UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA C.E.P.A.

STANDARDELE ȘI CERINȚELE MINIME DE

CALITATE PENTRU PĂTRUNJELUL DE
RĂDĂCINĂ (PETROSELINUM CRISPUM.
MILL.)

Specializare: C.E.P.A.

Iași, 2018
Cuprins
CAPITOLUL 1: GENERALITĂȚI- ÎNCADRAREA SPECIEI, RĂSPÂNDIREA LA
NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL ............................................................................................... 3

1.1. Încadrarea specie: denumirea științifică, prezentare generală ...................................... 3

1.2. Răspândirea la nivel național și global ............................................................................. 4

CAPITOLUL 2 : SOIURI – DESCRIERE, DENUMIRE, CARACTERISTICI .................... 5

CAPITOLUL 3 : IMPORTANȚA ECONOMICĂ A PĂTRUNJELULUI DE RĂDĂCINĂ 8

3.1. Compoziția chimică ............................................................................................................ 8

3.2. Modalități de valorificare a pătrunjelului de rădăcini ................................................... 9

CAPITOLUL 4 : CERINȚE MINIME DE CALITATE ......................................................... 13

CAPITOLUL 5 : CONDIȚII DE PĂSTRARE......................................................................... 14

CAPITOLUL 6 : BOLILE ȘI DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE CARE AFECTEAZĂ

PĂTRUNJELUL DE RĂDĂCINĂ ............................................................................................ 18

6.1. Bacterioze .......................................................................................................................... 18

6.2. Boli produse de ciuperci .................................................................................................. 19

6.3. Viroze................................................................................................................................. 21

CAPITOLUL 7: DĂUNĂTORII CARE AFECTEAZĂ PĂTRUNJELUL ........................... 24

Concluzii ....................................................................................................................................... 28

Bibliografie.................................................................................................................................... 29

2
CAPITOLUL 1: GENERALITĂȚI- ÎNCADRAREA SPECIEI, RĂSPÂNDIREA
LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL
1.1. Încadrarea specie: denumirea științifică, prezentare generală
Pătrunjel de rădăcină
Petroselinum crispum Mill conv. radicosum Mill, Familia Apiaceae (Umbeliferae)
Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este o plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată
pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în
medicina populară. Poartă și denumirile de găgăuț, pătrunjică sau petersil. Provine din zona Mării
Mediterane, unde se găsește în stare sălbatică, în zonele muntoase de litoral. Cunoscut de greci și
romani încă de la începutul erei noastre, pătrunjelul a fost folosit ca plantă alimentară și
farmaceutică. La noi în țară se cultivă în același areal cu cel al morcovului, dar pe suprafețe mai
mici.
Particularitățile botanice și biologice. Pătrunjelul cultivat are două convarietăți, cel pentru
rădăcină este convar. radicosum și pătrunjelul de frunze convar. crispum, primul are rădăcini
tuberizate albe, suculente, cu frunze trifidate, lucioase, glabre, de culoare verde închis. (Dumitru
Indrea și colab., 2007)
Pătrunjelul este o plantă bienală care în primul an formează o rozetă de frunze și rădăcina
îngroșată. Are o perioadă de vegetație mai lungă decât a morcovului, care poate atinge 150-160 de
zile.
Rădăcina tuberizată este pivotantă, conică, de dimensiuni variabile (15-30 cm lungime, 4-5 cm
diametru la colet, 70-120 g greutate). La exterior este colorată în alb-cenușiu, cilindrul central și
pulpa având culoare albă. Pulpa este dulce, cu miros caracteristic, cu suculență redusă, uneori
spongioasă. Cilindrul central este puternic dezvoltat și acoperă peste jumătate din secțiunea
rădăcinii.
Ritmul de creștere al plantelor este foarte încet în prima jumătate a perioadei de vegetație.
Rădăcina începe să se îngroașe abia în luna iulie.
Exigențe ecologice. Temperatura minimă de germinare este de 2-4°C, iar cea optimă este de
20°C. Plantele tinere suportă temperaturi de -8-9°C, iar cele mature de -18°C până la -30°C, de
aceea pot ierna în câmp, iar plantele semincere de pătrunjel se pot planta din toamnă.
Temperaturile excesive din timpul verii, asociate cu seceta intensifică aroma rădăcinilor și a
frunzelor ca urmare a concentrării uleiurilor eterice, dar determină scăderea producțiilor.
Cerințele pătrunjelului față de apă sunt moderate, mai reduse ca ale morcovului, fiind mai
rezistent la secetă. Față de lumină pretențiile pătrunjelului sunt ridicate, nu suportă umbrirea, de
aceea dă rezultate bune pe terenuri însorite.
3
 Pătrunjelul se cultivă mai ales pentru rădăcina îngroșată ce servește la prepararea diferitelor
mâncăruri și conserve. Se mai folosește și ca plantă medicinală, ca tonic digestiv și remediu al
bolilor de rinichi, ficat, pectorale, de inimă, precum și în tratarea malariei și anemiilor.
Rădăcinele conțin: glucide, lipide, protide, săruri minerale (calciu, fier, magneziu), vitamine
(A, B1, B2, C) și subtanțe volatile care-i dau aroma specifică.

1.2. Răspândirea la nivel național și global

Pătrunjelul cu rădăcină pivotantă tuberizată își face apariția în cultură pe la începutul secolului
al XVI – lea, fiind obținut pentru prima dată în Germania, ca și în Olanda, sub denumirea de
pătrunjel de Hamburg.
În prezent se cultivă în aceleași zone pe glob ca și morcovul, cu excepția zonei ecuatoriale în
care cultura sa este destul de delicată, reclamând protecție împotriva insolației excesive, ca și
pentru excesul de umiditate. În Europa, țările cu cele mai mari suprafețe cultivate cu pătrunjel
pentru rădăcină sunt Franța (1700 hectare și o producție totală de 25-30 mii tone anual) și Italia
(630 hectare și cu 14-16 mii tone producție totală anual).
În țara noastră se cultivă un singur soi de pătrunjel de rădăcină: Zaharat – soi tardiv, cu
perioada de vegetație de 145 – 150 de zile, viguros, cu rădăcini alb-gălbui, conic alungite.
Rădăcinile necorespunzătoare pentru păstrare (mici, deformate, ramificate, rănite) se folosesc
pentru forțat în răsadnițe, în vederea obținerii frunzelor pentru consumul din timpul iernii.
Producția de rădăcini este de 12 – 25 t/ha. Pătrunjelul se cultivă anual pe 4000-5000 ha.
Studiile de zonare au stabilit că zonele foarte favorabile și favorabile de cultură se găsesc pe
luncile largi ale văilor din Cîmpia de Vest, Transilvania, Cîmpia și Zona Subcarpatică din sudul
țării, precum și în Moldova. Ponderea cea mai mare în producția rădăcinoaselor comestibile o au
județele Timiș, Cluj, Arad, Giurgiu, Bihor și Brașov. (H.BUTNARIU și colab., 1992)

