201801filocalia 07 Nichifor Din Singuratate Teolipt Al Filadelfiei Grigorie Sinaitul G 2

F I L O C A L I A
SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINfiILOR P√RINfiI

CARE ARAT√ CUM SE POATE OMUL CUR√fiI,
LUMINA ™I DES√VÎR™I
V o l u m u l VII
S C R I E R I D E :
NICHIFOR D I N SINGUR√TATE, TEOLIPT AL FILADELFIEI,
S F Î N T U L GRIGORIE S I N A I T U L , S F Î N T U L GRIGORIE — A L A M A
TRADUCERE, INTRODUCERE ™I NOTE
de Pr. Prof. DUMITRU ST√NILOAE
EDITURA I N S T I T U T U L U I BIBLIC ™I DE M I S I U N E
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
B U C U R E ™ T I — 1 9 7 7
Rugati-va si pentru Pacatosul ce a editat acest format digital , adrian
2009 - 2011
CUVÎNT PLIN DE MULT FOLOS
DESPRE RUG√CIUNE, TREZVIE

™I PAZA INIMII
AL LUI
NICHIFOR DIN SINGUR√TATE
Nichifor din singur„tate
Scurt„ not„ biografic„
Despre timpul Ón c a r e a tr„it Nichifor din singur„tate nu

se ∫tia nimic sigur pÓn„ ce n-am aflat ∫i publicat noi un text
din CuvÓntul II din Triada II al sfÓntului Grigorie Palama con-
tra lui Varlaam ∫i a n u m e : «Pentru cei ce se lini∫tesc cu sfin-
˛enie» . (ı›Ò Ù˘Ì flÂÒ˘Ê fiÛı◊·Ê¸ÌÙ˘Ì Ù˘Ì ıÛÙ›Ò˘Ì 6 ‰Â˝ÙÂÒÔfl).
Ap„rÓnd pe acest Nichifor, atacat de Varlaam din pricina
«Metodei» rug„ciunii lui Iisus pe care a scris-o, sfÓntul Gri-
gorie Palama zice : «Dar mai mult decÓt contra tuturo r ∫i-a
Óndreptat v e h e m e n ˛ a cuvÓntului f„r„ ru∫ine contra celor scrise
despre rug„ciune de c„tre cuviosul ∫i m„rturisitorul Nichifor,
care a dat frumoas„ m„rturisire, ∫i de a c e e a a fost condam-
nat de primul Ómp„rat Paleolog, care a cugetat cele ale lati-
nilor ; Nichifor, care fiind de neam dintre italieni, s-a alipit
credin˛ei noastre ortodoxe ∫i care deodat„ cu patria sa a le-
p„dat ∫i cele p„rinte∫ti ∫i a socotit mai scump„ credin˛a noas-
tr„ ca a sa, pentru cuvÓntul adev„rului care e la noi. ™i venind
la aceasta, a ales via˛a cea mai curat„ , adic„ pe cea singu-
ratic„. Iar ca loc de locuit alege pe cel cu n u m e sfÓnt, care
este Óntre lume ∫i cele mai presus de lume, Atosul, care e
c„minul virtu˛ii. ™i aci se arat„ mai ÓntÓi ∫tiind s„ fie c„-
l„uzit, supunÓndu-se celor mai de frunte dintre p„rin˛i. DÓnd
acelora timp Óndelungat d o v a d a smereniei sale, Ó n v a ˛ „ de la
ei arta artelor, adic„ experien˛a lini∫tirii (isichiei) ∫i devine
c„l„uz„ celor ce se exercit„ Ón lumea cuget„rii p e n t r u lupta
contra duhurilor r„ut„˛ii. Acestora le-a alc„tuit ∫i o culegere
de Óndrum„ri de-ale p„rin˛ilor, care Ói p r e g „ t e ∫ t e pentru n e -
voin˛e, rânduie∫te felurile luptelor, a r a t „ r„spl„tirile ∫i des-
crie cununile biruin˛ei. Apoi, pe lÓng„ acestea, fiindc„ vedea
8 FILOCALIA
pe mul˛i dintre Óncep„tori n e p u t Ó n d st„pÓni nici m„car Ón

p a r t e nestatornicia min˛ii, le Óntocme∫te ∫i un procedeu prin
care s„ poat„ frâna pu˛in Ómpr„∫tierea ∫i mi∫carea imagina-
˛iei ei.
Acest filosof, Varlaam, ∫i-a Óndreptat deci spre acesta
multa d e ∫ t e p t „ c i u ne ca pe un foc ce se atinge de o materie
ce-i st„ Ón cale, neru∫inÓndu-se de acea fericit„ m„rturisire
∫i de exilul pentr u ea, neru∫inÓndu-se de cei ce au petrecut
Ómpreun„ cu el ∫i au fost Ó n v „ ˛ a ˛ i de el Ón cele dumnezeie∫ti,
care pe u r m„ s-au ar„tat sare p„mÓntului ∫i lumin„ lumii ∫i
lumin„tori ai Bisericii». ™i Palama n u m e ∫ t e Óntre ace∫tia Ón
primul rÓnd pe Teolipt al Filadelfiei. Ace∫tia din u r m „ au fost
la rÓndul lor Ónv„˛„torii u n o r b„rba˛i «ce practic„ ∫i a c u m
aceast„ vie˛uire», deci Ón v r e m e a lui Palama, fiind calomnia˛i
1
pentru ea de V a r l a a m .
Din acest text afl„m a ∫ a d a r c„ Nichifor a fost italian ∫i
catolic, c„ a Ómbr„˛i∫at ortodoxia, s-a a∫ezat Ón Atos cu mult
Ónainte de 1274, cÓnd Ómp„ratul Mihail VIII Paleologul a pri-
mit u n i r e a cu Roma, c„ pu˛in dup„ aceea (pe la 1276) a fost
exilat din Atos Ómpreun„ cu al˛i monah i pentr u Ómpotrivirea
2
ce o f„ceau hot„rÓrii Ó m p „ r a t u l u i . In locul de exil, care se
3
pare c„ era u n a din insulele pustii din M a r e a E g e e Ón ale
c„rei diferite insule au fost exila˛i cei ce se Ómpotriveau unirii
cu Roma, Óntre cei ce au petrecu t cu Nichifor a fost ∫i Teolipt,
c a r e a Ónv„˛at de la Nichifor m e t o d a rug„ciunii neÓncetate,
deprins„ de Nichifor Ón Atos.
Inc„ Ónainte de a fi fost trimis Ón exil ∫i de a fi fost acolo
dasc„lul u n o r ucenici Ón m e t o d a rug„ciunii lui Iisus, Nichifor
a v u s e s e Ón Atos un «seminar» (ˆÒÔÌÙÈÛÙfiÒÈÔÌ) ∫i strÓnsese Ón
jurul s„u un n u m „ r de ucenici, de∫i Nicodim Aghioritul Ón
nota biografic„ din Filocalia greac„ afirm„ c„ Nichifor s-a
1. Noi am publicat acest t e x t d u p „ Cod. Coisl. 100, f. 157 r.-v. Ón
l u c r a r e a Via˛a ∫i Ónv„˛„tura sfÓntului Grigorie Palama, Sibiu 1938, p. 54—57,
iar mai Ó n a i n t e Ón «Anuarul A c a d e m i e i Teologice» din Sibiu, 1930, p. 8—10.
Acum, d u p „ p u b l i c a r e a operei lui P a l a m a sub Óngrijirea lui P. Hristou :
√Ò∫|„ÔÒflÔı ÙÔı –·Î·µ‹, Ù‹ Âı„„Ò‹µµ·Ù·, textul acesta p o a t e fi citit Ón a c e a s t „
oper„, Ón voi. I, Salonic 1962, p. 508—509.
2. Sf. Grigorie Palama, Cuv. II Triada I, la P. Hristou, voi. I, p. 4 0 5 :
«PetrecÓnd mul˛i ani Ón p u s t ie ∫i Ón lini∫te, s-a r e t r a s apoi Ón cele mai
pustii locuri a l e SfÓntului M u n t e » .
3. G. P a c h y m e r e , De Michaele Paleologo, lib. V PG. 143, Col. 874.
NICHIFOR DIN SINGUR√TATE 9
Óndeletnicit cu metoda lini∫tirii Ón singur„tate. Dar am v„zut

c„ Palama s p u n e c„ a fost c„l„uza mai multor ucenici, c„rora
4
le l„s„ ca regul„ «metoda» sa . Probabil c„ Nichifor a alter-
nat singur„tatea cu grija c„l„uzirii altora. In orice caz Ón
vechile manuscrise române∫t i el e numit Nichifor din singu-
r„tate, urmÓndu-se probabil afirma˛iei lui Nicodim Aghioritul.
Se par e c„ el ar fi alc„tuit Ón Atos ∫i un CuvÓnt despre pur-
cederea SfÓntului Duh, Ómpotriva latinilor, sau chiar mai m u l t e
scrieri Ómpotriva l o r 5 .
Dac„ Teolipt a murit pe la 1324—1325, iar Nichifor a fost
dasc„lul lui Óntre 1276—1278, acesta din u r m „ trebuie s„ se
fi n „ s c u t pe la 1215—1220 ∫i s„ fi murit pe la 1290—1300.
M e t o d a de rug„ciune a lui Nichifor e n u m i t „ de Nicodim
Aghioritul Ón Filocalia g r e a c „ : «CuvÓnt despre trezvie ∫i des-
pre p„zirea inimii» (Î¸„Ôfl ÂÒfl Ìfi¯Â˘Ê Í·È ˆÔÎ·˜fifl Í·Ò‰fl·fl).
M e t o d a propriu-zis„ e p r e c e d a t „ de un ∫ir de fragmente din
vie˛ile mai multor p„rin˛i anteriori, sau de s c u r t e r e z u m a t e
ale vie˛ilor lor, a∫a cum spune ∫i sfÓntul Grigorie Palama. Dar
la sfÓr∫itul fiec„rui fragment, Nichifor face un scurt comentar
care v r e a s„ a r a t e pe p„rintele respectiv ca pe un om c a r e
a practicat p„zirea sau a d u n a r e a min˛ii Ón l„untru, pentru ca
astfel s„ dea un temei «metodei» sale.
Lucrarea este scris„ Óntr-o limb„ simpl„ spre folosul cÓt
mai multor monahi. Aceast„ form„ a fost Ónc„ un motiv pen-
tru care Varlaam, mÓndru pe specula˛ia lui scolastic„, a avut
c u v i n t e de dispre˛ pentru Nichifor. SfÓntul Grigorie Palama,
ap„rÓnd scrierea lui Nichifor de repro∫urile lui Varlaam,
s p u n e Ón c o n t i n u a r e c„ a c e s t a nu s-a ru∫inat de atÓt de mari
ucenici pe care i-a avut Nichifor, «ci faptul c„ ea a fost com-
pus„ de a c e l a Ón mod simplu ∫i neme∫te∫ugit l-a mi∫cat la
contrazicere ∫i din a c e a s t a a putut s„-∫i ia ∫i argumentele...
Dar Ón˛eleptul acesta nu a p u t u t s„ r „ s t o a r n e nici cuvintele
acestea simple, Ónainte de a le strÓmba».
4. Vezi ∫i Cod. Lavr. 1626, ff. 149—153, la P. Hristou, op. cit.
p. 329.
5. J. Meyendorff, Introduction a l'etude de Gregoire Palamas, Paris,
1959, p. 31 ∫i P. Hristou, op. cit. p. 329, n o t a 56. P. Hristo u p r e s u p u n e c„
o p a r t e din CuvÓntul despre purcederea St. Duh se p „ s t r e a z „ Ón Cod. Moscv.
Syn. 208, sub titlul : æÔËÂÙÈ˜Ô'È ÛıÎÎÔ„ÈÛµÔfl ÂÒfl ›˜ÔÒÂÌÛÂ˘¿ ÙÔı "¡„flÔı
–ÌÂ˝µ·ÙÔÚ».
10 FILOCALIA
In CuvÓntul al doilea dintre cele dintÓi (publicat de noi

Ón studiul citat) ∫i Ón CuvÓntul al doilea dintre cele din urm„,
pentru cei ce se lini∫tesc, sau despre rug„ciune, a l e lui Palama,
pe care-l vom prezenta Ón acest volum, acesta ap„ra Ón am„-
nunt «Metoda» lui Nichifor.
M e t o d a aceasta a fost ∫i ea tradus„ Ón r o m â n e ∫ t e ∫i mult
copiat„ Ón mÓn„stirile n o a s t r e sub titlul de «CuvÓnt pentru
p„zirea inimii, plin de mult folos» al lui Nichifor din singu-
6
r„tate .
6. A se v e d e a d. ex. ms. 16 (miscelaneu), secolul XVIII, din Biblio-

teca mÓn„stirii N e a m ˛ , f. 81 r.-83 Ì ; ms. 29 sec. XVIII, f. 3 r.-7 v. ; ms. 39,
secolul XVIII f, 60 v.-61 v. (text n e t e r m i n a t ) ; ms. 51 din 1801, f. 83 r.-87 v.
(Nichifor M o n a c h u l , CuvÓnt de mult folos pentru p„zirea inimii). Dup„
Pr. D. Fecioru, Manuscrisele Sfintei MÓn„stiri Neam˛u, Ón m a n u s c r i s pp. 40,
69, 105, 155. Se mai g„se∫te Ón ms. 22 (miscelaneu) din Biblioteca Patriar-
hiei Române, Óncep, secolului XIX, f. 39—43, cu acela∫i titlu incomplet.
Vezi la Pr. D. Feciorii, Catalogul manuscriselor române∫ti din Biblioteca
Patriarhiei Române, Ón Studii teologice, XII, 1960, nr. 5—6 p. 453.
CuvÓnt despre rug„ciune
Al lui Nichifor din singur„tate
Cei ce sÓnte˛i st„pÓni˛i de dorul de a avea parte de

m„rita, dumnezeiasca ∫i luminoasa ar„tare a MÓntuito-
rului nostru Iisus Hristos ; cei ce voi˛i s„ primi˛i Ón sim-
˛irea inimii focul cel mai presus de ceruri ; cei ce v„ sÓr-
gui˛i s„ ajunge˛i cu cercarea ∫i cu sim˛irea la Ómp„carea
cu Dumnezeu ; cei ce a˛i l„sat toate ale lumii, ca s„ afla˛i
∫i s„ agonisi˛i comoara cea ascuns„ Ón ˛arina inimilor
voastre; cei ce voi˛i s„ v„ aprinde˛i Ónc„ de aici cu lumin„
candela sufletelor ∫i a˛i lep„dat toate cele de aici ; cei ce
Óntru cuno∫tin˛„ ∫i cercare voi˛i s„ cunoa∫te˛i ∫i s„ pri-
mi˛i Împ„r„˛ia cerurilor, afl„toare Ón l„untrul vostru —
veni˛i s„ v„ ar„t ∫tiin˛a vie˛uirii pa∫nice sau cere∫ti, sau
mai bine zis metoda care duce pe lucr„torul ei, f„r„ oste-
neal„ ∫i f„r„ mult„ sudoare, la limanul nep„timirii. ≈ o
metod„ care nu se las„ speriat„ de nici o am„gire sau
Ónfrico∫are din partea dracilor, Ónfrico∫Óndu-se numai
atunci cÓnd petrecem afar„ de via˛a pe care v-o Ónf„˛i∫ez,
dep„rta˛i de ea prin neascultare. A∫a s-a ÓntÓmplat odi-
nioar„ cu Adam, care, neavÓnd grij„ de porunca lui Dum-
nezeu, ci Ómprietenindu-se cu ∫arpele ∫i socotindu-l pe
acesta vrednic de crezare ∫i hr„nindu-se astfel cu fruc-
tul am„girii, s-a aruncat jalnic Ón pr„pastia mor˛ii, a Ón-
tunericului ∫i a stric„ciunii ∫i a atras Ómpreun„ cu sine
pe to˛i cei de dup„ el.
Deci Óntoarce˛i-v„, sau, mai drept vorbind, s„ ne Ón-
toarcem, fra˛ilor, spre noi Ón∫ine, lep„dÓnd cu totul sfa-
12 F1LOCALIA
tul ∫arpelui ∫i umblarea dup„ cele ce ne trag Ón jos. C„ci

nu putem ajunge la Ómp„carea ∫i la familiarizarea cu
Dumnezeu, pÓn„ ce nu ne Óntoarcem, sau mai bine zis
pÓn„ ce nu intr„m Ón noi Ón∫ine, pe cÓt ne este cu putin˛„.
Ceea ce e minunat este c„, desf„cÓndu-ne de r„t„cirea
prin lume ∫i de frica de ∫arpe, ne alipim strÓns de Împ„-
r„˛ia cerurilor afl„toare Ón l„untrul nostru. De aceea vie-
˛uirea c„lug„reasc„ s-a numit arta artelor ∫i ∫tiin˛a ∫tiin-
˛elor, pentru c„ ea nu ne pricinuie∫te ceva asem„n„tor
lucrurilor acestora stric„cioase, Ón care ne Ónfund„m,
mutÓndu-ne mintea la ele de la cele mai Ónalte, ci ne
f„g„duie∫te bun„t„˛i str„ine ∫i tainice «pe care ochiul nu
le-a v„zut ∫i urechea nu le-a auzit ∫i la inima omului nu
s-au suit» (1 Cor. II, 9). De aceea, «lupta noastr„ nu este
Ómpotriva sÓngelui ∫i a trupului, ci Ómpotriva domniilor,
a st„pÓniilor ∫i a c„peteniilor Óntunericului veacului aces-
tuia» (Efes. VI, 12).
Dac„ deci veacul de acum este Óntuneric, s„ fugim
de el. S„ fugim cu gÓndul, ca s„ nu fie nimic comun Óntre
noi ∫i satana, du∫manul lui Dumnezeu. C„ci cel ce vrea
s„ se Ómprieteneasc„ cu el, se face du∫man al lui Dum-
nezeu, iar celui ce s-a f„cut du∫man al lui Dumnezeu
cine Ói va ajuta ? De aceea s„ urm„m pilda p„rin˛ilor
no∫tri ∫i s„ c„ut„m comoara din l„untrul inimilor noas-
tre, ca ∫i ei. Iar aflÓnd-o pe aceasta, s„ o ˛inem cu t„rie,
lucrÓnd-o ∫i Ón acela∫i timp p„zind-o. C„ci spre aceasta
am fost rÓndui˛i de la Ónceput. Iar dac„ vreun alt Nicodim
s-ar ar„ta nedumerit de acestea, zicÓnd Ón duh de Ómpo-
trivire : «Cum poate cineva intrÓnd Ón inim„ s„ lucreze
sau s„ r„mÓn„ acolo ?», cum a zis acela c„tre MÓntuito-
rul : «Cum poate cineva s„ intre Ón pÓntecele maicii sale
a doua oar„ ∫i s„ se nasc„, b„trÓn fiind ?» (Ioan III, 4),
va auzi ∫i el c„ «Duhul sufl„ unde voie∫te» (Ioan III, 8).
Dac„ ne Óndoim cu necredin˛„ de faptele vie˛ii lucr„-
toare, cum ne vor veni cele ale vederii ? C„ci f„ptuirea
este treapt„ spre contempla˛ie (spre vederea sufleteasc„).
Dar fiindc„ f„r„ dovezi scrise nu poate fi Óncredin˛at

de aceasta cel ce se Óndoie∫te, s„ Ón∫ir„m Ón acest CuvÓnt
vie˛ile sfin˛ilor ∫i cele puse de ei Ón scris, spre folosul
multora, ca Óncredin˛Óndu-se prin aceasta, s„-l apere de
toat„ Óndoiala. Deci ÓncepÓnd CuvÓntul de la p„rintele
nostru cel mare, s„ ad„ug„m culegeri din cuvintele ∫i
faptele celor urm„tori, pe cÓt ne este cu putin˛„, spre
adeverire.
Din via˛a cuviosului p„rintelui nostru Antonie
MergÓnd odat„ la ava Antonie doi fra˛i ∫i lipsin-

du-le lor apa pe drum, unul a murit, iar cel„lalt urma
s„ moar„. Deci nemaiputÓnd s„ mearg„, z„cea ∫i el pe
p„mÓnt, a∫teptÓnd s„ moar„. În acest timp Antonie, ∫e-
zÓnd Ón munte, strig„ doi monahi ce se ÓntÓmplau s„ fie
acolo ∫i le zise : «Lua˛i degrab„ un ulcior de ap„ ∫i aler-
ga˛i pe drumul spre Egipt ; c„ dintre doi oameni care
vin Óncoace, unul a murit, iar cel„lalt e pe cale s„ moar„,
de nu v„ gr„bi˛i. Aceasta mi s-a ar„tat Ón vreme ce m„
rugam». Deci venind cei doi monahi, a aflat pe unul z„-
cÓnd mort ∫i l-au Óngropat, iar pe cel„lalt l-au Ónviorat
cu ap„ ∫i l-au dus la b„trÓn, care se afla la cale de o zi.
Dac„ ar Óntreba cineva, pentru ce nu a gr„it Ónainte
de a muri cel„lalt, nu ar face bine. C„ci nu era a lui
Antonie hot„rÓrea cu privire la moarte, ci a lui Dum-
nezeu. El a hot„rÓt despre acela ∫i tot El a descoperit
starea cestuilalt. A lui Antonie a fost numai minunea
aceasta c„, ∫ezÓnd Ón munte, avea inima veghind ∫i c„
Domnul i-a ar„tat pe acela de departe. Vezi c„ din pri-
cina trezviei inimii Antonie s-a f„cut v„z„tor de Dum-
nezeu ∫i Ónainte-v„z„tor ? C„ci de fapt Dumnezeu se
arat„ min˛ii Ón inim„, la Ónceput cur„˛ind pe cel care-L
iube∫te, cum zice Ioan Sc„rarul, ca un foc, apoi umplÓn-
14 FIL0CALIA
du-i mintea de str„lucire ca o lumin„ ∫i dÓndu-i form„

7
dumnezeiasc„ .
Dar s„ trecem la cei urm„tori.
Din via˛a sfÓntului Teodosie chinoviarhul

(exarhul chinoviilor)
Dumnezeiescul Teodosie fusese a∫a de r„nit de dul-

cea s„geat„ a dragostei ∫i era atÓt de mult ˛inut de leg„-
turile ei, ÓncÓt Ómplinea cu faptele Ónalta ∫i dumnezeiasca
porunc„ : «S„ iube∫ti pe Domnul Dumnezeul t„u din
toat„ inima ta ∫i din tot sufletul t„u ∫i din tot cugetul
t„u» (Luca X, 27). Iar aceasta n-ar fi putut-o face altfel
decÓt a∫a c„ toate puterile fire∫ti ale sufletului nu tin-
deau spre nimic altceva din cele de aici, decÓt numai spre
dorirea F„c„torului. Prin aceste lucr„ri Ón˛eleg„toare ale
sufletului, chiar cÓnd mÓngÓia, era Ónfrico∫„tor multora,
precum, chiar cÓnd certa, era iubit ∫i dulce Ón toate. Cine
a adus atÓta folos celor mul˛i, vorbindu-le ? ™i cine a
fost atÓt de destoinic s„ adune sim˛urile ∫i s„ le fac„ s„
caute Ón l„untru ? El Ói f„cea pe cei din mijlocul zgomo-
tului s„ se afle Óntr-o lini∫te mai mare decÓt cei
din pustiu ∫i era totodat„ Ón mul˛ime ∫i Ón singu-
r„tate. Iat„ c„ ∫i acest mare p„rinte, cu numele Teo-
7. D u m n e z e u se a r a t „ min˛ii sau puterii n o a s t r e de sesizare d u h o v -
n i c e a s c „ a prezen˛ii Lui n u m a i cÓnd a c e a s t a este a d u n a t „ Ó n l „ u n t r u l ini-
mii, adic„ Ón intimitatea ultim„ a fiin˛ei u m a n e , care a r e t o t o d a t „ un ca-
r a c t e r emo˛ional, o c a p a c i t a t e ∫i o p o r n i r e iubitoare . A r „ t a r e a a c e a s t a a
lui D u m n e z eu e o s u p r e m „ lumin„, e e v i d e n ˛ a s u p r e m e i realit„˛i, oare e
t o t o d a t „ suportul propriei n o a s t r e existen˛e. M i n t e a ia atunci forma n e h o -
t„rnicit„ a lui Dumnezeu ∫i c a p „ t „ lumina eviden˛e i proprii a s e m e n e a ce-
lei a eviden˛e i lui Dumnezeu. Lumina sau e v i d e n ˛ a a c e a s t a se Ó n t i n d e peste
t o a t e . De a c e e a sfÓntul A n t o n i e p o a t e v e d e a prin ea c e e a ce se p e t r e c e
d e p a r t e cu cei doi c„l„tori. P e n t r u a c e a s t a m i n t e a t r e b u i e s„ fie c u r „-
˛it„ de p „ c a t e , adic„ de tot ce o Ó n c h i de fa˛„ de D u m n e z eu ∫i de zidirea
Lui universal„, Óntr-un gÓnd limitat, de c a r e s-a alipit Ón mod p „ t i m a ∫ .
dosie, a ajuns s„ fie r„nit de dragostea Ziditorului pen-

tru c„ Ó∫i aduna sim˛urile ∫i le mÓna Ón l„untru 8 .
Din via˛a sfÓntului Arsenie
Minunatul Arsenie p„zea aceasta : s„ nu dezbat„ Ón-

treb„ri Ón scris ∫i cu atÓt mai pu˛in s„ le r„spÓndeasc„.
Nu pentru c„ nu avea putere. Cum s-ar putea spune
aceasta de unul care gr„ia a∫a de bine, c„ vorbea limpede
∫i altora ? Ci obi∫nuin˛a t„cerii ∫i nepl„cerea de a se ar„ta
erau pricinile celor zise. De aceea ∫i Ón biserici ∫i la slujbe,
se silea foarte s„ nu vad„ pe cineva ∫i s„ nu fie v„zut de
al˛ii ∫i s„ stea Ónd„r„tul vreunui stÓlp sau al altui lucru
∫i s„ se ascund„, ˛inÓndu-se nev„zut ∫i la o parte de ames-
tecarea cu al˛ii. Aceasta pentru c„ vroia s„ ia aminte la
sine ∫i s„-∫i adune mintea Ón l„untru ∫i a∫a s„ se Ónal˛e
In concluzia ce o s c o a t e din Ó n t Ó m p l a r e a a c e a s t a din v i a ˛ a sfÓntului
A n t o n i e , ca ∫i Ón concluziile din vie˛ile sau sfaturile celorlal˛i p „ r i n ˛ i ,
Nichifor ˛ine s„ a c c e n t u e z e i m p o r t a n ˛ a c o n c e n t r „ r i i min˛ii Ón a d Ó n c u l fiin-
˛ei s a u al inimii credinciosului, o d a t „ cu o p r i r e a activit„˛ii sim˛urilor Ón-
d r e p t a t „ spre cele din afar„. In v e d e r e a i n t e r i o a r „ pe car e o cÓ∫tig„
mintea astfel, i se d e s c o p e r „ chiar cele din afar„, c a r e sÓnt de folos celui
ce se n e v o i e ∫ t e sau altora.
8. SfÓntul Teodosi e c e l M a r e , pr„znuit Ón ziua de 11 ianuarie, d u p „
ce ∫i-a f„cut noviciatul Ón m a r e a m Ó n „ s t i r e de lÓng„ t u r n u l lui David d i n
Ierusalim, a Ó n t e m e i a t la a n ul 465 m a r e a sa chinovie s p r e r „ s „ r i t de Be-
tleem, Ó n t r e Betleem ∫i m Ó n „ s t i r e a M a r Saba. I n c „ Ón timpul lui, ea ajunsese
la un n u m „ r de 400 m o n a h i . P a t r i a r h u l Salustius al Ierusalimului (486—494)
l-a numit c o n d u c „ t o r al chinoviilor din P a t r i a r h a t (chinoviarh — un fel de
exarh), pe c Ó n d pe sfÓntul Sava l-a numit un fel de e x a r h al pustnicilor
(H. G. Beck, Kirche und theologische Literatur im Byz. Reich, 1959, p. 137,
203, 204). V i a ˛ a lui a fost scris„ de Ciril de Scythopolis ∫i de Teodor, epis-
cop de Petra. A se v e d e a autorii c a r e s-au o c u p a t de aceste Vie˛i, la H. G.
Beck., op. cit., p. 406 ∫i 409. Nichifor prezint„ aci mai mult o c a r a c t e r i z a r e
a felului de v i e ˛ u i r e a sfÓntului Teodosie, accentuând c„ el consta Óntr-o
a d u n a r e a sim˛urilor spre cele din l „ u n t r u. Prin a c e a s t a chiar cÓnd se afla
Ón m u l ˛ i m e , se sim˛ea ca Ón s i n g u r „ t a t e ∫i lini∫tea a c e a s t a o c o m u n i c a
∫i altora.
16 FILOCALIA
u∫or spre Dumnezeu. ™i de fapt acest b„rbat dumne-

zeiesc, acest Ónger p„mÓntesc, Ó∫i aduna mintea Ón l„untru,
ca astfel s„ se ridice cu u∫urin˛„ la Dumnezeu 9 .
Din via˛a sfÓntului Pavel cel din Latro
Dumnezeiescul Pavel petrecea Ón mun˛i ∫i Ón pus-

tiuri, tr„ind la un loc cu fiarele s„lbatice ca ∫i cu ni∫te ve-
cini ∫i prieteni. Iar uneori coborÓndu-se la Lavr„ binevoia
s„ cerceteze pe fra˛i, pe care-i Óndemna s„ nu sl„beasc„ cu
sufletul, nici s„ se leneveasc„ de la faptele ostenitoare ale
virtu˛ii ; ci Óntru toat„ luarea-aminte ∫i dreapta soco-
teal„ s„ se ˛in„ de vie˛uirea cea dup„ Evanghelie ∫i s„
lupte cu tot curajul Ómpotriva duhurilor r„ut„˛ii. Pe
lÓng„ aceasta, Ói Ónv„˛a ∫i o rÓnduial„ prin care pot fi Ón
stare s„ se dezve˛e de deprinderile p„tima∫e ∫i s„ dep„r-
teze puie˛ii patimilor. ™i ce rÓnduial„ Ónv„˛a acest dum-
nezeiesc p„rinte pe ucenicii s„i ne∫tiutori, ca s„ poat„ Ón-
dep„rta prin ea momelile patimilor ? Nu era alta decÓt
p„zirea min˛ii. C„ci numai ea poate s„vÓr∫i o astfel de
isprav„ ∫i nu alta 1 0 .
9. Din via˛a sfÓntului Arsenie, Nichifor s c o a t e Ón relief a c e e a ∫ i st„-
r u i n ˛ „ a lui de a fi a t e n t la sine ∫i de a-∫i a d u n a m i n t e a in sine, ca s-o
p o a t „ Ó n „ l ˛ a la Dumnezeu.
10. Latros se n u m e a Ón Evul M e d i u m u n t e l e numit mai tÓrziu Latmos,
lÓng„ Milet. In j u r u l lui ∫i pe el au fost Ó n t e m e i a t e mai m u l t e mÓn„stiri,
c a r e s-au b u c u r a t de m a r e c e l e b r i t a t e. I n c „ din v r e m e a timpuri e a Bi-
zan˛ului au fost acolo chilii de c„lug„ri. Mai tÓrziu s-au a∫ezat acolo al˛i
c„lug„ri, fugind din m Ó n „ s t i r e a Raithu, din Sinai, din c a l e a S a r a c e n i l o r
∫i din Creta. Aceste noi Ó n c e p u t u r i d a t e a z „ de prin secolul VIII. Cea mai
i m p o r t a n t „ d i n t r e cele 13 mÓn„stiri era, pe lÓng„ Kellibarion, m Ó n „ s t i r e a
sfÓntul Pavel, n u m i t „ d u p „ Ó n t e m e i e t o r ul ei, P a v el cel TÓn„r, c a r e a tr„it
ÓntÓi ca pustni c pe vÓrful m u n t e l u i . Cei ce s-au strÓns Ón j u r u l lui au format
apoi o chinovie. Acest P a v el a murit la 955 (la H. G. Beck, op. cit., p. 2 1 1 —
212). Dar nu ∫tim d a c „ Nichifor v o r b e ∫ t e de acest P a v e l sau de altul. In
orice caz ∫i din pilda sfÓntului Pavel din Latro, el s c o a t e Ón relief a c e e a ∫i
s t „ r u i n ˛ „ de a-∫i p„zi mintea de Ó m p r „ ∫ t i e r e spre c e l e d i n afar„.
NICHIF0R DIN SINGUR√TATE 17
Din via˛a sfÓntului Sava
CÓnd dumnezeiescul Sava vedea pe vreunul care s-a

lep„dat de toate, c„ a deprins cu de-am„nuntul canonul
vie˛uirii monahale ∫i-∫i poate p„zi mintea ∫i poate lupta
cu gÓndurile potrivnice dup„ ce a scos din cugetare toat„
amintirea lucrurilor lume∫ti, Ói d„dea chilie ∫i Ón Lavr„,
dac„ era neputincios ∫i bolnav cu trupul. Iar dac„ era
dintre cei s„n„to∫i ∫i viguro∫i, Ói Óng„duia s„-∫i zideasc„
chilie.
Vezi c„ dumnezeiescul Sava cerea ucenicilor s„-∫i
p„zeasc„ mintea ∫i numai dup„ aceea le Óng„duia s„ ∫ad„
Ón chilii ? Ce vom face noi cei ce ∫edem lene∫i Ón chilii
∫i nici nu ∫tim c„ exist„ vreo p„zire a min˛ii ? 11
Din via˛a lui Ava Agaton
Un frate Óntreb„ pe ava Agaton : «Spune-mi ava :

Ce e mai mare, osteneala trupeasc„ sau p„zirea min˛ii ?»
™i a zis : «Asemenea este omul, unui pom. Deci osteneala
11. SfÓntul Sava s-a n „ s c u t Ón anul 439 Ón M u t a l a s c a din C a p a d o c i a .
El s-a a∫ezat ca pustni c Ón Palestina, u n d e a Ó n t e m e i a t 7 mÓn„stiri. Cea
mai vestit„ este M a r e a Lavr„ M a r Saba de azi, la r „ s „ r i t de Betleem,
a p r o a p e de M a r e a M o a r t „ , Óntr-un de∫ert de nisip ; apoi la fel de v e s t i t „
a fost N o u a Lavr„, c a r e a devenit c u n o s c u t „ Ón disputa Ón j u r u l orige-
nismului. SfÓntul Sava Ónsu∫i a fost un l u p t „ t o r aprig Ómpotriv a monofizis-
mului ∫i a origenismului. A murit la 5 d e c e m b r i e 532. In ziua de 5 de-
c e m b r i e e ∫i p r „ z n u i t de Biseric„. De la el a r „ m a s un tipic, a c„rui b a z „
v i n e din Egipt, iar sfÓntul Sava 1-a Óntregit. El a i n t r a t Ón Ó n t r e b u i n ˛ a r e a
g e n e r a l „ a Bisericii ortodox e (H. G. Beck, op. cit. p. 397—8). V i a ˛ a lui a
scris-o pe larg a d m i r a t o r u l lui, Ciril de Scythopolis, n „ s c u t la 524, c a r e
la 555—6 s-a a∫ezat Ón M a r e a Lavr„ a sfÓntului Sava. Via˛a sfÓntului Sava
e cea mai m a r e l u c r a re scris„ de Ciril de Scythopolis, c a r e a scris ∫i alte
vie˛i de sfin˛i (de ex. cea a sfÓntului Eutimie cel M a r e ) . (H. G. Beck, op.
cit. p. 409 ∫i S. Vailhe, Les Ecrivains de Saint Sabas, Echos d'Orient, 1898—
1899). Nichifor M o n a h u l a c c e n t u e a z „ ∫i aci i m p o r t a n ˛ a pe c a r e o a v e a
p„zirea min˛ii Ón v i a ˛ a sfÓntului Sava ∫i cum o c e r ea el a c e a s t a ∫i uce-
nicilor s„i.
18 FILOCALIA
trupeasc„ sÓnt frunzele, iar p„zirea celor din l„untru

este rodul. Drept aceea, fiindc„, dup„ Scriptur„, «tot
pomul care nu face rod bun se taie ∫i se arunc„ Ón foc»
(Matei VII, 19), e v„dit c„ toat„ sÓrguin˛a noastr„ are Ón
vedere rodul, adic„ p„zirea min˛ii. Dar e nevoie ∫i de
acoper„mÓntul ∫i de podoaba frunzelor, care sÓnt oste-
neala trupeasc„».
S„ ne minun„m cum acest sfÓnt s-a rostit Ómpotriva
tuturor celor ce nu au paza min˛ii, zicÓnd c„tre cei ce
se laud„ numai cu f„ptuirea c„ : «tot pomul ce nu face
rod», adic„ nu are p„zirea min˛ii, ci are numai frunze,
adic„ fapte, «se taie ∫i se arunc„ Ón foc». Înfrico∫„toare
este rostirea ta, p„rinte ! 1 2
Din ava Marcu (c„tre Nicolae)
«De vrei, a∫adar, fiule, s„ dobÓnde∫ti Ón l„untru f„-

clia luminii Ón˛eleg„toare ∫i a cuno∫tin˛ei duhovnice∫ti,
ca s„ po˛i umbla neÓmpiedicat Ón cea mai adÓnc„ noapte
a veacului acestuia ∫i s„-˛i fie pa∫ii Óndrepta˛i spre Dom-
nul, ca unul care ai voit tare calea Evangheliei, dup„
cuvÓntul proorocesc, adic„ s„ urmezi cu credin˛„ Ónfocat„
poruncilor evanghelice des„vÓr∫ite ∫i s„ te faci p„rta∫,
prin dorin˛„ ∫i rug„ciune, patimilor Domnului — am
s„-˛i ar„t o metod„ minunat„ ∫i o regul„ a chipului du-
hovnicesc de via˛„. Ea nu are nevoie de osteneal„ ∫i de
nevoin˛„ trupeasc„, ci de osteneal„ sufleteasc„, de su-
pravegherea min˛ii ∫i de cuget atent, lucrÓnd cu fric„ ∫i
cu dragoste de Dumnezeu. Prin aceast„ metod„ vei putea
s„ pui cu u∫urin˛„ pe fug„ mul˛imea vr„jma∫ilor...
De vrei, a∫adar, s„ biruie∫ti asupra patimilor, adu-
nÓndu-te Ón tine Ónsu˛i prin rug„ciune ∫i prin Ómpreuna-
lucrare a lui Dumnezeu ∫i coborÓndu-te Ón adÓncurile
12. Din Pateric, Tipografia Cozia, 1930, p. 27. Se a c c e n t u e a z „ aceea∫i
t r e b u i n ˛ „ a p„zirii min˛ii.
inimii, caut„ urma celor trei uria∫i puternici, adic„

uitarea, trÓnd„via ∫i ne∫tiin˛a, pe care se reazim„ du∫-
manii spirituali de alt neam ; pe sub acestea furi∫Óndu-se
celelalte patimi ale r„ut„˛ii lucreaz„, se Ónvioreaz„ ∫i
prind putere Ón sufletele celor iubitori de pl„ceri. ™i prin
mult„ aten˛ie ∫i supraveghere a min˛ii, Ómpreun„ cu aju-
torul de sus, aflÓnd cele necunoscute celorlal˛i, vei putea
cu mult„ luare-aminte sÓrguincioas„ s„ te izb„ve∫ti de
cei trei uria∫i vicleni... C„ci Ónso˛irea cuno∫tin˛ei adev„-
rate cu amintirea cuvintelor lui Dumnezeu ∫i cu rÓvna
cea bun„, cÓnd va fi silit„ s„-˛i st„ruie Ón suflet prin harul
lucr„tor ∫i va fi p„zit„ cu grij„, va ∫terge din el orice
urm„ a uit„rii, a ne∫tiin˛ei ∫i a trÓnd„viei...» 1 3 . Vezi cum
congl„suiesc cuvintele duhovnice∫ti ? Vezi cum socotesc
de limpede c„ din luare-aminte vine cuno∫tin˛a ? Dar s„
vedem ∫i pe cei de mai departe ce ne spun iar„∫i.
Din sfÓntul Ioan Sc„rarul
«Isihast este cel ce se str„duie∫te s„-∫i hot„rniceasc„

partea netrupeasc„ Ón cea trupeasc„, care e lucrul cel
mai minunat. Isihast este acela care zice : «Eu dorm, iar
inima mea vegheaz„» (CÓntarea CÓnt„rilor V, 2). Închide
u∫a chiliei trupului, u∫a rostirii limbii ; ∫i poarta din
l„untrul duhului. ™ezÓnd la loc Ónalt, ia seama la tine ∫i
dac„ cuno∫ti, vezi : cum, cÓnd, de unde, cÓ˛i ∫i care ho˛i
vin s„ intre ∫i s„ fure strugurii. ÎngreunÓndu-se, str„je-
rul se ridic„ ∫i se roag„ ∫i, ∫ezÓnd iar„∫i, se ˛ine b„rb„te∫te
de aceea∫i lucrare. Altceva este p„zirea gÓndurilor ∫i alt-
ceva supravegherea min˛ii. Pe cÓt e de departe r„s„ritul
de apus, pe atÓta e cea de a doua de cea din˛ii, fiind cu
mult mai ostenitoare. Precum dac„ v„d ho˛ii arme Óm-
p„r„te∫ti a∫ezate Ón oarecare loc, nu se apropie cu u∫u-
13. Din M a r c u Ascetul, Epistola c „ t r e N i c o l a e, Filoc. rom. vol. I, p.
325, 326, 327. SÓnt p r e z e n t a t e ∫i aci Ó n d e m n u r i la p„zirea min˛ii.
20 FI LOC ALIA
rin˛„, a∫a cel ce ∫i-a unit inima cu rug„ciunea nu e furat

14
u∫or de ho˛ii lumii gÓndite» .
Vezi rodurile v„dite ale minunatelor lucr„ri ale
acestui mare p„rinte ? Dar noi trecem pe lÓng„ ele ase-
menea unora ce c„l„toresc prin Óntuneric ∫i c„lc„m pe
deasupra cuvintelor de suflet folositoare ale Duhului ca
Óntr-o Ónv„lm„∫eal„ de noapte, asemenea unora ce s-au
f„cut surzi cu voia.
S„ vedem mai departe cele scrise de p„rin˛ii pentru
pov„˛uirea noastr„ la trezvie.
Din Ava Isaia
«CÓnd se va desface cineva de cele de-a stÓnga, Ó∫i va

cunoa∫te cu de-am„nuntul toate p„catele ce le-a f„cut
Ónaintea lui Dumnezeu. C„ci nu-∫i vede omul p„catele
sale, de nu se va desface de ele cu desp„r˛ire amar„. Cei
ce au ajuns Óns„ la m„sura aceasta, au aflat plÓnsul ∫i
rug„ciunea ∫i aducÓndu-∫i aminte de reaua lor Ónso˛ire
cu patimile, se ru∫ineaz„ Ónaintea lui Dumnezeu. S„ ne
nevoim, deci, fra˛ilor, dup„ puterea noastr„, ∫i dimpre-
un„ cu noi va lucra ∫i Dumnezeu, dup„ mul˛imea mile-
lor Sale. Chiar dac„ nu ne-am p„zit inima ca p„rin˛ii
no∫tri, s„ ne sÓrguim dup„ putere s„ p„zim m„car tru-
purile noastre f„r„ de p„cat, precum cere Dumnezeu,
c„ci dup„ vremea foametei ce ne-a cuprins va face mil„
15
∫i cu noi, ca ∫i cu sfin˛ii S„i» . Acest mare p„rinte mÓn-
gÓie aci ∫i pe cei foarte slabi, zicÓnd : «Chiar dac„ nu
ne-am p„zit inima noastr„ ca p„rin˛ii no∫tri, de ne vom
p„zi trupurile noastre f„r„ de p„cat, cum cere Dumnezeu,
va face ∫i cu noi mil„».
Mare este comp„timirea ∫i pogor„mÓntul acestui
p„rinte.
14. Scara, Cuv. 27. Acela∫i Óndemn.
15. Isaia Pustnicul, cap. 17 din «Despre p„zirea min˛ii Ón 27 ca-
pete», Filoc. rom. I, p. 397.
Din Macarie cel Mare
«Lucrul de c„petenie al celui ce se nevoie∫te este

acesta, ca intrÓnd Ón inima sa, s„ fac„ r„zboi cu satana
∫i luptÓnd Ómpotriva uneltirilor lui s„-l biruiasc„. Iar de
p„ze∫te cineva la ar„tare trupul s„u de stric„ciune ∫i de
curvie, dar Ón l„untru preacurve∫te Ónaintea lui Dumne-
zeu ∫i curve∫te Ón convorbirea cu gÓndurile, n-a folosit
nimic avÓnd trupul feciorelnic. C„ci scris este : «Tot cel
ce prive∫te o femeie spre a o pofti, a ∫i preacurvit Ón
inima sa» (Matei V, 28). Pentru c„ este o curvie s„vÓr∫it„
prin trup ∫i este o curvie a sufletului ce se Ónso˛e∫te cu
satana».
S-ar p„rea c„ acest p„rinte se Ómpotrive∫te cuvin-
telor p„rintelui Ava Isaia, pomenite Ónainte. Dar nu e
a∫a. C„ci ∫i acela ne porunce∫te s„ p„zim trupurile noas-
tre, cum o cere Dumnezeu. Dar nu cere numai cur„˛ia
trupurilor, ci ∫i a duhurilor, ∫i a∫a ne pune la inim„ ace-
lea∫i porunci evanghelice.
Din Diadoch
«Cel ce petrece pururea Ón inima sa e str„in de toate

frumuse˛ile vie˛ii. C„ci umblÓnd Ón duh, nu poate cu-
noa∫te poftele trupului. Unul ca acesta, f„cÓndu-∫i plim-
b„rile Ón cetatea virtu˛ilor, le are pe acestea ca paznici
ai cet„˛ii. De aceea uneltirile dracilor Ómpotriva lui r„mÓn
16
f„r„ izbÓnd„» .
Bine a zis sfÓntul c„ uneltirile du∫manilor r„mÓn
f„r„ izbÓnd„, cÓnd petrecem Ón adÓncul inimii noastre, ∫i
cu atÓt mai mult, cu cÓt z„bovim mai mult acolo. Dar ∫tiu
16. Diadoch a! Foticeei, CuvÓnt ascetic, c a p . 57, Filoc. rom. I, p. 356.
Nichifor scoat e aceea∫i concluzie despr e t r e b u i n ˛ a p e t r e c e r i i cu m i n t e a
Ón adÓncul inimii.
22 FILOCALIA
c„ Ómi lipse∫te vremea s„ Ón∫ir Ón povestirea de fa˛„ cu-

vintele tuturor p„rin˛ilor, precum voiesc. De aceea dup„
ce voi mai pomeni unul sau doi, voi c„uta s„ sfÓr∫esc.
Din Isaac Sirul
«SÓrguie∫te-te s„ intri Ón c„mara ta cea din l„untru

∫i vei vedea c„mara cereasc„. C„ci una sÓnt aceea ∫i
aceasta, ∫i printr-o singur„ intrare le vei vedea pe amÓn-
dou„. Scara Împ„r„˛iei aceleia este ascuns„ Ón l„untrul
t„u, adic„ Ón sufletul t„u. Scufund„-te deci Ón tine, ca
s„ ie∫i din p„cat, ∫i vei afla acolo trepte pe care vei putea
s„ urci».
Din Carpatiul
«De mult„ lupt„ ∫i osteneal„ e nevoie Ón rug„ciuni,

ca s„ afl„m starea netulburat„ a cugetului, ca un alt cer
al inimii, unde locuie∫te Hristos, precum zice apostolul :
«Oare nu ∫ti˛i c„ Hristos locuie∫te Ón voi ? Afar„ doar
de nu sÓnte˛i cerca˛i» 1 1 .
Din Simeon Noul Teolog
«Diavolul, Ómpreun„ cu dracii, au primit Óng„duin˛a

ca, dup„ ce au f„cut ca omul s„ fie scos din rai ∫i de la
Dumnezeu, prin neascultare, s„ clatine Ón planul gÓndit
cugetarea omului noaptea ∫i ziua ; a unuia mult, a altuia
pu˛in ∫i a altuia ∫i mai mult. ™i nu e cu putin˛„ s„ fie Ón-
t„rit„ aceasta altfel, decÓt prin pomenirea necontenit„ a
lui Dumnezeu. CÓnd pomenirea dumnezeiasc„ s-a Óntip„-
rit Ón inima cuiva prin puterea crucii, ea Ói Ónt„re∫te cu-
getarea, f„cÓndu-i-o necl„tinat„. La aceasta duce lupta
17. 2 Cor. XIII, 5. Capete de mângâiere, cap. 52. Filoc. rom. IV,
p. 140, 141. Se d„ acest text p e n t r u a a r „ t a c„ prin r u g „ c i u ne Ó n ˛ e l e g e r ea
se d e s c o p e r „ ca un cer al inimii, Ón c a r e locuie∫te Hristos.
Ón cugetare, pe care fiecare cre∫tin s-a g„tit s-o poarte Ón

stadionul credin˛ii Ón Hristos. Dac„ n-ajunge acolo, Ón
de∫ert se lupt„. Pentru aceast„ lupt„ este toat„ nevoin˛a
felurit„ a celui ce poart„ greaua p„timire pentru Dum-
nezeu. Prin ea urm„re∫te s„-∫i atrag„ milostivirea bunu-
lui Dumnezeu, ca s„-i dea iar„∫i cinstea dintÓi ∫i s„ se
pecetluiasc„ Ón cugetarea lui, Hristos, precum zice apos-
tolul : «copila∫ii mei, pe care iar„∫i v„ nasc, pÓn„ ce va
prinde Hristos chip Ón voi» (Galat. IV, 19) 1 8 .
A˛i v„zut, fra˛ilor, c„ este un me∫te∫ug duhovni-
cesc, sau o metod„, care duce repede pe lucr„torul ei la
nep„timire ∫i la vederea lui Dumnezeu ? V-a˛i Óncredin-
˛at c„ toate faptele se socotesc la Dumnezeu ca frunzele
de pe pom, f„r„ rod ? ™i c„ tot sufletul care nu are su-
pravegherea min˛ii, Ón zadar le s„vâr∫e∫te pe acelea? Drept
aceea s„ ne sÓrguim ca nu cumva, murind f„r„ rod, s„
ne c„im f„r„ folos.
Întrebare : Nu ne Óndoim nici noi, ba chiar sÓntem
foarte convin∫i c„ din scrierea aceasta cunoa∫tem care a
fost fapta celor ce au binepl„cut Domnului ∫i c„ este o
lucrare oarecare ce izb„ve∫te sufletul repede de patimi
∫i-l leag„ de dragostea lui Dumnezeu, lucrare ce este
de trebuin˛„ oricui se o∫te∫te sub Hristos ; dar ce este
luarea-aminte ∫i cum se Ónvrednice∫te cineva s„ o afle ?
18. Se d„ ∫i acest tex t p e n t r u a se a r „ t a c„ pri n p r a c t i c a r e a con-
t i n u „ a rug„ciunii se Ó n t i p „ r e ∫ t e Ón inim„ p o m e n i r e a n e c o n t e n i t „ a lui
Dumnezeu ∫i se fixeaz„ Ón ea c u g e t a r e a la Dumnezeu o d a t „ cu p u t e r e a lui
Dumnezeu. Din t o a t e aceste t e x t e Nichifor a scos u r m „ t o a r e l e c o n c l u z i i :
a) P„zirea min˛ii, ca s„ nu h o i n „ r e a s c „ prin gÓnduri str„ine de Dum-
nezeu. b) A d u n a r e a ei Ón inim„, c a r e p o a t e fi socotit„ ca adÓncul propri u
al Óntregii fiin˛e u m a n e ∫i al min˛ii, c) M e n ˛ i n e r e a min˛ii Ón inim„ se
p o a t e dobÓndi prin p „ s t r a r e a c o n t i n u „ a amintirii lui Dumnezeu sau p r i n
r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ ∫i c u r a t „ de alte gÓnduri. d) Prin a c e a s t „ p o m e -
nire mintea ÓntÓlne∫te Ón inim„ pe Dumnezeu Ónsu∫i, ca Óntr-un alt cer.
Dup„ ce a Óntemeiat n e c e s i t a t e a acestor lucruri, pe baza exemplului
∫i Óndemnurilo r u n o r sfin˛i anteriori, Nichifor v r e a s„ dea ∫i o m e t o d „ prin
c a r e ele pot fi Ónf„ptuite.
24 F1WCALIA
Iat„ ce am dori s„ Ónv„˛„m, c„ci sÓntem cu totul necu-

nosc„tori ai unui astfel de lucru.
R„spuns : În numele Domnului nostru Iisus Hristos,
Care a zis : «F„r„ de Mine nu pute˛i face nimic» (Ioan
XV, 5), chemÓndu-L pe El ca ajutor ∫i Ómpreun„-lucr„-
tor, voi Óncerca s„ v„ ar„t ce este luarea-aminte ∫i cum
se poate dobÓndi ea, cu voia lui Dumnezeu.
Luarea-aminte, au spus unii dintre sfin˛i, este su-
pravegherea min˛ii ; al˛ii, paza min˛ii ; al˛ii, iar„∫i, trez-
via ; al˛ii, lini∫tea mintal„ ∫i al˛ii, alt fel. Dar toate aces-
tea arat„ unul ∫i acela∫i lucru. GÓnde∫te ∫i despre aces-
tea, a∫a cum ai gÓndi cÓnd ar spune unul «pÓine», altul
«bucat„», altul «Ómbuc„tur„». Dar ce este luarea-aminte
∫i care sÓnt Ónsu∫irile ei, afl„ acum cu de-am„nuntul. Lua-
rea-aminte este semnul poc„in˛ii ne∫tirbite ; luarea-a-
minte este reÓns„n„to∫irea sufletului, ura lumii, Óntoar-
cerea la Dumnezeu ; luarea-aminte este desfiin˛area p„-
catului ∫i recÓ∫tigarea virtu˛ii ; luarea-aminte este Óncre-
din˛area neÓndoielnic„ a iert„rii p„catelor ; luarea-aminte
este Ónceputul vederii (al contempla˛iei), mai bine zis este
temelia contempla˛iei, c„ci prin ea, aplecÓndu-Se, Dum-
nezeu Se arat„ min˛ii ; luarea-aminte este netulburarea
min˛ii, sau mai bine zis oprirea ei, d„ruit„ sufletului prin
mila lui Dumnezeu ; luarea-aminte este Ónl„turarea gÓn-
durilor, palatul amintirii lui Dumnezeu, vistieria r„bd„-
rii necazurilor ce ne vin asupra ; luarea-aminte este pri-
cinuitoarea credin˛ei, n„dejdii ∫i dragostei. C„ci de n-ar
crede cineva, n-ar primi necazurile ce vin din afar„. ™i
dac„ n-ar primi cu bucurie necazurile, n-ar zice Domnu-
lui : «Sprijinitor al meu e∫ti ∫i loc de sc„pare» (Ps. XC, 2).
™i dac„ n-ar face pe Cel preaÓnalt loc de sc„pare, nu
∫i-ar umple inima de dragostea Lui. Drept aceea, rodul
acesta care este cel mai mare dintre cele mai mari ∫i-l Ón-
su∫esc cei mul˛i sau to˛i, cu deosebire prin Ónv„˛„tur„.
C„ci sÓnt rari cei ce deprind luarea-aminte f„r„ s„ fie Ón-
v„˛a˛i prin silin˛a tr„irii sau prin c„ldura credin˛ei, do-
bÓndit„ de la Dumnezeu. Iar ceea ce e rar nu e lege. De

aceea trebuie c„utat un pov„˛uitor neÓn∫el„tor, ca din Ón-
v„˛„tura ∫i pilda aceluia s„ Ónv„˛„m cele ce cad la dreapta
∫i la stÓnga aten˛iei, adic„ ceea ce e prea pu˛in ∫i ceea ce
e prea mult, care vin de la cel r„u, de care a p„timit el
Ónsu∫i, fiind ispitit. Sco˛Óndu-le pe acestea la iveal„, el ne
arat„ Ón chip neÓndoielnic calea duhovniceasc„ ∫i a∫a o
vom str„bate cu u∫urin˛„. Iar de nu este pov„˛uitor tre-
buie ajutat cu osteneal„. ™i de nu se g„se∫te, chemÓnd pe
Dumnezeu Óntru frÓngerea duhului ∫i cu lacrimi ∫i rugÓn-
du-L Óntru s„r„cie, f„ ce-˛i spun : 1 9
19. U r m e a z „ metoda lui Nichifor. A d u n a r e a min˛ii Ón inim„ ∫i Ón-
tÓlnirea ei s t a t o r n i c „ cu Dumnezeu prin p o m e n i r e a Lui continu„, sau prin
r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ , am v„zut-o r e c o m a n d a t „ ∫i p r a c t i c a t „ de to˛i sfin˛ii
aminti˛i de Nichifor Ón i n t r o d u c e r e a metodei sale ∫i p e n t r u ea se pot in-
v o c a ∫i multe alte e x e m p l e ∫i t e x t e din p„rin˛ii duhovnice∫t i anteriori.
Ceea ce a d u c e nou Ón m e t o d a sa Nichifor este un mod mai precis
Ón c a r e mintea p o a t e fi a d u n a t „ ∫i ˛inut„ Ón inim„ o d a t „ cu rostirea ne-
Ó n c e t a t „ a rug„ciunii lui Iisus. M e t o d a a c e a s t a a devenit Ón esen˛ a ei
o p r a c t i c „ g e n e r a l „ Ón secolul XIV Ó n t r e monahi i zi∫i isiha∫ti ∫i dac„ nu
m e t o d a Óns„∫i, cel pu˛in r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ a lui Iisus, adic„ p a r t e a
a doua a metodei lui Nichifor, a devenit g e n e r a l „ p e n t r u monahii r„s„-
riteni, Ón tot timpul de atunci Óncoace.
Practica u z i t a t„ de cel dintÓi const„ p Ó n „ azi Óntr-o a n u m i t„ aso-
ciere a celor dou„ p„r˛i ale rug„ciunii lui Iisus cu inspirare a ∫i e x p i r a r e a
aerului. O d a t „ cu i n s p i r a r e a aerului se spun c u v i n t e l e : «Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu», iar o d a t „ cu e x p i r a r e a se spun cuvintel e :
«miluie∫te-m„ pe mine p„c„tosul».
Ceea ce a adus nou Nichifor ca m e t o d „ de a d u n a r e a min˛ii Ón inim„
a fost tocmai a c e a s t „ Ómbinare a actului de trimitere a min˛ii la inim„
o d a t „ cu a e r u l ; dar el nu v o r b e ∫ t e ∫i de Ó m b i n a r e a celor dou„ p„r˛ i ale
rug„ciunii lui Iisus cu i n s p i r a r e a ∫i e x p i r a r e a aerului. El v o r b e ∫ t e n u m ai de
o c o n t i n u „ t r i m i t e re a min˛ii la inim„ o d a t „ («Ómpreun„») cu inspirarea
continuu r e p e t a t „ ∫i cu r e p e t a r e a rug„ciunii n e Ó n c e t a t e . Propriu-zis el reco-
m a n d „ folosirea respira˛iei c o n t i n u u r e p e t a t e a aerului mai mult ca un
mijloc de a m e n ˛ i n e m i n t e a n e Ó n c e t a t Ón inim„ ∫i de a rosti n e Ó n c e t a t ru-
g „ c i u n e a lui Iisus. M i n t e a e m e n ˛ i n u t „ m e r e u Ón inim„ ∫i r u g „ c i u n e a la
fel, n u m a i Ó n t r u c Ó t nu se u i t „ de a face m e r e u efortul c o n c e n t r „ r i i ei Ón
inim„ ∫i efortul de a r e p e t a m e r e u r u g „ c i u n e a . Nichifor s p u n e c„ p r i n
a c e a s t a mintea e obi∫nuit„ «s„ nu ias„ r e p e d e din inim„». M i n t e a nu
r „ m Ó n e fixat„ Ón inim„ Ón mod static ∫i nici r u g „ c i u n e a . Persistare a min-
26 FILOCALIA
™tii c„ r„suflarea pe care o r„sufl„m este aerul

acesta. ™i Ól respir„m nu pentru altceva, ci pentru inim„,
c„ci ea este o pricin„ a vie˛ii ∫i a c„ldurii trupului. Deci
˛ii ∫i a rug„ciunii Ón inim„ e un fapt n e Ó n t r e r u p t , dar Ón acela∫i timp un
fapt vin, dinamic, un fapt de v o i n ˛ „ de a r e p e t a a d u n a r e a ei Ón inim„ ∫i
r e p e t a r e a rug„ciunii. La urma u r m e l o r ∫i cu aerul se ÓntÓmpl„ acela∫i lu-
cru : el e m e r eu Ón inim„, adic„ nu iese total de acolo, dar e ∫i trimis
m e r e u acolo. SfÓntul Grigorie P a l a ma a d u c e Ón plus explicarea c„ ceea ce se
trimite Ón inim„ nu e mintea ca esen˛„, ci l u c r a r e a ei (Al doilea cuvÓnt din
triada I ∫i II contra lui Varlaam).
Iar Ón practica m o n a h a l „ generalizat„, d e a s e m e n e a , ie∫irea aerului
din piept nu Ó n s e a m n „ ∫i ie∫irea rug„ciunii lui Iisus, ci numa i m u t a r e a
a t e n ˛ i e i dela o p a r t e a ei la alta. Propriu-zis inspirare a ∫i e x p i r a r e a aeru-
lui formeaz„ un Óntreg dual, Óntre ale c„rui p„r˛i nu se p r o d u c e nici o sepa-
r a r e , nici o Ó n t r e r u p e r e .
Dar dac„ mintea t r e b u e s„ r „ m Ó n „ m e r e u Ón inim„ ∫i r u g „ c i u n e a
lui Iisus la fel, de ce mai r e c o m a n d „ Nichifor Ón metoda sa trimitere a
min˛ii la inim„ o d a t „ cu inspirarea aerului ? De ce r e c o m a n d „ adic„ un
lucru c a r e a scandalizat pe V a r l a a m ∫i pe al˛i adversari ai sihastrilor ?
Ace∫ti a d v e r s a r i nu au Ón˛eles c„ e vorb a nu de o legare a trimiterii
min˛ii la inim„ de inspirarea aerului, ci de folosirea ritmicit„˛ii inspira˛iei
a e r u l u i ca o ocazie p e n t r u ritmicitatea n e Ó n t r e r u p t „ a efortului de men˛i-
n e r e a min˛ii sau a aten˛iei Ón inim„ ∫i o d a t „ cu aceasta Ón p o m e n i r e a lui
Dumnezeu. Ritmicitatea n e Ó n t r e r u p t „ a respira˛iei e un mijloc sau un pri-
lej de r e Ó n n o i r e n e Ó n c e t a t „ a amintirii lui Dumnezeu ∫i prin a c e a s t a de
a d u n a r e a gÓndului dela cele din afar„ la cele din l„untru, iar prin aceasta,
de e v i t a r e a oric„rei Óntreruperi Ón gÓndirea Ó n d r e p t a t „ spre Dumnezeu.
Un teolog occidental, Herrigel, Óntr-un a din c„r˛ile sale, spune acela∫i lu-
cru cÓnd d e c l a r „ c„ trebue s„ mul˛umim lui Dumnezeu p e n t r u orice n o u „
respira˛ie, c„ am mai putut, sau mai p u t e m respira odat„, deci mai pu-
tem prelungi Ónc„ cu o clip„ v i a ˛a n o a s t r „ . (Der U m b r u ch des Denkens) .
I n c „ Isichie Sinaitul, tr„itor prin secolul VI, spusese : «Une∫te cu
r„suflarea n„rii trezvia ∫i n u m e l e lui Iisus, sau gÓndul n e u i t a t la m o a r t e ,
∫i smerenie. C„ci a m Ó n d o u „ sÓnt de m a r e folos» (II, 8 7 ; Filoc. rom. IV,
p. 89).
S-ar p u t e a spune c„ avem aci o p a r a l e l „ Ó n t r e un act corporal ∫i
unul s p i r i t u a l : inspirarea aerului ∫i trimiterea Ón l „ u n t r u a min˛ii. ≈ o pa-
r a l e l „ Ón care un act de gÓndir e v o l u n t a r se r e p e t „ p a r a l e l cu s„vÓr∫irea
i n v o l u n t a r „ a unui act de repeti˛ie n e Ó n t r e r u p t „ , luÓnd prilej de la s„vÓr∫i-
rea r e g u l a t „ a acestuia. Dar nu e numa i o paralel„. Respira˛ia e un act c a r e
Ó n t r e ˛ i n e nu numai via˛ a trupului ca o u n i t a t e s e p a r a t „ de suflet ∫i de gÓn-
dire, ci d„ putin˛„ ∫i vie˛ii spirituale. ≈ un act care condi˛ioneaz „ via˛a
inima trage aerul ca s„-∫i Ómping„ c„ldura ei afar„ prin

