele animale sluiesc de hrand, pentru altele, in schimb, sunt aducdtoare de
moarte. o fluierdturd domoald imbldnzeste pe cai, iar pe cdtei ii asmuleste.
Aceeasi medicind, in timp ce vindecd o boald, inrdutdleste pe alta. pdinea
iltdrgste viala celor mari, iar viala celor mici o ucide. De aceea, cuvdntul si lim-
baiul trebuie sd lind seama de capacitatea ascultdtorilor.."'n'. problema cea mai
grea care se pune aici constd in faptul cd auditoriul parenezelor fiind in mare parte
necunoscut, nu se poate aprecia capacitatea acestuia de receptivitate, decdt cu o
mare aproximafie, in funclie de posibilitatea prelucrlrii elementelor de circum-
stan!5. Chiar daca posibilitdtile de cunoagtere ale acestora sunt reduse conside-
rabil, comparativ cu cele din sanul comunitafii parohiale, nu sunt reduse total,
totugi. Pentru orice gen de parenezE, preotul poate sa aib6 o imagine oarecare
raportat6 la auditoriul respectiv. Fred B. Cradock, un remarcabil teoretician al
omileticii, propune, alaturi de metodele obiqnuite de cunoaqtere psihologicd a
credincioqilor (metoda formald, care line de informarea generali-a slujitorului
prin lecturi, viziondri TV, la cinema, teatre, citirea presei etc, toate pantru a simfi
,,pulsul" cotidian; metoda informald, care presupune culegerea de date concrete
asupra unei familii, grup de credinciogi etc, prin toate mijloacele pastorale: vizite
acas6, vizite la spitale, dialogul cu alfi slujitori $.&ron), propune o cale mai pufin

743. Fred. B. CRADOCK, Op. cil, cap. ,,Ascultiitoriri,,: cu subcap. Ascultdtoii ca ,public, gi
Ascultdktrii ca ,parohieni", p. 86, 91.
p:.prof. dr. Sebastian CHILEA, Pretlica de succes..., p. 38.
711
!!5. C.urtea regulei pastorale..., trad. cil., p. 88-89.
746. Op. cit., p.94-95.

t2
178

descrisd in tratate: metoda imaginaliei emfatice. Prin ,,imaginalie emfatic6",

Cradock infelege ,,capacitatea de a atinge un-grad ridicat de intelegere a celuilalt,
fErd sd fi treit dificultafile de viala ale lui"7a'. In aceastd situalie se glseqte de multe
ori slujitorul in cazul evenimentelor triste din viafa credinciogilor. FdrI sd fi ke-
cut neap6rat prin necazurile respective, preotul se va identifica total cu durerile
p6storifilor. Cugetind asupra lor, va include in parenezd elementele pe care le
agteaptd ascultEtorii. Dar nu numai la evenimentele triste. Preotul se identificd,
deopotrivS, qi cu momentele de bucurie ale pdstorifilor, insist6nd in consecinld pe
elementele concrete de bucurie traite de ascultatorii respectivi. Imaginalia emfa-
ticd poate suplini cu succes lipsa posibilitIfilor de cunoagtere directd a multora
dintre participanfii la un eveniment sau altul. Mai simplu spus, preotul trebuie sd
se puni in locul ascultdtorilor. Sufletegte, s6 incerce a se vedea in locul celor pen-
tru care vorbegte. Adica sd se numere printre ascultdtori, sau - cum afirmi C.
Mtiller, predicatorul,,si fie primul ascult6tor al predicii sale".'n'
Un alt aspect delicat al problemei, dependent de coeficientul de participare al
,,necunoscutilor" la slujbele ocazionale, mai ales din r6ndurile ateilor gi sec-
tanlilor, constl in suspiciunea gi chiar ostilitatea prin care se manifestf, unii din-
tre acegtia fafa de preotul predicator. Chiar dac6 nu cu voce tare, cel pufin prin
'priviri bieziS6 gi uniori prin gesturi dezaprobatoare. intilnim astfel de cazuri mai
ales la cununii gi inmormdntari. Astfel de inqi sunt foarte sensibili la abordarea
unor teme doctrinare controversate. Predicatorul este suspectat de intenlia de
,,manipulare", ,prozelitism", sau cel pufin de a-i pune inh-o lumin[ defavorabild
comparativ cu cregtinii ortodocai. Desigur, pentru preintimpinarea unor astfel de
suspiciuni, preotul va utiliza la maximum tactul, discrefla 9i experienla pas-
tortla'o'. Dai nu se va 16sa niciodatii timorat sau coplegit de rlceala unui auditoriu
infidel. Datoria inviffltoreascd trebuie implinita chiar qi atunci cflnd auditoriul este
complet ,,surd" la mesajul omiletic. Sfhntul Ioan Gurd de Aur este at6t de con-
vinghtor in acest sens: ,,Dupd cum izvoarele curg cdnd nimeni nu vine sI bea din
ele; fhntAnile se umplu chiar cAnd nimeni nu vine si scoatd din ele 9i rdurile igi
urmeazd cursul chiar dacd nimeni nu vine si soarb6 din ele, tot a$a qi predicatorul

747. Ibidem, p.96.

748. ,,Erste Hiirer seiner predigt", C. MOLLER, Seelsorglich predigen... p.83
749. Este un aspect asupra clruia Pirintele N. BALCA insisti intr-un mod admirabil: ,,Fii atent
la ce spui Si cum spui ca .rd nu provoci anumite preiudecdli Si rezistenle mentale sau morcle in
ascaltdtor Nu atinge punctele ,,netralgice" tlecdt dacd este neapdrata nevoie. Evitd aluziile qi per-
.sonalizdrile, mai ales cintl cei ce te ascultd nu Stiu despre ce este vorba. Dd amploare numai acelor
aspecte ale temei asupra cdntra crezi cd este de acorul Si aulitoriul. Vei crea astfel o atmosferd
ptdcutd pentru toli. Did oamenibr a inlelege cd ai totald incretlere tn sufletul lor Si in nobilele lui
insuSiri. Pune-te de acord cu ascultdtorii Si ei se vor pune de acord cu tine... Considerd pe om nu
cum este ci cum trebuie sd fie. Nu divulga pe nimeni, Convinge pe pdcdtoSi nu cd sunt pdcdtoSi, ci
cd ei pot deveni oameni ideali. Vorbeqte de bunele lor tnsuSiri Si speranla unei reqbilitdri morale le
va inilori in inimi. O convingere se cacereste, na se propovdduieqte. Dacd inima ta este plind de
foc $i de rivnrt, o vei putea aprintle Si in inimile altora. Elimind orice spirit de controversd. Dacd
izbuteSti sd sterilizezi tn tine duhul de har1d, ai caqtigat o mare vicktrie. Cdnd urci in amvon cu gdn-
dul cd vei intdmpina opozilie, vei avea sigur ceea ce aStepli... Dacd inima ta e tmpdcatd, cuvintele
tale Si vocea cu care le rostesti, privirea pe care o roteSti peste credincioSi radiazd liniStea, incre-
tlerea, pacea, vei crea o atmosfbrd tle pace... ,,, Op. cit., Fasc. IV, p. 578-579.
 t79
trebuie s6-qi plineascd calea ce fine de misiunea sa chiar dacd nimeni nu vine sd-l
asculte. Aceasta este legea pe care Dumnezeu cel iubitor de oameni ne-a prescris-o
nou6 celor ce am primit slujba cuvantului: de a nu inceta niciodat?i s6 predicEm,
fie cd ne ascultd cineva, fie cI nu"7'u.
Ce categorii de oarneni alcdtuiesc auditoriul parenezelor? La aceastdintrebare
nimeni nu va putea rispunde cornplet. vorbind de adaptarea la ascultdtori, R.-P.
Rambaud prezinti simultan o clasificare amdnunlita, valabila din pdcate doar din
punct de vedere teoretic: ,,cregtini cultivafi, muncitori, or6geni, tfuani, soldali, pri-
zonieri, bogafi, sfuaci, tineri, bahdni, femei, barbali, calugari etc."r',. La marea
majoritate a slujbelor care implici pareneza, nu vom intAlni doar una dintre cate-
goriile pomenite mai sus, ci cel putin trei-patru. Menliondm incd o dat6 ci la sluj-
bele ocazionale intAlnim cea mai mare diversitate de participanfi. Putem cel mult
s6-i clasificim uneori in ord4eni si sdteni, cu aproximarea c6 voi fi majoritari intr-o
situalie sau alta, potrivit locului unde se desfrgoari evenimenful.
Indiferent, ins6, de loc Ai preocupdrile ascultitorilor, pgegtul trebuie s6 cu-
noascd ,,pulsul" general cu priviro la mpnifest6rile sufletegti ale omului contem-
poran. Receptiv la aceste manifestdri, predicatorul va acfiona in consecintd. O
interesantd arnlizd face recent in acest sens un cdlugdr francez,in virsta de 82 de
ani, pdrintele Am6d6e, membru al ordinului cistercienilor. Dupi opinia sa, omul
modem este marcat de cele trei ,,E-uri": ,,encombrement, dparpillement Si dnerve-
ment (supraaglomerarea, tmprdstierea Si enervarea)*,t . Tntr-adev6r, acestea sunt
plAgi falA de care exist6 azi o mare vulnerabilitate, dar nu sunt singurele.
Auditoriul contemporan este alcltuit in mare parte de oameni stresali, demora-
lizafi, victime ale pauperitalii qi incertitudinilor, lipsili de incredere in semeni qi
in institutiile fundamentale ale statului, unii dintre ei in Bisericl chiar. Rapor-
tdndu-ne la situatia din fara noash6, de la sfhrgit de secol XX, cind ,,tranzifra"
obligd la privafiuni de tot felul, moralul multor cregtini este extrem de scizut.
Predicatorul trebuie sd fie congtient, astfel, ci acest auditoriu nu este deloc dispus
sd asculte pareteze cdldicele, rostite intr-un vocabular ieftin qi prezentind un
conlinut vag, indoielnic. Argumentafiile trebuie sd fie precise, limbajul distins,
mesajul de substan!6. Efortul actului omiletic trebuie si intilneascd priceperea
vorbitorului cu nSzuinlele ascultltorilor. Pdrintele prof. Petre Rezuq vede astfel
aceast5 conlucrare: ,,Preolii trebuie sd respecte nivelul religios al adresanlilor,
fondul lor aperceptiv sufletesc; sd le cultive tnsuSirile lor sufleteSti Si sd depund
un efort intens de cdutare qi de aflare a expresioeo religioase cea mai potrivitd cu
scopul urmarit. $i tot aSa Si din partea credincioSilor Ei trebuie sd urce pdnd la
tndllimea tnvdldturilor; trebuie sd depund un efort de tnlelegere. Efortul pdsto-
rilor de suflete de predare se coniugd, astfel, cu efortul credinciogilor de primire,
avdndu-se tn vedere acelasi rezultat: mdntuirea"lsl.

750. De Lazaro Concio, l, l, apud Pr. prof. dr. D. BELU, Cu privire la predicd in conceplia Sf,
Ioun Gurd de Aut in MA, an. III, 1958, w.34,p.276.
751. Op. cit., cap.XlY,p.268-276.
752.Pr. Amldbe HALLIER & dr. Dominique MEGLE, Le moine et le psychiatre; Entretiens sur
le bonheur Bayard Editions, 1995, p. l8; trad. rom. de Sora Eugenia'VLAD, Edit. Christiana,
Bucuregti, 1997, I80 p.
753. Invdldtura creStind despre cuvdnt, miiktc de expresie..., p.54.
180

Agadar, ascult6torii parenezei sunt contemporanii viefulton hic et nunc, txtii

apropiafi de Biserici, allii mai pulin, alfii rup1i total. PropoVdduitorul sd nu uite,
ins6, cd pentru toli a murit gi inviat Hristos, gi cA fala de tofi are obligafia conqtiin-
ciozititlii pastorale maxime. At6ta timp, ins6, cdt va vorbi in numele lui Hristos,
tot tn numele Lui il ascultd Si credincioqii. Hristos-Domnul este prezent tn preo-
tutvorbind qi este prezent tn credincios ascultdnd Si primind. Taina cuvdntului se
descoperd ca adevdr de credinld tn conlucrarea ierarhiei Si a mirenilof'+.
,,Ch"i"" problematicii audiioriului ne-o d5, agadar, Hristos insugi, Care se
adresa mulfimilor deloc omogene, qi Care, in ciuda diversitdfii preocupdrilor,
nivelului de infelegere, simpatiilor gi antipatiilor, au exclamat unanim: ,,Niciodatd
n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta" (loan/,46). Rdspunsul nostru fali de intre-
barea,,cum sd ne rciportdm la ascultdtorii contemporani ai predicii? ", se giseqte,
frrd indoiali, in intuirea modalit6fii de raportare a M0ntuitorului dac6 ar cobori
azi printre noi.

CONCLUZII:
IMPORTANTA $I ACTUALITATEA PASTORALA A PARENEZEI

Dupi ce am reperat, in capitolele I qi II ale lucr6rii noastre, locul 9i specificul

parenezei in cadrul slujirii invlfitoreqti, in contextul celorlalte genuri omiletice,
importanla ei actuald a fost evidenliati prin exemplificirile date. Mai intdi prin
anilizarea a 49 de pareneze ale diferililor autori, incepind cu Sfin1ii Parinfi 9i
incheind cu predicatori contqmporani, analizA prezentatA in capitolul al III - lea.
La fiecare categorie de parenezd am prezentat intdi cdteva coordonate istorice,
exemplificflnd apoi cu parenezele pentru care am fEcut trimitere la textele inte-
grale in Anexa de la p. 184-249. Am analizat pe scurt fiecare parenezd exemplifi-
cat6, ardtind tematica, ideile principale gi unele procedee stilistice. [n a doua parte
a paragrafului, sub titlul generi c de Elemente speciale de redactare, am creionat
regrrlili debazA ale tehnicii alcatuirii parcnezei respective, propunAnd, totodatd,
un numar insemnat de teme, pentru unele din ele fbcdnd $i trimiteri (la note) la
lucrdri reprezentative in acest subiect. Cum era qi firesc, la sf6rgitul paragrafului
am prezentat planuri qi pareneze dezvoltate proprii, cu teme pe care le-am con-
sideiat semnificative gi prioritare in contextul propovdduirii actuale. Aici am avut
in vedere, in mod special, tehnica integrdrii parenezelor in actele liturgice,
urmdrind teme speciaie, reguli de redactare a confinutului 9i, totodati, regUli de
prezentare in fafa ascultiitorilor.
Valoarea pastoralS a parenezei nu poate fi recunoscuta decdt in interiorul vietii
titurgice. Bogdlia cultului ortotox sugereazd teme pentru pareneze, iar pateneza,
la rdndul ei, ire darul si facl mai inteligibile actele liturgice. De aceea am inclus
in cadrul lucrdrii un paragrafspecial privind raportul dintre cult gi predic6, in ge-
neral, raport caruia se substituie cel dintre cult gi parenezj, ceea ce ne-a interesat
in chip deosebit.

754. Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN, Cuvdntul lui Dumnezeu tn Sfanta Scripturd qi Tradilie, in
MMS, an. LXV 1989, nr. 3, p. 13.
 181

- Recapituldnd cronologic demersurile lucrdrii noastre, dupd ce am evidenflat

cdteva dintre elementele de bazd ale importanlei slujirii invalatoregti, in geneial,
am incercat sd elimindm o anumita confuzie care planeaza- asupia 'acesiui gen
omiletic. De aceea am prezentat, etimologic qi structural, celelalte genuri ale p,-ro-
povaduirii. chiar daca uneori ele se intrepatrund?,,, fiind imposibil a se trasa
granrle fixe intre ele, am vdzut cd, fiecare gen omiletic are struitura gi aplicabili-
tate proprie. Numai studiindu-le comparativ pot fi cunoscute distincl. 6 predica
,,bund pentru orice slujba" nu va fi- bun6 pentru nici una. specificul'slujbei
impqne, implicit, genul omiletic. in cazul parenezei., anariza etimologica gi
istoric6 a termenului ne-a facilitat observarea justa a locului gi importanfei
[e care
il ocupa in slujirea omiletico-liturgicd. Ca practicd omiletici, paieneza'afost uti-
lizatd, de la inceput in cregtinism. Genul parenetic, indemnator, se incadreaz6 in
recomanddrile fbcute de Sf. Ap. Pavel lui Timotei: ,,propovdduieste cuvdntul,
stdruieEte cy timp si fdrd timp, mustrd, ceartd, fndeamnd, cu toatd tndelunga-
rdbdare si tnvdldtura" (II Tim. 4,2). ca termen tehnic, a fost consacrat la ooli,
primul manual gtiinlific de omileticd al Bisericii Ortodoxe Romtne, al c6rui autor
este eruditul p1 prof. vasile Mitrofanovici?56. Dup6 el, acest gen omiletic apare
nginferup! gi distinct, cu exemplificarile de rigoare, in toate manualele gi cursu-
rile de-omileticd, p0nd in zilele noastreTs?. cuvantul parenezd,desemneazd, agadar,
il mod constant, cuvdntlrile ocazionale, finute atdt la momente de bucurie cdt gi
de intristare ale Bisericii. Aga procedeazd", de exemplu, qi pr. dr. D. procopoviciu,
care formuleazi astfel una din cuvdntarile sale oCazionale: ,"Parenez6 finutii in
ziua Sfinlilor Trei Ierarhi in biserica seminariald din cern6uli"7i8. La fel pr. dr. D.
voniga in cazul unei cuvdntdri pentru botez: ,,Parenezd,la botezul unui fiul"". Este
adevdrat cd in limbajul omiletic uzual cuvdntul parenez6 se intrebuinleazd astdzi
mai rar, preferandu-se numirea directd, predicd la botez, predicd la cununie,
necrolog etc. Nu este intru-toful gregit acest procedeu. Trebuie sf, se gtie, insd, cd
ele aplrliy genului parenetic, conformunor criterii omiletice precise, stipulate in
tratatele de specialitate gi evocate de noi pe parcusul lucrdrii. in cel mai recent
ildrumgr omiletic apErut la noi, autorul, dupd ce desemneazI parenezaca gen dis-
tinct al predicii, ii consacri 27 de pagini, incluzand exemplificIri botez, li
cununie, inmormdntare gi Te-Deum"*'.

755' De exemplu omilia tematice cu cea exegetici; sau elementele panegiricului cu ale necro-
Iogului etc.
756. Publicat la cerniufi, 1975,771p. vezi qi aprecierile Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, in
Contribulia pr. prof . dr Vasile Mitro/'antnici la tlezioltarea tlisciplinelor teologiei practice, in ST,
an. XL, 1988, nr. 5, p. 102-104. P. C. Sa remarcE faptuI ci acest manual ests ,primul tratat universi-
tar Stiinlific Si sistematic, intocmit tn literatura teohgicd rumtineascd de specialitate", Ibidem, p. 103.
757. Referindu-ne doar la doui dintre centrele mari ale inv6famintului teologic, Bucureqti gi
Sibiu, amintim cii la Bucuregti, Prrintele prof. dr. N. BALCA i-a consacrat pag.3l2 - 316 din curs
(Fasc. IIf, iar la Sibiu, Pr. prof. dr. D. BELU, p.255-261 din curs, la ambii adaugdndu-se acestor
pagini 9i altele cu exemplificiri de pareneze. Amintim, de asemenea ci la nivel de Seminar, manua-
lul de Omiletici al Pr. prof N. PETRESCU,ll:ateazdparenezape aproximativ 15 pagini (140-155).
758. Candela, 1927, p'. 363;
759. Cuvdntdri ocasionale Si filnebrale, vol. I, Oragtie, 1908, p. 26-27 (yezi Anexa..., p. 190).
'760. Lect. dr. Ioan ToADER, op. p. 64-91. Parenezele reproduse sunt, insi, inegale ca va-
-c'it.,
loare. intre ele exceleazi panegiricul i.P.S.'Bartolorneu ANANIA, Fie (pentru Maica Doimnului, p.
t82
dat6 stabilite implicafiile etimologice qi limitele de competenfa, am
trecut la
o
in urma caiora ne-am p-utut da seama u$or dq importanla majora
"*.rnftin.a.i,misionara a parenezei. Aga.cum am arnat in prima p9+1.a l":tryi'
6#;it$i qi-la alte
I""p"f sp6ciat al pareneiei este sd extindi binefacerile propovdduirii
liturgice', in afara de Sfhnta Liturghie,.clP T fi sSvArqirea-Sfintelor
-oi"""ti i".*!iif,ir,
i;il;i; in giserica, la casele cre?inciogilor,in farine, sau alte locuri'
Parenezele pot sa ptoao"a uneori efecte mai mari dbcit in cazul
celorlalte forme
ale piedicii, din cauza-scurti*ii 9i q zborului mai inalt retoric care le este propriu'
refini s1-li aminteasca fari
!".riii*"u ior ii face p. "r"Ain.iogi s6 le mai ugor qi
M' Popescu
ior familiil6'nr. Profesorul Teodor
;;;t"t. ;;ft" t"gut" de viafa
ilart"rirJqt" .^a ,irtI*pfa.it" 1nui deosebite din viata credincio;ilor, nenorociri
qi-l edific6 asupra
ruo Ul""urii, upropi" pe preot mai mult de -sufletul credincioqilor
material pe1tru
t.*"f"r ii h.lt"ri'iloilui de predicator, oferindu-i mult 9i Pr91i9s puue la inim6
;;-, iu* p.iotof pun" irit"r"tul cuvenitpentru gasirea 1ui, dacd
bauza sluiirii qi mantuirii credincioqilor..."'o''
Conform pracficii uzuale avem trei categorii de pareneze:
Parenezele simple, care sunt cerute de anumite zile incdrcate
din punct de
u.a.i. fitorgic, cdnd'Jo."ufu credincioqilor poate fi menajat6 prin
vdnfi in
astfel. de
cuvintdri scurte, simpie in forma 9i confinut precum am modelele
prezentate.
parenezele dedicate momentelor de bucurie, din viafa parohiei sau a credin-
liturgice
a,, durui-ra sublinieze prin cuvinte alese, merelia actelor
."i"
;;;A;it",;ncomitent cu propovaduiiea unor invalaturi religios-morale strictii
"ioqiioi, de
necesitate,
pSrinteqti
Parenezele rostite la momentele de intristare, care sunt m6ng6ieri
*unif"stare a iubirii pe care p.Je?h]l trebuie s-o dove-
p""tto irrd,rr"rugi,
""i "u biblic qi
deasca mai ales la necazurile pastoritilor, prin incurijari
intemeiate
putltiliaitutea
misionar d a parenezei rezidd mai ales in particl,palea.
celor.mai
ocazional:. Unii dintre ei vin
airlir" .utigorii de ;r;$tiri$1;creqtini 1a slujbele Trebuie sd conqtien-
ai, de famiiie, a1|ii din curiozitate.
"Lrig"tiJfap
tizam
"-irr-ita
faptul cd prin sdvdrSirea cu toatd -cuviinla a sluibei respective,
totodatd prin
rostirea ,nri por"nJi-pl'iiiiiii i"ir dintre aceqti-participinli ocazionali pot fi
necores-
definitiv p""ir,igir".ica drept-miritoare. Sau, printr-o prestafie
"a*iguti pig.auU. Petru Maior a iurprins in chip revelator
il;il;;;p"in'ir"*"AuUif
a" t:a intemplat, c6t cel venit sd-ascult" p-poYiqif-u
acest am6nunt: ,,O,
"at" "ri curgeru qralu-
o"itu o zdboviire deSartd, ba aorea 9i pentru ca sd cirteasc6 asupra
au ascultat cu luare
f"i';;.;;;;;;iiildi inari.inau-.1'de rflul cel ritoricesc

prilejul.unui ceremonial ostigesc (p'

57-63) qi pareneza P. S. Irineu, Biserica Si armata,rostitii cu
g9-91). Aceste.rrantari..f."ii"ii *"rt* derostiie omileticd: tlmUal distins, mesaj limpede' timp
optim, avand cele dou6 rin, qua nonale predicii reugite: frumusele Si putere de convingere'
"ui{ag
76l.Ec. N. IANCU, oP. cit., P. 127'
762. Predica - o mdrturisire i preotului,in' GB, ll-l2l
1954'p' 649'
 183

aminte adevdrul cel vecinic, care p6trunz6ndu-i cele din lduntru ale inimii lui, cu
darul Duhului Sfhnt, mai indreptat s-a intors acas6..."ror.
Zelul omiletic fald de avantajele pastoral-misionare ale parenezei, trebuie ra-
portat gi la activitatea secteloq astdzi de o intensitate fbrd precedent?s. Predicatorii
lor fin cuvintdri cu orice prilej, cu Biblia in m6n6, incerCand sr speculeze la ma-
ximum orice deldsare sau incompetenla a slujitorilor ortodocai. Daca nu vom
predica noi, cu timp si /drd timp, dup6 indemnul stiiruitor al Marelui Pavel,
prezentdnd creqtinilor invifaturile sdndtoase, vor predica ei in locul nostru,
impragtiind seminfele rdticirilor de tot felul765.
Pentru o propoviduire eficientd nu este nevoie numai de pregdtire corespun-
zltoare ci gi de adoptarea unei atituduni congtiincioase fafl de cultul ortodox.
Pregatirii didactice gi congticiozitafli liturgice, trebuie si se adauge stipdnirea
limbajului omiletic. Mai presus de toate, propovEduitorul trebuie s6 prezinte
tncredere, sub toate aspectele. El nu este un simplu ,,speaket'', ci o persoialitate.
De aceea am insitat intr-un paragraf separat asupra acestui atribut, fbr6 de care
rostirea omileticd nu va trezi receptivitatea scontatE. El trebuie sd dobdndeasci un
anumit prestigiu, acea faimd, dupl care spunea Sf. Ioan Guri de Aur c6 il judecE
ascultatorii pe predicatorTtr.
. Din mai
punct de vedereinformafonal, parcneza presupune o documentare minu-
ales asupra elementelor de circumstanfd. intructt acest gen omiletic nu
fioasd,
dispune de modele de predici suficiente publicate, se impune incurajarea grabnica
a publicdrii, evident numai cu competenla necesarl. Nu ducem lipsl de predica-
tori cu mare audien!6, dar trebuie sI acorde atenlie publicisticd gi parenezei, nu
doar predicilor la duminici gi sdrbltori. Credincioqii care frecventeazl" bisericile
in mod obiqnuit sunt in mare mdsura cdqtigafi pentru Hristos. intrebarea care
agteaptd rdspuns neintdrziat este ce facem pentru cei care ocazional participd la
slujbe? Acestei intrebari nelinigtitoare, dar incitante pentru osteneala invdfitore-
ascA, am incercat sa-i dam rdspuns in lucrarea pe care o prezentdm catezdde doc-
torat. In final zicem gi noi cu prof. D. G. Buttrick: ,,Pentru multe inadvertenle,
rugdm ingiduinla; pentru tot ce este foloditor, ddm slavd lui Dumnezeul'(767

7 63. Propovedanii..., p. 12.

764. Unele statistici mai recente vorbesc de existanfa in lume a 6000 (!) de secte qi organizafii
religiase; vezi Diac prof. dr. Pehe L DAVID, Cirlduzd creStind. Sectologie, Edit. Episcopiei
Argeqului, Curtea deArgeg, 1994, p.43. Pentru situatia din fara noastri vezi p. 134-186.
765. ,,Lipsa de catehizare, predicd, cuviatdrt b ocazii liturgice, istorice, neexplicarea cuvdn-
tului evunghelic... mdresc posibilitatea inliltArii sectare", (subl.n.), spune Ptrrintele prof. P. L
David, Ibidem. p. ll.
766. Despre Preolie, trad. cit., p. ll7.
767. ,,For much nonsens I beg tolerance; for anything useful, we give God glory!", Homiletic.
Moyes and structures, Yanderbilt University, London, 1987, p. XIII.
184

ANEXA
- Tabel cu titlurile parenezelor analizate -
A. Modele pentru pareneza simpli

l. intru aceasti zi, invdldturd, pe scurt, despre Sliintul Botez. Pareneze pentru Boboteazi
(Proloage, vol I, Craiova, l99l), p.4ll.
2. Parenezd linutd la sfinlirea apei, la Ardtarea Domnului (Pr. prof. dr. Vasile Mitrofanovici,
Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene, Cemiuti, 1875, p. 678-680).
3. Gdnduri pentru Anul Nou (Pr. prof. dr. Constantin N. Galeriu, in GB, an. XXI[, 1964, nr.l-
2, p. l6-19).
4. Clopotele tn cultul creStin (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd si calt pe inlelesul tuturor
Edit, Europartner, Bucuregti, f.a., p. 68-69).

B. Pareneze la botez

5. Parenezd la botezul unui liu (Pr.D.Voniga, Cuvdntdri ocasionale $i funebrale,vol.I, Ore$tie,

1948, p.26-27)
6. Predicit la botezul un4i prunc chiar in cerc mai restrdns, adicd /drd asistenld de alli creStini
(tDr. Grigorie Comga, Episcopul Aradului, De la leagdn pdnd la moarte, Arad, 1927, p. 15-16).
7. Cuvdnt la sdvdrSirea Tainei Sfdntului Botez: Botezul autentic, ,,ctt apd Si cu Duh Sf,nil" (fu.
prof, Ioan Bunea, Cuvdnt de invd(dturd la Botez, Cununie $i innormdntare, Edit. Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului 9i Clujului, Cluj-Napoca, 1986, p. 26-30).
8. Ce rcl au nasii la Botez? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogtnd si cult pe inlelesul tuturun
Edit. Europartner, Bucure$ti, f.a., p. 130-131.)
9. Cuvdnt de tntlemn pentru Slfrntul Botez (fragment) - (Sf. Vasile cel Mare, Migne,P.G.3l, col.
424-444; trad. Pr. C. Cornilescu, G. B., an XXXVII, nr. 5-6, 1978, p. 497498)
10. Intrarea in comunitatea creStind (l
Cor. 12, 12-13) - (A.M. Roguet, Homilies pour le
mariage et peur bapt€me, Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p.132-134)
ll. Botezul ca implinire a unui vis de libertate. (Christian Miiller, Seelsorlich predigen,
G<ittingen, 2 Aufl., 1990, p. 143).

C. Pareneze la cununii

12. $i preotul face tnvdldtura cebr tle nou cununali (Molilfelnic, ChiginEu, 1820, p. 68-70).
13. Cuvdnt la Cununie (BAR - Ms rom. I4i9;f. 172-173; datat: aproximativlT0z-I758)
14. Cuvint la Cununie @AR, Ms. rum. 5307, foile,25v-26.)
15. Parenezd linuti la Cununie (Pr. Vasite Mitrofanovici, Omiletica Bisericii dreptcredincioase
Rdsdritene, Cern6uti, I 875, p.682-685)
16. Parenezd la cunun:ia a doi tineri intelectuali. (Pr. D. Voniga, Cuvdntdri ocasionnle Si fune-
brale,vol. I, Or69tie, 1908, p. 32-33).
17. Cuvdnt la Cununie: ,,Bucurali-vd" (Pr. Vasile Coman, Hristos in familie, Bragov, 1945' p.
r3s-r38)
18. O inimd Si un gdnd (Pr. dr. Gheorghe I. Dregulin, Culegere de predici..., Timitoara, 1984' p.
24-2s)
19. Doi intr-unul (Ierodiacon Teofil Pir6ianu , Culegere de predici..., p. 29-30.
20. Semnificalia riturilor Cununiei (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd Si cult pe tnlelesul
tuturor Edit. Europartner, Bucureqti, f. a., p 162-163)
 185

21. Cdsdtoria Si pacea cdminului creStin (l Petru 3, l-19) - (A.M. Roguet, Homdlies pour le
mariage et pour bapftne, Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p.60.63)

D. Pareneze la slinfiri de biserici

22. Predicd la sfin(irea bisericilor din llnin Si gimand (fDr. Grigorie Comga, Episcopul
Aradului, De la leagdn pdna la moarte,Arad, 1927,p.97-101.)
23. Biserica, bcas de tnchinare (f Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, Iisus Hristos viala
noastA, Sibiu 1973, reprodusi dupd Pr. prof. D. Belu, Curs universitar de omileticd, Sibiu, f. a, p.
39s-399)

E. Pareneze la instalarea preotului

24. Parenezd linutd la intruducerea unui preot nou hinrtonit (din partea preotului celui intro-
dus) - (Pr. Vasile Mitrofanovici, Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene, Cerniiufi, 1875,
p.680-682).
25. Predicd la instalarea unui preot de curdnd hirotonit (fDr. Grigorie Comga, De la leagd.n
pdnd la moqrte, cit., p. 109-ll3).
26. Plan denoltat la instalarea prcotului in paroftie (Pr. prof. N. Pefrescu, Omiletica...,p. l4l-l42)
27. Antim Ivireanul, Cuvdnt la instalarea ca mitropolit (vol. Didahii,Edit. Minerva, Bucuregti,
1983, p.7-ll).
28. Cuvdnt pastoral (t Laurenfiu, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romine a Caransebegului,
Foia diecezand, nr. 8 / aug 1996, Caransebeg, p. | - 2).

F. Pareneze la inmorm6ntare

29. Cuvdntarea lui Neagte Basarab la a tloua ingropdciune a oaselor mamei sale Neaga, la
Mindttirea Curtea de ArgeS (n vol. Cuvdntdri de tnmormdntare Si pomenire (din veacul al XYI-lea
pdnd la 1850), retipfirite Si inbvdrdgite de note de N. Iorga, V5leniide-Munte, 1909, p.7-17).
30. Cuvdnt la pogribanie (BAR - Ms. rom.279,f.3747; datat mijlocul sec.XVI-lea).
31. Antim Ivireanul, Cuvdnt de invdldturd iard la prestdirea omului (Didahii, Editura Minerva,
Bucuregti, 1983, p. 174-175).
32. Protopop Pehu Maior, Propovedanie la ingropdciunea unui creStin (Propovedanii la
ingrupdciunea oumenilor morli..., duptr edifia din Buda de la 1809, p. 16-24).
33. Arhim. Melchisedec al Romanul, Cuvdnt /itnebnt (Rostit in anul 1857 in Iagi, in biserica Sf.
Nicolai din muntenime, la inmormdntarea Vomicului Vasilie Pogor. Arhimandrit Melhisedec, atunci
deputat la Divanul Ad-hoc - BAR, Ms. Rom. nr. 75, f. 7l-81).
34. Parenezd la inmormdntarea uruti frndr (W. Vasile Mitrofanovici, Omiletica Bisericii drept-
credincioase Rdsdritene, Cerniufi, I 875, p. 685-688).
35. La inmormdntarea bdbAnei preotese ydduve loana Arsenie din Gurariu (Pr. Zaharia Boiu,
Cuvdntdri funebrale Si memoriale, Sibiu, 1889, p. 125-135).
36. Prcdicd la inmormintarea unui prunc de 4-5 ani (fDr. Grigorie Comga, De la leagdn pdnd
la mo arte..., p. 127 -129).
37. Predicd la tnmormdntarea unei mame (fDr. Grigorie Comga, De la leagdn pand la
,rro arte...p. l7 5-17 7).
38. Hristos, nddeidea noastrd (Pr. prof. Dr. Dumitru Ciluglr, Culegerc de predici... Timigoara,
1984, p. 80-82).
39. Podoaba nevesteiitd a mamehr (Pr. Prof. dr. C. Galeriu, Ibidem, p. 149-l5l).
40. Nu laude, ci rugdciuni (Patriarh Alexei, Ibidem, p. 178-119.
41. Rd.vna pentnt cele sfinte (La tnmormdntarea unui epitrop) (Pr. prof. dr. Sebastian $ebu,
Ibidem, p.211-216).
186

G. Pareneze pentru parastase

42. Antim Ivireanul, invd(dturd cdnd se face parastas (Didahii, Editura Minerva, Bucuregti,
1983, p.150-l5l).
43. Cuvdnt pentru pomenirea eroilori in ziua de indllare (Ioan Brogu, dr. in teol. a fac. din
Cerniu{i, prof. la Sibiu, din vol. Predici,Arad-1917, citat de diac. Gh. Comga, Istoria predicei la
romdni, Bucuregti, l92l).
M. Se pot sdvdrSi pardstase pentru cei vii? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradilie Si innoire
in sluiirea liturgicL, Edit. Episcopiei Dunarii de Jos, Galafi,l996,p.296-297).
45. De ce foktsim colivd, colac Si vin la slulba parai;tasului? (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula,
Dogmd si cult pe tnlelesul tuturon Edit. Europartner, Bucuregti, f.a., p. 200-201).

H. Pareneze la nenorociri extraordinare

46. Sf. Ioan Guri deAur, Omilie dupd cutremur (kad. din J. Bareille, Oeuvres compbtes de S.J.
Chrysostome, Text grec-francez, Tom. IV, Paris, 1866, p. 495-500)
47. Predicd la caz de nenorociri extraordinare (Dr. Grigorie Comga, De la leagdn pdna la
mourte... p. 3l-33).

I. Pareneze la alte momente

48. Meditalie linutd studenlilor de la Institutul Teologic din BucureSti (Diac. prof. dr. Emilian
Vasilescu, in GB, an. XVI, 1957, nr.6-7,p.368-371).
49. Adaos: Sf. Vasile Cel Mare Cuvdnt pentnt instalarea preolilor, trad. Pr. N. Petrescu, M.O.,
XlX, 5 -6/ 1967, p. 468-469.

l. Intru acea$A zi, tnvdliturd, pe scurt, despre Sftntul Botez

<O dati cu Botezul Domnului, priznuim astizi frafilor, gi sirbitoarea botezului nostru, al
fieciruia dintre noi. Eram nigte prunci ne$tiutori, cind am primit Sfiintul Botez. SE infelegem acum,
c6nd suntem mari, ceea ce atunci nu puteam infelege gi si primim, printr-o alegere libertr, drumul
credinfei, pe care, lnci din pruncie, Biserica l-a deschis inaintea libertilii noastre.
Taina Botezului, frafilor, este, precum se gtie, cea dintii din cele gapte Taine ale Bisericii. E Taina
fhrl de care nu pofi fi cregtin. M6ntuitorul a rinduit Taina aceasta dupi Invierea Sa, cAnd a zis
Apostolilor Lui ,,Mergdrul, invdlali toate nettmurile, botezdndu-le in numele Tatdlui Si al Fiului Si
al Sfiintului Duh". (Matei 28, l9), dar, de fapt, El ne-a pregitit aceastii duhovniceasc6 scilditoare
inci din ziua Botezului Siu, de la lordan. Este Taina prin care ne curi(im de ptrcatul strimogesc;
moare, adici omul vechi din noi qi se na$te omul cel nou, prin impirtigirea din harul Sfrntului Duh
al Domnului,put'ind n6dljdui ca, prin credinfl gi fapte bune, si ajungi a dob6ndi m6ntuirea (Fapte
2, 38). Este lucrarea vizuttr qi nevezute a nagterii din nou a omului ,din api 9i din Duh" (Ioan 3, 5).
Sfintul Botez nu poate fi sivirgit decAt de Sfinlii Apostoli 9i de urmaqii lor, episcopii 9i preofii.
Numai in caz de primejdie de moarte, il poate s6v6rqi orice mirean botezat, dar gi atunci daci prun-
cul scapi cu viafi-preotul trebuie sii-i citeasci celelalte rugiciuni gi sIJ facl partag 9i celorlalte
Taine, care stau la poarta de intrare a omului in cregtinism, adicd Taina Sfintei Impirtiganii gi Taina
Ungerii cu Sliintul Mir.
Unii ratacifi de la dreapta credinfd a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul copiilor. Ei socotesc
cd botezul trebuie {Ecut la o v6rstii mai inaintati (dupa 16 ani). Acegtia nu fin seama nici de porun-
cile Sfintei Scripturi (Fapte 14, 14-16,27-34,48; I Cor.l, l6), nici de hotir6rile Sfintelor Sinoade
(de ex. Sinodul din Cartagina, care, prin canonul 124, a hotir.At: ,,Tofi cei ce nu vor sii primeasci
botezul pruncilor si fie anatema") qi nici de mdrturiile Sfinfilor Parinfi.
Noi ins6, drept credinciogii, la aceastd sflnti priznuire a Bobotezei, ne ducem cu g6ndul la ziua
slEntului nostru botez, fiecare pentru sine qi toli laolalta gi-L rugim pe Dumnezeu, de fiecare dati,
 187

se ne spele din nou, duhovnicegte, de toate pornirile firii noastre p6cetoase, omorind pe omul cel
vechi din noi, $i se ne diruiasci harul, puterea gi bucuria sE ne simtim gi si fim o feptu6 nou6, cu
adeverat, prin harul gi prin impreuni-lucrarea cu noi a Duhului Domoului nostru Iisus Hristos.
Amin.>

Proloage, vol I, Craiova, 1991, p.4ll

2. Pareaezd linutd la sftnlirea apei, la Ardtarca Domnulufo'

<lubililor cregtini,
Sfinfirea sirbiitoreasci a apei la sf,rbitoarea aritirii Domnului, care sirb6toare o petrecem
astiizi, este aducerea-aminte de o fapti prea minunatI a lui Iisus Hristos, umblAnd aici pe pimdnt 9i
lucr6nd m6ntuirea oamgnilor. Domnul cerului gi al pim6ntului, ,,Care se imbracd cu lumina ca qi
cu o haind, care intinde cerul ca un cort, care umbld pe aripile vdnturilor care face pe tngerii Sdi
duhuri Si pe robii Sdi pard de foc" , Acelq despre care cdnti Sfinta Biserici: Unul Sllnt, unul Domn
Iisus Hristos, insugi vine la Iordan 9i cere de la Ioan botezul. Iard Ioan, uimindu-se, zice ,,Mie mi
se cade sd md botez de la Tine, qi Tu vii la mine?" Cum ai venit la robul Teu, cela ce n-ai
spurciciune, Doamne? intr-al cui nume Te voi boteza? In numele Tat?ilui? Dar pe Acela-L porfi intru
Tine! in numele Fiului? Acela Tu insu{i egti, Cela ce Te-ai intrupat! in numele Duhului Sfiint? $i pe
Acesta-L gtii da celor credincioqi! Cum va pune mina robul pe Domnul stru?
Adevirate cuvinte, cu care se dezvinovitegte loan, dar la acestea aga-i rtrspunde Mdntuitorul:
,,Lasd acuma, cd asa se cade noud sd plinim toatd dreptatea". Gonegte frica, 9i te supune Mie.
Atunci cu fricd ridica Botezdtorul mAna gi implinegte porunca Domnului siu, zicdnd cu inimtr
umilitii: Tu md sfinleSte pe mine, cdci eSti Domnul meu! Cel preaslEnt se boteaz6, pdmAntul se
bucurS, Iirea apei se sfinfegte, cerul se deschide, Duhul SlBnt se pogoari ca un porumbel, qi vine
peste El, iar Tatiil iqi inalp glasul zic6nd: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, tntru care am binevoit".
Sn dim, cregtinilor, inchiniciune 9i mul[umit.ii Treimii celei prea sfinte, de o fiinp 9i nedes-
pa4ite, care s-a aratat la Iordan; si mulfumim Tattrlui, care ne-a ficut qi ne fine pe to(i, Fiului, care
ne-a riscumpirat cu s6ngele SEu cel prea scump, 9i Sfilntului Duh, care nC ifinfegte cu darurile Sale.
Si ne aducem aminte cu buni nidejde de faptele cele minunate ale lui Dumriezeu; sa nu uittrm, cum
cI Acela care a dus pe israeliteni prin mare ca pe uscat, care le-a dat in pustie api din piatri 9i de
noi nu va uita niciodatd, precum insugi ne mingAie zicdrrd:,,Au, doard va uita femeia de pruncul
sdu, sau nu se va tntlura de liii pdntecelui sdu, Si dacd va Si uita femeia de aceStia, dar Eu nu voi
uita de tine. " Si ne aducern aminte in ziua aceasta gi de acea int6mplare minunat6 care ne duce la
Dumnezeu gi care este cheia la impirdfia Cereascd, adicl de botezul nostru, prin care ne-am nescut
din nou la via{a vegnica, prin care ne-am f6cut fii ai lui Dumnezeu, pnrtagi de ImpAr{ia cereascd qi
midulare ale Bisericii celei sfinte. La S{Entul Botez s-a imbrdcat sufletul nostru cu vegmAntul
luminii. O, de-am infrumusefa vegm6ntul acesta totdeauna cu fapte bune, de am unna totdeauna
MAntuitorului, neuitind cuvintele: ,,Cd(i tn Hristos v-a1i botezai, in Hristos v-ali tmbrdcat!" ln
aceaste dulce nidejde imi indrept cuvintul citre tofi fiii mei duhovnicegti: Scoatefi aghiazma cu
veselie, frafilor! Cdci tuturor celor care cu credinfi o vor scoate qi vor gusta dintr-insa, se va da darul
Duhului Sfiint de la Hristos, Domnul qi M6ntuitorul nostru. Amin.>
Pr. Vasile Mitrofanovici, in vol. Omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene,
Cerniufi, 1875, P. 678-680.

3. Gdndari pentru Anul Nou

<Minunatd e rinduiala timpului! in fiecare dimineafd, cu fiecare r6sirit de soare se nalte o noud
zi. Dup6 gapte zile o noud sdpiiimini, dupd treizeci de zile o luni noui 9i dupi trei sute 9i ceva de
zile, un an nou bate la poarta viefii.

768. Termenul "parenez6", este intrebuinfat chiar de autor.

 188

Ce grai ad0nc, ce inlelesuri pentru noi cuprinde aceaste neincetatii primenire, innoire a timpu-
lui. Acest ritm viu qi necurmat, aceasti succesiune de momente gi vremi, de zile qi nopfi, sIpt6m0ni
gi luni, anotimpuri gi ani, de munce qi odihne, realizlri $i slrbetoriri, care ne
fine in neconteniE stare
de conqtienfi gi veghe, care ne pune mereu inainte hotare gi feluri citre care si nizuim.gi nizuind
si cregtem din,,viafn in mai multi viafi", p6nd la plinatate.
Timpul, ca gi aproapele nostru, este unul din tovarigii de drum ai viefii. Mafa se fese deodatd cu
el. Stim la sfat qi cregtem mflni in m6ni gi cu semenul nostru, gi cu timpul nostru. $i cu unul gi cu
celilalt ne misurim mereu viafa. Sufletul nostru cre$te sau scade, se inalle sau cade, cu fiecare clipE,
plini sau goal6, vie sau moarta. 0 datl cu ceasurile gi zilele, lunile gi anii, noi ne schimbdm gi
devenim pe rind copii, tineri, bf,rbafi, betnini!
Insi nu se schimba numai anii, ci gi belgugul lor. Un timp triit in plinul gi in curilia lui, poate
depiSi vdrstele, poate realiza mai curind, dupispusele Sfinliior Parin;i, o fiinp,,cu inim, diiopil
neprihinit gi minte de birbat des5vtrgit''.
Un tinir african care se intorcea dintr-o celetorie a fost primit de bahanii tribului cu aceste
cuvinte: ,,Tinere, fi se spune acum bitrAn, tu egti mai batrdn dicit noi; ai umblat mai departe gi ai
vizut mai multe, ai trecut mdrile. Povestegte-ne ce-ai vizut in drumul tEu. Dar ia seami sa nu ne
inqeli. Dupa ce l-au ascultat, un bdtr6n i-a shigat: Tinere, daci ce spui e adevirat, tu egti btrtntn, tu
ai vizut multe; noi nu suntem decdt niqte copii. $i geful hibului a incheiat: i1i mulgumim, tinere, pen-
tru cele ce ne-ai istorisit. Tu ne-ai frcut mai batxeni decat eram; dar tu egti gi mai bitr6n, caci tu ai
vtrzut cu ochii ceea ce noi doar am auzit cu urechile" (Cf. Leo Simmons. The role ofthe aged in
primitive society). ,,BAtilnelile nu sunt numai cele de mulli ani" zice 9i Scriptura.
Dar insiigi varsta betranefii are fermecul ei 9i rostul ei. ,,Tinnrul e frumos, batr6nul e mare",
zicem noi de obicei. Betnenul hu e cum se crede, ceva invechit qi vrednic doar de lepf,dat. Bitrinefea
e numai o fa[i, un aspect al vArstelor, o treapti pe scara vietii, spre v6rful ei gi ea cuprinde in sine
toate celelalte vdrste, toati bogefia lor agonisiti de-a lungul vremurilor. Trecutul e in noi atlit de viu
gi plin ca o cemare, ca o visterie din care se hrinegte preientul cu toate infelepciunea lui. De aceea
pentru multi bAffdnelea e anotimpul roadelor.
Suntem batrani in ochii copiilor nogtri. Dar fiecare dintre noi a fost odattr pentru al1ii, la vremea
lui, qi prunc Ai tinir, pi nou qi frumos. Ba, mai mult, in noi le purtiim pe toate: gi copilirie gi tinerefe
9i b6rb6{ie, cu tot farmecul gi specificul lor. $i, aduninduJe pe toate in aceeagi congtii{n le privim,
le infelegem, le prefuim gi judecnm acum cu alli ochi, cu altl minte.
$i nu numai v6rstele poarttr in ele frumusefea innoirii, ci gi viafa qi fiptura toat5; toate se nasc
din nou. Aqa cum dupi porunca Ziditorului innoim mereu viafa prin urmagii nogtri, 9i vArstnici fiind
nagtem prunci, {trpturi noi care abia incep o viaf6, noi sdvirgim acelagi luiru admirabil qi cu intrea-
ga frptur5; prin miinile omului, din pietre vechi ca lumea, se inalfli oraqe noi 9i tinere, cdci fiecare
inceput e o tinerefe; pimdnturi uscate gi pleguve, se prefac in gridini gi vii; r6uri care curg de veacuri
prin desiguri neumblate qi silbatice, se impodobesc cu salbe de poduri 9i hidrocentrale.

,,Stam odati gi priveam atent gridina, zice episcopul lgnatie Breanceaninov. Pe neagteptate a
cizut perdeaua de pe ochii sufletului meu; inaintea lor s-a deschis cartea firii. AceasB carte date spre
citire lui Adam cel dint6i 9i urmagilor lui, cuprinde' in ea cuvintele Duhului, asemenea Sfintei
Scripturi. $i ce fel de invEftrturd am citit in gradind? invllitura despre lnvierea celor adormifi -
despre innoirea tuturor" (Grddina in timpul iernii).
Asemenea tAlcuri adinci 9i pline de har citim gi noi credinciogii la taiuele firii; tilcuri pe care le
putem exprima gi mai cuprinz6tori in cuvintele aiestea: creatie neincetatd qi innoire.
$i ce bucurie adAnctr, plinn, simfim c6nd acelagi grai, acelagi infeles se intdmpind de la un cap
la altul gi in Sfintele Scripturi.
Cea dint6i carte care deschide Vechiul Testament e cartea Facerii, a creafiei; gi apoi acelagi
indemn la creafie, rodire, strtrbate intreg Vechiul Testament,iar Noul Testament incepe iu na$terea
Iui Adam cel Nou, Domnul rtostru Iisus Hristos.
*
Tirnpul e un dar al lui Dumnezeu, mtrrturisim noi credincioqii ,,Stiipine Doamne, Dumnezeul
nostru, Izvorule al vie{ii gi al nemuririi, Ficitorule a toat6 faptura vizuti gi nevEzutii, Care ai pus
 189

vremile gi anii intru a Ta stipinire gi indreptezi toate cu chivernisirea Th cea cereasci gi intru tot
buni", zice rugiciunea Bisericii la fiecare inceput de an. De asemenea, Scripturile ne spun ca, Drun-
nezeu ,,a despdrlil intre lumind $i tntuneric, tntre zi qi noapte... " (Fac. l, S). ,,Cil va dura pdmdn-
tul, vard si iarnd, zi qi noapte nu vor inceta", rcpeta iar69i Domnul dupr potop (Fac .8,22),gi iar69i,
impreuni cu celelalte lbpturi Il lauda pe El ,,soarele Si luna..., stelele Si lumina', (ps. 148, 3).
Fiecare inceput aduce cu sine farmecul lui ,,prima oard" gi un neincetat suig. ,,Cel ce urcA, nu se
opregte niciodatii, mergAnd din inceputuri in inceputuri, prin inceputuri care n-au niciodatii sflrgit"'
(SIiintul Grigorie de Nissa). Cnci insigi vegnicia gi cregterea noastri in ea nu pot Ii mtrrginite de nici
un hotar; totul e schimbare,din slavit in slav6" (lI Cor. 3, l8) dup6 cuv6ntul Sf. Pavel.

Noi nu credem in riul timpului, ci in valoarea lui. Nu credem in acea zicale tristii ,Jreci zi,treci
noapte, apropie-te moarte". Pentru noi insiqi moartea e lepidare de vechituri gi innoire, ,,cdci Stim
cd chiar dacd se stricd cortul nosffu cel dinafard, cel dinduntru se innoieSte din zi tn zi", incdt ,,ce
este muritor, sd fie inghilil de viald". (ll Cor. 4, 16 9i 5,4). Din timp, ca dintr-o stofi, ne lesem fapte
bune vegminte de viafi vegnic6.
Nu credem in mitul Cronos, - acel chip hidos al mitologiei care-gi devora pruncii. Nu, Cronos,
timpul, nu poate fi un tiran care ne sfiqie zilele, iar noi nigte plpuqi in mina lui, in voiasoartei. ,,Fiul
omului e Domn si al sabatului" (Matei 12, 8), 9i al timpului, zice Domnul. ,,Lucreazd cu timp Si
/drd timp" (II Tim. 4,2), ,,apucd viala veSnicd" (I Tim. 6, l2), poruncegte Sliintul Pavel lui Timotei.
Noi stdp6nim timpul; noi il triim mai intens sau mai pufin intens,mai bogat sau mai siirac, mai plin
sau mai degert.
*
Cum am spus, timpul nu se mdsoard numai cu anii, ci mai ales cu ntadele. ,,SfdrSidu-se curdnd,
au plinit ani tndelungali", zice inteleptul (ing. Sol. 4, l3).
Orice hotar de an vechi gi nou, gilegte pe fiecare sa mediteze; ce roade am adus? Sn privim in
unnd clipele, zilele, poate anii pierduli. depedaf, frrd rod, qi s6 cugetim: aceste goluri a$a vor
riimine pe veci; ca ni$te pete negre in viafa noastri, gi care se adAncesc mereu in congtii{n, pe
misura cregterii cu vdrsta gi cu inlelepciunea.
Dar, degi goale le putem rascumpiira de aici inainte. Aceasta a una din lecfiile timpului: fiecare
ceas gi fiecare zi si fie plind de rodul muncii, al creafiei; fiecare an nou sii fie.un plus de lumini in
viala noastr6, o innoire, un suig.
in crealie, innoire qi in bucuria roadelor, surprindem noi ingine, sensul viefii noastre.
Iar toate acestea nu se pot fiuri decit intr-o lume a p6cii, ,,in timpuri de pace" pentru care ne
rugim lui Dumnezeu fierbinte, intrucAt le dorim din toat6 inima 9i in toat6 lumea.>>

Pr.prof. dr. Constantin N. Galeriu,

G.B.l-211964. p. 16-19

4. Clopotele tn cultul cregtin

<Alaturi de toaci, cu diversele ei forme, in cultul creqtin se mai intrebuinfeazd, ca instrument de

inqtiinfare a inceputului slujbelor sau de marcare a unor momente importante din cadrul lor, gi
ckryotele. Spre deosebire de toac6, ele au intrat mai tlirziu in intrebuinfarea liturgicE, mai intdi in
apus, apoi in risirit. Clopotele simbolizeazi vocea sau chemarea lui Dumnezeu pi deci indemnul de
a participa la slujbele sfinte sivdrgite in bisericS.
Dupn hadifie, inventatorul clopotului este socotit Paulin de Nola din Campania, la sfiirgitul seco-
lului al IV-lea, de unde se trage qi denumirea apuseanA de ,,campane" dat6 clopotelor.
in Biserica de Riis6rit, primele clopote au fost trimise in dar impiiratului bizantin Mihail al III-lea
(842-867), in anul 852 de ctrtre Ursus Patricianus, dogele Venefiei. Generalizarea lor in tot risiritul
cregtin s-a des6vdrgit abia in secolul al XII-lea. Dupi cucerirea Constantinopolului de cAtre turci,
clopotele au fost interzise de noii stapenitori, ceea ce a {bcut ca in multe perfi, se se revine la toac6.
190

Clopotele se intrebuinfeazd in toate Bisericile cregtine. Ele sunt numeroase in liicagurile de cult
din Biserica Rusl,unde existi adevirate game de clopote sunate dupi o tehnici asemanlitoare cen-
tatului la orgi.
Fiind socotit un obiect de cult foarte important, clopotul se sfinfegte ori se stopegte cu ap6
sfintit.ii dupi o orflnduiali speciali. Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile litur-
gice, fie in combinafie cu toaca 9i de reguli dupi baterea acesteia, fie singure. Betutul clopotelor se
face, ca gi toaca la inceputul slujbelor importante gi la unele momente de seami din cadrul acesto-
ra, la slujba de seard, la miezul nopfii, de dimineati, la inceputul Sfintei Liturghii, ca 9i la unele
ierugii. Clopotele se mai intrebuinfeazi gi pentru a marca anumite evenimente sau intimplari din
via(a credinciogilor sau a obgtii creqtine: incetarea din via16 a unui enoriag (cind ele sund prelung,
rar gi t6nguios), in caz de incendii, razboaie sau revolufii ori alte evenimente deosebite, calamit?ifi,
inundatii, grindini q.a. (cAnd ele bat precipitat qi alarmant).
Clopotele se toarnd dintr-un aliaj special, in care predomini alma, care-i determini 9i sonori-
tatea. in Patriarhia Rominii ele se toarnd la Mtrndstirea Plumbuita.
Pentru adapostirea clopotelor gi a toacei s-au zidit clopotni;ele ortodoxe sau campanilele
apusene. Ele sunt construcfii in form6 de tum, fie separate de bisericl, fie in unul din turnurile sau
turlele bisericii.
La majoritatea bisericilor din fara noastri, clopotnifele sunt separate de biserici, degi existi
destule edificii in care turla de pe pronaos sau una din cele doui turle existente aici servegte drept
clopotnill.>

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd Si cult pe inlelesul tuturor,

Edit. Europartner, Bucuregti, f.a., p. 68-69.