4
CAPITOLUL 2 : SOIURI – DESCRIERE, DENUMIRE, CARACTERISTICI
Soiuri:

Figura 2.1. Soiul Zaharat

(www.seminteplante.ro)
o perioada de vegetație: 170 zile,
o rădăcini scurte, de calitate superioară, foarte netede, de formă conică,
o necesită sol lucrat în adăncime. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)

Figura 2.2. Soiul Fakir

(www.seminteplante.ro)
o perioadă de vegetație: 150 de zile,
o rădăcină conică, lungă și foarte netedă,
o recomandat pentru consum în stare proaspătă și pentru industrializare,
o capacitate bună de păstrare. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)
5
 Figura 2.3. Soiul Arat
(www.morami.ro)
o perioadă de vegetație: 153 de zile,
o varietate recomandată pentru industrializare și consum în stare proaspătă,
o rădăcină lungă, netedă și bine structurată. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)

Figura 2.4. Soiul Eagle

(www.morami.ro)
o perioadă de vegetație: 155 de zile,
o varietate semitârzie cu rădăcină conică alungită, recomandată pentru consum în stare
proaspătă și pentru industrializare,
o foarte productivă, are o bună capacitate de păstrare. (Popescu Victor, Uleanu Florina,
2013)
6
Sortimentul
Formele de pătrunjel de rădăcină sunt clasificate după lungimea rădăcinii și durata de vegetație:
o semitimpurii (140-150 zile): Zaharat – cu rădăcini scurte (15-20 cm);
Semilung (Berlinez) – rădăcini de 20-25 cm;
o semitârziu (150 – 160 zile): Ollis – cu rădăcini semilungi (20-25 cm);
o târziu (200-220 zile): Lung (Bardowicker) – rădăcini de 30-40 cm. (Dumitru Indrea și
colab., 2007)

7
 CAPITOLUL 3 : IMPORTANȚA ECONOMICĂ A PĂTRUNJELULUI DE
RĂDĂCINĂ
Cultura legumelor constituie o sursă importantă de venituri pentru unităţile cultivatoare şi în
gospodăriile populaţiei.
Legumicultura a devenit factor determinant pentru crearea şi devoltarea unor direcţii şi unităţi
de producţie economică şi industrială specializate (de exemplu, de producerea elementelor
constructive pentru sere şi adăposturi din mase plastice, de realizare a maşinilor agricole şi
tractoarelor specifice pentru cultura legumelor protejate şi în câmp, de fabricare a mijloacelor de
transport adecvate, de prelucrare industrială a produselor legumicole). Pătrunjelul reprezintă o
importantă sursă de materii prime utilizate în industria alimentară, cât şi în medicina naturistă.

3.1. Compoziția chimică

Conținutul în subtanțe nutritive al pătrunjelului de rădăcină (tab.3.1), (la 100 g S.P.) (Souci
și col., 1991)
Tabelul 3.1
Valoarea
Pătrunjel Glucide Protide Minerale (mg) Vitamine (mg) Energetică
de : SU % % K Ca P Mg Fe Caroten C B1 B2 Acid Kcal
% folic
Rădăcini 12,0 5,4 2,9 400 40 17 25 0,8 0,02 40 0,1 0,08 2,0 38

Compoziția chimică și valoarea nutritivă medie a pătrunjelului de rădăcină (date preluate

după Dumitru D. Beceanu, 2011)
Tabelul 3.2
Specia Apă Glucide Celuloză Fibre Subst. Protide Lipide
media% media% media% % Pectice% media% media%
Pătrunjel 82 9,5 1,7 ND - 3 0,6
rădăcini

8
 Compoziția chimică și valoarea nutritivă medie a pătrunjelului de rădăcină (date preluate
după Dumitru D. Beceanu, 2011)
Tabelul 3.3.
Specia Subst. K Mg Ca P Fe
minerale% mg % mg % mg % mg % mg %
Pătrunjel 1,2 – 1,7 880/900 41 - 50 90/200 63 - 82 6,0
rădăcini
Compoziția chimică și valoarea nutritivă medie a pătrunjelului de rădăcină (date preluate
după Dumitru D. Beceanu, 2011)
Tabelul 3.4.
Specia Vit.C β Vit.B Vit.PP Vit.E Valoare Parte Alți
mg % caroten mg% mg% mg% energ. necomesti- compuși
mg% Kcal/kg bilă %
Pătrunjel 20-35 ND 0,43 2,0 1,8 530 ND ulei volatil
rădăcini 0,02-0,05%

3.2. Modalități de valorificare a pătrunjelului de rădăcini

Caracterizarea produsului. Pătrunjelul de rădăcini, precum și păstârnacul, alături de hrean și
țelină sunt grupate distinct ca o categorie mai perisabilă, datorită texturii și structurii lor specifice.
Numărul mare al lenticelelor, celulele parenchimatice mari, cu pereți celulari mai subțiri, spațiile
intracelulare mari, favorizează deshidratarea, deși rizoderma este mai groasă ca la morcov. Rănile
cauzate de manipularea și transportul în vrac se cicatrizează mult mai greu, sau nu se mai
cicatrizează, rămânând deschise. (Dumitru D. Beceanu, 2011)
Valoarea alimentară. Pătrunjelul de rădăcină are un conținut în apă de 78-87 %, glucide 7-12
%, celuloză 1,3-2,1 %, protide 2,3-3,6 %, lipide 0,4-0,8 %, substanțe minerale 1,2-1,7 %, K 880-
900 mg %, Mg 41-50 mg %, Ca 90-200 mg %, P 63-82 mg % și Fe 6,0 mg %. Conținutul în
vitamina C este de 20-35 mg %, vitamine B 0,43 mg %, vitamina PP 2,0 mg %, vitamina E 1,8 mg
%. Valoarea energetică este de 530 kcal/kg. Conține, de asemenea, 0,02-0,05 % ulei volatil.
(Dumitru D. Beceanu, 2011)
Recoltarea mecanizată sau semimecanizată se face la mărimea caracteristică. Condiționarea în
câmp separă rădăcinile pentru păstrare de cele pentru consum imediat. Ambalarea, manipularea și
transportul nu diferă de grupa morcovilor, ridichilor și a sfeclei roșii (legume rădăcinoase mai
puțin perisabile), decât prin precauțile suplimentare care se impun. (Dumitru D.Beceanu, Eugen
Benea, 2001)