expirare, iar ei s„-∫i procure o temperatur„ bun„. Iar pri-
cinuitorul acestei lucr„ri, sau mai bine zis slujitor al ei,
t o t a l „ a fiin˛ei u m a n e , care face posibil„ gÓndirea. Ca a t a r e gÓndirea e
legat„ de respira˛i e ∫i de a c e e a p o a t e face din inspira˛ie un act con∫tient.
A c e a s t a Ó n s e a m n „ pe de o p a r t e c„ inima prin c a r e se Ó n t r e ˛ i n e via˛ a cor-
pului, d a t o r i t „ aerului inspirat ∫i expirat, Ó n t r e ˛ i n e ∫i c u g e t a r e a ; iar cu-
getarea, la rÓndul ei, p o a t e face respira˛ia con∫tient„, o p o a t e p „ t r u n d e , o
p o a t e face s„ nu fie str„in„ nici o clip„ de con∫tiin˛„. In aceasta p o a t e s„
c o n s t e a unul din aspectele strÓnsei l e g „ t u ri dintre inim„ ∫i minte. CÓnd min-
tea se Ó m p r „ ∫ t i e Ón gÓnduri v a r i a t e , nu mai e unit „ c o n ∫ t i e nt cu respira˛ia
∫i cu inima, ca centru al vie˛ii Ó n t r e ˛ i n u t prin respira˛ie, a d i c „ nu le mai
spiritualizeaz„ pe acestea. In acest caz p i e r d e ∫i mintea ∫i pierde ∫i inima.
CÓnd mintea, adic„ gÓndirea ei, se c o n c e n t r e a z „ Ón inim„ prin ritmicitatea
respira˛iei, a m Ó n d o u „ cÓ∫tig„ : r e s p i r a ˛ ia ritmic„ (∫i b „ t a i a ritmic„ a inimii
am p u t e a zice), a d u c e aminte cuget„ri i s„ p o m e n e a s c „ pe Dumnezeu, iar
p o m e n i r e a lui Dumnezeu r e p e t a t „ ritmic o d a t „ cu respira˛ia, ˛ine a t e n t „
gÓndirea la respira˛i e ∫i la inim„ ∫i le Ó n c a d r e a z „ pe acestea Ón con∫tiin˛a
o c u p a t „ cu p o m e n i r e a lui Dumnezeu, le sfin˛e∫te.
V a r l a a m a fost sus˛in„toru l unui spiritualism abstract, dezlegat de
trup, ∫i prin a c e a s t a a contribuit la formarea unei atitudini n e Ó n ˛ e l e g „ -
t o a r e a efortului de spiritualizare sau de sfin˛ire a trupului, d e v e n i t „ pro-
p r i e Occidentului. In R„s„rit, afar„ de Evagrie, e greu de g„sit v r e u n p„-
rinte care n-ar fi urm„ri t sfin˛irea fiin˛ei t o t a le a credinciosului ∫i c a r e
n-ar fi cerut, de aceea, u n i r e a min˛ii cu inima. ≈ drept c„ unii p„rin˛i, vor-
bind de a d u n a r e a min˛ii Ón inim„, spun t o t o d a t „ c„ prin aceasta mintea
se a d u n „ Ón ea Óns„∫i. Dar prin a c e a s t a ei Ón˛eleg inima ca centru al Ón-
tregii vie˛i, deci ∫i al cuget„rii.
P o a t e Ón acest sens socoteau unii, cum s p u n e Palama , ca vehicol
al cuget„rii «punctul cel mai din mijloc ∫i cel mai cur„˛it al duhului
sufletesc», Ón v r e m e ce al˛ii a∫ezau Ó n ˛ e l e g e r e a Ón encefal. ™i p o a t e
a∫a t r e b u e s„ Ón˛elegem ∫i a d e z i u n e a lui P a l a m a la prima opinie. «Noi
Ónc„, de∫i nu socotim sufletul Ó n „ u n t r u ca Óntr-un vas, fiindc„ e n e t r u p e s c ,
nici Ón afar„, fiindc„ e unit cu trupul, totu∫i ∫tim sigur c„ p u t e r e a noas-
t r „ c u g e t „ t o a r e st„ Ón inim„ ca Óntr-un organ» (Cuv. II din t r i a d a I con-
tra lui V a r l a a m , la P. Hristou, op. cit. p. 395). C„ci chiar Ón acest loc Pa-
lama s p u n e t o t o d a t „ c„ c u g e t a r e a are inima nu ca organul exclusiv, ci
ca primul organ ∫i aceasta Ó n t r u c Ó t inima e p u n c t u l cel mai c e n t r al al du-
hului sufletesc, deci un fel de centru al vie˛ii sufletului c a r e Ó n t r e ˛ i n e ∫i
trupul. Deci nu e la el o opozi˛ie fa˛„ de opinia altor p„rin˛i, c„ mintea
e ∫i Ón creier (A∫a s p u n e ∫i Meyendorff, A sfudy of Gregory Palama, Lon-
dra, The Faith Press, 1964, p. 138). El nu s e p a r „ p r e a strict Ó n t r e creier ∫i
28 FILOCALIA
este pl„mÓnul, care fiind zidit de F„c„tor f„r„ desime, ca

ni∫te foi, prime∫te ∫i scoate u∫or con˛inutul lui. Astfel
inima, tr„gÓnd prin aerul respirat r„coarea la sine ∫i Óm-
inim„ ca loc al sufletului ∫i r e c u n o a ∫ t e inimii rolul de c e n t ru v i t al ∫i ca
a t a r e ∫i de c e n t r u sufletesc, de c a r e c u g e t a r e a nu p o a t e fi desp„r˛it„ . Le-
gÓnd c u g e t a r e a mai strÓns de c e n t r u l vital al fiin˛ei u m a n e , isiha∫tii d„-
deau posibilitatea rug„ciunii, c a r e ˛ine ∫i de c u g e t a r e , s„ influien˛eze ∫i
t r u p u l . Astfel s-a evitat i n t e l e c t u a l i s m u l f„r„ influen˛„ a s u p r a t r u p u l u i ,
a∫a cum s-a dezvolta t Ón Apus.
Nichifor s p u n e Óns„ c„ c u g e t a r e a este Ón piept. Vasile de la Poiana
M„rului, s t a r e ˛ t r „ i t o r Ón fi a r a R o m â n e a s c „ Ón secolul XVIII, va spune
la fel. Dar se p a r e c„ prin a c e a s t a ei nu se d e o s e b e sc p r e a mult de opi-
nia celor ce sus˛ineau c„ ∫i c u g e t a r e a Ó∫i are sediul Ón inim„. Dar p r i n
p r e c i z a r e a c„ ea e Ón piept p a r c „ ar v r e a s„ a r a t e c„ ea e Ón c e n t r u l fiin-
˛ei, u n d e se u n e s c c u g e t a r e a ∫i sim˛irea. Nichifor, spunÓnd c„ m i n t e a adu-
nÓndu-se Ón inim„ e ca b „ r b a t u l c a r e r e v i n e a c a s „ dintr-o c„l„torie, vrea
s„ spun„ c„ inima nu e un loc str„in p e n t r u minte, d ar mintea p o a t e s„ ∫i
c „ l „ t o r e a s c „ . Ins„ deplin fericit„ se simte n u m a i cÓnd r e v i n e Ón inim„,
sau acas„. M i n t e a Ón sens de p u r „ c u g e t a r e nu e m i n t e a Ó n t r e a g „ ∫i nici
inima Ón sens de p u r izvor al s e n t i m e n t e l o r sau al vitalit„˛ii nu e inima
Ó n t r e a g „ . P l a s a r e a c u g e t „ r i i Ón inim„ sau Ón piept nu Ó n s e a m n „ Óns„ c„
mintea ca izvor al cuget„ri i exclusive nu e Ón creier.
In orice caz c u g e t a r e a fiind Ó n c a d r a t „ Ón v i a ˛ a i n t e g r a l „ a fiin˛ei
u m a n e , deci Ón fundamentul ei c a r e este inima, t r e b u e s„ se Ó n t i p „ r e a s c „
cu c o n ∫ t i i n ˛a ei Ón t o a t e actele trupului, d a r cu o con∫tiin˛„ p r e o c u p a t „
p e r m a n e n t de a m i n t i r e a lui D u m n e z e u . A t u n c i Ónsu∫i a c t u l respira˛iei e
imprimat de a m i n t i r ea lui Dumnezeu, cum p o a t e fi i m p r i m a t „ Ó n g e n u n -
chierea, ca ∫i o r i c e fapt„ ∫i cuvÓnt. A ∫ a se sfin˛e∫te tot t r u p u l ∫i t o a t e
actele lui, t o a t „ v i a ˛ a care e Ó n t r e ˛ i n u t „ de inim„ ∫i izvor„∫te din ea,
p e n t r u c„ s-a sfin˛it c u g e t a r e a Óns„∫i car e p r i n p o m e n i r e a n e Ó n c e t a t „ a lui
D u m n e z e u s-a a d Ó n c i t Ón i n t i m i t a t e a fiin˛ei u m a n e ∫i a imprimat a m i n t i r e a
lui D u m n e z e u Ón izvorul vie˛ii i n t e g r a l e a ei.
In felul acesta nu mai a p a r e f„r„ sens faptul c„ Nichifor M o n a h u l
v o r b e ∫ t e d e s p r e i m p o r t a n ˛ a respira˛iei ca act de Ó n t r e ˛ i n e r e a inimii, ∫i
prin ea a vie˛ii, ∫i de t r e b u i n ˛ a de a lega actul c o n c e n t r „ r i i min˛ii Ón inim„
de acest ritm al respira˛iei. C u g e t a r e a devine p r i n a c e a s t a c o n ∫ t i e n t „ de
r e s p i r a ˛ i e ca condi˛ie a vie˛ii t o t a l e a subiectului ei ∫i de faptul c„ ea t r e -
bue s„ o sfin˛easc„ pe a c e a s t a ∫i s„ se sfin˛easc„ pe ea Óns„∫i prin po-
m e n i r e a numelui lui Dumnezeu, sau s„ sfin˛easc„ inima, ca fundament al
vie˛ii. C u g e t a r e a , d e v e n i n d c o n ∫ t i e n t „ de acest fundament al vie˛ii, va de-
veni c o n ∫ t i e n t „ c„ el nu e de la sine, ci a r e ca fundament ultim, corespun -
z„tor lui, pe Dumnezeu. Inima celui ce se r o a g „ n e Ó n c e t a t va d e v e n i
pingÓnd dela sine c„ldura, p„ze∫te f„r„ abatere rÓnduiala

pentru care a fost zidit„ spre sus˛inerea vie˛ii. Tu deci
∫ezÓnd ∫i adunÓndu-˛i mintea, Ómpinge-o ∫i sile∫te-o pe
t r a n s p a r e n t „ p e n t r u Dumnezeu, sau cer al lui Dumnezeu, sau locul lui
Dumnezeu, cum zic unii p„rin˛i.
Leg„tura a c e a s t a strÓns„ dintre gÓndire a plin„ de p o m e n i r e a lui
D u m n e z e u ∫i actele trupe∫ti, Ón primul rÓnd al respira˛iei, o va socoti
sfÓntul Grigorie P a l a m a o l e g „ t u r „ simbolic„, dat fiind c„ simbolul e ceva
Ón acela∫i timp deosebit de c e ea ce simbolizeaz„ ∫i unit cu el. Respira˛ia,
Ó n g e n u n c h i e r e a , semnul crucii, cuvÓntu l curat, devin simboluri ale vie˛ii
spirituale. De sigur, cÓnd a c e s t e acte sÓnt s„vÓr∫ite f„r„ p o m e n i r e a lui Dum-
nezeu, ele nu se sfin˛esc, ele Ó∫i sl„besc c a r a c t e r u l de simboluri. P a l a m a
zice : «Unii ca ace∫tia v o r numi om cu sufletul Ón buric pe cel ce zice :
«Legea lui D u m n e z e u Ón mijlocul p Ó n t e c e l ui meu» (Ps. 39,8) ∫i pe cel ce
zice c „ t r e Dumnezeu : «PÓntecele m e u va r „ s u n a ca o c h i t a r „ ∫i cele din
l „ u n t r u ale mele ca un zid de a r a m „ pe care l-ai Ónnoit» (Isaia XVI, 11),
cum v o r calomni a pe to˛i cei ce exprim„ ∫i n u m e s c pri n simboluri cele
ale lumii gÓndite, c e l e dumnezeie∫ti ∫i duhovnice∫ti» (Cuv. II, triada I con-
tra lui V a r l a a m, la P. Hristou, op. cit., voi. I, p. 404).
Dar d a c „ alte o r g a n e ale trupulu i se pot b u c u r a de l u c r a r e a lui
D u m n e z e u Ón ele, deci pot fi simboluri, cum n-ar p u t e a fi cu atÓt mai mult
inima, centru l vita l al fiin˛ei u m a n e ?
SfÓntul Grigorie P a l a m a va insista Ón cele dou„ «Cuvinte» ale sale
d e s p r e r u g „ c i u n e (II din ÓntÓia t r i a d „ ∫i II din a doua t r i a d „ c o n t r a lui
Varlaam) asupra acestei sfin˛iri a trupulu i pri n p o m e n i r e a lui Dumnezeu
∫i prin r u g „ c i u n e, Ón a p „ r a r e a «Metodei» lui Nichifor.
M e t o d a lui Nichifor n-a fost singura m e t o d „ a rug„ciunii lui Iisus,
sau ea ∫i-a modificat sau precizat Ón p r a c t i c a r e a ei u n e l e elemente, dup„
c u m g „ s e a u de bine cei ce o p r a c t i c a u, pe baza e x p e r i m e n t „ r ii ei. Una din
formele astfel modificate sau precizate Ón a n u m i t e detalii s-a p „ s t r a t Ón
c Ó ˛ i v a codici manuscri∫i ∫i p o a r t „ n u m e l e sfÓntului Simeon N o u l Teolog. Dar
c e r c e t a r e a a d e m o n s t r a t c„ nu e a lui. C„ci nu se afl„ Ó n t r e scrierile sfÓn-
tului Simeon N o u l Teolog ∫i nu e m e n ˛ i o n a t „ nici Ón «Via˛a» lui scris„ de
ucenicul lui, N i c h i ta Stithatul (Vezi la Pr. D. St„niloae, Via˛a ∫i Înv„˛„-
tura sfÓntului Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p. 46—61). Totu∫i sfÓntul Grigo-
rie Sinaitul citeaz„ ceva din ea ∫i o atribuie lui Simeon N o u l Teolog. Dar
Ó n t r u c Ó t Nichifor nu o p o m e n e ∫ t e , se p a r e c„ ea a a p „ r u t d u p „ Nichifor.
Se p o a t e ca Ó n c„ din v r e m e a lui P a l a m a unii m o n a h i (foarte pu˛ini)
mai n e p r i c e p u ˛ i s„ fi p r a c t i c a t Ó n t o a r c e r e a privirii spre mijlocul p Ó n t e -
celui ∫i Ón mediul lor s„ fi a p „ r u t ∫i m e t o d a atribuit „ lui Simeon N o u l
Teolog, dar P a l a m a nu p o m e n e ∫ t e de a c e a s t „ atribuire. El r e c u n o a ∫ t e to-
30 FILOCALIA
calea n„rilor pe care intr„ aerul Ón inim„, s„ coboare Óm-

preun„ cu aerul inspirat Ón inim„. ™i intrÓnd acolo, nu-˛i
vor mai fi f„r„ veselie ∫i f„r„ bucurie cele de dup„ aceea.
tu∫i c„ a c e a s t „ practic „ exista, dar o explica din t r e b u i n ˛ a de a se im-
p u n e ∫i stomacului legea s „ n „ t o a s „ a min˛ii ca ÓnfrÓnare.
Mai e de r e m a r c a t c„ t r a d u c e r e a n e o g r e a c „ a metodei atribuite
lui Simeon p u b l i c a t „ Ón Filocalia greac„, nu cuprinde r e c o m a n d a r e a Ón-
drept„rii privirii spre pÓntece. Forma a c e a s ta a textului trimit e p o a t e la
u n e l e manuscris e c a r e nu c u p r i n d e a u acest a m „ n u n t. In plus, trebui e ˛inut
s e a m a de faptul c„ Ón practica g e n e r a l „ a monahismului r „ s „ r i t e a n de
dup„ acel timp, n i c i o d a t „ nu s-a folosit r u g „ c i u n e a lui Iisus d u p „ a c e a s t „
metod„, decÓt p o a t e cu totul excep˛ional de v r e u n c „ l u g „ r nepriceput.
Dintr-o practic„ cu totul r a r „ din acea v r e m e a luat probabil Var-
laam afirmarea c„ isiha∫tii Ó∫i Ónchipuiau c„ sufletul se afl„ Ón buric ∫i-i
eticheta cu n u m e l e de «omfalapsichi». Palama respinge cu i n d i g n a re acest
n u m e ∫i afirmarea c„ isiha∫tii ar fi avut o a s e m e n e a c r e d i n ˛ „ . Niscai ca-
zuri e x c e p ˛ i o n a l e ale unei astfel de practici, c a r e au putut d u r a ∫i d u p „
aceea, sau faptul rarei ei existen˛e Ón secolul XIV 1-a f„cut ∫i pe Vasile
de la Poiana M„rulu i s„ c o m b a t „ Ón secolul XVIII, credin˛a u n o r a c„ inima
s-ar afla Ón mijlocul pÓntecelui (Ón : «CuvÓntul Ónainte» la Filotei Sinaitul,
d. ex. Ón ms. Acad. Rom. 1441). De altfel p Ó n „ de curÓnd exista Ón popor
p „ r e r e a c„ inima e Ón p Ó n t e c e .
Mai existau p r i n t r e monah i ∫i unii care Ó∫i f„ceau o regul„ pro-
prie p e n t r u a putea ˛ine r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ . Grigorie Sinaitul d e z a p r o b „
aceast„ «idioritmie». O astfel de «idioritmie» a putut fi ∫i Ó n t o a r c e r e a pri-
virii spre mijlocul pÓntecelui.
In forma c a r e c u p r i n d e a m „ n u n t u l Óntoarceri i privirii spre mijlocul
pÓntecelui, m e t o d a atribuit„ sfÓntului Simeon a fost publicat„ de teologul
catolic J. H a u s h e r r S.I., sub titlul de : Ã›ËÔ‰ÔÚ ÙÁÚ ÈÂÒ¸Ú ÒÔÛÂı◊fiÚ ˜·'È ÒÔ-
ËÔ◊fiÚ, în : Orientalia Christiana, 1927, nr. 36, Ò. 101—210. Dar e curios
c„ privind acest text, se c o n s t a t „ Ón el o contrazicere : pe de o p a r t e se
c e r e ca privirea s„ fie Ó n d r e p t a t „ spre ombilic, ca imediat dup„ aceea s„
se a d a u g e : «pentru ca s„ se c a u t e cu m i n t e a interiorul ∫i s„ se g „ s e a s c „
locul inimii». S-ar p „ r e a c„ prima r e c o m a n d a r e e interpolat„. C„ci nu e
firesc ca prin privirea spre ombilic s„ se mai c a u t e pe urm„ locul inimii.
Textul n e o g r e c v o r b e ∫ t e numai de c „ u t a r e a locului inimii. ™i aceast„ re-
c o m a n d a r e e logic„, prin faptul c„ nu se cere de la Ónceput u n d e s„ se
c a u t e cu privirea. Ón acest text se spun e direct : «adun„-˛i mintea de la
tot ce e t r e c „ t o r ∫i de∫ert ∫i apleac„-˛i p a r t e a de jos a fe˛ii, sau b„rbia,
spre piept, ca Ón acest fel s„ iei aminte la sinea ta cu mintea ∫i cu ochii
t„i; ∫i ˛ine-˛i pu˛in respira˛ia ca s„ ai acolo ∫i m i n t e a ∫i s„ afli locul u n d e
este inima ta ∫i acolo s„ fie cu totul ∫i mintea ta».
™i precum un b„rbat oarecare fiind c„l„torit de la casa

sa, cÓnd se Óntoarce nu mai ∫tie ce s„ fac„ de bucurie c„
s-a Ónvrednicit s„ se ÓntÓlneasc„ cu copiii ∫i cu nevasta, a∫a
∫i mintea cÓnd se ÓntÓlne∫te cu sufletul se umple de o bucu-
rie ∫i veselie de negr„it. Drept aceea, frate, obi∫nuie∫te-˛i
mintea s„ nu ias„ degrab„ de acolo. C„ci la Ónceput e ne-
p„s„toare poate, din pricina Ónchiderii Ón„untru ∫i a strÓm-
tor„rii. Dar dup„ ce se obi∫nuie∫te, nu-i mai plac r„t„-
cirile pe afar„. C„ci «Împ„r„˛ia cerurilor este Ón l„untrul
nostru» (Luca XII, 21). Pe aceasta privind-o acolo ∫i ce-
rÓnd-o prin rug„ciune curat„, toate cele din afar„ le so-
cote∫te urÓte ∫i nepl„cute.
Dac„ deci, cum s-a zis, po˛i intra de la prima Óncer-
care Ón locul inimii pe care ˛i l-am ar„tat, mul˛ume∫te lui
Dumnezeu, ∫i sl„ve∫te-L ∫i salt„ ∫i te ˛ine de lucrarea
aceasta pururea. Iar ea te va Ónv„˛a pe tine cele ce nu le
Cel mai i n t e r e s a n t a m „ n u n t pozitiv, a d a u s Ón a c e a s t „ m e t o d „ , e s t e
r e c o m a n d a r e a r„ririi inspira˛iei ∫i expira˛iei, p e n t r u a nu se respira p r e a
comod. Acest a m „ n u n t a avut o o a r e c a r e aplicare p r a c t i c „ la unii m o n a h i .
Dar a c e a s t a nu Ó n s e a m n „ a l t c e va decÓt o a n u m i t „ ritmicizare n e g r „ b i t „ a
respira˛iei, p e n t r u a nu se p r o d u c e Ón mod neregulat, inegal, c„ci a c e a s t a
t u l b u r „ ritmicitate a pomenirii lui Dumnezeu, sau ar fi expresia unor st„ri
inegale, nelini∫tite, speriate , confuze, mÓnioase, pasionale, Ón suflet.
Intr-o form„ pu˛in deosebit„ a p a r e m e t o d a acestei rug„ciuni Ón scri-
sul r „ m a s de la Crigorie Sinaitul. Ea se resimte ∫i de m e t o d a lui Nichifor
∫i de detaliul r„ririi respira˛iei din forma ei de sub n u m e l e lui Simeon
Noul Teolog. El Ó n t e m e i a z„ r e s p i r a r e a mai r a r „ cu motivul c„ ie∫irea a e -
rului de la inim„ Ó n t u n e c „ m i n t e a desp„r˛ind- o din inim„ o d a t „ cu expi-
r a r e a , sau r „ p e ∫ t e c u g e t a r e a spre alte gÓnduri. El a o b s e r v a t p o a t e faptul
c„ e x p i r a r e a aerului p r o d u c e o a r e c a r e sl„bire a c o n c e n t r „ r i i min˛ii, o
r e l a x a r e a aten˛iei. Dar a m „ n u n t u l cel mai i m p o r t a nt ∫i cel mai pre˛ios Ón
forma Ón care m e t o d a ne-a r „ m a s de la Grigorie Sinaitul este r e c o m a n d a -
rea de a uni c u g e t a r e a cÓnd cu prima j u m „ t a t e a rug„ciunii lui Iisus, cÓnd
cu a doua j u m „ t a t e . In a c e a s t „ r e c o m a n d a r e s-ar p u t e a implica p o a t e uni-
r e a primei j u m „ t „ ˛ i a rug„ciunii cu i n s p i r a r e a aerului ∫i a celei de a d o u a
j u m „ t „ ˛ i cu e x p i r a r e a aerului. Dar el nu o s p u n e a c e a s t a explicit (P. G. 150,
1316 D). El cere, dimpotriv„, s„ se r e p e t e de multe ori prima j u m „ t a t e ∫i
iar„∫i de m u l t e ori a doua j u m „ t a t e , ca s„ nu se m u t e p r e a u∫or cuge-
t a r e a de la o j u m „ t a t e la alta.
32 FILOCALIA
∫tii. Dar trebuie s„ ∫tii ∫i aceasta c„, ajungÓnd mintea

acolo, nu trebuie s„ tac„ ∫i s„ stea dup„ aceea degeaba. Ci
s„ aib„ ca lucru ∫i Óndeletnicire neÓncetat„ rug„ciunea :
«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-
m„» ! S„ nu mai conteneasc„ niciodat„ din aceasta. C„ci
aceasta, ˛inÓnd mintea neÓmpr„∫tiat„, o face s„ nu poat„ fi
prins„ ∫i atins„ de momelile vr„jma∫ului ∫i o ridic„ la
dragostea ∫i dorul dumnezeiesc Ón fiecare zi.
Iar dac„, ostenindu-te mult, o, frate, nu po˛i totu∫i
intra Ón p„r˛ile inimii, precum ˛i-am ar„tat, f„ ceea ce-˛i
spun ∫i cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cau˛i.
™tii c„ partea cuget„toare a fiec„rui om este Ón piept, c„ci
Ón l„untrul pieptului, t„cÓnd noi cu buzele, vorbim, ne sf„-
tuim cu noi Ón∫ine, d„m rÓnd rug„ciunilor, psalmilor ∫i al-
tora. D„-i deci acestei cuget„ri, dep„rtÓnd de la ea orice
gÓnd — ∫i aceasta o po˛i dac„ vrei — d„-i deci pe :
«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-
m„ !» ∫i sile∫te-te ca Ón loc de orice alt gÓnd s„ strigi pu-
rurea Ón l„untru aceste cuvinte. Iar ˛inÓnd aceasta mai
mult„ vreme, ˛i se va deschide prin aceasta ∫i intrarea ini-
mii, precum ˛i-am scris, f„r„ nici o Óndoial„, cum am cu-
noscut ∫i noi prin cercare. ™i Ó˛i va veni, Ómpreun„ cu
luarea-aminte mult dorit„ ∫i pl„cut„, ∫i toat„ ceata vir-
tu˛ilor, dragostea, bucuria, pacea ∫i celelalte, prin care
vei dobÓndi cererile tale Ón Hristos Iisus, Domnul nostru,
C„ruia, Ómpreun„ cu Tat„l ∫i cu Duhul SfÓnt I se cuvine
slava, st„pÓnirea, cinstea ∫i Ónchin„ciunea, acum ∫i puru-
rea ∫i Ón vecii vecilor. Amin.
ALE LUI TEOLIPT
MITROPOLITUL FILADELFIEI
CUVÎNT DESPRE
OSTENELILE VIEfiII C√LUG√RE™TI

™I CUVÎNT DESPRE
LUCRAREA CEA ASCUNS√ ÎNTRU

HRISTOS
Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei
Via˛a ∫i scrierile
Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei a fost una dintre cele

mai influente personalit„˛i ale Bizan˛ului la sfÓr∫itul secolu-
lui XIII ∫i Ónceputul secolului XIV. S-a n„scut la Niceea pe
la 1250, unde s-a c„s„torit ∫i s-a hirotonit diacon. CÓnd Óm-
p„ratul Mihail VIII Paleologul a primit unirea cu Biserica
Romei,
20
la 1274, Teolipt a organizat rezisten˛a Ón toat„ Biti-
nia . De aceea a fost arestat ∫i trimis probabil Óntr-o insul„
pustie din Marea Egee, Ómpreun„ cu mai mul˛i c„lug„ri din
Atos, care opuneau deasemenea rezisten˛„ unirii cu Roma.
Printre ace∫tia a fost ∫i Nichifor din singur„tate, care Ónv„˛ase
o metod„ a rug„ciunii inimii neÓncetate Ón SfÓntul Munte. În
exil a deprins de la el ∫i Teolipt practica vie˛ii ascetice ∫i
aceast„ rug„ciune. SfÓntul Grigorie Palama afirm„ direct c„
Teolipt a avut pe Nichifor ca maestru Ón aceast„ rug„ciune 21 .
La aceasta se face aluzie ∫i Óntr-un panegiric anonim din Cod.
Paris. Gr. 971 f. 249—250, unde se afirm„ c„ Ón exil Teolipt
«s-a supus unuia dintre acei atle˛i, care erau ∫i asce˛i, ∫i
anume celui care era primul Óntre ei» ∫i «Ónv„˛„ de la el, care
cuno∫tea foarte bine ∫i ca pe o ∫tiin˛„, via˛a22dup„ Dumnezeu,
practica ∫i contempla˛ia ∫i ÓnfrÓnarea min˛ii» .
Introdus Ón acest fel de via˛„ ∫i de rug„ciune, Teolipt de-
veni mai tÓrziu unul dintre dasc„lii sfÓntului Grigorie Palama
Ón ele. S. Salaville necunoscÓnd decÓt afirma˛ia patriarhului
20. H. G. Beck, Kirche und theologische Literatur im Byz. Reich,
Munchen, 1959, p. 693.
21. Cuv. II, triada II (ı›Ò Ù˘Ì flÂÒ˛Ú fiÛÔ◊·Ê¸ÌÙ˘Ì) contra lui Var-
laam, la P. Hristou, √ÒÁ„ÔÒflÔÌ ÙÔœ –·Î·µ‹, Ù‹ Ûı„„Ò‹µµ·Ù·, Salonic, 1962,
tom. 1, Ò. 509.
22. La Pr. D. St„niloae, Via˛a ∫i Ónv„˛„tura sim˛ului Grigorie Pa-
lama, Sibiu, 1938, p. 58.
36 FIL0CAL1A
23
Filotei, ucenicul lui Palama, Ón aceast„ privin˛„ , se Óndoie∫te
de adev„rul ei, socotind c„ pe24 la 1310—1315, cÓnd Palama Ó∫i
f„cea studiile, Teolipt murise . Dar din publicarea scrierilor
lui Palama s-a v„zut c„ Ónsu∫i acesta afirm„ c„ «Teolipt ne-a
predat nou„ acestea prin gur„
25
proprie», «fiind unul dintre b„r-
ba˛ii plini de Duhul SfÓnt» .
Filotei spune precis despre Teolipt c„ «l-a introdus pe Pa-
lama Ón sfÓnta trezvie ∫i Ón... rug„ciunea min˛ii» (Encomiul lui
Palama, P.G. 151, 561). Prin chiar aceste cuvinte, Ónv„˛„tura lui
Teolipt se dovede∫te apropiat„ de metoda lui Nichifor, care se
nume∫te Despre trezvie ∫i despre paza inimii ∫i care Ón fond
trateaz„ «despre trezvie ∫i rug„ciune».
Dup„ o vreme oarecare Ómp„ratul l-a eliberat pe Teolipt,
dar apoi iar„∫i l-a aruncat Ón Ónchisoare, ÓntrucÓt acesta, de-
dicÓndu-se vie˛ii pustnice∫ti Ón apropiere de ora∫ul s„u, Ni- 26
ceea, continua s„ sus˛in„ opozi˛ia Ómpotriva unirii cu Roma .
Dup„ ce Papa Martin IV a denun˛at la 1 martie 1281 uni-
rea de la Lyon, Teolipt a fost eliberat. Dup„ o scurt„ vreme
petrecut„ la Atos, Ón jurul anului 1284 a fost ales mitropolit
al Filadelfiei. Aceasta s-a ÓntÓmplat dup„ moartea lui Mihail
VIII Paleologul ∫i dup„ ce un Sinod din Vlaherne (Pa∫ti 1283),
prezidat de patriarhul Iosif, a condamnat pe aderen˛ii unirii cu
Roma. CÓnd la 1285 un alt Sinod a aprobat tomul scris de Pa-
triarhul Grigorie Cipriotul, ajuns la tronul patriarhal la 1283,
dup„ moartea patriarhului Iosif — tom Ón care se respingea
din nou purcederea SfÓntului Duh de la Fiul, dar se admitea
«str„lucirea» Lui etern„ prin Fiul — Teolipt a semnat acest
tom Ómpreun„ cu to˛i episcopii antiunioni∫ti. Astfel se f„cea
un pas ecumenic Ón problema aceasta care desp„r˛ea atÓt de
adÓnc Biserica din Apus de cea din R„s„rit. Dar cÓnd un c„-
lug„r, Marcu, interpretÓnd acest tom, identific„ «purcederea»
de la Fiul cu «str„lucirea prin Fiul», iar Grigorie Cipriotul l-a
sus˛inut, o parte dintre mitropoli˛ii semnatari ai tomului ∫i
anume Ioan Chilas de Efes ∫i Daniil de Cizic cerur„ patriar-
hului retragerea tomului ∫i Óncetar„ s„-l pomeneasc„ la li-
23. Filotei, Encomiul lui Grigorie Palama ; P. G. 151, 561 A.
24. S. Salaville, Formes ei methodes de priere d'apres un byzantin
du X/V-e siecle, Theolepte de Philadelphie, Ón : Echos d'Orient, J a n v . — J u i n
1940, t o m e XXXIX, nr. 197—198, p. 1—25.
25. Cuv. triada I contra lui Varlaam, la P. Hristou, ed. cit.,
voi. I, p. 405.
26. Cod. Paris. 971, f. cit. la Pr. D. St„niloae, Op. cit., p. cit.
TEOLIPT MITROPOLITUL FILADELFIEI 37
turghie. PÓn„ la urm„, patriarhul trebui s„ se retrag„ (la 1289).

Teolipt dezaprob„ ∫i el pe patriarh, dar nu din cauza tomului,
ci pentru c„ sus˛inea interpretarea lui Marcu, care putea avea
un efect bun, dar ∫i unul r„u : reducerea purcederii Duhului
din Fiul la str„lucire, sau a str„lucirii la purcedere.
Patriarhul Grigorie Cipriotul trebui s„ se retrag„. Dar Ón-
tr-un sinod ˛inut Ón palatul imperial ∫i prezidat de Ómp„ratul
Andronic II Paleologul s-a reafirmat ortodoxia tomului, deci
atitudinea mai nuan˛at„ Ón problema purcederii Duhului SfÓnt,
sprijinit„ ∫i de Teolipt. Atitudinea aceasta va fi preluat„ ∫i de
sfÓntul Grigorie Palama. Ea e contrar„ celei sus˛inute de par-
tida care nu admitea nici o rela˛ie etern„ Óntre Duhul SfÓnt ∫i
Fiul, ci numai o trimitere temporar„ a Duhului de c„tre Fiul,
sus˛inut„ de Ioan Chilas, iar Ón secolul XIV de Achindin ∫i de
Nichifor Gregora, adversarii lui Palama 27 .
Dar o alt„ disput„ tot a∫a de aprins„ diviza Biserica din
Bizan˛, dup„ moartea lui Mihail VIII Paleologul. Acesta sco-
sese din scaun pe patriarhul Arsenie, care-l condamnase cÓnd
scosese ochii tÓn„rului mo∫tenitor legitim al tronului Ómp„r„-
tesc, Ioan Lascaris (la 25 dec. 1261), ∫i Ónlocuit cu Gherman
III (1265—1267),apoi cu Iosif I, care la 1275 a demisionat, ne-
voind s„ accepte unirea cu Roma. Iosif, readus dup„ moartea
lui Mihail VIII Paleologul, nu a fost recunoscut de arseni˛ii
extremi. Arseni˛ii modera˛i au fost Ómp„ca˛i Óns„ prin aducerea
osemintelor lui Arsenie la Constantinopol Ón 1284, sub patriar-
hul Grigorie Cipriotul. Teolipt adopt„ ∫i Ón aceast„ chestiune
o atitudine moderat„, favorabil„ salv„rii unit„˛ii Bisericii. S-au
p„strat de la el dou„ cuvÓnt„ri, Ón oare Óndeamn„ pe arseni˛ii
extremi∫ti s„ vin„ Ón sinul Bisericii. El dezvolt„ aci Ónv„˛„tura
c„ Biserica e trupul lui Hristos ∫i numai Ón ea se dobÓnde∫te
mÓntuirea 2 8 .
«Ceea ce e Ón mod deosebit caracteristic pentru gÓndirea
mitropolitului din Filadelfia este sacramentalismul lui ∫i sim-
˛ul lui pentru responsabilitatea cre∫tinilor pentru Biseric„ ;
aceste dou„ tr„s„turi fac o distinc˛ie marcant„ Óntre el ∫i scrii-
27. J. Meyendorff, A Study ol Gregory Palamas, p. 14—15. Trad.
engl. a c„r˛ii Introduction a l'etude de Saint Gregoire Palamas, ed. Seuil,
Paris, 1959.
28. S. Salaville, Deux documents iaedits sur Ies discussions rell-
gieuses byzanfines enfre 2275 ei 2320, Ó n : Etudes Byzantines, 1947, p. 116—
125. CHVÓnt„rile se cuprind Ón Cod. Vatic. gr. 1140, f. 24—52 ∫i O t t o b o -
Rianus 418, f. 80 r.—111 v. (secoiul XIV—XV).
38 FILOCALIA
torii duhovnice∫ti ai R„s„ritului cre∫tin care se desintereseaz„,

cel pu˛in aparent, de tot ce nu prive∫te des„vÓr∫irea naturii
l„untrice a monahului. Mitropolitul de Filadelfia, care lupt„
Ómpotriva disensiunilor interne ale Bisericii bizantine — cazul
lui Grigorie Cipriotul ∫i al schismei lui Arsenie — arat„ o acut„
preocupare de unitatea Bisericii
29
locale ∫i de unitatea sacra-
mental„ a credincio∫ilor» . «Odat„ ce ace∫ti oameni (schis-
maticii) sÓnt uni˛i cu voi, Biserica cre∫te ∫i m„dularele se adun„
∫i mai strÓns Óntre ele Óntr-un Óntreg complet... Biserica cre∫te
Ón t„rie... Singurul nostru Cap, Hristos, apare atunci ca con-
duc„torul care ne ˛ine lega˛i de El ∫i lega˛i unul de altul prin
leg„turile unei singure credin˛e,
30
ale unei singure Ónv„˛„turi ∫i
ale unei singure Biserici» . «Fiul lui Dumnezeu — continu„
Teolipt — s-a f„cut om pentru tine, ∫i a dus o via˛„ f„r„ de
p„cat. Prin SfÓntul Botez ∫i prin scump sÓngele S„u care a curs
pe cruce, te-a r„scump„rat... El a format biserici locale, fiecare
un rai, ∫i ne-a adunat pe noi Ón ele; dar El a Óntemeiat Bise-
rica, una Ón credin˛„ ∫i Ón Ónv„˛„tur„... Pomii raiului sÓnt p„s-
torii ortodoc∫i... care au fost trimi∫i la biserici, Óncredin˛a˛i ∫i
Óns„rcina˛i cu datoria s„ Ónve˛e ∫i s„ ocÓrmuiasc„ pe cre∫tini
...Episcopul este mijlocitorul Óntre Dumnezeu ∫i oameni. El
Ónal˛„ neÓncetat Ón numele poporului cereri, rug„ciuni ∫i mul-
˛umiri lui Dumnezeu. Actul care e s„vÓr∫it de preo˛ii orto-
doc∫i ∫i e recunoscut Ón «Sfintele Daruri» devine trupul ∫i sÓn-
gele lui Hristos ; acesta este efectul epiclezei, al rug„ciunii ∫i
al coborÓrii SfÓntului Duh... A nu lua parte la SfÓnta Împ„rt„-
∫anie, sau a se ˛ine departe
31
de ea... Ónseamn„ a declara c„ Hris-
tos n-a fost decÓt om» .
J. Meyendorff declar„ : «Rar se poate afla un bizantin
ortodox care s„ fi exprimat Ón asemenea cuvinte vii esen˛a
sacramental„ care e fundamentul structurii sacramentale a
Bisericii. Teolipt are, desigur, meritul de a fi integrat tradi˛ia
spiritual„ — adeseori identic„ cu o spiritualizare — a oameni-
lor duhovnice∫ti ai R„s„ritului cre∫tin Óntr-o structur„ ecle-
siologic„ ∫i hristocentric„. El este precursorul rena∫terii teo-
logice ∫i sacramentale aduse de Palama ∫i de Nicolae Ca-
basila» 32 .
29. Meyendorff, op. cit., p. 19.
30. La S. Salaville, op. cit., p. 123.
31. Ibidem, p. 123—129.
32. J. Meyendorff, op. cit., p. 20.
Sublinierea acestei caracteristici a scrisului lui Teolipt e

bine venit„, dar socotim c„ toat„ via˛a oamenilor duhovni-
ce∫ti ai R„s„ritului a fost strÓns legat„ de Taine ∫i de Hristos.
Înainte de el, Petru Damaschin, de exemplu, spune c„ f„r„
Tainele s„vÓr∫ite de preo˛ie nu se poate intra Ón Împ„r„˛ia
cerurilor (Filocalia greac„, ed. III, tom. V, p. 186) ∫i el pre-
zint„ rug„ciunile rostite de oamenii duhovnice∫ti c„ut„tori ai
lini∫tei (isihiei) ca fiind constituite Ón mare parte din rug„-
ciuni ∫i cÓnt„ri ale cultului public al Bisericii. Aceste rug„-
ciuni ∫i cÓnt„ri influen˛eaz„ Óntreaga scriere a lui Petru Da-
maschin ∫i se Óncadreaz„ Ón ea ca Óntr-un rÓu duhovnicesc lin
∫i lini∫titor, ca Óntr-un mare poem duhovnicesc de remarca-
bil„ frumuse˛e ∫i armonie, de bun„ mireasm„ spiritual„, de
sub˛iri analize ale complexelor st„ri suflete∫ti. Nu mai vorbim
de Óncadrarea spiritualit„˛ii unui sfÓnt ca Maxim M„rturisitorul
Ón larga viziune a recapitul„rii progresive a tuturor Ón Hris-
tos, ca o uria∫„ Liturghie cosmic„.
Teolipt e doar unul dintre cei ce au dat o expresie teore-
tic„ mai accentuat„ tr„s„turii generale a vie˛ii duhovnice∫ti
r„s„ritene legat„ de Biseric„. Era obligat la aceasta de divi-
ziunile care se manifestau atunci Ón via˛a Bisericii.
Dintre faptele legate de activitatea de arhip„stor sau de
mitropolit a lui Teolipt, mai amintim c„ la 1303, cÓnd ora∫ul
Filadelfia a fost Ómpresurat de turci, rugÓndu-se lui Dumnezeu,
a v„zut minunea ca ora∫ul s„ fie despresurat
33
de apari˛ia ne-
a∫teptat„ a unei armate de catalani . Dar activitatea care l-a
impus cel mai mult pe Teolipt a fost aceea de mare sf„tuitor
duhovnicesc al cercurilor societ„˛ii Ónalte din Constantinopol
∫i al celor dou„ mÓn„stiri, una de monahi ∫i una de monahii,
din acel ora∫, cu numele de Philantropos Soter (MÓntuitorul de
oameni iubitor). Aceste mÓn„stiri au fost recl„dite de prin-
cipesa bizantin„ Irina Chumnos, m„ritat„ cu despotul Ioan
Paleologul, care, r„mas„ v„duv„ la vÓrsta de 16 ani, s-a c„lu-
33. V. Laurent, l/ne princesse byzantine au cloÓtre : Irene-Eulogie
Chumnos Paleologue, Ón : Echos d'Orient, t. XIX, 1930, p. 29—60. Vezi ∫i :
Idem Ón : Echos d'Orient, t o m e XXVI, 1927, p. 147. Cele mai multe d a t e
d e s p r e v i a ˛ a lui Teolipt p r e z e n t a t e Ón aceste studii s Ó n t l u a t e din P a n e -
giricul Ónchinat lui Teolipt de Nichifor Chumnos, t a t „ l Irinei C h u m n o s .
El e editat de Boissonade Ón : A n e c d o t a graeca, tom. V, p. 183—239. M e n-
˛ion„m c„ Nichifor Chumnos , un Ónalt personagi u ∫i umanist bizantin, d u p „
c „ l u g „ r i r e a fiicei sale, s-a c „ l u g „ r i t ∫i el Ón m Ó n „ s t i r e a de b„rba˛i restau-
r a t „ de ea, ca ∫i so˛ia lui, care a intrat Ón m Ó n „ s t i r e a de femei u n d e era ∫i
fiica ei.
40 FILOCALIA
g„rit Ón 1308 la Óndemnul lui Teolipt Ón mÓn„stirea de femei

restaurat„ de ea ca ∫i mÓn„stirea de b„rba˛i cu acela∫i nume.
Opera lui Teolipt socotit„ «considerabil„» ∫i pÓn„ azi r„-
mas„ Ón cea mai mare parte nepublicat„, e format„ Ón majori-
tatea ei din scrierile cuprinse Ón Cod. Vatic. Ottobon. 405, care
sÓnt cuvÓnt„ri ∫i Óndrum„ri adresate celor dou„ comunit„˛i mo-
nahale.
S. Salaville a publicat scrisoarea trimis„ prin˛esei aflat„
Óntr-o grea criz„ sufleteasc„ dup„ ce a r„mas v„duv„ ∫i prin
care Ói recomanda s„ Ómbr„˛i∫eze via˛a monahal„ 34 . Dup„ ce
a tuns-o el Ónsu∫i Ón monahism, Teolipt va continua s„ fie Ón-
drum„torul ei ∫i al celor dou„ mÓn„stiri.
Textul mai lung publicat Ón Filocalia greac„ (∫i Ón P.G.
143, col. 381—400) ∫i tradus Ón acest volum este scrisoarea
adresat„ de Teolipt tinerei prin˛ese de curÓnd c„lug„rit„. Ea e
o expunere pe scurt a reguliloir vie˛ii ascetice ∫i se nume∫te Ón
Cod.Vatic.Otob.405, î n c e p . f . 3 5 Ì . Ù ˝  Ô Ú Û˝ÌÙÔµÔÚ ‹ÛÍÁÙÈÍ˘ ‚flˆ
Í·Ù‹ÎÎÁÎÔÚ = Regul„ pe scurt acomodat„ vie˛ii ascetice».În
Filocalia greac„ se nume∫te «CuvÓnt care l„mure∫te lucrarea
ascuns„ Ón Hristos ∫i arat„ pe scurt osteneala vie˛uirii c„lu-
g„re∫ti».
Dar Ón Filocalia textul e publicat f„r„ introducerea care
se adreseaz„ direct prin˛esei ∫i pronumele feminin al celei c„-
reia se adreseaz„ e schimbat cu pronumele masculin. Salaville
a publicat aceast„ introducere. În ea Teolipt laud„ pe Irina
c„ fiind Ómp„r„teas„ Ón lume, a devenit Ómp„r„teas„ peste
patimi 3 5 .
Cu aceste scrisori Teolipt inaugureaz„ seria celor-
lalte scrieri adresate vie˛uitorilor din cele dou„ mÓn„stiri, dup„
aceea. Teolipt a devenit astfel «unul din cei mai celebri sf„-
tuitori duhovnice∫ti din secolul XIV» 36.
Între scrierile lui Teolipt cuprinse Ón Cod. Vatic. Otob.
405, Salaville nume∫te : «Despre veghere ∫i rug„ciune» (ÂÒfl
Ìfi˛Â˘Ú Í·È ÒÔÛÂı◊ÁÚ) (Cod. cit. f. 22 v-53 r.) ; Despre lini∫tire
34. S. Salaville, Une Iettre ei un discours inedits de Theolepte de
Philadelphie, Ó n : Etudes b y z a n t i n e s 1947, Ò. 1»1—115. S c r i s o a r e a se cu-
p r i n d e în cod. Ottob. gr. 405.
35. S. Salaville, Formes et methodes..., î a : Eohos d'Orient, J a n v . —
J u i n 1940, tome XXXIX, nr. 197—198, p. 1—25.
36. Ibidem.
rug„ciune»(ÂÒfl fiÛı◊fl·fl Í·È ÒÔÛÂı◊fiÊ)(Codcit.f.78 v-83 r.).

37
Ele sÓnt mai mult explic„ri ale rug„ciunii decÓt metode .
Într-o alt„ scriere «Înv„˛„tura despre Óndatoririle vie˛ii de
ob∫te» (Cod. cit. f. 93 r.-105 v.), Teolipt arat„ superioritatea
vie˛ii de ob∫te fa˛„ de via˛a monahal„ de unul singur 38. Teo-
lipt se dovede∫te din nou un pre˛uitor al vie˛ii duhovnice∫ti Ón
Biseric„.
Tr„ind Ón Constantinopol la Ónceputul secolului XIV ∫i
desf„∫urÓndu-∫i activitatea de Óndrum„tor duhovnicesc Ón
cercurile apropiate de curtea Ómp„r„teasc„, nu e de mirare c„
Teolipt a putut fi dup„ 1310 ∫i Ónainte de 1317 (a∫adar cÓnd
Palama avea vreo 15—20 ani) unul dintre primii Óndrum„tori
ai tÓn„rului Grigorie Palama Ón via˛a duhovniceasc„.
UrmÓnd lui M. Jugie, care-i contest„ lui Palama Ón gene-
ral orice educa˛ie mai aleas„, Salaville adaug„ : «În orice
caz... nimic nu pare s„ permit„ a face pe Teolipt responsabil
de abera˛iile repro∫ate lui Palama» 39 . Repro∫ate de cine ? Sa-
laville omite s„ spun„ c„ repro∫urile sÓnt ale lui Varlaam,
Achindin ∫i Nichifor Gregora, ∫i nu ale Bisericii, care, dimpo-
triv„, a condamnat Ónv„˛„tura acestora trei. În acest caz «abe-
ra˛iile» lui Palama, devin, dup„ Salaville, «abera˛iile» Biseri-
cii ortodoxe.
De fapt, discipola lui Teolipt, prin˛esa Irina (Euloghia dup„
numele de c„lug„rie) a luat atitudine Ómpotriva lui Palama
dup„ 1340. Dar nu e sigur dac„ ar fi f„cut aceasta ∫i Teolipt,
Ón cazul c„ ar fi tr„it, dup„ ce Palama a ap„rat Ón scrierile sale
rug„ciunea inimii practicat„ de c„lug„rii din Atos ∫i Ónv„˛„-
tura despre energiile necreate, implicat„ Ón lumina dumneze-
iasc„ de care se Ómp„rt„∫eau practican˛ii Óndelunga˛i ai ei.
Dimpotriv„, Ón faptul c„ Palama, Ón chestiunea Filioque, sus-
˛ine ∫i dezvolt„ — Ón Ónv„˛„tura despre iradierea luminii dum-
nezeie∫ti a Duhului din Hristos Ón oamenii Ónduhovnici˛i — Ón-
v„˛„tura lui Grigorie Cipriotul despre «str„lucirea» Duhului
SfÓnt Ón Fiul, se arat„ apropiat de Teolipt, contrar partidei
opuse a lui Varlaam, Achindin, Gregora ∫i Irina Chumnos.
37. Ibidem, p. 2.
38. S. Salaville, La v/e monastique grecque au debut da XlV-e siecle,
Ó n : Echos d'Orient, 1944, p. 119—125.
39. S. Salaville, Ón Formes ei methodes..., c o n t e s t „ c„ Teolipt ar fi
fost unu l dintre primii Ó n d r u m „ t o r i ai lui Grigorie P a l a m a .
42 FILOCALIA
Teolipt nu avusese ocazia s„ dezvolte Ón sfaturile sale Ón

mod direct Ónv„˛„tura despre lumina dumnezeiasc„ ∫i despre
energiile necreate. Dar ea ni se pare implicat„ Ón con˛inutul
textului s„u publicat Ón Filocalia. Vom Óncerca s„ ar„t„m
aceasta Ón note.
Teolipt a tr„it probabil pÓn„ pe la 1324—1325 40 . Cele
dou„ scrieri ce le d„m Ón acest volum ∫i scurta noti˛„ biogra-
fic„ ce le precede Ón Filocalia greac„ au fost traduse ∫i Ón ro-
mâne∫te ∫i se afl„ de exemplu Ón manuscrisul nr. 9 (secolul
XVIII), f. 33 r.-59 r. 4 0 b i s din Biblioteca mÓn„stirii Neam˛.
40. H. G. Beck, op. cit., p. 693.

40 bis. Dup „ descrierea Pr. D. Fecioru, Manuscrisele din Biblioteca
slintei mÓn„stiri Neam˛u, l u c r a r e Ón manuscris, p. 20.
CuvÓntul lui Teolipt,
mitropolitul Filadelfiei,
despre ostenelile
vie˛ii c„lug„re∫ti
Vie˛uirea c„lug„reasc„ este un arbore cu coroan„

Ónalt„ ∫i foarte roditor. R„d„cina lui este Ónstr„inarea de
toate cele trupe∫ti ; ramurile sÓnt neÓmp„timirea sufletu-
lui ∫i lipsa oric„rei alipiri de lucrurile de care s-a dep„r-
tat ; iar rodul lui Ól constituie dobÓndirea virtu˛ilor, dra-
gostea Óndumnezeitoare ∫i bucuria neÓntrerupt„ din aces-
41
tea . «C„ci roada Duhului este dragostea, bucuria, pa-
cea» ∫i cele urm„toare (Galat. V, 22).
Dep„rtarea de lume aduce ad„postirea lÓng„ Hristos.
Iar lume numesc alipirea de lucrurile supuse sim˛urilor
∫i de trup. Cel ce s-a Ónstr„inat de acestea Óntru cuno∫-
tin˛a adev„rului se alipe∫te de Hristos, cÓ∫tigÓnd dragos-
tea Lui, pentru care, lep„dÓndu-se de toate ale lumii, a
cump„rat m„rg„ritarul de mult pre˛, pe Hristos 4 2 .
41. V i e ˛ u i r ea c „ l u g „ r e a s c „ nu e o v i e ˛ u i r e s t e a r p „ , ci ea c r e ∫ t e Ón
c o n ˛ i n u t ca un pom Ónalt ∫i stufos. Ea cre∫te din r „ d „ c i n a desprinderi i de
cele t r u p e ∫ t i ; pe n e p „ t i m i r e a ei de m u l t e feluri, ca pe ni∫te r a m u r i ale
lipsei de egoism, odr„slesc r o d u r i l e virtu˛ilo r ca tot a t Ó t e a d„ruiri ale
vie˛ii proprii lui Dumnezeu ∫i altora, d„ruiri Ónsufle˛ite de iubire ∫i culmi-
nÓnd Ón iubire a ce Ó n d u m n e z e i e ∫ te pe cel ce se d „ r u i e ∫ t e . SÓnt roduri ce
sus˛in Ón suflet o b u c u r i e c u r a t „ ∫i n e Ó n t r e r u p t „ , c a r e nu e ca b u c u r i a de
lucrurile ∫i succesele lumii, m e r e u Ó n t r e r u p t e de lipsa acestor lucruri ∫i
succese, sau f„r„ o p l i n „ t a t e de s u b s t a n ˛ „ .
42. «Lume» nu e n u m i t „ aci r e a l i t a t e a celor din afar„, ci o s t a r e
l „ u n t r i c „ de alipire p „ t i m a ∫ „ la lucruril e s u p u s e sim˛urilor ∫i la t r u p . M o -
44 FILOCALIA
Ai Ómbr„cat pe Hristos prin botezul mÓntuitor, ai le-

p„dat Óntin„ciunea prin baia dumnezeieasc„, ˛i-ai cÓ∫tigat
str„lucirea harului duhovnicesc ∫i noble˛ea de f„ptur„.
Dar ce s-a ÓntÓmplat pe urm„ ? Mai bine zis, ce a p„timit
omul din nesocotin˛„ ? Prin alipirea fa˛„ de lume ∫i-a
schimbat tr„s„turile dumnezeie∫ti ; din iubirea trupului
∫i-a stricat chipul. PÓcla gÓndurilor p„tima∫e a Óntunecat
oglinda sufletului, prin care se arat„ Hristos, Soarele cu-
43
noscut cu mintea .
n a h u l le folose∫te pe a c e s t e a Óntr-o m a r e libertat e ∫i d e t a ∫ a r e spiritual„.
De a c e e a le folose∫te Ón limitele strict n e c e s a r e vie˛ii p„mÓnte∫ti, «ca nea-
vÓnd nimic, de∫i t o a t e sÓnt Ón s t „ p Ó n i r e a lor» (2 Cor. VI, 10). M o n a h u l se
l e a p „ d „ de lume n u m a i Ón sensul c„ nu se alipe∫te ei ca singurei sau
ultimei realit„˛i. Dezlipirea aceast a de lume se face p e n t r u Hristos, ÓntrucÓt
m o n a h u l ∫tie c„ Ón Hristos are a s i g u r a t „ o v i a ˛ „ n e t r e c „ t o a r e ∫i infinit
mai b o g a t „ decÓt cea pe car e i-o p o a t e da lumea. In sensul a c e s t a dezli-
pirea de lume e dezlipirea Óntru c u n o ∫ t i n ˛ a a d e v „ r u l u i . Cel ce se dezli-
pe∫te de lume p e n t r u Hristos e ca cel ce a aflat m „ r g „ r i t a r u l de mult
pre˛, infinit mai pre˛ios decÓt t o a t „ lumea ∫i decÓt orice avu˛ie. Dar Ón
Hristos lume a nu e p u r ∫i simplu negat„, ci reg„sit„ Ón str„lucire a ei ade-
v „ r a t „ , c a r e Ói vine din El.
43. Prin h a r u l botezului credinciosul a recÓ∫tigat s t r „ l u c i r e a spiri-
tual„ c a r e p u n e Ón lumin„ frumuse˛e a originar„ a demnit„˛ii sale de f„p-
t u r „ a lui Dumnezeu. A c e a s t „ s t r „ l u c i r e nu e d e s p „ r ˛ i t „ de str„lucirea
adus„ de har, ci h a r u l Ónsu∫i r e d „ firii n o a s t r e s t r „ l u c i r e a ei, a∫a cum raza
soarelui luminÓnd fa˛a lucrurilor le a r a t „ frumuse˛ea lor. F i r e a n o a s t r „ a
fost c r e a t „ ca o oglind„ t r a n s p a r e n t „ prin c a r e s„ se v a d „ Dumnezeu,
lumina infinit„ a sensurilor nesfÓr∫it de b o g a t e ∫i de adÓnci. In Óns„∫i ca-
litatea ei de f„ptur„ a lui D u m n e z e u se reflect„ lumina Lui, sau se cu-
prinde capacitatea reflect„rii ei. Botezul i-a r e d a t aceast„ leg„tur„ cu
Dumnezeu prin h a r ∫i deci a r e a c t i v a t c a p a c i t a t e a reflect„rii luminii Lui.
Dac„ ar fi r„mas a∫a cum a fost c r e a t „ , Ón l e g „ t u r „ cu Dumnezeu, nu nu-
mai trupul ar fi fost t r a n s p a r e n t p e n t r u suflet, ci ∫i sufletul p e n t r u Dum-
nezeu, a∫a cum o p e r s o a n „ o m e n e a s c „ alipit„ prin iubire de o alta, e
t r a n s p a r e n t „ p e n t ru aceea. Dar gÓndurile p „ t i m a ∫ e s a u egoiste, p r i n c a r e
DESPRE OSTENELILE VIEfiII C√LUG√RE™TI 45
Tu ˛i-ai pironit sufletul de frica lui Dumnezeu,

ai cunoscut Óntunecimea neorÓnduielii lume∫ti, ai Ón-
˛eles Ómpr„∫tierea cuget„rii pricinuite de zgomote, ai
v„zut alipirea de∫art„ a oamenilor de via˛a mult tulbu-
rat„, ai fost r„nit de s„geata dragostei Ón vremea lini∫tirii,
ai c„lcat pacea gÓndurilor, c„ci ai auzit : «Caut„ pacea ∫i
o urm„re∫te pe ea» (1 Petru III, 11) ; ai dorit odihna ei,
fiindc„ ai auzit : «Întoarce-te, suflete al meu, la odihna
ta» (Ps. CXIV, 7). Pentru aceasta ai Ón˛eles c„ noble˛ea
pe care ai primit-o Ón botez prin har, dar ai lep„dat-o cu
voin˛„ prin patimi Ón lume, trebuie s„ ˛i-o recÓ∫tigi prin
voin˛a cea bun„. De aceea ai p„∫it la lucru, intrÓnd Ón
sfÓnta mÓn„stire ∫i Ómbr„cÓnd cinstitele ve∫minte ale po-
c„in˛ei ∫i f„g„duind din suflet r„mÓnerea Ón ea pÓn„ la
moarte.
Astfel ai f„cut o a doua Ónvoial„ cu Dumnezeu : pri-
ma intrÓnd Ón via˛a de aici, iar a doua gr„bindu-te spre
sfÓr∫itul vie˛ii de aici. Atunci te-ai alipit lui Hristos prin
credin˛„, acum te-ai alipit lui Hristos prin poc„in˛„. Acolo
ai aflat har, aici ˛i-ai luat o datorie 4 4 . Atunci fiind prunc,
n-ai sim˛it vrednicia ce ˛i s-a dat, m„car c„ pe urm„ cres-
cÓnd, ai cunoscut m„rimea darului ∫i c„ por˛i frÓu la gur„.
omul se Ó n t o a r c e spre sine ca ∫i cum ar fi u n i c a realitate , au pus o p Ó c l „
pe a c e a s t „ t r a n s p a r e n ˛ „ a sufletului ∫i p r i n a c e a s t a ∫i a trupulu i p e n t r u
Dumnezeu.
44. Dac„ p e n t r u p r i m i r e a h a r u l ui botezului ∫i deci a str„lucirii ori-
ginare, ca reflectare a lui Dumnezeu, a fost n e c e s a r „ din p a r t e a omului
f „ g „ d u i n ˛ a c r e d i n ˛ e i Ón Hristos, ca deschider e spre El, sau credin˛a c„ p r i n
u m a n i t a t e a lui Hristos iradiaz„ t o a t „ l u m i n a lui Hristos, f„cÓndu-se acce-
sibil„ nou„, la a c t i v a r e a acestui h a r acoperit de p Ó c l a patimilor egoiste,
omul contribui e cu o n o u „ f„g„duin˛„, cu f„g„duin˛a poc„in˛ei, la c a r e
unii se angajeaz„ p e n t r u t o a t „ v i a ˛ a Ón forma f„g„duin˛ei m o n a h a l e . Ast-
fel c „ l u g „ r i a nu e decÓt o p u n e r e s t a t o r n i c „ Ón deplin„ l u c r a r e a h a r u l u i
botezului, o a s u m a r e a datorie i de Ó m p r e u n „ - l u c r a r e deplin „ a omului cu
acel har. Ea deschid e calea nu n u m a i spre o v i e ˛ u i r e cu Hristos Ón lume,
ci ∫i spre v i e ˛ u i r e a a n t i c i p a t „ cu Hristos Ón v i a ˛ a viitoare, printr-o anu-
mit„ d e p „ ∫ i r e a vie˛uirii Ón lume a aceasta.
46 FILOCALIA
Acum petrecÓnd Ón cuget des„vÓr∫it, cuno∫ti puterea da-

