Sfântul Maxim

Arzătorul de colibe
isihast şi văzător cu Duhul
din Sfântul Munte
(cca 12 8 0 —1375)

În româneşte de
diac. Ioan I. Ică jr

D e isis
Sibiu
2004
 Colecţia Philosophia christiana
Seria Hagiographica

Lector şi coperta: Maria-Comelia Ică jr

Tehnoredactori şi corectori: Paul şi Violeta Morar

© Deisis

ISBN 973- 9344- 96-8

 Argument

D eşi au avu t şi au un rol h o tărâto r în fo r­

m area evlaviei ortodoxe, Vieţile Sfinţilor au
a vu t şi au p arte în că de u n d estin in grat în
B iserica O rtodoxă. De cele m ai m ulte ori d o ­
cum en tele cele m ai vechi, cu prinzând m ărtu­
riile d e p rim ă m ână ale m arto rilo r oculari,
fie s-au p ierd u t, fie s-au tra n sm is în p relu ­
crări sau rezum ate nu n u m ai târzii, dar şi
a rb itrare şi n ein spirate, din care au fo st cel
m ai adeseori elim inate dezvoltările teologice
şi detaliile istorice socotite neinteresante p en ­
tru p ietatea populară. Sup u se u n ei astfel de
rescrieri în ch eie folclorică, d ocu m en tele h a ­
g io g rafiei b izan tin e îşi p ierd n u num ai v a ­
lo area d e d o cu m en t istoric, d a r şi aceea de
m o n u m en te teo logice esen ţiale ale Bisericii.
R e stitu ire a u n u i acces d ir e c t la su rse le d e
p rim ă m ân ă ale h agiografiei răsăriten e în so ­
ţite de co m en tarii teo logice com p eten te e o
p led o arie a cărei u rgen ţă teo lo g ică şi m isio-
5
 nară nu poate fi îndeajuns subliniată. în acest
sens se înscrie şi dem ersul volum ului de faţă
care îşi p rop u n e să restitu ie un „d o sar” c u ­
p rin zâ n d trad ucerea in tegrală şi rigu ro asă a
celo r m ai vechi m ărtu rii care ne vo rb esc d e­
spre una din cele m ai fascinante figuri duhov­
n iceşti din sin axaru l ortodox, m arele ascet,
n eb u n p en tru H ristos, isih ast şi vă ză to ru l cu
D u h u l d in A th o su l secolu lu i X IV care a fo st
C uviosu l M axim K avsokalivitul sau ,A r z ă to ­
ru l de c o lib e ” (cca 12 8 0 —1375). D esig u r, el
n u e ste n e c u n o sc u t n ici de c itito rii Vieţilor
Sfinţilor din R om ânia. O „via ţă ” a S fân tu lu i
M axim a fo st in clu să în vo lu m u l p e ian u arie,
ziu a 13, al Vieţilor Sfinţilor d e la p rim a e d i­
ţie in teg rală a acestu i corpus la N ea m ţ în tre
anii 18 12 —1813 (cu purtarea de grijă a m itro ­
p o litu lu i M o ld ovei V en iam in C ostach i), tre ­
cân d p rin cele de la B ucureşti din 18 35—1836
(cu purtarea de grijă a m itropolitului G rigorie
D ascălu l) şi din 19 0 1—1911, şi p ân ă la u ltim a
ed iţie de la H uşi din 19 9 2 —1996 (în grijită de
arh im an d ritu l Ioan ich ie Bălan). N ucleul m is­
tic al „Vieţii” Sfântului M axim Kavsokalivitul,
a lcă tu it din con vorb irea sa d u h o vn icească
cu S fâ n tu l G rig o rie S in a itu l (+ 134 6 ) p r iv i­
to are la tain ele ru găciu n ii isih aste, a circu lat
şi d etaşat, fiin d cop iat in ten s de m on ahi, o
p arafrază a acestuia în lim ba greacă p opulară
fiind in clusă de Sfântul N icodim A ghioritul ca
6
 ap en dice al faim oasei sale Philokalia ton hie-
ron neptikon (V eneţia, 1792, p. 119 8 —1201).
„C o n vo rb ire a ” a circu lat în m an u scris şi în
m iscelaneele m onahale isihaste ale călugărilor
ro m ân i (de exem plu, m s. rom . B A R nr. 1480
[1782], f. 5 2 v—57; nr. 1621 [sf. sec. X V III],
f. 12 8 —I3 ir; nr. 1990 [sf. sec. X V III], f. 19 2 —
198V; sau nr. 3790 [m ijlocu l seco lu lu i X IX ],
f. 12 î v —130), fiin d in clu să ş i în d iversele tra ­
d u ceri rom âneşti ale Filocaliei, in clu siv în u l­
tim a realizată de pr. prof. D um itru Stăniloae
(voi. VIII, Bucureşti, 1979, p. 5 4 1-5 4 5 ). D eza­
v a n ta ju l m ajor al a cesto r tex te este acela de
a avea la b ază versiu n ea p rescu rtată, a d a p ­
ta tă şi p arafrazată lib er în n eo g reacă a u n ei
„vieţi” atribuite unui T eofan, prescu rtare p u ­
blicată sub îngrijirea Sfântului N icodim A ghi-
o ritu l în tr-o p op u lară cu legere h agiografică
n e o g re a c ă , tip ă rită la V e n e ţia în 18 0 3 su b
titlu l Neon Eklogion (p. 3 4 5 —354). O rigina­
lu l ei b izan tin a fost p u b licat ştiin ţific abia în
193b, în prestigioasa revistă Analecta Bollan-
diana, d e ie zu itu l F. H a lk in , p e b a z a tra n ­
scrierilo r după m an uscrise athon ite care i-au
fo s t p u s e la d is p o z iţie d e s a v a n tu l m o n a h
a th o n it a ju n s u lte r io r e p is c o p E v lo g h io s
K u rilas. Pe b aza in ve stig a ţiilo r acestuia d in
u rm ă şi a cercetărilo r p rop rii, F. H alkin a
s ta b ilit că „d o s a ru l” h a g io g r a fic p riv ito r la
S fâ n tu l M axim K a vso k a livitu l este m u lt m ai
7
 am plu, in clu zâ n d p atru piese. Pe p rim u l lo c
se situ ează d o u ă „v ie ţi” p rop riu -zise scrise la
sfârşitul secolu lu i X IV de doi m artori oculari
şi u cen ici d irecţi: C uviosul N ifon A th o n itu l
(1315—1411) — p răzn uit şi el ca sfânt, pe 14 iu ­
nie, şi care a a v u t p arte la rân d u l său d e o
„viaţă” scrisă d e u n u cen ic n ecu n o scu t (ed i­
tată şi ea în p a ra fra ză n eogreacă în 1803, iar
în textul b izan tin original de aceiaşi E vloghi-
os K urilas şi F. H alkin în Analecta Bollan-
diana în 1941) — şi egu m en u l T eo fa n de la
Vatopedi, ajuns ulterior episcop al P erithori-
on ului în T racia. A c esto r d ou ă „vieţi” ed itate
în 1936, care con stitu ie prin cipalele m ărturii
istorice p rivito a re la Sfân tul M axim K avso-
kalivitul, li se a d a u g ă alte d ou ă p iese n um ite
şi ele „vieţi”, în realitate însă nişte p anegirice
sau predici d esp re Sfântul M axim K avsokali-
vitu l scrise în prim ele decenii ale secolului X V
de ierom onah ii ath on iţi Ioanichie din Kochy-
las şi M acarie M akris (acesta din urm ă im por­
ta n t teo lo g , p o le m is t şi h a g io g r a f b iz a n tin
din p rim a ju m ă ta te a secolu lu i XV), p a n e g i­
rice in ed ite, ca d e altfel şi „slu jb e le ” C u v io -
şilor M axim şi N ifo n p ăstrate în m an u scrise
athonite.
„D osarul” din volu m u l de faţă restituie, aşa­
dar, în tr-o trad u cere fidelă p iesele ed itate de
F. H alkin în 1936 şi 1941, alătu ri d e v e rsi­
unea rom ân ă a sin g u ru lu i stu d iu co n sacrat
8
 p ână acum profilului duhovnicesc origin al al
S fâ n tu lu i M a x im K a v so k a liv itu l s e m n a t de
P reasfin ţitu l K allistos W are, ep iscop al D io-
kleei şi p ro feso r de sp iritualitate răsăritean ă
la Oxford. A ceastă rem arcabilă analiză p u b li­
cată în 1988 su b lin iază cu p ersp icacitate n u
d o ar îm p letirea u n ică în viaţa S fân tu lu i M a ­
x im K avsokalivitu l a trăsătu rilo r tip ice v ie ­
ţu irilo r unui n eb u n p en tru H ristos, isih ast,
v ă z ă to r cu D u h u l şi p ro fet, ci şi a s p e c te le
origin ale care dem arcă isih asm u l lu i M axim
de cel „clasic” , al cărui apostol în B a lca n i a
fo st Sfân tul G rigorie Sinaitul, iar teo re ticia n
a fo st S fân tu l G rigorie P alam a. C ara cteriza t
n egativ de absenţa oricărei referiri la m etoda
„p sih o fizică” şi de lip sa in sisten ţei p e go lirea
m in ţii d e orice fel de im agin i şi p e n e c e sita ­
tea unei ru găciu n i rigu ros an icon ice, iar p o ­
z itiv de p rezen ţa la to t p asul a unei in ten se
e v la v ii fa ţă d e M a ica D o m n u lu i, is ih a s m u l
„p o p u lar” al S fân tu lu i M axim K avso k alivitu l
ap are astfel în acelaşi tim p ca u n u l ico n o lo -
g ic şi h risto-m ariologic, u n in d in sep a ra b il în
evlavie şi ru găciu n e figu ra D u m n ezeu lu i-o m
Iisu s şi cea a p rim u lu i om in tegral în d u m n e ­
zeit, P reacu rata F ecioara M aria N ă scă to a re
de D u m n ezeu şi „tron al T reim ii” .

diac. Ioan I. I c ă j r

9
 Viaţa şi conduita, asceza
şi strălucitele lupte şi minuni
ale cuviosului şi de Dumnezeu
purtătorului părintelui nostru
Maxim care-şi ardea coliba
din Sfântul Munte Athos
Facerea şi osteneala lui Teofan
[mitropolitul] Perithorionului,
fost egumen al [mănăstirii]
Vatopediului1
Prolog
1. O am eni care străbat cu ştiinţă uscatul şi
m area — atât cei care, pe de o parte, m ăso a­
ră, p e cât p rim e sc din exp erien ţă cu n oaştere
ca să explice văile şi dealurile, m unţii şi câm ­
piile, p ăm ân tu l lo cu it şi cel n elocuit, şi toate
că ile , p o z iţiile şi d ife re n ţe le lo r, c â t şi cei
care, p e d e a ltă p a rte , s tră b ă tâ n d d ife rite
ocean e, relatează exact d esp re strâm tori şi
p o rtu ri, p ro m o n to r ii şi ţă rm u ri, şi ia u cu ­
n o ştin ţă d e m işcările în ce rc ale vâ n tu rilo r 1

1 Traducere după textul editat din ms. 552 Pante-

leimonos (secolul XVI), f. 145-166 de F. H a l k in , „Deux
Vies de S. Maxime le Kausokalybe ermite au Mont
Athos (XIVe s.) [BHG 1237]”, Analecta Bollandiana
54 (1936), p. 65-109.

11
 — p o vestesc tu tu ror în scris sau în viu grai
sp re fo lo s u l ce lo r ce a sc u ltă şi sp re b u n a
a d u ce re -a m in te a c e lu i ce îi în ştiin ţe a z ă .
A celaşi lu cru făcân d u -1 şi cel care în făţişează
v irtu te a b ă rb a tu lu i b u n , m a i în tâ i să d e şte
veselie în auzul cred in cioşilor, ia r m ai ap oi
face să salte in im ile lor, cu m zice Solom on:
„C ân d este lău dat dreptul, se v o r veseli p o ­
p o a re le ” [P r 29, 2]. D ar, ca şi cei care stră ­
b a t cu ştiin ţă m area şi u scatul, şi cel ce c u ­
n oaşte cele ale d rep tu lu i a r so co ti pe b u n ă
d rep tate ca pe un lu cru d rep t să îm p letească
lau d ele dreptului, m ai ales cel care are d e la
C u vân tu l cuvântul de a cu vâ n ta şi treb u ie
să-i lau d e şi în scris p e asem en ea drepţi. în
to ţi cei cu vân tători în să cu vân tu l se face m ai
în tâ i p ru n c în m in te şi în g â n d ire ca u n u l
in terior, după care se şi revarsă u şo r p rin
b u ze şi suflare, şi, aju n g ân d ap oi a rticu la t şi
rostit, devine* ca un b ă rb a t aşezat, una din
p ă rţile cu vântării, vo rb a u n u i discurs. D acă
m in tea va pun e în m işcare cu vâ n tu l n u m ai
p o trivit ştiin ţei în vă ţă tu rilo r, atu n ci va fi a d ­
m irată n u m ai de cei iscu siţi în ale cu vâ n tu ­
lui, d a r aşa nu v a ră să ri p este toţi h aru l şi
ve se lia duhului; d acă în să m in tea va m işca
cu vân tu l p orn in d de la du h u l, atun ci v a fi
a d m irată nu n u m ai în au zu l celor iscu siţi în
cu vân t, ci şi de cei care n u ştiu cu vân tu l şi
v a cu răţi şi veseli în h a r cu b o g ă ţie şi in im ile
12
 tu tu ro r. E u în su m i în să ca u n n e ş tiu to r şi
n ein iţiat şch io p ătez în am bele privinţe. D e
aceea, v ăzân d p ro stia m in ţii m ele şi lip sa de
fru m u se ţe a c u v â n tu lu i m eu — că ci su n t
străin, cu m am in team , de am ândouă: şi de
în văţătu ră şi de h a r — nu vreau să cu vântez,
m âna m i-e am orţită şi lim ba îm p ied icată a
grăi şi a scrie cele m ai p resu s de putere. D ar
în d răzn in d în ru găciu n ea dreptului, îi vo m
îm pleti cuvinte după putin ţa noastră şi-l v o m
în cu n u n a în lau d e pe cel p e care S fân ta T re ­
im e l-a în c u n u n a t d e su s cu lu m in ă sfâ n tă
şi h ar pe care şi le-a ago n isit p rin tr-u n d is­
cern ăm ân t, o stră ved ere şi o în ain te-ved ere
negrăite.
Căci, ca u n p ro fet p reaîn alt, sp un ea m ai
în a in te tu tu ro r to a te şi lim p e ze a în d u h u l
cele de d ep arte ca pe unele foarte apropiate;
căci un D uh S fâ n t S-a sălăşlu it p este el, cel
drept, şi i-a cu răţit p u terea vă zăto are a su ­
fletu lu i său, iar lu m in area h aru lu i Său s-a
revărsat p este el cu b ogăţie. De aceea, aşa
cum sp u n e L u m in a cea adevărată, H ristos,
lu m in a lui a fo st p u să nu su b obroc, ci în
sfeşnicul în alt al du h u lu i şi a lu m in at tutu ror
[cf. M t 5, 15; In 1, 9]. Şi d rep tu l acesta a fo st
m ereu o lu m in ă p en tru noi în M untele n um it
cel Sfânt strălu cin d u-n e şi lum inându-ne, ve-
selindu-ne şi con ducându-n e sufletele, atunci
când răsare, aşa cu m soarele p reastrălu cito r

13
 strălu ceşte p este cei ce dorm în m u n te şi-i
îm b o ld eşte să alerge spre în ălţim i, cum sp u ­
ne şi Solom on: „L um in a este cu cei drepţi
p u ru rea” [P r 13, 9] şi: „în tru lu m in a Ta vom
ved ea lu m in ă” [Ps 3 5 ,1 0 ]. Căci nu p rin tr-o
lim bă sau p ersu asiu n e retorică, nu prin g â n ­
du ri şi raţio n am en te sofistice, nu prin p o ­
veşti p itag o reice desp re n um ere şi gh icitori
i-a atras pe toţi de departe să alerge cu m ultă
o sten eală la el să audă şi să sp un ă ceva nou,
ca od in io ară p e A reo p a g [PA 17/21], ci cu
purtări şi cuvinte sim ple şi necăutate, cu flori
sfin te ale v irtu ţii cu care a fo st îm p od ob it,
p u ru rea în florite în duhul, şi cu road e e xtra ­
o rd in are ale h arism elo r în con tem p lări sfin ­
te care i s-au d ăru it cu b ogăţie şi p e care le-a
d ăru it la rân d u l lu i tu tu ro r cu bogăţie. D e
aceea toţi, fie n oi cei care lo cu im în M unte,
fie din răsărit şi apus, din litoralu l E lad i şi
in su le le C icla d e şi ch ia r de la b a rb a rii t r i­
b a li2 [sârbi], alergau ostenindu-se sp re d rep ­
tu l acesta m ereu m u lţim i nesfârşite, aşa cum
face şi n eam u l alb in elo r atun ci cân d sim te
în unele lo cu ri d u lceaţa m ierii: în m u n ţi şi
p eşteri şi în crăpăturile păm ântului. N oi în să
va treb u i să ne m u lţu m im cu p o vestirea în
p arte a lu cru rilor dreptului acestuia sau, m ai

2 Denumire arhaizantă folosită de1autorii bizantini

pentru populaţiile slave de pe teritoriul fostei Iugosla­
vii, în speţă pentru sârbi.

14
 b in e zis, ale acestu i cuvios p ă rin te, câ te ne
va dărui şi ne v a călău zi p rin ru gă ciu n ea lui
m em oria noastră; căci nu vo m p u tea cu p rin ­
de şi sp u n e to ate bogăţiile lui d u m n ezeieşti,
cu m n ic i str ă lu c ire a so a re lu i n -a r p u te a -o
cu prin d e ori sp u n e în treagă cin eva, ci, aşa
cum pe cât v e d e cin eva lum in a, p e a tâ t n u ­
m ai p oate vo rb i despre ea, to t aşa şi noi, pe
cât am v ă z u t lu m in a d re p tu lu i a c e s tu ia şi
cu vio su lu i p ărin telu i n ostru M axim , n u m ai
pe atât v ă vo m povesti-o cu iubire de adevăr.
N u m ă v o i avâ n ta spre tot, fiin d că virtu tea
acestu i b ă rb a t e un abis şi u n o cea n in fin it
cu n ep u tin ţă d e epuizat.

Naştere şi copilărie
2. A c e s t cu vio s p ărin te al n o stru M axim
răsărind m ai în tâi ca un soare strălu citor din
răsărit — căci d e acolo s-a p orn it, avân d u -şi
p atria d u p ă n eam din m etrop ola L am p sacu -
lu i — n -a avu t p ărin ţi n en obili, ci în se m n a ţi
ş i b u n i p rin v ir tu te şi e vla vie ; a c e s t lu c ru
este evid en t p en tru noi din vlă sta ru l acesta
p e care l-au o d ră slit după v red n icia c red in ­
ţei lo r d rep te şi a ru găciun ii lo r către D u m ­
n ezeu . C ăci, ca şi A n a în c a zu l lu i S a m u e l
[i Rg 1, î —io ] , aşa şi m am a cu vio su lu i ză b o ­
v e a îm p re u n ă cu soţu l ei în ru găciu n e cu la ­
crim i cerân d d e la D om n ul să le d ea u n cop il
sau m ai d e g ra b ă o copilă, cu m d o rea u ei; şi

15
 cred că Cel care a pus în in im ile lo t această
ru găciu n e şi dorinţă a celui care avea să fie
foarte m are în virtuţi era h a ru l D uhului. Şi
l-au iu b it încă în ain te de a se n aşte. Iar după
n aştere a fost atât de drag p ă rin ţilo r lui, că
a d u câ n d u -1 l-au în chin at lu i D um n ezeu. Iar
du pă B otez i-au dat cu d o r să în veţe cele
sfin te în că fiind el doar un copil. Ş i de aici el
care se n u m ea M anuel s-a a ră ta t cu totul un
n ou S a m u e l, în a in tâ n d în v â r s tă şi în h a r
[cf. Lc 2, 52]. Şi era fericit şi d ra g tuturor,
p e n tru c ă n -a u m b la t ca tâ n ă r în sfa tu rile
celor fă ră m inte [cf. Ps 1 ,1 ], ci, ca u n u l care
era d esăvârşit la m inte, d eşi era cop il ză b o ­
vea în în văţătu rile bătrân ilor.
F iin d că era a p ro a p e de b ă r b a ţii cu v io şi
care p etreceau acolo în lu p te isih aste şi, fi­
in d călău zit p u ru rea de D uhul, v o rb ea cu ei
şi le slu jea cât tim p îi în găd u ia ascu ltarea sa
d esăvârşită faţă de p ărin ţii care-1 n ăscu seră.
A stfe l era în acelaşi tim p a scu ltă to r de p ă ­
rin ţii tru p eşti şi stătea în b ise rica P reacu ra­
tei şi-i cân ta m ereu cu glas d u lce, cu dor şi
cu d rago ste dum nezeiască. L -a b iru it în să
d oru l de a ieşi din lu m e şi a m erg e sp re isi­
hie p rin lu area hainei [m onah ale]. D e aceea
s-a d ezb răcat de hainele lui şi s-a aco p erit cu
haine sărm ane şi înţepenit în frig trem ura. De
a se m e n e a în a scu n s d ă ru ia c e lo r flă m â n zi
p âin i cu b o găţie, dar se ascu n d ea d e p ărin ţi
16
 şi de toţi ca u n ieşit din m in ţi .[exechos); iar
virtutea acestu i b ă rb a t le-a răm as ascunsă.
Iar părinţii lu i tru peşti s-au grăb it repede să-i
p regătească căsătoria, cu m e ob iceiu l să se
facă aceasta în lu m e, ca să-l p rin d ă în laţ şi
să-l lege în lu m e şi aşa să-l aib ă pe cel d orit
la în d em ân ă şi să-l va d ă m ereu. D ar n -au
reuşit să tran sp u n ă în fap tă această inten ţie,
fiindcă de su s P ron ia a a b ă tu t acest sfat.

Monah pe muntele Ganos

3. Şi pe cân d în că nu-i m ijeau tuleiele b ă r­
bii, fiin d în vârstă de şaptesprezece ani, aces­
ta a făcu t o fu g ă d u m n ezeiască şi străb ătân d
d ista n ţa d e la L a m p sa c la m u n te le n u m it
G an os [în T ra c ia ], a îm b ră c a t a co lo h a in a
v ie ţu irii sin g u r a tic e [m o n a h a le ]; şi s-a p u s
sub un b ătrân iscusit ca să în veţe în ascultare
vieţu irea sin g u ra tică [m onah ală]. D ar el era
în văţat în cele ale virtuţii singuratice [m ona­
hale] în că în a in te de aceasta. Ş i arătân d u -se
iscu sit b ă trâ n ilo r în p ostire, p rivegh ere, ru ­
găciun e, cu lcare p e jo s, răb d area celo r rele
şi d isp reţu irea tu tu ro r celo r d ep arte şi a în ­
suşi tru p u lu i său, era iu b it de toţi, d ar era
lu at în râs d e b ă trâ n u l său din p ricin a ra p i­
d ităţii şi ferm ită ţii căii lui. Şi stâ n d el puţin
tim p acolo, cu vio su l lui b ătrân şi în văţăto r a
p lecat de p e p ă m â n t spre sălaşu rile veşn ice;
şi de m âinile tân ăru lu i M axim a fost în gropat

17
 ........................................................... .......... ........ ........................................... • ........ ....... ^ ............................... 1

sfân tu l M arcu, căci acesta era n u m ele acelu i

cuvios care strălucise ca o stea prealum inoasă
în toată M acedonia.

Pe muntele Papikion
4. Şi după aceasta, plecând din Ganos, acest
v e stit M axim a stră b ă tu t M a ced o n ia şi a c e r­
cetat m u n ţii din ţin uturile ap ro p ia te d o a r va
d a p e s te o c o m o a ră şi va v e d e a u n b ă tr â n
asem en ea celu i p e ca re -1 avuse. Ş i D u m n e­
ze u i-a îm p lin it a c e a stă d o rin ţă fiin d c ă se
s â r g u ia m u lt. C ă ci la m u n te le P a p ik io n s a
găsit acolo b ărb a ţi sfinţi, egali m a rilo r P ă ­
rinţi A n ton ie, E ftim ie, A rse n ie şi P ah om ie,
fă ră case, fă ră să ia să , p e tre c â n d în m u n ţi
înalţi, în peşteri liniştite şi în locuri necălcate,
fără m ân gâiere, n eavân d cu ei n im ic d e câ t
n u m ai zd ren ţele pe care le aveau p e ei v ite ­
jii. Şi vo rb in d cu ei, îm b ib â n d u -se cu to tu l
ca un b u rete foarte cu rat în virtu ţile a celo ra
şi p rim in d în sin e în su şi în în tre g im e ca o
ceară în tip ărirea v irtu ţii lo r m ai p re su s de
om ca un m u laj, facân d u -se şi m a i m u lt d is­
p re ţu ito r a to ate, a p lecat d in P a p ik io n du -
cân d u -se sp re M arele O raş al lu i C o n sta n tin
[C o n sta n tin o p o l].3

3 Munte aflat mai sus de Mosynopolis la hotarul în­

tre Tracia şi Macedonia, unde avea să petreacă un
timp ca monah şi tânărul Grigorie Palama.

18
 La Constantinopol, pelerin
şi nebun pentru Hristos
Şi văzân d fru m u seţile b isericilo r şi în ch i-
n ân d u-se la lu cru rile sfinte strân se în ele ca
nişte com ori, a alergat la preasfânta D oam na
n oastră de D u m n ezeu N ăscătoarea C ălău zi­
toarea [H odegetria] să vad ă fo arte m arile ei
m inuni4; p e care văzându -le, s-a în ch in at lo ­
vit de m in u n are. Şi con cen trân d u -se în în ­
tregim e în m in tea sa a vă zu t-o de acolo pe
P reacurata în ceru ri ce fel de slavă are ea pe
tro n u l D u m n e z e irii şi m in te a b ă trâ n u lu i a
con firm at-o p e A c ea sta [P reacurata] în chip
n erătăcit d rep t tro n al T reim ii. Şi în zilele
m inunii era v ă zu t p etrecân d n oaptea în acel
loc, u im it cu totu l de m in u n ile N ăscătoarei
de D um n ezeu, desculţ, fără acop eriş, în cin s
doar cu o h a in ă de păr, şi a cea sta foarte ru p ­
tă. D in p ricin a con tem p lării lu i extatice li se
părea tu tu ror ca un ieşit din m in ţi [exechos],
el în su şi p refacâ n d u -se aşa şi p lăsm u in d o
vorbire d e n ebun , ca şi acel fo a rte m are A n ­
drei cel n eb u n p en tru H ristos. D e aceea toţi
bănuiau că M axim este ca acela prefăcându-se
nebun p en tru D om n ul, iar p rin tr-o m in un e
îl aveau şi ved ea u m ai m u lt d ecâ t u n sm in tit

4 în fiecare zi de marţi această faimoasă icoană a

Maicii Domnului era scoasă solemn din biserică fiind
adusă în mod miraculos înapoi.

19
 şi un n eb u n [salon kai moroii]. Iar p urtarea
lu i s-a făcu t au zită cu m in u n are şi celor care
stăp ân eau pe atunci.
5. Pe atu n ci îm p ă ră ţea m arele A n d ro n ic
[II] P aleologu l [12 8 2 —1328] care [intrând în
m on ah ism ] şi-a sch im b a t m ai ap oi num ele
în A n to n ie , ia r p a tr ia r h e c u m e n ic era ce l
întru, sfin ţi m in u n atu l A ta n a sie [12 8 9 —1293;
13 0 3 —1311]. D eci, ch e m â n d u -1 la palat, îm ­
p ăratul a în cep u t să vorbească cu cuviosul în
m ijlocu l m u ltora. Ia r el, cu m avea obiceiul,
răsp u n d ea la cu vâ n tu l îm p ă ra tu lu i cu cu vin ­
te d in [Ioan] T eo lo g u l şi i-a u im it pe retori
cu m glăsu ia p e de ro st cele ale T eo lo g u lu i şi
toată Scriptura. D ar fiin d că n u stu d iase g ra ­
m atica, cu vio su l a ce sta a p ă rea n eştiu to r în
vorbe. De aceea, a u zin d u -1 p e m arele lo g o te t
al can celariei5 com en tân d : „G lasu l e g la su l
lui Iacob, d ar m â in ile su n t m âin ile lu i E sa u ”
[Fc 27, 22], d u câ n d u -se a p leca t n u m in d u -i
p e a ce ia „m in ţi d e ş a r te ” şi „fă ră m in te ” şi
m ai m u lt n -a m a i d a t p e la palat.
D ar la sfântul p atriarh m ergea m ereu aju n ­
gân d un o b işn u it a l a ce stu ia şi se d e sfă ta şi
veselea de cu vin tele lu i p re a d u lci sp u n â n d
că el e un n ou [Ioan] G u ră d e A u r. Ş i p a tri­
arhul s-a lu p tat m u lt să-l in trod u că în ch in o ­

s Celebrul erudit şi demnitar bizantin, ctitor al bi­

sericii Chora din Constantinopol, Teodor Metochites
(t 1332).

20
 v iile p e care le ridicase şi le a vea ca m ă n ă s­
tiri în Constantinopol; dar cu viosu l acesta nu
s-a învoit, avându-şi nopţile sălaşu l la porţile
[bisericii] p reacu ratei D o am n e de D u m n e­
zeu N ăscăto are din V lah ern e, stân d acolo ca
un să ra c fără casă, în foam e şi sete, în p riv e ­
g h e re şi sta re în p ic io a re şi ru g ă c iu n e , în
plâns şi curgere de m ulte lacrim i şi în suspine
n eîn cetate în toate nopţile. Ia r p este zi era
so co tit d e cei n ebun i n eb un , p refăcân d u -se
a fi aşa p rin în ţelep ciu n ea D u h u lu i, ca foarte
reau a şi tru faşa dorinţă d e a p lă cea oa m en i­
lo r să n u -i scu tu re rodul.

La Athos, în Marea Lavră ca începător

6. Şi p lecâ n d şi din O raş [C on stan tin opol]
a v e n it la T esalo n ic ca să v a d ă şi să se în ch i­
ne m arelu i m u cen ic D im itrie izvorâtoru l de
m ir şi făcăto ru l de m inuni. Ia r d u p ă ce şi-a
îm p lin it această dorin ţă a in tra t în fu gă în
S fân tu l M u n te. Şi după ce a a lerga t şi v ă zu t
cu d o r toate sfin tele şi d u m n ezeieştile m ă ­
n ăstiri şi s-a în ch in a t şi s-a ru g a t Iui D u m ­
n ezeu în ele, a ven it în L avra sfân tu lu i A ta -
n asie şi a co lo ru g â n d u -se lu i D u m n e ze u a
citit v ia ţa şi lu p tele acestuia, ca şi pe cele ale
s fâ n tu lu i şi fe ric itu lu i P e tru A th o n itu l. Ş i
lă u d â n d şi a d m irâ n d is ih ia [to hesychiori]
u n u ia şi com u n itarism u l [to koinonikon] şi

21
 sârguinţa în p oru n cile lui H ristos Dum nezeu
nostru ale celuilalt, gân dindu-se la am ândoi,
s-a lipit de acel lo c al A th osu lu i luând asupra
sa vieţile a m ân d u ro ra şi în cep ân d să lucreze
cu fapta cu m a u fă cu t aceia. D ar cum la cei
sârgu itori e o b ice iu l ca m ai în tâi să în trebe
şi aşa să în ce a p ă o rice fel de cale, gân ditorul
la D um n ezeu M a xim i-a în treb at p e sfinţii
p ă rin ţi de a tu n c i ce să fa că m ai în tâ i, ru -
gân d u -i să-l călă u zea scă în cele ale ascu ltării
şi să-i arate lu p te le fericitei ascultări. Iar ei
i-au zis: „M ărgăritare strălu citoare su n t cei
care au strălucit în m ijlocul nostru în această
ven erab ilă Lavră. A cea stă cale în cep e-o şi tu
m ai întâi, ca să p u i tem elie iar p e P iatra lu i
H ristos să p ui m a i în tâ i d u m n ezeiasca sm e­
renie; căci prin a scu ltare şi su p u n ere se z i­
deşte şi alcătu ieşte sm eren ia, şi aşa se rid ică
sp re în ălţim i virtu te a la gân d ito rii la D u m ­
nezeu. în cep e, aşad ar, şi tu calea m ai în tâ i
înăuntrul m ănăstirii, ca fiind călăuzit de m ulţi
să u m bli uşor sp re sm eren ie, care este în c e ­
putul, rădăcina şi od ih n a tu tu ro r virtu ţilo r,
d u p ă care aleargă aşa şi sp re cele ale p u sti­
ului, caută şederi şi u m blă sp re isihie, cu m
v re i.”
Ascultările şi viaţa ascetică şi de rugăciune
7. A u zin d a ce ste a şi ce le a se m ă n ă to a re ,
a cest cuvios părin te s-a adu s pe sin e în su şi
22
 sp re ascu ltare p ărin telu i v en era b ilei Lavre şi
s-a a m estecat sp re ascu ltarea lu i H ristos cu
to ţi fraţii de acolo. M ai în tâi a fost în cercat,
ca de obicei, în slujirile cele m ai de p e urm ă;
d u p ă care a fo st adus şi rân d u it în corul b i­
sericii să cân te în m elod iile sfin te şi cân tări
cu vân tăto are p e C u vân tu l en ip o sta tic şi Fiul
lu i D u m n ezeu îm p reu n ă cu T a tă l şi cu D u ­
hul, şi pe M aica lu i D um n ezeu, p reasfân ta
n o astră S tăp ân ă D oam nă. Şi fiin d că s-a d o ­
v e d it în v ă ţa t şi n e o b o sit în c e le sfin te , de
a c e e a i s-a p o r u n c it să fa c ă a tu n c i slu jb a
cu vân tăto are în b iserica Lavrei. Şi aşa fiind,
a vea în gu ră stih u l şi pe lim b ă cân tarea, iar
m in tea în tre a g ă o avea în cele în alte, lo v it de
u im ire în n evăzu tu l şi n em u rito ru l D u m n e­
zeu. D e aceea avea m ereu och ii în la crim i ca
unii desch işi u im iţi în m inunare. Şi în citirile
sfin te era în tre g în u im ire faţă de în ţelesu l
S crip tu rii şi era lo v it de u im ire faţă d e iu b i­
rea d e o am en i a lu i H ristos care n e-a d ăru it
să în ţe le g e m u n e le ca a c e ste a în g u ră p rin
d u h u l. Ia r in im a sa a c e st cu v io s p ă rin te o
avea în tre a g ă ap rin să de fo cu l d u m n ezeiesc
al u n u i cărb u n e im aterial, ca o d in io a ră p ro ­
fe tu l [ is a f a 6, 6 —7], şi m ă ru n ta ie le erau în
flăcări de la du m nezeiescul har care era în el.
D e aceea şi ru găciu n ea o avea n eîn treru p tă
m işcâ n d u -se şi sp u n ân d u -se m ereu cu gu ra
in im ii d eo d ată cu m in tea o ru găciu n e excep ­

23
 ţională: căci fap tu l de a o avea aşa în ch ip
n eîm p ied icat în m ijlocul m u lto ra e ste un lu ­
cru ra r şi cu a n e v o ie de g ă sit. D a r în c ă d e
copil el avea p arte de ru găciu n e cu b ogăţie,
aşa cum un altul o are în lo cu ri p u stii şi li­
niştite. F iindcă acolo unde vin e D u h u l Sfân t,
cel lu m in at de D uh ul gân d eşte şi sp u n e lu ­
cruri cum sp u n e Fiul tu n etu lu i, Io an te o lo ­
gul, u cen icu l iu bit de H ristos, p en tru că „n i­
m e n i nu p o a te sp u n e că D o m n e ste Iis u s
d e c â t în D u h u l S fâ n t” [r Co 12, 3]. Ş i a şa
fiin d cu v io su l, ia ră şi p e tre c e a în s u fe r ire a
celor rele, ca m ai în ain te la V la h ern e, şi n u
avea în in terioru l L avrei n ici ch ilie, n ici ago­
niselile m ateriale şi lucrurile de folos ale ch i­
liei, ci era în m ăn ăstire ca u n u l n etrup esc.
C ele p en tru hran ă le lua cu în frâ n a re sp re
viaţă n u m ai de la trapeză. T o a tă sălăşlu irea
o a v e a p e sc ă u n e le le b is e ric ii în p rid v o r,
lu p tân d u -se m ereu în starea în p icio a re de
to a tă n o a p te a şi în p riv e g h e re , c u m îi era
ob iceiul.

Lauda Athosului
8. D ar aşa cu m p e M oise l-a ch e m a t S in a-
iul, p e Ilie H oreb u l şi pe E lisei C arm elu l, ia r
p e Io an p ustia, aşa şi pe cu vio su l M axim l-a
ch e m a t A th o su l, floarea m u n ţilo r, ca d rep ­
tu l să în flo rească în el şi să a d u că rod u l cop t

24
 al D u h u lu i cu b o g ă ţie , u n u l tr e iz e c i, a ltu l
şaizeci, iar altu l o sută [M c 4, 40]. Fiindcă
acest ales A th o s e ca o v ie a D om n u lu i Sa-
vao t [Js 5, 7] în ch in ată D o m n u lu i şi M aicii
lui D um nezeu, preacuratei Stăpân ei şi D oam ­
nei n oastre sp re a fi locu in ţă a celor ce vor
să se m ân tu iască şi să vo rb e a sc ă cu D u m n e­
zeu p rin curăţie. Precum i s-a p ro feţit lim ­
p ed e de că tre N ă s c ă to a re a d e D u m n ezeu
p reasfân tu lu i P etru zis şi A th o n itu l din p ri­
cina sălăşlu irii şi ascezei m a i p resu s de om a
acestuia în el, p recu m şi p rea sfln ţitu lu i şi
p re a m a re lu i în tre p ă rin ţii a sc e ţi p ă rin tele
nostru A tan asie [Athonitul] cel n um it cu nu­
m ele n em u ririi căru ia i s-a p ro feţit şi lu i de
către N ăscăto area de D u m n ezeu că această
vie îşi va în tin d e ram urile ei p â n ă la m are şi
va în flo ri ca u n crin [Ps 79, 12; Is 35, 1] şi va
răsări ca un tra n d a fir şi v a da ro d cop t şi cu
spic b u n Ziditoru lu i a toate, lui H ristos D um ­
n ezeul n ostru . Şi cu m ar p u te a sp u n e cin e­
va, de aceea a zis D avid: „M u n tele în care a
binevoit să locu iască D u m n ezeu în el, m unte
gras, m u nte în ch egat, m u nte d u m n ezeiesc”
[Ps 67, 17. 16]. Şi de aceea p ă rin ţii n oştri au
n um it S fân t m ai p resu s de to ţi m u n ţii m u n ­
tele A th o su lu i, p e care m işu n ă tu rm ele m o­
nahilor, ca o altă cetate a D um n ezeului Atot-
ţiitorul. Şi aşa cu m carul lu i D u m n ezeu s-a
în m u lţit d e z e c i d e m ii d e o ri în m u n te le

25
 S in a i [P s 67, 18] o a re câ n d , şi m ai ales aşa
cu m o ş tirile d in ce ru ri d u p ă ceată; cetele
în g e rilo r şi ale p u terilo r d u m n ezeieşti fără
de tru p sta u în fa ţa lu i D u m n e ze u şi-I s lu ­
je s c p u ru rea în im n e n eîn cetate ca unui C re­
ator şi Z id ito r a toate, tot aşa ai p u tea ved ea
şi S fâ n tu l M u n te cel d in A th o s: d e ju r -îm -
p reju r p oalele lu i m işun ă de cei ce se lin iş­
tesc şi n evo iesc [practică isihia şi asceza] în
D uhul; ca şi Ilie şi Ioan oarecân d, toţi su n t
lu p tători, toţi su n t văzăto ri de D um n ezeu şi
p u rtă to ri d e D u m n e ze u , to ţi fa c şe d e re în
p icioare şi p rivegh ere de to ată noaptea, unii
îm p re u n ă cu a lţii p rin p sa ltire şi citire în
m o d p r a c tic , a lţ ii d e u n ii s in g u r i în r u g ă ­
ciu n ea m in ţii şi lin iştirea inim ii, iar alţii ză ­
b o v e sc în con tem p lările şi sălaşu rile D u h u ­
lu i, ş i d e v in a s tfe l în D u h u l în a lţi cu m in ­
te a şi d e sc o p e ră ta in e d u m n e zeie şti, cu m
sp u n e [Scriptura]: „O p riţi-vă [faceţi-vă ră ­
gaz] şi cu n o aşteţi că Eu su n t D um n ezeu ” [Ps
4 5 ,1 1 ]. Iar alţii, su pu n ân d u-se u n or a sem e­
nea b ătrân i sfinţi, su n t ca răniţi de dorul lui
H ristos şi fac fă ră n ecaz p oru n cile Lui, fie ­
care d u p ă p u terea lui, nedorin d să vad ă n i­
m ic d in fru m u seţile lum ii, ci sârgu in d u -se
să a ib ă p a rte b u n ă şi să v a d ă fru m u s e ţile
raiu lu i gân d it cu m intea, cu m spun e un în ­
ţelept: „P u stn icilo r care su n t în afara lu m ii
deşarte, n eo d ih n it le devine dorul cel d u m ­
26
 n ezeiesc”6. De aceea, fericiţii aceştia, ad u ­
naţi din to a tă lum ea, lo cu iesc cu m u ltă răb ­
dare a ce st loc asp ru şi cu a n evo ie de u m blat
fiin d d e ju r -îm p re ju ru l A th o s u lu i ca p e o
p a jişte p u r u r e a în flo rită şi se v e s e le s c cu
D uhul. D ar nu num ai cele de ju r-îm p re ju ru l
acestu i p reaîn a lt A th os su n t îm p o d o b ite a st­
fel cu lu m in ăto ri pururea strălu citori, d ar cu
h aru l lu i H ristos şi ajutorul M a icii lu i D u m ­
n ezeu şi to ate p rea stră lu cito a rele şi sfin tele
m ă n ă s tir i d in a c e s t S fâ n t M u n te su n t îm ­
p o d o b ite d e m u lţim i n e s fâ r ş ite d e b ă r b a ţi
s fin ţi ş i s fin ţiţi b o g a ţi în a s tfe l d e v ir tu ţi
dum nezeieşti. Şi, cum spuneam , Sfântul M u n ­
te era un alt cer p ăm ân tesc cu cete şi m u l­
ţim i de m o n ah i în lo cu l ce telo r cereşti lă u ­
dând n eîn cetat după rânduiala celor ce cântă
lau d e su s p e D om n ul slavei şi p e p reacu rată
M a ica lu i D u m n ezeu . D ar ce p ă ţe sc ? C ă ci
d o ru l S fâ n tu lu i M a xim m ă b ir u ie ca să la s
a c e a s tă r e la ta r e a m ă r g ă r ita r e lo r s t r ă lu c i­
to a re care lo c u ie s c în S fâ n tu l M u n te şi să
în cep din n ou p ovestirea lu p te lo r sale d u m ­
n ezeieşti m a i p resu s de om .