9
 Sortarea preliminară va urmări alegerea rădăcinilor cu aspect proaspăt, întregi, curate,
sănătoase, zvântate, fără vătămări mecanice sau produse de boli/dăunători, fără început de lujer
floral și cu frunzele retezate la 1-2 cm deasupra coletului. Pentru pătrunjel, se are în vedere în mod
specific, tăierea rădăcinilor, lipsa lemnificării și a ramificațiilor. (Dumitru D.Beceanu, Eugen
Benea, 2001)
Ambalarea se face în lăzi P, iar preambalarea în pungi de polietilenă perforate, la 0,5-1 kg
capacitate, maxim 5 kg. Pentru export se primesc loturi cât mai uniforme, bine sortate și calibrate,
ambalate în lăzi de export tip II, STAS 1247/76, F.T. 1987), noi, curate și rezistente, cu tara de
maximum 14%.
Prezentarea în vederea comercializării se face în lăzi, containere, saci de plasă sau sub forme
diferite de ambalare, separat pe specii sau în amestec, spălate și zvântate. (Dumitru D.Beceanu,
Eugen Benea, 2001)
Posibilități de procesare
Legumele si fructele au o deosebită importanţă prin aportul lor de vitamine şi substanţe
minerale, din acest motiv se preferă consumarea acestora în stare crudă (proaspete) ori de câte ori
este posibil.
Prelucrarea culinară a legumelor se face cu consum de energie mecanică şi termică. Ea
cuprinde două faze: prelucrarea primară (preliminară sau la rece) şi prelucrarea termică.
Prelucrarea preliminară a legumelor constă în sortarea, spălarea, curăţarea, tăierea,
îndepărtarea corpurilor străine, etc.
Pentru pătrunjel, sortarea se face în funcţie de calitatea produselor şi mărimea acestora, spălarea
efectuându-se pentru rădăcinoase, atât înainte cât şi după curăţire. La rădăcinoase, curăţirea se face
prin răzuire, iar tăierea în forme crestate,rondele, butoiaşe, bare, cubuleţe, julien sau felii.
Cu ocazia prelucrării primare a legumelor, se înregistrează pierderi, care creează diferenţa între
masa comercială a alimentelor şi aceea care intră în pregătirea culinară. Cantitatea acestor pierderi
este în funcţie de natura şi calitatea alimentului, cât şi de tehnica folosită la curăţire. Cu cât
mecanizarea este mai avansată, cu atât pierderile sunt mai mici. La legumele rădăcinoase,
pierderile sunt între 25-40 %.
În timpul prelucrării primare se constată nu numai pierderi în masa alimentelor, ci şi pierderi
de substanţe nutritive. De aceea, se va avea grijă ca legumele şi fructele să se cureţe de coaja într-
un strat cât mai subţire, deoarece imediat sub coajă se găsesc cantităţi mari de vitamine, săruri
minerale, etc. De asemenea, prelucrarea lor să se facă cu puţin timp înainte de procesul de
preparare şi să nu se taie în bucăţi mici şi să se ţină în apă, deoarece unele substanţe solubile trec
în apa de spălare. Legumele trebuie să nu se lase în contact cu aerul, pentru că vitaminele se distrug
prin oxidare.
10
 Prelucrarea termică a rădăcinoaselor constă în fierbere, înăbuşire şi coacere.
Fierberea implică, pe lângă acţiunea temperaturii ridicate, şi intervenţia unor fenomene
osmotice care vor stabili un echilibru nou între aliment şi mediul de fierbere.
Introducerea în apă rece a alimentului determină o dializă marcată a substanţelor hidrosolubile în
mediul apos, în cursul creşterii treptate a temperaturii acestuia, spre deosebire de introducerea în
apă clocotită, care realizează, prin temperatura ridicată, un strat mai puţin permeabil la suprafaţa
alimentului, strat care va impiedica pierderea substanţelor hidrosolubile din interiorul lui.
Prelucrarea termică a legumelor are şi unele efecte negative cum ar fi:
 pierderea unor factori nutritivi hidrosolubili ( vitamine hidrosolubile, elemente minerale),
 distrugerea vitaminelor B1, C, A, E, a unor aminoacizi,
motiv pentru care consumarea acestora în stare proaspătă aduce numeroase beneficii organismului.
Legumele se supun congelării după sortare, tăiere şi înlăturarea părţilor necomestibile. Pentru
evitarea proceselor de îmbrunare enzimatică şi degradare a culorii, acestea se opăresc înainte şi
apoi se congeleză prin procedee rapide la temperatură de -35...-45°C, în congelatoare cu plăci,
preambalate în prealabil în folii din materiale plastice sau alte materiale. Din cauza nesortării
rădăcinoaselor, apar defectele la congelare. La defectele rădăcinoaselor ce se transmit produselor
congelate se adaugă altele noi, ce provin din procesul de congelare sau păstrare în stare congelată.
Defectele tipice ce pot să apară la legumele şi fructele congelate sunt: arsurile de congelare,
înmuierea excesivă a ţesuturilor, modificarea culorii, modificarea gustului (apariţia gustului acru
sau amar), mirosului şi pierderea aromei.
O altă posibilitate de procesare a pătrunjelului este deshidratarea. Deshidratarea trebuie
definită ca fiind procesul realizat artificial, pe baza transferului termic controlat şi condus de om,
prin care se realizează practic „vaporizarea” apei din materialul supus deshidratării, ceea ce
permite îndepărtarea umidităţii materialelor expuse sub formă de granule, foi, plăci, cuburi,
rondele, etc.
Specialiștii recomandă ca în scop terapeutic, rădăcina de pătrunjel să fie consumată în stare
crudă sub formă de suc sau dată prin răzătoarea mică, în salată, în combinație cu morcov, țelină și
alte legume ori fructe.
Sucul din rădăcina de pătrunjel se obține cu ajutorul storcătorului electric de fructe, din
rădăcini de pătrunjel bine spălate, dar necurățate de coajă, care se spune că este partea cea mai
bogată în substanțe nutritive (fig.3.1). Rădăcinile se spală foarte bine și părțile stricate, dacă există,
se îndepărtează cu ajutorul cuțitului.
După stoarcere, sucul ar trebui consumat imediat dar, dacă acest lucru nu este posibil, se
păstrează la rece, în borcane bine închise, dar nu mai mult de șase ore. Un adult poate consuma