5. Parenezi la botezal unui ftu

<Cu cit dor agteaptii mireasa pe mirele ei, gi cu cAti iubire gi bucurie iese intru intAmpinarea lui,
cu atata dor au agteptat perintii gi cu atdta iubire 9i bucurie au lntimpinat ei pe acest niscut al lor,
cdnd a intrat in hotarul fiirii care se nume$te viatil ptrminteasci.
Dar nu numai iubirea piirinteasci iese spre intimpinarea celui ce se na$te gi intri in lumea aces-
tei viefi, ci chiar insigi lumea vine ca s6-9i valideze drepturile sale fatl de noul cetifean care a venit
sE triiasci intr-flnsa.
Adeviirat ci lumea la inceput qi chiar multe vreme nu se atinge de el. ll preda 9i il lasfl sanctua-
rului familial in toatfr nevinovtrfia lui sfiintd. Dar indati ce a crescut, se apropie de el cu ispite 9i cu
am6giri; il va ripi din sAnul cel ocrotitor al pdrinfilor iubitori 9i nuJ va crufa nici chiar de cele mai
mari nefericiri, - qi e foarte indoielnic ci pdrinfii, chiar 9i cu cea mai mare griji 9i priveghere, vor
putea pEzi gi apira inima, sufletul gi simf6mintele fiului lor de influenlele primejdioase ale ispitelor
lumii, care il vor intimpina in toate ciile gi in pasul vie{ii.
De aceea e fericitoare rn6ngAierea pe care o avem atunci cind ttim ca pe l6nga iubirea pirin-
teasca qi pe lAngi lumea ispititoare, mai este qi un al treilea stipAn, care-gi reclamE drepturile sale
la fiin1a cea noui gi care poviifuiegte gi binecuvinteazi in calea viefii sale pe tofi cei ce se incred in
D6nsul gi il iubesc.
$i acest al treilea StIpAn este Cel dintii, este Cel mai indreptiifit gi Cel mai puternic - este.Insu$i
Dumnezeu, care cu puterea Duhului Siu cel SfEnt a aprins in cel ntrscut sc6nteia viefii, iar in inima
pirin(ilor
- a sedft simldmdntul iubirii Si nddeidea bucuriilor viitoare.
De aceea, cdnd implinesc mandatul Mintuitorului nostru Iisus Hristos, care a trimis pe apostolii
SAi in lume ca sd boteze toate neamurile, cind prin Sllnta Taini a Botezului, pe acest niiscut il
adopt6m in sinul Sfintei noastre Biserici, dorim ca speranfele plrinfilor agezate in acest IIt al lor, se
se implineascd intru toate; iar edliuza de viafd s6-i fie invnptura 9i credinfa cea sfnntl a lui Iisus
Hristos, in a clrei lumini umblAnd sE poati alege binele de r6u gi si gtie prefui ceea ce e veqnic 9i
dumnezeiesc, fa16 de ceea ce e lumesc li trecitor.
 191

Dumnezeu s{-l invredniceasci gi s6-i ajute ca si creasce cu trupul 9i eu infelepciunea, ca gi

printr-insul si se laude qi sii se preamireasci numele cel sfint Ei inalt al lui Dumnezeu gi ca sE aibi
bucurie gi m6ng6iere de d6nsul tofi cei care il iubesc pe el, care iubesc intelepciunea gi virtutea gi
iubesc pe Dumnezeu. Amin.>

Pr. D. Voniga, CuvAfidri ocasionale Si funebrale,

vol. I, Origtie, 1908, p.26-27.

6. Predicd la botezul unui prunc chiar in cerc mai re$rAns,

adicd lfrrd asistenli de alli uegtini

,,ln ce v-ali botezat" (FaPte 19, 3)

<Alexandru cel Mare in tinerefele sale cflnd aducea jertfi zeilor, nu crula nicidecum aromatele.
invitdtorul siu il indrumd
sA nu prea risipeasci aromatele, c6ci incd n-a ocupat Arabia, unde ele se
gdseau in abunden{6.
Iatii s-a gasit cine sI faci observa{ii chiar marelui impirat Alexandru Cel Mare. Dar nu se va
g6si nimeni sA poatA face observare cregtinilor de azi cd rispltrtesc prea mult lui Dumnezeu pentru
toate cete le-a dat lor. Cici in adevdr, dela leag6n p6ni la moarte ne impresoari Dumnezeu de
bunit5ti. Iati gi pe parinfii acestui prunc i-a invrednicit ca azi sd aibe pe prunc botezat, deci Ihrtr de
picate in casa lor. Despre acest prunc nu ar trebui si intrebe niciodati nimeni: in ce s-a botezat. Cdci
oduta botezul, la trebuinfd parinlii primesc ai un act de botez despre cele petrecute azi aici. Sf.
Pavel "uintAlnise ihsi odinioarl in Efes pe unii ucenici, cari nu cuno$teau bine invit6tura cregtinf, 9i
atunci i-a intrebat: in ce v-afi botezat? Vedefi, iubi(ilor! N-a9 dori ca m6ne-poimdne 9i pruncul aces-
ta sE fie intrebat: in ce te-ai botezat? Dar ag dori ca faptele lui siJ videasci fiind botezat in Hristos'
Aceasta depinde de perinfi Ei de naqi.
Parinlii sunt datori a da cregtere bunE acestui prunc iar nu a-l face str cread6 ce n-are infeles a
trii cregtinegte. PAriniii de azi cari triiesc rdu in familie s6-9i dea bine seama cA ce fac. Pilda lor cea
rea ar fi sd fie.pentru prunci o dovadi cI iubirea de Hristos e o poveste fhri rost iar pentru societate
un dezastru, cdci pruncii r6u crescuii nu vor crede in nimic.
Mare rdspundere au deci parinfii! Omul rlspunde de sine 9i de ai s6i.
Daci deci omul nu-gi cunoagte bine copiii-sii invifAndu-i cum trebue, sldbegte simful rispun-
derii. CIci dacd nu te simfi cu nimic obligat fati de copii nu qtim ce obligafii vei dovedi fali de
lurnea inconjuratoare.
$i mai este ceva: cine nu se gtie jertfi pentru copiii sii, nici pentru societate nu va jertfi.
Iatii dar ci chiar din punctul de vedere al vielii omeneqti, e mare lucru se cre$tem bine pe prunci,
iar cumpinind ci pruncul acesta a devenit azi membru al bisericii, e vorba mai mult de vieala lui
sufleteasca. Perinfii 9i naqii sa nu uite deci ci prin botezul de azi intr-o familie cregtini s-a deschis,
din nou u;a pentru Hristos. Atunci deci sA lasem deschis6 uqa aceasta gi sii nu uitim niciodati cI
nimic omenesc nu este in invifitura qi practica viefii noastre. Dimpotrivi, noi invifim 9i facem dupn
pilda M6ntuitorului.
Suntem deci pe temelia vecinicd a adevirului gi pe aceasti temelie stAnd, dorim noului botezat
vieafd lungi in Hristos.>

f Dr. Grigorie Comqa, Episcopul Aradului, De la leagdn pdnd la moarte,

Arad,1927,P' 15-16.

7, Cuvilat b sdvhryirea Tainei Sftntului Botez:

Botezul aatentic, ,,cu apd gi cu Dah Sftnt'

<<Botezul este u$a de intrare in cregtinism. Cel cufundat in apa Botezului, iese de aici ,,mai curat
decfit razele soarelui", cum se exprimi Sf. Ioan Guri de Aur. Este darul lui Dumnezeu, care il pre-
r92
face pe om din fiu al satanei in fiu al lui Dumnezeu. in Taina Botezului se exerciE acfiunea purifi-
catoare gi sfinfitoare a harului divin, care transformd pe cel ce se boteazi din fiu al intunericului in
fiu al luminii.
Taina Sf. Botez, prin care primitorul - adult sau prunc - se natte din nou, evident spiritual, o
avem de la MAntuitorul Iisus Hristos. El a instituit-o dupa slAvita Sa inviere, prin porunca dati
Sfinfilor Apostoli: ,"tlergdwl, tnvdlali toate neamurile, botezdndu-le in numele Tatdlui Si al Fiului
4si al S/iintului Duh" (Matei 28, 19; Marcu 16, 16). Taina a intrat in lucrare numai la Cincizecime,
Iiindci plindtatea harului a fost dati numai dupi pogorirea Duhului SIhnt (Fapte 2, l-5; 19, 6). Nu
poate fi vorba de lucrarea Tainei, decAt deodata cu intemeierea Bisericii cregtine - la Cincizecime -
, Biserica fiind - in exclusivitate - definitoarea gi distribuitoarea harului.
Este adevirat cii se vorbeqte de Botez gi anterior acestei date calendaristice, dar acesta era
,,botezul pociinfei", practicat de Sf. Ioan Botezitorul. Botezul sivirgit de Sf. Ioan Botezitorul nu
avea in el nimic harismatic, aga ci nu poate fi identificat cu Botezul cregtin, instituit de Mflntuitorul.
intre ele este o deosebire esentiali, dupi cum se va vedea din cele ce urmeaze.

Botezul efectuat de Sf. Ioan Botezitorul, cuhoscut gi sub numele de,,botezul popiinfei", se s6-
v6rgea prin cufundare in apii; era un ritual penffu primirea lui Mesia (Matei 3, ll). ,,ln zilele acelea,
a venit loan Botezdtorul Si prupovdduia in putiul ludeii... Atunci a iegit la el lerusalimul Si toatd
Iudeia... Si se botezau de cdtre el in riul lordan, mdrturisindu-Si pdcatele" (Matei 3,1,5-6). ,toan
boteza in pustie, propovdtluind botezul pocdinlei intru iertarea pdcatelor" (Marcu 1,4; Luca 3, 3).
Se gtie cd Mdntuitorul gi ucen-icii Sii sivirqesc botezul lui Ioan cu rol pregititor, ca se atrage
mullimile la invSftrtura mintuirii. Insugi Mdntuitorul s-a botezat cu botezul lui loan Botezitorul. A
ficut-o nu din nevoia curafirii de picate, ci ca sf, ,,implineascii Legea", ca si descopere taina Sfintei
Treimi qi sd ne dea noui pildi de a ne boteza. Prin botez, Iisus, in loc si se curqe, s-a incilrcat de
pdcate, a luat asupra Sa piicatele intregii omeniri. N-a stabilit nici o limiti de vdrstS la Botez, ci a
accentuat importanfa gi necesitatea lui pentru tofi, inclusiv pentru copii.
Deosebirea dintre Botezul cregtin, instituit de Mintuitorul, 9i botezul pociinfei, a fost adeveritii
in urmitoarele imprej uriri :
l) O aratd Sf. Ioan Botezitorul c6nd spune: ,,Eu unul botez cu apd spre pocdinld, iar Cel ce vine
dupd mine..., Acesta vd va boteza cu Duh Sliint Si cu foc" (Matei 3, I l). ,J, eu unul nu-l Stiam pe
El, dar Cel ce m-a trimis sd botez cu apd, Acela mi-a zlt: Peste Care vei vedea Duhul cobordndu-se
:Si rdminind peste El. Acest este Cel ce boteazd cu Duh Sfdnf' (loan l, 33; Marcu l, 8; Luca 3, 16).
2) in legituri cu deqsebirea dintre cele doui botezuri, mirturie convingltoare avem de la
Mintuitorul. Dupii ce a siv6rgit minunea lnvierii Sale, S-a artrtat Apostolilor gi le-a zis'. ,,Ioan a
botezat cu apd, iar voi veli /i botezali cu Duhul Sfdnf' (Fapte 3, 5). Acest Botez, cu Duhul Sliint,
este Botezul cregtin, care a intrat in lucrare in ziua Pogordrii Duhului Sfiint. Sf. Ap. Petru acest Botez
il propov6duiegte - la scurttr vreme - , spunAnd ascultatorilor sii: ,,Pocdili-vd Si sd se boteze fiecare
dintre voi in numele lui lisus Hristos, spre iertarea pdcatelor voo*tlre" (Fapte 2, 38). Acest fel de a
lucra, presupune o porunci a Mflntuitorului dattr expres dupi lnviere (Matei 28, 19; Marcu 16, 16).
3) Precizari privitoare !a deosebirea dintre Botezul cregtin 9i botezul pociinfei au f6cut 9i Sfin1ii
Apostoli. Citim in Faptele Apostolilor cn Sf. Ap. Pavel a ajuns in Efes, unde a gesit ceriva ucenici,
pe care i-a intrebat: ,,Primitali voi pe Duhul Sfant, aind ali crezut? Iar ei au zis cdtre el: Dar nici
n-am auzit dacd este Duh Sfiint. $i el a zis: Deci in ce v-afi botezat? Ei as zis: in botezul lui loan.
lar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocdinlei, spundnd poporului sd creqdd in Cel ce avea sd
vind dupd el, adicit tn lisus Hristos. $i auzind ei, s-au botezat in numele Domnului lisus Hristos. $i
pundnd Pavel mdinile peste ei, Duhul Sfdnt a venit asvpra lor Si vorbeau in limbi Si prooroceau"
(Fapte I 9, I -6). Din discufia purtati de Sf. Ap. Pavel cu cei din Efes, rezultl ci botezul lui Ioan purta
numele de ,,botezul poctrinfei", avAnd rol pregatitor penku primirea Botezului cregtin; botezul lui
Ioan era sivirqit numai cu api, pe c6nd cel cregtin cu apd gi cu Duh SIiint.
4) in Sliinta Scripturi pot fi intdlnite frecvent expresiile: ,,A se boteza in Hristos", sau: ,l se
boteza tn numele lui Hriskts". ,,Cd(i in Hriskts v-ali botezat, in Hrirtos v-ali tmbrdcat" (Gal.3,27).
,,Au nu Stili cd toli cAli in Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-an botezat?" (Rom. 6, 3).
,,Pocdili-vd gl sri .rc boteze liecarc dintrc voi in numele lui lisus Hristos" (Fapte 2, 38).
 193
5) Cele doui Botezuri n-au fost instituite deodat6. Cel cregtin a inceput in zi;a Cincizecimii. A
fost doar anunfat de M6ntuitorul qi de sf. Ioan Botez[torul (Fapte l, 5; Matei 3, I l; Ioan l, 33; Marcu
l, 8; Luca 3, 16). De altfel, Iisus a trimis pe Sfin1ii Sdi Apostoli int6i sd predice; abia dup6 invierea Sa,
le-a dat porunci si boteze (Matei28, lg),dm 9i aceasta s< faci du@ ce vor fi imbr6cali OutU SAnt.
"u

Este absolut necesar ca dreptcredinciorU .l cunoasci deosebirile dintre Botezul creqtin gi

botezul pociinfei. Asta dintr-un motiv binecuvintat: sI nu fie ademenit a accepta invafitura unor
restalmecitori ai slovei biblice, care inf6tiqeazi ca autenticul botez pe cel al pocninpi. Pentru acegtia
Botezul nu este Thin6, ci numai o lucrare simbolici in care se inchipuiegte curdfirea de picate gi se
intiregte credinfa. Dupi invi(Itura lor, evident gregittr, Botezul face numai dovada ci cineva s-a
pocait, este o pecete a pociiinfei. Ceea ce face din om o fitpturi noue, nu este Botezul - in care
acfioneazi harul - , ci credinfa; botezul este simbolul indrept6rii, zic cei carc practicl botezul
pocdinfei.
Or, lucrurile nu stau aga. Botezul adevirat este cel instituit de M6ntuitorul, care, prin lucrarea
harului divin, cura{e$te de picate gi sfin}eqte pe primitor, deci nu este simbol, ci Taind. El se face in
numele Sfintei Treimi gi de cei ce au darul preofiei, fiindcd numai Apostolilor gi urmaqilor acestora
- preolilor - le-a poruncit Mintuitorul sd boteze (Matei 28, l9). Este adeverat c6 la sitvirgirea
Botezului, i se cere primitorului primirea credintei... Daci este adult, e in m6suri s-o faci singur.
Botezul copiilor se face pe temeiul credinfei pdrintilor suflete$ti; care sunt nagii (Marcu 9,36-37).
Copiii n-au credintd, dar se presupune ci nu se impokivesc saleEluirii harului divin in fiin1a lor. in
Iocul lor, naqii fac cuvenita mirturisire de credinfd. Nagii sunt perinfii sufletegti ai copiilor garanfi
9i
in fala lui Dumnezeu gi a Bisericii Sale ci pruncii vor fi educafi in spiritul dreptei credinfe.
Unii - rupfi de Bisericl - (sectarii) sustin cd nici nu e nevoie la prunci de Botez, fiindcii ei se pot
mAntui gi {Eri el. Despre copii, sectarii spun cA sunt sfinti, ca atare n-au nevoie s6-gi curdfe pacatele,
pe care nu le au. Acesta-i motivul pentru care nu boteazi dec6t pe adul(i. in sprijinul susfinerii lor,
ei invocd urmitorul text paulin: ,,Bdrbatul necredincios se sfinleSte prin femeia creclincioasd, Si
femeia necredincioasd, prin bdrbatul credincios. Altminterea, copiii voqtri.ar fi necurali, dar acum
ei sunt sfinli" (l Cor. 7, l4).
copiii nu sunt sfin{i, fiindcd ,,ce este ndscut din trup, trup estd'(loan 3, 6). Au asupra lor picatul
strdmo$esc (Rom. 5, l2), de care sunt spElali prin Botez. Prin Botez, primitorul a murit fafl de
pdcatul stramo$esc qi s-a imbricat in Hristos (Gal. 3, 27)... Fiind absolut necesar panfiu m6ntuire,
ca o innoire a vie(ii, ca o inviere din moarte, Botezul se cere si fie siv6rgit pruncilor la scurti vreme
dupd nagtere. Aga l-a practicat Biserica ecumenicl totdeauna, o singurE dati, cum este precizat in
articolul X din Simbolul credinfei: ,,Mdrturisesc un Botez, spre iertarea pdcatelor..". Este ceea ce
ne povdfuiegte Sf. Ap. Pavel: si rdmdnem statornici in dreapta credinti qi si mirturisim c\tell.re: ,,Un
Domn, o credinld, un Botel'(Efes. 4, 5).

Pr. prof. Ioan Bunea, Cuvdnt de invdldturd la Botez, Cununie Si inmormdntare,

Editat de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului qi Clujului, Cluj-Napoca, 1986, p.26-30.

8. Ce rol au nasii la Botez?

Conform practicii dintotdeauna a Bisericii Ortodoxe, Taina Sffintului Botez se administreazd in

ptezenla nagilor. Aceasta tradifie este veche gi se bazeaz.d, pe faptul c6, in Biserica Ortodox5, pe
l6ng5 cazuri izolate, cind slujba se oficiazd pentru cei maturi, Botezul se administreaza copiilor sau
pruncilor. Este ceea ce se cheami pedo-baptism, adicii botezul copiilor, justificat gi intemeiat pe
baze scripturistice gi patristice.
Botezul copiilor a fost practicat concomitent cu botezul adullilor. Cind in Biserica a dispirut
institu;ia catehumenatului, adici instruirea in tainele credinfei gi botezarea adultilor, incepflnd din
secolul al Vl-lea, s-a generalizat pedobaptismul. Cum insi pentru primirea Botezului este necesara

13
194

mdrturisirea credin{ei gi exprirnarea acordului sau adeziunii fata de noua credinfl, acest rol il
indeplinegte in ritul ortodox, nasul.
De aceea, nagul nu este un simplu personaj sau element de decor in cadrul slujbei Botezului, ci
indeplinegte unul dintre cele mai importante roluri. El este cel care insofeqte pruncul care se boteaz6,
cel care exprim6, in numele lui, lepidarea de satana qi impreunarea cu Hristos, mirturiseqte
invef6tura de credinfa a Bisericii, concentratA in Crez, pe care el trebuie si-l rosteasci, il primeqte
pe prunc din baia Botezului, rispunde la formula de insemnare cu Sfhntul Mir qi il prezinti si
primeasca Sliinta implrtaganie. De aceea, nagul este considerat ca pirintele sufletesc al noului
Lotezat. Aga cum pirinfii trupegti il nasc la via(a frzicd,la fel naqii il nasc la viala spirituala.
Jinerea in brafe labotez creeazii rudenie spiritual6 care constituie impediment la cisitorie
pdnd
la gradul al treilea. La toate acestea se adaugd obligatia ca naqii, alituri de pirinlii trupe$ti, sd se
ingrijeascd de cregterea moral - duhovniceasci al fiului lor spiritual.
"
i" u"."u, naqii trebuie sii indeplineasci anumite condilii. in primul rAnd, nagii trebuie sd fie
crestini ortodocsi, care sa cunoasc6 invdfdtura de credin]6 a Bisericii, penku a o mirturisi in numele
celui botezat. in al doilea rAnd, trebuie s[ fie credincioqi trecufi de adolescenfI, cu maturitate de
g6ndire gi responsabilitate pentru actul pe care il fac. De aceea, nu este indicat ca si fie naqi copiii,
pa.ingii ,", p..roun" aOutte. Cat privigte sexul, este de preferat ca nagul care primegte inbrafele
"i
sale copilul scos de preot din cristelnila, si fie de acelagi sex cu al pruncului (dar nu constitue un
impedirnent nici situafia inversd).
S-a indatinat obiceiul ca vietuitorii din min[stiri, monahii 9i monahiile, si nu fie naEi, pentru ci
triind in m6ndstire, nu se pot ingrijii de finii lor. Obiceiul de a vea mai mulfi nagi,nu est recoman-
dabil, cdci rdspunderea treLuie sa gi-o ia o singurd persoand. in cazul botezului din necesitate, naqul
poate lipsi.

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd Si cult pe inlelesul tuturor,

Edit. Europartner, Bucuregti, f.a., p. 130-131.

9, CuvAnt de tndemn pentru Sffrntul Botez

(fragment)

<CugetAnd infeleptul Solomon la rosturile vie{ii, a ajuns la concluzia cA pentru {iecare lucru
exista rinduit un timp anumit. El a zis: ,,Pentru toate existd o vreme Si orice lucru se face la timpul
sdu, pentru cd este un timp pentru a se naste cineva Si un timp pentru a muri" (Eccl. 3, l-2).
Schimbind pufin cuvantul in{eleptului, eu a9 zice ci existi timp pentru a muri 9i timp pentru a se
naqte cineva. 6are este rostui aclstei schirnbiri? Vorbind el despre lucruri care se nasc ai apoi se
deierioreaz[, despre lucruri care unneazii ordinea naturalii, a pus na$terea inaintea morfii (pentru cd
este imposibil sd moarl cel care mai intii nu s-a niscut); eu, insi, cel care voi vorbi despre
renalterea duhovniceascE, pun moartea inaintea viefii. Pentru ci murind cu trupul, ne rena$tem
duhovnicegte, dupi cuvflntul Domnului: ,,Eu ucid si Eu dau via(d" (Dertt.32,39). SA murim, deci,
pentru ca sd triim. Sd ucidem cugetul trupului, care nu poate sd se supun6 voii lui Dumnezeu, pen-
ffu ca sA se int6reasci in noi cugelul duhului prin care in mod firesc stapdneqti viafa qi pacea' 56.ne
ingropirn impreuni cu Hristos, care a murit pintru noi, pentru a invia impreund ce Cel ce ne-a adus
invieiea. Prin unnare, este timp pentru toate: timp pentru somn 9i timp pentru veghe; timp pentru
rizboi gi timp pentru pace; insi pentru botez oriie rnoment al viefii este potrivit. Pentru cd, dupd
cum nu poati sA traiasca trupul care nu respiri, nici sufletul nu poate si existe frrE sa cunoasca pe
creatorui sdu. Necunoaqterea lui Dumnezeu echivaleazi cu moartea sufletului. Cel ce nu s-a botezat,
ns s-a luminat $i 6aci fir6 lumini ochiul nu vede lucrurile ce-l inconjoari,.hrdbotez sufletul nu
poate contempla pe Dumnezeu. A$adar, orice mornent este potrivit pentru botez, pentru mintuire,
he ca vorbegti de noapte, fie cI vorbegti de zi, fie ci vorbegti de o16, fie cd vorbegti de un moment
oarecare sau de ceva gi rnai mic. insi timpul cel mai potrivit pentru botez pare si fie ziua ce are ceva
comun cu el. $i ce all1 zi poate avea mai multd legaturi cu botezul ca ziua de Paqti? Pe cind aceasti
 195
zi ne amintegte de inviere,. botezul ne dE puterea prin care ajungem la ?nviere. Sn primim, deci, darul
invierii in ziua invierii. Biserica cheanli acum pe fii ei s6 rurJa p" cei pe care-i formaseri in s6nul
lor, ii cheam6 pe cei pe care ii hriniseri cu laptele catehezei sa purceada a-i hrdni cu hrana tare
a
dogmelor.
Ioal predica botezul pocrinfei gi a alergat cdtre el toati Iudeea (Matei 3, 5-6). Domnul predica
-botezul invierii gi cine dintre cei
care au sperat in El nu va asculta de glasul Lui? Acel botez deschide
drumul, acesta desiv6rgegte. Acela avea rostul de a indemna pe oarieni si se indepirteze de pdcat,
acesta are rostul de a-i familiariza cu Dumnezeu. Predica aceea era predica unui om, a lui Ioan, gi
cu toate acestea a {Ecut pe toti ca sA se pocliasci. Tu ins6, care egti invii{at de profefi
,,spalafi-v6 gi
vdcurtrfafi"(Is. I, l5),careegtiindemnatdepsalmi: ,,yenililaelsivdluminili,' (Fs. jg,01,"i"
ai primit vestea cea buni de la Apostoli: ,,Pocdilivd Si fiecare lintre voi sd se boteze in numele
Domnului lisus Hristos pentru iertareu pdcatelor qi veli primi ldgdduinla S/iintului Duh" (Fapte2,
-Eu
38), care ai fost primit de Dornnul care zice'. ,,Veni(i la Mine, voi, cei oiosi(i impovdrasi' vd
Si Si
voi odihni" (Matei I l, 28), tu govai, te gdndeqti gi am6ni? Ai fost catehizat de mic copil gi inc6 nu
egti de partea adevlrului? i'nve1i mereu gi inci nu egti invifat? Toati viafa vei fi un noui"., un spec-
tator p0ni la batrinele? CAnd vei deveni cregtin? Cdnd te vom cunoa$te ca fiind unul de-al nostru?
Anul trecut ai am6nat pentru acum, iar acum amini pentru timpul care vine. Ia aminte sd nu faci
promisiuni care trec de capdtul vie(ii tale.
Nu gtii ceJi va aduce ziua de rniine. SE nu promifi ceea ce nu depinde de tine. Te cheamd la
viafd, omule. De ca evili chemarea? Te vrem parta$ al lucrurilor. De ca dispreluiegti darul? impardlia
lui Dumnezeu s-a deschis, iar cel ce cheamd nu minte. Drumul este ugor, n-ai nevoie nici timp, nici
de cheltuieli, nici de griji. De ca intirzii? De ce evili? De ce te temi dL jug, ca o junci zburdalnica?
-Jugal Meu este bun si sarcina Mea usoard" (Matei ll, 30). Nu ranigti grumazul, ci-l sl6vegte.
Pentru cii acest drum nu inlhgoarli gatul, ci las5 liber pe cel care-l accepti. Yizi caEfraim este mus-
trat $i socotit ca o junci zburdalnici (Os. 4, I 6), pentru ci riticegte IEri rost, necinstind jugul Legii?
jug grumazul tdu cel zburdalnic. Supune-te jugului lui Hristos, pentru ca ,u iumvu, in
__ Pune sub
lipsa jugului, ducdnd o viaf[ uguratici, sA pofi fi uqor atacat de fiare.))

Sf. Vasile cel Mare, Migne,P.G.3l, col. 424-444;

trad. Pr. C. Cornilescu, G. B.,, an XXXVII, nr. 5-6, 1978, p. 497-498.

1 0. Intrarea tn comunitatea creStind

<<S{lntul Pavel ne propune o comparafie care evidenliazl un aspect al botezului la care nu ne

gdndim intotdeauna. Foarte adesea se estimeazE cA aceastA sfiintd tain6 trebuie oficiati in intimitatea
farniliali.l Desigur, parinfii au in cazul acesta un rol foarte important pentru ci ei sunt cei ce soli-
citi botezul pentru copilul lor. Dar efectul botezului nu se risfrf,nge numai asupra individului; el sin-
gur nu ajunge sd-l transforme intr-un copil al lui Dumnezeu, intr-un cregtin.
Botezul nu face din copil un cregtin decAt introducindu-l nu numai intr-o astfel de familie
cregtini, dar gi in marea familie a lui Durnnezeu, in comunitatea Bisericii. Rolul naqilor la botez,
care mult6 vreme au fost considera{i ca substitu(i (inlocuitori) ai pirinfilor, este (rolul) mai degraba
de-a reprezenta comunitatea Bisericii careJ primegte pe acest nou mddular. Dar este de asemenel
de dorit ca insigi comunitatea si fie din plin reprezentati Ia fiecare botez. $i dac6, numaidec6t, vor
bate clopotele, esle pentru a le face cunoscut, chiar gi celor care au rirnas acasa, aceasti noutate
imbucur6toare: ,,Cornunitatea noastrd tocmai se mAre$te. Ea mai numiri (primegte) incl un copil al
lui Dumnezeu, incd un creqtin!".
intr-adevir, botezul ne une$te pe fiecare dintre noi cu Iisus Hristos. Dar Iisus Hristos,
Mintuitorul intregii omeniri, este prin acest fapt, stip0nul, capul s6u. El a murit nu numai pentru a
salva pe fiecare dintre noi, ci pentru a ne salva pe tofi, adundnd intr-un singur trup pe copiii lui
Dumnezeu, risp6ndili din cauza picatului (loan I l, 52).
196

Sllntul Pavel ne di una dintre explicafiile acestei taine a unit{ii: ,,Toli am fost botezali tntr'un
singur Duh pentru a forma un singur trup" . Cici botezul, spune Iisus, ne face sA rena$tem ,din ap6
9i Jin duh" (loan 3, 5). Sc6ld6ndu-ne la exterior in ap6, el (botezul) ne transforml
in mod invizibil
prin Duhul Sflnt, care este Duhul dragostei, Duhul unitalii, sufletul sufletului nostru 9i in acelagi
timp sufletul Bisericii.
Unitatea cregtinilor se va manifesta prin bunatatea gi infelegerea lor fr5feasc6. Acest lucru ni-l
invaf5 gi comparafia cu trupul gi midulaiele. Trupul nostru formeazl un tot, dar cu toate acestea el
are multe midulare. El nu va fi un tot, o unitate, decAt daci aceste m6dulare, care nu sunt numai
numeroase, dar qi diferite, $tiu str accepte diferenfele lor ca pe nigte bogdfii complementare, iar nl
ca pe nigte impotriviri lantagonisme) din gelozie. Botezul, sfilnta taini a unitAlii, trebuie str fie prin
aceasta ii tuirr bunei inlelegeri reciproce, impotriva oricdrei inchideri in sine insuqi, a oricirui sec-
tarism, a oric6rui exclusivism. Ouhut S{ilnt ,a fi dat prin botez micutului (numele) si fac6 din
"ure
el un mddular viu qi frifesc al marelui trup al Bisericii.>

A.M. Roguet, Homdlies pour le mariage et pour baptAme,

Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p'll2-134'

11. Botezul ca Smplinire a unui vis de libertae

<<Le este necesari celor ce intimpinl viafa timpuriu, adicl nou-ntrscutilor mai multi sus]inere,
dec6t celor ce se despart de viafl prea devreme? De la serviciile de asisten(i socialA s-a risp6ndit
rapid gtirea ci celel mai multe maltratAri de copii, peste 100.000 in fiecare an, au loc la acei copii
.*. nu au fost dorili de pirintii lor. Acum existi, ins6,.pentru to[i nou-ntrscutii un spafiu de dragoste
dumnezeiasi, deschis in tisus Hristos. De aceea este bine ca in cadrul Botezului acest spafiu de
iubire dumnezeiasci si fie aritat, pentru copil 9i pentru parinlii sii, printr-o alocufiune, prin care 9i
nagii si primeasci indemnurile nl.erure, astfel incAt grija penku copil sd fie evientiati in acest
.spa(iu al'dragostei. Estevorba, cu deosebire, despre acel spafiu al viefii, prin care copilul are drep-
tul ia via{a, cf,iar dace acel copil nu a fost dprit deiatre pirinfii s6i. Acesta este un spafiu al libertafi'
in care copilul reprezinti maimult decdt o sumd a str6mogilor gi a factorilor bio-ereditari' Faptul cd
pruncul este botezat in numele Tatnlui 9i al Fiului 9i al Sfiintului Duh (Matei 28, l9), ii conferi o
iemnitate indubitabile, care il face mai mult decAt doar un membru al unei societEfi capitaliste sau
socialiste...
Cui iieste, agadar, necesarfi pareneza la Botez? Chiar pruncului, care este adus pentru a fi
botezatqi care nu poate articula dec6t c6teva sunete, dar care primeqte nume 9i este, in acelaqi timp,
integrat deplin (crlqtin), in sdnul familiei, al neamului 9i al societnfi. Pentru acest copil meriti sa
pred-icim tit*aiinat ,,Nu te teme, Dumnezeu te-a dorit, Dumnezeu te-a strigat pe numele tdu Si li-a
rlat aceastd tlemnitate unica. Tu eSti de acum al lui Dumnezeu, nu al omuluil" CuvituI ,,Dumnezeu"
se vrea a {i un indemn, exprimat gi proclamat cu blindefe, ca un cuvit mirturisitor al unui
vis de
libertate...)

Christian Miiller, Seelsorlich predigen,

G<ittingen, 2 Aufl., 1990, P. 143'

12. $i Preotul face invdldtura celor din nou cununali

<Blagocestiva gi drept credincioasa cea intru Hristos. Domnul impreunati insofire, precinstite
marelui
rnire (culare) qi tu de Dumnezeu diruit]i lui mireasi (cutare) marea holdi (a) Bisericii, a
Sgpa;itoriuiui Dumnezeu, in trei chipuri lucrindu-se, cu trei feliuri de sicerituri 9i de roduri si
impodobeaqte.
Partea cea intii a acegtii holde s6 lucreazi de cei ce au iubit fecioria, $i o pezesc p6na la s{lqitul
vie{ii cale nestricat6; qi aduce aceastii parte in jitnila Domnului insutite rodurile faptelor bune.
 197
Partea a doua a acegtii holde iaste carea sA lucreazi cu infr6narea la viduvie
9i aduce roduri de
gasizeci.
A treia sd lucreazl, de cei ce prin nunti s-au impreunat sil viefuiasc6 impreun[, carii daci cu bunii
credinf5 in frica lui Dumnezeu petrec, apoi rodegte holda in treizeci. Deci pe o holdtr sunt feliuri de
pi(i, care aduc feliuri de roduri. DarA toate fericite gi laudate dupe vrednicia sa. Ceci aga zice de
Dumnezeu infeleptul Ambrozie: ,,propov6duim fecioria, ca gi pre viduve s6 nu le lepid6m". Aga pre
viduve Ie cinstim, ca gi nunta intru a sa cinste sd se pizascE. Deci cinstiti este nunta, cu a cirui leage
voi acum v-afi impreunat, ca impreuni viefuind si primili de la Domnul roada pintecelui, spre
moqtenirea neamului vostru, spre inmulfirea simintii omenegti, intru slava Ziditorului a toate gi
Domnului, ca sfi se pizeasci legf,tura dragostei gi a prieteniei nedezlipitit, gi spre ajutoriul unuia
citri altul, $i spre a si feri de picatul curviei.
Cinstiti este nunta, cici pre acea insugi Domnul Dumnezeu in raiu o au a$ezat, cind din coasta
lui Adam frcAnd pre Eva, i-au dat-o lui spre ajutoriu. $i in darul cel nou insugi Domnul Hristos au
binevoit a o lnvrednici pre d6nsa rnarii cinste, pentru ce nu numai cu venirea sa au infrumusefat
nunta in Cana Galileii, ci inc6 gi cu facerea minunii cei int6i, adeci cu prefacerea apei in vin o au
mdrit. Au fericit prea binecuvdntatul Domnul fecioria, bine voind din curati Fecioaril a se nagte cu
trupul. Cinste au dat viduviei in vremea cAnd dus au fost in Bisearic6 gi de ctrtreAna viduva caiea
era ca la optzeci gi patru de ani, au primit mafturisirea gi prooroqia, c6nd adec6 s-au merturisit
Domnului 9i au grnit pentru ddnsul tuturor celor ce agtepta(u) mdntuire in Ierusalim. Au m6rit 9i
nunta cu venirea sa precum qi mai inainte cu na$terea Sa din Fecioara, cea ce prin logodna era legata
cu b6rbat. Fericiti, deci, cinstiti gi sfiint5 stare afi ales pentru petrecerea voastri, numai str ceuari,
ca intru dinsa cu sfinfenie qi cu cinste viafa vostrii se pehecefi. IarA aceasta va fi atuncea c6nd in
frica lui Dumenzeu trlind, vi vefi depErta de tot rdul 9i vi vefi sili a face bine. Va fi viafa voastr5 9i
fericita daci unul altuia ceale ce sunt cu datorie vefi da.
Tu dar cinstite mire dator egti a avea ciitri sofia ta credinf6 intru viefuirea cea impreunii,
dragostea cea dreapti gi c6tr6 neputin{ele lhmeegti ingdduinfi.
$i tu iarigi cinstit?i mireasd datoare egti a avea pururea catra barbatul tau aqigderea credinfi intru
vietuirea cea impreuni dragoste nelElarnici gi ascultare poruncilor lui, ca unui cap altu: ceci precum
Hristos este cap Bisearicii, aqa qi bdrbatul este cap muierii. Iard amAndoi impreuni sintefi datori a
purta grija pentru casa voastre gi cu ostenelile ceale de a pururea gi cu ingrijirea pentru casnici . $i
amdndoi sfirguifi-vn neincetat a ar6ta unul cetre altul nefilarnici 9i neplecati cntre alfi dragostea, ca
impreunarea voastri carea este tainl mare, dupd acest cuv6nt al Apstolului Pavel: ,,Taina aceasta
mare este, iar eu zic de Hristos gi de Bisearica. DesivArgit si insemneaze impreunarea Xc qi a
Bisericii ce s-au fdcut . Iar{ prin curata gi cillduroasa dragostea voastra si se arate cwati gi caldi
dragostea Xc Ai a Bisearicii.
Tu bibatule ca unul ce egti cap, si iubegti pre muierea ta ca pre trupul t{u, precum Xc iubegte
duhovnicescul trupului sau, care este Bisearica.
Tu muiere ca una ce egti trup, sa iubegti pre berbatul tiu ca pre unul ce-fi este cap, precum gi
Biserica iubegte pre Hristos. $i aga, cu voi gi intru voi va fi Hristos. Dumnezeu, imptrratul pdcii: pen-
tru ci Dumnezeu dragoste este, qi cel ce petrece in dragoste, intru Dumnezeu petrece gi Dumnezu
intru d6nsul. Iara fiind Dumnezeu cu voi, va da voui pacinicd viefuire cea impreuna petreacere intru
zile bune, hranii indestulatii pentru insugi voi gi pentru cei de casf,. Va dirui Blagoslovenia sa cea
s{hntd preste toate ostenelile voastre, preste farinile 9i cimpii, preste casele qi dobitoacele voastre ca
toate se aibi inmullire gi indelungata petrecere.
$i preste toate acestea va da voua a privi rodul p6ntecului vostru, ca pre nigte tinere odrasle de
mdslin, imprejurul mesei voastre, qi a vedea gi pre fii fiilor voqtri. Aceastea bun6tafi toate gi altele
intocmai cu aceastea, eu cu os6rdie dorind vou6, sliirgesc cuv6ntul mieu zic6nd: sE fie blagoslove-
nia Domului preste voi, Totdeauna, acum qi pururea 9i in vecii vecilor. Amin.>

Transcris dupd M o litfel n ic,

ChiEinau 1820 - BAR - CVR-1077, p. 68-71.
198

1i, Cuvdnt la Cununic

<Marile gi preaputernicul Dumnezeu, cel ce au lIcut ceriul gi pim6ntul, soarele 9i toate podoa-
bele, de au infrumusefat ceriul cu luna gi cu steale de lurnineazi ziua 9i noaptea, 9i vazu Dumn91el
c6 nu iaste bine a fi omului singur p." pa.ant, iar mai pe urma luo Dumnezeu din pimint qi zidide
Ibcu Dumnezeu un om, adeca lre itramogul nostru Adim, qil adurmi Dumnezeu pre el qi luind.o
coasti din coastele sale 9i ftcind lui solii, adici pre strdmoaga noash6 Eva. Iar el sculAndu-se din
somn, zisfl rnullumescu-fi Doamne, cdvf1zu om din oasAle mele 9i carne din carnea mea'
Zisd'Eva
de ii
cd va l6sa ornuip." tat6l sau gi pre mum6-sa gi si va lipi de sofia sa, $i vor,fi-amindoi un trup,
qi va inmu[iti ca stealele ceriului ca nisipul marii. Deci
va blagoslovi Durnnezeu li zisa^- creagtefi 9i
acel crivent care gi rdmasd din neam in neam gi din rod in rod pini ajunsi 9i vreamea la acegti
doi tineri
care s6 roag6 dumneavoastri, socrii mari pie"u* odinioarl au fost striini, iar acum i-au
orinduit
Dumnezeu sa fie fiii dumneaoastra, plecat-au genunchile la pdm6nt. Pre carele insimneazi
pre aman-
dum-
doi, cdci odinioar6 nu sa ruga omul cu tot dinadinsul, ca cAnd pleacii genunchile la p2imint, de ce
pre
neavoastrd sd-i ertafi 9i sa-iblagoslovili, precum au blagoslovit Dumnezeu pre Avraam cu Sara, 9i
lsaac cu Reaveaca qi pre Iacoicu Rafria 9i Avraam p.i It*" 9i Isaac pre Iacov 9i Iacov pre cei doi-
sprezece patriaqi, pentru ca blagoslovenia pdrinfiloi intiiregte casele fiilor_iar-blistamul
pnrinfilor
rasipegte Iar dumneavostra si-i ertafi 9i sn-i blagoslovili cu tot 9i sporiul de aur, cE
larul
"uret.'dlio..
nu iurt" inceputul de la ei ci de laAdarn qi Eva. Deci dumneavoastrd s6-i ertati Ei sn-i blagoslovifi ca-sd
rodeascd ca mislinul cel roditor, ca si vd bucuraJi dumqeavoastri de nepofi 9i de nepoate, 9i dumnealor
de viatl cu pace $i sA t{iascI p6ni la ad,inci batrinefA gi sa sI veseleascdfi si sd bucure, cum s-au
bucurat
Aron p6storul cdnd au inverzit toiagul in m6ni, aga sI sd veseleasci gi acegti tineri, care-i 9i bucuria 9i
aceia veselie au fost in Cana Galileii, c6nd au blagoslovit qi s-au IEcut apa vin 9i fiind aceea
blagoslovenie in casele lor, gi dumneavoastr[ sd rimAnefi cu dfagostea lui Dumnezeu.>
BAR - Ms' rom' 1439; f' 172-l'13;
datat: aProxim ativ 17 02-17 58

14. Cuvdnt la Cununie

<Marele qi puternicul Dumnezeu din-ceput au ftcut cerul qi pimintul 9i au infrumuseJat cerul 9i
'So"r.l"
pamAntul cu gi cu luna gi cu stelele de lumineaZ zioa 9i noaptea. Iar mai pe urme au-luat
br*n"r"u din pdmfrnt 9i au zidit pre strimoqul nostru Adam qi viz6nd Dumnezeu ci nu este bine
si fie omul singur l-au adorrnit cu somn firesc Ai luind o coastfl din-trdnsul au zidit pre stremoa$a
noastra eva, iarlaca s-au pomenit Adam din somn au zis ,,iatd om din oasele mele 9i
trup din trupul
mieu". Drept aceia zise Eva, ca va l[sa omul pre tat6-s5u 9i pre mumE-sa 9i vor fi amendoi un trup'
De acel rirnase gi sA trase din nearrrin neam panA au ajunse (vremea) 9i la vdrsta acestor
"ruant...
doi tineri care $-au plecatienuchile la pimAnt 9i sa roaga dumneavoastrd cinsti{i socri ca
s6-i ertafi
precuriau blagoslovit Dumnezeu pieAvraam., pre Isac cu Reveca 5i
Ei sd-i blagoslovili lutl 9i
pr" Iacov"cu Rahila 9i acolo au b"lagoslovit pre cei doisprezece patriaDi pentru cA blagoslovenia
parirrlito, intemeiazi casele feciorilor. $i iaragi sA roagl dumneavoastrd^ca sd-i ertafi 9i s6-i
ilagoslovili precum au blagoslovit Dumnezeu apa in Cana Galileii, de s-au IEcut vin' care bucurie
sd fie in casa coconilor u.Jrto* care au avut-o iericita Eleana cind au aflat cinstita
cruce 9i sd Ie
pimintului de folos de grAu, de vin 9i de
d6ruiasci Dumnezeu roao cerului de supt// qi din grdsimea
untdelernn gi sd ci invredniceasci Dumnezeu a vedea 9i a vA bucura de fiii 9i de fetele dumnea-
voastra, si rlrnAnefi cu dragostea lui Dumnezeu' Amin'>
BAR, M.r. rom. nr. 5i07, folle,25v-26'

15. Parenezd (inutd la Cununie

<lubililor tineri,
ii riufu o,".neasci sunt trei zile importante, zile eare hotdrisc viitorul nostru, zile de la care
incepe fericirea sau nefericirea noastra, ii\" cur" ne aduc binecuvintarea sau osanda, raiul sau iadul'
 BibhotecA PersonalS
PT,MAHIUS IOANA

r99
Aceste zile sunt: prima, in care vedem lumina zilei, adici ziua naqterii noastre; a doua, cea in
care omul, dupi cursul pe care l-a implinit aici, trece in cealalta patrie, care este ziua morfii; iar a
treia zi este ziua cununiei, a legiturii cisitoriei. Aceasta poate ce chiarcovirgegte pe celelalte dou6,
cici adeseori de cisitoria omului depinde felul vie{ii lui qi, deci, gi soarta lui cea viitoare.
Aceasti zi a cisdtorit a sosit gi pentru voi, iubililor! Voi a(i intrat ast6zi in casa Domnului 9i
cerefi de la slujitorul Lui binecuvintarea Bisericii pentru legdtura cisitoriei. Deci daci voifi ca
aceasti legatura sd vi fie spre binecuvintare, trebuie sfl implinili toate datoriile care sunt legate de
starea aceasta. Pentru aceea, potrivit chemerii mele de pistor sufletesc, voi si vi expun acum datori-
ile cele mai insemnate ale cdsitoriei, pentru ca pururea sd le avefi inaintea ochilor in viafa voastri
viitoare.
Aici, in Biserica lui Dumnezeu celui atotgtiutor, care vd va judeca cindva, hebuie sI fdgAdui{i
unul altuia dragoste 9i prietenie vegnicd; nu o dragoste care se reazemd pe pldcere trecAtoare sau pe
bunuri pf,mAnte$ti supuse schimblrii, ci o dragoste, o prietenie statornice, care purcede din buni-
tatea inimii gi stima unuia cdtre celalalt gi se cuprinde in dorinfa nefitarnic6 de a petrece laolalti cursul
vietii acesteia, de a vi face in aceeagi mesurA pnrtagi de bucuriile 9i de necazurile ei, de a vi alina
unul altuia prin ajutor necontenit durerile ei, gi de a spori cu puteri unite in cele ce vii vor fi de folos
gi spre binele vostru. increderea, crutarea, rdbdarea, invoirea cea buni gi dorinla cea vioaie de a vE
face tot mai fericili sunt temeliile acestei iubiri, in care se cuprinde fericirea celor cdsitorifi.
BArbatul, care este inzestrat cu o putere mai mare trupeascA gi sufleteascii, este capul familiei,
ca gi Hristos, capul Bisericii. El trebuie si se ingrijeascd de binele casei. El mai ales are datoria de
a cAgtiga prin intrebuinfarea puterilor sale cele de trebuin{d pentru bunestarea familiei sale. Insi cu
toate cA bdrbatul este cap al familiei, sd nu uite niciodatii cA aceastI putele trebuie sI tie totdeauna
unitd cu dragostea cregtinl cdtre casnicii sii, cici dupii legea cregtini sofia nu este roaba lui, ci prie-
tena gi soafa vie{ii lui, pe care trebuie si o intimpine nu cu cruzime, ci cu crufare 9i cu dragoste.
Iar femeia, intrdnd in starea casAtoriei, ia asupra ei datoria de a sta in ajutorul barbatului in toate
interesele viefii, de a asculta in lucrurile drepte de pova{a lui, precum asculte gi Biserica de capul ei,
Hristos; de a-i fi barbatului aplecata cu dragoste gi prietenie, de a-i uga greutifile vie{ii, de a lua parte
la soarta lui 9i de a se ingriji de treburile cele casnice femeieqti, de a spori prin puterile ei bunistarea
casei qi de a-i fi bdrbatului intru toate credincioasd.
Acestea, iubililor, sunt Ei datoriile voashe, pe care trebuie si le implinifi unul cdtre altul, dacd
voifi s6 fifi ferici(i. Insi fiindcd izvorul fericirii este Dumnezeu, apoi si pastra{i intru toate frica lui
Dumnezeu. Cici cum ar putea sd facd un om pe altul fericit, ba cum ar putea si fie el insuqi fericit,
daci n-ar cunoa$te gi n-arcinsti pe Dumnezeu, izvorul fericirii? Eu sunt incredinfat cd inimile voas-
tre sunt pline de dragostea lui Dumnezeu, pline de evlavie c6tre legea noastrE cea slhnt6, pline de
zel pentru orAnduielite, deprinderile gi datinile Bisericii. Dar acest foc si nu se stinga niciodati din
inimile voastre, ci pururea si-l aprinde(i gi si-l susfinefi, indemn6ndu-vd unul pe altul prin cuvAnt 9i
- la implinirea legii.
fapti
Ferice de voi daci vefi implini datoriile pe care vi le-am expus, ferice de voi daci evlavia 9i frica
de Dumnezeu vi va fi indreptarul vie(ii voastrel Atunci Piirintele cel ceresc cu pliicere va privi Ia
voi, atunci va trimite El peste voi binecuv6ntarea Sa; $i ziua de astizi, in care faceli legitura aceas-
ta, va fi pentru voi o zi de fericire nu numai temporarI, ci ve9nic6, de care si vi invredniceasci
Dumnezeu, prin indurdrile Fiului Sdu. Amin.>

Pr. Vasile Mitrofanovici, Omiletica Bisericii dreptcredincktase Rdsdritene,

Cemiufi, I 875, P.682-685.

16. Parenezd la cununia a doi tineri intelecluali

<<Iubite mire 9i iubite mireas6,

Actul care acuma prin mine, slujitorul lui Dumnezeu, s-a infiptuit asupra voastr6, pentru voi
este de o deosebiti insemniiate. $i insemnitatea lui nu se restrAnge numai la momentul de faJi, ci
se extinde peste intreaga voastri via{6 ce vi sti inainte.
200
Ati primit Sftinta Tain5 a cununiei, gi prin aceasta v-afi supus voi ln9iv6 gi de bunivoie unor legi
9i dispozifiuni atit dumnezeieqti, cit qi naturale, pe care se bazeazA insemnitatea 9i din care
izvoriEte necesitatea viefii conjugale.
VazAnd Dumnezeu ce hu es{e bine omului sE fie singur, cu a Sa infelepciune i-a creat lui sofie
spre aiutor; apoi le-a aritat lor totodati 9i destinafia lor, explicat[ prin mandatul: ,,CreSte[i Si vd
inmullili si umpleli pdmdntut'.
Dac2i in congtiinta acestor doui principii ali p6$it la taina sfintei ctrsitorii, qi dac6 legitura cea
tare gi slhnti a viefii de cisitorie afi Iicut-o cu congtiinfa datoriilor reciproce pe care le vefi avea
unul fafi de altul, atunci dragostea adevirati gi iubirea cea sincer6 care v-au indernnat a vi uni intru
legdtura nunfii va fi arvuna fericirii voastre qi va fi proba ci infelegefi sfaturile Domnului qi ci
poruncilor Sale gi legilor naturale vd supunefi cu conqtiinfi 9i cu pricepere.
Dar fiindci eu nu pot cunoa;te simtEmintele voastre interioare care v-au celiuzit pinn la stadiul
in care vi aflati acum, qi fiindc6 eu nu pot intemeia speranfa fericirii, de care vl doresc si avefi parte,
pe eventualitali numai, doresc str vi arit prin cAteva cuvinte condiliile cardinale sau preful de care
depinde tot succesul n6zuinfelor voastre cltre destinatia ce o avefi 9i citre crearea acelei bundstlri
qi fericiri pe care le doresc inimile voastre impreunate in iubire. Viala de acuma vi se pare un rai
impodobit cu frumusefi 9i plin de pliceri. $i gtiu ca in sufletul vostru iluziise intrec cu iluzii 9i toate
vd incAnt6, toate vtr arati un viitor dulce, {bra dureri 9i plin de pl6ceri.
SI nu uitali insd ci in viafn - fie lucruri cAt de strilucite ar fi, dar toate-s cu umbr6. CdrArile viefii
sunt pline de spini, intocmai ca ramurile chiar gi ale celor mai frumogi qi parfumali trandafiri. Binele
gi riul se schimba. Soarta se joacii cu omul ca vAntul cu paiul: acugi il ridica, acuqi il doboari. $i
soarta comune tuturor oainenilor desigur cI nici pe voi nu vi va scoate de sub a sa sEpenire.
Dar si nu disperafi. Credinla tare tn Dumnezeu, respectul Si supunerea in fala voinlei Si a sfa-
turibr Sale, lncrederea tare in al Lui dar Si a Sa bundtate, sunt izvorul cel pururea viu, din care Si
voi veli putea absorbi acea putere morald ;i sufleteascd, ca in starea de fericire sd nu vd prea
tncredeli, iar tn nefericire sd nu disperasi.
$i apoi sd nu uitali cE pe cirtrrile nesigure ale viefii conjugale plecafi de aici, din casa lui
Dumnezeu. Ducefi, dar, de aici cu voi qi in inimile voastre pe Dumnezeu gi pregEtifi-i Lui loc cuve-
nit in sanctuarul vostru familial. implinili voinfa Lui cu credintd, qi cu nidejde vd incredeti in darul
qi in binecuvintirile Sale. $i atunci fifi siguri ci viata voastra va {i un rai lmpodobit cu frumusefi 9i
plin de pl6ceri; va fi intocmai iluziilor care acum vii incdnti 9i vefi avea o soarti dulce 9i un viitor
fericit.
Iubili-vA credinta voastre gi invifiturilor ei c6gtiga(i-le valoare prin fapte bune qi prin viefuire
moral6; cici aceasta este puterea care vA poate fine in legituri cu Dumnezeu, care dirijeazi soarta
oamenilor gi de la Care celor drepti le vine darul qi binecuvdntarea.
invlpdierea inimilor se va alina gi focul iubirii se poate chiar stinge, gi atunci cei ce gi-au inte-
meiat fericirea familiald numai pe aceste simflminte iute-trecitoare, in loc de raiul inchipuit prea
usor i$i vor c6qtiga lor o stare ticiiloasi, de blestem qi suferinfi.
Focul dragostei aprins in inimile voastre numai atunci va fi trainic ai binefrc6tor, dac6, prin pu-
terea Duhului Sl?int 9i prin sfinfenia obfinuti prin actul s{intei taine a c6sdtoriei, se va preface in
iubire. Dar o astfel de iubire care nu izvortrgte gi nu se nutregte din placeri senzuale, care precum
infloresc, aqa se gi veqtejesc; ci din acele dispozilii 9i calitali sufletepti pe care cisetorifii le qtiu afla
unii la al{ii qi le qtiu respecta Si aprecia dupi valoare 9i dupa dreptate'
Acest respect reciproc va fi apoi urmat de acea iubire adevdratJi qi de acea Iidelitate sincerii, care
va intdri legitura celor cesetorifi, pe car apoi numai puterea morfii o va putea rupe. Iar in momen-
tul cflnd oriiare dintre cei cdsitorifi ar produce cauze spre slebirea acestui respect reciproc - bine s-o
gti{i - ce in acel moment slEbegte tncrederea, slEbegte iubirea, slf,be$te credin[a Si rtrmeazi criza,
urmeazd tlurerea. De acestea insi Dumnezeu si vl fereasci!
Drept care imp5rtagindu-vtr inc6 o dati binecuvdntarea mea pirinteascil, implor asupra voastri
darul gi binecuvintarea lui Dumnezeu Tatnl, Fiul gi Duhul Sfint, pe care cu umilinfi il rugim ca si
fin6 9i si intareasci in inimile voastre credinfa qi iubirea cea curat6 Ei sfiinti; sa u$ureze sarcinile
vie{ii voastre conjugale, ca, cu m6ngAiere deplinii, cu mullumire fericitoare gi in pace si pute{i par-
 20r
curge zilele vie{ii voastre acuma impreunati ln iubire. Iar la sllrgitul ei si vn putefi desparti de ea
in nidejdea lncununirii voastre gi cu cununa viefii 9i a fericirii eterne. Amin.>

Pr. D. Voniga, Cuvdntdri ocasionale;i funebrale,

vol. I, Ordgtie, 1908, p. 32-35.