6 Antifonul 1 de la utrenia duminicii glasului 5,

Octoih.

27
 Urcă pe vârful Athosului
unde i se arată Maica Domnului

9. A cest sfân t deci, ascu ltân d de acei sfin ţi

părin ţi, a fost îm p ied icat de aceştia să ia c a ­
lea p ustiei, dar se sârgu ia în tărit de im b o l­
du l lu i D um nezeu. D e aceea N ăscătoarea de
D um nezeu cu D om nul în braţe i s-a arătat în
som n şi i-a zis: „Vino şi urm ează-m i, preacre-
dinciosule M axim e, în u rcu şu l acestui A th os
ca să iei du pă d orin ţa ta tăbliţele h a ru lu i!”
Şi p ătim in d a doua şi a treia oară a cest lu cru
— m ai d egrab ă în vis, fiin d că to t tim p u l era
fă ră so m n — ce fa ce? L ă sâ n d m a rea şi m i­
n u n ata Lavră, a că u ta t m ai în tâi cu alergări
rep ezi u rcu şu l A th o su lu i, u n d e i se fă gă d u i-
seră de către N ăscătoarea d e D um n ezeu tă ­
bliţele harului; şi era p rim a dum inică de după
în ălţare, n um ită D u m in ica S fin ţilor P ărinţi
[de la S in od u l I E cu m en ic]. Şi aju n gân d în
vârf, în ch in ân d u -se şi ru gân d u -se lu i D u m ­
nezeu, a p etrecu t to a tă n oap tea p rivegh in d ,
cu îi e ra .o b ic e iu l, îm p re u n ă cu c â ţiv a m o ­
nahi. D ar fiin d că în zo ri m o n ah ii au p lecat
cu to ţii şi n -a m ai răm as n ici unul, el sin gu r
a stăru it acolo v rem e de trei n opţi p en tru
D um n ezeu, n em ân cat şi îm b ră ca t cu o sin ­
g u ră haină, iar p e lim b ă, în m inte şi în in i­
m ă o avea n eîn cetat şi în d u h pe M aica lu i
D um n ezeu. D ar cine v a p u tea p ovesti m aşi-

28
 naţiunile de acolo ale vrăjm aşului? Căci aces­
ta a făcu t tu n ete şi fulgere, a făcu t să se cu ­
trem u re m arele m u nte al A th o su lu i şi a fă ­
cut să aib ă lo c în chip m in cin os desp icări de
stân ci şi d e culm i. A cestea le făcea n oaptea,
iar ziu a făcea să ap ară în ch ip de n ălucă în
ju ru l lu i g lasu ri sălbatice ale m u ltor gloate
în tu m u lt şi îi arăta p e m u lţi cu chip h idos
u rcân d de ju r-îm p re ju r vâ rfu l A th o su lu i şi
n ăp u stin d u -se sp re sfân tu l cu praştii, p ari şi
lănci. C ăci n u su p o rtau b lestem a ţii să vad ă
sălăşluirea sfân tu lu i acolo; de aceea l-au ata­
cat cu asem en ea lupte, ca să-l dea jo s rep ed e
din vârf. A c e ste a su n t viclen iile cu care b le s­
tem aţii d em on i se atin g d e sfinţi. D ar sfân ­
tul, ca unul care avea în ău n tru harul S fân tu ­
lui D uh, n u se gân d ea la aceste jo c u ri care
aveau loc în afară, ci prin rugăciune se alipea
sin g u r n eîn ceta t de D um n ezeu şi de M aica
lu i D u m n e ze u , n a şa şi o c ro tito a re a lu i. Ş i
în tr-a d ev ă r N ăscătoarea de D um n ezeu i s-a
arătat în vis sfân tu lu i ca o doam n ă în co n ju ­
rată d e m u lţi n ob ili tin eri şi p u rtân d iarăşi
în m âin i p e F iu l său şi Z id itoru l a toată fă p ­
tura. Şi în ţelegân d din lu m in a dum nezeiască
n eascu n să şi n eap usă care era în N ăscăto a­
rea d e D u m n ezeu şi strălu cea de ju r-îm p re -
ju r m arg in ile acelea că nu era o în şelăciu n e,
ci o realitate, a cân tat m ai în tâi cu veselie şi
cu n esp u să b u cu rie N ăscătoarei de D u m n e­
29
 ze u „B u cu ră -te , cea p lin ă d e h ar, D o m n u l
este cu tin e ” [Lc 1, 28] şi „C uvin e-se cu a d e ­
v ă ra t”; apoi căzân d la p ăm ân t s-a în ch in at
D o m n u lu i şi totod ată M aicii lu i D um n ezeu,
a p rim it b in ecu vân tarea de la D om nul şi a
a u z it d e la S tă p â n a D o a m n ă a c e st cu vân t:
„P rim eşte harul îm p otriva dem on ilor, cin ­
stite lu p tătoru le, şi locu ieşte la poalele v â r­
fulu i A thosului. Fiindcă acesta este sfatul voii
F iu lu i m eu, ca, aşa cu m spun eam , să alergi
sp re în ălţim ea virtu ţii p u stiei şi să te fa ci
călău ză şi în văţăto r în p u stie tutu ror, călău ­
zin d p e Israelu l cel n ou sp re p oru n cile cu ­
cern ice şi dum nezeieşti ale Fiului M eu ca să-i
m ân tu ieşti cum au m ân tu it od in ioară pe Is ­
raelu l cel ve ch i şi fu g ar M oise şi Ilie.” Şi în
acea clip ă i s-a dat sp re hran ă şi reîn ch ega ­
rea firii o pâine cerească. Şi în d a tă ce a lu a t
p âin ea şi s-a pus pe drum , o lu m in ă d u m n e­
z e ia s c ă l-a în c e rc u it de su s şi s-a fă c u t u n
im n în geresc; şi aşa N ăscătoarea de D u m n e­
zeu a p ierit din och ii sfân tu lu i p lecân d sp re
cele cereşti, p u terile n etru p eşti în soţin d cu
im n u l lo r acel u rc u ş m in u n a t al S tă p â n e i
D o a m n e. Ş i sfâ n tu l sp u n e a că d u p ă a c e st
u rcu ş slăvit şi stră lu cit pe vâ rfu l A th o su lu i a
fost atu n ci o strălu cire şi o b u n ă -m irea sm ă
atât d e m are, în câ t sfân tu l a răm as u im it de
aceasta şi voia m ai degrabă să locu iască în
a c e s ta d e câ t să co b o a re şi să fie lip s it d e
30
 acea b u n ă-m ireasm ă şi strălu cire. D e aceea,
p e tre c â n d trei zile în a c e l lo c de b u n ă -m i­
reasm ă, a co b o râ t d u p ă p o ru n c a S tă p â n e i
n oastre de D um n ezeu N ăscătoarea p ân ă la
b ise ric a ei n u m ită P a n a g h ia . Ş i p e tre c â n d
acolo câteva zile, iarăşi s-a suit în vârful A tho-
su lu i şi a sărutat lo cu l acela în care N ă scă ­
to area a stat cu slavă. Şi a cău tat cu la crim i
să vad ă iarăşi ceea ce i se arătase, d a r n u a
dobândit; fiindcă p este sim ţu rile sfântului au
căzu t n um ai o lu m in ă şi o b u n ă -m irea sm ă
d u m n e ze ia scă de n e s ă tu ra t u m p lâ n d u -1 d e
veselie şi de un h ar de n espu s. Şi u rcân d şi a
d ou a şi a treia oară de la P an agh ia p e v â r f şi
hărăzindu-i-se acest lucru, d u p ă aceasta a co ­
b o rât şi ven in d la K arm ilion 7 şi gă sin d acolo
un m onah bătrân i-a spus ceea ce i se arătase.

îşi arde colibele şi rătăceşte din loc în loc

io . D ar a u zin d a c e ste a b ă tr â n u lu i i s-a
p ăru t că ceea ce i se arătase era o în şe lă ciu -
n e/rătăcire [plane], d rep t p en tru care a lip it
d e el n u m e le în ş e lă c iu n ii n um in du -1 în şc
la t/rătăcit [planemenos] p e lu m in ă to ru l el,
n eîn ţelegătoru l. P lecân d de la acesta au lip it
de el acest cu vân t şi alţii şi-l a lu n ga u ca să
n u se a p ro p ie d e cin e v a , sc u tu râ n d u -se şi

7 Colină situată la extremitatea peninsulei Athosu-

lui deasupra capului Sfântul Gheorghe.

31
 scârbindu-se de el ca de un înşelat. E>ar acest
lu m in ător neînşelat, îm b răţişân d cu bu cu rie
şi fa p tu l d e a fi n u m it în ş e la t/ ră tă c it m ai
degrab ă decât sfânt, se veselea şi se b u cu ra
în că şi m ai m ult p en tru aceasta. Şi câ n d vo r­
b ea cu cineva se prefăcea aşa m ereu ca un
în şelat şi un nebun, ca să facă să p iară din el
tru faşa dorinţă de a p lăcea o am en ilo r şi p ă ­
rerea de sine şi să săd ească în lo cu l ei sm eri­
ta cu getare care p ăzeşte h aru l D uh ului. Din
această p ricin ă n ici nu lo cu ia în tr-u n sin gu r
lo c al A th osu lu i, cu m fac cei m ai m u lţi lo cu ­
ind în ch ilii de isihaşti, ci se m u ta din lo c în
lo c ca un în şelat/rătăcit; şi cum -îşi în cro p ea
n işte chilii, în d ată le şi ardea în foc, u n lucru
străin p en tru m on ah i şi în că m ai străin p en ­
tru oam en i. F ericitu l n-a ago n isit vreo d a tă
două chilii, nici sapă, nici desagă, nici scăunel,
n ici m asă, nici u rcior, n ici faină, n ici ulei,
nici v in sau altceva din m ateriile n ecesare,
ori pâine, ci fiind în locuri im ateriale ca unul
im aterial, avea n u m ai în chip p refă cu t o ch i­
lie m ică, cât cu p rin d ea d oar tru p u l său m ic
şi care d u cea m u lte lu p te, d ar şi pe aceasta
făcân d -o din fân, o ardea în fo c reped e. De
aceea, deşi era n eîn şelat/n erătăcit i se sp u ­
nea „în şelatu l/ră tă citu l” şi o d ată cu aceasta
i se sp u n ea în p lu s „arzătoru l de c o lib e ” de
către cei care gân d eau cele p ăm â n teşti şi ca­
re n u ve d e a u h a ru l d u m n ezeiesc stră lu cito r
32
 al D u h u lu i din el, care -1 aco p erea ca u n cort
ceresc şi dum nezeiesc, n ici n ădejdea şi rugă­
ciu n ea n eîn cetată care-1 ră co rea u p u rurea.

Viaţa lui ascetică şi contemplativă

11. D ar cin e va p ovesti în trecerile sau , m a
b in e zis, lu p te le d u m n e z e ie şti ale a c e stu i
sfân t b ărb at pe care le-a du s cu b ă rb ă ţie în
foam e, sete şi goliciu n e, în în g h eţu ri şi arşi­
ţe, iarn a şi vara, su b cerul liber, îm b ră ca t cu
o sin g u ră h ain ă şi d escu lţ? N evizita t de n i­
m en i p en tru cele de treb u in ţă, afară n u m ai
dacă el în su şi nu trecea u n eo ri p e la cin eva,
şi atu n ci făcea o m ân gâiere tru p u lu i c u p â i­
ne, vin şi sare, şi n im ic m a i m ult. A c e sta era
cel de care a sp u s H ristos: „P riviţi la p ăsările
ceru lu i că nu seam ăn ă n ici nu seceră n ici n u
ad u n ă în ham bare, şi T atăl v o stru le h ră n e ş­
te ” [M t 6, 26]. C ăci acest sfâ n t lo cu ia p u stiu l
a c e sta ca o p a să re c e re a sc ă sa u , m a i b in e
zis, ca u n în ger. M ai m ult, îşi ard ea ch ia r şi
ch iliile lui. A cesta este cel de ca re zicea Pa-
vel: „U m b la în p iei de oaie, în p iei de cap re,
lip sit, n e că jit, m a ltra ta t, lo v it, o că rit; el d e
care lu m ea n u era v re d n ic ă ” [Evr 11, 37]. Cu
a d evărat acesta şi-a ră stig n it tru p u l îm p re u ­
nă cu p atim ile şi cu p oftele [Ga 5, 24], a lu at
p e u m erii săi crucea, cu m se cădea, şi fără
zăb avă a u rm at lu i H ristos [cf. M t 16, 24] cu

33
 cred in ţă. C in e n u se v a m in u n a de a c e a stă^
9

conduită cerească a lui? Cine nu va fi lovit de

u im ire auzin d lu p tele lui d u m n ezeieşti m ai
p resu s de fire şi de om , m area lu i răbdare,
p o stire a p este m ă su ră , setea, p riv e g h e re a ,
rugăciun ea şi lacrim a, starea în p icio are şi
p o că in ţa , lo v ire a ca p u lu i d e so lu l p ie tro s,
liniştea, b lân d eţea şi sm eren ia acelu i h a r
d u m n ezeiesc lu m in os şi n eîn şelat de care se
desfăta pururea? Şi d in con tem p lare în co n ­
tem plare ajungea în fiecare zi în alt cu duhul,
su ferea o răpire a m in ţii sp re străfu n d u rile
ei şi se în vred n icea de taine d u m n ezeieşti ca
oarecând Pavel [Tebanul] şi A n ton ie [cel M a­
re], m arii lu m in ăto ri ai lu m ii şi lo cu ito ri ai
pustiei, sau m ai b in e ca P etru A th o n itu l şi
prea m arele A tan asie, care au răsărit ca nişte
so ri p u ru rea lu m in ă to ri ai S fân tu lu i M u n te
şi ai în tregu lu i A p u s; tot aşa şi acesta, u r­
cân d în scu rt tim p la în ălţim ile acelora p rin
virtute, adică p rin făptuire şi con tem p lare, a
răsărit în m ijlo cu l n ostru în p u stie şi a lu m i­
nat strălu citor făp tu ra, iar p e noi to ţi n e-a
călăuzit sufleteşte ca un soare preastrălucitor.

Legături cu alţi asceţi athoniţi

12. A cest sfânt a ajuns însă obişn uitul unor
m ari b ătrân i care-şi aveau lo cu in ţa în p ră ­
păstii, m ă refer la G h eron tie de la V u le vte-

34
 r ia 8, la C o rn e liu din p ă rţile c h ilie i S fâ n tu l
M am as9, la A u xen tie şi Isaia, şi la sfân tul şi
m inunatul M acarie de pe in sula Sfântul Hris-
to fo r101, d ar şi la p reaîn văţatu l G rigorie din
Strava L an k ad a 11 care a fo st h ră n it de în ger
cu pâine cerească, la cel ce şed ea în m ăn ăs­
tirea lu i D o ro te i12 şi în L evka1314 , p recu m şi la
sfin ţii b ătrân i care erau şi se n evo iau în isi­
h ie în lo c u l n u m it M e la n a 1^ la acela de la
S fân tu l M am as şi la G heron tie, la T eodul, la
Iacob cel su pran u m it M arulis, la un alt Iacob
d in T ra p e zu n t, la acel sfâ n t C le m e n t şi la
G alaction, isih aştii, la M arcu acela cel S im ­
p lu şi m in u n at şi la alţi m u lţi b ătrân i, ale
căror n um e n u p ot fi date aici din p ricin a
lu n gim ii cu vân tu lu i, şi p en tru că n um ele tu ­
tu ro r acestora au fost scrise în ceru ri [cf. Lc
io , 20], de aceea nu e n ecesar p en tru n oi să
le scriem aici. T o ţi aceştia a v â n d u -1 în m i­
n u n a re p e S fâ n tu l M a xim cu m îşi n im ice a
c h iliile p rin fo c, ia r el p e tre c e a m ereu fă ră

8 M ă n ă stir e a th o n ită azi d isp ăru tă; se afla pe latu ra

d e vest, la p o a le le sc h itu lu i S fâ n ta A n a .
9 C h ilie azi d isp ă r u tă , situ a tă în îm p r e ju r im ile K a v-
so k a ly vie i.
10 D in fa ţa K a v s o k a ly v ie i actu ale.
11 S e m n a ta r al fa im o su lu i „T o m o s a g h io r itic ” p ro-
p a la m it (13 4 0 ) ( P G 1 5 0 ,1 2 3 6 ) .
12 M ă n ă stir e a th o n ită azi d isp ăru tă.
13 L o c d e lâ n g ă M a r e a Lavră.
14 P u n ctu l e x tr e m al p e n in su le i a th o n ite .

35
 i

casă şi fără nici o p u rtare de grijă, dar şi în-r

ţelegân d d in co n vo rb irea eu el şi harul d u m ­
n ezeiesc care lo cu ia în el, nu-1 m ai n um eau
„în şelat/rătăcit” , ci cin stitu l M axim A rzăto r
de colibe şi lu m in ăto r prealu m in os.

Grigorie Sinaitul la Athos

13. V en in d însă de la Ierusalim şi acel foar­
te is ih a st d o m n G rig o rie S in a itu l [+ 13 4 6 ],
care a aju n s m ai ap oi şi făcăto r de m in u n i şi
sfân t în p ărţile M aced o n iei şi acolo a lu m i­
n at p e m u lţi p rin cu vin te şi fap te sp re lin iş­
tire [isihie] şi vieţu ire sin guratică, şezân d el
în p ărţile A th o su lu i a cesta a ajuns d ra g şi
în d răgit de toţi p ărin ţii şi fraţii care lo cu iau
în în treg m u ntele, d ar în că şi m ai m u lt de
b ătrân ii isihaşti. F iin d că acesta era un m i­
n u n at în văţăto r în isih ia şi ru găciu n ea cu
m in tea în in im ă şi în ţeleg ea foarte lim p ed e
m işcările duhurilor, lu cru cu anevoie de aflat
şi rar ch iar în tre cei b ătrân i. D e aceea, aler­
gând la el, isihaştii în văţau cele ale rugăciunii,
ta in e le ce le n e în ş e la te / n e r ă tă c ite ale h a r u ­
lu i, şi ca re su n t s e m n e le în ş e lă r ii/ ră tă c irii.
Şi-i p u teai ved ea p e to ţi cu rgân d sp re el ca
acei cin ci m ii de b ă rb a ţi sp re Iisu s od in io ară
din p ricin a m in u n ii h ră n irii [M c 6, 44]. D ar
aşa cum şi pe A cela a tu n ci îl u rm au n u m ai
ucen icii, to t aşa şi pe vestitu l G rigorie îl u r­

36
 m au călcân du -i pe urm e câţiva aleşi şi ei s-au
arătat lu m in ăto ri p realu m in aţi.

întâlnirea dintre Grigorie şi Maxim.

14. F iin d aceştia astfel şi v o rb in d cu G ri­
go rie d ascălu l lor, care era lu m in a lu m in ă to ­
rilor, s-a fă cu t cu vân t şi d esp re acest cu vios
şi de D u m n ezeu p u rtătoru l p ărin tele n ostru
A rză to ru l de colibe şi ei i-au sp u s şi exp licat
to ată co n d u ita sa d u m n ezeiască m ai p resu s
d e om , n eb u n ia lui p refăcu tă şi rătăcirea/în -
şelăciunea lui nerătăcită-neînşelată. Şi auzind
d e la to ţi acestea, m arele G rig o rie Sin aitul îl
a vea în m in u n are pe cu vio su l şi dorea să-l
va d ă şi să vo rb ea scă des cu el ca şi cu un
m are lo cu ito r al p ustiei şi al acestu i m u n te
şi lu m in ăto r su p rastrălu citor. De aceea, tri­
m iţân d p e u n ii din u cen icii lu i îm p reu n ă cu
M arcu cel S im p lu 1^ p om en it m ai sus, a zis:
„S m u lge-te sp re noi, p rea cin stite p ărin te şi
frate M axim e, ca să ved em iu b irea şi sfin ţe ­
n ia ta şi să slăvim p e D u m n ezeu Cel în tru
cele în a lte !” Ş i în cercân d tim p de dou ă zile
să-i d ea de u rm ă în desişuri, n u l-au găsit,
fiin d că îş i arsese coliba şi p etre ce a astfel în
d esişu ri, în p eşteri şi râpe. D a r fiin d tim p de *

*5 P ro b a b il a ce la şi cu „M a rcu al S in a itu lu i”, s e m n a ­

ta r şi el al „T o m o s u lu i a g h io r itic ” d in 13 4 0 (P G 15 0 ,
12 3 6 ).

37
 iarnă, osteniţi m ult de frig, întorcându-se s-au
refu giat la chilia Sfân tul M am as ca să-şi tra ­
gă sufletele. Şi în că fiind ei acolo, dă pe acolo
şi M axim căutatul, arătându-li-se ca un m ăr­
găritar el m in un atul, fie că l-au adus acolo
p u n ân d u -1 în m işcare Pronia şi ru găciu n ea
b ătrân u lu i [G rigorie], fie văzân d el m ai d i­
n ainte aceasta a ve n it la ei, n u p o t spune.
Pot spun e d oar că li s-a ad resat tu tu ro r pe
n um e şi le-a sp u s din ain te sfatu l b ă trâ n u lu i
[G rigorie]; căci b ătrân u l [G rigorie] vo ia să
p lece din M u n te sp re extrem ităţile M a ced o ­
niei, la P aro ria16. D e aceea l-a lu at în râs pe
zisu l M arcu sp un ân du-i: „Să nu în d răzn eşti
să-l u rm ezi pe b ătrân u l [G rigorie] care se
du ce la P aro ria !” A cestea le-a zis d u m n e ze ­
iescu l M axim , ia r fraţii i-au spus şi au în şti­
in ţat cu vân tu l b ă trâ n u lu i [G rigorie]. Iar el
n-a stat pe gân d u ri, ci s-a aştern u t p e d ru m
în d ată îm p re u n ă cu ei şi cânta în şo a p tă sti­
hul: „R idicat-am ochii m ei la m unţi, de u nde
v a ven i ajutorul m eu de la D om n ul C el ce a
făcut cerul şi p ăm ân tu l” [Ps 120, 1—2]. Şi m ai
câ n ta în şo a p tă m u rm u râ n d şi a lte lu c ru ri
n earticu late astfel că tovarăşii d e d ru m n -au
p u tu t în ţe le g e c â n ta re a lu i. Ş i a ju n g â n d la

16 S ih ă s tr ie s itu a tă „ lâ n g ă g r a n iţă ” ( p a r a h o r ia )
în tre T r a c ia b iz a n tin ă şi B u lga ria, în tre A d r ia n o p o l şi
Y a m b o l.

38
 chilia b ătrân u lu i, M axim le-a zis: „B ătrân u l
[Qrigorie] se odihneşte acum fiind foarte obo­
sit de rugăciun e; răm ân eţi p uţin în linişte.
M ă voi od ih n i şi eu p u ţin p ân ă ce v o i vedea
p e b ă trâ n u l.” Şi sp u n â n d aceasta, ei au stat
în lin iş te în ch ilie , ia r el a in tra t ia ră şi în
desiş şi se lu p ta în ru găciu n i cu lacrim i şi
cânta: „P aşii m ei în d rep tea ză -i d u p ă cu vâ n ­
tu l tău şi să nu m ă stăp ân ească to ată fă ră d e ­
legea. Izbăveşte-m ă de clevetirea oam en ilor”
[Ps 118, 13 3 —134] şi celelalte. Şi îm p lin in d
sfân tu l cu lacrim i cân tarea aceasta, l-a ch e ­
m at d u m n ezeiescu l G rigorie S in aitu l şi în ­
d ată a ven it la p o ru n ca lu i şi s-au îm b ră ţişa t
cu sărutare dum nezeiască. Şi scoţându-i afară
p e to ţi, G rig o rie l-a ţin u t n u m a i p e a c e st
p u rtăto r de D u m n ezeu M axim , vrâ n d să în ­
ţeleagă lim p ed e şi în m od exa ct de la el în ­
su şi cele p rivito a re la el.

Convorbire duhovnicească
despre isihasm şi tainele lui
15. Şi în tre b a t fiin d de el [M axim ] i-a sp us
fără prefăcătorie aşa: „Iartă-m ă, părinte, sun t
un în şelat/rătăcit [peplanemenos eimi].” Şi
b ătrân u l i-a zis: „L asă acum . S pu n e p en tru
D u m n ezeu v irtu tea ta, ca să ne lu m in ezi, ca
să ne zid im u n ii pe alţii sp re virtu te p rin h a ­
rul lui H ristos. C ă ci nu su n tem ca u n ii care
v o r să-l prindă în cu rsă prin cuvânt p e aproa-
39
 i

pele [cf. M t 2 2 ,1 5 ], ci îl iu b im p e ap roapele

ca p e noi în şin e [Mt 22, 39]. V o rb eşte p en ­
tru D om n u l.” A tu n ci sfân tu l i-a sp u s toate
cele din tin e re ţe : ze lu l d u m n e z e ie sc , fu ga,
ascu ltarea, n ebun ia şi sm in teala prefăcută,
lu ptele, gropile, ved erea aceea în frico şa tă a
N ăscătoarei de D um nezeu, lu m in a care l-a
în cercu it şi-l în cercu ieşte, isp itirile d em on i­
lo r şi cursele lor. Şi în treru p ân d u - 1 , b ătrân u l
i-a z is 1?: „Spu n e-m i, rogu-te, ţii rugăciu n ea
m inţii, preacin stite?” Şi zâm bind, acela a zis:
„A vân d-o din tin ereţe, nu v o i ascu n d e m i­
nunea. Eu, cin stite părinte, a v â n d cred in ţă
şi iu b ire m u ltă în p re a c u ra ta D o a m n ă de
D um n ezeu N ăscătoarea, am ceru t cu lacrim i
să p rim esc de la ea h aru l ru găciu n ii. Şi fiind
în tr-o zi, cu m aveam obiceiul, în b ise rica Pa-
naghiei, am im plorat-o iarăşi cu lacrim i pen­
tru aceasta p e N ăscătoarea d e D um n ezeu. Şi
săru tân d cu dor p reacu rata ei icoan ă, în dată
s-a fă cu t în p iep tu l şi in im a m ea o căldură
m ultă, dar care nu ardea, ci ră co rea şi în ­
d u lce a şi m i-a fă c u t m u ltă s tră p u n g e re [a *§

v în c e p â n d d in a c e s t p u n c t şi p â n ă la în c e p u tu l
§ 16, d iscu ţia în tre M a x im K a v s o k a liv itu l şi G rigorie
Sinaitul, care constituire nucleul m istic al întregii „Vieţi”,
a fo s t in s e r a t ă în t r - o p a r a f r a z ă g r e a c ă d e N ico.d im
A g h io r itu l ca a p e n d ic e al fa im o a se i Filocalii, V en eţia,
17 8 2 , p. 119 8 —12 0 1 (trad. ro m . pr. p rof. D . S tăn iloa e,
F R V III, 19 79 , P- 5 4 1 - 5 4 5 ) -

40
 in im ii]. Ş i de atunci, părin te, in im a m ea a
în c e p u t să sp u n ă în ă u n tru ru g ă c iu n e a , ia r
raţiu n ea are îm p reu n ă cu m in tea âdu cerea-
am in te de Iisus şi de N ăscătoarea d e D um ­
n ezeu a m ea, şi nu m -a m ai p ă ră sit nicicând.
Ia rtă -m ă !”
Iar S in aitu l a zis: „Şi cân d se zice ru găciu ­
nea, sfin te, ţi s-a fă cu t o sch im b are sau o
ieşire d in sin e sau vreo altă flo are a ru g ă ciu ­
nii şi un ro d al d u h u lu i?” Şi sfân tu l a zis:
„D e a ce e a , p ă rin te , am a le rg a t în p u stie şi
am d o rit m e re u isih ia , p e n tru ca să am cu
b o g ă ţie ro d u l rugăciun ii, care este o d ra go s­
te d u m n ezeiască [eros theios] şi o răpire â
m in ţii la D o m n u l [harpage noos pros Kyri-
ori\.” „Şi ai acestea, ro g u -te?”, a zis G rigorie.
Iar el zâm b in d p uţin a zis: „D ă-m i să m ăn ân c
şi n u -m i m a i isco d i în şe la re a / ră tă c ire a .” Şi
G rig o rie a zis: „D e-aş fi în şela t/ră tă cit şi eu
ca tin e, sfin te! D ar te rog, sp un e-m i: în răpi­
rea m in ţii de atun ci ce vede atunci m intea cu
och ii m in ţii? Şi oare m ai p oate m in tea în ălţa
atu n ci îm p re u n ă cu in im a ru g ă ciu n ea ?”
Şi sfân tu l a zis: „N icidecum , părinte. Când
vin e D u h u l S fân t în om ul rugăciu n ii, atunci
ru g ă ciu n e a se op reşte fiin d că m in tea e în-
g h iţită / a b s o r b ită d e v e n ire a / p r e z e n ţa D u ­
h u lu i S fân t şi n u-şi m ai p o ate d esfăşu ra p u ­
terile ei, ci se su p u n e în tru totu l oriu n d e ar
v o i să o ia D uhul: fie în tr-u n vă zd u h im ate-

41
 ria l al lu m in ii d u m n e z e ie şti, fie sp re altă
ved ere p lin ă de u im ire ch iar aşa n eclară, fie
sp re o con vorbire d u m n ezeiască care o co­
vârşeşte. Şi aşa cum vrea El, aşa dăruie M â n ­
gâieto ru l robilor Săi m ân gâierea du pă v re d ­
nicie. Şi-m i aduc am inte, p ărin te sfinte, cum
acele ved eri ale p ro feţilo r şi m ai cu seam ă
ale a p o sto lilo r la ven irea h aru lu i lu m in o s al
D u h u lu i au fost so co tite de ceilalţi în şelare
şi b e ţie [.FA 2, 13] şi d re p t n im ic, d e şi ei
sp u n eau acestea: «Am vă zu t pe D om n ul pe
un tro n în alt şi ridicat» [Js 6, 1], ca şi P avel
îm p re u n ă cu în tâ iu l m u c e n ic Ş te fa n ca re
sp un : «Am văzu t pe Iisu s şezâ n d pe tron u l
D u m n e z e irii în tru c e le în a lte d e -a d re a p ta
T atălu i» [FA 7, 5 5 —56]. Şi m ă m ir cu m u n ii
n u cre d în cele văzu te n ici acu m cân d h aru l
D u h u lu i a în flo rit în cred in cioşi, cu m sp un e
şi Ioil: «Voi vărsa din d u h u l M eu p este to t
tru p u l» [Ioil 3 ,1 ] . Ia r acu m H risto s ne-a dat
D u h u l M ân gâietor. Ş i D u h u l ia m in tea nu ca
să o în ve ţe iarăşi cele în ţelese de ea în chip
o b işn u it, cu m su n t cele ce su n t, ci ca să o
în v e ţe cele m ai p resu s de cele ce su n t şi m ai
p re s u s de lu m e, cu m su n t c e le ce su n t în
ju r u l D u m n ezeirii şi F iin ţarea, p e D u m n e­
zeu în su şi, p e C are o ch iu l tru p e sc nu L -a
v ă z u t şi la care in im a care gâ n d e şte la cele
p ăm â n te şti nu s-a su it [cf. 1 Co 2, 9], P ri­
m e şte -m i acest gând: aşa cu m fără fo c ceara
42
 e n u m ai ceară, dar dacă in tră în legă tu ră cu
fo cu l s e to p e şte şi se d e sc o m p u n e şi a rd e
îm p reu n ă cu fo cu l şi nu se m ai p oate ţin e, ci
se ap rin d e îm p reu n ă cu fo cu l şi devin e în
în tregim e lum ină, p ână ce n u m ai există p rin
natura ei şi devine în în tregim e lum ină, chiar
dacă e ceară, to t aşa şi p u terea m in ţii în ţe le ­
ge-o că este ca o ceară: p ân ă ce stă în n a tu ra
ei în ţeleg e n u m ai cele p o trivite cu n atu ra şi
p u terea ei, d ar câ n d se v a ap ro p ia de ea fo ­
cul D um n ezeirii, D u h u l S fân t în su şi, atu n ci
e to p ită de p u terea D uhului, arde îm p reu n ă
cu fo cu l D u m n ezeirii şi se d esco m p u n e în
în ţelesu rile ei, e în g h iţită de lu m in a d u m n e ­
zeiască şi d evin e în în tregim e lu m in ă d u m ­
n ezeiască su p ra stră lu cito a re .”
A ici dum nezeiescul G rigorie a lu at cuvântul
şi a zis sfân tului: „A rză to ru l m eu de colibe,
d ar există şi altceva asem ă n ă to r cu aceasta
şi care p o artă n u m ele de în şe la re/ ră tă cire .”
Şi sfân tu l a spus: „D ar altele su n t sem n ele
în şelării/rătăcirii, şi altele cele ale h aru lu i şi
adevărului D uhului. Cele ale în şelăciu n ii/ră-
tă cirii su n t acestea: cân d se ap rop ie d u h u l
rău, tu lb u ră m in tea şi o face sălbatică, face
m in tea în v â rto şa tă şi săd eşte laşitate şi d is ­
perare şi în tuneric în suflet, sălbăticeşte ochii,
tu lb u ră creieru l, fa ce să trem u re tru pu l, în ­
ch ipu ie în fa ţa o ch ilo r o lu m in ă de foc, p e
ce a a în ş e lă c iu n ii/ r ă tă c ir ii, nu u n a s u p ra -
43
 strălu citoare; face m in tea să-şi iasă din sin e
şi dem on ică, iar aceasta grăieşte p rin lim b ă
cu vin te n ecu viin cioase şi b lasfem ato are, se
m ân ie şi e în fu riată de m ulte; nu este în ea
sm eren ie, n ici rugăciun e, nici lacrim ă a d e ­
vărată, ci se lau dă şi se slăveşte în realizările
ei şi e ste în to td e a u n a p ă rta şă fă ră fric ă la
p a tim ile ce le rele; ia r p â n ă n -o fa c e să -şi
iasă d in sine şi n-o p red ă p ierzan iei n u se
d ep ărtează de la ea. D e care în şelăciu n e/ră-
tăcire, sfinte, să ne izbăvească D om n u l d e la
c e l rău . Iar se m n e le h a ru lu i su n t a ce ste a :
cân d se apropie D uh ul Sfânt, ad u n ă m in tea
şi o fa c e co n ce n tra tă , sm e rită şi m o d e stă ;
săd eşte în su flet ad u cerea-am in te de m o a r­
te, de ju d eca tă şi de greşeli, d ar şi de o sâ n d a
focu lu i; face in im a u şo r sen sibilă la stră p u n ­
gere, o face să je le a sc ă şi să plân gă, iar o ch ii
îi face b lân zi şi cu rgători de lacrim i; câ n d se
apropie, îm blânzeşte şi m ângâie su fletu l p rin
cin stitele P atim i ale lu i H ristos şi n esfâ rşita
L ui iu bire de oam eni; pun e în m in te c o n ­
tem p lări foarte în alte,, p e cele n eîn şela te/n e-
rătăcite, făcân d -o să vad ă m ai în tâ i p u te re a
creato are n ecu p rin să/n eîn ţeleasă care a al­
cătu it din n im ic u n iversu l, pe cea care ţin e
la u n lo c şi p o a rtă g rijă a stfe l d e u n iv e r s ,
ap oi n ecu p rin su l şi n ecircu m scrisu l D u m n e-
zeirii triipostatice, ocean ul n ecu p rin s şi de
n ead ulm ecat, F iin ţarea m ai p resu s de to a te
44
 cele ce sunt; şi aşa o lu m in ează cu lu m in area
u n ei cu n o aşteri d u m n ezeieşti, iar m in tea fi­
in d răpită în D u h u l de acea lu m in ă d u m n e­
z e ia scă fă ră fu n d se lu m in e a z ă în a c e a stă
lu m in ă d u m n ezeiască şi su p rastrălu citoare;
to t El face sen in ă şi in im a ş i d ăru ie celei ce i
s-au h ărăzit u n ele ca acestea în m inte, r a ţi­
une şi duh, o vo io şie şi v e se lie negrăită; şi
fiin d aşa în ălţată m ereu cu duhul, ea are roa-
da duhului, cu m sp un e m arele Pavel: «R oada
D uh ului este b u cu ria, p acea, în d elu n g ă -ră b -
d area, b u n ă ta te a , iu b ire a , c o m p ă tim ire a şi
sm eren ia» [cf. Ga 5, 2 2 ].”

Renunţă la viaţa rătăcitoare

şi se stabileşte într-un loc
16. A u z in d a ce ste a , d a s c ă lu l isih ie i şi al
rugăciun ii, d u m n ezeiescu l G rigorie S in aitu l
a răm as u im it şi şi-a ieşit d in sin e cu to tu l la
aceste vorbe ale sfântului. în cepân d de atunci
l-a n u m it şi „în ger p ă m â n te sc” , nu om . D e
aceea, cel m ai m ult l-a ru gat spunând: „în c e ­
tează de acu m , rogu -te, să -ţi m a i arzi chilia,
ci aşa cu m sp u n e în ţelep tu l Isa a c cel S irian
de neam , ad u n ă-te p e tin e în su ţi în tr-u n lo c
şi şezi în el ca să a d u ci ro d m ai m u lt18 şi să-i
foloseşti p e m u lţi ca unul fo a rte iscusit. C ăci

18 Cf. titlul Cuvântului 26; ed. Spetsieris, 18 9 5, p. 10 9

CFR IX , 19 8 0 , p. 141).

45
 iată b ă trâ n e ţe a a le a rg ă şi să m â n ţa v re a să.
se în m u lţească, iar m oartea v in e în ain te de
vrem e. D e aceea p rin aşezare îm p ărtăşeşte
talan tul şi săm ân ţa d u m n ezeiască p op oru lu i
lui D um n ezeu în a in te să vin ă sfârşitul, ca să
ai p lată m ai m u ltă în ceruri, p reasfin te. Căci
sfin ţin d u-i p e A p ostoli, D om n u l nu i-a tr i­
m is să p etreacă m ereu în m u nţi, ci m ai d e ­
grab ă la oam eni, ca p rin îm p ă rtă şirea sfin ­
ţen iei şi cei b lestem a ţi să se facă sfin ţi şi să
se m ântuiască prin sfinţenie. D e aceea le-a zis:
«Lum ina voastră să lum in eze în ain tea oam e­
nilor», nu a stân cilor. Să lu m in eze, aşadar,
şi lu m in a ta în a in tea oam en ilor, «ca să vad ă
fap tele tale cele b u n e şi să slăvească pe T atăl
n ostru cel din ceruri» [Mt 5 ,1 6 ] , şi lasă de
acu m p refacerea că eşti n eb u n şi scrân teala
[to morainein kai saliă\, fiin dcă devine scan ­
d al p e n tru cei ce n u c u n o s c c e le ale tale.
P rim eşte deci acest sfat şi ascu ltare d u m n e­
zeiască şi fă ce îţi p o ru n ce sc ca un p rieten şi
frate al tău, căci scris este: «U n frate ajutat
de un frate e ca o cetate tare» \_Pr 18, 19 ].”
A flâ n d acestea şi ceila lţi foarte m ari b ă ­
trân i p e care i-am a m in tit m ai sus, lău d ân d
cu vin tele Sin aitului, l-au con vin s pe sfân tu l
să se aşeze. Şi el a fă cu t aşa. Şi, iată, ap roap e
de lo cu l lu i Isa ia 1^ ca la tre i m ile, a făcu t o 19

19 Situ at ca la o oră d istanţă spre sud de M area Lavră.

46
 îm p rejm u ire lu n gă şi lată de p a tru coţi, nu
d in pietre în p a tru colţuri sau cărăm izi, p ie ­
tre sau scân du ri, ci cum îi era obiceiul, lu ­
ân d lem n e şi p u ţin ă iarbă a h o tă râ t să facă o
chilie, în care şezân d de a cu m în a in te şi ne-
arzân d -o, îşi p etrecea în ea to t tim p u l vieţii
lui, n eag o n isin d u -şi ceva din cele de treb u ­
inţă, cu m fac cei m ulţi, ci îşi avea chilia goală
to t tim p u l de orice, p ână în tr-a tâ t în câ t nu a
a vu t vreo d ată u n ac, nici sapă, n ici d ou ă că­
m ăşi, n ici p âin e, n ici desagă, n ici b an , p ă ­
zin d în această chilie iarăşi a sceza lu i m ai
presus de om ca unul fără trup. De aceea şi-a
şi săp at u n m o rm ân t lân gă ea şi în fiecare zi
A r z ă to r u l de c o lib e îl p ro h o d e a p e M a xim ,
prin zân du -1 zo rii acolo şi sp u n ea acolo cân ­
tă rile d e ja le ale m o rţilo r: „C e l c a re ca u n
D u m n ezeu ai îm p o d o b it ceru l cu stele”20.

Vedenia lui Marcu

17. D eci, p otrivit p rezicerii S fân tu lu i M a ­
x im , a ce l d u m n e z e ie sc G rig o rie S in a itu l a
p le c a t la P a ro ria . Şi ie şin d şi m a i în a in te -
zisul M arcu şi ajungând în K om itissa21, M arcu
a au zit glasu l sfân tu lu i să se în to a rcă în apoi.
Şi în to r c â n d u -ş i o d a tă cu g la s u l p riv ire a

20 D in slu jb a în m o rm â n tă rii; lu m in â n d a sâ m b e te i,
Octoih.
21 M e to c al m ă n ă stirii H ila n d a ri la in tra rea în S fâ n ­
tu l M u n te .