11
zilnic între 30-100 ml de suc de rădăcină de pătrunjel, combinat cu suc de morcov, în proporție de
1:4.

Figura 3.1. Suc de pătrunjel

(www.rawcoco.ro)

12
CAPITOLUL 4 : CERINȚE MINIME DE CALITATE
Este necesar ca un produs să respecte normele obligatorii în vigoare existente în piața
producătoare. Standardele, mărcile și alte însemne ale calității puse la dispoziția producătorilor,
comercianților și consumatorilor reprezintă criterii comune și obiective pentru aprecierea calității.
Standardele definesc un nivel minim de calitate, asigură transparența pieței, reduc
incertitudinile în rândul consumatorilor. Ele contribuie la promovarea vânzărilor deoarece
furnizează vânzătorilor argumente comerciale, iar cumpărătorilor garanții.
Conform Asociației Franceze de Standardizare (A.F.N.O.R), calitatea unui produs reprezintă
ansamblul proprietăților și caracteristicilor care îi conferă acestuia posibilitatea de a satisface
nevoile explicite și implicite ale cumpărătorului.
Sortarea și calibrarea pe calități a pătrunjelului de rădăcină este reglementată de STAS.
Rădăcinile de CALITATEA I trebuie să fie:
o întregi, sănătoase,
o curate (fără pământ, nisip sau orice alte corpuri străine),
o neafectate de putrezire, netede cu aspect proaspăt,
o cu formă regulată, fără fisuri, crăpături sau striviri,
o neramificate, nelemnificate,
o fără defecte de forma de colorație,
o fără tendințe de încolțire,
o fără umiditate externă, uscate,
o fără miros sau gust străin,
o fără urme de atac sau pete.
Rădăcinile de pătrunjel pentru calitatea I trebuie să fie cu maximum 1% pământ aderent,
lungime 18-25 cm și cu diametrul ecuatorial de 20-50 mm (STAS 3679/74).
Rădăcinile de pătrunjel de CALITATEA II trebuie să întrunească toate caracteristicile
menționate la calitatea I însă sunt acceptate rădăcini:
o cu lungimea de peste 10 cm și
o grosimea de peste 2 cm. (Dumitru Indrea, 2007)
Calitatea igienică asigură rădăcinilor de pătrunjel însușirea de a nu fi nocive: absența toxinelor
chimice (rezultate în urma tratamentelor) și bacteriologice (lipsa microorganismelor periculoase).
Pentru asigurarea unui înalt grad de protecție a consumatorului, în întreaga Uniune Europeană se
urmărește asigurarea igienei la nivelul tuturor etapelor circuitului tehnico-economic al produselor
din industria alimentară: locul (de preparare, depozitare, vânzare), activitățile de vânzare (în piețe,
târguri, rulote), mijloace de transport, echipamentul și igiena persoanelor care le manipulează.

13
CAPITOLUL 5 : CONDIȚII DE PĂSTRARE
Prin păstrarea legumelor se urmăreşte menţinerea acestora o perioadă mai scurtă sau mai lungă,
după recoltare, în stare proaspătă fără să se producă modificări fizice, chimice sau biologice
majore. În timpul păstrării, legumele îşi păstrează în bună parte substanţele de rezervă cu toate că
se derulează în continuare o serie de procese fiziologice sau biochimice.
Indiferent de locul unde se realizează păstrarea legumelor în stare proaspătă, acesta trebuie să
permită asigurarea temperaturii, umidităţii relative şi a compoziţiei aerului la parametrii optimi. În
spaţiul de păstrare este necesară o temperatură scăzută şi relativ constantă, deoarece la temperaturi
apropiate de 0°C procesele de respiraţie şi transpiraţie sunt mai reduse.
Legumele rădăcinoase (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelina de rădăcină) și unele specii de
legume asimilate acestora (sfecla roșie, gulii, ridichi de iarnă, hrean), sunt produse care în
condițiile asigurării factorilor de păstrare optimi se pot păstra în stare proaspătă, timp de 5-6 luni.
(Ștefania Fugel, 1984)
După capacitatea de păstrare, rădăcinoasele pot fi grupate astfel:
cele cu rezistență potrivită, în care sunt cuprinse speciile cu țesuturi de acoperire subțiri:
morcovi, pătrunjel, țelină;
cele rezistente, adică cu epiderma groasă și capacitate de păstrare bună: sfecla, ridichi de
iarnă, păstârnac. (Ștefania Fugel, 1984)
Pregătirea în vederea păstrării, deci condiționarea este o operațiune foarte importantă,
deoarece păstrarea pătrunjelului de rădăcină nu se poate efectua cu frunze, pământ aderent și fără
a fi sortat.
Îndepărtarea frunzelor se face prin retezarea la 2-3 cm deasupra coletului, fără a-l vătăma pe el
sau rădăcina. Rădăcinile se examinează atent pentru a nu repartiza în ambalajele pentru păstrare
exemplare bolnave, lovite sau rupte.
Trebuie să cunoaștem în momentul pregătirii pătrunjelului metoda de păstrare pe care vrem să
o folosim. Dacă vrem să le păstrăm în ambalaje, trebuie ca odată cu îndepărtarea frunzelor să
facem o așezare corespunzătoare a lor în ambalaj. Întrucât cantitatea de rădăcini de pătrunjel puse
la păstrare este ceva mai mică decât la cartofi, metodele de păstrare sunt mai simple, astfel:
 păstrarea în ambalaje depozitate în:
 spații la nivelul solului (magazii, verande, prispe etc.);
 spații sub nivelul solului (pivnițe, subsoluri de clădire etc.).
 păstrarea în vrac în:
 brazdă;
 șanțuri prin stratificare;