toriei ce ˛i-ai luat. Ia seama ca nu cumva, nesocotind ∫i
aceast„ f„g„duin˛„, s„ fii aruncat ca un vas spart cu to-
tul, Ón Óntunericul cel mai din afar„, unde este plÓngerea
∫i scrÓ∫nirea din˛ilor. C„ci Ón afar„ de calea poc„in˛ei, nu
e alt„ c„rare ce duce la mÓntuire 4 5 .
Ascult„ ce-˛i spune David : «Pe Cel preaÓnalt L-ai
pus sc„pare ˛ie» (Ps. XC, 8). ™i dac„ ˛i-ai ales via˛a dup„
Hristos, cea plin„ de asprimi, nu vor veni la tine relele din
via˛a lumeasc„ ; nu se va ˛ine de tine, care ˛i-ai ales s„
te poc„ie∫ti, dragostea de bani, desf„tarea, cinstirea, po-
doaba, neÓnfrÓnarea sim˛urilor ; nu vor st„rui Ónaintea ta
Ón„l˛„rile nelegiuite ale cugetului, robia min˛ii, nestator-
nicia gÓndurilor ∫i orice alt„ r„t„cire ∫i z„p„ceal„ de bun„
voie ; nici dragostea de p„rin˛i, de fra˛i, de prieteni, de
rudenii, nu te va mai ÓntÓmpina pe tine ; nu se va mai
s„l„∫lui Ón tine nici dorul de ÓntÓlniri ∫i de convorbiri f„r„
rost ∫i f„r„ trebuin˛„. De vei iubi dezlipirea l„untric„ de
acest trup ∫i suflet, biciul durerii nu se va mai apropia
de sufletul t„u ∫i s„geata Óntrist„rii nu va mai r„ni inima
ta, nici nu va mai posomori fa˛a ta. C„ci cei ce s-au des-
f„cut de obi∫nuin˛a pl„cerii ∫i-au lep„dat Ómp„timirea
fa˛„ de toate cele spuse, au tocit acele Óntrist„rii. Fiindc„
Hristos se arat„ sufletului care se nevoie∫te ∫i toarn„ Ón
inim„ bucurie negr„it„, iar bucuria duhovniceasc„ nu o
poate r„pi nici una din desf„t„rile sau necazurile lumii 4 6 .
45. A c e a s t a nu Ó n s e a m n „ c„ nu e p o c „ i n ˛ „ ∫i deci m Ó n t u i r e Ón afara
vie˛ii c„lug„re∫ti. Ea face doar mai u ∫ o a r „ o vie˛uire Ón p o c „ i n ˛ „, c u m
a r a t „ a u t o r ul Ón c o n t i n u a r e .
46. Înc„ sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l spusese c„ dulce˛ile t r u p u l u i
produc Óntrist„rile sufletului ∫i Óntrist„rile trupului p r o d u c bucuriile su-
fletului ; sau c„ p l „ c e r e a trupulu i e u r m a t „ de d u r e r e . Teolipt r e c o m a n d „
∫i el ocolirea pl„cerilor trupe∫ti ca leac Ómpotriva Óntrist„rilor inimii. Dar
el precizeaz „ Ó n d a t „ c„ b u c u r i a sufleteasc„ a celui ce ocole∫te p l „ c e r i le
trupe∫ti nu a p a r e Ón baza unei legi n a t u r a l e a contradic˛iei, ci prin faptul
Cuget„ri bune, amintiri mÓntuitoare, Ón˛elegeri dumneze-

ie∫ti ∫i cuvinte de-ale Ón˛elepciunii slujesc celui ce se ne-
voie∫te ∫i-l p„zesc pe el Ón toate c„ile faptelor sale dup„
Dumnezeu. De aceea el calc„ peste toat„ pofta nera˛io-
nal„ ∫i mÓnia gr„bit„, ca peste aspid„ ∫i vasilisc ∫i calc„
peste urgie ca peste un leu ∫i peste pl„cere ca peste un
balaur. (Ps. XC, 13). Iar pricina st„ Ón aceea c„ toat„
n„dejdea sa, desf„cÓnd-o de la oameni ∫i de la lucrurile
amintite ∫i-a legat-o de Dumnezeu ∫i se Ómbog„˛e∫te Ón
cuno∫tin˛a de Dumnezeu ∫i pururea cheam„ cu mintea pe
Dumnezeu Ón ajutorul s„u : «C„ Óntru Mine, zice, a n„-
d„jduit ∫i-l voi izb„vi pe el ; Ól voi acoperi pe el, c„ a cu-
noscut numele Meu ; striga-va c„tre Mine ∫i-l voi auzi
∫i nu numai c„-l voi izb„vi pe el de cei ce-l nec„jesc, ci-l
47
voi ∫i sl„vi pe el» (Ps. XC, 15) .
Vezi luptele celor ce se nevoiesc dup„ Dumnezeu ∫i
cununile lor ? SÓrguie∫te-te deci s„ faci din chemare fap-
t„ 4 8 . ™i precum te-ai Ónsingurat cu trupul, lep„dÓnd pÓn„
∫i gÓndurile lucrurilor, precum ˛i-ai schimbat portul, de-
p„rteaz„ ∫i vorbele ∫i pe cei ce-˛i sÓnt aproape dup„
49
neam . C„ci de nu vei sc„pa de Ómpr„∫tierea Ón cele din
c„ cel ce ocole∫te aceste p l „ c e ri o face a c e a s t a dintr-o alipire la Hristos.
De a c e e a Hristos e Cel ce-i d„ lui bucurie, sau gÓndul c„ p r i n a c e a s t a a
f„cut ceea ce p l a c e lui Hristos, a r „ t Ó n d c„-L iube∫t e pe El mai mult decÓt
pe t o a t e . Hristos, ca P e r s o a n „ i u b i t o a re plin„ de via˛„, Ói d„ prin alipirea
de El o bucuri e c a r e cople∫e∫t e d u r e r e a t r u p e a s c „ .
47. S-ar p u t e a ca aci s„ se fac„ aluzie la r u g „ c i u n e a lui Iisus p r in
c a r e se ˛ine n e Ó n t r e r u p t Ón amintire n u m e l e Lui. Prin a c e a s t a v i n e Ón suflet
nu n u m a i o bucurie, ci ∫i o p u t e r e de a se r e ˛ i n e de la p l „ c e r i le inferioare
∫i de a s t „ p Ó n i pofta ∫i mÓnia, c a r e t u l b u r „ v e d e r e a clar„ a sufletului.
48. V i a ˛ a c „ l u g „ r e a s c „ e s t e a l e a s „ pe baza u n e i chem„ri de la Dum-
nezeu. Cel ce a ascultat de a c e a s t „ c h e m a r e t r e b u i e s„ p r e l u n g e a s c „ Ón
fapte r „ s p u n s u l s„u afirmativ. N u m a i a∫a r „ s p u n s u l la c h e m a r e a lui Dum-
nezeu este deplin.
49. C „ l u g „ r u l t r e b u ie s„ se Ónsingurez e nu n u m a i cu trupul, ci ∫i
cu sufletul fa˛„ de cele din afar„. De a c e e a t r e b u i e s„ goleasc„ sufletul
∫i de Ón˛elesurile lucrurilor, s„ uite ∫i vorbele f„r„ rost.
48 FILOCALIA
afar„, nu te vei ridica Ómpotriva celor ce te pÓndesc din

l„untru. ™i de nu vei birui pe cei ce te r„zboiesc Ón cele
v„zute, nu vei r„pune pe viclenii cei nev„zu˛i 5 0 .
Iar cÓnd vei face s„ Ónceteze Ómpr„∫tierile din afar„
∫i vei p„r„si gÓndurile din l„untru, mintea ˛i se va ridica
la lucrurile ∫i la cuvintele Duhului ; ∫i Ón loc de obi∫nuin˛a
cu rudeniile, vei deprinde chipurile virtu˛ii ; Ón loc de
vorbele de∫arte, n„scute din taifasul cu lumea, sufletul
Ó˛i va fi luminat ∫i Ón˛elep˛it de meditarea ∫i dezv„luirea
cuvintelor dumnezeie∫ti ce se mi∫c„ Ón cugetare 5 1 . Des-
c„tu∫area sim˛urilor se face lan˛ sufletului, iar Ónl„n˛uirea
sim˛urilor aduce eliberarea sufletului 5 2 .
Apusul soarelui aduce noaptea ; retragerea lui Hris-
tos din suflet aduce Óntunericul patimilor ∫i fiarele cele
nev„zute Ól sfÓ∫ie. CÓnd r„sare soarele, fiarele se strÓng
Ón ascunzi∫urile lor ; r„sare Hristos pe cerul cugetului
care se roag„ ∫i toat„ alipirea lumeasc„ se dep„rteaz„ ∫i
dragostea de trup dispare, iar mintea porne∫te la lucrul
ei, adic„ la meditarea celor dumnezeie∫ti, pÓn„ seara (Ps.
CIII, 21), neÓntrerupÓnd lucrarea legii duhovnice∫ti nici
50. F „ c Ó n d pe om s„ se Ó m p r „ ∫ t i e Ón cele din afar„, d u ∫ m a n u l p u n e
s t „ p Ó n i r e pe interiorul lui, de c a r e a uitat. De aceea prin v e g h e r e c„lu-
g „ r u l t r e b u i e s„ fie atent m e r e u la cele ce se p e t r e c Ón l „ u n t r u l s„u, ferin-
du-se de a se p i e r d e Ón tot felul de g Ó n d u r i n e c u v e n i t e , p r o v o c a t e de lu-
crurile ∫i de Ó m p r e j u r „ r i l e din afar„, sau de amintiri ale u n o r lucruri ∫i
Ómprejur„ri necuvenite.
51. Dar ferirea de Ómpr„∫tierile spre cele din afar„ ∫i de gÓnduril e
c o r e s p u n z „ t o a r e din l „ u n t r u nu Ó n s e a m n „ o golire a sufletului de orice
c o n ˛ i n u t ∫i n„zuin˛„ , ci o r i d i c a re a min˛ii, adic„ a p„r˛ii celei mai Ónalte
a sufletului la realit„˛ile ∫i c u v i n t e l e Duhului, adÓncindu-se Ón Ón˛elesuril e
lor nesfÓr∫ite. Meditarea la aceste cuvinte va lumina sufletul ∫i-l va
Ón˛elep˛i.
52. Teolipt r e z u m „ aci cele spuse Ó n a i n t e d e s p r e t r e b u i n ˛ a Ónchiderii
sim˛urilor Ó n d r e p t a t e spre cele din afar„, p e n t r u a d e s c „ t u ∫ a aripile sufle-
tului spre Ó n „ l ˛ a r e a Ón orizontul nesfÓr∫it al celor dumnezeie∫ti.
o clip„ ∫i nes„vÓr∫ind-o numai cu m„sur„, ci pÓn„ la sfÓr-

∫itul vie˛ii acesteia ∫i pÓn„ la ie∫irea sufletului din trup 5 3 .
Aceasta o arat„ ∫i proorocul care zice : «CÓt am iubit le-
gea Ta, Doamne, toat„ ziua m-am Óndeletnicit cu ea»
(Ps. 118, 97). El nume∫te «ziu„» tot r„stimpul vie˛ii de
aici a fiec„ruia.
Opre∫te, a∫adar, vorbirile despre cele din afar„ ∫i
lupt„-te cu gÓndurile din l„untru pÓn„ ce vei afla locul ru-
g„ciunii curate ∫i casa Ón care locuie∫te Hristos, Care te
lumineaz„ ∫i te Óndulce∫te prin cuno∫tin˛a ∫i s„l„∫luirea
L u i 5 4 ; ∫i te preg„te∫te ca s„ socote∫ti necazurile pentru
El bucurie, iar pl„cerile lume∫ti s„ le ocole∫ti ca pe un
absint (ca pe o b„utur„ amar„).
VÓnturile ridic„ valurile m„rii ∫i dac„ nu Ónceteaz„
vÓnturile, nu se domolesc valurile ∫i nu se lini∫te∫te ma-
rea. La fel duhurile r„ut„˛ii r„scolesc Ón sufletul celui ne-
atent amintirea p„rin˛ilor, a fra˛ilor, a rudeniilor, a celor
apropia˛i, a ospe˛elor, a serb„rilor, a teatrelor ∫i a tuturor
celorlalte Ónchipuiri ale pl„cerii ∫i poruncesc vederii, lim-
bii ∫i trupului ÓntÓlnirea cu ele. Prin aceasta ∫i ceasul de
fa˛„ se tope∫te Ón de∫ert ∫i cel care va veni, cÓnd vei pe-
trece singur Ón chilie, se va risipi Ón amintirile celor v„-
zute ∫i gr„ite. ™i a∫a via˛a monahului trece f„r„ folos Ón
ocupa˛ii lume∫ti, care Ó∫i sap„ amintirile lor Ón cugetare,
53. ≈ r e c o m a n d a t „ r u g „ c i u n e a c a r e c h e a m „ ∫i a d u c e pe Hristos, Soa-
rele luminii c u n o s c u t e cu mintea, Cel ce alung „ Ó n t u n e r i c u l patimilor.
Rug„ciunea a c e a s t a t r e b u i e f„cut„ f„r„ nici cea mai mic„ Ó n t r e r u p e r e p Ó n „
la sfÓr∫itul vie˛ii. Este e v i d e n t c„ a c e a s t a e r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ a lui
Iisus, C a r e Se s„l„∫luie∫te Ón sufletul c a r e p r a c t i c „ a c e a s t „ rug„ciune , Ón-
conjurat de lumin„. F „ r „ s„ indice propriu-zis m e t o d a rug„ciunii neÓn-
cetate, Teolipt d„ o explicare a faptului c„ prin a c e a s t „ r u g „ c i u n e Se s„-
l„∫luie∫te Hristos cu lumina Lui Ón suflet. C„ci d a c „ din orice p e r s o a n „
b u n „ iradiaz„ o lumin„, cu atÓt mai b o g a t „ e lumina ce izvor„∫te din
Hristos cel a t o t b u n .
54. Aci Teolipt aminte∫t e Ón mod direct «rug„ciunea c u r a t „ » , c u r a t „
de orice g Ó n d u r i s t r „ i n e de ea ; ba chiar de locul u n d e se face, ca locul
cel mai din l „ u n t r u al nostru. ≈ v o r b a de inima c a r e este Ón acela∫i timp
casa Ón care Se s„l„∫luie∫te Hristos cu lumin a ce iradiaz„ din El.
50 FILOCALIA
precum picioarele omului, urmele Ón z„pada pe care o

calc„.
Dac„ d„m fiarelor mÓncare, cÓnd le vom omorÓ pe
ele ? ™i dac„ petrecem Ón lucruri ∫i gÓnduri de-ale dra-
gostei ∫i obi∫nuin˛ei nera˛ionale, cÓnd vom omorÓ cugetul
trupesc ? CÓnd vom tr„i via˛a cea dup„ Hristos, pe care
am f„g„duit-o ? Urma picioarelor Ón z„pad„ se ∫terge cÓnd
r„sare soarele, sau dispare cÓnd se revars„ apa. Iar amin-
tirile s„pate Ón cuget de aplecarea ∫i de faptele iubirii de
pl„cere sÓnt ∫terse de Hristos, Care r„sare Ón inim„ prin
55
rug„ciune, ∫i de ploaia lacrimilor din umilin˛„ . Deci
monahul care nu lucreaz„ potrivit ra˛iunii, cÓnd va
∫terge Ónchipuirile de mai Ónainte din cugetare ? Fapta
virtu˛ilor se Óntip„re∫te Ón trup, cÓnd vei p„r„si obi∫-
nuin˛a lumeasc„, iar amintirile bune ∫i cuvintele dum-
nezeie∫ti se Óntip„resc Ón suflet cÓnd vei ∫terge prin rug„-
ciuni neÓntrerupte ce se deap„n„ Ón cugetare, cu umilin˛„
fierbinte, amintirile faptelor de mai Ónainte. C„ci lumina
amintirii credin˛ii Ón Dumnezeu ∫i zdrobirea inimii rad
ca un brici amintirile p„c„toase 56 .
55. Se afirm„ iar„∫i a r „ t a r e a lui Hristos Ón inim„ prin r u g „ c i u n e .
Dar Teolipt socote∫te ca a c e a s t „ r u g „ c i u n e t r e b u i e s„ fie Ónso˛it „ de la-
crimile de umilin˛„, sau de s t r „ p u n g e r e . ≈ o r u g „ c i u n e plin„ de sim˛irea
p „ c „ t o ∫ e n i e i proprii ∫i a poc„in˛ii p e n t r u p „ c a t e . De a c e e a se cer e Ón ea
mila lui Hristos : «Doamne Iisuse Hristoase, miluie∫te-m„ pe m i ne p„c„-
tosul». N u m a i sim˛irea p u t e r n i c „ a p „ c „ t o ∫ e n i e i ∫i a poc„in˛e i p e n t r u p„-
c a t e l e s „ v Ó r ∫ i t e ∫i c e r e r e a c o n t i n u „ a milei lui Hristos, c a r e a d u c e Ón
suflet p r e z e n ˛ a Lui, ∫terge din c u g e t a r e chipurile ispititoar e ale fostelor
p„cate.
56. Aci Teolipt v o r b e ∫ t e nu de o singur„ r u g „ c i u n e n e Ó n c e t a t „ , ci
de «rug„ciuni n e Ó n t r e r u p t e » . Dar p o a t e fi v o r b a de aceea∫i r u g „ c i u n e ne-
Ó n c e t a t „ . El c e r e din nou ca r u g „ c i u n e a s„ se fac„ cu sim˛irea fierbinte
a umilin˛ei sau a s t r „ p u n g e r i i inimii. N u m a i Ón acest caz c u v i n t e l e rug„-
ciunii s a u alte c u v i n t e dumnezeie∫ti ∫i amintirile lor ∫i ale Ón˛elesurilor
lor se v o r Óntip„ri prin repeti˛ie, Ón mod lucr„tor, Ón sufletul Ó n m u i a t de
ele ∫i de umilin˛a c a r e le Ónso˛e∫te, d u p „ ce vor fi ∫ters amintirile de
c a r a c t e r ispititor ale faptelor p „ c „ t o a s e de mai Ónainte . C u g e t a r e a nu
p o a t e fi n e u t r „ ∫i static„. In ea se Ó n t i p „ r e sc c u v i n t e l e ∫i amintirile fap-
t e l o r r e p e t a t e , b u n e sau rele, cu for˛a lor c a r e o mi∫c„ Ón direc˛ia cores-
Ia pild„ de la Ón˛elepciunea albinelor. Acelea, ∫tiind

c„ roiul viespilor le d„ tÓrcoale, r„mÓn Ón„untru stupului ∫i
scap„ de v„t„marea atacurilor acelora. Socote∫te ÓntÓlni-
rile de∫arte ca ni∫te viespi ∫i fugi de ele cu toat„ sÓrguin˛a
∫i r„mÓi Ón ad„postul mÓn„stirii ∫i de aci Óncearc„ iar„∫i
s„ p„trunzi Ón cet„˛uia cea mai din l„untru a sufletului,
care este casa lui Hristos, Ón care se vede pace, bucurie
∫i lini∫te. C„ci Hristos, Soarele cunoscut cu mintea, tri-
mite aceste daruri ca pe ni∫te raze ∫i le d„ sufletului ca-
re-L prime∫te pe El cu credin˛„ ∫i cu iubire de bun„tate,
57
ca pe o r„splat„ .
p u n z „ t o a r e lor. Una din aceste d o u „ categorii ∫terge cealalt„ c a t e g o r i e .
Dar de sigur c„, p Ó n „ la p r e d o m i n a r e a deplin„ a u n e i a din cele dou„ cate-
gorii, are loc o m i ∫ c a r e c o n t r a d i c t o r i e, o sfÓ∫iere Ón suflet. CÓnd cuvintel e
dumnezeie∫ti ∫i Ón˛elesurile lor se Óntip„resc Ón mod exclusiv in inima
Ónmuiat„ sau zdrobit „ de umilin˛„ ∫i de iubire a lui Dumnezeu, ∫i prin
aceasta ea s-a deschis total lui Dumnezeu, o lumin„ clar„, opus„ Óntuneri-
cului Ón c a r e orbec„i e plin„ de amintirile ispititoare ale p„catelor, Ó∫i face
loc Ón ea. Lumina, c a r e umpl e atunci inima nu e, dup„ explic„rile lui
Teolipt, o lumin„ a c u n o a ∫ t e r i i teoretice, ci a sim˛irii e v i d e n te ∫i i u b i t o a r e
a prezentei lui Hristos ; orizontul deschis de acea lumin„ e un orizont al
comuniunii cu Hristos, Ón care inima a i n t r at ie∫ind din Óngustimea Ón-
chisorii Ón limitele eului propriu, e un orizont al vie˛ii, al cur„˛iei, al
bucuriei, al p„cii.
57. Acest orizont se deschide p„r˛ii celei mai din l „ u n t r u a sufletului,
in c a r e nu p o a t e p „ t r u n d e c u g e t a r e a p Ó n „ ce nu se ∫terge din ea amin-
tirile ispititoare ale poftelor p „ c „ t o a s e , p r e o c u p a t e de pl„ceri egoiste.
Acestea ˛in sufletul nu n u m a i Ónchis Ón limitele lui, ci ∫i Ón zona cea mai
de suprafa˛„ u n d e se produ c acele pl„ceri. S c „ p a t „ de ele, c u g e t a r e a p„-
t r u n d e prin r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ , deci s t „ r u i t o a r e , sau prin p o m e n i r e a
n e Ó n c e t a t „ a numelu i lui Iisus, f„cut„ cu c „ l d u r a umilin˛ii, Ón p a r t e a cea
mai din l„untru ∫i capabil„ de cea mai m a r e sim˛ire a sufletului sau Ón
inim„, c a r e este casa lui Hristos, deschizÓnd a c e a s t „ cas„ p e n t r u Hristos
prin Óns„∫i i n t r a r e a sa Ón ea. N u m a i deschizÓnd sau actualizÓnd aceste
potente de sim˛ire ale inimii, c u g e t a r e a se Ó n t Ó l n e ∫ t e acolo cu Hristos.
Numai acolo Hristos, Soarele mai p r e s u s de sim˛uri ∫i de Ón˛elegere, Ó∫i
d„ruie∫te sufletului c a r e L-a primit la botez cu credin˛„ razele Lui d„t„-
toare de lumin„, de c „ l d u r „ d u h o v n i c e a s c „ , de pace, de iubire, de bucu-
rie. Din nou Teolipt s p u n e c„ Hristos Se ive∫te Ón acel interior intim al
omului numa i c Ó n d sufletul Îl prime∫te cu credin˛ „ ∫i cu iubire de bun„-
tate, sau de b u n „ t a t e e c h i v a l e n t „ cu frumuse˛ea (cu filocalia).
52 FILOCALIA
Deci, ∫ezÓnd Ón cas„, pomene∫te pe Dumnezeu, ridi-

cÓndu-˛i mintea de la toate ∫i aruncÓnd-o spre Dumnezeu
f„r„ de glas. ™i toat„ sim˛irea inimii vars-o Ónaintea Lui
∫i lipe∫te-te prin dragoste de E l 5 8 . C„ci pomenirea lui
Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu, Care atrage pri-
virea ∫i dorin˛a min˛ii spre El ∫i o Ónv„luie Ón lumina din
59
jurul Lui . ÎntorcÓndu-se mintea spre Dumnezeu, dup„
ce opre∫te toate Ón˛elesurile care dau chip lucrurilor, Îl
prive∫te Ón afar„ de orice chip 6 0 . ™i Ón ne∫tiin˛a care co-
vÓr∫e∫te orice cuno∫tin˛„, din pricina slavei neapropiate,
i se umple vederea de lumin„ 6 1 . F„r„ s„ cunoasc„ pe Cel
58. Teolipt cere atÓt p o m e n i r e a lui Dumnezeu, cÓt ∫i a v i n t a r e a min˛ii
spre Dumnezeu, f„r„ de glas. Cum se pot Ó m p „ c a acestea dou„ ? Numai
a∫a c„ mintea p o a t e gÓndi la Dumnezeu, f„r„ cuvinte. A c e a s t a e a∫a zisa
«rug„ciune p u r gÓndit„» (µÔÌÔÎ¸„ÈÛÙÔÚ Â˝◊fi). Ea cere o deosebit„ concen-
t r a r e a min˛ii la Dumnezeu. O r u g „ c i u n e rostit„ prin c u v i n t e p o a t e deveni
a d e s e a o r u g „ c i u n e formal„, n u m a i cu buzele, o r u g „ c i u n e care se r e p e t „
prin obi∫nuin˛„, mintea omului desp„r˛indu-se de ea ∫i l„sÓndu-se prins„
in alte gÓnduri. O r u g „ c i u n e pur gÓndit„ ˛ine Óns„ m i n t e a Ó n t r e a g „ con-
c e n t r a t „ Ón ea. In a c e a s t „ r u g „ c i u n e , m i n t e a este ∫i r „ m Ó n e strÓns lipit„
de Dumnezeu. P u t e r e a acestei strÓnse alipiri de Dumnezeu Ói vine Óns„
min˛ii din sim˛irea unei mari iubiri a inimii fa˛„ de El. T o a t „ sim˛irea de
c a r e e capabil credinciosul prin inima lui se vars„, sau se Ó n d r e a p t „ spre
Dumnezeu.
59. Dar sim˛irea inimii fa˛„ de Dumnezeu e provocat„ , la rÓndul ei,
de v e d e r e a Lui d u h o v n i c e a s c „ ( Ó n ˛ e l e g „ t o a r e ). Prin v e d e r e a aceasta Însu∫i
Dumnezeu a t r a g e c u g e t a r e a min˛ii ∫i sim˛irea inimii spre El ∫i le umple
de lumina Lui. Astfel s t „ r u i r e a gÓndului la Dumnezeu, sau p o m e n i r e a Lui
n e Ó n c e t a t „ , e pricinuit„ de v e d e r e a Lui, sau v e d e r e a Lui e pricinuit„ de
p o m e n i r e a Lui n e Ó n c e t a t „ .
60. V e d e r e a lui D u m n e z eu este Óns„ mai presu s de orice chip. C„ci
chipul este expresia unui Ón˛eles, car e ∫i el define∫te, p u n e ni∫te h o t a r e .
Dumnezeu este Óns„ mai presus de orice definire, de orice hot„rnicire,
deci de orice chip sau Ón˛eles.
61. Dar a c e a s t „ v e d e r e a lui Dumnezeu e totu∫i o vedere real„,
c„ci Dumnezeu este real. Ea e c u n o ∫ t i n ˛ „ real„. Sufletul nu experiaz „ un
gol, ci o prezen˛„, o p l e n i t u d i n e deosebit„ de sine. A c e a s t a e o cuno∫-
tin˛„ ce d e p „ ∫ e ∫ t e orice cuno∫tin˛„ . Ea se n u m e ∫ t e n e c u n o ∫ t i n ˛ „ Ón sens
de d e p „ ∫ i r e (˜·Ë'˝ÂÒÔ◊fiÌ); sufletul e cople∫it de e x p e r i e n ˛ a prezen˛e i lui
UESPRE OSTENELILE VIEfiII C√LUG√RE™TI 53
v„zut, din pricina neputin˛ei de a-L cuprinde, Ól cu-

noa∫te din pricina adev„rului Celui ce exist„ propriu-zis
∫i e singur mai presus de existen˛„ 6 2 . Hr„nindu-∫i dra-
gostea ∫i Ónt„rindu-∫i sÓrguin˛a cu bog„˛ia bun„t„˛ii ce iz-
vor„∫te de acolo, se Ónvrednice∫te de odihn„ ∫i fericire
nesfÓr∫it„ 6 3 .
Acestea sÓnt semnele pomenirii cu osÓrdie deplin„.
Iar rug„ciunea este convorbirea cuget„rii cu Domnul,
cuvintele rug„ciunii str„b„tÓnd la Dumnezeu Ómpreun„
cu mintea Óntins„ Óntreag„ spre El. C„ci Ón˛elegerea ros-
tind necontenit numele Domnului ∫i mintea urm„rind
Dumnezeu. A c e a s t a d e o s e b e ∫ t e p r e z e n ˛ a lui D u m n e z eu ∫i c u n o a ∫ t e r e a Lui
de orice alt„ p r e z e n ˛ „ ∫i c u n o a ∫ t e r e . ™i totu∫i a c e a s t „ cuno∫tin˛„, mai
presus de orice c u n o ∫ t i n ˛ „ c a r e define∫te, se d a t o r e ∫ t e slavei Lui inacce-
sibile. Acest a e un al doilea p a r a d o x . Iar un al treilea e c„ slava aceasta,
de∫i nu se p o a t e defini Ón ea Óns„∫i, u m p l e de str„lucire privirea celui
ce c a u t „ la ea. O analogie a v e m Ón faptul c„ slava unei p e r s o a n e u m a n e
sau b u n „ t a t e a ce iradiaz„ din ea ne e a p r o a p e ∫i totu∫i nu o p u t e m defini,
de∫i ea ne p „ t r u n d e .
62. Se o p e r e a z „ cu no˛iuni de ale lui Dionisie A r e o p a g i t u l. Dar ele
primesc aci o a p l i c a r e practic„, d e v i n tr„ite. Dumnezeu e mai presus de
existen˛„, deci t r a n s c e n d e n t modulu i n o s t r u de a fi, c a r e e simplu exis-
tent, sau p r e c a r existent, ∫i c u n o a ∫ t e r i i n o a s t r e care e capabil„ s„ cu-
prind„ n u m a i acest fel de existen˛„, c a r e are ∫i ea c e va precar, fragil,
nesigur Ón ea. S u p r a e x i s t e n ˛ a lui D u m n e z eu e totu∫i experiat„ , dar ca o
r e a l i t a t e ferm ∫i infinit existent„, ca o r e a l i t a t e car e ne cople∫e∫t e ∫i a
c„rei e x p e r i e n ˛ „ este indefinibil„. D u m n e z e u se i m p u n e prin e x p e r i e n ˛ „
ca supremul adev„r, ca a d e v „ r u l prin excelen˛„, ca a d e v „ r u l pur ∫i sim-
plu, ca singurul a d e v „ r Ón s e n s u l p r o p r i u al cuvÓntului . ™i sim˛im c„ tot
El ne d„ ∫i p u t e r e a s„-L sesiz„m ca a t a r e , d e o a r e c e noi nu a v e m Ón exis-
t e n ˛ a n o a s t r „ p r e c a r „ o r g a n u l c a p a b i l s„ sesizeze existen˛ a mai presus
de e x i s t e n ˛a n o a s t r „ .
63. Sufletul ajuns prin d ar la a c e a s t „ e x p e r i e n ˛ „ a lui Dumnezeu,
are totul. Nimic nu-l a t r a g e mai sus. El se afl„ Óntr-o s a t u r a r e deplin„
a setei sale de c u n o a ∫ t e r e , Óntr-o o d i h n „ a t u t u r o r tensiunilor sale, Óntr-o
fericire nesfÓr∫it„. El nu se plictise∫te cu c e e a ce experiaz„, p e n t r u c„
realitatea a c e e a nu a r e h o t a r , nu p o a t e fi definit„. De a c e e a nu c a u t „
s„ t r e a c „ mai sus, c„ci nu e g r a n i ˛ „ p e s t e c a r e s„ p o a t „ t r e c e mai sus,
nici s„ c o b o a r e p e n t r u a r e p e t a a v e n t u r a u r c u ∫ u l u i la mai multul pe c a r e
1-a p„r„sit, Ón sens origenist sau antroposofic.
54 FILOCALIA
atent„ ∫i cu limpezime chemarea numelui dumnezeiesc,

lumina cuno∫tin˛ei lui Dumnezeu umbre∫te tot sufletul
64
ca un nor luminos . Pomenirii lui Dumnezeu cu osÓr-
die Ói urmeaz„ dragostea ∫i bucuria. «Adusu-mi-am amin-
te de Dumnezeu, zice, ∫i m-am veselit» (Ps. LXXVI, 4).
Iar rug„ciunea curat„ e urmat„ de cuno∫tin˛„ ∫i umi-
lin˛„, «În ziua Ón care Te voi chema pe Tine, zice, iat„
am cunoscut c„ Dumnezeul meu e∫ti Tu» (Ps. LV, 9).
«Jertfa lui Dumnezeu, duh umilit» (Ps. L, 19). C„ci
mintea ∫i cugetul ce se Ónf„˛i∫eaz„ lui Dumnezeu prin-
tr-o sim˛ire puternic„ ∫i printr-o rug„ciune fierbinte sÓnt
65
urmate ∫i de umilin˛a sufletului . Iar dac„ mintea, cu-
vÓntul ∫i duhul alearg„ ∫i cad Ónaintea lui Dumnezeu, cea
dintÓi prin luare aminte, cel de-al doilea prin chemare,
iar cel de-al treilea prin umilin˛„ ∫i dragoste, Óntreg omul
66
din l„untru liturghise∫te Domnului . «S„ iube∫ti, zice,
pe Domnul din toat„ inima ta» (Deut. VI, 5).
64. Cuvintele rug„ciunii ating pe Dumnezeu, p e n t r u c„ mintea Óns„∫i
Il atinge. Nu mai e nici un i n t e r v a l Óntre m i n t e a c a r e v o r b e ∫ t e cu Dum-
nezeu Ón r u g „ c i u n e ∫i El Ónsu∫i. Dar dispari˛ia intervalulu i nu se dato-
re∫te u n u i act de dep„∫ir e fizic„ a Lui, ci unei alipiri depline a cuget„rii,
a Ón˛elegerii ∫i a iubirii, de Dumnezeu. Dumnezeu umple cu p r e z e n ˛ a Sa
Ó n ˛ e l e g e r e a ∫i sim˛irea min˛ii. Î n ˛ e l e g e r e a e t o t o d a t „ e x p e r i e n ˛ „ a pre-
zen˛ei Celui Ón˛eles. ™i ea e n e Ó n t r e r u p t „ . Ea e o lumin„ a cuno∫tin˛ei
c a r e Ónv„lui e sufletul ca un n o r luminos, care-l p „ t r u n d e Ón Ó n t r e g i m e ∫i-l
face Óntreg luminos. Dar sufletul are con∫tiin˛a c l a r „ c„ a c e a s t „ lumin„
nu se n a ∫ t e din el, ci izvor„∫te din Dumnezeu cel personal , infinit ∫i trans-
c e d e n t (Ie∫ire XL, 32).
65. De Dumnezeu nu se p o a t e apropi a cineva cu o specula˛i e teo-
retic„, ci cu o inim„ s t r „ p u n s „ de con∫tiin˛a micimii ∫i p „ c „ t o ∫ e n i e i pro-
prii. In s t a r e a a c e a s t a se experiaz„ p r e z e n ˛ a lui Dumnezeu, p „ t r u n z Ó n d
prin g„urile unei astfel de inimi s t r „ p u n s „ prin t o a t e locurile. Intr-o astfel
de inim„ Dumnezeu p „ t r u n d e cu razel e iubirii Sale blÓnde, t „ m „ d u i t o a r e
∫i c u r „ ˛ i t o a r e .
66. A v e m aci o defini˛ie a Liturghiei l „ u n t r i c e d e m n „ de re˛inut.
Ea e o p r e d a r e a omului Óntreg lui Dumnezeu, prin a t e n ˛ ie Óncordat„, prin
c h e m a r e a p r i n s „ de dor (epiclez„) ∫i prin s t r „ p u n g e r e a ∫i u m i l i n ˛ a Óntregii
fiin˛e.
Dar vreau s„ ∫tii ∫i aceasta : nu cumva socotind c„

te rogi, s„ umbli departe de rug„ciune, s„ te ostene∫ti
f„r„ cÓ∫tig ∫i s„ alergi Ón de∫ert. Aceasta se ÓntÓmpl„ la cÓn-
tarea cu gura, cÓnd mintea e purtat„ Ón alt„ parte ∫i e
Ómp„r˛it„ Óntre patimi ∫i lucruri, ÓncÓt se Óntineaz„ ∫i Ón-
˛elesul cÓnt„rii. Dar aceasta se ÓntÓmpl„ ∫i cuget„rii. C„ci
adeseori str„b„tÓnd aceasta cuvintele rug„ciunii, mintea
nu o Ónso˛e∫te ∫i nu se a˛inte∫te spre Dumnezeu, cu Care
se face convorbirea rug„ciunii, ci e ab„tut„ pe furi∫ de
anumite gÓnduri. Atunci cugetarea spune din obi∫nuin˛„
cuvintele, iar mintea lunec„ de la cuno∫tin˛a lui Dum-
nezeu. Ca urmare ∫i sufletul se arat„ f„r„ Ón˛elegere ∫i
f„r„ a∫ezare, ÓntrucÓt mintea s-a Ómpr„∫tiat Ón niscai n„-
luciri, sau spre cele ce e furat„, sau voie∫te. Iar nefiind
de fa˛„ cuno∫tin˛a Ón rug„ciune ∫i cel ce se roag„ neÓnf„-
˛i∫Óndu-se Celui C„ruia I se roag„, cum se va Óndulci sufle-
tul ? ™i cum se va veseli inima, care se face c„ se roag„,
67
dar nu face rug„ciunea adev„rat„ ? . «Veseli-se-va, zice,
inima celor ce caut„ pe Domnul». Dar pe Domnul Ól caut„
cel ce se apropie de Dumnezeu cu tot cugetul ∫i cu inima
67. S-ar p „ r e a c„ aci a v e m un ecou al m e t o d e i celor trei moduri
ale rug„ciunii, c a r e circula Ón acel timp ∫i era atribuit„ de unii sfÓntului
Simeon Nou l Teolog, f„r„ s„ fie de fapt a lui. Ea a fost p u b l i c a t „ Ón limba
g r e a c „ v e c h e de J. H a u s h e r r S. I., La methode de l'oraison hesychaste,
O r i e n t a l i a Christiana, voi. IX, 2, nr. 36, 1927, pp. 102—209, iar Ón neo-
g r e a c „ Ón Filocalia ∫i Ón P. G. 120, 701—710; vezi e l e m e n t e noi d e s p re
ea la Pr. D. S t „ n i l o a e , Via˛a ∫i Ónv„˛„tura sfÓntului Grigorie Palama,
Sibiu, 1938, p. 45 ∫.u. Dar la Teolipt distinc˛ia Ó n t r e cele trei moduri e
mult mai c l a r expus„. Dup„ el exist„ o r u g „ c i u n e f„cut„ n u m a i cu buzele,
n e Ó n s o ˛ i t „ de c u g e t a r e , apoi o r u g „ c i u n e care e Ónso˛it„ de c u g e t a r e , dar
c u g e t a r e a r „ m Ó n e la Ón˛elesul logic al c u v i n t e l or ; ∫i, Ón sfÓr∫it, o r u g „ c i u n e
Ón car e minte a Óns„∫i se scufund„ Ón e x p e r i e n ˛ a p r e z e n ˛ e i lui D u m n e z e u .
Teolipt face o deosebire Ó n t r e c u g e t a r e a c a r e r „ m Ó n e la c o n ˛ i n u t u l cuvin-
telor Ón el Ónsu∫i ∫i Ó n t r e e x p e r i e n ˛ a lui Dumnezeu Ónsu∫i ca P e r s o a n „ pre-
zent„, de c „ t r e mintea i n t r a t „ Óntr-o s t a r e de sensibilitate, de umilin˛„, de
s t r „ p u n g e r e , de con∫tiin˛ „ a p „ c „ t o ∫ e n i e i ∫i de p o c „ i n ˛ „ n e Ó n c e t a t „ . Ea e
ÓntÓlnire Ó n t r e p e r s o a n a u m a n „ , c a r e are totul de la Dumnezeu, ∫i Per-
soana lui Dumnezeu care d„ totul. C Ó t „ v r e m e m i n t e a se mi∫c„ n u m a i Ó n t r e
56 FILOCALIA
fierbinte ∫i Ónl„tur„ tot gÓndul lumii, pentru cuno∫tin˛a

∫i dragostea lui Dumnezeu, care r„sare din rug„ciunea
68
neÓncetat„ ∫i curat„ .
Pentru a l„muri mai bine vederea min˛ii prin pome-
nirea lui Dumnezeu ∫i pre˛ul ce-l are rug„ciunea curat„
Ón cuget, m„ voi folosi de ochiul ∫i limba trupului ca
icoane. C„ci ceea ce este pentru ochi pupila ∫i pentru
limb„ rostirea cuvÓntului, aceea este pentru minte pome-
69
nirea lui Dumnezeu ∫i pentru cugetare rug„ciunea . Pre-
ideile d e s p r e Dumnezeu, se c o m p o r t „ ca u n a care-L m a n i p u l e a z„ ca pe
un obiect, plin„ de Ó n c r e d e r e Ón p u t e r i l e ei de c u n o a ∫ t e r e , da r Ón fond
r „ m Ó n Ó n d d e p a r t e de r e a l i t a t e a d u m n e z e i a s c „ . N u m a i r u g „ c i u n e a f„cut„ cu
m i n t e a Ó n d u l c e ∫ t e cu a d e v „ r a t sufletul ∫i inima, umplÓndu-le de p u t e r e a
∫i de b u n „ t a t e a Lui, c u m s p u n e Teolipt.
68. Rug„ciunea c u r a t „ e cea de al treilea fel, p e n t r u c„ s-a cur„˛it
chiar ∫i de Ón˛elesurile logice ale cuvintelor, Ó n t r u c Ó t cel ce se r o a g „ s-a
ÓntÓlnit fa˛„ Ón fa˛„ cu D u m n e z e u ca de la p e r s o a n „ la p e r s o a n „ , f„r„ in-
t e r v a l u l nici unor g Ó n d u r i Ó n t r e ele. M a i bin e zis Ón a c e a s t „ r u g „ c i u n e
c u g e t a r e a sau Ó n ˛ e l e g e r e a e ridicat„ la D u m n e z e u ca la unicul ∫i singurul
c o n ˛ i n u t viu, personal, indefinit ∫i infinit al ei. Ea a ie∫it din s t a r e a de
s e p a r a ˛ i e de D u m n e z e u ; de a c e e a nu mai e n u m a i o m i n t e c a r e c u g e t „
la Dumnezeu, ci o p e r s o a n „ plin„ de d r a g o s t e fa˛„ de alt„ p e r s o a n „ car e
este Dumnezeu, d r a g o s t e c a r e se p r o d u c e ∫i se manifest„ din plin n u m a i
Ón ÓntÓlnire a unei p e r s o a n e cu o alta, Ón cazul de fa˛„ a ÓntÓlnirii p e r s o a n e i
u m a n e cu Dumnezeu ca P e r s o a n „ .
69. P r e c u m ochiul v e d e prin pupil„ ∫i p r e c u m limba se exprim„ p r i n
cuvÓnt, a∫a m i n t e a v e d e pe Dumnezeu prin p o m e n i r e a Lui ∫i c u g e t a r e a
o a r t i c u l e a z„ prin r u g „ c i u n e . V e d e m din nou cum Teolipt face o deosebire
Ó n t r e m i n t e a c a re i n t u i e ∫ t e p r e z e n ˛ a lui D u m n e z eu ca Óntreg, ca P e r s o a n „
∫i Ó n t r e c u g e t a r e a Ón c a r e m i n t ea se ramific„ Ón acte Ó n d r e p t a t e spre Ón-
˛elesuri par˛iale, definite separat, de sine s t „ t „ t o a r e , deplin exprimabile.
In minte se d e a p „ n „ a m i n t i r e a lui D u m n e z e u ca P e r s o a n „ , e a d u s „ sau
˛inut„ p r e z e n ˛ a Lui ca Persoan„, pe cÓnd Ón c u g e t a r e se Ón∫ir„ Ón˛elesuril e
c u v i n t e l o r rug„ciunii car e se refer„ la diferite Ónsu∫iri ∫i binefaceri ale
lui D u m n e z e u. Dar p o m e n i r e a aceluia∫i Dumnezeu cu m i n t e a Ón s t a r e a de
r u g „ c i u n e ∫i m e d i t a r e a la diferitele Ó n ˛ e l e s u r i ale Lui c u p r i n se Ón cuvin-
tele rug„ciunii t r e b u i e s„ m e a r g „ Ó m p r e u n „ . CÓnd c u g e t a r e a se d e s p a r t e
de minte ∫i m i n t e a de c „ l d u r a inimii, r u g „ c i u n e a nu mai e o e x p e r i e n ˛ „
e m o ˛ i o n a l„ a prezen˛ei lui D u m n e z e u ca P e r s o a n „ i u b i t o a re ∫i v r e d n i c „
de nesfÓr∫it„ iubire.
cum ochiul, prinzÓnd lucrul v„zut cu sim˛irea v„zului, nu

d„ nici un glas, dar prin experien˛a vederii prime∫te cu-
no∫tin˛a lucrului v„zut, a∫a ∫i mintea, apropiindu-se prin
pomenire cu dragoste de Dumnezeu ∫i alipindu-se de El
cu sim˛ire fierbinte ∫i Óntru t„cerea celei mai simple Ón-
˛elegeri, e Ónv„luit„ de lumina dumnezeiasc„, primind ar-
70
vuna str„lucirii viitoare . ™i precum limba, rostind cu-
vinte, descoper„ voia nev„zut„ a min˛ii, celui ce ascult„,
a∫a ∫i cugetarea, vestind scurtele silabe ale cuvintelor ru-
g„ciunii, des ∫i fierbinte, descoper„ cererea sufletului, lui
Dumnezeu, Care ∫tie toate, prin st„ruirea Ón rug„ciune
∫i prin frÓngerea statornic„ a inimii. Iar frÓngerea inimii
deschide inima Iubitorului de oameni ∫i face inima rug„-
torului s„ primeasc„ mÓntuire bogat„ 7 1 . C„ci «inima Ón-
frÓnt„ ∫i smerit„ Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. L, 19).
™i te va c„l„uzi la rug„ciune curat„.
A∫a se ÓntÓmpl„ ∫i cu Ómp„ratul de pe p„mÓnt. CÓnd
te apropii de el ∫i te Ónf„˛i∫ezi cu trupul, dac„ te rogi cu
gura ∫i cau˛i cu ochiul la el, Ó˛i atragi bun„voin˛a Ómp„r„-
teasc„. F„ ∫i tu aceasta, fie Ón ob∫tea bisericii, fie Ón sin-
gur„tatea chiliei. AdunÓndu-te cu fra˛ii Ón Domnul, pre-
70. M i n t e a nu e un o r g a n de c u n o a ∫ t e r e t e o r e t i c „ a lui Dumnezeu,
ci de e x p e r i e n ˛ „ emo˛ional„, dar ∫i de Ó n ˛ e l e g e r e n e d i v i z a t „ a lui Dum-
nezeu, nedivizat „ Ón no˛iuni ∫i mai p r e s u s de c u v Ó n t . A c e a s t „ e x p e r i e n ˛ „
nemijlocit„ a p r e z e n ˛ e i lui D u m n e z e u e c h i v a l e a z „ cu e x p e r i e n ˛ a luminii
Lui, ca a r v u n „ a luminii viitoare , c a r e va fi manifestarea deplinei Lui
p r e z e n ˛ e i u b i t o a r e.
71. O alt„ deosebire Ó n t r e v e d e r e a lui D u m n e z eu de c „ t r e minte, ∫i
r u g „ c i u n e a c „ t r e El f„cut„ de c u g e t a r e, f„r„ g Ó n d u ri str„ine, este c„ prin
prima se u m p le m i n t e a Óns„∫i de lumina lui Dumnezeu, pe cÓnd prin a
doua se tÓlcuiesc Ón cuvinte, nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, t r e b u i n ˛ e l e
sufletului, sau s t a r e a lui de frÓngere e m o ˛ i o n a l „ a inimii Ón fa˛a lui Dum-
nezeu. Prin aceasta Ó n t r e v e d e r e a min˛ii ∫i r u g „ c i u n e a cuget„ri i a p a r e o
n o u „ l e g „ t u r „ : c o m u n i c Ó n d lui D u m n e z eu s t a r e a lui de zdrobire, de umi-
lin˛„, sufletul face pe Dumnezeu s„ se deschid„ ∫i mai mult rug„torului,
∫i prin a c e a s t a el prime∫te m Ó n t u i r e ∫i mai b o g a t „ ; sau v e d e ∫i mai
mult pe Dumnezeu, fapt c a r e p r o d u c e Ón m i n t e a lui o ∫i mai m a r e emo˛ie
iubitoare.
58 FILOCALIA
cum I te Ónf„˛i∫ezi cu trupul ∫i-I aduci cÓntare cu gura,

a∫a ˛ine-˛i ∫i mintea atent„ la cuvinte ∫i la Dumnezeu.
Prin aceasta mintea va ∫ti cu cine vorbe∫te ∫i se ÓntÓl-
n e ∫ t e 7 2 . C„ci dac„ cugetarea se Óndeletnice∫te Ón chip Ón-
cordat cu rug„ciunea, inima se Ónvrednice∫te de o bucu-
rie ce nu poate fi r„pit„ ∫i de o pace de negr„it. Iar dac„
∫ezi Ón chilie singur, lipe∫te-te de rug„ciunea cea din cu-
getare, cu mintea treaz„ ∫i cu duh zdrobit. ™i vederea te
va umbri pe tine prin trezvie ∫i cuno∫tin˛„ ∫i se va s„l„∫-
lui Ón tine prin rug„ciune ; iar Ón˛elepciunea se va odihni
Ón tine prin umilin˛„, izgonind pl„cerea nera˛ional„, ∫i va
aduce Ón tine dragostea dumnezeiasc„ 7 3 .
Crede mie celui ce-˛i spun adev„rul ! Dac„ Ón toat„
lucrarea ta va fi nelipsit„ rug„ciunea, aceast„ maic„ a
bun„t„˛ilor, nu vei a˛ipi pÓn„ nu vei primi pe Mire, Care
te va duce Ón„untru ∫i te va umplea de slav„ ∫i de veselie
negr„it„. C„ci ea Ónl„tur„ toate piedicile, neteze∫te c„rarea
virtu˛ii ∫i o face u∫oar„ celui ce o caut„. Ia aminte la
modul rug„ciunii cu cugetul : convorbirea cu Dumnezeu
dep„rteaz„ gÓndurile p„tima∫e ; c„utarea min˛ii la Dum-
nezeu alung„ Ón˛elesurile lumii ; umilin˛a sufletului izgo-
ne∫te dragostea de trup. Rug„ciunea, rostind neÓncetat
72. M i n t e a va ∫ti nu de a t i n g e r e a de o r e a l i t a t e impersonal„, ci se
va ÓntÓlni cu Dumneze u P e r s o a n „ , cu Cineva, cu s u p r e m u l Cineva.
73. Prin c u g e t a r e cel ce se r o a g „ s p u n e c e v a lui Dumnezeu, prin
mintea t r e a z „ st„ Ó n c o r d a t Ón fa˛a lui Dumnezeu ca Persoan„ , prin duhul
zdrobit ∫i umilit t r „ i e ∫ t e cu a d Ó n c „ emo˛ie a c e a s t „ ÓntÓlnire cu Dumnezeu,
c a r e umpl e inima de b u c u r i e ∫i p a c e . Prin trezvia min˛ii cel ce se r o a g „
sesizeaz„ p r e z e n ˛ a lui Dumneze u ca o v e d e r e care-L Ó n v „ l u i e Ón lumin„,
p r i n c u g e t a r e a lui se va s„l„∫lui Ón el, Ón cursul rug„ciunii, cuno∫tin˛a,
c a r e Ói d„ o o a r e c a r e expresie deslu∫it„ a vederi i lui Dumnezeu, sau a
tr„irii g e n e r a l e a p r e z e n ˛ e i Lui. In acela∫i timp prin r u g „ c i u n e se va
odihni Ón el Ó n ˛ e l e p c i u n e a , c a r e nu e nici ea o s t a r e r a ˛ i o n a l „ rece, ci o
d u l ce sim˛ire de echilibru, de cuviin˛„, p r o d u s „ de umilin˛„, din c a r e nu
lipse∫te totu∫i ra˛iunea, o sim˛ire delicat„ c a r e a l u n g „ grosol„nia volup-
t„˛ilor n e r a ˛ i o n a l e ∫i o a r b e Ón egoismul lor ∫i a d u c e Ón suflet d r a g o s t e a
dumnezeiasc„.
dumnezeiescul nume, se v„de∫te ca o congl„suire ∫i unire

a min˛ii cu ra˛iunea ∫i cu sufletul. «C„ci unde sÓnt doi sau
trei aduna˛i Ón numele Meu, acolo sÓnt ∫i Eu Ón mijlocul
lor» (Matei XVIII, 20). Astfel, deci, rug„ciunea, adunÓnd
din Ónvr„jbirea prin patimi ∫i legÓnd Óntre ele ∫i cu sine
cele trei p„r˛i ale sufletului, une∫te sufletul cu Dumnezeu,
Cel Ón trei Ipostasuri. ÎntÓi ∫terge din suflet ru∫inea p„ca-
tului prin chipurile virtu˛ii, apoi, zugr„vind iar„∫i fru-
muse˛ea tr„s„turilor dumnezeie∫ti prin sfÓnta cuno∫tin˛„
dobÓndit„ Ón vremea ei, Ónf„˛i∫eaz„ sufletul lui Dumnezeu.
Iar sufletul Óndat„ cunoa∫te pe F„c„torul s„u. C„ci «Ón
ziua Ón care Te voi chema, iat„ am cunoscut c„ Dum-
nezeul meu e∫ti Tu» (Ps. LV, 10). Dar e ∫i cunoscut de
Dumnezeu. C„ci zice : «A cunoscut Domnul pe cei ce sÓnt
ai Lui» (2 Tim. II, 19). Cunoa∫te pe Dumnezeu pentru
cur„˛ia chipului, c„ci tot chipul tinde spre model ∫i e legat
de el ; ∫i e cunoscut pentru asem„narea prin virtu˛i, c„ci
prin aceasta are ∫i cuno∫tin˛a lui Dumnezeu ∫i e cunoscut
74
de Dumnezeu .
74. R u g „ c i u n e a unific„ cele trei p u t e r i ale sufletului sfÓ∫iate prin
patimi. Ea nu e numai a min˛ii, sau n u m a i a ra˛iunii c a r e define∫te Ón Ón-
˛elesuri intui˛ia t o t a l „ a prezen˛e i lui Dumnezeu p r o p r i e min˛ii, sau numa i
a inimii c a r e t r „ i e ∫ t e cu sim˛irea a c e a s t „ p r e z e n ˛ „. AvÓnd un c a r a c t e r
complex, r u g „ c i u n e a e singurul mijloc de unificare a sufletului. ™i numa i
astfel unificat ∫i devenit capabil s„ t r „ i a s c „ r e a l i t a t e a de bog„˛ie complex„
a lui Dumnezeu, sufletul p o a t e sesiza p r e z e n ˛ a lui D u m n e z e u ∫i se p o a t e
uni cu El. Sau invers : r u g „ c i u n e a are p u t e r e a s„ unifice sufletul, pentru
c„ se u n e ∫ t e cu Dumnezeu c e l atotcomplex, dar u n u l Ón a c e a s t „ bog„˛i e
complex„, cu Dumnezeu, Care e o u n i t a t e Ó n t r e i t „ : Mintea, Logosul ∫i
Duhul vie˛ii, sau Tat„l, Fiul (CuvÓntul) Ón C a r e T a t „ l sau Minte a Se reve-
leaz„, ∫i Duhul SfÓnt, Ón C a r e T a t „ l ∫i Fiul Se u n e s c Ón iubire. Sufletul se
u n e ∫ t e cu Dumnezeu prin rug„ciune , f„r„ s„ p „ r „ s e a s c „ c o m p l e x i t a t e a lui,
ÓntrucÓt Ón el se inprim„ c o m p l e x i t a t e a u n i t a r „ a lui Dumnezeu. Iar a c e a s t „
imprimare se face prin rug„ciune , c Ó n d sufletul se apropie la m a x i m u m de
Dumnezeu ∫i se deschide Lui. Rug„ciune a este astfel o c o m u n i c a r e vie
Ó n t r e suflet ∫i Dumnezeu ∫i viceversa. Prin ea vin Ón suflet ∫i se imprim„
∫i virtu˛ile care Ó∫i au originea Ón b u n „ t a t e a i r a d i a n t „ a lui Dumnezeu. ™i
tot prin ea v i n e Ón suflet c u n o ∫ t i n ˛ a de Dumnezeu, e x p e r i a t Ón diferite
60 FILOCALIA
Cel ce se roag„ s„ primeasc„ bun„voin˛a Ómp„r„-

teasc„ folose∫te trei c„i : sau se roag„ cu graiul, sau se
Ónf„˛i∫eaz„ t„cÓnd, sau se arunc„ la picioarele celui ce
poate s„-l ajute. Rug„ciunea curat„, unind mintea, cu-
vÓntul ∫i duhul cu sine, prin cuvÓnt cheam„ numele lui
Dumnezeu, prin minte se a˛inte∫te f„r„ Ómpr„∫tiere spre
Dumnezeu cel chemat, iar prin duh Ói arat„ umilin˛a ∫i
dragostea, ∫i a∫a cÓ∫tig„ mila Treimii f„r„ Ónceput, a Ta-
t„lui, a Fiului ∫i a SfÓntului Duh, Dumnezeu cel unul 7 5 .
Precum felurimea mÓnc„rurilor treze∫te pofta dup„ Óm-
p„rt„∫irea de ele, a∫a feluritele virtu˛i trezesc sÓrguin˛a
min˛ii. De aceea, p„∫ind pe calea cuget„rii, alege cuvin-
tele rug„ciunii ∫i le spune Domnului, strigÓnd pururea ∫i
nesl„bind, cerÓnd st„ruitor ∫i neru∫inÓndu-te, ca v„duva
care a cÓ∫tigat mila judec„torului neÓnduplecat. F„cÓnd
g r a d e de intensitate. C„ci prin r u g „ c i u n e v e d e ∫i simte sufletul pe Dum-
nezeu Ón bog„˛ia Lui spiritual„ ∫i vie. Iar cuno∫tin˛ a e din a m Ó n d o u „ p„r-
˛ile. C„ci prin r u g „ c i u n e se Ónf„ptuie∫te o mi∫care atÓt din p a r t e a sufle-
tului spre Dumnezeu, cÓt ∫i din p a r t e a lui Dumnezeu spre suflet, dat fiind
c„ nici sufletul nici Dumnezeu nu sÓnt obiect, ci fiecare se mi∫c„ Ón liber-
t a t e ∫i cu m a r e i n t e r e s spre cel„lalt. Sufletul c u n o a ∫ t e pe Dumnezeu prin
rug„ciune, ÓntrucÓt prin ea se activeaz„ rela˛ia lui, ca fiind chip al lui
Dumnezeu, cu modelul s„u. Dar ∫i Dumnezeu c u n o a ∫ t e sufletul, Ó n t r u c Ót
a c e s t a s-a deschis prin virtu˛i ∫i Ón mod culminan t prin r u g „ c i u n e lui
Dumnezeu, Ó n t r u c Ó t Dumnezeu Ónsu∫i S-a imprimat, iradiind Ón suflet, prin
virtu˛i ∫i prin r u g „ c i u n e. Propriu-zis virtu˛ile ca deschideri statornicite,
dar m e r e u Ón ac˛iune, prin fapte ∫i prin rug„ciune, a n i m a t e de pome-
nirea lui Dumnezeu, sÓnt atÓt c h i p u r i de c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu de
c „ t r e suflet, cÓ t ∫i de c u n o a ∫ t e r e a sufletului de c „ t r e Dumnezeu, fiind
m e r e u ∫i tot mai mult deschis lui Dumnezeu.
75. Aci Teolipt a r a t „ c„ prin r a ˛ i u n e Ó n ˛ e l e g e t o t o d a t „ cuvÓntul.
C„ci Ón cuvint e se exprim „ Ón˛elesurile desprinse de r a ˛ i u n e din indefi-
nitul lui Dumnezeu, sesizat de minte prin a˛intirea ei Ón Ó n t r e g i me s p r e
Dumnezeu cel infinit, Óntr-o t r „ i r e c o m p l e x „ dar u n i t a r „ , sesizat ca Treime
p e r s o n a l „ de c „ t r e om ca p e r s o a n „ . Iar duhu l tr„ie∫te a c e a s t „ sesizare a
prezen˛ei p e r s o n a l e a lui Dumnezeu ca sim˛ire. Ra˛iunea, sau c u v Ó n t u l ,
cÓnd e deplin, d„ prin u r m a r e e x p r e s i e ∫i sim˛irii t r „ i t e de suflet Ón fa˛a
lui Dumnezeu, sau poc„in˛ii, dragostei, umilin˛ii. Dar umilin˛a, poc„in˛a ,
d r a g o s t e a sÓnt Ó n t Ó m p i n a t e de Dumnezeu cu mila ∫i iubirea Lui. Sufletul Ól
experiaz„ pe Dumnezeu Ón r u g „ c i u n e ∫i Ón acest act de Ó n t Ó m p i n a r e al Lui.
a∫a, umbli Ón duh, nu iei aminte la poftele trupe∫ti, nu

