DPC – C3

A. Transmiterea calitatii procesuale 39 NCPC

Intervine in cele mai multe cazuri ca urmare a unei schimbari in planul raporturilor juridice de drept
subtantial.
Exemplu : exista o cesiune de creanta avand ca obiect o creanta litigioasa, iar in locul cedentului apare
cesionarul. DACA n-ar exista aceasta institutie, ar inseamna ca in cazul unei cesiuni de creanta aflate in
cursul unui proces, deduse judecatii, ca urmare a cesiunii, ar trb respinsa CCJ fata de cedent (din cauza
lipsei calitatii procesuale active) si reintrodusa una de catre cesionar. Ori aceasta peratiune este ilogica,
ne juridica, de aceea dreptul procesual civil recunoaste posibilitatea substituirii in cadrul calitatii
procesuale active/pasive; institutia fiind cea a transmiterea acesteia.
Poate fi legala sau conventionala (art. 38 NCPC) :
 legala:
- succesiune – art. 412 alin. 1 pct. 1 NCC (suspendarea cauzei pana la introducerea in cauza a
mostenitorilor) = aplicatia a institutiei transmiterii calitatii procesuale; legiuitorul spune ca in
caz de deces procesul nu inceteaza, ci se suspenda, urmand ca el sa fie reluat de mostenitori.
- reorganizare/fuziune in cazul PJ

 conventionala: prin cesiuni, vanzare, donatie; acte care presupun trasn dr

Pentru transmiterea calitatii procesuale active sau pasive NU ESTE NEVOIE de o cerere de introducere
in cauza supusa conditiilor pentru introducerea in cauza a unor terti (institutie separata).
Aici nu este vorba de terti, vb de niste pers care sunt fizic vorbind sunt terti in proces, dar dpdv juridic
dobandesc calitatea procesuala a uneia dintre partile afltae in proces. Astfel incat nu putem mentiona
aici categoria de terti.
BRICIU zice ca este vb de o susbtiture pentru ca introducerea in cauza tertior exista conditii de termene,
aici nu avem conditie referitoare la termen, transmiterea poate interveni in tot curusl procesului, in
orice faza a acesteia.
Introducerea in cauza a unor terti: nu poti in apel, nici in recurs, decat in anumite conditii, pe cand la
transmiterea calitatii procesuala daca intervine un deces nu conteaza daca a intervit in apel sau recurs,
pur si simplu procedezi la inlocuirea cu mostenitori. Aceeasi abordare o avem in priv altor transmiteri,
pe cale conventionala; de multe ori instantele se blocheaza pentru ca nu au text de lege care sa prevada
expres (cum este cazul la mostenire); e la fel pentru toate cazurile.

CALITATEA PROCESUALA NU POATE FI TRANSMISA:

 Divortul – daca moare una dintre parti, procesul inceteaza, natura procesului este personala, deci
transmiterea calitatii, in pp, NU este posibila

TOTUSI, NCC a reglementat posibilitatea transmiterii calitatii procesuale si in materia divortului:

daca decedeaza R care a cerut divortul din culpa P, succesorii lui pot solicita continuare procedurii
de divort.
Efectele hotararii de divort se vor produce atipic, nu la data pronuntarii ei, ci la data decesului – art.
926 NCC

1 of 22
 DPC – C3

Vechiul cod al familiei: daca mureai in timpul procesului de divort, urma sa fi mostenit inclusiv de
catre sotul cu care te judecai, pentru ca prin moarte incetea procesul de divort, iar casatoria
ramanea valabila = partenerul de proces + viata te mostenea

 Exista situatii in care poate transmite calitatea procesuala, daca actiunea a fost pusa deja in miscare

o Revocarea donatiei pentru ingratitudine – art. 1024 NCC.

Art. 1.024. - (1) Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se
prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de
ingratitudine.
(2) Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului.
Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva
moştenitorilor.
(3) Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii donatorului, cu excepţia cazului în
care donatorul a decedat în termenul prevăzut la alin. (1) fără să îl fi iertat pe donatar. De
asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data morţii
donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.
(4) Acţiunea pornită de donator poate fi continuată de moştenitorii acestuia.

o Actiunea prin repararea prejudiciului nepatrimonial – art. 1391 NCC

In VCP aceasta institutie era cunoscuta docrinar, dar nu avea consacrare legala. Practica avea un
elem inconstant, in sensul ca nu se proceda in mod coerent atunci cand trb introdus in cauza cel care a
dobandit calitate procesuala (unele instante ziceau ca trebuie cereri scrise, altele puneau conditii de
termen imprumutand elemente din institutia interventiei tertilor in proces). Acum legiuitorul a
clarificat – art. 39 NCPC.
Transmiterea calitatii procesuale nu este specifica inceputului procesului, poate avea loc si inainte de
proces.
Exista situatii in care termenul de introducere a actiunii difera dupa cum s-a transmis sau nu calitatea
inainte de proces: stabilirea maternitatii si a paternitatii.
Art. 39: Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi
(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata
va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, prin acte cu titlu
particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al
autorului, după caz.
Cu alte cuvinte: daca este o succesiune intra in cauza moștenitorilor, daca este o transmiterecu titlu
particular intre vii actiunea continua intre partile inițiale.

(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă
de existenţa procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanţa va
decide, după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul

2 of 22
 DPC – C3

universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă
înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces,
judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află
la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.
Cu alte cuvinte, 2 ipoteze:
a) A+B se judeca si B decedează, C il moștenește – transmitere pe cale de succesiune

b) A+B se judeca pentru un drept de creanța, iar A reclamantul cedează creanța lui C printr-un contract
de cesiune.

Procesul va continua intre A+B (cnf alin. 1), DAAAR acest C va fi obligat sa intervină proces daca are
cunoștințe Daca nu intervine, el poate fi introdus de catre una dintre parti sau chiar de instanța din
oficiu (desigur, una dintre parti cel putin stie acest lucru).
De ce instanta din oficiu? exceptie de la pp disponibilitatii? NU pentru ca nu este introdusa o parte
noua in proces; ca nu este terț; el dobândește calitatea lui A.

In cazul transmiterii prin instrainare, procedur este una aparte. Instana va cita pe cel care a
dobandit dreptul, in contradictoriu cu partile initiale in proces (operatiunea de instrainare poate fi
cesiune sau o alta operatiune).

La primul termen, practic va avea loc o dezbatere in 3 si judecatorul va stabili dupa imprejurari
si tinand seama de pozitia celorlalte parti daca va continua procesul doar cu dobanditorul
eliminand din proces pe instrainator sau daca va continua procesul cu amandoi.

Legiuitorul zice ca procesul continua intre A+B si ca C va fi si el introdus, in mod obligatoriu (fie ca
vrea el, partile sau instanta) si ca după împrejurări şi ţinând seama de poziţia celorlalte părţi A va fi
pastrat in proces sau nu – explicatie?

De multe ori apar dispute intre cedent si cesionar; la moarte e sigur, partea a murit si este evident
ca vin succesorii in locul lui, dar la o cesiune de creanta nu poti opera atat de usor (instanta sa
spuna: am contractul de cesiune il scot pe A si il introduc pe C).
A ar putea sa spuna ca contractul nu e valabil, ca nu mi-a platit pretul, ca instrainarea este supusa
unei conditii care nu s-a indeplinit, orice chestiune de acest gen; astfel ca pe langa litigiul intre A si
B, mai e si litigiul intre A si C.
Practic, pe procesul initial se mai greveaza un proces (cu privire la care dintre ei are calitate
procesuala, daca s-a produs sau nu transmiterea; legiuitorul a fost prudent si a zis ca-l pastrez pe A
si B in proces si il introduc si pe C si in functie de imprejurari + pozitia celorlalte parti – sunt
contestatii sau nu cu priv la transmitere – decid daca procesul va continua cu toti 3 si stabilesc care
dintre A sau C are calitate procesuala sau daca din contra lucrurile sunt clare si il elimin pe A din
proces si raman doar cu C). Inlocuirea are loc cand instanta nu mai are niciun dubiu cu privire la
transmitere, nu mai exista niciun element care sa genereze dubiu. Acesta este sensul notiunii "dupa
imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti”.

3 of 22
 DPC – C3

(3) Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al
acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna
opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai
poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.