14
  șanțuri cu canal de fund și coșuri de aerisire. (Ștefania Fugel, 1984)
La depozitare se ține seama că greutatea a 1 m3 este în medie circa 400 kg la pătrunjel.
Indiferent de sistemul folosit, factorii mediului de păstrare, care influențează durata de
menținere a calității pătrunjelului în timpul păstrării, trebuie menținuți la următorii parametri:
 temperatura de 0°C..... + 1°C,
 umiditatea relativă a aerului de 90-95 %.
Circulația aerului nu trebuie să fie prea puternică, deoarece poate duce la pierderi de apă, lucru
nefavorabil menținerii turgescenței. (Ștefania Fugel, 1984)
În vederea păstrării în ambalaj după sortare și îndepărtarea frunzelor, trecem și la pregătirea
ambalajului.
O posibilitate este aceea de a căptuși ambalajul cu hârtie sau carton, introducem rădăcinile,
culcate oblic, cu coletul în aceeași direcție, formând straturi, până la umplerea ambalajului.
Golurile rămase între rădăcini se pot umple cu nisip de râu, talaș etc. Stratul superior trebuie să fie
compus din materialul de protecție folosit.
O altă metodă de păstrare este și aceea a presărării pătrunjelului de rădăcină cu praf de
cretă înainte de a așterne stratul subțire de nisip. Ambalajul folosit pentru păstrare poate fi din
lemn, carton sau se pot utiliza saci din plastic care și-au pierdut transparența, cărora însă trebuie
să le acordăm mare atenție la manipulare. La locul ales pentru păstrare sacii vor fi înțepați cu un
ac mai gros, din loc în loc, pentru a asigura accesul aerului.
Tot în acest fel învelite în hârtie putem păstra rădăcinile și în timpul verii. Pachetele vor fi
introduse într-o pungă de plastic perforată, care nu se va lega foarte strâns și care va fi păstrată în
frigider sau în alte locuri răcoroase.
Cea mai bună stivuire a ambalajelor se face în cruciș, lăsându-se circa 20 cm de la pereți și
circa 80 cm până la tavan. Între stive se lasă culoare de circulație de 0,5-0,6 m. În acest fel se
asigură circulația aerului și controlul rădăcinilor.
În depozitele de tip industrial se pot asigura condiţii optime de păstrare, în funcţie de produsul
depozitat. Aceste depozite sunt dotate cu instalaţie de microclimat,sistem de răcire centralizat sau
individualizat pe celule, alte instalaţii şi utilaje specifice. Astfel, prin asigurarea unor condiţii
optime se reduc pierderile naturale în cursul păstrării până la 5,5-15,0% şi se prelungeşte perioada
de păstrare.
Depozitele de tip industrial sunt prevăzute cu o hală de sortare şi încăperi de depozitare (celule
frigorifice), în care legumele sunt aşezate în boxpaleţi care se stivuiesc cu ajutorul
motostivuitoarelor sau cu electrostivuitoarele, pentru a se utiliza spaţiul de depozitare la maxim.
Înainte de introducerea produselor în vederea păstrării, spaţiile de depozitare se curăţă şi se
dezinfectează.
15
 Silozurile se realizează la suprafaţa solului, produsele aşezându-se în vrac, în formă prismatică,
având la bază 1,2-1,5 m înălţime, 1,0-1,5 m lungi mea variabilă, până la 20-25 m. Circulaţia aerului
se realizează printr -un canal săpat în lungul silozului, de20/20 cm, care comunică cu exteriorul la
capătul silozului. Peste canal se aşază un grătar de lemn, care comunică cu diferite tuburi cu
secţiune de 15-20 cm, confecţionate din şipci de lemn sau tulpini de floarea-soarelui, coceni de
porumb, aşezate la circa 20 m între ele şi care permit evacuarea aerului din interior pe baza
diferenţei de temperatură.
Şanţurile sunt adăposturi îngropate (0,6-1 m), cu sau fără aerisire. Depozitarea legumelor se
realizează în vrac.
La acoperirea silozurilor şi a şanţurilor trebuie să se aibă în vedere necesitatea ca produsele
depozitate să nu îngheţe în timpul iernii, dar în acelaşi timp, toamna, imediat după depozitare, este
necesar să se asigure răcirea lor, pentru a reduce cantitatea de căldură degajată. Din această cauză
acoperirea cu pământ se realizează în două reprize, pe măsură ce scade temperatura.
În unităţile care dispun de mijloace mecanice de manipulare şi însilozare, şi care pot fi deservite
de reţeaua electrică trifazică, se pot construi macrosilozuri destinate păstrării rădăcinoaselor.
Aceste adăposturi temporare se pot amenaja atât pe teren cât şi pe rampele betonate sau sub
şoproane. Au dimensiuni mari (8-9 m lăţime, 35 m lungime,4 m înălţime) şi capacitate de 300-350
t. În centrul vracului de produse se montează un canal de aerisire de secţiune triunghiulară cu baza
de 0,8 m şi care are instalat la capăt un ventilator ce refulează aerul în masa produsului. Acoperirea
legumelor se face cu două straturi bine tasate de baloţi de paie, iar la coamă 3 straturi, intercalate
cu folie de P.E. (Ruxandra Ciofu, 2004)
Brazdele se folosesc pentru păstrarea unei cantităţi mai mici de rădăcinoase, pentru producerea
de sămânţă. Brazdele de pământ au o adâncime de 15-20 cm şi 20-25 cm lăţime. Rădăcinoasele
pot fi aşezate unele lânga altele, cu coletul în sus sau se pot stratifica în nisip. După aşezarea
produselor, brazdele se întrerup din 3 în 3 m cu pământ pentru a opri infecţiile, şi se acoperă
legumele cu un strat de paie şi apoi cu pământ de 10-15 cm.
Păstrarea frigorifică a rădăcinoaselor trebuie făcută imediat după recoltare, în maximum două
zile. Înainte de depozitare rădăcinile nu se spală, ele introducându-se în ambalaje aşa cum au
rezultat de la condiţionare. Depozitarea rădăcinoaselor se face cu respectarea principiilor
menţionate la depozitarea produselor în ambalaje. Pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului,
între pereţii celulei şi marginile stivelor de ambalaje se lasă spaţii de 20 cm.
Pentru depozitare, rădăcinoasele se pot ambala în lăzi de tip P şi D paletizate care se stivuiesc
compact pe 8-9 nivele, sau lăzi din material plastic, preambalarea făcându-se în pungi de
polietilenă de 500 g. Temperatura optimă de păstrare este de 0-1°C, umiditatea relativă a aerului de
90-95%, iar lumina trebuie să lipsească. Durata de păstrare este de 5-6 luni, oprirea procesului de
16
păstrare având loc când produsele încep sâ îşi piardă aspectul de proaspăt. Pentru cantităţile reduse
de rădăcinoase, acestea se păstrează în pivniţe, nestratificate sau stratificate în nisip.