17, Cuvddt la Cununie: ,,bucuru1i-vd!u

,,Bucurali-vd prtrane a intru Domnul "

(Filip. 4, a)

<Dragi miri,
impiratul gi psalmistul David a preamlrit una din zilele insemnate ale viefii lui cu aceste
cuvinte: ,,Aceasta este ziua pe care a f6cut-o Domnul, sI ne bucurim qi sI ne veselim intr-insa.
Acesta este qi cdntecul inimilor voastre in cea mai aleas6, cea mai frurnoasa gi mai hottrritoare
zi a vielii.
Bucurafi-v5, dragi miri, ca aceasta este ziua pe care v-a diruit-o Domnul Bucurati-v6, ce a*azi
visurile 9i nddejdile voastre igi incep implinirea.
Bucurafi-v6, cI aurora viefii voastre se aratii gi de aici inainte soarele vE suride intr-o nou6 viafi.
Bucurafi-v6, cii iubirea voastri s-a intirit prin har, ci legimintul vostru de credinfa este sfent $i
vegnic.
Bucurafi-vi, cAastaziafi fost incununafi cu cununi impdritegti.
Intr-adevdr, Creatorul l-a voit pe om impSrat al naturii. Dar regatul cel dintAi in care omul avea
si igi exercite futerile lui spirituale gi fizice, regatul in care el a fost chemat si conduc6, s6 se
fericeasctr, s6-l apere gi sii creeze, este familia.
Familia este cea dint6i 9i cea mai perfecti imp6rifie. Legea ei de viafi este iubirea. Hotarul ei
fidelitatea. Pavdza ei este rugdciunea. $i pringii gi prinfesele ei sunt copiii.
Nici unul dintre acegtia nu pot, nu trebuie sii lipseasci din impirfiia ciminului. 56 nu lipseas-ca
nici o clipd din inim6 iubirea, iubirea curat6, gat totdeauna de jertfh.
Sii nu lipseasci devotamentul 9i fidelitatea sotilor intreolahn. ,,Fii credincios pdnd la moarte $i-
(i voi da cununq vielii", zice Sllnta Scripturtr.
Dar, dragii mei, oamenii nu pot fi credinciogi unul altuia daci nu sunt mai intAi credinciogi faga
de Dumnezeu. Devotamentul gi fidelitatea sofilor sunt ca ni$te stilpi care se reazema pe virtutea
credin;ei in Dumnezeu.
S?i nu lipseascii din ciiminul binecuvintat azi duhul rugiciunii. G6ndul la Dumnezeu gi ruga
citre El sii vd fie mereu cdlduzitoare pe cirErile viefii.
Sii nu lipseascii, qi aceasta ln chip deosebit, se nu lipseasci din ciminul vostru prinfii, copiii. Si
nu l6sa{i ca in el sd slliqluiasci ticerea, rdceala, egoismul gi sterilitatea.
Taina ciisiitoriei e mare. E mare prin iubirea ce stii la temelia ei, e mare prin tainica gi desdvir6ita
sudare a doul viefi prin binecuvintarea cereasca, e mare prin bucuriile ce le prilejuiegte solilor, dar
e nespus de mare prin scopul ei: naqterea de fii.
Abia prin implinirea acestei meniri, familia este intreagtr, adevdratii qi cregtina. Cdci Dumnezeu
a rdnduit familia qi Iisus Hristos a binecuvdntat c6setoria cu un scop inalt, sublim qi vegnic. Prin
aceasta I-a luat pe om colaborator, in opera de creafie permanenti, i-a dat lui puterea de creafie in
lume.
E o mare demnitate care chiar dacd e insofiti de griji, de sacrificiu gi de responsabilitate, totugi
numai prin irnplinirea ei familia tgi poate desdvdrgi menirea.
Firi de copii familia devine un cuib in care incollesc indatE viciile, egoismele, bucuriile de
suprafati, neinfelegerile gi vrajba. Cdci iubirea nu se desdvdrgegte dec6t prin crea(ie. Prin copii
farnilia devine intr-adevdr Scoala adevdratelor virtuli.
Po4i, cinstite mire, o haind care este simbolul multor virtuli; virtuli pe care de azi inainte egti
chemat sI le trliegti in via(a familiarS.
202
Uniforma militari este simbolul iubirii, devotamentului gi jertfirii pentru Patrie.
Sunt tocmai virtulile ce se cer unui sof in familie: iubire, devotament qi jertfire de sine. Egti
chemat sI conduci spre inflorire acest nou regat, sA aduci mullumire gi prosperitate pentru tofi ai lui.
Pe verigheta unui comandant de oaste erau scrise trei cuvinte: Dumnezeu, Patrie gi numele
sofiei. Dumnezeu este primul nume gi cel mai apropiat prieten al viefii. Iubili-L, clci El v-a intAlnit
pe cirdrile viefii, v-a binecuv6ntat gi vi ocrotegte familia. Credinla in El s[ o pistrafi totdeauna.
Patria este al doilea nume care vi leagi. Cu devotamentul cu care afi slujit pAnii acum se con-
tinuafi gi de acum inainte a-i sluji. De binele Patriei se leagd binele nostru, gi aga dupi cum pdrintii
nogtri s-au jertfit sa ne-o dea mare gi independentd, tot astfel suntem gi noi datori sA o p5strAm.
Al treilea nume scump este numele sofiei. Numele sofiei este darul cel rnai scump pentru intrea-
ga viafd. Sfhntul apostol Pavel zicel. ,,Bdrbalilor, iubili-vd soliile dupd cum Si Hristos iubeSte
Biserica".
i1i revine, cinstitd mireas5, rolul de afrpdzitoarea unui cdmin, de a fi,,vestala" care saingrijegti
sd nu se stingfl de pe vatra lui focul sacru al iubirii gi al credin(ei in Dumnezeu gi in tot ceea ce EI
1i-a r6nduit. Vei avea sa po$ un nume, mai scump decAt toate numele: acela de mamd. Wegdtegte-te
pentru aceast?i misiune qi nu te impotrivi r6nduielii dumnezeiegti. Cici numai pazind rAnduiala gi
voia lui Dumnezeu, iubirea gi bucuria voastre vor fi vegnice.
Numai astfel familia va fi o gcoala in care se pregitesc generalii pentru Patrie qi Dumnezeu.
Nurnai astfel bucuria pArinfilor care v-au crescut qi invdrat va fi deplin6.
,,Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal gi imp5rt5girea Duhului
Sfint sd fie cu voi, acum gi totdeauna. Amin.>

Pr. Vasile Coman, Hristos tn familie,

Braqov, 1945, p. 135-138.

18. O inimd Si un gAnd

. <in viafa noastrd de credinciogi ai dumnezeieqtii Evanghelii auzim deseori amintindu-se la

s{lrgitul liturghiei: ,,Toati darea cea bund 9i tot darul deslvirgit de sus este, pogorAnd de la Tine
Pirintele luminilor". Adevarul sliint al acestor cuvinte este evident oricui credincios, dar in chip
deosebit il arati dezvoltarea ftzicd 9i spirituali a unei familii. Bognfia darurilor primite prin S{iinta
Taini a Cdsdtoriei s-a revirsat Ei s-a inmullit in chip binecuvintat - vedem bine astAzi - gi asupra
familiei iubitului nostru frate intru Hristos. Mai ales in clipele de fafi, l6ngn urmaqii pe care i-a dat
societafii luminafi gi sdnltogi, putem conchide ci acest cimin a fost binecuvflntat de Dumnezeu, cici
s-a dezvoltat in frica lui Dumnezeu. DupI mai mulfi ani de impreunE-viefuire, de jertfelnicie vd
pute(i considera vrednici, infelepfi 9i fericili pnrinli.
Rugdciunile pe care le-a1i inalfat pentru fericirea copiilor au fost ascultate; afi biruit greutE(ile
viefii, put6ndu-vd socoti astfel printre eroii ei. in casa in care sdlatluie$te pacea, credinfa gi iubirea,
acolo nu inceteazd darul gi binecuvAntarea lui Dumnezeu.
,,Ascultd, fiule tnvdldtura pdrintelui tdu Si nu pdrdsi ce te-a invdlat mama ta - citim in
Proverbele lui Solomon. Cdci cunund pldcutd vor /i ele pentru capul tdu Si lanl prelios in iurul gdtu'
lui tdu" (1, 8-9).
intr-adevir, ve{i fi avut in viafa fra{iilor voastre gi alte momente insemnate, stralucite chiar.
Momentele cununiei religioase insi Ei pasul ces6toriei sunt unice gi efectul lor pe durata vegniciei.
Pentru tinerii cisitori{i de astizi s-a deschis cerul $i s-a pogorit darul. O singuri lumini, o singurl
fericire, o singuri iubire i-a unit intreolalti prin binecuvAntarea 9i sfinfirea Bisericii.
Sim{indu-vd cu totul fericdi 9i inconjura{i de dragostea unanim5, vA puteti explica acum de ce
albastrul cerului este aga de aproape cdnd il priveqti ca tineri logodifi. Astizi este ziua fericirii voas-
tre celei mai inalte. De acum inainte pigifi pe ciririle viefii cu inimile ingeminate gi cu puterile
unite.
Ca gi M6ntuitorul Hristosla Cana Galileii,tinei.i re.alizeazd prin rAnduiala cununiei un,,tnceput
al minunihf', intrevdzind taina unirii. De aceea Biserica se roaga ca mirii s6-gi pistreze fericirea
 203
lor gi iubirea reciproc6 9i de asemenea si aibi parte de prunci buni ,4i sd vadd pe fiii /iilor lor ca
niSte mlddi(e de mdslin impreiurul mesei lof'.
O familie nu trebuie si se intemeieze doar pe simple capricii, pe pofte trecitoare qi pe interese
materiale egoiste. Cine pacituiegte impotriva bazelor familiei, prin imoralitate, prin nesinceritate,
prin abandonarea cinstei, acela pAc6tuiegte impotriva viefii, a datinelor stremo$e9ti gi a lui
Dumnezeu.
inaintea lui qi a noastr6, rnartori cu luminirile aprinse in m6ini, ai jurSmintului vostru de astezi,
va trebui cindva sE rispundefi ,,cum v-ali purtat casa, cum y-o fbst masa, cum v-d lbst credinla $i
dragostea".
Apreciind dupa faptul ctr p6ni acum v-afi distins in profesiunea aleas6, apreciind dupd tinerefea
chipurilor 9i dupa dragostea cu care suntefi inconjura{i, noi credem ci vefi qti si rdmdnefi totdeau-
na o inimii qi un gind pe calea vielii qi a cinstei. Si nu uitali niciodatii aceaste zi unicd gi sfrnti din
via{a voastrd, ziua legimAntului celui luminos.
Felicitindu-vi din inimi pentru noua voastr6 vrednicie, vi dorim zile fericite 9i pline de
dragoste, intru mul(i anil>

Pr. dr. Gheorghe I. Drigulin, Qulggere de predici...,

Timigoara, 1984, p. 24-25.

19. Doiintr-unul

,,De aceea va ldsa omul pe tatdl sdu Si pe mama sa

Si se valipi de femeia sa Si vor fi amdndoi un trup"
(Efes. 5, 3l)

<Din invifiturile slinte ce s-au rostit astAzi, anume pentru voi, si luim aminte, in chip deosebit,
la cuvintele Sf. Pavel din Apostolul cununiei: ,,Va l6sa omul pe tatil siu gi pe mama sa gi se va lipi
de femeia sa qi vor fi amdndoi un trup". Ce trebuie si infelegem de aici?
inainte de clsitorie tinerii fac parte din familia in car. iu venit pe lum-e. Din clipa in care se
casatoresc, ei pun inceputul unei alte familii, intemeiazi propria lor familie. lnceputul pe care il fac
cei doi, care se cunund, inseamni in primul r6nd o desprindere din vechea lor familie. Caci zice
Apostolul: ,,Va l5sa pe tatil s6u gi pe mama sa". Dar acest inceput inseamni, in acelagi timp, gi inte-
meierea unei alte familii, deoarece cu binecuvintarea lui Dumnezeu omul care lasi pe tatiil siu gi
pe mama sa gi se lipegte de femeia sa, cu care formeazii ,,un trup":,,Se va lipi de femeia sa gi vor fi
amdndoi un trup".
Unirea dintre bdrbat gi femeie intr-un singur trup, inlEfigeazd in lumea vizutii unirea dintre
Hristos qi Biserica Sa. Biserica in g6ndirea Sf. Ap. Pavel este trupul lui Hristos, iar Hristos este capul
Bisericii; precum intre cap gi trup este o unitate de nedespirfit, la fel qi intre sof gi sofie trebuie sd
Iie aceeagi strinsi legdturS, fiecare fiind dator unul fala de altul cu iubire jertfitoare. CAnd acestea
se implinesc intocmai, atunci familia este o arEtare a legiturii dintre Hristos gi Biseric6 pi, deci, ea
este ocrotita qi sfinfitd de cltre insugi MAntuitorul nostru. Dovada unirii gi a iubirii pdrinfilor sunt
copiii cu care ii binecuvdnteazd Dumnezeu.
Dar unirea dintre sofi nu se realizeazi de la sine, ci ea trebuie susfinutI de voin{a celor ce se
insofesc gi trebuie ajutati de darul lui Dumnezeu. Adevirata unire este ,,in Hristos" Si ,prin
Hristos", estein ,,numele Tatdlui Si al Fiului Si al Sfbntului Duh". Ea este prin harul Sfintei Taine a
Cununiei, care se adaugE la voinfa celor ce caul5,,,unirea credinlei Si tmpdrtisirea Sfdntului Duh"
$i sunt gata si-gi diruiasci toatii via{a lor lui Hristos-Dumnezeu.
N-a fost luat intdmplEtor ,,truput' drept ,,chip al unirii" dintre sofi, ci aceasta s-a fbcut cu bun
rost, de vreme ce in trup sunt mai multe lucriri care se in{Iptuiesc de cdte doui organe. Astfel, de
pild5, in trup avem doi ochi 9i o singuri vedere; avem doui urechi gi un singur auz;'avefir dou6 niri
gi un singur miros; doud mdini avem, pentru un singur pipiit gi pentru o singurii lucrare; avem douii
picioare gi numai un mers. Aqa trebuie si fie unili gi sofii, intr-o singur6 gindire gi lucrare, dupd cum
204
cei doi ochi sunt unifi intr-un singur yAz,e,ele doui urechi inh-un singur auz, cele doui miini intr-o
singuri lucrare gi cele douii picioare intr-un singur mers.
Cinstiti miri, e potrivit str avefi in minte gAnduri de acestea, binegtiind cA toate ale noastre por-
nesc de la gdnd gi se implinesc mai int6i in gind. Purtafi in mintea voasffi gdnduri ca cele ce vi le-am
in{bfiqat mai inainte, ca si putefi avea in viafa voastra lucrlri la fel cu gindurile pe care le ducefi in
minte. Aceasta cu at6t mai mult cu cit gtim cu tofii ci inaintea oricirui bine merg gindurile cele
bune, prin care se inlature din minte g6ndurile rele.
Fifi unifi intre voi, gindind qi lucr6nd la fel. Surpafi din mintea voastrtr orice g6nd care ar incer-
ca sA vA strice unirea, pentru ce ,,ceea ce a unit Dumnezeu, omul sd nu despartd!". Fifi incredinfati
ce sunteli unili prin darul qi puterea lui Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu 9i spre lauda lui
Dumnezeu. Se finefi la aceasti unire gi da(i pentru ea merire Preasfintei Treimi, fdcdnd bucurie
pnrinfilor voqtri, care se roagi pentru voi gi cinstindu-vii nagii, care aqteaptA de la voi se tr6if
in(elepfeqte.
Dumnezeu sA ve ajute sa fifi una. Maica Domnului sE vI ocroteasca. Toli Sfinfii si fie ajutltori
ai unirii voastre cea intru Domnul.>>

Ierod. Teofil Pdrdianu,

Culdgere de predici..., p. 29-30.

20. Semnificalia rituilor Cununiei

<Slujba Cununiei, pe l6ng6 frumoasele idei pe care le exprimi prin lecturile scripturistice citite,
ca qi prin rugtrciunile care se rostesc la acest serviciu divin, cuprinde qi o serie de gesturi sau acte
liturgice care sunt pline de semnificalie teologicf, 9i morala.
Aqa, de exemplu, daci ne referim la prima parte a slujbei, la logodn6, actul central al acestui ser-
viciu il constitue alezarea inelelor sau a verighetelor in degetele mirilor. Intrebuinfate incd inainte
de cregtinism gi pistrate gi de Bisericl in rdnduiala acestei slujbe, inelele sunt simbolul dragostei 9i
credincioqiei infinte care trebuie sd stea la baza familiei pe care o incep cei doi tineri. Fiind in formd
de cerc, simbolul infinitului gi al perfecflunii, inelele sugereazE dragostea nesfrrqite pe care cei doi
gi-o datoreaztr.
. Cet prive$te slujba Cununiei, aceasta are mai multe momente importante care au o frumoasii
semnificafie. Cel rnai irnportant este punerea cununiilor pe capetele ielor doi miri. Purtate de
impdra{i, regi gi demnitari, ca gi de fecioare, cununiile sunt simbolul puterii qi al curelirii, cei doi
miri devenind stipdnii propriei lor viefi pe care gi-o doresc c6t mai curati gi prosperd. Ei sunt ca
nigte impirafi care-gi iau in stip6nire propria lor viati. De aceea se cade ca gi inainte gi mai ales dup5
aceea, viafa lor si fie incununatii ,pu miirire gi,cu cinste", cum se spune intr-una din formulele litur-
gice. Aqezarea cununiilor a dat de altfel qi numele slujbei de ,,cunrmie".
impirtitgirea celor doi miri din aceeagi pAine sau pigcot 9i din vin, binecuv6ntate de preotul slu-
jitoq simbolizeazd bucuria nunlii, dar mai ales pertesia celor doi miri la toate bucuriile gi necazurile
viefii. Fdcdnd un singur trup, prin ctrsitorie gi cununie, cei doi se obligi si impartE bucuriile 9i
durerile viefii impreuni. Momentul ne amintegte gi de un obicei vechi romAnesc, cel al ruperii unei
piini din care mAncau cei doi miri, pdstrat gi azi prin unele p6(i dar - mai ales - de practici veche
cregtind care ar trebui reactivati, gi anume obiceiul ca mirii sd se spovedeasctr gi sE se impf,rtigcascd
inainte de nunt5.
inconjurarea mesei cu c0ntarea ,, Isaie, dinfuiegte", sub forme de dans ritual, este simbolul
bucuriei prilejuite de nuntii. Se invocd proorocul Isaia care a proorocit na$terea MAntuitorului din
Fecioara Maria, pentru ca se se arate ce scopul cisiitoriei este nagterea de prunci, care trebuie cres-
culi in virtute qi viafa morali.
Sunt invocafi, de asemenea gi Sfinfii mucenici, caci la fel cum acegtia au dobindit cununiile
biruinfei asupra picatului gi riului, la fel trebuie si birueascd qi mirii rdul care-i pindegte.>

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Dogmd Si cult pe tnlelesul tuturor,

Edit. Europartner, Bucuregti, f. a.,p 162-163
 205

21. Cdsdtoria Si pacea cdminului creStin

<Sfiintul Petru cere femeilor sE fie supuse sofilor lor. Femeile care sunt aici de fafd se nu fie
riinite in sinea lor de acest fapt.
Acest pasaj face parte dintr-un text mai detaliat, care incepe prin a recomanda ceti{enilor si fie
loiali fap de autoritatea civil6, chiar daci aceasta este in m6na pngAnilor (2,13-17).
El recomandE sclavilor sd asculte cu congtiinciozitate de stipinii lor, chiar dacd acegtia sunt
insuportabili qi nedrepfi (2, 18-25).
in toate aceste situalii dificile, Sliintul Petru invita pe cregtini sa imite smerenia lui Iisus, care
n-a venit sii I se slujeascI, ci ca El si slujeasci. Astfel, recomandarea pe care el o adreseaz6 femeilor
presupune cE ele sunt cdsitorite cu un sol care are alti credin{5 decit a lor. Cazul acesta era frecvent
in Biserica primitivi gi nu este o excepfie in zilele noastre.
Ei bine, chiar in acest caz, femeia poate fi apostol pentru soful ei nu prin discursuri, care ar risca
s6-l puni gi mai tare in dilemi, dar prin strilucirea irezistibiln a conduitei sale, prin atitudinea sa
castd gi plina de respect.
Este un adevir general valabil cI ii influenfiim pe cei din jur mai mult prin fapte, decit prin vor-
bele noastre gi mai mult inci prin ceea ce suntem in adAncul sufletului nostru.
Daci soful este el insugi cregtin, el va aprecia, probabil, gi mai mult ambianfa de castitate, de
demnitate care domnegte in ciminul siu. Chiar in aceaste epistoli a Sf. Petru (2,9), cei botezafi sunt
numili ,,popor ales, preolie impdrdteascd, neam sfiint, popor al lui Dumnezeu". DacE fiecare din-
tre ei participi astfel la preofla pi sfinfenia lui Hristos, ceminul creat prin cisiitoria a doi dintre ei in
Hristos nu este oare un fel de altar? (sanctuar).
Aceasta nu inseamna cd el trebuie sE fie sever gi plin de el (orgolios, infumurat). Afi infeles prin
aceasta, doamnelor, o ferire de cochetlrie. SI infelege{i bine lucrul acesta. Sftintul Petru ve atrage
atenfia asupra virtulilor profunde care au mai multa importan(i dec0t frumusefea exterioare.?6e Dar
el nu vrea se spune ce aceasta (frumusefea exterioarl) nu are nici o importantd gi cd este o virtute
pentru femeie si se uri{easci sau sA se neglijeze. insugi trupul nostru este o crealie a lui Dumnezeu
qi noi avem fap de el o datorie de infelegere (bundtate, indulgenfi, mili, caritate). Dragostea,
bunitatea femeii fafi de soful siu reprrzintit o datorie de a fi, pentru el, plecute gi amabili. acesta
este un factor important pentru frumusetea (farmecul, garmul) gi treinicia unui ctrmin.
' $i acum S{lntul Petru se adreseazi birbafilor. El ii indeamna si gtie sa infeleagi femeile, Iucru
care nu este atat de ugor pentru un bArbat!
Ele sunt fiin1e mai delicate, ceea ce nu inseamni debile sau inferioare. FirI indoiall ci astfel
erau considerate in societatea din vremea aceea. Or, ceea ce S{iintul Petru cere de la soful cregtin nu
este un nu gtiu ce fel de condescendenlA protectoare 9i paterni, ca fap de o minorii! Mareanoutate
a cregtinismului era atunci - 9i este totdeauna - de-a distruge discriminlrile sociale gi rasiale. Cum
spune Sfhntul Pavel: ,,vrx, toli cei pe care botezul i-a unit in llristos ... nu mai este nici sclav, nici
om liber nu mai este bdrbut $i femeie, cdci voi toli una sunteli in Hristos lrszd' (Gal. 3,27-28).
Sl[ntul Petru spune acelaqi lucru intr-un mod mai pulin surprinzitor, dar pozitiv qi mai bogat:
ferneile mo$tenesc, in aceeaqi mesure ca qi voi, harul ditiitor de via1i. Trebuie se existe in comuni-
tatea cdminului, nu numai egalitate, dar 9i o desiviryiti (perfectii) comuniune spirituali. $i daci
lucrurile stau a$a, nimic nu va impiedica (contracara, zidErnici) rug6ciunile voastre.

769. Dupe toate traducerile s-ar pirea ci Sf. Petru condamnd cochet6ria: ,,Podoaba vod$trd sd
nu fie exterioara" (TOB qi Biblia de la lerusalim). ,,Podoaba sd nu fie cea din exterior" (Osty). Ze
Lectionnaire adaugp ,numai", nu in mod gratuit, pentru a face textul mai acceptabil mentalitalii
moderne, ci pentru a reda intr-adevir binecunoscutul semitism care pune o negafie acolo unde noi
amfipusocompara(ie.
206

Acest altar care este ciminul cregtin trebuie sI manifeste, in rugdciunea familiala credinla qi
dragostea fali de Dumnezeu. Dar dragostea de Dumnezeu nu poate sd infloreascd in mod liber acolo
unde nu domneEte dragostea de aproapele, deci dragostea conjugalA.
Dacd acest cdmin igi duce viafa intr-o comuniune desivdrgiti, el va fi plin de simpatie, de
dragoste fri{easc5, de tandrefe gi simplitate gi va strEluci in afari.
Acest lucru este tocmai ceea ce inseamni cuvintul ,,cimin": nu un cuplu, o familie inchisi in ea
inslqi, ci un centru deschis qi atrigitor (un centru de atracfie deschis). Prietenii vogtri, ai lieciruia
dintre voi, nu trebuie si se intristeze de cisitoria voastrA, ca qi c6nd aceasta v-ar ripi din prietenia
lor! Din contr6, ei ar trebui Sii se bucure de cisitoria voastrS, pentru ce aceasta va amplifica capi-
talul de simpatie posedata deja de fiecare dintre ei. La oficierea clsitoriei voastre, noi vd ur6m ca
aceasti cisitorie si aducd asupra altora binecuv6ntarea qi noi ne rugEm ca voi si primifl ca
mogtenire binecuv6ntarea lui Dumnezeu>.
A.M. Roguet, Homdlies pour le mariage et pour bapt€me,
Ed. Salvator - Mulhouse, Paris, 1975, p. 60.-63.

22. Predicd la sfinlirea bisericilor din Utvin Si $imand

(in 28 Nov. 9i 5 Dec. 1926)

dubilii mei lii sufleteSti,

in vieala omului nu-i bucurie mai mare ca bucuria cregtineasci. Sunt 9i bucurii mai pufin inalte.
Sunt bucurii cari 1in pe om legat de glia pdmdntului. Iatd de pilde, bucuria ce o simte omul dupi o
masi bogati. Aceastii bucurie rdmdne neimpartesiE qi altora. E o bucurie mdrginit?i, p6mdnteasci.
Altceva este o bucurie sufleteascii. Aceasta nu rlmine inchisi in sufletul unui singur om, cici
sufletul vrea sa se apropie de alt suflet. O carte frumoasd e cetitii de mii qi milioane de oameni, cari
se simt legafi prin aceiaqi bucurie. Cici sufletul nu este legat de loc ca gi corpul. Nu. Sufletul cauti
nemirginirea, infinitul. Nu-i mirare daci gi bucuria noastrd de azi este ftri hotare. Ea este cu atAt
mai mare cu c6t este gi un rezultat al jertfelor depuse pentru zidirea acestei biserici. $i jertfele
miresc bucuria dacii ne dim seama cii orice greuAf ne aduc bucurii daci le-am biruit. E frumos a
trece in cdldtorie tot pe cdi netede, dar mai mare e plicerea daci urclm gi dealuri. E frumos a te
bucura de roadele muncii altora, dar mai rnult te bucuri de munca ta. Pietrele scumpe se ciseleazd
ca si devind scumpe, metalul se tope$te, bucatele se macin6 ca si foloseascd. Trebuia deci ca gi voi
iubilii mei, sA jertfifi pentru zidirea acestui locag pe seama sufletelor voastre.
Dar care este rostul ci se zidesc biserici pentru suflete?
Trei pricini binecuvAntate ne indeamnii se ciutAm rostul bisericilor in urmdrtoarele:
l. Privirile noastre in biserici se indreaptl inainte de toate asupra Sfintei Cruci. Crucea de pe Sf.
Altar, crucea de pe iconostas, de pe turnul bisericei, ne cheami sd ne aducem aminte de vieata gi
invifEtura Celui ce a suferit pe Cruce pentru rn6ntuirea noastr,i. in toate obiceiurile viefii a intrat
Crucea: o vedem in coroanele regilor, in locurile de judecatl gi pe mormAnturi, indrept6ndu-se spre
cer. Cum nu voln striga deci cu Sf. apostol Pavel: ,,Iar mie si nu-mi fie a mi lauda fbrl numai in
crucea Domnului nostru Iisus Hristos? ,,(Gal. 6, l4). Privind crucea Mantuitorului trebuie sE
cugetem ci Domnul nu numai cu vorbe ci gi prin fapte gi-a ariitat iubirea fap de noi gi nu ne cere
nirnic in schimb decit ca qi noi si aritdm iubire fala de biserica Domnului. Regele armean Tygranes
a ajuns cu sofia sa in prinsoarea lui Cyr al Persiei. Cyrus intreabi pe Tygranes ce ar da daci i-ar eli-
bera so{ia din prinsoare? Tygranes raspunse cii chiar fara ar fi dat-o dar acum gi-ar da numai viea(a
caci fara a pierdut-o. Regele Cyrus a eliberat pe Tygranes cu sofia sa. Acesta ajungdnd acas6, gi-a
intrebat sofia ce crede despre curtea regelui persian? Sofia ii respunse cii ea are gindul numai la
Tygranes, care era gata sI se jertfeascI pentru dinsa.
Iati recunoqtinfa fale de un sot care era credincios sofiei sale. Cum nu va fi deci mare
recunogtin{a noastr6 fald de Biserici vlzdnd, Crucea Domnului intr-insa? Nimic, da nimic nu ne
obliga mai mult la aceastd recunoEtinfi decit Crucea Domnului.
 207

De aceea nu ne este ingiduit a sta indiferenli in fafa Crucii lui Hristos. Voinf5 gi fapte cere dela
noi Crucea, iar nicidecum indiferenfa sau neactivitate. Crucea este aceea care ne spune c6, flri voia
noastre nu putem fi mintuifi. Poate cineva sE ne scoati din api Iiri voia noastri gi si ne duci la spi-
tal, dar nu ne poate m6ntui, dacd nu voim.
2. Privirile noastre se opresc qi asupra amvonului, de unde se predici sfintele invdfituri. Ce
credeli iubilii mei, ce ar fi daci aqa dintr-odati ar amuli glasul preolilor'l Nu vedem oare ci foarte
des se predicd cuv6ntul lui Dumnezeu gi totuqi oamenii inci sunt rai? in biserici se predici despre
Iisus pi supunerea lui citre Dumnezeu. MAntuitorul n-a c6utat la fa{a oamenilor, n-a venit sA fac6
voia sa, ci voia Tat6lui Ceresc. Ur5, pizmi, risbunare a primit pentru toate ti la urmd a murit moarte
pe Cruce. Despre toate acestea auzim in predici. Cu evlavie qi adAncd emo(ie le auzim toate numind
pe Iisus Fiul lui Dumnezeu qi numindu-ne creqtini, urmagi ai lui lisus.
in adevar mulli gi urmeazii pe Iisus ciici mare putere are Cuvdntul lui Dumnezeu. Un preot IEcu
o sfegtanie la casa unei vdduve. Dupd slujbi preotul intreb5 pe viduvd daci igi mai aduce aminte de
predica Duminicei trecute. Femeia nu-qi mai aduce aminte de nimic spre mirarea preotului, care
spuse cA nici un folos n-a avut femeia din predic6. Dar femeia, c6nd preotul iegi in curte, lui un cog
(corli) rnurdar, se duse la ffintAni, trase de pornpd gi lasl si curgi apa in cog. Numaidec6t cogul se
cur6{i iar femeia zise preotului: Iata pdrinte, apa n-a rimas in co$, precum nici mie nu mi-a riimas
predica in rnemorie, dar precum coryul s-a curdtit, aga qi predica a ramas in inirha mea gi mi-a curifit
simfirile cu toate ci mintea mea a uitat predica.
Pilda aceasta ca qi alte multe pilde adeveregte cuvintele Slintei Scriptui: ,,14u este cuvdntul lui
Dumnezeu Si lucrdtor Si mai asculit decdt toatd sabia asculitd pe amdndoud pdrlile" (Evt. 4, l2).
Tot Sf. Ap. Pavel spune cI cuvAntul este ,*tabia Duhului" (Efes. 6, 27). Nu-i mirare deci ca mare
este puterea predicei. Dacd totugi unii cregtini rim6n neindrepta{i sau dacd unii nu urmeazd intocmai
cuvAntul lui Durnnezeu, tot Biserica prin preo{ii ei vine gi ne strig5: ,,Fifi ficAbri cavdnhtlui iar nu
numai ascultdtori, amdgindu-vd tnsivd pe voi" (lac. l, 22): Biserica este aceea care ne spune ca sun-
tem datori a mdrturisi nu numai cu gura cd Hristos este stf,pAnul lumii, dar qi cu fapte sI dovedim
ci este stipdn gi al viefii noastre. Cici Dumnezeu nu vrea buzele gi urechile noastre, ci vrea mintea
gi inima noastrA. Dumnezeu voieqte sI fim mai buni, rnai plini de nddejde gi mai multumili cu soar-
ta noastra. Nu gtiinta omeneascA ne va da aceste bunuri, ci numai slhnta rnaic6 Bisericl Ortodoxd.
Adevdrat este ci qi lurnea fird Dumnezeu cautd sA dea bunuri, insi nu le poate da gi atunci vin
mullime de nernulfurniri peste cei ce se dd cu lumea. De aceea sunt nemulfumirile pentru cd omul
nu asculta glasul lui Dumnezeu, nu lasd ca Dumnezeu sd fie stdpAnul siu.
3. Privirea noastra se indreaptii qi asupra Sfintelor taine in numdr de qapte. Prin Biserici s-au
pdstrat gi e bine ci s-au pistrat, cici Durnnezeu nu ne-a lisat noud numai invif6turi ci qi puteri
deosebite prin taine. Prin Sf. Botez, prin Sf. CurninecdturS, Sf. Preo[ie qi celelalte taine ne-a dat
Dumnezeu daruri nespus de mari. Dat-a Diumnezeu lapte gi rniere iudeilor in Canaanul {hglduinfii,
dar nu le-a dat trupul Ei singele siiu spre mancare. Aceasti dumnezeiascd m6ncare o vor regreta la
ultirna judecatii aceia cari au nesocotit tainele. Evreul, turcul, fiin{a pEgAnI va zice atunci: Ah, dacd
aq fi avut noroc si fac parte din Biserica Ortodoxi cate are atitea daruri ! !
Dar ce va zice dintre noi, acela care a avut toate acestea daruri, insfi le-a neocotit? De aceea
avem datoria sA fim cat mai des cu g6ndul la Cruce, la predicl qi Sintele taine. Ele ne vor face si
fim cregtini intregi, cum cere credinfa oftodoxi. Deci si nu ne multumim a fi cre$tini numai cu ure-
chile ci qi cu inirna Ei mintea. Cici nu-i destul sd asculfi predici despre Cruce, $i taine, ci trobuie si
te impirtigeqti de suferinfele Crucii qi cu sfintele taine. Nu-i destul si auzi despre apa cea vie, ci sI
bei din apa cea vie care, di via(a. in veacul de mijloc invdfa(ii cdutau sI faci aur, dar nu isbuteau,
c[ci le tipsea o singurd materie. Un singur lucru lipsegte qi acelor oameni de azi cari nu sunt
adevira{i cregtini: a sta in strinsd legiturd cu Dumnezeu prin Bisericd.
M6 bucur iubilii mei fii sufletegti cd voi infelegefi lucrul acesta. Voi vi apropiafi de ceea ce tre-
buie s6 fie un creEtin adevdrat, caci a1i jertfit zidind aceastd bisericl 9i astfel m6ngSiat plec de aici
l6sind un popor brav, intreg la minte gi bun la inim6. Vd impirCnqesc tuturor binecuvdntarea mea
arhiereasci qi Vd doresc vieafd lung6. Amin.>
tDr. Grigorie Comga, Episcopul Aradului,
De lu leagdn pdnd la moarte,Arad,1927, p. 97-101.
208

23. Biserica, locas deinchinarc

(la sftnlirea unei biserici)

<Am venit cu mare bucurie aici, in parohia Tapu, pentru ca m-afi chemat ca prin rugnciunile
noastre ale tuturor sa se reverse harul Slintului Duh asupra acestei biserici, care n-a fost sfinfita
p6ni acum de arhiereu gi pe care afi impodobit-o aqa de frumos. Aceasti jert{b a voastri - gi mate-
rialii 9i sufleteasci - este mirturia credinlei fati de Biserica lui Dumnezeu 9i fafn de Casa Lui cea
Sfiinti. Aceasta insemneaztr cd Dvs. vtr dati seama de marea insemnitate pe care o are Biserica pen-
tru viafa 9i m6ntuirea credinciogilor.
Aga cum fiecare om are o casi familialn, tot aga Dumnezert ate Casa Sa cea SIint6, in care se
adund fiii Lui, ca si stea de vorbd cu Dumnezeu, destdinuindu-i tot ceea,ce la fr6m0ntn viafa, toate
aspira{iile gi ndzuintele lor. De aceea gi aici credinciogii s-au adunat - impreuni cu noi - la Sf.
Liturghie. Aici sunt de fafa Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului, toti Sfintii 9i ingerii din cer.
Cffnd privim acum in jur, vedem cd perefii nu mai sunt goi, ci sunt frumos impodobifi cu Sfinfi qi
sim(im cii surit qi ei prezenfi impreun6 cu noi. Cu ei impreuni luim parte la Liturghia cereascd, pe
care o slujesc ingerii din ceruri impreuni cu Mdntuitorul.
Unii gi-ar pune poate intrebarea: De ce au jertfit credinciogii din Tapu atit de mult pentru
impodobirea bisericii lor'l Ci doar te pofi ruga prea bine gi acasi! Fari indoiala, este bine sd te rogi
gi acas6. Cdci este bine cind te scoli dimineala, in zorii zilei si te rogi lui Dumnezeu ca s6-fi ajute
la munca zilei qi la slvirgirea fapetelor bune. Este bine, cAnd te agezi la masd, degi hrana este
cAgtigatd prin munca noastri, sa mulfumim lui Dumnezeu pentru ci inmulfegte roada ostenelilor
noastre, gi sd mincam - a$a cum se cuvine - {hre lecomie, a$a cum se cuvine si m6ncim fiind de
fafa Dumnezeu. Dupi ce am mdncat mulfumim lui Dumnezeu pentru cele kupegti gi ne rugdm pen-
tru Implrafia cereasci, ca bunul Dumnezeu sa nu ne lipseasci de darurile Sale spirituale.
Seara facem un popas, ne uitAm indarit la cele ce am slvdrgit peste zi, mullumim lui Dumnezeu
pentru ci ne-a ajutat s-o petrecem cu bine qi ii cerem sI ne ajute ca sA ne purtim a;a cum wea El.
Totodati il rugam si privegheze peste noi in timpul somnului nopfii. Tot acum se aduni tofi ai fami-
liei gi-;i cer iertare unii altora. ,,Au doari nu-mi va fi acest pat morm6nt", zicem in rugiciunea de
sear6. Noaptea ne aduce aminte de moarte, ca s-ar putea sii murim in timpul noptii ce urmeazi. Cum
te vei prezenta in fafa lui Dumnezeu, dacl ai plecat dincolo neimpicat cu sofia ta, cu fiii tdi, cu
vecinii tii ? Deci est bine gi frumos ca fiecare si se roage gi acasd.
Dar a te ruga acasd singur nu este tot una cu a te ruga in bisericE. Dumnezeu insuqi a aqezat bise-
rica drept l6cag de inchinare. Avem despre aceasta dovezi in Testamentul Vechi gi in Testamentul
Nou. in biseric5 simfim mai deplin puterea lui Dumnezeu. in Noul Testament 9i anume in frumoasa
convorbire a MAntuitorului cu samarineanca, El ii spune ce va veni vremea cdnd ne vom ruga nu
numai in templul din lerusalim, sau in cel de pe muntele Garizim, ci ne vom ruga pretutindeni, adici
vor fi biserici de inchinare peste tot unde sunt credincioqi.
De ce in bisericd puteria lui Dumnezeu este mai mare, mai deplina? Pentru ci qtim ca pb Sf'
Altar se petrece Marea Taini a transformdrii (prefacerii) pAinii 9i vinului, in Trupul 9i Singele
Domnului. Deci, insuqi Hristos sub forma pdinii gi a vinului - este prezent aici. Pe lAngi aceasta, Sf.
Liturghie inchipuie intreaga via[6 a MAntuitorului, incit credinciogii care stau la Sf. Liturghie 9i o
pricep
' se simt de fala la toata viafa M6ntuitorului de la nagtere pAnn la mormint.
Iisus Hristos nu numai este prezent, ci ne cheam6 sd ne impirtf,qim cu El: ,Cu fric6 de
Dumnezeu, cu credin{6 qi cu dragoste si vi apropiafi!". Astfel nu numai cii MAntuitorul vine in bise-
ric6, dar ni se diruiegte nouE ca si - I avem in noi, ca lumina gi puterea Lui sd striluceascd in toatii
viafa noastri.
AceastS mare Tainii se poate s6vdrgi numai in bisericd unde - prin rugiciunea preotului impre-
un5 cu a credinciogilor - se coboari la noi Domnul Iisus Hristos.
Pe lingi aceasta, biserica insigi, casa Domnului, are darul s6 ne aducii aminte de multe lucruri
folositoare. De pilda, forma ei de corabie. Aga precum prin corabia lui Noe - in timpul potopului -
s-au salvat tofi cei ce erau intr-insa, tot aga in Biserici se mdntuiesc toti cei ce cred in Iisus Hristos.
De asemenea ne aducem aminte de episodul potolirii de citre Mintuitorul a furtunii pe mare, Sfinfii
 209
Apostoli - ingrozifi de valurile involburate - il scoala din somn pe Mantuitorul prin cuvintele:
,,Doamne ajut6-ne c6 pierim!", Mdntuitorul a potolit varurile
$i ; riers;;il"purt" liniqtili.
Astfel, Biserica ne poarta pe valurile vielii gi ne duce spre portul
cel din urmi al viefii vegnice.
-
Tofi cei ce sunt in Biserici simt mingaiere, linigte,mullumire,
pentru cfl gtiu prin puterea lui Iisus
Hristos toate lucrurile sunt spre mdntuirea lor gi ii indeamnd
ra iragoste 9i fupt. bun..
Biserica este formati din mai multe pirfi. Sf. Altar
inchipuiefte stanca din Golgota, prin Sf.
Taini a Euharistiei se actualizeazi jertfa de pe Golgota.
Aici ingenunchiem in fala lui Iisus Hristos
gi totodate gtim cd prin Jertfa Lui a biruit
moartea gi aduce mantuire la toatii lumea. De aceea, Sf.
Alta^r este
tinut curat, in toati sfinlenia, pentru ci aici este prezentlisus Hristos.
In naos sunt tofi Sfinfii, ca impreuni cu ei sE putem preamiri pe
Dumenzeu. La Sf. Liturghie
ascultam Apostolul 9i Evanghelia, cintrm cdntare de
lauda lui Dumenzeu. C6nd suntem impreunr,
cind preotul se roagi pentru voi gi voi ii rdspundefi, atunci
simfifi ce puterea lui Dumnezeu este mai
mare, mai lucritoare' ci suntefi un gAnd gi o inimi gi
vd intoarcefi acase mai multumi(i, pentru c6
sunteli tofi o singur5 turmi.
Aici in Sf' Altar este de fala Iisus Hristos, Care este mai mare
decit orice ierarh, este Dumnezeu
adevirat din Dumenzeu adevirat' Aici se aratE credinfa,
se risipesc ura gi alte patimi, se inmulfegte
dragostea gi creqte smerenia. Toate virtu;ile cregtine
infloresc ca un c6mp de flori in primivara.
A1i dat dovada graitoare a credinlei pentru ci ali jertfit
pentru podoaba casei lui Dumnezeu. Dar
se cade s-o impodobili cu prezenfa voastre in toat6
viala voastrl.
Aceste cuvinte vi le-am spus ca si vi dafi seama
ci biserica, casa lui Dumnezeu, st6 in centrul
viefii noastre religioase; de aici se revars6 toate darurile
lui Dumnezeu, pe care le inmulfifi prin
rugiciune gi prin fapta dragostei frefegti. Cdnd ne uitam in
urm6, vedem nesl6rgite generalii de
striimogi care au zidit biserici. Strimogii nogtrii au srvarEit
acest iucru. Se cuvine sa cinstim pe
strimogi gi s5 le urmim pildal - Aceasta credinfa in Dumnezeu
ei au marturisit-o impreun6,
dovedind o stransli legituri intre tofi romAnii de pretutindeni.
Acestei unitef a poporului rom6n i-a
slujit Biserica noastra stremoseasca, tiparind ce4i folosite la Altar gi
la strani; aceleaqi ciirfi s-au
tiparit la Braqov, la R6mnic, Ia Tirgovigte, la lagi, la Bucuregti
sau Ia bhi, care, apoi, au fost riisp6n_
ditepretutindeni, impreund cu ideea ci noi romAnii de pretutindeni
,untem frafi gi una.
Daci in trecut, pand in 1918, am fost desperfifi sub stip6niri deosebite,
azi avembucuria de a
trri intru-un Stat rom6nesc, care cuprinde sub aripile lui ocrotitoare pe toti frafii,
care - sub indru-
marea conducatorilorinfelepfi - iqi lhuresc un viitor frumos,
IEcAnd sa striluceasci peste mari gi Jari
numele {arii noastre. in orice }iri te vei duce, po}i fi m6ndru
de poporul roman din care faci parte,
de fara noastrS' pentru cd peste tot suntem preiuiii pentru
de independenfi, infr6fire qi pace intre popou.i. '
- marile progres e realizate,pentru politica

$i voi avefi o contribulie aici. Cici munca fieciruia este o conhibu{ie Ia propagirea patriei, Ia ridi-
carea numelui RomAniei cu fali inhe popoarele lumii. De
aceea,'Biserica'marturisind pe Iisus
Hristos, i-a invdfat gi-i invafd pe fiii ei si fie buni credinciogi gi
buni cealeni, impletind dragostea de
Biserica, cu dragostea de ]ari' Astfel, c6nd auzim numele lul Iisu, Hristos, se degieapta in noi un sen-
timent de evlavie, iar cdnd pronunfim numele de Patrie, se trezegte
in inimile noastre dragostea de
Tann.
Tot Biserica a inv5fat 9i invaf.i pe fiii sii sd fie deschigi spre tofi
. oamenii. in Transilvania am
triit 9i lucrat impreuni cu celelalte nalionalitafi conlocuitoare. Am iuptat impreuni ca viala s6 1ie
mai frumoasii. Totodati, am colaborat cu cereralte curte. infralireu intr" poffil
rom6n 9i naliona-
litelile conlocuitoare, intre Biserica ortodoxa Romdnd gi celelalte culL,'este
tradifia, iar acum
aceastzi infrafire este a$a de mare inc6t putem spune ca
dragostea lui Hristos este intre noi toli gi
dragostea de patrie ne une$te in munca pentru binele poporului.
Va felicit gi vr laud gi vd cinstesc pentru
-Dumnezeu sd vii binecuvinteze viafa, sii viceea ce a(i lhcut pentru biserica voastra. il rog pe bunul
dea tot ce va este de folos pentru cere trupegti qi
sufletegti, si vd ajute si fi1i buni credinciogi ai Sf. noastre Biserici,
9i va ajute sa fili buni credinciogi

t4
210

ai Sf, noastre Biserici, 9i si vi dnruif toatd fiinta pentru necontenita inflorire a latriei noastre
scumpe. Dumnezeu sd vi binecuvinteze!>
Nicolae Mladin, Mitropoliol Ardealului,
t
Iisus Hristos via[a noastrd, Sibiu 1973'
reprodusi dupi Pr., prof. D. Belu,
Curs universitar de omileticd Sibiu' f. a,p- 395-399

24. "Parenezi linatd la introducerea unui preot nou hirotonit...