47
 în apoi, a văzu t lu cruri străine şi uim itoare
p e care m i le-a povestit. A văzu t de ju r-îm -
p re ju ru l m u n te lu i ca un ca stru cu tu rn u ri
sta c o jii rid ic a t în în a lt, ia r în lo c u l n u m it
M e g a li V ig la 22 p a la te de a u r p re a d e sfă ta te
p u rtâ n d -o îm p ă ră te a să p e N ă sc ă to a re a de
D u m n e ze u îm p re u n ă cu p u te ri n e tru p e şti
n esfârşite şi m ulţim ile m on ah ilor de ju r-îm -
p reju r cân tân d im ne şi în ch in ân d u -se N ă s­
cătoarei de D um n ezeu. Şi v ă zâ n d aceasta şi
a d u c â n d u -ş i a m in te d e v e d e re a în a in te a
Sfântului M axim , punând m etanie învăţătoru­
lu i său G rigorie S in aitu l s-a în to rs în Lavră
şi a lo cu it acolo în isihie şi a ajun s bărb at de
fo arte m are discern ăm ânt.

Grigorie Sinaitul la Paroria şi iradierea

panortodoxă a acestui centru isihast
18. Iar dom nul G rigorie S in aitu l ajun gân d
acolo la Paroria a răsărit ca un soare stră lu ­
citor p en tru cei aflaţi în în tu n eric şi a îm ­
p ă rţit aco lo tu tu ro r c e lo r flă m â n zi p â in e a
m ân tu itoare a vieţii. N u am cum să p o ves­
tesc şi ven erab ilele isp răvi ale acelu i b ărb at
care s-a făcu t u n izvor n esecat p rin cuvânt,
fap tă şi com portare. Ştie a ce st lu cru M arele

22 L a n ţu l d e c o lin e care m a r c h e a z ă h o ta r u l ca re
d e s p a r te A th o s u l lo c u it d e m o n a h i d e G r e c ia c o n t i­
n e n ta lă .

48
 O raş [C o n sta n tin o p o lu l] şi to a tă T ra c ia şi
M acedon ia, dar şi tot păm ântul locuit de b u l­
gari şi cele de d in colo de Istru [D u n ăre]23 şi
Serbia. M u lţim i n esfârşite de aleşi alergau
sp re el, cău tau să se satu re d in izvoru l în v ă ­
ţătu rilo r lu i p u ru rea vii, şi se sătu rau . Şi aşa
a făcu t lo cu iţi m u n ţii m ai în a in te n elocu iţi şi
Paroria, astfel că erau p lin i de tu rm ele m o ­
n ah ilo r pe care-i p ecetlu ise cu m âin ile sale.
I-a fă cu t d o rito ri de el p rin m in u n a te scri­
so ri de în v ă ţă tu ră şi pe îm p ă ra ţii p ă m â n tu ­
lui: p e A n d ro n ic [III P aleologul, 1325—1341]
şi [Ioan] A lexan d ru [al Bulgariei, 133 1—1371],
pe Ş tefan [D u şan al Serbiei, 13 2 1—1355] şi
pe A le x a n d ru [I al V ala h iei, 13 3 8 —1364]. D e

23 A s u p r a im p o r ta n ţe i e x c e p ţio n a le a acestu i p asaj

p e n tru isto ria m o n a h is m u lu i şi B ise ricii ro m â n eşti a
atras a ten ţia în tr -u n stu d iu rem arcabil m itro p o litu l T it
S im e d r e a în 19 6 2 („V iaţa m în ăstirească în Ţ a r a R o m â ­
nească în ain te d e 13 7 0 ”, Biserica Ortodoxă Rom ână 8 0
[19 6 2 ], nr. 7 —8, p. 6 7 3 —6 8 7 , m a i ales, p. 6 7 8 - 6 8 0 ) .
B io g r a fu l S fâ n tu lu i M a x im K a v s o k a liv itu l a r a tă lim ­
p e d e c ă p r in tr e u c e n ic ii S fâ n tu lu i G r ig o r ie S in a itu l
(+ 13 4 6 ) la P a ro ria se a fla u şi ro m ân i şi c ă m a rele isi-
h a s t a a v u t o c o r e s p o n d e n ţ ă p ie r d u t ă şi cu d o m n u l
Io a n N ic o la e A le x a n d r u . C e e a ce a ra tă lim p e d e exis­
ten ţa u nei v ie ţi m o n ah ale d ezvoltate în Ţ a ra R o m ân eas­
că în p r im a ju m ă ta t e a se co lu lu i X IV , cu m u lt în a in te
de în te m e ie r e a V o d iţe i în 13 7 0 de S fâ n tu l N ic o d im cel
S fin ţit, care a fo s t d o a r o r g a n iza to ru l p e b a z e c h in o v i-
ale, nu în te m e ie to r u l, m o n a h is m u lu i r o m â n e s c (cf. şi
pr. prof. D. S t ă n il o a e , „In tro d u cerea” la scrierile S fân ­
tu lu i G rig o rie S in a itu l, F R V II, 19 7 7 , p. 8 2 —8 3).

49
 aceea, p rin virtu tea şi în văţătu ra cu viosu lu i
părin te G rigorie Sinaitul, h ain a m o n ah ilo r
se în m ulţeşte în locu rile şi oraşele acestora.
Iar el a rid icat la P aroria şi m ăn ăstiri, şi ai
p u te a v e d e a ca un alt M u n te S fâ n t, v e s e lie
m ân tuitoare b in e în răd ăcin ată [Ps 47, 2 —3].
Şi prin viaţa acelu i fericit în văţăto r p ă m â n ­
tu l locuit de b u lga ri s-a făcut o cetate a m o ­
nahilor. Iar d u p ă ad orm irea şi d u p ă u rcarea
a ce lu ia la D u m n ezeu , m u lţi.d in în v ă ţă c e ii
aceluia au răsărit ca n işte stele stră lu cito a re
şi au îm p o d o b it m argin ile lu m ii. A c e ste lu ­
cruri ale acelui fericit G rigorie S in aitul le-am
m en ţion at aici d o ar în p arte din p ricin a lu n ­
gim ii cuvântului.

Minunile şi prorociile lui Maxim

îg. D ar să v e n im iarăşi la isp ră vile sfâ n tu ­
lu i [M axim ] câte le-a săvârşit acesta ca un
u ria ş [gigan t] în S fâ n tu l M u n te. Ş e z â n d el
în c h ilia sa, cu m sp u n e a m , d e m o n ii a d u -
n ân d u-se făceau răzb oi în fiecare zi cu sfâ n ­
tu l şi se sârgu iau să-l scoată p e sfâ n tu l din
lo c u l acela. D ar în zad ar arun cau cu p ietre în
el b lestem aţii, căci el le răsp u n d ea cu p ro ­
iectilele ru găciu n ii m in ţii şi ei se risip ea u ca
un fum . î l în vălu ia şi o p u tere d u m n ezeiască
de n eb iru it în ch ip de foc, cu m a fo st văzu tă
d e u n ii v re d n ic i, şi c a re -i a rd e a p e cei p o­
trivnici. Şi o lu m in ă tăm ădu itoare scân teia în
50
 cu vin tele lu i şi n u m ai cu cu vân tu l el a tă m ă ­
du it m ulţi d em on izaţi, cu m am cu n oscu t în
chip foarte adevărat şi el îi slob ozea în pace
în lo cu rile lo r p oru n cin d u -le să se ab ţin ă de
la m ânie, desfrân are şi n ed rep tate, de la b e ­
ţie şi ju ră m â n t strâm b, iar p rin p ostire de la
cărnuri, m ilostenie du pă p utere şi curăţire să
se facă vred n ici în sărb ă to rile în sem n a te de
sfin tele p reacu rate şi d u m n ezeieştile T ain e,
ca să se facă săn ătoşi p en tru totdeaun a.
20. în tr-o zi l-a în d em n a t p rin cu vân t pe
un oareciare m on ah M ercu rie şi el a vin d eca t
în faţa cu viosu lu i în n u m ele lu i Iisu s H ristos
pe un dem onizat.
în tâln in d în drum p e u n alt slujitor al unui
b ătrân care p ătim ea cu m p lit fiin d ch in u it de
un dem on, i-a p o ru n cit zicând : „D u-te, su-
p u n e-te cu to tu l p ă rin telu i tău d u h ovn icesc
şi p osteşte de la b râ n ză , v in şi în tin ă ciu n e şi
fă -te să n ă to s în n u m e le D o m n u lu i!”, cu m
s-a şi vin d ecat din ziu a aceea.
Iarăşi, când au ven it la el p en tru folos nişte
m on ah i de la Lavra, a v e n it îm p reu n ă cu el
şi un alt m irean. Şi cu m l-a v ă z u t cuviosul,
l-a alu n gat de d ep arte sp u n ân d că e akin dy-
n i s t 2^ şi n ecred in cios, d eşi n u fu sese cu n o s­

24 A d e p t al lu i G r ig o r ie A k in d y n o s ( 1 3 0 0 —1 3 4 8 ),
a d v e r s a r al S fâ n tu lu i G r ig o r ie P a la m a şi al t e o lo g ie i
en ergiilo r n e cre ate, c o n d a m n a t d e S in o a d e le co n sta n -
tin o p o lita n e d in 13 4 1 şi 13 4 7 .

51
 cu t ca atare de ceilalţi p ân ă în ceasu l acela.
Căci m ulte a sp us acest sfân t îm p o triva lu i
AJkindynos [fără prim ejdie] pe care îl n u m ea
K akokin dyn os [prim ejdie rea], d em on izat şi
părtaş al oricărei erezii şi slu jito r al lu i A n ti­
hrist; de aceea pe unii ca aceia îi izgo n ea de
departe şi-i an atem iza p e faţă.
Iarăşi, cân d ven eau la el n işte m on ah i, de
cum i-a v ă zu t a strigat cu glas tare: „A lun -
gaţi-1 în sp ate pe m esalian [bogom il] şi aşa
ven iţi la m in e!” Şi i-a sp u s n um ele; p e care
au zin du -1 ce i care-1 în so ţe a u p e d ru m s-a u
ru şin at şi în frico şa t şi l-au a lu n ga t d in to v ă ­
răşia lor p e n ecredin cios.
Pe un alt m on ah, care vo ia să m eargă cu o
corabie tesaloniceană la C on stantin opol p en ­
tru o n evoie oarecare, l-a lu a t în râs p rezi-
cân du -i p rim ejd ia corăbiei. Iar d u p ă trei zile
corabia a p ierit şi s-a scu fu n d a t în a d â n c cu
toţi oam en ii de la bord.
Iarăşi, v e n in d o corabie d in tr-o in su lă în
p o rtu l Lavrei, cei de pe corab ie s-au d u s la
s fâ n tu l a v â n d cu ei şi p e c in e v a c a re a v e a
d em on u l n esătu ră rii — căci m ân ca în fieca re
zi h ran a a cin ci b ărb aţi şi nu se să tu ra — şi
plecându-1 la picioarele sfântului, l-au im p lo ­
rat îm p reu n ă cu el să ia d e la el v in d eca re. Ş i
luând un p esm et l-a dat celui ce p ătim ea spu-
nându-i: „M ănân că atât, satură-te în n um ele
D om n u lu i n o stru Iisus H ristos, şi ai p a c e !”
52
 Şi de atunci acesta s-a eliberat de demonul
nesăturării şi n-a mâncat mai mult decât
lăţimea unui pesmeţ. De aceea, lăsând toate,
femeie şi copii, viaţă, corabie şi pe însoţito­
rii de drum, s-a făcut monah foarte încercat,
şezând aproape de sfântul, călăuzit de el spre
Dumnezeu şi înaintând în har.
Venind la sfântul un monah cu numele
Varlaam, supus unui bătrân, a fost luat în
râs de el din pricina cerbiciei şi neascultării
lui spunându-i: „Din pricina asta vei sfârşi sub
o prăpastie”, lucru care s-a şi făcut. A prezis
şi sfârşitul lui Atanasie Krokas spunându-i:
„O să sfârşeşti de mâna ismaeliţilor [turci­
lor].” Şi aşa s-a şi întâmplat.
21. Căci viteazul avea de la Duhul dumne­
zeiesc harul bogat al vederii înainte, cum am
spus mai sus, şi tâlcuia cele de departe ca
aproape şi cele neclare şi viitoare le spunea
dinainte şi le înştiinţa fiecăruia printr-o ghi­
citoare preaînţeleaptă. De aceea a şi înştiin­
ţat dinainte tuturor venirea la sfântul a îm­
păraţilor spunând: „împăraţii romanilor vor
veni la noi pentru o profeţie sau mai degra­
bă pentru un folos sufletesc.” Iar după ce a
trecut puţin timp, au venit la el împăraţii ro-
meilor [Ioan VI] Cantacuzino [1341—1354] şi
Ioan [V] Paleologul [1341—1391] care împă-
răţeau atunci. Şi ca un profet le-a vestit cele
viitoare care aveau să li se întâmple: dezbina­
53
 rea, scan dalurile, uciderile, răzb oaiele civile,
cursele, puterea, incursiun ile şi m altratările
păgân ilor [tu rcilor m usulm an i], şi iarăşi re­
ch em area cre d in c io şilo r şi v e s e lia v iito a re
care are să aibă lo c la vrem ea rân d u ită p rin
sem n e, cu m sp u n e D o m n u l \Lc 21, 28 ]. Şi
spun ân d acestea, s-a în tors spre în văţătu ră
spunându-le: „C h iar dacă su n teţi îm p ăraţi,
trebuie să p riviţi p u ru rea sp re îm p ă ră ţia cea
cerească, să ţin eţi legea Lui ca p e un scep tru
ceresc şi să faceţi voi m ai în tâi p oru n cile Lui
şi să-L im itaţi d u pă p utin ţă în toate, p recu m
stă scris: « în văţaţi-vă toţi cei ce ju d e c a ţi p ă ­
m ântul! S lu jiţi D om n ulu i cu frică şi v ă b u ­
cu raţi de E l cu cutrem ur! L uaţi în văţătu ră,
ca nu cu m va să Se m ânie D om n ul şi să p ie ­
riţi din calea cea dreaptă, cân d se v a ap rin d e
d e g ra b ă m â n ia L u i!» [Ps 2, 10 —12], ca aşa
să-i învăţaţi şi pe supuşii voştri credinţa, drep­
tatea, adevărul, iubirea, p acea şi sfin ţen ia,
dar şi să ţină fru m useţea şi stăpânirea Biseri­
cii soborniceşti şi să păstreze cinstea ei pentru
H ristos p otrivit celor orân d u ite şi d atorate
ei de la în cep u t. A veţi com p ătim ire faţă de
cei ce greşesc, fiţi în d elu n g -ră b d ă to ri fa ţă de
to ţi [1 Tes 5, 14], m ilu iţi-i pe săraci, cerce-
taţi-i pe cei n ep u tin cioşi, iu biţi-i pe m o n ah i
şi p rim iţi-i ca p e nişte soldaţi şi p rieten i ai
îm p ă ra tu lu i a to ate H ristos, şi satisfaceţi-le
cererile sp re treb uin ţă. V ed eţi să nu vă sp e ­

54
 riaţi [Mt 2 4 , 6] de lu cru rile în tristătoare care
vin , ci răb d aţi ca să aveţi cu n u n a îm p ă ră ţie i
de la H ristos D u m n ezeu l n o stru .” Şi trim i-
ţâ n d u -i în ap o i lu i C an tacu zin o i-a spus aşa:
„V ei fi egu m en în tr-o m ă n ă stire ”, iar P aleo-
lo g u lu i i-a zis: „S tăp ân eşte, lip situ le de p u ­
tere, şi n u te rătăci/în şela2^, căci stăp ân irea
ta v a fi lu n gă şi fă ră tihn ă, şi are m u ltă fu r ­
tu n ă în ea. B u cu raţi-vă şi d u ceţi-vă în p a ce!”
Iar d u p ă o vrem e i-a trim is lu i C an tacu zino
la O raş [C on stan tin opol] u n p esm et, o ceap ă
şi u n u sturoi, în ştiin ţându-1 din ain te sem n e­
le v ie ţu irii m on ahale; că ci d u p ă p uţin tim p,
fiin d tu n s fără voie de Ioan [Paleologul], s-a
fă cu t m o n ah [în d ecem b rie 1354]. Şi atun ci
lu â n d şi m ân cân d p esm etu l şi ad u cân d u -şi
a m in te d e p re z ic e re a sfâ n tu lu i, l-a a vu t în
m in u n are; la fel şi m ajestatea sa im perială
Io an P aleologu l [13 4 1—1391].
22. Iar preasfinţitul p atriarh Calist [1350—
13 6 3 ], d u c â n d u -se în S e rb ia îm p re u n ă cu
cleru l lu i p en tru u n irea şi p acea B isericii2 26,
5
v e n in d în M unte, a ceru t să va d ă pe sfân tu l
acesta. Şi v e n in d la chilia b ătrân u lu i cu cle ­

25 A lu z ie la c o n v e rtire a lu i Io a n V P aleo logu l la c a ­

to lic is m în cu rsu l v izite i sa le la R o m a în 1369.
26 P e n tr u a reu n i cu p a tria rh ia C o n sta n tin o p o lu lu i
m itr o p o lia S e rresu lu i a lip ită B isericii S erbiei d e ţaru l
Ş te fa n D u ş a n care o p r o cla m a s e u n ila te ra l p a tria rh ie
a u to ce fa lă .

55
 rul lui, b ătrân u l [M axim ] i-a ieşit în în tâm ­
p in are şi a fost b in ecu vân tat de el. Şi du pă
salu tare şi săru tare a zis aşa: „A cest b ătrân
şi-a p ierd u t b ătrân eţea. Du-te, u rgisitu le, în
ţara ta! D u-te, nefericitule, a casă!” Şi după
ce l-a trim is în a p o i, a cân tat: „F e ric iţi cei
fă ră p rih a n ă în ca le , care u m b lă în le g e a
D o m n u lu i” [Ps 118, 1]2? în ştiin ţân d u -le d i­
n ain te în gro p area lui, cum s-a şi în tâ m p la t
m ai apoi. C ăci v e n in d în Serbia, p a tria rh u l
îm p reu n ă cu cleru l a m u rit după p u ţin tim p
îm p reu n ă cu. aceştia fiin d prins în cu rsă cu
otravă, cu m au sp u s cei m ai m ulţi, şi a fo st
în g ro p a t în b ise rica din Serres. Şi aşa p rezi­
cerea sfân tului cu privire la îm păraţi şi p atri­
arh s-a făcu t v ă d ită în cele din u rm ă tu tu ror.
23. Iar M etodie, care era şi el b ă rb a t a sce­
tic, ven in d în tr-o zi să-l vadă pe cu vio su l, a
v ă z u t o lu m in ă d u m n ezeiască fu lg e râ n d de
ju r-îm p re ju r p este cuviosul; şi n -a în d ră zn it
să se ap rop ie p â n ă cân d nu i-a p o ru n cit cu ­
v io su l să se ap rop ie.
Şi venind la sfân tu l un alt m onah, p e n um e
A rsen ie, i s-a p ă ru t că ved e chilia lu i cu p rin ­
să de fo c, d ar fără să ardă. De a sem en ea şi
flăcările din ju ru l ram urilor copacilor se ară­
tau răcoritoare, lu cru foarte străin. 2 7

27 P s a lm r o stit în cad ru l slu jb ei o rto d o xe d e în m o r ­

m â n ta re.

56
 Şi, iarăşi, acelaşi A rsen ie, v e n in d şi în şti-
in ţâ n d u -i n ă v a la is m a e liţilo r [tu rcilo r], iar
sfâ n tu l în tin zân d u -şi m âin ile sp re cer, i s-a
p ă ru t că un foc ieşea din gu ra lui, se ridica,
îl în ce rcu ia şi-l răcorea pe sfân tul; lu cru pe
care vă zâ n d u - 1 , A rsen ie a aju n s să trem u re
în frico şa t şi a vestit tu tu ro r ve d e n ia pe care
a a v u t-o prin m inune.
24. S e sp u n ea d e c ă tre to ţi şi că p rim e a
p â in e cerească, ceea ce e u n lu cru extrao rd i­
nar. C ăci în tr-u n a din zile, p e tim p de iarnă,
ven in d infirm ierul Lavrei, pe n um e G rigorie,
îm p reu n ă cu un alt frate să-l viziteze p e sfân ­
tu l, n -a găsit în ju ru l ch iliei l u i vreo covată
d in p ricin ă că acolo căzu se m u ltă zăp ad ă, şi
fă câ n d ei o tăietu ră n ouă, au in tra t la sfân tu l
a v â n d cu ei o pâine u scată, v in şi alte lu cru ri
de m ân gâiere [trupească]. D ar cân d au v ă ­
z u t în c h ilia sfâ n tu lu i o p â in e c a ld ă fo a rte
cu ra tă care um plea ch ilia d e o b u n ă -m irea s-
m ă n o u ă şi m in un ată, ce rce tâ n d de ju r-îm -
p re ju r d acă s-ar arăta vreu n sem n de foc şi
n eg ăsin d , s-au în frico şat m im m ân d u -se de
p â in e a cea cerească. Şi căzân d la p icioarele
sfâ n tu lu i au cerut să p rim e a scă o p ărticică
d in p âin e; şi el în d u râ n d u -se a ru p t şi le-a
d a t ju m ă ta te din p â in e z ic â n d u -le : „L u a ţi,
m â n c a ţi. D ar nu sp u n e ţi a c e a sta c u iv a câ t
tim p lo cu ie sc în acest tru p .” L e-a dat în să şi
ap ă de b ă u t foarte dulce, cu m n e-au m ă rtu ­

57
 risit m ai apoi du pă ad orm irea sfân tu lu i ju -
rân du -se pe D um n ezeu. D ar el p refăcea şi
apa de m are în ap ă du lce şi b â n d el d ăd ea şi
altora, cum au d at m ărturie.
25. Iar egum enului m ănăstirii înainte-m er-
gătorului28, M icul Athos, a pregătit odată cele
d e .m â n care, ca m e rg â n d , să v o rb e a sc ă cu
sfântul. Şi în ain te d e a ven i la sfântul, a zis
din ch ilia lu i aşa: „A şteap tă-m ă, A rză to ru le
de colibe, să m ân căm !” Iar când s-a apropiat
de ch ilia sfân tu lu i, sfân tu l a striga t sfin ţitu ­
lui: „Vai, p ărin te, te aştep t!” L u cru pe care
auzindu-1 s-a m in u n at cu m sfân tu lu i n u i-a
ră m a s a sc u n s a c e s t lu c r u d e la o d is ta n ţă
atât de m are şi d eşi egu m en u l grăise în cet.
26. U n alt m o n a h d in K aryes, v e n in d la
sfâ n tu l, a c e ru t să i se v in d e c e m â n a c a re
su ferea rău d e reu m atism . Şi el i-a zis: „ în ­
cetează gân d u l la O raş [C on stan tin opol], că
n u te p o ţi v in d e ca acolo; în to arce-te şi ra b ­
dă, p en tru că ţi s-a d at u n gh im p e în tru p
p o trivit S fân tu lu i P avel [2 Co 12, 7], ca să nu
scap i de el şi să te m ân tu ieşti. A i şi argin ţi
p e care îm p arte-i să ra cilo r şi n u -i în grop a,
ca să nu fi o sân d it la sfâ rşit!”
V e n in d un m o n a h p e n um e M arcu şi altu l
îm p re u n ă cu el la sfân tu l, i-a zis aceluia: „A i

28 S fâ n tu l e g u m e n D io n isie , în te m e ie to ru l în 13 7 4
al m ă n ă stirii S fâ n tu l Io a n B o te ză to ru l c u n o s c u tă su b
n u m e le D ion isiu .

58
 d oisp rezece h yp erp eri. D u-te şi dă-i să ra c i­
lo r!” Iar M arcu i-a zis: „A m d o a r treizeci de
d u caţi.” Ş i sfân tu l i-a spus: „M in ţi, că ai şa i­
ze c i.” Şi am â n d o i au m ă rtu risit cum sfân tu l
ştiu se d in ain te.
U n o arecare m on ah D am ian, v e n in d de la
sfân tul, i-a zis: „ A w a , avem în m ăn ăstire un
m o n ah , p e cu ta re , m a i b u n d e c â t tin e .” Şi
răsp u n zân d u -i i-a zis: ,A c e s ta are şaizeci de
hyp erp eri, şi d u p ă p u ţin tim p v a m u ri.” L u ­
cru care s-a şi în tâm plat; căci m u rin d el peste
p u ţin tim p s-au gă sit la el cei şa izeci de h y ­
p erp eri şi toţi s-a u m in u n at de aceasta.
U n alt m on ah p e n um e C assian care stătea
ca la două m ile d istan ţă de sfân tu l, făcân d
p lăcin tă a zis: „H ai, A rză to ru le de colibe, să
m ân căm !” Iar el v e n in d în scu rt tim p a zis:
„M i-a i g r ă it şi am v e n it. P u n e p lă c in ta să
m âncăm . A i şi vin , adu - 1 !” Ş i ieşin d afară i-a
arătat vin u l ascuns. Şi m irând u-se m ult, C as­
sian a v e stit tu tu ro r p reştiin ţa sfân tu lu i.
A ltă dată, p e vrem e a cu lesu lu i viilor, fiin d
văzduh ul cu rat şi soarele scânteind, s-au dus
la sfân tu l d o i m on ah i. Şi d u p ă ce-a vo rb it cu
ei, lu ân d u n p esm et, le-a d a t zicând : „M er­
geţi rep ed e în m ăn ă stirea lu i D oro tei29, ca să
n u v ă p r im e jd u iţi d in p ric in a fu r tu n ii.” Şi
m irân d u -se cu m le-a spus că v a fi furtu n ă,

29 M ă n ă stir e a th o n ită azi d isp ă ru tă .

59
 d eşi tim p u l era foarte frum ps, ieşin d ei în a­
in te de a ajun ge la m ăn ăstirea lu i D orotei ca
la p atru m ile, s-a făcut o schim bare înfricoşă­
to a re cu v â n t cu m p lit şi m u lţim e de fulgere
şi tun ete şi grindină năprasnică cu m ultă apă,
în câ t stru g u rii au p ierit cu totul, căci viile
n e c u le se le -a a ră ta t ca fiin d cu lese şi le -a
fă c u t să d is p a ră cu to tu l. V ă z â n d acestea,
m o n ah ii au strigat: „D oam ne m iluieşte!”, şi
au v e stit cu m in u n are celor din m ăn ăstirea
lu i D o ro tei p rezicerea sfân tului.
A ltă d ată aceşti m on ahi vo rb eau cu sfâ n ­
tul, ia el le -a zis: „V in la m in e n işte în co rn o ­
raţi şi m ult se întristează.” Şi trecând un ceas,
au v e n it trei m iren i p u n ân d m etanie la p i­
cio arele sfân tu lu i şi, îm b răţişân d u -i gen u n ­
chii, cu m are în trista re s-au plân s de ocara
lor. Ş i răco rin d u -i p u ţin cu cuvintele sale,
sfân tu l i-a slo b o zit în pace.
Iar a w a H ariton, făcân d p uţin ă m âncare şi
venind la sfântul, după rugăciune au m âncat.
Şi îi sp u n e sfân tu l: „A d u şi stru g u rii”, fiin d ­
că H ariton îi ascu n sese. El în să i-a zis sfâ n ­
tu lu i: „N -a m s tr u g u r i.” D a r sfâ n tu l a zis:
„A veţi şi ad u ceţi-i, că m ai v in şi m ulţi alţii şi
v ă v e ţi să tu ra .” A tu n ci ad u cân d u -şi am inte,
H ariton a dat strugurii. Şi du pă puţin venind
altu l a ad u s u n coş de struguri. Iar H ariton
îm p re u n ă cu ceilalţi v ă zâ n d în d oita lu i v e ­
dere în ain te şi-a u ieşit din sin e de m irare.
60
 A ltă dată ven in d la el m ulţi m on ah i pentru
folos şi m ân cân d , lu ân d p a h a ru l a zis încet:
„S u n t u n c r o ito r d in Prosforis30 şi a d u c o
oală cu peşti, şi m -am m u iat p â n ă la m ijlo c.”
Ş i d u p ă p u ţin tim p v e n in d u n m ire a n d in
P rosforis cu o oală cu peşti, i-a pus m etan ie
sp un ân du -i: „S u n t un croitor d in P rosforis,
şi m -am m u iat p â n ă la m ijloc că zâ n d din co ­
rabie în m a re ”, ia r toţi cei ce s-a u în tâ m p la t
acolo s-au m irat m u lt de p reştiin ţa sfântului.
Şi, iarăşi, v e n in d în tr-o zi la sfâ n tu l ecle­
ziarh u l L avrei şi vo rb in d ei îm p reu n ă cu alţi
m u lţi m o n ah i, a zis sfântul: „Şi K an akis u n ­
de e? V rea să m ăn ân ce p e şti?” Ş i du pă p u ţin
tim p v e n in d K an akis, sfân tu l a zis: „S u n t un
croitor din L u p a d i31 şi ad u c p e şti/ ’ Şi iată că
în două clipe a so sit un croitor ad u cân d peşti
fripţi şi pun ân d m etanie la sfântul a zis: „Sim t
u n cro ito r d in L u p a d i.” Şi v ă z â n d aceasta cei
ce s-au în tâ m p la t acolo îm p reu n ă cu eclezi­
arh u l s-au m ira t m u lt cu m l-a cu n oscu t d e
d e p a rte p e K a n a k is şi a sp u s d in a in te şi
n u m ele cro ito ru lu i şi oraşu l lu i, L upadi, şi
p eştii lui.
27. V e n in d , ia ră şi, la s fâ n tu l u n c ă rtu ra r
în v ă ţa t d in M a r e le O raş [C o n s ta n tin o p o l],

30 L o c a lita te s itu a tă lâ n g ă H ierisso s în istm u l care

d e s p a r te A t h o s u l d e c o n tin e n t, ş i c a r e a p a r ţin e a c a
m e to c de m ă n ă s tir e a s â r b ă H ilan d a ri.
31 L o c a lita te d in T r a c ia .

61
 acesta de cum l-a vă zu t a sp u s că gân du rile
lu i su n t rele şi viclen e şi şi-a b ă tu t jo c de el
şi l-a m u strat zicând: „U n de ai cu n oscu t tu
osten elile sfin ţilor şi lu ptele lo r câte sunt, şi
iarăşi harul lui D um n ezeu cel dat lor? Şi
h u leşti faţă de ei spunând: sfin ţii s-au o ste­
nit puţin, dar cei care au scris vieţile lo r au
ad ău gat cele m ai m u lte din b urtă. Şi so co ­
teşti că harul m in u n ilo r e o m in ciu n ă. în c e ­
tează o astfel de gân dire, care e de la cel rău,
ca să nu te aju n gă fu rtu n a m ân iei lu i D u m ­
nezeu. Căci sfin ţii în ch in â n d u -se cu totu l ei
în şişi lu i D um n ezeu, în toate cele gân d ite şi
făcu te de ei în viaţa lo r s-au sâ rgu it pen tru
D um n ezeu şi p en tru a b in ep lăcea lu i D um ­
nezeu. D eci cine, spun e-m i, p o a te aştern e în
scris toată via ţa sfin ţilor cu m a fo st a fiecă ­
ruia în ch ip d e sfă şu ra t? E i s c h iţe a z ă d o a r
câteva sem n e p u ţin e din cele n esfârşite spre
m ărtu rie sfin ţilor. A şijd erea so co teşte că h a ­
rul e b o gat în tru sfin ţi p rin D u h u l Sfânt; nu
e cât ved em , ci bogat, n eîn ţeles şi n ecu prin s,
în tre câ n d toată m in tea şi g â n d irea o am en i­
lor. D e vrei să fii în ţelep t ad evărat, scu ip ă
jo s cu vin tele n eb u n e ale elin ilo r [păgânilor]
şi o p reşte-te [fa-ţi răgaz], p o trivit lu i D avid,
ca să cu n oşti p e D um n ezeu [cf. Ps 4 5 ,1 1 ] , ca
p rin cu n oştin ţă şi stăruin ţă d u h ovn icească
să te faci in tim ul lui D u m n ezeu p o trivit d o­
rin ţei şi p u tin ţei tale. Şi atu n ci v e i cu n oaşte
62
 harul D uhului şi m inunile dum nezeieşti neîn­
ţelese ale lui D um n ezeu. Şi te vei osân d i pe
tin e în su ţi în ţeleg â n d cât în tu n eric e în tine;
căci fără scânteierile lu m in ii nu p oate fi vădit
în tu n ericu l. V in o, aşadar, în lu m in a isih iei şi
a rugăciu n ii, şi m ai în tâi în tu n ericu l tău va
fu g i d e p a rte, ia r a tu n ci v e i v e d e a h a ru l şi
p u terea sfin ţilor, şi vei dori să le d o b ân d eşti
şi tu .” A u zin d acestea, cărtu raru l a în cep u t
să trem u re în fricoşat, p en tru că fă cu se a ră ­
ta te ş i m u stra se g â n d u rile lu i a scu n se ; şi
m u lt folosin d u -se şi-a în d rep ta t gâ n d u l de
h u lă , ia r p rin în ţe le p c iu n e a în ţe le p tu lu i şi
fericitu lu i său dascăl a în d rep ta t ap oi şi pe
alţi lip siţi de m in te ca el.
28. N u v o i ascu n d e în să n ici eu ceea ce
am v ă z u t la sfâ n tu l lu â n d d re p t m a rto r p e
D um n ezeu . Căci făcân d u -m ă şi eu un o b iş­
n u it al vorb irii cu el, ven in d în tr-o zi îm p re ­
u n ă cu un altul de la m ăn ăstirea V atop ed i,
n u l-am găsit p e sfân tu l în ch ilia lui. Şi ui-
tân d u -m ă de ju r-îm p re ju ru l ch iliei, nu l-am
găsit, şi în tristân du -m ă cu du hu l cău tam să-l
v ă d p e cel dorit. Şi m ergân d p u ţin în u rm ă
m -am u itat sp re calea care d u ce sp re ch ilia
d o m n u lu i Isaia şi cu aten ţie am reu şit să-l
v ă d p e cel dorit. Şi iată l-am vă zu t la izvoru l
tu rm e i care făcea să cu rgă ap ă acolo, ca la
d o u ă m ile d istan ţă de unde stă tea m şi p ri­
veam ; iar lo cu l afla t la m ijlo c era cu an evo ie

63
 de călcat şi stân cos, iar drum u l nu era drept,,
ci cotit şi pieptiş. Şi, m artor m i-e D u m n e­
zeu, l-am v ă zu t pe sfântul lu at pe sus, zb u ­
rân d ca u n v u ltu r în a rip a t p e ste p ă d u ri şi
p este stân cile cele foarte m ari şi ven in d spre
m ine. Şi cum l-am vă zu t aşa, am în ce p u t să
trem u r cu totu l şi m i-am ieşit din m in e de
m in un are şi am strigat: „M are eşti, D oam ­
n e.” Şi puţin m ai în urm ă, fiin d eu strân s în
m in e în su m i de frică, sfân tu l a v e n it la lo cu l
u n d e stă te a m câ n tâ n d lu c ru ri p e ca re nu
le-am în ţeles din p ricin a m in un ii. Ş i căzân d
la p icioarele lui, sfân tu l m ă în treb a în con ti­
nuu: „D e cât tim p eşti în locul acesta?” D upă
care lu ân d u -m ă d e m ân ă m -a dus în ch ilie şi
în văţându-m ă şi povăţuin du-m ă m ulte, m i-a
zis: „V ezi să n u sp u i cuiva ce ai vă zu t p ân ă
su n t în trup. T u în să vei fi egu m en şi m itro ­
p o lit al M orahrideis2 şi vei p ătim i m u lte im i­
tân d pe H ristos C are a fo st în tin s pe lem n ,
d ar El îţi va fi aju tor în în cercări şi cu n u n ă
în slava Lui. B u cu ră-te cân d vei fi în în ce r­
cări, că ele v o r d even i m ărtu ria lu p tei ta le .”
L u c ru ri care s-a u şi să v â rşit cu m a p re zis
sfântul. 3

32 S ă fie ace sta n u m e le lo ca lită ţii în care şi-a fix a t

reşed in ţa T e o fa n c â n d a aju n s m itro p o lit al P e r ith o -
rio n u lu i?

64
 29- V en in d iarăşi alţi m o n ah i de la m ăn ăs­
tirea lu i A lip ie , s fâ n tu l le -a zis: „A stă z i în
ceasul acesta toţi în m ănăstirea voastră cântă:
«Fericiţi cei fără p rih an ă [Ps 118]»; cântaţi
şi v o i!” Şi stân d îm p reu n ă cu ei am îm p lin it
cele trei stări ale p salm u lu i. Ia r m o n ah ii în ­
sem n ând ceasul şi în torcân du -se în m ăn ăsti­
rea lu i Alipie33 au g ă sit că în acel ceas câ n ta ­
seră la căp ătâiu l d om n u lu i Iosif, cărtu rarul,
m on ah în văţat şi virtuos care adorm ise. Şi nu
voi trece sub tăcere n ici ceea ce am văzu t.
V e n in d un m o n a h p e n u m e Iaco b , l-a ru ­
gat p e sfân tu l să-i facă o scriso a re d e cerere
p en tru răscu m părarea din rob ie a propriului
să u frate. Ia r el, p riv in d la a c e s ta p u ţin cu
băgare de seam ă, i-a spus cu asprim e: „Du-te,
sco ate cei şaizeci de h yp erp eri din zid u l tu r­
n u lu i şi d ă-i sp re răscu m p ărarea ta, şi nu fi
la co m şi m in c in o s, ca să n u a ju n g i ro b ia­
ră şi.” A u zin d aceasta, a m ă rtu risit şi a ceru t
iertare p en tru în d răzn eală.
A v e n it iarăşi la sfân tu l u n m irean p lân ­
gân d şi i-a zis: „A ju tă-m ă, sfin te al lu i D u m ­
n ezeu, ca u n p re o t m -a a fu risit şi a m u rit şi
nu ştiu ce să fa c eu, tică lo su l.” A u zin d a ce s­
tea sfân tu l, m işca t de m ilă în ă u n tru l său, i-a
zis: „D u-te la sfân tu l m itropolit al V eriei, kyr 3

33 M ă n ă s tir e a th o n ită azi d isp ă ru tă , s itu a tă m a i sus

d e C u tlu m u ş.

65
 i
Dionisie34, care a v e a stă p â n ire p este acest,
preot, să te ierte du pă lege.” C eea ce s-a şi
făcu t şi el a p rim it iertarea de la acela.
în ceasu l acela era la sfân tu l şi un alt m o ­
n ah căruia sfân tu l i-a zis: „D u-te şi tu la p ă ­
rintele Ioan ca să te ierte în ain te de a m uri,
fiin d c ă te are a fu r is it de câ n d i-a i d a t cu
ocară o p alm ă.” Şi m irându-se m on ahu l cum
i-a sp u s ta in a lu i a scu n să , s-a d u s şi el la
Veria, fiind bolnav, îm p reun ă cu m ai în ain te-
zisu l m irean şi a p rim it iertarea. Şi v e n in d la
el un m irean tânăr, sfân tu l i-a zis: „Ioan e, te
v e i face m on ah, p reo t şi egu m en .” C eea ce
s-a şi în tâm p lat.
30. A rh ie reu l T rainupolisuluiss, v e n in d şi
el la sfântul îm p reu n ă cu ucenicul său, a luat
la m ijlocu l d ru m u lu i m an tia u cen icu lu i iar
u cen icu l pe cea a arhiereului, vrân d să-l p un ă
la în cercare pe sfân tul. Şi v e n in d m ai în tâ i
a rh ie re u l ca u n u c e n ic i-a sp u s sfâ n tu lu i:
„V ine arhiereul la tin e să te vadă şi să-ţi p u n ă
m etan ie. Eu su n t u cen icu l aceluia. B in ecu -
vâ n te a ză -m ă !” D ar sfân tu l m i-a zis: „T u eşti
arh iereu l, tu să m ă b in ecu vâ n tezi pe m in e !”
Ş i a rh ie re u l i-a zis ia ră şi: „Ţ i-a m sp u s că 3 5
4

34 S e m n a ta r al T o m o s u lu i sin o d u lu i p a la m it d e la
C o n sta n tin o p o l din m a i—iu lie 1351.
35 M e tro p o la p ro v in cie i R o d o p i d in T ra cia . A r h ie ­
reu l d e care e v o r b a a ici p a re a fi G h e rm a n , s e m n a ta r
al T o m o su lu i sin o d a l d in 13 5 1.

66
 arhiereul stă afară; e cel îm b ră ca t în sem nele
arh ieriei. Şi dacă p o ru n ceşti vrea să in tre.”
A tu n ci sfân tu l i-a zis: „Tu eşti arhiereul, tu
să m ă b in ecu vân tezi p e m in e. Şi să n u-m i
sp u i n im ic de vicleşu gu rile tale, căci eram
acolo d easu p ra gropii cân d aţi făcu t vicleşu ­
g u l.” Şi spun ân d el aceasta, arhiereul p un ân d
m e ta n ie l-a b in e c u v â n ta t şi îm b r ă ţiş a t p e
sfân tu l şi-l avea în m are m in un are.
31. C u v io su l şi de D u m n e ze u p u rtă to ru l
N ifo n s p u n e a în să şi a ce a sta : că d e a su p ra
colibei lu i era o m ică p eşteră, şi d u m in ica a
in trat în p eşteră şi a adorm it. Ş i scu lân d u -se
a şezu t şi a vă zu t o fem eie îm b ră ca tă în faţa
p eşterii. C u n oscân d deci n ăsco cirea atotrău -
lui dem on , făcân d de trei ori sem n u l crucii,
s-a făcu t n evăzută. Şi după p u ţin e zile a zis
m a re le [M axim ]: „U n m o n a h , pe ca re n u
l-am v ă zu t vreod ată, a ven it lu n i şi a şezu t în
faţa p eşterii. E ra u scat de m u ltă asceză. Iar
m arţi d im in eaţă a v e n it la m in e şi am v o r ­
b it. Şi n eavân d pâine să m â n că m am ân d oi
sau altceva de m âncare, a ie şit şi a şezu t su s
p ân ă jo i dim ineaţă. Şi iarăşi a ven it şi am
vorbit, şi iarăşi a u rcat şi a şezu t p ân ă sâ m ­
b ă tă d im in eaţă. A tu n ci am ie şit şi eu p en tru
o m ân gâiere tru p ească, şi de atu n ci nu l-am
m ai v ă z u t.”
P etrecân d deci paisprezece ani în m ai sus-
zisa c h ilie a p ro a p e d e P a n a g h ia , a ie şit de
67
 acolo şi a v e n it ap roap e, cât se au zeau o rga­
nele d u h ovn iceşti [clopotele] ale sfin tei La>
vre, şi în cro p in d u -şi o colibă m ică şedea în
ea, în care a şi m u rit.
M ai sun t şi m u lte altele, ve d e ri în ain te şi
faceri de m in u n i adevărate, sp u se şi făcute
de evlavio su l p ărin te, pe care le-a m au zit şi
eu şi precum m i-au arătat şi alţi părinţi: G ri-
go rie de la P iatra lu i Sim on izvo râto ru l de
m ir, M atei m o n ah u l şi alt M atei iero m on ah
şi alţii. D ar cin e v a p ovesti h arism ele ved erii
sale înainte care s-au înm ulţit ca nisipul m ării
în to t p ăm ân tu l d e sub soare lo cu it de cre ­
d in cioşi? C ăci d acă am v o i să le scriem pe
toate, lu cru cu n ep utin ţă, ne v a lip si tim p u l
p en tru a le p ovesti. Ci lu ân d d rep t m ărtu rie
din pricina lu n gim ii cuvântului, am scris aici
un sin gu r p u m n din n oian u l m in u n ilo r ca să
ve d e m noi cred in cio şii cu m şi acu m Se slă­
veşte D u m n ezeu în cei care-L slă ve sc pe El.