17
CAPITOLUL 6 : BOLILE ȘI DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE CARE
AFECTEAZĂ PĂTRUNJELUL DE RĂDĂCINĂ
6.1. Bacterioze
Putregaiul umed la pătrunjel - Erwinia carotovora var.carotovora

Boala a fost semnalată în 1991 în America, este astăzi răspândită în toate culturile. În România
este descrisă în “Starea fitosanitară” din 1947-1948 ca producând pagube în timpul depozitării
legumelor și în câmp. (Viorica Iacob, 2002)

Simptome. În anii cu veri răcoroase și cu precipitații abundente, rădăcinile atacate prezintă pete
cu aspect umed, galben-brunii, situate la nivelul solului. Petele se pot uni și atunci, pe zone mai
mari din rădăcină se observă țesuturi înmuiate, mucilaginoase, de culoare brună (fig.6.1).

Figura 6.1. Putregaiul umed la rădăcinoase

(www.botanistii.ro)
Transmitere-răspândire. Bacteriile rezistă peste iarnă în rădăcinile putrezite din sol.
Pătrunderea în plante se face prin rănile provocate de insecte sau prin lucrările de îngrijire. Bacteria
intrată în spațiile intercelulare, va solubiliza pereții dintre celule, ceea ce duce la formarea
țesuturilor înmuiate. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, putând ataca legume
rădăcinoase.
Prevenire și combatere. La alegerea terenului pentru culturile de legume, trebuie să se țină
cont de cercul de plante gazdă al bacteriei. Se vor evita solurile argiloase. Îngrășămintele cu fosfor
și amendamentele calcaroase măresc rezistența plantelor față de această bacterie. Spațiile de
depozitare vor trebui bine dezinfectate înainte de aducerea materialului, ce va fi sever sortat.
(Viorica Iacob, 2002)
În timpul vegetației se fac tratamente cu fungicide precum: Alcupral (4-5 kg/ha), Champ (3
kg/ha), Funguran (3 kg/ha), Melody Compact 49 WG (2 kg/ha).

18
6.2. Boli produse de ciuperci

Putregaiul alb al patrunjelului - Sclerotinia sclerotiorum

Boala este frecvent întâlnită în toate culturile de rădăcinoase, însă pagubele cele mai mari sunt
semnalate în depozite și în silozuri. În condiții necorespunzătoare de depozitare pagubele pot
ajunge la 25-50%. (Viorica Iacob, 2002)

Simptome: Atacul ciupercii în câmp începe prin acoperirea părții bazale a plantelor cu un puf
alb după care, dacă vremea este umedă și călduroasă plantele sunt distruse în întregime.
În depozite, pe rădăcinile ce prezintă răni se dezvoltă un miceliu alb-cenușiu, pe care apar corpi
negri (scleroți), de diferite forme și mărimi. Rădăcinile putrezesc umed, devin moi și sunt
decolorate (fig.6.2). Putrezirea se deosebește de cea produsă de bacteria Erwinia carotovora, care
dă o masă vâscoasă de țesuturi degradate.

Figura 6.2. Putregaiul alb la rădăcinoase

(ahr.com.au)
Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii se face în câmp, dar mai ales în depozite,
prin contactul direct între rădăcinile bolnave și sănătoase dacă temperatura este în jur de 22°C.
Transmiterea de la un an la altul, este asigurată de scleroții care germinează la temperaturi de 18-
22°C și umiditate de 60-80%. Dacă nu găsesc aceste condiții, ei își păstrează totuși viabilitatea 2-
3 ani. (Viorica Iacob, 2002)
Prevenire și combatere: O masură importantă de prevenire a atacului este rotația culturilor,
dar aceasta se execută dificil în asolamentul legumicol, având în vedere că ciuperca atacă multe
legume. Se recomandă arături adânci, pentru îngroparea resturilor vegetale cu scleroți, evitarea
excesului de umiditate, sortarea atentă a materialului de depozitare, precum și respectarea unei
temperaturi apropiate de 0°C în depozite. (Viorica Iacob, 2002)
În câmp se poate face o stropire cu Caroben T-0,4 kg/ha. Butașii vor fi tratați înainte de
depozitare cu Derosal 50 SC-0,2 kg/t, Ronilan 50 WP-0,2 %, Rovral 50 PU-0,2 % sau Caroben 75

19
PTS-0,2 %. În cazul în care se tratează rădăcinoasele de consum, se asigură un timp de pauză de
90 zile.
Putregaiul uscat produs de ciuperca Fusarium avenaceum
Fusarium cauzează putregaiul uscat, în general între baza frunzelor și partea superioară a
rădăcinii pătrunjelului. Zonele afectate încep să se usuce și capătă o culoare maroniu-deschisă. Pe
măsură ce atacul progresează, părțile afectate se usucă și se întăresc. În condiții de umiditate, pe
suprafața acestora se dezvoltă un miceliu de culoare roz. Putregaiul începe în zona coletului,
răspândindu-se ulterior pe restul plantei (fig.6.3).
Măsuri de prevenire și combatere:
 distrugerea și arderea resturilor după recoltare;
 tratamente chimice cu Topsin 70 WDG și Topsin 500 SC. Se prepară o soluție de 0.05 –
0.1 % (5 sau 10 g la 10 l de apa) și se stropește fiecare plantă cu 0.5 l (din soluția respectivă).