@tn preotului celui introdus)"
lanea
<Iubililor cregtini,
Providenfa dumnezeiasci, care m-a chemat la treapta cea inalt6 a Preofiei, a orinduit ca sA va
fiu pastor de suflete. Deci urmdnd eu acestei vointe prea inalte iau astdzi asupri-mi slujba aceasta
precumplnitoare.
$tiu prea bine cit de mari sunt indatoririle pe care le am de indeplinit; simt, de asemenea, greu-
tatea slujbei pe care o primesc astizi; 9i tot aga sunt incredintat ci numai de implinirea congtiin-
cioasi a ei depinde binele sufletesc al poporenilor incredinfafi pdstorirfi mele. Datoria mea este de
a semana cuv0ntul MAntuitorului nostru Iisus Hristos in inimile voastre, de a-i inv6fa pe cei tineri,
a-i mingdia pe cei mihnili la inim6, a-i ridica pe cei cizuti in p6cate, qi a-i impreuna iariqi cu
Dumnezeu, a-i feri pe cei buni de cele rele gi a-i intlri intiu cele bune, iar pe cei slabi a-i imbflrbEta
cu puterea cuvAntului gi a darului dumnezeiesc. Pe scurt, eu gtiu c6, dupd cuvdntul Ap. Pavel, sunt
dator de a md /'ace tuturor toate. O chemare atit de grea n-aq fi in stare a o implini cu sporul dorit,
dactr m-ag restrAnge numai la puterile mele cele slabe.
Aici ridic glasul meu cdtre Acela care m-a chernat la slujirea aceasta, gi-L rog cu umilinfd ca s5-mi
diruiascii acea in(elepciune qi putere cu care a inzestrat pe Apostolii Sai, cAnd a trimis asupra lor pe
Duhul SI6nt, pe acelaqi Duh care i-a ficut pe ei curajoqi vestitori ai sfintei credinfe 9i biruitori ai
vrdjmagilor ei. "Toot" le pot prin Hristos, cel ce md intdreSte", zice Sf. Ap. Pavel (Filip' a, l3). $i
insugi iisus Hristos zice'. "Nu sunteli voi care vorbili, ci D*hul Tatdlui Meu este Cela ce vorbeSte
intru voi" (Matei 10, 20). " Duhul Slbnt vd va invdla pe voi cele ce se cuvine a zice" (Ltca 12, l2).
Deci, sprijinindu-mi pe lhgnduinfele gi ajutorul Pistorului celui prea inalt, Iisus Hristos, imi
propun hoterdt ca sd lucret in via aceasta a lui Hristos ca inviJitor, povlfuitor, ca doctor sufletesc,
ca lucrator al celor sfinte, ca prieten gi pirinte, din toate puterile mele spre sporirea 9i dobdndirea
binelui sufletesc al prea iubitorului meu popor.
Pe de alt6 parti, imi este absolut necesar ca Dvs., iubililor credincioqi, sI avefi citre mine
incredere gi aplecare fiascii, ca gi catre prietenul gi parintele Dvs.; pentru cii unde lipseqte increde-
rea, acolo nici cea mai mare osteneali nu va fi in stare ca s5 aduci linigtea cugetului qi mintuirea
sufletului.
Dvs. suntefi indatorafi de a da cuviincioasd ascultare inv4eturilor gi povafuirilor mele, care
desigur nu vor avea alta fnta dec0t numai binele Dvs. Si venili cu sArguinfi la S{6nta biserici, cdci
aici iste locul cel sfiint unde, mai ales, se veste$te cuvintul lui Dumnezeu; aici curg izvoarele cele
nesecate ale darului dumnezeiesc, izvoare de api vie, din care tot cela ce va bea are viafd ve9nic5.
Nu uitali nici de copiii Dvs., s6-i trimiteli la S{Bnta bisericl, ca sE le pot impirtSgi 9i lor invif5tura
cre9tin6, ca se sem6n in inimile lor ascultarea gi cinstirea parinfilor, iubirea frafilor 9i frica lui
Dumnezeu. $i aqa s6 lucriim cu puteri unite, sii ne facem un popor ales, inzestrat cu toate virtulile 9i
frumusefile sufletegti, un popor, care si fie.onorat lnaintea oamenilor 9i bine plicut lui Dumnezeu.
noas-
$i lucrdnd noi astfel cu puteri unite vom ajunge, cu ajutorul lui Dumnezeu, la finta dorinfelor
tie, dob6ndind aici pe pam6nt pacea gi liniqtea cugetului, iar pentru viafa vegnica mAntuirea
sufletelor noastre. Amin.>

Pr. Vasile Mitrofanovici, omiletica Bisericii dreptcredincioase Rdsdritene,

Cerniuti, 1875, P.680-682.
 2tt
25. Predicd la instalarea unui preot de curilnd hirotonit

p d s to ru t ce t bu n r, fl;::;, ;: i; tr"':f;;::: tr i
(Ioan 10, ll).
<Sfintul loan Gurii Aur zice intr-o scriere a sa cd Dumnezou a datomului limba rp.. u grai
de
totdeauna adevdrul. Un mare adevir vi spun chiar la inceputul cuv6ntiirii mele de astazi. in clipa
aceasta c6nd pentru intAia dati mi infi1i9ez ca preot inaintea voastre simfesc, iubilii mei, o maie
rispundere in sufletul meu. Acesta este adevirul ce voiam a vi-l spune gi duhul smereniei mi
cuprinde, vfizdndu-mE in fala iubifilor mei credinciogi.
Dar cum? Cdnd pentru intiia datE vi vorbesc ca preot, sai me arat slab gi neputincios iar nicide-
cum plin de indriizneal5? Nu vi mirafi de aceasta iubilii mei, c6ci un sfint prooroc ca Isaia s-a
cutremurat cind in vedenie avdzttt slava lui Dumnezeu.
S-a cutremurat Isaia v6z6nd pe Domnul slavei inconjurat de Serafimii cei cu cAte gase aripi, gi
a zis ,,O ticdktsul de mine! Cd m-am umilit, fiindcd sunt om; buze necurate avdnd loeiieic
si si
intre popor, care are buze necurate" (Is. 6, 5). Un serafim lua un carbune de foc dinAltar qi curifi
buzele lui Isaia. Abia atunci simti Isaia ci e vrednic sa vesteasce voia lui Dumnezeu.
Ce voiu zice e\, iubifii mei, daci un mare prooroc a greit in chipul acesta? Iat6 aud pe marele
_
Pavel imbirbdt6ndu-m5, cand zice: ,,pavel apostolul nu de la oamini, nici prin om, ci prin lisus
Hristos si Dumnezeu Tatal " (Gal. I , I ). imberbatare este aceasta ciici gi eu poi zice: nu prin oameni,
ci prin Iisus Hristos sunt preotul vostru. Dela Dumnezeu am darul prin punerea mAinilor qi prin
rugiciunile P. Sf. Sale preabunului meu episcop. Ciici zis-a tvtintuitorul catre Apostolii qi urma-
gii lor, episcopii'. ,,precum M-a trimis pe Mine Tatdt $i Eu vd trimit pe voi" (oan 20, il1. vr"u
Sfinfitul meu episcop qtiind cE gi voi m-ali dorit, m-a trimis ca pistor al vostru iar eu cu mare
plicere gi cu incredere in Dumnezeu viu in mijlocul vostru. N-ag dori prea iubilii mei s6 incep
chemarea mea cu promisiuni nesocotite, dar ndddjduesc si fiu spre folosul vostru ca sol al lui
Dumnezeu. N6dijduesc si se poatii zice despre mine cii: ,,precum raicoreala la secere c6nd este zdduf
folosegte omului, aga solul credincios la cei ce l-au trimis pe el folosegte sufletele celor ce tr6esc cu
el ,, (Pilde 25,13).
Nu voiesc a ma asemdna norului qi vdntului neurmate de ploaie prin figaduinfi neimplinite. De
aceiaazi mi mlrginesc a arata care sunt insugirile unui bun preot, fagaduind cA dupa puterile mele
voiu ciuta sd le urmez.
l. Pdstorul cel bun trebuie inainte de toate sd intre prin ugi in staulul oilor: ,,Cel ce intrd pe uSd,
pdstor este oibr,, zice Mdntuitorul (Ioan 10,2). O spun aceasta pentru c6 unii frafi ai nogtri au uitat
de cuvintele Sf. Pavel: ,,cd nimeni singur nu-si ia lui-si cinstea" (Evr. 5, 4). unii au uitat ca Sf.
Pavel deci un apostol sfinfea preofii pe la bisericile din Antiohia, Listra qi Iconia (Fapte 14,20-24).
De atunci gi pini azi aqa se Ei face: Apostolii, 9i urmaqii lor au dreptul de a sfinfi preoli qi astfel eu
inci sunt pe cale legiuitd investit cu darul preofiei.
2. A doua insuqire a unui bun pastor se gisegte tot in cap. l0 al Evangheliei dup6 loan: ,,qi cdnd
scoate oile sale merge inaintea lor" (v.4). A merge inaintea oilor inseamni a te face pild6 turmei.
Oh, c6t e de mare sarcina aceasta a preotului. Sa mergi in fruntea credincioqilor tii aga chip, ca nici
unul si nu poat?i zicel. ,,Doctorule, vindecdie pe tine insu[i" (Luca 4,23). Eu, iubilii mei, imi voi
da silinfa s5-mi fac datoria avdnd inaintea mea cuvintele Sf. Ap. Petru: ,,Pdstorili tuirma dintru voi,
purtdnd griie de ddnsa, nu cu sila ci de voie, nu cu agoniseli urdte, ci cu osdrdie.Nici ca Si cum a(i
stdpdni peste cleruri, ci pilde ficdndu-vd turmei" (I petru 5,2-3).
3. O alta insugire a bunului pistor este cd nu lasl lupii repitori sd-i fure oile. El nu fuge, ci sta
la datorie. $i fap de cine sti preotul la datorie? Fafi de oricare necredincios care iqi bate joc de legea
noastra ortodoxi gi intocmirile ei. Lup rdpitor este cel ce-;i bate joc de Bisericd gi slujitorii ei. Lup
rdpitor este orice picat, ce vine si se strecoare in suflete, orice vorb6 ur|ti gi mincinoas6. Oh, iubdii
mei, c6t de grea este sarcina aceasta. Cunoagtefi cAt de mare este m6ndria oamenilor, apoi ce vom
zice de incdpifinare, de rea-voinfa cu care egti intimpinat? Voiu ruga pe bunul Dumnizeu s6 pot
trece qi peste aceste piedici, cici din toatfl inima doresc si port dupa vrednicie numele de: pdriite.
2t2
4.O altiinsugire a pistorului celui bun este cE umbli dupi oaia cea pierdufii pAn[ ce o afli. Eu
inc[ mi voiu stridui dupi puterile mele si calc pe urmele Mdntuitorului 9i in privinta aceasta. lml
dau seama ci fiecare suflet este rescumparat cu scumpul sAnge al Mintuitorului. Mi voiu sili deci
ca nici un suflet s6 nu pierd din m6inile mele, cflnd fiecare suflet este scump inaintea lui Dumnezeu.
pdcdtos ce,se pocde$te " (Luca
$tiu c6: ,,bucurie se fice inaintea tngeribr lui Dumnezeu pentru un
iS, fO). De aceea imi voiu da osteneala ca pe toti sii-i mantuesc qi pe tofi si-i dobandesc'
Prea iubilii mei credinciogil Peste tot imi voiu da silinfa sd fiu pdrinte in necazuri qi dureri
deopotrivi. Dar in schimb va iog gi eu sa ma privili ca pe cel mai apropiat plrinte qi binefrcltor al
vosiru. inainte de toate se nu uitem ca grea eite chemarea preotului. Un preot se duse odattr la un
bolnav cuprins de lingoare ca sd-l implrt6$easc6 pe patul de boal6. Pe drum trecu pe ling6 o cas6,
in curs de construclie. Unul dintre luciatorizise, - ca sd audii gi preotul - ci nu-i chemare mai ugoard
ca preo(ia. Bine - zise preotul - dac6-i aga, si faci rimagag c6 imi vei urma timp de o s6ptdmind ori
und" ,oiu merge, iar igi plat"r. leafa de zidar pe toat6 s6ptemena. Lucr6torul primi 9i chiar atunci
"u
pomi dupi p.*t. L, poarta casei bolnavului aflind cI preotul intr6 la un bolnav cu boal6 lipicioasi
)ise Catre pieot: ,,Pirinte am so{ie 9i copii, deci te rog sI mi ierfi, dar nu pot se te urmez in cas6,
cum mi-a iost vorba, cici m-ag-molipside boale 9i a9 muri, familia mea ar rimdne pe drum"' Se
convinse bietul zidar c6 preofia e chemare grea.
OricAt ar {i de grea pieolia, eu voiu ruga pe Dumnezeu s6-mi dea putere a-mi face datoria' Voiesc
a fi cu voi 9i cu fiii iogtri la dureri gi la bucurii, precum ziceApostolul: ,,Bucurali-_vd cu cei ce se bucurd
mei si vi facefi datoria.
,ti ptingeli cu cei ce pldng" (Rom. 12, 15).-Dar doresc ca 9i voi, iubilii
ir.i*iti, credinfa vtr propovaduesc vouii. Aducefi-vd aminte c6 trimiDii fariseilor au zis lui
"u """u "J tnveti,,(Ml.atei22, 16).
Iisys ,,invafitorule Stim ed aclevdrat eSti Si calea lui Dumnezeu intru adevdr
Nu uitali ce cu toate acestea nu tofi au crezut in Iisus gi chiar Mdntuitorul zise odati: ,,Iard dacd
adevdrul grdiesc, pentru ce wi nu'credeli Mie?,, (loan 8,46). "Nu vd luali dupd cei necredincioqi,
care nu cred intr-un Ziditor Si Cdrmuitor Akttputernic al lumii. Ferrti-vd de invdldtorii mincinoSi
(Matei 7, 15) Si nu primi(i in casa yoastrd pe cei ce nu acluc invdldtura lui Hristos" (2 Ioan l0)-
loan:
Dar n, ulrng" c6 primili adevirul, *ai t ebue gi un dar deosebit, cdci zice Evanghelistul
,,Legea prin'Miise s-a tlat,' iar darul si adevdrul pin lisus Hristos". Prin urmare credinciosul pe
iarg? ui.ua., are nevoie gi de daruri care se vars6 pe urma jertfei de pe Golgota- De aceste daruri
aveJi nevoie precum are nevoie cdlitorul de apa isvorului ca sI poat6 ajunge la {inta
dorit6 dupfl
primifi prin Sf..Taine' Cade-se deci a
setea primita prin o pustie lungi, {hrI de ape. $i aceste daruri le
va folosi c6t mai des de daruriie acestea, .u a. pitaa de darul ceJ primim prin taina Sfintei Mnrturisiri'
(loan 15, 5)'
iertAndu-ni-se pdcatele. Nu uitafi cuvinteie Domnului: ,, Fdrd de Mine nu puteli face nimic"
Nu mii indoiesc ci in chipul acesta lucrul Domnului va inainta in aceasti parohie 9i aceasta este
cea mai arzdtoarc qi cea mai vie dorinfi a inimii mele ciutind si vd duc pe tofi la
pagunea

duhovniceascl aducltoare de fericire. Amin!>

tDr. Grigorie Comqa, De la leagdn pind la moarte'

p.109-113.

26. Plan dezvoltat la instalarea preotului in paruhie'

urm6toarele idei:
Cuv6ntarea de instalare rostittr de noul preot care se prezinti parohie cuprinde
a) - Mullumire gi slavtr lui Dumnezeu, pentru cA l-alnwednicit 9i pe el de a se numi ,,trimis al
Domnului ,,(cf. Matei X, l; Luca X, l);
lor,
- Muliumire 9i cinstire parinlilor irupeEti qi sufletegti(profesorii), care l-au ajutat cu munca
(cf. Efes. vl, l-3; Gal'
s6-9i implineasca gandul sfant, de a deveni slujiior al Domnului qi al oamenilor
VI, 6; Efes. IY I l);
- Mulfumire faf6 de episcop gi protoiereu;
Ul - iit"i"rur tainei preoiiei 9i zelului 9i abnegafiei cu care i9i _va desfigura intreita acti-
".atu."" sfin{itoare 9i Conducatoare (Matei XXVIII, 19-20) in
vitate preoleasca: didactica (piofetica),
mijlocul pistorifilor;
 213
- Hotir6rea de a se autoperfecfiona in pastorafie, de a dobindi de la credinciogii incredinfati
numele de ,,pistorul cel bun", cu celelalte trei insuqiri: cunoa9terea oilor, jertfirea pentru ele gi in-
toarcerea lor de pe calea cea rea (loan X) spre cel ce este, ,,calea, klevdrul
si wa1al' (loanxly 6);
- Indatorirea c6 va fi intotdeauna un propoviduitor al picii (Matei Y 9); (Rugdmintea foarte
decentd, adresatii tuturor credinciogilor, precum gi organelor locale de aJ sprijini in toat6 activitatea
sa de slujitor al Bisericii 9i al patriei.
c) - Mullumirea adresati tuturor celor prezenfi, care s-au ostenit str vini in biserica, si vadi gi
sd asculte toate cele in legituri cu acest eveniment din viafa parohiei.
- O rugiciune de cerere a harului lui Dumnezeu, spre implinirea a toate cele bune gi de folos
lui gi tuturor pestoritilor sAi.

Pr. prof. N. PETRESCU,

Omiletica..., p. l4l -l 42

27. Antim lvireanul: Cavfrnt la instalarea ca mitropolit

<Aceasta o am zis cind m-am fdcut mitropolit

,,Veni{i dupA mine gi voiu face pre voi pdscari??,,de oameni...
Doftorii cei desdvArqili 9i intelepfi atunci mai mult maresc lauda megtepugului 1or, nu c6nd cu
hier gi cu foc lupti patima sd o supue, dupi cum iaste liagia rizboiului, ce numai cind aceia ce
pdtimegte cu apipderi mdngiioase qi cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului gi cele infricoqate
porunci ale meqtegugului doftoresc si le opreascd gi oarecare zile cu mAnc6ri doftoregti gi hranitoare
potolind durerile, sa arate pre acela ce pEtimeqte mantuit de boalii.
Aga gi preainfelepul doftor al sufletelor qi trupurilor noastre, impiratul impdra{ilor Hristos,
Dumnezeul nostru, vizdnd lumea cd bolndviia cu patimile necredinfii gi sii umfla ca o ranii cu
ingiliciunile cele lumegti spre inchindciunea idolilor, au socotit cu multe feliuri de mijloace gi au
purtat de grija pentru mintuirea oamenilor gi a neamului omenesc, de vreme ce acesta iaste lucrul
cel dintii al bunAteli lui, a mintui pre omul din miinile vrtrjmagului gi a-l aduce la frumuselia cea
dintii 9i la vredniciia de la care au cazut pentru pacatul neascultarii al strlmogului Adam gi nu trim!
te ploae de foc spre ingrozirea lumii, nici porne$te marea ca o oaste impotriva pdmintului, nici
inarmeazd puterile stihiilor impotriva necredin{ii, ci numai o supune cu blindegte gi cu minuni qi o
trage spre dinsul cu faceri de bine 9i cu cuvinte ceregti o preface sd se mute de pre dinsa patimile
cele sufletegti, ce sd umfla ca o ranl otravitd.
$i vrind Dumnezeu cuvintul ca sd se arate in lume mai nainte, pini a nu sii intrupa gi a si face
om, au trirnis in lume proroci sd propoveduiascE la oameni venirea lui cea infl{agat6. $i pentru
aceasta n-au ales impirali qi crai, si faci proroci; n-au luat filosofi gi ritori, se trimite propove-
duitorii venirii lui; n-au pogorit din ceriu intunerece gi mulfime de ingeri, ce are pe lingd dinsul, mii
de mii nesocotifi gi nenumdrat, ci au trimis oameni progti gi mai virtos pastori de oi, ca pre Moisi,
ca pre David, ca pre Samuil 9i toata mullimea prorocilor, prin mijlocul a carora au sdminat buna-
credinf6, nu in toatd lumea, ci numai la un neam, la jidovi, carii licuia intr-o parte a pdmintului in
Iudeia.
Dari de vreme ce Dumnezeu va pre tofi oamenii sE-i mintuiascd gi la cunogtinfa adevdrului sd
vie, cici aceasta iaste mare sete la Dumnezeu a pofti gi a iubi sd se mintuiascd oamenii, pentru aceas-
ta nu si odihniia Dumnezeu si fie numai la jidovi buna-credinfi 9i celelalte limbi fie lipsite de darul
lui. Pentru aceasta au vrut sd rdsari lumina dumnezeirii lui in toati lumea: gi viind implinirea vremii,
dupd cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dumnezeu sI vie Fiiul lui, sE se nasci din muia.e, sA se facl
supt lege, ca pre cei de supt lege sE-i rascumpere; s-au lhcut om din Ntrscitoarea de Dumnezeu gi
pururea fecioari Mariia, au petrecut in lume impreunii cu oamenii gi vrind sA tragd limbile la

770. in ed. Erbiceanu, ca qi in ediliile Iorga gi P.V. Haneg: vdndtori. Citatul, luat din Evanghelia
de la Matei, IV, 19, este: ,,Venrti dupd Mine Si vd voi face pe voi pescari de oameni", Biblia, ed.
1936.
214
cuno$tinfa dumnezeirii lui qi si-i inve{e lucruri preaslivite gi porunci noao gi viia{[ cereascii, cerca
sd afle slugi acestor porunci; gi n-au ciutat cetdL nu s-au uitat la mullime de oameni, nu s-au socotit
slujba imparafilor, s-au scirbit de puteria avufiei, au urit biruinla ritorilor, nu i-au trebuit limbile
{ilosofilor, nu s-au slujit cu arme, dupi cum e obiceiul osta$ilor, nici cu alte meqterguguri asemenea
acestora, pentru ca si nu aibi putere nimenea din cei necredinciogi sI zicd cd au tras la sine Hristos
mullimea cu unele ca acestea, ci numai s-au slujit iari cu mijlocul cu carele au ales pre proroci. $i
ce face? Au luat iard propoveduitori Evangheliei nu pistori, ca pre proroci, ci piscari, gi vinitori de
pegte gi i-au trimis sE propoveduiascd lumii bunavestire gi le incredin{eazd in miinile lor 9i in lim-
Lil. doftoriiu lumii, ziiind-u-le: ,,Veni(i dupi mine qi voiu tace pre voi piscari de oameni. incetali de
a vd trudi deasupra mirii cei neinsuflefite. Mutali pentru dragostea mea megterqugul cel pisc6resc
pre p6mint. Acolea pre dinsul trimitel qi vd intinde! mrejile. Vina{ pentru mine vinatul credinfii.
Venif dupl mine.Urmafi-mi mie, ucinicii miei gi invifitorii lumii. Lucrafi pentru dragostea mea
megterqugul vosfiu, penfiu ceriuri.
Vdrsatl iaste ca apa mdrii pre plmint inchiniciunea idoleascd. Zidirea iaste acoperiti cu norul
a mulli dumnezei. Adincul necredinfii ineacd toati lumea; oamenii sfl cufundd de valurile drdceqti.
Lumea pute de impuficiunea singiurilor gi sE strici cu jirtfele cele stricdcioase. Voiu pune asup:a lor
ispravnici 9i doftori, pre voi, pre pdscari. Patima aceasta chiiamd megtergugul vostru. Sd slujim cu
iarbii mintuitoare zidirea ce iaste in nevoi; veni{i dupi mine".
Iard ei, lasind mrejile, merserd dupi dinsul. intr-un gind era ceata ucinicilor cu pohta stipinului;
gi ca nigte oameni drepli gi progti de riotate n-au viclenit in mintea lor, nici $-au prepus in inima lor
de acea chiemare; ci ca nigte oameni blinzi 9i lIride rdutate au mers dupE dinsul, ca hierul dupa pia-
tra magnitului gi ca pdrul dupi chihribariul cel curat. $i cu puteria mintuitoriului Hristos au ru$inat
pr. i-au vflzut gi ca pe nigte pegti, cu mreaja bogosloviei au prins mulfimea qi au vinat auzurile
".i.. 9i au induplecit inimili tiranilor gi sufletele impdrafilor le-au supus; 9i au frcut o izbinda
noroadelor
fEr0de arme 9i
9i o biruinf6 atita de frumoasA, cit n-au putut-o face toate implrdliile lumii. Oameni
nedechisil de ale ogtirii, slraci de avu(ie, progti de invifiturd, slabi de post, blinzi oentru neriutate
au in6llat nu steaguri de oaste, ci numai ciu""u, r"-rul picii, propoveduind, nu cu sunet de tobe 9i
de surll, ci numai cu neputincioasa limba 9i neinv5{atii, pe Hristos gi credinfa 9i fulgerund, nu zic,
cu fulgerile sabiilor, celor asculite, ci numai cu strdlucirile unei viefi bune, neumplind pdmintul de
ogti, nici s6 acopere marea de cordbii cu vetrile, ci numai {hrAde rane, f6ride singe, fdr6de vdtimare,
calcd gi supuni toat6 paginatatea, biruiesc iadul, sting ingdldciunea, izgonesc minciuna, intind
numele lui Hristos gi credinfa, cit iaste intins pimintul 9i lumea.
Pentru aceia dard nu iaste minune, iubilii mei ascult6tori qi cinsti{ qi de bun neam boiari, de m-au
rindu.it gi pre mine Dumnezeu gi m-au pus, om mic fiind gi smerit, pistor mic, la micii turm6, la dum-
neavoastr6, pre carii eu nu ve arn, nici vi fiu turmi mic6, ci mare qi inaltS; mare pentru buna
inchindciune gi dreapta credin{ii care o pdzi( curati qi nespurcati, fiind incungiura(i 9i ingrddifi intre
hotar6le celor striini de fel gi impresura{i de atita nevoi gce vinf qi scirbe ce vin totdeauna, neincetat,
de la cei ce stdpinesc plmintul acesta, inalta pentru buna ascultare qi supunerea care ardtafi de-a
pururea ciitrd biserici gi cdtri arhiereu.
De vreme ce aceste doao intemeiazi gi intiresc biserica, credinfa la Dumnezeu gi buna ascultare
la biserici gi m6car cd eu am fost mai mic qi mai netrebnic decit tofi, precum au fost 9i bavid mai
mic intre frafi in casa titine-sdu, darE Dumnezeu n-au cAutat la micgorarea 9i netrebniciia mea, nu
s-au uitat la i6raciia mea gi streiniitatea mea, n-au socotit prostiia gi neqtiinfa mea, ci au cautat la
boge{iia qi noianul bundt6iii sale gi au acoperit de citri oameni toate spurclciunile gi firdelegile
,o"'i., .urll. sunt mai rnulti decit perii capuiui mieu qi decit nasipul marii 9i m-au in6l{at, nevrednic
fiind, la aceastA stepenii gi mare vrednicie a arhieriei. $i m-au trimis la dumneavoastrd si vi fiiu
p6stor, piirinte sufleiesc, rugAtor citri Dumnezeu pentru buna san6tatea 9i spiseniia dumneavoastri
ii a cinititelor durnneavoaJra case purtdtori de grije la cele ce ar fi spre folosul mintuinfii 9i sa ve
friu ming?iare la scirbele robiei cei vavilonegti a lumii acegtiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu
cu dumneavoastrI
9i ca losif, al unsprdzecilea fecior al patriarhului Iacov egiptenilorl gi dimpreuni
ia pati*.r. la toate cite va aduce ceasul qi vremia, pentru care lucru am datorie sd priveghiez cu
osiidie 9i Ihrfide lene, zioa qi noaptea gi in tot ceasul, pentru folosul 9i spiseniia tuturor de obqte,
invltindu-vd gi indreptindu-vd cu frica lui Dumnezeu, pre calea cea dreapt6.
 215

$i dumneavoastri inci avefi datorie, cele ce vef cunoa;te cd vi invif, Ihride fbprie, 9i fdr6de
viclegug, vd indemn sa le priimif gi sI le facef, pentru folosul cel sufletesc al dumneavoastri qi s6 vi
supunefi asculterii; clacea ascultare ce o facefi mie, o facef lui Hristos. Cdzice la l0 capete ale
Lucdi: ,,Cel ce ascultd pre voi, pre mine ascultd Si cel ce.sd leapddd de voi sd leapddd de mine Si
cel ce sd leapddd de mine, sd leapddd de cel Scell ce m-au trimis pre mine". Aqijderca zice 9i feri-
citul Pavel, Ia 13 capete citri ovrei: ,,Fralilor plecali-vd povd[uitorilor voStri Si vd cucerili lor cd
ei priveghiiazd pentru sufletele voastre cum ar fi sd dea cuvtnt ca cu bucurie aceasta sd facd, iar nu
suspintnd, cd nu iaste de folos voao aceasta".
gi mi rog bunatdfii lui 9i iubirii sale de oameni si-mi lumineze mintea ca si poci propovedui
cuvintul adevirului gi sa-mi intdreascd inima intru frica lui, ca s6 poci pEstori cuvintdtoarea turma
lui cea aleasi, care o au rSscumparat, cu preascump singele sdu, din mina vrdjmagului, dupd cum
adevereazA Petru apostolul zicind: ,,...$tiind cd nu cu llucrurt) putrede, cu argint sau cu aur v-ali
rdscumpdrat din cea deSartd viiald a voasfiA, ce era datd de la pdrinli, ci cu cinstit singe ca a unui
miel /drdde prihand qi nespurcat Hristos".
Iar Dumnezeu cel mare gi inalt, carele iaste inchinat de toate fipturile, izvorul preainlelepciunii,
adincul cel neurmat al bundtafii intru adevlrat gi adincimea cea nehotiriti a bunii indur6ri, insuqi ca
un stipin 9i iubitoriu de oameni, si trimiti darul Duhului Slint pre cinstit $i cel de Dumnezeu incu-
nunat cap al prealuminatului domnului gi al nostru de obgte de mult bine f6citoq Io Costandin
Basarab voevod si-l blagosloveasci dintru inilfimea lacagului seu, ca pe Avraam, inmulfindu-i
seminfiia din neam in neam qi s6-l pizeasci cu intreagd ssnitate qi cu lin6 pace, pini la adinci
betrinele la preainilfat scaunul mirii-sale, dimpreund cu toati luminati casa miriei-sale. Mina cea
tare 9i puternica 9i braful cel inalt al preainiltatului Dumnezeu se supue pre tofi vrijmagii cei vazufi
gi nev5zuf podnojie picioarilor marii-sale; $i sii vd intdreasci gi pe dumneavoastrA, de la mic pind la
mare, impreund cu to{i ai dumneavoastrd, intru credinta cea bunl gi dreapti, intru cunogtinfa
adevarului 9i intru n5dejdea viefli cei de veci, care iaste fbgeduita de nemincinosul Dumnezeu mai
nainte de wemile vecilor, alegilor lui gi si vi povilfuiasci la tot lucrul cel bun gi de folos, spre
plicerea lui, ferindu-va in toati vremia gi in tot ceasul gi in tot locul, de viclequgurile diiavolului s6
vd ingrideasci cu Sfinfii, ingerii sdi gi sii vd inarmeze cu anna dreptefii gi sE vi d?iruiasca pacea lui
cea ce covirgagte toatd mintea, ca se petrecel viiap cinstit gi curati, cu pace gi cu sin2itate; sd
pdzeasci inimile voastre gi gindurile voastre in Hristos Iisus, dupi cum zice Pavel, ca sii facef cite
sunt adevirate, cite sunt cinstite, cite sunt drepte, cite sunt curate, cite sint iubite, cite sint cu nume
qi laudate, cu rugdciunile qi cu blagosloveniia preas{in1fflor arhierei 9i intru Hristos iubil fra1 9i de-a
tocma slujitori. $i dupA petrecaniia viefii aceqtiia si ne invredniceasci pre noi qpre noit pre tof
Dumnezeul cel milostiv la impirafiia ceriului, ca str auzim fiegtecarele din noi glasul acela: ,,Slugd
bund Si credincioasd, preste pulin ai /itst credincios pre mai multe te voiu pune. Intrd intru bucariia
Domnului" (Matei 25, 23)>

28. Cuvdnt pastoral

f Laurenfiu,
Din mila lui Dumnezeu episcop al Episcopiei Ortodoxe Rom6ne a Caransebeqului,

<Iubitului cler Si dreptcredincioqibr creStini, har mild, Si pace de la Domnul nostru lisus
Hristos, iar de la smerenia noastrd arhiereSti binecuvdntdri!
Cu aceastii formuli de binecuvintare, de inspirafie biblicA, vi int6mpin pe tofi fiii mei
duhovnicegti, preofi, monahi gi monahii gi dreptcredinciogi creqtini, din eparhia Caransebegului,
chemindu-Vd,cu dragoste gi riispundere plrinteasci, la impreuna lucrare de slujire in Biserica lui
Hristos, pentru cigtigarea mAntuirii.
A voit Dumnezeu aqa, ca, dupa incercdri gi necazuri, pe care suntem datori sd le purtim in lumea
aceasta, sd md cheme la cea mai inaltii gi mai grea heaptl de slujire a Sa, treapta arhieriei, pentru
cd: ,,nimeni nu-Si ia singur cinstea aceasta, ci dacd este chemat de Dumnezeu d.upd cum Aaron" -
dupl cuvdntul Sf. Ap. Pavel (Evr. 5,4).
216
Pdstorirea credinciogilor, conducerea lor pe calea m6ntuirii, adic6 hrdnirea lor cu hranA cereasca,
se realizeazd prin cele trei slujiri,mogtenite de ierartria s{infitoare de la insugi M6ntuitorul Hristos:
slujirea invifitoreasci, cea sfinfitoare 9i cea conduciitoare:
l. Vestirea gi explicarea Cuvdntului lui Durnnezeu este o mare obligafie, care apasa pe umerii
slujitorilor lui Dumnezeu, episcopi qi preofi, dupi cuvintul aceluiaqiApostol al neamului,earczice
,,cdci, dacd vestesc Evanghelia, nu-mi este laudd, pentru cd std asupra mea datoria. Cdci, vai mie
dacd nu voi binevesti!" (l Cor. 9,I6). Chem din toat6 inima intrega preofime a eparhiei sA vesteasca
Evanghelia lui Hristos ,,cu timp qi IEri timp", in fiecare duminicd 9i sdrbitoare 9i cu prilejul oricirei
slujbe sau rAnduieli bisericegti.
2. ,,Ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu" (l Cor.4,l,) sfinfitii slujitori sunt chemafi s6-qi
indeplineascd slujba cu multi r6spundere fale de cele sfinte gi cu fricd de Dumnezeu. Lucrarea
neviizuti a Tainei siv6rqit6 de Hristos serelizeazd prin lucrarea sivdrgitorului vizut, preotul. O rdn-
duiala savfirgita corect gi complet este singura garanfie c6 efectul ei este deplin.
Rog pe slujitorii sfintelor altare si oficieze toate slujbele Bisericii dupi rinduiala: Vecernia din
ajun 9i din ziua de duminicd qi sirb6toare qi Utrenia duminicii gi a serbetorii, urmati inda6 de Sf.
Liturghie, nu dupi un interval de timp, pentru ce Utrenia este legatli de Sf. Liturghie, pregitindu-ne
pentru int6lnirea noastrii reali cu Hristos.
Programul slujbelor religioase si fie anunfat, respectat gi afigat la intrarea in bisericd.
Rinduiala Sf. Liturghii sE nu fie redusd sub nici un pretext, iar credinciogii si fie indemnafi sd
se spovedeascd gi si se impefteseascd cAt mai des, in aga fel incAt si nu existe Sf. Liturghie la care
sd nu se impartdseasca qi credin-ciogi, pentru a se implini scopul acesteia: ,, sfinfirea darurilor in
vederea sfinfirii credinciogilor." Impdrtdgirea cu Trupul gi SAngele Domnului este o pregustare din
darurile pe care le vom prirni fiecare dupd vrednicie pe deplin in cer, iar Sf. Liturghie este" gansa
viefii noastre".
Tainele de ini;iere cregtin6: Botezul, Mirungerea gi Euharistia hebuiesc administrate impreund,
Botezul fiind ,,nagtere din nou la viala in Hristos", Mirungerea - ,,int6rire in viala cea nouA itr
Hristos", iar Euharistia - ,,unire cu Hristos". Ele sunt Taine unice in via[a omului, de aceea orice
omisiune de rugiiciune sau act ca fi pdgubitoare pentru primitorul Tainei.

Canonic, unica practicd de administrare a Botezului, pentru cazuri obignuite, este intreita afun-
dare, care exprimd tainic ,,moarte Si tnviere tmpreund cu Hristos" (Rom. 6,3) ,na$tere din nou la
viald in Hriskts". Parinlii parohi sunt rugafi sd procure cele necesare pentru botezul prin afundare
qi sd respecte aceasti practici dintotdeauna a Bisericii.
,,lconomul" care nu-gi indeplinegte cum se cuvine slujba sa igi va pierde,,iconomatul" in fafa lui
Dumnezeu.
3. Grija pastorald fald de credinciogi incepe prin cunoaqterea directi a nevoilor gi suferinfelor
acestora, {inute in evidenfd la oficiul parohial. Bolnavii trebuiesc vizitali periodic ai pregatili
duhovnicegte la casele lor, in spitale sau in orice oficiu de asistenfd social6. Cei sdraci sau in
necazuri trebuiesc ajuta{i de intreaga comunitate, spre a nu fi pradd ugoard ,,cumpdrdtorilor de
constiinld". Nddajduiesc cA toate aceste deziderate deja fac parte din activitatea curenti a preofimii
noastre qi a drepcredinciogilor cregtini.
Vd chern pe toli fiii duhovnicegti, incredinfa{i mie spre pdstorire, si pistra{i toate r6nduielile
dumnezeiegti privitoare la post 9i ruglciune.
Numai cu aceste doui arrne vom putea birui uneltirile vrijmagului ,, pornite asupra noastrd cu
vicleSug" Si ne wtm putea apdra de ,, lupii cei rdpitori", care atacd turma lui Hristos.

Doresc din toatl inima si-mi exprim Uu"r.iJ pe care o simt de fiecare dati cind vid sfintele
biserici bine ingrijite gi infrumuseJate. Acest lucru aratii dragostea gi respectul fafii de Dumnezeu 9i
de cele sfinte, dovedite de credinciogii nogtri, jertfelnici 9i atagafi Bisericii lui Hristos. imbr6cali in
haine de sirbitoare, cu sufletele pregdtite pentru rugiciune $i comuniune cu Hristos, credinciogii
nogtri - copii, tineri qi vdrstnici - prezenfi in sfintele locaguri, in frunte cu preofii lor, formeazi
Biserica cea vie, pe care Mintuitorul a sfinfit-o cu Scump Sdngele SAu. VE indemn pe tofi si luafi
 217
parte cu credinlE gi evlavie la slujbele dumnezeiegti, pentru ca harul lui Dumnezeu si lucreze in
via{a noastrE, ficindu-se mai buni, mai ribdAtori, mai iubitori de Hristos gi de aproapele nostru.
Aqtept cu mult6 bucurie sd ne intAlnim in bisericile dumneavoastr5, iubifi frafi preofi gi drept-
credinciogi cregtini, pentru ca sd ne intdrim in credinfd gi sfl ne rug5m unii pentru al{ii, ca Dumnezeu
s6 ne dea putere sa ne implinim fiecare misiunea sfintii de fi ,,martori ai invierii lui Hristos" (cf. Lc.
24,48), prin cuvintul qi fapta noastr6.
Al dumneavoastrd al tuturor, de tot binele voitor gi pururea rugetor citre Hristos.>

Din Foia diecezand,

Caransebeg, nr. 8 / aug 1996,p. I -2.

29. CuvAnturea lui Neagoe Basarab la a douatngropdciune

a oaselor mamei sale, Neaga h Mhndstirea Curtea de Argeq

<Prea iubite Vlddica Macarie, cela ce egti cu mila gi cu darul lui Dumnezeu ales gi pus inaintea
noastra, de ne luminezi gi ne strllucegti ca razele soarelui, ca sii ne arali gi sd ne inveti calea lui
Dumnezeu qi nou6. Agijderea 9i voi, pdrinfi, care suntefi cu aceeagi milS ai aceluiagi Dumnezeu
aleqi, 9i egumeni din sfintele m6ndstiri gi lavre, 9i pentru dragostea lui Hristos afi l6sat hrana vea-
cului acestuia 9i afi poftit sa dobAndili fala lui Dumnezetceabund, gi s6 ajungefi viafa cea de veci.
Dumnezeu, care este mult milostiv gi bun, si vi dea dupi mila Lui, sd nu se lipseasci pofta voastri
de cererea Lui. $i voi, preofilor 9i slujitorii Bisericii, care slujili slintelor mdniistiri, sd primeasci
Dumnezeu pofta gi ostenelele voastre qi si inflorili in cer in veci ca crinul. Asemenea gi voui, boieri,
mireni, bogafi gi siraci, barbali 9i femei, c61i dorifi sr dobAndifi mila de la Dumnezeu. O, bunul meu
pirinte, vlidici Macarie, 9i voi, iubitori de Hristos, cinstifi egumeni, Ei voi, fra{ilor preofi gi
poslugnici, care totdeauna liudafi pe Dumnezeu, aqijderea qi voi toli cdfi suntefi buni slivitori
cregtini qi vi chernafi rnireni gi aduceli laudd lui Dumnezeu in toatd vremea, si dea Dumnezeu sa nu
se desparti slava Lui de la voi. Ascultali-mi gi pe mine, ticilosul, cu u$urare gi cuvintele mele le
auzili qi le primili lhrd dos6dire, ci am sd va spun un dor al inimii mele foarte amar gi cu foc Ai sd
md iertali intr-acest ceas zic6nd pufine cuvinte citre oasele maicii mele, ci, Ihrd de ierticiunea voas-
tri, nu voi putea griii.
O, maica mea qi nflscEtoarea mea, ia gi tu iert6ciune de la pdrinli qi de la fra1i, cA voi sa incep a
grdi catre tine, cu multe lacrimi gi cu grele gi nenumdrat suspine, ci te rog sd mii ascul{i cu dragoste,
cd voi si indrdznesc sd fac orafie citre oasele tale cele ostenitoare!
O, rnaica rnea 9i dulceala inirnii mele qi roaba Dumnezeului meu, cdta dosadi ai avut pentru
mine, fiind multi vreme insircinati cu mine, ziua gi noaptea, gi incd nu numai ziua gi noaptea, ci in
toati vremea gi in tot ceasul ai fost ins6rcinatl qi impoviratl cu trupul rneu p6nd la vremea ce-[i veni
porunca lui Dumnezeu sI mI nagti. Atunci, o, maica mea, atdtea griji gi sc6rbe ai avut, c6te ai avut
9i la moarte! Deci, cu porunca lui Dumnezeu, adaose Sfinfia Sa fie via!6 gi mie nagtere. $i dupa
aceea, incl mai multe ostenele gi scArbe ai petrecut pentru mine, cAt stau gi eu de m6'mir de
mullimea lor gi nu pot sa socotesc Ai si numir ostenelele tale cAt te-ai ostenit pentru mine! $tiu pe
albini ci se ostene$te qi ea mult, gi niciodatE, de dulceala florilor, nu se poate satura de ostenealii,
incet mi se pare ce ea este mai ostenitoare dec6t alte zburitoare. insa am socotit gi am chibzuit c6
aceea numai ziua se ostenegte, iar noaptea ea se odihnegte. Dar pe tine, o, draga mea maic6, eu te-am
gdsit mai ostenitoare decit ea, - pentru ce? Pentru ci albina noaptea se odihneqte. Asemenea gi alte
pisiri ale cerului toate, gi pegtii din fundul marii, toli atunci se odihnesc; iar tu, maica mea, nicio-
datd n-ai avut odihn6, nici ziua, nici noaptea, nici micar un ceas, nici te-ai sAturat vreodati de oste-
neald. Pentru aceea, iubita mea maic6, te numesc pe tine ci ai fost mai ostenitoare decat albina $i
decdt pdsiirile cerului gi dec6t pegtii mArii.
O, maica mea, iar c6nd ai vrut sa te odihnegti de ostenelile tale, mare dor gi dragoste ai avut in
inima ta pentru mine. Atunci ai luat alte osteneli, mai mari gi mai multe. Eu eram inaintea ochilor
tdi mai luminat decdttazele soarelui qi niciodatl n-ai avut inaintea ochilor tii alti lumini mai lumi-
noas6 dec6t pe mine, nici inima ta n-a avut alti avufie mai dragi decAt pe mine. Drept aceea, o,
218
maica mea, qtiu cI inima gi ochii tf,i p6na la moartea ta nu s-au putut setura de mine gi de vederea
mea. $i atunci nu mi se int6mplp sd fiu cu tine, ca se se sature ochii tEi de mine qi eu, fiul t6u, sii iau
iertare gi blagoslovenie de la tine. $i poate pentru cA n-am avut eu dragoste din toati inima cdtre
tine, n-am ajuns si fiu la moartea ta, ca si se indulceasci inima ta de mine, daci in vremea viefii
tale nu te-ai sAturat de dragostea mea, ci inc6 gi la rnoartea ta fi-a rlmas inima aprinsi de dorul 9i de
mila mea gi ochii t5i nu s-au saturat de vederea mea. De aceea, mi se umple sufletul de intristare,
c6ci am rimas lipsit de tine, qi apoi am cizut in mirare mare gi nepricepere gi nu gtiu in ce chip voi
putea face odihni sufletului meu, pentru ce nu am fost la moartea ta
Deci, unii mi-au spus cA te-au intrebat: ce vom face pentru sufletul tiu, dupd moartea ta? Iar tu
ai zis: Fiindca inima mea niciodatd nu s-a putut situra de dragostea iubitului meu fiu, a lui Neagoe,
de aceea qi eu acum imi pun toatd nidejdea sufletului meu qi zic: cum m-am nevoit 9i m-am ostenit
eu pentru dAnsul, aga doar se va osteni qi el pentru sufletul meu.
De aceea, eu, maica mea, daci am atzit porunca gi invifdtura ta pe care le-ai lisat pentru mine,
pentru ostenelile tale cu care te-ai ostenit pentru mine, gi eu inci md voi osteni pentru tine qi pentru
dragostea cu care m-ai iubit. $i eu incd voi iubi sufletul tiu qi-mi voi aduce aminte de piicatele mele.
beci, maica mea, eu, cu firea mea, nu aflu alt ajutor mai imbunAtafit 9i mai milostiv decAt pe
Maria Preacurata Fecioari qi maica lui Iisus Hristos Dumnezeul nostru cel viu, pentru ci de la d6nsa
au fost toate milele gi bunAt{ile qi citre dAnsa am strigat gi am zis: O, Preacuratd stipinii, maica lui
Dumnezeu gi preabuni ajutiitoare, care egti aleasd din toate neamurile, ci numai pentru tine iqi
intoarce Dumnezeu fafa Sa intru bunatate cdtre noi, robii Sii. Pentru tine ni s-a deschis Impdr6lia
Cerului, pentru tine ni s-a d[ruit hrana raiului; pentru tine, iadul a fost robit 9i satana ru9inat; pen-
tru tine am fost izbevifi din legdturi gi din putrejune 9i din temnilele iadului. Tu egti calea vielii qi
pentru calea ta au c6qtigat to{i drepfii imperafia Cerului. Tu egti vifa cea adevtrratd, care ai {hcut nouii
itrugurele cel copt, din carene-Jcurs b5utura mintuirii, care este mai dulce dec6t mierea 9i dec6t
faguiele. Pentru iine au fost dugi dreptii intru imparafia Cerului. Tu eqti masa cea dreaptd qi curat6
.ui" ,"-u adus pAinea cea cereascI, din care au mAncat drep{ii gi au luat bucuria cea nespusii 9i
negriiti, gi pentru tine tofi s-au bucurat.
-Pentru
iceea, gi eu, maica mea, am cugetat ci doar am dob6ndi ceva bucurie de la PreaslEnta
Ndscdtoare de Dumnezeu gi ajutdtoarea cea bun6, cd noi toli din plcate suntem niscufi 9i iar69i
piicatului lucriim, iar pentru rrila lui Dumnezeu gi a Preacuratei Lui Maici doar nu te va lisa si fii
osebita de la fala Lui iea bunii. Cd pe mine a$a m-a dus firea Ei cugetul, ci Maica Domnului nostru
Iisus Hristos este milostivd citre tofi creqtinii care o iubesc.
Drept aceea gi eu m-am nevoit $i am inceput a zidi Sfinfiei Sale cas6 din temelie $i nu nA-
dijduiam ca si o isprAvesc Ai si o v6d sfiirqiti. Iar Preacurata Fecioari gi nevinovata Maici a mare-
lui imparat ceresc, ;a n-a bAgat in seamd pdcatele mele, ci a s[turat ochii mei de dorul ce doream qi
am vizut casa Ei gata gi sfiirgita. $i daci am vezutaia,m-am umplut de bucurie 9i slltiindu-mi inima
de veselie, am ziJin lauda ei: O, Preacurati Fecioari, Scaunul 9i lecaqul CuvAntului lui Dumnezeu,
fie numele tau hudat de acum pAnd in veci, cd eu, robul tiu, nu am nld5jduit si v5d pofta inimii
mele deplin, nici casa ta s{irgita. Iar dupd acea bucurie cu care m-am bucurat viz6nd casa ei slErqitd,
eu mi-am adus aminte de cuvintele tale, pe care le-ai poruncit la moartea ta, zicdnd ce-fi trebuie dupl
moarte s6 fac eu sufletului tau. Dar eu n-am gtiut ce lucru ar putea fi mai mare 9i mai bun. Aqadar,
am adus oasele tale ca s6 se ingroape in sfhnta casl a celei ce a nAscut pe Dumnezeu. Iar la aducerea
oaselor tale, eu, pentru pacatele -i1", iu. nu am putut veni ca se mI satur de dorul tEu, ci am trimis
in locul meu peiubilii mei fii Teodosie, Petru qi Ioan qi pe dragele mele fiice Stana, Luxandra 9i
Anghelina, ca m6car ei sE se sature de dorul oaselor tale, pentru cd ei ifi sunt fii qi {ie, dupi cum imi
sunt mie, gi pe care Dumnezeu i-a luat in cimara Sa cea cereasctr.
O, fiui meu, Petre, iati ca-li trimit coroana 9i diademele, pentru cA tu-mi erai stilparea mea cea
inflori6, de care pururea se umbreau gi se racoreau ochii mei. Iar acum stilparea mea s-a usoat 9i
florile ei s-au veqiejit gi s-au scuturat 9i ochii mei au rimas arEi 9i pirlili de jalea infloririi tale. O,
iubitul meu Petre! Eu gindeam gi cugetam si fii Domn gi si veselegti bltrdnefele mele oarecind cu
tinerefele tale gi si fii f,iruitor pimantutui. Iar acum, fiul meu, te vid zicAnd sub pdmAnt, ca. trupul
oriclrui sirac. Intr-o vreme imi erai drag, iar acum te-am ur6t; intr-o vreme imi era mil6 de tine, iar
acum nu-mi este mil6; intr-o vreme erai bogat, iar acum e$ti sirac; intr-o vreme, fiul meu, te vedeam
 2t9
pe pement, iar acum te vid sub p6m6nt. Pufini vreme te-ai aritat ca o floare frumoasd inaintea
ochilor mei gi numaidecAt te-ai dus sub pim6nt. Eu credeam si mi vezi tu pe mine sub pimAnt, dar
te-am vezut eu pe tine ingropat.
O, fitul meu, ciici nu mi acoperi mai bine p6m6ntul pe mine dec6t pe tine 9i mi lisagi la
batr6nelele mele, cAnd era vremea si se odihneascd de cdtre tine. Tu, atunci, n-ai nici o grijd de
mine, ci m-ai l6sat sd fie totdeauna inima mea arsil gi aprinsd de jalea ta qi ochii mei sE fie la
bdtrinelele mele tot plini de lacrimi, ziua gi noaptea. O, fiul meu, mai bucuros ag fi dat traiul gi zilele
mele, ca si fii tu viu. Eu ifi gntisem haine domnegti, ca si te imbraci cu ele qi si te impodobegti, ca
si veselegti inima mea 9i si usuci aceste lacrimi din ochii mei; iar acum trupul tiu se dezbracii de
hainele pe care i le-am gAtit gi se imbraci in pim6nt, dintru care a fost luat, dup6 cum zice
Dumnezeu: ,,Din pdmdnt eSti, Si iar tn pdmdnt te vei tntoarce". Iar sufletul t6u vede alte vederi qi
nu gtiu dintr-acele vederi ce va fi v6z6nd sufletul tiu; milostivi-se-va Dumnezeu s6-fi imbrace sufle-
tul tiiu cu mila Sa. Ci mi tem ca si nu lie sufletul tiiu ramas cumva nesltul de fafa lui Dumnezeu
pentru pdcatele mele.
insa, dup6 acestea toate, iat.i ci{i zic: Scoal6, Iitul meu, scoald, ci au venit qi oasele moagei tale
(bunicii) la tine, ca sd se odihneasci gi ele l6ngi tine, pentru ce 9i fie ifi este mumd ca gi mie. $i,
impreund cu ele, am trimis qi podoabele tale: coroana gi surguciul tiiu gi diademele. Si se puie
cununa gi surguciul t2iu la Pantocrator (m-rea din Muntele Athos), ca sd se inipodobeascl cu ele, ca
doar s-o milostivi Domnul Dumnezeu spre voi gi v-ar dirui cununile cele ce nu vor trece niciodatii.
Iar diademele sd se puie la vegmAntul Precistei, ca sii se milostiveascd spre voi gi sd vii acopere sub
vegmAntul ei la infricogata judecatd qi sd vd dea viafa cea de veci, care nu va trece niciodatE.
O, iubifii mei fii qi avu{ia inimii mele cea scumpi gi lumina ochilor mei cea strilucitoare, tu,
IEtul meu Teodosie gi voi, dragele mele cocoane, Stano gi Luxandro, acum muma mea gi moaga
voastri se ingroapi sub pim6nt, dupl porunca lui Dumnezeu. Sculafi-vE voi gi alergafi citre
induritorul gi st6p6nul nostru Iisus Hristos 9i citre Preacurata a lui Maicii gi, cu multi frica 9i
umilinfa, cuprindefi in brafe cinstitele lor icoane, pentru mumA-mea gi moaga voastra qi pentru
feciorii mei qi frafii voqtri gi ziceli aSa: O, Stapine Hristoase, impirate atotfiitorule, bunule 9i
iubitorule de oameni, Doamne qi Dumnezeul cel nemincinos, care ai zis cd ,,Pe cel ce va veni cdtre
Mine, nu-l voi goni afard",drept aceea gi noi, robii Tii, nu afldm decit pe Tine. Pentru aceea
alergdm citre Tine, ca sd ne miluieqti, insd nu dupi picatele noastre, ci dupl mila Ta cea mult6, care
nu o gtie nimeni de unde vine, nici o poate socoti. Ci noi, Doamne, suntem zidireaTa, ci nu l6sa,
Doamne, pe stramoa$a noastr6 qi pe frafii noqtri, fhptura m6inilor Tale, sE fie batjocorili de Satana,
ci-i primegte in cdmara Ta cea bunii, - nu doar ca pe nigte drep{i, ci ca pe nigte arga{i de cei mai
progti.
Pdrintele meu, chir Macarie, 9i voi, egumeni 9i preo{i, qi alli frafi c6{i va aflafi intru Hristos, tofi
pe care v-am rugat gi mai inainte si am iertare gi blagoslovenie de la voi, ca si fac pu{ini rugi citre
oasele maicii mele. Pentru aceea, cdl am putut pricepe dintr-o parte oarecare, eu am zis gi m-am
rugat, dar si vd fie fhrd supiirare ca sA mI rog cdtre Domnul nostru Iisus Hristos pentru sufletul
maicii mele. Ci de a9 fi 9i vrut sa ma rog mai inainte, eu n-am indriznit a grEi cuvAnt cdtre
Dumnezeul meu, cd sunt ingreunat gi insircinat de piicate; iar, cu ajutorul gi cu blagoslovenia voas-
tra, acum eu voi indr6zni a grni qi a ma ruga lui Dumnezeu, impreund cu voi, cu toti.
O, imparate atotfiitorule, Dumnezeul cel milostiv qi iubitor de oameni, citre Tine cad, Domnul
meu, gi Te rog pentru mielugeaua Ta qi muma mea; pentru mila Ta cea mare, si nu fie despdrtitii de
turma Ta, in prdplstiile cele ad6nci, nici si fie biruiE de fiarele cele cumplite qi nemilostive. Ci Tu,
Pistorul cel bun, o intoarce in staulul Tiu 9i o scoate din ad6ncul pripistiilor, gi o izbivegte de
Iiarele cele cumplite gi nemilostive, 9i o primegte in turma Ta. Cii numai spre mila Ta ne nidijduim,
Doamne Dumnezeul meu. Ci mila Ta n-are inceput, nici sfiirgit. $i pentru dragostea noastr[ Tu ai
IEcut cerul gi inci Te-ai lhcut gi fecior lui Adam, 9i pentru dragostea noastrd fala obrazului Tdu cea
dulce gi luminatii o ai dat spre lovire de palme gi spre scuipare gi ocard neamului jidovesc, celui
nemullumitor. Pentru noi ai statut la judecati inaintea Caiafei. O, frici gi minune, cum robul tedea,
iar impiratul sta in picioare! Cum Ana il batjocorea, iar implratul cerurilor se smerea! Pentru
dragostea noastrl, imp6rate Hristoase, ai l6sat cetatea cea cereascd gi Te-ai pogortt de fi-ai r6stignit
trupul pe Cruce in cetatea ovreiasci gi Te-au adApat cu o{et gi cu fiere. Pentru noi ai luat palme peste
220
obraz qi pitrundere de piroane. $i cAnd Te-au impuns cu sulila in coasti, f6rd de mil6, atunci
soarele
,-u ur"rnr, luna nu gi-a mai dat lumina ei, stelele cerului s-au intunecat, cerurile s-au infricogat,
p6m6ntul jin temelie s-a cutremurat, intuneric a fost peste toatii lumea, catapeteasma templului
s-a

spart gi pietrele s-au s{trr6mat.