Cu alte cuvinte: daca acest C nu intervine in proces, hot pronunțată contra lui instrainatorului sau
succesorului universal al acestuia, adica a lui A sau mostenitorul lui va produce de drept efecte imptriva
succesorului sau cu titlu particular si va fi always opozabila acestuia din urma.

/!\ exceptie: drept dob cu b-c si nu poate fi evins, potrivit L, de catre adv titular.

Exemple:
o bun mobil posesia de b-c valoare prop
o ipoteza cand am dobandit un imobil, dar actiunea reala nu a fost notata in CF – putin probabil
pentru ca in cazul actiunilor reale instanta este obligata sa transmita CF mentiunea privind
existenta procesului
o proces cu privire la un bun care e urmarit de creditorii, scos la licitatie si X il dobandeste, nimic
notat in cartea funiara, exista text expres ca nu poate fi evins.
Tertul dobanditor al unui drept litigios (aflat in cursul unei proceduri) va suporta efectele hot, fie ca
intervine (caz in care ar fi parte in proces, deci no problem), fie ca nu intervine, mai putin in sit in care
nu poate fi evins potrivit legii.
Regula introdusa tot de NCPC si are in vedere incetarea ipotezelor in care, ca urmare a transmiterii in
timpului procesului a drepturilor litigioase, R care a castigat intr-un proces sa fie obligat sa reia
procesul contra dobanditorului -> succesiune de procese interminabile, pentru ca ori de cate ori ar fi pe
punctul de a castiga R, P ar instraina dreptul si pe urma tot asa si ar trb ca R sa obtina o hot impotriva
fiecarui dob. Astfel incat, NCPC a imaginat acest sistem in care hot pronuntata impotriva instrainatoruui
va fi opozabila si dobanditorului, chiar daca este parte in proces sau nu.

Dar daca instanta nu stie de vanzare, cum poate cita? NCPC prevede ca cel care a dobandit un drept
litigios, este obligat sa intervina in proces.

Daca dobanditorul nu intervine, instanta nu cunoaste si nu-l introduce, iar daca partea adversa nu
cere: procesul continua in contradictoriu cu partea care a pierdut calitatea procesuala.
In acest caz, care hotararea pronuntata impotriva instrainatorului va produce efecte si in contra
succesorului cu titlu part care nu a intervenit, fiindu-i opozabila mereu si va avea autoritate de
lucru judecat fata de el, va lutea fi executata direct asupra lui.

B. Exceptia lipsei calitatii procesuale active/pasive

4 of 22
 DPC – C3

= se invoca pe cale de exceptie, exceptie de ordine publica si are caracter preemptoriu-> stoparea
proces

/!\ in pp, instanta nu trb sa confunde existenta calitatii (adica identitatea dintre R si titularul
pretinsului drept si identitatea de parat si cel care este pretins obligat in raportul de drept obligat) si
chiar dreptul pe fond.
Intr-o relatie contractuala cand verifici calitatea, verifici daca CTR s-a incheiat intre partile respective,
nu verifici daca are dreptate R (asta este cercetarea pe care trb s-o faci pe fond).

INSA in anumite situatii se confunda.

Exemplu : in materia prop sau altor drepturi reale, in actiunile reale, in gerneral, pb calitatii procesuale
activa este data de calitatea de tit al dreptului, cea pasiva e simpla oricine se opune exercitiul firesc al
dreptului de prop sau altui drept real.
Se legitimeaza cu calitate procesuala activa cel care are dreptul de prop, ori daca el este tit dr de prop,
nu pot fi 2 tit, inseamna ca el automat a si castigat procesul, adica pb se confunda cu fondul; de obicei
in cazul actiunilor reale exceptia se uneste cu fondul si instanta se va pronunta la finalul procesului
cu privire la exceptie, dupa ce va adm probele care sunt comune cu probele fondului.

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale: daca nu are calitate procesuala activa sau pasiva se va respinge
actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate/sau impotriva unei persoane fara calitate.

DAR actiunea va putea fi reluata de catre cel care are calitate procesuala activa sau impotriva celui care
are calitate procesuala pasiva; hot are autoritate de lucru judecat, dar numai in ceea ce priveste acele
parti. In cazul in care R a pierdut pentru ca n-a dat pe cine trebuie in judecata, inseamna ca va putea
face o noua actiune impotriva unei persoane care chiar justifica calitatea procesuala pasiva.

Daca se formuleaza impotriva aceluiasi parat, acelasi titlu: exista autoritate de lucru judecat (pe alt titlu
nu e autoritate de lucru judecat, nu mai e identitate de cauza).

NU exista autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste fondul, DAR exista in ceea ce priveste
calitatea!

IV. Capacitatea procesuala – legitimatio ad processus

Nu este altceva decat capacitatea din dreptul substantial.
Capacitatea de folosinta si de exercitiu – se aplica regulile din dreptul civil cu privire la: dobandire,
pierdere etc.

5 of 22
 DPC – C3

In procedura civila, spre deosebire de dreptul civil au capacit procesuala si pot sta in judecata :
asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.
Exemplu: sucursala, primarie de sector. Prin exceptie, li se recunoaste dreptul de actiune.

Cum stau in proces cei lipsiti de capacitate de Cum stau in proces cei cu capacitate de
exercitiu (minori <14 ani, pusi sub exercitiu restransa (minori intre 14-18 ani)?
interdictie)?

REPREZENTARE ASISTARE

= prin reprezentant legal, de regula: parintii = stau personal, dar asistati de catre
reprezentantul legal: parinte/tutore

DACA nu are parinti/acestia sunt decazuti din

drepturile parintesti = va sta in proces prin Why? pentru ca actele lor sa fie legale
tutore
Vine la proces, poate sa se exprime, are voie sa
faca aparari in porcedura, DAR trb semnate
sau contra semnate de repezentantul sau legal.
 NU sunt citati in mod personal, CI prin
reprezentantii lor legali

 vor fi citati in mod personal, vor veni la

judecata, DAR sunt asisitati de
reprezentantii sai legali

/!\ daca un minor dobandeste 14 ani pe parcursul procesului, va trebuie citat in mod personal.
Institutia prin care el se manifesta se transforma din reprezentare in asistare.

 Curatela speciala – art. 58 NCPC

= daca exist conflict intre R si r sau daca o pers fizica lipsit de cap de exercitiu si nu are repz legal,
instanta va numi un curator care va reprezenta drepturile pers puse sub interdictie in procesul
respectiv.

2 ipoteze:
i. Nu are reprezentant
Exemplu: parintii nu pot exercita atributiile parintesti si inca nu i s-a numit un tutore.

ii. Conflict intre el si reprezentant – litigii patrimoniale in materia succesiunii.

Exemplu: moare tatal, raman mostenitori sotia supravietuitoare, copilul minor si un legatar
care vrea sa iasa din indiviziune: pe langa conflictul dintre beneficiarul legatului si toti

6 of 22
 DPC – C3

mostenitorii legali (sotia si copilul), exista si un conflit intre mostenitorii legali: va veni un
partaj, se va stabili un lot pentru fiecare, au interese divergente dpdv juridic. Chiar daca practic
parintele nu e in conflict cu copilul, din punct de vedere uman.

/!\ NU este curator din Cciv, este un curator judiciar desemnat nu de autoritatea tutelaras, ci de
instanta care judeca procesul in care a aparut acest conflict de interes si numai prentru acest proces.
Inceteaza la data incetarii respectivului proces. Acesta este diferit de curatorul din dreptul civil, se va
ocupa numai de actele de procedura din respectivul dosar = curatela litis.
Curatorul este un avocat din baroul din raza teriteritoriala unde se afla instanta. Este numit de instanta
prin incheiere, de pe o lista pusa la dispozitie de catre barou. Nu are grija de viata celui pus sub
curatela, ca la dreptul civil, are grija doar de actele de procedura al minorilui de asta trb sa fie de avocat.
La barou exista 2 liste: una pentru avocati din oficiu ( penal si civil) si o lista de curatori.