învăţăturile lui Maxim pentru mireni

32. De aceea să în se m n ă m în p arte şi în ­
v ă ţă tu ra lu i cu ca re-i lu m in a în D u h u l în vă-
ţâ n d u -i pe toţi şi aşa vom a lerga sp re în g ro ­
p area lu i şi v o m în ch e ia cu vâ n tu l d esp re el.
în co rd a ţi-v ă d eci m in tea, au zu l şi gân d irea
p e n tru câte îi c ă lă u z e a a c e sta p e to ţi sp re
lu m in area cere a scă şi-i u rca sp re cu n o a şte­
re a n e ră tă c ită a D u h u lu i. C ă ci îi în d e m n a
68
 zicând: „O rice om trebuie să p ăstreze ch ip u l
lu i D u m n e ze u d in el [jFc l, 26] n e a tin s d e
sm intelile celui ce se războieşte cu n oi şi care
sunt: tru fia şi în ălţarea, m ân d ria şi p ă rerea
de sine, rătăcirea şi viclenia, n eom en ia şi lip ­
sa de D um nezeu, destrăbălarea şi necucerni-
cia, u ra şi lip sa de team ă, m in ciu n a şi b la s ­
fem ia, şi legătu ra tutu ror relelor, puterea cea
p o trivn ică care lu ân d în cep u t d e la căd erea
întâiului A d am încearcă să intre în firea n oas­
tră şi să o m ânjească, şi du ce în fiecare zi
ră zb o i c u to ţi ca să fa că n e fo lo s ito r în to ţi
c h ip u l lu i D u m n ezeu , lu c ru l e x tra o rd in a r.
D rep t p en tru care ven in d H ristos şi rep lă-
m ă d in d u -1 p rin du m n ezeiescu l B otez a d a t
legea m ân tu ito a re de a ne ab ţin e de la to a te
lu crurile rele ale diavolului şi a face lu crurile
m ân tu itoare pe care ni le-a poruncit: iubirea,
credinţa şi dorul de D um nezeu, sfinţirea tru ­
p ulu i, iu b irea n efăţarn ică faţă de ap roap ele,
sm e ren ia şi adevărul, p acea, în d elu n g ă -ră b -
d a re a şi b u n ă ta te a , co m p ă tim ire a şi m ila ,
d isp reţu irea tu tu ro r celor d eşarte şi rele şi
tă g ă d u ir e a p a tim ilo r s tric ă to a re de s u fle t,
exerciţiul dreptăţii, frica de D um nezeu şi răb­
d area n eca zu rilo r care vin p en tru îm p ă ră ţia
cerurilor. N oi toţi, aşadar, trebuie să ne adu­
cem a m in te p u ru rea de făgăd u in ţele p e care
le-am fă cu t la sfân tu l B otez şi în Cine n e-am
b o te za t şi cred em , şi să tră im ca n işte fii ai
69
 lui D um nezeu urm ân d atotţiitorului H ristos,
scu ip ân d pe cel rău şi p este toate faptele lu i
şi to a tă p o m p a lu i, ca v e n in d D o m n u l să
lo cu iască şi să u m ble în n oi şi îm p reu n ă cu
chipu l Lui să ne facă d u m n ezei p rin p a rtici­
pare. Priviţi spre îm p ă ră ţia ceru rilor, p riviţi
la b u n ătăţile cele veşn ice rezervate n ou ă în
ceruri, sârgu iţi-vă să lu aţi îm p ă ră ţia ce ru ri­
lo r ca to ţi sfinţii, ca să v ă v e se liţi v e şn ic îm ­
p reu n ă cu ei. Ce folos v e ţi a ve a p en tru cele
deşarte şi rele care p ier în a in te de sfâ rşit şi
vă fa c să p ieriţi şi v ă p ed ep sesc? P riviţi, o a ­
m eni, sp re m orm in tele o am en ilo r. în ţe le g e ţi
deşertăciunea lum ii, n estatorn icia b o găţiei şi
a slavei şi n ep u tin ţa de a le m o şten i. U n d e e
în m orm in te slava, n obleţea sau b ogăţia? N u
sunt decât oase goale şi acestea vărsa te în tr-o
ţărân ă u rât m irositoare. A d u c e ţi-v ă a m in te,
rogu- vă, de p ed ep sele v e şn ice în ca re v o r fi
p ăcăto şii şi vo r fi p ed ep siţi fieca re d u p ă p ă ­
catul lui, cum s-a scris m ai su s. A d u c e ţi-v ă
am in te de Ju d ecăto ru l C are v in e şi D u m n e ­
ze u l n o stru C are v a ve n i şă ju d e c e p e to ţi
m u ritorii, C are v a da fie c ă ru ia d u p ă fa p ta
lui [Mt 16, 27]. P lân geţi şi je liţi în a in te d e
p lân gerea acelei osân d e, v ă rsa ţi la c rim i în a ­
in tea acelei vărsă ri de la crim i n e m â n g â ia te .
S ârgu iţi-vă p ân ă ce aveţi v re m e ca n u c u m v a
sfârşitul să vă găsească în fărădelegi şi să m e r­
gem în gheen a focului veşn ic. G răb iţi-vă, p ă ­
70
 cătoşii, să lu aţi în p o căin ţă iertare în ain tea
sfâ rşitu lu i vostru , ca să d ob ân d iţi m ila şi iu­
b irea de oam eni a lui D um nezeu, cum vă d o ­
resc, şi îm p ărăţia cerurilor. Am in. Fie aceasta
p rin so liile M aicii lu i D u m n e ze u .”

învăţăturile lui Maxim

pentru monahi şi isihaşti
33. A ce ste a le grăia, în văţân d u -i, m iren i­
lor, ia r m o n a h ilo r le grăia lu p tele răbdării şi
ascezei, ale ascu ltă rii şi isih iei şi harism ele
cereşti spun ân d: „S ârgu iţi-vă, alergaţi spre
cele cereşti, so ld a ţi ai lu i H ristos. A ru n caţi
îm p o triv a vră jm a şu lu i p ro iectilele credinţei,
cu m l-a ţi şi b iru it, şi c a re su n t: p o stu rile ,
p rivegh erile, ru găciu n ile, lacrim ile, p ocăin ţa
şi sm eren ia, m ă rtu risirea gân du rilor, stă ru ­
in ţa în în cercări, ascu ltarea, su p u n erea şi
ră b d a re a în to a te , ca o a ltă sa re cerea scă .
V e se liţi-v ă voi, m on ah ilor, care faceţi asceza
fecio riei, că p la ta vo a stră m u ltă e în ceru ri
[Le 6, 2 3 ].” D e aceea câ n d vo rb ea cu m o n a­
h ii se b u cu ra veselin d u -se şi sălta cu duhul.
Ia r isih a ştilo r le tâ lcu ia sem n ele ru găciu n ii
in im ii şi ale co n tem p lă rii m in ţii şi-i lu m in a
zicân d : „C ân d în lin işte n eagitată şi stare
p a şn ică m in tea se sm u lg e de lu cru ri şi de
gân duri şi ajunge singură în aducerea-am inte
d e H ristos şi îm p re u n ă cu in im a litu rghiseş-
te n e c o n te n it în ea ru g ă c iu n e a , a tu n ci cu

71
 sm e re n ie tre b u ie să ţin ă ca to ia g r u g ă c iu ­
nea, ca să nu fie fu rată de p ărere de sine. Iar
cân d m in tea are în m od statorn ic în in im ă
rugăciunea îm p reun ă cu aducerea-am in te de
Iisus, m ai în tâi se lu m in ează cu m in tea şi se
străp u n ge la in im ă, du pă care e scân teiată
în duhul de lum in a im aterială d u m n ezeiască
sp re în ţelesu ri du m n ezeieşti m ai p resu s de
fire şi u rcă sp re con tem p lări m ai stră lu ci­
toare avân d pe H ristos atât în ă u n tru în tro -
n izat în inim ă, cât şi în sem n at şi m o d ela t în
afară p rin sm eren ie, iubire şi p acea u n ită cu
lacrim i. Iar d acă d in p ricin a p ărerii d e sin e
are repede rugăciunea, m ai întâi n en orocitul
se în tu n ecă la m in te, du pă care se în v â rto ­
şează la in im ă şi ajun ge u n du h în a rip a t de
în şelăciu n e şi se m ân ie, se în fu rie şi e n eb u n
după slavă cu u n och i în cru n ta t şi fă ră la ­
crim ă, are gân d u ri în tu n ecate şi rele şi fap te
nepotrivite.” Acestea învăţându-i striga isihaş-
tilor: „V edeţi, lu aţi seam a la vo i în şivă , ca nu
cum va să aduceţi un lup în loc de oaie. Cui i se
pare că stă să v a d ă să nu cadă [r Co i o , 12 ].”

Adoarme în Domnul şi e plâns

de tot Sfântul Munte
34. Şi spunând acestea, venind în tr-u na din
zile la el un m o n ah N icodim , i-a zis: „F rate
N ico d im e , v o i m u ri în c u râ n d .” Şi i-a fă c u t
arătată ziua ad o rm irii lui şi cei care se v o r
72
 în tâm p la să fie la în gro p a rea lu i şi le-a sp us
d in ain te n um ele lor. Şi aşa a ad o rm it sfân tu l
M axim A rzăto ru l de colibe, în ziua a treisp re­
ze ce a a lu n ii ia n u a r ie 36, a v â n d n o u ă ze ci şi
cin ci de ani, şi a fost în g ro p a t în m orm ân tu l
pe care şi-l săp ase în p iatră lân gă chilia lui,
în gropân du -1 n um ai cei p e care-i sp use d i­
n ain te sfân tu l. Căci n-a v ru t ca adorm irea
lu i să se facă eu surle şi trâ m b iţe şi m u lţim e
de p o p o r, de a ce e a s-a fă c u t a şa d u p ă p o ­
ru n ca lui, dân d d rep t lege celo r ce au în g ro ­
p at sfân tu l lui trup să nu se facă vreod ată o
m u tare a lu i în alt loc p en tru slavă, nici să se
ia vreodată vreo părticică din sfântul său trup,
ci să răm ân ă n eatin s în n esla v ă în locu l în
care s-a n evo it ca isihast.
Iar când m utarea sfântului s-a făcut cunos­
cu tă tutu ror, M area L avră a so co tit aceasta
ca o a d o u a răm ân ere o rfa n ă d u p ă m u tarea
S fân tu lu i A ta n a sie şi, ad u câ n d u -se în Lavră
cu p lâ n s şi lacrim i m ulte, au îm p lin it cân tă­
rile a d o r m ir ii lu i cu m u lte fă c lii şi tă m â ie
m u ltă. V râ n d să m u te în să sfân tu l său tru p
în m in u n a ta L a v ră şi să -l în g r o a p e cu c in ­
stea cu ven ită sfin ţilor, n -au în d ră zn it să facă
aceasta din pricina legii pe care o lăsase acesta
ca sfân tu l său tru p să răm ân ă nestrăm utat în

s6 A n u l n u se c u n o a şte e xa ct, d a r el se situ ea ză u n ­

d e va în in te r v a lu l 1 3 6 5 —13 7 5 .

73
 chilia lui, cum sp usese sfântul. A şa cei din
Lavră.
Ia r toţi cei din afara ei, cei ce şedeau în
A th o s de ju r-îm p reju r, isih aşti şi asceţi, m o ­
nahi şi căsătoriţi, tin eri şi b ătrân i, m ai în tâi
au plân s şi ei m u lt fap tu l că au răm as orfani,
căci îl aveau în m ijlocu l lo r ca p e un părin te
şi lu m in ăto r su p rastrălu cito r şi ca un în v ă ­
ţăto r ad evărat al isih iei şi al vieţu irii sin gu ­
ratice; d u p ă care au fă cu t şi fa c în fiecare an
cele de p om en ire ale în grop ării şi înm orm ân­
tării lui, şi vin la m orm ântul lu i plini de dorul
pe care -1 aveau to ţi faţă de sfân tu l M axim .
Iar venerabilele m ănăstiri im periale de jur-
îm p reju ru l S fân tu lu i M unte, aflân d de ad o r­
m irea lui, nu p o t p o vesti în tristarea p e care
au avu t-o m o n ah ii şi ven era b ilii b ătrân i din
ele care p lân geau şi ei cu la crim i lipsa sfâ n ­
tu lu i şi ziceau: „V ai ce am p ă ţit fiin d p ă gu ­
b iţi de vo rb ire a cu sfân tu l p ărin te, dascălul,
lum inătorul, călău za nerătăcită, înainte ştiu ­
torul şi în ain te vorbitoru l şi ajutătorul nostru
al tu tu ro r celor în n ecazu ri? C in e altul ne va
fi o călău ză b u n ă şi m ân gâietoare ca acest
sfân t?”
Slăvirea lui Maxim
Şi aceştia au să vâ rşit şi îm p lin esc p u ru rea
p o m e n ire a lu i, şi p o v e s tin d v e s te s c tu tu ro r
isprăvile şi h arism ele d u m n ezeieşti ale sfân ­

74
 tu lu i. Şi aşa îl slă vesc pe sfân tu l în S fân tu l
M u n te şi-l la u d ă ca sfânt.
Ia r sus în ceru ri T reim ea, T ată, F iu şi D uh
S fân t, p rim in d p re a c u r a tu l şi s fin ţitu l să u
d u h , l-a r â n d u it în c o rtu rile s fin ţilo r şi l-a
slă v it ca p e un fo arte m are slu jito r al D um -
n e z e irii ei în T re i S o ri u n a şi n e îm p ă rţită .
D in A ceştia T rei lu m in ează o lu m in ă cu n e ­
p u tin ţă de în d u rat, de îm p ărţit şi de grăit,
în tru care su n t lu m in a te cetele tu tu ro r d u m ­
n ezeieştilo r p u teri fără de tru p şi to ată a d u ­
n area sfin ţilor. C ăci trăin d p rin tr-o lu m in ă
sfântă, p recu m sp u n e [Scriptura]: „O lu m in ă
e cu cei drepţi p u ru rea ” [Pr 13, 9], a ajuns de
aici p rin tr-o lu m in ă sfân tă la L u m in a n eîn ­
serată a D u m n ezeirii şi stă în a in tea lui H ris-
tos, p e C are L-a d o rit din tin ereţe, ca a m b a ­
sad o r p en tru noi şi se veseleşte îm p re u n ă cu
sfintele şi d u m n ezeieştile puteri fără de trup.

De ce nu s-au făcu t minuni la adormirea lui

Ş i n u e n ici o m ira re dacă la a d o rm irea lui
nu s-au fă cu t m in u n i. F iin dcă sfân tu l a iu b it
to a tă viaţa lu i lip sa de slavă, sărăcia şi sim ­
p litatea, de aceea a şi fost depus în ch ilia lu i
în tr-u n lo c lin iştit, ia r nu în m area şi m in u ­
n ata Lavră. C ăci d a că ar fi dorit ca şi d u p ă
a d o rm ire a lu i să să v â rş e a s c ă m in u n i la fel
ca şi în tim p u l v ie ţii lui, ar fi săvârşit cu b o ­

75
 găţie, ca unu l care are p ururea h ar bogat.
Dar, cum sp un e M ântuitorul: „N u vă b u c u ­
raţi că vi se su p u n dem onii, ci b u cu raţi-vă
că num ele vo a stre sunt scrise în ce ru ri” [Lc
io , 20]. D ar din pricina isihiei n ici nu e n e­
voie de m in u n i în pustie, căci dacă s-ar face
m in un i în M unte, atunci ar ven i în el lum ea,
şi isihia M u n telu i s-ar zădărn ici şi în lo c de
folos s-ar face vătăm are p en tru isihaşti. D ar
ca să n u sc a n d a lize ze în a ce a sta p e cei m ai
m u lţi, d e a c e e a a în cetat, cred , p e m o m e n t
lu crarea m in un ilor.

Alte două vindecări

35. T o tu ş i u n m on ah pe n u m e D io n isie
K on tostefan os care suferea rău de m u lte zile
de du reri d e cap, venind la m orm ân tu l lui,
s-a ap ro p iat de m orm ântul sfân tu lu i cu cre­
dinţă şi m ulţim e de lacrim i şi, adorm ind p u ­
ţin, când s-a trezit s-a făcut sănătos şi a m u l­
ţu m it m u lt sfântului; şi luând p u ţin ă ţărân ă
din p ăm ân tu l din faţa m orm ântu lu i sfâ n tu ­
lui, acesta s-a arătat ca un m ir m in u n at u m ­
p lân d de b u n ă-m ireasm ă n esătu ra tă sim ţu ­
rile c e lo r ce cu n o sc ţărân a şi d a u m ă rtu rie
de m inune.
Eu în su m i, care sunt din sfân ta m ăn ăstire
V atopedi, şi care l-am văzut pe sfân t zbu rân d
pe d easu p ra păm ântului, p en tru că b oleam

76
 m u lt şi m ă ap rop iam de m oarte d ân d u -m i
u ltim a su fla re , l-a m ch e m a t p e sfâ n t cu la ­
crim i. Şi arătân d u -m i-se ca în vis, m -a re ­
sta b ilit şi am trăit, şi am m u lţu m it astfel lu i
D u m n ezeu şi sfâ n tu lu i şi am slăvit m in un ea
în vierii.
Mireasma trupului său
Iar un alt ierom onah, pe num e Nifon, sfânt,
is ih a st, îm p re u n ă cu un a lt ascets?, au v ru t
să în cerce m orm ân tu l sfân tu lu i, şi trecân d
cu zel d u m n ezeiesc peste regula sfântului, au
ven it cu în drăzn eală la m orm ân tu l sfântului;
şi lu ân d sap e cu săp at au m u ltă osten eală în
p a rtea d reap tă a m o rm ân tu lu i şi au lu a t o
m ică p ărticică d in tru p u l sfân t, ia r din m o r­
m ân tu l sfân tu lu i a ieşit o atât de m are b u n ă-
m ireasm ă încât n-au putut să-i suporte covâr­
şirea olfactivă. Iar sfân tu l tru p era ca şi cum
izv o ra m ir. Şi, şterg â n d cu un b u rete p ă rtici­
ca p e care o lu aseră, l-au în m u ia t în ap ă şi
şi-au stro p it cu ea sim ţu rile şi feţele cu cre ­
d in ţă. D u p ă care au p us la lo c iarăşi p ă rtici­
ca în sfân tu l tru p, ca să fie in tact, cu m i-a
în v ă ţa t sfân tu l. Ş i lu â n d iarăşi ţărân ă au asi­
g u ra t m o rm ân tu l ca m ai în ain te, m u lţu m in d
şi slăvin d p e D um n ezeu C are-i slăveşte astfel
p e sfin ţii Lui. Şi, veselin d u -se m ult, ven ea u

37 N u m it G h e r a ş im , d u p ă b io g ra fu l N ifo n (§ 13).

77
 în fiecare zi la m orm ântul sfântului şi se des-r
fatau de bună-m ireasm ă. A sem en ea şi toţi
cei ce şedeau în apropiere.
D e aceea şi noi, au zin d m in un ile şi viaţa
cuviosului şi de D um nezeu purtătorului n os­
tru M axim A rzătoru l de colibe, să le p rim im
cu credinţă şi să m u lţum im şi să slă vim pe
D um nezeu Cel în T reim e C are-i slăveşte ast­
fe l pe sfin ţii Lui. C ă ru ia I se c u v in e sla vă ,
cin ste şi în chinăciune, T atălui, F iu lu i şi D u ­
h u lu i Sfânt acu m şi p u ru rea şi în v e cii v e c i­
lor. Am in.

78
 Viaţa şi conduita
cuviosului Părintelui nostru
Maxim Athonitul zis şi Arzătorul
de colibe [Kavsokalivitul]
scrisă de cuviosul părintele
nostru Nifon ieromonahul1

1. P en tru că zice p ro ro cu l [D avid] de la

D u h u l S fân t: „Să nu taci n ici să nu T e îm ­
b lân zeşti, D u m n ezeu l n ostru [P s 82, 2 ]”, Tu
Cel în c h in a t în T reim e S fân tă, Cel slăvit de
h e ru v im i ş i lă u d a t d e se ra fim i, p e n tru că
în g e ru l i-a zis lu i T obit: „S lă vit este a vesti
lu cru rile lu i D u m n ezeu ” [Tob 12, 11], iar D a­
vid p ro ro cu l şi părintele lu i D um n ezeu spune
iarăşi: „N -a m ascu n s în in im a m ea adevărul
T ău şi a m sp u s m ân tu irea Ta; n -am ascu n s
m ila T a şi ad evă ru l T ău de a d u n a re m u ltă ”
[Ps 39 , 11], de aceea nu este fru m o s să p re­
dăm tă ce rii tain ele atât de m a ri şi de m in u ­
nate fă cu te de aleşii lu i D u m n ezeu şi robii

1 T r a d u c e r e d u p ă te x tu l d in m s. L a v ra © 5 8 (sec.
X V I —X V II), f. 32V—6 6 v editat d e F. H a l k in , „D eu x V ies
de S. M a x im e le K a u so k a ly b e e rm ite au M o n t A th o s
(XTVe s.) [B H G 1 3 7 1 ]”, Analecta Bollandiana 5 4 (1936),
p. 4 2 —6 5. A u to r u l a ce ste i „ v ie ţi” a n o n im e ar p u te a fi
Ie r e m ia ho P a te ta s , a u to ru l slu jb e i C u v io s u lu i N ifo n
în c a d r u l c ă r e ia se r v e şte ca sin ax ar.

79
 Lui, ci ele treb u ie să ajungă spre folosu l ce­
lor care le ascu ltă ca să ofere m ân tu ire celor
zelo şi să im ite v ieţile sfinţilor.
D in tru în c e p u t în a ce st S fâ n t M u n te al
A th o su lu i au fost lu m in ători ai lu m in ă to ri­
lor, p ăstori ai p ăstorilor, călăuze n erătăcite
ale celor rătăciţi şi stele lum inoase p en tru cei
ce v o r să se m ân tu iască, precum am au zit şi
am vă zu t din vieţile şi conduitele lor, şi din
cele făcu te şi îm p lin ite în vrem u rile şi tim ­
p u rile lor. Iar în vrem u rile şi tim p u rile din
u rm ă în acest S fân t M u nte a strălu cit p rin
izbân zile lu i ca u n soare su pralu m in os cu vi­
o su l p ă rin te le n o stru M a xim A r z ă to r u l de
colibe, care a fost, p recu m s-a zis m ai sus,
lu m in ăto r al lu m in ătorilor, călău ză n eră tă ­
cită a ce lo r ră tă ciţi, ste a p re a lu m in o a să şi
m ân gâiere a m on ah ilor A th osu lu i şi a tu tu ­
ror celo r ce ven eau la el cu credinţă; pen tru
că a fost în tărire şi călău ză spre folos n u n u ­
m ai m on ahilor, dar şi îm p ăraţilor şi stăp â-
nitorilor, cu m se grăb eşte să arate cu vân tu l
nostru.
S-ar cuveni în să ca aceia care citesc şi scriu
vieţile sfin ţilor să fie şi ei îm p odob iţi cu v ir­
tu ţi şi izbân zi, ca astfel să fie îm p od ob ite de
v ir tu ţi şi c u v in te le lo r. E u în să , s m e ritu l
N ifon, fiin d aprin s de un zel dum nezeiesc,
am în trep rin s a scrie cele ce sunt peste p u ­
te re a m ea; n -am scris şi n -am ad u s a m in te
80
 viaţa cuviosului părintelui nostru M axim doar
p en tru că am avu t cu n oştin ţă de ea, ci fiin d
p u s în m işca re , cu m s-a sp u s, d e u n d o r
d u m n e z e ie sc şi s c r iin d câ te a m a u z it din
sfân ta lui g u ră şi d e la sfin ţii p ă rin ţi evlavi-
oşi şi lu m in aţi. F iin dcă am au zit o sâ n d a ro s­
tită de g la su l d u m n e z e ie sc îm p o triv a celu i
care a a scu n s ta la n tu l [cf. M t 25, 2 5 —30]:
„T em e-te, suflete, şi nu ascu n d e cu vâ n tu l lui
D u m n ezeu !”2. A c este a m -au stâ rn it şi p e m i­
ne să scriu sp re ad u cerea-am in te de d u m n e ­
zeiescu l p ărin te, p en tru ca unu l din iu b ito rii
d e D um n ezeu, cin eva p ricep u t şi cu ştiin ţă
d e carte, să fie c ă lă u zit de D u m n e ze u să
scrie v iaţa şi cu vân tu l lu i sp re fo lo su l celo r
ce o v o r citi; acesta se va d esfă ta aici d e ru ­
g ă c iu n ile tu tu ro r şi d e în d o ite c u n u n i, ia r
acolo îl va avea vă ză to r şi tovarăş d e vo rb ă
p e în su şi cu viosu l părinte.
2. A cesta era din cetatea L am p sac şi a fo st
in iţiat în că d in tin ereţe de ato tţiito ru l D u m ­
nezeu în asceză şi n eagon iseală. C ân d a în ­
văţat S fin tele S crip tu ri, a fu g it în p u s tii şi în
p eşteri şi, p e câ t în cercau să-l co n vin gă p ă ­
rin ţii lu i să răm â n ă cu ei, p e atât fu g ea d e ei.
Iar cân d a în ţeles ce e m ai bine, a îm b ră ca t
hain a m o n ah ală în ascu ltare de u n p ărin te
d u h ovn icesc. Ş i p etrecân d acolo v rem e nu

2 D o x a s tik o n d in M a r ţe a M a re, Triod.

81
 p u tin ţă, a u zin d de v e stitu l M u n te S fâ n t al
A thosului, a vru t să vin ă să-l vadă. Şi p ri­
m ind în găd u in ţă de la p ărin tele său şi luân d
drept m erinde rugăciunile lor, a ieşit de acolo.
Şi găsin d tovărăşie de drum un m on ah ate­
n ian , au a ju n s c ă lă u z in d u d D u m n e z e u la
M unte. F ără să treacă m u lt tim p, sfân tu l a
in trat în v en era b ila [M are] L avră şi, făcân d
acolo m etan ie, cum era o b iceiu l celo r ce vo­
iau să răm ână, a răm as puţină vrem e în dum ­
nezeiasca Lavră unde bătea orele [horologos].
D upă acestea s-a u rcat la C o n stan tin op ol să
se în chin e sfin telor relicve ale Patim ii şi sfin ­
telor m oaşte de acolo. Şi iarăşi s-a în to rs în
Sfântul M unte şi petrecea în pustietăţile A th o­
su lu i, fă ră a c o p e riş şi fă ră ca să , ca u n alt
O n ufrie şi P etru A th on itu l. U n eori se apro­
pia de cu vioşii p ărin ţi care lo cu ia u în acele
p u stietăţi şi se m ân gâia cu p u ţin ă h ran ă, dar
în cea m ai m are parte p etrecea în lo cu ri pus­
tii m u lţum in du -se spre m ân gâiere cu ierburi,
castane şi altele. Şi a răm as în această pustie­
tate o p erio a d ă de zece ani.
Ia r d u p ă a c e a sta a v e n it în lo c u l S fin tei
L avre ap ro ap e de Panaghia, şi în cro p in d u -şi
o co lib ă m ică s-a aşezat acolo, ieşin d de aco­
lo o zi p e săp tăm ân ă p en tru o m ică m ân gâ­
iere. Iar câ n d aju n gea cu n o scu t de cineva,
arzându-şi coliba se retrăgea în altă parte pen­
tru a-şi p u tea p ăstra n etu lb u rarea, lin iştea şi
82
 n efam iliaritatea. Ş i p e cât fu g ea el de slavă
şi ascu n d ea de oam en i u n de an u m e lo cu ieş­
te, p e atât îl făcea arătat D u m n ezeu p otrivit
cu vân tu lu i Său: „N u se p o a te ascu n de ceta­
tea” şi: „Nu se aprinde făclia [pentru a o pune
sub o b ro c]” [Mt 5, 14 —15]. Ş i cei care făceau
c u n o ştin ţă cu el a d u ce a u m a re m u lţu m ire
lui D u m n ezeu C are dă ro b ilo r L ui o atât de
m are răb d are în v ieţu iri asp re şi singurătăţi,
Care le dă sim p litatea şi su p o rta re a arşiţei
lin iştirii şi geru l p ătim irii c e lo r rele, fiin dcă
ved eau în viaţa cu viosu lu i p ă rin te o con d u ­
ită im aterială în tr-u n trup m aterial. D ar cei
lip siţi de m in te şi n ep ricep u ţi care nu-1 cu ­
n oşteau sp u n eau că e ieşit d in m in ţi şi rătă­
cit şi-l ocărau în faţă. El în să, ca u n u cen ic şi
im itator al lu i H ristos, su p o rta to ate cu v ite ­
jie p e n tru C el c a re sp u n e: „C in e v a ră b d a
până la sfârşit acela se va m ân tu i” [Mt 10, 22]
şi: „F ericiţi ve ţi fi cân d vă v o r o că rî oam e­
n ii”, şi celelalte [Mt 5 , 1 1 —12].
3. F aim a lu i ră sp â n d in d u -se p retu tin d en i
şi n u m ele lu i fiin d cân tat de lim b ile tuturor,
graiu l lu i a ieşit n u n um ai în m u n te le A th o -
su lu i, ci în to t p ă m â n tu l, ca să v o rb im cu
p rorocu l [D avid; Ps 18, 5]. A le rg a u deci la el
cei ce lo cu iau în m ăn ăstiri, m u lţim e n en u ­
m ărată, şi cei ce lo cu ia u în sch itu ri. Ia r după
puţin tim p a în ce p u t să cu rg ă şi o m u lţim e
de oam en i d in lu m e, îm p ă ra ţi şi stăp ân itori

83
 i

şi gloată m ultă din cetăţi şi se foloseau m ult:

fiecare se fo lo sea după cred in ţa şi evlavia lui
şi d u p ă sco p u l p e c a r e -1 a vea . Ia r p ă rin te le
era lum inat, căci atu n ci cân d vorb ea în chip
sim ţit, se au zea o altă voce ven ită din partea
raţională [a su fletu lu i său] şi cei care-1 as­
cultau se veselea u m ult. Şi de la în ţelep ciu ­
n ea şi h aru l de sus a p rim it p u terea de a ve ­
dea în ain te nu n u m ai cele ap rop iate, d a r şi
cele îndepărtate. Şi câte le sp un ea oam enilor
u n ele se îm p lin e a u în s c u rt tim p , ia r a lte le
după o vrem e.
D e a su p ra c o lib e i lu i era o m ic ă p eşteră ,
în tr-o d u m in ică a in tra t în p eşteră şi a aţi­
pit. Şi scu lân d u -se a şezu t şi a v ă zu t în ain tea
peşterii o fem eie îm podobită; şi cunoscând că
e n ăscocirea ato tviclean u lu i dem on , a făcu t
de trei ori sem n u l de viaţă făcă to a rei cru ci şi
s-a făcut n evăzută. Şi du pă ce au tre cu t câ­
teva zile, a zis m arele [părinte]: „A ven it luni
un m on ah pe care n u l-am m âi vă zu t şi s-a
aşezat în faţa peşterii; era u sca t d e m u lta lui
în frâ n a re . Ia r m a rţi în zo ri a v e n it la m in e
şi am v o rb it, şi n e a v â n d p â in e să m ân căm
am ân doi sau altceva d e m ân care, a ieşit şi
s-a a şe za t m ai su s p â n ă j o i d im in e a ţă , şi
iarăşi a ve n it şi am vorb it. Şi iarăşi s-a urcat
a tre ia o a ră şi a şe z u t p â n ă sâ m b ă tă d im i­
neaţă. A tu n ci am ieşit şi eu p en tru o m ân gâ­
iere tru p ească şi nu l-a m v ă z u t.” P etrecând
84
 d eci p aisp rezece an i în m ai su s-zisa p eşteră
ap roap e de P anaghia, a ieşit d e acolo şi v e ­
n in d a lo cu it ap roap e d e M area Lavră, în câ t
au zea şi organ ele ei d u h o vn iceşti [clop otele
ei]. Şi în cro p in d u -şi iarăşi o colibă, în ca re
s-a şi sfâ rşit, şe d e a aco lo . A c e a co lib ă m i-a
lăsat-o m ie.
4. Ia r d u p ă ce au tre cu t nu p u ţin e zile, au
v ru t îm p ăraţii [Ioan VI; 13 4 1—1354] C an ta-
cu zin o şi Ioan [V; 134 1—1391] P aleologu l să
vin ă îii v izită la sfân tul. Şi în ain te să se au dă
sau să se vo rb ea scă de ven ire a lor, a zis p ă ­
rintele: ,A fla ţi, p ărin ţilor, că îm p ă ra ţii C an-
tacu zin o şi P aleologu l so sesc aici să n e v iz i­
te z e .” Şi cu m â p rezis, aşa s-a şi în tâm plat:
am ân d o i îm p ăra ţii au v e n it în S fân ta Lavră
şi s-a u în c h in a t. A p o i cu m u ltă e v la v ie şi
sm eren ie au v e n it şi la cu vio su l p ărin te, şi
văzându-1 au că zu t la p icio a rele lui, cerân d
să au d ă un cu vân t d e la el şi să fie în vă ţa ţi
cu vin te fo lositoare sp re m ân tu ire. Şi d esch i-
z â n d u -ş i sfâ n ta g u ră le -a g r ă it m u lte sp re
m â n tu ire , p e ca re a s c u ltâ n d u -le cu m u ltă
e v la v ie s-a u v e s e lit d e d u lc e a ţa ca re ieşea
din gu ra lui, m ai ales cân d le-a sp u s acestea:
„Se cade să vă ab ţin eţi d e la n ed rep tate şi
lăco m ie, să iertaţi p e cei ce greşesc, să m ilu ­
iţi p e ce i să ra c i şi să d a ţi m o n a h ilo r cele
sp re în d estu larea n evo ii tru p u lu i, ca şi ei să
se roage m ai fierb in te p en tru n o i.” Şi spu-
85
 nându-le m ulte altele, i-a trim is acasă. Iar ei
m u lţum in d au plecat.
5. Dar, voi, ascultători iubitori de D u m n e­
zeu şi de auzire, ascultaţi şi m in u n aţi-vă şi
slă v iţi p e D u m n ezeu C are-i slă v e şte p e cei
ca re-L slă v e sc sin c e r [cf. 1 Rg 2, 3 0 ], şi-i
arată clarvăzători şi făcători de m inuni, după
cum sp un e D avid prorocul şi tatăl lu i D u m ­
nezeu: „E u am zis: dum nezei su n teţi şi fii ai
Celui P reaîn alt” [Ps 81, 6].
S -a u d u s o d ată n işte m o n a h i d in S fâ n ta
Lavră la el să-i facă o m ângâiere, şi şezân d
ei p en tru p râ n z, au v e n it d o i m ire n i, u n u l
din ei avân d dem on şi cerân d cu vio su lu i să-l
vindece. Ş i în d ată s-a sculat şi a zis m o n a ­
hului M ercu rie care se în tâm p la atu n ci să fie
la m asa lui: „B inecuvântează- 1 , ca să se v in ­
d ece!” Şi M ercu rie l-a b in ecu vân tat, iar el
i-a zis: „M ergi în pace! De fem eie să nu te
atingi şi carn e să nu m ăn ân ci!” Şi din ceasu l
acela om u l s-a vin decat.
Un alt m on ah m ai tânăr avea d em o n şi a
fost trim is la un bătrân să-l vin dece. M er­
gân d sp re el s-a în tâln it fără să vrea cu m a­
rele [M axim ] şi, în tre b a t fiin d d e el u n d e
m erge iar acesta răspu n zân du-i că la b ă trâ ­
nul cu tare, i-a zis cuviosul: „N u te du acolo
şi nu v o i să-l ispiteşti pe b ătrân ul, p en tru că
şi locu l e p răp ăstios şi te poţi p rim ejd u i, ci
în to a rc e -te la b ă trâ n u l tău, ai a s c u lta r e şi
86
 sm eren ie, şi nu m ân ca b râ n ză !” Şi fă câ n d u -1
să fă g ă d u ia sc ă a c e a sta l-a slo b o z it ş i a zis:
„M ergi în p a ce !” Şi din ceasu l acela s-a v in ­
decat.
U nii în să, m ân caţi de in vid ie îl d efăim au
pe sfântul, căci, aşa cum stă scris, virtutea l-a
fă c u t a ră ta t d in to a te p ă rţile c a o fă c lie p e
p u rtăto ru l ei, d eşi m are era d e ju r-îm p re ju -
ru l lu i în tu n ericu l in vidiei.
6. A u ve n it od ată nişte m o n a h i cu u n m i­
rean. Şi în ain te să se a p ro p ie e i de cuviosul,
în că p e cân d erau ei dep arte, a grăit b ătrâ­
nul m irean u lu i zicând: „E şti akindynists. Stai
dep arte, fiin d că n u su p o rt a p ro p ierea ta şi
d u h oarea v o rb irii cu tin e!” Şi iarăşi au ven it
alţi m o n ah i şi cunoseându-1 pe u n u l i-a grăit
d e d e p a rte: „E şti a k in d y n ist şi tu. S ta i d e ­
parte! N u te ap ro p ia a ici!” A şa -i cu n oştea p e
fiecare în p arte ce era şi ce gân d ea.
Şi ce p ot sp u n e m ai m u lt d esp re cuviosul?
C ăci îm i va lip si tim p u l să p o vestesc şi să le
în fă ţişez pe to a te una câte una. D ar, totuşi,
ca un n eîn văţat şi n ep ă să to r şi să ra c de v ir­
tu ţi, n u v o i fî cu n e p ă sa re în a sp u n e şi a
scrie câte ştiu din m u ltele şi m arile izbân zi
şi virtu ţi ale cu vio su lu i părinte. 3

3 A d e p t al lu i G rig o rie A k in d y n o s ( 1 3 0 0 —13 4 8 ), ad­

versar al S fâ n tu lu i G rigorie P a la m a şi al teo lo g iei ener­
g iilo r n ecre a te, c o n d a m n a t d e S in o a d e le co n sta n tin o -
p o lita n e d in 13 4 1 şi 13 4 7 .

87
 7. A ven it odată la el Calist, patriarhul e c u -.
m enic al C on stantin opolului [1350 —1363], şi
după co n vorb ire şi prânz, cân d p lecau, le-a
în s e m n a t p r in tr -u n c u v â n t s c u r t m o a rte a
n ed reaptă care-i aştepta la Serres, unde au
m u rit p rin otravă.
8 . A ve n it u n m on ah pe n u m ele lu i M eto-
die să -l va d ă p e b ătrân şi l-a vă zu t în ău n tru l
colibei. Iar p ărin tele i-a zis: „V in o ap ro a p e!”
El însă nu s-a p u tu t apropia din p ricin a stră­
lu cirii p e care a văzu t-o. D ar d u p ă u n scu rt
răstim p, sch im b ân d u -se lu m in a acelu ia, s-a
a p ro p ia t şi a v o r b it cu el p â n ă la v re m e a
prân zu lu i.
Şi, iarăşi, a v e n it altă dată la el un m on ah
pe n u m ele lu i A rsen ie şi vă zâ n d că din el ie­
şea ca flacăra u n u i fo c şi u rca p â n ă în vârfu l
colibei lui, în câ t cred ea că a lu at foc coliba,
s-a m irat ieşin d u -şi din sin e de aceasta. Iar
când focul s-a schim bat, l-a întrebat: „Ce este
a ce a sta , p ă r in te ? ” Ia r el ră sp u n z â n d a zis:
„N u ştiu ce v o rb e şti.”
A celaşi A rsen ie a zis iarăşi: „A m auzit oda­
tă de o sp aim ă ieşită de la ism a eliţi [turci] şi
v e n in d i-a m v e s tit b ă tr â n u lu i şi i-a m spus:
«Fă ru găciu n e p en tru asta.» Iar el m i-a zis:
«M ergi în p ace.» Iar eu ca u n viclean m -am
arătat că m ă duc. Şi stân d ascu n s l-am văzu t
stân d în p icio are şi în tin zân d u -şi m u lt tim p
m âin ile în în alt. Şi s-a fă cu t un n o r în ju ru l
88
 lui şi flacăra focului deasupra capului său s-a
în ălţat p ân ă la ram u rile cop acilor, în cât m i
se părea că ram urile ard. Şi tem ându-m ă, am
fu g it în chilia m ea ieşin d din m in e în su m i şi
m in u n â n d u -m ă . Ia r d im in e a ţa a m v e n it şi
l-am întrebat: «Ce faci, p ărin te?» Iar el ră s­
p u n zân d a zis. «C um m i-ai zis, m u lt m -am
tem u t în n oap tea aceasta d in p ricin a ism ae-
liţilo r .»”
9. E n ecesar să ad u c şi să p u n în m ijloc şi
a c e st lu cru . Cu n u p u ţin i an i în u rm ă s -a
a u z it d e sp re s fâ n tu l p ă rin te că p rim e şte o
p âin e cerească; şi m u lţi n -au crezu t aceasta.
D ar G rigorie, in firm ieru l S fin tei Lavre, a v e ­
n it la el pe tim p de iarn ă îm p reu n ă cu un a lt
m onah. Prim indu-i, bătrân ul le-a zis: „E u am
p âin e cald ă şi a p ă .” Şi le-a d a t din ea şi au
m ân cat şi a zis: „Vă rog să n u sp u n eţi asta
în ain te d e sfârşitu l m e u .” Iar ei şi-au ieşit
d in ei în şişi şi s-au m in u n at p en tru cele v ă ­
zute.- Şi du pă adorm irea lui au u rcat ei p e
sfân tu l v â r f al A th o su lu i să se în ch in e M â n ­
tu ito ru lu i H ristos şi vorb eau d esp re asta şi
zicea u : „P e z ă p a d ă n -a m g ă s it n ici c o v a ta
altu ia, n ici fo c în colibă, ci o p â in e caldă fr u ­
m os m irositoare, pe care cu viosu l ne-a dat-o
zicând: « M ân caţi şi vo i din ce e ste.» ”
A ajun s cu n o scu t m u ltora şi fa p tu l că p re ­
fă cea apa de m are în apă d u lce şi b ea ap o i
d in ea.
89
 i

io . Şi, ia ră şi, în v ă ţă to ru l slă v ite i m ă n ă s­

tiri a în a in te -m e rg ă to ru lu i, M ic u l Athos^,
lu ân d de m ân care, a zis în tru sine: „A şteap-
tă-m ă, A rzăto ru le de colibe, să m â n că m !” Şi
v e n in d el, m a re le [M axim ] a g r ă it c ă tre el
în ain te de a -1 vedea. „V ino, p ărin te. T e aş­
te p t!”
A venit, iarăşi, un alt m onah d in lavra K a-
ryesu lu i4 5 p e care-1 d u rea m ân a şi vo ia să se
d u că în O raş [C on stan tin opol]. Şi în a in te să
sp u n ă el gân d u l lu i şi d u rerea m âin ii, cu vio ­
su l i-a zis: „V rei să te duci în O raş. B agă de
seam ă să n u te duci, fiin d că n ici m ân a ta nu
se v a vin d eca, n ici altceva b u n n u te v a în ­
tâm p in a. C ăci ţi s-a d at u n g h im p e în tru p
p o tr iv it A p o s to lu lu i [P avel; 2 Co 12, 7], şi
rab d ă deci. A i şi p atru h yp erp eri [m onede]
de argin t: d ă-i să ra cilo r şi câştigă p rieten pe
D om n ul; o p arte ch eltu ieşte-i p en tru n evoia
ta, ia r c e a la ltă , cu m s-a zis, d ă -o să ra c ilo r,
ca să-ţi fie b in e.” A uzind acestea, acela s-a m i­
nunat; şi în ch in â n d u -se a fă g ă d u it sfân tu lu i
că va face aşa Şi d u cân d u -se acasă, a m u lţu ­
m it D o m n u lu i şi slu jitoru lu i Său M axim .