' te-a vazut spinzurand pe Cruce, cine ar putea spune lacrimile curatei Fecioare 9i ale
U,
iubitului"ana
Tiu ucenic! Atunci s-a pogoret Arhanghelul Mihail gi cu Gavriil, cu Heruvimii cei cu ochi
mulli qi cu Serafimii cei cu cate iaie aripi qi nJputind si caute spre mullimea rlbdarii 9i smereniei
pen-
fale, ql-au acoperit fe{ele cu aripile lor gi se mirau 9i ei de at6ta rdbdare 9i smerenie ce ai aritat
sfintelor Tale patimi rtrstignirii Tale, au
t* ,.jir lar, pe urma, cali Te-ru iubit gi s-au inchinat 9i
qi crezut in Tine'
zugrdvit icoane, cinstitut 9i prea luminatu-fi chip, iar cA[i au fost necredincioqi n-au
au"verit citre icoana chipuiui Tiu gi impIrAt"..ul Tau trup l-au impuns cu sulifa 9i,
- o, minune! -
-a -;,
curses6nge, ca gi mai inainte.
;ffi;., i;p;;"Imeu, atAta dragoste gi patimi ai pus pentru noi, cit nimeni nu poate socoti
nici numSra milele Tale cate sunt, nici de c6nd s-au inceput, nici c6nd se vor sIhrgi.
dimpreund
Drept aceea, qi eu, nevrednicul robul Tau, care sunt mai pecAtos decitloli oamenii,
qi muma mea Neaga, qi cu zidirea Ta feciorii mei, ne inchin[m.-rastignirii Tale 9i
cu roaba Ta Ei
pentru noi, oamenii, gi slavim lnvlerea la,
ranelor impaiatiei Tale, pe carJle-ai rabdat pe Cruce
.obit qi fafa Satanei, cea scarnavl qi
Dumnezeul nostru, pentru ci printr-insa a fost iadul spart, Ei
spurcatd, a fost ruginat5, iar drepfii au luat viafa de veci'
' Yezi,,Iitul meu, Teodosie, cet este de bun Dumnezeu! Pentru aceea, cu nevoinfi cu
qi umilinfi,
nevinovatele rane
te scoale Ei te inchina lui Iisus Hristos, ci nu se cade si stea imparlteqtile,9i
qi al fratelui s[u, al lui Petru' qi
necercetate de noi; ci ia surguciul robului lui Dumnezeu, fiului meu
acopere cu el cinstitele .anJ ale Domnului nostru Iisus Hristos 9i si mi te
inchini, f6tul meu, qi si
Hristos, pentru muma mea moaga ta, Neaga, inc6 9i perilnr
,a.qi ,urru cea cinstit6 a Domnului 9i
*ini pentru fritiorii tii, pentru Petru, 9i Stana qi Anghelina, deci 9i pentru mine' fEtul meu' $i te
Ei
va si fie' Cd
roagi lui Dumnezeu sa te riiluiasca 9i sa-l ne miti ae tine 9i in a:e.st Y:lc, qi in cel ce
Dumnezeu este mult milostiv qi El insuqi zice: ,,Oricine va veni la Mine, nu-l
voi scoate afard"'
Pentru aceea Ei noi, citre nimeni altul nu ne intoarcem fe{ele, ci numai ciitre
indurarile 9i milele lui
ca doar s-o milostivi spre noi ne va da traiul qiviala Sa, care nu va trece niciodatS, ci va
Hristos, 9i
trdi in ani netrecufi 9i nesfrrqili. Amin.>

i n vol. Cuvintdri tJe tnmormdnture si pomenire

(din veacul al XVI-lea pdnd la i,850)'
retiplrite qi intovaraSite de note de N' Iorga,
Vilenii-de-Munte' 1 909, P'7 -11'

30. Cuvfrnt de Pogribanie

stealele pre cer,
<F. 37. Toate faptele catele pre lume, gi ceriul 9i p5mdntul, 9i soarele fi luna, 9i
pimint, numai cu cuvantul au dzis Dumnedzeu sd fie 9i toate
Ei copacii cei sterpi gi cei roditori
pre
den
- -nemici s-au IEcut.
o datd 5i cu trupul
Agijderea gi fierile qi dobitoacele, numai cu cuvintul au dzis s-au eqit toate cu
gill3li'cu sufletul. Pentr-aceaia cindu more iar69i cu trupul 9i cu-sufletul' iar cindu au lacut
zidit insugi cu mena sa' Dup6 aceaia au
Dumnedziu omul intaia au luoat lutu din pdmantu de l-au
cAniu moare omul trupul cum-$i iaste din pimintu iar69i
suflat suflet de viu iarfl pentr-aceaia
mearge la
mearge in p6m6ntu, iard sufletul cumu-i lucru cefescu qi de L Dum-nedziu
//38r iaragi
pre om, sA moar6, ce l-au {bcut.dintru intiiu pre om f6r6
Dumnedzau. $i nu c-au {hcut Dumnedzdu
pus in raiu intr-acel loc
morte, Ihrd boal6, curat m.a de pacat" bun^, direptu cu toate daruit 9i l-aui
puterile lui. ba qi David proroc ai-np6rats5 minri de at6ta cinste
frumos gi dulce qi toate plecate suptu
pre insd cu marirea gi
ce-l cinsti Dumnedziu gi arir", Oournn", ce iaste omul //38v c6-l pomeneqti
dobitoacele plm6ntului qi
cu cinste il incununagi pre insu. Si toate le plecaqi suptu picioareie lui:
le
p.qiil *a*i, 9i inca 9i fierile rnunlilor, qi pasirile vezd;hului. Toate aceste plecate 9i ascult6toare
 22t
dedegi omului. Iubitore de omene Doamne, pufin cd iaste mai mic omul decdt/l39r ingerii toate-i
deade Dumnedzdu pre voia omului. Prespre toate pusdqi impirat. Iari dac-a gregi omul 9i c5lcd
invdfdtura lui Dumnedziu, de-ci-i cidzu in toate bolele qi in toate neputenfele gi fu os6ndit de
DumnedzEu se moarA; qi intr-insul tot rodulu noi tofi. Cd moartea alti nemice nu iaste, frri numa
plata pdcatului ll39v qi slmnul osAndii lui Dumnedziiu, care iaste pre tot rodul omenescu. Morte iaste
o cale pre care petreace toattr firea omenescd; moartea de impSrat nu-i fric6, de domni nu sA teame,
de boiari nu si siiagte, de betreni nu si stideagte, pre frumuseafe nu cauti, tinerea(ele nu le cruf6, ce
prel/40r to{i vine intr-un chip gi mortea nu iaste rea. Ci dzise Iov cA moartea iaste odihna omului,
ci treace din trudi in odihn6, din scribi in bucurie, din valuri in liniqte, di-ntunearec in lumini; de
iaste omul bun qi direptu, el sii duce de-qi ia plata din mdna lui D(umnezeu), iar de iaste picitos el
sii pirAsea$te de facerea ptll{}vcatelor. Mortea iaste o mutreire dintr-aceastii lume ciitrd a doa lume.
Morte iaste o poart6 frrE de care nu poate intra nime, nece petreace dintr-acea lume treciitore cdtr5
viiata cea netrecatoare. Pentr-aceaia omul mortu il petrecem cu cEilt5ri dumnedzliegte, de ar6tim ca
mullEmim lui Dumnedzdu, cu ve$mente albe il inbracam mortul//4lr lnchipuind innoire ve$mantu-
lui celui {br6 de morte, cu lumini qi cu ficlie il petreacem de ar6tiim cd di-ntunearecul acestii lumi
se duce in lumina lui Dumnedziu. Cu fala cetre risarit il ingrop5m de inchipuim invierea, cA cum
apune soarele qi iar risare a$a $i mortul il punem in pdmintu gi iari sE va scula. Pentr-acea noi cre-
dem cE va fi inviere, ll4lv deci sE nu plIngem mortul preste mesure, cA celace n-are nedeajde si
imvie, aceluia i si cade si plEngi pngdnii cei necredincioEi mo(ii s6i. IarE noi s5 creadem ce va fi
inviire, cI va veni un ceas cf,ndu vor audzi mo(ii glasul fiului lui Dumnedziu. $i ceia ce vor audzi
vor invie cum dzice Si lsaria/ l42r proroc: invie-vor mor{ii qi sd vor scula ceia ce-i ingropi. Deci pen-
tru cii sI vor scula mo(ii si nu facem lucruri schimosite pentru mo4i. SA nu ne rumpem veqimen-
tele, ce mai vlrtos inirnile, cd gi pre noi ne agteaptd acesta morte; sd nu ne zgiruem obradzele gi sd
nu ne rumpem pirul, sd nu cumva facem necredinfd invierii; si nu grlim cuvinte degarte spre
Dumnedzdu, s6/142v nu cumva stricdm noa insimiituinla noastrd de veri si agiuti mortului, ce si
mulliumim lui Dumnedziu celui ce o au murit pentru moartea lui di milostenie. intr-aceaia cale, du
lumin6, {E leturghie, pentru dinsul. Si mergem, si vedem $i se petreacem mortul mainte pene nu ne
petrecu qi pre noi allii. $i si ll43r vedem lucru minunat ce iaste in gropi. Putea veri si spui carele
iaste imptrrat gi carele-i rob qi carele-i frumos gi carele-i grozav, carele-i tdnir, qi carele-i bitrdn, gi
carele-i bogat gi carele-i sIrac, carele-i de rudd mare qi carele-i de rudi micii. Au nu-s tofi lut, au nu-s
toli {drani, au nu ne mininci pre to{i viermii qi pdm6ntul, ll43v maicatutoror? O, mare gi mic lucru!
Unde-s ochii cei negri gi frumogi cd s-au inchis? Unde-i pdrul cel des qi pieptiinat? Unde-i fafa cea
rumAna gi frumoasd cd s-au schirnbat gi a ponegritu? Unde-s podoabele hainelor cu carele si infru-
mugea trupul gi si mindriial Unde-i ll44r limba cea vorovitoare, cd s-au legat qi-au tdcut? Deci
vedefi lucru cu obidi qi plin de spaimi. Vede{i 9i vi intrista}i gi de picate vi pirisi{i. Vedefi, 9i unul
altuia nu zavisturefi. Vedefi, 9i poftele lumii si ur61i. Vedefi trup mortu &nc6ndu, iarl sufletul s6
grijegti pre calea aceala carellMv n-au mai clldtorit, nici ddnioari cdt colo va vedea alta lume, alt
lnpirat, alta suire, alte lucruri, carele-i nici diiniiuard nu le-au mai v6dzutu. Pentr-a numai si grijim
cum vom da rdspuns cine de pacatele sale. Deci gi noi cregtinii gtim ci ni-i a merge pre aceaia cale;
deci sI agiutorim mortul ll45r cu ruga cdtrA Dumnedzlu. Deci sE dzicem, Doamne, cela ce biruegti
cu morfii qi cu vii, ripausadzi serbul t[u carele acumu au vrut de l-au luat din ceastI lume!
Odihnegte-l Doamne in locure cu lumin6, Ihri intunearec, in locure cu luminii, in locure cu pace gi
ftra griji, intru ceata direp{ilor tii, in hrana svinfilor intru veci fiel/45v alegilor tiii, in cu(ile celea
de veci, intru ldcagurile'cele nerisipite, intru inp6rafiatacea dumnedziiasci, unde nu-i grija nici
scdrbd, nice suspini, nice lacrdmi, nice boale, nice moarte, numai bucurie gi veselie neincetati.
Pentr-aceaia gi duamneavoastri incd cerefi 9i voi l/46r ert6ciunire la Dumnedzdu. Sa ertafi gi voi pre
acestu rdpluzat de toate gregealele cite au gregit ca un orn in ceastd lume, ce au petrecut cu dumile
voastre depreunii gi dzice{i to}i Dumnedzdu-l iarte. Aqijderea de va fi gregit vru unuia de voi cu
lucrul sau cu cuvAntul, iardg sdJ ertati cu toatd inema ll46v Si cu tot sufletul gi dziceli tofi:
Dumnedzdu-l iarte. $i ci{i nu s-au tirnplat aicea la ingroparea acestui dul din ceastl lume iard gi
acesta cuvantu sd le spunefi gi aceia to{i s6-l iarte Ei si dzici Dumnedz6u-l iarte. Amin.>
YiieatTlT6 (1668). Mese{ea mai 9. pis(ah) vd sambita. Se se qtie.
BAR - Ms. rom.279,f.37-47; datat mijlocul sec.XVll-lea.
222

31. Antim lvireanul: Cuvdnt de tnvdldlurd iatd la prestevitea omului

<intristat, jalnic Ai amar si vede a fi rispunsul modii la om, de vreme ce Dumnezeu pe strimoqul
nostru Adam, pentru pacatul neascultilrii, l-au os6ndit spre moarte, zic6ndu-i: ,,Pimdnt epti 9i in
p6mint vei merge". insa de va sta negtine si ia seama cu tot dinadinsul socoteala aceii osdnde, 9i
illrgitul acelui rispuns a lui Dumnezeu nu o va afla si fie munc6 qi pedeapsd, ce mare facere de bine
gi mare dobinda. Pentru caci de n-ar fi hot[rit Dumnezeu moartea la om era str se fac[ riutatea
nemoarte gi picatul necurmat. $i pentru aceasta zice Sflnta Scriptur6 9i acum ,,ca nu cumva si
intinzd mAna sa qi va lua din lemnul viefii qi va mdnca qi va trii in veci".
Preceput-a(i pricina, cum ci dupa ce au m6ncat din lemnul ounoqtinfii 9i au ciizut in pdcatul
neascultaiii l-au oprit Dumnezeu sd nu carea cumva sI minince gi din lemnul viefii 9i va trdi in veci
gi si se fac6 rdutatea nemoartii gi va rdm6nea omul cu p6catul {ir'de moarte. $i apoi ce alti nevoe
mai rea qi mai cumpliti ar fi putut fi la ticilosul om, dec6t aceasta?
Drept aceia, mare folos gi mare dar gi milostivnicl vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu,
ca s6 rnoari 9i s6 se strice acest trup al picatului gi sI invieze la invierea cea de oblte alt trup'
duhovnicesc, Ihr'de striciciune qi fbr'de moarte; cE mare dob6ndi si face omului moartea, dupd
cum zice gi sfintul Grigorie Bogoslov, ce sA tae picatul, pentru ca si nu rdm6ie reutatea nemoarti
gi s6 face munca milost]vire i iubire de oameni. Pentru aceasta (s-au zis fn Scriptura): ,,Pimdnt eqti
ii in pam6nt vei merge". Pentru aceasta l-au scos Domnul Dumnezeu din raiu, sd lucreze pdmAntul,
dint s-au luat. Pentru aceasta i-au zis: ,,intru sudoarea fetii tale vei m6nca pAinea ta, p6nd te
" "u." in ptrmAntul dintru carele te-ai luat". Pentru aceasta s-au invilit cu foi de smochin.
vei intoarce
Pentru aceasta s-au imbrdcat cu imbrlc6minte de piei, care imbriciminte nu este alta, dupl cum zice
iariqi s{Entul Grigorie, ,,{ErI numai acest trup gras 9i muritoriu".
brept aceia, .acest trup gras", o iubitii mGi ascultitori, ca un tnrp al p6catului l-au dezbrlcat
astizi gi l-au aruncat la piim6nt ca o haini veche qi stricatd.
$i acest fericit riposat, fratele nostru (cutarele) s-au dezbricat, zic, de trupul acesta, qeltru
c.1

se se imbrace cu altul, firi de stricaciune, au l6sat licaqul cel pimi)rtesc pentru ca sa cAqtige alt
l6caq, in ceruri, precum mirturisegte fericitul Pavel, zicand: pentru ci qtim cf de si va surpa casa
nou#e plmAnteasca a trupului, avem zidire de la Dumnezeu case vecinicl in ceruri, neficuti de
mAne. $i de vreme ce petiecem fericitul lui suflet in miinile lui Dumnezeu, cu adunare de preo(i
cuciamici, cu mulgime de.cregtini credincioqi, cu c6ntiri sfinte, cu frclii aprinse 9i cu t6mAieri 9i cu
toate alte slavoslovii qi podoabe luminate.
Dintr-aceast6 nagtere s-au n6scut astizi gi sufletul cel curat al acestui fericit frate (cutarele) ce
au murit. $i de vremi ce g-au dat obgteasca datorie, dup6 rAnduiala cea cregtineascl gi-l petrecem-la
groapi gi sa desparte de noi dintr-aceasti viafi, pre caiele nedajduim qi noi sEJ vedem in ceialalti
ii"F, tr"Uuiulte s6-i dam cu tolii o iertdciune gi mE rog sii zicefi cu tofii,.din tot sufletul vostru:
poate
Dumnezeu si-l ierte. De vreme ce au vieluit ca un om gi au petrecut cu noi intr-aceast?i lume,
c6 va fi amir6t sau va fi scdrbit pre cineva, sau cu cuvintul, sau cu fapta 9i pentru aceasta iari s6-i
zicem: Dumnezeu si-l ierte, cici aceasti cAletorie iaste si o facem cu tofii. $i pentru ca str putem
c6gtiga gi noi, dupa moarte, aceasti plati a iertaciunii de la cei vii, pentru aceasta sii zicem 9i a
treia
oara:-Dumnezeuia-l i"tt" gi pre noisa ne miluiasctr, ca un bun 9i iubitoriu de oameni' Amin'>

\n vol. Didahii' Editura Minerva,

Bucuregti, 1983, P. 174-175'

32. Protopop Petru Maior: Propovedanie laingropdciunea unui cregtin

,,latd scotea Pe un mort, fiul

unul ndscut al maicii lui" (Lwa 7 , 12)

<Singurd legea cea cre$tineasc[ a fost aceea care i-a inv6{at pe oameli taina cea mare de a se
folosi, picum si cuvine, de moarte. inleleplii cei de demult se deosebeau foarte mult intre ei in ceea
ce priveqte problema morlii, de vreme ce unii nu se gindeau deloc la moarte, allii se
g6ndeau la ea
 223

in mod gregit. Unii igi inchipuiau ci moartea este un lucru nevrednic de duhul omului, socotind-o a-
fi una din grelele silnicii ale firii, la care nu meritl si gindegti, ba inci a cirei pomenire este
intristdtoare foarte, gi de aceea o izgoneau cu totul din mintea gi din g6ndul lor; allii credeau ci nici
un alt gind nu este mai vrednic de un Iilosof ca gindul la moarte, de aceea singuri moartea pururea
gi in toati vremea era finta gi scopul cugetelor gi privirilor lor. Iar toate sfaturile lor filosofice inh-un
slhrgit lIcea ca, ripi{i de slavi degarti gi ingimfafi, sE nu considere in nici un fel moartea gi era chiar
meritoriu ca mai inainte de vreme s6-gi scurteze viafa, fie cu otrav6, fie cu sabia sau in alt chip. Deci,
unii nu se gindeau deloc la moarte, alfii nu se temeau deloc de moarte, 9i unii qi a{ii fiind, insii, cu
at6t mai nebuni cu cit mai inlelepli se socoteau a fi. Dar legea cregtineasci, care este adevirata
filosofie, ne inva{i cd infelepciunea cea adevirati este sd qi gAndim la moarte gi si qi ne temem de ea.
Este dar o lipsa gi in a te gAndi la moarte gi in a te teme de moarte. A gdndi la moarte, fira a te
teme de ea, este lucru pdgAn; a te teme de moarte, IErd a te gAndi la ea, este lucru dobitocesc; iar a
9i gAndi la moarte qi a gi te teme de ea, este lucru creqtinesc. Lua{i aminte!
Jale este, temdtorilor de Dumnezeu ascultiitori, cd micar cA nu este lucru mai de lipsa cregtinu-
lui decAt a se gAndi la moarte, totugi nici un lucru nu este la care sd ne gflndim mai pufin, ori tineri,
ori bdtr6ni, ori drep(i, ori pdcfltogi. Tinerii cred cA moartea este a$a de indepiirtat6 de ei, incit soco-
tesc o ru$ine pentru v6rsta lor sd-gi aducd aminte vreodati de ea. Bdtr6nii , vizdnd-o aga de aproape
de ei, se nevoiesc in orice chip ca micar cu gindul si o depiirteze de la ei. Cei drepfi, qezind ci
moartea care indeobqte este pedeapsa pdcatului, nu este pentru ei, o izgonesc Ai ei din minte. Mai pe
unna, picatogii neputAnd suferi groaza ei, pe cit pot, ii gterg pomenirea gi astfel nici unul nu afl6m
care sE se gAndeasc6 la moarte.
Ci degtepta{i-v6, cregtinilor, degteptafi-vn! Ca tinerii trebuie sE se gdndeasci la moarte, pentru
ca si nu fie vlrd de veste lovili de ea; trebuie si se gindeasca gi batrdnii, pentru ca sd o a$tepte
pregatif; drepfii, pentru ca sa se {ini in darul lui Dumnezeu; pdcitoqii, pentru ca sd se gribeascd a
se poctri gi astfel vedem cd nu este nimeni pentru care moartea sA nu fie un necurmat indemn gi prea
puternic bold spre lucrarea faptelor bune gi vrednice de mAntuire.
intre celelalte prea multe rdtiiciri care s-a obignuit vrAjmagul mintuirii noastre sd le semene intru
inimile cregtinilor, una dintre cele mai mari gi mai vdtiimdtoare este aceetcA ne Ibgiduieqte viafii
lungd. Pentru ca sA ne trezim din aceastd vicleand gi inqelitoare n6dejde, este destul sd ne intoarcem
ochii cltre acest t6nir pe care in cea mai verde gi mai mindrii floare a tinerefelor il vedem stins
inaintea noastra; vedem fafa lui cea frumoasl vegtejitii, ochii lui cei veseli intuneca{i qi lipsifi de
vedere, tot trupul fird simfire. Adevirat, fralilor, riiu se inqeali cel care gindeqte cd moartea {ine
vreo socoteal6, ci adicd int6i se iaviala celor batreni gi apoi a celor tineri.
Izvorul ingeldciunii acesteia se nagte din dragostea viefii de aici, care ne face sa nu ne uitim la
cei care mor in vdrsta cea verde, ci numai la aceia si ciutiim, pe care-i vedem cd au ajuns la ad6nci
b5tranele, de unde lesne ne plecim a niddjdui cd gi noi vom ajunge la aceeagi bitrdne{e. Ne
Ihgdduim dar noud ingine o viafd lungii. De ce? Pentru ci o poftim; gi intru aceasta cea mai mare
parte a oamenilor se afld pe urm6 riu ingelat2i. Nu ne aducem aminte, ticiloqii de noi, nu ne aducem
aminte cI oamenii fiind cu tofii muritori, mor qi bltrAni gi tineri, ba incd mai mulli mor tineri, dec6t
bltrini, de vreme ce mai pulini se vid pe lume bltr6ni dec6t tineri; nu ne aducem aminte cE pufini
boalI, o int6mplare {hr6 veste, cind nici nu gindim, ne rdpe$te viafa. $i unde se duce sufletul acela
care attita a fost f6ri griji qi nebigitor de seamii gi leneq in privinfa mdntuirii sale 9i gi-a,petrecut
zilele sale in dezmierdari? Unde se duce acela? Singur Dumnezou gtie!
Cu dreptate se intAmpli acestor oameni {ErE de grij6 ceea ce li se intlimpli celor care pornesc cu
corabia c6tre Indii, unde se poveste$te ce este mult aur. V6zind ei ca doi sau trei neguf6tori s-au
intors de acolo bogafi, nu se gindesc la muili altii, Ihre de numir, care au pierit intru acelaqi drum,
sau prin rdzmeilLsau prin sfdrimarea corabiei, sau prin boale, sau prin netocmirea viizduhului. F6rii
sa le pese de acestea, Ji vor sA se vAre in primejdie, aleg6nd mai vArtos sd urmeze pilda cea noroci-
t6 a Celor doi sau trei care s-au intors bogafi, decit sI se ingrozeasci de vddita primejdie a celor
mul1i, care au pierit. Ce nebunie poatii fi mai ciudati decdt aceasta? Mai mare cu adevirat 9i mai
sllbatici este nebunia celor care vizAnd mii de mii de oameni murind in floarea tinerefelor, nu se
tulbur6 cu nimic Ai vdzind cd unul sau doi au ajuns la bdtr6nefe, cu semefie cred cd qi lor li se va
intimpla aga gi se dedau veseliei, ospefelor cele necuvioase ale acestui veac ai intru acestea chiar
224

moartea cea nea$teptati ne intempine, ne impresoartr, ne cuprinde $i, ceea ce e mai riu, dupi moarte
vine os6nda.
Nimica nu este cu adevarat mai ingeldtor pe lume decdt moartea, qi totugi la nimic nu ne
incredinfam a$a tare, precum morfii. Cine ar fi zis sodomenilor gi gomorenilor ci va ploua foc din
cer qi-i va face cenugl (Facere, cap. I 9)? Cine ar {i zis israilitenilor ctr ospitAndu-se ei, qi fiind inc6
mincarea in gura lor vor pieri (Iegire, cap. 32)? Cine ar fi zis Izabelei ci va fi aruncat6 dintr-un turn
inalt gi-qi va rupe grumajii (lV Regi, cap. 9)? Cine ar fi zis lui Aman cE-;i va s{irqi zilele sale in
furci'l (Estera, cap.7)2 Cine ar fi zis lui Avesalom cE va rimine spinzurat intr-un ram de copac (II
Regi, cap. l8)? Cine ar fi zis lui Baltazar cd i se va scrie judecata morfii la osp6f (Daniel, cap' 5)?
Cine ar fi zis lui Faraon c6, cu toata oastea lui, va r6m6ne inecat in Marea Roqie (Iegire, cap. l4)?
Cine ar fi zis lui Olofern ci, donnind el, o muiere slabA ii va tiiia capul (Iudita, cap. l3)? Cine ar {i
zis lui Sisara cI i se va infige un f6rug in timpla (Judecitori, cap. 4)?
To(i aceEtia niciodatd n-ar fi crezut ci in floarea tinerefii lor ii va lovi gi ii va cuprinde moartea
gi in mijlocul dezmierdarilor qi al norocirii lor, 9i totuqi le-a fost adeveritl aceasta 9i acum dintru
adflncul'iadului necurmat strigi ca moartea i-a intAmpinat cAnd se temeau cel mai pu{in de ea.
,,intAmpinatu-m-au greutatile mo(ii" (II Regi, cap. 22, 6).
Dai ce caut pild" vechi 9i indepdrtate, ca sa vn adeveresc ingeldciunea mor[ii? Trista 9i jalni-
"u
ca pildn este de fa16. Cine ar fi zis ci pe acest t6nEr, la aceasti virst6, il vom vedea despirfit de viata
aceasta'l Ai fi crezut tu, obidita 9i jalnice maic6, cE atunci cind va implini fiul tau aceasta pulina
m6surd a viefii sale il vei jeli? Crezut-afi voi, toate rudele, prietenii, cunoscufii lui, crezut-afi voi cd
astizi pe acest tdndr il vefi petrece la groap6'l Nirneni cu adevirat nu ar fi crezut aceasta, qi totuqi
v6dit este ci de jalnica lui maic6, in cea mai frumoasI 9i mai veseld v6rstd cu vegnici despirfire se
desparte
-Pe
gi singur dorul lui in casa maicii sale rim6ne.
oamenii cei batrini, e drept, nu-i ingeali moartea, dar ii inqeali dragostea de viati, care ii face
ca putina via{6 ce le mai rimdne de triit in aceasti lume sE li se par6 o vegnicie, incAt, fiind aproape
de inoarte, ei ramdndnd lipili de lume ca gi cAnd niciodatii n-ar trebui si plece de aici. $i cu adev[rat
arn veziu/' cii mai greu lucru este a intoarce pe un bltran la pocainfi, dec6t pe un t6nir.
Dar s-ar perea cA drepfii nu sunt datori s5 se gindeascd cu atAta nevointd la moarte, de vreme ce
se pare c6 ei nu au nici un motiv se se team6, fiind in darul lui Dumnezeu; ci tocmai acegtia trebuie
neincetat si se gindeascl la moarte, pentru cd singuri aceasta este mijlocirea ca si se poatii fine intru
nevinovd{ie. Dumnezeu, ca sI fin6 pe omul cel dintAi, pe strimogril nostru Adam, in darul Sdu, intru
care l-a zidit, nu afld rnai bunl cale decAt sal fac6 sd se g6ndeasci la moarte: ,,Dacd veli mdnca
dintr-insul, cu moarte veli muri" (Facere 2, l7).
Eu aflu in S{Enta Scripturd ci trei lucruri sunt cele care ne pot face sI pierdern nevinovdfia 9i
darul cel dumnezeiesc: intdi, pofta ochilor. A doua, pofta trupului. A treia, mAndria vielii. Atunci
cflnd gdndeqte omul cI va muri Ei trebuie, de vrea sau nu, sA se desparti de toate c6te sunt pe lume,
lesnelste a nu se lipi de nici un lucru al lumii acesteia 9i scurtimea vielii il face si simti 9i si
priceapd cdt de repede trec toate lucrurile cele pim6nteqti. Dacd tu, o, lacomule, carc zirta 9i noaptea
ie ostenegti qi te trudegti ca str aduni bani, ai socoti ci vei muri qi vei l6sa banii tai prada acelora care
igi vor bate joc de nesilioasa ta lf,comie, iar tu vei fi prad6 gi mincare viermilor, intr-un morm0nt
intunecat; dacd tu, zic, te-ai gindi la aceasta, multe din grijile cele cu necaz fi-ai scuti in viata aceas-
ta gi multe chinuri in cealalta. Gindul morfii risipegte iarAgi din inimd vipaia dragostei celei spur-
cate. CAnd cugefi cd, cur6nd, fala pe care tu o iubegti pitimag se va schimba intru putreziciune $i va
fi mdncare vieimilor, ugor este a micqo.a patima care cregte ftri infrinare pentru ea in tine. ln Sffinta
Scripturd aflim cd erau nigte popoare care nu se ruginau a se inchina la un trunchi, care avea o parte
arsd gi {icut6 cenugi: ,,lumaiati din el a ars in foc, Si s-au inchinat lui" (ls. 44, l9). Dar mai pulini
nebuni oare sunt cei care iubesc Ai se inchini la o frumusefe pieritoare? Aceea jumitate este mistui-
td 9i dupn pufintr vreme va fi pulbere gi gunoi, iar noi, nebunii, o iubim 9i ne inchinim ei! Agijderea'
slava cea d.g".ta r" strica prin gindul mo(ii. Cu ce ochi vei cluta spre cinste, spre dreg,itorii, spre
fati, c6nd i1i aduci aminti ca,1e vrei sau nu, acuqi vei Ii acoperit cu [6rini 9i vei fi cdlcat de
picioarele drume{i lor'l
Frumoas6 invi[itura da mai-marilor lumii acesteia acel intelept filosof, care fiind intre o
mulfime de oase goale de oameni mo(i, a zis: Unde este Alexandru cel Mare? Era aceasta o
 225
infeleaptii ironie privind degerttrciunea celor care se mAndresc cu ceea ce sunt ei gi nu cugetii c6 dup6
moarte asemenea sunt gi imp6ratul gi ostagul, asemenea gi bogatul gi siracul, asemenea gi boierul gi
plugarul! Adu-fi aminte de moade, 9i te vei smeri. Afari de orice indoiala este c6 mijlocul cel mai
tare $i mai puternic de a te fine in darul lui Dumnezeu este ca si-fi aduci aminte adeseori de moarte.
Insi dacd este cineva cu adeviirat dator s6-gi intoarcd gdndul spre moarte, acela este indeosebi
picetosul, de vreme ce aceasta este mijlocul cel mai puternic de a iegi din spurciiciunea gi din som-
nul picatului. Eu am viizut, spune Iov, oameni cirora le este cu neputinfi intoarcerea gi pocainla.
Filosul este atat de plin de mindria sa gi ingimfat incAt nu este cu putinfi aJ supune lui Dumnezeu.
,,cine va spune tnaintea felei lui calea lui? " (lov 21,31); bogatul este at6t de cuprins gi stipAnit de
aur, inc0t nu-l pofi face si-l cunoasci pe Dumnezeu cel adevirat: ,,Cine va spune tnaintea lui calea
lui? ". Cuwarul este aga de cufundat intru dezmierdirile lumii, inc6t nu-Ei poate ridica ochii si pri-
veascii la cer: ,,Cine va spune inaintea lui calea lui?". Dar ce? Nu este nici o doctorie care si-i poatii
trezi pe picdtogii acegtia? ii vom lasa oare sI piari intru orbirea lor? Singura doctorie este, spune
proorocul, si le pui inaintea ochilor lor moartea gi s6-i duci la morminturile cele pline de oase goale
gi reci, acolo li se vor deschide ochii qi se vor pociii. ,,$i el in groapd s-a clus $i peste mormdnt a
privegheat" (lov 2 I , 32). Pentru ci moartea ia de la pacat tot ceea ce are picatul pliicut in el, 9i de
la pocdinfi ia tot amarul gi greutatea. Adicd rnoartea arat5 cA dulceafa pdcatului este trec5toare $i
inEeletoare; iar pociinfa ne agonisegte binele cel vegnic gi nepieritor. Drept aceea de vom putea pleca
pe pecatos spre g6ndul la moarte, nu trebuie sE ne deznddijduim de pocf,in{a gi intoarcerea lui.
Iar cind te gindeqti la moarte, de ai vreo scflnteie de minte, nu e cu putinfi si nu te temi de ea.
Toate cite vin inainte de moarte, cite vin impreuni cu moartea, cAte vin dupi moarte, toate sunt pu-
ternice bolduri ca si o facd tare infricogatf,. i1i vine atunci in minte viata irecutf,, (i se pun inainte
toate picatele, gi cele mai ascunse, care ca nigte fiare silbatice igi rod inima. Te infricogezi de jude-
cata lui Dumnezeu, vizind dreptatea lui Dumnezeu ridic0ndu-gi braful ca sii te pedepseascii. Vezi
atunci muncile cele de veci, focul cel nestins aqteptindu-te, si te ardi firi sftrgit. $i e oare nevoie
de mai mult, Doamne sfinte, ca si ne temem, sI ne infricogam, sA ne ingrozim? Toate s-au adunat
impreund ca si ne facd si suferim o mie de morfi, atunci c6nd agteptdm una singurl.
Nu md face si tremur de fricd ci voi pierde averea gi bunetilile acestei lumi. Nu-mi sldbegte
inima daci socotesc cE trupul acesta va fi mAncare viermilor; nu imi aduce suparare qi durere cii md
voi despirfi de prieteni. De ag avea a me teme numai de acestea la moartea mea, m-ag alina intru
duhul meu gi m-aq ming6ia. Dar cind privesc la judecata cea infricogata, la care voi da seama cu
aminuntul de fir6delegile mele, care vor sta toate de fafi, ca si-mi munceasc6 mintea; cind md g0n-
desc ci nici o fapti, chiar cea mai mici, nu va sclipa sI nu fie pusi in cumpina dreptului gi neple-
catului Judecitor, cind imi umbla prin minte vegnicul foc nestins intru care, afldndu-mi moartea
intru picat, voi fi dat; atunci cu adevirat md simt petruns de frici gi de groazd; qi groaza mi s-ar
schimba in deznddejde, dacd sAngele lui Iisus Hristos, virsat pentru mine, nu mi-ar da ajutor qi vir-
tute intru inima mea deznddijduite.
Tu, Doamne, dupii dreptate ai hotdrAt ca moartea sd fie pedeapsa pdcatului nostru, nici de
aceastai prea dreapti judecatii nu ne putem t6ngui noi, p6cdtogii. Ci varsi frica acestei drepte pedepse
intru inimile noastre. Ferice de noi de se va impreuna cu frica aceasta gi dragostea, care cu nedez-
legatn 9i vegnicd impreunare sd ne impreune cu Tine. Amin.>

in v ol. Propovedanii lu ingropdciunea oamenilor morli...,

dupa edifia din Buda de la 1809, p.16-24.

33. Arhim. Melchisedec al Romanului: CuvAnt funebru

<Frafilor! Nu voi sii nu gtili voi pentru cei ce au adormit, ca sii nu vi intristafi ca $i ce nu au
nddejde; pentru ca de credem cd lisus au murit invieat, aEa gi D[umne]zeu pe cei adormili intru
Hristos aduce-va impreuni cu el."
Sf. Ap. Pavel in aceste cuvinte nume;te pe cei mo(i adormili. MAntuitorul Hristos tot aga s-au
exprimat despre fiica cea moarti a lui lair, zicind cd nu au murit, ci tloarme; iar despre Lazdr cel

15
226
aq se exprimi sfinlita scrip-
mort, au zis cetre ucenicii ,,Lazdr pretinul nostru au adormif'.Tot
sdi..

tur6 despre moarte in o *rlti-"

a. locuri, numind moartea somn, adormire,
care,
odihn6.
somnul se poate
mare aseminare cu somnul, pentru lrTlm
Aceasta pentru ce moartea afe Sa urmirim
in felul'sdu un somn indelungat'
socoti o mica inchipuire a modei, aqa 9i moartea este
aceaste asemanare gi s{hrqitul somnului 9i a mor{ei'

a organilor de lucrare a sufle-

-iu. Sornnul este o uffnare neaprrata a obosirei puterilor trupeqti,
I
prin aseminea repaos ele sd se
tului, care cer neapdrat ,a;;; ;;'incetare de la luirare, pentru ca
intr rapaos 9i lucrare'
Din f.iiu at presihimbare
repereazi gi lucrarea i.. ra'.. in..upd din nou. acest
preschimbare de
in u".u,t5 lume' Aceastl
intre somn qi tresvie, se compune tot girul vielei noasire tot timpul in zile 9i
*u."-u nututei, cartea disparte
reoaos Si tresvie este scrisl chiar in cartea aau
nopfi, in timpul lucririi 9i al repaosului pe
ca gi somnul; decit ea este cea mai de
Moartea de asemine este o urmare a obosirei puterilor, prin micul period
nu ie mai poate repera
urmd obosire, sau totala istovire a puterilor trupegti, care omului in
repaos statornicit in ,"iuiu'iiri"i pent u zitnica lir;;;;, fiind"a ui"* cursul lucririlor
de qi ce-l rdposat'
lumea aceasta s-au sftr9iq*pl;;;..* r'paosul acest
di pg u*,,a este indelungat
;;;;;u.iu, t in duhurilor, s6'une$te, sE generalizeazi in
nemaiav6nd de lucru ." lumea
"." siv6rgascd toate perioadele sale de lucrare pe scara
ideea omenirei, pe care,..ilrlL,.-" sa-gi
"qi.pta rapaosului universal, cind dupre cuvin-
generaliilor in carea ..t. i;;;;iti";.riirea, pina fu ilt"puf
va nimici, nemaiavind cine muri cu moartea
tul scripturei, cel mui de pe urmd vrdimus - mt)artease nou' .
cerul nou qi pimint
;;;;#i;d
*-;:i";:f;;rSr*" $i cand va'fiDqumne{zeu tatiil intru toate'
-- -^^-*
care timp natura repareaza
rornnul.ii, iruiul cel obosit amtne nesimfitoriu,in
puterileluiceleobosite;sufletulinsicuget6,simte'prevedeqiaduceamintedeceletrecute'
sale cele obicinuite' se
continu6 ocupa[iile
formeaz5 din lucrurile cunoscute feliurite obiecte noua,
in cursul ,r"Izilli,se intristeazi gi.de multe ori se spiimdn-
bucura de lucrurile cele bune, sivirqite lui nu este
teazd degrozdvia tupt"fo, ,ii" i sa infepg"aza inloati ur6ciunea lor, dacd conqtiin(a
""
"'""3it1" siu moral ce este format in,cursul
cuv6nt, sufletul in tirnpul somnului pdstreazr haracterul
ri.tuos in acel timp se_hrdnegte cu desoPeririle DqumnetzeeEtt
lucrurilor din timpul trezviei.-suh",ut parel nu este cu putinta oraqului
lucruri care
gi se transpoartii in tu,r,eu dlihurlio, i.ri"ite, vararO "u vilios insa pitrece
inima credincioasi poate a le simli' Sufletul
(sic) ominesc a le spune,
"i"ri""l
intru f6r'delegile sale si in periodul repaosului prt..ilor1,irp"Etii
p.."rry
:t::!:::, ftri de trup' nefiind

omul intreg, nu poate u rlhi*bu ceva din t'utuctt*l-oiiui"ci pastreazl^tl!'l d* prin lucrurile
inJelepfi, intimiatape^acest adev6r' c6
adic[ starea
sdvargite irnpreuna. Brt o our.*ure a barba{ilor ce am zis cd sI intAm-
u.tar"i-r"o"uf" a omului' Aceea
,orr*fri-..,. o i"ouna
sufletului in tirnpul
pla cu cel ce doirme, este o inchipuire a celui mort' rei, stihiile lumei vin
''- irrpuf u""l istovit lilip.it J"'"i"t6, rirnine nesirntitor, se trad6 putreziciur
trup qi aEa pe incetul el
a-gi lua inddr't pdrfile ,"1;:.; .ur. "i. uu fott.*"ttiiiiiiu
not*uttu aqelui
a se face oargcincl un trup nou $1
se disface din forma r. ;;;;;;;ia, trecnnd in alte forme spre
grdu urun"ut in p6m6nt,.carele de nu va putrezl
nestricicios; aici sa intariililu-il "r'g.aunpl de
o asamdni Apostolul cu disbricarea
rnai intAi, nu d6 rodul ,A;;i ;;r. Aceista Oirfu".ti-ui-pului
poate dis-
p6rti, nu se
de o hain6 veche, spre . ilur*"}t noua. Sufletul ins6, ca nematerial, nu are
a. u...u'.iloniiiua ,i.ulu sa gi dupi moartea trupului'
face sau a se strica, prin ur*ur" nici a muri;
adica sau fericita'
Aceasti vieafi este o icoani a vie[ei sale morale ".9 ""-p"i*t"ti1]iT:-:1.1]pul'
dupd o. vteala n"t"s]u':1:
dupe o vieluire virtuoas[ pe pirninl,.sau nenorocitE'
de trup, trecand in lumea duhurilor,
Dup6 inv6f6tura sf$*[,;fi;;;ici, sufletut, dupadispa4irea
sale din vieafi'
OEutn"t'*' iupa tut"' poti'-'.'-t
se supune giudecdlii ptrrintelui duhurilor
-
d.'p.d.up.a. Aceasta
"-Y
ni o l*"lt
au spus Mdntuitorul
bune sau rele, se rinduieSte la locul de fericire.uu dintre care pe Lazir dupi
Hristos in pilda despre sf6rqitul siracului Lazir qi a Uoguiuiuint*ilostiv'
pe bogat' dupi
il;;;i
lui Arrru.. aAica in ioJJ tun"trot celor fericite; iar
moarte l-au dus ingerii
ce aici pe pdmint au fost ingropat cu pompd *nur.,
i-uu i.i.is la locul de m.nc6; Fericirea sufletilor
lor in vieafa pimdn-
sfinte se cuprinde in privirJa virtulitor cucare 1*tllitn"J"Uit erin ::lilellle trepte de fericire
teascl; in privirea S*"i I" .ur. s]au invrednicit 9i
i, uit"ptarea a celii mai mari
 227
ce au a dobendi la giudecata cea mare de la sfrrqit, la care se vor aduna toate neamurile, dupi ce s6
va incheia istoriea omenirei. De aseminea nenorocirea gi pedeapsa sufletilor pacitoase, dupi moarte
se cuprinde in neputinfa de a se indulci de plicerile vilioase cu care s-au deprins in vieafa lor, in
neputinfa de a-qi forma alte pliceri noui, de a-Ei da alta direcfie, de a-gi schimba caracterul moral.
Caci dup[ moarte, 9i in iad, zice Scriptura, pociinfa nu este pentru cel inrautiifit. Pe l6ngn aceasttr
mare nenorocire lduntrictr se mai adaoge gi tristela locuinfei de pedeapsi gi previderea altor nenoro-
ciri mai grozave dupi giudecata viitoare, cAnd uga milostivirei Dgumnefzeeqti se va inchide pe
vecinicie.
3lea. Periodul somnului se sfirgegte cu invoiogirea gi intirirea puterilor trupeqti; simlirile cele
amo{ite de osebira zilei trecute, inboldite gsicf de prisosul puterilor recreate, de lurnina zilei ce se
ivegte, de natura ce s-au degteptat, deodat6 se degteaptii, se migcd cu o nou6 plecare citrd lucrare, cu
un nou period de vieafd.
Periodul rnorfei trupegti de aseminea se va slErgi cu o noud viea(i, cu o vieafi mai bun6,
duhovniceasci qi nemuritoare, cdci iati ce inva{i Sf. Ap. Pavel despre aceastl vieafi:
Trupul ce moare, zice el, se samini intru striciciune, adicl se arunci in pdm6nt ca un trup supus
putreziciunei; insli se va scula intru nestric6ciune; se samtrni intru necinste, scula-se-va intru slav6;
se samini in trup sufletesc, adici animal, scula-se-va in trup duhovnicesc, adicA de o substanfd sub-
til5, precum este natura ingerilor, carea si nu se mai poati strica precum trupurile aceste cum cA
aceasti fericiti sculare a trupurilor, aceasti vieafi noui duhovniceascS, {hr6 indoealA, va urma, ne-au
incredinfat insugi liul lui Dqumne{zeu Domnul nostru Iisus Hristos, prin invierea atAtor morfi
chiemafi de dflnsul la vieafS; iarii mai mult dec6t toate prin insugi invierea sa, carea este cea mai
mare minune din toate cAte cuprinde in sine Sf. Scriptura. Cu ea dovidea gsicf 9i Sfin1ii Apostoli
invierea rnorfilor la zioa cea de pe urmi a lumei, ca cu cea mai puternica dovad6, zicilnd cd, de
vreme ce Hristos au inviet, apoi El ne va inviea gi pre noi cu puterea sa cea Dumnezeasc6. Iari dacd
noi nu vom inviea, atunci aceste ar insemna ci nici El nu au invieat; iar daci El nu au invieat, apoi
digartd ar fi credin(a noastr6, digartA nidejdea. Noi am fi amAgi{i, am fi cei rnai nenorocifi oameni.
De aseminea, zice tot Ap. Pavel in cuvintele ce mai sus s-au cetit:
,,Cf, dacd credim ci Hristos au murit gi au inviet apoi D$umnefzeu $i pre cei adormi{i intru
Hristos aduce-i-va inpreuni cu EI, adic6-i va scula qi pre ei ca sI viefueasci in veci cu Hristos, in
carele au crezut, pe a ciruea invifiituri au urmat gi cu a ciruia gsict trup qi singe Dgumnefzeesc s-au
inpirtigit, precum insufi au zis: Cel ce mEn6nci trupul mieu gi bea singele mieu intru mine pitrece
gi Eu intru el; qi Eu-l voi inviea in zioa cea de apoi.
Iat?i, fra[ilor, pentru ce Sf. Scripturd nume$te moartea somn, iar6 pe cei morfi adormili; gi pe
acest temei Ap. Pavel, adresindu-se citre cregtini, gili s{btueqte a privi la cei adormili intru Hristos
cu nddejdea la invierea qi fericita lor pitrecire inpreunii cu toli plecufii lui Dgumnefzeu: ,,Nu vd
intristafi ca cei ce nu au nidejde", adici ca aciea care nu cred in invierea mo(ilor gi in vieafa
viitoare. De aceea in locul intristirii acei disniiddjduite pentru adormili, cre$tinul se cugete mai bine
cum gi el si se invredniceasci prin viafd inbunitEfiti a adormi intru Hristos, cdnd gifi va sosi minut
de pe urmii, ca aga sii se invredniceasci de fericita revidere cu tofi cei ce au adormit intru Hristos.
in acest chip dispirtirea noastrt de cei adormili va semina mai mult cu dispirfirea timpu ral6 de un
prietin ce-l petrecim cAnd purcede intru celetorie dep6rtatS, ming6iefi cu nedejdea de a ne revidea
cindva.
Aga priveqte biserica la tofi fiei sii pe cari-i petrece in vieafa cea neinbetrenitoare; aqa privegte
gi la rdposatul intru pomenire Vornicul Vasilie Pogor, ciruea acumu-i dim cea mai de pe urmi
frifasci sarutare in vieafa aceasta.
Cu adevtrratd vrednicile sale servilii in funcfiile statului, inci din fragida tinerefe pAnI la adAnci
bltrenefe, nu pot a nu l5sa un digert in inemile prietinilor, digert carele produce intristare pentru
perdirea unui birbat ce au lucrat in binele patriei qi cu gtiinfa unui om invifat 9i cu virtutea unui
cetEtan ales; legdturile acele dulci de prietenie a multor dintre noi cu riiposatul, rumpte deodati prin
moarte, nu pot a nu mAhni pe cei lipsili de prietinul lor; dragostea 9i'duioasa ingrijire plrinteascd
pentru familiea sa, rimas6 acum orfani, nu poat6 a nu sfZigiea inima sofiei, a fiiului qi a rudelor pen-
tru dispirfirea de iubitul inimei lor. Religiea insi, carea este veniti din ceriu, carea este mai presus
de toate legiturile pirndnteqti, gi cu carea trebuie cregtinul a conforma inima sa, ni zice tuturor: nu
228
vi-ntristafi pentru acest adormit, ca cei ce nu au nidejde; pentru ce qi voi cei vii nu ve-fi intrece pe
cei adorrnili; gi cd Dgumnefzeu pe cei adormili intru Hristos-i va inviea impreun6 cu dAnsul; Si va
veni timpul cdnd toli credinciogii impreuni cu Domnul vor fi pururea.
,,Fiicele Iirusalimuluil nu mf, plAngefi pe mine, ci vi pl6nge{i pe voi qi pe fii voqtrii". A9a au zis
Mintuitoriu Hristos de pe cruce sfintelor fimei, care plAngea moartea lui, acea nemeritata. Eu cred
ci aga zice gi sufletul acestui bun cregtin reposat in Domnul, cntre prietinii gi rudeniile ce pldng
impregiurul trupului ce zace mort. Nu md plinge pe mine! Eu am sivirqit carera gsicf mea pe care
ziditoriul mi-o au insemnat in lumea aceasta, eu am alergat stadiul viefei, eu m-am luptat in rdzboiul
lumei, eu am lucrat tot ce am putut pentru casa gi nafiea mea; puterile mele s-au sfEqit; am nevoie
de somnul cel de pe urmd; trebue sii-mi eu r6spldtirea ostinelilor, trebuie si md infdfogez inaintea
inparatului mieu, cdruea i-am slujit toat2i vieafa IhrI a-l videa, decAt prin credinfn. Prietinilor qi rude-
lor! nu mtr plAngefi pe mine; pentru ci aceste lacrdmi ale voastre sAnt nefolositoare gi mie gi vou6.
Ci mai virtos pldngefi pentru voi, carii avefi a vi lupta cu necazurile gi ispitele viefei; carii aveti a
inplini inca o mullime de datorii citrd patriea voastr6, ce lntinde mAnile in toate p6rtile ctrutf,nd
patrio{i sinceri gi adivArafi, gata de a face jertfe pentru ea; dator(i citr6 voi ingiv6, pentru mdntuirea
sufletilor prin credinfa in Hristos qi prin faptele acele evanghelice a neinteresirii, a dragostei citrE
aproapele, care duc la viea{a cea fericite inpreuni cu'Hristos gi cu sufletele fericite; datorif cetre
Dgumnefzeu ziditoriul vostru, carele v-au lhcut dupre chipul qi asemiinarea sa, qi aqteapttr de la voi
ca sA {iti pe pimint adeviratii icoani a lui prin bunltate qi miln cfirn frafii vogtrii. Daci nu gindili
de aceitea, apoi plinge{i-vf, pe voi 9i pe fii vogtrii, pentru soarta ce ve a$teaptii in viitoriu, cind
Domnul va giudeca cele ascunse ale inimilor.
Singura mingdere, fratilor, ce putem face rlposatului, este cA neintristindu-ne pentru el, ca cei
ce nu au nddejde, si ne silim a urma virtu{elor lui, cetifene gi casnice; 9i si ne rugim lui Dgumnepeu
ca s6 duci sufletul lui pe calea acea fericiti gi s6-l agezd unde este lumina viefei, ca pre un adormit
intru Hristos, qi aga pururea cu Domnul sE fie, Amin.>

(Rostit in anul 1857 in Iagi, in biserica Sf. Nicolai din muntenime,

la inmormdntarea Vornicului Vasilie Pogor. Arhimandrit Melchisedec,
atunci deputat la DivanulAd-hoc - BAR, Ms.Rom. nr.75, f.7l-81).

34. Parenezd la tnmormilntarea unui tAtdr

<lubililor cregtini,
Pdtrungi de durere am petrecut aici la cimitir ram$ilele pdm6ntegti ale unui t6n!ir, care s-a ficut
pradd morfii in floarea vArstei. Lacrimi, lacrimi fierbinfi s-au vdrsat la sicriul lui, pe care-l slobozim
acum in sAnul pdrnintului. $i aceastn durere, aceste lacrimi sunt cu totul indrept5fite, fiind pierderea
noastri o pierdere mare, fiind tinarul pe careJ pierdem, dupd purtarea, s0rguinfa gi alte insuqiri fru-
mose ale sale, unul dintre cei mai aleqi tineri ai locului.
Apoi ce nedejdi frumoase ne puneam noi cu totii in viafa acestui tiinir? Pdrintele siu nidljduia
ca el, in cur6nd, s6-i incredinfeze purtarea trebilor casei gi ale iconomiei sale, a ciror greutate incepe
acum a-l ap6sa prea greu; maica sa nidijduiarca el, la vremea bdtrine{ilor ei, ii va fi apirdtor, spri-
jinul 9i buiuriaei; frilii gi surorile lui nidljduiau in sfatul siu cel infelept; noi toli aveam nidejdea
cii el va fi un midular folositor al Bisericii qi comunei noastre, dar iati toate aceste nidejdi ni s-au
nirnicit, ni s-au nimicit pentru totdeauna.
ins6, degi piirerea noastra de rdu este indreptlfitn, degi avem motive de a ne t6ngui pentru
pierderea acestui t6nar, totugi nu se cuvine ca intristarea noastri sA treace marginile, totuqi nu se
iuvine ca noi sd ne intristtrm ca aceia care n-au nidejde, ci si ridicdm ochii nogtri spre cer 9i si
ascultim de invdfiturile pe care ni le di in astfel de intdmplAri legea noastri, ca duhul nostru sa se
insenineze qi inima noastra se se mingAie.
Domnul a ftcut aceasta! Aceasta este m6ng6ierea pe care v-o dau. Domnul a fecut aceasta.
Domnul cel prea puternic, Domnul cel prea bun, Domnul cel prea infelept, Domnul cel vegnic;
Acela, care dirijeazd gi ocArmuiegte toate, Acela care imbraci crinii c6mpului qi hrdneqte pisirile
 229
cerului' fdri de a cirui qtire nu cade nici un pir din capul nostru. Acela, care ne-a dat viafa, gi ne-a
pus in bra{ele pnrinteqti, ne gi ia, cdnd ii place Lui, gi ne planteazdintr-o lume mai inalti. Acela,
a
cirui infelepciune, putere gi bunfltate noi nu le putem cuprinde, afl6 multe c6i pe care ne duce la
finte.
Acela aduce din intuneric la lumini, aici bate, dincolo ridica, lamurindu-ne sufletele prin
intristare, in ce chip se limuregte aurul prin foc. Ferice de acela cdruia intristarea ii aduce roduri
mAntuitoare de suflet!
Pentru aceea plecafi-v6 rinduielilor lui Dumnezeu, dafi cinste induririi Sale, degi v-a r6nit mult
bra{ul Lui cel puternic! Ah, apropiafi-vi cu tofii, cei care suntefi in focul intrisErii, apropia{i-va de
Acelacare singur poate ajuta gi ne poate,ming6ia gi care cheami pe cei ostenifi qi iniariinati
9i le
da odihna.
O, Doamne Dumnezeul nostrul Cu inima intristat5 voim sa punem in s6nul pim6ntului
remeqilele cele piimintegti ale acestui t6nir. Tu, in mijlocul viefii lui, l-ai chemat la Tine qi astfel ai
nilnicit multe bucurii gi nedejdi ale neamurilor qi prietenilor^lui. Dar cine poate a se impotrivi sfa-
tului Tdu, sau cine poate a Te intreba de ce ai fbcut aceasta? intr-adeviir sfaturile Tale sunt ascunse,
insd Tu egti Durhnezeu al dragostei, qi voiegti numai binele nostru.
Pentru aceea, fie voia Ta, noi ne plec6m rlnduielilor Tale. Tu, o, Doamne! din copilirie l.ai
povafuit cu dragoste pirinteasci pe cel adormit acum, gi in viafa lui cea scurta ai revirsaiasupra lui
mult bine sufletesc Ei trupesc. Preamlreascd-se intru el gi acuma inku tofi vecii dragosteu Tu
induriitoare. Iar pe noi, pe toti, gi mai ales pe cei mai tineri dintre noi degteaptli-ne prin aceastii """
intamplare, ca noi din timp si cunoagtem qi s6 facem cele ce ne sunt nouE sire mAntuire.
Fie ca intdmplarea aceasta si ne indemne la fapte bune, la petrecere curate a viefii cu atAt mai
-
vitlos, c6t ni se arat?i prea invederat ci nici o v6rsti a vi4ii nu este scutitii de braful cel puternic
91
m1t4ii, ci ea il intinde peste tofi Ihre deosebire de virstii gi tirie a trupului, in orite timi voieqti
{
Tu. De la Tine, o, Doamne, cerem noi m6ngfliere $i putere pentru pirinfii 9i
frietenii acestui ador-
mit, care prin moartea lui simt ad6ncd intristare. Ascultji rugaciunea noastri- qi implinegte cererea
noastrd.
, $i acum, voind a da plmintului ceea ce este din piimffnt, gi desp64indu-se de noi acest reposat,
igi ia rimas bun de la prea iubifii sai parinfi 9i le mullumeqte pentru dragostea lor cea mare qiingri-
jirea lor cea sincerd. Aqijderea, igi ia rdmas bun de la fra1ii gi surorile sale, de la toate celelalte nea-
muri, de la prieteni 9i cunoscu{i, mullumindu-le tuturora pentru bunivoinfa gi dragostea tor. in urma
sd zicem aici cu tofii pentru mintuirea sufletului lui: Tat6l nostru, Cred intr-unul Dumnezeu,
Niscdtoare de Dumnezeu. Arnin.>

(Pr. Vasile Mitrofanovici, invol. Omiletica Bisericii dreptcrcdincioase Rdsdritene,

Cernnufi, 1875, p. 685-688).