 Remunerația curatorului
= stabilita de catre instanta, prin incheiere si cu stabilirea cuantumului. La cererea curatorului, la
incetarea calitatii, instanta poate majora cuantumul.
Va fi suportata de persoana interesată, adica chiar de minor, dar daca el nu are resursele suma va fi
suportata de reclamant. Daca R este chiar minorul – suma va suportat de catre stat (OG 80/2013)
Regula: coratorii judiciari sunt platiti de beneficiarul curatelei. Dar daca acestia nu pot plati
(exemplu: ar trebui sa plateasca minorul, adica mama ca parinte, dar mama fiind in conflict de interese
cu minorul, nu vrea sa le dea bani), plateste partea care are interesul sa continuie procesul, plateste
reclamantul, dar cheltuiala va fi dedusa la sfarsitul procesului, cel care trebuia sa achite.

Cand cel desemnat nu poate achita pentru ca primeste ajutor public judiciar: plateste statul. Dar va fi
consemnata ca si cheltuiala de judecata la sfarsitul procesului in sarcina celui care ar trebui sa
plateasca.

 Sanctiuni in cazul lipsei capacitatii

a) Lipsa capacitatii de folosinta

In cazul capacitatii de folosinta, sanctiunea este nulitatea absoluta, ce poate fi invocata in orice
stare a procesului, de orice parte, chiar de catre instanta din oficiu.
Daca s-a intentat actiunea de catre o persoana care a decedat sau impotriva unei persoane decedate, nu
se transmite calitatea. Decesul trebuisa sa intervina in cursul procesului pt transmitere. Ar putea fi o
solutie aceea in care paratul a decedat, iar la primul termen, reclamantul sa si modifice cererea si sa
ceara introducerea in cauza a mostenitorii paratului.

7 of 22
 DPC – C3

b) Lipsa capacitatii de exercitiu

Sactiunea lipsei capacitatii de exercitiu: nulitatea relativa.

E relativa, dar e diferita.
3 observații:
i. art. 57 NCPC – nulitatea nu poate interveni direct, imediat, ci instanta va trebui sa acorde un
termen pentru ca actul facut de cel fara capacitate sau de catre cel cu capacitata restransa dar
neasistat, sa poata fi semnat de pers in cauza (de reprezentant).
Daca pana la acest termen nu este ratificat actul, atunci va intreveni nulitatea.
De ce se ia aceasta măsura? Uneori actul poate sa fie bun, pentru ca o persoana la 17 este ok si se
poate ca sa n-ai ce sa anulezi, trebuie doar sa trecem prin procedura confirmării de catre cel care il
asista sau reprezinta daca este minor.

Ex:
o Apel. Minorul mai mic de 18 ani face apel. E injust sa spui ca nul si gata, apelul poate fi bun
pentru el , il vede parintele care uitase sa faca apel si il ratifica.
o Sau poate face minorul apel cand nu e nicio sansa de castig si parintele renunta la apel ca sa nu
mai plateasca si cheltuielile de judecata.

ii. CHIAR DACA nulitatea este relativa -> poate fi invocata de catre orice participant in proces,
inclusiv de instanța – dedus din art. 57 alin.3 NCPC

De obicei nulitatea relativa poate fi invocata doar partea interesata; in cazul asta chiar minorul sau
cel pus sub interdictie, dar explicatie de ce poate invocata de catre orice participant in proces:

Ne aflam la data dezbaterii si am A – reclamant si B – parat care este minor de 17 ani si vine la
proces, dar nu este insotit de parinte. In momentul acest, R si instanta au tot ineresul sa invoce ca B
nu este reprezentat sau asiatat legal. De ce ? Pentru ca daca nu invoca se va pronuntat o hot care ar
putea fi favorabila R, dar ulterior atacata de minor, de data asistat legal, spunand ca actul respectiv a
fost nul; oricine ar vrea sa obtine un act care sa fie ulterior desfiintat, reclamantul si instanta nu
(instanta poate sa si asume ca va avea o hot care va fi ulterior casata? nu).

iii. Desi relativa, poate fi invocata in tot cursul procesului – art. 57 alin. (3), DAR trebuie sa existe si
interes.
Daca o parte care avea capacitate (major) s-a judecat cu un minor nelegal reprezentat si minorul
castiga, majorul nu poate invoca in apel ca hotararea e nelegala ca s-a judecat cu un minor care n-a
fost legal reprezentat. Pana la dezbaterile finale ar fi putut invoca, ar fi avut interes sa invoce.
Majorul nu poate face apel pe motivul lipsei capacitatii minorului care castiga, nici daca nu a stiut ca
era minor (sau pus sub interdictie).

A (major) + B (minor, nereprezentat/neasistat la proces) se judeca si daca nimeni nu invoca lipsa

capacitatii lui B, iar B câștiga
Briciu: zice ca A nu va mai putea invoca in apel ca hot este nelegala pentru ca B n-a fost legal
reprezentat, even if articolul zice ca da, este lipsa de interes legitim.

8 of 22
 DPC – C3

El poate invoca ca termen cnf articolului, dar nu are interes, ca acesta trb sa fie legitim si personal,
nu e personal.
De ce nu e personal? El ar invoca aici faptul ca un act de procedura este nul pt ca a fost facut cu
nerespectarea unor reguli dictate pentru protectia altuia nu a lui A. Pana sa se pronunte hot A ar fi
avut interes pentru ca, chiar daca acele reguli sunt protectia altuia, A avea interes ca acele reguli sa
se respecte pentru a obtine o hotarare legala. Dupa ce s-a dat hot si este defavorabila, nu mai poate
spune ca vrea sa desfiintezi hotararea pentru ca minorul nu era bine reprezentat; trebuie sa aiba
interes personal, A ar zice ca interesul lui e sa desfiinteze hot si instanta o sa zica ok, dar interesul
privind nulitatea, dreptul pus in discutie? A nu a fost prejudicat prin faptul ca A era nereprezentat. A
ar trebui sa faca aepl pe alte aspecte, sa critice pe fond.

Dar poate veni reprezentantul minorului si poate cere desfiintarea hotararii, in tot cursul
procesului si are si interes.

Actele de dispozitie pe care persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu

restransa le fac (tranzactia, renuntarea la judecata, renuntarea la drept si achiesarea) pot fi facute de
reprezentanti sau de minor asistat de catre parinte sau tutore numai cu incuviintarea
instantei de tutela. Art.229 Legea de punere in aplicare a NCC

In cazul pusului sub interdictie si in cazul minorului reprezentati de tutore este necesar si avizul
consiliului de familie : NCC

Potrivit art. 81 alin. 2 NCPC, actele de dispozitie facute de reprezentantii minorului si ai persoanelor
puse sub interdictie sau disparute, chiar cu autorizarea instantei de tutela, nu impiedica judecata
daca instanta apreciaza ca nu sunt in interesul acelei persoane.

Autoriazarea e conditie de validitate a actului, dar chiar si valabil actul, instanta poate
considera ca nu e in interesul persoanei.

SECTIUNEA IV – CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE

Dupa scopul urmarit de reclamant sunt: actiuni in realizare, in constatare si in constituire de drepturi.
A. ACTIUNILE IN REALIZARE reprezinta regula (sunt majoritare).
Ele se numesc asa pt ca prin ele se urmareste recunoastrerea unui drept fata de o anumita
persoana si obligarea paratului sa se conformeze dreptului respectiv. In ipoteza in care el nu
se conformeaza va fi adusa la indeplinire hotararea prin executor judecatoresc (pe cale
silita).

Tipologia este clasica, majoritatea actiunilor sunt de acest fel

Exemple:
- actiunea in plata unei sume de bani – prima parte este recunoasterea creantei si apoi
obligarea la plata;

9 of 22
 DPC – C3

- actiunea in revendicare – prima parte este sa-ti recunoasca dreptul, iar apoi sa-l oblige
pe parat sa-l respecte;
- in materie delictuala – actiunea in daune are ca scop obligarea paratului sa suporte
prejudiciul cauzat.

B. ACTIUNILE IN CONSTATARE sunt declaratorii, interogatorii si provocatorii.

Ele sunt cele prin care se urmareste numai constatarea existentei sau inexistentei unui
drept, iar nu si executarea lui (adica aducerea lui la indeplinire pe cale silita).
In limbaj plastic, ele sunt „jumatate” din actiunile in realizare pt ca in realiatate ele au
aceeasi tipologie cu actiunile in realizare, dar din perspectiva scopului reclamantul nu-si
propune sa realizeze dreptul (sa-l execute silit), ci numai sa-l constate. De ce? De principiu,
dreptul nu este constestat, atributele execitiului se afla inca la el (ex :tu ai stapanirea
imobilului, esti posesor, dar cineva te tulbura, fara sa-ti fi luat posesia; cineva iti ameninta
proprietatea dpdv fizic sau juridic, dar fara sa ti-o fi preluat, fara sa te deposedeze). In aceste
situatii tu n-ai de ce sa ceri altceva decat clarificarea problemei juridice, in sensul ca tu esti
titularul dreptului, dar n-ai ce sa ceri de la cel ce te tulbura ceva ce nu ti-a luat.