Figura 6.3. Putregaiul uscat

(www.pistil.ro)
Mana rădăcinilor produsă de ciuperca Phytophthora porri
O infecție cu Phytophtora se manifestă pe rădăcini sub forma unor benzi umede de culoare
neagră-maronie (fig.6.4). Țesutul afectat capătă consistența cauciucului sau se înmoaie. Semnele
infecției pot apărea uneori în câmp, dar în cele mai multe cazuri simptomele sunt încă vizibile
imediat după recoltare. Boala continuă să se dezvolte chiar și în depozit, la temperaturi scăzute. În
condiții de umiditate, se dezvoltă un mucegai alb și dens. Mana rădăcinilor este asociată cu o
drenare deficitară a solului.
Măsuri de prevenire și combatere:
 fertilizare echilibrată;
 irigare rațională;
 evitarea terenurilor cu umiditate excesivă;

20
  tratamente chimice cu Previcur Energy (se stropeste solul din jurul plantelor afectate), Merpan
50 WP, Captan 80 WDG, Folpan 80 WDG.

Figura 6.4. Mana rădăcinilor produsă de ciuperca Phytophthora porri

(www.pistil.ro)

6.3. Viroze
Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel – Septoria petroselini
Pătarea albă sau septorioza frunzelor este frecvent întâlnită în toate culturile de pătrunjel, dar
produce pagube mai mari la pătrunjelul pentru rădăcini și în culturile semincere. (Viorica Iacob,
2002)
Simptome. Pe frunze apar pete circulare sau colțuroase, de 1-4 mm în diametru, gălbui-cenușii,
înconjurate de o dungă brună. Petele se întind, se unesc și apoi devin albicioase cu puncte mici
negre în zona centrală (fig.6.5). Frunzele atacate se usucă în 1-2 săptămâni. (Viorica Iacob, 2002)
Transmitere-răspândire. Ciuperca se dezvoltă în condiții optime la temperaturi de peste 22°
și umiditate atmosferică ridicată. Transmiterea de la plantă la plantă se face prin spori, iar de la un
an la altul prin sporii prinși de sămânță și prin fructificațiile ciupercii din resturile vegetale.
Prevenire și combatere:
 măsurile de igienă culturală,
 arătura adâncă pentru îngroparea resturilor vegetale,
 rotația culturilor și semănarea de sămânță sănătoasă, previn în bună măsură apariția
atacului. (Viorica Iacob, 2002)
 în culturile semincere se recomandă tratamente cu fungicide ca: Dithane M 45-0,2 %,
Polyram Combi-0,2 %, Bavistin DF-0,05 %. (Viorica Iacob, 2002)
21
 Figura 6.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel
(www.botanistii.ro)

Mozaicul țelinei – Celery mosaic virus

Boala descrisă în 1938 de V. Severin și C. Freitag, este acum destul de răspândită în SUA,
Germania, Franța, Anglia și Cehoslovacia, producând pierderi mari de producție. (Viorica Iacob,
2002)
Simptome. Plantele virotice se recunosc ușor datorită taliei reduse și datorită deformărilor
frunzelor. Acestea prezintă decolorări ale nervurilor și pete sau inele de decolorare pe limb
(fig.6.6).

Figura 6.6. Mozaicul țelinei, deformarea frunzelor

(www.botanistii.ro)
Transmitere-răspândire. Virusul se transmite în natură prin afide, iar de la un an la altul,
virusul rezistă în seminceri. (Viorica Iacob, 2002)
Prevenire și combatere. Culturile de rădăcinoase, vor fi tratate cu uleiuri minerale ce le
protejează de atacul afidelor. Se recomandă prașile repetate pentru distrugerea buruienilor ce fac
parte din cercul de plante gazdă al virusului. (Viorica Iacob, 2002)

22
 Fainarea produsa de Erysiphe umbelliferarum
Apariția bolii este favorizată de temperaturile ridicate și de secetă. Primele simptome sunt
reprezentate de apariția unui strat alb (miceliu) pe suprafața frunzelor (fig.6.7). Frunzele atacate
se îngălbenesc și încep să se ofilească. Boala evoluează, iar stratul alb de pe suprafața frunzelor
devine cenușiu și prăfos. În caz de atac sever, țesuturile aflate sub stratul prăfos, se usucă. Planta
devine sensibilă la alte boli și la dăunatori.

Figura 6.7. Făinarea frunzelor la pătrunjel

(agroromania.manager.ro)
Măsuri de prevenire și combatere:

o eliminarea plantelor afectate din cultură;

o folosirea de sămânță sănătoasă;
o distrugerea resturilor vegetale după recoltare;
o tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG,
Systhane Plus 24 E.

23
CAPITOLUL 7: DĂUNĂTORII CARE AFECTEAZĂ PĂTRUNJELUL
Principalii dăunători sunt:
Croitorul păstârnacului (Phytoecia icterica) are o generație pe an și iernează în rădăcinile de
morcov, păstârnac, etc. Este un dăunător periculos pentru culturile rădăcinoase la care larva
produce pagube majore în depozit. Larvele odată apărute, pătrund în rădăcini, unde sapă galerii în
cilindrul central (fig.7.1). Ca urmare a atacului, rădăcinile putrezesc în depozit afectând astfel grav
recolta de pătrunjel de rădăcină. În cazul atacurilor severe, cultura poate fi afectată în proporție de
40 %.
Metode de combatere:
 străngerea și distrugerea resturilor vegetale, după recoltare;
 rotație corectă a culturilor;
 aplicarea următoarelor produse la apariția adulților cu Decis mega EW 50, Faster 10
CE, Kaiso Sorbie, Mavrik 2 F, Pyrinex Quick.

Figura 7.1. Croitorul păstârnacului

(www.horticultorul.ro)

Molia morcovului (Aethes williana) (fig.7.2)

Dezvoltă o generație pe an și iernează ca larvă matură în sol, în rădăcini sau în diferite locuri
adăpostite. Larvele pătrund în interiorul tulpinilor și sapă galerii în zona coletului și apoi în
rădăcini. În rănile provocate de larve se instalează agenți patogeni ce provoacă putrezirea
rădăcinilor.