Óntrerupi rug„ciunea neÓncetat„ prin gÓnduri lume∫ti ∫i
e∫ti biseric„ a lui Dumnezeu, l„udÓnd pe Dumnezeu Ón
chip neÓmpr„∫tiat. RugÓndu-te astfel cu cugetarea, te Ón-
vrednice∫ti s„ treci ∫i la amintirea lui Dumnezeu ∫i s„
p„trunzi Ón cele ascunse ale min˛ii ∫i s„ prive∫ti prin ve-
deri tainice pe Cel nev„zut ∫i, prin rev„rs„ri de cuno∫tin˛„
∫i de dragoste, s„ liturghise∫ti numai lui Dumnezeu 7 6 .
Iar cÓnd te vezi sl„bind Ón rug„ciune, folose∫te o
carte ∫i, luÓnd aminte la citire, prime∫te cuno∫tin˛a. Nu
76. R a ˛ i u n e a sau c u g e t a r e a , c a r e d e s p r i n d e ∫i exprim„ Ón rug„ciune,
din mintea ce t r „ i e ∫ t e Ón mod n e h o t „ r n i c i t n e h o t „ r n i c i r e a lui Dumnezeu,
diferite Ón˛elesuri, este t o t o d a t „ o Ó n ˛ e l e g e r e . A c e a s t a , fiind Ómbibat „ de
umilin˛a inimii ∫i sesizÓnd mila Lui, face s„ se Ó n t i p „ r e a s c „ Ón ea virtu˛ile
ca t r „ s „ t u r i ale b u n „ t „ ˛ i i lui D u m n e z e u Ón fiin˛a u m a n „ . Iar a c e a s t „ Óm-
p „ r t „ ∫ i r e de Dumnezeu, primit„ de minte Ón m o d indefinit, sim˛it„ de inim„,
cÓnd m i n t e a e u n i t„ cu ea, specificat„ Ón Ón˛elesuri de c u g e t a r e , e atÓt de
dulce, de h r „ n i t o a r e , c„ atÓt mintea, cÓt ∫i Ó n ˛ e l e g e r e a ∫i inima doresc s„
li se dea Ón tot mai m a r e m „ s u r „ ∫i la nesfÓr∫it. De aci v i n e voin˛a ∫i
p u t e r e a de a nu Ó n t r e r u p e r u g „ c i u n e a , p r i n c a r e sufletul unificat se Óm-
p „ r t „ ∫ e ∫ t e Ón modu l acesta de D u m n e z e u. A c e a s t „ v o i n ˛ „ ∫i p u t e r e ajut„
sufletul unificat s„ ajung„ la o s t a r e de p o m e n i r e n e Ó n c e t a t „ a lui Dum-
nezeu. Dar p o m e n i r e a e p r o d u s „ Ón suflet de t r „ i r e a p r e z e n ˛ e i lui Dum-
nezeu ∫i t r „ i r e a n e Ó n c e t a t „ a acestei p r e z e n ˛ e m e n ˛ i n e n e Ó n c e t a t „ amin-
tirea lui D u m n e z e u. I n t r e p o m e n i r e a lui Dumneze u ∫i t r „ i r e a p r e z e n ˛ e i Lui
nu e nici o s e p a r a ˛ i e . M i n t e a p „ t r u n d e astfel tot mai adÓn c Ón b u n „ t „ ˛ i l e
lui Dumnezeu, a s c u n s e c e l o r ce nu se afl„ Ón l e g „ t u r „ s t „ r u i t o a r e cu El
prin p o m e n i r e n e Ó n c e t a t „ . Dar a p „ t r u n d e Ón cele ascunse ale lui Dum-
nezeu Ó n s e a m n „ a p „ t r u n d e t o t o d a t „ Ón cele ascuns e ale min˛ii, Ón acel
altar deschis Ón interior spre Ón„l˛imile dumnezeie∫ti, Ón puteril e n e ∫ t i u t e
ale min˛ii de a sesiza acele Ón„l˛imi, p u s e Ón l u c r a r e prin r u g „ c i u n e . C„ci
cu acele puteri ved e ea tainic pe Acel a din C a r e Ói vin r e v „ r s „ r i de cu-
no∫tin˛„ ∫i de iubire. C„ci ele sÓnt puteri, pe c a r e m i n t e a le are cu acest
rost de a primi Ón ele Ón mod u n i t a r pe Dumnezeu, c Ó n d p r i n r u g „ c i u n e
ii liturghise∫te singur„ lui D u m n e z e u singur, d e t a ∫ a t „ adic„ de t o a t e, Ón„l-
˛at„ Óntr-o s u p r e m „ i n t i m i t a te cu El. In a c e a s t „ liturghie m i n t e a e, pe
de o parte, Ó n t r e a g„ Ón Dumnezeu, pe de alta Ón fa˛a Lui, precum Dum-
nezeu e, pe de o p a r t e , Ón minte, pe de alta, Ón fa˛a ei, a∫a cum dou„
p e r s o a n e c a r e se iubesc la m a x i m u m sÓnt, pe de o p a r t e , Óntr-o interioritate
reciproc„, pe de alta, una Ón fa˛a alteia, Óntr-un mod maxim. M i n t e a e Ón-
tr-o c o m u n i c a r e cu Dumnezeu Ón c u n o ∫ t i n ˛ „ ∫i Ón d r a g o s t e m e r e u sporit„.
62 FILOCALIA
trece peste cuvinte gr„bit. Descoase-le cu cugetarea ∫i

adun„-le Ón vistieria min˛ii. Pe urm„ gÓnde∫te la cele
citite, ca s„ ˛i se Óndulceasc„ cugetarea din Ón˛elegere ∫i
s„-˛i r„mÓn„ neuitate cele citite. Prin aceasta ˛i se va
aprinde inima de cuget„rile dumnezeie∫ti.« În cugetarea
mea, zice, se va aprinde foc» (Ps. XXXVIII, 4). C„ci pre-
cum mÓncarea Óndulce∫te gustul cÓnd e sub˛iat„ prin din˛i,
a∫a ∫i cuvintele dumnezeie∫ti, ÓntorcÓndu-se mereu Ón su-
flet, Ómbog„˛esc Ón˛elegerea ∫i o Ónveselesc. «CÓt de dulci
sÓnt cuvintele Tale pentru gÓtlejul meu» (Ps. CXVIII, 103).
Ia Ón inima ta cuvintele evanghelice ∫i pove˛ele feri-
ci˛ilor p„rin˛i, cerceteaz„ vie˛ile lor, ca s„ po˛i cugeta la
ele Ón timpul nop˛ii. În felul acesta, cÓnd cugetarea ˛i se
va osteni de rug„ciune, o vei reÓnnoi prin citire ∫i gÓn-
dire la cuvintele dumnezeie∫ti ∫i o vei face ∫i mai sÓrguin-
cioas„ la rug„ciune 77.
Psalmodiaz„ cu gura. Dar cu glas lini∫tit ∫i cu supra-
vegherea min˛ii, ner„bdÓnd s„ la∫i ceva necugetat din
cele spuse. ™i dac„ Ó˛i scap„ ceva min˛ii, repet„ stihul ori
de cÓte ori se ÓntÓmpl„ a∫a ceva, pÓn„-˛i vei avea mintea
Ónso˛ind cele spuse. C„ci mintea poate s„ ∫i cÓnte cu gura
∫i s„ ˛in„ ∫i amintirea lui Dumnezeu. Aceasta po˛i s-o
77. C u v i n t e l e nu au n u m a i rolul de a da expresie u n o r r a ˛ i u n i , sau
cuget„rii, sau Ón˛elegerii, c a r e d e s p r i n d e din t r „ i r e a indefinit„ a min˛ii Ón
ÓntÓlnirea ei cu D u m n e z e u cel infinit diferite aspecte, ci ∫i de a hr„ni
a c e a s t „ Ó n ˛ e l e g e r e ∫i de a adÓnci t r „ i r e a indefinit„ a lui D u m n e z e u de
c „ t r e minte ∫i de a o pune , a o ˛ine ∫i adÓnci Ón s t a r e a de r u g „ c i u n e . C„ci
c u v i n t e l e despre Dumnezeu scrise de al˛ii au fost ∫i ele expresii ale acestei
tr„iri Ón s t a r e de r u g „ c i u n e . In primul rÓnd au a c e a s t „ origine ∫i a c e a s t „
p u t e r e c u v i n t e le Sfintei Scripturi ∫i c u v i n t e le rug„ciunilor, care s-au rostit
cel mai des, a d i c „ ale rug„ciunilor Bisericii. Ele s-au n „ s c u t din — ∫i au
prilejuit de n e n u m „ r a t e ori unor n e n u m „ r a ˛ i o a m e n i — ÓntÓlnirea min˛ii
cu Dumnezeu ∫i ca a t a r e sÓnt cele mai potrivite s„ ajute mintea s„ se
ridice la a c e a s t „ ÓntÓlnire, ÓntrucÓt o exprim„ Ón modul cel mai adecvat .
Dar ∫i c u v i n t e l e Ón c a r e oamenii au e x p r i m at r e a l i t „ ˛ i l e c r e a t e Ón t r a n -
s p a r e n ˛ a lor p e n t r u Dumnezeu , pot fi folosite pentru a ridica minte a la
Dumnezeu, Ziditorul lor ∫i la Ónsu∫irile Lui, realit„˛i Ón care se manifesta
p r i n fapte iubirea Lui fa˛„ de noi.
afli din experien˛a fireasc„. C„ci precum cel ce se ÓntÓl-

ne∫te cu cineva, poate s„ ∫i vorbeasc„, dar s„ ∫i caute la
el cu ochii, a∫a ∫i cel ce cÓnt„ cu buzele poate s„ stea ∫i
a˛intit la Dumnezeu prin a t e n ˛ i e 7 8 .
Nu ocoli plec„rile genunchilor. C„ci plecarea genun-
chilor Ónchipuie c„derea p„catului de la noi ∫i prile-
juie∫te m„rturisirea lui 79 ; iar ridicarea Ónseamn„ po-
c„in˛a, Ónchipuind f„g„duin˛a unei vie˛i Óntru virtute. Dar
fiecare Óngenunchere s„ se s„vÓr∫easc„ cu chemarea Ón˛e-
leg„toare a lui Hristos, ca prinzÓndu-ne cu sufletul ∫i cu
trupul de Domnul, s„ ni-L facem milostiv pe Dumnezeul
80
sufletelor ∫i al trupurilor .
Iar dac„ dai mÓinilor ∫i o lucrare lini∫tit„ Ón vremea
rug„ciunii f„cut„ cu cugetarea, ca s„ alungi somnul ∫i
trÓnd„via, aceasta Ónvioreaz„ ∫i ea lupta nevoin˛ei. C„ci
toate lucr„rile ar„tate, s„vÓr∫ite Ómpreun„ cu rug„ciunea,
ascut mintea, izgonesc trÓnd„via, fac sufletul mai vioi, iar
78. M i n t e a p o a t e fi a c t i v „ ∫i Ón rostirea c u v i n t e l or rug„ciunii, d ar
p o a t e s t „ r u i ∫i Ón amintire a lui Dumnezeu. C u v i n t e l e sÓnt Ónsufle˛ite ∫i
Ónc„lzite a t u n c i de a m i n t i r e a lui Dumnezeu. M i n t e a singur„ face l e g „ t u r a
Óntre cuvint e ∫i a m i n t i r e a lui Dumnezeu. Dac„ mintea iese din cuvinte,
acestea devin s u n e t e goale, iar m i n t e a nu mai s t „ r u i e Ón amintirea lui
Dumnezeu. Nu n u m a i m i n t e a l e a g „ c u v i n t e l e de a m i n t i r ea lui Dumnezeu,
ci ∫i c u v i n t e le ajut„ minte a s„ s t „ r u i a s c „ Ón a m i n t i r ea Lui. Singura con-
di˛ie care se cere e ca mintea s„ nu se Ó m p r „ ∫ t ie c Ó n d r o s t e ∫ t e c u v i n t e le
despre D u m n e z eu sau c „ t r e D u m n e z e u p r i n r u g „ c i u n e. De a c e e a m u l t e
t r a t a t e ale p„rin˛ilor, descriind r u g „ c i u n e a min˛ii, o prezint„, ca Ónso˛it„ de
aten˛ie, sau de l u a r e aminte (ÒÔÛÂı◊Á ˜ · fl ÒÔÛÔ◊fi).
79. Filosoful M a x Scheler a spus c„ cu alt„ sim˛ire se r o a g „ omul
Ón g e n u n c h i , decÓt stÓnd Ón picioare (Stellung des M e n s c h e n im Kosmos).
Aci se precizeaz„ n a t u r a acestei s i m ˛ i r i : ea d„ expresie umilin˛ei Ón fa˛a
lui Dumnezeu.
80. Ridicarea d u p „ Ó n g e n u n c h i e r e exprim„ f„g„duin˛a celui ce s-a
c„it de a d u c e de aci Ó n a i n t e o v i a ˛ „ d r e a p t „ p r i n virtu˛i. Cel ce s-a ridicat,
nu t r e b u i e s„ uite c„ s-a ridicat nu p e n t r u a duce iar„∫i o v i a ˛ „ s t r „ i n „
de Dumnezeu, ci p e n t r u o v i a ˛ „ activ„ d „ r u i t„ lui Dumnezeu, p e n t r u a
nu mai p„c„tui. El m e n ˛ i n e Ón s t a r e a lui Ón p i c i o a r e p o m e n i r e a numelui
lui Hristos ∫i p r i n a c e a s t a se m e n ˛ i n e Ón l e g „ t u r „ cu El.
64 FILOCALIA
Ón˛elegerea mai ager„ ∫i mai fierbinte Ón lucrarea rug„-

ciunii din cugetare 8 1 .
CÓnd bate toaca, ie∫i din chilie, fiind atent cu ochii
trupului la p„mÓnt, dar lucrarea din cugetare rezemÓnd-o
pe amintirea lui Dumnezeu ; intrÓnd apoi Ón biseric„ ∫i
Óntregind ob∫tea, nu vorbi cu cel de lÓng„ tine, nici nu
r„t„ci cu mintea Ón de∫ert„ciuni, ci limba s„ ˛i se ocupe
numai cu cÓntarea, iar cugetarea fixeaz-o prin rug„ciune.
Iar f„cÓndu-se sfÓr∫itul slujbei, du-te Ón chilie ∫i apuc„-te
de canonul rÓnduit ˛ie.
MergÓnd la trapez„, nu c„uta la por˛iile fra˛ilor, nici
nu-˛i Ómp„r˛i sufletul Ón b„nuieli urÓte. Ci v„zÓnd cele
puse Ónaintea ta, d„ gurii mÓncare, iar urechii ascultarea
celor ce se citesc ∫i sufletului rug„ciunea, ca hr„nindu-te
cu trupul ∫i cu duhul, s„ lauzi Ón Óntregime pe Cel ce
satur„ pofta ta cu cele bune.
SculÓndu-te de acolo, intr„ cu cuviin˛„ ∫i Ón t„cere Ón
chilia ta ∫i, ca o albin„ harnic„, ostente∫te Óntru virtu˛ile
tale. CÓnd Ómpline∫ti o ascultare cu fra˛ii, mÓinile s„ lu-
creze, dar buzele s„ tac„, iar mintea s„ pomeneasc„ pe
Dumnezeu. ™i dac„ cineva s-ar mi∫ca vorbind f„r„ rost,
ca s„ opre∫ti neorÓnduiala, scoal„-te ∫i f„ metanie.
Leap„d„ gÓndurile p„c„toase ∫i nu le l„sa s„ umble
∫i s„ z„boveasc„ Ón inima ta. C„ci z„bovirea gÓndurilor
81. C o n t r a r p„reri i r „ s p Ó n d i t e c„ cel ce p r a c t i c „ r u g „ c i u n e a min˛ii
(a cuget„rii) r e n u n ˛ „ la orice l u c r a r e cu trupul , Teolipt v e d e Ón c e a din
urm„ un mijloc de ascu˛ire, de m e n ˛ i n e r e ∫i de Ó n v i o r a r e a a t e n ˛ i e i min˛ii
Ón r u g „ c i u n e . De sigur, aceste mi∫c„ri trupe∫ti t r e b u i e s„ fie ∫i ele mani-
fest„ri ale rela˛iei de r u g „ c i u n e a min˛ii cu Dumnezeu, ca ∫i c u v Ó n t u l .
Prin Ó n g e n u n c h i e r e se exprim„ umilin˛a fa˛„ de Dumnezeu, prin ridicare
f„g„duin˛a unei vie˛i d r e p t e , p r i n diferite lucr„ri s„vÓr∫ite cu mÓinile, v o i n ˛ a
de a le face p e n t r u Ó n t r e ˛ i n e r e a p r o p r i e ∫i a altora ∫i p r i n a c e a s t a de a
sluji lui Dumnezeu, a∫a cum l-a d e s t i n a t D u m n e z e u Ónsu∫i pe om, creÓn-
du-l. T r u p u l Ó∫i actualizeaz„ r a ˛ i o n a l i t a t e a p r i n t o a t e destoiniciile c Ó ∫ t i g a t e
prin diferite activit„˛i. Dar se Ó n d u h o v n i c e ∫ t e s a u se p n e v m a t i z e a z „, adic„
actualizeaz„ r a ˛ i o n a l i t a t e a Ón mod drept, deplin ∫i curat, p r i n lucr„r i str„-
b „ t u t e de a m i n t i r ea lui Dumnezeu, c a r e a d u c e Ón ele l u c r a r e a Duhului
dumnezeiesc Ónsu∫i.
p„tima∫e d„ via˛„ patimilor ∫i omoar„ mintea. Îndat„

ce gÓndurile te atac„, de la cea dintÓi vedere a lor, gr„-
be∫te-te s„ le Ómpr„∫tii cu s„geata rug„ciunii. Iar dac„
st„ruie lovindu-˛i ∫i tulburÓndu-˛i cugetarea, uneori re-
tr„gÓndu-se, iar alteori n„v„lind, s„ ∫tii c„ sÓnt Ónt„rite de
voia ta ce le-a venit Ón ÓntÓmpinare. Ele tulbur„ ∫i sup„r„
sufletul, avÓnd drepturi asupra lui din pricina ÓnfrÓngerii
pe care a suferit-o voia noastr„ liber„. Drept aceea tre-
buie s„ le ˛intuim la stÓlp prin m„rturisire ; c„ci biruite,
gÓndurile rele fug. Precum cÓnd apare lumina, Óntuneri-
cul se Ómpr„∫tie, a∫a lumina m„rturisirii ∫terge gÓndurile
82
patimilor, fiind ∫i ele Óntuneric . C„ci slava de∫art„ ∫i
trÓnd„via pe care gÓndurile le-au avut ca culcu∫ au fost
nimicite, ru∫inate de m„rturisire ∫i de greaua p„timire a
Ómplinirii canonului. De aceea, v„zÓnd cugetarea slobozit„
de patimi prin rug„ciunea neÓncetat„ ∫i cu bun„ umilin˛„,
fug cu ru∫ine. Dar cÓnd cel ce se nevoie∫te Óncearc„ s„
taie cu rug„ciunea gÓndurile care-l tulbur„, le taie pentru
scurt„ vreme ∫i opre∫te lucrarea lor prin lupta cu ele, dar
nu se izb„ve∫te pentru totdeauna, dac„ mai Óng„duie pri-
cinile care-l sup„r„, adic„ odihna trupului ∫i iubirea lu-
measc„ de cinstiri, din pricina c„rora nu se mi∫c„ spre
m„rturisire. Ca urmare, nu dobÓnde∫te nici pace, de-
oarece ˛ine la sine lucrurile potrivnicilor. Iar ˛inÓnd la
sine vase str„ine, nu i se vor cere de st„pÓnii lor ? ™i cerÓn-
du-i-se ∫i neslobozind lucrurile pe care le ˛ine pe nedrept,
cum se va putea izb„vi de vr„jma∫ii s„i ? Dar cÓnd cel
ce se nevoie∫te, Ónt„rit prin pomenirea lui Dumnezeu, va
iubi dispre˛uirea ∫i chinuirea trupului ∫i Ó∫i va m„rturisi
gÓndurile f„r„ s„ se ru∫ineze, Óndat„ se vor dep„rta vr„j-
82. M „ r t u r i s i n d g Ó n d u r i l e rele, le ˛intuim la stÓlp ∫i le lu„m p u t e r e a ,
c„ci le facem de ru∫ine, c u m ne facem pe noi Ón∫ine dac„ le-am da s„la∫
Ón noi mai d e p a r t e . De aceea, prin m„rturisire , ne d e t a ∫ „ m de ele. Lu-
mina Ón c a r e sÓnt puse pri n m „ r t u r i s i r e le a r a t „ Ón u r Ó c i u n e a lor ∫i le ia
p u t e r e a ispititoare. A le ˛ine Ón noi, Ó n s e a m n „ a ne a s c u n d e Óntr-un Ón-
t u n e r i c ; a le m„rturisi, Ó n s e a m n „ a voi s„ fim deschi∫i ∫i a nu mai ocroti
Ón noi g Ó n d u ri pe care, din ru∫ine, le ˛inem ascunse.
66 FILOCALIA
ma∫ii, iar cugetarea eliberÓndu-se va avea rug„ciunea ne-

83
Óncetat„ ∫i gÓndul la cele dumnezeie∫ti neÓntrerupt .
Leap„d„ cu totul orice b„nuial„ ce se mi∫c„ Ón inim„
Ómpotriva cuiva, ca pe una ce risipe∫te dragostea ∫i pacea ;
∫i prime∫te orice necaz ce-˛i vine din afar„, cu b„rb„˛ie,
c„ci prilejuie∫te r„bdarea mÓntuitoare. Iar r„bdarea d„-
ruie∫te locuin˛„ ∫i odihn„ Ón ceruri. PetrecÓnd zilele ast-
fel, vei tr„i Ón via˛a de aici cu mul˛umire, veselindu-te cu
n„dejdile fericite ; iar la moarte te vei muta cu Óndr„z-
nire de la cele de aici ∫i vei merge la locurile de odihn„
pe care ˛i le-a g„tit ˛ie Domnul, r„spl„tind ostenelile tale
de aici, ca s„ Ómp„r„te∫ti Ómpreun„ cu El. Lui I se cuvine
slava, cinstea ∫i Ónchin„ciunea, Ómpreun„ cu Cel f„r„ de
Ónceput al S„u P„rinte ∫i cu PreasfÓntul ∫i bunul ∫i de
via˛„ f„c„torul S„u Duh, acum ∫i pururea ∫i Ón vecii ve-
cilor. Amin.
Al aceluia∫i Teolipt al Filadelfiei

CuvÓnt despre lucrarea cea ascuns„
Óntru Hristos
1. Mintea care fuge de cele din afar„ ∫i se adun„ Ón
cele din l„untru revine la sine Óns„∫i. Pe urm„ se une∫te
cu cuvÓntul pe care-l are Ón chip firesc Ón cugetarea sa ∫i,
prin cuvÓntul pe care-l are Ón chip fiin˛ial, se une∫te cu
rug„ciunea, iar prin rug„ciune urc„ la cuno∫tin˛a de
Dumnezeu, cu toat„ puterea ∫i sim˛irea ei iubitoare.
Atunci pofta se duce de la trup ∫i toat„ sim˛irea iubitoare
de el Ó∫i Ónceteaz„ lucrarea, iar cele frumoase ale p„mÓn-
83. N u m a i patimile au i n t e r e s s„ ˛in„ n e m „ r t u r i s i t e gÓndurile rele
c a r e le h r „ n e s c . Sufletul eliberat de patimi nu mai are i n t e r e s s„ ˛in„ Ón
sine gÓnduril e rele. Dar n u m a i r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ , f„cut„ cu p „ r e r e a de
r„u a umilin˛ei ∫i a s t r „ p u n g e r i i inimii, ˛inÓnd sufletul lipit de Dumnezeu, Ól
dezlipe∫te de patimile Ón c a r e s t „ p Ó n e ∫ t e u i t a r e a de El. Rug„ciunea scurt„,
˛inÓnd sufletul lipit de D u m n e z e u n u m a i scurt timp, a l u n g„ ∫i patimile ∫i
CUVÎNTUL LUI TEOLIPT DESPRE LUCRAREA CEA ASCUNS√ INTRU HRISTOS 67
tului se arat„ neatr„g„toare. C„ci sufletul, aruncÓnd Óna-

poia sa toate ale trupului, porne∫te pe urma frumuse˛ii
lui Hristos 8 4 , umblÓnd dup„ ea cu faptele cuviin˛ei ∫i
gÓndurile ce le h r „ n e s c n u m a i p e n t r u s c u r t timp. De a c e e a e n e c e s a r „
r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ ∫i f„r„ sfÓr∫it p e n t r u a d e z r „ d „ c i n a patimile ∫i a
alunga gÓnduril e rele p e n t r u tot timpul.
84. Teolipt este m e r e u p r e o c u p a t de r a p o r t u l min˛ii cu c u g e t a r e a
∫i cu cuvÓntul. C u g e t a r e a este l u c r a r e a p r i n c a r e minte a i n t r „ Ón rela˛ie
special„ cu diferitele obiecte sau subiecte . In acest rol c u g e t a r e a desco-
per„ Ón˛elesurile lucrurilor ∫i a c e s t e Ón˛elesuri e x p r i m a t e sÓnt cuvinte. Ast-
fel c u v i n t e l e sÓnt implicate v i r t u a l Ón c u g e t a r e ∫i deci Ón minte, dar ∫i Óm-
b o g „ ˛ e s c m i n t e a ∫i c u g e t a r e a , prin specificarea e x p r i m a t „ a Ón˛elesurilor
lucrurilor reale. C u v i n t e l e sÓnt rela˛iile e x p r i m a t e ale min˛ii cu realit„˛il e
specificate prin c u g e t a r e . Propriu-zis ele indic„ realit„˛ile , deci ˛in de rea-
lit„˛i, dar ÓntrucÓ t Ón˛elesurile r e a l i t „ ˛ i l o r sÓnt d e s c o p e r i t e de m i n t e p r i n
c u g e t a r e , c u v i n t e l e se pot socoti ca ˛inÓnd fiin˛ial de m i n t e sau de cuge-
t a r e a ei, Ó n d r e p t a t „ spre realit„˛ile specificate, sau cu v o i n ˛ a de a le spe-
cifica. C„ci a∫a cum nu pot fi lucruri c a r e s„ nu p o a t „ fi Ón˛elese de cu-
g e t a r e a min˛ii, a∫a nu e c u g e t a r e a min˛ii f„r„ c a p a c i t a t e a ∫i n e c e s i t a t ea
de a se actualiza prin d e s c o p e r i r e a ∫i e x p r i m a r e a lucrurilor ∫i p e r s o a n e -
lor. Astfel se p o a t e s p u n e c„ r„d„cinil e p o t e n ˛ i a l e ale realit„˛ilor sÓnt Ón
minte ca chip al Min˛ii s u p r e m e , Care le a r e p o t e n ˛ i a l ca ultima origine
a lor, ∫i al Logosului sau C u v Ó n t u l u i suprem Care le c u g e t „ specificat din
e t e r n i t a t e ∫i le exprim„ de cÓnd le c r e a z„ ∫i apoi Ón mod concret omenesc,
de cÓnd S-a Ó n t r u p a t .
Dar m i n t e a c a r e e Ó n d r e p t a t „ prin c u g e t a r e n u m a i spre lucruri e
o a r e c u m Ón afar„ de sine. N u m a i m i n t e a a c„rei c u g e t a r e e Ó n d r e p t a t „
spre D u m n e z e u ∫i e x p r i m„ prin c u v i n t e rela˛i a cu El, specificÓnd Ón˛ele-
surile Lui Óntr-un mod o a r e c u m impropriu ∫i analogic cu lucrurile c r e a t e
de El, d a r m e r e u Ó n t r - u n efort de d e p „ ∫ i re a acestei specific„ri, e o minte
a d u n a t „ Ón sine, c a r e prin a c e a s t „ a d u n a r e Ón sine ∫i reunificare a sa, se
a s e a m „ n „ ∫i se u m p l e Ón mod superior de Dumnezeu. C„ci D u m n e z eu nu
e sesizat propriu-zis Ón afar„ de minte, Ón lucrurile specificate, c a r e Ó m p a r t
Óns„∫i mintea Ón lucr„rile ei, ci Ón interiorul unificat al min˛ii, c a r e prin
a c e a s t a se u n e ∫ t e Ón mod superior cu El, n e p u t Ó n d ca ea s„ fie singur„.
De fapt, mintea e sau cu lucrurile, adic„ u n i t „ ramificat cu ele, sau cu
Dumnezeu, obÓr∫ia lor ∫i a ei. Óns„∫i n e c e s i t a t e a de a fi m „ c a r cu lucru-
rile, dar n e m u l ˛ u m i r e a de a fi n u m a i cu ele, sau s e n t i m e n t u l c„ nu afl„
Ón ele tot a d e v „ r u l , sau Ómplinirea pe c a r e o caut„, a r a t „ c„ minte a e
f„cut„ p e n t r u Dumnezeu. De a c e e a nu e bine s„ fie mintea singur„, adic„
nu se simte bine singur„, sau chiar nu p o a t e s„ fie singur„. Dar numai
din m i n t e a car e s-a u i t a t pe sine, c a r e a a d o r m i t fa˛„ de lucrurile speci-
ficate din afar„ ∫i fa˛„ de ea singur„, se ive∫te d r a g o s t e a fa˛„ de adev„-
68 FILOCALIA
cur„˛ia cuget„rii ∫i cÓntÓnd : «Aduce-se-vor Împ„ratului

fecioarele pe urma Lui» (Ps. XLIV, 16). Închipuindu-∫i
pe Hristos ∫i v„zÓndu-L, sufletul zice : «Am v„zut de mai
Ónainte pe Domnul Ónaintea mea, c„ de-a dreapta mea
este» (Ps. XV, 8). Lipindu-se de Hristos prin dragoste, el
strig„ : «Doamne, Ónaintea Ta este toat„ dorirea mea» (Ps.
XXXVII, 9). A˛intindu-∫i privirea pururea la Hristos,
strig„ : «Ochii mei pururea spre Domnul» (Ps. XXIV, 16).
™i vorbind cu Hristos prin rug„ciunea curat„ ∫i Óndul-
cindu-se, se vesele∫te zicÓnd : «S„ se Óndulceasc„ de El
gr„irea mea, iar eu m„ voi veseli de Domnul» (Ps. X, 35).
C„ci c„utÓnd Dumnezeu la vorbirea rug„ciunii, ca Unul
ce este iubit, numit ∫i chemat Óntr-ajutor, d„ruie∫te su-
fletului care se roag„ bucurie de negr„it. Iar sufletul,
pomenind pe Dumnezeu prin vorbirea rug„ciunii, e veselit
de Domnul. «Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, zice,
∫i m-am veselit» (Ps. LXXVI, 3).
2. Fugi de sim˛uri ∫i ai oprit pl„cerea pentru cele
supuse sim˛urilor. Fugi ∫i de n„lucirile celor pl„cute din
cugetare ∫i ai oprit gÓndurile Ómp„timite de pl„cere. Iar
mintea, r„mÓnÓnd f„r„ n„luciri, ca una ce nu prime∫te
nici Óntip„ririle diferitelor feluri de pl„ceri, nici gÓndu-
rile poftei, se afl„ Ón simplitate 8 5 . ™i ajungÓnd deasupra
r a t a r e a l i t a t e c o m p l i m e n t a r „ a sa ∫i fa˛„ de M i n t e a s u p r e m „ C a r e o cu-
p r i n d e ∫i pe ea Ó m p r e u n „ cu celelalte ∫i Ón Care ea se r e g „ s e ∫ t e . In unirea
aceasta cu Dumnezeu, c u v Ó n t u l ce ˛ine Ón mod fiin˛ial de c u g e t a r e a min˛ii
e cuvÓnt de r u g „ c i u n e . C„ci D u m n e z e u sesizat Ón m „ r e ˛ i a Lui milostiv„
inspir„ ca a t a r e r u g „ c i u n e a ∫i sl„virea. In felul acesta r u g „ c i u n e a e modul
prin c a r e c u g e t a r e a min˛ii u r c „ la c u n o ∫ t i n ˛ a lui Dumneze u ∫i Ón aceasta
se actualizeaz„ p u t e r e a ∫i dispozi˛ia ei iubitoare, c a r e Ón r e l a ˛ i e cu alte
p e r s o a n e nu se actualizeaz„ decÓt Ón p a r t e . Iubirea de D u m n e z eu e a∫a
de puternic„, ÓncÓt cople∫e∫te sau o p r e ∫ t e s i m ˛ i r e a pl„cerilor trupului ∫i
pofta trupulu i d u p „ ele. Sufletul e a t r a s n e Ó n c e t a t de frumuse˛ea lui Hris-
tos ∫i o c a u t „ pe ea. De a c e e a Il c h e a m „ n u m a i pe El. A c e a s t a e rug„ciu-
n e a n e Ó n c e t a t „ a lui Iisus.
85. P r e z e n ˛ a a d o u „ sau mai m u l t e g Ó n d u r i Ón m i n t e Ó m p „ r ˛ e ∫ t e
mintea Ó n t r e ele. Eliberarea min˛ii de ele ∫i c o n c e n t r a r e a ei Ó n t r e a g „ spre
Dumnezeu Ói reface u n i t a t e a ∫i simplitatea. Dar Ón simplitatea a c e a s t a este
CUVÎNTUL LUI TEOLIPT DESPRE LUCRAREA CEA ASCUNSA INTRU HRISTOS 69
tuturor celor sim˛ite ∫i a celor gÓndite, Ó∫i urc„ Ón˛elegerea

la Dumnezeu, nemaif„cÓnd altceva decÓt s„ strige din
adÓnc numele Domnului prin pomenire neÓncetat„, ca un
prunc pe Tat„l s„u. «C„ci voi chema cu numele T„u, pe
Domnul Ónaintea mea» (Ie∫ire XXXIII, 19). ™i precum
Adam, pl„smuit de mÓna lui Dumnezeu, s-a f„cut suflet
viu prin suflarea dumnezeiasc„, a∫a ∫i mintea, repl„s-
muit„ prin virtu˛i, prime∫te o schimbare dumnezeiasc„
prin chemarea deas„ a Domnului din cuget curat ∫i cu
sim˛ire fierbinte, primind via˛„ ∫i Óndumnezeindu-se prin
aceea c„ cunoa∫te ∫i iube∫te pe Dumnezeu 8 6 .
3. De vei ie∫i din poftirea celor p„mÓnte∫ti prin ru-
g„ciune neÓncetat„ ∫i curat„ ∫i Ón loc de somn te vei odihni
de orice gÓndire la cele de dup„ Dumnezeu ∫i te vei re-
zema Ón Óntregime numai pe pomenirea lui Dumnezeu, se
va zidi Ón tine ca o alt„ ajut„toare dragostea de Dum-
nezeu. C„ci strigarea din inim„ a rug„ciunii face s„ r„sar„
dragostea dumnezeiasc„. Iar dragostea dumnezeiasc„ tre-
ze∫te mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci min-
tea, unindu-se cu dragostea, rode∫te Ón˛elepciunea ∫i prin
Ón˛elepciune d„ rostire celor tainice 8 7 . C„ci Dumnezeu-
CuvÓntul numit prin strigarea sim˛it„ a rug„ciunii, luÓnd
Ón˛elegerea min˛ii ca pe o coast„, Ói h„r„ze∫te cuno∫tin˛a,
∫i umplÓnd locul ei cu sim˛ire, Ói d„ruie∫te virtutea. Ast-
fel zide∫te dragostea f„c„toare de lumin„ ∫i o aduce la
mintea ce ∫i-a ie∫it din sine (ce a intrat Ón extaz) ∫i doarme
o nesfÓr∫it„ bog„˛ie ∫i l„rgime de Ó n ˛ e l e g e r e ∫i o n e g r „ it de dulce sim˛ire.
C„ci Ón simplitatea ei se afl„ simplitatea de o c e an a lui Dumnezeu.
86. C h e m a r e a d e a s „ a numelu i lui Dumnezeu prin c u g e t a r e a neocu-
p a t „ de alte gÓnduri, deci cu t o a t „ i n t e n s i t a t e a , ∫i prin sim˛irea fierbinte
Ó n d r e p t a t „ n u m a i spre El, unind m i n t e a cu D u m n e z eu prin iubire ∫i cu-
noa∫tere, o Óndumnezeie∫te, c„ci e s t r „ b „ t u t „ Ó n t r e a g „ de p r e z e n ˛ a dum-
nezeiasc„. ≈ d e p „ r t a t orice gÓnd c a r e s-ar i n t e r p u n e Ó n t r e m i n t e a ce c h e a m „
pe Dumnezeu ∫i Dumnezeu Ónsu∫i.
87. D r a g o s t e a p r e m e r g e c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e z e u ; dar ultima o ∫i
spore∫te pe prima. N - a r p u t e a c u n o a ∫ t e m i n t e a pe Dumnezeu, d a c „ nu L-ar
iubi, a∫a c u m nu po˛i c u n o a ∫ t e cu a d e v „ r a t o p e r s o a n „ omeneasc„, d a c „
nu o iube∫ti. Dar din ce cuno∫ti mai mult pe Dumnezeu, Il iube∫ti mai mult.
70 FILOCALIA
∫i se odihne∫te de toat„ pofta p„mÓnteasc„. Iar dragostea

se afl„ ca o alt„ ajut„toare a min˛ii, care s-a odihnit de
Ómp„timirea nera˛ional„ dup„ cele supuse sim˛urilor. Ca
urmare, treze∫te mintea cea curat„ pentru cuvintele Ón-
˛elepciunii. Atunci mintea, c„utÓnd la ea ∫i desf„tÓndu-se,
veste∫te altora sim˛irile ascunse ale virtu˛ilor ∫i lucr„rile
ascunse ale cuno∫tin˛ei, ie∫ind din ea prin cuvinte (prin
extazul cuvintelor) 8 8 .
4. Ie∫i din toate cele ale sim˛irii ∫i p„r„se∫te legea
trupului. ™i legea duhovniceasc„ se va Ónscrie Ón cuge-
tarea ta. C„ci precum cel ce umbl„ Ón Duh nu Ómpline∫te
pofta trupului, dup„ apostol, a∫a ∫i cel ce a ie∫it din sim-
˛uri ∫i din cele ale sim˛urilor, adic„ din trup ∫i din lume,
ajunge s„ umble Ón Duh ∫i Ón cele ale Duhului. Înva˛„
aceasta din cele ce a f„cut Dumnezeu lui Adam Ónainte
de neascultare.
5. Pe cel ce se nevoie∫te cu p„zirea poruncilor ∫i st„-
ruie∫te Ón raiul rug„ciunii ∫i ∫ade lÓng„ Dumnezeu prin
pomenirea Lui neÓncetat„, Dumnezeu Ól scoate din lucr„-
rile iubitoare de pl„cere ale trupului ∫i din toate mi∫c„-
rile sim˛urilor ∫i, f„cÓndu-l mort patimilor ∫i p„catului, Ól
Ómp„rt„∫e∫te de via˛a dumnezeiasc„. C„ci precum cel ce
doarme se aseam„n„ ∫i cu mortul, dar e ∫i viu, ∫i cel dintÓi
88. ≈ o explicare simbolic„ a zidirii Evei din coast a lui A d a m . Min-
tea p r i m e ∫ t e ca a j u t „ t o a r e iubirea, d ar Ón iubire e implicat„ o a l t „ per-
soan„, Ó n t r e g i t o a r e , cu c a r e se u n e ∫ t e deplin. In sensul acesta nu este
bine s„ fie minte a singur„. Dar, c u m am spus, n u m a i d i n minte a care s-a
uitat pe sine, sau din subiectul c a r e s-a uitat pe sine, c a r e a adormit fa˛„
de t o a t e celelalte ∫i chiar fa˛„ de sine, se p o a t e n a ∫ t e dragostea . Dra-
gostea e zidit„ Ón acela∫i timp din a d e v „ r a t a Ó n ˛ e l e g e r e a min˛ii, ca dintr-o
coast„ a ei, u m p l u t „ cu sim˛ire, cum ar fi cu un fel de c a r n e . Iar aceasta
o face Dumnezeu-CuvÓntul , C a r e ne v o r b e ∫ t e cÓnd Ól c h e m „ m n u m a i pe
El, d u p „ ce am u i t a t de t o a t e ∫i de noi Ón∫ine, intrÓnd cu noi Ón dialogul
ziditor de d r a g o s t e . D r a g o s t e a c a u z e a z „ dialogul ∫i sim˛irea ei e sporit„
de dialog prin sim˛ire. Dialogul realizÓndu-se p r i n cuvinte, acestea repre-
zint„ e x t a z ul tr„it de minte Ón rela˛ie cu cel iubit, Ón primul rÓnd cu Dum-
nezeu-CuvÓntul, C a r e i-a dat ei c a p a c i t a t e a ∫i p o r n i r e a spre cuvÓnt, sau
spre cel„lalt prin cuvÓnt, Ón primul rÓnd spre D u m n e z e u C u v Ó n t u l. Mintea
(vouÓ) e Ón g r e c e ∫ t e la masculin (Adam).
CUVÎNTUL LUI TEOLIPT DESPRE LUCRAREA CEA ASCUNS√ INTRU HRISTOS 71
lucru se datore∫te lucr„rii trupului, iar cel de al doilea

Ómpreun„-lucr„rii sufletului, a∫a ∫i cel ce petrece Ón Duh.
El este mort trupului ∫i lumii, dar vie˛uie∫te cuget„rii cu
Duhul (adus„ de D u h u l ) 8 9 .
6. De cuno∫ti cele ce cÓn˛i, prime∫ti cuno∫tin˛a ; iar
din cuno∫tin˛„ cÓ∫tigi Ón˛elegere ; din Ón˛elegere odr„sle∫te
lucrarea celor cunoscute ; din lucrare rode∫te cuno∫tin˛a
prin deprindere ; cuno∫tin˛a din cercare na∫te vederea
adev„rat„. Iar din aceasta r„sare Ón˛elepciunea ar„tat„ Ón
cuvintele harului, ce r„spÓndesc lumin„, c„ci Ón˛elepciu-
nea umple v„zduhul cuget„rii ∫i tÓlcuie∫te celor din afar„
cele din l„untru 9 0 .
89. Se c o n t i n u „ a s e m „ n a r e a mor˛ii fa˛„ de patimi cu somnul lui
A d a m , din c a r e acela se t r e z e ∫ t e Ómbog„˛it la v i a ˛ a de c o m u n i u n e Ón dra-
goste. Prin somnul fa˛„ de v i a ˛a d u p „ t r u p , sau fa˛„ de v i a ˛ a Ón singur„-
t a t e a lipsit„ de iubire, se ridic„ la v i a ˛ a d u p „ duh, sau Ón c o m u n i u n e a
iubirii. V i a ˛ a a c e a s t a Ói v i n e omului o d a t „ cu D u h u l lui Hristos, lÓng„ c a r e
∫ a d e s t a t o r n i c p r i n p o m e n i r e a Lui n e Ó n c e t a t „ . C„ci p o m e n i r e a Lui pro-
d u c e c o n t a c t u l ∫i c o m u n i u n e a r e a l „ cu D u m n e z e u . U n d e e dialog, nu mai
e d i s t a n ˛ „ ∫i s e p a r a ˛ i e , ci c o m u n i c a r e real„. C u v Ó n t u l a d u c e celui c „ r u i a
i se a d r e s e a z „ p u t e r e din v i a ˛ a celui c a r e v o r b e ∫ t e .
90. Teolipt d„ aci t r e p t e l e pe c a r e u r c „ sufletul c a r e c Ó n t „ lui Dum-
nezeu. Ele nu sÓnt t r e p t e ale u r c u ∫ u l u i g e n e r a l al credinciosului, ca cele
d a t e de sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l (Capete despre dragoste I, 2 ; Filo-
calia rom. II, p. 3 7 ) : credin˛a , frica, ÓnfrÓnarea, r „ b d a r e a , n „ d e j d e a , nep„-
timirea, d r a g o s t e a , ci t r e p t e l e celui ce a ajuns la b u c u r i a cÓnt„rii. Nu ni
se s p u n e de e v o r b a de c Ó n t a r e a Ón s i n g u r „ t a t e a chiliei, sau Ón ob∫te a
liturgic„. Probabil c„ ultima nu e exclus„, d a t „ fiind i m p o r t a n ˛ a a c o r d a t „
de Teolipt vie˛ii Ón c a d r u l Bisericii r u g „ t o a r e . C u n o ∫ t i n ˛ a se n a ∫ t e din
b u c u r i a descoperirii frumuse˛ii Celui l „ u d a t prin c Ó n t a r e . De abea a c e a s t „
c u n o ∫ t i n ˛ „ plin„ de entuziasm d„ p u t e r e f„ptuirii. F „ p t u i r e a n a ∫ t e prin de-
p r i n d e r e o c u n o ∫ t i n ˛ „ s u p e r i o a r „ , c„ci prin f„ptuire ai ajuns la o b u n „ -
t a t e mai Ónalt„ ∫i Ón ea ai o Ó n t Ó l n i re mai c o n t i n u „ cu Dumnezeu. ≈ o
c u n o a ∫ t e r e prin e x p e r i e n ˛ „ a b u n „ t „ ˛ i i Ónf„ptuite, c a r e e ∫i o c u n o a ∫ t e r e
a b u n „ t „ ˛ i i lui Dumnezeu, l u c r „ t o a r e Ón noi, spre deosebire de c u n o ∫ t i n ˛ a
e n t u z i a s t „ d o b Ó n d i t „ prin a r „ t a r e a de d e p a r t e a b u n „ t „ ˛ i i , da r n e c e r c a t „
Ón r e a l i t a t e a ei Ó n t i p „ r i t „ Ón noi. Din a c e a s t „ c u n o ∫ t i n ˛ „ mai Ó n a l t „ se
n a ∫ t e o v e d e r e sau un s e n t i m e n t p e r m a n e n t al p r e z e n ˛ e i lui Dumnezeu.
Din a c e a s t a se n a ∫ t e o Ó n ˛ e l e p c i u n e , c a r e u m p l e de lumin„ Ó n t r e a g a fiin˛„
∫i-˛i aduce Ón Ó n ˛ e l e g e r e c u v i n t e ale harului, sau expresii prin c a r e t„lm„-
72 FILOCALIA
7. Mintea caut„ ÓntÓi ∫i afl„ ; apoi se une∫te cu ceea

ce a aflat. C„utarea o face prin ra˛iune, iar unirea, prin
dragoste. ™i c„utarea prin ra˛iune se face pentru adev„r,
iar unirea prin iubire, pentru bine 9 1 .
8. Cel ce s-a ridicat peste firea curg„toare a celor
de fa˛„ ∫i a trecut dincolo de poftirea celor trec„toare nu
prive∫te spre cele de jos, nu dore∫te cele frumoase ale
p„mÓntului, ci are deschise vederile de sus, prive∫te fru-
muse˛ile din ceruri ∫i vede fericirea celor nepieritoare.
C„ci precum celui ce se t„v„le∫te Ón cele ale p„mÓntului
∫i se apleac„ spre pl„cerile trupului, Ói sÓnt Ónchise ceru-
rile, avÓnd ochii Ón˛eleg„tori Óntuneca˛i, a∫a ∫i cel ce dis-
pre˛uie∫te cele de jos ∫i se Óntoarce de la ele are mintea
Ón„l˛at„ ∫i vede slava celor ve∫nice ∫i cunoa∫te str„lucirea
rÓnduit„ celor sfin˛i. Acesta prime∫te ∫i dragostea lui
Dumnezeu care se coboar„ de sus peste el, se face bise-
ric„ a Duhului SfÓnt, dore∫te voile dumnezeie∫ti, e purtat
de Duhul lui Dumnezeu, se Ónvrednice∫te de Ónfiere ∫i
are pe Dumnezeu c„utÓnd cu bun„voire ∫i cu bun„ pl„-
cere spre el. C„ci «cÓ˛i sÓnt purta˛i de Duhul lui Dum-
nezeu, ace∫tia sÓnt fiii lui Dumnezeu» (Rom. VIII, 14).
9. S„ nu p„r„se∫ti rug„ciunea din grija neputin˛ei
nici m„car o singur„ zi pÓn„ ce mai r„sufli, ci auzi pe cel
ce zice : «CÓnd sÓnt slab, atunci sÓnt tare» (2 Cor. XII, 10).
C„ci f„cÓnd a∫a, te vei folosi mai mult ∫i rug„ciunea te va
ridica Óndat„, cu Ómpreuna-lucrare a harului. Fiindc„
unde este mÓngÓierea Duhului, neputin˛a ∫i trÓnd„via nu
r„mÓn.
ce∫ti intui˛ia sau v e d e r e a p e r m a n e n t „ a prezen˛e i lui Dumnezeu care te

Ónv„luie.
91. Exist„ ∫i o d r a g o s t e c a r e sus˛ine c „ u t a r e a lui Dumneze u prin
ra˛iune. Dar pe m „ s u r „ ce s-a aflat Cel c „ u t a t p r i n r a ˛ i u n e , ca adev„r, El
t r e z e ∫ t e o n o u „ d r a g o s t e. A c e a s t a e o d r a g o s t e care u n e ∫ t e cu Cel c „ u t a t .
C„ci El e descoperit ca bine. Binele nu e deosebit de adev„r , ci e chipul
a r „ t a t d e a d e v „ r u l mai adÓnc c u n o s c u t .
ALE CELUI ÎNTRU SFINfiI
P√RINTELUI NOSTRU
GRIGORIE SINAITUL
Capete foarte folositoare
ÎN ACROSTIH
∫i alte scrieri
SfÓntul Grigorie Sinaitul
Via˛a lui
Mi∫carea de reÓnnoire duhovniceasc„, pornit„ din SfÓn-

tul Munte Ón secolul XIV, sub numele de isihasm, e dominat„
de doi Grigorie : sfÓntul Grigorie Sinaitul (1255—1346) ∫i sfÓn-
tul Grigorie Palama (1296—1359).
Dar e curios c„, de∫i perioadele lor de petrecere Ón Atos
se acop„r par˛ial, de∫i amÓndoi particip„ la promovarea aces-
tei mi∫c„ri, izvoarele nu men˛ioneaz„ nici un contact direct
Óntre ei. Acel «Grigorie cel Mare», la care, dup„ patriarhul
Filotei, ucenicul ∫i biograful lui Palama, a ucenicit cel din
urm„, nu pare s„ fie identic cu Grigorie
92
Sinaitul, c„ci el se
Óntoarce ∫i moare la Constantinopol , ceea ce nu se potrive∫te
cu Grigorie Sinaitul. Aceast„ lips„ de men˛iune a unui contact
Óntre cei doi e cu atÓt mai curioas„ cu cÓt Glossia, unde a uce-
nicit doi ani sfÓntul Grigorie Palama, era aproape de Magula,
unde vie˛uia Grigorie Sinaitul cu ucenicii s„i. AmÓndoi p„r„-
sesc pe la 1326—1327 Atosul din cauza incursiunilor turce∫ti
∫i vin la Salonic, Palama cu un grup de 11 prieteni, Sinaitul
cu ucenicii s„i, Óntre care Calist ∫i Isidor, viitori patriarhi de
Constantinopol. To˛i aveau inten˛ia s„ mearg„ la Ierusalim ∫i
la Muntele Sinai, ∫i amÓndoi se Óntorc pe la 1330 din nou la
Atos, dup„ ce Sinaitul, plecat dup„ dou„ luni din Salonic spre
Ierusalim ∫i Sinai cu Calist, 93se Óntorsese curÓnd, iar Palama
r„m„sese cu Isidor la Salonic .
Nici Palama nu-l men˛ioneaz„ pe Sinaitul Óntre dasc„lii
s„i, cum nu-l men˛ioneaz„ nici Filotei, biograful lui Palama,
∫i nici Calist, biograful Sinaitului, iar Sinaitul nu apare Óntre
sus˛in„torii lui Palama Ón lupta lui pentru ap„rarea isiha∫tilor.
Probabil c„ t„cerea lui Palama despre Sinaitul se dato-
re∫te voin˛ei celui din urm„, f„cut„ cunoscut„ lui Palama ∫i
92. J. Meyendorff, A Stuciy oi Grcgory Palamc",, London, 19»4.
93. Ibidem.
76 FILOCALIA
lui Calist, de a nu se face publicitate despre el Ón disputa Ón

jurul isihasmului. Dar s-ar mai putea ca aceast„ t„cere s„ se
datoreasc„ ∫i faptului c„ Grigorie Sinaitul plecase departe Ón
mun˛ii de la Paroria, cÓnd Palama Ó∫i Óncepe lupta de ap„r„tor
cu scrisul al isiha∫tilor. Apoi aceasta se datore∫te poate ∫i fap-
tului c„ Grigorie Sinaitul nu Óncepuse Ónc„, probabil, s„ fixeze
Ón scris Ónv„˛„tura sa despre trezvie ∫i rug„ciunea curat„ cÓnd
Palama a Ónceput aceast„ lupt„.
SfÓntul Grigorie Palama, atras pe la 1337—1338, Ón dis-
puta public„ cu Varlaam, apoi cu Achindin ∫i cu to˛i ceilal˛i
adversari ai mi∫c„rii isihaste, s-a remarcat pentru ap„rarea ei
teologic„, pe cÓnd sfÓntul Grigorie Sinaitul a r„mas un mare
Óndrum„tor practic al acestei mi∫c„ri. «Preocuparea lui n-a fost
aceea de a justifica isihasmul fa˛„ de adversarii lui, 94ci de a
Ónv„˛a metoda lui pe cei ce s-au adunat Ón jurul s„u» .
Prin lupta lui teologic„ r„sun„toare ∫i prin treapta de
arhiepiscop al Salonicului la care a fost ridicat ca personali-
tate atât de bine cunoscut„, sfÓntul Grigorie Palama a jucat
un mare rol public, Ón vreme ce sfÓntul Grigorie Sinaitul a
petrecut o via˛„ ascuns„, de retragere, de practic„ duhovni-
ceasc„ Óntre ucenicii s„i, retragere care s-a accentuat de pe la
1335, prin a∫ezarea lui Ón Parorja, Ón Mun˛ii Traciei unde moare
la 1346, un an Ónainte ca Palama s„ fie ridicat pe scaunul de
mitropolit al Salonicului.
Cei doi Grigorie, ca sus˛in„tori ai aceleia∫i mi∫c„ri, dar
cu roluri deosebite, au comunicat Ón orice caz continuu prin
ucenicii lor. Isidor, ucenicul lui Grigorie Sinaitul, fusese tuns
Ón monahism de Palama. In 1347, el hirotone∫te la scurt timp
dup„ ridicarea lui pe scaunul de patriarh al Constantinopolului,
pe Palama ca mitropolit de Salonic. ™i, Ón general, ucenicii lui
Grigorie Sinaitul apar ca sus˛in„tori ai lui Palama Ón tot de-
cursul controverselor acestuia cu adversarii isihasmului. Uce-
nicii lui Grigorie Sinaitul de la Magula semneaz„ Tomul
Aghioritic c„tre Sinodul
95
din Constantinopol de la 1341, Ón ap„-
rarea lui Palama .
Grigorie Sinaitul s-a n„scut pe la 1255 la Kukulos, lÓng„
Clazomene, pe ˛„rmul occidental al Asiei Mici. CÓndva, dup„
1282, a fost luat prizonier de turci ∫i dus la Laodiceea, pe
94. The Jesus Prayer in St. Gregory ol Sinay by Kalistos W u r c ,
retip. din Eastern C h u r c h e s Rewiew, voi. IV, nr. 1, 1972, Ò. 1—2.
95. Kallistos W a r e , op. cil. ∫i Pr. D. St„niloae, Via˛a ∫i Ónv„˛„tura
sfÓntului Grigorie Palama, p. 188.
SFÎNTUL GRIGORIE SINAITUL 77
coasta Siriei. R„scump„rat de cre∫tinii de acolo, a venit Ón

Cipru, unde a intrat Ón monahism, ca rasofor. Dup„ scurt„
vreme pleac„ la mÓn„stirea sfintei Ecaterina din Muntele Sinai
∫i acolo e tuns Ón monahism. De la Sinai vine la Ierusalim ∫i
apoi Ón Creta. Aci, un b„trÓn monah, cu numele Arsenie, l-a
introdus96 Ón practica «p„zirii min˛ii Ón trezvie ∫i Ón rug„ciunea
curat„» . Aceasta a fost o piatr„ de hotar Ón via˛a lui. PÓn„
atunci via˛a lui a fost o via˛„ f„ptuitoare ; acum se ridic„ la
nivelul vie˛ii contemplative.
Din Creta Grigorie a trecut la Atos ∫i a parcurs tot mun-
tele pentru a descoperi al˛i c„lug„ri familiariza˛i cu via˛a Ón
care fusese introdus el de Arsenie. De-abia dup„ lungi c„u-
96. Via˛ a sfÓntului Grigorie Sinaitul a fost scris„ de Calist, patriar-
hul Constantinopolulu i (Óntre 1350—1353 ∫i 1355—1363) ∫i ucenic al lui
Grigorie Sinaitul ∫i a d e r e n t al sfÓntului Grigorie P a l a m a. V i a ˛ a a c e a s t a a
fost p u b l i c a t „ Ón grece∫te de N. Pomialovsky, sub t i t l u l : Jitie ije vo svea
tich ot˛a na∫ego Grigoria Sinaita, S a n c t p e t e r s b u r g 1894, d u p „ ms. din
Biblioteca Sinodal„ din M o s c o v a nr. 280 ( n u m e r o t a r e a v e c h e nr. 281), c a r e
p r o v i n e de la m Ó n „ s t i r e a ÙÔı ”Èµ›ÌÔı de la Atos. In acel manuscri s ce
d a t e a z „ din secolul XVI, Via˛ a a c e a s t a se g „ s e ∫ t e la f. 7—40, p u r t Ó n d
titlul grecesc : ÃÁÌfl ÕÔÂµ‚ÒflÔı ˜ Ú . B i î xal ÔÎÈÙÂfl· ÙÔı ›Ì ‹„flÔÈÚ ·ÙÒ¸Ú
Áµ˛Ì √ÒÁ„ÔÒflÔı ”ÈÌ·¿ÙÔı, Ûı„„Ò·ˆÂflÚ ·Ò‹ ÙÔ‡ ‹„È˘Ù‹ÙÔı ‹Ò◊flÂÈÛ·˜.˛Ôı ˘Ì-
ÛÙ·ÌÙÈÌÔı¸ÎÂ˘Ú · Î Î fl Û Ù Ô ı). Pomialovsky afirm„ Ón prefa˛„ c„ tex-
tul Ón Ó n t r e g i m e al acestei Vie˛i e publicat acum p e n t r u prima
oar„ de el. Dar Via˛ a aceasta a fost publicat„ Ón traducere
r o m â n e a s c „ Ó n c „ la 1811, Ón Vie˛ile Sfin˛ilor din luna noiembrie, la
mÓn„stirea Neam˛, sub titlul: Via˛a ∫i petrecerea precuviosului p„-
rintelui nostru Grigorie Sinaitul, scris„ de prea sfin˛itul arhiepiscop
al cet„˛ii lui Constantin, Kyr Callist. «S-au t „ l m „ c i t acum din cea
e l i n e a s c „ » . Mitropolitul Tit Simedrea observ„, de aceea, pe drep t cu-
vÓnt : «E prima o a r „ cÓnd a p a r e Ón t i p a r a c e a s t „ «Via˛„» Ó n t r e a g „ . Cea
mai v e c h e edi˛ie Ón g r e c e ∫ t e e s t e c e a a lui Nicodim Aghioritul Ón Õ›ÔÌ
∏˜Î¸„ÈÔÌ, V e n e ˛ i a 1803. Ea este o p r e s c u r t a r e . Dup„ a c e a s t „ edi˛ie e l u a t „
t r a d u c e r e a Ón r u s e ∫ t e d i n Afonsky Paterik, M o s c o v a 1876. (A se v e d e a :
Mitropolitul Tit Simedrea, Via˛a mÓn„stireasc„ Ón fiara Româneasc„
Ónainte de anul 1370, Ó n : «Biserica O r t o d o x „ Român„», 1962, nr. 7—8,
p. 675, n o t a 9). Noi am avut la Ó n d e m Ó n „ a c e a s t „ «Via˛„» Ón r o m â n e ∫ t e Ón
edi˛ia «Vie˛ile Sfin˛ilor», voi. III, c a r t e a VIII din l u n a noiembrie, Bucure∫ti,
1903, p. 1250—1338. Via˛ a a c e a s t a se g„se∫te Óns„ t r a d u s „ Ón r o m â n e ∫ t e
din g r e c e ∫ t e cu mult Ó n a i n t e de 1811. De ex. Ón manuscrisu l 17 al mÓn„s-
tirii N e a m ˛ , (sec. XVIII), i. 1 r—55 r. (Vezi la Pr. D. Fecioru, Manuscrisele
din Biblioteca mÓn„stirii Neam˛, Ón manuscris, p. 42).
78 FILOCALIA
t„ri a aflat Ón schitul Magula, nu departe de mÓn„stirea Filotei,

trei c„lug„ri cunosc„tori ai rug„ciunii l„untrice. Se a∫ez„ aci.
Astfel, dup„ Calist, pe la Ónceputul secolului XIV, monahis-
mul din Atos nu cuno∫tea decÓt prima faz„ a nevoin˛elor : cea
a cur„˛irii prin fapte. Afirmarea e poate cam exagerat„, c„ci
se ∫tie c„ Nichifor din singur„tate introdusese Ón Atos metoda
rug„ciunii curate ∫i probabil c„ el tr„ia Ónc„ atunci cÓnd 97a
venit Grigorie Sinaitul Ón Atos, sau murise abia de curÓnd .
De∫i Grigorie Sinaitul consider„ c„ via˛a dedicat„ rug„-
ciunii curate se poate duce mai bine Ón grupurile mici ale unor
schituri, decÓt Ón marile mÓn„stiri de ob∫te, totu∫i el nu socotea
c„ ea nu poate fi practicat„ ∫i Ón astfel de mÓn„stiri ∫i chiar Ón
lume, cum socotea ∫i Teolipt al Filadelfiei. Astfel el trimite
pe unul din ucenicii s„i, pe Isidor (viitorul patriarh), Ónainte
de a fi tuns Ón monahism, la Salonic, pentru a fi acolo un
«isihast or„∫an», ca un model ∫i c„l„uzitor al unui cerc de
mireni. «Nu doresc ca tu s„ tr„ie∫ti aici Ón s„lb„ticia mun˛i-
lor — de ce s„ faci aceasta ? — ci Ón lume, printre c„lug„ri ∫i
printre oamenii care tr„iesc Ón ea, ca s„ le fii tuturor o pild„...
prin t„cerea ∫i vorbirea ta» 98 . De fapt, Isidor r„mase Ón Salo-
nic, unde plec„ din Atos Ómpreun„ cu Sinaitul ∫i cu Palama,
aproape zece ani, cucerind Ómpreun„ cu Palama, care-l tunsese
Ón monahism, un cerc larg de monahi ∫i laici pentru practica
rug„ciunii curate. Filotei, patriarhul Constantinopolului, care
a scris nu numai Via˛a lui Palama, ci ∫i pe a lui Isidor, pune
un accent deosebit pe austeritatea ∫i predica lui Isidor. Acesta
cita cuvintele despre «poarta cea strÓmt„» din Evanghelie ∫i
«tr„ia ca aceia ce nu aveau nimic». Filotei spune c„ acestea
le Ónv„˛ase de la dasc„lul s„u, Grigorie Sinaitul99 .
Prin aceasta Sinaitul Ómp„ca rug„ciunea neÓncetat„ cu
misionarismul 100 . Chiar mut„rile dese ale lui Grigorie Sinaitul
dintr-un loc Ón altul au fost motivate, pe de o parte, de nesi-
guran˛a din acea vreme din imperiul bizantin, pe de alta, de
97. K. W a r e , op. c/fl., p. 5—6. D u p „ sfÓntul Grigorie P a l a m a, c e l ce
a l„sat Ón Atos o p u t e r n i c „ t r a d i ˛ ie a rug„ciunii n e Ó n c e t a t e a fost Nichifor
M o n a h u l (Cuv. II din T r i a d a I).
98. P a t r i a r h u l Filotei, Via˛a lui Isidor (ed. de A. Papadopoulos-Kara-
meus, Zapiski Istoriko-Filologiceskago F a k u l t e t a St. P e t e r s b u r g s k a g o Uni-
v e r s i t e t a (St. P e t e r s b u r g 1905, p. 77, 21—26).
99. J. Meyendorff, op. cit., p. 34—35.
100. J. Meyendorff, infroducfion ‹ I'etude de Grego/re P a l a m a s , p. 54.
voin˛a de a r„spÓndi metoda acestei rug„ciuni101