Caracteristici:

1) Au ca obiect existenta sau inexistenta unui drept, nu si a unui fapt;

Prin urmare, NU se poate folosi aceasta procedura pentru constatarea starii unor lucruri
sau pentru conservarea unor probe (pt acestea exista o alta procedura care se numeste
fie constatarea unor situatii de fapt si se face de catre executorul judecatoresc, nu de
judecator, fie conservarea unor probe – procedura simplificata judiciar ce nu presupune
fondul; intra in materia probelor).
De asemenea, NU se poate cere, spre exemplu, constatarea faptului ca in urma unui
accident de circulatie reclamantul a dobandit o stare de infirmitate (chiar daca acest
element, reprezinta o componenta a unui lant care ar putea sa conduca la constituirea
unui drept de creanta – mai e nevoie si de alte elemente: trebuie sa fi dobandit o stare de
infirmitate, accidentul sa fi provenit de la o persoana determinata, persoana determinata
sa fi fost culpabila, sa existe o legatura de cauzalitate intre culpa, fapta si prejudiciu ca sa
se constituie un drept).

2) Au un caracter subsidiar fata de actiunile in realizare (este cea mai importanta

trasatura);
Asta inseamna ca o actiune in constatare va fi inadmisibila, ori de cate ori, partea are la
dispozitie o cale procedurala pentru realizarea dreptului.

Geneza actiunilor in constatare

Ele sunt acum reglementate la art. 35, in VCPC erau la art. 111, dar ele n-au fost
intotdeauna reglementate. In foma initiala a Codului de procedura (aia din 2013) nu au
existat pt ca legiuitorul la momentul respectiv considera ca fiind de nedorit actiuni prin
care partea sa vina doar sa ceara sa se constate ceva daca nu are si de cerut ceva concret,
pe ideea ca justitita nu e facuta sa dea consultanta juridica sau sa rezolve probleme de
principiu, ci sa intervina numai atunci cand conflictul social ajunge in faza in care nu se

10 of 22
 DPC – C3

poate altfel (de ex: am un drept de proprietate/o creanta si ma duc sa intreb judecatorul
daca chiar il/o am – nu era posibil; conceptul clasic asupra justitiei este ca abia atunci
cand esti uzurpat vii in instanta, pana atunci evalueaza-ti singur situatia).

Aceste actiuni existau, dar erau respinse de catre instante ca fiind lipsite de interes (tu ai
un drept de proprietate; atata timp cat nu ai fost deposedat – vii acasa si poti intra in casa
– nu ai interes sa introduci o actiune in justitie; in cazul drepturilor de creanta, creditorul
crede ca la scadenta debitorul n-o sa-i plateasca – daca nu a ajuns creanta la scadenta se
considera ca creditorul nu are interes sa introduca actiunea in instanta pt ca nu avea o
creanta actuala).

In timp, jurisprudenta a identificat niste situatii in care unii judecatori au zis ca in

anumite situatii exista interes:

 situatia coproprietatii: daca un coproprietar, a carui cota din bun nu este determinata
pt ca provine, de exemplu, dintr-o devalamasie care a fost sistata prin divort, dar nu s-a
facut inca partajul, vrea sa-si instraineze doar cota- parte; daca nu se intelege cu sotul, se
considera ca singura solutie era sa faca partaj.
Dar in cazul asta coproprietarul nu vrea sa faca partaj, ci doar sa-si instraineze cota parte
si are acest drept recunost de L; mai mult cota sa poate fi si executata de un creditor al
lui, are dreptul sa participe la cheltuielile bunului in limita cotei pe care el o are. De unde
stii care e cota daca ei nu se inteleg? Deci are nevoie de un proces prin care sa se constate
intinderea cotei lui => INTERES

 situatia actiunii in revendicare: reclamantul poseda bunul, dar realmente exista un

pericol permanent ca un tert sa opuna prin notificari, prin cereri, prin alte acte care nu
conduc la deposedare, dar credibile, un alt titlu, fara sa-l deposedeze. Aceasta persoana
va fi condamanta sa stea cu acest stres permanent (30 de ani pana la prescripitie) ca
acest tert, care ii arata un totusi un titlu, va decide sa introduca actiunea in revendicare.
Judecatorii au zis ca nu este cazul, daca sunt amenintari cu privire la dreptul de
proprietate persoana poate sa ceara constatrea dreptului sau fata de cei care il contesta,
dar nu l-au deposedat => INTERES

 ipoteza debitorului care invoca faptul ca creanta contra lui s-a prescris. Debitorul
zice ca nu mai are nicio datorie legala, ci doar una naturala. Creditorul spune ca exista
motive de intrerupere a perscriptiei (dar nu le spune acum, ci peste trei ani, ca sa mai
curga dobanzi, hihi). Debitorul are interesul sa stie daca e sau nu dator (s-a implinit sau
nu prescriptia?). Daca a inceput executarea silita contra lui, el se poate apara in
executarea silita, facand contestatie la executare si invocand prescriptia. Dar daca nu
incepe executarea silita si creditorul tot il ameninta cu executarea silita, debitorul trebuie
sa ceara constatarea inexistentei dreptului creditorului ca urmare a interventiei
prescriptiei => INTERES

 ipoteza constructorului pe terenul altuia care solicita instantei sa constate ca el

este constructor de buna-credinta. Aparent aceasta actiune s-ar lovi de doua conditii:
1. ar parea ca el cere constatarea unor fapte

11 of 22
 DPC – C3

2. ca ar avea actiune in realizare

In realitate, aceasta actiune este admisibila si instantele au considerat-o ca atare pt ca
intr-adevar cere sa se constate doua fapte: buna-credinta si faptul ca a construit, dar ele
unite duc la un drept, la dreptul de creanta, la dreptul la despagubire intrucat
proprietarul terenului ar putea invoca accesiunea si in plus el nu are o actiune in
realizare deoarece cat timp proprietarul terenului nu a invocat accesiunea inca nu a
devenit activ dreptul lui la despagubire (e un drept sub conditie suspensiva – nu exista
inca), astfel incat constructorul nu poate formula o actiune in realizare (iar daca ar
formula-o ea ar fi respinsa ca fiind prematura, prin urmare nu poate sa o exercite si are
dreptul la o actiune in constatare). El are interes daca este o societate care functioneaza
pe principiul contabilitatii, el trebuie sa stie daca acolo are un gol in contabilitate sau din
contra, are o valoare. In cazul in care banii pe care i-a folosit in constructia pe terenul
altuia, dar cu buna-credinta sunt pierduti el trebuie sa-i inregistreze ca o pierdere, dar
daca nu sunt pierduti el trebuie sa-i inregistreze ca o creanta.

Dupa ce jurisprudenta constanta s-a pronuntat in aceste cazuri in sensul existentei unui
interes, legiuitorul a tras concluzia si a zis: DA! Exista interes ori de cate ori nu ai la
dispozitie o actiune in realizare (pt ca toate cele trei categorii de actiuni au ceva comun:
in toate trei cel care formula cererea nu avea ce sa ceara; de aceea si in cazul prescriptiei,
interesul pt o actiune in constatare exista atata timp cat nu a inceput executare – odata ce
aceasta a inceput, debitorul are la dispozitie contestatia la executare prin care va invoca
prescriptia; daca in cazul revendicarii tertul nu s-a limitat numai sa faca acte de
tulburare, el a luat intiativa formularii actiunii in revendiare, numai exista posibilitatea
unei actiuni in constatare intrucat cel care se stie proprietar se va apara in actiunea in
realizare introdusa de tert).

Din aceste situatii s-a creat principiul subsidiaritatii, care s-a autonomizat, el nu mai
este legat de existenta unui interes. Desi el are la baza o problema de interes, s-a
autonomizat si a devenit o conditie de exercitiu a actiunii in sine, suplimentara pe
langa cele 4 (formularea unei pretentii, existenta unui interes, calitatea procesuala,
capacitatea procesuala). – sa nu ai la dispozitie o alta cale procedurala pentru
realizarea dreptului a carui constatare o ceri (art. 35 NCPC, teza aIIa).