4 E vo rb a d e S fâ n tu l D io n isie (p r ă z n u it p e 5 iu nie)
care a în te m e ia t în 13 7 4 la p icio are le M ic u lu i A th o s
m ăn ăstire a S fân tu l Io a n B otezătoru l, cu n o scu tă azi m ai
m u lt su b n u m e le D io n isiu .
5 C e n tru l şi c a p ita la A th o su lu i.

90
 U n altul, p e care nu l-a v ă z u t vreod ată, a
v e n it d in o ra şu l S e rre s şi i-a zis: „T a tă l tă u
are n evo ie de în d rep tare. F ă -1 d egrab ă să se
în d re p te !”
O d a tă c u v io s u l s-a du s la u n m o n a h cu
num ele M arcu şi a gă sit a colo u n alt m onah.
Şi v ă z â n d u -1 de d ep a rte a grăit: „Ce face aici
necredinciosul acesta?” fiindcă acesta era ere­
tic m esalian [bogom il]. „N u su p o rt să-l vă d .”
Şi m arele [M axim ] s-a în to rs să fugă. Şi, v ă ­
zân d acestea, M arcu l-a izgo n it p e n ecred in ­
cios, iar atu n ci p ărin tele s-a în to rs la M arcu.
A ltă d ată, acela şi M arcu şi u n alt m on ah
s-au du s la el şi m o n ah u l i-a zis: „A m tre i­
zeci de d u c a ţi” — „D a, ai treizeci şi în că alţi
tre izeci” . Iar M a rcu a zis: „D ar eu nu am n i­
m ic .” B ă trâ n u l a zis: „S p u i: N u am . D a r ai
d ou ăzeci de h yp erp eri şi în scu rtă vrem e se
vo r d u ce de la tin e .” Şi s-a în tâ m p la t aşa. Iar
el a fă cu t p o că in ţă în m ăn ăstire şi i-a dat.
11. Şi iarăşi a tre cu t b ă trâ n u l p e la un m o ­
n ah cu n u m e le D a m ia n şi i-a zis D am ian :
„A vem în m ăn ă stire u n m on ah , pe cutare,
care te în trece în v irtu te .” D ar bătrân ul a zis:
„E o m b u n , d a r a re ş a iz e c i d e h y p e r p e r i.”
D am ian n -a fo st în să con vin s de asta. D upă
puţine zile a adorm it m onahul acela, iar banii
s-au g ă sit aşa cu m sp u sese sfân tu l. Şi au zin d
D am ian aceasta, v e n in d i-a p u s m etan ie zi­

9i
 când: „Iartă-m ă, cin stite părinte, fiin d că aşa
cu m ai zis aşa s-au găsit argin ţii fra te lu i.”
A trecu t un oarecare m on ah T eo d u l pe la
sfân tu l şi a ascuns afară vin u l pe care-1 p u r­
ta. B ătrân ul i-a zis: „A d u şi straiţa, d acă ai
a d u s-o , şi p â in e .” Ia r el a zis: „N -a m ad u s
p â in e fiin d c ă e u s c a tă .” Ş i a zis p ă rin te le :
„De trei zile sunt aşa.” Şi ieşind a adus straiţa.
Şi d u p ă p u ţin tim p au ven it alţi câţiva ad u ­
cân d m ân care şi b ău tu ră, şi m ân cân d n e-am
veselit, în cât prisosea din toate pe care le-am
adus.
U n alt m on ah cu n u m ele C alin ic a p escu it
n işte p e şti şi, p u n â n d u -i d e o p a rte pe cei
m ici, a făcu t o m ân care şi a ve n it la cu v io ­
su l. Ia r p ă rin te le i-a zis: „P e cei m a i m ari
i-a i ascu n s, iar p e cei m a i m ic i i-a i a d u s .”
Şi scu lân d u -se acela, a p us m etan ie zicând:
„Iartă-m ă, p ărin te, că am fă cu t a şa.”
U n a lt m o n ah cu n u m e le C a ssia n fă c â n d
p lăcin tă a zis: „V ino, A rză to ru le de colibe, să
m ănânci plăcintă”, iar lungim ea drum ului era
de o m ilă şi ceva. Ş i după p u ţin tim p a ven it
acela zicând: „M i-ai sp us şi am venit. A d u şi
v in u l să b e m .” Şi d eoarece C assian n u vo ia
să arate vin ul, i-a zis sfântul: „Zici: N u am .
S c o a lă -te şi v in o d u p ă m in e !” Şi s -a u du s
în tr-u n lo c unde erau lem ne, şi i-a zis p ă rin ­
tele: „D esch id e aici şi adu vin u l, ca să b em şi
n u sp u n e o m in ciu n ă , p e n tru că to ţi care
92
 iu b esc m in ciu n a v o r p ieri [Ps 5, 7].” V ăzân d
a ce ste a , C a ssia n s-a ru ş in a t ie şin d cu to tu l
din sin e şi p u n â n d m etan ie a zis: „Iartă-m ă,
sfinte, pe m in e m in cin o su l!”
12. U n m o n a h cu n u m e le V a rla a m , care
u m bla p en tru o n evo ie şi o ascu ltare dată de
Io a n ic h ie d e la c h ilia c e lu i D e s c u lţ6 a fo st
văzu t de sfân tu l care i-a zis: „Să ştii, frate, că
acolo u n d e vrei să te du ci, o sa m ori în tr-o
p răp astie.” Ş i aşa s-a în tâm p lat.
Lui A ta n a sie K rokas i-a zis: „P ărin te A ta-
nasie, o să m ori o m o râ t d e ism a eliţi.” Şi aşa
s-a în tâm plat.
U n m o n ah cu n u m ele N ico d im a ven it la
el, ia r el v ă z â n d u - 1 i-a zis: „N ic o d im e , în
scu rt tim p voi ieşi din lu m ea a sta .” Şi a spus
şi n u m ele p ă rin ţilo r ce v o r fi de fa ţă la în ­
m o rm ân tarea lui.
13. Şi d u p ă ce s-au îm p lin it şapte ani şi
cin ci lu n i d e la a d o r m ir e a c u v io su lu i, doi
m onahi, N ifon şi G h erasim , s-au sfătu it să-i
d esch id ă m o rm â n tu l şi să se sfin ţească de la
sfin tele lui m oaşte. M o rm â n tu l p regătit d i­
n ain te de D u m n ezeu era p e o stân că; acela
l-a curăţit şi stătea gata; ia r cân d a m urit l-au
p u s aco lo . V e n in d d e c i z iş ii m o n a h i în tr-o
seară, au săp at şi n -au g ă sit n im ic din m oaş-

6 C h ilie le g a tă în 1 3 2 4 d e m ă n ă s tir e a a th o n ită C a -

racalu.

93
 tele lui, sim ţin d num ai ieşin d din ţărân ă ca
o m ireasm ă de m ir fru m os m irositor. Şi v e ­
n in d d im in eaţă şi săp ân d m ai m u lt au găsit
c in stite le m o a şte şi s-a u u m p lu t de b u n ă -
m ireasm ă ca de m ulte arom ate şi tăm âie. Şi
lu ân d o p arte din sfintele sale m oaşte au fă ­
cu t o „ap o m yrism a ”? şi s-au sfin ţit şi au b ău t
din ea. D upă care au pus iarăşi părticica sfân­
tu lu i tru p în locu l de unde au lu at-o şi asigu ­
rân d m o rm ân tu l au plecat.
D io n is ie c e l s u p r a n u m it K o n to s te fa n o s
avea de m u lţi ani o d u rere de cap şi, deşi a
ch eltu it m u lt cu m edicii, n -a reu şit nim ic. In
cele din u rm ă a ven it şi la m orm ân tu l sfân ­
tu lu i şi, căzân d la p ăm ân t cu m u lte lacrim i
şi su sp in e întristate, a zis: „Sfinte al lui D um ­
n ezeu , n u tre c e cu v e d e re a la c rim ile slu g ii
tale, nu lep ăda rugăciun ea nevrednicului tău
rob .” Şi dorm in d puţin pe m orm ân t s-a făcut
săn ătos, astfel în cât nu m ai avea dureri, nici
n u m a i sim ţe a că a a vu t v re o d a tă d u reri.
Ieşin d d eci de acolo, a p lecat m u lţu m in d lui
D u m n ezeu şi slu jitoru lu i Său.
14. A tre cu t odată pe la m arele [M axim ]
a w a D a n iil d e la sfâ n ta L a v ră şi l-a g ă sit
afară d in colibă. în d a tă ce l-a văzu t, sfân tu l
i-a zis: „C ine eşti tu care vii şi n-ai ieşit dim i­
neaţa, ci sp re sea ră ?” Era în să d im in eaţă şi 7

7 A se v e d e a m a i sus „V ia ţa ” scrisă d e T e o fa n , § 35.

94
 răsărea soarele. R ăspu n zân d u -i, a w a D an iil
a zis: „E dim ineaţă, părinte, şi a răsărit so a ­
rele!” D in aceasta au cu n o scu t p ă rin ţii că el
străbătea n opţile ca p e n işte zile, p recu m stă
scris: „L um in a este peste cei d rep ţi p u ru rea
[Pr 13, 9], căci sfin ţii lu m in aţi în tru T in e v o r
strălu ci ca n işte lu m in ăto ri [cf. Dn 12, 3 ].”
15. N e -a p o v e s tit N ifo n ie ro m o n a h u l d in
sfânta Lavră: „E ram canonarh în m ăn ăstirea
lu i D oro tei8 şi n işte m on ah i s-a u d u s la c u ­
viosu l p ărin te. E ra vrem ea cu lesu lu i v iilo r şi
foarte sen in, şi so arele strălu cea p u te rn ic şi
lim pede. Ş i lu â n d sfân tu l în m âin ile lu i u n
p esm et l-a dat u n u ia din fra ţii care se aflau
acolo zicând: «Ia această b u ca tă de p â in e şi
dă-o p reo tu lu i m ăn ăstirii lu i D oro tei în m â i­
n ile lu i. Ş i b ă g a ţi d e se a m ă să n u ie ş iţi d e
acolo, ca să n u v ă p rim ejd u iţi, căci a re să fie
o fu rtu n ă fo arte n ăprasn ică.» Ieşin d ei d eci
de aco lo , d e în d a tă d u p ă ce a lu a t p re o tu l
p esm etu l în m âin ile lu i s-au fă c u t fu lg e re şi
tunete, nori, în tu n eric şi grindină, în cât fraţii
s-au în frico şat şi m in u n at de p ro fe ţia sfâ n ­
tului. Şi cu m au v ă z u t acestea, au v e stit p ă ­
rin ţilor d esp re cu vio su l zicând: « A cesta a zis
şi s-au făcu t, p recu m v e d e ţi.» Ş i au zin d p ă ­
rin ţii şi-au ieşit d in fire de u im ire. Ia r fu rtu ­
na a distru s to ate viile care se găseau acolo

8 M ă n ă stir e a th o n ită azi d isp ăru tă.

95
 şi ca re au răm as n ecu le se şi cu un g la s au
strigat to ţi «D oam ne, m iluieşte!» Şi de furia
fu rtu n ii aceleia au in trat to ţi în biserică şi
n e-a m în cu ia t, şi stâ n d a c o lo d e stu le zile,
p ân ă a trecu t m ânia lu i D um n ezeu, am ieşit
de acolo m u lţum in d lu i D u m n ezeu şi robu­
lui S ă u .”
A zis iarăşi acelaşi: „V en in d eu în tr-o zi la
cu vio su l şi vo rb in d cu el, a zis să m âncăm .
Şi m i-a zis: «Vin nişte în corn oraţi. Ş i când
v o r p leca ei, atu n ci vo m m â n c a .» Şi n-a tre­
c u t o clip ă şi au v e n it tre i m ire n i zicân d :
«A m fo st în şelaţi de fem eile n oastre, p ărin ­
te, p en tru că au u m blat pe o cale rea. Şi ce
vei ju d e c a aşa vom face.» Ş i sfân tu l m i-a zis:
«D ă-le p âin e şi vin d in tr-u n p ah ar.» Şi după
ce au m â n ca t, le-a sp u s c u v in te fo lo sito a re
p en tru su flet şi i-a slob ozit în p a ce.”
A c e la ş i a zis iarăşi: „F ă c â n d e u d e m â n ­
ca re, m -a m d u s la a w a H a rito n . Ş i m a rele
[M axim ] a zis: «A ven it ceasu l să m âncăm .
V e n iţi să şedem şi să ne veselim .» Şi după
p râ n z a zis: « A d u ceţi stru g u ri.» D ar a w a
H ariton a zis: «N -avem .» Ia r el i-a zis iarăşi:
« A d u c e ţi să m â n că m , p e n tr u că v o r v e n i
altele şi altele.» Şi în dată a v e n it un m onah
a d u cân d un coş plin cu stru gu ri. Şi văzân d
în d o ita arătare a sfân tu lu i, H ariton şi-a ieşit
din sine şi rid icân d u -se a p u s m eta n ie.”

96
 A trecu t în tr-o zi p e la cu vio su l un o a reca ­
re T eod u l, m on ah din V eria, şi a găsit un a lt
m on ah din L avra m ân cân d îm p reu n ă cu el.
L uân d p ărin tele un p ah ar d e v in în m ân a lu i
a zis: «Sunt u n croitor din Prosforis^, am o
o ală cu p e ş ti şi su n t u d p â n ă la m ijlo c .» Şi
abia ce a tre cu t o clipă şi a v e n it un m irean
şi, fiin d în treb at de el, a zis: «Sunt un croitor
din P rosforis şi am o oală cu p eşti şi, cân d
am ie ş it d in b a rc ă , m -a m u d a t a p ro a p e cu
totul, dar cu b u n ăvo ia lui D u m n ezeu m -am
udat în să n u m a i p ân ă la m ijlo c .» V ă zâ n d u -1
şi auzindu-1 p ărin ţii şi-au ieşit din sin e u i­
m iţi d e rap id ita tea clarviziu n ii; au în cep u t
să trem u re, och ii li s-au sch im b a t şi ap roap e
că şi-au ie şit d in m in ţi. Şi m u lt tim p au zis
în ei în şişi: «D oam n e m ilu ieşte!» slăvin d pe
D um n ezeu şi p e slujitorul L u i.”
16. A w a C alin ic a zis fra te lu i să u M eletie:
„Fă, frate, de m ân care, ca să m erg em la A r­
z ă to ru l d e co lib e , p e n tru că d e m u lte zile
n-are n im ic d e m â n ca re .” Ş i era vrem ea cu ­
lesu lu i viilor. Şi a zis iarăşi: „M ai în tâi vom
cu le g e s tr u g u r ii şi v o m m â n c a , d u p ă care
d u cân d u -n e la cu vio su l v o m îm p lin i d orin ţa
lu i.” Ş i m arele [M axim ], n e fîin d u -i ascu n să 9

9 L o c a lita te d e lâ n g ă H ierisso s în is tm u l care leag ă

p e n in su la A th o s u lu i d e c o n tin e n t. P ro sfo ris d e p in d ea
ca m e to c d e m ă n ă s tire a V a to p e d i.

97
 aceasta, a ven it şi i-a găsit culegân d stru g u ­
rii. Ş i ei i-au dat să m ăn ânce. Iar el le-a zis:
„A u zis p ărin ţii să vină, d ar au fo st îm p ied i­
caţi d e culesul v ie i.” Şi le-a v e stit toate câte
au g ră it şi câte au sp us în tre ei. Şi p ărin tele
ţin ea u n u rcior ca să ia apă. L uân du - 1 , M ele-
tie s-a du s să adu că apă. Şi du cân d u -se se
so co te a în sine să scoată apă din izvorul de
sus. Cunoscând gândurile lui, părintele i-a zis:
„N u d in cel de sus, ci u m p le u lcioru l d in cel
de jo s şi a d u -1 în co a ce .” V ă zâ n d acestea p ă ­
rin ţii s-au m in u n at că n im ic nu-i era ascuns,
şi au slă v it pe D um n ezeu C are face lu cru ri
m ari şi atât de m in u n ate în rob ii Lui.
17. A ve n it od ată din in su le o corabie în
lim an u l [portul] Lavrei. Iar în corabie era u n
om care avea d em on u l n esătu rării, şi ch iar
d a că m â n ca zi şi n oap te, to t n u se sătu ra.
S cu lân d u -se dim ineaţă, căp itan u l a lu at cu
sin e p e om şi pe alţii d in corabie şi au v e n it
la m a re le [M axim ]. Ş i n e p u tâ n d o m u l să
u m b le, p en tru că nu i-au d a t de m ân care ca
să v in ă la sfân tu l p ostin d, a răm as în d ru m
o p rin d u -se . Ş i v ă z â n d u -i v e n in d , p ă rin te le
le-a zis: „U n d e-i celălalt?. D acă n u -1 ad u ceţi
şi p e acela, nu v ă vo i p rim i n ici p e v o i.” Şi
în to rcân d u -se în urm ă, l-au adu s cu forţa. Şi
făcân d sfântul rugăciune, s-au aşezat la prânz.
Şi lu â n d p ărin tele pâine a d at celu i ce avea
d e m o n u l n esătu rării şi i-a zis: „A tâta p âine
98
 m ăn ân că şi satu ră-te şi ai p a ce în D o m n u l.”
Şi v ăzân d om ul că s-a sătu rat din pâinea ace­
ea p rin ru găciu n ile cu viosu lu i, scu lân d u -se
a că zu t în ain tea lu i Cu la crim i zicând: „N u
v o i m ai ieşi de aici, ci călău zeşte-m ă, rob u le
al lui D um nezeu, cum să m ă m ân tuiesc.” D eci
p rim in d u -1 p ă rin te le l-a c ă lă u z it sp re v ia ţa
sin gu ratică. Iar to va ră şilo r săi d e d rum le-a
zis: „M ergeţi în pace. Şi să n u n ed rep tăţiţi
cu n im ic p e fem eia lu i d in sp re p a rtea lu i.” Şi
fă câ n d ru găciu n e i-a slo b o zit cu pace.
18. Povestea egum enul slăvitei m ăn ăstiri a
în ain te-m ergătoru lu i, M icu l A th os: „A trecut
p e la m in e un b ătrân fo arte ascetic: d orea să
se în ch in e pe sfân tu l v â r f al A daosului şi să
se b u cu re şi de sfântul. Iar eu în d u râ n d u -m ă
m -am du s îm p reu n ă cu el. A ş fi v ru t d eci să
iau şi p âin e sp re m ân gâiere, d a r el nu m -a
lăsat, ci am m ers fără n im ic d e m ân care sau
d e b ău t. M erg ân d deci am ân d o i, am ve n it la
P an agh ia, la ju m ă ta te a m u n te lu i A th osu lu i.
B ătrân ul era foarte ob osit de călătorie. Şi am
găsit acolo p esm eţi şi apă. G ustân d, bătrân ul
şi-a în trem at puterile. N oaptea n e-am culcat,
şi d im in eaţa am v ru t iarăşi să ia u pâini, dar
b ă trâ n u l n u m -a lăsat. Şi am în ce p u t să u r­
căm cu m u ltă osten eală. Ia r b ă trâ n u lu i i s-a
fă c u t rău p e drum . Şi câ n d a m u rcat iarăşi
sp re sfân tu l v â r f şi n e-am în ch in a t, atât a
le şin a t în câ t a că zu t la p ă m â n t şi n u s-a m ai

99
 p u tu t scula, în câ t îm i spun eam că a m urit.
În tristân d u -m ă iarăşi până la m oarte şi ne-,
avân d ce să fac sau să acţionez, fiin d într-o
m are m âh n ire, am ie şit în afa ra d ru m u lu i
şi v ă d d easu pra cisternei p atru m ere m ari,
p arfu m ate şi fru m oase la vedere. Şi văzân d
acestea, tem ân d u -m ă de în şelăciu n ea celui
ce se răzb oieşte cu noi, am făcu t rugăciun e
şi sem n u l cru cii d e trei ori şi am v ă zu t că
m erele n -au pierit. L uându-le d eci ca de la
D um n ezeu, am in trat în grădin ă la bătrân ul
şi l-a m g ă s it în c ă resp irâ n d . Ş i tă in d din
m e re am d a t b ă trâ n u lu i, şi m â n câ n d şi-a
recăp ătat p uterile. Şi iarăşi a m ân cat şi s-a
în tărit şi sculân du-se a şezut. Şi iarăşi a m ân ­
cat şi a stat pe p icioarele lu i şi a um blat. Şi
u m b lân d am ân doi, a zis bătrânul: «A rzăto-
ru le de colibe, p regăteşte-n e calm ari, pâine
şi vin . Şi cân d v o m veni, p un e-n e m asă.» Şi
D u m n e ze u a râ n d u it aşa c e re re a c e lo r doi
sfinţi. A u zin d acela în chip n evăzu t şi cu
m in tea glasu l b ătrân u lu i, a făcu t o ru găciu ­
ne p en tru acesta, cum ne-a sp u s m ai apoi el
în su şi: «A v e n it u n m on ah pe care n u -1 ştim
a d u cân d p âin e, v in şi calm ari, o oală plină. »
Eu am v e n it cu b ătrân u l şi în ain te să ne va ­
dă a zis: «Veniţi, p ărin ţilor, că am pregătit
p en tru vo i m asă şi aştept să vă p rim e sc .» Şi
fă câ n d ru găciu n e şi m etanie, n e-am b u cu rat
de ved erea b ătrâ n u lu i şi de vo rb irea cu el, şi
100
 n e-a m v e s e lit cu tru p u l şi cu d u h u l. Ş i şe -
zân d la prânz, a zis b ătrân u l: «M âncaţi, p ă ­
rinţi, p en tru că m i-aţi dat poruncă! » Ş i i-am
v e s tit ce le în tâ m p la te p e d ru m , cu m l-a m
fă cu t şi cu m d a c ă n -a r fi fo s t m e re le d e la
D u m n e ze u n u s -a r fi p u tu t scu la b ă trâ n u l.
A u zin d acestea m arele [M axim ] a m u lţu m it
m u lt lu i D um n ezeu, ia r n oi văzân d pregăti­
rea prânzului, cu m a rânduit D um nezeu toate
a c e ste a d in p ric in a n e p u tin ţe i n o a stre , a m
slăvit m u lt p e D u m n ezeu .”
19. N e-a p ovestit a w a G herasim de la sfân
ta L avră că eclezia rh u l ei s-a dus la cu vio su l
p ă rin te le n o stru îm p re u n ă cu a lţi m o n a h i.
Şi p e cân d vo rb e a u îm p reu n ă cu el le -a zis:
„Ş i K anakis u n d e e ? ” Iar p ă rin ţii au zis: „A
spus că vin e.” Şi p ărin tele a zis: „Să m ăn ân ce
K an akis p eşti.” Ş ezâ n d n oi la p rân z, a sp u s
ia r ă ş i a c e la ş i c u v â n t. Şi ia tă că a v e n it şi
K an akis şi şezâ n d a m ân cat. Şi d u p ă p u ţin
tim p s-au au zit o am en i vorbin d . Ş i în a in te
ca să-i yad ă p ărin tele a zis: „S u n t u n cro ito r
din L u p ad i10 şi sa r în ain te şi înapoi,^ Ş i iată
ven eau doi m iren i adu cân d peşti m ulţi. Şi i-a
în treb at, iar u n u l a zis: „S u n t un cro ito r din
L u p ad i, sau m ai b in e zis u n croitor b u n .” Şi
au zin d aceasta eclezia rh u l şi m o n a h ii care
se în tâm p lau să fie acolo, că a p rezis şi v e n i­

10 L o c a lita te d in T r a c ia .

101
 rea p eştilo r şi p e croitoru l din L upadi, şi-au
ieşit din ei în şişi p en tru cele sp u se şi făcute
d e c u v io s u l p ă rin te . Şi a u s lă v it m u lt pe
D u m n ezeu S in gu ru l care fa ce m in u n i m ari
[Ps 1 3 5 , 4 ].
20. A cela şi sp u n ea că a trecu t p e la cu vio­
sul p ărin te u n m o n a h şi i-a zis: „Iartă-m ă,
că vreau să m ă d u c în O raş [C on stan tin o-
p o l].” Şi i-a zis părin tele: „D acă te du ci, în-
toarce-te iarăşi în scu rtă vrem e. D u -te însă
la îm p ăratu l C an tacu zin o şi dă-i acestea: un
pesm et, u stu roi şi ceapă.” Şi d u cân du-se m o­
n ahul la îm p ăra t, acesta le-a p rim it cu m ultă
evlavie ca din m ân a lu i D u m n ezeu şi a slăvit
m u lt pe D u m n ezeu . A v ru t deci să afle îm ­
p re u n ă cu d o a m n a lu i ce a n u m e în se m n a
acest sem n. El se referea la viaţa m on ahală pe
care aveau s-o îm b răţişeze atu n ci câ n d cele
făcu te şi sp u se d e cu viosu l s-au îm p lin it11.
21. Eu în să, sm e ritu l N ifon, d e p om en irea
S fin ţilo r A p o sto li, în tr-o zi de v in eri, ceasul
al p atru lea d in zi, cân d am p u s în ce p u t să
scriu capitolul de m ai sus, cum s-a m irat îm ­
p ăratu l de cele trim ise de cu viosu l, am pus
d eop arte h ârtia ca să m ă o d ih n esc de n ep u ­
tin ţa m ea. Ş i am a d o rm it p u ţin şi iată m i s-a
arătat acel cu vios părinte lo vin d u -m ă cu m â­

11 D u p ă a b d ic a r e a sa, în d e c e m b rie 13 5 4 îm p ăratu l

Ioan V I C an tacu zin o a deven it m onahul Io a s a f (+ 1383).

102
 na d reap tă în co astă şi zicând: „Scoală! Sus!
Sus! D orm i cu to tu l? ” D eci scu lân d u -m ă eu
nevrednicul, s-a bucurat duhul şi sufletul m eu
de cu vân tu l lu i, şi tru p u l m i s-a făcu t să n ă ­
tos şi în zd răven it, în câ t n u m ai sim ţeam că
am avu t cân d va vreo neputin ţă. Ş i aşa deci,
cu D um n ezeu , p rin solia cu vio su lu i p ă rin te ­
lu i n ostru am sfâ rşit restu l cap ito lu lu i sp re
slava T atălu i şi a F iu lu i şi a D u h u lu i Sfânt.
22. Iarăşi, a v e n it od ată de la C on stan ti-
n opol la sfân ta L avră un se creta r în vă ţa t şi
în ţelegăto r. A v e a în să în m in tea lui această
m are în d oială: că în tim p u l în care au fost,
sfin ţii au fă cu t p u ţin e lu cruri, d a r cei care
le-au scris au fă cu t aceste ad ao su ri la vieţile
şi m ărtu riile lor. S cu lân d u -se d e ci în tr-u n a
din zile, a v e n it la cu v io su l p ărin tele nostru;
şi văzându-1 i-a v e stit câte gân d ea acela d e ­
sp re scrierile p riv ito a re la sfinţi. Şi au zin d
cele sp u se de acela şi-a ieşit d in sine m in u-
n ân d u -se şi u im in d u -se de cu vin tele care ie ­
şeau din g u ra lu i, şi s-a v e se lit cu d u h u l de
cu vin tele lu i d e D u m n ezeu in su flate. Şi cân d
a ieşit iarăşi, i-a zis altele m ai m ari pe care
acela nu le a u zise n icicân d . Şi el s-a în tors în
sfâ n ta L a v ră ş i a v e s tit c e le d e sp re c u v io s
a w e i Ignatie isihastul, dând m ărturie că aces­
ta e un în g e r p ă m â n te sc şi om ceresc, slă ­
vin d pe D u m n ezeu şi lă u d â n d p e cu viosu l în
cu vin tele şi în v ă ţă tu rile lu i m in u n ate.
103
 23. Un m on ah p e n um e A rse n ie a v ru t să
se ducă în O raş [C on stan tin opol], şi Ua zis
lu i p ă rin tele: „N u te du, p e n tru că a ce a stă
corabie are să se p rim ejd u ia scă .” Ş i aşa s-a
în tâm p lat: d u p ă tre i zile s-a a u zit că n a va
care era din T esa lo n ic s-a scu fu n d at.
Un alt m o n a h p e n u m e le lu i Ia c o b d e la
sfânta Lavră a ven it cu fratele lu i şi a sp us
fratele său cuviosului: „Eu, p ărin te, su n t un
rob de răzb oi şi am ven it să-m i scrii o h ârtie
ca să fiu aju tat [cu m ilosten ii], ca să m ă răs-
cu m păr.” A u zin d acestea, sfân tu l a tă cu t p u ­
ţin şi, răspu n zân d, a zis cu m u ltă asp rim e:
„Tu ai şaizeci de h yp erp eri în tu rn u l din zid
şi ai ven it să-ţi dau în scris? D u-te şi răscu m -
pără-te cu b an ii tă i!” Şi rid icân d u -se cei doi
au pus m etan ie şi au ieşit. Şi m erg â n d ei pe
drum , l-a în treb a t Iacob p e fratele lu i dacă
bătrân ul a vo rb it adevărat. Ia r el a zis: „D a,
a vo rb it a d e v ă r a t.” Şi ei şi-a u ie şit d in sin e
pentru aceasta şi au dat slavă lu i D u m n ezeu .
24. A v e n it o d a tă la c u v io su l u n m o n a h
oarecare p e num e Io s if de la p rea stră lu cita
m ănăstire a lui A lip ie12, şi vorb in d ei îm p re u ­
nă i-a zis părintele: „ în m ăn ăstirea lu i A lip ie
în ceasu l ace sta se câ n tă « F e ric iţi ce i fă ră
prihană» [Ps 118 ].” Şi d u p ă ce s-a îm p lin it

12 M ă n ă stire a th o n ită a flată m ai su s d e C u tlu m u ş,

azi dispărută.

104
 p rim a stare a p salm u lu i a zis iarăşi: „în m ă ­
n ă stire a ta se câ n tă p s a lm u l.” D eci I o s if a
în sem n at ceasul. Şi în to rcâ n d u -se în m ăn ăs­
tire a în tre b a t d esp re ceasu l acela şi a aflat
că în acel ceas m u rise Io s if secretarul. Şi a
v e s tit p ă rin ţilo r cele c a re -i fu s e s e r ă sp u se
m ai d in a in te d e m a re le p ă rin te . Ş i a u zin d
p ărin ţii că el ved ea în ain te n u n u m ai cele de
ap roap e, d ar şi cele d e dep arte, au dat m are
slavă lu i D u m n ezeu C are fa ce lu cru ri m in u ­
n ate celo r ce se tem d e El.
25. A v e n it u n m o n ah p e n u m e M atei din
O raş [C o n stan tin o p ol] şi n e-a zis: „A m ven it
od ată la el cu n işte m iren i şi fă ră să ne cu ­
n o ască n e-a zis: «Aici su n t cetăţen i ai O ra­
şului, cred in cio şii de la b ise rica Sfân tul R o­
m an .» Şi a sp u s n um ele lor. Şi iarăşi a zis:
«Şi tu, dom n u le M odin, de m u lte zile voiai să
vii să m ă v e zi şi, iată, s-a îm p lin it dorinţa ta.»
Şi M od in a zis: «Adevărat, părintele m eu, ade­
v ă ra t ai g ră it sfin ţen ia T a .» ”
A v e n it o d ată la cu viosu l u n m irean şi vă -
z â n d u -1 a c e sta i-a zis:. „Io a n e , ai să a ju n g i
p re o t şi egu m en . L up tă-te în să să te faci şi
c ă lu g ă r.” Ş i d u p ă ce a tre cu t o vrem e, acela
s-a fă cu t m o n a h şi v e n in d în tr-u n a din m ă­
n ăstirile S fâ n tu lu i M u nte a a ju n s şi p reo t şi
egum en .
26. M in a, p re o t şi egu m en de la m ăn ăsti­
rea lu i A lip ie zicea: „E u şi iero m on ah u l Gri-
105
 gorie, ucenicul celui în tru sfinţi Grigorie Pala-
m a [t 14 n o iem b rie 135 9 ], n e-am dus odată
la c u v io s u l A r z ă t o r d e c o lib e . Ş i am g ă s it
aco lo şi d o i d e m n ita ri m iren i. Şi m i-a zis cu ­
viosul: «Spune-ne d in m in un ile m itro p olitu ­
lu i T esalo n icu lu i.» Ia r eu răsp u n zân d u -i că
n u ştiu , m i-a zis ia ră şi: « S p u n e! G ră ie şte !»
Ia r eu a m răspuns: «N u ştiu .» D ar a vea m în
sân un to m scris d e sp re m in u n ile m itro p o li­
tu lu i T esalon icu lu i. Ş i d e-a b ia atu n ci i l-am
a ră ta t zicând: «Sunt scrise aici.» Şi iarăşi a
zis cu viosu l: « A cestea ţi-a m sp u s să le gră-
ieşti, şi tu m i-ai răspu n s că n u le ştii.» Iar noi
c a r e n e -a m în tâ m p la t să fim a co lo n e -a m
ieşit d in noi în şin e m in u n â n d u -n e de v e d e ­
rea în a in te a sfân tu lu i şi am dat m are sla vă
lu i D u m n ezeu .”
.27. V e n in d la cu vio su l ep isco p u l T rain u -
p o lisu lu i13 îm preună cu u cen icu l lu i au ajuns
în tr-o groapă. Şi arhiereul avea o b arb ă m ică,
d a r u cen icu l lui una fo a rte b ogată. Şi fă câ n d
sfat, arh iereu l s-a fă cu t ca u cen icu l; pe acela
l-a îm b ră ca t cu m a n tia şi în sem n ele e p isc o ­
p a le , ia r el şi-a p us m a n tia u c e n ic u lu i şi au
v e n it la cu viosu l. Ia r c u v io su l, c u n o s c â n d
p rin h a r cele făcute, a ie şit în în tâ m p in a re a

*3 C a p ita la provinciei R o d o p i d in T ra cia . E p is c o p u l

d e a ici e ste G herm an, care a s e m n a t T o m o s u i p a la m it
d in 13 51.

106
 lui. Ş i p u n â n d m eta n ie am ân d o i, a zis a r h i­
e re u l c u v io s u lu i: „ S tă p â n u l m e u a r h ie r e u l
T rain u p o lisu lu i a ven it, şi d acă p oru n ceşti,
v re a să v in ă să te v a d ă .” Ş i a zis c u v io su l:
„T u eşti arhiereul. B in eeu vân tează-m ă!” Ia r
el a zis: „N u su n t eu, ci arhiereul stă în spate.
D acă p oru n ceşti, vrea să v in ă .” Ş i iarăşi a zis
cuviosul: „Tu eşti arhiereul. B in ecuvântea-
ză-m ă şi n u te m ai preface ca u n hoţ. Fiin dcă
eram acolo deasupra gropii cân d v-aţi sfătu it
şi v-a ţi sch im b a t m antiile. B in ecu vân tează-
m ă î” Şi v ă z â n d şi a u zin d a rh ie re u l a c e s te a
l-a b in e cu vâ n ta t şi s-au îm b ră ţişat în D u h u l
Sfânt. Şi arh iereu l şi u cen icu l lu i s-au v e se lit
de co n vo rb irea cu cu viosu l p ărin tele şi s-au
b u cu rat cu tru p u l şi cu duhul. Şi au slă vit p e
D u m n ezeu lău d â n d şi m irân d u -se d e slu ji­
to ru l Lui.
2.8. A u v e n it od ată la cu viosu l doi m o n ah i
de la p reastrălu cita m ăn ăstire a V a to p ed iu -
lui. Ia r el era afară d in colibă. Ş i a v e n it la
colibă ca o p asăre pe deasupra ram urilor p ă ­
durii. Şi v ă zâ n d aceasta şi-au ieşit din sin e şi
frică m are i-a cu p rin s şi trem u rau de frică.
Şi du pă u n ceas s-au dus la cu viosu l şi fă ­
câ n d m e ta n ie au şe zu t lu â n d d e la el ru g ă ­
ciune. Şi i-a în trebat: „D e u n de su n te ţi?” Iar
ei au răspu n s: „D e la V atop ed i. Şi am ven it
să fim b in e cu vâ n ta ţi şi să lu ăm ru găciu n e de
la sfin ţia ta. Şi m u lţu m im lu i D um n ezeu că
107
 te -a m v ă z u t.” Şi ia ră şi i-a în treb a t: „N -aţi
văzu t oare ceva?” Şi ei au zis: „N -am v ă zu t.”
A tu n ci au stat de vorbă cu cuviosul şi i-a în ­
vă ţa t cele p rivitoare la m ân tu irea lor. Şi fă ­
când m etanie, i-a slob ozit cu pace. Iar ei au
p ovestit p e drum cele ce văzuseră cu ochii
lor, m irân d u -se de fam iliaritatea pe care o
avea sfân tu l cu D um nezeu.
29. A zis şi ie ro m o n a h u l M a c a rie d e la
sfân ta Lavră, p oreclit C ham nos, că a cerut
să se ducă la cu viosu l pe tim p de iarn ă. „Şi
făcân d eu de m ân care şi lu ân d cu m in e încă
un alt frate ne-am dus. Şi bătân d noi în p oar­
tă, n-a răspuns. Căci de frig, lu ân d o îm p leti­
tură pe care o făcu se d in trestii se acop erise
şi dorm ea. D eci fiin dcă vedeam că n u răs­
punde, m i-a trecu t prin m inte că de frig a în ­
gh eţat şi a m urit. Şi am in trat şi l-am văzu t
pe cuviosul că doarm e acop erit cu o plapum ă
cu aur, iar coliba strălucea, cum socoteam , din
p ricin a p lă p u m ii. Ş i v ă z â n d a ce ste a m -am
m irat, şi am ieşit şi am vestit fratelu i care
era cu m ine. Şi acela ap rop iin d u -se a văzu t
şi el aşa. Şi vo rb eam am ân doi că i-a u tri­
m is-o p oate unii din m arii dem n itari. Şi b ă ­
tân d n oi iarăşi, s-a scu lat şi a grăit. Şi am
in trat şi, p u n ân d m etanie, am şezu t şi după
ce am vorbit am prânzit. Iar după p rân z l-am
în tre b a t p e cu vio su l: « C in e ţi-a trim is, p ă ­
rinte, o asem en ea plapum ă?» Şi b ătrân u l a
108
 răspuns: «Nu ştiu ce vorbeşti.» I a r eu am zis:
«Am văzu t pe câ n d d orm eai o p la p u m ă de
aur foarte strălu cito are care te a co p erea în
în tregim e, iar de strălu cirea ei stră lu cea to a ­
tă chilia ta.» Şi su râ zâ n d b ă trâ n u l m i-a zis:
«Cuprins de frig, m -am a co p erit cu acea stă
îm p letitu ră de tre stii p e care am strân s-o de
zd ren ţele m ele şi m ă în călzeam . Ş i am ad o r­
m it p en tru că în n oap tea asta n -am p u tu t
d orm i de frig.» Ş i lu â n d ru găciu n ea sfâ n tu ­
lui, d u p ă ce am au zit acestea, am ieşit m i-
rân d u -n e şi slăvin d p e D u m n ezeu C are face
tain e m in un ate, cu m îi acop eră şi p ă zeşte p e
robii Lui de frig şi d e to t ră u l.”
30. U n m on ah p e n u m e D am ian , care se
ocu pa de vie, d in lu crarea celu i rău avea n e­
în cred ere în sfân tu l, p ân ă în tr-a tâ t în câ t n u
credea nici m ăcar că e creştin ortodox. V râ n d
în să C el ce vrea ca to ţi oam enii să se m â n tu ­
iască şi la recu n o aşterea a d evă ru lu i să vin ă
[1 Tim 2, 4] ca şi a cest frate să se în d rep te şi
să slăvească pe sfân tu l, ce face? L u ân d D a­
m ian du m inica slujirea săptăm ânii du pă ob i­
cei, a ieşit din m ăn ăstire la vo ia p e care o
lucra. Ş i făcân d u -şi slu jirea seara a a d o rm it.
Şi scu lân d u -se în zo ri să-şi facă can on u l, l-a
cu p rin s o fo am e a tâ t de m are în câ t n u m ai
p u tea face ceva, şi şezân d s-a m irat ce este
aceasta. A tu n ci a p rin zâ n d fo c şi lu ân d cepe,
le -a tă ia t şi le-a aru n cat în oală cu u n td e ­
109
 lem n şi apă şi a pus-o pe foc; şi lu ân d p âin i­
le pe care le avea le-a p u s pe o tavă m are; şi
punând deasupra m âncarea şi acoperin d-o,
a aşteptat să se lu m in eze de ziuă. S ilit în să
de m area sa foam e, n-a m ai răbdat, ci a în ­
ceput să m ănânce. Şi m ân cân d d oar o bucă-
tură, a în gh iţit-o cu m u ltă silă, în câ t n um ai
ce a g u sta t şi n -a m ai p u tu t. Şi şe zâ n d se
m ira în sine ce este aceasta. A tu n ci acop e­
rind tava a zis: „Azi voi săpa via, ca să nu m i
se facă poftă de m ân care.” Iar când s-a lu m i­
nat de ziuă, a b ătu t cineva d in afara chiliei şi
i-a zis: „V ino în ăun tru oricin e ai fi.” Şi in ­
trân d acela, a vă zu t că era cu vio su l şi i-a zis:
„M ult te-ai grăbit, părinte.” Iar bătrân ul a zis:
,^Adu-mi m âncarea, să m ănânc, că e a opta zi
de când su n t nem âncat, p en tru că n ici unul
n-a trecut pe la m ine să-m i adu că ceva.” Căci
avea obiceiul să nu ţin ă n iciod ată în chilia
lui ceva, nici pâine, nici altceva de m ân care,
ci num ai p uţin ă apă. A tu nci, stră p u n s la in i­
m ă şi pun ând m etanie, D am ian a zis cu vio ­
sului: ,A d e v ă ra t, p ărin te sfin te, D u m n ezeu a
gătit prin tin e.” Şi pun ân d m a să şi m ân ca­
rea, şi pâinile şi vin u l şi orice a ltceva avea de
m âncare în chilia lu i şi şezân d a m ân cat cu
cuviosul şi s-a veselit şi b u cu ra t cu tru p u l şi
cu sufletul. Şi du pă prânz, a p u s iarăşi m eta ­
nie şi a m ărtu risit cu m l-a d efă im at şi ocărât
pe bătrânul. Şi luând d e la el iertare, cu vio ­
110
 su l s-a dus la coliba lui. Şi de atu n ci a p rim it
în cred in ţarea cred in ţei în cu vio su l şi a slăvit
pe D u m n ezeu şi pe slujitorul Lui. A c est lu ­
cru m i l-a p o vestit D am ian în su şi în sfân ta
Lavră.
31. A u fo st şi m u lte alte m in u n i şi ved eri
în ain te sp u se şi făcu te de cu vio su l p ărin tele
nostru, pe care le-a m auzit şi eu şi pe care
m i le-au fă cu t arătate alţi p ă rin ţi n em in ci-
noşi — G rigorie d e la S tân ca lu i S im o n izvo-
râtoru l de m ir1^ M atei m on ah u l şi alt M atei
iero m o n ah şi alţii — pe care le-aş fi scris cu
am ăn u n tu l, d ar d in p ricin a sim p lită ţii m ele,
a su fletu lu i m eu sterp , a lip sei m in ţii, a n e ­
p utin ţei m ele şi a lungim ii cuvântului, m -am
oprit aici. A cest ucenic şi im itator al lu i H ris-
tos a um blat, aşadar, pe o cale atât d e strâm ­
tă şi cu ch in u ri [Mt 7 ,1 4 ] ca să p ă ze a sc ă n e­
atin s ch ip u l [lui D um n ezeu din el] şi aşa să
aju n gă şi la asem ăn are[a cu El] \_Fc 1, 26].
Eu însă, p reaticălosul, lucrătorul a to a tă fă ră ­
delegea, ce v o i face? Ce voi aju n ge? C u m v o i
fu gi de p ed ep se? C um voi d o b â n d i m â n tu i­
rea? C in e v a da cap u lu i m eu a p ă ş i o ch ilo r
m ei izvo r d e la crim i [7r 9 ,1 ] ca să je le s c şi să
p lân g cu m p litele fărăd elegi şi c ă d e ri ale fa p ­
telo r m ele n esfâ rşite? Prin sfin tele r u g ă c iu n i *l

*4 în te m e ie to r u l în se co lu l X I V al m ă n ă s tir ii a th o -
n ite S im o n o s P etras.

lll
ale acestui cu vios p ărin te fie ca D um n ezeu
să v ă dea m â n tu ire v o u ă c e lo r ce a sc u lta ţi
această scriere sim plă, ia r pe m in e păcătosul
şi n evredn icul să m ă m ilu iască şi m ân tu ias­
că în îm p ărăţia Sa ca un B un şi de oam eni
iubitor.