Ón cÓt mai multe
regiuni, adic„ de un adev„rat misionarism .
Opinia aceasta era proprie ∫i lui Palama 102 .
Retras pe la 1326—1327 la Salonic, din cauza incursiuni-
lor turce∫ti, de care c„lug„rii din micile schituri f„r„ ziduri
Ónalte nu se puteau ap„ra, Grigorie Sinaitul voi s„ plece Ónapoi
la Sinai ,· dar Ón Hios Ó∫i schimb„ planul ∫i veni la Constanti-
nopol, iar dup„ ∫ase luni se duse la Paroria, Ón 103
mun˛ii Stran˛a,
la grani˛a dintre imperiul bizantin ∫i Bulgaria . Prima dat„
r„mase pu˛in acolo, din pricina sup„r„rilor ce i le pricinuiau
tÓlharii ad„posti˛i Ón ace∫ti mun˛i, ∫i veni iar la Constantino-
pol ∫i la Atos. Dar prin 1335 se a∫ez„ definitiv Ón muntele Ka-
takryomenos, Ón Paroria, unde muri la 27 noiembrie 1346. In
acest munte s„lbatic ∫i retras sfÓntul Grigorie Sinaitul adun„
mul˛i monahi Ón jurul s„u, zidi dou„ mÓn„stiri, un turn Ónalt
∫i f„cu din acest loc pustiu, un «laborator duhovnicesc», un loc
sfÓnt de «doxologie ∫i laud„ neÓncetat„ a lui Dumnezeu» 104,
ajutÓnd nu numai pe monahii adu∫i din Atos s„ Ónainteze Ón
via˛a de rug„ciune, ci preschimbÓnd pe to˛i cei ce veneau acolo
∫i ÓmblÓnzind105
chiar pe cei ce se obi∫nuiser„ cu o via˛„ de ho˛ii
∫i de ucideri .
Leg„tura spiritual„ cu Nichifor ∫i cu Teolipt, o arat„ sfÓn-
tul Grigorie Sinaitul prin faptul c„ ∫i el c„uta aceea∫i «rug„-
101. K. W a r e , op. cit., p. 7.
102. Patr. Filotei, Encomiul sim˛ului Grigorie Palama, Arhiep. Sa-
lonicului, P. G., 151, col. 573—574. CÓnd, pe la 1326, ÓntÓlni pe un m u n t e
de lÓng„ Veria, u n d e se a∫ezase p e n t r u s c u r t „ v r e m e , pe un ascet, Iov,
c a r e sus˛inea c„ r u g „ c i u n e a n e Ó n c e t a t „ e cu p u t i n ˛ „ n u m a i c„lug„rilor,
P a l a m a sus˛inu cu p u t e r e p u n c t u l de v e d e r e c o n t r a r , afirmÓnd c„ Óndem-
n u l sfÓntului Apostol P a v e l : «Ruga˛i-v„ n e Ó n c e t a t ! » (1 Tes. V, 17) se
a d r e s e a z „ t u t u r o r cre∫tinilor f„r„ e x c e p ˛ i e .
103. Despre locul Paroriei, M i t r o p . Tit Simedrea, op. cit., zice : «In
privin˛a situa˛iei geografice a pustiei Paroreilor, Ónv„˛a˛i i bulgari o a∫az„
u n d e v a Ón Strandja Planina, d ar cea mai d r e a p t „ opinie este c e a a lui
Niko s A. Bees, Ein Buchgeschenk an das Madonna Katakryomeni Klo-
ster, Ón «Byzantinisch-Neugrichisch e Jahrbiicher», A t e n a 1938, p. 194—195:
«Ruinele a∫ez„rii c „ l u g „ r e ∫ t i Paroria, c a r e era a∫ezat„ Ón zona de g r a n i ˛ „
d i n t r e Bulgaria ∫i imperiul bizantin, locuit„ de sfÓntul Grigorie Sinaitul
∫i de c o l a b o r a t o r i i s„i, se afl„ Ó n c „ — d u p „ C. Jiricek — Ón satul de azi
M a r e a ∫i Mica M Ó n „ s t i r e , Ó n t r e A d r i a n o p o l ∫i Jamblo».
104. La Pomialovsky, op. cit., p. 39.
105. Ibidem, p. 43.
80 FILOCALIA
ciume ∫i trezvie a min˛ii», ca ∫i aceia. Rug„ciunea «Doamne

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-m„ pe mine p„-
c„tosul», recomandat„ de Nichifor monahul o f„cea ∫i Grigorie
Sinaitul cu «str„pungerea» sufletului, cu iubire Óntru cuno∫-
tin˛„ ∫i Ón mod fierbinte ca ∫i Teolipt. In Via˛a sfÓntului Gri-
gorie Sinaitul (Ed. rom. cit. p. 1267) se spune : «Dup„ aceea
∫i-a adus aminte de lini∫te ∫i de trezirea min˛ii... Deci aceste
cuvinte ∫i le-a pus Ón minte, ÓncÓt se putea zice c„ s-a pironit
pe cruce cu Hristos ; iar cuvintele «Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-m„ pe mine p„c„tosul» le zicea
Ón durerea sufletului ∫i Óntru zdrobirea inimii, cu suspinuri
dintru adÓnc, cu duh de umilin˛„, udÓnd fa˛a p„mÓntului cu
lacrimi fierbin˛i, pe care le v„rsau ochii s„i».
In zidirea mÓn„stirii lui ∫i Ón putin˛a de a se statornici
Ón Paroria pÓn„ la moarte, el s-a bucurat de sprijinul ∫i de
protec˛ia ˛arului Ion Alexandru, care a nimicit bandele de
tÓlhari din Ómprejurimi. Ob∫tea lui106
de acolo a c„p„tat un ca-
racter isihast mai cuprinz„tor . S-a afirmat Ón general c„
«ob∫tea lui de la Paroria a servit ca o punte Óntre lumea greac„
∫i slav„. Oameni ca sfÓntul Teodosie de TÓrnovo, sfÓntul Romii
(Roman) de Vidin, patriarhul Eutimie al Bulgariei, mitropoli-
tul Ciprian al Kievului, care au fost, ulterior, factorii marii
rena∫teri a monahismului contemplativ din Óntregul cre∫tinism
slav al Evului Mediu, au fost monahi la Paroria ∫i, cei 107
mai
mul˛i, ucenici nemijloci˛i ai sfÓntului Grigorie Sinaitul» .
Trebuie men˛ionat faptul c„ mi∫carea de la Paroria, ∫i
Ón general mi∫carea isihast„, a avut un rol important ∫i Ón cele
dou„ state române∫ti ce s-au format tocmai Ón aceast„ peri-
oad„ a secolului XIV ∫i asupra Bisericii Ortodoxe Române ∫i
a mÓn„stirilor române∫ti care iau fiin˛„ Óntr-un mod organizat
tocmai acum. Se cunoa∫te coresponden˛a ce a existat Óntre
patriarhul Eutimie al Bulgariei, ucenicul indirect al lui Gri-
gorie Sinaitul prin sfÓntul Teodosie ∫i rud„ cu Grigorie fiam-
blac, ∫i Nicodim, egumenul mÓn„stirii Tismana 108 .
106. K. W a r e , op. cit., p. 7.
107. Ibidem: la n o t a 2, p. 7, citeaz„ pe ¡. A. N. Tachiaos, Epidraseis
tou HesYchasmou eis tin Ekklisiastikin Politikin en Rossia 1328—1404 (Sa-
lonic 1962) ∫i pe D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth : Eastern
Europa, 500—1453. London 1971, p. 301—305 ∫i 404.
108. Ierod. Epifanie Norocel , Eltimie Patriarh de Tirnovo ∫i leg„tu-
rile lui cu Biserica româneasc„, Ó n : Biserica O r t o d o x „ R o m â n „ , 1966,
nr. 5—6, p. 558—583.
Dar mitropolitul Tit Simedrea a adus temeiuri pentru fap-

tul c„ românii au avut leg„turi directe cu Grigorie Sinaitul la
Paroria109
∫i ei au adus metoda rug„ciunii neÓncetate la Tis-
mana . De fapt, Ón jurul lui Grigorie Sinaitul 110
s-a adunat «mul-
˛ime de oameni de mai multe neamuri» .
Era, de altfel, o n„zuin˛„ a lui s„ duc„ Óndemnul ∫i me-
toda vie˛uirii ∫i rug„ciunii curate ori unde se g„seau cre∫tini
dreptcredincio∫i. In textul grec al Vie˛ii lui, scris„ de Calist,
se spune : «c„ pe cÓt era cu putin˛„ voia ∫i dorea cu iubire
de Dumnezeu ca pe to˛i s„-i aduc„ Ón l„untrul razei ∫i str„lu-
cirii Bunului ∫i PreasfÓntului Duh ,· apoi nici un loc din cele de
aici n-a l„sat, Ónt„rindu-se ∫i Ómputernicindu-se cu ajutorul lui
Dumnezeu, nu numai al grecilor, al bulgarilor, ci ∫i al sârbilor
Ón∫i∫i ∫i dincolo (de ei), ca s„ fac„ ∫i acolo prin ucenicii s„i
lucrarea cea mai sÓrguincioas„,
111
s„ se semene binele isihiei cu
Ómbel∫ugare ∫i str„lucire» .Acest cuvÓnt dincolo>‹¿ÁÔÔ1Ô»(ÂÍ›˜ÂÈÌ·)
i-a sc„pat chiar mitropolitului Tit Simedrea, deoarece el nu se
afl„ ∫i Ón traducerea româneasc„. Dar ce al˛i dreptcredincio∫i
se mai aflau dincolo de sÓrbi, dac„ nu românii ?
Dar mitropolitul Tit Simedrea men˛ioneaz„ opinia direct„
a Ónv„˛atului moldovean P. A. 112
SÓrcu, editorul Vie˛ii sfÓntului
Grigorie Sinaitul Ón slavone∫te , c„ Ón a∫ezarea de la Paroria
au fost ∫i români. SÓrcu Ó∫i Óntemeiaz„ p„rerea Ón deosebi pe
o Ónsemnare aflat„ la sfÓr∫itul sbornicului Hludov, manuscris
slavon din anul 1345, aflat azi Ón muzeul Rumian˛ev din Mos-
cova, Ónsemnarea sun„ Ón grece∫te : «Aceste dou„ capete s-au
scris de Fudulu, care le-a tradus 113
din grece∫te Ón bulg„re∫te...
cÓnd eram la Paroria cu fra˛ii» . P„rerea lui SÓrcu a fost Óm-
br„˛i∫at„ ∫i de al˛i Ónv„˛a˛i. Dar al˛ii au contestat c„ acest
nume ar fi indicat pe vreun român, deoarece cuvÓntul Fudulu
e de origine turceasc„114 ∫i el nu ar fi putut trece a∫a de timpu-
riu Ón limba român„ . Dar dac„ ar fi putut trece da greci ∫i
bulgari, de ce nu ar fi putut trece ∫i la români, afla˛i Ón nu-
109. M i t r o p . Tit Simedrea, op. cit., p. 675.
110. Arhim. Arsenie, Leatopis, S. P e t e r s b u r g, ed. II, 1888, p. 505 ∫i
Ocerk JÓzni Patriarha . P. Kallista, t. I, 917. Ón A t o n s k y Pateric, I, p. 340,
nota. La Tit Simedrea, op. cit., p. 677 ∫i n o t a 15.
111. La Pomialovsky, op. cit., p. 30.
112. P. A. SÓrcu, Jitie Grigorii Sinaita, St. P e t e r s b u r g, la Tit Sime-
drea, op. cit., p. cit.
113. La Tit Simedrea, op. cit., p. cit.
114. Ibidem, p. 678.
82 FILOCALIA
m„r a∫a de mare printre greci ∫i bulgari ? De altfel e de re-

marcat c„ pÓn„ azi numele acesta a primit o r„spÓndire deose-
bit„ ∫i un accent de mare familiaritate mai ales Óntre români.
Mitropolitul Tit Simedrea socote∫te c„ acest nume a putut
intra Ón limba român„ prin alte popoare turcmene care au tr„it
mai mult 115
printre românii din nordul Dun„rii : pecinegi, uzi,
cumani . De altfel s-ar putea ca acest nume s„ fie ∫i o trans-
criere gre∫it„ a numelui Fundulea, care Ón forma aceasta ∫i Ón
cea prescurtat„ Fundi, se g„se∫te ∫i azi ca nume specific prin-
tre românii macedoneni.
Dar argumentul cel mai hot„rÓtor pentru leg„tura lui Gri-
gorie Sinaitul cu românii, Ól vede mitropolitul Tit Simedrea Ón
faptul c„ acela purta coresponden˛„ cu voievodul Nicolae Ale-
xandru al fi„rii Române∫ti. Aceast„ ∫tire se afl„ Ón Via˛a sfÓn-
tului Maxim Cavsocalivitul, scris„ Ón a doua jum„tate a seco-
lului XIV de Teofan, episcopul Peritoriei din Tracia (pe la
1350), fost egumen al Vatopedului. Acest Maxim a fost unul
dintre cei mai renumi˛i asce˛i Ón Atos Ón secolul XIV ∫i foarte
apropiat de Grigorie Sinaitul. Dornic de a se deprinde cu via˛a
de rug„ciune neÓncetat„, 116
a plecat din Atos la Paroria «c„tre
cap„tul Macedoniei» . La unele din desele convorbiri duhov-
nice∫ti dintre sfÓntul Grigorie Sinaitul ∫i Maxim Cavsocalivitul,
pare s„ fi asistat ∫i Teofan, biograful acestuia. In Via˛a lui
Maxim scris„ de Teofan, se spune despre sfÓntul Grigorie, dup„
moartea lui: «Mul˛i din ucenicii s„i, dup„ adormirea lui ∫i c„-
l„toria la Dumnezeu, au ie∫it ca ni∫te stele str„lucitoare ∫i au
Ómpodobit marginile p„mÓntului», deci au ajuns pÓn„ la mar-
ginile117teritoriului locuit de dreptcredincio∫i, a∫adar ∫i la Ro-
mâni . In plus, Teofan comunic„ un am„nunt foarte Ónsem-
nat pentru români. ≈ vorba de o coresponden˛„ a lui Grigorie
Sinaitul cu «Ómp„ra˛ii p„mÓntului» Óntre care Ón∫ir„, pe lÓng„
Ómp„ratul bizantin ∫i ˛arul Ion Alexandru al Bulgariei ∫i ™te-
fan al Serbiei, Ónc„ un Alexandru, care nu poate fi decÓt Ni-
colae Alexandru al fi„rii Române∫ti (propriu-zis asociat la
domnie de tat„l s„u, Ioan Basarab (1310—1352) ∫i apoi singur
st„pÓnitor (1352—1364). C„ci alt„ ˛ar„ ortodox„ nu mai exista
Ón vremea aceea. «™i Ómp„ra˛ilor p„mÓntului, Andronic, zic, ∫i
115. Ibidem.
116. Via˛a a c e a s t a a lui M a x i m Cavsocalivitul, scris„ de Teofan,
a fost p u b l i c a t „ de J. Halkin, Ón «Analecta Bollandiana», t. LIV, 1906,
p. 25—112.
117. La Tit Simedrea, op. cit., p. 679.
Alexandru, ™tefan ∫i Alexandru le-a scris, doritori fiind ei, de

minunatele lui Ónv„˛„turi prin epistole. Prin aceasta se Ónmul-
˛e∫te schima c„lug„rilor Ón locurile ∫i cet„˛ile acelora, prin
virtutea ∫i118 Ónv„˛„tura cuviosului p„rinte Grigorie Sinaitul»
(§ 18, 90) . Dar unde s-au Ónmul˛it propriu-zis mÓn„stirile ∫i
c„lug„rii a∫a de mult Ón acea vreme Ón lumea ortodox„, ca Ón
fiara Româneasc„, unde Óndat„ dup„ aceea iau na∫tere primele
mari mÓn„stiri organizate ? Teofan, ca fost stare˛ la Vatoped,
cuno∫tea pe voievodul român, din daniile pe care acesta Ónce-
puse s„ le fac„ la mÓn„stirea Cutlumu∫ din Atos, sau la care
stare˛ul acestei mÓn„stiri, viitorul mitropolit (nominal)
119
al fi„-
rii Române∫ti, venise Ón aceast„ ˛ar„ dup„ ajutoare .
In actul Sinodului patriarhal de la Constantinopol din
1359, prin care se confirm„ trimiterea lui Iachint de Vicina ca
mitropolit al fi„rii Române∫ti, se dispune ca nu numai laicii
∫i clericii
120
din fiara Româneasc„ s„ asculte de el, ci ∫i mona-
hii . Deci existau monahi ∫i deci ∫i mÓn„stiri Ónc„ Ónainte de
Óntemeierea Vodi˛ei ∫i Tismamei, poate Óns„ c„ nu atÓt de so-
lid organizate ∫i bogat Ónzestrate de voievozi ca cele de dup„
aceea, ci ca ni∫te schituri ∫i mÓn„stiri mai mici, n„scute din
rÓvna poporului.
MÓn„stirile române∫ti, puse sub obl„duirea unui mitropo-
lit a∫ezat Óntr-un scaun statornic Ón statul românesc indepen-
dent, iau fiin˛„ Ón atmosfera fierbinte de credin˛„ creat„ de
mi∫carea isihast„. A∫a se explic„ faptul c„ aproape toate schi-
turile lor, a∫ezate pe vÓrful unui deal din apropiere, au ca
hram «Schimbarea la fa˛„», ÓntrucÓt sihastrii tr„itori Ón ele, sau
prin chilii apropiate de ele — dup„ metoda isihast„ — n„zu-
iau s„ se Ómp„rt„∫easc„ prin nevoin˛ele ∫i prin rug„ciunea lor
neÓncetat„ de lumina taboric„. De altfel, aproape toate mÓn„s-
tirile mari care s-au Óntemeiat Ón cursul timpurilor Ón fiara Ro-
118. Ibidem.
119. Ibidem, p. 680—681. Identificarea acestui A l e x a n d r u cu N i c o l a e
Alexandru, D o m n ul fi„rii Române∫ti, a f„cut-o d u p „ Halkin, c a r e a publi-
cat in Anal. Bolland. cit. Via˛a Iui Maxim Cavsocalivitul, s p u n Ó n d la
not„, c„ a c e s t Domn era «cumnat» al ˛arului A l e x a n d r u al Bulgariei.
120. A c a d e m i a Republicii Populare Române, Documente privind
Istoria României; B. fiara Româneasc„, 1242—1500. Edit. Acad . R.P.R. 1953,
p. 27. La Tit Simedrea, op. cri., p. 674. Deci cÓnd Iachint a v e n i t la Arge∫,
a g„sit Ón fi a r a R o m â n e a s c „ clerici ∫i c „ l u g „ r i ∫i c e l p u ˛ i n o m Ó n „ s t i r e la
Arge∫, u n d e ∫i-a instalat s c a u n u l. P a t r i a r h u l Calist o ∫tia aceasta, Ó n t r e
altele, ∫i din faptul c„ ∫i el p e t r e c u s e la Paroria, u n d e v e n e a u ∫i români.
84 FILOCALIA
mâneasc„ ∫i Ón Moldova ∫i-au avut antecedentele Ón aseme-

nea schituri sau Ón chiliile unor sihastri singuratici de pe vÓr-
ful vreunui munte sau deal din apropiere. A∫a au putut lua
fiin˛„ ∫i primele mÓn„stiri române∫ti Ón apropierea unor schi-
turi ∫i chilii de pe un munte din apropiere. ≈ de remarcat apoi
caracterul familiar ∫i popular pe care-l are numele de sihastri
la poporul român ∫i rezonan˛a lui de mare vechime.
Aceast„ atmosfer„ creat„ de isihasm a fost un factor Ón-
semnat Ón sus˛inerea luptei poporului român de ap„rare Ón fa˛a
atacurilor necurmate ale semilunei. fi„rile române∫ti au r„mas
astfel ultimul refugiu al Óntregii mi∫c„ri monahale isihaste ∫i
al credin˛ei fierbin˛i sus˛inut„ de ea Ón lumea ortodox„. Si-
hastrii au fost nu numai foarte apropia˛i poporului, ci ∫i voie-
vozilor, sus˛inÓndu-i Ón lupta lor de ap„rare a ˛„rilor româ-
ne∫ti, ca ultimul refugiu al vie˛ii de rug„ciune ∫i de dreapt„
credin˛„. De aci vedem c„ sihastrii nu s-au preocupat de rug„-
ciunea neÓncetat„ Óntr-un dezinteres total de via˛a poporului
dreptcredincios, ci au Ónsufle˛it pe voievozi ∫i pe to˛i drept-
credincio∫ii cre∫tini români la lupta de ap„rare a ˛„rii lor cre∫-
tine pentru a putea sl„vi Ón ea Ón libertate pe Hristos Dum-
nezeu ; ∫i nu numai ei, ci ∫i c„lug„rii ∫i c„rturarii celorlalte
popoare ortodoxe, refugia˛i aici dup„ ce ˛„rile lor fuseser„
ocupate de turci. Nic„ieri isihasimul, aceast„ lume a sihastrilor,
oameni locuind Ón sih„strii(Ón locuri de lini∫tire = fiÛı◊·ÛÙÁÒÈ·),
nu a avut un rol atÓt de hot„rÓtor, Ón sus˛inerea luptei de ap„-
rare a teritoriului na˛ional, ca Ón ˛„rile române∫ti.
O prezen˛„ spiritual„ masiv„ a sfÓntului Grigorie Sinai-
tul, mai bine zis a duhului lui la noi, ne este certificat„ ∫i Ón
secolul XVIII. Mi∫carea duhovniceasc„ mÓn„stireasc„ din
acel secol este legat„ de reÓnnoirea practicii rug„ciunii lui
Iisus, sub influen˛a scrierilor lui Grigorie Sinaitul. Stare˛ul
Vasile de la Poiana M„rului (la 40 km Ón mun˛i de la RÓmni-
cul S„rat), la care a ucenicit Paisie Velicicovschi, a insistat
pentru Ónviorarea acestei practici prin precuvânt„rile lui la
opera lui Grigorie Sinaitul ∫i a lui Filotei Sinaitul, care toate
nu fac decÓt s„ explice aceast„ rug„ciune ∫i s„ pledeze pentru
ea, pe baza scrierilor lui Grigorie Sinaitul.
Scrierile lui Grigorie Sinaitul
O parte din scrierile lui Grigorie Sinaitul au fost publi-

cate Ón Filocalia greac„ de Nicodim Aghioritul (Vene˛ia
1782). In a treia edi˛ie publicat„ recent, ele se cuprind Ón vol.
IV (Atena 1961) p. 31—88. Textul din Filocalie e reprodus Ón
P. G. 150, cal. 1240—1341. PÓn„ acum nu s-a publicat un text
critic ∫i nici complet al scrierilor lui. Textul din Filocalia ca
∫i cel din P. G. cuprinde urm„toarele scrieri :
1) Capete dup„ acrostih,foarte folositoare,Ón num„r de
137 (Filocalia greac„, ed. III, vol. IV, 31—62; PG. 150, 1237
—1299).
2) Alte capete, cu totul ∫apte (Filocalia cit., p. 63—65 ,·
P. G. cit. 1299—1303).
3) Înv„˛„tur„ cu de-am„nuntul despre lini∫tire ∫i despre
rug„ciune, Ón zece capete (Filocalia cit. p. 66—70 ; P. G. cit.
1303—1312).
4) Despre lini∫te ∫i despre cele dou„ feluri de rug„ciune,
Ón 15 capete (Filocalia cit. p. 71—79 ; P. G. cit. 1312—1329).
5) Despre cum se cade a ∫edea la rug„ciune (Filocalia
cit. p. 80—88 ,· P.G. cit. 1329—1346).
Manuscrisele române∫ti din Biblioteca Patriarhiei Ro-
mâne, cele de la mÓn„stirea Neam˛ ∫i cele din Biblioteca
Academiei R. S. România, care cuprind scrieri ale lui Grigorie
Sinaitul, Ón cazul cÓnd nu cuprind titluri mai pu˛ine decÓt cele
de mai sus, cuprind cÓteva titluri Ón plus. Multe din ele au
Óns„ un CuvÓnt Ónainte al lui Vasile de la Poiana M„rului 121 .
121. D. ex. ms. 35, 79 din Bibl. Patriarhie i Rom. (Vezi la Pr. D. Fe-
cioru, Manuscrisele române∫ti din Bibl. Patr. Rom., Ón Studii Teologice,
1961, n. 3—4, p. 438 ∫i 1962, n. 11—12, p. 381—382). De a s e m e n e a ms. 33
din Bibliot. mÓn„stirii Neam˛. (Vezi la Pr. D. Fecioru, Manuscrisele din
Bibl mÓn„stirii Neam˛, Ón manuscris , p. 87). Acest CuvÓnt Ónainte Ól are
∫i un manuscris, p r o p r i e t a t e p e r s o n a l „, al P„r. Protos, G h e r o n t i e Ghenoiu,
copiat cu litere latine probabil de el Ónsu∫i cÓnd se afla la schitul «Locurile
rele» din Gorj. De a s e m e n e a m a n u s c r i s ul din Biblioteca A c a d e m i e i R o m â n e
1889, f. 105—172 v. C u v Ó n t u l Ónainte al lui Vasile de la P o i a n a M „ r u l u i se
afl„ ∫i Ón ms. rom. al Acad. rom. nr. 1621, f. 103 r—111 r, dar f„r„ s„-i ur-
meze o p e r a lui Grigorie Sinaitul.
86 FILOCALIA
Cele mai bogate manuscrise Ón scrierile sfÓntului Grigo-

rie Sinaitul cuprind Ón general, Ón mod identic, Ón plus, urm„-
toarele titluri:
1) A sfÓntului Grigorie Sinaitul, Ónainte cuvÓntare a c„r-
˛ii acesteia. Ea e pus„ dup„ CuvÓntul Ónainte al lui Vasile de
la Poiana M„rului ∫i Ónainte de Capete dup„ acrostih. Aceast„
Ónainte cuvÓntare a lui Grigorie Sinaitul are urm„toarele sub-
titluri :
a) Nu este lupta noastr„ Ómpotriva sÓngelui ∫i a trupului.
™i ce este r„zboiul ∫i ce este osta∫ul ∫i toat„ arma lui Dum-
nezeu ?
b) Despre cele trei p„r˛i ale sufletului.
122
c) Despre gÓndurile prin care se s„vÓr∫e∫te tot p„catul .
2) La scrierea Înv„˛„tur„ cu de-am„nuntul din Filocalia
greac„, manuscrisele române∫ti mai bogate adaug„ Ónc„ patru
capete. De obicei ele sÓnt introduse astfel : «PÓn„ aicea Óntru
cea greceasc„. Iar Óntru slavoneasc„ scoatere Ónc„ se afl„ ∫i
aceste cuvinte». Deci scrierile lui Grigorie Sinaitul au fost tra-
duse Ón române∫te din limba greac„. (Aceasta se spune Ón
multe din manuscrisele române∫ti, de exemplu Ón manuscri-
sul nr. 39 de la mÓn„stirea Neam˛). 123
Dar aceste patru capete
au fost traduse dintr-un izvor slav . Pe acestea le traducem
∫i noi dup„ cele zece capete ale scrierii Ónv„˛„tur„ cu de-a-
m„nuntul.
3) In manuscrisele mai bogate se mai cuprind urm„toa-
rele scrieri:
a) Chipurile proniei dumnezeie∫ti
122. M a n u s c r i s u l 17 de la m Ó n „ s t i r e a N e a m ˛ Ó n c e p e cu Via˛a sfÓn-
tului Grigorie Sinaitul, scris„ de Calist P a t r i a r h u l , t r a d u s „ din grece∫te,
apoi cu Ónainte cuvÓntare a s u p r a c„r˛ii acesteia, a lui Grigorie Sinaitul
(deci lipse∫te CuvÓntul Ónainte al lui Vasile de la P o i a n a M„rului). In
g e n e r a l Ónainte cuvÓntarea lui Grigorie Sinaitul se s u b Ó m p a r t e Ón a c e s t e
trei subtitluri. La fel Ón ms. 33 de la m Ó n „ s t i r e a N e a m ˛ ∫i ms. 35 din
Bibliot. Patr. Rom.
Nu d „ m Ón acest v o l u m a c e a s t „ pies„, cu c e l e t r e i c a p i t o l e ale ei,
d e o a r e c e , mai ales c a p b. ∫i c. sÓnt un r e z u m a t foarte g e n e r a l a c e e a ce
se c u n o a ∫ t e de la p„rin˛ii a n t e r i o r i. Pe de alt„ p a r t e , t e m a lor se c u p r i n d e
mult mai larg, dar Ó n t r - u n mod deosebit, Ón c a p e t e l e d u p „ a c r o s t i h
77—79, 91.
123. Ms. 35 ∫Ó 79 din Bibi. Patr. Rom. A c e s t e 4 c a p e t e sÓnt a d a u s e ∫i
Ón ms. Protos. G h e n o i u.
b) Despre st„pÓnirea de sine a noastr„ ·,

c) Despre cele patru sfin˛ite Óncep„torii;
d) Despre numirea ∫i rÓnduiala fiec„reia din cele patru
Óncep„torii ;
e) Despre sfin˛ita Óncep„torie a Bisericii;
i) Despre rÓnduiala vie˛ii singuratice de mijloc ;
g) Explicare despre sfÓnta Óncep„torie ;
h) Explicare despre sfin˛ita a∫ezare ;
e) Ce este chipul vie˛ii c„lug„re∫ti ∫i care sÓnt Ónf„˛i∫„-
rile adev„rate ale fiec„reia ;
j) Care este sfin˛ita Óncep„torie a vie˛uirii c„lug„re∫ti ∫i
cum se Ónf„ptuie∫te bine;
1) Despre Ónf„˛i∫area Ómbr„c„mintei c„lug„re∫ti;
m) Care sÓnt formele rÓnduielii sfin˛itei Óncep„torii bise-
rice∫ti ;
n) A∫ez„mintele cu chip dumnezeiesc ;
o) Despre supunere ∫i ascultare ;
Acestea sÓnt Ón mare parte un rezumat al ierarhiei ce-
re∫ti ∫i biserice∫ti a lui Dionisie Areopagitul, ÓncadrÓnd Ón ie-
rarhia bisericeasc„ ∫i treptele c„lug„re∫ti. De aceea nu le
traducem Ón Filocalia româneasc„. Dar aceast„ scriere arat„
voin˛a sfÓntului Grigorie Sinaitul de a Óncadra rug„ciunea per-
sonal„ a inimii Ón via˛a Bisericii.
4) In aceste manuscrise mai bogate, dou„ din cele ∫apte
capete, cuprinse Ón Filocalia greac„ — P. G. sub titlul Alte ca-
pete, se cuprind dup„ cele 14 titluri de mai sus (de la litera
«a» la «o») ; pentru ispitele din somn, pentru cum se cade a
lua milostenie 124. Desp„r˛irea acestor dou„ capete de celelalte
cinci ∫i con˛inutul lor care nu se prea leag„ de celelalte cinci
∫i se ocup„ cu prea multe detalii fiziologice despre curgeri,
fapt care nu ni se pare c„ se Óncadreaz„ prea bine Ón spiritul
scrisului sfÓntului Grigorie Sinaitul, ne Óndeamn„ s„ nu le
d„m loc Ón Filocalia româneasc„, avÓnd oarecare b„nuial„ Ón
privin˛a apartenen˛ei lor la opera lui Grigorie Sinaitul.
5) Filocalia greac„ repet„ Ón vol. V (p. 90—103) Ón limba
neogreac„ scrierea Despre cum se cade a ∫edea la rug„-
ciune din vol. IV, p. 78—88. Aceast„ repeti˛ie se face la
locuri diferite ∫i Ón ed. II (vol. II) din Filocalia greac„. Dar
124. De ex. Ón ms. G h e n o i u, Ia p. 133—136 ∫i au la p. 84 cont.
88 FILOCALIA
textul neogrec mai adaug„ Ón fiecare edi˛ie un mic pasaj pe

125
care-l vom ad„uga ∫i noi Ón traducerea noastr„ .
6) Manuscrisele române∫ti mai bogate mai dau ∫i o con-
vorbire Óntre Grigorie Sinaitul ∫i Maxim Cavsocalivitul. Ea e
dat„ Ón limba neogreac„ ∫i Ón Filocalia greac„.
Nu se ∫tie dac„, Ón afar„ de aceste texte din Filocalia
greac„ ∫i de cele Ón plus din manuscrisele române∫ti, mai sÓnt
∫i alte texte care au ca autor pe Grigorie Sinaitul.
Faptul c„, la traducerea din grece∫te Ón române∫te a ope-
rei lui Grigorie Sinaitul Ón secolul XVIII, CuvÓntul Ónainte e
alc„tuit de Vasile de la Poiana M„rului, mort la 1767, cele-
bru Ónc„ pentru via˛a sa duhovniceasc„ la 1749, cÓnd e che-
mat la Bucure∫ti pentru a fi v„zut ∫i consultat de patriarhii
126
Alexandriei, Antiohiei ∫i Ierusalimului , arat„ c„ aceast„
traducere, ca ∫i cea din Filotei Sinaitul au fost f„cute de c„-
lug„ri români cu mult Ónainte de a∫ezarea lui Paisie Velicicov-
schi Ón Moldova, fapt ÓntÓmplat la 1768. C„ci CuvÓntul Ónainte
la aceste scrieri a trebuit s„ fie f„cut cu mult Ónainte. Vasile
de la Poiana M„rului trebuie s„ fi scris aceste precuvÓnt„ri
Ónainte de 1749, cÓnd era deja celebru. Dealtfel el venise Ón
Moldova de prin 1712. C„ci 20 ani a stat la mÓn„stirea D„l-
h„u˛i, iar Ón 1733 avea atÓta autoritate c„ Óntemeiaz„ mÓn„sti-
rea Poiana M„rului ∫i devine stare˛ul ei pe via˛„. Iar faptul
c„ Ón CuvÓntul Ónainte la Grigorie Sinaitul, Vasile citeaz„ din
atÓ˛ia p„rin˛i duhovnice∫ti din trecut Ón române∫te (sfin˛ii Isi-
hie, Petru, Damaschin, Calist ∫i Ignatie, Simeon Tesalonicea-
nul, Ioan Sc„rarul, Dorotei) Ónseamn„ c„ to˛i ace∫tia existau
Ón traduceri române∫ti Ón vremea lui, deci dinainte de el. Deci
opera de traducere de sub Paisie a fost Ón mare parte mai mult
125. In u n e l e m a n u s c r i s e rom., de ex. ms. 39 de la N e a m ˛ , Ó n t r e g
acest text n e o g r e c e t r a d u s s u b t i t l u l : Capete pentru f„r„ grij„ (despre
isichie-lini∫te). Se p a r e c„ el, Ó m p r e u n „ cu altele, r e p r e z i n t „ o alt„ t r a d u-
c e r e veche, c„ci folose∫te u n e l e c u v i n t e mai v e c h i : de ex. Ón loc de lini∫te :
f„r„ grij„, sau mulcomie (cel ce se lini∫te∫te, s u n „ acolo : cel ce se mul-
come∫te), In loc de Ón∫el„ciune , Ó m p r e l e s t a r e (cuv. de origine slav„, cu
Ón˛elesul de am„gire, vr„jire).
126. Pr. H o r i a C o n s t a n t i n e s cu ∫i Pr. Gabriel Cocora, Poiana M„-
rului, Ón : Glasul Bisericii, 1964, nr. 5—6, p. 473, 475.
o «corectur„» a vechilor traduceri, devenite, cum am v„zut127la

nota 125, Ón unele cuvinte, neÓn˛elese pentru vechimea lor .
Paisie va fi cunoscut ∫i el aceste traduceri Ón timpul
primei lui ∫ederi Ón Moldova (1742—1749) ∫i aceste traduceri
∫i practica rug„ciunii curate de c„tre Vasile de la Poiana M„-
rului Ól vor fi Óndemnat s„ mearg„ nu numai la SfÓntul Munte,
ci ∫i s„ se ocupe acolo cu scrierile lui Grigorie Sinaitul ∫i cu
punerea Ón practic„ a rug„ciunii recomandate de acela. De
aceea Ón Atos, c„lug„rul moldovean Atanasie Ól acuz„ pe
Paisie c„ «schimb„ pravila rug„ciunii lui Iisus, c„ prea se
Óncrede Ón manuscrisele grece∫ti ∫i c„ tÓlcuie∫te gre∫it Ónv„-
˛„tura128 sfÓntului Grigorie Sinaitul despre rug„ciunea min-
˛ii...» . Moldoveanul Atanasie cuno∫tea deci traducerile
române∫ti mai vechi ale scrierilor lui Grigorie Sinaitul ∫i
considera gre∫it„ Óncrederea lui Paisie Ón manuscrisele gre-
ce∫ti. Se poate deci spune c„ Vasile de la Poiana M„rului, strÓm-
torat Ón Ucraina de uniatism, a venit Ón Moldova pentru c„
∫tia c„ va g„si acolo scrierile duhovnice∫ti r„s„ritene traduse
din grece∫te ∫i putin˛a de a tr„i potrivit lor, iar Paisie a venit
din acela∫i motiv, dar poate ∫i atras de faima, sau de chema-
rea lui Vasile ∫i a practicii rug„ciunii min˛ii existente Ón
Moldova. Mai amintim c„, dup„ unii, Vasile de la Poiana
M„rului i-ar fi fost chiar rud„ (H. Constantinescu ∫i Pr. Ga-
briel Cocora, op. cit., p. 472).
In ce prive∫te con˛inutul scrierilor sfÓntului Grigorie Si-
naitul, acesta Ól arat„ pe autorul lor nu numai un practician
empiric al unei «metode a rug„ciunii inimii», cÓt ∫i un mare
exeget al ei. SfÓntul Grigorie Ómbr„˛i∫eaz„ cu gÓndirea lui o
gam„ foarte larg„ de teme de via˛„ duhovniceasc„ care se Ón-
tinde de la cele mai Ónalte vÓrfuri ale reflexiunii privitoare la
Dumnezeu ∫i la ÓntÓlnirea min˛ii cu SfÓnta Treime Ón altarul
cel mai l„untric al fiin˛ei omene∫ti, pÓn„ la cele mai concrete
detalii ale fenomenelor vie˛ii trupe∫ti. El ∫i-a asimilat refle-
xiunea asupra vie˛ii duhovnice∫ti a lui Macarie, Diadoch,
Marcu Pustnicul, sfÓntul Simeon Noul Teolog, dar ∫i Ónalta gÓn-
dire teologic„ a lui Dionisie Areopagitul ∫i a sfÓntului Maxim
M„rturisitorul. El face o sintez„ Óntre cei dintÓi ∫i cei din urm„.
127. Diac. —. I. David, Cuviosul Paisie cel Mare (Velicicovsky), un
des„vÓr∫it monah român, Bucure∫ti 1975, p. 12. Considera˛iile aduse de
a u t o r p e n t r u originea r o m â n e a s c „ a lui Paisie sÓnt foarte serioase ∫i d e m n e
de luat Ón seam„.
128. Ms. rom. 5693. La Diac. —. I. David, op. cit., p. 11.
90 FILOCALIA
Dar nu r„mÓne numai aci. Ci, aplicÓnd totul la rug„ciune ∫i la

efortul de cur„˛ire de patimi, se dovede∫te poate cel mai subtil
analist al mi∫c„rilor psihice ∫i spirituale ale fiin˛ei umane.
El aduce l„muriri de caracter evident asupra c„ldurii
duhovnice∫ti care Ónso˛e∫te rug„ciunea curat„ ∫i asupra celei
Ón∫el„toare ∫i p„c„toase ; se dovede∫te un adversar neÓndu-
plecat al n„lucirilor ∫i al tuturor fenomenelor de am„gire
spiritual„, un sus˛in„tor al experien˛ei celei mai subtile ∫i mai
autentice a prezen˛ei lui Dumnezeu. Ón˛elege trebuin˛a alter-
n„rii cÓnt„rii, cu rug„ciunea inimii, la Óncep„tori. Merge pÓn„
la cele mai mici detalii Ón explicarea leg„turilor bune ∫i rele
dintre suflet ∫i trup. Tratatele lui Palama despre rug„ciune
(Tratatele II din Triada I ∫i II contra lui Varlaam) se resimt
puternic de Ónv„˛„tura lui Grigorie Sinaitul. Dac„ nu va fi
fost Ón contact personal cu el ∫i dac„ nu va fi cunoscut scri-
erile acestuia, Palama a putut cunoa∫te Ón orice caz ideile
lui m„car de la ucenicii lui. In acela∫i timp Grigorie Sinaitul
manifest„ o spiritualitate de mare echilibru, o smerit„ re˛i-
nere de la formul„rile teologice prea Óndr„zne˛e. El cere s„
se conceap„ lumina v„zut„ Ón rug„ciune ca dincolo de orice
materialitate ; el nu cere o strÓngere a n„rilor la respira˛ie,
ci numai a gurii, ca s„ nu r„mÓn„ c„scat„ ∫i s„ fac„ pe om
distrat. Nu leag„ prea strÓns rug„ciunea inimii de o metod„
tehnic„. El nu cunoa∫te Ón mod explicit nici Ónv„˛„tura des-
pre deosebirea Óntre fiin˛a ∫i energiile necreate ale lui Dum-
nezeu, Ónv„˛„tur„ pe care o va dezvolta sfÓntul Grigorie
Palama, obligat de necesitatea ap„r„rii experien˛elor haris-
matice tr„ite de isiha∫ti, pentru a nu fi incluse energiile ce
le provoac„ Ón ordinea creaturilor.
Dac„ sfÓntul Grigorie Palama este vulturul care atinge
Ón„l˛imile ame˛itoare ale Ónv„˛„turii despre Dumnezeu ∫i ale
Óndumnezeirii omului, sfÓntul Grigorie Sinaitul este maestrul
analizelor subtile ale mi∫c„rilor l„untrice ale fiin˛ei umane.
ALE CELUI DINTRE SFINfiI
P√RINTELUI NOSTRU
Grigorie Sinaitul
Capete foarte folositoare Ón acrostih, al
c„ror acrostih este acesta: Cuvinte
felurite despre porunci, dogme, amenin˛„ri
∫i f„g„duin˛e, ba ∫i despre gÓnduri, pa-
timi ∫i virtu˛i; apoi despre lini∫tire ∫i ru-
g„ciune.
1. Este cu neputin˛„ s„ fie cineva, sau s„ se fac„,

dup„ fire, ra˛ional, f„r„ cur„˛ie ∫i nestric„ciune. C„ci pe
cea din˛ii a pus st„pÓnire deprinderea nera˛ional„, iar
pe cea de a doua (pe nestric„ciune), starea de stric„ciune
a trupului.
2. Ra˛ionali dup„ fire s-au ar„tat numai sfin˛ii, prin
cur„˛ie 1 2 9 . C„ci ra˛iune curat„ nu a avut nici unul dintre
Ón˛elep˛ii Óntru ale ra˛iunii, dat fiind c„ ∫i-au stricat ra-
˛iunea de la Ónceput prin gÓnduri. Fiindc„ duhul p„mÓn-
tesc ∫i mult vorbitor al Ón˛elepciunii lumii acesteia, apro-
piind ra˛iunile de cei mai cunosc„tori, iar gÓndurile de cei
mai neÓnv„˛a˛i, pricinuie∫te Ómpreuna lor locuire, lipsin-
129. P„rin˛ii nu s e p a r „ p l a n u l etic de cel ra˛ional. Deplin r a ˛ i o n a l
e sfÓntul. El ∫i-a recÓ∫tigat p r i v i r e a ∫i j u d e c a t a n e t u l b u r a t „ de patimi, adic„
r a ˛ i u n e a c e a d u p „ fire, pe c a r e a avut-o omul prin crea˛ie , p r in c u r „ ˛ i r e a
de patimi. CÓt„ v r e m e mai e o p o r n i r e s p r e p „ c a t Ón om, nu e nici deplin
curat, nici deplin ra˛ional. F i r e a Óns„∫i nu ∫i-a recÓ∫tigat integritatea, recti-
t u d i n e a ∫i profunzimea ei pe p l a n ra˛ional, p e n t r u c„ nu ∫i-a recÓ∫tigat
t r a n s p a r e n ˛ a ei fireasc„ spre infinitatea dumnezeiasc„ .
92 FILOCALIA
du-i pe oameni de Ón˛elepciunea ipostasiat„ ∫i de vede-

rea ei, sau de cuno∫tin˛a neÓmp„r˛it„ ∫i unitar„ 1 3 0 .
3. Socote∫te drept cuno∫tin˛„ proprie a adev„rului
sim˛irea harului. Pe celelalte cuno∫tin˛e trebuie s„ le nu-
mim tÓlcuiri de Ón˛elesuri ∫i dovediri de l u c r u r i 1 3 1 .
4. To˛i câ˛i nu izbutesc s„ dobÓndeasc„ harul, p„ti-
mesc aceasta pentru necredin˛„ ∫i negrij„ ; ∫i iar„∫i to˛i
cÓ˛i Ól afl„, Ól afl„ prin credin˛„ ∫i sÓrguin˛„. C„ci prin aces-
tea p„∫esc pururea Ónainte ; iar prin cele potrivnice se
Óntorc cu totul la cele dinapoi.
5. A fi mort ∫i nesim˛itor este tot una cu a fi orb la
minte ∫i a nu vedea duhovnice∫te. C„ci unul s-a lipsit
de puterea vie ∫i lucr„toare ; iar cel ce nu vede, de lumi-
na dumnezeiasc„ care-l face s„ vad„ ∫i s„ se roage 1 3 2 .
6. Pu˛ini primesc ∫i puterea ∫i Ón˛elepciunea de la
Dumnezeu. C„ci cea dintÓi Ómp„rt„∫e∫te bun„t„˛ile dum-
nezeie∫ti, iar a doua exprimarea lor. Iar primirea prin
Ómp„rt„∫ire ∫i d„ruirea mai departe este un lucru cu ade-
v„rat dumnezeiesc, mai presus de om.
130. T o a t „ c u n o ∫ t i n ˛ a a d e v e n i t d i s p e r s a t„ Ón u r m a c„derii. Înv„-
˛a˛ii cunosc r a ˛ i u n i s e p a r a t e a l e lucrurilor, cei n e Ó n v „ ˛ a ˛ i Ó∫i fac fel de fel
de gÓnduri a m e s t e c a t e cu patimile. A c e a s t a p r o d u c e o c o n l o c u i r e de idei,
de m u l t e ori plin„ de contradic˛ii, dar nu un Ó n t r e g u n i t a r . Nu se c u n o a ∫ t e
Ó n ˛ e l e p c i u n e a ca P e r s o a n „ s u p r e m „ , din c a r e p o r n e s c t o a t e ra˛iunil e ∫i Ón
c a r e se unific„ t o a t e ∫i Ón u n i r e cu c a r e se u n e s c to˛i. T e m a este l u a t „ de
la sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l (Ambigua). SfÓntul Grigorie Sinaitul se
d o v e d e ∫ t e un om i n t r o d u s Ón g Ó n d i r e a cea mai Ó n a l t „ a p„rin˛ilor.
131. «Sim˛irea harului» e t r „ i r e a b u n „ v o i n ˛ e i ∫i p u t e r ii Persoanei
supreme. Numai aceasta ne pune Ón leg„tur„ cu realitatea fundamental„
∫i total„. Celelalte c u n o ∫ t i n ˛ e sÓnt e x p r i m „ r i l e u n o r Ón˛elesuri f r a g m e n t a r e
∫i n e e s e n ˛ i a l e p e n t r u existen˛ a e t e r n „ . Expresia «sim˛irea harului» se Ón-
tÓlne∫te la Diadoc h (cap. 31 ; Filoc. rom. I, p. 346), dar a fost d e z v o l t a t „
de sfÓntul Simeon N o u l Teolog.
132. A v e m aci o defini˛ie a luminii dumnezeie∫ti , c a r e nu are nimic
c a r e s„ nu o fac„ a c c e p t a b i l„ ∫i Ón˛eleas„. Ea e c e a c a r e ne face s„ Ón˛e -
legem ∫i s„ ne Ón˛elegem. Astfel Ó n ˛ e l e a s „ lumina d u m n e z e i a s c „ risipe∫te
n e d u m e r i r i l e celor ce cred c„ ea e s t e c o n c e p u t „ ca o lumin „ a s e m e n e a
celei m a t e r i a l e .
7. Inima f„r„ gÓnduri, lucrat„ de Duhul, este altarul

adev„rat Ónc„ Ónainte de via˛a viitoare. C„ci toate se s„-
vÓr∫esc ∫i se gr„iesc acolo duhovnice∫te. Iar cel ce nu a
dobÓndit aceasta Ónc„ de aici e o piatr„ pentru alte vir-
tu˛i, bun„ pentru zidirea bisericii dumnezeie∫ti, dar nu
biseric„ ∫i preot al Duhului.
8. Omul a fost zidit nestric„cios, f„r„ must, cum va
∫i Ónvia. Dar nu neschimb„cios, nici schimb„cios, avÓnd
Ón voin˛„ puterea de a se schimba sau nu. C„ci voin˛a nu
face pe cineva s„ r„mÓn„ cu des„vÓr∫ire neschimbat Ón
firea sa. Pentru c„ aceasta e cununa Óndumnezeirii ne-
schimb„cioase viitoare 1 3 3 .
9. Stric„ciunea e devenirea trupului ; iar a mÓnca,
a lep„da r„m„∫i˛ele, a se Óngra∫„ ∫i a dormi sÓnt Ónsu-
∫iri naturale ale fiarelor ∫i dobitoacelor. Prin acestea ase-
m„nÓndu-ne cu dobitoacele, din pricina neascult„rii (Ps.
XLVIII, 21), am c„zut din bun„t„˛ile proprii d„ruite de
Dumnezeu 1 3 4 . Ne-am f„cut dobitoce∫ti din ra˛ionali ∫i
ca fiarele din dumnezeie∫ti.
10. Raiul este de dou„ feluri : sensibil ∫i inteligibil
(cunoscut cu sim˛urile ∫i cu gÓndirea), sau cel din Eden ∫i
cel al h a r u l u i 1 3 5 . Cel din Eden este un loc foarte Ónalt,
ÓncÓt ajunge pÓn„ la al treilea cer, cum zic cei ce au isto-
risit despre el, s„dit de Dumnezeu cu tot felul de verdea˛„
133. Omul a fost f„cut nestric„cios, d a r nu neschimb„cios, de∫i
s c h i m b a r e a nu se Ómpline∫te Ón m o d involuntar. N e s c h i m b a r e a o va dobÓndi
Ón v i a ˛ a viitoare, o d a t „ cu r e d o b Ó n d i r e a nestric„ciunii . Dac„ ∫i-ar fi p„zit
n e s c h i m b a r e a Ón bine, ∫i-ar fi p„zit ∫i n e s t r i c „ c i u n e a . N e s c h i m b a r e a ca
rezultat al v o i n ˛ ei u n i t „ cu v o i n ˛ a lui Dumnezeu, Ó m p r e u n a t „ cu nestric„-
ciunea, Ó n s e a m n „ Ó n c o r o n a r e a firii prin Ó n d u m n e z e i r e .
134. Ónsu∫irile proprii ale firii n o a s t r e sÓnt c e l e ce ni se dau de
Dumnezeu, din cele proprii Lui ∫i pe c a r e le avem n u m a i Ón c o m u n i u n e
cu El.
135. Insisten˛a a s u p ra nestric„ciunii o r i g i n a re a n a t u r ii ∫i idee a «sim-
˛irii harului» sÓnt l u a t e de la sfÓntul Simeon, iar ideea celor d o u „ raiuri,
de la Nichita Stithatul.
94 FILOCALIA
bine mirositoare. E1 nu este nici cu des„vÓr∫ire nestric„-

cios, nici cu totul stric„cios, ci a∫ezat la mijloc Óntre stric„-
ciune ∫i nestric„ciune, ÓncÓt este pururea Ónc„rcat cu roade
∫i Ómpodobit cu flori, avÓnd neÓncetat ∫i poame crude ∫i
poame coapte. C„ci pomii putreg„i˛i ∫i roadele r„scoapte
c„zute la p„mÓnt se fac hum„ bine mirositoare ∫i nu Óm-
pr„∫tie miros de stric„ciune ca plantele lumii. Iar aceasta
se ÓntÓmpl„ din marea bog„˛ie ∫i sfin˛enie a harului, care
covÓr∫e∫te acolo pururea. De aceea rÓul oceanic, care trece
prin el ∫i c„ruia i s-a poruncit s„ r„coreasc„ necontenit
acest loc, ie∫ind din el ∫i Ómp„r˛indu-se Ón patru bra˛e,
coborÓnd aduce ∫i d„ hindu∫ilor 1 3 6 ∫i etiopienilor huma ∫i
frunzele c„zute. Apoi unindu-se, Fisonul ∫i Gheonul (Fa-
cere II, 8) se revars„ Ómpreun„ mereu peste cÓmpiile lor,
pÓn„ ce se Ómpart iar„∫i, unul r„corind ˛ara Libiei, iar al-
tul ˛ara Egiptului.
11. Deci spun c„ zidirea nu a fost f„cut„ la Ónceput
curg„toare sau stric„cioas„. Dar mai pe urm„ s-a stricat
∫i s-a supus de∫ert„ciunii, adic„ omului, potrivit Scriptu-
rii (Rom. VIII, 25), Óns„ nu de bun„ voie ci f„r„ s„ vrea,
pentru cel ce a supus-o Ón n„dejdea Ónnoirii lui Adam, cel
ce s-a stricat. Innoindu-l Óns„ ∫i sfin˛indu-l pe acesta,
chiar dac„ poart„ trup stric„cios pentru via˛a vremelnic„,
a Ónnoit-o ∫i pe ea, de∫i n-a izb„vit-o Ónc„ de stric„ciune.
Iar izb„virea zidirii de stric„ciune, unii spun c„ este
schimbarea ei spre mai bine, iar al˛ii, prefacerea Ón Ón-
tregime a celor supuse sim˛urilor. C„ci obiceiul Scripturii
este s„ fac„ o afirmare simpl„, f„r„ mult„ iscodire, despre
cele greu de Ón˛eles.
12. Cei ce primesc harul ca o z„mislire ∫i Óns„rcinare
prin Duhul, leap„d„ s„mÓn˛a dumnezeiasc„, sau prin c„-
deri, sau v„duvindu-se de Dumnezeu prin Ónso˛irea cu
136. Am t r a d u s c u v Ó n t u l ÈÌ‰ÈÍÔfl cu hindu∫i. Dar s-ar p u t e a ca sfin-
tul Grigorie s„ se fi gÓndit ∫i la indieni, s a u la rasa g a l b e n „ din c a r e
p o a t e s-au tras indienii din America, sau chiar la negrii din Africa.
vr„jma∫ul care se ascunde Ón ei. Lep„darea harului se

face prin lucrarea patimilor ; iar lipsirea des„vÓr∫it„ de
el se ÓntÓmpl„ prin s„vÓr∫irea p„catelor. C„ci sufletul iubi-
tor de patim„ ∫i de p„cat, care leap„d„ ∫i pierde harul ∫i
se v„duve∫te, se face s„la∫ al patimilor, ca s„ nu zic al
dracilor, acum ∫i Ón veacul viitor.
13. Nimic nu face iu˛imea a∫a de lini∫tit„ ∫i de blinda
ca barbatia si mila.Cea dintîi înfrînge pe cei ce-o
r„zboiesc de afar„, iar cea de a doua, pe cei ce o r„zboiesc
din l„untru.
14. Mul˛i, lucrând poruncile, socotesc c„ Ónainteaz„
spre cetate, dar, neajungÓnd Ón cetate, r„mÓn afar„. C„ci
ab„tÓndu-se, f„r„ s„-∫i dea seama, de la c„ile Ómp„r„te∫ti,
spre relele vecine virtu˛ilor, Ónainteaz„ lipsi˛i de Ón˛elep-
ciune. Pentru c„ poruncile nu Óng„duie nici lips„, nici tre-
cere de m„sur„, ci ele caut„ numai Ómplinirea scopului
pl„cut lui Dumnezeu ∫i numai voia dumnezeiasc„. Altfel,
de∫art„-i osteneala, dac„ nu se fac drepte c„r„rile lui
Dumnezeu, dup„ Scriptur„ (Isaia XL, 3). C„ci Ón orice
lucru se urm„re∫te ˛inta lucrului.
15. Caut„ pe Domnul Ón cale, adic„ prin porunci, Ón
inim„. C„ci cÓnd auzi pe Ioan strigÓnd ∫i poruncind tutu-
ror s„ g„teasc„ ∫i s„ fac„ drepte c„r„rile, Ón˛elege c„ e
vorba de porunci, de inimi ∫i de fapte. C„ci e cu nepu-
tin˛„ s„ se fac„ dreapt„ calea poruncilor ∫i fapta nevino-
vat„, dac„ nu e dreptate Ón inim„.
16. CÓnd auzi Scriptura vorbind de toiag ∫i de cÓrj„
(Ps. XXII, 4), socote∫te c„ Ón Ón˛elesul proorocesc ele sÓnt
judecata ∫i providen˛a ; iar Ón Ón˛elesul moral, psalmodie-
rea ∫i rug„ciunea. C„ci, judeca˛i de Domnul cu toiagul pe-
depsirii, sÓntem pov„˛ui˛i spre Óntoarcere (1 Cor. XI, 32).
Iar pedepsind noi pe cei ce se r„scoal„ Ómpotriva
noastr„, cu toiagul psalmodierii b„rb„te∫ti, ne sprijinim
pe rug„ciune. AvÓnd deci toiagul ∫i cÓrja Ón mÓna lucr„rii
min˛ii, s„ nu Óncet„m a pedepsi ∫i a fi pedepsi˛i, pÓn„ ce
96 FILOCALIA
vom ajunge cu totul sub providen˛„, fugind de judecata

de acum ∫i de cea viitoare.
17. ≈ propriu poruncilor s„ pun„ pururea mai pre-
sus de orice porunca cea cuprinz„toare care zice : «Po-
mene∫te pe Domnul Dumnezeul t„u totdeauna». C„ci prin
ceea ce s-au pierdut, prin aceea pot s„ fie ∫i p„zi˛i. Fiind-
c„ uitarea a pierdut pomenirea dumnezeiasc„ de la Ón-
ceput ÓntunecÓnd poruncile, ∫i a∫a l-a ar„tat pe om, gol de
tot binele.
18. Prin dou„ porunci vin cei ce se nevoiesc iar„∫i la
vechea vrednicie : prin ascultare ∫i prin post. C„ci prin
cele potrivnice acestora a intrat tot p„catul Ón neamul mu-
ritorilor. Cei ce p„zesc poruncile prin ascultare, se Óntorc
la Dumnezeu mai repede, iar cei ce le p„zesc prin post ∫i
rug„ciune, mai cu ÓntÓrziere. Ascultarea e mai potrivit„
Óncep„torilor, iar postul celor de la mijloc, mai cunosc„tori
∫i mai b„rba˛i. C„ci p„zirea ne∫tirbit„ a ascult„rii de
Dumnezeu prin porunci e proprie foarte pu˛inora, fiind
grea chiar pentru cei mai b„rba˛i.
19. Legea care lucreaz„ ∫i gr„ie∫te Ón inim„ este le-
gea Duhului vie˛ii, dup„ apostol, precum cea care e lu-
crat„ Ón trup este a literii. Cea dintÓi izb„ve∫te mintea de
legea p„catului ∫i a mor˛ii (Rom. VIII, 2), iar a doua face
pe neb„gate de seam„ pe om fariseu, care Ómpline∫te ∫i
Ón˛elege legea trupe∫te ∫i lucreaz„ poruncile pentru a fi
v„zut (Matei XXIII, 5 ) 1 3 7 .
137. Poruncile sÓnt c a l e a pe care ajungem la Hristos. Dar Ón miezul
lor poruncile sÓnt Hristos Ónsu∫i. C„ci ne fac t o t mai a s e m e n e a Lui. El
este p o r u n c a des„vÓr∫it Ómplinit„. Poruncile pot fi Ómplinite Óns„ n u m ai
extern, cu trupul. Atunci sÓnt o lege a trupului, c a r e face pe om fariseu.
Ele t r e b u i e Ómplinite din inim„. A t u n ci au devenit o lege a d u h u l u i . C„ci
prin inim„ l u c r e a z „ Duhul. De a c e e a poruncile n u m a i unite cu inima sÓnt
calea a d e v „ r a t „ spre Hristos.
A c e a s t a se Ó n t Ó m p l „ cÓn d avem p u r u r e a p o m e n i r e a lui Dumnezeu
Ón inim„. C o n t r a r u l poruncilor e, de aceea, u i t a r e a . P o m e n i r e a lui Dum-
nezeu e izvorul ascult„rii prin care se Ómplinesc poruncile.
20. Îmbinarea armonioas„ ∫i bine legat„ a tuturor

virtu˛ilor (Efes. IV, 10) Ón Duh, spun c„ face omul de-
s„vÓr∫it. Sau dac„ e pe cale, pe cel Ónc„ nedes„vÓr∫it. Iar
poruncile le socotesc ca trup, pe cÓnd virtu˛ile, ca deprin-
deri ale unor Ónsu∫iri bune, oase. În sfÓr∫it, harul, ca suflet
care d„ via˛„, mi∫c„ ∫i lucreaz„ faptele poruncilor, ca pe
un trup. C„ci nepurtarea de grij„, sau sÓrguin˛a spre vÓr-
stele Ón Hristos, arat„ pe cineva prunc sau des„vÓr∫it,
acum ∫i Ón veacul viitor.
21. Cel ce vrea s„-∫i creasc„ trupul virtu˛ilor s„ se
sÓrguiasc„ a dori laptele ra˛ional ∫i nestricat al harului
de maic„. C„ci de acolo se hr„ne∫te cu lapte tot cel ce
caut„ cre∫terea Ón Hristos ∫i vrea s„ sporeasc„ Ón El. În-
˛elepciunea d„ de la pieptul ei, ca lapte spre cre∫tere, c„l-
dura ; iar celor des„vÓr∫i˛i, ca miere hr„nitoare, bucuria
138
spre cur„˛ire . «C„ci miere ∫i lapte vor fi sub limba ta»
Dar Ón l u c r a r e a p o r u n c i l o r sÓntem mult ajuta˛i de g Ó n d u l la j u d e c a t a
lui Dumnezeu, sau la p e d e p s e l e ce ne vin din n e Ó m p l i n i r e a poruncilor. Ba
chiar p e d e p s e l e sau j u d e c a t a lui D u m n e z e u a p l i c a t „ n o u „ cÓnd nu Ómpli-
nim v r e o p o r u n c „ ne este de ajutor. Ajuta˛i de j u d e c a t a lui Dumnezeu,
sau de g Ó n d u r i le la p e d e p s e , sau chiar de p e d e p s e , ajungem p r i n Ómpli-
n i r e a poruncilo r sub m Ó n g Ó i e r e a d e p l i n „ a Providen˛ei. Dar toiagul pe-
depsirii ar fi greu de suportat, d a c „ nu ne-am sprijini pe cÓrja rug„ciunii,
˛ i n u t „ Ón mÓna lucr„rii min˛ii. F „ r „ aceasta, nu am p u t e a folosi toiagul nici
Ón sensul de p e d e p s i r e a patimilor n o a s t r e , nici a vr„jma∫ilor c a r e ni
le insufl„.
138. H a r u l h r „ n e ∫ t e ca un l a p t e pe cel ce, Ó n a i n t Ó n d Ón Ómplinirea
poruncilor, face s„ c r e a s c „ Ón el t r u p u l virtu˛ilor. C„ci h a r u l sus˛ine Ón
p r i m u l rÓnd r u g „ c i u n e a , f„r„ c a r e nu p o a t e omul Ómplini statornic p o r u n -
cile ∫i cre∫te Ón virtu˛i, ca Ó n t r - u n organis m armonic. H a r u l nu e deci
c e v a limitat ∫i static, ci fluxul iubirii lui D u m n e z e u c a r e ne Ó n t „ r e ∫ t e Ón
c r e ∫ t e r e a spre tot mai m a r e a a s e m „ n a r e cu El. El nu e decÓt iubirea ne-
sfÓr∫it„ a lui Hristos. I m a g i n e a «trupul virtu˛ilor» a fost ∫i ea foarte mult
folosit„ de sfÓntul Simeon N o u l Teolog. Virtu˛ile nu stau s e p a r a t, ci se
Ó n c h e a g „ Óntre ele, ÓmbibÓndu-se Ón fiin˛a n o a s t r „ ∫i prin ele d e v e n i n d
Óns„∫i f i i n ˛ a n o a s t r „ un t r u p armonios al virtu˛ilor, o fiin˛„ s t r u c t u r a t „ Ón
mod u n i t a r prin virtu˛i, ca o p o r n i r e m u l t i l a t e r a l „ de iubire spre Dum-
98 flLOCAUA
(CÓntarea CÓnt„rilor IV, 11). Lapte a numit Solomon