NB! De principiu majoritatea celor care activeaza in domeniul justitiei nu cunosc aceasta
precizare. Daca alegem sa spunem ca subsidiaritatea are la baza o lipsa de interes riscam
sa nu fim intelesi, si mai sigur e sa nu facem acesta afirmatie intrucat s-ar putea sa lasam
impresia (pentru cei mai putin intiati in procedura civila) ca nu stim diferenta dintre
interesul ca si conditie de exerciatre a actiunii civile si pp subsidiaritatii) – este deci
recomandabil sa fim prudenti cu aceasta afirmatie.

3) actiunile in constatare nu sunt susceptibile de executare silita (pt ca nici nu se cere).

/!\ ne referim la aceasta caracteristica numai in ceea ce priveste capatul de cerere
principal.
Capatul de cerere privind cheltuielile de judecata este executoriu pt ca in urma unei astfel
de actiuni se pot genera si cheltuieli de judecata.

12 of 22
 DPC – C3

4) Actiunile in constatare sunt actiuni contentcioase

/!\ a nu fi confundate cu actiunile gratioase pentru simplul fapt ca nu se cere executarea.
In actiunile gratioase se cere un drept care nu-i opus vreunei persoane (infiintarea unui
partind, asociatie, fundatie), pe cand in cazul actiunii in constatare exista un drept opus
unei persoane; dreptul este stabilit impotriva cuiva.
/!\ nu trebuie facuta confuzia ca actiunile in constatare nu ar avea autoritate de lucru
judecat; ele au autoritate de lucru judecat; nu au putere executorie.

Subclasificarea in actiuni declaratorii, interogatorii si provocatorii este pur doctrinara si nu

stabileste diferente de regim juridic, prin urmare nu e chiar atat de importanta.

a. actiunile declaratorii sunt cele clasice;

b. actiunile interogatoriile sunt cele prin care reclamantul solicita paratului sa se

pronunte cu privire la o problema de drept aflata in disputa cu mentiunea ca daca nu se
va pronunta atunci, nu se va mai putea prionunta ulterior (spre ex: atunci cand un
succesor legal cheama in judecata o persoana care se pretinde mostenitor testamentar,
solicitandu-i sa exhibe testamentul, iar daca nu-l va exhiba atunci, se va considera ca
singurul mostenitor este cel legal, iar ulterior chair daca este in posesia unui testament,
mostenitorul legal nu va mai putea sa vina la mostenire).

c. actiunile provocatorii sunt cele prin care reclamantul confruntat cu o contestatre a

dreptului lui, juridica sau faptica, decide sa-l cheme in judecata pe cel care ii contesta
dreptul pentru a transa judiciar problema respectiva cu autoritate de lucru judecat (spre
ex: reclamantul il cheama in proces pe cel care ii reclama dreptul, dar fara a face ceva
judiciar, ii contesta dreptul prin acte juridice extrajudiciare sau prin acte faptice, adica
obstructioneaza intrarea in imobil, ii spune ca ar trebui mutat gardul in raporturile de
vecinatate, in materia dreptului de trecere vecinul inchide din cand in cand calea de
trecere).

Instantele nu sunt cele mai prietenoase cu actiunile in constatare, ele au o tendinta sa

restranga cat mai mult notiunea de subsidiaritate, ramanand in constiinta lor notiunea ca in
principiu trebuie sa cerci ceva de la instanta, nu sa ceri doar un aviz.

C. ACTIUNEA IN CONSTITUIRE

Spre deosebire de celelalte doua, actiunile in constituire urmaresc crearea unei situatii
juridice noi, diferita de cea de la data nasterii raportului juridic si diferita de cea de la data
introducerii cererii.
De principiu, la primele doua actiuni, in realitate, instanta nu face altceva decat sa consacre
o situatie juridica preexistenta.

13 of 22
 DPC – C3

la revendicare nu se naste un drept din La actiunile in constituire, instanta

admiterea actiunii, dreptul era
preexistent, instanta doar constata ca el
exista si ca este in patrimoniul
reclamantului si il obliga pe parat sa se
conformeze; instanta nu transfera atunci
dreptul de proprietate in patrimoniul
reclamantului).
constata existenta unui drept, dar prin
efectul admiterii actiunii creeaza un
drept nou sau transmite un drept dintr-
un patrimoniu in altul, deci creeaza o
situatie juridica diferita.

De obicei, actiunile in constituire le avem in materia actiunilor nepatrimoniale (divort,

punere sub interdictie, stabilire de filiatie – ele creeaza situatii juridice noi), in timp ce in
materie patrimoniala se constata drepturi preexistente.
INSA exista si aici astfel de actiuni nepatrimoniale: pronuntarea unei hotarari care sa tina
loc de contract de vanzare – titluarul dreptului care formuleaza actiunea are in realitate un
drept de creanta, dar prin efectul actiunii, care se substituie in realitate consimtamantului
paratului se produce transferul dreptului de proprietate, iar dupa ramanerea definitiva a
hotararii se produce un transfer de drepturi reale, desi la baza exista un titlu de drept de
creanta; deci si aici avem o constituire de drept).

Diferenta esentiala este ca spre deosebire de actiunile in constatare si realizare care

produc efecte ex tunc, adica si pt trecut, actiunile in constituire produc in principiu efecte
numai pt viitor, ex nunc.
/!\ NU intotdeauna, spre ex: divort, actiunea prin care se introduc in cauza mostenitorii
reclamantului produce efect pentru trecut, macar pana la momentul ultimei clipe de viata al
sotului reclamant (daca ar produce efecte ex nunc – de la data pronuntarii hotararii – ar
insemna ca o perioada de timp, intre data decesului si data pronuntarii hotararii paratul a
fost casatorit cu un mort hihi. Mai mult daca sotia vaduva s-ar recasatori in timpul
procesului de divort, in cazul unui efect ex nunc, ea ar fi bigama).

Dupa natura dreptului dedus judecatii avem clasificarea intre actiuni personale, reale si mixte.
A. ACTIUNI PERSONALE
B. ACTIUNI REALE
C. ACTIUNI MIXTE – provin si dintr-o creanta, si dintr-un drept real.
Ipoteza clasica este cea a cumparatorului care cere predarea bunul de la vanzator: el pe de o
parte are o actiune ex contractu (obligarea vanzatorului sa-i predea), iar pe de alta parte in
virtutea efectului translativ el a devenit proprietar si poate intenta o actiune intemeiata pe
dreptul de proprietate. pentru ca poate opune dreptul de proprietate => actiune mixta

Aceasta clasificare ne intereseaza din punct de vedere:

- competentei teritoriale pt ca cererile reale imobiliare sunt intotdeauna de competenta
instantei de la locul situarii imobilului.
Cererile mixte au o competenta alternativa: locul situarii imobilului si locul domiciliului
paratului.

14 of 22
 DPC – C3

- in materie de prescriptie pt ca unele actiuni sunt prescriptibile, iar altele imprescriptibile;

si prescripria executarii conteaza foarte mult aici; cele persoanaale sunt prescriptibile in
termen de 3 ani, cele care sunt reale sunt prescriptibile sub aspectul executarii in termen de
10 ani.
- in materie de calitate procesuala pt ca in actiunile reale calitatea procesuala se confunda,
de principiu, cu chiar fondul problemei si aveam acea situatie in care instanta poate uni
exceptia cu fondul.

Dupa calea aleasa de catre parte avem cereri principale, aditionale, accesorii si incidentale – art. 30
NCPC.
A. CERERILE PRINCIPALE = cele prin care este investita instanta de judecata

B. CERERILE ADITIONALE = cele care modifica o cerere principala sau o completeaza

C. CERERILE ACCESORII = cele a caror solutionare depinde de o cerere principala

/!\ ele pot fi si ele introductive de instanta, dar nu singure, mai au un capat de cerere care
e principal
Exemple:
- cererea platii unei sume de bani ca cerere principala (I) si capatul accesoriu (II) este
plata dobanzilor/penalitatilor pentru ca depinde de solutionarea primului capat de
cerere;
- capatul I este anularea contractului de vanzare, capatul II este obligarea paratului sa
predea bunul vandut;
- capatul I – rezolutiunea contractului si capatul II – restituirea prestatiilor.