112
 Viaţa şi conduita
cuviosului şi de Dumnezeu
purtătorului părintelui nostru Nifon
care a fost ascet în Muntele Athos1

i. A c e s t c u v io s p ă rin te a l n o stru era din

d esp o tatu l [E pirului] aflat în tre A h a ia şi Ili-
ric, d in satu l n u m it L uvoki12 care p rod u cea
to t felu l d e roade; în el lo cu ia un p reo t slu ji­
to r al ta in elo r lu i H ristos crescu t în evlavie
şi în tre g al D u h u lu i Sfânt; cât de vestit era
în v irtu te avea să-l arate cel n ăscu t din el,
d a că p o m u l se c u n o a şte d in ro d u l lu i [M t
12, 33]. N ăscu t din acesta, cu viosu l părintele
n ostru a fo st în că de cân d i-au m ijit p rim ele
tu leie de p ă r în b a rb ă foarte în d răgostit de
v irtu te . P e câ n d a v e a zece an i, u n c h iu l lu i
d u p ă ta tă , ca re era e c le z ia rh al m ă n ă stirii
atotfericitului S fân t N icolae de acolo, pe care

1 T r a d u c e r e d u p ă te x tu l din m s. L avra 0 5 8 (sec.

X V I —X V I I ) , f. 8 i v —10 3 e d ita t de F. H a l k i n , „La V ie de
S t. N i p h o n e r m ite a u M o n t A t h o s ( X I V e s.) [B H G
1 3 7 1 ]”, A n a Z e c ta B ollandia na 58 (19 4 0 ), p. 1 2 —2 7 .
2 în su d u l A lb a n ie i a ctu a le , pe c o a sta m ării.

113
 o rid icase în locul n u m it M esopotam ons îm ­
p ă ra tu l [C onstan tin IX] M on om ah u l [10 4 2—
1054], l-a lu at la el şi l-a în văţat m ai întâi
cărţile sfinte, du pă care l-a tu n s în tre m o­
nahi. Şi pecetluindu -1 citeţ al sfântului A p o s­
tol, d u p ă p u ţin 3
45
, câ n d a vă zu t că a crescu t o
d ată cu vârsta şi în virtute, l-a făcu t p reot
slu jito r al tain elo r lu i H ristos. Iar el, a d ă u ­
gân d de la sine la agerim ea firii sârguinţa,
s-a fă cu t în p uţin i ani cu n oscător al foarte
m u lto r lucruri. D ar îl u m plea un dor d u m ­
n ezeiesc, şi m ica scân teie a isih iei arun cată
în el a făcut lo c u n in cen d iu m are. Ş i a dat
a p ro a p e de aco lo p e ste u n b ă trâ n v e n it cu
an i în urm ă de la M u n tele Sinai care şedea
în tr-u n m unte n u m it G herom erions şi care
era a lip it d oar de D um nezeu; de la care de-
p rin zâ n d can oan ele isihiei şi regulile exacte
ale v ie ţu irii sin gu ratice, nu se m ai p u tea stă ­
p â n i p e sine în su şi, îm b ătân d u -se de p lă ce­
rea isihiei; căci pe lân gă cele în care a p ro ­
gresat potrivit lui H ristos s-a distins în că m ai
extraord in ar săvârşind prin harul lui H ristos

3 Im p o r ta n tă m ă n ă s tire la su d d e D elvin o , în su du l
A lb a n ie i d e azi.
4 C u alte cu vin te în a in te de v â r sta can o n ică: 18 ani
p e n tr u citeţ, 30 d e ani p e n tru preot.
5 M ă n ă s tir e în te m e ia tă în 12 8 5 de Sfân tu l N il E ri-
ch io tis, lâ n gă Philiate, în E piru l grec de azi, nu departe
d e g r a n iţa cu A lb a n ia .

114
 şi acest lucru: căci stâ n d p e un p icio r sp u n ea
p e de rost toată P saltirea.
2. A u zin d în să că A th o su l avea p e atu n c
m u lţi sfinţi străvezii şi im itato ri ai lu i D u m ­
n ezeu , lu â n d u -şi ră m a s-b u n d e la p a trie ,
n eam şi toate celelalte ale sale, a aju n s d o a r
pe jo s la A th os. Şi o b servân d u n de an u m e
e ra u cei m a i m u lţi şi m a i b u n i sfin ţi, s-a
lăsat călău zit d e D um n ezeu. Şi aju n gân d în
p ărţile Lavrei a găsit acolo u n de p u sese m ai
în ain te tem elia virtu ţii P etru A th o n itu l u n
m on ah cu n um ele T eogn ost, care era cu a d e ­
vărat aşa [cunoscător de D um nezeu] atât prin
n um e şi p rin chip, cât şi p rin u rcu şu rile sp re
D um n ezeu, căruia i s-a p re d a t p e sin e în su şi
şi i-a d esco p erit sco p u l său, sp u n ân d u -i că
venise de dragul isihiei, dar nu i-a sp us d em ­
nitatea preoţiei, nici m u lţim ea celor agon isite
de el. Iar el l-a p rim it cu b u n ă vo in ţă şi i-a
dat ale sale şi a p rim it ale lui. D up ă trei a n i
în să i s-au făcu t cu n oscu te b ă trâ n u lu i cele
ale m arelu i [părin te], cu m că ar fi p reot, d a r
şi că era îm p o d o b it cu foarte m u lte haruri:
şi a tu n ci i-a c e ru t m a re lu i [p ă rin te ] să n u
m ai trăiască îm p reu n ă cu el în ascu ltare, ci
să şad ă ca n işte fra ţi tră g â n d îm p reu n ă j u ­
gul d e au r al virtu ţii. Ia r el i-a zis: „C u m ar
p u tea cin eva să vie ţu ia scă de sin e în isihie,
fără ca m ai în tâi să-şi p ed ep sea scă m ă d u la ­
rele şi sim ţu rile p rin ascu ltare du s de m ân ă

115
 spre isihie şi în sin gu ra re?” D ar cum n-a p u ­
tut nicidecum să-l con vin gă pe T eogn ost, a
plecat de acolo d u cân d cu siiie d rep t cel m ai
m are câştig pe care l-a realizat acolo la cri­
m a67 . Ş i v e n in d la sc h itu l [kathismo] ce lu i
între sfinţi părintelui nostru V asile cel Mare?,
a p etrecu t aco lo p a isp re ze c e an i g u stâ n d o
dată pe săptăm ână p âin e uscată.
3. în acea vrem e o cium ă a cercetat sfânta
Lavră şi cu sabia ascu ţită a m orţii [Ap 6, 8]
i-a n im icit a p ro a p e p e to ţi, a stfe l în c â t au
pierit şi p reoţii şi au răm as d oar câţiva p u ­
ţini. Trim iţând, aşadar, du pă el, în tâi-stătă-
torul de atunci al sfin tei şi vestitei L avre i-a
cerut să vin ă în m ăn ăstire şi să fie în re g is­
trat în tre clericii slu jito ri în altar. D ar în tru ­
cât el a pus în ain te sim p litatea şi n ecu ltiva-
rea lăudată, i s-a în cred in ţa t o altă slujire:
aceea d e a v izita to a te sch iturile [kathisma-
ta] din afară făcân d rân d u iala o b işn u ită şi
săvârşin d d u m n e z e ia s c a L itu rg h ie \rnysta-
gogiart]; lucru pe care de-ab ia l-a p rim it, şi
aceasta p en tru fa p tu l .că d atora în tâi-stătă-
toru lu i m ă n ă stirii d a to ra ta a sc u lta re . Şi a
petrecut aşa slu jin d L itu rgh ia şi fă câ n d dia-
con ia a ce a sta tim p d e tre i ani. D u p ă care,

6 D arul lacrim ilor.

7 Sih ăstrie care d o m in ă c o a sta d e s u d -e s t a p e n in ­
sulei ath on ite, la câ ţiv a k ilo m e tri d e K a v so k a lyvia .

116
 căzân d p este el iarăşi dorul în flă că ra t al isi-
hiei, îl tiraniza şi aprindea şi nu-1 lăsa pe sfân ­
tu l să aib ă linişte. D e aceea, so co tin d u -le pe
to a te d rep t nim ic, a ven it în V u le v tiria 8.
4. Şi aici a p etrecu t ani b u n i fără aco p eriş
şi h ră n in d u -s e d o a r cu p la n te , a stfe l în c â t
m u lţi fiin d m iş c a ţi d e in v id ie îl a c u za u de
înşelăciune/rătăcire [plane]. Şi ducându-se la
în tâ i-stă tă to ru l L avrei i-au ceru t să -l sco ale
pe m arele [părinte] ca şi cu m a r fi ză cu t în
în tu n ericu l în şelăciu n ii/rătăcirii. Ia r acesta,
trim iţân d iarăşi d u p ă el, i-a zis: „D e ce d u ci
o viaţă fără tru p şi fără sânge, din care răsare
p ărerea d e sin e şi în şelăciu n ea, şi n u u m b li
p e calea n erătă cită de m ijloc, care e u şoară
şi fără cădere? C ăci în pustiuri părinţii se h ră­
n e a u cu p la n te d in p ric in a lip se i p â in ilo r.
D ar aici e şi p â in e şi altele p o trivite p en tru
hrană. T reb u ie să te m u lţu m eşti cu ele şi să
a lu n g i a s tfe l p ă re re a d e s in e .” Ia r el, a ră -
tân d u -şi şi m ai m u lt sm eren ia, s-a lă sa t co n ­
v in s şi a a scu lta t de sfatu rile acelu ia. Şi s-a
d u s la ve n e ra ta b iserică a, M ân tu itorifiu i' şi
găsin d aici su rp ată Sfânta M asă [a altarului],
i-a ceru t e p isco p u lu i Ierisso su lu i9 ca v e n in d

8 M ă n ă s tir e a th o n ită azi d isp ăru tă.

9 E p is c o p u l su b a căru i ju r is d ic ţie d ire ctă s -a a fla t
A th o s u l în tre 1 3 6 8 —13 9 2 , şi care era în să rcin a t de P a ­
tria rh ia E c u m e n ic ă cu hiroton irea preoţilor şi sfin ţirea
b ise r ic ilo r d in S fâ n tu l M u n te .

117
 el în su şi aco lo să o rea şeze. D ar a c e sta i-a
în găd u it să facă el aceasta şi i-a sp u s să se
m u lţu m e a scă cu a c e sta în lo c u l lu i în su şi.
Iar el a făcu t aşa. Şi săvârşea acolo S fân ta
Liturghie [mystagogiari]. D ar fiin d că acolo
se aduna ad eseori o m u lţim e de p ărin ţi care
doreau să p etrea că sub m arele p o v ă ţu ito r şi
să fie p u şi în rân d u ială şi m od elaţi de acela
p e cărările virtu ţii, a p lecat în d ată d e acolo
şi s-a dus la M axim cel care-şi d ă d ea fo c la
colibă; şi p etre câ n d acolo m u lţi ani, s-a le g a t
d e b ă trâ n u l cu le g ă tu rile iu b irii, a şa în c â t
erau văzu ţi ca avân d u n su flet şi fiin d u n u l
în altul. Şi aşa au tras am ân d oi la ju g u l de
a u r al v irtu ţii, p â n ă c â n d fe r ic itu l M a x im ,
ieşin d din ch ilia lu i, a dat-o b ă trâ n u lu i iar
lu i şi-a zid it alta.
5. Iar fericitu l N ifo n , p ărăsin d şi el lo cu l
acela, a in trat cu so co tin ţa fericitu lu i M axim
în tr-o p eşteră a fla tă d rep t în fa ţa in su lei cu
n u m e le S fâ n tu lu i H risto fo r. Ş i d u p ă p u ţin
tim p şi-a zid it în a p ro p iere o altă chilie. Şi
ven in d aici u n o a reca re M arcu din Iliria şi
ru gân d u -se m u lt d e acel sfân t su flet ca să fie
în văţat de acela reg u lile isih iei şi ascu ltării,
acesta l-a p rim it şi i-a în găd u it să-şi gătească
o ch ilie m ai largă zicân d : „F iin d că va v e n i să
petreacă îm p reu n ă cu noi şi fratele tău b u n .”
D ar acela, care era şi el din Iliria, lo cu ia cu
fem eie şi-şi creştea copiii. De aceea şi M arcu,
118
 u im it d e cuvântul b ătrân u lu i, a zis: „C um ,
ch iar fratele m eu Ioan? D ar el este sub fe­
m eie şi se în grijeşte de co p ii şi de tre b u ri.”
Ia r sfân tu l — o, su flet că zu t în ad ân cu l sm e­
ren iei — a zis: „ A m grăit fă ră m in te aceasta.
Z id eşte-ţi chilia cum v re i.” C ăci voia să-l zi­
d ească atu n ci când se va ved ea d ezn od ăm ân ­
tu l p re zice rii sale. Şi p ră zn u in d u -se atun ci
[p e 5 iu lie ] p ra zn ic u l c u v io s u lu i p ă rin te lu i
n o stru A ta n a sie A th o n itu l în sfân ta lu i La-
vră, M arcu a fost trim is de b ă trâ n din pricina
u n ei n evo i în zisa m ănăstire. D ar i-a p oru ncit
să se în to a rc ă în a p o i lu ân d u -1 şi p e fra te le
lu i: „ D a c ă -1 v o m v e d e a p e e l” , a zis a ce sta .
Ia r el i-a d a t a ce la şi ră sp u n s. D u câ n d u -se
în să în Lavră, îl vede în afara p orţii pe fratele
lui; şi lo v it de uim ire la v e d erea lu i n eaştep ­
ta tă şi p e n tru p re zic e re a b ă trâ n u lu i, i s-a
a ru n ca t de gât şi l-a îm b ră ţişa t pe fratele
său şi n u ştia ce să m ai facă d e b u cu rie, dar
su fle tu l îi era răn it fiin dcă b o lise de n ecre­
d in ţă ş i se în d o ise d e p ro fe ţia b ă trâ n u lu i.
L u â n d u -1 deci pe fratele lui s-a du s la b ă trâ ­
n u l ce râ n d u -i iertare p en tru în d o ia la sa d i­
n ainte. Ia r du pă p u ţin tim p o p aralizie i-a
cu p rin s to ate m ădularele, astfel că n u-şi m ai
p u te a m işca n ici un m ădular, şi care arăta,
cred , n ecred in ţa dinainte. A a ju n s deci v red ­
n ic de m ilă şi a ceru t co m p ătim ire de la cu ­
vio s, d a r a fo st refu zat p rin econ om ie, ca să
119
 în veţe că acestea su n t lu crurile neascultării
şi ale n e cre d in ţe i. „A ce ste a , a zis cu vio su l,
su n t lu cru ri ale sfin ţilor D octori fără de ar­
gin ţi ai b o lilo r su fleteşti şi trupeşti; eu însă
su n t un om p ăcătos p e care D um n ezeu n u -1
a scu ltă .” D ar câ n d l-a vă zu t şi pe fratele lui
m âh n it şi în cercân d să-l în du plece p en tru
acela, lu ân d u n td elem n de la can delă şi un-
gân d u -i cu el tru p u l, l-a restabilit săn ătos de
în d a tă zicând: „Iată, te-ai fă cu t sănătos, de
acu m să n u m ai greşeşti, ca să nu-ţi fie m ai
rău [/n 5 ,1 3 ] .”
6. D ar M arcu a fo st răn it iarăşi de m u şcă­
tu ra n eascu ltării, a că zu t iarăşi în adân cu l
relelor şi a făcut iarăşi experienţa acelui suflet
v re d n ic d e com p ătim ire; căci avân d o m are
d o rin ţă să p rin d ă p e şti, l-a ru g a t m u lt p e
b ă trâ n u l să-i în gă d u ie să se ducă la m are şi
să p rin dă peşti „pentru m ângâierea n oastră”,
cu m zicea. D ar el n -a ced at zicând: „A i fo st
în v ă ţa t că treb u ie să p rin zi gân d u ri şi p e ele
să le în fie r e z i, ca să n u fi m â n c a t d e ele.
Ţ in e -te d e p a r te d e m a re şi d e p eşti, ca să
nu c a zi în tr-o m a re d e r e le .” E l în să , n e lă -
sâ n d u -se în to rs n ici d e p ovaţa p ărin telu i şi
p re d â n d u -se în în tregim e vo ii proprii, a co ­
b o râ t la m are ch ip u rile ca să-şi spele zd re n ­
ţele. Ş i îm p o triva so co tin ţei prin dea p eşti cu
cârlig şi m om eală; şi u rm a să facă vâ n a rea
u n u i p eşte m ai m are, dacă nu l-ar fi salvat
120
 lu ân d -o în ain te ru găciu n ea b ătrân u lu i. Căci
p o rn in d u -se în fugă u n câin e de m are am e­
n in ţa s ă -l m ă n â n ce p e M a rcu , d a că a ce sta
n -ar fi ch em at rugăciu n ile b ă trâ n u lu i şi n -ar
fi fo st izb ă v it de fiara sim ţită şi gân d ită cu
m in tea şi scos pe uscat. Şi trem u rân d s-a dus
la bătrân aducându-i peştii pe care-i prinsese.
D ar sfin ţitu l lu ân d -o în ain te i-a zis: „N u fi
n e c r e d in c io s , n e a s c u ltă to r u le M a rc u , c ă c i
[diavolul] cel care s-a p refă cu t od in io ară în
şarp e şi a su g e ra t p ro to p ărin ţilo r n eascu lta­
rea [Fc 3 , 1 —5], acelaşi facându-se pentru tine
astăzi u n câin e de m are a vru t să te arun ce
în a d â n c u l p ie r z a n ie i d in p ric in a n e a s c u l­
tă rii c ă r e ia i te - a i su p u s m a i în a in te , d a că
H ristos C are a v e n it p en tru su rp area lu i nu
ţi-ar fi în tin s 6 m ân ă şi te-a r fi izb ăvit din
p rim e jd ie c h e m â n d u -te cu c o m p ă tim ire la
p ocăin ţă. D a r d in tr-u n vâ n a t al n eascu ltării
nu v o i gu sta v re o d a tă .” Şi atu n ci el a aru n ­
cat d ep arte p eştii p e care i-a adu s, iar pe
sine în su şi s-a a ru n cat la p icioarele sfân tu ­
lui, a ceru t ie rta re şi a p rim it-o d e în dată. Şi
în to t restu l tim p u lu i s-a p ăzit în ascultare.
Iar d u p ă p u ţin tim p a p lecat la D om n ul, lu ­
ând aco lo a rvu n a n ădejdii. D ar l-a lă sa t spre
slu jirea sfâ n tu lu i pe fratele său.
7. N u m e le acestu ia era G avriil; tatăl aces­
tu ia lu â n d şi el h a in a m on ah ală a p rim it n u ­
m ele Dositei. P entru o nevoie presantă, acesta
121
 a cerut de la b ătrân să-i în găd u ie lu i G avriil
să se ducă în m ăn ăstirea V a to p e d i10. Iar el a
încuviinţat cererea lui, dar l-a trim is insistând
pe o zi anum e în care cu vo ia lu i să se în ­
toarcă înapoi. V en ind ziua fixată şi ahem ene-
zii [turcii] p răd ân d p ărţile acelea, ta tă lu i lui
G avriil i s-a p ăru t că ven in d în a p o i fiu l său a
fost făcut rob, şi din p ricin a în tristă rii in su ­
p ortabile a căzu t cu totu l în tu lbu rare. D ar
acel m in un at şi com p ătim itor su flet l-a în ­
ştiin ţa t: „N u p lâ n g e , b ă tr â n e , c ă c i fra te le
n ostru e liber, fiin d că a fost trim is d e m in e.”
Şi în că în ain te ca soarele să p ă ră sea scă p ă­
m ântul, fratele s-a în to rs n ep rim ejd u it, fără
să fi făcu t experienţa acelu i lu cru cu m p lit.
8. D eci p reafericitu l M axim care-şi ardea
colibele, de care s-a v o rb it m ai su s, apropi-
indu-se de sfârşitul vieţii, căci d u p ă şase luni
avea să ad oarm ă [în D om nul], a ce st d u m n e­
zeiesc b ărb at [Nifon] s-a scu la t şi a zis celor
din ju ru l lui: „Să ne du cem la M a xim şi să-l
v ed em , fiin d c ă nu-1 v o i m a i v e d e a a ic i în
viaţa d e fa ţă .” D u câ n d u -se d e c i ş i îm brăţi-
şându- 1 , acela a zis: „Bueuraţi-vă! A cesta este
u ltim ul cuvânt, căci nu ne v o m m a i v e d e a în
viaţa de fa ţă .” Şi s-a făcu t d u p ă p re ştiin ţa şi
p rofeţia am ân du rora.

10 V a to p e d i era la 30 de k ilom etri d ista n ţă spre nord

de p eştera lu i N ifo n .

122
 9- T re c â n d d e c i an i m u lţi, a v e n it ia ră şi
o ciu m ă . Ş i m a i su s -z is u l G a v riil îm b o ln ă-
v in d u -se de b o a la care b â n tu ia pe atunci,
ta tă l său , vă zâ n d u -1 p e fiu l să u p e m o a rte ,
p lân g ea şi se în d u re ra pe b u n ă dreptate. Iar
b ă tr â n u l lu â n d u -1 lâ n g ă el i-a zis: „S ă n u
je le ş ti aşa, frate, p en tru fratele, căci n u v a
m u ri acum , fiin d că m i-a slu jit du pă p o ru n ca
lui D um nezeu, dar eu vo i m uri nu peste m ultă
v re m e .” Şi în to rcâ n d u -se sp re răsărit a m u r­
m u ra t o ru găciu n e lu n g ă p en tru acela. Şi cel
care zăcea s-a scu la t slăvin d p e D um n ezeu.
Ia r b ă tr â n u l în to rc â n d u -s e a zis c e lo r d e
acolo: „Cu D um n ezeu , iată fratele s-a b u cu ­
ra t ia r ă ş i d e s ă n ă ta te , eu în s ă v o i m u ri în
p o stu l care v in e .”
io. A vo rb it d eci a şa cu gân d u l la p o stu l
S fin ţilo r A p o sto li. Ia r ei gân d in d u -se la P a ti­
m a M ân tu ito ru lu i care trecu se au zis: „D ar,
p ărin te, p o stu l [m are] a tre c u t!” El în să a
zis: „O are nu m ai e alt p o st afară de a ce sta ?”
V e n in d d e ci p o s tu l S fin ţilo r A p o sto li, scu -
lân d u -se, ru g ân d u -se şi cu m in ecân d u -se cu
în frico şă to a re le lu i H risto s T ain e, le-a sp u s
obişnuiţilor săi: „Iată, vrem ea despărţirii m ele
s-a a p r o p ia t [.2 Tim 4, 6 ] .” D a r p e n tru că
aceştia erau tu lb u ra ţi de a cest cu vânt, a zis
iarăşi: „V rem ea n oastră s-a îm plin it şi m ă du c
la p re a d o ritu l m eu Iisus. D ar v o i nu treb u ie
să v ă în tristaţi, căci n e v eţi avea ru gân d u -n e
123
 lui H ristos p en tru voi, num ai să nu fiţi ne­
p ăsători faţă d e ven eratele Lui p o ru n ci.” Şi
sculându-se dis-de-dim ineaţă, căci era doam ­
na zilelo r [p rim a d u m in ică d in p o stu l Sfin­
ţilo r A p o sto li], le -a zis: „F a c e ţi b in e şi să-
paţi-m i m o rm ân tu l ca să m ă duc în păm ân ­
tul din care am fo st lu at [Fc 3, 19 ].” Făcând
deci ei aşa p o triv it poruncii, se u itau ţin tă la
el să vad ă ce le -a r m ai porunci. Iar el scu ­
lân du-se şi în ălţâ n d u -şi och ii şi m âin ile spre
cer, a în tin s ru găciu n ea ca n iciodată. Şi în-
torcându-se şi b inecu vântân du -i p e toţi, spu­
nând: „Iertaţi-m ă pe m ine păcătosul” şi dând
tutu ror iertare, a lu at form a ch ip u lu i crucii
şi şi-a d a t d u h u l în m â in ile lu i D u m n ezeu
[cf. Lc 23, 46], fu lg erâ n d m ai p resu s decât
soarele şi d ân d tu tu ro r sem n ele exacte ale
în d răzn elii [fam iliarităţii] sale fa ţă d e D um ­
nezeu. A ad o rm it d eci acest cu vios p ărin te al
n ostru în ziu a a 14-a a lu n ii iu n ie11, şi a trăit
d e to ţi 96 d e a n i să v â rşin d to a tă v ia ţa lu i
m in un i fo arte m u lte şi n em aiau zite, dintre
care v o i ad ău ga p en tru iubitorii de H ristos
doar p u ţin e d in cele m ulte.
11. U n b ă trâ n , b ă rb a t d u h o v n ic e sc şi în
în tregim e al virtu ţii, pe num e T eod u l, a vrut 1

11 A a n u lu i 14 11, sin g u ru l în care p r im a d u m in ică

din p o stu l S fin ţilo r A p o s to li cad e pe 14 iu n ie. Prin ur­
m are, c u v io s u l N ifo n s -a n ă scu t în an u l 13x5.

124
 să u rce p en tru o n evoie la b ătrân u l, căci nu-1
m ai văzu se de destu lă vrem e. S cu lân d u -se
d eci s-a p us p e drum . Şi stră b ă tâ n d un lo c
râp os şi cu an evoie de trecu t, a alu n ecat, a
căzu t şi în căd ere şi-a lo vit aşa de rău p ic io ­
rul de o p iatră m are în cât i se p ărea că tre ­
b u ia să-şi ia răm as-b u n de la via ţă , fiin d că îi
cu rg e a a tâ t d e m u lt sâ n g e d in ra n ă în c â t
b ă tr â n u l a le ş in a t ş i nu m a i p u te a s tr ig a .
V ă z â n d u -s e a ru n c a t în tr-u n a tâ t d e m a re
a d â n c de rele, d e -a b ia s c o ţâ n d u n g la s d in
a d â n c u l in im ii a s tr ig a t: „D o a m n e , Iis u s e
H ristoase, F iul lu i D um n ezeu, d a că sfin ţitu l
N ifon e în în tregim e sfânt, cu m este so co tit
de m ulţi, cu rgerea sân gelu i să m i se o p rea s­
că, du rerile să-m i în ceteze şi să -m i recap ăt
săn ătatea p rin ru găciu n ile acelu ia, ca să n u
ajun g m ân care fiarelor în această m are p u sti­
etate de o am en i!” A zis aceasta şi în dată — o,
m inunile Tale, H ristoase îm părate! — cu rge­
rea sân gelu i s-a oprit, iar cel în ain te rănit s-a
scu la t în p icio a re săn ătos slă vin d p e D u m ­
n e z e u şi p rim in d c e rtitu d in e a fa p tu lu i c ă
bătrân ul e cu ad evă ra t sfân t. Şi d u cân d u -se
la el şi p rim in d b in ecu vâ n ta re d e la el, s-a
în to rs b u cu rân d u -se, m in u n ân d u -se şi slă ­
vin d p e D u m n ezeu.
12. U n fra te d in sfâ n ta şi d u m n e z e ia s c a
L avră a fo st trim is la b ă trâ n u l d e unu l din
to varăşii lu i ca să-i adu că p u ţin untdelem n .

125
 Iar calea fiin d aspră şi p ietroasă, lo vin d u -se
de o p iatră, fratele s-a răstu rn at şi a căzut.
Şi deşi toate cele pe care le du cea s-au spart,
vasu l cu u ntdelem n a fo st p ăzit n evătăm at şi
a fo st ad u s de fratele la b ătrân ul. Ia r el zâ m ­
b in d serios a zis: „V ezi cât de m u lt a lu cra t
cred in ţa fratelu i care n e-a trim is u n td e le m ­
n ul, în c â t şi tu ai scăp at de p rim ejd ie şi u n t­
d elem n u l a scăp at n evătăm at m ăcar că toate
celelalte s-au stricat.” Ş i m in u n ân d u -se fra ­
tele de cu m i-a spus b ă trâ n u l acestea în a in te
d e a-i fi v e stit el cele în tâm p late în p ră p a s­
tie, s-a d u s m irâ n d u -se şi slă v in d p e D u m ­
nezeu.
13. Un m onah era b o ln av de durere de cap
şi fiin d cercetat ani m u lţi de aceasta şi c h e l­
tu in d m u lt cu m edicii, fiin d că nu s-a b u c u ­
rat de n ici o m ân gâiere, s-a dus cu cred in ţă
la b ătrân u l, a căzu t la p icio arele lu i şi a ce­
ru t cu la crim i fierb in ţi în să n ă to şirea zicând:
„C ăci se v a face u şor ceea ce ceri de la D u m ­
n ezeu , p en tru C are lo cu ieşti în p ustie, p rea -
sfin te p ă rin te ”. Iar el i-a sp u s cu cu v in te de
sm eren ie: „C e folos îţi v a p u tea ti in acestea
de la un o m p ă că to s?” D ar cu m b o ln a v u l a
ră m a s în g e n u n c h e a t la p ic io a re le lu i, fiin d
m işcat sp re com p ătim ire, sfân tu l a m u rm u ­
rat p este cap u l care avea d u reri o ru găciu n e.
Şi în d ată b o ln avu l s-a fă cu t să n ă to s b in e c u ­
v â n tâ n d şi slăvin d p e D u m n ezeu; şi aşa cu m
126
 ne-a încredinţat m ai apoi cu jurăm inte: „C ând
b ă trâ n u l a citit rugăciun ea, d in cap a ie şit ca
u n v u ie t de v â n t n ă p rasn ic.”
14. U n alt m o n ah care s-a în ch is în rân d u
ială d e sine [idioritm ie] şi n u în ch in a cele
ale sale nici u n u ia din p ărin ţii de acolo, p ri­
m ea în ascuns un în ger al în tun ericu lu i în lo c
d e u n u l al lu m in ii [cf. 2 Co 1 1 ,1 4 ]. Şi fiin d
în v ă ţa t de acela, cu m nu se cădea, m u lte lu ­
cru ri fo arte n elalocu l lor, so cotea că el în ­
su şi este m ai p resu s de ceilalţi şi că are m ai
m u lte h arism e d ecât toţi; căci aşa erau în vă­
ţăturile unui asem enea „dascăl”. T recând deci
p e la sfân tu l şi în treb a t fiin d d e acela d in ce
p ricin ă a ven it, a zis: „A m ve n it să te vă d ca
p e u n b ă trâ n iscu sit.” Iar el i-a spus: „C um ,
tu care eşti atât de m are, ai v e n it la n oi sm e ­
riţii, deşi eşti m ai p resu s d e n o i?” „D a r este
d a r u l lu i D u m n e ze u , a zis el. D u m n e ze u e
C el ce m i-a d ă ru it această b in e fa cere .” Ia r el
i-a zis: „D aru l lu i D um n ezeu este fap tu l d e a
te sm eri, de a te so co ti p e tin e în su ţi cel d in
u rm ă d in tre to ţi, d e a te so c o ti m a i d e io s
d e câ t toţi, ch iar dacă te-ai îm b o g ă ţit cu cele
m a i m ari h arism e. L u cru rile ta le în să ţin de
în şe la re/ră tă cire [pZane], şi su n t ale se m ă ­
n ă to ru lu i ei, sa ta n a .” Iar el, ca ven in d u -şi în
sine, a zis: „D acă acestea su n t de la satan a,
p ărin te, ro agă-te să se op rească în şelă ciu n ea
şi să fiu izb ăvit de asem en ea în ch ip u iri.” Iar
12 7
 el p riv in d sp re cer a zis: „D o a m n e, Iisu se
H ristoase, C are ai cău tat oaia cea rătăcită şi
pierdută şi, aflând-o, ai num ărat-o îm p reu n ă
cu celelalte n erătăcite [Lc 15, 4 —6] şi ai su r­
p at lu p u l care cău ta să o sfâşie [In 10, 12] şi
n e -a i a ră ta t n o u ă că ile m â n tu irii, în s u ţi şi
pe acesta care din gân direa lu i m ai sim p lă a
fost atras spre în şelăciun e prin m eşteşugirile
înşelătorului, slobozeşte-1 de închipuirile ace­
luia, ca să Te cunoască pe Tine singurul D um ­
n e z e u a d e v ă ra t C are p e n tru n o i ai ră b d a t
cru ce şi groapă, şi să slăvească N u m e le T ău
b in ecu vân tat în veci. A m in .” A zis acestea şi
în d a tă risip in d u -se ca un n or de p e och ii lui,
în şelatu l a p rim it o cu n oaştere exactă în cât
d e m u lte rele c ă zu se n e n o ro c itu l şi, p e tr e ­
câ n d restu l v ieţii în cum inţenie, s-a elib erat
de în ch ip u irile cele în tu n ecoase.
15. U n fra te c a re b ă te a o rele [horologos]
fiin d izgon it din S fân ta L avră în afara p orţii
d in p ricin a u n ei greşeli s-a du s la cu vio su l şi
i-a v e stit cele făcu te cu el spun ân d: „P en tru
că am fost p rigo n it în chip n ed rept, n u m ai
treb u ie să m ă în to rc acolo. C er sfin ţiei tale
să m ă p rim ească şi, făcân d u -m i o chilie, voi
şed ea ap roap e de tin e călău zit de m ân a ta .”
D ar sfântul i-a zis: „D u-te în m ănăstire, p en ­
tru că nu vei p u tea răm ân e aici fiin d că vei fi
n eîn cercat atât în v ia ţa de m ăn ăstire, cât şi
în cea din pustie. V reau să te în torci în ap oi în
128
 m ăn ăstire, căci de v e i răbda cu sm eren ie în
ven erata L avră o să fi ecleziarh şi e g u m en .”
Şi zâm bind a zis: „C ând vei fi egum en, adu-ţi
am in te atu n ci de aceasta, ca să p o ru n ceşti
fraţilo r să ne slu je a scă .” Şi aşa cum a spus,
acela a ajun s şi ecleziarh şi egum en.
16. Trei m o n ah i au ve n it la sfân tu l p en tru
binecuvântare, iar unul era un tânăr im berb.
Şi aju n gân d ap ro ap e de lo cu l acela, l-au lă ­
sa t pe tân ăr d ep arte de ch ilie fiin d u -le ru şi­
ne de sfân tul. V e n in d în să cei d o i şi îm b ră ţi-
şân d u -1 pe sfân tu l d u p ă ob icei, au şezut. Ia r
sfântul le-a zis: „D e ce n-aţi lăsat pe cel tân ăr
să in tre la m in e? C ăci, c h ia r d a că e tâ n ă r,
are să fie să la ş al D u h u lu i S fâ n t.” Ş i s-a u
m irat de p rezicerea sfâ n tu lu i şi ieşin d afară
l-au chem at; şi fiin d b in e cu v â n ta t de sfâ n ­
tul, au şezu t îm p reu n ă. Şi cei trei vo rb in d cu
cu viosu l şi fo lo sin d u -se a u p le c a t slăvin d pe
D um n ezeu şi p e slu jito ru l Său. Ia r tân ăru l a
ajuns m onah în cercat p otrivit p rezicerii sfân ­
tului.
17. Un alt fra te a v e n it la cu vio su l, căci era
sărac, şi a adu s icre g ă tite ca să p rân zească
îm p reu n ă cu cu vio su l. Şi ru şin â n d u -se fra ­
tele p en tru icre, le-a lă sa t a fa ră d in chilie. Ş i
fiin d b in e cu vâ n ta t d e m a rele [părin te] a şe ­
zu t. Şi v o r b in d cu el p â n ă a v e n it v re m e a
prânzului, i-a zis cu viosu l fratelui: „E vrem ea
prânzului. N e-am hrănit sufleteşte, trebuie să
129
 ne h răn im acum şi trupeşte. A d u deci icrele
pe care le-ai lăsat afară, să p râ n zim .” P rân ­
zin d d e c i fra te le îm p re u n ă cu c u v io su l şi
folosin d u -se, a p lecat b u cu rân d u -se şi vesel
slăvin d pe D um nezeu.
18. D upă ce desp otul [Ioan] U glieşa a fost
u cis de ism aeliţi [turci]1213 , aceştia p lin i de în ­
d răzn eală au ad u n at o m are flo tă de corăbii
şi au v e n it asu pra Sfân tului M u n te şi a tu tu ­
ror creştin ilo r îm p reu n ă cu arm ele sârbilor,
a d u c â n d şi m a şin i de a se d ia t zid u ri p en tru
c a ste le le în tă rite ale S fâ n tu lu i M u n te. D eci
văzându -i cum veneau, toţi trem urau, cu atât
m ai m u lt cu cât m arele p rim ikir^ nu în d răz­
nea să dea faţă cu ei. Şi n eavân d altceva ce
face de frică, au căzut în im p lorare la m ilos­
tivu l D u m n ezeu şi la p reacu rata L ui M aică,
m ijlocitoarea, hrănitoarea şi ajutătoarea Sfân­
tu lu i M u n te şi a tu tu ror creştin ilor; şi n-au
greşit. A trim is deci în tâi-stătătorul de atunci
al Sfintei Lavre la cuviosul [Nifon], vestindu-i
vio le n ţa şi starea de n ecesitate care au ven it
p e n e a şte p ta te , c e râ n d u -i s tă r u ito r să fa că

12 D e sp o t sârb al M a ced o n ie i care a p ierit pe 26 sep­

te m b r ie 13 7 1 îm p r e u n ă cu fra tele să u V u k a şin , regele
S erb iei, în în frâ n g e re a d e za stru o a să p e care a su fe-
ri.t-o d e la tu r c i în b ă tă lia d e la C irm e n p e râul M ăriţa,
n u d e p a r te d e A d ria n o p o l.
13 î n a l t r a n g m ilita r b iz a n tin . M a r e le p r im ik ir de
care e vo rb a aici este Ioan care îm p re u n ă cu fratele său
A le x ie a în te m e ia t m ăn ăstire a a th o n ită P an to crato ro s.