35. La inmormdilarea bdtrilaei preotese vdduve loana Arsenie din Gurariu

,fcum sbbozeSte pe rubul Tdu, SfipAne,

dupd cuvdntul Tdu, cu pace;
cd vdzurd ochii mei mdntuirea Ta..."
(Lucall,29)
vremea naqterii lui Hristos, ne spune Sfiintul evanghelist Luca in evanghelia sa, triia in
<<Pe
Ierusalim o femeie batrane evlavioas5, Ana proorocila, fiica lui Fanuil, din neamul lui Assir.
Aceasta, zice evanghelistul, imb6trdnise in zile multet ea locuise cu blrbatul ei gapte ani de la fecio-
ria ei 9i a fost apoi vEduvi optzeci gi patru de ani; ea nu se depirta de biserici, finAnd posturile gi
rug6ndu-se, slujind ziua gi noaptea. $i cind au adus pe Iisus pruncul, ca si-l puni inaintea lui
Dumnezeu, dupi legea lui Moise, atunci bAtrAna cea sf5ntii, a fost dusl de Duhul lui Dumnezeu intru
acel ceas in bisericd qi a vdzut pe pruncul cel dumnezeiesc qi l-a cunoscut $i s-a mirturisit Domnului
pi a vestit tuturor celor din Ierusalim de pruncul acesta.
230
acestea despre Ana proorocila nu
cine dintre noi, onorafi intristafi ascultatori, citind sau auzind
intru fericire sorii - sau mai bine voi zice maic6 a noastra' Ioana' pe
va cugeta indata gi la adormita
proorocila, imbitrAnise in zile multe
care o petrecem astizi la r.i"i"" oalt"ef ca.i
q; dinsa, ca Ana
r"fri.i, onorabile comune, IoanArsenie'
$i dAnsa, ca aceea, nair.." r"uitut,if paroh'al acestei
t"tu' pefiTus.e in vaduvia ei $ase ani' $i
patruzeci 9i opt de ani de la fecioria sa' $i dAnsa, tu 9i Domnului ziua si
d6nsa, ca gi aceea, nu se departa de bisericii, ., po'ru'i qi,rug6ciuni, slujind
;;il;". $i p;."u* r"ricitu-ina proorocila pent.u adus ca prunc depatruzeci lui
uiulu ei cea sl6nt5 9i plec*tn
de
Dumnezeu s-a
zile la biserica'
invrednicit a-L vedea pe Hristos, unsul lui Dumnezeu, tot ce Dumnezeu a
ai avut parte in-via1a ta de
astfel gi tu, fericita noust e mai"e preotease-loane,
binevoit a d6rui omului p" pi*aitl 5i aqa ajungind t.
uaot cea frumoasi de qaptezeci de ani' la
care pulini rnuritori uiung"si".ur.-ru-. d"purt.i.
timpul cind, dupl cuv6ntul Psalmistului' incep
bdtranul: ',A"urn slobozeqte pe roaba Ta'
zilele ostenelilor Ei durerilot rugandu-te tu ca Simeo'n
cuvintul Tau cu p-ace!", Dumnezeu rugeciunea ta $i te-a chemat de aici la
St6p6ne, dup6 1^ascuftat
cele mai bune. C6ci ." o iloi-ullpru p" "n d" ai"i innlnt"
in l-umea aceasto plin6 de valuri' decit
suferinfe de tot felul'? it*o.*antana inainte cugase ani pe iubitul ei
osteneli qi dureri, neputin(e 9i
sof, ramasese a purta singuri jugulnecazurilor
pamafiti, care adeseori.li pentru amdndoi sofii este
destul de greu de purtat. Ba, pierz6nd anu.l trecut ti
p"iriituf ei fiu mai mare, Ioan' doctor' 9i inci
in striinitate 9i ma.e departlrS, ,*at inchide ochii cu mainile ei de mama nu_a a"u'p.l1l:
"i, "i"i "-i familie a fiului ei mai mic, Iacob, era c6utarea caser
;;r;;; tr;r.i"
;i qi -engei"i
",Lande^iubita De aceea ea putea zrce
il;'ilr";;.,, po.tut qi i"ga.i""". 9i facerea de bine citre to{i oamenii.
acum tot cu psalmistul: ,iiiiii" ,"'suflete al ,"u iio, olihna ta, cd Domnul bine a ldcut lie!"'
Sau cuApostolul: ,,Cri mite a vie(ui este Hriskts Si
r.*ii
domraal" (Filip. l, 21)' $i aceasta cu atat
in decursul bolii sale de multe ori s-a putut
mai virtos cu cdt din i"Ui*" qi-[l;;" ingrdire a copiilor ei
om"1i"lui Uri"stos,.p..i"rtur*
astfel'
pacatelor 9i spre viafa de veci' $i
impart'qi cu sfintele pe care, unul mai curAnd'
imp6cati cu Dumnezeu $i ;-lr*;, ea a piecat liniqtita;e'calea vegnicili,
c6ci este tututor oame-
odati datori a o face; ,'rdnduit
'iilo,, mai tArziu, dar intr-un slirgit
altul to;i suntem-
o *uri, iar tlupir moarte, iudecata!" (Evr'9'27)' ' -:
Da,dac6fericim,gipedreptcuvAnt,peAnaproorocila'cares-ainvrednicitavedeapeHristos
gi a-L mirturisi pe El tuturor celor din iirusalim - t* Oi"a
fericim, tot pentru aceasta' pe dreptul
i, pruncul
brafe pe iisus a simfi culmea
9i
Sirneon, b.trenul, care a fost dlruit de Dumnezeu "i*
nu i-a mai rimas decat a cere Oe la S'tai6nul
slotozirea cu pace a robului
fericirii dorite, dupd
"ur"
Sau; apoi, dup6 modestia ii ,,i"i-r"* -reluarilor
roatJ*:'t, {bra temei,vorn ferici 9i pe onorabi-
altminteri nu o pot-numi decdt maicd! Maica
la iubita noastra maic6 loana. caci maici o numesc, 9i pentru ad6n-
dups trup pentru voi, irbi;;;if,i;;;ic6 dup6 uarstl-ri"iii celor mai.mulli dintre noi,
voua, iubili fii ai acestei respectabile comune
cile gi cinstitefe ei tatranetl; rnaici duhovniceasci
bisericegti, ca preoteasa;;;;;;" batr6ne, de to1i, rnari'9i *ili, uamni 9i tineri, barbali Ei femei',
urip,iiiii;;il;6, - *ui.iin nn.'oupd inlelepciunea, bl6ndelele, credinfa'
pana la copiii a" p" pe lume! - care
bun'tatea qi indurarea .i .iir.
.'.i iipsili 9i nec.jifi - Ei vai, inulli sunt de ace$tia
viatu.i ru.ouia gi pentru moartea ei cea fericit{
ndzuiau c6tre d6nsa. Da, o fericim, zic, pentru ""o cuvioSilor Lut"'
-
intru Domnul; cdci,,scumpd e zice Psalmistul - inatintea
Domnilui moartea

ttttlil;J,l?'r?anul pezzamosca, oameni de frunte din

18r5. din stimabilii pdrinfi roan Ei Lucia
al crrei fundament a fost frica de Dumnezeu'
acest {inut, adormita, d6;;';*$i;re tine
ingiilita,
1".^ lr*nie de aici, de asemenea dintr-o odrasla
ajungind Ia virsra .ur.nlii ; "-;;'.;;ri, "; ta,t'ati,r urmd preot 9i paroh
de frunte a acestei comune, pe atunci invifitor, ..il;;i" ;;rcomunal Ei-pe

al acestei cornune bisericeqti qi, in cele ain ut a'

aitiin, i" reticit'l Arhiepiscop qi Mitropolit
cele mal
onota. Cisltoria aceasta a'fost una din
Andrei cu brdu rogu $i ;;;;i asesor consistorial fiind ambii oameni
fericite. cici fiind so(ii potrivi[i, domnind i"r.
.i uri, i"r"l.g"r. qi.u*onia-si
lor atit incit 5i astizi at6tea
muncitori qi chivernisitJri",;il;;;;; Ltr"*"antut'iu."i'it""mainitot stimatele lor nume' Iar ca o
frumoase realiz6ri, at6teainsemnate zidiri din
u""utia comuni poartd
drrgala$a'
a tuturor u""*o, r*.i. ur. ostenelilor lor, se inalti aceste case ca o mici cetate
cununa Dumnezeu a binecuvintat
vrednicia ziditoritor-l'or De asemenea,
vestind trecdtorilor de hdrnicia Ei iar doi
c6sdtoria lor qi cu prunci buni, dintre care ,r,ri
,nuiiiuu tt."ut Oin viafi inc6 din pruncia lor'
 23t
fii iubili, Ioan gi Iacob, dupi numele ta6lui qi al mogului, au ajuns in etate, au crescut ca doi pomi
altoili, prin gcoli mai inalte, 9i au devenit bucuria, onoarea gi nadejdea bitrinefelor pirinfilor lor. Ba,
Dumnezeu i-a invrednicit, dupi cuvAntul Scripturii, a vedea, ca nigte tinere odrasle de mdslin, gi pe
fiii fiilor lor. Astfel, adormita noastrE maic6 devenise, dupd cuvAntul inteleptului Solomon, cununi
pe capul birbatului ei gi se adeverise qi intru diinsa lauda cea nepieritoare cu care acel infelept
impirat meregte pe femeia cea temitoare de Dumnezeu, birbati gi vrednici. Cdrci ,Jbmeie harnicd
- zice el - cine va afia, mai scumpd este una ca uceasta decdt pietrele cele de mult pref'. Da,
barbetia, chiverniseala cea buni, blindefea qi bunitatea inimii tale, indurarea ta spre siraci, care te
plAng astazi ca pe mama gi rn6ngAietoarea lor, credinla ta cea vie gi evlavia ta cea din inimi vor
pdstra intru veqnici pomenire memoria ta. Birbati ca Marta, credincioasd ca Maria, aqa ai fot tu in
viafa ta! Fie ca Dornnul si te invredniceasci de ambele laude ale acelora!
De aceea, iubitul unicul fiu in viati al riposatei, Iacobe, cu solia ta, Maria, gi cu intreaga voas-
trd familie, voi, care pierdefi astlzi pe iubitoarea voastrd maicd, comoara cea scump6, pe care mai
t6rziu nurnai vefi fi in stare a o prefui dupd adev6rata ei valoare, venifi incii o datd a da maicii voas-
tre sdrutare - sirutarea din urmd, a despn$rii de pe pdmflnt! Venili a sdruta buzele cele reci qi
veqtejite ale marnei voastre, al cdrei glas de inviifiiturd qi ming6iere de azi inainte nu-l vefi mai auzi.
Venili a slruta ochii ei cei inchigi spre somnul rnorfii, a ciror lini lucire spre voi nu o veli mai vedea,
nu o vefi mai sirn{i. Venili a s6ruta miinile ei cele inghefate de suflarea mo(ii, care de nenumnrate
ori s-au iniltat spre cer qi o jumitate de veac au lucrat, au muncit qi s-au obosit pentru binele vostru.
,,lubi1ii mei fii - vi gopteqte din sicriu buna voastri maici - , iubi{ii mei fri, iatl a sosit gi pentru
noi, ca pentru toli pimAntenii, momentul despArfirii. Din pimint suntem zidifi 9i iar69i in pim6nt
avem sd ne intoarcem, aceasta o gtim cu totii; dar, cu toate acestea, c6t de grea 9i de dureroasi imi
este despirfirea de voi! Dupi trecerea din viaf.i a iubitului vostru tatd 9i a doritului frate, voi afi fost
bucuria, voi m6ngiierea viduviei gi bitrinelelor rnele. Mullumesc lui Dumnezeu c5 m-a chemat la
El din casa mea, din brafele copiilor mei, despre care eram convinsi cE precum in viafi m-au
int6mpinat cu iubire, tot aga gi c6nd irni va bate ora, cu bunl cuviinfi mE vor gi inmorm6nta. Primifi,
dar, pentru toate acestea sirutarea din urrnd gi binecuvdntarea credincioasei voastre mame! Rimas
bun, iubifii bunii rnei fiu qi fiicd cu copiii voqtri! Dumnezeu si fie cu voi in tot locul 9i in toatii vre-
mea, sA vd in(elepteasci, sd vi ajute, sii vd rniluiascd intru toate! Rimine(i, iubilii mei, de-a pururea
neclintifi intru frica lui Dumnezeu, cici,,fnceputul inlelepciunii este frica lui Dumnezeu!". $i
aducefi-vi aminte ci ,,bogalii au sdrdcit Si au fldmdnzit; iar cei ce cautd pe Domnul nu se vor lipsi
de tot binele!". Nu vd incredefi tinerefelor, care sunt o floare curand trecdtoare, nici puterii, pe care
o singur6 nenorocire o poate frdnge, nici sAn6tdfii $i tdriei trupegti - c5ci toate ale lumii sunt degarte
qi trecitoare! Nu vi increde{i nici in strilucirea averii gi stirii rnateriale; cdci Dumnezeu inal16 gi
pogoari precum voiegte gi curnpenele lumii sunt in rn6inile Luil Ci mai vdrtos pistrafi, precum
pururea v-am inv5fat, frica lui Dumnezeu ca temelie sigurd a tuturor sirnf6rnintelor gi faptelor voas-
tre; cdci aceasta este chezigia neinEel5toare a fericirii omului pe pdm6nt gi dincolo de mormint.
Fifi bl6nzi, iubilii mei fii, Iili infelepli, fi1i rnodegti, muncitori gi chivernisitori, {i1i drep{i 9i sin-
ceri intru toate ale voastre, ca Ei cind Dumnezeu ar fi de fa{5 lingd voi, precum cu adevdrat gi este.
Fifi induritori spre cei sdraci qi neciji{i, fifi mdngiietori 9i ajutatori celor intrista}i, fi1i iubitori spre
tofi; c[ci iubirea aproapelui este insdpi dovada iubirii lui Dumnezeu; ,,ceea ce ali fdcut unuia dintre
aceSti frali ai mei prea mici, mie mi-ali fdcut!" (Matei 25, 40), zice Hristos. Binecuv6ntarea lui
Dumnezeu sd fie cu voi, iubilii mei, gi cu casa voastrd!
' Rimas bun gi voui, drtrgilaqe odrasle ale casei voastre, iubifi nepofei gi nepofele; acuma buna
voastrA se duce de la voi, cici ea gi-a terminat via{a sa, pe c6nd voi acum vi-o incepeli. Dumnezeu
sd fie cu voi, iubifii mei, sd vI finl pe voi pirinfilor voqtri gi pe pArinlii voptri voud, ca sa vA puteli
bucura unii de altii: clci aceasta este cea rnai curatii bucurie de pe pdmdnt. Fili cinstitori de
Dumnezeu qi ascultdtori de parinfi gi de invI{dtorii qi mai-marii vogtri, qi darul lui Dumnezeu va fi
cu voil
Iubita rnea sorl Magdalina 9i iubitul meu frate Matei, pe care cu iubire vd vdd aici l6ng[ sicriul
meu, cici adincile b6tranete gi neputinfe gtiu cI numai cu greu v-au permis a face aceastA osteneali
- iatd Dumnezeu aici a pus piatra de hotar a vietii mele, gi eu, sora cea mic6, ies inaintea voastrd din
lurnea pirninteascd. Fie numele Dornnului binecuvAntat in veci! Ceea ce voi sunte{i inc6, eu am
232

fost; ceea ce sunt eu, vefi fi gi voi la timpul sf,u, cind Fdcitorul tuturor va binevoi. Nu vi voi mai
pofti dar via{i indelungatd, cEci noi tustrei am luat din m6na Domnului qi cele bune gi cele grele intr-un
riistimp de c0te gaptezeci, optzeci gi mai mulfi ani. Ci mai v6rtos vi voi pofti, precum ne invati
maica noastri sufleteasci, Biserica, a petrece restul vie{ii voastre cu pace gi intru poclinfd, iar cind
Tatil va binevoi a vE chema, sliirqit cregtinesc vielii voastre 9i rtrspuns bun la infricogatul iudq al lui
Hristos. $i aga, iubitn sor6, iubit frate, rimas-bun, p6n6 la ziua cea mare a judecifii lui Hristos.
Iertafi, vi rog, pe sora voastri mai mic6 Ioana de toate cate ve va fi greqit in viafa sa, ca gi Dumnezeu
sd ierte gregalele voastre gi si vd primeascd c6nd va binevoi in sdnul fericirii Sale.
De asemenea rog pe iubifii mei nepofi Ioan cu sofia sa Maria, pe care ca gi pe fiii mei v-am pur-
tat in inima mea, apoi pe toate rudeniile, prietenii gi cunoscutii, mari gi mici, betreni Si tineri, berbali
qi femei, pe iubifii locuitori ai comunei noastre Guraiului gi ai comune invecinate, cu care am viefuit
impreunl - pe tofi care cu dragoste creqtineasci afi ostenit la aceasti din urmi petrecere a mea, in
fine pe tofi gi pe toate cu care impreuni am petrecut caletoria viefii, ca tofi cu o gur6 gi cu o inimi
sd-mi da(i cregtineasca voastue iertare gi dezlegare de ceea ce v-a$ fi gregit vreodati in viaB mea.
Iar tu, casa lui Dumnezeu, poartii p6m4nteascd a raiului ceresc, fu, mami buni a sufletelor noas-
tre, pe care de-a pururea acu credinti fiascii te-am cinstit $i te-am iubit, insotegte-mE, te rog, gi in
momentele acestea din urm6, cu cintdrile tale duhovnicegti, cu sunetul de jale al clopotelor tale, cu
melodiile preofilor gi cintirefilor tii, cu mulfimea credinciogilor, p6nd la locul de odihni ce mi-am
ales l6ngi fericitul meu so[, la umbra pomilor sadili gi cultiva{i, sub binecuvAntarea cerului, de
mAinile noastre. $i nu lipsi a pomeni la sfiintul tdu jertfelnic Ai pe roaba lui Dumnezeu Ioana, cer6n-
du-i mila lui Dumnezeu, impArefa Cerului qi iertarea pdcatelor ei de la Hristos, impiiratul cel fdrtr
de rnoarte!
$i aga, Domnul cerului gi al pdmAntului, ficdtorul meu gi Dumnezeu meu, slobozegte-mi in
pace, pe mine, roaba Ta, cdci in viafa mea de gaptezeci de ani vtrzur6 ochii mei m6ntuirea Ta; auzit-am
tainele rinduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale, preamiirit-am dumnezeirea Ta gi am urmat, ca o
femeie neputincioasi, voile Tale, fiindu-mi legea Ta mai scumpi dec6t aurul gi topazul, gi cuvintele
Tale mai dulci gurii mele decAt mierea gi fagurul. l;i mullumesc, Dumnezeul meu, pentru viata cea
mult6 gi frurnoasi pe care mi-ai diruit-o gi pentru toate bunet.efle, suflete$ti 9i trupepti, pe care acu
mdnd p6rinteascd le-ai rev6rsat asupra mea. $i Te rog, cu umilinfi, Ficitorul meu gi Dumnezeul
meu, ca iert6nd cu indurarea Ta cea negr6iti toate pEcatele qi gregelile mele, sa primegti duhul meu
in mdinile Tale qi sa-i faci parte inhe cei drepfi, care fi-au pl[cut fie din veac. Aga, Doamne
Dumnezeul meu, care ne-ai invlfat prin unul-n6scut Fiul Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, ci viafa
adevdratii este a Te cunoa$te pe Tine, unul adeviratul Dumnezeu qi pe Cel pe care Tu l-ai trimis, pe
lisus Hristos, fr-mi gi pe mine, nevrednica roaba Ta, neputincioasa Ta ucenicl, fiici gi mogteani a
impirlfiei Tale. Arnin.>

(Pr. Zahaia Boiu, in vol. Cuvintdri funebrale Si memoriale,

Sibiu, 1889, p. 125-135).

36, Predicd lainmormintarea unui prunc de 4-5 ani

,,Bucurali-vd cd numele voa.ttre s'au scris tn ceruri"

(Luca 10,20)

<Mormintul nu desparte pe cel bun de Dumnezeu, ci il apropie. Altceva este ceea ce ne desparte
de Dumnezeu: pdcatul. Moartea duce pe omul bun mai aproape de Dumnezeu. Adev2irul acesta se
potrivefte, jalnici ascultitori, mai ales la moartea unui copil mic.
-
Pentru un copil mic, cum a fost gi riposatul, adevarul acesta este foarte limpede. in sicriu se
odihneqte acum o floare care nici in vieafi nu a cunoscut ce este noaptea, ce sunt viile intunecoase
ale viefii. El n-a cunoscut riiutatea oamenilor gi alergarea lor dup[ cele trecetoare. Credefi deci ci
dupd moarte acest copil va merge in impiri{ia nopfii? Crede(i ci el va locui dincolo de mormint in
 233
vii intunecoase qi locuri infricoqate? Credefi cE riilatea pe care n-a cunoscut-o in viealA, il va
ajunge dincolo de moarte?
Voi perinfi, cari jelifi pe cel reposat, fi{i siguri cd qi fiului vostru i-se potrivesc cuvintele
Minfuitorului: ,,Bucurali-vd cd numele vodstre sunt scrise tn ceruri ,, (Luca 10, 20). Siguranfa
aceasta trebue sii fie mai mare dec6t durerea ce o simfifi prin trecerea fiului vostru la cele vecinice.
in limba de toate zilele vorbim de pierdere c0nd ne moare cineva. Ne-am indatinat si spunem
ca am avut mare pierdere cind ne-a murit o rudenie apropiat?i. in inleles pimdntesc poate sd fie
pierdere c6nd un tati neputincios a pierdut pe fiul siu voinic care il ajuta in putinfe. Nu aga este insd
la moartea unui copil. Este prea adevdrat ctr se gdndesc perinfii la suferinfele ce le-au indurat, pAnii
ce au vizut pe copilul lor ci poate Ei el sf, iasii din curte gi str se joace cu al;i copii. $i este intr-adevir
trist si vezi mort pe copilul care mai alaltiieri se juca in fiir6ntr, dar credinfa ne di m6ngdiere in orice
clipe.
Sfinta noastri maicl bisericl m6ngiere vi aduce prin mine, iubifi qi jalnici pArinfi. Biserica vi
indreapti privirile spre taina sfhntului botez, de care Ei fiul nostru s-a {Ecut ptrrtag. Ascultali cuvin-
tele Sf. Ap. Petu: ,,Noud este datd ldgdtluinla Si pruncikr voStri Si tuturor celor de departe, ori pe
cdli va chema Domnul Dumnezeul nostru" (Fapte 2, 39). Chemat a fost deci gi fiul vostru la
Dumnezeu inctr in vieafi prin taina botezului. M6ntuit a fost prin baia nagterii celei a doua, adici
prin botez, precum citim in epistola sfintului apostol Pavel cdtre Tit (3, 5). Pecatul stHmosesc nu a
mai avut st6p6nire asupra lui, cici micul copil s-a impreunat cu Hristos, s-a imbr5cat intru Hristos.
Numele lui este scris in ceriuri. Dovadi despre aceasta este qi uqurinfa cu care a pir6sit lumea
aceasta. El n-a plecat dintre noi cu durerea ce o simt unii oameni murind gi lis6nd lucruri trecitoare.
El n-a avut regrete pentru ceea ce i-ar fi rdmas aici. $i aga mor tofi copiii. Cine a stat multii vreme
intr-un spital de copii, a putut se constate cum mor de linigtit copiii. Caci ei nu au a l6sa la poarta
mormintului lucruri de pref din lume. Vai, c6t de pufini oameni din lume fac ceea ce a ficut puter-
nicul Saladin. Acesta era un sultan putemic Ai isbutise a recuceri Siria gi Egiptul din m6inile cru-
ciafilor. Cind insi in anul I I 93 a simlit ci i se apropie sfirgitul, a inslrcinat un crainic se poarte pe
strEzile oragului haina lui de ingropare purtatii in vdrful unei linci gi sI strige: ,,Iati, acesta este tot
ceea ce marele Saladin duce cu sine din m6rirea Sa".
Dar rnicul nostru copil n-a trebuit si-qi batn capul chiar deloc ce va l6sa dupii diinsul, oh, el nu
gtie ce sunt grijile 9i bunul Dumnezeu ata a intocmit ca nici sii nu gtie ce sunt grijile vielii. Rdm6ne
deci ca sd vI supuneti hotiririi lui Dumnezeu, ciici insugi Dumnezeu griit-a prin gura proorocului
Isaia: ,,Cd nu sunt sfiturile mele ca sfaturile vodstte, nici cdile mele, ca cdile voastre" (Is. 54, 8).
Aga este, jalnici ascultdtori, trebue sa ne supunem voinfii lui Dumnezeu, care a intocmit toate cu cea
mai maie in{elepciune. $i si gtim ci dacl la intoarcerea din cimitir, ne vom gAndi ce ar vorbi cru-
cile qi florile de pe monndnturi, dac6 ar avea glas, qi glasul acela ne-ar invifa multe. Glasul crucilor
de pe mormintele oamenilor in vArst5, vorbesc de dureri, lipsuri qi griji, ca gi despre lupte 9i izbi,rlzi
trecltoare. Crucile de pe mormintele copiilor nu pot vorbi nici de lipsuri, nici de sbuciumiri.
Este prea adevlrat cE oamenii pun diferite inscripfii pe crucile 9i pietrele din cimitire, ba crucile
qi pietrele sunt adeseori foarte scumpe. Ar trebui ca inscripfiile sd se poatii potrivi 9i cu judecata ce
o va face Dumnezeu asupra celor riposali. Dar omul om r6mine. Judecata lui fiind slabi ii rim6ne
doar sii aibd o dorinfa cu adevirat cregtineasc6. Cineva fu intrebat ce inscrip{ie ar dori si i se punii
la mormAnt. Acel cineva r6spunse ca dore$te si aibe la cnpdtiiu o cruce de lemn cu inscrip{ia:
,,Bucurafi-vi c2i numele vostru s-a scris in ceruri".
Nu gtiu jalnici parinfi, ce inscriplie se va putea potrivi la cdpetaiul celui ce nu ascultd de pirinfi,
dar gtiu cI ave{i dreptul a vii mingEia ca numele copilului vostru in ceruri este scris. De aceea, Iili
tari, int2iri[i-v5, imbarbatati-vd.
Dar iat6: n-auzi;i voi glasul fiului vostru: iubita mea mamI, scumpul meu tati gi dragii mei
frafiori, nu plingefi!l Nu plAngefi clci moartea mea este un vis lung, care qi pe voi vi va cuprinde,
dar cu tofii ne vom degtepta odatii din vis gi iaraqi ne vom vedea! La revedere deci scumpl mamd,
iubite tate qi iubilii mei fra1i. Amin.>

fDr. Grigorie Comga

De la leagdn pand la moarte..., p. 127-l?9.
234

37. Predicd lainmormililarea unei mame

,,latd cu palme mit^surate ai pus zilele mele

Si statul ,neu ca o nimica tnaintea ta"
(Ps. 38, 7)

un
<cAm citit c6 intr-un muzeu din Elvefia se giseqte un tablou infrfiq6nd pe fericitul Ieronim {indnd
craniu in mdinile sale. Deasupra craniului suniscriie cuvintele: ,,Cugetii omule cd 9i tu vei ajunge
aqa"'
Tabloul acesta ne greeqie despre un adevlr, care nu sufere nici o desminfire. El ne spune ci
vieafa omului este ca o naiucire inaintea lui Dumnezeu. Ne aduce aminte cuvintele Psalmistului:
,,Iati cu palme m6surate ai pus zilele rnele qi statul meu ca o nimica inaintea ta". $i oare
iubilii mei,
gi nu vedem cE norocul 9i naqterea sunt
nu u..ri adevdr ne zugriveEte acest sicriu? Oare
nestititoare? Nu sunt eli ca floarea care dimineafa este incl inflorita iar pina seara s-a ofilit?
femeia 9i maml i1
$i vai ce insemneazii ofilirea unei mame! O lupta frumoasi 9i nobila are
vi#. $i privind viafa riposatei vedem ci bunitatea ei a biruit! Alipirea ei de vatra familiari a biruit
ini.ia"luilf" lumii din afara. Caci lumea din atarl zicea rdposatei: ,,vino-la mine, uit5 de datoriile
ce le ai ca mama gi vino la mine. Vino cici te voiu ad6pa din paharul placerilor lumii, dar
dinsa
rdspundea: in familie este bucurie adevflratii. Lumea ziiea: vino, clei te'voiu purta in mf,tase 9i
podoa-
scumpeturi ca tofi 9i toate s6 se inchine 1ie iar dins azicea: nu schimb bucuria ciisulei mele cu
a lumii; podoaba *"u *uni pruncii pe cari trebue si-i cresc, soarta lor viitoare este mai
ba trecetoare
scumpd decet toate degerticiunile lumii acesteia. Chemarea mea de mama este cu mult mai insem-
nati dec6t chemarea inqelitoare a lumii.
Cu aceste sim{Eminte ne parasegte riposata in Domnul. Putea sI triiascd mai mult, dar a trebuit
sii se adevereasci gi pentru danru curlnt"te Psalmistului: ,,latd cu palmele mdsurate ai pus zilele
mele". Durerea solului e mare, copiii pl6ng gi toli cei cari vdd jalea 9i durerea se intreabE: cine
va
aJuce m6ngeiere in mijlocul intrdtariil Cine va da mdngiiere, cind gtim ci inainte cu cdteva zile
Jposata noi, piina de vioiciune gi putere? Cum ni putem impica acum cu gindul cE nu mai
".i'intr"
este intre noi? Cum se mdngdie solul 9i copiii, cErora li sL pare ci 9i acum o- viid
chemAndu-i la
mas6,l Curn vor fi impicafi igteptAnd ca Durninica viitoare sd-gi imbrace copiii in haine
frumoase
qi sd-i ducd la biserici?
Biserica este aceea care ne spune sii nu ne pierdem in intristare. Omul e f6cut pentru muncd-iar
nu pentru a se da intristirii. Mflntuitorul ne invap sd lucrlm pflni este ziud,c6 ,,vine noaptea
cdnd.

niieni nu poate sA lucreze" (loan 9, 4). Deci cei rimaSi in viaf6 a{ca1] aminte de viafa acestei
femei; munci a fost viaga ei. Aduceli-va aminte ce {Ecea impiratul David in rnijlocul turburirilor
vie{ii el intreba:
ca sd Stiu de ce md lipsesc
,,Spune-mi Doamne s/iir$tul meu Si numdrul zilekr mele care este,
eu?';, (pr.38, 5-6). Da iubililor, imparatul David intreabi in felul acesta
pentru ca tot el sI rdspundi
ci omul trece ca-un chip pe dinainlea noastra 9i deci in zadar se turbur6. Acest adev6r exprimat de
impiratul David in psaimul al 38-lea, il propovaduieqte biserica noastrd cdnt6nd: ',Cu adevdrat
tleSertrtciune sunt toate, cd via(a ,""orio i*bra Ei vit, cd in deSert se turburd krt pdmdnteanul"'
precUm zice ScriPtura.
"it,
Biserica noastra deci prin cuvintele Sfintei Scripturi vI indeamnA si ny vi turburafi,
c6nd e
Sa fim ingrijitori
vorba de moarte. Caci mo'artea ne invati intre altele si prefuim mai mult viafa.
ori siraci, ori
vrednici ai vie{ii noastre iiui auru.ito. ce ni le-a dat Dumnizeu. Ori suntem boga{i,
sunt mdsurate
invafafi, ori neinv6la1i, - adevirul este ce Dumnezeu ne-a dat viatd scurtii: cu mAna
ur6 $i gutate
zilele noastre. Deci nu avem dreptul ca aceastii scurtl viaie sd o amir6m prin pizmii,
Adevdrul
de tot felul. Dumnezeu u p*rn.ipt"t* de mormdnt qi o alti viati dar 9i
o judecata aspr6'
acesta se ne indrume la fapte bune qi rdvni creqtineasci.
jertfa mo4ii' Cdt de fru-
Fiecare caz de moarte sa deqtepie in noi cugetarea cI puteam si fim noi
mos indeamni Sf. Ap. Petru: ,,pint* aceea,-t'rulibr *ii udrtrrt nevoili-vd ea sd /bceli adeveritd
chemareuvoustrd" (lI Petru I, l0).
Nu plAnge
Adeveritu-s-a chemarea sa cea mutatn de la noi! Acum zice din locul celor drepfi:
Ocrotegte-i pe
scumpul meu sol c6ci din iubirea mea a rimas gi in inirna ta iubire c6tre copiii noqtri.
 235

danqii. chipul meu s6 fie pururea inaintea ta, asa precum viafa mea a fost oglinda vielii
tale. Nu uita
vefi invaia in viala inseamne cuvintul mam6. Nu incetafi a
de copii. Iar voi, voi scumpilor copii, 9e
ve ruga pentru mine, precum gi eu m-am rugat pentru vol'
Ii. ucum, ialnici ascultltori si zicem to1ii, Odihnegte Doamne, cu drepfii pe roaba ta!
",
Amin.>

tDr. Grigorie Comga'

De la leagdn pdnd la moarte-..p. 175-177 '

38. Hristos, nddeidea noastrd

,,Dacd ndddiduim in Hristos numai tn via(a aceasta'

suntem mai de plans decdt nfi oamenii"
(I Cor. 15, 19)

<<Moartea, ca urmare a pacatului, s-a inscris in lume asemenea unei legi a firii. Ea este deci o
realitate ce nu poate {i inlaturate. Tocmai din aceastl pricinE, in-dezlegarea tainei ei s-au zbuciumat
mAndreqte - 9i
un"f" ain .up"Ll" luminate, {hrA si gdseasc a dezlegaie mullumitoare. $tiinfa care se
suiiotugi neputincioasl in fafa mo(ii care secer6' zi
f" Uuna dreitate - cu multe li mari d-escoperiri,
de zi, cu ldcomie uimitoare, viefile omeneqti.
gi antago-
Pe fala intregului pemint fiin1e se nasi qi mor. Moartea 9i viala se succed necontenit
nisrnul dintre elJ pare'de neinletu;at. Te naqti qi dupi o vreme, mori' Iati procesul ce se des{Egoari
este duqmanul
necontenit in fata noastr6. Dar din des{hqurarea lui constatim frra dubiu ce moartea
nemilos 9i neinduple-
inveterat al vielii. $i putem face ceva impotriva unui duqman atit de cumplit,
oric6te am agonisi,
cat? Nimeni nu pouti face nimic. Orice am intreprinde, oricit ne-am SmA-nta,
de mari ori de rnici am fi socotili, toti p6$im pe acelaqi drum tainic al mo4ii.
oricat
de tirie, de cin-
c6nd ne gandim cii noi, aceste fiinie supeiioare, pline de m6ndrie, de frumusefe,
incredem de mult, prin mijlocirea c6rora.ne faurim planuri mirefe de
ste, de ranguri in care ne atet
iatii, pe neaSte-ptate'
,iii*, prin".ure ne suride viala cu bucuriile ei trecitoare, cu care ne hliudem, celetoria cea lungi' Cit de
moaftea ne bate la fereastra vielii 9l ne anunte cE e cazul sI ne gandim
o suferinfi oarecale, care incepe sd ne
qubredl este dar viala omeneascai Patrunde in noi o boal6,
mai scump, cilcafi de
;;"i; fiinfa 9i, chiar ftiri si ne diim seama, ne trezim lipsifi de tot ce.avcrn
bunaoarii, cineva ar
furul cel viclean, moartea, care, intr-un fel, gizduieEte clntinuu in noi. Dac6,
uiontt"ta ori nicidecum ilu ne-am despirfi de aceasta' Daci
veni la noi ne-ar....
gi noastr6;g-reu
care am putea fi capabili' Iati,
ne-ar cere si dem copiii ,IEt.i, ,e-um impoiivi cu toattr str6gnicia de
tot avem mai drag qi mai scump' Ne ia
ins6, c6 vine cineva care, fhrtr si ne intrebe, ne repe$te ce
sofia, ne ia copii, ne ia 9i toate bucuriile asociate existenlei noastre
plmaltTti 9i ne ia 9i via{a' $i
nu si-i dAm ceva in schimb' Ceci daca ne-am putea
u..urt fdra m;car si ne intrebe daci vrem sau
rascumpdra viafa, am da orice, arn da totul.
pe nesimlite, uneori fulgeritor
Moartea se dovedegte furul cel mai grozav; ea se in{iltreazi incet,
bate la po4ile vielilnoastre. N-am vrea si o primim, n-am.vrea s6-i deschidem'
in existenfa noastra;
orice laclt am pune' ea il inleture' De aceea,
Dar lac6t impotriva mo4ii nu ur",n cum pune. Cdci
moartea domini asupra vietii, rimdne ca un stdpin asupra
oricit s-ar frimanta mintea omeneasca,
tuturor celor ce au beneficiat de existenti in lumea aceasta'
care nu are caracter parel-
in contrast cu u"est" nelurouse consiagri st6 insi adevirul cel vegnic,
congtiinla noastra pe piedestalul
nic, ci este fundamentat p."*r"f"ti" divini, un adevir care inalfE
la luminarea noastra spre.cele veqnice. De aceea adevarul intemeiat
strain de prejudecafile lumeqti,
spre o realitate care nu poate
p" ,ru.tuii. dirina,-n" *ang'ai", ne intiregte, ne face plini de nideidea
t"j"ta sufletul de Dumnezeu in fiecare din noi.
h atins6 ie moarte, ,eatiiail de a$ezat
Existi in noi, in tiecai", paradisului; suspinul dup6 eternitate este mereu prezent in
oiorLtgi. a
viafa veqnici
fiinfa noastr6. vrem s6 traim, sa Infrangem moartea cu nadejdea in invierea 9i
noui Hristos, Fiul lui Dumneieu. $i aceastii figeduin[n este mai tare decAt moartea; ea
AgiJuita de
 236

este cheze$ia viefii vegnice. De altfel toate vietilile au in ele insele instinctul de
conservare. Dar la
om acest instinct se inal;a la gradul de congtiinfd. Numai omul este congtient de rostul existentei
sale' dar qi de finalitatea acistei existenfe. Daci moartea se plimba printre noi ca o regin6
nepAsatoare, dacd ea pare a-qi r6de de tofi, de capete incoronate, ai inletepfl, de
avufi 9i neavu;l de
necejili 9! fericdi, de ftlarnici gi virtuogi, de credinciogi gi necredinciogi, di tineri iatr6ni, ea
9i este
gi va fi biruitd de Cel ce ne-a zis: ,,Eu sunt viafa", Hristos ...
,,Cel ce ascultd cuvdntul Meu Si crede
tn Cel ce M-a trimis, are viald vesnicd si la iudecatd nu va veni, ci s-a mutat din moarte li via1a"
(loan 5, 24).
Aqadar, credinciosul creqtin poate pi trebuie si nidijduiasca in cflgtigarea viefii celei vegnice.
$i
aceasta in rnod deosebit prin sivdrlirea faptelor bine plicute lui Dumnezeu, fapte sivarqite
in viafa
pimflnteasci. Acestea sunt lumina viefii noastre celei adevirate; ele ne impodobesc
ai aici, in
aceasta viap, adiug6ndu'ne cinste 9i vrednicie in fala semenilor nogtri, iar dincolo de aceste
meleaguri ne va incununa cu cununa cea nevestejitd a mEririi celei ceregti.>

Pr. prof. dr. Dumitru Celugnr, in vol. Culegere de predici...

Timigaoara, 1984, p. 80-82.

39. Podoqba neveSteiitd a mamelor

,,Femeibr, fie-vd viala curatd Si plind de sfiald.

",,,
:lf ::! i,i:t';f ;:.:i l:;":"!:; :{::k; ;
,
podoabd a duhului bldnd si linistit,
':are este de mare prel inaintea lui Dumnezeu"
(I Petru3, l-4)

<Adormita intru Domnul, in acest duh, qi-a petrecut viafa, ca sotie gi mam6: bun6, smeriti, jert-
felnic6. Lumina tainic, dar puternic in inima ei congtiinfa, datoria de solie demnn gi de mamA cu
rdspundere sllnti pentru copiii ei. in cas6, in lume petreiea frrd zgomot. De altfel se spune:
,,zg.o-
motul lace pulin bine, iur binele face pulin zgomot!,,.
Era sobri, calm6, cugetiind gi prefuind fiecare clip6, nepierz6nd nici una, neavfint timp de pier-
dut. $i cu un adinc ai minunat infeles al viefii igi afla mullumirea, bucuria, in ddruirea ei jertfeinica
pentru sot, pentru copii, pentru al1ii. $imleai ci nu ciiuta gi nu avea nevoie de alte mullumiri ugoare,
frivole, prin vreun fel de evaziune in afara rosturilor ziditoare ale viefii. Bucuria ei de sofie gi de
mami se implinea in 9i din bucuria celorlalli. Era fericita pentru reugita, succesele, implinirile
sofului 9i ale copiilor. Se bucura insenindndu-i-se chipul la oriie ru"""r al lor, la orice fapta buna.
Dar prin aceasta descoperea minunata taini a iubirii. $i cine ne-ar putea dezvilui mai luminos,
rnai viu, mai aiev-ea, semnificafia, definilia iubirii decAt o sofie gi o mam6 adeviratii? C6ci ce
inseamni a iubi? in Hristos Iisus, a iubi inseamndatrdi viala celuilatt. A fi la dispozifia sofului,
so{iei, copiilor, semenilor, Bisericii, patriei, cu g6ndirea, cuvAntul, brafele, cu viata ta. A te- face
pirtag bucuriei, durerilor persoanei iubite, triindu-le ca pe ale tale. A vedea cum cregte, se realizea-
zi, se implineqte prin tine, 9i bucurindu-te aidoma ca pentru tine. Aga cum despre MAntuitorul pofi
s6spui:,,wa(aLuiesteanoastrd,pentrucdne-a,,iubitpanahcapdt"(loanl3,l).s-adaruitnoua
integral, gi in duh gi in cuvdnt, 9i cu trup gi cu s6nge, pentru care ,,tn El taim, ne miscdm, existdm"
(Fapte 17, 28). O taze din acest Soare al luminii gi al iubirii strilucegte intr-o mami adev6rat6, iritr-o
mame ca aceea care igi incheie viafa de aici, acum in fafa noastri. Ne arati gi ea ceva din aceasti
iubire a lui Iisus Hristos. Viafa ei a fost o continud oferire in slujire, sofului gi apoi copiilor. Ea a
simfit viu, conqtient curn fiii ei, au risirit, au crescut, s-au implinit din viafa, din iubirea ei, din
carnea 9i singele ei, din osteneala gi neodihna ei, din roadele muncii ei.
$i toate la un loc, din fru-
musefea netrecetoare a inimii ei de rnami, aceastii frumusefe gi podoabn, nu din afard care se trece,
ci diniiuntru, a sufletului care nu se trece niciodati gi care diniiuntru inunda, se revarsa in afari pe
 237
fala omului qi face sd str5luceasci de frumusefe haricl pin6 ridurile, brazdele addnci ale unui chip
9i
jertfelnic, imbatranit uneori inainte de vreme, sipate de griji, de sudori, de lacrimi.
Copii! Sirutafi acegti obraji ca pe un chip cu adevirat frumos, chip al nevoinfei qi al sacrificiu-
Iui. Imi miirturisea cdndva, la scaunul Spovedaniei, c6nd vd purta pe unul din voi in sAnul ei" dupi
a treia sau a patra lune: CAnd am simlit noua viafi ioiuntrul meu, am gimfit
9i cum o parte din viala
mea se lmparte, trece in cea nou6. Iar, dupl ce a venit pe lume pruncul, aliptind gi privindu-l ochi
in ochi, imi simleam toata viala trecAnd dincolo de mine, asemenea bobului de gr|u, in ftptura cea
nou6. In aceast6 slZintii stare sufleteascd iqi afla intreaga ei bucurie. Triia gi adeverea cuvAntul cel
spus de Hristos: ,,Mai fericit este a da, decdt a lua,, (Fapte 20, 35).
Acum dinsa implineqte qi ultima, suprema daruire. Cici moartea insagi a primit-o tot ca pe un
act de diruire, ca pe o jertfr,. ,,Eu de acum md iert/bsc si yremea despdrlirii mele s-a apmpiat" (ll
Tim. 4, 6) zice Apostolul. A suferit pufin. Nu se temea de moarte. Avea congtiinfa datoriei implini-
te. Dar nici nu o dorea. Moartea nu e de dorit, pentru c6 nu e darul lui Dumnezeu; este rodul pica-
tului. Dar Dumnezeu transformtr li moartea in jert{E, in ofrandi. $i ne invafl ca,lte noi inSini, unii
pe ul1ii, toati viala rutastrd lui Hriskts Dumnezeu sd o ddm". Adormita gi-a incheiat viafa in d6ruire
lui Dumnezeu, qi cu darul lui Dumnezeu, familiei - primul ei loc de slujire qi locul ei de munci,
implinit pilduitor.
Acum pleaci cu trupul dintre noi. Pleaci purtand in inima ei, mai profund, mai dens, a$a cum
sunt unele clipe ca^re condenseazi parci eternitatea, pleacii purt6nd pe tofi cei dragi ai ei. ii ia cu
sine, in iubirea ei. inainte de pitimire gi inviere Iisus a zis ucenicilor: ,,ln'ziua aceea veli cunoa;te
cd Eu sunt intru Tatdl Meu si voi in Mine si Eu tn voi" (loan 14, 20). Raposata, inainte de a-gi da
obgtescul s{6rgit, rotindu-qi privirea in jur unde vegheau so1ul, copii, nepofii, parc6 i-a adunat, !a
cuprins pe tofi deodatii in cel mai adinc, sacru gi nemuritor loc al inimii ei unde nu se pierde nimic
qi niciodatd. Aqa curn se ruga pentru ai ei,inzi, in miez de noapte gi in tot locul, se va ruga gi de
aici inainte, de dincolo de pe celilalt tirim. Cici sufletul ei este viu, cum spune Mintuitorul: ,, Cel
ce crede in Mine, de va Si muri viu va fi,, (loan 11,25). A plecat de aici cu credinfa in Hristos gi
impartigindu-s e cu ,,nemuritoarele Si de viald fdcdtoarele Lui Taine,, .
Iar noi apropiindu-ne in aceste clipe de pe urmii, de sicriul ei, cu mAna pringi de colivtr, simbol
al vielii, sau de racli, legafi lanf unul de altul, semn al dragostei, ,,legdturd a desdvdrsirif',vom
mirturisi credinfa noastrii ci moartea nu ne desparte de un asemenea suflet nobil, luminos. $i,
psalmodiind inrrocarea: ,,Vegnici pomenirea ei", ne rugim lui Dumnezeu s6 fie in pomenirea Lui
cea vegnici. ,,intru pomenire vesnicd va fi dreptul,, rostegte grav Sfiinta Scripturi (Pialmul I I l, 6).
A fi pornenit de Dumnezeu, a fi in memoria Lui, inseamnd a fi viu gi nemuritor in veci, in
Dumnezeul cel Viu qi Dumnezeul celor vii. Esenfial viafa e un dar: e dar al Iui Dumnezeu prin darul
pdrin{ilor {ieciruia dintre noi. $i atunci gi in etemitate triim din acest dar. A o pomeni Dumnezeu,
inseamnd ca darul iubirii vielii Lui sd se reverse mereu. A o pomeni gi noi pe cea adormita inseamnd
a-i dirui gi noi 9i de aici inainte, din iubirea, din viafa noastra. Din darul lui Dumnezeu gi din
rugiciunile Bisericii, Maica noastri a tuturor, triiesc sufletele in noua viafd, in intrarea lor in eter-
nitate.
Fie-fi rnernoria pururea vie, sotie gi mam6, care fi-ai adipat sufletul din ,,apa cea vie" a
Mintuitorului Hristos gi care acum fi se face, dupf, cuvintul Sdl, ,,izvor de aprt curgdtoare spre
vitQa veSnicd" (loan 4, l4).>

Pr. prof. dr. C. Galeriu,in Culegere de predici,

Timigoara, 1984, p. 149-151.

40. Nu laude, ci rugdciuni

nConducem astizi pe ultimul siu drum pe prea iubitul nostru confrate. Stem in jurul sicriului
siiu cu tristele addnci, aduc6ndu-ne aminte cd de curdnd se afla printre noi qi ne gdndeam c6 viafa
lui se va rnai prelungi. Moartea gi desplrfirea este cel mai infricogdtor lucru.
238
Noi ne intristflm ad6nc cind ne despn(im de cineva apropiat pe care l-am iubit, l-am respectat
Ei l-amvizut necontenit activ toati viafa sa, iar acum ll privim cum std in sicriu IhrE suflare 9i {bri
de glas. Limba omeneasce nu are cuvintele necesare care sA exprime toati amdriciunea acestei
desperfiri. Prin ce am putea alina durerea acestei despf,rfiri? Numai prin convingerea noastri
cregtinii cA moartea nu inseamni incetarea vielii, ci numai schimbarea chipului ei, Noi credem cd
putem intrefine legdtura duhovniceasci cu cel mort, o legituri mai puternicd gi mai curati chiar
decit cea din timpul vie{ii sale pim6ntegti.
Potrivit cuvAntului lui Dumnezeu, Biserica lui Hristos ne invafi ce moartea nu este nimicirea
vielii, ci numai o ute cetre viafa de dincolo. Numai credinfa in aceastd viafi de dincolo 9i rugiciu-
nile noastre ne mai pot linigti inima, cflnd ne ludm rimas bun de la omul ce st6 in sicriu.
Fratele nostru a apa4inut Bisericii din cei mai tineri ani ai sIi qi a nizuit s-o slujeasci ca preot.
Dumnezeu i-a binecuvdntat aceasta dorin{i. Timp de aproape 40 de ani, el a fost luminitor al
Bisericii. Preot fiind, el a propovdduit totdeauna cI viala pdm6nteasci este numai o pregitire pen-
tru viafa cereascA. El gi-a oficiat slujbele bisericegti totdeauna cu dragoste gi evlavie.
Domnul Dumnezeu l-a r6splatit cu mulli talanli duhovnicegti 9i el nu gi-a ingropat talanfii in
p6mflnt. De aceea, putem crede cd Domnul care a pus capit viefii lui pimdntegti, il va primi in
iacagurile lui pdrintegti gi-i va da in impirifia Cerului locul de care s-a i.nvrednicit prin faptele sale
pe pdmAnt.
Bucuriile 9i necazurile plmintegti sunt gi ele o temelie pe care se intiireqte impirtagirea noastrA
la via(a vegnic6. De aceea nu ne este ingdduit si judecim cii un om gi-a incheiat viafa la timpul
cuvenit sau nu. Cici Domnul este Cel ce hotiirdgte hotarele viefii omului gi nimeni nu poate prelungi
sau scurta anii viefii lui. Totul este hotirit de Domnul Dumnezeu 9i de aceea noi cei ce am rlmas
aici pe pimAnt gi petrecem pe apropialii nogtri pe calea pe care tot pdmdntul merge, trebuie sl ne
mangaiirn cu g6ndul ca Domnui, din iubire pentru cel raposat va primi la sine sufletul confratelui
nostru prea iubit.
Nuse cuvine, nici nu este necesar si vorbim acum despre virtulile confratelui nostru. ln clipa
de fafa el ne cere numai rugiiciunile noastre, deoarece sufletul siu pdrisind trupul incearci
anevoioasa vreme a depagirii suferinfii. Se cuvine ca noi si rugim cu osflrdie pe Domnul Dumnezeu
s6 primeasci toat6 osteneala bisericeasc6 gi de pistor a confratelui nostru, tot zelul s6u fat6 de
Biserica lui Hristos, toati grija sa pentru propoviduirea cuvintului lui Dumnezeu, cuvint care arat5
oarnenilor calea citre lumina qi via{a vegnici. Noi credem cI Domnul Dumnezeu le va primi pe toate
acestea ca pe o jertfi adusi Lui de rdposatul preot.
Ne rugirn dar ca Domnul Dumneleu sd primeascd sufletul riiposatului in locaqurile Sale cereqti
qi credem ca prin rugaciunile osirduitoare ale tuturor celor care l-au cinstit in timpul vielii lui, pe
cel adormit, Domnul il va odihni in implrltia Sa Cereasci.>>

Patriarh Alexei,in Culegere de predici....,p. 178-179'

41. Rd.vna pentru cele slinte

(la tnmonnilnturea unai epitroP)

,,Rdvna casei tale m-a mdncaf' (Psalmul 68, I l)

<impiratul qi profetul David avusese in viafa lui o dorin{i arzitoare: aceea de a cl6di lui
Dumnezeu un locag de inchinare, un templu meref, pe mAsura mlrefiei lui Dumnezeu, pentru ci in
credinfa qi congtiin{a lui era incredinlai de fericirea pe care cineva o poate gusta in casa lui
Dumnezeu, rugdndu-se gi slujind Creatorului a toate. ,, (Jna am cerut de la Domnul - merturise$te el
- sd bcuiesc ii casa Domnuiui toute zilele vie(ii mele, ca sd vdd frumuselea Domnuluil" (Psalmul
26,7-S). Dar Dumnezeu nu l-a gisit vrednic de implinirea acestei dorinfe, pentru cii cel care vrea si
slujeascE lui Dumnezeu trebuieia fie neprihanit, se aibe inima 9i congtiinfa curatii. De aceea ultima
parte a vie{ii impiiratului David a fost stapAniti de suspiunul inimii sale care exclama: ,, Rdvna casei
tale m-a mdncat" (Psalmul 68, I I ).
 239
Cu zidirea qi impodobirea primului templu al Vechiului Testament a fost incredinlat fiul lui
David, imp6ratul infelept Solomon, iar la ingrijirea gi intre{inerea lui a chemat gi ales Dumnezeu
numai pe membrii uneia din cele 12 serninlii ale poporului evreu, anume seminfia lui Levi. Toate
celelalte aveau numai datoria de-a aduce la templu jertfe pentru iertarea pdcatelor lor. Deci, iati cE
in Vechiul Testament era un privilegiu ca cineva sii zideasci, si intrefinl 9i sd poarti grij6 pentru
casa Domnului, privilegiu dat direct de Dumnezeu prin chcmarea gi alegerea unei singure seminfii.
in Noul Testamen! Fiul lui Dumnezeu intrupat, lisus Hristos, a extins acest privilegiu asupra
tuturor credinciogilor dornici de mdntuire, care ii sunt ataga{i gi asculte poruncile Lui, pentru ci El
a venit in lume ca pe noi toli sd ne ridice din picat, str ne ducA la Tat.6l nostru cel ceresc pentru ca
tofi sd gustim din fericirea de a fi impreuni cu Dumnezeu. Iisus Hristos ne-a invifat c6 in fala lui
Dumnezeu to(i suntem egali qi toli trebuie sA ne comportem ca fra{i intreolalti, iar ca supremtr lege
de urmat ne-a fixat porunca care sa guverneze in relaliile noastre cu Dumnezeu, cu Biserica Sa, cu
sernenii noqtri.
Porunca iubirii a fost corect infeleasi gi transpusi in viagi de Apostolii Mdntuitorului, de crep-
tinii adevlrafi din toate timpurile, dar mai ales de cei din primele veacuri ale istoriei cregtine. In
cartea Faptele Apostolilor in care ni se relateazi evenimente din primul secol al Bisericii cregtine,
ni se face cunoscut ce prirnii cregtini jertfeau totul pentru Biserici. Era o infiifire adevdratii intre cei
care credeau in Hristos-Domnul intruc6t renunlau chiar la proprietatea peisonala, la averea ce o
posedau, ddruind-o Bisericii pentru ca tofi sd se poatl bucura in egald misurd de bunurile pdmdntegti
date de Dumnezeu pentru toli oamenii. Iati cum ne istoriseqte cartea amintiti aceastii fapti
creEtineasc6: ,,lnima $i sufletul mul\imii cektr care au crezut era una Si niciunul nu zicea cd este al
sdu din averea sa, ci toate le erau de obSte... $i nimeni nu era dintre ei lipsit, fiindcd k4i cdgi aveau
larini care le vindeau aduceau pre(ul celor vdndute Si-l puneau la picioarele Apostolilor $i se
tmpfrrleau liecdruia dupd cum avea trebuinld. Iar losi/) cel numit de Apostoli Barbana, un levit
ndscut tn Cipru, avdnd larind Si vdnzdnd<t, a adus banii si i-a depus la picioarele Apostolilor,,
(Fapte 4, 32-37).
in manifestarea iubirii creqtine fafi de Dumnezeu qi Biserica Sa se cere din partea cregtinilor
sinceritate $i corectitudine. Fdri aceste caracteristici ea nu are valoare gi nu rnai este cregtini.
Exemple ce s-ar putea aduce in acest sens sunt nenumArate. Ne vom miirgini insi si amintim in
treacdt pilda de adevdrat cregtin slujitor Ei sprijinitor al Bisericii - pilda Sf. Vasile cel Mare. Acesta
a donat in folosul Bisericii intreaga lui avere pentuu a putea ajuta pe cei lipsili. Pe l6ngd locaguri de
inchinare, el a zidit qcoli, spitale, ciimine p.entru b6treni gi orfani antrenind in aceastd activitate gi
pe alli cregtini cu posibilitiili materiale. La fel a procedat gi Sf. Ioan Gurii de Aur in Constantinopol,
incit conternporanii lui l-au numit ,,tatdl cektr sdrmani".
Exemple nenumarate de slujire cu devotament a Bisericii cregtine pot fi gtrsite gi in istoria
fiecirei parohii ortodoxe romflne de pe cuprinsul patriei noastre, in oricare din ele, au existat, pe
l6ngi preogi qi o rnullirne de cregtini plini de iubire gi rivnE pentru Dumnezeu care qi-au jertfit
averea sau o parte din ea, mobiliz6nd gi pe al{i confrafi in aceasti direcfie, pentru cllidirea 9i infru-
muse{area locagului lor de cult. Prin jertfa, abnegafia gi credinfa vie a acestora a coborAt asupra
intregii obgti binecuvintarea lui Durnnezeu, incit stramogii noqtri gi-au putut pistra credinla creqtind
adevdratd gi fiin{a nafionalS nealteratd, creindu-gi astfel premizele unei culturi proprii sdndtoase.
Suntem convingi I Dumnezeu, credincios cuvdntului Siu dat noui in Sfinta Scripturi, a inscris
in cartea vielii toate striidaniile gi ostenelile inaintaEilor noqtri depuse in slujba Bisericii Lui 9i le va
rasplati insutit $i inmiit, pentru ci El este izvorul vielii, al bunEtifilor gi al fericirii tuturor celor care
cred in El.
$i raposatul in Domnul, fratele nostru, in fafa ciruia ne simgim cu to{i ochii ineca;i in lacrimi de
durerea despartirii, ciiruia am venit se-i aducem un ultim omagiu de pioasi amintire insofindu-i
rema$ilele pimdntegti pe ultirnul drum, a inteles cii iubirea cregtinii se arati cel mai deplin in jertfa
pe care o poate aduce Bisericii lui Durnnezeu. $i cu cAt mai mult s-a ostenit in aceasti direcfie, cu
atit mai mult a simfit in sufletul siiu, in casa gi in munca lui de zi cu zi, binecuvdntarea divini care
i-a intirit qi mai deplin atagamentul fafd de Dumnezeu 9i fap de confratii sii.
La slujba de epitrop al bisericii gi al parohiei voi l-a{i ales, iubili credincioqi, la chemarea lui
Dumnezeu-Tatdl, la chemarea lui Iisus Hristos, M6ntuitorul nostru gi la chemarea Duhului SIEnt. In
240

aceasti calitate, in acest post de incredere, acest confrate al nostru gi-a consacrat inkeaga energie,
intreaga capacitate de munc6, pentru ca aceasti biserici in care ne rug6m in fiecare duminicd gi
sdrbitoare sI fie locul potrivit unde sd stiim de vorbi cu Dumnezeu in rug6ciuni gi cintiri de laudi
9i s6-i sim{im prezenfa Lui tainicd. in acest scop el s-a ingrijit se o infrumusefeze cu icoane gi pic-
tura, cu obiectele de cult qi ce$le necesare slujbelor divine, s-a preocupat, de asemenea, de
intretinerea ei exterioarI, de tngridirea cimitirului gi de alte lucrdri importante din cadrul parohiei.
Dar nu IEri de ajutorul nostru a putut face toate acestea. Noi tofi, impreuntr cu el, am jertfit din
avutul nOstru, dar cel care a bitut la uga fieciruia 9i v-a cerut jertfe din dragoste 9i s-a ingrijit de
procurarea gi realizarea celor necesare, el a fost in primul rdnd. De multe ori poate igi,va fi neglijat
treburile sale gospodtrre$ti, a uitat de foame qi de sete, hriinindu-se din r6vna deplini pentru ca paro-
hia noastrd sd nu sufere de ceva, ba dimpotriva el a dorit ca oricine ne-ar vizita bisericufa noastr6 sA
ducd in sufletul lui numai impresii frumoase despre hdrnicia gi evlavia credinciogilor acestei parohii.
Munca gi strddania acestui confrate, care a fost slujitor sincer gi devotat al parohiei noastre multi
ani de zile, nu o vom putea aprecia noi la adevdrata ei valoare, pentru ca noi nu putem sii vedem
decdt pe cele din afard. Dar framAntarile lui sufleteqti de zi 9i de noapte izrorite din iubirea qi r6vna
pe care le-a avut fap de casa Domnului, le cunoagte numai Dumnezeu. Numai El poate pitrunde gi
gtie cele din adincul sufletului olnenesc. Ceea ce ne revine nou6 fafi deconfratele nostru este si-i
cinstim memoria pentru rivna depusii in folosul Bisericii, str-i urmEm faptele lui de devotament, de
corectitudine exemplari in administrarea averii bisericegti gi de jertfr in toate imprejuririle, care au
cerut sacrificiu gi abnegatie pentru buna deslEgurare a viefii noastre parohiale, qi sa-l pnstrim in
inimi ca pe un exemplu de triire a vie{ii cregtine.
De incheiere vi indemnlm, iubiti credincioqi, sa-i iertafi gregelile cu care iubitul nostru confrate,
in viafa lui plm6nteasce, v-a putut suptrra, qi se rugem cu tofii pe Bunul Dumnezeu si-i rispldteasci
stridaniile 9i rAvna aleasi, puse in slujba Bisericii lui Hristos, cu dob0ndirea fericirii colei vegnice,
iar peste noi si reverse harul Siu cel bogat ca, in unitate de inimi gi cugete, si fim mereu cu dragoste
Ei evlavie slintd, implinitori ai invdfiturii Evangheliei in lurnea aceasta, ca astfel s6 ne bucurim gi
noi din plin de bunitdfile gitite noud de Dumnezeu, Tattrl nostru, c6nd ne va chema la El??r.>>

Pr. prof.dr. Sebastian $ebu,

in Culegere de predici... p.2ll-216.