D. CERERILE INCIDENTALE au o independenta proprie, nu se consunda cu cele accesorii,

dar le caracterizeaza faptul ca ele nu sunt introductive de instanta, ele sunt facute pe
parcursul unui proces deja inceput.
Prin natura lor ele ar putea sa genereze si un proces dinstinct, adica ar putea fi
asemanatoare celor principale, dar din anumite ratiuni, cel ce formuleaza o astfel de
cerere ia aceasta decizie in cadrul unui proces deja inceput.
Exemple :
- cererea reconventionala prin care paratul solicita pretentii prorii de la reclamant (el
ar putea sa fomuleze aceasta cerere si in alt proces), dar pt ca tinde la o compensare
judiciara cu reclamantul NU are interes sa il lase pe reclamant sa castige procesul ca
mai apoi sa castige paratul procesului lui contra reclamantului si sa incerce sa-l
execute pe reclamant (daca mai are ce). Dimpotriva, el are interesul sa le faca deodata,
sa prinda momentul si sa compenseze cele doua sume, evitand astfel eventuala
insolvabilitate a reclamantului care ar putea sa intervina in momentul in care
reclamantul l-ar executa pe el iar paratul abia incepe procesul impotriva reclamantului
pt a-si statisface propria creanta.
- o cerere de chemare in garantie: A il cheama in judecata pe B revendicand un bun; B l-
a cumparat de la C si il cheama pe C in proces ca fiind chemat in garantie, sa se
despagubeasca in cazul in care este evins de catre A. Aceasta cerere de chemare in
garantie este incidentala.

15 of 22
 DPC – C3

Este adevarat ca ar putea fi facuta si separat (adica B sa astepte sa piarda procesul cu

A dupa care sa se intoarca impotriva lui C printr-un proces separat, numai ca exista un
pericol: ca C sa ii opuna exceptio mali processus si el sa nu poata rezista in aceasta
aparare a lui C si decide sa il aduca pe C in procesul sau cu A printr-un mijloc
procesual numit chemare in garantie care este o cerere incidentala; ea are
independenta proprie, dar ar putea oricand constitui o cerere separata, insa din
ratiuni de economie procesului B o formuleaza in chiar interioriul procesului de
transat prin cererea principala).
Aceasta distinctie este esentiala in materia competentiei teritoriale si materiale pt ca cererile accesorii
si cele incidentale precum si cele aditionale sunt de competenta instantei care judeca cererea principala,
chiar daca ele fiind facute pe cale separata ar genera o alta competenta.
De exemplu: judecatoriile sunt competente pana la 200.000 lei. A il cheama in judecata pe B si cere
150.000 lei. B face o cerere reconventionala si cere de la A 300.000 lei. Daca B ar fi facut aceasta cerere
intr-un proces separat ar fi trebuit sa o intruduca la Tribunal, asa ea va fi judecata de judecatorie care
este instanta competenta sa judece cererea principala => importanta clasificarii
In materia cailor de atac: de principiu cererile accesorii au aceleasi cai de atac ca si cererea principala.

CAPITOLUL III – PARTICIPANTII LA PROCES

I. INSTANTA DE JUDECATA
II. PARTILE
III. PARTICIPAREA TERTILOR LA PROCES
IV. REPREZENTAREA PARTILOR IN JUDECATA
V. PARTICIPAREA PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL

SECTIUNEA I – INSTANTA DE JUDECATA

Rolul instantei este acela de a stabili legea aplicabila la situatii de fapt furnizate de parti, respectand
principiile cunoscute:
- nu poate refuza judecata unei cauze
- nu se pronunta prin dispozitii generale, ci prin rezolvarea unor situatii concrete – cu unele
derogari
- activitatea instantei se concretizeaza in acte procedurale
Avem in primul rand doua concepte cand vorbim de „instanta”:
A. Compunerea instantei – se refera la numarul de judecatori care formeaza completul de
judecata

16 of 22
 DPC – C3

Insasi notiunea de instanta comporta mai multe semnificatii. In sensul folosit de noi aici, instanta
reprezinta completul de judecata. In general, acesta este sensul folosit in restul NCPC (ex: art 39 alin.2
„instanta va decide” = complet de judecata). Dar sunt si alte sensuri (ex: in materia competentei se
vorbeste de „instanta ierarhic superioara”, „alta instanta” = e vorba de o institutie in intregime –
tribunalul) care trebuie deosebite (ex: art. 421 in materia perimarii – este vorba de o alta institutie
superioara in rang celei care a pronuntat hotararea).

Noi acum vorbim despre sensul de complet si din acest punct de vedere compunerea instantei va fi
urmatoarea:
1) In prima instanta avem principiul judecatorului unic (adica instanta va fi formata dintr-
un singur judecator).
/!\ NU conteaza ca prima instata e judecatoria, tribunalul sau curtea de apel, important nu e rangul
instantei, ci importanta este faza procedurala in care se afla procesul. Daca e in prima instanta la oricare
dintre aceste trei insante, va fi un singur judecator (mai putin la ICCJ, unde nu avem complete de 1,
avem complete de 3). Exista si exceptii:
- in litigiile de munca completele sunt speciale: un judecator si doi asistenti judiciari (unul
reprezentand sindicatele si altul patronatele); acesti doi asistenti judiciari fac parte din
compunerea completului dar nu au vot deliberativ, ci unul consultativ; ei participa la luarea
deciziei dar numai printr-o consultare, decizia finala o ia judecatorul (dar totusi fac parte
din complet, participa la deliberari, spre deosebire de grefier care numai va consemna o
hotarare). Aceasta precizare este importanta intrucat o sa gasim carti in care asistenti
judiciari sunt trecuti la constituirea completului, considerandu-se ca ei nu sunt egali cu
judecatorii, ceea ce nu e total fals, insa sunt si cazuri in care completul de judecatori nu este
compus numai din judecatori de cariera.
- in litigii in materie de inchirieri, in materie comerciala (in alte tari)

2) In apel completul e format din 2 judecatori.

3) In recurs completul e format din 3 judecatori.

Mai sunt la ICCJ si alte complete speciale. De principiu, la ICCJ toate completele ordinare sunt de 3
judecatori pt ca ei judeca de principiu numai recursul, dar sunt si complete de 5 judecatori (doua in
materie penala, doua in materie civila). Cele in materie civila judeca recursurile impotriva hotararilor
pronuntate de ICCJ atunci cand exista drept de recurs – in principiu nu exista – sau in alte cazuri
prevazute expres de lege:
- art. 136 NCPC care prevede o serie de dispozitii speciale in materia conflictelor de
competenta, la alin. 3 spune „conflictul intre doua sectii ale ICCJ se solutioneaza de Completul
de 5 judecatori” – sectia civila zice ca e pricina contenctioasa, iar sectia de contencios zice ca
e pricina civila si atunci trebuie sa stabileasca deasupra completelor de 3 un complet de 5;
- in materia perimarii – art. 421;
- tot completul de 5 judecatori judeca si contestatiile sau recursurile pe care judecatorii le fac
impotriva hotararilor date de CSM in materie disciplinara

Alte complete:

17 of 22
 DPC – C3

- art. 516 – care judeca in materia RIL – complet de 25 de judecatori; acele recursuri prin care
ICCJ stabileste care este interpretarea corecta ce se da asupra unui text de lege in masura in
care exista intepretari contradictorii asupra aceleiasi chestiuni si stabileste printr-o
hotarare care este interpretarea corecta; aceasta hotarare se publica in M.O si este
obligatorie pentru instante; [nu ne cere la examen cum se formeaza acest complet]
- mai este un complet format din 13 judecatori (care pana in decembrie 2016 este de 9
judecatori) in cazul hotararilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Asta e
o procedura prin care ICCJ poate fi sesizata de catre o instanta care are o problema de drept
de care depinde solutionarea fondului in procesul respectiv si care este noua, pentru ca ICCJ
sa dea dezlegarea ei corecta. Pe durata dezlegarii, instanta care pune intrebarea suspenda
procesul si il reia ulterior, solutionand cauza conform interpretarii date ICCJ. E o procedura
care previne practica neunitara, pe cand RIL-ul de o procedura care stinge o practica
neunitara. Formarea acestui complet se gaseste la art. 520, alin. 8, dar pana la 31 decembrie
2016 se aplica un alt art. XIX alin.2 din Legea 2/2013 care prevede completul de 9 judecatori
(in practica nici in 2017 nu va fi asa pt ca in decembrie va aparea o alta OUG care ca prelungi
acest complet de 9).