130
 ru găciu n e la d om n u l „ca să fim izb ăviţi din
p rim e jd ia d e fa ţă ”. Ia r m a re le [p ă rin te] a
răspun s: „D o m n u l ne v a izb ăvi d in m ân a is-
m a e liţilo r n e v ă z u ţi, ia r cât p r iv e ş te p e cei
văzuţi, n ăd ăjd u iesc în D om nul şi D um n ezeul
m eu Iisus H risto s şi, prin so liile P reasfin tei
Lui M aici şi ale p rea cu vio su lu i şi d e D u m n e­
zeu p u rtă to ru lu i p ărin telu i n o stru A ta n a sie
[A th o n itu l] n im ic n u n e v a v ă tă m a , ci m a i
d egrab ă v o r fi în frâ n ţi şi v o r d isp ă re a .” C eea
ce s-a şi făcut. Pe neaşteptate au ven it num ai­
d ecât la L avră tre i m ari şi m in u n ate corăbii
în a rm a te a le v e n e ţie n ilo r şi, a flâ n d d e sp re
in vazia ism aeliţilo r, s-au a d u n a t cu p rim ik i-
ru l şi au fă cu t răzb o i şi i-au în frâ n t p u tern ic
p otrivit p rezicerii sfântului; şi lu ân du-le toa­
te co răb iile cu arm ele şi toate cele p e care le
aveau i-a fă cu t să dispară cu totul. A u dăruit
în să v e n e ra te i L a vre o corabie şi alte lu cru ri
n ecesare d in v a se le lor, m u lţu m in d D om n u ­
lu i n o stru Iisu s H risto s şi p re a c u r a te i S a le
M aici de D u m n e ze u N ăscă to a rea şi cu vio su ­
lu i şi d e D u m n e z e u p u r tă to r u lu i p ă rin te lu i
n o stru A tan asie.
ig. M ai su s-zisu l D ositei, ta tă l lu i G avriil,
a v e n it p e n tru o n e v o ie la c u v io s u l zicân d :
„Iartă-m ă, p ă rin te, că -1 v o i trim ite p e G avriil
în m ăn ăstirea iv ire n ilo r [Iviro n ].” R ăsp u n ­
zân d în să m a rele [părinte] a zis: „C un oaşte
că d acă se v a du ce, va fi în p rim ejd ie de la

131
 ism aeliţi.” D ar D ositei a stăru it zicând: „N-ai
team ă, părinte, că dacă ajun ge în astă noapte
p ână la m ăn ăstirea a m a lfita n ilo r14 şi m âine
se v a duce spre cea a iviren ilor, n ăd ăjd u iesc
că nu v a în tâln i nici un ră u .” D ar sfân tu l i-a
zis: „D acă fiu l tău se va p rim ejd u i, eu sun t
n evinovat, fă cum v re i.” A u zin d în să aceasta
D o site i a tă c u t n e m a isp u n â n d n im ic. Şi în
aceeaşi seară ven in d cin eva a v e stit cu viosu ­
lui că a ap ăru t o corabie şi a lu at în robie trei
oam eni dincoace de m ănăstirea am alfitanilor,
p re cu m îi sp u se d in a in te m a re le [p ă rin te]:
„A re să fie în p rim ejdie d in co a ce de m ăn ăs­
tirea a m alfitan ilo r.”
20. V e n in d u n m o n a h a v e s tit sfâ n tu lu i:
„ Is m a e liţii au lu a t în ro b ie p e d u h o v n ic u l
d o m n u l Ioan ich ie îm p reu n ă cu alţi m on ahi
şi corab ia, p e cân d se du ceau ei de la Lavră
la S k y ro s1^. Şi acum adu n ă b a n i ca să -i ră s­
cu m p ere; am dat şi eu u n b an d e a u r p en tru
e i.” Ia r b ă trâ n u l a ră sp u n s: „D a c ă a i p u tea
să d ai săracilo r ar fi m ai bin e, fiin d că şi d u ­
h o v n icu l şi cei îm p reu n ă cu el su n t b in e şi
n -au în tâm p in at n ici un rău, ci m ai d egrab ă

14 R u in e le sin gu rei m ă n ă stiri la tin e care a e x ista t pe

M u n te le A t h o s p â n ă în seco lu l X I I I in clu siv.
*5 M e t o c al M a r ii L a v r e p e in s u la c u a c e la ş i n u m e
s itu a tă la est d e E via. A ic i va p e tr e c e o v r e m e la sfârşi­
tu l se c o lu lu i X V I I I şi S fâ n tu l N ic o d im A g h io r itu l care
v a r e d a c ta aici faim o su l său M a n u a l sfătuitor.

132
 p etrec în m are uşurare şi au m are m ângâiere
astăzi. D e-am avea şi noi din această m â n ­
g â ie re .” D eci m o n ah u l a în sem n at ziua, iar
c â n d a v e n it d u h o v n ic u l l-a în tre b a t şi i-a
spus: „în ziu a aceea am p rin s m u lţi p eşti şi
n e-am m ân gâia t n u p u ţin m ân cân d şi b â n d
spre slava lui D um nezeu, precum spune A p os­
to lu l [cf. 1 Co io , 3 1].” A u zin d acestea fratele
şi m ir â n d u -s e d e h a ris m a sfâ n tu lu i, a d a t
m are slavă lu i D u m n ezeu C are-i slăveşte pe
cei câre-I slu jesc L u i [2 Rg 2, 30], p en tru că
a c e ia c a r e - I su n t ro b i cu a d e v ă r a t v ă d cu
a d e v ă r a t c e le d e d e p a rte ca u n e le ce s u n t
a p ro a p e , cu h a r u l şi iu b ire a d e o a m e n i a
D o m n u lu i şi D u m n ezeu lu i şi M ân tu itoru lu i
n o stru Iisu s H ristos, C ăruia I se cuvine tă ­
rie, slavă şi în ch in a re îm p reu n ă cu Cel fără
de în ce p u t al Său P ărin te şi cu p reasfân tu l şi
de v ia ţă făcăto ru l S ău D uh, acu m şi pururea
şi în veci.

133
 t K allistos W a r e , ep iscop u l D io k lee i
Sfântul Maxim Kavsokalivitul
şi isihasmul athonit din secolul XIV

„Fiecare piatră respiră aici rugăciune”, obiş­

n u ia să sp u n ă p ă rin te le N ik o n d in K a ru lia
(18 7 5 —1963) cân d u m b la p e cărările ab ru p te
şi stân coase ale A th osu lu i. D acă fiecare parte
a A th o su lu i îşi are p ro p riu l sim ţ d istin ct al
prezenţei dum nezeieşti, există în să o regiune
an u m e în care d u h u l S fâ n tu lu i M u n te p oate
fi sim ţit cu o in ten sitate d eoseb ită. E vorb a
de ţin u tu l care se în tin d e la ră să rit de sch i­
tul S fân ta A n a, în ju r u l p ro m o n to riu lu i su ­
d ic al p en in su lei p â n ă la M area Lavră. E ste
ce a m a i să lb a tic ă şi s p e c ta c u lo a s ă zo n ă a
A th o su lu i; un ţin u t alcă tu it din p răp ăstii şi
râpe, cu falezele m untelui ridicându-se abrupt

* T rad u ce re du pă: K allisto s W a r e , „St. M a x im o s o f

K a p s o k a ly v ia an d F o u r te e n th -C e n tu r y A th o n ite H e sy-
c h a s m ”, Kathegetria. Essays p resen ted to Joan H ussey
f o r her 8 0 ** Birthday, P o rp h yro g e n etu s, 19 8 8 , p. 4 0 9 —
4 3 0 . C o m u n ica re ţin u tă la S im p o z io n u l d e sp re M u n ­
te le A th o s , D u m b a r to n O a k s, 2 m a i 19 8 7.

135
 din m are spre p iscu l în alt de peste 2100 de
m etri. A ccesu l aici e p osib il doar cu b arca
sau pe p oteci asp re, fiin d că drum u rile care
desfigu rează în celelalte p ărţi p eisaju l atho-
nit n-au p ătrun s p ân ă aici şi ne-ar p lăcea să
n ădăjdu im că nu v o r ajunge aici n iciodată,
în această parte a A th osu lu i nu există case cu
viaţă de obşte, ci doar m ici sihăstrii, unele
din ele grup ate în adevărate sate m on ah ale
cum e sch itul S fân ta A n a sau K erasia, altele
ascunse şi izolate. A ceasta e inim a vie a A th o­
sului, san ctu aru lu i său interior.
în această parte sălbatică a A thosului a trăit
ca p u stn ic în se c o lu l X IV S fâ n tu l M a xim
K avsokalivitul. A ctu a lu l schit K avsokalyvia,
n u m it după el şi d atân d de la în cep u tu l se­
colu lu i X V III, se afla ap roap e de ţărm u l m ă­
rii, cam la ju m ă ta te a d ru m u lu i în tre sch itul
S fân ta A n a şi M area Lavră. C ând a v e n it aici
S fân tu l M axim , lo cu l trebuie să fi fo st n elo­
cu it şi p ractic in accesib il, o grăm ad ă de tu fi­
şu ri şi desişuri p e p an tă stâncoasă. Sfântul
M axim în tru p e a ză via ţa ascetică ath on ită în
fo rm a ei cea m ai rad icală şi lip sită de co m ­
prom isuri. Din fragedă vârstă s-a sim ţit atras
de chem area de a fi un nebun p en tru H ristos
(salos în greacă, iurodivi în slavă). N -avea
n im ic al său afară de o haină zd ren ţu roasă
p e ca re o p u rta în lo c să u m b le gol, cum
câţiva asceţi ath o n iţi continuă să facă până
136
 în ziu a de a stă zi1. Cea m ai m are p a rte a v ie ­
ţii n -a a v u t un sălaş stabil, fie el câ t de um il.
 tră it fie sub cerul liber, fie în tr-o peşteră,
fie în tr-o colib ă vrem eln ică din cren gi căreia
îi d ăd ea de o b icei foc în ain te de a se m u ta
a ltu n d e v a — de u n de su p ra n u m ele de Kav-
sokalyviiis, „Arzătorul de colibe”. D eşi a prac­
tica t această fo rm ă extrem ă de go lire de sine
ascetică, a fo st în să în co n ta ct n em ijlo cit cu
u n u l din isih aştii cei m ai d e sea m ă ai epocii
sale, S fâ n tu l G rigorie Sin aitul. în ciu d a a p a ­
ren tei sale excentricităţi, S fân tu l M axim Kav-
so k a liv itu l e un im p ortan t m a rto r al felului
în care erau în ţelese în A th o su l secolu lu i X IV
ru găciu n ea lău n trică, în d e o se b i ru găciu n ea
lu i Iisus, şi v e d erea lu m in ii d u m n ezeieşti.
S fâ n tu l M a x im K a v so k a liv itu l ră m â n e o
fig u ră n eg lija tă 12. El în su şi n -a lă sa t scrieri,

1 P e n tru u n e x e m p lu c o n te m p o r a n d e p u s tn ic a th o -
n it go l, a se v e d e a J. V a l e n t in , The M o n k s o fM o u n t
A thos, L o n d r a , 19 6 0 , p. 3 7. în iz v o a re le v e c h i astfel de
m o n a h i c a r e u m b la u g o i p r in tr e a n im a le tr ă in d cu
ia rb ă şi cu a lte p la n te se n u m e s c boskoi, „ p ă s c ă t o r i”;
cf. G . W . F. L a m p e , A Patristic G reek Lexicon, O xfo rd ,
19 6 1, p. 3 0 1.
2 O n o t iţ ă s c u r tă şi in c o m p le tă p o a te fi g ă s it ă în
Threskeutike k a i E thike E nkyklopaideia V I II , A te n a ,
19 6 6 , col. 6 2 4 —6 2 5 . E ste om is de D ictio n n a ire de S p i-
ritualite şi n u e m e n ţio n a t în stu d iu l p ă r in te lu i I r e n e e
H a u s h e r r d esp re rugăciu n ea lui Iisus: N o m s du Christ
et voies d ’oraison (O C A 15 7), R o m a , 19 6 0 , n ici în cel
al p ă r in te lu i J. M e y e n d o r f f , Introduction ă l ’etude de

137
 i

dar ni s-au tran sm is p atru relatări ale vieţii

sale în lim ba greacă, din tre care doar p rim e ­
le două, cele m ai vech i, au fo st publicate^.
A m bele au fost scrise la sfârşitul secolului X IV
de m onahi care l-au cu n oscut personal. Iero­
m o n a h u l N ifo n , a u to ru l p rim e i b io g ra fii, a
trăit câţiva an i îm p reu n ă cu Sfân tul M axim ;
in tim itatea relaţiei lo r e in d icată de fa p tu l că
n u cu m u lt în ain te de sfârşitu l v ieţii sa le p ă ­
m ân teşti S fân tu l M axim i-a p re d a t lu i N ifon
ch ilia în care trăise (cf. N ifon, Viaţa lui M a­
xim 3 ; şi Viaţa lui Nifon 4). în m od evid en t *3

G regoire Palam as (P a tristica S o b o m ie n s ia 3), Paris,

19 59 . în s e m n ă ta te a lu i e a p re c ia tă e x a c t d e „U n m o in e
de l ’E g lise d ’O r ie n t [L e v G illet ]”, La priere de Jesus,
ed. 3, C h e v e to g n e , 19 5 9 , p. 4 7 - 4 9 .
3 E d ita te d e p ărin tele F. H a lk in d u p ă tra n scrierile
fă cu te d e e p isco p u l E. K o u rilas, „ D e u x v ie s d e S. M a ­
x im e le K a u so k a ly b e e rm ite a u M o n t A th o s ( X IV e s.)”,
A n a le c ta B o lla n d ia n a 5 4 ( 1 9 3 6 ) , p . 3 8 —112 : V ia ţa
scrisă de N ifo n la p. 4 2 —6 5 [prese. N i], iar V ia ţa scrisă
d e T e o fa n la p. 6 5 —10 9 [prese. Te]. A lte d o u ă V ie ţi, de
f a p t e n c o m ii r e to r ic e , d e la în c e p u t u l s e c o lu lu i X V ,
scrise d e Io a n ic h ie K o c h y la s şi de. M a c a r ie M a k ris, au
ră m a s n e p u b lica te . E. K o u r il a s , H istoria tou asketis-
mou. A th o n ita i I, T e sa lo n ic , 19 2 9 , p. 8 8 —13 2 , o feră o
relatare b io grafică pe b a z a a ce sto r p atru V ieţi; u n scurt
re z u m a t la R. M . D a w k in s , The M o n k s o f A thos, L on ­
dra, 19 3 6 , p. 1 3 1 —135. E x istă şi o V ia ţă an o n im ă a iero­
m o n a h u lu i N ifo n , b io g r a fu l S fâ n tu lu i M a x im , e d itată
t o t d e F. H a l k in din tra n scrie rile lu i E. K o u rilas, „La
v ie d e S. N ip h o n e r m ite a u M o n t A t h o s ”, A n a le c ta
Bollandiana 5 8 (19 4 0 ), p. 5 —27; cf. K o u r ila s , op. cit. I,
P- 1 3 3 - 1 3 6 .

138
 N ifo n n -a p rim it o în altă cu ltu ră literară, ia r
lu cra re a sa are un stil n eşlefu it, plin d e g re ­
şeli gram aticale, iar relatarea e confuză. în
sch im b este vie şi p lin ă de detalii, d ân d a d e ­
se o ri n u m ele p erso an elo r şi locu rilor, iar în
m u lte asp ecte p are a avea o b a ză istorică s o ­
lidă. A u to ru l celei de-a d ou a „V ieţi”, T eofan ,
e g u m e n al m ă n ă stirii a th o n ite V a to p e d i şi
u lterio r m itro p o lit al P erith o rio n u lu i în T ra-
cia, are o educaţie m ai bună, scrie într-un stil
m ai literar şi oferă o re la ta re m ai coeren tă,
ch iar dacă şi el lasă un n um ăr d e goluri în ea.
E ste lim p ed e că a co n su ltat „V ia ţa ” scrisă d e
N ifon pe care adeseori o u rm ează în deaproa­
pe, d eşi oferă şi m u lte in fo rm a ţii in d ep en ­
den te. în ciu d a d eficien ţelor lor, aceste d ou ă
b io g ra fii oferă o „ico a n ă ” re la tiv am ăn u n ţită
a sfân tu lu i, arătân d felu l în care viaţa şi p er­
so n a lita te a sa au fo st m em o ra te de p rieten ii
săi în p rim ii ani care au u rm a t m orţii lui.
D atele v ie ţii S fân tu lu i M a xim K avsokali-
v itu l p o t fi fixate cu oarecare p recizie. D eja
m o n ah d e câţiva ani, el a v iz ita t Consta nti-
n op olu l p e tim pul când era p atriarh aici A ta-
n asie I (1 2 8 9 -1 2 9 3 şi 1 3 0 3 - 130 9) CTe 5), şi
a stfel d ata n aşterii sale nu p o a te fi m u lt m ai
tâ r z ie d e c â t 1 2 8 0 - 1 2 8 5 . E ra în v ia ţă d u p ă
1360 , fiin d că în 1362 sau 1363 a p rim it v iz i­
ta p a tria rh u lu i C alist I (13 5 0 —1363) în drum
sp re Serbia, unde avea să m oară curând după

139
 aceasta (iVi 7; Te 22). Potrivit lui Teofan, Sfân­
tul M axim avea 95 de ani cân d a m urit; to t el
ne dă şi data m orţii — 13 ian uarie, care e şi
data prăznuirii lu i liturgice — , dar nu ne sp u ­
ne anul (Te 34). D acă vârsta la care a m u rit e
exactă, atun ci S fân tu l M axim K avsokalivitu l
a trăit între anii 1270/1280—1365/1375. Exem ­
p le d e lo n g e v ită ţi m o n a h a le c o n sid e ra b ile
su n t b in e atestate; a se ved ea, de exem p lu ,
c a z u l S fin ţilo r E ftim ie ( 3 7 7 —4 7 3 ) ş i S a v a
(4 3 9 —5 3 2 ), a m b ii m o n a h i d in d e şe rtu l I u ­
deii. Eu în su m i îm i a m in tesc că în 1973 am
în tâ ln it la A th o s un m o n a h g re c, p ă rin te le
A n an ia, care avea a p ro a p e 100 de an i şi era
în că foarte viu; a m u rit în 19 77 în vâ rstă de
103 ani. N u este deci d eloc im posibil ca S fân ­
tul M axim K avsokalivitul să fi atins în tr-ade-
v ă r vâ rsta de 90 de ani.
S fân tu l M axim s-a n ă scu t în L am p sakos,
lo calitate de pe ţă rm u l a sia tic al H ellesp on -
tu lu i (Ni 2; Te 2). N u m ele care i-a fo st d at la
b o te z a fo s t M a n u e l; u rm â n d p ra c tic ii c o ­
m une, in iţiâla n u m elu i i-a fo st m en ţin u tă la
sch im b area n u m elu i— din M anuel în M axim
— cu ocazia tunderii în m onahism . N u se ştiu
m u lte d e sp re s ta tu tu l s o c ia l al p ă r in ţilo r ;
T eo fan afirm ă d oar că n u era de origin e „n e ­
n o b ilă ” (Te 2). N u e x istă n ic i o d o v a d ă că
tân ăru l M an u el a p rim it v reo ed u caţie m ai
în a ltă şi, p e cât se p are, n-a stu d iat în m o d
140
 sa tisfă că to r nici m ăcar gram atica (Te 5). D e
tim p u riu , ni se spune, a arătat sem n ele u n ei
evlavii neobişnuite şi a avut o devoţiune sp e ­
cia lă fa ţă de M aica D om nului. A ceastă v e n e ­
ra ţie fa ţă de N ăscătoarea de D um n ezeu îm ­
b ib a tă d e u n sp irit c a ld şi a fe ctu o s a v e a să
r ă m â n ă o tră s ă tu ră d is tin c tiv ă d e-a lu n g u l
în tre g ii v ieţi a S fân tu lu i M axim . C opil fiin d ,
a a ră ta t o vie com p asiu n e faţă de toţi cei în
n evo i, d istrib u in d în secret săracilor p âin e şi
d â n d u -le h ain ele lui, răm ân ân d să trem u re
d e frig u l iern ii — o an ticip are a v ie ţii sale
a sce tice viitoare. P o trivit lu i T eofan, co p ilă ­
ria sa a fo st m arcată d e o altă trăsătu ră care
a v e a s ă -l c a ra c te riz e z e ş i p e m a i d e p a rte :
salia, ad ică „scrâ n tea la ” sau „n eb u n ia” p re ­
fă cu tă (Te 2).
L a şap tesp rezece ani, cân d p ărin ţii au în ­
ce p u t să-i cau te o n evastă, M an uel a p le ca t
d e acasă d even in d m o n a h pe m untele G an os
d in T ra cia (Te 3). D e la în cep u t a ad o p tat o
v ia ţă ascetică de au steritate severă p ostin d ,
p r iv e g h in d , d o r m in d p e p ă m â n t, m a ltr a -
tân d u -şi atât de violen t trupul în cât părintele
să u d u h o vn ice sc i-a recom an d at o m ai m are
m o d e ra ţie (Te 4). A m â n d o i b iografii fac re ­
ferire sp ecială la a cest p ărin te d u h ovn icesc
care se n u m ea M arcu, şi in sistă asu pra „a s­
cu ltării” şi „su pu nerii” (hypotage) arătate de
M axim unui gheron sau „bătrân ” (Ni 2.; Te 3;
141
 n u m a i T e o fa n dă n u m ele lu i M a rcu ). P rin
a ce a sta el e x e m p lific ă o tră s ă tu ră cru c ia lă
de-a lu n gu l în tregii istorii a m o n ah ism u lu i
creştin răsăritean. T rad iţia treb u ie primită
de la altcin eva; n eofitul nu se p o ate in iţia
singur, ci pe calea ascezei are n evo ie de un
că lă u zito r. „D a că v e z i un m o n a h tâ n ă r u r-
câ n d u -se sp re cer de ca p u l lu i, trag e-1 de
p icioare şi dă-1 jo s, căci e sp re fo lo su l lu i”,
sp u n e Patericuh. M ai im p ortan t p e n tru în ­
cep ător decât m ăn ăstirea de care e lega t e
„b ătrân u l” care e p ovăţuitorul lu i direct. A s ­
cultarea nu e atât in stituţion ală, câ t p erso ­
n ală; ea nu se a d re se a z ă în p r im u l râ n d
fu n cţiei egu m en u lu i con du cător, n ici literei
regulii m on ahale, ci m ai d egrab ă P ersoan ei
vii a lu i H ristos şi persoan ei v ii a p ărin telu i
d u h ovn icesc care p en tru în ce p ă to r e rep re­
zen tan tu l lu i H ristos. E cu n ep u tin ţă să în ţe ­
legem m onahism ul bizantin, fie el athonit sau
de altundeva, fără a sesiza rolul gheron-uhii.
U n e x e m p lu c la s ic în a c e st se n s e r e la ţia
în tr e S fâ n tu l S im e o n E v la v io su l şi S fâ n tu l
S im eon N o u l T eolog (94 9—1022); a cesta din
u rm ă avea să form u leze regula d u p ă care a
tră it el în su şi ca tâ n ă r m onah astfel: „P red ă
to ate cu cred in ţă neştirbită h o tă râ rii p ărin - 4

4 A p o p h te g m a ta P a tru m , se r ia a n o n im ă 2 4 4 , ed .
F. N a u , R evu e d ’O rient chretien 14 (19 0 9 ), p. 3 6 4 .

142
 telu i d u h o vn ice sc ca în m ân a lu i D um nezeu.
S ă nu ceri şi să n u iei n ici m ăcar un p ah ar cu
apă, ch iar de s-a r în tâm p la să arzi, p ân ă ce
n u te v a în dem n a, m işcat de la sine, părintele
tă u d u h o v n ice sc’’^. A c ea sta p are să fi fo st şi
exp erien ţa tâ n ă ru lu i M axim .
D upă m oartea părin telui său duhovnicesc,
S fâ n tu l M axim s-a m u tat p e m u n tele P api-
kio n , in c o r e c t id e n tific a t u n e o ri cu R ila , în
realitate situ a t la gra n iţa în tre T racia şi M a­
ced o n ia (Te 4). A ic i a în tâ ln it m on ah i care
trăiau în afara in cin tei p rop riu -zise a m ăn ăs­
tirii în aer lib e r sau în p eşteri în d epărtate,
îm b ră ca ţi în zd ren ţe şi cu to tu l lip siţi d e o ri­
ce p o sesiu n i (Te 4). A ceşti sin g u ratici p refi­
g u ra u calea p e care avea să o u rm eze M axim
în su şi, în tru câ t cea m ai m are p arte a vieţii
sale m o n ah ale la A th o s avea să o p etreacă în
afara zid u rilo r m ăn ăstirii, în „p u stie” (ere-
mos). M u tarea d e la G anos la Papikion e pri- *

s 2 2 5 d e capitole teologice şi p ra ctice I, 2 5 —26; ed.

J. D a rro u ze s, S C 5 1, p. 4 6 - 4 7 ; cf. I, 5 5 - 5 9 , P- 5 5 [trad.
rom . pr. prof. D . S tă n ilo a e , F R V , 19 7 7 , p. 24, 3 2 —3 3].
C f. B. K r i v o c h e in e , D a n s la lu m ie re du C hrist. St.
S y m e o n le N o u v e a u T h eo lo g ien (9 4 9 —10 2 2 ). Vie —
S piritualite — D octrine, C h e v e to g n e , 19 8 0 , p. 1 3 —30,
9 4 —10 6; şi K. W a r e , „ T h e S p iritu a l F a th e r in O r th o -
d o x C h r is tia n ity ”, în: K. G . C u l l ig a n (ed .)., Spiritual
D irection: Contem porary Readings, L o cu st V a lle y N Y ,
1 9 8 3 , P- 2 0 - 4 0 .

143
 m a din tr-o serie de d ep lasări care au ja lo n a t
parcursul m onahal al Sfântului M axim . A ces­
te peregrin ări nu su n t d elo c excepţion ale în
. m onahism ul bizantin. Sfântul G rigorie Sinai-
tul (cca 12 55—1346), de exem plu, a călătorit
m ult m ai m u lt decât a făcu t-o M axim : făcu t
rasofor în Cipru, G rigorie a fo st tuns în m o­
n ahism p e Sinai, de unde s-a m u tat la Ieru ­
salim , în C reta şi ap oi la A th os, după care a
plecat la P aroria p e gran iţa b izan tin o -b u l-
gară, în to rc â n d u -se în c ă o d a tă p e n tru u n
tim p la A th o s în a in te de a p e tre ce u ltim a
perioadă a v ie ţii la Paroria. Stabilitatea m o­
nahală e d iferit în ţelea să în cele dou ă em is-
fere ale creştin ătăţii. P en tru un m on ah Occi­
dental d in trad iţia b en ed ictin ă ea în seam n ă
ca acesta să răm ân ă de la tu n d ere şi p ân ă la
m oarte în tr-o sin gu ră m ăn ăstire anum e, în
tim p ce în m o n ah ism u l orto d ox accen tu l e
pus în p rim u l rân d p e stab ilitatea in terio a­
ră, p e fid elitatea co n tin u ă faţă de trad iţia
ascetică şi în d eo seb i p e şed erea în lin işte în
chilie. A ş a cu m ob işn u iau să sp u n ă p ărin ţii
d eşertu lu i din Egipt: „D u-te, şezi în chilia ta
şi ch ilia te v a în vă ţa to tu l”6. A m p lasam en tu l

6 A p o p h te g v n a ta P a tru m , a w a M o is e 6; P G 6 5 ,
2 8 4 C ; cf. K. W a r e , „S ile n ce in P rayer: th e M e a n in g o f
H e s y c h ia ”, în: M . B. P e n n in g t o n (ed .), One Yet Two.
M on a stic T radition E a st a n d W est (C istercia n S tu d -
ies S eries 2 9 ), K a la m a z o o , 19 7 6 , p. 2 3 —26.

144
 ex terio r al ch iliei se p oate sch im b a, dar re a ­
litatea ei in terioară răm ân e aceeaşi.
D e la m u n tele Papikion Sfân tul M axim s-a
dus în pelerinaj la Constantinopol (Te 4; N i 2;
N ifo n p lasează această că lă to rie m ai târziu,
d u p ă ce M axim s-a stab ilit deja la A th os, d ar
r e la ta r e a lu i T e o fa n p are m a i sig u ră a ici).
T eofan m enţion ează în deoseb i cu m anum e a
v e n e ra t M axim icoan a H o d igh itria a M aicii
D o m n u lu i p rim in d în sch im b arătarea N ă s­
căto arei de D um n ezeu în sla vă cerească (Te
4 —5). D evo ţiu n ea fierb in te fa ţă de F ecioara
M aria, care l-a m arcat în că din copilărie, va
reapărea pe parcursul întregii sale vieţi; Teofan
o n u m eşte pe M aica D om n u lu i ch iar „n a şa ”
(anadochos) lu i M axim (Te 9; în sch im b N i­
fo n nu o m en ţion ează n icăieri în „V iaţa” sa).
U n u l d in lu c ru rile ca re l-a a tra s p e M a x im
la A th o s a fo st tocm ai p a tro n a ju l sp ecial al
F ecio arei de care se b u cu ra S fân tu l M u n te
(Te 8). P o trivit b iografilor, în cap itala im p e­
riu lu i M axim s-a în tâln it cu îm p ăratu l A n -
d ro n ic II (12 8 2 —1328) şi cu p atriarh u l ecu ­
m e n ic A ta n a sie (12 8 9 —1293; 13 0 3 —1309), el
în su şi asce t şi iu b itor de m on ah i, şi a fo st
cin stit de am ân d o i ca un o m sfânt. La cu rte
l-a în tâ ln it şi p e T eo d o r M eto ch ites, de care
n -a fo st im p resio n at. C ând M etoch ites a fă ­
cu t un co m en tariu sarcastic asu p ra vo rb irii
negram aticale a lui M axim , acesta din urm ă i-a
145
 replicat numindu-1 pe m arele logotet „cap sec”
şi a în ce ta t să m ai frecven teze p alatul {Te 5).
T o t în Constantinopol, reluând o trăsătură
de co m p o rtam en t din cop ilărie, M axim a în ­
cepu t să se poarte ca un salos adică „scrântit”
sau „n eb u n ” p en tru H ristos. T eofan îl asea­
m ăn ă exp licit cu A n d rei S alo s7 {Te 4; N ifon
n u sp u n e n im ic d e sp re a şa ce v a ), a că ru i
„V ia ţă ” M axim se p o ate să o fi citit. Ca şi în
cazu l Sfân tului A n drei Salos (secolele IX —X),
şi în cel al p ro to tip u lu i său m ai atestat isto ­
ric, S fân tu l S im eon din E m essa (secolu l V I),
„scrâ n te a la ” sau „n eb u n ia” lu i M axim nu era
reală, ci „prefăcu tă”, sim ulată {Te 4). M obilul
ei era acela d e a evita p rim irea d e on oru ri ca
un om sfânt. în acest fel el se conform ează de­
scrierii date de Sfântul Isaac Şirul (secolul VI):
„C a să n u fie slăviţi de oam en i p en tru starea
lo r v ir tu o a s ă a scu n să în ei, a lţii se ară ta u
ca r ă n iţi d e p ă c a te , d e şi a v e a u în ei sta rea
d u m n e z e ia s c ă şi e ra u n e c lin tiţi în lin işte a

^ A se v e d e a J. G r o s d id ie e d e M a t o n s , „Les th em es
d ’e d ific a tio n s d a n s la V ie d ’A n d r e S a lo s”, T ra va u x et
m em oires 4 (19 7 0 ), p. 2 7 7 —3 2 8 , şi K. W a r e , „T h e Fool
in C h r is t as P r o p h e t a n d A p o s tle ”, S o b o m o s t E C R 6 /2
( 1 9 8 4 ) , p. 6 —2 8 . U n e o r i n e b u n ia se p o a te să fi fo s t
reală, nu d o a r m im a tă , cu m se p o a te v e d e a din ex em ­
p le le c it a te d e J . S a w a r d , P e r fe c t F oo ls. Folly f o r
C h rist’s S a k e in Catholic a n d O rth od ox Spirituality,
O x fo r d , 19 8 0 .

146
 lo r ”8. M axim a adoptat, aşadar, sem n ele e x ­
te r io a r e tip ic e ale saZ os-ului tră in d în tr-o
sărăcie rad icală ca un va g a b o n d fără căm in,
u m b lâ n d desculţ, cu cap ul d esco p erit şi p u r­
tâ n d o sin g u ră h a in ă to a tă z d re n ţe (Te 4 ).
C ân d p atriarh u l l-a in vita t să se stab ilească
în tr-u n a din m ăn ăstirile din C on stantin opol,
M axim a refuzat preferând să doarm ă în prid­
vo ru l unei biserici anum e: nu alta decât sanc­
tu a ru l F ecio arei M aria din V la h e rn e (Te 5).
S p re d eo seb ire în să de S im eon din E m essa
şi alţi saloi, M axim nu s-a co m p o rta t n icio ­
d ată în tr-u n m od d elib erat sca n d a lo s şi p ro ­
vo cato r.
P ărăsin d C on stan tin op olu l, M axim a c ă ­
lă to rit tre câ n d p rin T e sa lo n ic sp re M u n tele
A th o s (Te 6), ca re a ve a să fie lo c u l şe d e rii
sa le p e n tru to t re stu l v ie ţii. A m â n d o i b io ­
grafii fac referire la condiţiile in stabile în acea
v re m e d in A th o s exp u s in c u r s iu n ilo r c o n ­
stan te d in p artea tu rcilo r sau „ism a eliţilo r”
cu m sun t n um iţi (Ni 8; Te 23). Pustn icii care
lo cu ia u în afara zid u rilo r m ă n ă stirilo r erau
d e o se b it d e vu ln erab ili la aceste atacuri. In i­
ţial S fân tu l M axim s-a sta b ilit în M area La-
vră u n d e a p rim it ascu ltarea de horologos,
ad ică de a b a te din toacă sau clo p o t p en tru a

8 C u v â n tu l 56; ed. I. S p e tsie ris, Ta eurethenta as-

ketika, A te n a , 18 9 5 , p. 2 2 4 [Fi? X , 19 8 1, p. 2 8 3 —2 8 4 ].

147
 m arca trecerea orelor zilei şi ale nopţii (Ni 2;
Te 7 e m ai p u ţin p re c is sp u n â n d d o a r că a
fă cu t cele m ai u m ile ascultări). Cu sigu ran ţă
că M axim n -ar fi fost rânduit în tr-o astfel de
ascu ltare care cerea p un ctualitate şi precizie
dacă „n eb u n ia” sa ar fi avut form ele excen ­
tric e cu n o scu te în ca zu l a lto r saloi! A p o i,
fiin d c ă a v e a o v o c e b u n ă , a fo s t m u ta t şi
râ n d u it să câ n te în co r (Te 7). O d a tă m ai
m u lt b io grafii accen tu ează stricteţea ascul­
tării (hypotoge, hypakoe) m onahale, arătând
că M axim ob işn u ia să m eargă să ceară sfatul
fraţilo r m ai b ătrân i, deşi nu p are să fi avu t
în această etapă un părinte duhovnicesc afară
de egu m en (Te 6 —7).
Cu toate că trăia în tr-o m ănăstire cu viaţă
d e o b şte , M a x im şi-a co n tin u a t m o d u l de
v iaţă p e care -1 ad op tase la C onstantinopol.
N -avea o ch ilie p ro p rie şi era lip sit p ân ă şi
de cele m ai sim p le lu cru ri pe care orice m o­
n a h le avea p e n tru u zu l p erso n a l. T ră ia în
m ă n ă stire ca şi cu m a r fi fo st „fă ră tru p ”
(asarkos), lu ân d de la trapeză n um ai m in i­
m u m u l de hrană n ecesar p en tru a se m en ţi­
ne în viaţă. Cea m ai m are p arte a n opţii p ri­
ve g h ea fu rân d scu rte clipe de som n gh em u it
p e un scău n el din prid voru l b isericii (Te 7).
Ca şi m ai în ain te, era p rivit de ceilalţi drept
u n salos (Te 14). E greu de spus cât era de
răsp ân d ită p ractica „n eb un iei” sau „scrânte-
148
 Iii” sim u la te in A th o su l seco lu lu i X IV , dar eu
sig u ra n ţă M axim n -a fo st sin g u ru l exem plu.
V iito ru l său tovarăş şi b io graf, iero m on ah u l
N ifon , s-a p urtat şi el ca n eb u n p en tru H ris-
to s în a in te de a -1 fi c u n o s c u t p e M axim . Şi
p en tru acesta m ob ilu l era sm eren ia, fiin d că
în ce rca astfel să evite să i se ceară să-şi exer­
cite p reoţia (Viaţa lui Nifon 3). Un alt atho-
n it c o n te m p o ra n , S fâ n tu l S a v a cel N o u , a
a d o p ta t şi el n e b u n ia p re fă c u tă , d a r el şi
M a x im n u p a r să se fi în tâ ln it v re o d a tă şi
p ro b a b il nu ştiau n im ic u n u l de altul. Sava a
tră it în să ca „n eb u n ” p en tru H ristos atunci
câ n d a fo st absen t din S fân tu l M u nte, şi tră ­
sătu rile cele m ai izbitoare ale „scrân telii” sale
— go liciu n ea, cu excep ţia u n ei p ân ze, şi v o ­
tu l tă ce rii totale — n u se reg ă se sc în viaţa lu i
M a x im i
D u p ă u n tim p n e d e te rm in a t p e tre c u t în
M a re a L a vră , M a x im a p ă ră s it m ă n ă stire a 9

9 Viaţa S fâ n tu lu i S a v a cel N o u scrisă d e p a tria rh u l

F ilo t e i K o k k in o s a f o s t e d ita tă d e A . P a p a d o p o u lo s -
K eram eu s, Analekta Hierosolyrnitikes StachyologiasV ,
Skt. P e te r b u r g , 18 9 8 , p. 1 9 0 —3 5 9 . S a v a a tră it la A th o s
în tr e 1 3 0 1 —13 0 8 în tr -u n sc h it a p r o a p e d e K a iy e s , iar
în tr e 1 3 2 8 —13 4 2 în sa u lâ n g ă V a to p e d i. P erio ad a lu i
d e „ n e b u n ie ” p re fă c u tă a în c e p u t n u m a i d u p ă ce a p ă ­
răsit în 13 0 8 A th o su l, iar câ n d s -a în to rs aici 2 0 de ani
m a i tâ r z iu a în c e p u t să a b a n d o n e z e m a n ife stă rile m ai
ex trem e ale „n eb u n iei” lui. F ilotei n u -i ap lică n icio d ată
te r m e n u l salos, „ scrâ n tit”, ci v o r b e şte d o a r de m oria,
„ n e b u n ie ”.

149
 pen tru o viaţă de p u stn ic pe care a u rm at-o
apoi până la m oarte. A ceastă plecare în „pu s­
tie ” (eremos) a fo st im p u lsion ată de un vis
în care M aica D o m n u lu i i-a sp u s să iasă din
M area Lavră şi să u rce pe vârfu l A th osu lu i.
A rătân d o p ru d en ţă pe care o găsim în m od
re g u la t în iz v o a re le b iz a n tin e , M a x im n -a
ascu ltat n u m aid ecât acest în dem n; căci dacă
visele m archează adeseori, ca în Biblie, p u n c­
te de cotitură în v ie ţile sfin ţilor, au torii a s­
cetici, cu m su n t s fin ţii D ia d o h al F o tic e e i
(secolu l V ) şi Ioan S căraru l (secolu l V II), in ­
sistă asupra fap tu lu i că ele treb u ie tratate cu
rezervă10. N u m ai d u p ă ce v isu l s-a rep eta t şi
M axim a în cep u t să se în treb e dacă nu cu m ­
v a era o v e d e n ie m e n ită s ă -l tr e z e a s c ă , a
p le ca t sp re p iscu l m u n telu i. A scen siu n ea pe
vârfu l A th o su lu i nu era u n lu cru excep ţion al
p e n tru m o n ah i; a ic i e x ista o b is e ric u ţă cu
h ram u l S ch im b area la Faţă, şi cu acel prilej
M axim a fo st în so ţit d e alţi m on ahi. în tim p
ce aceştia au răm as pe v â r f d oar p u ţin tim p,
M axim a răm as aici sin g u r tim p de trei zile
şi trei nopţi, în ciu d a efo rtu rilo r h otărâte ale
d em on ilor de a-1 sco a te afară de a co lo prin
fu rtu n i, fu lg e re sa u v ije lii g re u de su p o rta t

10 D i a d o h , C a p . 3 8 ; ed. E. des P laces, S C 5 b is,

p. 10 7 \FR 1 , 194 7, p. 3 4 9 - 3 5 0 ] ; I o a n SiNAiTUL, Scara 3;
P G 8 8 , 6 9 9 B —6 7 2 B [Fi? IX , 19 8 0 , p. 7 5 —77].