24
 Metode de combatere:
 tratamente cu Decis Mega EW 50, Fury 10 EC, Kaiso Sorbie, Novadim Progress, Mospilan
20 SG;

Figura 7.2. Molia morcovului (Aethes williana)

(www.pistil.ro)
Nematodul morcovului (Melioidogyne hapla) (fig.7.3): iernează în sol ca adult pe diverse
resturi vegetale sau ca ou. Atacă rădăcinile care astfel se îngroașă anormal și se ramifică puternic
(fig.7.4). Pe acestea apar numeroase gale sub 1 mm diametru.
Protecția culturilor împotriva acestui dăunator se realizează prin aplicarea măsurilor
agrotehnice cu tratarea materialului săditor cu Vydate 25 LC – 0,2 % sau încorporând în sol 50 –
60 kg Vidate 10 G / ha sau 60 kg Mocap 10 G / ha.

Figura 7.3. Nematodul morcovului

(www.pistil.ro)
25
 Figura 7.4. Rădăcini ramificate puternic

(www.pistil.ro)

Limaxul cenușiu (Agriolimax agreste) creează în rădăcini, prin roadere, caverne adânci în
care ulterior se instalează bacterii și ciuperci care deteriorează complet aceste rădăcini. Este un
melc fără cochilie lung de 5 – 10 cm care prin deplasare pe sol lasă mucilagiu incolor, lucios
(fig.7.5).
Combaterea include tratamente cu produse pe bază de metaldehidă ca Mesurol – 6 kg/ha,
Metaldehyde – 10 l/ha sau Optimol 15 kg/ha aplicate pe sol primăvara.

Figura 7.5. Limaxul cenușiu

(www.google.ro)
Afidele sunt specii polifage ce migrează de la o plantă la alta sau de la o specie la alta. Acestea
cresc pe flora spontă, iar apoi se deplasează pe speciile cultivate. Se prezintă sub formă de colonie
pe partea inferioară a frunzelor, pe flori sau inflorescențe și pe lăstarii tineri (fig.7.6). Insectele

26
înțeapă și sug sucul celular, provocând un stres plantei. În caz de atac sever, determină moartea
plantei.
Metode de combatere:
 tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG
(1.5 gr/12 l apa), Actara 25 WG;
 utilizarea capcanelor atractante.

Figura7.6. Afidele
(www.botanistii.ro)

27
Concluzii
o Rădăcinile de pătrunjel sunt un diuretic important, recomandat în afecțiuni renale, cu
deosebire în litiaze. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)
o Important este faptul că rădăcina de pătrunjel are și efect declorurant (deci cu acțiune
favorabilă în edeme cardiorenale), precum și în eliminarea uraților.
o Pătrunjelul stimulează arderile și schimburile de substanțe, fiind recomandat
convalescenților, anemicilor. Este de asemenea un diuretic și un stimulent puternic,
provoacă transpirații abundente, scade febra, restabilește ciclul menstrual la femeile ce au
menstre neregulate și curăță organismul de toxine fiind recomandat în insuficiențe
hepatice, în icter, eczeme, celulite, reumatisme, gută, calculi urinari, tulburări digestive,
dificultăți respiratorii, afecțiuni ale pielii etc. Are, de asemenea, un rol tonic-aperitiv, fiind
un stimulent general și nervin. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)
o Are remarcabile proprietăți antixeroftalmice, antirahitice și antianemice.
o Datorită conținutului ridicat în apiol, fructele se utilizează în scopuri avortive. Nu este
recomandată această practică.
o Aplicat extern, calmează durerile, vindecă loviturile și vânătăile, oprește infecțiile oculare,
diminuează senzația de arsură din conjuctivite, încetinește căderea părului și este remediu
de urgență împotriva înțepăturilor de insecte. (Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013)

28
Bibliografie
1. Dumitru Indrea, Marian Apahidean, Silviu Al. Apahidean, Dănuț N. Măniuțiu, Rodica Sima,
2007 – Cultura legumelor. Edit. Ceres, București.
2. H. Butnariu, Pelaghia Chilom, Ruxandra Ciofu, D. Indrea, C. Petrescu, V. Popescu, Gr. Radu,
P. Savițchi, N. Stan, 1992 – Legumicultura. Edit. didactică și pedagogică. București.
3. Dumitru D. Beceanu, 2011 – Tehnologia produselor horticole 2. Edit. PIM. Iași.
4. Popescu Victor, Uleanu Florina, 2013 – Cultura rădăcinoaselor. Edit. M.A.S.T.
5. Ruxandra Ciofu și colab., 2004 – Tratat de legumicultură. Edit. Ceres. București.
6. Viorica Iacob, 2002 – Bolile plantelor cultivate. Edit. “Ion Ionescu de la Brad”. Iași.
7. Dumitru D. Beceanu, Eugen Benea, 2001 – Ghid professional pentru valorificarea în stare
proaspătă a fructelor și legumelor. Edit. Autpgraph. Iași.
8. Maria Dinu, Pelaghia Chilom, Mihai Giorgota, 1998 – Legumicultura generală.
9. Al. S. Apahidean, D. Indrea, 1997 – Cultura legumelor timpurii. Edit. Ceres. București.
10. Ștefania Fugel, 1984 – Păstrarea în stare proaspătă a legumelor în gospodărie. Edit. Ceres.
București.
11. Mircea Bălașa – Legumicultura. Edit. didactică și pedagocică. București
12. https://www.botanistii.ro/blog/putregaiul-umed-la-morcov-telina-si-patrunjel-erwinia-
carotovora-var-carotovora/
13. http://www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-
pesticide/croitorul-pastarnacului-phytoecia-icterica/
14. https://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-legume-pastarnac/
15.https://www.google.ro/search?biw=1366&bih=608&tbm=isch&sa=1&ei=f9_QW4KiH4HSrg
S27p_IBw&q=suc+de+radacina+de+patrunjel&oq=suc+&gs_l=img.3.0.35i39k1l2j0i67k1j0l7.3
2093.32582.0.34420.4.4.0.0.0.0.163.513.1j3.4.0....0...1c.1.64.img..0.4.513....0.-shfGhJXF-w
16.http://www.pistil.ro/tratamentele-la-pastarnac-impotriva-principalelor-boli-si-daunatori-ale-
acestor-legume/
17.http://www.rawcoco.ro/sucul-de-patrunjel-detoxifica-organismul-si-elimina-kilogramele-in-
plus/

29
30