B. Constituirea instantei – se refera la judecatori impreuna cu grefier, magistrat asistent (la

ICCJ), procuror (daca participarea lui este obligatorie sau dacaa el decide sa participe) –
sens mai largit: fie cu auxiliari, fie cu parteneri (Briciu: procurorul nu prea avea ce sa caute
in constituirea instantei).
Distinctia intre compunere si constituire este importanta deoarece, pe de o parte, este istorica, iar pe de
alta parte este utila. Este utila deoarece sunt anumite institutii de drept care se aplica numai
compunerii si anumite institutii de drept se care aplica si constitutiei si compunerii.
Exemple :
- art. 42 NCPC „judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca cand si-a exprimat
anterior parerea cu privire la solutia in cauza pe care a fost desemnat sa o judece” – acest
punct nu poate fi aplicat decat in sensul notiunii de compunere. Toate celelalte puncte (de la
2 pana 13) se aplica si notiunii de constituire.
- in cazul cercetarii la fata locului, textul spune ca „instanta se deplaseaza la fata locului” –
se deplaseaza si grefierul, si procurorul daca participa la acel proces. Deci este vorba de
constituirea instantei
- la motivul de recurs – art. 488, alin 1, pct. 1: „e caz de casare cand instanta nu a fost
alcatuita potrivit dispozitiilor legale”. Este vorba de constituirea instantei
- cand vorbim de deliberare si pronuntare, evident vorbim de compunerea completului pt
ca numai judecatorii pot delibera
Marile probleme la constituirea completului: cazurile de incompatibilitate.
Cazurile de incompatibilitate au aparut ca urmare a necesitatii de a se asigura ca instanta sa fie
impartiala. Impartialitatea este atat o conditie autohtona, cat si o conditie impusa de CEDO, in art. 6
paragraful 1 (notiunea de tribunal se refera la instanta si nu la institutie). Astfel, pentru garantia de
impartialitate legiuitorul a instituit o serie de cazuri de incompatibilitate adica cazuri in care
judecatorul sau alti membri ai completului (pt ca incompatibilitatea se refera si la constituirea
instantei) sunt prezumati a fi partinitori, ceea ce inseamna ca ei trebuie indepartati de la judecata
cauzei sau de la a face parte din complet in cazul consituirii.

18 of 22
 DPC – C3

/!\ INSA trebuie deosebita aceasta incompatibilitate de incompatibilitatile in functie ale magistratului.
Aceasta incompatiblitate de caz, se deosebeste de incompatibilitatile in functie care spun ca judecatorul
nu poate sa desfasoare activitati comerciale, nu poate avea alte contracte de munca decat cele legate de
cele de prestare de servicii in invatamantul superior juridic, ca nu poate fi administrator la societati
comerciale, ca nu poate fi membru al unui partid politic (si acestea sunt incompatibilitati, dar ele sunt
incompatibilitati legate de functia judecatorului si vizeaza de fapt conditia independentei) si se gasesc
in Legea 302/2004 sau in alte legi speciale. Incompatibilitatile de caz vizeaza conditia impartialitatii si
se gasesc in NCPC.
Sunt cazuri de incompatibilitate absoluta (reglementate de norme de ordine publica) si cazuri de
incompatibilitate relativa (reglementate de norme partial dispozitive).
ART. 41 NCPC – Cazuri de incompatibilitate absoluta
ALIN. 1 – Judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care a solutionat
cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire si nici dupa
trimiterea spre rejudecare.
Primul caz de incompatibilitate absoluta vizeaza ipoteza judecatorului care a pronuntat o incheiere
interlocutorie sau o hotarare prin care a solutionat cauza si care ar fi pus in situatia de a judeca aceeasi
cauza in apel, in recurs, in contestatie in anulare sau revizuire.
Aici cazul de incompatibilitate are la baza un motiv cat se poate de firesc, caci daca ar fi altfel, ar
inseamna ca judecatorul ar trebui sa-si controleze propria hotarare, ceea ce inseamna ca controlul din
caile de atac n-ar mai fi unul efectiv si real (judecatorul ar trebui sa-si retracteze hotararea or, de
principiu, oamenii nu prea retracteaza). Sigur, sunt judecatori care sa-si dea seama ca au gresit si s-ar
putea sa se corecteze, dar nu putem pleca de la premisa ca omul isi va da seama ca a gresit si se va
corecta. Legiuitorul a plecat de la premisa ca un comportament obisnuit este acela de a iti mentine
punctul de vedere din doua motive:
i. pt ca se presupune ca e un punct de vedere fundamentat, din punct de vedere profesional
ii. din punct de vedere uman, e de presupus ca omul cat are constiinta proprie e mai ambitios
 prin urmare ca un control sa fie efectiv trebuie facut de catre altul
Dar cum ar fi posibil ca un judecator sa judece cauza si in apel, si in recurs? Este posibil pentru ca un
judecator poate avansa. NCPC spre deosebire de VCPC, a introdus in ecuatie nu numai apelul si recursul
(care erau), ci si contestatia in anulare si revizuirea, care nu erau in VCPC, ele fiind cai de retractare.
Teoretic, aici chiar judecatorul care a pronuntat hotararea putea sa-si retraga hotararea intrucat erau la
baza fie erori materiale, fie omisiuni bazate pe greseala, nu pe conceptie, fie chiar probe noi. In cazul
asta legiuitorul din VCPC (1865) considera ca nu este nicio problema ca un judecator care este
confruntat cu probe noi, pe care nu le-a avut in vedere cand a solutionat pricina, sa pronunte o alta
hotarare (ex: un inscris care a stat la baza pronuntarii hotararii a fost declarat ulterior ca fiind fals –
legiuitorul din VCPC considera ca nu este nicio problema ca judecatorul sa retracteze hotararea pe care
el a dat-o pe baza acestui inscris). Numai ca legiuitorul modern a considerat ca desi nu e chiar atat de
grav ca la apel si la recrus, in cazul constestatiei in anulare si al revizuirii nici aici n-ar putea pretinde
partii sa aiba incredere in nepartinirea judecatorului, pentru ca unele motive presupun intr-adevar
probe noi, iar altele presupun omisiuni ale instantei, unele gresite, altele din neatentie, altele voite, ele
fiind amestecate de cele mai mult ori. De aceea, per ansamblu s-a considerat ca e bine sa largim sfera
cazurilor de incompatibilitate, trecand si contestatia in anulare si revizuirea in randul acestora.

19 of 22
 DPC – C3

De ce incheiere interlocutorie sau hotarare? In VCPC era doar hotarare, insa, de multe ori, incheierile
interlocutorii1 dezleaga probleme la fel de importante ca si hotararea.
Exemple de incheiere interlocutorie:
 problema calitatii procesuale active. S-a stabilit in incheiere ca reclamantul are calitate
procesuala activa; sigur, nu s-a spus ca are si dreptate pe fond, dar daca in apel unul din
motivele de apel este ca in mod gresit s-a respins exceptia lipei calitatii procesuale active la
prima instanta, ce conteaza ca judecatorul care s-a pronuntat pe exceptie a respins exceptia,
iar ulterior a iesit din cauza, iar ulterior hotararea a fost data de altul? Primul n-a dat
solutia finala, dar a dezlegat problema calitatii, care va fi motiv de apel si in felul asta
este normal sa fie incompatibil in apel.