42. Antim lvireanul: lnvdldturd ifind se face parastas

<Un lucru peste fire v6z in S{6nta Scripturii la a doaoa carte a lmpiralilor, in l2 capete qi foarte
mI face de md minunez. impiratului David i-au fost bolndvit copilagul cel dintAiu, ce avea din
Mrsavea. $i, pentru cdci se afla in nevoia mo(ii, era pururea trist 9i mAhnit gi nici m6nca, nici bea,
nici putea nimeni s6-l mingtie. Iar dupi ce au murit, zice S6nta Scripturd, indati s-au spilat gi s-au
uns cu mirosuri gi s-au irnbrdcat in haine luminate qi, mergind in casa Domnului, au dat mullemiti
lui Dumnezeu. $i eqind afarS s-au ospitat qi s-au veselit, de care lucru stau de mI mir, cum putu fi
aceasta'J Ca pena era viu qi bolnav pldngea gi sE intrista gi, dupl ce au murit, s-au veselit.
Rispunsul acesta ni-l di insug David. ,,PAnn eru - zice - bolnav, mi si cuvenia sd mi mAhnesc
pentru el, cici aveam nidejde ci mi-l va lesa Dumnezeu. Iar de vreme ce au murit, inapoi nu pociui
si-l mai intorc, ci-m caut mie a merge dupi el; qi pentru aceia md bucur ci s-au odihnit in Domnul
gi s-au m6ntuit de grijile lumii".
Drept aceia zic ai eu citri dumneata (cutarele) 9i citre celialalte iubite rudenii si incetafi
intristarea $i sA pirAsil lacrimile, de vreme ce s-au odihnit in Domnul aceastii cinstiti cocoani ce si
pomene$te ast.iizi. CIci lacrdmile gi intristiiciunile nu dau nici un folos morfilor, nici pot s6-i intoarci
din viafa cea vecinici, nici si-i scoafl din gropi. $i pentru aceia au pus lege dumnezeegti apostoli,
sd nu plAngem pre rnorfi, ci sa-i pomenim la infricogatele tainici gi sii facem milostenii gi alte faceri

77l.Parte din titlurile predicilor la inmorm6ntiri din aceastd culegere sunt luate dupl volumul
Cdzut-a cununa capului nostru. Cuvdntdri /unebre, de Prot.prof.dr. Ioan Lupag.
 241
de bine pentru ei, ci iaste pl5cut inaintea lui Dumnezeu gi li sn face mare folos gi aduc mult6
dobAnda 9i mdntuinti sufletelor, precum adevereazd 9i sfintul DionisieAreopaghitul la cuvAntul ce
face asupra mor{ii. ,,Rugdciunile . zice - ce sii fac la sfintele jertivnice sunt de folos nu numai celor
vii, ci mai virtos 9i celor mo(i".
$i pentru aceia gi sfinta beserici sA roage neincetat bunitafii lui Dumnezeu sA lase toate
gregalele celui mort, pentru neputinfa omeneascd gi sEJ odihneasc6 in locul celor vii, in s6nul lui
Avraam gi al lui Isaac Ai al lui lacov, de unde lipseqte toati dureria, grija gi suspinarea.
$i s6 nu s6
uite puterea lui Dumnezeu pentru multa $i nespusa a Lui bunitate, spurcaciunilor ce s-au ficut de
cel mort, pentru neputinfa omeneascA, de weme ce nu iaste nimeni curat de spurciciuni, dup6 cum
iaste zis.
$i de vreme ce gi aceastl cinstitl cocoand ce sI pomenegte astizi, cu cuvioasl slujbl
besericeasci au vieluit in lume ca un om, si roag6, prin mijlocul mieu, tuturor, ci{i va aflafi de fap,
ca ce va fi gregit inaintea lui Dumnezeu gi inaintea oamenilor, sfl zicefi tofi, cu un glas gi cu o inimi:
Dumnezeu sii o iarte, pentru ca sd ne invrednicim gi noi a lua aceasti ierticiune, dupd petrecania
noastrA. Amin.>>

in vol. Didahii, Editura Minerva,

Bucuregti, 1983, p. 150-151.

43. Cuvdnt pentru pomenirea eroilor, in ziua de Indllare

(fragment)

(Sa chemem la masa bucuriei gi pe siirmanul osta$, care moare cine gtie unde pe nemarginitele
cimpuri de luptn. ParcdJ vedem cum glontele-i strdpqnge pieptul cu iuteali de firiger! SAngele lui
curge mereu din rani, iar el incepe si aibii vedenii... intre altele i se infdfigeaza bltrdna sa mamA,
care-l prinde de minr spre aJ aduce la Bisericii, ca in copilarie... cum? Mama sa nu-l va mai
m6ng6ia niciodatii? El nu-i va mai auzi niciodati glasul argintiu gi dulce? Si fie, oare, acesta
s{hrgitul a toate? S2i moarr singur-singurel, aici,,in argifa, f6ra de ftclie in mini, in c6mpul acesta?
... $i ostaqul se ridicii deodatii, intr-o mdnii, nevoind se moar6! ... Amintirile din copilarie ii vin cu
duiumul in minte... Parc-aude un cdntec batr6nesc, o doinr, cu care il adormea m,rma sa cind era
copil mic... Deodati aude clopotul din satul siiu chemand Ia vecemie in ziua invierii...
Apucd cruciulila pe care i-o atArnase mama lui, c6nd a plecat la oaste. Are incd atAta putere sd
sdrute cruciuli{a gi sd zica gindind la mama lui: ,,La revedere in ceruri!" osrA$ul. MOARE
APOI... DAR PRIN FIECARE MOARTE A FRATILOR NO$TRI DE PE CAMPURILE DE
LUPTA, CRE$TE NUMARUL iNVrpRrr.OR NOASTRE!)

Ioan Brogu, dr. in teol. a fac. din Cemdu{i,

prof. la Sibiu, din volumul Predici, Arad-1917,
citat de diac. Gh. Comga,
Isbria predicei la romdni, Bucuregti, 192 I .

44. Se pot sdvfrrqi parastase pentru cei vii?

<intre ierurgiile qi rAnduielile tradifionale legate de sfiirgitul omului, care alciituiesc la un loc
ceea ce nurnim cultul morfilor, frg:ureazl qi parastasul. CuvAntul ,,parastas" vine de la grecescul
pamstasis^care inseamni prezentare sau inftligare inaintea cuiva, in scopul de a mijloci pentru o
persoani. In cazul de fat6 inseamnd o rugiciune de mijlocire la Dumnezeu pentru cei morfi sdvirgittr
dupi rinduiala stabilitd de Bisericii. Este ceea ce in ritul catolic poartd denumi rea de rerluiem. Slujba
parastasului numitd gi panahida mare se sdv6rgegte in biserici, dupl S6nta Liturghie, la mormint
sau la casa celui riposat, la toate soroacele de pomenire a morfilor inditinate de Biserica. Pentru
parastase este nevoie de colivd, colac sau prescuri gi vin, la care credincioqii adauga ofrandele gi
lucrurile pe care le dau de pomani. Parastasul se oficiazi numai pentru cei morti. Exista insi obi-

16
242

ceiul r6spflndit mai ales in Oltenia, unde cultul morfilor se bucuri de o mare dezvoltare, dar 9i in alte
pi(i sau localitifi din far6, ca unii credinciogi sd cear{ preo{ilor si le slujeasci parastasele, pentru
toate soroacele de pomenire a morfilor din cultul ortodox, inci din viaf6. Sunt acele persoane sau
acei credincioqi, congtiinciogi, cu evlavie gi frica de Dumnezeu, care se gindesc la sfirqitul vielii lor
gi la judecata viitoare 9i care nu au urmaqi. De teamE c6, dupi moartea lor, n-ar fi nimeni care sd le
faci parastasele la soroacele inditinate de traditia ortodoxS, acegtia vor si moar6 impdcafi cu g6n-
dul cd acestea au fost indeplinite.
Cum trebuie s6 procedeze preotul in asemenea imprejur6ri? Din capul locului trebuie si spunem
c6 parastasele pentru cei vii nu se pot concepe sau sivirgi in nici o situa1ie, ele constituind o gravi
inovafie Ei abatere de la rAnduiala bisericeascii.
Siujba este alcetuita special pentru cei mo(i, iar a o sdv6rqi pentru cei vii ni se pare o batjocuri
sau un iacrilegiu. Pe de alt6 parte, este de-a dreptul ridicol sI se oficieze o slujbi in care se vorbeqte
tot timpul despre cei morti unor persoane vii. Atit binecuv6nttrrile morfilor, ectenia, rugiciunile de
dezlegire, otpustul, cflt qi ,,veqnica pomenire" au in vedere pe cei riposali, cae se pomenesc nomi-
nal, la rugiciunea pentru binecuvAntarea hainelor gi a celorlalte ofrande are in vedere qi pomeneqte
tot cei riposafi.
Este adevirat ci sunt situa{ii in cadrul pastora{iei sau legiturilor cu credincioqii, cdnd, pentru o
anumitii nevoie sau cerere, pentru care nu avem rinduiall sau o rugiciune expresi in cirlile de cult'
s6 adaptim o rugiciune existenti in Molitfelnic sau.Agheasmatar, la cazul concret, ferindu-ne insi
sA nu introducem o inovalie sau s6 improvizim un text nou. in cazul ,,parastasului pentru cei vii"
aceastai adaptare nu este posibild 9i devine chiar ridicola.
Ce trebuie si facem in fafa unor asemenea solicitari?
Si limurim pe credinciogi asupra rostului gi semnificafiei parastasului. Si le explicim c6 orice
faptd bun6 sau act de milostenie savArSite in viafi sunt tot aqa, daci nu 9i mai importante dec6t cele
p" cei vii le fac pentru noi, dup6 moartea noastrE. De felul in care ne tr6im aceastii vialS
"u.., soarta noastre in viala viitoaie. O adevErat6 viefuire creqtineasci qi grija de i nl
iepinde le suJ-
prinde moartea nespovedili gi neimpirtagifi sunt lucrurile cele mai importante pe care trebuie sd le
avem in vedere aici, pe pim6nt. Fapta de milostenie sau lucrurile pe care vrem si le diim de pomani
pentru noi, incd din uiufa, n, trebuie neaplrat legate de slujba parastasului- La asemenea solicitIri
putem savArgi, cel mult, slujba sau Te-Deum-ul de mullumire pentru binefacerile revlrsate asupra
noastra, iar pentru lucrurile iare urmeaze a fi date de pomanii s6 rostim o formuli de binecuvAntare
adecvatii cum sunt cele din Liturghier cuprinse sub numele de Rugdciuni pentru binecuvdntarea pri-
noaselor>>

Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradilie si innoire in sluiirea liturgicd,

Edit. Epispopiei Dundrii de Jos, Gala{i,1996, P' 296-297 '

45, De ce folosim colivd, colac Si vin la sluiba patastasului?

<in Postul mare, in toate simbetele se praznuiegte Simbata morfilor, sivirqindu-se parastase
pentru cei r6posa{i. O ur.*"n.u slujba de pomenire a morfilor are absoluti nevoie de colivi, piine
- sub forma de colac Ai prescurl - gi vin. Care este rostul sau semnificafia acestora?
Coliva, termen a cirui origine se afli in limba greaci 9i inseamni un fel de prajiturA sau dul-
ciuri, se face de reguli din grAu sau, aga cum se obignuieqte in ultimul timp, din arpaca$ care poate
fi din grflu, oo, ,ui mei, ariestecat cu zahar, miere sau cu alte ingrediente mirositoare, care ii dau
u, grri pl6cut.'Ea este simbol al trupului celui riposat, iar legdnarea 9i linerea de colivl in timpul
cinftrii ,, Vegnica pomenire" este expresia legdturii sau comuniunii sufletegti cu cel decedat, pentru
care ne rug6m. Coiiva se face din grAu pentru ca bobul de gr6u este dat de MAntuitorul 9i de Sf. Ap.
Pavel, ca s-imbol al invierii mo4ilor Dupe cum griul, pentru ca sI incolteascA, sa creascA qi si aduci
roadi se seamen5 mai intiii ruU t.uzOi de pimAnt ca sd putrezeasce, tot aqa 9i trupul omului se
ingroap6 in pimAnt ca si putrezeascA gi dupi aceea si invieze intru nestriclciune. Dupd tilcuitorii
titurgic ortodox, dulciurile gi ingredientele cu care se amesteci gr6ul simbolizeazn virtulile
"ultutri
 243
celui reposat gi ale sfinfilor pe care noi ii invocim in'rugiciune gi l6ng6 care dorim s6 ajungi cei
riposafi.
P6inea, colacul sau prescura aduse la parastas, fiind ficute tot din griu, au, in genere, acelaqi
simbolism. in unele zone ale ferii ele,r-nrrn"r" chiar,,parastas... in-Mjdova acegti colaci se
impletesc dupi o anumiti tehnici 9i sunt de diferite mirimi. Ei constituie elementul cel mai insem-
nat gi nelipsit al pomenirii. Aleturi de colivi gi colac, la parastas se intrebiunfeaza vinul din care
9i
se vars6 crucig peste mormint sau pe locul unde se strviqeqte parastasul, ca gi peste colivi.
Utilizarea vinului este o reminescenfd din vechile practici romane legate de cultul mo4ilor, numite
libafiuni, adicn spiliri sau stropiri. in practica cregtintr vinul este simbol al aromelor sau miresmelor
ca qi al balsamului cu care a fos uns trupul lui Hristos dupi moarte.
Atet vinul, cet $i painea sunt elemente din care se face Slhnta imp6rt6ganie. De aceea turnarea
din ele pe piimint sau peste trupul celui raposat sunt simbol al viefii veqnice pe care o aduce
impdrt5girea cu Trupul gi Singele lui Hristos. La inmormAntare, acest vin se amesteci cu undelemn
gi este simbol al curifirii de picate. ln unele pa$ din
fari se intrebuirtleazt aplindulcita cu miere
sau cu aghiazmii numitii paos sau paus de la,,pausum" care in latini insemni odihni sau sfiirgit, de
unde provine gi cuvintul repuzat sau reposat.
La inmormintare gi parastas apare adeseori gi pomul ca simbol al viefii gi-al morfii.

Pr. prof. dr. N. Necula, Dogmd Si cult pe inlelesul tuturo4

Edit. Europartner, Bucuregti, fa., p. 200-201.

46. Sf. Ioan Gurd de Aur: Omilie dupd un cuffemar

<DacE boala m-a impiedicat sE particip la intrunirea voastri spirituala, penhu voi, osteneala dru-
mului nu v-a oprit. Deqi afi ajuns aici transpirafi duptr acest drum epuizant, aga cum vestirea cuvin-
tului sfint m-a fdcut si trec de la boali la sinitate, tot astfel cAntarea psalmilor v-a odihnit. Iata de
ce, chiar in suferinf[, eu nu mi-am incittuqat limba in ticere gi, degi obosifi, voi totuqi m-afi ascultat
cu atenfie, dar, de indatii ce a inceput discursul, oboseala voastr5 a trecut, de indati ce inv6l6tura a
fost arltati, oboseala voastr5 a dispfirut.
Boala 9i osteneala se refera la trup; doctrina, din contri, este remediu pentru suflet.
Cu cit sufletul este biruitor asupra trupului, cu atlit faptele sufletegti depiqesc in valoare pe cele
trupegti. Astfel, nici boala, nici o infinitate de alte obstacole n-ar fi in stare si m6 impiedice de-a mi
asocia cu stricte(e la bundtatea voastrA; gi astlzi eu n-am vrut sA renunl la aceasti frumoasi solem-
nitate. Eu am fost de curind bolnav, obligat sit stau la pat, dar Dumnezeu nu a permis ca s6 murim
complet de inanilie. DacE voi suferili de foamea (dorinla) de a mi auzi, 9i eu sufir in mod egal de-
a nu va fi vorbit. Aga cum o mama, degi bolnavi, ar prefera ca pruncul se suga la sinul ei cu riscul
de a o epuiza, decdt s6-l vadi pe el epuizat de foame. Tot astfel gi corpul meu si fie epuizat. Cine
n-ar fi fericit si-qi verse s6ngele pentru voi, pentru voi care ardeti de o credinti gi cu un zel atAt de
admirabile gi care afi manifestat sentimente de pociin{6 at6t de impresionante? Voi nu cunoagtefi
nici ziua nici noaptea, dar afi transformat in zi gi vremea nopfii, fdri a schimba legile ceregti gi
duc6nd cu voi (f6cAnd si rodeascd) prin privegherile (ajunarile) voastre lumina in mijlocul nopfii.
Pentru voi, nopfile sunt firE somn, gi tirania somnului este distrusi de dragostea pentru Dumnezeu;
dragostea pentru Hristos deplgegte sldbiciunea naturii (firii).
Voi afi sustras trupurile voastre de la condifia umani prin imitarea fortelor superioare, prin rivna
voastr6 in a priveghea, prin posturile voastre indelungate prin osteneala asprd a cilitoriei, ostenealE
dupi fire, odihn6 dupi voint5. Iati rodul temerilor voaske, beneficiul cu care v-afi ales dupd
cutremur, beneficiu care n-ar putea fi epuizat, care va aduce pe saraci la bogifie gi care va imbogAfi
chiar 9i pe cei bogali, beneficiu care nu cunoatte nici siricia, nici bogifia. A survenit cutremurul $i
inegalitatea condiliilor a fost gtears6. Unde sunt acum cei ce se imbricau in mitisuri (purpura)? Ce-a
devenit, oare, aurul? Toate aceste lucruri au disparut; ele au fost spulberate mult mai ugor decet
p6nza de piianjen, ele au depf,git in efemeritatea lor florile de primivarE.
244

Dar pentru cI sufletul vostru imi pare atAi de bine dispus, vreau sE vE servesc o hrana mai abun-
denta. VId cii trupurile voastre sunt ostenite, dar sufletul vosku este plin de energie (vitalitate, elan);
sursele de ostenealtr sunt numeroase, dar ele purificl sufletul vostru. Daci atlefii igi varsl sangele
din belgug pentru cAfiva lauri pe care-i primesc astdzi gi care se vor olili mAine, cu at6t mai mult voi,
care afi intrat in arena faptelor bune, n-ar trebui si nu cedafi deloc ostenelilor cerute de practicarea
virtu(ilor gi si nu sl5bili (sA nu vd lisafi prade slabiciunii)? Adunarea voastrd este pentru mine o
coroana (o glorie) qi fiecare dintre voi este un ascultitor pe care-l stimez ca gi pe intregul orag.
Existi oameni care umplu vasele cu vin, allii care organizeazipetre*ei satanice, allii care intind
mese sompfuoase, dar, cit despre voi, v-a[i ocupat cu aceste evlavioase privegheri, voi afi purificat
oragul intreg cu urmele cucernice ale pagilor vogtri qi parcurgdnd Agora in toatd intinderea ei, ati
sfinlit chiar gi aerul. Cici aerul e sfinfit prin c6ntarea psalmilor, dup6 cuvAntul pe care l-afi auzit
astizi, spus de Dumnezeu lui Moise: ,,Locul pe care stai este pdmdnt sfont" (Exod III,5). Voi afi
sfin1it caldarimul (pavajul), Agora; voi ne-a{i transformat oragul in bisericS. $i aga cum un torent
care vine cu furie rastoarna totul cu apele sale ndvalnice (nestdp6nite), tot astfel acest torent spiri-
tuat, acest fluviu ceresc care desfdteazi cetatea lui Dumnezeu a purificat prin abundenfa apelor sale
noroiul fir6delegilor. Nu mai sunt plcdtogi (nelegiuili); 9i dacf, incd a mai rdmas vreunul, el a fost
repede schimbat. El aude voci qi sufletul sAu este transformat; melodia iJ pdtrunde (ii piitrunde sufle-
tul) 9i nelegiuirea (pdcatul) se spulberi, 9i zgircenia dispare impreun4 cu relele care o insotesc. SA
nu fie aga, ca animalele sdlbatice care se ascund iarna in culcu;urile lor; sufletul pacatos (nelegiuit,
impudic) se ascunde (se feregte) de priviri, a$a cum qerpii, in timpul frigului niprasnic, igi ingroapa
trupurile in locurile cele mai addnci; tot aga sentimentele josnice (mirgave, infame) gi servile se
ascund ca in fundul unui abis. Cei ce poarta aceste suflete rogesc de starea lor gi daci incd le mai
poarti, ei sunt ca nigte cadavre. CAntecele voastre au asupra lor influenfa iernii. sunetele vocilor
voastre lovesc urechile avarului gi dacd el nu-gi alungd patima sa, ele (sunetele) il aduc cel pufin in
stare de mort; ele, sunetele, lovesc urechile desfrdnatului qi ale orgoliosului gi daci nu st6rpesc in ei
desfrinarea qi orgoliul, cel pufin le obligA pe acestea (pe patimi) si sta ascunse. Nu este pufin lucru
dea renunfa la viciu, la toatl aroganfa.
Vd spuneam ieri cd aceste cutremure sunt o sursI de mari avantaje: afi vizut mila Domnului. El
face sI tremure oragul gi imbirbiteazd sufletele voastre, El zdruncini temeliile gi dii tiirie gAndurilor;
El face si se clatine cetatea gi intdregte inimile. Observafi mila Sa: El zdruncini un moment 9i
intare$te pentru totdeauna; cutremurul a durat doud zile, dar cucernicia voastrd sd dureze in vegnicie;
a{i fost intristati cAteva momente, ridicinile voastre si fie int6rite pentru totdeauna. Eu gtiu cI
evlavia voastrd se datoreazi fricii pe care Dumnezeu v-a inspirat-o ca sA puneli inceput bun; o data
calmul redob6ndit rodul acestuia nu va dainui pufin. De acum inainte spinii (patimilor) nu-l vor mai
sufoca, ploile torenfiale nu-l vor mai smulge (nu-l vor mai lua cu asalt); teama a avut asupra voas-
tr6 o urma salvatoaie; ea a venit in ajutorul cuvantului meu. Dacd eu tac, teineliile oraqului vor ridi-
ca glas; dacl eu tac, cutremurul face si se auda aceste inflexiuni ale vocii mai tare decflt cele ale
unei trompete: ,,Domnul este miktstiy Si inlelegdtor, El este plin de intlelungd rdbdare Si de mild"
(Psalm CII, 8-9). Eu am sosit pe neagteptate nu pentru a vd risipi, ci pentru a intiri curajul vostru.
Acesta este mesajul cutrernurului; aceasta este vocea pe care el o face si se aud6; eu v-am speriat
nu pentru a vi chinui, dar pentru a vd face mai zelogi. Urmdri{i cu atenlie cuvintele mele. Pentru ci
pr"ii.u era neputincioas5, pedeapsa gi-a {Ecut auzitii vocea; pentru cA inv6f6tura era {br6 vigoare,
ipaima a veniis-o ajute. Iata ce vI reamintesc eu, continud el, at6t cit st6 in puterea mea. Cand ve{i
fi suportat imbrnfigarea mea, eu voi ceda locul cuv6ntului, pentru ca el sA nu devini nefolositor.
Gasind cimpul plin de pietre gi acoperit de spini, eu l-am cure{at de acestea pentru ca vestirea
cuvantului de invlfituri sA-gi poata semAna serninfele sale ca dintr-o mani generoasi.
Ce-afi pierdut voi pentru cE afi fost c6teva momente lovifi? Din oameni afi devenit ingeri; v-ati
transportat (a1i ajuns) in cer, daci nu prin loc, cel pufin prin comportament. Nu spun aceasta ca o
flatare (lingugire), ci insegi faptele o dovedesc. CIci a lipsit ceva din penitenfa voastri? Voi a1i alun-
gat pofta, a1i inlaturat patimile ruginoase (dezonorante, josnice), afi sadit virtutea a{i folosit intrea-
[a noapte pentru sfinte privegheri, in mijlocul bunat6tii qi r6vnei, celor mai mari. Nimeni nu se
garaegie la epuizare, nimeni nu vorbegte de zgflrcenie, nu numai mAinile sunt curate de orice pdcat,
dar gi'gura voastri se elibereaza de nelegiuire qi de defiimare. Nimeni nu-qi insultd aproapele,
 245

nirneni nu aleargi la petreceri satanice; curate sunt casele, curatd e Agora; cAnd se insereazi, niciieri
nu se vid tineri cint6nd melodii de teatru.
Se viid destule coruri, dar nu coruri de necuritie, dar coruri de virtute. Se vor auzi c6ntece sfinte
in piafa public6; in locuin{ele Ior unii vor cdnta psalmi, alfii imnuri. La cdderea nop[ii to{i merg la
biseric6, liman unde valurile nu sunt niciodati agitate, unde domnegte un calm la adipost de furtuaa.
Eu credem ci dupi irna sau doui zile, privegherile vor zdrobi (osteni peste misuril, distruge)
trupurile voastre; dar cu cit privegherile se prelungesc, cu atit sporegte rivna voastr6. Cei ce cin-
tau au obosit, dar voi suntefi plini de vigoare; cei ce cdntau sunt la capiful puterilor, dar voi, voi afi
luat forfe noi. Unde sunt acum bogafii, vd intreb eu? S[ se conformeze la filosofia siracilor. Ei dorm
in timp ce slracii, in loc sI doarm6, igi pleacf, genunchii pe caldartm(pavaj, pardoseali), imit0nd pe
Pavel gi pe Sila. Aceqtia cintau qi zguduiau inchisoarea, voi cdnta{i qi intiirifi oragul zguduit. Aceste
roade sunt opuse unul altuia, dar ambele p'ledeazd pentru gloria lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel
zguduie inchisoarea pentru a zgudui sufletele celor necredinciogi, pentru a-l elibera pe temnicer,
pentru a vesti cuv6niul Domnului; voi, voi ali imbirbatat oragul pentru a indupleca mffnia lui
Dumnezeu, numai chibzuiala unora gi a altora au fost diferite.
In ceea ce mi priveqte, eu ma bucur nu pentru cA cetatea este in viaf6, dar pentru ci ea este in
viate datoritd rugdciunilor voastre; cAntecele voastre sfinte i-au servit drept temelie. Din cer venea
mAnia, de la pdmint se inilfau vocile voastre; vocile care se inilfau la cer au oprit m0nia veniti din
cer asupra noastra. Cerurile fuseser6 deschise, sentinta pronunfatii, sabia ascufiti; oragul avea sE fie
r6pus, minia p6rea de neinduplecat. Noi n-am avut nevoie decfft de pociin{i, de vaiete qi de lacrimi
9i totul s-a spulberat: Dumnezeu ne condamnase qi noi am induplecat mdnia Lui. Nimeni nu
s-ar
inqela dacd v-ar considera drept protectori gi salvatori ai oraqului. Unde sunt magistrafii? Unde sunt
ace$ti apAratori at6t de puternicil Voi suntefi in realitate turnurile, zidurile de apdrare, barierele
oragului. aceia, prin viciile lor, aduseserl oragul in stare de declin spre ruinii; voi, prin virtufile voas-
tre, l-a{i imbArbatat. DacE s-ar fi intrebat cineva de ce oragul a fost zguduit, nu i s-ar fi rispuns nimic;
oragul a fost, intr-adeviq zguduit din cauza picatelor, lelhAriilor, nedrepfilor, nelegiuirilor, orgoliu-
lui, sl6biciunii, minciunii! $i ale ciror p6cate? Ale celor bogafi. dacS se intreabl cineva, dup6 aceea,
de ce oragul n-a fost distrus, este, evident, din cauza cintirilor, rugdciunilor, privegherilor' $i prive;
gherile cui? Ale slracilor. Cei dint6i au fost cauza zguduirii oragului, voi ati fost cauza incurajirii
[i-Ua.tatariq lui: deci voi a{i fost protectorii, salvatorii oragului. Dar si termin aici acest cuvdnt; Ei
ita*ind in privegheri, in cflntarea psalmilor, sE ddm slava Ta6lui 9i Fiului qi Slhntului Duh, acum
qi pururea qi in vecii vecilor. Amin.>

Trad. din J. Bareille, Oeuvres compbtes de S.J- Chrysostome,

Text gtec-francez, Tom. IV, Paris, 1866, p' 495-500

17. Predicd la caz de nenorociri ertraordinare

(revdrsdri de *" "'ir,
.li;#;1n",,,r nu, cet ce tin (ls.4l'
dreapta ta,
l3).
carele zic (ie; nu te teme"

<lubili creStini,
se intdmpl5 cite o nenorocire fratelui, vecinului 9i in genere altora cu care
in viala zilnicd c6nd
locuim in comune, ne interesdm de aproape de acea nenorocire. Compitimim pe cel nenorocit.
Sirnfim durere mare chiar daci mai inainte nenorocitul ne-ar fi lhcut r6u. Durerea e intemeiatii intre
adevdrali cregtini.
Dar cu atAt mai rnare este durerea noashA cAnd nenorocirea a ajuns sd ndplstuiasci pe mai mul{i
(de pild6: un foc cumplit, potop de ape, secetd mare, grindini sau altd nenorocire, c6nd preotul va
sti s6 localizeze). Cu cit mai mare este nenorocirea cu at6t mai mare trebue si fie mingdierea 9i
imb6rbltarea. in timpurile vechi soldafii cregtini cind aveau in fa{6 un inamic mare, erau duqi cu
246
gindul la un nume de viteaz, la numele firii, la numele regelui. Era destul ca un general se rosteascf,
numele regelui gi solda{ii tofi strigau.de bucurie.
Omul inci se gisegte in luptl permanenti in lumea aceasta cu necazuri de tot felul. Multii
supirare qi necaz aduc nenorocirile pe capul omului. Avem nevoie de un nume in mijlocul nenoro-
cililor. Un singur nume ne poate aduce atunci m6ngiiere precum roua diminefii improspiteaztr
floarea frumoas6: numele Iisus Hristos. in lumina acestui nume nenorocirea ce-a ctz.fi asupra capu-
lui nostru trebue judecatd in chipul urmaitor:
Fnrd de ispite nu se dE niminui coroana, fdrE luptii nu se dd cununE de lauri, f6ri strimtorare nu
este liberare gi IErd iarni nu este vara. Cuvintele acestea le spusese Sf. Ioan GurE de Aur in oragul
Antiohia cAnd o riscoald nimicegte avutul multor oameni. $i slBntul pirinte cu graiul de aur spunea
ci necazurile sunt pentru om folositoare. Zicea ctr precum pimintul trebue br6zdat ca sI poati fi
inslminfat, aSabrdzdeazdnenorocirile sufletul nostru, spre a scoate dinliuntrul lui gindurile rele 9i
viclene.
Omul nesocotit a pierdut raiul, numai prin supunere qi smerenie il poate redobAndi. Ca 9i in
naturii. Inul gi c6nepa nu vor da giulgiu fin, daci nu o vom sidi, uda, scoate 9i fringe. Aqa 9i dure-
rea frAnge sufletul ca si se curAfeasce. Firi durere nu putem deveni adevdrafi oameni virtuogi.
Precum marfa nu o primegti daci nu dai bani, aga nici bucuriile adevdrate firi dureri. Pini c6nd
omul are bucurii nu gtie a aprecia ce e averea, scopul ei, nu qtie ce rol ari tinerelea, care trebue feriti
de picate.
Iat6 cE Dumnezeu trimite omului incerc6ri. Zice Sf. Pavel ,,Pe care iubeSte, Dumnezeu il ceartd
Si bate pe tot fiul pe care-l pimeqte" (Evr. I12, 6). Dumnezeu trimite necazurile, pentru ca omul
str-gi
dea seama cE nu piimdntul e fara lui adevdratii. Dumnezeu vede cAnd lucrurile pdmAnteqti pot si
devini o primejdie pentru om gi atunci li trimite nenorociri ca sA se desmeteceascfi. In adeviir
Dumnezeu prin necazuri invafd pe om la tirie. Arborii mari prin bEtaia vAnturilor se intdresc. Aurul
nu se scoate din topitoare pin6 ce nu s-a curiifit deplin.
Prin necazuri trebue str devenim deci virtuoqi. $i dacn ar inceta orice argument omenesc ce ar
putea fi adus spre aratarea folosului suferinfelor, atunci sE ne aducem aminte de rlbdarea lui Iov care
prin ribdare a primit iar avufiile sale. ,,Necazul rdbdare lucreazd iar rdbdarea curdlire: iar
curdlirea nddeide" (Rom. 5, 3-4). SA avem deci nddejde ci incercarea veniti asupra noastri va da
roade imbelgugate. Pe wemea Sf. Ioan Gura de Aur nenorocirea de la Antiohia a Iicut pe oameni
mai buni, mulli oameni indiferenfi in ale credinfii s-au apropiat de Hristos, cercetdnd Sf. BisericI.
Azi, cdnd mulji oameni nu mai cunosc calea citre biserici o vor cunoalte pe urma nenorocirilor, cari
au venit asupra noastr6.
impdcali-vd deci cu gdndul cd corpul stE sub legi ca 9i acelea ale naturii, deci legi comune cu
ale naturii. be aici urmeaza ci trupul eite aproape totdeauna inamic al tendinfelor noastre sufleteqti
pi morale. Legea piicatului cauti sii se impuni, sd fie mai tare (Rom. 7,23), dar atunci vin
iuferinfele, .u.i surt o dovadi a infelepciunii nemirginite a lui Dumnezeu. Tofi suferim 9i ne trudim,
caci togi suntem picitogi iar Dumnezeu prin suferinfi pe tofi voeqte si ne indrepteze. Dumnezeu
trimifAnd o suferinfa, voegte si desfaci legiturile cari ne legau de lume 9i si vedem cd numai
lesdtura cu Dumnezeu Doate sA ne fericeasci.
" in sfirEit iubililor nu uitafi cE Hristos - deqi singur este {iri de p6cat - prin suferin{i a trecut
9i
in patria Sa. ,,Au nu trebuia a pdtimi acestea Hristos Si a intra tntru slava Sa? (Luca 24,26).Per
aspera ad astra, zice latinul, iar noi cregtinii zicem cd prin voia lui Dumnezeu pitimim ceeace
paiimim, pentru cA gtim c6: ,,nu sunt vrednice pdtimirile vremii de acum de a se asemdna cu slava
cea viitoare, care va sd se tlescopere intru noi" (Rom. 8, 18). Amin!>

fDr. Grigorie Comq4

De la leagdn pdna la tioarte.-- p. 3l-33.

48. Medinlie linutd studenfilor de la Institutul Teologic din BucureSti

<in medita(ia de asttr-seari, a$ vrea se mi apropii o clipE de sufletul acelora dintre voi care, deqi
au luat hotir6rea solemni de a servi pe Dumnezeu din toate puterile fiinfei lor, au totu$i fr6man6ri,
 247

indoieli, momente de deznidejde, momente in care slabegte in ei certitudinea interioari cu care au

pngit pragul acestei qcoli. Aq dori si nu fie printre voi nici unul dintre acegtia qi cuvintele mele de
ast?i-searA sd rdmAnii de prisos, ori cel mult sA punA o piatri in plus la edificiul certitudinii voastre
interioare. Dar experienfa mea proprie de elev seminarist gi de student teolog, precum gi cei mai bine
de 20 de ani de asistenfie gi profesorat de teologie, mi indrepttrfesc si cred cd nu unul dintre voi, ci
mai mul1i, gi poate ci tocmai dintre cei mai zeloqi, nu sunt nicidecum strdini de acele momente de
tulburare, provocate de o lecturii, de o conversafie sau de altceva, gi care le da impresia cA s-a nlruit
totul in adAncul sufletului lor, ci se clatinl ins69i temelia edificiului interior: crediufa in Dumnezeu.
Pentru aceia care au astfel de tulburiri, chiar daci ar fi numai unul, meriti sii consacrlm nu o medi-
tafie, ci un gir intreg de meditalii, toate meditaliile unui an gcolar, cici, dupi divina pildE a Domnului
nostru Iisus Hristos, nu turma celor noulzeci gi noud de oi trebuie si absoarbi toati atenfia noastr6,
ci oaia cea incurcati in mdriciniquri gi expusS la riticire, din proprie neexperienfE sau din lipsa de
sirguinfa a pistorilor ei.
imi dau seama de gingngia problemei pe care o pun, dar nu cred ce ne este ingrduit noua, pro-
fesorilor, si ocolim la infinit o astfel de problemii. Noi suntem datori sii ne interesim de siinitatea
trupeasca qi sufleteascd a studenfilor nogtri gi nu hebuie si-i lisim si se epuizeze in zbucium, frr6
sii ciutim a-i ajuta sd iasi din impasul in care, eventual, s-ar gisi. Acelora deci dintre voi, care, din
diferite pricini, triiesc momente de zbucium sufletesc, de nesiguranfe gi indoieli, acelora mii adresez
asti-seara gi rog pe Dumnezeu s6-mi fie intr-ajutor pentru a le putea fi de vreun folos.
Voi cei care va prelungili veghea pini t6rziu in noapte, asaltali de intrebiri la care vi se pare ctr
nu se poate rispunde, voi cei care simfifi parci deschizAndu-se inaintea voasftA o pripastie {Eri
fund, voi cei care ciutafi cu inddrjire sa vi lEmurifi tainele lumii gi ale viefii, dar vE sim[ifi incapa-
bili si Ie rezolvafi gi vi cuprinde deznldejdea, aflafi ci voi nu suntefi pe un drum gregit, ci tocmai
pe drumul care, pini la urm6, duce ta Dumnezeu. lnsiqi aceasta tulburare a voastri, ins69i aceasti
nevoie de lamurire liuntrici $i de certitudine este semnul imbucuritor cE in voi lucreazi o putere
deosebiti care va face sd nu fi1i mulfumili cu starea in care vi gasifi gi vi impinge sa nezuifi la o
infelegere mai justi a lucrurilor, la un punct de vedere mai inalt asupra lumii qi a viefii, la certitu-
dini desdvAryite in materie de credinfi. Voi suntefi privilegiafi tocmai prin aceaste tulburare a voas-
tra, care atinge mai profund numai sufletele alese, gi nu trebuie sd deznAdejduifi. Atunci c6nd simlifi
nevoia de a vi depigi pe voi ingivi intr-un elan generos, atunci cind dati lupta interioarii cu cele mai
chinuitoare indoieli, atunci sunte(i mai aproape de Dumnezeu, atunci sunt mai prezente in voi
imbierile transcendente, care nu ltqeazA prin constrAngere, ci prin aceste nevoi interioare de
depagire gi de certitudine religioasd. Gregeala pe care o faceti voi gi pe care am frcut-o qi noi la v6rs-
ta voastre este aceea de a ciuta pe Dumnezeu mai mult pe alte cii decit pe aceea pe care se poate
ajunge mai sigur la El. Se poate ajunge la El gi privind in afar6, contempldnd crea(ia pentru a-
proslevi pe Creator, dar este mai bine si ne retragem in linigte in addncul fiinfei noastre gi acolo si
vedem dica nu cumva Dumnezeu ne gr[iegte mai limpede dec6t in cerul instelat. in addncul fiin1ei
noastre vom descoperi o nevoie de depigire a vie(ii animalice, o exigentd morali de realizare a per-
soanei noastre umane, un imbold spre cunoagterea adevirului, spre realizarea binelui, spre simfirea
frumosului. $i cu cit ne lisim mai mult furafi, tir,Ati de aceast2i nevoie interioari de realizare de noi
ingine, cu at6t mai mult putem fi incredinfafi cii Dumnezeu este aproape de noi qi cd nu mai este
departe clipa certitudinilor interioare qi a linigtirii. Dumnezeu, se spune in Faptele Apostolilor, ,, zz
este departe de fiecare dintre noi, cdci in El avem viald, ne miScdm Si suntem" (Fapte, XVII, 27-
28).'$i tot acolo se spune ca Dumnezeu ,,dd tuturor viald Si su/lare Si toate" (Fapte, XVII, 25).
intr-adevir, niciieri nu se poate simfi mai bine prezenfa lui Dumnezeu, dec6t in viafa ome-
neasca, in adincul sufletului omenesc, gi sub forma acesta a unei imbieri spre o realizare cAt mai
deplini a personalitelii noastre omenegti gi spre depiqirea de noi inqine in direcfia valorilor celor mai
inalte: adevlrul, binele qi frumosut. Dacd am izbutit si facem micar odati experienfa hotir6toare a
acestei exigenle interioare de realizare qi depigire de noi ingine, inseamni cd am fost in acel moment
obiectul unei imbieri mai st6ruitoare a harului lui Dumnezeu, ,,cdci - spune Sf. Ap. Pavel -
Dumnezeu este Cel care lucreazd tn voi si ca sd voili si ca sd sdvdrsili" (Filip., II, I 3). $i tot Sf' Ap.
Pavel spune in altd parte ct ,,Duhul vine in aiuto\ sldbiciunilor voastre... Si tnsusi Duhul se roagd
pentru noi cu suspinuri negrdite" (Rom. VIII, 26).
248

Nu este suficient ins6, iubili studenfi, si fi plecat odatii, in treac6t, urechea la chemirile tran-
scendente din ad6ncul sufletului vostru, pentru ca apoi totul se mearg6 de la sine, tulburdrile sii se
risipeascit, certitudinile sE apard, linigtea, pacea sA se insciuneze in sufletul vostru gi toatA existenla
si prinda inlelesuri mai inalta pentru voi. Este nevoie sd mergeti intru int6mpinarea acelei exigenfe
morale personalizatoare, pe care ali simfit-o odatii in ad6ncul sufletului vostru, sA vd lEsafi absorbili
din ce in ce mai mult de aceast6 exigenl6 morala, gust6nd din ce in ce mai din plin bucuria adevirati
gi profundd a realizirii de voi inqivii. in limbaj teologic aceasta se cheami o colaborare din ce in ce
mai stiruitoare gi mai entuziasti cu harul lui Dumnezeu, care ve \tcreazi pe dinlIuntru, Ihr{ con-
stringere, prin liberi colaborare, pentru sporul vostru duhovnicesc qi pentru iniltarea voastrd cu o
treaptE mai sus pe scara inalti, la capltul cireia, sus de tot, stau cei ce au atins sfinfenia.
$i care ar fi cel mai bun mijloc pentru a face aceastd sublimd experienfi a lucririi lui Dumnezeu
in adAncul sufletului vostru? Nici vorba ca nu poate fi altul decat acela al rugf,ciunii. in momentul
in care v-a cuprins nelinigtea Ei disperarea de a nu fi ceea ce a{i dori sd fifi, in acel moment cdutafi
de vI rekagefi intr-un loc linigtit 9i incerca{i sd vi rugafi cam in felul urmitor, a9a cum am glsit intr-o
prea frumoasd carte:
,,Eu nu sunt nimic, nu gtiu nimic. $tiu numai cd sunt ndpddit de tot felul de nevoi, de suferinfe,
de neqtiin{d, de nesiguranfi, de spaim6. Dar caut si-mi gisesc drumul, mil indrept inliuntrul sufle-
tului meu spre un ideal de viafl duhovniceascd din ce in ce mai inalti gi mai curatii; vreau binele,
chiar IEri siJ cunosc; t0njesc dupi ceva mai inalt 9i nadajduiesc; mi rog fierbinte, imi deschid
sufletul, mi incredin(ez lui Dumnezeu, al c2irui imbold inspirator il simt inliuntruI inimii mele;
vreau lumina, o chem, gtiu ci in ad6ncul siu tainic ea este viafi gi iubire, am increderea cE ea imi
va rispunde, gi mi invoiesc dinainte la tot ce ea imi va cere" (Eduard Le Roy, Le probleme de Dieu,
Paris, 1929, pp. 3l l-3 l2).
O astfel de rugdciune este, iubifi studenfi, cel mai bun incepu pentru cdutare lui Dumnezeu cu
ganse maxime de a-L gi gisi. De altfel, cei care il cautii pe Dumnezeu pot si fie siguri cI l-au gi gisit.
,,Tu nu m-ai fi ciutat, daci nu m-ai fi gdsit", spune cu at6ta adincime qi frumusefe de exprimare
genialul cautator de Dumnezeu Blaise Pascal. Cil care ll cauta pe Dumnezeu il cauta pentru ci l-a
9i gisit, pentru ci crede in El chiar {bri si-gi dea seama 9i fbrd sd gtie cE tocmai aceaste cautare con-
stituie lucrarea tainici a lui Dumnezeu in adAncul sufletului siu. Unii dintre voi - o qtiu prea bine -
doresc sE li se demonstreze existenta lui Dumnezeu cu argumente deplin convingitoare sau ca
Dumnezeu insuqi si li se faci cunoscut prin fenomene exterioare extraordinare. Agteptarea aceasta
rimdne insii adesea zadamicii, deoarece argumentele ra{ionale, chiar cAnd sunt foarte convingitoare,
constituie o cale ocoliti gi avem impresia ci nu ne fac si simfim aproape de noi pe ,,Dumnezeul cel
viu", dupi care inseteazd sufletul nostru; iar fenomenele extraordinare, chiar c6nd Dumnezeu
binevoieqte sE le infiptuiaqca, gi le infiptuiegte destul de des, nu le prind semnilicafia dec6t cei care
au trecut prin experienfa Dumnezeului ,,simtit in ad6ncul inimii", cum spune acelagi Blaise Pascal
gi cum spun toti cei care, ca el, cu spaimi gi cutremur, igi cautd in Dumnezeu echilibrul interior gi
salvarea din naufragiul spiritual.
Nu vd mai temefi deci, iubifi studenfi, de frim6ntirile qi tulburdrile voastre sufletegti, de
cdutdrile voastre dezn6dijduite gi de sentimentul tragic al prtrbugirilor interioare. Vedefi in aceste
tulburdri mai degrabd semnul unei alegeri, al unei haraziri pentru o mai inaltii treapti de desivirgire
sufleteasca; vedefi in ele adierea harului divin imbietor spre desdvArqirea duhovniceascd gi socotiti
pe cei lipsili de astfel de tulburiri ca mai pufin privilegiafi dec6t voi, ca sortifi mediocritalii
duhovnicegti. Cautali pe Dumnezeu cu ardoare, acolo unde sunte{i mai siguri ciJ gisifi, in adiincul
sufletului vostru, qi nu vf, impotrivili cu nimic imbierilor transcendente. Face{i primii pagi intru
intimpinarea ajutorului ce vi vine de sus, de la Pdrintele luminilor, gi pagii urmltori vor continua cu
elan crescdnd. Rugafi pe Dumnezeu sii sporeasci necontenit in adincul sufletului vostru imbierile
harului Sau sfinfitor. Rugafi-vi lui Dumnezeu pentru voi 9i pentru colegii vogtri. Rugafi-va lui
Dumnezeu gi pentru noi, cei care ne striduim si vi indrumIm, pentru ci puterea rugdciunii voastre
ne susfine qi pe noi. Unili-va rugdciunea voasfta cu cea a Bisericii lui Hristos, in sdnul cireia se
poate face cea mai desdvffrliti experien(i a Divinului, pentru ce in ea triiegte, veqnic prezent,
Durnnezeul devenit om, Domnul nostru Iisus Hristos, in care gi prin care fifi siguri ci ve{i dobindi
 249

toate certitudinile, toatd liniqtea gi toate bucuriile l2iuntrice dupi care inseteazi sufletul vostru t6n6r.
Amin.>
Diac. prof. dr. Emilian Vasilescu,
in GB, an. XVI, 1957, m.6-7, p. 368-371

ADAOS: Sf, Vasile cel Mare:

Cuvfrat pentru instalarea preo(ilor

<Ia seama la tine insu{i, o preotule, gi fii cu luare aminte la dregatoria preoleascE, pe care ai primit-o
cu scopul s-o sivdrgeqti intru frica lui Dumnezeu (Col. M l7).
De acum incolo, g6ndegte-te bine ci tu n-ai fost chemat si pui mAna pe o dregitorie pdminteascii, ci
ai fost chemat sd fi se incredinfeze o slujire cereasca. N-ai pus mina pe o slujbA omeneascI, ci ;i s-a dat
o slujba ingereascS. Sileqt6-te din toate puterile sI te arifi un lucrdtor, care nu este cu putinfd sE se facii
de rugine, dovedindu-te ca unul care drept invafi cuvintul adevdrului.
Mai ia seama iar6gi, si nu te duci sd s6vArgegti s{intele slujbe in biserici avdnd o duSminie pe cine-
va, pentru ca nu cumva prin aceasta si indepirtezi pe MAngiietorul.
in ziua in care oficiezi sfinta slujbi si nu chemi la judecata pe nimeni gi, de regul6, nicidecum si nu
fii iubitor de dispute gi gilcevuri. Roagd-te, dedicdndu-te citirii qi meditaliei pin6 in ceasul acesta al sluj-
bei dumnezeiegti gi numai aqa apropie-te de slEntul altar, fiind adlinc piitruns de duhul pociinfei.
CAnd slujegti, nu avea atenfia indreptati incoace gi incolo, de jur imprejuq 9i sd nu dai zor la slujbd,
tiind sau prescurt6nd rugiciunile. in timp ce te rogi in bisericl, nu-fi indrepta privirea cdtre fala weunui
om, ci privegte incordat spre impiratul-Dumnezeu, Care-fi stii in fa(d qi spre Puterile ingeregti incon-
jurdtoare. Nicidecum sa nu te ar61i {hlamic in slujba ta 9i sI nu impndageqti pe cineva cu Sfintul Trup,
atunci c6nd nu trebuie.
F6-te wednic in respectarea sfintelor canoane ale Bisericii gi oficiaza sfintele slujbe aqa precum rAn-
duiesc ele. Fii cu luare aminte cum te apropii de sfiinta mas[ 9i la felul cum slujegti lui Dumnezeu 9i vezi
pe cine gi pentru ce il inpirtiqeqti cu Sfinta Cuminecituri gi pe cine gi pentru ce ii opregti de la aceasti
SIhntA Taini.
Ia seama deci sd nu fie uitate poruncile Domnului qi predaniile Sfinfilor Sdi Ucenici, fiindci insuqi
Domnul zice: ,Nu daii cete sfinte cdinilor nici nu aruncafi mdrgdritarele Mele tnaintea porcilol'(Matei,
VIII,6). Agadar, baga qi tu de searna si nu fii subjugat de vreun sentiment de teami... in ceasul acela in
care tu sdvdrgeqti slujba divin6.
Fii cu luare aminte la aceia care voiesc si se impdrtigeasci cu Sfintele Daruri acas6 la ei. Tu insufi
vei vedea ci Sfintele Daruri sunt daruite - celor care se impirt6qesc acasl - gi de c6he femei, dar 9i de
cdtre cei nevrednici. Vezi, agadar, cum au r6nduit sfntele canoane qi sinoadele Sfinfilor Pirinfi cu privire
la acestea.
Straduie$te-te si faci aqa gi si nu incredinfezi Sfintele Daruri celor nevrednici sau celor neinstruifi in
taina religiei, pentru motivul cd acegtia se intorc la credinfa ortodoxil. Vai de preofii care dau S{intele
Daruri unora ca acegtia!
incA mai ia seama bine ca nu cumva si cadi insecte in sfintul potir, sau, din neplsarea ta, si se
umezeascl sau sA se mucezeasci sau si se prf,fuiasca, sau si se atingi de el mAinile ereticilor.
Fii cu grija, de asemenea, cum pui sfiintul potir cu Sfintele Daruri la locul lui - la sliinta proscomidie
- dupi savirqirea Sfintei Liturghii, ca nu cumva, grabindu-te, si cadi pe jos M6rgiritarul sau sii rim6ni
in sliintul potir - neconsumat - sau, mai av6nd lichid, sI se pdteze de praf sllntul potir insugi. Numai dupi
ce le-ai pus in bund rdnduiala gi pe unele qi pe altele, dup6 sdvarsirea Sfintei Liturghii, numai atunci mergi
in pace.
Dac6 vei respecta aceastii predanie, o preotule, te vei mintui gi pe tine gi pe aceia pe care e,gti pe punc-
tul de a-i invdta. Roaga-te qi penhu mine cel indurerat la Domnul, Ciruia I se cuvine slava in vecii vecilor.
Amin.>

(Trad. de Prof Nicolae Pehescu, in rev. M. O.,

an XIX, w. 5-6, 1967,P. 46846\-
250

BIBLIOGRAFIE GENERALA

IZVOARE

Biblia sau Sfiata Soipturd,Edilia Sf. Sinod, Bucuregti, 1995.