150
 în tim p u l nopţii. A tu n ci M aica D om n u lu i i
s-a a ră ta t din nou — şi acu m era trea z — şi
l-a h ră n it cu p âin e cerea scă povăţuin du-1 să
se s ta b ile a s c ă în să p e p a n te le m u n to a se de
su b v â r f (Te 9; cf. N i 9).
D e a cu m în a in te S fâ n tu l M a x im a d u s o
existen ţă nom adă, m işcân d u -se d in tr-u n lo c
în a ltu l şi trăin d în tim p u l iern ilo r asp re în
co n d iţii de via ţă extrem e. M ajo ritatea tim ­
p u lu i el p a re să se fi a fla t p e p la to u l în a lt
situ a t la p este o m ie d e m etri d easu p ra n iv e ­
lu lu i m ării. F oarte p ro b ab il în cu rsu l p ere ­
g rin ă rilo r sale a stat ocazion al şi ap roap e d e
am plasam entul actual, lângă m are, care poar­
tă n u m ele K avsokalyvia, deşi b io g ra fii din
se co lu l X IV n u -1 leagă de a ce st loc. D ar în
„V ia ţa ” S fân tu lu i A ca ch ie (+ 1730) d in seco­
lul X V III, în tem eietoru l actualului sch it K av­
so k a ly v ia , se sp u n e c ă S fâ n tu l M a x im a r fi
tră it aici, iar această trad iţie orală se p oate
s ă a ib ă fo a r te b in e o b a z ă is to r ic ă r e a lă 11.
M o d elele S fân tu lu i M axim în această p eri­
o ad ă de „p u stn icie ” extrem ă a v ie ţii sa le au
fo st p u stn icu l egiptean O nufrie d in secolul IV
şi sin gu raticu l Petru A th on itu l din secolul IX,
p rin cip a lu l rep rezen ta n t al fazei p rech in o vi-
ale d in isto ria m o n a h ism u lu i ath o n it (Ni 2;

11 D espre Sfântul A cachie, a se vedea K o u r il a s , o p .

.
c it I, p. 66—82.

151
 Te 6). îm b răca t ca în totdeaun a în tr-o sin gu ­
ră h ain ă şi desculţ, M axim trăia u n eori sub
ce ru l lib er, fă ră a d ă p o st sau a co p e riş, h ră -
. n ind u-se cu plante, sem inţe şi n u ci şi tre ­
cân d ocazion al pe la alţi p u stn ici care-1 ali­
m entau cu p uţin ă hrană; chiar şi aşa, el nu
m ân ca d ecât p âin e şi sare şi gu sta p u ţin vin
{Ni 2; Te 11; în chilia lui, cân d avea aşa ceva,
ţin e a d o a r p u ţin ă apă, n icio d a tă p â in e sau
altceva de m âncare, N i 30). A lteo ri se stab i­
le a în tr-o p e şte ră sa u îşi în c ro p e a o co lib ă
din fru nze, cren gi şi fân. în această p erioad ă
a v ie ţii lu i a în c e p u t să p ra c tic e a ce l o b ice i
care avea să reţină în deosebi im aginaţia con­
tem p o ran ilo r şi căru ia i-a datorat şi su p ra­
num ele: ob iceiu l de a-şi arde colib a şi de a
se m u ta altu n d eva d e în dată ce lo cu l în care
să lă şlu ia d e v e n e a cu n o scu t. C ea m a i m are
p a rte a tim p u lu i re u şe a să ră m â n ă a scu n s.
Zona peregrinărilor sale, care se în tinde apro­
xim ativ în tre M area Lavră şi K erasia, e acci­
den tată, den s îm p ădu rită, p lin ă de stân ci şi
văi ab ru p te şi de aceea, m ai ales în p a rtea ei
m ai în altă, ea a răm as p ână astăzi p u stie şi
lip sită de căi de acces. C hiar şi azi u n p u st­
n ic p o ate tră i ani de zile fără să fie o b servat
sau să în tâln ească pe cineva.
N u este lim p ed e dacă sau în ce m ă su ră în
această p erio ad ă a vieţii sale S fân tu l M axim
lu a p arte la cu ltu l public. N u avem d esp re el
152
 p ovestiri care să ni-1 arate v izitâ n d m ă n ă sti­
rile p en tru p rive g h erile de P aşti sau de cele­
lalte praznice m ari, cu m făceau adeseori pust­
nicii, n ici n -avem v reu n in d iciu u n de an um e
şi cât d e d es p rim e a S fâ n ta C u m in e că tu ră .
D ar, de regulă, „v ie ţile ” p u stn icilor nu sp un
n im ic în a ce a stă p riv in ţă — astfel fa im o a sa
Viaţă a Sfântului Antonie cel Mare (+ 356)
scrisă de S fân tu l A ta n a sie cel M are, nu face
n ici o referire la p ra ctica eu h aristică a m a re­
lu i A n to n ie — şi a r fi g r e ş it ca p le c â n d d e
la această tăcere să n e gră b im să tra g em o
con clu zie n egativă. U n ii sin g u ratici p ăstrau
S fin tele T ain e în ch iliile lo r îm p ărtăşin d u -se
ei în şişi cu e le 12; d a r e în d o ie ln ic ca această
p ractică să fi co n tin u a t p â n ă la sfârşitu l se ­
colu lu i X IV şi, în o rice caz, con d iţiile p rim i­
tive în care trăia M axim a r fi făcu t im posibilă
o astfel de p ăstrare.
Sfântul M axim K avsokalivitu l şi-a con tin u ­
ată această v ia ţă n o m a d ă v rem e de zece an i
{Ni 2), d u p ă care la sfa tu l S fân tu lu i G rigorie
S in aitu l a în ce ta t să -şi m a i ard ă coliba ştabi-
lindu-se în tr-u n sin gu r lo c şi în aceeaşi chilie
{Te 16). N e v o m în to a r c e în d a tă la a c e a stă
în tâ ln ire , ca re a a v u t lo c cel m a i p ro b a b il

12 Cf. V a s il e c e l M a r e , E pistola 9 3 (p en tru E g ip tu l

se co lu lu i IV ); Viaţa S fâ n tu lu i Luca din Steiris, P G 111,
4 5 6 —4 5 7 (p e n tru G r e c ia s e c o lu lu i X ).

153
 în ain te de 1325, an în care Sfân tul G rigorie
a părăsit A th osu l pentru Paroriâ, deşi se p o a ­
te ca ea să fi avut loc şi între 1330—1340, când
. G rigorie s-a în to rs p en tru un tim p pe S fâ n ­
tul M unte. în locu l unde s-a stab ilit S fân tu l
M axim era o bisericuţă închinată M aicii D om ­
nului ([Panaghia'); lo cu l se afla la circa p a tru
k ilo m e tri d is ta n ţă d e o „k a th is m a ” (s ih ă s ­
trie) n u m ită d u p ă un o a re c a re „k y r I s a ia ”
(fon Esaiou, ta kyr Esaiou) aflată la rân d u l
ei ca la un ceas d istan ţă sp re su d de L avră
(Ni 2; Te 16, 3 1)13- D easup ra ch iliei se a fla o
p eşteră pe care M axim o folosea adeseori.
D eşi fixat acu m în tr-u n sin gu r loc, el a co n ­
tin u at şi aici acelaşi ascetism sever: nu avea
în ea n ici un fel d e lu cru ri sau unelte, n ici
m ă ca r p â in e şi n ici u n fel d e b a n i (Te 16).

*3 H a l k in (p. 4 4 , n. 6) cred e că „ P a n a g h ia ” a c e a s ta
e b ise r ic u ţa s itu a tă ca la d o u ă ceasu ri su b v â rfu l A t h o -
sului, la circa 16 0 0 de m e tri d e a su p ra n iv e lu lu i m ării,
u n de v e g e ta ţia c e d e a ză lo cu l stâ n cii g o a le (lo c m e n ţi­
o n at d e N i 18 şi Te 9), şi u n d e S fâ n tu l M a x im a ră m a s
p u ţin tim p d u p ă arătarea M a icii D o m n u lu i p e v â rfu l
A in o s u lu i. E în d o ie ln ic în s ă ca a ce a stă „ P a n a g h ia ” s ă
fie id e n tic ă cu „ P a n a g h ia ” d e lâ n g ă „ k a th ism a ” lu i k y r
Isaia, fiin d c ă su p r a v ie ţu ir e a p e tim p de ia rn ă la o a se ­
m e n ea în ă lţim e în co n d iţiile în care tră ia S fâ n tu l M a ­
xim ar fi fo st im p o sib ilă. K o urilas (op. cit. I, p. 6 6 —69,
1 0 7 —xo8 , 1 1 8 —119 ) în c lin ă să id e n tifice „ P a n a g h ia ” de
lâ n g ă „ k a th is m a ” lu i k y r Isa ia cu situ l S c h im b a r e a la
F aţă situ a t d e a su p r a m ă rii ca la o oră şi ju m ă ta te de
m ers la K a v s o k a ly v ia actu a lă .

154
 A ic i S fân tu l M axim avea să răm ân ă p a isp re ­
ze ce an i. T u lb u ra t în să d e d e m o n i, e l şi-a
p re d a t c h ilia to v a ră şu lu i său , ie ro m o n a h u l
N ifo n , m u tâ n d u -se m a i a p ro a p e de M a re a
L a v ră , în tr -u n lo c d e u n d e p u te a a u z i cu
u rech ea clo p otele m ăn ăstirii. A ici a şi m urit,
fiin d în g ro p a t la cererea sa în m o rm â n tu l p e
care şi-l p regătise lân gă ch ilie (Ni 3; Te 31;
cf. Viaţa lui Nifon 4).
C o n tem p o ran ii S fân tu lu i M axim l-a u v ă ­
zu t îii d iverse m oduri. U nii îl co n sid era u n u
un „n eb un p en tru H risto s”, ci p u r şi sim p lu
n ebun . A lţii îl cin steau p en tru darul d isce r­
n ăm ân tu lu i, al clarviziu n ii şi p ro feţiei (dia-
krisis, diorasis, proorasis) (Te 1). T re p ta t a
d o b â n d it faim a u n u i făcăto r de m in u n i şi se
sp u n ea că p u tea vin d eca p o sed a ţi şi sco a te
d em o n i (Ni 5; Te 20). B iografu l său T eo fan
pretinde că l-a văzut zburând prin aer (Te 28;
N i 28 d escrie acelaşi episod, d a r n u p retin d e
că a asistat p erso n a l la el). D eşi m ai p u ţin
o b işn u ite în R ăsă ritu l creştin d ecât în A p u s,
ca zu ri de levitaţie p o t fi găsite, de exem p lu ,
în vieţile Sfinţilor Luca din Steiris (secolul X),
Sim eon N oul Teolog (+ 1022) sau Serafim din
S a ro v (1759—1833). Faim a sa i-a atras v izita ­
to ri distinşi, nu n um ai dintre m onahi. A m â n ­
d oi b io g ra fii n e relatează v izita pe care i-au
fă c u t-o S fâ n tu lu i M a x im îm p ă ra ţii Io a n V
P a le o lo g u l (13 4 1—1391) şi Ioan V I C an tacu -
155
 zino (13 4 1—1354) cu ocazia u n u i p elerin aj la
A th os, probabil în ju ru l an u lu i 1350. M axim
le-a sp u s să fie m ilostivi, să-i aju te p e săraci,
prezicându-i lui Ioan C antacuzino că v a ajun ­
ge m onah şi trim iţân d u -i după p lecarea lo r
la C on stantin op ol p âin e u scată, ceapă şi u s­
turoi, hrana obişnuită a m on ahului (Ni 4, 20;
Te 21). A lt vizita to r celeb ru a fo st p atriarh u l
ecu m en ic C alist I (13 50 —1363) care a trecu t
p rin A th o s în d r u m u l să u s p r e S e r b ia în
1 3 6 2 —1363 . M a x im i-a p re z is p a tr ia r h u lu i
m oartea apropiată, în cep â n d să cân te slujba-
în m o rm ân tării d e în d a tă d u p ă p leca rea ace­
lu ia (Ni 7; Te 22).
Ce n e sp u n în să ce i d o i b io g r a fi d e sp re
sim patiile teologice ale Sfân tului M axim Kav-
sokalivitu l? A m b ele „v ie ţi” su n t scrise de p e
o p o ziţie nu n um ai isihastă, ci p recis p ala-
m ită, M axim fiin d în fă ţişa t ca u n ferm su sţi­
n ă to r a l S fâ n tu lu i G rig o rie P a la m a (1 2 9 6 —
1351). A stfe l el cere u n u i m o n a h v e n it în v i­
zită in fo rm aţii d esp re m in u n ile a rh iep isco ­
pului Tesalonicului care m urise recent (Ni 26).
P o triv n icu l a ce stu ia , A k in d y n o s (+ 13 4 8 ), e
co n d a m n a t d e M a x im c a „slu g ă a lu i a n ti­
h r is t”, ia r u n u l d in a d e p ţii a c e stu ia , v e n it
să-l vadă, e resp in s în term e n i d rastici (Ni 6;
Te 20). R esp in s d e M a xim e şi u n alt m on ah
„m esalian ”, p ro b ab il b o g o m il (Ni 10; Te 20).
T eo lo g ii an tip alam iţi d in seco lu l X IV au în ­
156
 ce rca t să id en tifice p oziţia teo lo g ică p a la m i-
tă cu „m e s a lia n ism u l” sa u „ b o g o m ilis m u l” ,
d a r deşi nu era un om în văţat, S fân tu l M a ­
x im K avsokalivitu l se arată fo a rte con ştien t
de d iferen ţa din tre aceste poziţii.
î n câ te v a râ n d u ri b io g r a fu l T e o fa n v o r­
b e ş te d esp re lu m in a d u m n ezeiască pe care o
în ţeleg e în sens p alam it, deşi fără să o lege
în m o d sp ecific de S ch im b area la F aţă a lu i
H risto s p e M u ntele T ab o ru lu i şi fără să facă
referire la distin cţia în tre fiin ţa şi en ergiile
lu i D u m n ezeu . A c e s t u ltim a sp e c t era în s ă
u n p u n ct teologic su b til şi co m p licat pe care
n u m a i p u ţin i m on ah i ath on iţi îl v o r fi p u tu t
s e s iz a lim p e d e , a şa că n u e n ic i o su rp riză
să-l găsim nem enţionat. în gen eral însă p rin ­
cipiile teologiei palam ite sunt presupuse. Când
M a x im a p rim it arătarea M a icii D om n ulu i
p e v â rfu l A th osu lu i, aceasta i se arată în tr-o
lu m in ă in su p o rtab ilă (Te 9) şi cu sigu ran ţă
T e o fa n are în ved ere aici o lu m in ă su p ra n a ­
tu ra lă necreată, n u una n atu rală, fizică. U n
m on ah l-a văzut apoi transfigurat într-un m od
a se m ă n ă to r pe S fân tu l M axim în su şi căre i
s-a a ră ta t în vălu it de fu lgerarea u n ei lu m in i
d iv in e, din p ricin a căreia nu s-a p u tu t a p ro ­
p ia d e el (Te 23; N i 8). „V ie ţile ” vo rb esc în să
m a i d egrab ă de „fo c” decât de lu m in ă (Ni 8;
Te 23, 19), dar ele d oar în registrează aceste
a ră tă ri ale unui fo c sau lu m in i fără a oferi

157
 vreo explicaţie, deşi Teofan descrie lum ina ca
„im aterială” (aylon) şi „d u m n ezeiască” (the-
iori) (Te 15, 33), ce‘e a ce p are a fi un ecou al
term in ologiei p alam ite. în tâ m p lă ri de acest
fel, în ca re s fin ţii a p a r tra n sfig u ra ţi d e o
lu m in ă su p ran atu rală au o lu n gă istorie în
R ăsăritu l creştin. C âteva exem p le u im itoare
a p a r în că d in Patericul e g ip te a n (sfâ rşitu l
secolului XV — în cepu tu l secolului V): episoa­
d e le re la ta te d e b io g r a fii S fâ n tu lu i M a x im
(Ni 8; Te 23) au p aralele fid e le în ep isoad e
sim ilare relatate în Pateric cu referire la a w ii
A rsen ie, Io s if d in P anefo, P am vo şi S iso e14.
C azu ri sim ilare ale u n ei a stfel de tra n sfigu ­
rări în lu m in ă a feţe lo r şi tru p u rilo r sfin ţilor
su n t m en ţion ate şi în gen eraţia care a u rm at
S fân tu lu i M axim 15, p recu m şi, m ai ap roap e

14 A pophtegm ata Patrum , A rse n ie 2 7 (P G 65, 9 6 C );

Io s if din P an e fo 7 (2 2 9 C ); P a m v o 1 şi 12 (3 8 6 C ; 3 7 2 A );
S ilv a n 12 (4 12 C ); S iso e 14 şi 9 (3 9 6 B ; 3 9 3 C ). U n e co u
al relatării d e sp re a w a S iso e care m o are cu fa ţa stră ­
lu c in d „ca so a re le ” e ste şi Viaţa lui N ifo n 10, u n d e se
s p u n e că fa ţa a c e stu ia str ă lu c e a „m ai m u lt d e câ t s o a ­
rele ”. A ic i p o a te fi şi o r e m in isc e n ţă d in S fâ n tu l I o a n
H r is o s t o m care in sistă că, la S c h im b a r e a la F aţă, fa ţa
lu i H r is to s a s t r ă lu c it nil n u m a i „ c a s o a r e le ” , c u m
s p u n e M t 17 , 2, c i „ m a i m u lt d e c â t s o a r e le ” ( P G 5 2 ,
4 0 4 -4 0 5 ).
C azu l S fin ţilo r C a l i s t ş i Ig n a tie X a n th o p o u lo i d e ­
s c r is d e S im e o n a l T e s a l o n i c u l u i , P G 1 5 5 , 5 4 4 C D ,
care trim ite la M t 1 7 , 1 —2; F A 6 , - 1 5 Iş 3 4 , 2 9 —3 0 .

158
 d e noi, cu m e faim osul episod din viaţa Sfân ­
tu lu i S erafim din S aro v d escris de u cen icu l
s ă u M o to v ilo v 1617
. N ifo n şi T e o fa n re la te a z ă
doar transfigurarea trupului Sfântului M axim
c a p e u n fa p t1?, fă ră a d is c u ta în să d e sp re
n a tu ra lu m in ii. D ar to t c e e a ce sp u n ei e
co e re n t cu in terp retarea teo lo g ică o ferită de
S fân tu l G rigorie Palam a, p en tru care această
lu m in ă — fie reţin u tă în in te rio r p rin ru g ă ­
ciu n e, fie m an ifestată în e x terio r p rin tru p
— n u e altceva d ecât en ergia n ecrea tă a lu i
D u m n ezeu , slava d u m n ezeia scă care a stră ­
lu cit d in H ristos p e T ab o r şi ca re v a îm b ră ca
tru p u r ile s fin ţilo r în v e a c u l v iit o r d u p ă în ­
v ie re a fin a lă 18. D ezvoltân d a cea stă viziu n e,
S fâ n tu l G rigorie P alam a a p re tin s în to td e a ­
u n a că n u avan sea ză o op in ie p erso n a lă p ro ­
p rie, ci p rezin tă d oar exp erien ţa v ie a m o n a ­
h ilo r isih a şti de p e M u n tele A th o s. R e la tă ri­
le d esp re S fân tu l M axim K a vso k alivitu l d au
su b sta n ţă a cestei p reten ţii ilu strâ n d fu n d a ­
lu l e x p e rie n ţe i d in ca re a c r e s c u t te o lo g ia
p alam ită.

16 Cf. V . L o ss k y , The M y stica l Theology o f t h e E a s t-

ern Church, L o n d ra , 19 5 7 , P- 2 2 7 —2 3 0 .
17 Cf. K. W a r e , „T h e T r a n sfig u r a tio n o f th e B o d y ”,
în : A. M . A l l c h in (ed .), S a cra m en t a n d Im a g e : E s -
sa y s in the Christian U nderstanding o fM a n , L o n d r a ,
1 9 6 7 , p. 1 7 - 2 3 .
18 Cf. T om ul aghioritic; P G 1 5 0 ,1 2 3 3 ; Triade I, 3 , 43.

159
 Ce anum e însemna rugăciunea isihastă peii-
tru S fân tu l M axim K a vso k a livitu l a ra tă p e
d ep lin lu n g a co n vo rb ire în tre el şi S fâ n tu l
G rigorie Sinaitul1^ relatată de Teofan (13—16;
om isă în să de N ifo n ). M ai m u lt ca sigu r,
această relatare in clu de pe lângă experien­
ţele originale ale lui M axim în suşi şi in ter­
pretarea lui Teofan, fiindcă e p uţin probabil
ca Sfântul M axim K avsokalivitul să se fi ex­
prim at în tr-u n m od atât de elaborat şi teh ­
nic. N u e în să n ici u n m o tiv ca M axim şi
G rigorie să nu se fi întâlnit. Ş i în tru cât unele
din afirm aţiile atribuite lui M axim su n t ex­
trem de neobişnuite, cum vo m vedea îndată,
ele par să reflecte caracterul său viguros m ar­
cat şi distinctiv m ai degrabă decât opiniile
biografului său. în orice caz, fie ea istorică
sau nu, această convorbire indică tipul de în ­
văţătură m istică aflată în circulaţie la A th o s
la sfârşitul secolului XIV, la o generaţie după
m oartea Sfântului G rigorie Palam a (+ 1359).
A flân d de faim a lu i M axim , şi dorin d să-l 19

19 Scrierile isih aste a le lui G rigorie Sin aitu l su n t p u ­

b licate în Filocalie şi în P G 150, 1 2 4 0 - 1 3 4 5 [i7/? V II,
19 77, P- 9 0 —202], „V iaţa” sa scrisă de patriarhul Calist I
al C onstantinopolului a fost editată de N . P om ialovski ,
Zapiski istoriko-filologiceskago fa k u lteta Im perator-
skago S. Peterburgskago Universiteta 35 (18 9 4 —1896).
C f. şi K. W a r e , „T h e J e s u s P ra y e r in S t. G r e g o r y o f
S in ai”, Eastern Churches R eview 4 (19 72 ), p. 3 —22.

160
 vad ă, G rig o rie S in aitu l şi-a trim is u cen icii
să -l cau te. D ar M axim era în că în faza sa
nom adă; tocm ai îşi arsese coliba şi nim eni
n u ştia în co tro plecase. U cenicii l-au căutat
zad arn ic tim p de două zile su ferind cum plit
d in p ricin a frigului iernii. în cele din urm ă
M axim a ieşit el în suşi din ascun zătoarea lui
şi s-a d eclarat de acord să se în tâln ească cu
G rig o rie ca re a in sista t ca acesta să -i vor­
bească despre viaţa lui duhovnicească. Iniţial
M axim a refu zat pretinzând că e un „înşelat”
(peplauemenos eimi), nebunia prefăcută ser-
vin d u -i d rep t m ască în spatele căreia se as­
cu n d ea p en tru a fugi de laude. în cele din
u rm ă accep tă să dea un răspuns deplin şi în ­
cepe p rin a-şi povesti experienţele din tin e­
reţe, „ n e b u n ia p re fă c u tă ”, v e d e re a M a icii
D om n u lu i şi lu m in a dum nezeiască care l-a
învăluit atun ci şi cu alte prilejuri. „Spune-m i,
l-a în tre b a t G rig o rie, ai ru g ă c iu n e a m in ţii
(jioera proseuche)?” „Da, a răspuns M axim
zâ m b in d , o a m din tin e re ţe a m e a .” Şi a c ­
c e n tu â n d în c ă o dată d ra go stea sa sp ecială
faţă de M aica D om nului, a con tinuat descri-
in du -şi o experienţă avută în ain te de a se
face pustn ic. R ugându-se odată Fecioarei cu
lacrim i p en tru harul rugăciunii lăuntrice, a
săru tat icoan a ei şi dintr-o dată a sim ţit în
p iep t (stethos) şi în inim ă (Jcardiă) o intensă
căld ură ( therme) care însă nu-1 ardea, ci l-a
161
 um plut de răcorirea, dulceaţa şi străpunge­
rea in im ii (katanyxis). D in acel m om en t a,
în cep u t să sp u n ă ru gă ciu n ea lău n trică, iar
aducerea-am inte de Iisus şi de Theotokos nu
i-a m ai părăsit raţiunea (logistikon) şi m in ­
tea (jious) (Te 15). A c e s t rem arcab il pasaj
con ţine câteva trăsături caracteristice Sfân­
tu lu i M axim , în deoseb i dragostea sa pentru
M aica D om nului şi putern ica notă afectivă
care distinge personalitatea sa duhovniceas­
că. Prin „rugăciun e” şi „aducerea-am inte de
Iisu s” el are în m od eviden t în vedere rugă­
ciunea lui Iisus, invocarea repetată a n um e­
lu i lu i Iisus, deşi nu ni se dă nici o indicaţie
despre form a precisă a cuvintelor pe care le
folosea. Ca pustnic, Sfântul M axim nu recita
d esigu r cele şapte laude m onahale — con di­
ţiile exterioare ale vieţii sale făceau în m od
lim pede im posibil acest lu cru — , ci le v a fi
în lo cu it cu rugăciunea lui Iisus. Spunând că
„aducerea-am in te de Iisu s” (mneme Iesou)
devenise perm anen tă în el, M axim se referă
nu atât la o activitate continuă sau p eriod i­
că, cât la o stare n eîn trerup tă oferită de har.
D eşi nu vorbeşte aici de diferitele trepte ale
rugăciun ii, Sfântul M axim se referă în m od
sem nificativ atât la m inte (nous), cât şi la in i­
m ă (kardia). în altă parte însă (Te 9), Teofan
se referă în m od exp licit la clasificarea stan ­
dard: rugăciunea orală, cea m entală şi cea a
162
 inim ii, dar se poate ca acest pasaj să reflecte
in terpretarea lu i Teofan m ai degrabă decât
spusele exacte ale lu i M axim . în orice caz,
con tinuarea acestui pasaj su gerează lim pede
că în rugăciunea sa M axim u nea m intea şi
inim a, făcând ca un isihast autentic „rugăciu­
nea m in ţii în in im ă”, dar lim b aju l lui T eofan
nu e foarte lim pede. El accen tu ează în să că
sta re a atin să de M a xim e „ra ră şi greu de
g ă sit” (Te 7).
C on tinuând con vorbirea cu G rigorie Sina-
itul, M axim spune că drep t urm are a experi­
enţei sale în faţa icoan ei M aicii D om nului
s-a sim ţit îm bold it să caute o lin işte (hesy-
chia) în că şi m ai m are, aşa că a p ărăsit m ă­
năstirea şi s-a retras în pustie (eremos). Prac­
tic â n d ru găciu n ea lu i Iisu s el su fe rea a d e ­
seori stări de „extaz” (ekstasis) şi „răpire a
m in ţii” (harpage noos). în tr-u n pasaj care
am in teşte de Sfântul Isaac Şirul20, M axim —
sau m ai probabil Teofan — afirm ă că în acest
p u n ct rugăciunea în sen s strict încetează.
A cu m rugătorul nu m ai face eforturi proprii,
ci e condus de D uhul S fân t care „înghite”
m in tea sa care acu m e co n d u să de D uh ul
unde vrea El, fie sp re o con tem plare u im i­
toare, fie „într-un văzd u h im aterial plin de o

20 Cuvintele '3 2 -3 3 , ed. Spetsieris, p. 1 3 4 - 1 3 6 [FR X,

19 8 1, p. 1 7 2 —186].

163
 lum ină dum nezeiască curată (eis aeran aylon
ameckanou theion p'hotos}”. Sufletul e aprins
de focul Dum riezeirii, e înghiţit de lum ina
dum nezeiască şi devine el în suşi în în tregi­
m e lum ină dum nezeiască suprastrălucitoare
(Te 1 5 )-
în acest punct, G rigorie Sinaitul ţine să-l
avertizeze pe M axim de riscurile „înşelăciu­
n ii” sau ale „rătăcirii” (plane]), dar acesta îi
răspunde d istingând cu grijă în tre sem nele
au to a m ăgirii şi cele ale h a ru lu i (Te 15). în
finalul convorbirii, Sinaitul îl sfătuieşte pe
M axim să înceteze m utarea sa din loc în loc
şi ard erea co lib e lo r lu i p en tru a se p u tea
co n cen tra m ai u şo r şi rod i d u h o vn ice şte 21,
dar să înceteze şi a m ai sim ula n ebunia şi
scrânteala (morainein kai saliari) p en tru a
n u -i s c a n d a liza p e c e i c a re nu-1 c u n o s c
(Te 16). Ca adeseori în izvoarele bizantine,
vocaţia nebuniei p refăcu te e aici p rivită cu
rezervă, ba chiar cu dezaprobare. M axim se
d eclară de acord să se sta b ile a scă în tr-u n
sin gu r loc şi cu aceasta întâlnirea din tre cei
doi faim oşi asceţi şi m istici isihaşti ai seco ­
lului X IV ia sfârşit.
Există m ai m u lte puncte de interes d eo­
seb it în această convorbire. Pentru în cepu t

21 G rigorie citează aici titlu l Cuvântului 2 6 al S fâ n ­

tului Isaac Şirul; ed. Spetsieris, p. 109 [trad. rom. p. 141].

164
 să observăm trei om isiuni. M ai întâi, nu se
fa ce n ici o m e n ţiu n e cu p riv ire la a şa -n u -
m ita „m etodă fizică” folosită de isihaşti, la
teh n icile de control respirator şi de explora­
re in terioară descrise de N ich ifor din Singu­
rătate, de (Pseudo-)Sim eon, de G rigorie Si-
naitul, de C alist şi Ignatie X anthopouloi, şi
apărate de Sfân tul G rigorie P alam a în d is­
p uta sa cu V arlaam din C alabria22. Ceea ce
con firm ă im presia dată şi de lectu ra lui Pa­
lam a în su şi — care le con sid era bun e pentru
în cep ători23 — că, deşi ju stificab ile teologic,
aceste teh n ici nu su n t un elem en t central şi
esenţial în isihasm . în al doilea rând, nu sunt
m enţionate nicăieri „m ătăniile” (korriboschoi-
nori) sa u aţa cu n o d u ri sa u b o a b e de ru g ă ­
ciune, larg folosită de m on ahii ortodocşi as­
tăzi. D u p ă câte cu n osc, şi c e le la lte izv o a re
greceşti din secolul X IV tac cu p rivire la m ă­
tăn ii şi ar fi in teresan t de stab ilit din texte şi
icoane când anum e şi-au făcut apariţia prim a
dată. în al treilea rând, nu se sp u n e nim ic
exp licit despre n ecesitatea ca în rugăciune

22 Cf. J. M eyendorff, Introduction, p. 7 0 —7 2 , 1 9 5 -

2 2 2 [cf. te x te le a ce sto r „m e to d e ” în F R V II, p. 11—3 2
(N ichifor); V III, p. 5 2 8 —5 4 0 (p seu d o -S im eo n ), p. 110 —
116 (X a n th o p o u lo i)].
23 T riade I, 2, 7 [trad. rom . pr. prof. D. Stăniloae,
Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palam a, Sibiu,
1 9 3 8 , p. V II].
 m intea să depăşească raţiunea discursiva şi
să se dezbrace de toate gândurile (logismoi),
im aginile şi form ele — un aspect de m are
importanţă pentru Grigorie Sinaitul2^. în con­
trast cu aceasta, relatarea lui T eofan nu face
nici o referire la acest tip de rugăciune „apo-
fatică” sau noniconică. Poate că im aginea m o­
dului de rugăciune al lui M axim — cu ochii
d e sch işi în fa ţa u n e i ico a n e, în tr-u n m od
evident „afectuos” cu „dor” şi lacrim i — re­
prezintă aici o abordare m ai populară decât
cea expusă de Sinait. Câţi din m onahii atho-
niţi m ai sim pli şi m ai puţin educaţi, ne în ­
trebăm , ar fi fost în stare să se roage în m o­
dul nondiscursiv şi an iconic recom an dat de
G rigorie?
în alte p riv in ţe , în v ă ţă tu ra a trib u ită lu i
M axim se conform ează în deaproap e cu p o­
ziţia lu i G rig o rie S in a itu l şi a lu i G rig o rie
Palam a. Secţiunea despre sem nele rătăcirii
şi ale harului, cu apelul la calm , pace şi se­
n inătate e în p erfect acord cu ceea ce spune
Sin aitul*25. în sp atele lui T eofan şi G rigorie

24 p g 1 5 0 , 12 8 4 A , 13 3 3 B [Fi? V II, p. 1 3 7 - 1 3 8 , 1 8 9 ,
196]. G rigorie citează Scara 28; P G 88, 1 1 1 2 A [Fi? EX,
p. 40 9], care la rân d u l ei a d a p te a ză o form u lă a a w e i
E vagrie Ponticul: „ R u g ă ciu n e a e d ezb răcarea de g â n ­
duri” (Despre rugăciune 70; P G 7 9 , 118 1C [Fi? I, p. 83]).
25 P G 15 0 , 1 3 0 9 C - 1 3 1 2 C ; 1 3 2 4 A C ; 1 3 4 4 D - 1 3 4 5 A
[Fi? V II, p. 1 6 4 - 1 6 6 , 1 8 0 - 1 8 1 , 1 9 4 -2 0 2 ] .

166
 S in aitul se află o îndelungată tradiţie m er­
g â n d p â n ă la Viaţa Sfântului Antonie cel
Mare din secolul IV 26. Există însă aici o d i­
feren ţă previzibilă: în tim p ce G rigorie in sis­
tă pe n ecesitatea dezbrăcării m inţii de „gân ­
d u ri” şi p e evitarea oricărui fel de form e în
vederea lum inii2?, M axim nu spune nim ic d e ­
sp re aceasta, ci rem arcă d oar că atunci cân d
lum ina vine de la duhurile rele este „fierbinte
şi nu foarte lu m in oasă”, în tim p ce lu m in a
dum nezeiască e „suprastrălucitoare” (hyper-
lampron) (Te 15). U n a lt p u n c t de a c o rd
în tre T eofan şi G rigorie Sinaitul e aluzia la
sen tim en tu l de căldură (therme) ivit în in i­
m a lu i M axim la rugăciunea lu i în faţa ico a ­
n ei M aicii D om nului. Pentru G rigorie acest
sen tim en t e un pun ct de cotitură h otărâtor
în viaţa de rugăciune: „în cep u tu l adevărat al
ru găciu n ii e sim ţirea unei căld uri (therme)
în in im ă ”28. în re la ta re a lu i T e o fa n răm ân e
neclar dacă sim ţirea căldurii e doar fizică sau
a re u n c a ra c te r sp iritu a l, n e fizic. G rig o rie
S in aitu l distinge între o căldură naturală, de
origin e trupească, datorată u n ei „fierberi a

26 Viaţa Sfântului A ton ie cel M a re 3 5 —37; Omiliile

m acariene 7, 3; E v a g r ie , Tratatul p ractic 80; V a r s a -
n u f ie şi I o a n , Scrisori 21, 60, 4 15 , 4 5 4 - 4 5 5 .
2? P G 15 0 , 13 12 B ; 1 3 4 0 D ; 1 3 2 4 A (F R V I I, p. 16 2 ,
19 6 , 18 0 ].
28 P G 1 5 0 , 13 2 4 B [F R V II, p. 180].

167
 sân gelu i”, şi adevărata căldură duhovn iceas­
că, ro d al harului2^. Lim bajul m ai puţin p re­
cis p u s în gu ra lu i M a xim lasă ch estiu n ea
d esch isă. Când v o rb e şte d esp re exp erien ţe
ale „extazului” şi „răp irii”, M axim foloseşte
acelaşi lim baj care poate fi găsit şi la G rigo-
rie3°. Când M axim spune că m intea e în gh i­
ţită de lum ina dum nezeiască şi devine ea în ­
săşi lum ină, avem în că o dată paralele izb i­
toare la Grigorie, care spune şi el că m intea
ajun să un duh cu D um nezeu devine im ate­
rială, lum inoasă şi ea însăşi lum ină2 *31, un lim ­
9
baj sim ilar fiind folosit şi de Sfântul Grigorie
Palam a.
Dar dacă m ulte din cele spuse de M axim lui
G rigorie au p aralele în scrierile Sinaitului,
există o trăsătură în con vorbirea lor care nu
p oate fi găsită, după ştiinţa m ea, în textele
isihaste din secolul X IV. D evoţiunea lui M a­
xim K avsokalivitul faţă de M aica D om nului
nu e în sine d eloc excepţională. Sfântul Si-
m eon N oul Teolog, de exem plu, în relatarea
p rim ei sale ved eri a lum in ii dum nezeieşti o
leagă foarte strâns de aceasta pe N ăscătoa­
rea de D um n ezeu32. Sfân tul G rigorie Palam a

29 P G 1 5 0 , 1 3 1 2 A [ F R V II, p. 164].
a® P G 1 5 0 , 12 8 1D IFR V II, p. 137].
31 P G 1 5 0 , 12 8 1A ; 1 2 4 5 D [I7!? V II, p. 136, 99].
3 2 Cf. Cateheza 22, ed. B. K rivocheine, S C 104, p. 378,
3 76 ; şi M ulţum irea 2; S C 113, p. 3 50 .

168
 arată şi el o evlavie person ală deosebită faţă
de Fecioara M ariass. M ai puţin obişnuit şi
fără paralele în epocă e felul în care M axim
K avsokalivitul vorbeşte de „aducerea-am in-
te de Iisus şi de N ăscătoare de D um nezeu a
m ea” (ten mnemen tou Iesou kai tes Theo-
tokou mou; Te 15). N u -m i am in tesc n ici un
pasaj din scrierile S fin ţilor G rigorie Sinaitul,
G rigorie Palam a sau C alist şi Ignatie X an-
th op ouloi în care rugăciun ea lu i Iisus să fie
legată în acest fel îm preună cu M aica Dom nu­
lui. E adevărat că în cep ân d din secolul X V II
în co lo pot fi găsite exem ple în care o invoca­
re a M aicii D om nului e în corporată în în săşi
form u la rugăciunii lu i Iisus ca, de exem plu:
„D oam ne, Iisuse H ristoase, Fiul lu i D um ne­
zeu, pentru N ăscătoarea de D um nezeu, m i-
lu ie şte -m ă !”3
34. D ar n -am d a t p este o a stfel
3
de form u lă în epoca b izan tină. D acă M axim
Kavsokalivitul a folosit o form ulă de acest tip
nu putem spune, în tru cât T eofan nu indică
n icăieri form a cu vin telor pe care le folosea
a c e sta cân d p ra c tic a „a d u c e re a -a m in te de
Iisu s” . O ricare ar fi sensul ei precis, expresia
„aducerea-am inte de Iisus şi de N ăscătoarea
de D um nezeu a m ea” e altfel necunoscută.

33 Cf. J. M eyendorff, op. cit. [supra n. 2], p. 317—318.

34 Cf. K. Ware, „The Jesus Prayer and th e M other o f
G o d ”, Eastern Churches R eview 4 (19 72 ), p. 149—150.

169
 i

Sfântul Grigorie Palam a distinge trei feluri

, de creştini: cei care au experienţa personală
directă a lui Dum nezeu; cei care nu se bucură
ei înşişi de o astfel de experienţă, dar cred şi
se încred în sfinţii care o au; şi cei care n-au
experienţă person ală proprie şi refuză să se
încreadă şi să în veţe de la cei care o auss.
N um ai cei care fac parte din al treilea grup
sunt condam naţi de Palam a, în tim p ce cei
din grupul al doilea sunt lăudaţi pentru sm e­
renia lor credincioasă. M em brii prim ului grup,
sfinţii învăţaţi de D um nezeu, cei care cunosc
— nu de la m âna a doua, ci d in propria lor
experienţă — sunt în să p en tru el adevăraţii
şi autenticii teologi. Un astfel d e teolog — nu
în sensul academ ic, ci experim ental — e şi
Sfântul M axim K avsokalivitul. C ân d descrie
autorităţile pe care se b azează în văţătu ra sa,
Sfântul G rigorie Palam a vorb eşte m ai în tâi
de scriitori din generaţiile trecute, „bătrânii”,
cum îi num eşte; d u pă care m enţion ează alţi
p ărin ţi d u h o v n ice şti a c tiv i în zile le sa le şi
cunoscuţi person al de el, d e la care a prim it

35 Tria de I, 3 qu; 1 , 3 , 1 0 [trad. rom . pr. prof. D . S t ă -

niloae, Viaţa ş i în v ă ţă tu ra S fâ n tu lu i G r ig o r ie P a la ­
m a c u tr e i t r a t a te tr a d u s e , S ib iu , 1 9 3 8 , p. X I —X I I ,
X X I—X X II]; II, 1, 28 ; III, 1, 3 2 ; cf. P. MlQUEL, „G re-
goire P alam as d o cte u r d e l’e x p e rie n ce ”, Iren ik o n 3 7
(1 9 6 4 ), p. 2 2 7 - 2 3 7 ; A . M. A llchin , „ T h e A p p e a l to
E xperieiice in th e T r ia d s o f St. G r e g o r y P a la m a s”, S tu ­
dia Patristica 8 [T U , 93], 19 6 6 , p. 3 2 3 —3 2 8 .

170
 în văţătu ră prin viu grai 36. T radiţia pentru el
nu e a lcă tu ită d oar din re la tă ri scrise d in
trecut, ci e o m ărturie personală continuă.
N u există nici o dovadă că Sfântul G rigorie
Palam a l-a în tâln it vreod ată pe Sfântul M a ­
xim K avsokalivitul sau m ăcar că a ştiu t de
existen ţa lui, d ar dacă l-ar fi cu n oscut l-ar fi
p u tu t include pe drept cuvânt printre autori­
tăţile con tem p oran e pe care le invocă. M ult
m ai m u lt decât un excentric sau extrem ist,
M a x im K a v so k a liv itu l e un m a rto r fid el al
tradiţiei, al trad iţiei continue a unei teologii
exp erien ţiale v ii care constituie şi azi, la fel
de m u lt ca în secolul X IV, realitatea in teri­
oară a Sfân tului M unte A thos.

36 Triade I, 2 , 1 2 [trad. rom . pr. prof. D. Stăniloae ,

Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie P alam a , 1938,
p. X - X I ] .

171
 Cuprins

A r g u m e n t (diac. IOANI. ICĂ j r ) .................... 5

Viaţa şi conduita, asceza şi strălucitele lupte

şi minuni ale cuviosului şi de Dumnezeu pur­
tătorului părintelui nostru Maxim care-şi ar­
dea coliba din Sfântul Munte Athos. Facerea
şi osteneala lui Teofan mitropolitul Peritho-
rionului, fost egumen al mănăstirii Vatope-
d iu lu i............................................................... 11

Viaţa şi conduita cuviosului Părintelui nostru

M axim Athonitul zis şi Arzătorul de colibe
scrisă de cuviosul părintele nostru Nifon iero­
monahul ............. .............. .............. ............ 79

Viaţa şi conduita cuviosului şi de Dumnezeu

purtătorului părintelui nostru Nifon care a
fost ascet în Muntele Athos . . . ................... 113

S f â n t u l M a x i m K a v s o k a liv it u l ş i is ih a s m u l
a t h o n it d in s e c o lu l X I V (+ K al l ist o s W a r e ,
episcopul Diokleei) ........................................135

173