 problema partajului. Se stabileste prin incheiere interlocutorie ca mostenitorii sunt unii,

cotele lor sunt unele, iar masa de impartit este cea aratata si apoi prin hotarare finala s-au
schimbat loturile. Aici incheierea interlocutorie este mai importanta decat hotararea finala
pentru ca incheierea finala n-a facut decat sa traga la sorti loturile, pe cand ceea ce este
important sunt cotele si masa. Chiar daca judecatorul ca a pronuntat incheierea
interlocutorie iese din cauza si hotararea finala este pronuntata de altul – iar iesirea lui din
cauza ar putea fi tocmai pentru ca a avansat la instanta superioara – nu este normal ca el sa
controleze apelul pentru ca el si-ar controla hotararea finala in care este valorificata si
incheierea data de el si atunci si-ar controla implicit propria decizie.
/!\+++ In legatura cu acest caz de incompatibilitate se mentioneaza ca nu se aplica atunci cand avem
de-a face doar cu incheieri preparatorii, adica incheieri prin care s-a amanat procesul pentru ca partile
nu au fost legal citate, incheieri prin care s-a acordat un termen pentru ca martorul n-a venit ,
incheierea prin care chiar s-a administrat o proba, dar nu s-a decis cu privire la evaluarea ei. Sunt
judecatori care pe parcursul procesului intervin numai pentru aceste incheieri. Ei nu devin
incompatibili sa judece apelul caci nu s-au pronuntat nici printr-o hotarare finala, nici printr-o
incheiere interlocutorie, ci doar prin incheierei preparatorii care presupun simpla administrare a
procesului.
/!\+++ Se mai mentioneaza in practica faptul ca intervine incompatibilitatea numai in masura in care
apelul sau recursul au ca obiect critici in legatura cu continutul incheierii interlocutorii. Exemplu: daca
judecatorul a dezlegat prin incheiere interlocutoire problema prescripitiei, spunand ca cererea
reclamantului nu este prescrisa, iar in apel nu se critica aceasta problema, ci modul in care a fost
rezolvata pe fond problema. In acest caz paratul care ar fi invocat prescriptia nu mai intelege sa critice
solutia respectiva. Se considera in practica faptul ca judecatorul care a rezolvat doar problema
prescriptiei dupa care a iesit din proces NU ar fi incompatibil sa judece apelul pt ca problema
prescriptiei este singura pe care el a dezlegat-o, iar aceasta nu mai face obiectul apelului, ea a intrat in
autoritatea lucrului judecat (apelul este supus regulii potrivit careia se judeca in apel numai ceea ce se
apeleaza – quantum devolutum, tantum apelatum – si atunci ceea ce nu se critica ramane definitiv).

Al doilea caz de incomptibilitate absoluta vizeaza ipoteza judecatorului care a pronuntat o incheiere
interlocutorie sau o hotarare prin care a solutionat cauza si care ar fi pus in situatia de a rejudeca

1
acea incheiere prin care se transeaza aspecte de drept litigioase care rezolva partial litigiul, dezvaluie intr-un fel solutia finala

20 of 22
 DPC – C3

aceeasi cauza dupa trimiterea spre rejudecare – in urma anularii sau desfiintarii hotararii si trimiterii
cauzei spre rejudecare.
2 ipoteze:
i. in apel, se admite apelul si se trimite spre rejudecare
ii. in recurs, se caseaza hotararea si se trimite spre rejudecare

Si in acest caz judecatorul care a pronuntat incheierea interlocutorie sau hotararea este incompatibil sa
judece (incompatibilitate absoluta). Ratiunea incompatibilitatii consta in faptul ca e de presupus ca
mandria profesionala il va determina pe acel judecator sa arate ca nu instanta superioara a avut
dreptate cand a casat, ci tot el si sa isi reconfirme propria hotarare initiala. In felul acesta hotararea de
casare sau de retrimitere nu-si mai indeplineste scopul.
Si aici se fac unele precizari in doctrina. Se arata ca acest caz nu vizeaza ipoteza in care judecatorul de la
prima instanata s-a pronuntat nu asupra fondului, ci asupra unei exceptii dezlegate de instanta
superioara si care nu mai poate face obiectul rejudecatii intrucat hotararea instantei superioare este
obligatorie sub acel aspect.
Exemplu: judecatorul spune „cererea e prescrisa; respingem cererea ca fiind prescrisa extinctiv”. Se face
apel, judecatorul spune „nu e prescrisa, nu s-a calculat bine termenul sau nu s-a observat un caz de
intrerupere sau de suspendare; anulam hotararea si retrimitem cauza spre rejudecare”.

In doctrina se arata ca in cazul asta n-ar fi incompatibil pentru ca acel judecator n-ar mai putea
pronunta hotararea pe prescriptie, mandria lui nu mai poate sa se manifeste intrucat problema a fost
transata in mod definitiv de catre instanta superioara si nu mai face obiectul judecatii (el nu mai are
voie sa intre in domeniul respectiv pentru ca ar incalca norma conforma careia decizia instantei
superioare asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru instanta inferioara). Cum el
nu a apucat sa spuna ca ca e neintemeiata cererea fiindca a respins doar pe prescriptie, cu privire la
fond el nu a avut nicio examinare, astfel incat constiinta lui e virgina pe aspectul respectiv.
Exista si o alta teza care capata teren si spre care tinde si Briciu si care vorbeste de o incompatibilitate
mai profunda aici (si care spune strict formal asa stau lucrurile, numai ca noi instituim cazurile de
incompatibilitate nu ca pe o problema de matematica, ci pentru oameni); toata teza anterioara, daca o
explici unui camionagiu nu o sa o inteleaga decat cu greu, el cand il va vedea pe acelasi judecator care i-
a respins actiunea ca prescrisa va spune din start ca nu are nicio sansa si astfel se pierde increderea in
justitie. Noi suntem intr-un stat in care contractul social intre stat si cetatean este din ce in ce mai
conventional, astfel incat legile incep sa tina cont nu numai de rigoarea juridica, ci si din pacate de
oamenii care nu inteleg. Cu alte cuvinte, trebuie sa facem legea la nivelul neintelegatorilor, si nu sa
aducem neintelegatorii la nivelul legii (iar Biciu zice ca e trist  el unul se adapteaza, dar are o
nostalgie...). Data fiind aceasta realiate sociala, pare ca teza teoriei mai profunda a incompatibilitatii
absolute se fundamenteaza pe aceasta chestiune.

ALIN. 2 – De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror,
avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator in aceeasi cauza.

21 of 22
 DPC – C3

Al treilea caz de incomptibilitate absoluta vizeaza situatia in care judecatorul care fiind investit cu
solutionarea unei cauze, a fost anterior martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judicar,
magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.
Problema: judecatorul a cunoscut pricina dintr-o alta perspectiva decat cea de judecator. Cunoastea
speta din perspectiva uneia dintre parti, iar judecata de catre el ar reprezenta o infrangere a egalitatii.
Ratiunea acestei prevederi :
 la martor si la expert: faptul ca au luat cunostinta prin propriile simturi de niste aspecte ale cauzei.
In schimb, judecatorul trebuie sa analizeze pricina pe baza probelor (poate din probele de la dosar
nu rezulta ce a vazut judecatorul). Daca el cunoaste chiar cum au stat lucrurile, nu mai poate fi
judecatorul; pentru judecator ceea ce exista este ceea ce este in dosar; nu ar mai intruni conditiile
de obiectivitate
In cazul martorului, in jurisprudenta se mentioneaza ca este necesar ca martorul sa fi fost audiat
pentru ca se vorbeste de „martor in cauza”, nu este suficient sa fi fost citat – necesara audierea
 martor – simplu fapt ca asisiti la ceva – faza 1
 dobandirea calitatii de martor intr-un dosar  propunerea uneia dintre parti si incuviintarea de
catre instanta – faza 2
 audierea martorului – faza 3
/!\ persoanele aflate in faza 1 sau 2 ar putea atrage o incompatibilitate relativa!

 la magistratul-asistent: a fost judecator cu functie declarativa (chiar daca nu decisiva). A a facut

parte din instanta;
 asistent judiciar – activitate de judecaya, face parte din compunerea completului
 la avocat – aspecte legate de afinitatea cu una dintre parti, ce a fost de interes; cunoaste cauza din
perspectiva uneia dintre parti, cu secretele, confidentialitatile partii respective
 procuror – este chiar mai accentuat subiectivismul decat in cazul avocatului.
 la mediator – in cazul medierii partile incearca rezolvarea conflictului prin concesii reciproce; in
fata lui se pot face marturise exclusiv pentru a se intelege, a face un compromis; partile n-ar dori ca
acele marturisiri facute intr-un context de negociere, de concesii sa fie folosite ca proba, in cazul in
care acele concesii nu se realizeaza.
/!\ sunt marturisiri contextuale, in contextul unei tranzactii => nu pot fi folosite ca probe; sunt
facute in scopul a apropria partil
 arbitru s-a pronuntat in cauza respectiva, el este un judecator privat ales de catre parti

22 of 22