Noal Teslamenl, versiune revizuit5, redactati 9i comentati de Arhim. Bartolomeu V. Anania, Edit.
IBMBOR, Bucuregti, 1993.
Novoum Testamentum Graece et Laiine, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, neubearbeitete
Auflage, 1994.
Pentateuhul, versiune revizuite dupn Septuaginta, redactati $i comentate de Arhim. Bartolomeu V.
Anania, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1997.
Aghiaznorar, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1992.
Arhieraticon, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1993.
Cansanele Bisericii Ortodoxe, editate de arhid. prof,dr. Ioan Floca, Sibiu, 1993.
Molitfelnicul, Bucuregti, edifia I 937.
Panihida, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1992.
Patericul egiptean, Iagi, 1913.
Patrologiae Cursus Completus, edit. par Migne, Jacques Paul.'series Latina, Paris 1844-1855;
series Graeca, Paris 1857-1866.
Pidalion, editat de Z.Tereld 9i pr. H. Popescu, Bucuregti, 1933.
Pdrinli Si scriitori biseiceqti, (PSB), Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1979 q.u.
Proloagele, Edit. Mitropoliei Olteniei, vol. I9i II, Craiova, 1991.
Soarces chritiennes, directeurs fondators: H. de Lubac et J. Danielou, Les editions du cherf, Paris,
1968 9.u.
Sluiba lnvierii, Edit. Episcopiei de Alba Iulia, 1997

Ambrozie, sf., ep. al Milanului, De excessu fratris stti Satyri. Libri duo, P.L., tom. XVI, col. 1345-
1372 (Parteal) Si 1372-1414(Partea II).
Idem, De obitu Valentiniani consolatio, P.L., tom. XVI, col. 1418-1444.
ldem, De obitu Theodosii oratio, tom. XVI, col. 1447-1468.
Augustin, Fericitul, De bono coniugali, in ,,Oeuvres completes de Saint Augustin" trad. par
Peronne, Vincent & comp., Paris, 1869, vol. XXI, pp.479-510.
Idem, De cura gerencla pru mortuis, in ,,Oeuvres completes de Saint Augustin" trad. par Peronne,
Vincent & comp., Paris, 1870, vol. XXII, pp.l44-166.
ldem, De doctrina chiristiana, P.L. XXX[V, col. 15-122. (Cartea IV-a).
Cabasila, Nicolae, Despre viala tn Hristos, trad. T. Bodogae, Sibiu, 1946,220 p.
Chiril, sf., al lerusalimului, Catehezele, Partea I, trad. pr. dr. D. Fecioru, col. ,,Izvoarele ortodoxiei"
nr. 7, Bucuregti,1943,612 p.
Clement, sf., Romanul, Epistola a II-a cdtre Corinteni, omilie pareneticfi, had. pr. D. Fecioru, vol.
I - P.S.B., Bucuregti, 1979,p.89-106.
Efrem, sf., Sirul, Cuyinte Si invdldturi, Ed. Buna-Vestire,, Baciu, 1996,575 p.
Grigorie, sf., cel Mare, Cartea regulei pantorale,trad. pr. dr. Al. Moisiu, Sibiu, 1996, d.a ll-a,216 p.
Idem, Omilia despre calamitd(ile abdtute asupra Romei,P.L.76, col. 1078 B C.
Grigorie, sf., de Nazianz, Funebris in laudem Caesarii fratris oratio, superstitibus adhuc paren-
tibus,P.G. tom. XXXV, col. 755-788.
ldem, Funebris oratio in laudem sororis suae Gorgoniae, P.G., XXXV, 789-818.
ldem, Funebris oratio in patrem, praesente Basilio, P.G. XXXV 985-10,14.
 25r
ldem, Cuvdnt funebru in cinstea sf. Vasile, had. pr. Nicolae Donos, in vol. Apologia Si elogiul sf'
Vasile, HlSi, 193 l, 204 p.
ldem, Elogiul funebru al lui Cezaie qi Despre Macabei,frtd. Petru Papadopol, R. Vdlcii, 1939,52p.
Grigorie, sf. de Nyssa, In laude Basilii fratris, P.G., XXXry 787-818.
Idem, 1z funere Pulcheriae, P.G., XXXXry 863-878.
ldem, Oratio funebris de Placilla, P.G., XXXXry 877-892.
Hrisostom, sf., Ioan, $asedeci Si patru cuvinte seu predice, Bucureqti, 1883, editate de ep.
Melchisedec $tefinescu, 557 p.
ldem, Homdlie sur les deux dpitres aux corinthiens,la Jean Bareille, Oeuvres compbtes de S. Jean
Chrysostome, text grec-francez, tom.XV[ Paris' 1872.
ldelm, Homdlie sur le mariage,la J. Bareille, op' cit., tom. V p. 330-367.
ldem, Predicd despre statui, partea I, had. $t Bezdechi, Rm. Vdlcii, 1937,232 p'
ldemr, Omilie despre tnvierea morlilor, trad. pr. D. Fecioru, colecfia ,,Izvoarele Ortodoxiei", nr. 5,
Bucuregti, 1942, p. 163-1 93.
ldem, Omitia despre predicd, trad. pr. D. Fecioru, in M.A., an. XXIII,I978, nr' l-3, p' 58-66'
ldem, Despre preolie,trad. pr. D. Fecioru, Bucuregti, 1987; Cartea a V-a, p. ll3-120 (referiri la
predici 9i predicator).
ldem, Pulut Si impdrlirea de grdu, Edit. Buna-Vestire, Baciiu, 1995,532 p'
Ivireanul, mitrop.,sf., Antim, Predici, ed. ingrij' de G. $trempel, Bucuregti, 1962,322 p'
lden, Didahii, Edit. Minerva, Bucureqti, 1983,252 p.
ldem, Sfanri cre;tine-politice cdtre Prea piosul Si Prea indllatul Domn Si Egumen 4 toatd Ungro'
vlahia, D.D. Ioan $tefan cantacuzino voevod, trad. din l. greaci de c. Erbiceanu,
Bucuregti, 1890,26 p.
Justin Martirul 9i Filosoful, Apologia /-c, in P.G. Tom.VI, cap. LXV[ col' 327-439'
Simeon, sf., Arhiepiscop al Tesalonicului, Tracatat asupra tuturor dogmelor credinlei noastre orto-
doxe, trad. de Toma Teodorescu, Bucureqti, I 865., 368 p.
Teodor, sf., studitul, Lautlatio funebris in matrem suam (Th,eoctista),P.L., XCIX, col. 883-902.
vasile, sf., cel Mare, Despre foamete gi secetd,trad. pr. N. Donos, in M.M.S., an. XXX 1954' nr.
l-2, p.l9-23.
ldem, omilie indemndtoare la botez, trad. pr. c. comilescu, in GB, an. xxxvll, 1978, nr. 5-6,
p.497-504.
ldem, CuuAnt despre moarte. in vol.pr. Samuil Micu Clain, Propovedanie sau invdldturd la
ingropdciunea oamenilor mor|i, Blaj, 1784, p. 74-88.
ldert, Cuvdnt pentru instalarca prcolilor; Trad. de Prof. Nicolae Petrescu, in rev. M' O', an XIX, nr' 5-6'
1967,p.468469).

COLECTII, DICTIONARE, ENCICLOPEDII

catalogal manuscriselor romanesti(B.A.R.), editat sub ingrijirea lui G. $trempel, Edit. $tiinlifica
9i Enciclopedicd, 4 vol., Bucureqti, 197 8-1992.
Cresfomalie de lileraturd romfund veche, Cootdonatori: I.C. Chifimia 9i Stela Toma,
vol' I 9i II,
Edit. Dacia, Cluj-NaPoca, 1989.
Clanendon press Oxford, (XX votumel, Second Edition, prepared by J. A. Simpson and
E'S.C.
Weiner, Oxford, 1989.
Codul familiei, Edit. ,,Lumina lex", Bucureqti, 1995, 183 p.
Commi,entary on the docaments of Yatican II, Edit. by Herbert Vorgrimler, Freiburg, 1969, Vol. V.
Diclionnaire ,rBaillyo, grec-frangaisrHachette, 26-e Editio'J, Paris,1965'
Dic'tionnaire .Quicheif, latin-frangais, Hachette, 56 - e Edition, Paris, l9l0'
 252

Dictionnaire d'Archeologie chritienne et de liturgie,F. Cabrol & H. Leclerq, paris, l9l3-1925.

Diclionar al Noului restament, Edit. IBMBOR, pr. dr. Ioan Mircea, Bucureqii, 19g4.
Dieyionarul explicativ al limbii romdne moderne, Editura Academiei, Bucuregti, 1996.
Dicfionarul literaturii romAne de la origini pAnd h 1900, E.A., Bucuregti, ld7g.
Dicyionar de neologisme, elab. de Fl. Marcu gi C. Maneca, E.A., Bucuregti, 19g6.
Diclionarul analogic Si de sinonime al limbii romilne, Edit. $tiinlificA gi enciclopedici, Bucuregti,
t978.
Diclionar biblic, Edit.,,Cartea cregtini", Oradea, I 995.
Dic{ionarul teologilor romhni, Edit. Univers enciclopedic, pr. dr. Mircea Picurariu, Bucuregti,
1996.
Diclionarul tn(elepciunii,Th. Simenschy, Edit. uniunii scriitorilor, chiqiniu, 1995,640p.
Diclion4r de proverbe Si cugetdri latine, Edit. Albatros, Bucuregti, 1976,267 p.
Dictionnaire de thdologie catholique, sous la direction de A. Vacant, E. Margenot, E. Amann, Paris,
1923 - t941.
Enciclopedia RomAnd, ingrij. C. Daicoviciu, Vol. III, Sibiu, 1904.
Larousse da XX-e siecle, edit. par Paul Ange, tom. V, paris, 1932.
Le petit Laroasse, dir. edit. Patrice Maubourguet, paris, 1995.
Lexicon (grec-englez), abriged from Liddel and scotts Greec-English Lexicon, oxford, 1989.
Meyers Lexikon,Leipzig, 1940, Ed. 8-a, vol. V[I.
New catholic Encyclopedia, washington, 1967, vol.v[ (cap. Homiletics & preaching)
Retoricd romdneascd. Antologic, edit. de M. Frf,nculescu, Edit. Minerva, Bucuregti, 19g0, 315 p.
Studium: Teologie, Ein evangelisch-katholisches Literaturzeichnis 18. Ausgabe. Studienjahr lt94l
1995, 150 p.

CARTI, STUDII, ARTICOLE

Antonescu, pr., Constantin, Pretlica clasicd francezd, Bucuregti, I913, 60 p.

Antonescu, G.G' Din problemele peclagogiei moderne, Edifia a II-a, Edit. Cartea romflneasci,
Bucuregti, 1924,303 p.
ldem, Pedagogia generald, Bucureqti, 1944,X]{X t 585 p.
Arami, George, Elemente de omileticd speciald, Bucureqti, 1930,245 p.
Idem,Cdtevadiscursurirostiteladiverseocasiuniinorasul llaqi Hugi,l883,32p.
Aries, Philippe, omul in fa[a morlii, trad. A. Niculescu, vol I 9i II, Bucureqti, 1996, 400t 440 p.
Balca, arhid. prof. dr., Nicolae, curs de omileticd,dactil., in BFT, cota 19351-19356, f.a.,783 p.
Idem, Importan(a cateheticd a Sfintei Liturghii, in BOR, an. LXVI, I 958 , nr. l-2, p. 194-213.
Idem, Cuvdnt la cununie, in G.B., an. XXXI,l972, nr. 5-6, p. 509-512.
Baltazar, Hans Urs von, Mic discurs despre iad, Bucuregti, 1994,75 p.
Bareille, Jean, Oeuvres compbtes de Saint Jean Chrysostome, Tom. V, Paris, 1866.
Barth, Karl, La proclamation de l'Evangile, traducere gi redactare deA. Roulin, Neuchatel, 1961,
9o p.
Bardy, Littlrature greq ue chrttienne, Paris, 1928, 1 87 p.
Idem, Littdrature latine chritienne, Paris, 1929,231 p.
Basarab, Neagoe, invdldturile lui... cdtre /iul sdu Tiodosie, Versiune originali,transcriere, trad. 9i
studiu introductiv de G. Miheile, Bucuregti, 1996,430 p.
Baumann, J. Daniel, An introduction to contemporary preaching, Baker book house, Michigan,
1988,299 p.
Bincili,Yasile, Inilierea religioasd a copilului, Bucuregti, 1996, 137 p.
Birsinescu, $tefan, invdldmdntul oral prin predicd, cel tlintd.i sistem de fnvdldmdnt de duratd la
romdni, in ,,Pagini nescrise din istoria culturii romAnegti", Edit. Academiei, Bucuregti,
197 l.
 2s3
Betu, pr. prof. dr., Dumitru, Predicatorul tn conceplia Sf, Ioan Gurd d.e Aur in B.O.R., an. LXXVII,
1959, nr. 3-4, p. 357 -384.
ldem, Predica prin exemplu personal, in B.O.R., an. LXXI,1954, nr. 5, p. 560-583.
ldem, Sfin(ii Pdrinli ca izwr omilerrc: in M.A., an. IV, 1959, nr. I l-12, p. 891-901.
Idem, Unele condilii ale propovdduirii, in M.A., an. lX, 1964, nr. 3-5, p. 304-31l.
ldem, Cu privire la necroktg, in M.A., an. X,1965, nr.4-6, p. 348-370.
ldem, Graiul in funclia lui eticd, in M.M.S, an. XLVII, l97l,nr.7-8,p.453-462.
ldem, Curs de omileticd, dactil., ms. 485, Biblioteca Mitropoliei Sibiului, f.a,405 p.
Bernea, Ernest, Indemn la simplitate, Bucuregti, 1995,125 p.
Berthi€r, I'Abb6, Le pretre dans le ministhre de la predication, Lyon,1900, 1248 p.
Bianchi, Enzo, Cuvdnt Si rugdciune, trad. Maria Comelia OROS, Edit. Deisis, Sibiu, 1997, 137 p.
Black, James, The mystery of preaching, London, 1924,254 p.
Bohren, Rudolf, Predigtlehre, Chr. Kaiser Verlag, Miinchen, 1972,576 p.
Bonhoeffer, Dietrich, La parole de la prtdication,trad. par. H. Mottu, Geneve, 1992, 100 p.
Boiu, pr., Zaharia, Seminle in ogtrul lui Hristos, Tom. III: Cuvdntdri bisericeSti la inmormdntdri,
parastase $i alte festivitdli funebrale. Adaos de texturi biblice pentru cuvdntdrile fune-
brale, Sibiu,1899, 352 p.
Bordea, Daniela, Eliments de christologie dans les sermons de Jacques Benigne Bossuet, Tezd de
licen{6, Bucuregti, 1996,65 p.
Bourdaloue, Fl6chier, Massillon, Sermons oraisons fitnAbres, Choix, Paris, f.a.
Bossuet, Jacques, Benigne, Oraisons funAbres, Paris, 1876, 303 p.
Braniqte, pr. prof. dr., Ene, Cultul Bisericii Ortodoxe Romdne fald de cilltul celorlalte confesiuni
creStine si sectelor din lara noastrd, in Sl an. III, I 95 I , nr. l-2, p. 3'25.
ldem, Cultul divin ca miiktc tle propovdduire a dreptei credin(e, a dragostei, a pdcii Si a bunei
in(elegeri tntre oameni, in ST, an. V 1953, nr. 9-10, p.626-642.
ldem, Cuvdnt tle indemn la spovedanie, in GB, an. XVII, 1958, nr. 4, p. 520-526.
ldem, Originea, instituirea si dezvoltarea cultului creStin, in ST, an. XIII,1963, nr. 3-4, p. l3l-140.
ldem, Explicarea Botezului in catehezele baptismale ale Sl. Ioan Gurd de Auf in ST, an. XXII,
1970, nr. 7 -8, p. 509-527.
Idem, Cuvdntul unui preot cdtrc fralii sdi in preolie, in BOR, XCll, 19'74, nr. 7-8, p.970-974.
ldem, Liturgica Speciald, Manual pentru Institutele Teologice, Bucureqti, 1980, 510 p'
ldem, Liturgica Generald, Manual pentru Institutele Teologice, Bucureqti, 1985, 548 p.
Br6nzeu, pr. dr., Nicolae, Semdndtorul. II. Omiletica modernd, Tom. II, Lugoj, 1944, 208 p.
Bread, R., David, Preparing to preach, New York, 1930, 455 p.
Buga, pr., loan, Pustorald, Bucuregti, 1992,156 p.
Bulacu, pr. prof., dr., Mihail, Omilia despre predicd a Sf. ban Hrisostom, Bucureqti, 1946,47 p.
Bulgakov, Sergfu, Ortodoxia,trad. N. Grosu, Sibiu, 1933, 245 p.
Bunia, pr. prof., loan, Cuvinte de invdldturd la botez, cununie Si tnmormdntare, Cluj-Napoca, 1986,
352 P.
Burci,^pr. drd., Gh. Y., Predica liturgicd,in MMS, an. XLIX, 1973,nr. l-2, p. 8l-113.
ldem, importanla cunoa$terii manifestdriktr sufleteSti ale credincioSilor.pentru predicator, in ST,
an. XXIII, 1971, nr. 5-6, p. 353-362
Buttrick, David, Homiletic. Moves and structures, Vanderbilt University, London, 1987,496 p.
Cantono, A., Brevi discorsi e panegirici, Torino, 1926,78 p.
Caplat, drd., Simion, Problema formei irt pretlica Sf. Ioan Gurd tle Aur, in BOR, an. LXXXII
1965, nr. 7 -8, p. 703-7 14.
caraza,diac. asist., loan, Inimile vii ale eruilor martiri,in BoR, an. cvII, 1991, nr. I l-12, p. 6l-65.
Cartojan, Nicolae, Isktria literaturii romdne vechi,Bucwesti, 1980, 590 p.
Cilugir, pr. prof. dr., Dumitru, Caracterul religios-moral creStin,TezAde doctorat, Sibiu, 1955.,
292 P.
ldem, catehetica, Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR, Bucuregti, 1976,218 p.
Cindea, pr. dr. Spiridon, Cultul crcStin ortodox, ca miiloc de pdstorire a sufletelor, in RT, an.
XXUI, 1937, nr. I, p. 5-9.
254
Charland, T., Artes predicandi. Contribution a l'histoire de la rh6torique du Moyen Age, Paris,
1936,420 p.
Chitea, pr. dr., Sebastian, Predica de succes, in MO, an. VI, 1954, m. l-3, p. 36-38.
ldem, Rugdciunea preotului, in MO, an. VII, 1955, nr. 3-4,p. 167-173.
ldelm, Predicabrul,in MO, an. X, 1958, nr. 3-4, p. 176-190.
ldem, Consideralii omiletice actuale, in O, an. XlX, 1967, nr. I, p. 65-78.
ldem, Personalitatea prcotului ca pd-rtor suflelesc, in MO, an. XXVI, 1974,nr. l-2,p.70-73.
Chirvasie, pr. drd., loan, Rugdciunile pentru cei adormili in invdldtura Bisericii Rornano-Catolice
Si Ortodoxe,in BOR, an. LXXVII, 1959, nr. 34, p. 385-394.
Cicero, Marcus Tullius, De oratore, in,,Opere alese", edilie ingdjite de G. Gutu, vol' II, Bucuregti,
1973, p. 17-78.
Ciobotea, drd., Ilie, Rugdciunile pentru morli tn conceplia Sf. Ioan Gurd de Aur,in MB, an. XXV,
1976, r. 9-10, p. 643-654.
Idem, mitrop. dr., Cuvdnt rustit la instalarca ca mitmpolit, in BOR, an. CVIII,I990, m. 7-10, p. 8-9.
Cireqeanu, dr., Badea, Tezaurul lituryic al Sfintei Biserici Ortodoxe cre{tine de rdsirit, Tom. III,
Bucureqti, 1912,430 p.
Cl6ment, Olivier, Trupul norlii Si al slavei, Bucuregti, 1996, 123 p.
Colan, mitrop., Nicolae, Biserica neamului Si unitatea limbii romdneSli, discurs rostit la 28 mai
1945 in gedinfa publicA solemni, Bucuregti, 1945,36p.
Colotelo, pr.dr., Dumitru , MiScarea lituryicd tn creStinismul apusean, Tez-d de doctorat, in Sl an.
XXXVII, 1985, nr. l-2 Si3-4,p.9-37,respectiv 165-244.
Coman, pr. prof. dr., Ioan, Patrologie, Manual pentru Institutele Teologice, Bucuregti, 1956,323 p.
Coman, prot., Vasile, Hristos in familie, (Material pentru pareneze la cununii), Bragof 1945, 150 p.
Idem (ep. dr.), Cuvdntdri lilurgice, Oradea, 1975,272 p.
Idem, Sluiind lui Dumnezeu, sluiim oamenilor, Orudea, 1980, 7l I p.
ldem, Scrieri de teologie liturgicd si pastorald, Oradea, 1983, 556 p.
Comga, Gh., Istoria predicei la rcmdni, Bucuregti, 1921, 303 p.
Idem, ep., Grigorie, De la leagdn pdnd la moarte, Arad, 1921,228 p.
ldem, Brazde tn ogorul orktdoxiei, Cuvintiri ocazionale, Arad,1932,214 p.
Idem (in colab.), O mie de pilde pentru viala uestind (Material ilustrativ), Arad,l929,4l5 p.
Corneanu, mitrop., dr., Nicolae (coordonator) Culegere de prudici (Cuvintlri la cununii 9i inmor-
mintiri, Timigoara, 1984, 336 p.
ldem, Studii patristice, Timigoara, 1984, 655 p.
Cornifescu, pr. prof. dr., Constantin, Sf. Grigorie de Nazianz despre familia sa, in ST, an. XVI,
1964, nr. 5-6, p. 350-366.
ldem, Credinciosul tn preocupdrile Sf. Ioan Gurd de Aur,in O, an. XXVI, 1974, nr. 4, p' 681-686'
Craddock, Fred B., Precher, trad. par J.F. Rebeaud, Geneve, 1991,228 p.
Cristescu, pr. prof. dr., Grigorie, Predicd pentru vremea ta!, inGB, an' IX, 1950, nr. 7-8, p. 4748'
ldem, Pasiunea Si emolia tn predicd, in MO, an. VI, 1954, nr. 4-6, p. 13+138'
ldem, Revelalie, dogmd Si predicd, in ST, 1954, nr. 34, p. 127'129.
ldem,, Omilie,,.oi" Si omilie ,ticd", sau omilie ,,tematicd" Si omilie ,,exegeticd"? in MMS,
an'
XXXIY 1958, nr.l-2, p. 46-58.
Croiset, Alfred & Maurice, Histoire de la littirature gnecque, Paris,, l92l (5 vol.).
David, Breed, Preparingto preach, NewYork, 1930.
David, diac. prof.'dr, Pitru, cuv6nul, armd tmpotrivavrdimasilon in sl an. xLlY, 1992, nr. l-3,
p. 78-93.
ldem, Cdlduzd creStind - Sectologie, Curtea de Argeg, 1994, 488 p.
Idem, Cautd si vei afla, Predici, Curtea de Argel, 1996, 636 p.
Dilrlea, pr., Tiberiu, Cdsdtoria si viala misticd, Edit. Lumina, Bucuregti, 1995, 190 p.
Donos, pr., Nicolae, Modele de cuvdntdri bisericesti, Huqi, 1927, 90 p.
Drigoi, pr, Eugen (colab. cu pr. Nicolae Tugui), Celdlalt Ncricc, Bucuregti, 1994' 205 p.
Drngufin, pr. dr., Gheorghe, Propovdduirea cuvdntului Si cultul in Biserica Ortodoxd Rorrufrnd,in
ST, an. XXVII, nr. 34, p.242-248.
 255
Idem, O inimd Si un gdnd, predici la cununie, in vol. Culegerc de predici, Timigoara, 1984, p. 24-25.
Duchesne L Origines du culte chritien Etude sur fu linrgie romaine avant Charlemagne; Pais;
1925,574 p.
Duplessy, Chan. E., Allocutions Matrimoniales, Pais, 1922,328 p.
Dura, pr.drd, Nicolae, Omilia biblicd Si actualitatea ei, in ST, an. XXXV nr. l-2,p.27-43.
ldem, Norme carutnice refbritoare la indatorirea invdldtoreascd Si omileticd a preotului, in MB, an.
XXX[, 1983, nr. 3-4, p. 155-170.
ldem, Cultul Bisericii Orktdoxe Si propovdduirea tnvdldturii creStine, in M.A, nr. XXX, 1985, nr.
9-10, p.592-605.
ldem, Importanla propovdduirii cuvdntului lui Dumnezeu pentru mdntuirea credincio$ilor, in
B.O.R, an. CVIII, 1990, nr. l, p. 82-96.
ldem, Misiunea conciliatoare a propovdduirii, in R.T, 34/1996, p.206-217.
ldem, Propovdduirea cuvdntului;i Sfintele Thine. Yaloarea lor in lucrarea de mdntuire, proiect de
Tezd,de doctorat, ms. dactil.,270 p.
Dufu, pr. dr., Constantin, intdlnirea predicii creStine cu retorica greco-romand, in S.T, an. XLII
l99l, nt.2, p. 102-162.
ldem, Panegiricul ca lbrmd a predicii in trecut Si astdzi,tezA de doctorat, in O, an. XLIY, 1992,m.
l-2,3-4, p. l0l-187;97-183 9i an. XLV, 1993,nr.l-Z,p.103-276.'
Eliade, Mircea, Istoria credin(elor Si ideilor religioase, Editura $tiinfificE, Bucureqti, 1992, vol. ll,
495 p.
Evans, William, How to prepare sermons, Moody Press, Chicago, 1986.
Evdochimov, Paul, Iubirea nebund a lui Dumnezeu, Edit. Anastasia, Bucuregti, 1992.
Fendt, Leonard, Homiletik, Berlin, 1970, 147 p.
Filaret, Mitrop., (Philarite, monseign.), Oraisons funabres. Homdlies et discours. trad. par
Alexandre de Stourdza. Paris, 1849.
Firmilian, mitrop., Main, Necrulogul, in M.O, an. XXI[, 1971, nr. l.
Fl6chier, ep. de Niemes, Esprit, Oraisons funAbres, in.vol. Massillon, Flechier Mascaron, ed.
ingnj. de Villemain, Paris, 1875, 564 p.
Floca, arhid. prof. dr. loan, Predici publicate in periodicele bisericeSti (1949-1964), in MA, an. XI,
1966, nr. ll-12, p.770-798.
ldem, Drept canonic ortodox, Bucuregti, 1990, Vol. I 9i II, 576 | 476 p.
Florescu, Yasile, Retorica si neoretorica, Bucuregti, 1977,266 p.
Fountouli, Ioannou, Omiletiki, Tessaloniki, 1985.
Galeriu, pr. prof. dr., Constantin, Jertli Si rdscumpdrare,Tezd de doctorat, GB, an. XXX[, 1973,
m.1-2, p.45-203 9i extras,l6T p; Editia a II-a, Editura Harisma, Bucuregti, 1993.
ldem, Taina nunlii,in ST, an. XII, 1960, nr. 1-8,p.484499.
ldem, Preolia ca sluiire c cuvdntului, in O, an. XXXI, 1979, nr.2, p.294-312.
ldem, Preolia, taind Si sluiire tn viala Bisericii, in O, an. XXXIV 1982, nr. 4, p. 538-549.
ldem, Mdntuitorul lisus Hristos, invdldlorul nostru suprem,in O, an. XXXY 1983, nr. 1,p.34-61.
ldem, Cuvdnt pentru rdnduielile cebr de pe urmd, de la sdvdrSirea credincioSilor din aceastd viald,
,,indrumitorul Buziiului" / 1984, p. 3l-34.
ldem, Podoaba cea neveSteiitd a mamelor,invol. Culegae de prcdici, Timigoara, 1984, p. 149.151.
ldem, Biblia tn Biserica Ortodoxd, in MB, an. XXXM 1985, nr. 9-10, p. 593'612.
ldem, Coktcviul internalional ,,Femeia Si preolia, o problemd ecumenicd", in B.O.R., an. CVII,
I 989, nr. I I - I 2, p.22-24.
ldem, Revelalia Si educalia, in O, an. XLY 1993, nr. 34, p. 100-108.
Gordon, pr. drd., Yasile, Rugdciunile pentru cei adormili in expunere cateheticd, in GB, an. XLIII,
1984, nr. I, p.93-106.
ldem, Necesitatea actualizdrii predicii sub aspect misionar,in B.O.R, an. CIII, 1985, m. 5-6, p.102-115.
ldem., Cunoasterea temeinicd a Slintei Scripturi Si folosirea ei in predicd, in B.O.R, an. CIV, 1986,
nr. 5-6, p. 533-543.
ldem, Rolul catuhetic-misionar al ierurgiilor, in S.T, an. XXXVII, 1986, nr. 5, p. 114-125
ldem, Predica - act liturgic, T.R. 33-34 9i 35-36 / 1988, p. 5.
256
ldem, Predica tn cultul divin,in GB, an. Ll, 1992,nt.3-4,p.42-45'
ldem', Comuniunea celor vii c.u cei adormili prin iubire, in ,,indrumiitorul Episcopiei
Buznului"/l 993, P. 83-86'
Idem, Despre bunul siml in'predicd, sau respectul fald de cuvdnt, in vo, an. v,
nov./1993.
il;;";,;, Conttu"tin, iredica in sluiba cuvdntului lui Dumnezeu,in BOR' an' XCV[' 1980'
nr.7-8, P.732-744.
Idem, structura si importan(a necrologului in sec. de aur al patristicii, in Sl an. XXXII, 1980' nr'
l-2,p.166'178.
p'
Gu6rin, Paul &-Sutdliffe Terence, Guitle du prddicateur, Centurion, Paris, 1994' 210
Guillermin, Joseph, Choix de discours et allocutions de mariage des plus cllAbres orateurs,Pais,
I 890,-365 Gusti, Dimitri e, Ritoricit pentru tinerimea studioasd,
Bucuregti, 1948, 391 p'
& Iiominique Meg16, ie moine et le psychiatrc; Entretiens sur le bonheuri
Hallier. pr. dr.
' Am6d6e,
:,6il'EOitionS., lelS, p. i8; trad. rom. de Sora Eugenia Vlad, Edit. Christiana,
Bucuregti, 1997, 180 P.
1887, 512 p'
Hamon, M., TraitO'de la pritlicaiion a I'usage des sdminaires. Nouvelle 6dition,Paris,
1902,138 p'
Iancu, Nicjae , Cuvdntarea bisericeascd siTblurtle ei,Tezdde licenti, Buc_ur-eqti,
p' 574-580'
Ioanicescu, |.,'Folcktrul religios in prediid,inBOR, an' XCVI, 1978' [.5-6'
ion"..o, pr. dr., tvtarin, Iniia qi suflet. Omileticavremurilor noastre' Planuri Si exerciliipentru
predicd, Bucuregti, 1927, 160 P'
ldem, Catedru Si amvonul.i,cir4e ae tecliuni practice de predici 9i conferinfe
religioase, Bucureqti'
1942,272 p.
lorga, Nicolae, buvAntari tle inmormdntare Si pomenire, Valeni, 1909, 138 p..
de Mihai
ldem,' Cdrli reprezentative din viala omenirii taupa noie stenografiate), Edilie ingrijita
'Gherman,
Edit. Enciclopedic5, vol. I, Bucureqti,l99l,29l p'
D. Radu, Edit' IBM-
Ind.rumdri Misionare,vol.alcituit de un colectiv, sub coordonarea pr. prof. dr.
BOR, Bucureqti, 1986.
Killinger, John, Fundamntals of Preaching Philadelphia, 1985, 213 p'
5, 206 p.
Klaus"Bernhard & K. Winkle 1'B ergreb nii H o mi leti k, C. Verlag, Miinchen,
I 9_7

p.
Kohl, peter, Die Taufitredigt als Inlervention, Wiirzburg: Seelsorge Echtea 1996,344
Kovalevsky, lean, Taina iigirilor,trad' de Dora Mezdrea, Bucureqti, 1996' 166 p'
Kung, H., tlhy priest?, Collins, 1971,93 p.
p.
L^raln",'Cun. biovenni, Nuptialia. Alktiuzioni matrimoniali, Torino, 1934,238
Lazurca, Marius, Inven(ia trupului, Bucureqti, 1996, 154 p'
p'
ionghaye, le R.P.G., Li pridication. Granis maitres et grands lois,Pans'-l-9?7'489
iitio-, pi. ir., Gh., Necroiogul. Studiu., in B.O.R, an' XCVI, 1978, nr'9, p' 1124-1134'
p.
f,rip"q, pr., I,oun,'Cdzuta iuruno capului nostrur.Cuvdntdri funebrale, A,'d,_1.918,226
auiourd'hui, Monastere Saint-
M;gd;[r; soettr, Riflexions sur les enf'ants dans I'iglise orthodoxe
- Jean Baptiste Essex,Angletere,1990,77 p'
326 p'
Maior, prot., Petru, Propovdtlanii i tngrutpdciunea oamenilor morli'Bnda' 1809'
tie ,'iiaoiii, orteca iiiaittiri penti cre$terea fiilot la tngropdciunea pruncilor mo1i,Buda,
1809,3f+ 139 P.
Marga, pr., Iacob, Predici lu mor(i, Cluj, 1920, I 13 p'
p., tt Nalt":1lo
Marian, pr., Simion f6riu, i:itogi" viilii (trei' wlume): I. Nunta la romdni,llt
iti i"ioriantareo la romdni,384 p., Edilie critic6 de Teofil reaha,
romdni,606 ;.;
Ioan $erb, Ioan lligiu, Bucureqti, 1995'
I'oraison funAbre par
Massillon, Jean Baptiste, Oiaiions fun'Abres. Pricidies 4e I'essai sur
l4llemain, Paris, 1875' 564 P.
Viafa romdneasc6,
Mehedinfi, Simion, poporul (Cuvinti cdtre studenli), Edifia a II-a, Edit.
Bucuregti, 19ll,210 P.
Bucureqti'I883'-1-9S p'
Melchisedec, $t"{en.r.u , Viila ;i s*ierile lui Grigorie Tyblag' r' .
4, p'
Veniamin, Cuvdntul lui Dumnezeu Si Sintete Taine, in O, an. XXIV,
1972,
Micle, arhim., "p.,
543-556.
ldem, Criza actuald a pretlicii rutmano-catolice, in O, an. XXY 1973, nr'1, p'129-135'
 257

ldem, Inilieri catehetice, Mt. Bistrifa, 1993, 158 p.

ldem, Tiepte spre amvon, Mt. Bistrifa, 1993,256 p.
Micu, pr., Samuil, Propovedanie sau tnvdldturd la ingrcpdciunea oamenilor mor1i, Blaj, 1784, 140 p.
Mihoc, pr. prof. dr., Vasile, Cuvdnt la inmormintarea unui creStin yirtuos, in MA, an. XXXII,
1978, nr.7-9, p. 566-569.
ldem, Propovdduirea cuvdntului lui Dumnezeu in Bisericd Si nasterea credinlei, in M.A, an. XXVI-
II, nr. 5-6, p.517-525.
ldem, Cdsdtoria Si familia in lumina Sfintei Scripturi, in M.A, an. XXX, 1985, nr. 9- 10, p. 58 l -591 .
Mircea, pr. dr., Ioan, Cultul morlibr in Biserica Ortodoxd, dupd Sf Scripturd $i Sf, Tradilie,hO,
an. XXXVII, 1985, nr. 3,p.465-495.
Mitrofan, ep., de Konewets, Yiala repausalilor no;tri, Bucuregti, vol. I - 1993, vol-Il - 1996,235 +
275 p.
Mitrofanovici, pr. dr., Yasile, Omiletica bisericii dreptcrcdincioase rdsdrilene, Cemiufi, 1875,771 p.
Moisiu, pr. prof. dr., Alexandru, Cuvdnt al preotului la instalare, in MA, an. XX, 1975, m.9-10, p.
631-634.
Miiller, Christian, Seelsiirglich predigen (Die parakletische Dimension von Predigt, Seelsorgeund
Gemeinde),2Auflage, Giittingen, 1990, 191 p.
Moldovan, pr. prof. dr., Ilie, Biserica Ortodoxd Romind Si limba nalionald, in GB, an. XXXVI,
' 1977, nr.10-12,860-879.
ldem, Pregdtirea morald pentru primirea Sfintelor Taine (indaloirile preotului), in GB, an.
XXXVII, 1978, nr. 3-4,235-244.
ldem, Taina Nunlii, in O, an. XXXI, 1979, nr. 3-4, p. 5 I I -53 I .

ldem, Pregdtirea morald a preotului pentru predicd, in TR, 35-38, Sibiu, 1985.
ldem, Cuvdntul lui Dumnezeu in Scripturd Si Tradilie, in MMS, an. LXV, 1989, nr. 3, p. 9-30.
ldem, Aplicarea pastorald a Sfintekr Canoane, tn viala familiei ereStine de azi, inF..T. 411994, p.
30-39.
Idem, Iubirea, Taina Cdsdbriei. Teobgia lubirii. L Alba Iulia, 1996,254p.
Idem, Adevdrul Si frumuselea cdsdtoriei. Teologia iubirii. II, Alba Iulia, 1996,256 p.
Moldoveanu, Nicolae, Comori dezgropate, Dicfionar de infelepciune patristicI, Edit. Casa
$coalelor, Bucuregti, 1997,690 p.
Munteanu, patriarh, Nicodim, Cuvintdri liturgice, Neamf, 1933,416 p.
ldem, Cuvintdri pastorale Si indemnuri, Neamf, 1940, XII t 462 p.
Munteanu, $t. (colab. cu Jira V.), Isbria limbii romdne literare, Bucuregti, 1978,255 p.
Munteanu, pr., Armand, Cdlduzd omileticd, in GB, an. XXXVII, 1978, nr. 5-6.
ldem, Ghid bibliografic pe teme Si probleme. Predicatori romdni: in BOR, an. XCII, 1974,w. l-2;
Predicatori strdini: in B.O.R, an. LXXXIX, 1971, nr. 9-10, p. 591-651.
Muriragu, D., Nalionalismul lui Eminescz, Bucuregti, 1994, Edifia II-a, Edit. Pacifica, (sub ingrij.
lui Oliviu Tocaciu), 287 p..
Necula, pr. asist. dr., Nicolae, Cultul divin, ca miiloc de apdrare al dreptei credinle, in GB, an.
XXXY 1976, m. 9-12, p. 901-907.
ldem, Doctrina Si viala religioasd a Bisericii Copte re/lectate in turtele ei litutgice (rugdciuni Si
imne),TezA de doctorat, in O, an. XXVII, 1976,rr.3-4, p. 473-626.
Idem, pr. prof. dr., Rugdciunile pentru cei adormili,in,,indrumiitorul bisericesc", Buzdu, 1983, p.
66-69.
ldem, Contribulia pr prof. dr V Mitrufanovici la dezvoltarea disciplinelor teoktgice practice, in
S.T, an. XL, 1988, nr. 5, p. 102-104.
ldem, Cultul lituryic fald de nevoile Si crizele spirituale ale timpului nostru, in B.O.R, an. CIX,
1991, nr.l0-12, p. 106-109.
ldem, Bisericd Si cult pe tnlelesul tutumr, Edit. Europartner, Bucure$ti, 1996,207 p.
ldem, Tradilie si tnnoire tn sluiirea liturgicfi, Edit. Episcopiei Dunirii de Jos, Galali, 1996, 351 p.
Pavel, prof. dr., Constantin, Probleme morale privind Taina Cdsdtoriel, in B.O.R, an. LXXXV,
1967, nr. l-2, p.126-144.
Picurariu, pr. prof. dr, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romdne, vol.I, Bucuregti, 1980.

t7
2s8
492 p'
ldem, Dic(ionarul teoktgilor'ntnrizi, Bucuregti, 1996'
trad' Ileana Busuioc' Bucureqti'
pease, Allan & Garner, Limbaiul vorbirii sau arta io,nveisaliei,
1994(inoriginal:Talklanguage;howto*seconversationforpmfitandpleasure,
London, 1989), l4a P' p'
peters, Franci s, Termenii greceSti,trad. Drisan Stoianovici, Bucuregti. 1993,325
it"iri"i in O' an' XXVII'1975' nr' I (recenzie)' p'
Petrescu, pr.prof., Nicolae, Quintilian, Arta oratori&'
195-197.
Bucureqti, 1977,280 p.'
tdem, Omitiiiia. Manual pentru Seminariile Teologice,
Manu"fpentru Seminariile Teologice' Edit' IBMBOR'
ldem, Explicarea apostoleioi iiminicale.
Bucureqti, 1975,351 P'
ldem, Casdtttriu crestind;i,"ai"i'i cdtre miri'in
M'O' an' XXVI' 19'14' nr' -l-1;12' p
in M'B' an' XXXVIII' 1979'm' 4-
Idern, S/. Va.\ile cel uo,, ,iiu-n'int pentru instalareoi'iito'"'
6, P. 327-328.
1931'22p'
Petreu{i, loan, Rugdciunile pentru cei mor(i' O*ra{ea'
latine,Pais' 1928' 986 p'
;i;i,;;:-il"ra,'Hisioire de la littirature
mitrop' dr', Antonie, Vocalie misiune iqtina in iremea n?ol!!:Sibiu' 1984' 462 p'
Plimideali, Si
romdneascd' Bu-t]'9itl 1917 ' 69 p'
ldem, Clerici ortodocsi ,tiiiii ai U^ti si'cuhurd Testament, in GB, an'
popa, drd., Ioan, Caracterizario o*itrii"a a predicii profeliior Vachiului
XXX, 'iiurrliruii
1971, nr.3-4, P' 281-293
popescu, pr. Gabriel, iigr.vlahiei Antim lvireanul, cdrmuitor bisericesc si
p' 3'92'
XXI' 1969' nr' l-2'
propovdduitttr''i ilt'iittiii,Lza deaocto'at' in ST' an'
Lxxxx' l97l' nr'
Idem, pr. dr., predicd ti pr"ai"otoi'n-B*,iri"o ortodixa nimana,irrB.o.R, an.
l-2,P.96-120.
an' XCIY 1976' rrr' 5'6' p' 532-534'
Idem, Omiletica Si retttrica in pastoralie,in BOR'
popescu, prof. dr., Vtreiio,r,'iredica, o mdrturisii' o iooi"t"i, in GB, an- XIII, 1954, nr' l1-12'
P.643-649. 1997 p'
a Bucureqtilor'
Idem, Meditalii Teologice,Edit' Sf' Arhiepiscopii
*' P-y:':*i'
pql' '295
Lxrl' nr' 4'6' p' 224-262'
Popescu, pr. dr., Victor, cultul'$estin,t" s'o'n'
i;*iii,-u
pii.rponi.i, pr. Ar., ., Introducere in omileticd' Iasi' 1946' 68 p'
f.t
ldem, Parenezd linutd n-)iio irei lerarhi"''Candeia' 38t1927 ' V' 101.-3!],
i" 415 p'
Puqcariu, Sextil, Limba Rostirea,Edit' Academiei' Bucureqti' 1994'
,"*aii''Il
H"t""' vol tt
e'i'r''
qi III' i'
Bucureqti' 1914'
Quintilian, M. Fabius, )rir-r,ii'i'i,Trad"Maria
409 + 383 + 465 p.
al sfintektr Taine si problema cornuniunii,
Radu, pr. prof. dr., ou*itirlcorrcterul eclesiologic
TeztdeOo"totut,in O, an' XXX' 1978' nr' l-2'p' 11-313' -*---
Radu,pr.dr.,Simion, Pentru'otematicdtestindo'""*bs;'i:if,iLM;l:WIL1972'1'8'p'572-594'
iir-UirO, n.p ., Traiti *,,*'"" de prtdiiation' Lyon-Paris' l94l'
437-p'----
nr' 7-10' p' 633-645'
Ridiqanu, drd., Petru, tiiit"W' ii retoricd qi '*i"tiii'iiST' an' XXVII' ST' an' XLM
Riduci, pr. lect. dr., V;il, ;;:; iirio, ,,oi*a'o aaiii qi desdvdrsirii persoanei'in
1992, nr.3-4, P' I 30-138'
in G B' ar.'Ll' 1992' m' 3-4' p' 53-56'
ldem, Sfdnta Scripturd ti cultul Bisericii noastre' p'
pnronai' Edit' Ramida, Bucureqti' 1997 '97
Rldulescu, ,;4ihai, Antim lvianul, tnvdldtor ,"rii1oa in cele trei confe'
petre, invd(dtur-a cres-tind a"rpn'iriant,"miiloc tle expresie
Rezug, pr. prof. dr,
siuni, in O, an' XI, 1959, nr' I ' P' 48-62'
tdem, Pricipiit" urtoaui"o't)';;;;;;i;':i,i.n
Mo' xxl' l e6e' nr' r-2' p' 3-12'
p'
ii";, r"rtigro ortudoxd coniemporand' Timiqoara' 1989' 651 Paris' 1975'
eO' Satvator-tvtulhouse'
Roguet, A.M-, Homili* i"'
'i'"'i'g"'et
buptami'
241 p"
Rose, ierom., Serafim, i"piii"u'te"traa' c' Jinua'
iii"ia BucureEti' 1996'
nus, puit. Humanitas' Bucureqti'
ii"ni"r,.ti
Ross, Sir David, ,qristoi;i,-t*0. iJ"r-L*iun rurrntJun
1998'293p.lluiireapropovdduiriiBiseicii,Tezddedoctorat,
Sabiu, pr. drd., Literatura religioa*d popllard in
t
230i0' BucureSti' 1991 164-p-'
ms. dactil. BFT, co"ta ' l92l'p'
pieotului' Bucureqti' 66'
Scriban, arhim. dr., lutii,-tn"^o"o
 2s9
ldem, PriveliSti tn cdmpul omileticii, Bucuregti, 1929,176 p.
ldem, Datoria preotului cdtre limba bisericeascd, Sibiu, 1938, 32 p.
Scriban, pr., Neofit, Cuvinte bisericeSti compwe Si rutstite la deosebite ocazil, Bucuregti, 1868, 359 p.
Slevoacii, pr. dr., $tefan, Din tezaurul ortodoxiei, BuzEu, 1990, partea ilustrative,p.233-377.
Soare, pr., Dumitru, La sdmbdta ldsatului sec de carne (parenezd, n.n.), in GB, an. XXVil, 1969,
nr. l-2, p.28-30
Speyr, Adrienne von, Misterul morlii,BncureSti, 1996,92 p.
Stan, pr. conf. dr., Alexandru, Conlinutul teologic al cuvdntdrii Sf. Ambrozie la trecerea din viald a
/i'atelui sdu Satyrus (traducere gi comentariu la partea I) in GB, XLVIII, 1989, nr. 2, p.
63-78.
Stinciulescu, pr. Al. Bflrda, Bibliografia revistei 8.O.R.., partea IV-a: Omileticd-cateheticd, in
BOR, an. CVI, 1988, nr.7-8, p. 130-156.
Stinescu, pr., Florian, Despre cuvdntdrile funebre, in MB, an. XIII, 1964, nr. 1-3, p. 60-64.
Stiiniloae, pr. prof. dr., Dumitru, Iisus Hristos saurestaurarea omului, Sibiu, 1943,404 p
ldem, Din aspectul sacramental al Bisericii, in S.T, an. XVm, 1966, nr.9-10, p.531-562.
ldem, kologia clogmaticd ortodoxd, vol. III, Bucureqti, 1978,463p.
Steinhardt, ierom., Nicolae, Ddruind vei dobindi, Cluj-Napoca, 1994,309 p.
Streza, pr. prof. dr., Liviu, Botezul in diferite rituri liturgice creStine, Tezd de doctorat, in O, an.
XXXVII, 1985, nr. I t 2, p. I7-186; respectiv, p.239-344.
ldem, Sfintele Taine Si iewgiile in viala Bisericii Si a credincioSilor, in R.T. nr. 3/1993, p.3-9.
Idem, Caracterul dinamic si cel statornic al cultului ortodox. Tradilie gi innoire, in R.T. 4/1995, p.
47-57.
Idem, (Episcop) Cuvdnt la instalarea ca episcop al CaransebeSului, in ,,Foaia diecezand" nr. 8/aug.
1996, p. l-2.
ldem, Valenle ale misterului cultic in Sfdnta Liturghie, in ,,Teologie, slujire, ecumenism", Sibiu,
t996,p. ll0-123.
Strugariu, drd. Constantin, Griia pentru morli tn cultul Si spiritualitatea ortodoxd, in B.O.R, an.
CI, 1983, nr. 9-10, p.679-691
$aguna, mitrop., Andrei, Manualu de studiulu pastoralu, Sibiu, 1850, 270 p.
$ebu, drd., Sebastian, Forma Si conlinutul pretlicii creStine in primele trei veacuri, in S.l an. XIX,
1967 , nr. 3-4, p. 206-221.
ldem, Principii pastorale patristice Si permanenla /or, in M.A, an. XVII, 1972, nr.3-4, p.252-261.
Idem, pr. prof. dr., Preocupdri Si orientdri in predica protestantd contemporand, in Germania
apuseand, TezA de doctorat, in MA, an. XXV I 980, nr. 4-6, p. 300-495.
ld,em, Rdvna pentru cele s/inte (cuvint la inmormdntarea unui epitrop), it Culegere de predici,
Editura Mitropoliei Banatului,Timigoara, 1984, p.2ll - 214.
ldem, Propovdduirea Evangheliei tn Biserica romdneascd din Transilvania, in. vol. Contribu(ii
transilvdnene la teobgia ortodoxd, Sibiu, 1988.
ldem, Gdnduri despre predicd Si orice cuvdnt al preotului,in M.A, an. XXXIV, 1989, nr. 3, p. 66-68.
ldem, Din activitatea tnvaldtoreascd a Mitropolitului dr Antonie Pldmddeald, invol. Teologie, slu-
iire, ecumenism..., Sibiu, 1996, p. 400-412.
Teologia Dogmaticd Ortodoxd, Manual pentru Institutele Teologice, Edit. IBMBOR, vol. I qi II
Bucuregti,1958.
Theissen, Gerd (& alii), Le difi homiletique. L'ex6gese au service de la pr6dication, Gen6ve, 1993,
321 p.
Theodorou, D. Evangelou, Askiseis ekklisiastikis ritoriklr i omiletikis, Athinai,l978,273 p.
Tilea, pr. dr, Gheorghe, Probleme /untlamentale in opera Sf. Ioan Gurd de Aur: Familia creStind.,
Curtea de ArgeS, 1947,23 p.
Toader, lect. dr., loan, Metode noi tn practica omileticd, Edit. Arhidiecezan6, Cluj-Napoca, 1997,
215 p.
Vasilachi, protos. dr., Yasile, Predica in evul mediu,Tezdde doctorat, Iai, 1938, 270 p.
ldem, Dumnezeu este lumind. Predici la diferite ocazii, Neamf, 1939, 350 p.
Villemain, M., Essai sur I'oraison finAbre, in vol. Massillon, Fl€chiec Mascarcn, Paris, 1875, 564 p.
260

Vintilescu, pr. prof. dr., Petre, Funclia cateheticd a Sfintei Lituryhii,in S! an. l, lg4g,nr. l-2, p.
t7-33.
ldem, Cultul si ereziile,TezA de doctorat, Pite$i, 1926, 180 p.
Voniga, pr., David, Omiletica sau studiul oratoriei bisericeqti, Oreqtie, 1906,236 p.
Idem, Cuvdntdri ocasionale Si fitnebrale (pentru toate ocziunile ce obvin tn oficiul pastoral al preo-
tului),Tom. I, Oragtie, 1908, 248 p.
Zane, A., luliu, Proverbele romdnilor (din Romdnia, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria Si
Macedonia), Edit. libr. Socecu & comp., Bucuresti, 1901,739 p.
Z,oba, pr.,loan din Yinf,Sicriul de aur Carte de propovedanie la morli, Sebe9, 1683, retipdriti de
Anton Gotia, Bucuregti, 1984, LXI t 305 p.
Zugrav, pr. dr., Ioan, Cultul morlibr, CernEufi, 1937,48 p.

CURRICULUM VITAE
Sunt nlscut la27 api1lie 1954, in satul Lunca, com. $ieuf, jud' Bisbrla-N6sdud,
din pdrinJii Octavian gi Sofia, farani. Dupi absolvirea a^10 clase, am urrnat cursu-
rile^Seminarului Teologic din'Bucuregti (lg7l-1976). intre oct. 1976-iulie 1977
am satisfrcut serviciul militar, cu telmen redus. Am urmat apoi cursurile
Facultalii de Teologie din Bucureqti (1977-1981), iar din toamna anului 1981
cursurile de doctorat la Seclia Practicd, disciplina Cateheticd-Omiletic6, sub
indrumarea Pr. prof. dr. Constantin Galeriu.
Am fost hiiotonit preot in anul 1983, pe seama parohiei Pl6t6reqti, jud.
C6l6raqi, unde am slujit penA in 1985, cflnd am fost transfetat, la cerere, la
Protoierea Bistrila, jud. Bistrita-N6s6ud, ca preot misionar. La I febr. 1988 am
fost transferat la Facultatea de Teologie din Bucuregti, in postul de asistent-spiri-
tual II, in care am slujit pdna la 1 sept. 1991 c0nd am fost numit, prin concurs,
preot paroh la biserici Si. Ilie-Gorgani, Protoieria I Capitala, unde slujesc qi in
'
prezent.
in paralel, intre anii 1991-1996, amfost profesor titular la Seminarul Teologic
din Bucuregti pentru disciplina Catehetic6-Omileticd. De la 1 oct. 1996 m-am
transferat taFacultatea de Teologie din Bucureqti, in postul de asistent, iar d9 !1 1

febr. 1999 de lector, titularizai prin concurs, la Catedra Practicd, disciplina

CateheticS-Omiletica. Pe acest din urmd post funcfionez $i in prezent.
Sunt c6s6torit din anul 1978 cu Irina (fiica preotului Constantin Voicescu), de
profesie medic, specialist in balneo-fizio-terapie la Sp_italul N. Crh. Lygl dil
bucuregti. Avem irei copii: Octavian, student in anul II, Laura - cl. a XII-a qi
Constantin, cl. a VIII-a.

DECLARATIE
Subsemnatul preot Vasile Gordon, candidat ta titlul de doctor tn teologie,
declar cd lucraria Parenezain sluiirea pastoral-misionard a Bisericii, pe care o
prezint ca tezd de doctorat, tmi aparline tn tntregime, iar la alcdtttirea ei nu am
'folosit
alte lucrdri decdt cele menlionate tn note Si lista bibliograficd.

PREOT VASILE GORDON

 CUPRINS

Pr. prof. dr. Constantin Galeriu - CUVANT iNAINTE.....................3

ABREVrERr............. . ., 8

INTRODUCERE : Propoviduirea cuvintului)

dimensiune esenfiali a slujirii preo(eqti... .......... 9
I. GENURILE PROPOVADUIRII. Privire de ansambIu.............. ..... 23
II. PARENEZA, FORMA DISTINCTA A PNBPICII CRE$TINE,
lN rnBcur sr AZr.. ......33
II.1. Preciziri etimologice........ .........33
II.2. Surse originare ale parenezei. Scurt excurs istoric.......... ............37
II.3. Scoput qi utilitatea parene2ei............... -.....42
III. CATEGORII DE PARENEZE. Preliminarii ................-...'...........45
[I.1. PARENEZA SIMPLA ....,...... 5I
rrr.2. PARENEZE CU CARACTER FESTTV DE BUCURIE ......... 62
III.2.a. Pareneza la botez..... ..............63
III.2.b. Pareneza la cununie ..............72
lll.Z.c. Pareneza la sfinfirea bisericii.... ............ 88
III.2.d. Pareneza la instalarea preotului in parohie........................'....93
III.2.e. Pareneza la instalarea ierarhilor.............. ....'..........99
lll.z,f. Pareneze la alte momente de bucurie .'..................100
III.3. PARENEZE DE MANGAIERE,
LA DIFERTTE INCERCART ALE VIETII............... ........104
III.3.a. Necro1ogu1................. .........-.105
III.3.b. Pareneza la parastas .......'...133
III.3.o. Pareneze in cazuri de calamiti{i naturaIe.........................'....138
ELEMENTE SPECIALE CU PRIVIRE
LA EFICIENTA PARENEZEI.............. ...........145
262

IV.l. Scurti analizi asupra raportului cult - predlci, in general,

qi cult-parenezi in special. Implicafii interconfesionale...............""'145
IV.2. Factori ai reuqitei parenezei: nofiuni de limbai,
stil, gestici, material ilustrativ.. ""'156
IV3. Personalitatea propoliduitorului..... """170
IV.4. Ascultitorii'parenezei.Implicafii misionare. """""' 176
Concluzii. ......180
Anexa. Tabel cu titlurile parenezelor analizate

Bibtiografie................ ""'250