puterea hr„nitoare ∫i cresc„toare ; iar miere, pe cea cur„-
˛itoare a D u h u l u i 1 3 9 . Iar marele apostol, ar„tÓnd deosebi-
rea lucr„rilor, zice :«Ca pe ni∫te prunci v-am hr„nit pe
voi cu lapte ∫i nu cu mÓncare» (1 Cor. III, 2).
22. Cel ce caut„ Ón˛elesurile poruncilor f„r„ porunci,
dorind s„ le afle prin Ónv„˛„tur„ ∫i citire, este asemenea
celui ce-∫i Ónchipuie umbra drept adev„r. C„ci Ón˛elesu-
rile adev„rului se d„ruiesc celor ce se Ómp„rt„∫esc de ade-
v„r 1 4 0 . Iar cei neÓmp„rt„∫i˛i de adev„r ∫i neintrodu∫i Ón
el, c„utÓnd Ón˛elesurile lui, afl„ pe cele ale Ón˛elepciunii Ón-
nebunite (1 Cor. I, 10). Pe ace∫tia apostolul i-a numit «su-
flete∫ti», ca unii «ce nu au Duh» (Iuda, 19), chiar dac„ se
mÓndresc cu adev„rul.
23. Precum ochiul trupului caut„ la liter„ ∫i din li-
ter„ prime∫te Ón˛elesurile celor supuse sim˛urilor, a∫a min-
n e z e u ∫i s p re oameni. C Ó n d acest t r u p al virtu˛ilor a devenit viguros, el
nu mai e hr„nit cu harul ca ∫i cu un lapte, ci cu harul devenit miere, care
Ó n d u l c e ∫ t e p r i n i u b i r e atÓt p e s u b i e c t u l lor, c Ó t ∫ i p e cei a s u p r a c „ r o r a s e
r „ s p Ó n d e ∫ t e l u c r a r e a lor.
139. D a r s f Ó n t u l Grigorie precizeaz„ c„ acest lapte al harului, care
pentru cei des„vÓr∫i˛i devine miere, ne vine de la sÓnul Ón˛elepciunii Óns„∫i,
care este Persoana CuvÓntului, Hristos. Numai ea ne poate hr„ni, prin
i u b i r e a ei, d e l a Ó n s u ∫ i s i n u l ei. P r i n a c e s t h a r a l iubirii m a t e r n e n u n u m a i
ne Ónc„lze∫te ∫i Óndulce∫te, ci ne ∫i cur„˛e∫te. C„ci iubirea cur„˛e∫te de
e g o i s m ∫ i d e t o a t e p „ c a t e l e c a r e s e n a s c d i n el. D e a c e e a l a p t e l e ∫ i m i e r e a
harului sÓnt totodat„ puterea cur„˛itoare a Duhului. C„ci prin har am
devenit un duh cu Hristos.
140. C e i c e c a u t „ Ó n ˛ e l e s u r i l e p o r u n c i l o r , f „ r „ s „ l e Ó m p l i n e a s c „ , n u
le iau ca porunci propriu-zise ale Subiectului dumnezeiesc, C a r e are pu-
terea ∫i c„derea s„ porunceasc„. De aceea ace∫tia nu se pun In leg„tur„
c u El, C a r e e p r o p r i u - z i s adev„rul; c„ci Ón acest caz ele nu exprim„ pe
C e l c e l e d „ ∫ i v o i a ∫ i p u t e r e a Lui, ca s„ zideasc„ Ón adev„r pe cei ce
le Ómplinesc. Ei r„mÓn la ni∫te sensuri impersonale, care nu le d a u nici
o putere spre cre∫tere moral„ ∫i spre mÓntuire. Poruncile trebuie Ón˛elese
ca ∫i lucrurile ca s e m n e ale iubirii lui D u m n e z e u cel p e r s o n a l ∫i ca a p e -
luri la iubirea noastr„, ca s„ ne facem a s e m e n e a Lui ∫i prin aceasta s„
n e u n i m c u El.
tea cÓnd se cur„˛e∫te ∫i se Óntoarce la vechea vrednicie,

caut„ la Dumnezeu ∫i prime∫te de la El Ón˛elesurile dum-
nezeie∫ti. În loc de carte, ea are Duhul, Ón loc de pan„, Ón-
˛elegerea ∫i limba — c„ci «limba mea, zice, e pan„» (Ps.
XLIV, 2) — Ón loc de cerneal„, lumina. Deci, scufundÓn-
du-∫i Ón˛elegerea Ón lumin„ ∫i f„cÓndu-se lumin„, scrie Ón
Duh cuvintele Ón inimile curate ale ascult„torilor. Atunci
Ón˛elege cum vor fi «credincio∫ii Ónv„˛a˛i de Dumnezeu»
(Isaia LIV, 13 ; Ioan IV, 45) ∫i cum Ónva˛„ Dumnezeu pe
om Ón Duh (Ps. XCIII, 10), potrivit cu proorocia 1 4 1 .
24. Socote∫te ca lege nemijlocit„ a poruncilor cre-
din˛a care lucreaz„ Ón inim„. C„ci din aceast„ credin˛„
izvor„∫te toat„ porunca ∫i ea produce luminarea suflete-
lor. Iar roadele acestor suflete, din credin˛a adev„rat„ ∫i
lucr„toare, sÓnt ÓnfrÓnarea ∫i dragostea, iar sfÓr∫itul este
smerenia d„ruit„ de Dumnezeu, care este Ónceputul ∫i Ón-
t„rirea dragostei 1 4 2 .
25. Cuno∫tin˛a adev„rat„ a celor v„zute ∫i nev„zute
este slava nemincinoas„ a celor ce sÓnt. Cuno∫tin˛a celor
141. A d e v „ r a t a c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e z e u e cunoa∫terea prin expe-
r i e n ˛ „ , n u d i n c a r t e . I n c a z u l a c e s t a Ó n ˛ e l e g e r e a s e s c u f u n d „ Ó n l u m i n a Lui
Ónsu∫i, f„cÓndu-se ∫i ea lumin„. Vorbind acela altora, Dumnezeu Ónsu∫i
vorbe∫te prin el ∫l El Ónsu∫i Ói Ónva˛„ pe ceilal˛i printr-un astfel de om.
CuvÓntul e plin de puterea lui Dumnezeu ∫i de convingerea celui ce a
v „ z u t pe D u m n e z e u ∫i s i m t e in s i n e p u t e r e a Lui.
142. S f Ó n t u l Grigorie apropie pÓn„ la identificare poruncile ∫i cre-
din˛a. Porunca, mai bine zis puterea pentru Ón˛elegerea ∫i Ómplinirea ei,
izvor„∫te din credin˛„ care lucreaz„ nemijlocit Ón inim„. Credin˛a lucreaz„
ca o lege, avÓnd Ón ea ca o p u t e r e directoare legea poruncilor, din cuno∫-
tin˛a d r e a p t „ a lui D u m n e z e u ∫i dintr-un fel de u n i r e ini˛ial„ cu El. De
aceea credin˛a Óns„∫i se impune ca o porunc„, sau ca o sum„ de porunci.
In aceast„ Ón˛elegere a credin˛ei, desp„r˛irea protestant„ Óntre credin˛„
∫i fapte a p a r e cu totul gre∫it„. D a r o credin˛„ care se impune ca o lege
prin ea Óns„∫i, sau ca o porunc„, se impune ca atare pentru c„ se arat„
ca o lumin„ Ón suflete, ca o lumin„ a lui Dumnezeu ∫i a modului cum
trebuie s„ ne comport„m noi, pentru a ne face asemenea Lui, Ómplinind
v o i a Lui, d e v e n i n d u n i ˛ i Ó n v o i n ˛ „ c u El.
100 FILOCALIA
v„zute e slava celor sensibile, iar a celor nev„zute este

slava celor inteligibile, ra˛ionale, Ón˛eleg„toare ∫i dumne-
zeie∫ti.
26. Defini˛ia dreptei credin˛e este a vedea ∫i a cu-
noa∫te Óntru cur„˛ie cele dou„ dogme ale credin˛ei, adic„
Treimea ∫i doimea : Treimea a o privi ∫i a o cunoa∫te Ón
chip neamestecat ∫i net„iat, Ón unitate, iar doimea firilor
lui Hristos, Óntr-un ipostas, adic„ a m„rturisi ∫i a ∫ti pe un
singur Fiu ∫i Ónainte de Óntrupare ∫i dup„ Óntrupare, dar
dup„ Óntrupare sl„vit Ón chip neamestecat Ón dou„ firi ∫i
Ón dou„ voin˛e, dumnezeiasc„ ∫i omeneasc„.
27. Trebuie s„ m„rturisim cu evlavie nena∫terea,
na∫terea ∫i purcederea, cele trei Ónsu∫iri personale, nemi∫-
cate ∫i neschimbate ale Preasfintei Treimi : pe Tat„l ca
nen„scut ∫i f„r„ de Ónceput, pe Fiul, ca n„scut ∫i Ómpre-
un„ f„r„ de Ónceput, pe Duhul SfÓnt, ca purces din Tat„l,
dat prin Fiul (precum zice Damaschin) ∫i Ómpreun„
ve∫nic.
28. Numai credin˛a din har, lucr„toare prin porunci
Ón Duh, e Óndestul„toare pentru mÓntuire dac„ o p„zim,
∫i nu o alegem pe cea moart„ ∫i nelucr„toare, Ón locul ce-
lei vii ∫i lucr„toare Ón Hristos. C„ci credinciosul trebuie s„
primeasc„ chipul ∫i via˛a cea Óntru Hristos lucrate de cre-
din˛„. Credincio∫ii au Ónv„˛at c„ ne∫tiin˛a aduce credin˛a
moart„ ∫i nesim˛itoare, care e numai vorb„, ∫i nu pe cea
din har.
29. Treimea este unitate simpl„, fiindc„ e f„r„ cali-
tate ∫i necompus„. Dar e Treime Ón unitate. C„ci Dumne-
zeu cel Óntreit Ón Ipostasuri are cu totul neamestecat„ pe-
rihoreza Acestora Óntre Ele (Óntrep„trunderea Lor).
30. Dumnezeu se cunoa∫te ∫i se zice Ón toate Ón chip
Óntreit. C„ci este nem„rginit. El este sus˛in„torul ∫i pur-
t„torul de grij„ al tuturor prin Fiul Ón Duhul SfÓnt. Nici
unul din Ace∫tia trei nu se zice, nu se cuget„ ∫i nu se
nume∫te f„r„ sau afar„ de Ceilal˛i.
31. In om este minte, cuvÓnt ∫i duh, ∫i nici mintea

nu e f„r„ cuvÓnt, nici cuvÓntul f„r„ duh ; ∫i acestea sÓnt
una Ón alta ∫i Ón ele Ónsele. C„ci mintea gr„ie∫te prin cu-
vÓnt ∫i cuvÓntul se arat„ prin duh. Prin aceasta omul
poart„ un chip Óntunecos al Treimii nenumite ∫i arheti-
143
pice. CuvÓntul «dup„ chipul» arat„ ∫i aceasta .
32. Tat„l e Mintea, Fiul e CuvÓntul, iar Duhul SfÓnt
e cu adev„rat Duhul, precum Ónva˛„, folosindu-se de ase-
m„nare, sfin˛ii p„rin˛i purt„tori de Dumnezeu, statorni-
cind dogma despre Treimea SfÓnt„, mai presus de fire ∫i
de fiin˛„, despre Dumnezeu cel unul Ón trei ipostasuri, l„-
sÓndu-ne nou„ credin˛a adev„rat„ ∫i o ancor„ de n„dejde.
C„ci a cunoa∫te pe Dumnezeu cel unul este, dup„ Scrip-
tur„, r„d„cina nemuririi (Pilde XV, 2) ; ∫i a vedea ∫i a
∫ti st„pÓnirea unit„˛ii Ón trei ipostasuri este dreptatea Ón-
treag„. Sau a∫a trebue s„ Ón˛elegem cuvÓntul din Evanghe-
lie : «Iar via˛a ve∫nic„ aceasta este : s„ Te cunoasc„ pe
Tine, unul adev„ratul Dumnezeu» Ón trei ipostasuri «∫i pe
Cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos» (Ioan XVII, 3), Ón
dou„ firi ∫i voin˛e.
33. Chinurile sÓnt felurite, precum ∫i r„spl„tirile cu
bun„t„˛i. Iar acelea sÓnt Ón iad, potrivit Scripturii care
zice : «In p„mÓnt Óntunecat ∫i neluminat, Ón p„mÓntul Ón-
tunericul ve∫nic» (Iov X, 21—22), unde locuiesc p„c„-
to∫ii ∫i Ónainte de judecat„ ∫i se Óntorc ∫i dup„ osÓnd„. C„ci:
«Intoarc„-se p„c„to∫ii Ón iad» (Ps. IX, 18) ∫i «Moartea Ói
va pa∫te pe ei» (Ps. XVIII, 15), ce este altceva, dac„ nu
hot„rÓrea din urm„ ∫i osÓnda ve∫nic„ ?
34. Focul, Óntunericul, viermele ∫i tartarul sÓnt Óm-
p„timirea ob∫teasc„ de pl„cerea trupeasc„, ne∫tiin˛a gene-
143. C u v Ó n t u l «dup„ chipul», care Ól c a r a c t e r i z e a z „ pe om, a r a t „ ∫i
a s e m „ n a r e a lui cu SfÓnta Treime . Dar Ón aceast a se a r a t „ atÓt faptul c„
omul nu e un individ cu totul s e p a r a t de ceilal˛i, cÓt ∫i faptul c„ el are
minte, c u v Ó n t ∫i d u h n e s e p a r a t e Ó n t r e ele, ci lucrÓnd ∫i ar„tÓndu-se u n a prin
alta, fiind om Ó n t r e g n u m a i prin t o a t e trei acestea.
102 FILOCALIA
ral„ a Óntunericului, gÓdilirea aprins„ a patimii din to˛i,

tremurarea ∫i vijelia puturoas„ a p„catului. Acestea se lu-
creaz„ Ónc„ de aici Ón sufletele p„c„to∫ilor ca o arvun„ ∫i
pÓrg„ a chinurilor ∫i se arat„ acolo ca o deprindere.
35. Deprinderile patimilor sÓnt arvunele chinului,
precum lucr„rile virtu˛ilor sÓnt ale Împ„r„˛iei. Poruncile
trebuie s„ le socotim ∫i s„ le numim lucr„ri ; iar virtu˛ile
deprinderi, precum ∫i p„catele care se fac necontenit se
numesc deprinderi.
36. R„spl„tirile sÓnt pe potriva faptelor, chiar dac„
multora li se pare c„ nu sÓnt pe potriva lor. C„ci drep-
tatea dumnezeiasc„ le d„ruie∫te unora via˛a ve∫nic„, iar
altora osÓnda ve∫nic„. Dar ∫i unii ∫i al˛ii, str„b„tÓnd vea-
cul de aici, bine sau r„u, vor primi r„splata dup„ faptele
lor. Iar m„rimea ∫i felul r„spl„˛ii de care se vor bucura
va fi dup„ deprinderea ∫i lucrarea patimilor sau a vir-
tu˛ilor.
37. Sufletele Ómp„timite de pl„ceri sÓnt smÓrcuri de
foc (Apoc. XIX, 20), Ón care putoarea patimilor, duhnind
ca o mocirl„, hr„ne∫te ca pe un vierme neadormit al cur-
viei, desfrÓnarea trupului, ∫i ca pe ni∫te ∫erpi, broa∫te ∫i
lipitori ale poftelor stricate, gÓndurile ∫i dracii strica˛i ∫i
˛Ó∫nitori de otrav„. Starea aceasta a luat Ónc„ de aici ar-
vuna chinurilor de acolo.
38. Precum pÓrga chinurilor ve∫nice e ascuns„ Ón su-
fletele p„c„to∫ilor, a∫a ∫i arvunile bun„t„˛ilor lucreaz„
prin Duhul ∫i se d„ruiesc Ón inimile drep˛ilor. C„ci Împ„-
r„˛ia cerurilor este vie˛uirea virtuoas„, precum chinurile,
deprinderea patimilor.
39. Noaptea care vine (Ioan IX, 4), este, dup„ cu-
vÓntul Domnului, Óncremenirea total„ a Óntunericului vii-
tor, sau Ón alt chip antihristul, care este ∫i se nume∫te
noapte ∫i Óntuneric ; sau iar„∫i, Ón Ón˛eles moral, este ne-
p„sarea continu„ care, ca o noapte f„r„ lun„, scufund„ su-
fletul Ón somnul nesim˛irii. C„ci precum noaptea face pe

to˛i s„ doarm„ ∫i este chipul mor˛ii, prin amor˛irea ce o
aduce, a∫a noaptea Óntunericului viitor Ói face pe p„c„to∫i
mor˛i ∫i nesim˛itori prin ame˛eala durerilor.
40. Judecata lumii acesteia (Ioan III, 19), dup„ cu-
vÓntul Evangheliei, st„ Ón necredin˛a celor neevlavio∫i, po-
trivit cuvÓntului : «Iar cel ce nu crede s-a ∫i osÓndit» (Ioan
III, 18) ; de asemenea, Ón necazurile aduse de providen˛„
pentru Óngr„dire sau Óntoarcere ; apoi Ón ÓnrÓurirea pl„-
nuirilor bune ∫i rele, fiind ajutate s„ treac„ Ón fapt„, dup„
cuvÓntul : «Înstr„inatu-s-au p„c„to∫ii din pÓntecele maicii
lor» (Ps. LVII, 4). Judecata cea dreapt„ a lui Dumnezeu
se arat„, prin urmare, pentru Óndreptarea prin pedepse ∫i
dup„ fapte, pe unii pedepsindu-i, pe al˛ii miluindu-i, dÓnd
ca r„splat„ unora cununile, altora chinurile. Din cei pe-
depsi˛i, cei dintÓi sÓnt cu totul necredincio∫i ; cei de-al
doilea, credincio∫i dar f„r„ rÓvn„, de aceea se ∫i pedepsesc
cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au f„cut des„vâr∫i˛i, fie
Ón virtu˛i, fie Ón p„cate, vor avea r„spl„˛ile cuvenite.
41. De nu se va p„zi firea neprih„nit„ prin Duhul,
sau de nu se va cur„˛i cum se cuvine, nu va putea s„ se
fac„ un trup ∫i un duh cu Hristos, acum ∫i Ón armonia vii-
toare. C„ci un petec dintr-o vechitur„ a patimilor nu-l
poate coase puterea cuprinz„toare ∫i unificatoare a Duhu-
lui la haina harului pentru Óntregire.
42. Cel ce a primit Ón dar ∫i a p„zit Ónnoirea Duhului
va avea o cinste deopotriv„ la alc„tuirea (trupului) lui
Hristos, p„timind atunci negr„it Óndumnezeirea mai pre-
sus de fire. C„ci nu va fi vreunul din Hristos, sau m„du-
lar al lui Hristos, dac„ nu se face de aici p„rta∫ al haru-
lui, alc„tuindu-se dup„ chipul adev„rului ∫i al cuno∫-
tin˛ei, cum zice apostolul (Rom. II, 20).
43. Împ„r„˛ia cerurilor este asemenea unui cort f„-
cut de Dumnezeu, ca cel ar„tat lui Moise, avÓnd dou„ Ón-
104 FILOCALIA
c„peri Ón veacul viitor. În cea dintÓi vor intra to˛i cÓ˛i sÓnt
preo˛i ai harului ; Ón cea de-a doua, inteligibil„, numai cei
care au liturghisit Ónc„ de aici Treimii ca ni∫te ierarhi Ón
des„vÓr∫ire, Ón Óntunericul cuno∫tin˛ei de Dumnezeu. Ei
au drept c„petenie Ón slujire ∫i ca prim ierarh Ónaintea
Treimii, pe Iisus, Ón cortul pe care l-a Óntemeiat El. Ace∫-
tia intrÓnd acolo vor fi lumina˛i mai limpede de razele lu-
minii Lui 144 .
44. Multele loca∫uri, de care a vorbit MÓntuitorul
(Ioan XIV, 2), sÓnt deosebitele trepte ∫i Ónaint„ri ale st„-
rii de acolo. Împ„r„˛ia este una, dar are multe deosebiri
Ón„untru, ÓntrucÓt unii sÓnt cere∫ti, iar al˛ii p„mÓnte∫ti,
potrivit cu virtutea, cu cuno∫tin˛a ∫i cu m„rimea Óndum-
nezeirii. «C„ci alta este slava soarelui, alta a lunii ∫i alta
a stelelor ; ∫i stea de stea se deosebe∫te Ón slav„»
(1 Cor. XV, 41), cum zice apostolul, pe bolta dumne-
zeiasc„.
144. In prima p a r t e a cortulu i din v e a c u l viitor v o r i n t r a to˛i cÓ˛i au
fost p r e o ˛ i ai harului, adic„ au slujit lui, rodind p u t e r e a lui Ón v i a ˛ a lor.
Dar Ón a d o u a Ó n c „ p e r e , Ón p a r t e a cea mai d i n „ u n t r u, Ón SfÓnta Sfintelor,
v o r i n t r a n u m a i c e i ce au slujit Ó n c „ de aici ca n i ∫ te arhierei, p r i n faptul
c„ au i n t r a t Ón Ó n t u n e r i c u l c u n o ∫ t i n ˛ ei mai p r e s u s de c u n o ∫ t i n ˛„ a lui
Dumnezeu, ca Moise pe Sinai, ajungÓnd p Ó n „ Ón fa˛a lui D u m n e z e u cel
Ón Treime ∫i cu totul indefinit Ón abisul bog„˛iei Sale, dar Ón acela∫i timp
la sim˛irea cea mai intens„ a p r e z e n ˛ e i Lui tainice ∫i iubitoare , t r „ i t „ ca
a t a r e p r i n faptul c„ e o iubire Ó n t r e c e l e trei P e r s o a n e a t o t d e s „ v Ó r ∫ i te ∫i,
p r i n aceasta, lÓng„ focarul s u p r em al iubirii. Ei au intra t adic„ p Ó n „ acolo
p Ó n „ u n d e a intrat primul I e r a r h ∫i C „ p e t e n i a oric„rei slujiri a d u s „ lui
Dumnezeu, adic „ Iisus Hristos ca om, C a r e ca Dumneze u p r i m e ∫ t e slujirea
ca Unul din Treime. Uni˛i cu Hristos, lumina˛i de infinitatea l u m i n o a s„
a dumnezeirii Sale, de lumina Treimii a t o t i u b i t o a r e , sÓnt lumina˛i ∫i ei mai
mult decÓt cei din p r i m a Ó n c „ p e r e . C u n o ∫ t i n ˛ a a c e a s t a Ón Ó n t u n e r i c u l mai
p r e s u s de c u n o a ∫ t e r e Ói d e s „ v Ó r ∫ e ∫ t e pe cei ce ajung acolo, p e n t r u c„ e
o c u n o ∫ t i n ˛ „ prin e x p e r i e n ˛ a c e a mai i n t e n s „ a lui Dumnezeu ca suprem a
c o m u n i u n e de P e r s o a n e , deci ca izvor din c a r e iradiaz„ Ón ei a c e a s t „ iubire,
f„cÓndu-i ∫i pe ei iubitori la m a x i m u m . Se simte aci influen˛a lui Dionisie
Areopagitul. Ace∫tia sÓnt, pri n v i a ˛ a lor de m a x i m „ i n t e n s i t a t e a sim˛irii
lui Dumnezeu, la e x t r e m a opus„ a celor ajun∫i la s u p r e m a amor˛ire ∫i
n e s i m ˛ i r e din iad, a m o r ˛ i r e ∫i n e s i m ˛ i r e p r o d u s „ de patimile care-i obo-
sesc ∫i-i epuizeaz„ p Ó n „ la u r m „ de o r i c e p u t e r e stimulatoare .
45. Cel ce ∫i-a cur„˛it mintea prin lacrimi, iar sufle-

tul ∫i l-a Ónviat Ónc„ de aici prin Duh, ajunge pentru scurt„
vreme Ómpreun„-vie˛uitor cu Óngerii ∫i netrupesc ca un
nesupus stric„ciunii. Iar trupul ∫i-l face prin ra˛iune, chip
luminos ∫i arz„tor al frumuse˛ii dumnezeie∫ti, din pl„s-
muire de lut ; ∫i-l face cum era dup„ fire, dac„ nestric„-
ciunea trupurilor este Ónl„turarea musturilor ∫i a Óngro-
∫„rii 1 4 5 .
46. Trupul nestric„ciunii este trupul p„mÓntesc afar„
de musturi ∫i de grosime, pref„cut Ón chip negr„it din
trup sufletesc Ón trup duhovnicesc, ÓncÓt este ∫i p„mÓntesc
∫i ceresc, prin sub˛irimea Ónf„˛i∫„rii dumnezeie∫ti. C„ci
a∫a cum a fost pl„smuit la Ónceput, a∫a va ∫i Ónvia, ca s„
fie dup„ chipul Fiului Omului, Ómp„rt„∫indu-se Ón Óntre-
146
gime de Óndumnezeire .
145. R a ˛ i u n e a p o a t e fi aci ∫i Logosul sau CuvÓntu l lui Dumnezeu,
C a r e adresÓndu-se omului credincios ca P e r s o a n „ ∫i CuvÓnt, ca P e r s o a n „
ce r e v e n d i c „ pe acela prin c u v Ó n t u l Ei p „ t r u n z „ t o r , Ól ridic„ pe acesta la
s t a r e a de s u p r e m „ responsabilitate , Ón lumina comuniunii care-l lumineaz„
la m a x i m u m ∫i pe el ∫i pe Dumnezeu. Dar p o a t e fi ∫i r a ˛ i u n e a o m e n e a s c„
Ó n „ l ˛ a t „ de R a ˛ i u n e a sau C u v Ó n t u l dumnezeiesc. O astfel de r a ˛ i u n e res-
ponsabil„ ∫i c u n o s c „ t o a r e a rela˛iei omului cu D u m n e z e u ∫i deschis„ Ón˛e-
legerii Óntregii realit„˛i Ón a d Ó n c i m e a nesfÓr∫it„ a lui Dumnezeu, umpl e pe
om de lumin„, iar a c e a s t „ l u m i n „ iradiaz„ ∫i pe fa˛a lui, f„cÓndu-l o «sta-
tuie» t r a n s p a r e n t „ , ca o m e m b r a n „ n e m a t e r i a l „ , dintr-o s t a t u i e de lut opac.
A c e a s t „ t r a n s p a r e n ˛ „ face pe om nestric„cios, c„ci ea Ó n s e a m n „ ∫i o Ón-
d e p „ r t a r e a musturilor din el ∫i a gr„simii ∫i grosimii, c a r e sÓnt supuse la
maximum p r o c e s e l o r de d e s c o m p u n e r e . A c e a s t „ c o n c e p ˛ i e st„ la baza
chipurilor sub˛iri, t r a n s p a r e n t e ∫i luminoas e din i c o a n e l e bizantine. CÓt de
d e p a r t e de a c e a s t „ c o n c e p ˛ i e spiritualizatoare a omului, este cea mani-
festat„ Ón t r u p u r i l e r o t u n d e ale tablourilor religioase din Occident, care
s-au n „ s c u t mai mult d i n t r - u n i n t e r e s al pictorilor lor p e n t r u anatomie,
decÓt dintr-un interes de r e d a r e a st„ri i de Ónviere, a n t i c i p a t „ Ónc„ de
aici de sfin˛i. Postul Ó∫i c a p „ t „ ∫i el deplina lui semnifica˛ie Óntr-o astfel
de concep˛ie.
146. Se accentueaz„ din nou s u b ˛ i r i m ea ca n o t „ a trupului Ó n d u m n e -
zeit ∫i restabilit Ón frumuse˛ea lui fireasc„, c a r e nu e o p u s „ unei anu-
mite vigori, sub˛irime ∫i v i g o a r e Ón c a r e se implic„ n e s t r i c „ c i u n e a (inco-
ruptibilitatea). T r u p u l Ón s t a r e a a c e a s t a a ajuns p n e v m a t i c din sufletesc.
106 F1LOCALIA
47. P„mÓntul celor blÓnzi este Împ„r„˛ia cerurilor,

sau deprinderea teandric„ a Fiului 1 4 7 , la care am intrat,
sau intr„m, primind na∫terea Ónfierii prin har, ∫i Ónnoirea
prin Ónviere. Sau iar„∫i p„mÓntul sfÓnt este firea Óndum-
nezeit„ 1 4 8 , sau poate ∫i p„mÓntul acesta cur„˛it dup„ vred-
nicia celor de pe p„mÓnt. Sau, dup„ alt Ón˛eles, p„mÓntul
mo∫tenit de cei cu adev„rat sfin˛i este senin„tatea neÓn-
viforat„, dumnezeiasc„, a p„cii mai presus de minte, Ón
care se va s„l„∫lui neamul celor drep˛i, unde nu-i va mai
tulbura nimic din cele create, prin zgomotul ∫i cu ispita
lor.
48. P„mÓntul f„g„duin˛ei este nep„timirea. Din ea
izvor„∫te veselia Duhului, asemenea laptelui ∫i mierei.
49. În veacul viitor sfin˛ii Ó∫i vor gr„i unii altora
Ón chip tainic cuvÓntul l„untric, rostit Ón Duhul SfÓnt 1 4 9 .
50. Dac„ nu ne cunoa∫tem cum ne-a f„cut Dumne-
zeu, nu ne vom cunoa∫te cum ne-a f„cut p„catul.
p e n t r u c„ D u h u l c o v Ó r ∫ e ∫ t e Ón el sim˛irile t r u p e ∫ t i a l e sufletului. Dar el
d e v e n i n d ceresc, r „ m Ó n e ∫i p„mÓntesc, p e n t r u c„ nu l e a p „ d „ materia, ori-
cÓt de t r a n s p a r e n t ar deveni prin D u h u l dumnezeiesc. T r u p u l ajuns astfel
a t i n g e s t a t u r a p r e v „ z u t „ de D u m n e z e u a omului, cum o are Fiul lui
Dumnezeu cel Ó n t r u p a t , d u p „ Ónviere, m o t i v p e n t r u c a r e se n u m e ∫ t e Fiul
Omului prin excelen˛„ .
147. D e p r i n d e r e a t e a n d r i c „ a Fiului e s t e d e p l i n a a r m o n i e a voin-
˛ei o m e n e ∫ t i cu cea d u m n e z e i e a s c „ Ón Hristos, ÓncÓt Hristos u r m „ r e ∫ t e un
singur scop ∫i ca D u m n e z e u ∫i ca om, pe o singur„ linie. Ba e t e r e n u l
solid pe c a r e stÓnd ∫i noi neclinti˛i, avem fericirea comuniunii depline cu
Dumnezeu ; avem l u c r a r e a o m e n e a s c „ s t r „ b „ t u t „ de c e a dumnezeiasc„.
148. Fire a Ó n d u m n e z e i t „ este p „ m Ó n t u l sfÓnt, c„ci t r u p u l n o s t r u f„-
cut din p „ m Ó nt a d e v e n i t sfÓnt p r i n Ó n d u m n e z e i r e . Prin t r u p u l Ó n d u m n e -
zeit ceresc, p „ m Ó n t u l d e v i n e Óndumnezeit, o m e m b r a n „ din c a r e iradiaz„
tot a u r ul l u m i n o s ∫i t o a t e dimensiunile ∫i r a ˛ i o n a l i t „ ˛ i l e spirituale ale infini-
tului, ca ∫i prin trupul nostru sub˛iat.
149. Sfin˛ii, cunoscÓndu-∫i Ón v e a c u l viitor l „ u n t r u l lor Ón mod re-
ciproc, v o r c u n o a ∫ t e din v e d e r e tot ce au s„-∫i spun„, Ó∫i v o r v e d e a re-
ciproc fiin˛a ca a t o t c u p r i n z „ t o r cuvÓnt, spunÓndu-∫i tot ce au s„-∫i s p u n „
prin r e c i p r o c a lor i n t i m i t a te ∫i s i n c e r i t a t e total„. Sufletul le va fi Ó n t r e g Ón
lumina fe˛ei.
51. To˛i cÓ˛i au primit Ónc„ de aici plin„tatea des„-

vâr∫irii lui Hristos, sÓnt deopotriv„ dup„ vÓrst„ Ón Duh.
52. Cei ce au purtat ostenelile se vor bucura ∫i de
r„spl„˛i. Dar cantitatea sau felul lor, adic„ m„sura, o va
ar„ta rÓnduiala ∫i starea de acolo prin Ómp„rt„∫ire.
53. Fiii Ónvierii lui Hristos vor fi, zice, min˛i, adic„
deopotriv„ cu Óngerii, ajun∫i sfin˛i prin nestric„ciune ∫i
Óndumnezeire.
54. În veacul viitor Óngerii ∫i sfin˛ii vor spori Ón
ad„ugirea harurilor ∫i niciodat„ nu vor sfÓr∫i, sau nu vor
sl„bi Ón dorirea bun„t„˛ilor. C„ci Ón veacul de acolo nu
va fi sl„bire sau mic∫orare a virtu˛ii Ón favoarea p„catului.
55. B„rbat des„vÓr∫it s„ socote∫ti c„ este aici cel ce a
primit asem„narea vÓrstelor lui Hristos, ca pe o arvuna ;
iar pe cel des„vÓr∫it Ón veacul viitor, Ól arat„ puterea Ón-
dumnezeirii.
56. Cel des„vâr∫it in virtute Ónc„ de aici, potrivit cu
vÓrstele duhului, va avea Ón veacul viitor o cinste ∫i o Ón-
150
dumnezeire deopotriv„ cu cei de acela∫i fel .
57. Slava adev„rat„, spun c„ este cuno∫tin˛a sau ve-
derea Duhului, sau ∫i p„trunderea cu de-am„nuntul a
dogmelor, sau cunoa∫terea credin˛ei adev„rate.
58. Uimirea este ridicarea des„vÓr∫it„ a puterilor su-
fletului spre cele cunoscute ∫i unite ale slavei celei prea-
m„rite. Sau iar„∫i, uimirea este ridicarea curat„ ∫i Ón-
treag„ spre puterea nem„rginit„, Óntru lumin„. Iar exta-
zul este nu numai r„pirea puterilor sufletului la cer, ci
∫i ie∫irea total„ din sim˛irea Óns„∫i. Iar dragostea Óndoit„
151
este be˛ia Duhului care ˛ine dorul Ón mi∫care .
150. Nu ne d „ m s e a m a de d e c „ d e r e a n o a s t r „ de la u m a n i t a t e prin
p„cat, d a c „ nu ne c u n o a ∫ t e m frumuse˛ea originar„, la care r e v e n i m prin
c u r „ ˛ i r e a de p „ c a t ∫i prin u n i r e a cu Dumnezeu, modelul nostru, p e n t r u
c a r e ne-o facem t r a n s p a r e n t „ .
151. SfÓntul Grigorie Sinaitul face aci o deosebire Ó n t r e uimire ∫i
extaz. Uimirea este ridicarea t o t a l „ a puterilor sufletului la cele cunos-
c u t e ∫i unite, adic„ n e Ó m p „ r ˛ i t e ale slavei m „ r e ˛ e a lui Dumnezeu. P Ó n „
108 FILOCALIA
59. Dragostea extatic„ Ón Duh este de dou„ feluri :

cea din inim„ ∫i cea extatic„. Cea dintÓi este a celor ce se
lumineaz„ Ónc„ ; cea de-a doua este a celor des„vâr∫i˛i Ón
dragoste. Dar amÓndou„ scot mintea lucrat„ de ele din
sim˛ire, dac„ dragostea dumnezeiasc„ este be˛ia min˛ii fi-
re∫ti Ón cele mai Ónalte ale Duhului, prin care e scoas„
152
∫i sim˛irea din toate leg„turile .
60. Începutul ∫i pricina gÓndurilor este Ómp„r˛irea
prin neascultare a amintirii simple ∫i unitare a omului.
Prin aceasta a pierdut ∫i amintirea de Dumnezeu. C„ci
f„cÓndu-se din simpl„, compus„ ∫i din unitar„, felurit„,
∫i-a pierdut unitatea Ómpreun„ cu puterile e i 1 5 3 .
61. T„m„duirea amintirii este Óntoarcerea de la
amintirea rea, n„sc„toare de gÓnduri stric„toare, la starea
ei simpl„ de la Ónceput. C„ci neascultarea, unealta p„ca-
este o distinger e Ó n t r e u n a ∫i alta din cele c u n o s c u t e , a c e s t e a se pre-
zint„ ca m „ r g i n i t e ∫i nu s t Ó r n e s c uimirea. ≈ a l t c e v a aci decÓt «distin-
guer p o u r unir» a lui Maritain , sau «distinguer p o u r connaitre». Dar Ón
uimire sufletul p „ s t r e a z „ Ónc„ sim˛irea, sau con∫tiin˛a bucurie i sale de
c e e a ce v e d e . Extazul ridic„ sufletul ∫i din sim˛irea de sine. Nu mai ∫tie
c„ b u c u r i a e a sa, de∫i t r „ i e ∫ t e o s t a r e de n e m „ r g i n i t „ b u c u r i e. Iubirea
Ón ambele ei forme are Ón plus m i ∫ c a r e a dorului spre tot mai m u l t „ unire,
de∫i e ca o be˛ie a Duhului. Sau tocmai be˛ia a c e a s t a e ca un entuziasm
e c h i v a l e n t cu o m i ∫ c a r e spre ∫i mai m u l t „ u n i r e . Deci o sim˛ire exist„
∫i Ón a c e a s t „ d r a g o s t e extatic„.
152. Aici se precizeaz„ c a r e sÓnt cele d o u „ g r a d e ale dragostei ex-
tatice : cea din inim„ ∫i c e a propriu-zis extatic„ . C ea dintÓi este a celor
ce se lumineaz „ Ónc„, adic„ a c e l o r ce sporesc Ón c u n o a ∫ t e r e ; a dou a e
a celor ajun∫i dincolo de stadiul acesta, la des„vÓr∫ire. Se aduc aci pre-
ciz„ri categoriilor a r e o p a g i t i c e.
Tot aci se precizeaz„ ce Ó n s e a m n „ ridicare a min˛ii mai p r e s u s de
sim˛ire. ≈ v o r b a de sim˛irea ce se n a ∫ t e din l e g „ t u r a de p l „ c e r e sau de
d u r e r e cu orice a l t c e v a .
153. Amintirea simpl„ de la Ó n c e p u t a fost p o m e n i r e a n e Ó n c e t a t „
a lui Dumnezeu. A c e a s t „ p o m e n i r e pierzÓnd-o noi, a m i n t i r e a cea simpl„
s-a divizat. A∫a s-a n „ s c u t ∫i a∫a se s u c c e de felurimea gÓndurilor la cele
m„rginite, o d a t „ cu u i t a r e a u n o r a cÓnd ne amintim de altele. O m u l nu-∫i
mai p o a t e re˛ine m i n t e a la un singur lucru, p e n t ru c„ fiecare e m„rginit
∫i nu p o a t e Ó n t r e ˛ i n e Ón om un i n t e r e s n e t r e c „ t o r . CÓnd m i n t e a se Ón-
tului, nu a stricat numai amintirea simpl„ a sufletului

fa˛„ de bine, ci ∫i toate puterile lui, ÓntunecÓnd dorin˛ele
fire∫ti ce tindeau spre virtute 1 5 4 . Dar amintirea o t„m„-
duie∫te, ridicÓnd-o dela starea contrar„ firii, la cea mai
presus de fire, Ón mod principal, pomenirea st„ruitoare a
lui Dumnezeu, Ónt„rit„ prin rug„ciune ∫i str„b„tut„ de
Duhul.
62. Pricinile patimilor sÓnt faptele p„c„toase ; prici-
nile gÓndurilor, patimile ; ale n„lucirilor, gÓndurile ; ale
chipurilor, amintirea ; ale amintirilor, uitarea 1 5 5 , ale ui-
t„rii, ne∫tiin˛a ; ale ne∫tiin˛ei, nep„sarea ; nep„sarea e
n„scut„ de dorin˛a poftitoare ; iar maica dorin˛elor e ne-
statornicia ; pricina nestatorniciei este lucrarea faptei ;
iar fapta este din dorin˛a nesocotit„ a p„catului ∫i din
aplecarea sim˛urilor c„tre cele supuse lor.
63. GÓndurile sÓnt Ón partea ra˛ional„ ; patimile fu-
rioase Ón iu˛ime ; amintirea dorin˛ei dobitoce∫ti este Ón
partea poftitoare. In partea Ón˛eleg„toare se formeaz„ n„-
lucirile ; iar Ón cea cuget„toare r„sar ∫i lucreaz„ chipu-
rile 1 5 6 .
d r e a p t „ Óns„ spre Dumneze u (amintirea v i n e de la admentem — a ˛ i n e
m i n t e a la c e v a sau ceva Ón m i n t e ; a m i n t e s„ ne fie, Ó n s e a m n „ a ˛ine
c e v a Ón minte) nu mai e divizat„ de g Ó n d u r i l e v a r i a t e ce se succed, pen-
tru c„ Dumnezeu e nem„rginit, e o h r a n „ n e m „ r g i n i t „ p e n t r u contempla-
˛ie. De a c e e a n u m a i Ón l e g „ t u r „ cu D u m n e z e u p u t e m p „ s t r a amintirea
n e Ó n c e t a t „ , sau amintirea propriu-zis„. SfÓntul Grigorie Sinaitul se do-
v e d e ∫ t e un m a r e analist al st„rilo r sufletului, a d u c Ó n d explic„ri convin-
g „ t o a r e u n o r Ó n v „ ˛ „ t u r i c a r e se afirmau de m u l t e ori f„r„ ultimele lor
explic„ri.
154. In t e x t u l din Filocalia greac„ ni se p a r e c„ sÓnt u n e l e gre∫eli.
In el se s p u n e : « T „ m „ d u i r ea amintirii originare» ∫ i : «neascultare a a creat
nu n u m a i amintire a simpl„ a sufletului, fa˛„ de bine».
155. A v e m aci un p a r a d o x ; pricina amintirilor ispititoare este ui-
t a r e a Óndatoririlor spre bine.
156. SfÓntul Grigorie Sinaitul distinge aci pe lÓng„ p a r t e a r a ˛ i o n a l „
a sufletului, pe cea Ó n ˛ e l e g „ t o a r e , c a r e p a r e s„ aib„ ∫i p u t e r e a imagina-
˛iei, ∫i pe cea c u g e t „ t o a r e , c a r e are o p u t e r e a p r o p i a t „ de p u t e r e a ima-
gina˛iei, dar are Ón ea ∫i p u t e r e a o a r e c „ r e i trezvii critice.
110 FILOCALIA
64. T„b„rÓrea gÓndurilor rele e ca un ∫uvoi de rÓu.

Prin ele vine momeala, iar dup„ aceasta se na∫te Óncu-
viin˛area p„catului, ca o inundare de valuri ce acopere
157
inima .
65. Socote∫te pl„cerea vÓscoas„, ca o mocirl„ adÓnc„,
sau ca un smÓrc al desfrÓn„rii. O astfel de mocirl„ e ∫i
povara grijilor p„mÓnte∫ti, de care Óngreuindu-se mintea
p„tima∫„, e scufundat„ de gÓnduri Ón adÓncul dezn„dejdii.
66. Scriptura a numit adeseori gÓnduri ∫i ra˛iunile
lucrurilor, precum a numit ∫i chipurile ra˛iuni ∫i ra˛iu-
nile chipuri. Aceasta se ÓntÓmpl„ deoarece mi∫carea aces-
tora (a gÓndurilor) este Ón sine nematerial„, dar prin lu-
cruri ia chip ∫i se preface, ∫i a∫a momeala se cunoa∫te ∫i
cap„t„ nume prin ar„tare 1 5 8 .
67. GÓndurile p„c„toase sÓnt ra˛iunile dracilor ∫i
Ónainte-merg„toarele patimii, precum ra˛iunile ∫i chipu-
rile sÓnt ale lucrurilor. Este cu neputin˛„ a face vreun
bine sau vreun r„u, dac„ nu este momit ÓntÓi gÓndul t„u.
C„ci gÓndul este mi∫carea f„r„ chip a momelii unor lu-
159
cruri oarecare .
157. Inima are aci sensul con∫tiin˛ei de sine. Încuviin˛area p„ca-
tului acoper„ con∫tiin˛a de sine ca o inundare de valuri.
158. S e pare c„ sfÓntul Grigorie Sinaitul Ón˛elege prin ÎÔ„ÈÛµÔfl,
nu Ón˛elesuri, ci chipuri concrete ale lucrurilor. A∫a rezult„ din contex-
t u l c a p . 62, 66, 6 7 ∫.a. E l explic„ c u m Ónse∫i ra˛iunile n a t u r a l e ale lucru-
rilor, care Ó∫i au originea Ón gÓndirea lui Dumnezeu, pot deveni, prin
chipurile lor v„zute, gÓnduri ispititoare la p„cat, sau momeli. El se arat„
astfel Ón˛elegÓnd trecerea gÓndurilor Ón chipuri concrete, Ón lucruri, ca
ni∫te plasticiz„ri ale acelora. El explic„ aci ∫i Ón cap. 68 ideea sfÓntului
Maxim M„rturisitorul despre Ón˛elesurile simple ∫i Ón˛elesurile compuse
(cu p a t i m a ) ale lucrurilor (Capete despre dragoste I I I , 4 2 — 4 3 ; Filoc. rom.
II, p. 85). In general, sfÓntul Grigorie Sinaitul duce mai departe gÓndi-
rea p„rin˛ilor anteriori printr-o aplicare mai accentuat„ la situa˛iile con-
crete ale luptei cu ispitele.
159. C o n t r a r cu c e e a ce ne-am fi a∫teptat, sfântul Grigorie Sinaitul

Ón˛elege (cel pu˛in aci) prin gÓnduri porniri neconcretizate spre p„cat.
Ca atare ele sÓnt ra˛iuni ale demonilor ca spirite. Ele se introduc Ón
68. Materia lucrurilor na∫te gÓnduri simple ; iar mo-

meala dr„ceasc„ f„ure∫te pe cele rele. Deci gÓndurile ∫i
ra˛iunile fire∫ti se deosebesc de cele potrivnice firii ∫i de
160
cele mai presus de fire .
69. GÓndurile fire∫ti lucreaz„ la fel la schimbarea
omului, ca ∫i cele contrare firii. Dar cele dup„ fire se
schimb„ Óndat„ Ón cele mai presus de fire 1 6 1 . GÓndurile
sÓnt pricini reciproce ale schimb„rii din ele ∫i se nasc
unele pe altele. GÓndurile despre lucruri materiale sÓnt
pricini ale na∫terii ∫i schimb„rii celor dr„ce∫ti. Ele se nasc
∫i se schimb„ din momeal„. Iar cele dumnezeie∫ti se nasc
∫i se schimb„ din cele fire∫ti. C„ci cele fire∫ti dau na∫-
tere la cele mai presus de fire. Schimbarea fiec„ruia e
pricin„ ∫i prilej de na∫tere a celui Ónrudit, Ón chip Óm-
p„trit.
70. Însemneaz„-ti c„ Ónainte de gÓnduri sÓnt prici-
nile ; Ónainte de n„luciri sÓnt gÓndurile ; Ónainte de pa-
timi, n„lucirile ; iar Ónainte de draci, patimile, ca un lan˛
∫i ca o orÓnduial„ viclean„ a duhurilor neorÓnduielii. Una
sufletul nostr u sau Ón chipurile lucrurilor ∫i a∫a Ó∫i g„sesc Ón chipurile
lucrurilor concretiz„rile obiectelo r p „ c a t u l u i . Demonii p o t strÓmba Ón
forme ispititoar e s p r e p „ c a t chipurile lucrurilor, p e n t r u c „ a c e s t e a sÓnt
concretiz„ri plasticizat e ale u n o r r a ˛ i u n i divine, pe c a r e le p o t gÓndi ∫i
demonii, dar strÓmbÓndu-le sau i n t r o d u c Ó n d Ón ele modific„ri ispititoare.
160. Nu t o t d e a u n a gÓnduril e sÓnt rele. SÓnt ∫i g Ó n d u r i simple ale
lucrurilor, identice cu ra˛iunile lor n a t u r a l e , p r e e x i s t e n t e Ón Dumnezeu ,
C r e a t o r u l lucrurilor. Ba sÓnt ∫i g Ó n d u r i mai p r e s u s de fire. Prin a c e s t e a
s-ar p u t e a Ó n ˛ e l e g e gÓnduri d e s p r e Dumnezeu, d e s p r e Óngeri, despre re-
la˛iile n o a s t r e cu Dumnezeu, dar p o a t e ∫i gÓndurile d e s p r e lucruri, c Ó n d
le v e d e m pe acestea Ón Ón˛elesuril e lor a d Ó n c i te in a m b i a n ˛ a de lumin „
nesfÓr∫it„ a lui D u m n e z e u.
161. G Ó n d u r i l e d u p „ fire, d a c „ nu le l „ s „ m s„ c a d „ Ón gÓnduri is-
p i t i t o a r e ale lucrurilor, c a r e le schimb„ firea Ón r„u, devin cu u ∫ u r i n ˛ „
g Ó n d u r i mai p r e s u s de fire. De altfel e foarte greu s„ se t r a g „ o gra-
ni˛„ Ó n t r e c a r a c t e r u l n a t u r a l al g Ó n d u r i l o r ∫i c a r a c t e r u l lor mai p r e s u s
de fire. C„ci tot ce e n a t u r a l se Ó n ˛ e l e g e ca avÓndu-∫i origine a Ón Dum-
nezeu ∫i Ón˛elegÓndu-se in El.
112 FILOCALIA
atÓrn„ de alta. Dar nici una nu lucreaz„ prin sine, ci e

pus„ Ón lucrare de draci. Nici n„lucirea nu-∫i face chipuri,
nici patima nu lucreaz„ f„r„ puterea dr„ceasc„ ascuns„.
C„ci de∫i satana a c„zut zdrobit, el poate ∫i mai mult
Ómpotriva noastr„, prin nep„sarea noastr„, ÓngÓmfÓndu-se
din pricina noastr„.
71. Ei dau o form„ min˛ii noastre, mai bine zis ne
formeaz„ dup„ chipul lor ∫i ne momesc prin deprinderea
patimii, care st„pÓne∫te ∫i lucreaz„ Ón sufletul nostru. C„ci
dracii au deprinderea patimilor, ca o pricin„ a form„rii
de chipuri (idoli) Ón mintea noastr„. Deci ei ne fac puterea
de Ónchipuire s„ lucreze Ón mod felurit ∫i Ón multe forme,
fie Ón stare de trezvie, fie Ón somn. C„ci ei Ón∫i∫i se Ómbra-
c„ ∫i se preschimb„ Ón felurite chipuri ; dracii poftei se
schimb„ uneori Ón porci, alteori Ón m„gari, alteori Ón
arm„sari, Ónt„rÓta˛i ∫i ÓnfierbÓnta˛i ; cei ai mÓniei, uneori
Ón p„gÓni, alteori Ón lei ; cei ai l„comiei, uneori Ón lupi.
alteori Ón leoparzi ; cei ai vicleniei, uneori Ón ∫erpi, alteori
Ón n„pÓrci, iar alteori Ón vulpi ; cei ai Óndr„znelii, Ón
cÓini ; cei ai trÓnd„viei, Ón motani ; cei ai curviei se mai
prefac uneori Ón ∫erpi, alteori Ón corbi ∫i gai˛e. Dracii
patimilor suflete∫ti se prefac Ón p„s„ri, mai ales cei din
v„zduh. Închipuirea are trei pricini, prin care schimb„
chipurile duhurilor, dup„ cele trei p„r˛i ale sufletului. De
aceea ∫i n„lucirile sÓnt de trei feluri : de p„s„ri, de fiare
∫i de dobitoace, dup„ puterea poftitoare, mÓnietoare ∫i
ra˛ional„ a sufletului. C„ci cele trei c„petenii ale patimi-
lor se Ónarmeaz„ pururea Ómpotriva celor trei puteri. ™i
dup„ patima care d„ chip sufletului se apropie de noi ∫i
iau un chip Ónrudit 1 6 2 .
162. Fiecare p a t i m „ d„ un anumit chip sufletului ∫i ca u r m a r e ∫i
Ónf„˛i∫„rii n o a s t r e e x t e r i o a r e . De a c e e a c h i a r ∫i demonii iau, m „ c a r c„
sÓnt duhuri, a n u m i t e forme d u p „ p a t i m a pe c a r e o c u l t i v„ mai mult. ™i
a c e a s t „ form„ ne-o imprim„ ∫i n o u „ d u p „ p a t i m a pe c a r e c a u t „ s„ ne-o
inspire mai mult. Patimile de m Ó n d r i e ne d a u o form„ c a r e s e a m „ n „ cu
cele ale p „ s „ r i l or s e m e ˛ e din v „ z d u h, c„ci ele se imprim„ mai mult p„r˛ii
72. Dracii pl„cerii (volupt„˛ii) se apropie adeseori ca

foc ∫i c„rbuni aprin∫i. C„ci duhurile iubitoare de pl„cere
aprind partea poftitoare a sufletului, iar pe cea cuget„-
toare o Óntunec„, z„p„cind-o. Fiindc„ pl„cerea patimilor
e pricin„ de ardere, de z„p„ceal„ ∫i de Óntuneric.
73. Noaptea patimilor este Óntunericul ne∫tiin˛ei. Sau
iar„∫i, noaptea este Ómp„r„˛ia Ón care se nasc patimile. În
ea Ómp„r˛e∫te st„pÓnul Óntunericului ∫i umbl„ duhurile
care iau chip ca fiarele codrului, ca p„s„rile cerului ∫i ca
tÓrÓtoarele p„mÓntului, c„utÓnd cu urlete s„ ne r„peasc„ ∫i
s„ ne m„nÓnce (Ps. CIII, 21).
74. În vremea lucr„rii patimilor, unele gÓnduri merg
Ónainte, altele urmeaz„ ; gÓndurile premerg n„lucirilor, iar
patimile le urmeaz„. În ce prive∫te pe draci, patimile pre-
merg acestora, iar dracii le urmeaz„ lor.
75. Începutul ∫i pricina patimilor este reaua Óntre-
buin˛are (abuzul) ; ale relei Óntrebuin˛„ri, este schimba-
rea rea ; ale schimb„rii este aplecarea deprinderii voin-
˛ei ; mijlocul de cercare a voin˛ei este momeala ; pricina
momelii sÓnt dracii, Óng„dui˛i de Providen˛„ ca s„ ne ar„-
t„m libertatea noastr„ cum este.
76. Deprinderea p„tima∫„ a sufletului este veninul
acului p„catului spre moarte. C„ci cel ce s-a Ómbibat de
bun„ voie de patimi Ó∫i are purtarea nemi∫cat„ ∫i neschim-
bat„ 1 6 3 .
77. Patimile au felurite numiri, dar se Ómpart Ón tru-
pe∫ti ∫i suflete∫ti. Cele trupe∫ti se subÓmpart Ón dure-
n o a s t r e c u g e t „ t o a r e , f„cÓndu-ne seme˛i la Ónf„˛i∫are ∫i cu capul Ó n „ l ˛ a t ;
patimile c a r e aprind mÓnia ne d a u Ónf„˛i∫„ri de f i a r e ; cele c a r e a˛Ó˛„
pofta ne d a u Ónf„˛i∫„ri de dobitoace. I a t „ o d o v a d „ a plasticiz„rii ra˛iu-
nilor.
163. ≈ n e m i ∫ c a r e a Ón sens r„u, de care a vorbit sfÓntul Grigorie
Sinaitul Ón cap. 39. Cine e mi∫cat n u m a i de o patim„ e ca ∫i cum nu s-ar
mi∫ca, c„ci nu el se mi∫c„, ci e mi∫cat ∫i nu p o a t e s„ se mi∫te altfel. ≈
o mi∫care m o n o t o n „ , o n e p u t i n ˛ „ de a ie∫i din ea. Nimic nou nu se Ón-
tÓmpl„ Ón el, nimic care manifest„ propriu-zis n o u t a t e a vie˛ii. Acolo e
moartea.
114 FIL0CALIA
roase ∫i pricinuitoare de p„cat. Cele dureroase se subÓm-

part iar„∫i Ón boli ∫i pedepse pov„˛uitoare. Cele suflete∫ti
se Ómpart Ón patimi ale mÓniei, ale poftei ∫i ale ra˛iunii.
Cele ale ra˛iunii se subÓmpart Ón n„lucitoare ∫i cuget„-
toare. Dintre acestea, unele se nasc din voin˛„ prin reaua
Óntrebuin˛are, altele sÓnt f„r„ voie, din vreo sil„, cum sÓnt
patimile zise f„r„ vin„. P„rin˛ii le-au numit pe acestea
∫i urm„ri sau Ónsu∫iri fire∫ti.
78. Altele sÓnt patimile trupe∫ti ∫i altele cele sufle-
te∫ti ; altele cele ale poftei ∫i altele cele ale iu˛imii
(mÓniei) ; altele cele ale ra˛iunii ∫i altele cele ale min˛ii ∫i
ale Ónchipuirii. Dar se Ónso˛esc Óntre ele ∫i lucreaz„ unele
cu altele. Cele trupe∫ti cu cele ale poftei, cele suflete∫ti
cu cele ale iu˛imii ; ∫i iar„∫i, cele ra˛ionale cu cele ale
min˛ii ∫i cele ale min˛ii cu cele ale imagina˛iei ∫i ale
amintirii.
79. Patimile iu˛imii sÓnt : mÓnia, am„r„ciunea, stri-
garea, aprinderea grabnic„ (v„rsarea n„praznic„ a fierii)
cutezan˛a semea˛„, Ónfumurarea, trufia ∫i celelalte. Ale
poftei sÓnt : l„comia, desfrÓnarea, neÓnfrÓnarea, nes„tura-
rea, iubirea de pl„cere, iubirea de argin˛i, iubirea de sine
care e cea mai cumplit„ din toate. Iar ale trupului sÓnt :
curvia, preacurvia, necur„˛ia, destr„b„larea, nedreptatea,
l„comia pÓntecelui, lenea, u∫ur„tatea, iubirea de podoabe
(luxul), iubirea de petreceri ∫i celelalte. Cele ale p„r˛ii
ra˛ionale sÓnt : necredin˛a, hula, viclenia, uneltirea, isco-
direa, f„˛„rnicia, gr„irea de r„u, clevetirea, osÓndirea, dis-
pre˛uirea, luarea Ón rÓs, pref„c„toria, minciuna, vorbirea
de lucruri urÓte, de prostii, umblarea cu lucruri ascunse,
ironia, fala, dorin˛a de a pl„cea oamenilor, seme˛ia, jur„-
mintele strÓmbe, vorbirea f„r„ rost. Ale min˛ii sÓnt : p„-
rerea de sine, Ón„l˛area, laudele, cearta, pizma, ÓncÓntarea
de sine, gr„irea Ómpotriv„, surzenia cu voia, Ónchipuirea,
n„lucirile, r„st„lm„cirile, dorin˛a de a te ar„ta, iubirea
de slav„, sau mÓndria, cea dintÓi ∫i cea mai de pe urm„
din toate relele. Iar cele ale cuget„rii sÓnt : Ómpr„∫tierile,

r„t„cirile, robirile, Óntunecarea, orbirea, am„girile, mo-
melile, Óncuviin˛„rile, aplec„rile, abaterile ∫i cele aseme-
nea acestora. Ca s„ spun pe scurt, toate relele potrivnice
firii s-au amestecat cu aceste trei puteri ale sufletului,
precum toate bun„t„˛ile se afl„ Ómpreun„ Ón ele prin fire.
80. Minunate sÓnt cuvintele de sl„vire pline de
uimire ale lui David fa˛„ de Dumnezeu. «Minunat„ s-a
f„cut, zice, cuno∫tin˛a Ta c„tre mine, c„ci nu pot s„ m„
ridic pÓn„ la ea» (Ps. CXVIII, 6), fiind mai puternic„ ∫i
neajuns„ ∫i mai presus de cuno∫tin˛a ∫i de puterea mea
neputincioas„. Chiar ∫i trupul e neÓn˛eles. C„ci are o alc„-
tuire compus„, Óntreit„ Ón tot chipul, dar ˛ine Óntr-o unic„
armonie m„dularele ∫i p„r˛ile sale. Pe de alt„ parte, Ón
trup st„pÓne∫te num„rul ∫apte ∫i doi, care arat„ vremea
∫i firea, dup„ cei Ónv„˛a˛i Ón ale numerelor. Astfel ∫i el
este o unealt„ a firii, care arat„ slava m„re˛iei treimice,
164
dup„ legile care cÓrmuiesc firea .
81. Legile firii sÓnt Ómbin„rile felurite ale m„dula-
relor lucr„toare, pe care cuvÓntul le-a numit ∫i deosebiri,
ca tot atÓtea p„r˛i Ón care se arat„ Ónsu∫irile trupului. Sau
iar„∫i, legea fireasc„ este lucrarea fiec„rei forme ∫i a fie-
c„rui m„dular Ón baza puterii sale. Precum Dumnezeu
˛ine Ón lucrare ∫i mi∫c„ toat„ zidirea, a∫a sufletul ˛ine Ón
lucrare ∫i Ón mi∫care m„dularele trupului ∫i Ól mi∫c„ pe
fiecare spre lucrarea sa. Dar e de cercetat pentru care
pricin„ b„rba˛ii purt„tori de Dumnezeu spun uneori c„
164. N u m „ r u l doi c a r e s t „ p Ó n e ∫ t e Ón trup a r a t „ firea lui depen-
d e n t „ . C„ci doi sÓnt ochii, d o u „ u r e c h i le etc. Dar Ón t r u p u l t r e c „ t o r st„-
p Ó n e ∫ t e ∫i n u m „ r u l trei ∫i ∫apte, c a r e r e p r e z i n t „ timpul. El a r e trecut,
prezent ∫i viitor ∫i v i a ˛ a lui se r e p e t „ Ón cicluri de ∫ a p t e zile. Se mai
s p u n e c„ t o a t „ m a t e r i a trupulu i se schimb„ Ón curs de ∫ a p t e ani. Mi∫ca-
r e a timpului Ón cicluri de ∫ a p t e unit„˛i o exprim„ ∫i F a c e r e a, u n d e se
s p u n e c„ Dumneze u a creat lumea Ón ∫ a p t e zile. ™apte r e p r e z i n t „ Ómpli-
nirea a ceea ce se mi∫c„ Ón timp. N u m „ r u l trei a r a t „ p o a t e ∫i fiin˛a, pu-
terile ∫i lucr„rile.
116 FILOCALIA
iu˛imea ∫i pofta sÓnt puteri ale trupului, iar alteori c„

sÓnt ale sufletului ? R„spundem, c„ nu este nici o nepo-
trivire Óntre cuvintele sfin˛ilor, pentru cei ce le cunosc cu
de-am„nuntul, ci amÓndou„ sus˛inerile sÓnt adev„rate ∫i
ele pot fi schimbate Óntre ele Ón chip Ón˛elept, din pricina,
cre„rii sufletului ∫i a trupului pentru un mod de convie-
˛uire negr„it„. C„ci Ómbinarea lor este de a∫a fel, c„ sufle-
tul poate s„ fie des„vÓr∫it de aici, iar trupul e nedes„vÓr-
∫it din pricina cre∫terii prin hran„. Astfel sufletul are Ón
sine ∫i puterea poftei doritoare ∫i puterea iu˛imii spre vi-
goarea dragostei, dar de la pl„smuirea lui e zidit ra˛ional
∫i mintal. C„ci nu i s-a dat o iu˛ime f„r„ ra˛iune ∫i o poft„
f„r„ minte. Precum nici trupul nu le avea pe acestea ast-
fel, mai Ónainte. Ci fiind zidit nestric„cios, era f„r„ mus-
time, din care a urmat pofta ∫i mÓnia furioas„. C„ci dup„
neascultare, c„zÓnd Ón stric„ciune ∫i Ón grosimea dobi-
toacelor, a r„s„rit ca urmare neap„rat„ ∫i iu˛imea ∫i pofta
Ón el. De aceea trupul se ∫i Ómpotrive∫te voin˛ei sufletu-
lui, prin iu˛ime ∫i poft„, cÓnd domin„ el. Iar cÓnd se su-
pune muritorul celui ra˛ional, urmeaz„ sufletului spre
s„vÓr∫irea celor bune. Deci abia cÓnd s-au amestecat cele
venite pe urm„ Ón trup, cu Ónsu∫irile sufletului, s-a ase-
m„nat omul dobitoacelor, supunÓndu-se legii p„catului,
pentru trebuin˛a firii ∫i f„cÓndu-se din fiin˛„ ra˛ional„ —
dobitoc ∫i din om—fiar„ 1 6 5 .
165. SfÓntul Grigorie Sinaitul explic„ tot ce are t r u p u l viu din suflet.
Chiar iu˛imea ∫i pofta ∫i le Ó n s u ∫ e ∫ t e t r u p u l din suflet. Deci sufletul a
fost f„cut p e n t r u c o n v i e ˛ u i r e a cu trupul, p u t Ó n d alc„tui ∫i sus˛ine un t r u p
viu. De a c e e a i s-a d a t i u ˛ i m e a ∫i pofta, cu posibilitatea de a sluji nu
n u m a i u n o r scopuri spirituale, ci ∫i Óntre˛inerii ∫i cre∫terii trupului, de-
sigur t o t Ón v e d e r e a spiritualiz„rii t r u p u l u i ∫i a materiei. A d i c „ iu˛imea
∫i pofta, a v Ó n d la b a z „ un c a r a c t e r spiritual, legat de m i n t e ∫i de r a ˛ i u n e ,
primesc prin u n i r e a sufletului cu t r u p u l ∫i un c a r a c t e r animalic, sau o
func˛ie Ón slujba t r u p u l u i ca organism biologic, Ónrudit Ón p r i v i n ˛ a a c e a s t a
cu c e l animalic. S-ar p u t e a s p u n e c„, p r i n iu˛ime ∫i poft„, r a ˛ i o n a l i t a t e a
sufletului a r e Ón ea posibilitatea de a se plasticiza ca t r u p organizat. De-
sigur, a c e a s t a nu Ó n s e a m n „ c„ sufletul exist„ t e m p o r a l Ó n a i n t e a trupului,
ci Ó n c e p e s„ existe manifestÓndu-se Ón f o r m a r e a trupului p r i n iu˛imea
82. Sufletul, fiind creat ra˛ional prin suflare ∫i Ón˛e-

leg„tor prin Ónsuflare d„t„toare de via˛„, nu a fost creat
de Dumnezeu deodat„ cu iu˛imea ∫i cu pofta dobitoceasc„,
ci cu puterea dorin˛ei ∫i pe lÓng„ ea, cu vigoarea dragos-
tei. La fel nici trupului nu i-a s„dit, prin pl„smuire, de
la Ónceput iu˛imea ∫i pofta nera˛ional„. C„ci pe acestea
le-a primit pe urm„ prin neascultare, f„cÓndu-se muritor,
stric„cios ∫i dobitocesc 1 6 6 . C„ci trupul, zic cuvÓnt„torii de
Dumnezeu, a fost zidit nestric„cios, precum va ∫i Ónvia,
de∫i Ón stare s„ primeasc„ ∫i stric„ciunea. Iar sufletul a
fost f„cut nep„timitor. Dar s-au stricat amÓndou„ ∫i s-au
amestecat, Ón urma legii preafire∫ti a mi∫c„rii unuia Ón
altul (perihorezei), ∫i a Ómp„rt„∫irii unuia din cel„lalt.
Sufletul s-a Ómbibat de patimi, mai bine zis de draci, iar
trupul s-a f„cut asemenea dobitoacelor necuvÓnt„toare
prin lucrarea ∫i prin st„pÓnirea stric„ciunii. Puterile
amÓndurora f„cÓndu-se una, l-au f„cut pe om s„ devin„,
prin mÓnie ∫i poft„, un animal nera˛ional ∫i f„r„ minte.
™i a∫a s-a f„cut asemenea cu dobitoacele, dup„ Scriptur„,
∫i Óntocmai cu ele Ón tot chipul (Ps. XLVIII, 2 1 ) 1 6 7 .
(energia) ∫i pofta ce se p r e l u n g e s c Ón t r u p , Ó n t r u c Ó t p r i n acestea Ó n c e p e
d e o d a t „ cu a d u c e r e a lui la e x i s t e n ˛„ s„ se plasticizeze Ón t r u p . De altfel
Ón g e n e r a l, p l a n u l m a t e r i a l nu e decÓt o r a ˛ i o n a l i t a t e plasticizat„ ∫i ca
a t a r e r a ˛ i o n a l i t a t e a a c e a s t a a r e Ón ea Óns„∫i o energie ∫i un impuls s p r e
plasticizare, care, Ón cazul ra˛iunii p e r s o n a l e u m a n e , e c h i v a l e a z „ cu iu˛i-
m e a ∫ i c u pofta. CÓnd a c e s t e a n u s Ó n t c o n d u s e bin e d e r a ˛ i u n e , s e n a s c
p „ c a t e l e ∫i Ónse∫i deform„rile ∫i t e n d i n ˛ e l e de d e s c o m p u n e r e a trupului,
ca p l a s t i c i z a r e a sufletului r a ˛ i o n a l . De a c e e a p „ c a t u l , ca d e z o r d i n e, Ón-
c e p e Ón r a ˛ i u n e , Ón suflet.
166. Dar iu˛imea ∫i pofta s-au p r e l u n g i t Ón t r u p la Ó n c e p u t nu ca
iu˛ime ∫i poft„ animalic„, ci ca iu˛ime ∫i dorire spiritual„. Pe u r m „ au
luat, p r i n c „ d e r e , c a r a c t e r u l animalic, sau ∫i animalic.
167. Prin a c e a s t a ∫i-a Ónr„it ∫i sufletul c a l i t a t e a . Iu˛imea ∫i pofta,
punÓndu-s e Óntr-o m „ s u r „ mai m a r e Ón slujba c r e ∫ t e r i i ∫i sus˛ineri i t r u p u -
lui, au p u s prin a c e a s t a Ónsu∫i sufletul, Óntr-o m a r e m „ s u r „ , Ón slujba
t r u p u l u i ∫i au l u a t c h i a r Ón suflet un c a r a c t e r ira˛ional, animalic. G r e u
se p o a t e g„si Ón scrisul patristic o insisten˛ „ a∫a de s t „ r u i t o a r e Ón expli-
118 FILOCALIA
83. Începutul ∫i pricina virtu˛ilor este buna inten˛ie,

apoi dorin˛a binelui. Precum Dumnezeu este pricina ∫i
izvorul a tot binele, a∫a Ónceputul binelui Ón noi este cre-
din˛a, mai bine zis Hristos, piatra credin˛ei, pe Care-L
avem ca Óncep„tur„ ∫i temelie a tuturor virtu˛ilor. C„ci
pe El am a∫ezat ∫i pe El cl„dim tot binele. El este piatra
cea din capul unghiului, care ne leag„ pe noi cu Sine 1 6 8
∫i m„rg„ritarul de mare pre˛, pe care c„utÓndu-l monahul,
care p„trunde Ón adÓncul lini∫tii, vinde toate voile sale
prin ascultarea poruncilor 1 6 9 , ca s„-l cÓ∫tige pe El.
84. Virtu˛ile Ó∫i ˛in cump„na Óntre ele ∫i toate se
adun„ Óntr-una ∫i se Ómplinesc Óntr-o Óntocmire ∫i Óntr-un
singur chip al virtu˛ii. C„ci sÓnt virtu˛i propriu-zise ∫i vir-
tu˛i mai mari ca virtu˛ile, care cuprind ∫i sus˛in pe cele
mai multe, sau chiar pe toate, cum e dragostea dumne-
zeiasc„, smerenia ∫i r„bdarea dumnezeieasc„. Fiindc„ zice
Domnul despre aceasta : «Prin r„bdarea voastr„ ve˛i cÓ∫-
tiga sufletele voastre» (Luca XXI, 19), dar nu a zis Óntru
postirea voastr„, sau Óntru privegherea voastr„. Iar prin
r„bdare Ón˛eleg pe cea dup„ Dumnezeu. Ea e Ómp„r„-
teasa virtu˛ilor, temelia bun„t„˛ilor b„rb„te∫ti. C„ci ea
este pacea Ón r„zboaie, seninul Ón furtun„, statornicia ne-
c a r e a c o m p l e x e i ∫i tainicei leg„turi dintre suflet ∫i trup ca Ón aceste ca-
pete ale sfÓntului Grigorie Sinaitul. Scrierea a c e a s t a a lui este d o m i n a t„
de p r e o c u p a r e a antropologic„.
168. Este o aplicar e la credinciosul individual a expresiilor : Hristos,
p i a t r a c e a din c a p u l unghiului, Hristos, p i a t r a credin˛ei, Hristos, Óncep„-
tura vie˛ii n o a s t r e . El este Ón fiecare din noi izvorul binelui, al efortului
s p r e d o b Ó n d i r e a virtu˛ilor, pe El cl„dim t r u p ul virtu˛ilor.
169. O i n t e r p r e t a r e tot a∫a de i n t e r e s a n t „ a p a r a b o l e i biblice des-
pre omul c a r e v i n d e t o a t e averile sale, p e n t r u a c u m p „ r a ˛ a r i n a sau ascul-
t a r e a c a r e c u p r i n d e pe Hristos, c o m o a r a de m a r e p r e ˛ . Averile sÓnt aci
voile omului. O m u l c a r e v r e a s„ se m Ó n t u i e r e n u n ˛ „ la voile sale, c a r e
nu-l pot mÓntui, p e n t r u a-∫i Ónsu∫i prin a s c u l t a r e voia lui Hristos, p e n t r u
a face voia sau poruncile Lui, c „ c i p r i n a c e a s t a d o b Ó n d e ∫ t e v i a ˛ a ve∫nic„.
Cel ce iube∫te r e n u n ˛ „ la voile s a l e p e n t r u cel iubit ∫i p e n t r u iubirea
aceluia. C„ci Ón El are via˛a, cum nu o are p r i n Ómplinirea voilor sale.
str„mutat„ Ón cei ce au dobÓndit-o. Pe cel ce a dobÓndit-o

pe aceasta Ón Hristos Iisus nu-l vor putea v„t„ma nici
armele, nici suli˛ele, nici cÓmpurile de b„taie, nici chiar
r„zboaiele dracilor, nici mul˛imea Óntunecat„ a celor po-
trivnici.
85. Virtu˛ile, de∫i se nasc unele din altele, Ó∫i au obÓr-
∫ia Ón cele trei puteri ale sufletului, afar„ de cele dumne-
zeie∫ti. C„ci pricina ∫i Óncep„tura celor patru virtu˛i cu-
prinz„toare Ón cei fire∫ti ∫i ale virtu˛ilor dumnezeie∫ti, din
care ∫i prin care fiin˛eaz„ celelalte, a chibzuin˛ei, a b„r-
b„˛iei, a neprih„nirii ∫i a drept„˛ii, este Ón˛elepciunea
dumnezeiasc„ a cunosc„torilor de Dumnezeu, cea mi∫cat„
de Duhul. Aceasta mi∫cÓndu-se Ón minte Ón chip Ómp„trit,
le lucreaz„ pe toate, nu deodat„, ci pe fiecare deosebit la
vremea ei, dup„ cum voie∫te. Pe una ca lumin„, pe alta
ca putere ager„ ∫i ca insuflare pururea Ón mi∫care, pe a
treia ca putere sfin˛itoare ∫i cur„˛itoare, iar pe a patra ca
rou„ a cur„˛iei, care Ónvesele∫te ∫i cur„˛e∫te de arsurile
patimilor. Precum s-a spus mai Ónainte fiec„ruia dintre
cei des„vÓr∫i˛i Ói d„ fiecare lucrare des„vÓr∫it„ dup„
felul lui.
86. T„ria des„vÓr∫it„ a sufletului Ón virtu˛i nu o d„-
ruiesc destoiniciile ∫i sÓrguin˛a proprie, dac„ acestea nu
se Ónr„d„cineaz„ prin har, ca deprinderi. C„ci fiecare Ó∫i
are darul ei (din har), ca o lucrare deosebit„, a∫a ÓncÓt Ói
poate atrage spre ea, prin deprinderea ∫i firea binelui, pe
cei ce se Ómp„rt„∫esc de ea, chiar cÓnd nu voiesc. CÓnd
ajungem la acel dar, el se men˛ine neschimbat ∫i neÓn-
str„inat. Atunci avem harul Duhului, lucrÓnd virtu˛ile Ón
170
m„dularele noastre ca un suflet viu . De aceea toat„
170. Î n r „ d „ c i n a r e a virtu˛ilor Ón suflet nu se p o a t e Ónf„ptui prin efor-
turile proprii, ci n u m a i prin har, c a r e e l u c r a r e a p u t e r n i c „ a lui Dumneze u
d e v e n i t „ l u c r a r e a n o a s t r „ . Virtu˛ile, ca deschideri ∫i rela˛ii statornic e ale
sufletului cu Dumnezeu, nu p o t p r i n d e p u t e r e Ón noi, d a c „ nu s t „ Dum-
nezeu Ónsu∫i deschis fa˛„ de noi, sau Ón c o m u n i c a r e de iubire ∫i de pu-
120 FILOCALIA
ceata virtu˛ilor e moart„ f„r„ har ; ∫i Ón cei ce socotesc

c„ le au, sau c„ le-au dobÓndit des„vÓr∫it ∫i c„ sÓnt numai
ale lor, sÓnt umbre ∫i chipuri ale gÓndului, dar nu reali-
t„˛i des„vÓr∫ite 1 7 1 .
87. Deci virtu˛ile cuprinz„toare sÓnt patru : b„rb„˛ia,
chibzuin˛a, neprih„nirea ∫i dreptatea. Lor le stau aproape,
prin prisosire sau prin ∫tirbire, opt p„cate numite ∫i so-
cotite de cei din lume virtu˛i : b„rb„˛iei, seme˛ia ∫i frica ;
chibzuin˛ei, viclenia ∫i ne∫tiin˛a ; neprih„nirii, desfrÓna-
rea ∫i neajutorarea ; drept„˛ii, l„comia ∫i nedreptatea, sau
Óngustimea n„zuin˛ei. Dar nu numai virtu˛ile cuprinz„-
toare ∫i fire∫ti, mai presus de orice ∫tirbire sau umflare,
ci ∫i cele cu fapta ˛in mijlocul 1 7 1 b i s . Ele au ca Ómpreun„-
lucr„toare hot„rÓrea liber„ Óntru dreptatea socotin˛ei ; pe
cÓnd p„catele, abaterea ∫i p„rerea de sine. C„ virtu˛ile
drepte ˛in mijlocul, e martor proverbul care zice: «Atunci
vei face toate c„ile bune» (Prov. II, 9). Deci toate se Ón-
temeiaz„ pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc
∫i pe care se zidesc, avÓnd ca temelie a cl„dirii lor cele
patru virtu˛i cuprinz„toare, mai bine zis pe Hristos, prin
care cele fire∫ti se cur„˛esc prin cele cu fapta, iar cele
dumnezeie∫ti ∫i mai presus de fire se d„ruiesc Óntru bun„-
tatea Duhului.
t e r e cu noi. In virtu˛i, Duhul lui Dumneze u lucreaz „ cu subiectul nostru
ca un fel de unic subiect. Prin a c e a s t a virtu˛ile r e p r e z i n t „ t r e p t e ale unirii
n o a s t r e cu Dumnezeu, ca Subiect iubitor. De a c e e a Duhul lui Dumnezeu
e sufletul virtu˛ilor n o a s t r e .
171. In c e l ce s o c o t e ∫ t e c„ v i r t u ˛ i l e sÓnt ale lui, nu e deschidere
a d e v „ r a t „ nici spre Dumnezeu, nici spre o a m e n i . C„ci Ón d e s c h i d e r e a ade-
v „ r a t „ t r e b u i e s„ se t r „ i a s c „ ini˛iativa ambelor p„r˛i. SÓnt deschis cu
a d e v „ r a t celuilalt p e n t r u c„ ∫i el Ómi este deschis, deci v i r t u t e a m e a este
∫i o p e r a lui. Altfel, v i r t u t e a m e a este n u m a i o i n t e n ˛ i e a virtu˛ii dar nu
o v i r t u t e Ómplinit„. Cel ce afirm„ c„ p o a t e face binele n u m a i p r i n el
Ónsu∫i, c h i a r p r i n a c e a s t „ m Ó n d r i e a lui, n e s o c o t i n d c o n t r i b u ˛ i a celuilalt,
se Ónchide Ón sine ∫i nu-l Ónc„lze∫t e pe acela, p e n t r u c„ nu-l p r e ˛ u i e ∫ t e
cum se cuvine, ca absolut n e c e s a r realiz„rii sale.
171 bis. C„ci ∫i virtu˛il e cu fapta sÓnt virtu˛i r e a l e .
88. Dintre virtu˛i, unele sÓnt cu fapta, altele fire∫ti,

altele dumnezeie∫ti ∫i de la Duhul. Cele cu fapta sÓnt din
liber„ alegere ; cele fire∫ti, ale firii ; iar cele dumnezeie∫ti,
ale harului.
89. Precum sufletul are puterea s„ nasc„ virtu˛ile,
a∫a are ∫i puterea s„ nasc„ patimile. Dar pe cele dintÓi le
na∫te dup„ fire, pe celelalte, contra firii. Ca pricin„ pen-
tru producerea binelui sau r„ului sufletul are mi∫carea
voin˛ei, ca pe un centru fa˛„ de liniile lui, sau ca pe un
ac al unei cumpene, avÓnd-o ca ajut„toare ∫i lucr„toare Ón
partea Ón care o Óntoarce. C„ci inten˛ia se poate Óndrepta
spre amÓndou„, ajutÓnd lucrarea ∫i spre una ∫i spre alta.
Omul poart„ Ón sine Ónclinarea ∫i spre bine ∫i spre r„u :
spre una prin fire, iar spre alta prin pornirea de afirmare
de sine a voii.
90. Scriptura nume∫te virtu˛ile fecioare, pentru
amestecarea ∫i unirea lor cu sufletul, fiind privite ca un
singur trup ∫i duh cu sufletul. C„ci chipul fecioarei este
simbolul dragostei, iar Ónf„˛i∫area acestor sfinte fecioare
este dovada nevinov„˛iei ∫i a cur„˛iei. C„ci harul obi∫-
nuie∫te s„ dea chip dumnezeiesc celui Ón care se Óntip„-
resc acestea ∫i s„-i fac„ pe cei ce-l primesc Ónrudi˛i cu
Dumnezeu.
91. Deci c„peteniile patimilor celor mai mari sÓnt
trei : l„comia pÓntecelui, iubirea de argint ∫i slava de∫art„.
Iar cele ce urmeaz„ acestora sÓnt cinci : curvia, mÓnia, Ón-
tristarea, trÓnd„via ∫i mÓndria. Dar tot a∫a sÓnt ∫i trei vir-
tu˛i cuprinz„toare, care se Ómpotrivesc acelora : ÓnfrÓna-
rea, s„r„cia ∫i smerenia. Iar dup„ ele sÓnt cele ce le urmea-
z„ : cur„˛ia, blÓnde˛ea, bucuria, b„rb„˛ia ∫i umilin˛a. Dar
cunoa∫terea Óntregii cete a virtu˛ilor, dup„ puterea, lucra-
rea ∫i mireasma fiec„rei virtu˛i ∫i a fiec„rui p„cat, nu e
un lucru pe care Ól poate avea oricine voie∫te, ci al celui
ce le-a s„vÓr∫it ∫i p„timit cu fapta ∫i cu cuvÓntul ∫i a pri-
mit de la Duhul darurile cuno∫tin˛ei ∫i deosebirii.
122 FILOCALIA
92. Dintre virtu˛i, unele lucreaz„, iar altele sÓnt lu-

crate. Lucreaz„, venind Ón noi cÓnd trebuie ∫i cÓt ∫i pre-
cum voiesc. ™i lucr„m noi dup„ hot„rÓrea liber„ ∫i dup„
deprinderea moral„ a destoiniciei noastre. Dar acelea
lucreaz„ fiin˛ial, pe cÓnd noi lucr„m pov„˛uindu-ne de
vreun chip ∫i modelÓndu-ne dup„ el, dac„ chipul este po-
trivirea tuturor lucr„rilor noastre dup„ arhetipurile de
sus. Dar foarte pu˛ini se Ómp„rt„∫esc fiin˛ial de cele cu-
noscute cu mintea Ónainte de viitoarea primire a nestri-
c„ciunii. Aici lucr„m ∫i primim ostenelile ∫i chipurile, nu
172
virtu˛ile cu adev„rat .
93. Sluje∫te lucrul sfÓnt al Evangheliei, dup„ Pavel
(Rom. XV, 16), cel ce prime∫te ∫i d„ prin lucrare ∫i altora
luminarea lui Hristos, s„dind ca pe o s„mÓn˛„ dumneze-
iasc„ cuvÓntul Ón ˛arinile suflete∫ti ale ascult„torilor. Cu-
vÓntul vostru s„ fie a∫a ca prin har (Colos. IV, 6), cu bun„-
tate dumnezeieasc„, spre a da har celor ce ascult„ cu cre-
din˛„. Numind apoi pe Ónv„˛„tori plugari, iar pe cei Ón-
v„˛a˛i de ei, ogor, Ói arat„ foarte Ón˛elep˛e∫te pe cei dintÓi
ca ar„tori ∫i sem„n„tori ai cuvÓntului dumnezeiesc, iar pe
ceilal˛i ca p„mÓnt Óngr„∫at, sem„nat cu virtu˛i ∫i aduc„tor
de road„ mult„ ∫i bogat„. C„ci slujba sfÓnt„ (ierurghisirea)
cu adev„rat nu e numai lucrarea celor dumnezeie∫ti, ci
∫i Ómp„rt„∫irea ∫i d„ruirea bun„t„˛ilor c„tre al˛ii.
94. CuvÓntul care porne∫te prin rostire la Ónv„˛„tur„
e felurit ∫i se alc„tuie∫te, Ón felurite chipuri, din patru
feluri : cuvÓntul din Ónv„˛„tur„, cel din citire, altul din
fapt„ ∫i altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire,
dar se preface ∫i se schimb„, dup„ Ónsu∫irea felurit„ a p„-
172. Î m p „ r t „ ∫ i r e a fiin˛ial„ de virtu˛i e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a nemijlocit„ de
Cel Ón C a r e Ó∫i au izvorul puteril e binelui. A c e s t e p u t e r i l u c r e a z „ ele
Ónse∫i Ón noi, p e n t r u c„ lucreaz„ Dumnezeu izvorul lor fiin˛ial. Dar tre-
buie s„ d„m ∫i noi c o n t r i b u ˛ i a n o a s t r „ . De a c e e a Ón p a r t e ele l u c r e a z „ Ón
noi, Ón p a r t e sÓnt l u c r a t e ele de noi. U n d e nu are loc Ó m p „ r t „ ∫ i r e a fiin˛ial„
de v i r t u ˛ i le dumnezeie∫ti, nu reu∫im s„ Ónf„ptuim virtu˛ile, ci d„m d o a r
ostenelile n o a s t r e .
mÓntului din care vine, Óntr-o calitate sau alta, ÓncÓt e

sim˛it„ la gust o dat„ ca amar„, alt„ dat„ ca dulce, alt„
dat„ ca s„rat„, iar alt„ dat„ ca mirositoare, a∫a ∫i cuvÓn-
tul rostit, schimbÓndu-se dup„ starea moral„ a fiec„ruia,
se cunoa∫te din lucrarea lui ∫i din folosul ce-l d„.
95. Deoarece cuvÓntul s-a dat spre bucuria fiec„rei
firi ra˛ionale, asemenea unor mÓnc„ruri felurite, sufletul
simte pl„cerea cuvintelor, primindu-le Ón chip felurit.
CuvÓntul cuno∫tin˛ei Ól are ca pe un pedagog, care-i mode-
leaz„ purt„rile, pe al citirii, ca pe unul care-l adap„ ca o
ap„ a odihnei (Ps. XXII, 3) ; pe al faptei, ca pe un loc de
verdea˛„ (Ps. XXII, 2), care-l Óngra∫„ ; pe al harului, ca
pe un pahar care-l Ómbat„ (Ps. XXII, 5) ∫i-l vesele∫te
(Ps. CIII, 19) ; iar bucuria negr„it„ a harului, ca pe un
untdelemn care vesele∫te fa˛a (Ps. CUI, 17) ∫i o face
str„lucitoare.
96. Dar sufletul nu are acestea numai Ón sine ca
via˛„, ci uneori le aude ∫i la al˛ii ∫i le simte spre Ónv„˛„-
tura sa ; ∫i anume atunci cÓnd Ói st„pÓne∫te pe amÓndoi
dragostea ∫i credin˛a, unul ascultÓnd cu credin˛„, iar cel„-
lalt Ónv„˛Ónd cu dragoste, Ómplinind f„r„ Ónfumurare ∫i
f„r„ slav„ cuvintele virtu˛ilor. Cel dintÓi prime∫te cuvÓn-
tul Ónv„˛„turii ca pedagog, pe al citirii, ca hr„nitor ; pe
al faptei, ca o c„l„uz„ l„untric„ ∫i preadulce la Mire ; pe
cel lumin„tor al Duhului, ca pe unul care une∫te pe Cu-
vÓntul-Mire cu el ∫i-l vesele∫te 1 7 3 . C„ci dac„ tot cuvÓntul
173. P r e c u m exist„ o istorie e x t e r n „ a Revela˛iei, ca apropiere trep-
t a t „ a lui D u m n e z eu de oameni, a∫a exist„ ∫i o istorie a apropierii Lui
de insul personal . Sufletul p r i m e ∫ t e c u v Ó n t u l de Ó n v „ ˛ „ t u r „ de la altul
p r i n c a r e afl„ d e s p r e Hristos ca Cel ce va v e n i la el, apoi c u v Ó n t ul c a r e
Ól h r „ n e ∫ t e ∫i-l c r e ∫ t e p r i n p r o p r i e citire, pe u r m „ c u v Ó n t u l stadiului de
l u c r a r e a virtu˛ilor. C„ci faptele sÓn t ∫i ele c u v i n t e p r i n c a r e Ó n v a ˛ „ ∫i
e Ó n v „ ˛ a t . Acesta Ól c o n d u c e Ó n „ u n t r u la M i r e l e Hristos ∫i e dulce ∫i
p e n t r u el ∫i p e n t r u cei a s u p r a c „ r o r a faptele sale se r„sfrÓng cu b u n „ t a t e a
lor. In sfÓr∫it e Hristos Ónsu∫i tr„it Ón u n i r e a cu El ca fiind C u v Ó n t u l per-
s o n a l ∫i ca izvorul c u v i n t e l o r ∫i ca Mire, sau ca p a r t e n e r u l deplinei iubiri.
C„ci sufletul e Ón g r e c e ∫ t e de genul feminin (¯ı◊fi).
124 FILOCALIA
iese din gura lui Dumnezeu (Matei IV, 4), Ónseamn„ c„

cuvintele care ies din Duh prin gura sfin˛ilor sÓnt cuvinte
care ies din gura lui Dumnezeu, sau din suflarea prea-
dulce a Duhului pentru lucrare 1 7 4 . De aceea nu se bucur„
de ele to˛i, ci numai cei vrednici. Cei ce se veselesc, prin
urmare, aici cu Duhul sÓnt foarte pu˛ini. Iar cei ce se des-
fat„ cu CuvÓntul sÓnt cu adev„rat cuvÓnt„tori 1 7 5 . Cei
mul˛i cunosc ∫i se Ómp„rt„∫esc numai de chipurile cuvin-
telor duhovnice∫ti prin amintire, neÓmp„rt„∫indu-se Ónc„
prin sim˛ire de pÓinea cea adev„rat„ a viitorului, sau de
CuvÓntul lui Dumnezeu 1 7 6 . C„ci numai Acesta se d„-
ruie∫te acolo celor vrednici spre des„vÓr∫it„ Óndulcire, f„r„
s„ se m„nÓnce, f„r„ s„ se sfÓr∫easc„ ∫i f„r„ s„ se jertfeasc„
vreodat„.
97. Este cu neputin˛„ a gusta dulcea˛a celor dumne-
zeie∫ti f„r„ sim˛irea Ón˛eleg„toare (a min˛ii). C„ci, pre-
cum cel ce ∫i-a tocit sim˛urile le-a f„cut nelucr„toare fa˛„
de cele supuse lor, ∫i nici nu vede, nici nu aude, nici nu
miroase, fiind amor˛it, mai bine zis pe jum„tate mort,
a∫a ∫i cel ce ∫i-a amor˛it puterile suflete∫ti cele dup„ fire,
prin patimi, le-a f„cut nesim˛itoare fa˛„ de lucrarea ∫i
Ómp„rt„∫irea tainelor Duhului. C„ci cel ce nu vede, nu
174. Noi vorbi m p e n t r u c„ a vorbit ∫i c o n t i n u „ s„ v o r b e a s c „ Dum-
nezeu. Dar Ón mod deosebit de intim v o r b e ∫ t e D u m n e z e u prin sfin˛i, c a r e
s-au unit cu D u m n e z eu Ón Duh.
175. To˛i oameni i sÓnt c u v Ó n t „ t o r i , p e n t r u c„ sÓnt d u p „ chipul lui
Dumnezeu-CuvÓntul. Dar c u v Ó n t „ t o r i Ón sensul plin al c u v Ó n t u l u i sÓnt cei
ce simt cu t o a t „ i n t e n s i t a t e a C u v Ó n t u l lui D u m n e z e u adresÓndu-li-se ∫i
vorbind prin ei, Ónsu∫indu-∫i C u v Ó n t u l lui Dumnezeu, c a r e se face cu-
v Ó n t u l lor.
176. N u m a i c e i ce se desfat„ ca o m i r e a s „ cu Mirele, p r i n u n i r e a
cu C u v Ó n t u l dumnezeiesc cel p e r s o n a l, ca izvor al cuvintelor, sÓnt ∫i ei
cu a d e v „ r a t c u v Ó n t „ t o r i, sau c u v i n t e p e r s o n a l e c u v Ó n t „ t o a r e . N u m a i cu-
vintele lor sÓnt c u v i n t e cu a d e v „ r a t m Ó n g Ó i e t o a r e, Ó n t „ r i t o a r e ∫i l u m i n „ t o a r e ,
p r e c u m sÓnt ∫i ei Ón∫i∫i a∫a, ca p e r s o a n e . N u m a i ei au adic„ cuvintele Du-
hului lui Hristos, p e n t r u c„ au pe Hristos C u v Ó n t u l Ó n t r u p a t Ón ei. Iar la
a c e a s t „ s t a r e ajung pu˛ini Ón v i a ˛ a de aici.
aude ∫i nu simte duhovnice∫te, este mort, fiindc„ nu este

Hristos viind Ón el, nici el mi∫cÓndu-se ∫i lucrÓnd Ón
Hristos 177 .
98. Sim˛urile au o lucrare egal„ ∫i la fel cu puterile
sufletului, ca s„ nu zic una ∫i aceea∫i. Mai ales cÓnd sÓnt
s„n„toase. C„ci prin acelea sÓnt vii ∫i lucreaz„ acestea ∫i
Ón amÓndou„ este amestecat Duhul de via˛„ f„c„tor. Omul
se Ómboln„ve∫te cÓnd poart„ Ón el neputin˛a general„ a
patimilor, z„cÓnd pururea Ón bolni˛a trÓnd„viei. C„ci sim-
˛urile privesc cele supuse lor, iar puterile suflete∫ti v„d
limpede cele cunoscute prin Ón˛elegere, mai ales cÓnd nu
este vreo lupt„ dr„ceasc„ Ón ele, care se Ómpotrive∫te legii
min˛ii ∫i a duhului. Dar cÓnd se unesc Ómpreun„, f„cÓn-
du-se unitare prin Duhul, atunci cunosc cele dumnezeie∫ti
∫i cele omene∫ti nemijlocit ∫i fiin˛ial, a∫a cum le este
firea ; ∫i ra˛iunile lor privesc limpede ∫i curat pricina cea
una a tuturor, adic„ SfÓnta Treime, pe cÓt este cu
putin˛„ 1 7 8 .
177. CÓt timp a v e m n u m a i c u v i n t e l e lui Hristos, avem n u m a i chipu-
rile C u v Ó n t u l ui personal. P e n t r u a-L a v e a pe El t r e b u i e s„ a v e m «sim˛irea
Ón˛eleg„toare» a prezen˛e i Lui. Dar a c e a s t „ sim˛ire nu o p u t e m a v e a cit„
v r e m e puterile sufletului ne s Ó nt tocite p r i n p„cat, sau Ó n t o a r s e spre i n t e-
resele n o a s t r e egoiste. N u m a i cÓnd Hristos Ónsu∫i viaz„ Ón noi, Ó n t „ r e ∫ t e
puterile n o a s t r e de sim˛ire a p r e z e n ˛ ei Lui. «Sim˛irea min˛ii», sau «sim-
˛ i r e a Ó n ˛ e l e g „ t o a r e» a fost folosit„ de sfÓntul Grigorie de Nisa ∫i de Dia-
doch, p e n t r u a indica o sesizare spiritual„ a p r e z e n ˛ e i lui Dumnezeu, nu
n u m a i o d e d u c ˛ i e t e o r e t i c „ a Lui prin ra˛iune (cap. 3 6 ; Filoc. rom. I, p. 348).
Prin «sim˛irea» a c e a s t a se sesizeaz„ nu n u m a i p r e z e n ˛ a lui Dumnezeu, ci
∫i b u n „ t „ ˛ i l e v a r i a t e ce iradiaz„ d i n El. C u v Ó n t u l «sim˛ire a min˛ii» se
folose∫te p e n t r u a indica un c o n t a c t cu r e a l i t a t e a spiritual„ a lui Dum-
nezeu, analog cu c o n t a c t u l pe care-l avem p r i n sim˛urile t r u p u l u i cu rea-
lit„˛ile sensibile.
178. L u c r a r e a sim˛urilo r nu e d e s p „ r ˛ i t „ de c e a a puterilor sufletului,
c Ó n d sÓnt s „ n „ t o a s e ∫i u n e l e ∫i altele. O m u l v e d e d e o d a t „ c e l e sensibile
∫i c e l e inteligibile p r i n sim˛urile t r u p u l u i pline de p u t e r i l e de sesizare a l e
sufletului. Dar u n i t a t e a d e p l i n „ a lucr„rii l o r ∫i e x t i n d e r e a sesiz„rii reali-
t„˛ilor spirituale p Ó n „ la Dumnezeu , prin mijlocirea lucr„rii sim˛urilor
126 FILOCALIA
99. Cel ce se lini∫te∫te este dator mai ÓntÓi s„ aib„

ca temelie aceste cinci virtu˛i pe care s„ ridice cl„direa
lucr„rilor sale : t„cerea, ÓnfrÓnarea, privegherea, smerenia
∫i r„bdarea. Iar ca lucr„ri bine pl„cute lui Dumnezeu tre-
buie s„ le aib„ pe acestea trei : cÓntarea, rug„ciunea ∫i
citirea ; ∫i lucrul mÓinilor, dac„ este neputincios (la cele
dintÓi). C„ci virtu˛ile pomenite, nu numai c„ le cuprind
pe toate, ci se ∫i sus˛in una pe alta. El trebuie s„ se Ónde-
letniceasc„ de diminea˛„ cu pomenirea lui Dumnezeu,
prin rug„ciune, ∫i cu lini∫tirea inimii. In ceasul dintÓi s„
se roage cu dinadinsul ; Óntr-al doilea s„ citeasc„ ; Óntr-al
treilea, s„ cÓnte ; Óntr-al patrulea, s„ se roage ; Óntr-al
cincilea s„ citeasc„ ; Óntr-al ∫aselea, s„ cÓnte ; Óntr-al ∫ap-
telea, s„ se roage ; Óntr-al optulea, s„ citeasc„ ; Óntr-al
nou„lea, s„ cÓnte ; Óntr-al zecelea, s„ m„nÓnce ; Óntr-al un-
sprezecelea, s„ doarm„ dac„ are trebuin˛„ ; Óntr-al doi-
sprezecelea, s„ cÓnte cele de sear„. ™i a∫a str„b„tÓnd bine
stadia zilei, va pl„cea lui Dumnezeu 1 7 9 .
100. El trebuie s„ culeag„ ca o albin„ din toate vir-
tu˛ile cele ce sÓnt mai de folos. ™i a∫a, Ómp„rt„∫indu-se din
toate cÓte pu˛in, s„ fac„ marea Ómbinare a lucr„rilor po-
runcilor, din care se cÓ∫tig„ mierea Ón˛elepciunii spre Ón-
veselirea sufletelor.
101. Iar dac„ vrei s„ str„ba˛i ∫i vremea nop˛ii mai
u∫or, ascult„ : Privegherea nop˛ii e de trei feluri: pentru
Óncep„tori, pentru mijlocii ∫i pentru cei des„vâr∫i˛i. Înce-
p„torii s„ doarm„ jum„tate de noapte ∫i jum„tate s„ pri-
vegheze, fie de seara pÓn„ la miezul nop˛ii, fie de la mie-
zul nop˛ii pÓn„ diminea˛a ; cei de la mijloc s„ privegheze
trupe∫ti, se realizeaz„ prin D u h u l SfÓnt. A ∫ a au v „ z u t apostolii lumina
d u m n e z e i a s c „ pe Tabor, chiar prin sim˛ul v„zului t r u p u l ui plin de p u t e r e a
Duhului SfÓnt.
179. Ceasul ÓntÓi e ora 6 d i m i n e a ˛ a . Se c e r e o r e p e t a r e de trei ori a
rug„ciunii, a citirii, a cÓnt„rii. La 4 d.a. m o n a h u l are s„ m „ n Ó n c e , la 5 d.a
s„ doarm„, la 6 d.a. s„ fac„ rug„ciunil e de s e a r a . Acesta t r e b u i e s„ fie
p e n t r u c „ l u g „ r p r o g r a m u l zilnic.
de cu seara un ceas sau dou„, apoi s„ doarm„ patru cea-

suri ∫i apoi s„ se scoale la utrenie ∫i s„ se roage ∫ase cea-
suri pÓn„ diminea˛a ; pe urm„ s„ cÓnte ceasul ÓntÓi ∫i s„
∫ad„ ∫i s„ se lini∫teasc„, cum s-a spus mai Ónainte ; apoi
fie s„ p„zeasc„ rÓnduiala lucr„rilor dup„ ceasuri, fie s„
˛in„ Óntr-o urmare necontenit„ rug„ciunea, dup„ deprin-
derea fiec„ruia. Iar cei des„vÓr∫i˛i s„ stea toat„ noaptea
Ón picioare ∫i s„ privegheze 1 8 0 .
102. Iat„ spunem ∫i despre mÓncare, c„ ajunge o litr„
de pÓine celui ce se nevoie∫te pentru lini∫tire, iar vin s„
bea dou„ pahare din cel neamestecat ∫i ap„ trei pahare.
S„ se hr„neasc„ din cele ce se g„sesc. S„ nu umble dup„
cele ce le caut„ pofta, ci s„ se foloseasc„ cu ÓnfrÓnare de
cele ce le rÓnduie∫te purtarea de grij„ a lui Dumnezeu.
Dar Ónv„˛„tura cea mai bun„ ∫i mai scurt„, pentru cei ce
vor s„ vie˛uiasc„ cu luare aminte, este s„ p„zeasc„ cele
trei virtu˛i mai cuprinz„toare : postul, privegherea ∫i ru-
g„ciunea, Ónt„rind cu cea mai mare putere pe cea din
urm„, care este reazimul tuturor.
103. Lini∫tirea (isihia) are trebuin˛„ Ónainte de toate
de credin˛„, de r„bdare ∫i de dragostea din toat„ inima,
de t„rie, de putere ∫i de n„dejde. C„ cel ce crede, chiar
dac„ nu va dobÓndi aici ceea ce caut„, poate din negrij„,
sau din alt„ pricin„, Ón ceasul ie∫irii este cu neputin˛„ s„
nu se umple de rodul credin˛ii ∫i al nevoin˛ei ∫i s„ nu vad„
slobozirea, care este Iisus Hristos, r„scump„rarea ∫i mÓn-
tuirea sufletelor, CuvÓntul Dumnezeu-Omul 1 8 1 . Iar cel
180. Aici se d„ p r a v i l a de n o a p t e . Ea e diferit„ p e n t r u Óncep„tori,
p e n t r u cei de la mijlocul d r u m u l u i s p r e des„vÓr∫ire ∫i p e n t r u cei des„-
vÓr∫i˛i. Î n c e p „ t o r i i t r e b u i e s„ p r i v e g h e z e de la ora 6 p Ó n „ la 12 n o a p t e a ,
sau invers, de la miezul nop˛ii p Ó n „ d i m i n e a ˛ a. Cei de la mijloc au s„
p r i v e g h e z e de la 6 p Ó n „ la 7—8 seara, apoi s„ d o a r m „ p Ó n „ la miezul
nop˛ii (la utrenie), apoi s„ p r i v e g h e z e t o a t „ n o a p t e a . Cei des„vÓr∫i˛ i au
s „ p r i v e g h e ze t o a t „ n o a p t e a Ó n picioare Óntr-o r u g „ c i u n e n e Ó n c e t a t „ .
181. Iisus este eliberarea, c „ c i El este liber ∫i izvorul d i n c a r e e m a n „
t o a t „ p u t e r e a libert„˛ii, sau a puterii asupra patimilor Ó n r o b i t o a r e.
128 FILOCALIA
ce nu crede se va osÓndi cu siguran˛„ Ón ceasul ie∫irii. Ba

s-a ∫i osÓndit, zice Domnul (Ioan III, 18). C„ci cel ce slu-
je∫te pl„cerilor ∫i caut„ slava de la oameni ∫i nu pe cea
de la Dumnezeu (Ioan V, 45) este necredincios, zice.
Chiar dac„ pare, dup„ cuvÓnt, credincios, unul ca acesta
s-a am„git pe sine, f„r„ s„ bage de seam„. Acesta va auzi
atunci : «Fiindc„ nu M-ai luat pe Mine Ón inima ta ∫i
M-ai aruncat Ónapoi la spatele t„u, te voi lep„da ∫i Eu»
(Iez. V, 11). Credinciosul trebuie s„ fie cu bun„ n„dejde
∫i s„ cread„ Ón adev„rul lui Dumnezeu m„rturisit Ón toate
Scripturile, dar s„-∫i m„rturiseasc„ neputin˛a sa ca s„
nu-∫i primeasc„ osÓnd„ Óndoit„ ∫i de neocolit.
104. Nimic nu face a∫a de mult inima zdrobit„ ∫i
sufletul smerit, ca singur„tatea Óntru cuno∫tin˛„ ∫i t„ce-
182
rea despre toate . ™i nimic nu p„gube∫te a∫a de mult
starea de lini∫tire ∫i nu r„pe∫te puterea ei dumnezeiasc„
ca aceste ∫ase patimi cuprinz„toare : Óndr„zneala, l„co-
mia pÓntecelui, vorba mult„, Ómpr„∫tierea, Ónfumurarea
∫i doamna patimilor, care e p„rerea de sine. Cel ce s-a
deprins de bun„ voie Ón chip deplin cu ele, se Óntunec„
tot mai mult pe m„sur„ ce spore∫te Ón ele ∫i se face ne-
sim˛itor. Dac„ se ridic„ iar„∫i, punÓnd un nou Ónceput cu
credin˛„ ∫i cu rÓvn„, va dobÓndi iar„∫i ceea ce caut„, mai
ales dac„ se umile∫te ∫i caut„. Dar dac„ st„pÓne∫te Ón el,
prin nep„sare, una din cele pomenite mai sus, atunci toate
celelalte rele, n„v„lind Ómpreun„ cu necredin˛a pierz„-
toare, Ói fac sufletul pustiu, ca pe o alt„ cetate a Babilo-
nului, ajungÓnd st„pÓnit de tulbur„rile ∫i z„p„celile dra-
cilor (Isaia XIII, 21). Astfel cele din urm„ se fac mai rele
182. S i n g u r „ t a t e a Ói d e p r i m „ pe mul˛i. Li se p a r e c„ nu au nici un
ajutor, nici o a t e n ˛ i e de la nimeni. Pe nevoitori Ói face s„ se simt „ cu
inima zdrobit„. Simt mai a c c e n t u a t c„ nu sÓnt p r i n ei Ón∫i∫i ∫i nu au v i a ˛ a
a d e v „ r a t „ prin ei Ón∫i∫i. Ii face s„ nu se mai Ó n c r e a d „ Ón ei Ón∫i∫i. Ajung
la a d e v „ r a t a c o n ∫ t i i n ˛„ a c e e a ce sÓnt prin ei Ón∫i∫i, la con∫tiin˛a unit„
t o t d e a u n a cu smerenia .
ca cele dintÓi (Matei XII, 45), ∫i unul ca acesta ajunge un

du∫man furios ∫i un pÓrÓ∫ al celor ce se Óndeletnicesc cu
lini∫tirea, ascu˛indu-∫i pururea limba Ómpotriva lor, ca pe
183
o sabie t„ioas„ ∫i cu dou„ g u r i .
105. Apele patimilor, din care cre∫te marea tulbure
∫i amestecat„, care se revars„ peste sufletul ce vrea s„ se
lini∫teasc„, nu pot fi trecute altfel decÓt Ón corabia u∫oar„
a neagonisirii ∫i a ÓnfrÓn„rii atotcuprinz„toare. C„ci din
neÓnfrÓnare ∫i din iubirea de materie izvor„sc torentele
patimilor, care se revars„ peste p„mÓntul inimii ∫i aduc
Ón ea toat„ putreziciunea ∫i materia gÓndurilor, pricinuind
z„p„ceal„ min˛ii, tulburare cuget„rii ∫i greutate trupului,
∫i descurajÓnd, ÓntunecÓnd ∫i amor˛ind sufletul ∫i inima ∫i
sco˛Óndu-le din deprinderea ∫i sim˛irea lor cea dup„ fire.
106. Nimic nu face sufletul celor ce se sÓrguiesc, a∫a
de mole∫it, de descurajat ∫i de f„r„ minte, ca iubirea de
sine, maica patimilor. C„ci cÓnd unul din ace∫tia pre˛uie∫te
mai mult odihna trupului decÓt ostenelile pentru virtute
∫i socote∫te ca o cuno∫tin˛„ folositoare s„ nu se osteneasc„
de bun„ voie cu lucrarea, ci s„ se Óndeletniceasc„ mai bine
cu poruncile u∫oare care aduc sudori pu˛ine, atunci du∫-
manii nev„zu˛i s„desc Ón suflet lipsa de curaj fa˛„ de lu-
crarea lini∫tirii ∫i din tare ∫i nebiruit Ól fac sl„b„nog Ón
184
lucrare .
107. Nu este doctorie mai bun„ ∫i mai de frunte
celor ce se simt slabi fa˛„ de porunci ∫i au v„zut c„ nu
este u∫or s„ lepede Óntunericul tulbure, ca ascultarea cu
credin˛„ ∫i f„r„ deosebire Ón toate. C„ci aceasta este celor
ce o beau un leac de via˛„ d„t„tor, alc„tuit din multe
183. A v e m p o a t e aci o aluzie la a t a c u r i le lui V a r l a a m Ómpotriva
isiha∫tilor.
184. L u a r e a a m i n t e la sine, Ó m p r e u n a t „ cu lupta Ómpotriv a patimilor
de p l „ c e r e ∫i a Ómpr„∫tierii g Ó n d u r i l o r ∫i cu ˛ i n e r e a c o n t i n u „ a pomenirii
lui D u m n e z e u este un exerci˛iu c a r e c e r e un m a r e efort ∫i a d u c e o u r i a ∫ „
t „ r i e de v o i n ˛ „ celui ce le p r a c t i c „ .
130 FILOCALIA
virtu˛i, ∫i un cu˛it care cur„˛e∫te dintr-odat„ puroiul r„-

nilor. Cel ce o alege dintre toate, ca s„ o Ómplineasc„ cu
credin˛„ ∫i simplitate, a t„iat dintr-odat„ toate patimile.
Acesta nu numai c„ a ajuns la lini∫te, ci a ∫i dobÓndit-o
Óntreag„ prin ascultare, aflÓnd pe Hristos Ónsu∫i, iar el f„-
cÓndu-se ∫i numindu-se urm„tor ∫i slujitor al Lui.
108. F„r„ lucrarea plÓnsului ∫i vie˛uirea Ón el, este
cu neputin˛„ s„ rabde cineva ar∫i˛a lini∫tirii 1 8 5 . Dar cel
ce plÓnge ∫i cuget„ la lucrurile Ónfrico∫„toare dinainte de
moarte ∫i de dup„ moarte, Ónainte de a veni, va avea ∫i
r„bdare ∫i smerenie, cele dou„ temelii ale lini∫tii. Iar cel
ce se Óndeletnice∫te cu lini∫tirea, f„r„ cele pomenite mai
sus, are ca Ónso˛itoare totdeauna lipsa de curaj a sufle-
tului ∫i p„rerea de sine. Iar din acestea se Ónmul˛esc robi-
rile ∫i r„t„cirile care ne Ómping spre mole∫ire. De aici vine
neÓnfrÓnarea, fiica nep„s„rii, care face trupul mole∫it ∫i
slab, iar mintea Óntunecat„ ∫i Ón˛elenit„. Atunci se ascunde
∫i Iisus, locul min˛ii fiind ocupat de mul˛ime de chipuri
∫i gÓnduri.
109. Felul cuno∫tin˛ei de acum sau din viitor nu-l
pot gusta to˛i cu sim˛irea. C„ci Ól simt numai aceia care
se lipsesc de slav„ ∫i de dragoste, aici sau acolo. El este
ca un zbir Ónfrico∫„tor, care chinuie∫te Ón multe chipuri
pe cei vinova˛i, ∫i-∫i arat„ pururea rÓvna sau mustrarea,
dezv„luind-o cu urgie ca pe o sabie cumplit„. Iar a∫a nu-
mita rÓvn„, sau mÓnie cereasc„ se mi∫c„ Ó n t r e i t : spre cele
potrivnice, spre fire ∫i spre suflet, fiind mi∫cat„ de con-
∫tiin˛„ ; ea ne porunce∫te s„ o repezim spre vr„jma∫i ca
pe o sabie mÓnioas„, f„cÓndu-ne s„ ne o˛„rÓm. Dac„ biruie,
supunÓnd pe cele dou„ unuia (sufletului), se preface Ón
b„rb„˛ie, ÓndreptÓndu-se spre Dumnezeu 1 8 6 . Dar dac„
185. Lini∫tirea este ca ar∫i˛a, c„ci este lipsit„ de distrac˛iile din
afar„. Dar la urm„, d u p „ obi∫nuirea cu ea, d e v i n e dulce, c„ci se ajung e
la d e s c o p e r i r ea b u n „ t „ ˛ i l o r spirituale din u n i r e a cu D u m n e z e u.
186. RÓvna sau m Ó n ia n a t u r a l „ o p o r n i m ca pe o s a b i e Ó m p o t r i v a
pornirilor n a t u r a l e sau p „ c „ t o a s e ale t r u p u l ui ∫i ale sufletului. Cu ajutorul
sufletul se va supune celor dou„, adic„ p„catului ∫i trupu-

lui, i se face la sfÓr∫it un chip nemilos, c„ci s-a f„cut rob
de bun„ voie celor potrivnice. De aci Ónainte s„vÓr∫e∫te
cele de ru∫ine. C„ci pierzÓnd starea virtuoas„ a c„zut,
desp„r˛indu-se de Dumnezeu.
110. Dintre toate patimile, dou„ sÓnt mai grele :
curvia ∫i trÓnd„via, care z„p„cesc ∫i sl„b„nogesc am„rÓtul
suflet, fiind Ón atÓrnare una de alta ∫i Óntocmai ca o pe-
reche. Ele sÓnt greu de comb„tut ∫i cu neputin˛„ de biruit,
neputÓnd fi ÓnfrÓnte cu des„vÓr∫ire de c„tre noi. Una cre∫te
mai mult Ón partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, f„r„
deosebire, materia amÓndurora, a sufletului ∫i a trupului ;
c„ci pl„cerea ei e amestecat„ Óntreag„ Ón toate m„dula-
rele. Cealalt„, st„pÓnind la Ónceput cugetarea, cuprinde ca
o ieder„ tot sufletul ∫i trupul, f„cÓnd firea lene∫„, sl„b„-
noag„ ∫i l„s„toare. Ele nu pot fi scoase ∫i biruite cu des„-
vÓr∫ire, Ónainte de nep„timirea fericit„, cÓnd sufletul pri-
me∫te puterea de la Duhul SfÓnt Ón rug„ciune, care-i d„
slobozire, putere ∫i pace adÓnc„ Ón inim„, f„cÓndu-l s„ se
187
veseleasc„ prin lini∫tire . Deci, curvia este Óncep„tura,
Ómp„r„teasa, st„pÓna ∫i pl„cerea care cuprinde toate pl„-
cerile, avÓnd ca soa˛„ trÓnd„via, care poart„ ca o c„ru˛„
greu de biruit pe c„peteniile lui satan. Prin ele au intrat
prilejurile patimilor Ón via˛a am„rÓ˛ilor de noi.
111. Începutul rug„ciunii min˛ii este lucrarea, apoi
puterea cur„˛itoare a Duhului ∫i slujba sfÓnt„ cea de tain„
ei izbutim adeseori s„ le eliber„m pe a c e s t e a de a s e m e n e a porniri. A c e a s t a
e c h i v a l e a z „ cu s u p u n e r e a lor lui Dumnezeu. In acest caz r Ó v n a se Ón-
d r e a p t „ spre Dumnezeu, p e n t r u a-I sluji Lui. Dar d a c „ nu va birui ∫i su-
fletul va r „ m Ó n e s u p u s t r u p u l u i (firii) ∫i p „ c a t u l u i , rÓvna sau mÓnia s-a
pref„cut Óntr-un chin nemilos sufletului, c„ci s-a pref„cut Ón a j u t „ t o a r e a
patimilor Ómpotriv a sufletului, c a r e nu se simte bine Ón a c e a s t „ robie.
187. Cele mai grel e patimi sÓnt desfrÓnarea ∫i t r Ó n d „ v i a . De ele se
elibereaz„ fiin˛a n o a s t r „ n u m a i cu ajutorul lui Dumnezeu, ob˛inut prin
p o m e n i r e a n e Ó n c e t a t „ a Lui, sau p r i n r u g „ c i u n e c o n t i n u „ . C„ci u n d e este
a c e a s t „ r u g „ c i u n e este Duhul SfÓnt. N u m a i a c e a s t „ r u g „ c i u n e, f„cut„ cu
p u t e r e a Duhului SfÓnt, a d u c e n e p „ t i m i r e a, sau l i b e r t a t e a ∫i lini∫tirea.
132 FILOCALIA
a min˛ii, precum Ónceputul lini∫tirii este ie∫irea din lu-

cruri ∫i din griji ; mijlocul este puterea lumin„toare ; iar
sfÓr∫itul este extazul (ie∫irea min˛ii) ∫i r„pirea min˛ii la
Dumnezeu 1 8 8 .
112. Ierurgia (slujba sfÓnt„) duhovniceasc„, Ónainte
de bucuria viitoare mai presus de minte, este lucrarea
min˛ii care jertfe∫te tainic ∫i se Ómp„rt„∫e∫te din Mielul
lui Dumnezeu Ón altarul sufletului. Iar a mÓnca Mielul lui
Dumnezeu Ón altarul Ón˛eleg„tor al sufletului, Ónseamn„
nu numai a-L Ón˛elege sau a ne Ómp„rt„∫i de El, ci ∫i a ne
face ca Mielul, luÓnd chipul Lui Ón viitor. C„ci aici lu„m
ra˛iunile, dar acolo n„d„jduim s„ lu„m Óns„∫i realit„˛ile
tainelor 1 8 9 .
188. SfÓntul Grigorie Sinaitul v e d e ∫i Ón r u g „ c i u n e a min˛ii trei s t a d i i :
Ó n c e p u t u l e sfÓnta slujb„ a d u s „ lui Dumnezeu, ca l u c r a r e c u r „ ˛ i t o a r e ; Ón
ea nu e nici o d e s p „ r ˛ i r e Ó n t r e efortul omului ∫i p u t e r e a c u r „ ˛ i t o a r e a
Duhului. Stadiul al doilea const„ din l u m i n a r e a m i n ˛ i i ; iar al treilea, din
e x t a z u l sau ie∫irea min˛ii din ea s p r e D u m n e z e u. Se aplic„ aici la rug„ -
ciunea min˛ii Ón inim„ c e l e trei t r e p t e ale u r c u ∫ u l u i areopagitic , d ar t r e a p t a
des„vÓr∫irii e identificat„ aci cu r „ p i r e a , s a u cu extazul, c a r e nu e decÓt
u n i r e a d e p l i n „ a min˛ii cu D u m n e z e u . Acest al treile a s t a d i u e ca un fel
de m o m e n t al jertfei de sine ∫i de Ó n „ l ˛ a r e la Dumnezeu, c u m se ÓntÓmpl„
cu Hristos Ón Liturghie, d a r ∫i cu noi Ó m p r e u n „ cu El. Astfel u r c u ∫ u l d u h o v -
nicesc al sufletului cu c e l e t r e i stadii ale l u i : purificarea de grijile lumii,
i l u m i n a r e a ∫i u n i r e a cu Dumnezeu, c o r e s p u n d e cu cele t r ei faze i d e n t i c e
ale L i t u r g h i e i : d e s p „ r ˛ i r e a de grija c e a l u m e a s c „ p r i n i n t r a r e a Ón bise-
ric„, l u m i n a r e a prin citirile biblice ∫i extazul prin jertfirea n o a s t r „ Óm-
p r e u n „ c u Hristos.
189. P r e o c u p a r e a sfÓntului Grigorie se r e s t r Ó n g e aici la m o m e n t u l
al t r e i l e a : al jertfei. AvÓn d Ón v e d e r e acest scop final al jertfei, sau al
extazului, tot u r c u ∫ u l d u h o v n i c e s c p o a t e fi numit o ierurgie (o slujb„
sfÓnt„), sau o Liturghie. C„ci c u l m i n e a z „ ∫i ea nu n u m a i Óntr-o jertf„ a
celui ce ajunge la extazul rug„ciunii, ci ∫i a Mielului, de C a r e se Ómp„r-
t „ ∫ e ∫ t e acesta. C„ci n u m a i din p u t e r e a jertfei sau deplinei d„ruir i a Mie-
lului c „ t r e T a t „ l se p o a t e jertfi ∫i m i n t e a celui ce se roag„, uitÓnd de sine,
Ón p l e c a r e a spre D u m n e z e u ∫i Ón u n i r e a cu El. Propriu-zis u n i r e a min˛ii
cu D u m n e z eu Ón acest extaz sau Ón a c e a s t „ jertfire a sa este ∫i o u n i r e
cu Hristos, Care se jertfe∫te. M i n t e a e s t e Ón acela∫i timp nu n u m a i jertf„,
ci ∫i altar, ca locul cel mai Ónalt al sufletului, d ar ∫i jertfitor, ca u n a ce
113. Rug„ciunea este la Óncep„tori ca un foc al vese-

liei, izbucnind din inim„ ; la cei des„vÓr∫i˛i, ca o lumin„
lucr„toare bine mirositoare. Sau iar„∫i, rug„ciunea este
propov„duirea apostolilor, lucrarea credin˛ei, mai bine zis
credin˛a nemijlocit„, ipostasul celor n„d„jduite, dragoste
lucr„toare, mi∫care Óngereasc„, puterea celor netrupe∫ti,
fapta ∫i veselia lor, Evanghelia lui Dumnezeu. Óncredin-
˛area inimii, n„dejdea de mÓntuire, semn de cur„˛ie, sim-
bol al sfin˛eniei, cuno∫tin˛„ a lui Dumnezeu, ar„tarea
Botezului, baia cur„˛iei, arvuna Duhului SfÓnt, bucuria
lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semn al
Ómp„c„rii, pecetea lui Hristos, raza soarelui min˛ii, lucea-
f„r al inimilor, Ónt„rirea cre∫tinismului, ar„tarea Ómp„-
c„rii lui Dumnezeu, har al lui Dumnezeu, Ón˛elepciunea
lui Dumnezeu, mai bine zis Óncep„tura Ón˛elepciunii de
sine a lui Dumnezeu, ar„tarea lui Dumnezeu, lucru al
pustnicilor, petrecerea sihastrilor (isiha∫tilor), prilej de
lini∫tire, dovada vie˛uirii Óngere∫ti. ™i la ce s„ le mai spu-
nem pe toate ? Rug„ciunea este Dumnezeu, care lucreaz„
toate Ón to˛i, deoarece una singur„ este lucrarea, a Tat„-
lui, a Fiului ∫i a SfÓntului Duh, care lucreaz„ toate Ón
Hristos Iisus 1 9 0 .
r e p r e z i n t „ subiectul u m a n ce se a d u c e ca jertf„. M i n t e a jertfe∫te Mielul
Ó m p r e u n „ cu sine, sau Mielul jertfe∫te m i n t e a Ó m p r e u n „ cu Sine, p e n t r u
c„ u n i r e a d i n t r e cele dou„ e a∫a de mare, c„ l u c r „ r i le lor sÓnt Ó n t i p „ r i te
u n a Ón alta, iar subiectele se a c o p e r „ . Mielul este Ón minte, m i n t e a e s t e Ón
Mielul Hristos. M i n t e a Il m „ n Ó n c „ apoi, nu n u m ai Ó n t r u c Ót Il Ón˛elege,
ci ∫i Ó n t r u c Ó t Il asimileaz„, f„cÓndu-se ca El, u n a cu El, f„r„ confundare.
Dar u n i r e a de aici e n u m a i un chip al unirii depline eshatologice, avÓnd
Ón ea dinamismul c a r e ne d u c e spre aceea. Aici ne Ónsu∫im o a r e c u m nu-
mai ra˛iunil e Lui, totu∫i Ón aceste ra˛iuni ( Ó n c o r p o r a t e r e z u m a t i v Ón chipu-
rile pÓinii ∫i vinului), nu sÓnt n u m a i idei d e s p r e El, ci energii Ón c a r e e
prezent El Ónsu∫i.
190. In r u g „ c i u n e a Bisericii d r e p t c r e d i n c i o a s e se c u p r i n d e , Ón s t a r e a
de foc c u r „ ˛ i t o r ∫i de lumin „ ∫i ca o p r e z e n ˛ „ a mirelui Hristos, tot con-
˛ i n u t u l fructificat ∫i l u c r „ t o r al p r o p o v „ d u i r i i a p o s t o l i c e ; ea e c r e d i n ˛ a
nemijlocit„ a r „ t a t „ Ón t r „ i r e a ei, nu e x p r i m a t „ teoretic, sau mijlocit; Ón
134 FILOCALIA
114. Dac„ n-ar fi luat Moise toiagul puterii de la

Dumnezeu, nu s-ar fi f„cut el Ónsu∫i dumnezeu lui Faraon,
ca s„-l bat„ pe el ∫i Egiptul. La fel, dac„ mintea n-ar primi
Ón mÓn„ puterea rug„ciunii, ar fi cu neputin˛„ s„ zdro-
beasc„ p„catul ∫i puterile potrivnice.
115. Cei ce zic sau fac ceva f„r„ smerenie se asea-
m„n„ celor ce cl„desc iarna, sau f„r„ c„r„mizi. Iar pe
aceasta foarte pu˛ini o afl„ ∫i o cunosc prin cercare ∫i prin
cuno∫tin˛„. Cei ce Óndrug„ despre ea cuvinte, sÓnt aseme-
nea celor ce vor s„ m„soare adÓncul f„r„ fund 1 9 1 . Noi
Óns„, ca ni∫te orbi, ajutÓndu-ne pu˛in, Ón chip tineresc, ∫i
de Ónchipuire, vom zice despre aceast„ mare lumin„ :
smerenia nu este nici vorbire smerit„ ∫i nu Ónf„˛i∫eaz„
nici chip de smerenie ; cel smerit nu se for˛eaz„ s„ cugete
smerit, nici nu se dispre˛uie∫te pe sine smerindu-se, chiar
dac„ acestea sÓnt prilejuri ∫i chipuri ale smereniei, ca Ón-
f„˛i∫„ri deosebite ale ei. Ea este har ∫i dar de sus 1 9 2 . Cum
r u g „ c i u n e cele m „ r t u r i s i t e sÓnt t r „ i t e, cele n „ d „ j d u i t e sÓnt p r e z e n t e Ón
ipostasul lor, Ón r e a l i t a t e a lor consistent„. R u g „ c i u n e a e m i ∫ c a r e a c u r a t „ a
min˛ii s p r e Dumnezeu, a s e m e n e a celei a Ó n g e r i l o r ; r u g „ c i u n e a bineves-
t e ∫ t e Ón mod fierbinte ∫i cu p u t e r e l u c r „ t o a r e Evanghelia lui H r i s t o s ; ea
e c u n o ∫ t i n ˛a din e x p e r i e n ˛ „ a p u t e r i i lui D u m n e z e u ∫i a faptelor mÓntui-
t o a r e m e r e u active ale lui Hristos. In r u g „ c i u n e se a r a t „ rodul Botezului.
Ea e a r „ t a r e a lui Dumneze u Ón p u t e r e . Ea e Dumnezeu Ónsu∫i Ón l u c r a r e a
Lui Ón suflete.
191. Abisul lui Dumnezeu se t r „ i e ∫ t e Ón smerenie, care este ea Óns„∫i
prin a c e a s t a un abis, o privire in abisul dumnezeiesc, cu ajutorul lui Dum-
nezeu, prin b u n „ v o i n ˛ a sau h a r u l Lui, care s-a deschis omului, f„cÓndu-l,
prin c e e a ce v e d e ∫i simte, capabil de smerenie. De a c e e a nu se p o a t e
m „ s u r a nici Dumnezeu, nici smerenia, cum se m „ s o a r „ c u n o ∫ t i n ˛ a t e o r e-
tic„ d e s p r e Dumnezeu ∫i cum Ó n c e a r c „ a m „ s u r a cu m„surile ei finite ∫i
pe Dumnezeu. Smerenia, tr„ind abisul lui Dumnezeu, nu Ó n c e a r c „ s„ defi-
n e a s c „ pe Dumnezeu, cum Ó n c e a r c „ t o t d e a u n a c u g e t a r e a .
192. Smerenia a d e v „ r a t „ nu este p r o d u s u l v o i n ˛ e i de s m e r e n i e a
credinciosului. A c e s t a p o a t e a r „ t a cel mult chipuri de s m e r e n i e . Smerenia
a d e v „ r a t „ e darul lui Dumnezeu, e d e s c h i d e r e a lui Dumnezeu, celui ce se
roag„, e r e l a ˛ i e v i e cu El. N u m a i p r e z e n ˛ a deschis„ a infinit„˛ii lui Dum-
nezeu cople∫e∫t e cu a d e v „ r a t sufletul ∫i-l face s„ se s m e r e a s c „ cu adev„-
rat, cum nu o p o a t e face deplin niciodat„ n u m a i prin eforturile proprii.
zic p„rin˛ii, dou„ sÓnt semnele smereniei : s„ te ai pe tine

mai prejos de to˛i ∫i s„ pui Ón seama lui Dumnezeu ispr„-
vile tale. Cel dintÓi este Ónceputul, iar cel de al doilea
sfÓr∫itul. Ea vine Ón cei ce o caut„ dup„ ce cunosc ∫i soco-
tesc acestea trei Ón ei : c„ sÓnt mai p„c„to∫i decÓt to˛i, c„
sÓnt mai r„i decÓt toate f„pturile, ca unii ce sÓnt contrari
firii, ∫i c„ sÓnt mai de plÓns decÓt dracii, fiindc„ sÓnt slugi
dracilor. Ace∫tia se simt datori s„ zic„ : de unde ∫tiu eu
Óntocmai p„catele oamenilor, ce fel ∫i cÓte sÓnt ? De unde
∫tiu eu c„ aceia Óntrec sau ajung p„catele mele ? ™i din
pricina ne∫tiin˛ei, o, suflete, sÓntem mai jos decÓt to˛i oa-
menii, ∫i sub picioarele lor, fiind p„mÓnt ∫i cenu∫„ (Facere
XVIII, 27). ™i cum nu sÓnt eu mai r„u decÓt toate, odat„
ce toate f„pturile se g„sesc Ón starea cea dup„ fire, pre-
cum au fost f„cute, iar eu, pentru f„r„delegile nem„su-
rate, sÓnt Óntr-o stare potrivnic„ firii ? Cu adev„rat ∫i fia-
rele ∫i dobitoacele sÓnt mai curate decÓt mine p„c„tosul ∫i
de aceea eu sÓnt dedesubtul tuturor, ca unul ce am c„zut
Ón iad Ónc„ Ónaintea mor˛ii ∫i acolo zac. Dar cine nu ∫tie,
din sim˛ire, c„ p„c„tosul este mai r„u ∫i decÓt dracii, ca
rob ∫i ca supus al lor, Ónchis Ónc„ de aici Ómpreun„ cu ei
Ón Óntuneric ? Cu adev„rat, cel st„pÓnit de draci este mai
r„u decÓt aceia. De aceea umpli adÓncul Ómpreun„ cu ei,
nenorocitule ! Iar dac„ s„l„∫luie∫ti Ón iad ∫i Ón adÓncul
f„r„ fund, Ómpreun„ cu ei, Ónc„ Ónainte de moarte, de
ce te am„ge∫ti nebune∫te s„ te nume∫ti pe tine drept,
dup„ ce te-ai f„cut p„c„tos ∫i spurcat ∫i demon prin fap-
tele tale cele rele ? Vai de r„t„cirea ∫i de am„girea ta,
cinstitorule al demonilor, cÓine necurat, aruncat pentru
acestea Ón foc ∫i Ón Óntuneric !
116. Puterea rug„ciunii mintale, curate ∫i Óngere∫ti
este, dup„ cuvÓnt„torii de Dumnezeu, Ón˛elepciune mi∫-
cat„ de SfÓntul Duh. Semnul ei este ca mintea s„ se pri-
veasc„, Ón vremea rug„ciunii, cu totul f„r„ chip ∫i s„ nu
se vad„ nici pe sine, nici altceva Óntru grosime, ci s„ se
136 FILOCALIA
opreasc„ adeseori ∫i sim˛urile sub lumina ei. C„ci mintea

se face atunci nematerial„ ∫i luminoas„, lipindu-se de
Dumnezeu Óntr-un chip negr„it, ca s„ fie un singur Duh
cu El (1 Cor. VII, 17) 1 9 3 .
117. SÓnt ∫apte unelte deosebite care duc ∫i c„-
l„uzesc la smerenia d„ruit„ de Dumnezeu. Ele se sus˛in
∫i se nasc una pe alta. Acestea sÓnt : t„cerea, smerita cu-
getare, vorbirea smerit„, purtarea smerit„, oc„rÓrea de
sine, zdrobirea inimii, r„mÓnerea totdeauna la urm„. T„-
cerea Óntru cuno∫tin˛„ na∫te smerita cugetare. Iar din
smerita cugetare se nasc cele trei Ónf„˛i∫„ri ale smereniei :
gr„irea cu smerenie, purtarea smerit„ ∫i oc„rÓrea de sine.
Aceste trei Ónf„˛i∫„ri nasc zdrobirea inimii, care vine din
Óng„duirea de sus a ispitelor, pe care p„rin˛ii o numesc
∫i pedepsire cu bun rost (din iconomie) ∫i smerire de la
draci. Iar zdrobirea inimii face cu u∫urin˛„ sufletul s„ se
simt„, cu lucrul, mai prejos de to˛i ∫i Ón urma tuturor ∫i
st„pÓnit de to˛i. Aceste dou„ chipuri din urm„ aduc sme-
renia des„vÓr∫it„ ∫i d„ruit„ de Dumnezeu, care este pu-
terea pe care o numesc (p„rin˛ii) des„vÓr∫irea tuturor vir-
tu˛ilor. Ea pune ispr„vile Ón seama lui Dumnezeu. Deci
193. A c e a s t a e lumina pe c a r e s p u n e a u isiha∫tii c„ o v „ d Ón v r e m e a
rug„ciunii min˛ii. SfÓntul Grigorie Sinaitul afirm„ c„ ea Ó n s e a m n „ Ón ace-
la∫i timp lipsa oric„rui chip. Nici D u m n e z e u nu e v „ z u t ca chip, nici
m i n t e a nu p r i m e ∫ t e un «chip», c u m p r i m e ∫ t e de la lucruri, sau de la gÓn-
durile m „ r g i n i t e (un chip intelectual sau m o r a l m„rginit). M i n t e a a d e v e -
nit o lumin„ f„r„ margini, sau ∫i-a reg„sit c a r a c t e r u l indefinit, p e n t r u c„
s-a unit cu lumina n e m „ r g i n i t „ a lui Dumnezeu. Coinciden˛ a p a r a d o x a l „
Ó n t r e l u m i n „ ∫i lipsa de chip c o n s t „ ∫i Ón faptul c„ m i n t e a se t r „ i e ∫ t e
acum ca subiect p u r ∫i indefinibil, dar tocmai p r i n a c e a s t a se c u n o a ∫ t e
acum ca c e e a ce este cu a d e v „ r a t , n e s t r Ó m t o r a t „ obiectual. Iar la s t a r e a
a c e a s t a a p u t u t reveni p e n t r u c„ s-a ÓntÓlnit cu D u m n e z e u Ón c a l i t a t e a Lui
de Subiect p u r ∫i indefinibil, model ∫i izvor de p u t e r e al calit„˛ii min˛ii,
de a fi un astfel de subiect. M i n t e a devine, a∫a zicÓnd, c o e x t e n s i v „ ∫i
cointensiv„ cu Dumnezeu, dar din h a r u l Lui. Cele d o u „ subiecte sÓnt unite
Ón iubire atÓt de m u l t c„ nu mai c u n o s c nici o s e p a r a ˛ i e Ó n t r e ele. Dar
m i n t e a tr„indu-se astfel, se t r „ i e ∫ t e u n i t „ cu El Óntr-o s u p r e m „ e v i d e n ˛ „ .
Ónainte de toate este t„cerea, din care se na∫te smerita

cugetare, iar aceasta na∫te cele trei Ónf„˛i∫„ri ale smere-
niei. Cele trei Ónf„˛i∫„ri nasc apoi chipul cel unul al ei,
sau zdrobirea inimii. Iar acest chip al smereniei na∫te pe
al ∫aptelea, care e dedesubtul tuturor celor ale primei
smerenii. Pe el Ól numesc (p„rin˛ii) ∫i smerenia din icono-
mie. Iar smerenia din iconomie aduce smerenia d„ruit„
de Dumnezeu, pe cea des„vÓr∫it„, nec„utat„ ∫i adev„rat„.
Cea dintÓi (zdrobirea inimii) se na∫te cÓnd omul e p„r„sit
∫i biruit, zdrobit ∫i st„pÓnit de toat„ patima, ÓncÓt, Ónvins
cu gÓndul ∫i cu duhul, nu mai afl„ nici un ajutor de la
fapte sau de la Dumnezeu, sau peste tot de la cineva, Ón
a∫a m„sur„ c„ pu˛in Ói mai trebuie s„ ajung„ la dezn„-
dejde. De nu va fi smerit cineva astfel Ón toate, nu se va
putea frÓnge pe sine ∫i socoti mai prejos de to˛i ∫i sluga
tuturor ∫i mai r„u chiar decÓt dracii, ca unul ce e asuprit
∫i biruit de ei. Aceasta este smerenia adus„ de purtarea
de grij„ a lui Dumnezeu din iconomie. Prin ea se d„ a
doua ∫i cea mai Ónalt„ smerenie de la Dumnezeu, care este
puterea dumnezeiasc„ ce lucreaz„ ∫i face toate. Prin
aceasta se vede pe sine totdeauna instrumentul ei ∫i prin
ea lucreaz„ cele minunate ale lui Dumnezeu.
118. Este cu neputin˛„ de aflat Ón vremea noastr„
vedere duhovniceasc„ a luminii ipostatice, minte f„r„
n„luciri ∫i f„r„ Ómpr„∫tiere, lucrare adev„rat„ a rug„-
ciunii, izvorÓnd pururea din mijlocul inimii, Ónviere ∫i Ón-
tindere a sufletului, uimire dumnezeiasc„ ∫i plecare Ón
zbor din toate cele de aici, extaz deplin al Ón˛elegerii din
sim˛uri Óntru Duhul, r„pirea min˛ii din puterile sale, mi∫-
care Óngereasc„ a sufletului, Óndreptat„ ∫i c„l„uzit„ de
Dumnezeu spre nem„rginire ∫i Ón„l˛ime. Pentru c„ ast„zi
Ómp„r„tesc Ón noi cu silnicie patimile, pentru mul˛imea
ispitelor. Mintea petrece Ón cele mai u∫oare, iar pe acestea
∫i le n„luce∫te Ónainte de vreme. In felul acesta, pierzÓnd
∫i pu˛ina putere dat„ ei de Dumnezeu, se face moart„ Ón
138 FILOCALIA
toate privin˛ele. De aceea, folosindu-se de mult„ dreapt„

socoteal„, nu trebuie s„ caute cele ale vremii, Ónainte de
vreme, nici s„ arunce cele din mÓn„ ∫i s„ n„luceasc„ altele.
C„ci mintea tinde prin fire s„ alc„tuiasc„ cu u∫urin˛„
n„luciri, cu privire la cele spuse mai Ónainte ∫i s„ f„u-
reasc„ pl„smuiri despre cele la care n-a ajuns. De aceea
nu mic„ este temerea, ca unul ca acesta s„ se lipseasc„ ∫i
de cele ce i s-au dat ∫i s„-∫i piard„ adesea mintea, l„sÓn-
du-se am„git ∫i f„cÓndu-se un f„uritor de n„luci ∫i nu un
isihast (un tr„itor al lini∫tii) 1 9 4 .
119. Nu numai credin˛a, ci ∫i rug„ciunea care se
lucreaz„ ∫i lucreaz„ este har. C„ci ea face ar„tat„ credin˛a
adev„rat„, care are Ón sine vie˛uirea lui Iisus ∫i care lu-
creaz„ ∫i e lucrat„ prin dragoste Ón Duh 1 9 5 . Deci cel ce
nu are dragoste lucr„toare Ón sine, are o credin˛„ potriv-
nic„, moart„ ∫i f„r„ via˛„. Dar nici nu poate fi numit cre-
dincios cu adev„rat cel ce crede numai cu cuvÓntul simplu
∫i nu-∫i arat„ credin˛a lucr„toare prin porunci, sau Ón
Duhul. Drept aceea trebuie s„ o arate descoperit„ Ón spo-
rirea prin fapte, sau lucrÓnd ∫i luminÓnd Ón lumina fapte-
lor. C„ci zice apostolul: «Arat„-mi credin˛a ta din fap-
tele tale ∫i eu Ó˛i voi ar„ta faptele mele din credin˛a mea»
(Iacob II, 18). El arat„ aci c„ credin˛a harului se vede din
194. Aluzie la unii care Ó∫i Ó n c h i p u i a u c„ v „ d chipuri ∫i o lumin„
a s e m e n e a celei m a t e r i a l e Ón timpul rug„ciuni i min˛ii, fiind influen˛a˛i de
m a s a l i a n i sau bogomili ( J e a n Meyendorff, A Study oi Gregory Palamas,
p. 35. Vezi ∫i Via˛a lui Maxim Cavsocalivitul, scris„ de Nifon, Ón Ana-
lecta Bollandiana, nr. cit. p. 50). Lumina de c a r e v o r b e a u isiha∫tii e ra
f„r„ chip ∫i n e m a t e r i a l „ , cum s p u n e sfÓntul G r i g o r ie Sinaitul Ón cap. 116
∫i chiar Ón acest c a p . (118). De∫i o n u m e ∫ t e lumin „ ipostatic„, el Ón˛elege
p r i n ea e v i d e n ˛ a i n t e n s „ ce iradiaz„ din P e r s o a n a Iui Hristos. Cei ce Ó∫i
n „ l u c e s c a s e m e n e a lumini m a t e r i a l e s Ó n t s t „ p Ó n i ˛i de patimi.
195. C u v Ó n t u l grecesc ÂÌÂÒ„Ô˝µÂÌÁ a r e ∫i Ón˛eles pasiv ∫i Ón˛eles
activ. De fapt r u g „ c i u n e a a c e a s t a e ∫i l u c r a t „ de om, dar ∫i lucreaz „ ca
p u t e r e a Duhului, nefiind p r o d u s „ n u m a i de om. Ca u n a ce l u c r e a z „ a r e
∫i o m a r e eficacitate t r a n s f o r m a t o a r e a s u p ra sufletului. ≈ c e v a analog cu
c r e d i n ˛ a cu care st„ Ón strÓns„ l e g „ t u r „ .
faptele poruncilor, precum poruncile se lucreaz„ ∫i lumi-

neaz„ prin credin˛a din har. C„ci credin˛a este r„d„cina
poruncilor, mai bine zis izvorul care le ud„ spre cre∫tere.
Ea se Ómparte Ón dou„, Ón m„rturisire ∫i har, chiar dac„
196
e prin fire neÓmp„r˛it„ .
120. Scara mic„ ∫i mare ∫i scurt„ a celor de sub
ascultare are cinci trepte care duc spre des„vÓr∫ire. Cea
dintÓi este lep„darea, a doua supunerea, a treia ascultarea,
a patra smerenia, a cincea dragostea care este Dumnezeu.
Lep„darea ridic„ din iad pe cel ce zace acolo ∫i sloboze∫te
pe cel robit de cele materiale. Supunerea a aflat pe Hris-
tos ∫i sluje∫te Lui, cum zice El Ónsu∫i : «Cel ce-Mi sluje∫te
Mie, Ómi urmeaz„ Mie, ∫i unde sÓnt Eu, acolo va fi ∫i slu-
jitorul Meu» (Ioan XII, 26). Dar unde este Hristos ? ™e-
zÓnd de-a dreapta Tat„lui (Rom. VIII, 34). Prin urmare
acolo trebuie s„ fie ∫i slujitorul, unde este Cel slujit, pu-
nÓndu-∫i piciorul ca s„ urce, sau urcÓnd Ómpreun„ cu
197
modurile lui Hristos Ónainte de a ajunge acolo . Iar
ascultarea lucr„toare prin porunci Óntocme∫te scara din
felurite virtu˛i ∫i le a∫az„ pe acestea Ón suflet, ca pe ni∫te
trepte (Ps. LXXXIII, 6). De pe aceasta luÓndu-l pe unul
ca acesta smerenia, care Ónal˛„, Ól duce sus la cer, predÓn-
198
du-l iubirii, Ómp„r„teasa virtu˛ilor ∫i Ónf„˛i∫Óndu-l Óna-
196. M „ r t u r i s i r e a e a credinciosului, iar h a r u l al lui Dumnezeu.
A m Ó n d o u „ formeaz„ credin˛a. Din a m Ó n d o u „ izvor„sc faptele. De a c e e a Ón
fapte se a r a t „ lumina credin˛ei, sau a h a r u l u i ∫i a m„rturisirii, a puteri i
lui Dumnezeu ∫i a omului restabilit p r i n har Ón p r o p r i a lui p u t e r e .
197. A u r c a «Ómpreun„ cu modurile (ÙÒ¸ÔÈ) lui Hristos» Ó n s e a m n „
a urca Ó m p r e u n „ cu modurile Ón c a r e a realizat El Ón c o n c r e t virtu˛ile.
C„ci virtu˛ile sÓnt, d u p „ sfÓntul M a x i m M„rturisitorul, m o d u r i l e de actua-
lizare a ra˛iunilor firii u m a n e . A d i c „ cel ce v r e a s„ ajung„ la T a t „ l , u n d e
este Hristos, t r e b u i e s„ t r e a c „ p r i n ascultare, smerenie, blÓnde˛e, m o a r t e
(jertf„), Ó n v i e r e ∫i Ó n „ l ˛ a r e Ó m p r e u n „ cu El. N u m a i a∫a se p o a t e ajunge
la t r e a p t a s u p r e m „ a Óndumnezeirii ∫i a slavei.
198. T o a t e virtu˛ile sÓnt ca t r e p t e l e unei sc„ri spre cer, spre Óndum-
nezeire. Dar s m e r e n i a e dincolo de c o n t i n u i t a t e a format„ de ele. Ea e un
act de t r a n s c e n d e r e a c e e a ce p o a t e realiza firea. Un act p r o d u s cu firea
140 FILOCALIA
intea lui Hristos. Astfel, cel ce se supune cu adev„rat

ajunge la cer cu u∫urin˛„ prin scara cea scurt„.
121. O cale mai scurt„ spre Ómp„r„˛iile de sus, prin
scara cea mic„ a virtu˛ilor, nu este decÓt omorÓrea celor
cinci patimi ce se Ómpotrivesc ascult„rii, adic„ omorÓrea
neascult„rii, a Ómpotrivirii Ón cuvÓnt, a voin˛ii de a-∫i
pl„cea lui Ónsu∫i, a Óndrept„˛irii de sine ∫i a p„rerii stri-
c„cioase de sine. C„ci acestea sÓnt m„dulare ∫i p„r˛i ale
dracului r„zvr„tit care Ónghite pe cei mincino∫i dintre as-
cult„tori ∫i-i trimite balaurului din adÓnc. Neascultarea
este gura iadului, Ómpotrivirea Ón cuvÓnt este limba lui,
sub˛ire ca o sabie ; pl„cerea de sine sÓnt din˛ii lui ascu˛i˛i
pe tocil„ ; Óndrept„˛irea de sine este pieptul lui ; iar p„-
rerea de sine, care trimite Ón iad, este duhnirea pÓntecelui
199
lui a toate mi∫c„tor . Cel ce biruie pe cea dintÓi, prin
ascultare, le-a t„iat pe celelalte dintr-odat„ ∫i urc„ de-
grab„ la ceruri printr-o singur„ treapt„. Lucru cu adev„-
rat minunat ∫i dintre cele mai negr„ite ∫i mai neÓn˛elese
este c„ Domnul ne-a d„ruit prin iubirea Sa de oameni ca,
printr-o singur„ virtute, adic„ prin ascultare, s„ urc„m
Ónainte de vreme la ceruri, precum printr-o singur„ neas-
cultare am coborÓt sau coborÓm la iad.
de h a r u l lui Dumnezeu, d u p „ ce a c e a s t a a u r c a t p Ó n „ u n d e a p u t u t ea.
In s m e r e n ie nu mai e nici un efort al omului. Ea e dumnezeiasc„. Ea e
c e a mai m a r e (virtute), sau dincolo de m„rimile omene∫ti.
199. SÓnt de r e m a r c a t leg„turile i n t e r i o a r e ce le afl„ sfÓntul Grigorie
Sinaitul Óntre patimi ∫i t r e p t e l e iadului, ca o s c a r „ i n v e r s „ a virtu˛ilor ce
duc la cer. N e a s c u l t a r e a e g u r a iadului, p e n t r u c„ de la ea Ó n c e pe iadul
ruperii leg„turii omului cu D u m n e z e u ∫i cu semenii, sau i a d u l Ónsingur„rii.
C o n t r a z i c e r e a Ón c u v Ó n t e limba sub˛ire, inventiv„ , rafinat„ Ón g„sirea
motivelor de c o n t r a z i c e r e ∫i de c e a r t „ ; cel ce se Ó n d r e p t „ ˛ e ∫ t e el Ónsu∫i
pe sine, Ó∫i umfl„ pieptul de m Ó n d r i e etc. T r e p t e l e iadului sÓnt Ó n c o r p o r a t e
Ón m „ d u l a r e l e subiectului de c „ p e t e n i e al demonilor. El Ónsu∫i i n c o r p o-
reaz„ tot iadul. Propriu-zis n-ar fi iad d a c „ n-ar fi el. El sufl„ r „ u t a t e a lui
Ón tot cuprinsul iadului. R„ul iradiaz „ Ón primu l rÓnd din c e n t r e l e perso-
n a l e ale demonilor ∫i apoi ∫i ale o a m e n i l o r r„i. T o a t „ a c e a s t „ ˛Ó∫nire a
r „ u l u i din ei constituie iadul. Iadul are astfel un c a r a c t e r p e r s o n a l .
122. Omul este numit o alt„ lume, Óndoit„ ∫i nou„,

dup„ dumnezeiescul apostol care zice : «Dac„ este cineva
Ón Hristos, este zidire nou„» (2 Cor. V, 17). De fapt omul
se face prin virtute ∫i se nume∫te ∫i cer ∫i p„mÓnt ∫i toate
cÓte este lumea. Pentru el este tot cuvÓntul ∫i toat„ taina,
cum zice Teologul 2 0 0 . De oarece lupta noastr„ nu este
Ómpotriva sÓngelui ∫i a trupului, ci Ómpotriva Óncep„to-
riilor, a st„pÓniilor Óntunericului veacului acestuia, a du-
hurilor r„ut„˛ii Ón cele cere∫ti, a st„pÓnitorului v„zduhului
(Efes. II, 2 ; VI, 12), cum zice apostolul, e potrivit ca cei
ce ne r„zboiesc puterile noastre suflete∫ti Óntru ascuns s„
fie v„zu˛i ca o alt„ lume mare a firii. C„ci cele trei c„pe-
tenii care se Ómpotrivesc celor ce se nevoiesc se r„zboiesc
Ómpotriva celor trei p„r˛i ale omului. Fiecare este r„zboit
de ele din partea din care lucreaz„ ∫i Ónainteaz„. Balaurul,
c„petenia adÓncului, se ridic„ cu r„zboi Ómpotriva celor
ce au luarea aminte din inim„, ca unul ce-∫i are puterea
Óndreptat„ spre pofta de la brÓu ∫i de la buric. El ascute
Ómpotriva lor, prin uria∫ul uit„rii pl„cute, puterile arz„-
toare ale s„ge˛ilor aprinse (Efes. VI, 10) ; ∫i avÓnd pofta
din om ca o alt„ mare ∫i ca un alt adÓnc, p„trunde ∫i se
tÓr„∫te Ón ea, o tulbur„ ∫i o umple de zoaie, f„cÓnd-o s„
201
fiarb„ (Iov XLI, 29) . Apoi o aprinde spre Ómpreun„ri
200. N o u „ ni se a d r e s e a z „ tot c u v Ó n t u l . D u m n e z e u n-ar vorbi prin
lume ∫i prin R e v e l a ˛ i e d a c „ n-ar fi omul. Dumnezeu C u v Ó n t ul nu S-ar fi
Ó n t r u p a t , l u Ó n d t r u p omenesc, d a c „ n-ar fi fost omul. P e n t r u noi e t a i n a
faptului c„ D u m n e z e u v o r b e ∫ t e cu c r e a t u r a ∫i tot p e n t r u noi e t a i n a Ón-
dumnezeirii acesteia. F „ r „ noi, D u m n e z eu ar r „ m Ó n e un abis de t a i n „ ne-
r e v e l a t „ . Tainel e dumnezeie∫ti se fac c u n o s c u t e prin cuvÓnt p e n t r u noi.
201. Aici se afirm„, c o n t r a r acuzei c„ isiha∫tii s o c o t e a u c„ locul
inimii este Ón buric ∫i t r e b u i e s„-∫i Ó n d r e p t e p r i v i r e a s p r e el, c„ acolo
este c e n t r u l poftei. Vasile de la P o i a n a M „ r u l u i va respinge ∫i el a c e s t e
acuze r „ u v o i t o a r e Ón CuvÓnt Ónainte la scrierile sfÓntului Grigorie Sinai-
tul ∫i Filotei Sinaitul. Cee a ce se s p u n e aici d e s p r e b a l a u r u l c a r e a r u n c „
t o r e n t e de pl„ceri Ón m a r e a poftei e x p r i m „ Ón t e r m e n i de s p i r i t u a l i t a te
t e m e din p i c t u r a bizantin„ a iadului (Ón pridvorul bisericii ortodoxe). AdÓn-
cului ∫i mocirlei poftei iadului Ói c o r e s p u n d e abisul n e s „ t u r a t al poftei,
142 FILOCALIA
∫i o inund„ prin torente de pl„ceri, dar nu o umple nici-

odat„, fiind nes„turat„. Iar st„pÓnitorul lumii acesteia se
Ómpotrive∫te celor ce se Óndeletnicesc cu virtutea prin
fapte, dÓnd lupta Ómpotriva iu˛imii. Preg„tindu-∫i, prin
uria∫ul lenii 2 0 2 ∫i al nep„s„rii 2 0 3 , toate farmecele patimi-
lor, poart„ r„zboi de gÓnd cu iu˛imea ca ∫i cu o alt„ lume,
ca Óntr-un teatru sau loc de Óntrecere, biruind sau fiind
biruit de cei ce lupt„ cu el pururea b„rb„te∫te ∫i prici-
nuindu-le cununi sau ru∫ine Ónaintea Óngerilor. El Ó∫i mÓn„
neÓncetat rÓndurile lui de b„taie Ómpotriva noastr„, r„z-
boindu-se cu noi. In sfÓr∫it, st„pÓnitorul v„zduhului n„v„-
le∫te asupra celor a c„ror Ón˛elegere se Óndeletnice∫te cu
iar acestuia Ói c o r e s p u n d e b a l a u r u l c a r e v a r s „ t o r e n t e de a p „ mocirloas„
Ón poft„. MÓniei sau iu˛imii Ói c o r e s p u n d e s t „ p Ó n i t o r u l lumii acesteia p„-
mÓnte∫ti (deosebit de s t „ p Ó n i t o r u l m„rii poftei), c a r e injecteaz„ patimi de
s t „ p Ó n i r e l u m e a s c „ Ón cei ce se las„ ÓnrÓuri˛i de el, dar care pot s„-l biru-
iasc„ prin mÓnia b „ r b „ t e a s c „ Ó n t o a r s „ Ómpotriva lui ∫i a oric„rei frici de
el. Îngerii, stÓnd gata s„ r „ s p l „ t e a s c „ cu c u n u n i pe cei ce lupt„ suferind
de la cei ce se fac i n s t r u m e n t e l e acestui st„pÓnitor, apar mai ales Ón icoa-
nele mucenicilor. In sfÓr∫it s t „ p Ó n i t o r u l v „ z d u h u l u i Ó∫i trimite a t a c u r i le
Ómpotriva min˛ii ce se Ó n d e l e t n i c e ∫ t e cu c u n o a ∫ t e r e a , Ó n d e m n Ó n d - o la f„u-
rirea de idei c o n t r a r e lui Dumnezeu, cu filosofii Ónalte, cu imagina˛ii, c„ci
Ónse∫i m o m e l e le lor iau forma de g Ó n d u r i «Ónalte» sau de n„luciri lumi-
n o a s e Ón sensul m a t e r i a l sau i n t e l e c t u a l al cuvântului. El c o m a n d „ duhu-
rile intelectuale, ale v „ z d u h u l u i, ale pretinselo r Ón„l˛imi, d e t a ∫ a t e de cele
p „ m Ó n t e ∫ t i . Astfel d u h u r i l e s t „ p Ó n e s c sau v o r s„ s t „ p Ó n e a s c „ m a r e a , p„-
m Ó n t u l ∫i v„zduhul, sau pofta, iu˛imea ∫i mintea. M a i sus de acolo nu pot
ajunge, c„ci mai sus de acolo e ceru l liber de t o a t e acestea : c e r u l cur„˛iei,
al smereniei, al b u n „ t „ ˛ i i ∫i al a d e v „ r a t e i lumini sau c u n o a ∫ t e r i dumne -
zeie∫ti, t r a n s c e n d e n t e crea˛iunii c a r e p o a t e fi robit„ p „ c a t u l u i prin desp„r-
˛irea omului de Dumnezeu.
202. S t „ p Ó n i t o r ul p „ m Ó n t u l u i d„ lupt„ Ómpotriva iu˛imii p e n t r u a o
cÓ∫tiga de p a r t e a lui, pentr u a nu i se mai Ómpotrivi. El o face aceasta
aprinzÓnd-o pentru p u t e r e a lumeasc„, p e n t r u a p „ r a r e a ei.
203. Ideea d e s p r e cei trei u r i a ∫ i : lenea, n e p „ s a r e a , ne∫tiin˛a, e l u a t „
de la M a r c u Ascetul, Epistola c„tre Nicolae, Filoc. rom. I, p. 326. Dar aici
se face o a p l i c a r e c o m p l e x „ a lucr„rii acestor trei c„petenii ale patimilor,
a d u c Ó n d u - s e Ón l e g „ t u r „ cu cele trei puteri ale sufletului ∫i cu cele trei
p„r˛i ale crea˛iunii.
vederea sau cu contempla˛ia, f„urind n„luciri, ca unul ce

este aproape de latura ra˛ional„ ∫i Ón˛eleg„toare, Ómpreun„
cu duhurile r„ut„˛ii din v„zduh. Prin uria∫ul ne∫tiin˛ei,
tulbur„ cugetarea Óndreptat„ Ón sus, ca pe un alt cer ra-
˛ional ∫i punÓnd Ónaintea ei pl„smuirile ∫i n„lucirile ce-
˛oase ale duhurilor, pe care le Ónf„˛i∫eaz„ am„gitor ca pe
ni∫te fulgere, tr„snete, furtuni ∫i bubuituri, vÓr„ spaima Ón
ei. Deci fiecare se Ómpotrive∫te alteia, r„zboindu-i prin
una din cele trei p„r˛i ale sufletului. ™i prin ceea ce poar-
t„ cineva r„zboi, prin aceea ∫i cÓ∫tig„ 2 0 4 .
123. Fiind odinioar„ ∫i ei min˛i ∫i c„zÓnd din nema-
terialitatea ∫i sub˛irimea lor, a dobÓndit fiecare o oare-
care grosime material„, primind un trup potrivit cu ros-
tul ∫i cu lucrarea sa, de care este Ómbibat, lucrÓnd prin
el. PierzÓnd ∫i ei ca ∫i omul bucuria Óngereasc„ ∫i lipsin-
du-se de desf„tarea dumnezeiasc„, p„timesc ∫i ei ca ∫i noi
voluptatea p„mÓnteasc„, ajun∫i ∫i ei oarecum materiali,
prin deprinderile patimilor trupe∫ti. Nu trebuie deci s„
ne mir„m dac„ ∫i sufletul nostru zidit dup„ chipul lui
Dumnezeu, ra˛ional ∫i Ón˛eleg„tor, s-a f„cut dobitocesc
∫i nesim˛itor ∫i aproape f„r„ minte, prin pl„cerile de lu-
crurile materiale, nemaicunoscÓnd pe Dumnezeu. C„ci de-
prinderea preface firea ∫i schimb„ lucrarea liberei ale-
geri. Astfel unele duhuri sÓnt materiale, greoaie, greu de
potolit, mÓnioase ∫i r„zbun„toare, ca ni∫te fiare mÓnc„-
toare de trupuri, cu guri c„scate spre pl„cere ∫i voluptate,
ca ni∫te cÓini care ling sÓnge ∫i se hr„nesc cu putreziciuni
ce duhnesc. Ele au drept locuin˛„ ∫i desf„tare iubit„ tru-
purile groase ∫i materiale. Altele sÓnt desfrÓnate ∫i b„loase,
ca ni∫te lipitori din mocirla poftei, ca ni∫te broa∫te ∫i ∫erpi,
preschimbÓndu-se uneori ∫i Ón pe∫ti ∫i tÓrÓndu-se spre s„-
204. A ∫a cum demonii pot cÓ∫tiga cele trei p u t e r i ale sufletului ca
s„ le slujeasc„, desfigurÓndu-le, tot a∫a ei pot fi birui˛i prin a c e s t e a trei,
c Ó n d se m e n ˛ i n la Ó n t r e b u i n ˛ a r e a lor c e a d u p „ fire, sau sÓnt r e a d u s e la
a c e a s t „ stare prin h a r sau c h i a r Ónt„rindu-se prin biruin˛„.
144 FILOCALIA
r„tura pl„cerii desfrÓnate, care este bucuria lor. Plutind Ón

oceanul b„uturii ca unele ce sÓnt lunecoase prin fire ∫i
se bucur„ de umezeala pl„cerilor nera˛ionale, ridic„ Ón su-
flete pururea valuri de gÓnduri, de Óntin„ciuni ∫i de fur-
tuni. Altele iar„∫i sÓnt u∫oare ∫i sub˛iri, ca ni∫te duhuri
aeriene. Ele sufl„ Ón partea contemplativ„ a sufletului,
aducÓnd Ón ea vÓnturi puternice ∫i n„luciri. Uneori iau ∫i
chipuri de p„s„ri sau de Óngeri, ca s„ am„geasc„ sufletul.
Deasemenea dau chip amintirilor despre unele persoane ∫i
lucruri cunoscute, pref„cÓnd ∫i ab„tÓnd toat„ vederea du-
hovniceasc„ mai ales Ón cei ce se lupt„ Ónc„ ∫i nu au ajuns
la cur„˛ie ∫i la discern„mÓntul duhovnicesc. Nu este lucru
duhovnicesc al c„rui chip s„ nu-l ia pe neb„gate de seam„
prin n„lucire. C„ci ∫i ace∫tia se Ónarmeaz„ potrivit cu sta-
rea ∫i cu m„sura sporirii celor ataca˛i, aducÓnd r„t„cire
Ón loc de adev„r ∫i n„lucire Ón loc de vedere ∫i prin
acestea s„l„∫luindu-se Ón suflete. Despre ace∫tia m„rturi-
se∫te Scriptura cÓnd vorbe∫te despre fiarele cÓmpului,
despre p„s„rile cerului ∫i despre tÓrÓtoarele p„mÓntului
(Osea II, 14). Prin acestea a ar„tat duhurile r„ut„˛ii.
124. In cinci feluri se na∫te Ón noi r„scoala patimilor
∫i se stÓrne∫te r„zboiul trupului Ómpotriva sufletului. Une-
ori prin aceea c„ trupul face o rea Óntrebuin˛are de f„p-
turi (abuzeaz„ de ele) ; alteori prin aceea c„ Óncearc„ s„
lucreze cele contrare firii, ca fiind potrivite cu firea ;
alteori iar„∫i e Ónarmat de draci Ómpotriva sufletului,
aflÓndu-se Óntr-o dulce prietenie cu aceia. Se ÓntÓmpl„ Óns„
uneori c„ ∫i trupul Ónsu∫i prin sine se ded„ la neorÓnduieli,
fiind str„b„tut de patimi. La urma tuturor, r„zboiul e stÓr-
nit ∫i din pizma dracilor, care au Óng„duin˛„ s„ ni se Óm-
potriveasc„ pentru a ne smeri, cÓnd nu au izbutit prin
nici una din cele amintite.
125. Dar pricinile r„zboiului sÓnt cu deosebire trei
∫i ele se nasc din toate ∫i prin toate : deprinderea, reaua
Óntrebuin˛are a lucrurilor ∫i pizma ∫i r„zboiul dracilor, Ón
urma Óng„duin˛ii. Iar r„scoala sau pofta trupului Ómpo-

triva sufletului ∫i a sufletului Ómpotriva trupului (Galat.
V, 17), Ónf„˛i∫eaz„ acela∫i chip Ón ce prive∫te lucrarea ∫i
deprinderea, fie c„ e vorba de patimile trupului Ómpo-
triva sufletului, fie c„ e vorba de virtu˛ile sufletului Óm-
potriva trupului. Iar uneori se lupt„ Ómpotriva noastr„ cu
cutezan˛„ Ónsu∫i vr„jma∫ul, f„r„ s„ ˛ie seama de nimic
∫i f„r„ nici o pricin„, ca un neru∫inat ce este. Deci, prie-
tene, nu da lipitorii h„mesite de sÓnge putin˛a s„-˛i sug„
vinele. De ascul˛i acest sfat, nu va putea niciodat„ s„ vo-
meze sÓnge. Nici nu ceda ∫arpelui ∫i balaurului p„mÓnt
pÓn„ la s„turare ∫i vei c„lca cu u∫urin˛„ peste trufia leului
∫i a balaurului (Ps. XC, 17). Suspin„ pÓn„ ce, dezbr„cÓndu-
te, te vei Ómbr„ca cu locuin˛a de sus (2 Cor. V, 2) ∫i cu Ón-
f„˛i∫area Celui ce te-a f„cut pe tine dup„ chipul lui Iisus
Hristos (Colos. III, 10).
126. Cei ce s-au f„cut cu totul trup ∫i au Ómbr„˛i∫at
iubirea de sine, robesc pl„cerii ∫i slavei de∫arte. In ei s-a
Ónr„d„cinat pizma. C„ci topindu-se de invidie ∫i privind
cu am„r„ciune la faptele bune ale aproapelui, bÓrfesc cele
bune ca ∫i cÓnd ar fi rele ∫i roade ale r„t„cirii. Ei nu pri-
mesc ∫i nu cred nici cele ale Duhului ∫i nu pot vedea sau
cunoa∫te nici pe Dumnezeu, din pricina pu˛inei lor cre-
din˛e. Unii ca ace∫tia, dup„ orbirea ∫i pu˛ina lor cre-
din˛„, vor auzi acolo cu dreptate spunÓndu-li-se : «Nu v„
∫tiu pe voi» (Matei XXV, 12). Credinciosul care Óntreab„
trebuie sau s„ cread„, auzind cele ce nu le ∫tie, sau s„ le
Ónve˛e pe cele care le crede, sau s„ Ónve˛e pe al˛ii cele pe
care le-a cunoscut ∫i s„ Ónmul˛easc„ f„r„ pizm„ talantul
Ón cei ce-l primesc cu credin˛„. Dac„ nu crede cele ce nu
le ∫tie ∫i dispre˛uie∫te pe cele pe care nu le cunoa∫te ∫i Ón-
va˛„ pe al˛ii cele ce nu le-a Ónv„˛at el Ónsu∫i, pizmuind
pe cei ce le Ónva˛„ cu fapta, partea lui va fi, f„r„ Óndoial„,
cu cei ce au mult venin de am„r„ciune, fiind Ómpreun„
certat cu aceia (Fapte VIII, 28).
146 FILOCALIA
127. Orator este, dup„ cei cu adev„rat Ón˛elep˛i Ón

cuvÓnt, cel ce cuprinde pe scurt lucrurile prin ∫tiin˛a ge-
neral„ ∫i le deosebe∫te ∫i le une∫te ca pe un trup, ar„tÓn-
du-le de aceea∫i putere, dup„ deosebirea ∫i unitatea lor.
Acesta este oratorul care demonstreaz„. Iar cuvÓnt„tor
duhovnicesc este cel ce deosebe∫te ∫i une∫te cele cinci Ón-
su∫iri generale distincte ale lucrurilor, pe care le-a unit
CuvÓntul, ÓntrupÓndu-Se, prin cuvÓntul cuprinz„tor, prin-
tr-o anumit„ calitate a glasului, cuprinzÓnd, ca fiind cu-
vÓnt„tor, toate. El le arat„ altora nu numai prin simplul
cuvÓnt doveditor ca cei din afar„, ci din vederile desco-
perite lui despre lucruri, putÓnd s„ ∫i lumineze pe al˛ii 2 0 5 .
Iar filozof adev„rat este cel care, din f„pturi, cunoa∫-
te pricina f„pturilor, sau din cauz„ — f„pturile, Ón temeiul
unirii mai presus de minte ∫i a credin˛ei nemijlocite, Ón
urma c„reia nu numai Ónva˛„, ci ∫i p„time∫te cele dum-
nezeie∫ti. Sau iar„∫i filozof este cu deosebire cel a c„rui
minte a ajuns la f„ptuirea, la vederea ∫i la petrecerea cea
dup„ Dumnezeu. Dar filozof des„vÓr∫it este cel a c„rui
minte a dobÓndit filozofia, sau mai bine zis filotheia mo-
ral„, natural„ ∫i teologic„, Ónv„˛Ónd din cea moral„, fap-
tele, din cea natural„, ra˛iunile, iar din cea teologic„, ve-
derea ∫i exactitatea dogmelor 2 0 6 .
205. Aici sfÓntul Grigorie Sinaitul folose∫te ideea sfÓntului Maxim
M „ r t u r i s i t o r u l despre cinci aspecte distincte ∫i u n i t e Ón c r e a t i u n e ∫i reÓn-
t „ r i t e Ón u n i t a t e a lor Ón Hristos : s u b s t a n ˛ „ , timp, loc, p u t e r e, mi∫care. Dar
sfÓntul Grigorie l e a g „ a c e a s t „ idee de distinc˛ia pe c a r e o face Ó n t r e ora-
torul c a r e d e m o n s t r e a z „ distinc˛ia ∫i u n i t a t e a aspectelor lumii, fa˛„ de
c u v Ó n t „ t o r u l d u h o v n i c e s c c a r e t r „ i e ∫ t e distinc˛ia ∫i u n i t a t e a lor Ón Hristos.
El c o n t e m p l „ sau v e d e d u h o v n i c e ∫ t e c e e a ce comunic„. C u v Ó n t a r e a lui e
c u p r i n z „ t o a r e nu prin l e g „ t u r a logic„ Ó n t r e cuvinte, c a r e r e d „ l e g „ t u r a
r a ˛ i o n a l „ Ó n t r e lucruri, ci p r i n Óns„∫i c a l i t a t e a glasului c a r e se resimte de
e x p e r i e n ˛ a unirii cu Hristos ∫i de u n i t a t e a t u t u r o r Ón Hristos.
206. Filozof a d e v „ r a t este cel ce nu r „ m Ó n e n u m a i la f„pturi, ci se
Ó n a l ˛ „ la c a u z „ p r in u n i r e a mai presus de m i n t e cu acea cauz„ ∫i prin
c r e d i n ˛ a nemijlocit„, adic„ b a z a t „ sau verificat„ prin e x p e r i e n ˛ a nemij-
locit„ a Celui crezut. Acel a e filozof a d e v „ r a t , p e n t r u c„ s-a unit prin
Sau iar„∫i cuvÓnt„tor dumnezeiesc Ón cele dumne-

zeie∫ti este cel ce deosebe∫te cele ce sÓnt Ón chip existent
(cele necreate) de cele ce simplu sÓnt (cele create) ∫i de
cele ce nu sÓnt ∫i arat„ ra˛iunile celor dintÓi din ra˛iunile
celor din urm„. ™i din ra˛iunile acestora vede ra˛iunile
acelora prin insuflarea dumnezeiasc„ ; iar lumea cunos-
cut„ cu mintea ∫i nev„zut„, o cunoa∫te din cea supus„
sim˛urilor ∫i v„zut„, precum cea supus„ sim˛urilor ∫i v„-
zut„ din cea nev„zut„ ∫i nesupus„ sim˛urilor, asem„nÓn-
du-le Óntre ele, pe cea v„zut„ ca chip al celei nev„zute ∫i
pe cea nev„zut„ ca arhetip al celei v„zute. Al„turatu-s-au,
zice, chipurile celor f„r„ chip ∫i formele celor f„r„ for-
m„ 2 0 7 . C„ci prin aceea se cunoa∫te duhovnice∫te aceasta
∫i prin aceasta aceea, ∫i fiecare din ele poate fi v„zut„
limpede Ón cealalt„ ∫i se poate exprima prin cuvÓntul ade-
v„rului. Nu e trebuin˛„ de a da chip cuno∫tin˛ei adev„-
rului, care lumineaz„ ca soarele, prin cuvinte mai dep„r-
tate sau alegorice, ∫i ra˛iunile adev„rului amÓndurora pot
e x p e r i e n ˛ „ c u P e r s o a n a din C a r e i z v o r „ ∫ t e t o a t „ Ó n ˛ e l e p c i u n e a , dar C a r e
e mai p r e s u s de orice Ó n ˛ e l e g e r e . El nu e n u m a i Ó n v „ ˛ a t de altcineva des-
pre cele dumnezeie∫ti, ci le ∫i p „ t i m e ∫ t e p r i n experien˛„, adic„ i se impun
ca r e a l i t a t e n e p r o d u s „ sau n e i n v e n t a t „ de el. Filozof a d e v „ r a t este cel
ce a dobÓndit Ó n ˛ e l e p c i u n e a atÓt Ón fapte, cÓt ∫i Ón c o n t e m p l a r e ∫i Ón vie-
˛uire. CÓnd Ói lipse∫te cev a din a c e s t e a nu e filozof a d e v „ r a t , c„ci n-are
Ó n ˛ e l e p c i u n e a Ó n t r e a g „, sau Ó n ˛ e l e p c i u n e a lui nu se Ó n t r e g e ∫ t e din t o a t e
modurile de activitate. Filozof a d e v „ r a t e mai d e g r a b „ un filoteu, adic„
un iubitor de Dumnezeu, c„ci Ó n ˛ e l e p c i u n ea pe c a r e o i u b e ∫ te el este Ó n ˛ e-
lepciunea nesfÓr∫it„, vie ∫i de v i a ˛ „ d „ t „ t o a r e , ipostasiat „ Ó n t r e a g „ Ón Per-
soana s u p r e m „ a C u v Ó n t u l ui lui Dumnezeu. De a c e e a iubirea de Ón˛elep-
c i u n e (filo-sofia) a d e v „ r a t „ e s t e n u m i t„ mai d e g r a b „ filo-teia (iubire de
Dumnezeu.
207. Cele cu chipuri pot fi mijloace prin c a r e se pot c u n o a ∫ t e ca
a r h e t i p u r i cele f„r„ chip. C„ci Ón cele f„r„ chip sÓnt d a t e p o t e n ˛ i a l chipu-
rile celor c r e a t e . De a c e e a privind la cele cu chipuri t r e b u i e s„ s t r „ b a t e m
Ón ele p Ó n „ la c e e a ce e Ón ele dincolo de chip, ca fundament al chipului.
In chipul unei p e r s o a n e t r e b u i e s„ tr„im c e e a ce e mai p r e s u s de chip Ón
ea, dar are v i r t u a l i t a t e a chipului ei. N u m a i a∫a p u t e m u r c a p Ó n „ la Cel
c a r e e dincolo de n e c h i p ul legat organic de chipul persoanei c r e a t e .
148 FILOCALIA
fi dovedite ∫i l„murite Ón modul cel mai clar prin ∫tiin˛„

∫i putere duhovniceasc„, ÓntrucÓt una din aceste lumi ne
este pedagog, iar cealalt„, cas„ ve∫nic„, dumnezeiasc„, de-
venit„ pentru noi v„dit„ 2 0 8 .
Iar filozof dumnezeiesc este cel ce s-a unit prin fapte
∫i vedere nemijlocit cu Dumnezeu, ajungÓnd ∫i numin-
du-se prieten al Lui, ca unul ce iube∫te În˛elepciunea pri-
m„, f„c„toare ∫i adev„rat„, mai mult decÓt orice alt„ prie-
tenie, Ón˛elepciune ∫i cuno∫tin˛„ 2 0 9 . Iar filolog (iubitor de
cuvÓnt) ∫i filozof propriu-zis (chiar dac„ p„rerea ob∫teasc„,
furÓnd numele filozofiei a uitat aceasta, cum zice marele
Grigorie) e cel ce iube∫te ∫i cerceteaz„ Ón˛elepciunea de
aici a zidirii lui Dumnezeu, ca ultimul ei ecou, dar nu se
Óndeletnice∫te cu aceast„ filozofie cu mÓndrie, pentru lau-
da ∫i slava omeneasc„, ca s„ nu fie iubitor de cele mate-
riale, ci e un iubitor al Ón˛elepciunii lui Dumnezeu, ar„-
tat„ Ón natur„ ∫i Ón mi∫carea ei.
Iar c„rturar este cel ce a Ónv„˛at cele ale Împ„r„˛iei
lui Dumnezeu, adic„ tot cel ce prin fapt„ se Óndeletnice∫te
cu vederea (contemplarea) lui Dumnezeu ∫i st„ruie∫te Ón
lini∫te (isihie). Acesta scoate din vistieria inimii sale noi
∫i vechi (Matei XIII, 52), adic„ Ónv„˛„turi evanghelice ∫i
prooroce∫ti, sau din Noul ∫i Vechiul Testament, fie lu-
208. F u n d a m e n t u l nostru t r a n s c e n d e n t , care p o a r t „ Ón sine, f„r„ chip,
chipul nostru, este t o t o d a t „ ultima ∫i cea mai intim„ cas„ Ón c a r e vom
ajunge Ón v i a ˛ a viitoare. ≈ casa n o a s t r „ cea mai intim„, v a t r a n o a s t r „ . Ea
e n u m i t „ cas„ p e n t r u c„ ne e s t e locul de p o r n i r e cel dintÓi ∫i locul din
u r m „ ∫i ve∫nic ∫i Ón ea ne sim˛im ca acas„, m a i acas„ ca oriunde, avÓnd
t o a t „ c „ l d u r a ∫i familiaritatea celei mai proprii case a n o a s t r e . Ea are o
c „ l d u r „ familiar„, p e n t r u c„ a c e a s t„ cas„ este P e r s o a na s u p r e m „ u n d e
a v e m obÓr∫ia n o a s t r „ ∫i iubirea deplin„. Ea e Dumnezeu-CuvÓntul .
209. A iubi Ó n ˛ e l e p c i u n e a Ó n s e a m n „ a iubi pe Dumnezeu, Ón˛elepciu -
n e a cu fa˛„ de Persoan„, Ó n ˛ e l e p c i u n e a ipostasiat„, sau ipostatic„. N u m a i o
P e r s o a n „ a r e Ón ea c o n c e n t r a t „ Ó n ˛ e l e p c i u n ea nesfÓr∫it„, vie ∫i activ„, iubi-
t o a r e ∫i binef„c„toare. N u m a i o astfel de Ó n ˛ e l e p c i u n e o po˛i iubi ca pe
un prieten, p e n t r u c„ ∫i ea te iube∫te ca prieten. Prietenia ei d e p „ ∫ e ∫ t e
orice prietenie, d a r ∫i prietenia n o a s t r „ fa˛„ de ea. Din ea i z v o r „ ∫ te t o a t „
Ó n ˛ e l e p c i u n e a ∫i prietenia n o a s t r „ .
cruri de Ónv„˛„tur„ ∫i lucruri de f„ptuire, fie Ónv„˛„turi

ale Legii ∫i Ónv„˛„turi apostolice. C„ci acestea sÓnt tai-
nele cele noi ∫i vechi, pe care c„rturarul f„ptuitor le scoate
la iveal„, Ónv„˛Óndu-se vie˛uirea cea pl„cut„ lui Dumne-
zeu. C„rturar este tot cel ce se Óndeletnice∫te cu lucrarea,
cel ce se ocup„ Ónc„ trupe∫te cu faptele. Iar cuvÓnt„tor
dumnezeiesc e tot cel ce se Óndeletnice∫te cu cunoa∫terea
firii, care st„ Ón mijlocul cuno∫tin˛elor ∫i al ra˛iunilor lu-
crurilor ∫i dovede∫te toate Ón Duh prin puterea deosebi-
toare a ra˛iunii. În sfÓr∫it, filozof adev„rat este cel ce are
Ón sine nemijlocit ∫i Óntru cuno∫tin˛„ unirea cea mai pre-
sus de fire cu Dumnezeu 2 1 0 .
128. Cei ce scriu ∫i gr„iesc f„r„ Duh, voind s„ zideas-
c„ Biserica, sÓnt suflete∫ti, cum zice undeva dumnezeies-
cul apostol, neavÓnd Duh (Iuda 19). Unii ca ace∫tia sÓnt
supu∫i blestemului care zice : «Vai celor cumin˛i Ón ochii
lor ∫i Ónv„˛a˛i Ónaintea lor» (Isaia V, 21). C„ci «gr„iesc de
la ei ∫i nu Duhul lui Dumnezeu este cel ce gr„ie∫te Ón ei»,
dup„ cuvÓntul Domnului (Matei X, 20). Cei ce vorbesc
din gÓndurile lor, Ónainte de a le cur„˛i, au fost am„gi˛i de
210. In ultimele rÓnduri se face o g r a d a ˛ i e Ó n t r e c „ r t u r a r , c u v Ó n t „ t o r
∫i filozof dumnezeiesc. ≈ g r a d a ˛ i a obi∫nuit„ a vie˛ii duhovnice∫ti : f„ptui-
torul, c u n o s c „ t o r u l ra˛iunilor dumnezeie∫ti din n a t u r „ ∫i cel ce se u n e ∫ t e
nemijlocit ∫i mai presu s de fire cu Dumnezeu. La c u n o a ∫ t e r e a r e a l „ a ra-
˛iunilor dumnezeie∫ti ale naturii nu se p o a t e ajunge Ó n a i n t e de c u r „ ˛ i r e a
prin fapte, c„ci omul p „ t i m a ∫ nu v e d e r a ˛ i u n i l e dumnezeie∫ti de loc, sau
le strÓmb„ cu p a t i m „ ; iar la u n i r e a nemijlocit„ cu D u m n e z e u nu se p o a t e
ajunge f„r„ c u r „ ˛ i r e a prin fapte ∫i f„r„ c u n o a ∫ t e r e a distinct„ a ra˛iunilor
Lui din f„pturi.
«C„rturar» p o a t e Ó n s e m n a aici ∫i scriitor („Ò·µµ·ÙÂ˝Ú). Acesta scrie
legile de baz„ ale vie˛ii duhovnice∫ti Ón sine prin fapte. C u v Ó n t „ t o r u l sau
c u n o s c „ t o r u l ra˛iunilor din lume le ia pe aceste a la c u n o ∫ t i n ˛ „ ∫i le co-
m u n i c „ ∫i altora. Iar iubitorul de Ó n ˛ e l e p c i u n e (filozoful) se ridic„ p e s t e
aceste dou „ t r e p t e la u n i r e a cu D u m n e z eu cel personal, izvorul legilor
vie˛ii duhovnice∫t i ∫i al ra˛iunilor-cuvint e ale lumii, prin c a r e ne p r o v o a c „
s„-L c u g e t „ m ∫i s„ r „ s p u n d e m cuget„rii ∫i cuvintelo r ce ni le adreseaz„ ,
dezvoltÓndu-ne ca fiin˛e d r e p t - c u g e t „ t o a r e ∫i r e s p o n s a b i l - c u v Ó n t „ t o a r e , dez-
v o l t Ó n d u - n e Ón acord cu El.
150 FILOCALIA
duhul p„rerii de sine. Despre ace∫tia zice proverbul : «Am

v„zut om socotindu-se Ón sine c„ este Ón˛elept, Óns„ mai
mult„ n„dejde are nebunul decÓt acesta» (Pilde XXVI, 12).
Iar În˛elepciunea ne spune : «Nu fi˛i Ón˛elep˛i Óntru
voi Ón∫iv„» (Pilde III, 7). Dar ∫i dumnezeiescul apostol, cel
plin de Duhul, m„rturise∫te zicÓnd : «Nu sÓntem destoi-
nici de la noi, ci destoinicia noastr„ e de la Dumnezeu»
(2 Cor. III, 5), sau : «Ci gr„ind ca de la Dumnezeu, Ónain-
tea lui Dumnezeu, Óntru Hristos» (2 Cor. II, 17). Iar cu-
vintele acelora sÓnt nepl„cute ∫i neluminate. C„ci nu gr„-
iesc Ómp„rt„∫indu-se din izvorul viu al Duhului, ci din-
tr-o inim„ asemenea unei b„l˛i puturoase, Ón care se hr„-
nesc lipitorile, ∫erpii ∫i broa∫tele poftelor, Ónfumur„rii
∫i neÓnfrÓn„rii. Apa cuno∫tin˛ei lor este tulbure ∫i r„u mi-
rositoare ∫i st„tut„. Cei ce beau din ea se Ómboln„vesc, se
umplu de grea˛„ ∫i vars„.
129. «Noi sÓntem trupul lui Hristos ∫i m„dulare (fie-
care) Ón parte», zice dumnezeiescul apostol (1 Cor. XII, 27).
Sau iar„∫i : «Un trup ∫i un duh sÓnte˛i, precum a˛i
fost ∫i chema˛i» (Efes. IV, 4—5). Deci precum trupul f„r„
duh este mort ∫i nesim˛itor (Iacob II, 25), a∫a cel omorÓt
de patimi, prin nesocotirea poruncilor dup„ Botez, se face
nelucr„tor ∫i neluminat de Duhul SfÓnt ∫i de harul lui
Hristos. El are Duhul prin credin˛„ ∫i na∫tere din nou,
dar e nelucr„tor ∫i Ón nemi∫care din pricina mor˛ii sufle-
te∫ti. C„ci sufletul fiind unul, iar m„dularele trupului
multe, el le ˛ine, le face vii ∫i le mi∫c„ pe toate cele Ón
stare de via˛„. Dar pe cele secate din vreo neputin˛„ Ón-
tÓmpl„toare, le poart„ Ón sine ca moarte ∫i nemi∫cate, dar
r„mÓn f„r„ via˛„ ∫i nesim˛itoare 2 1 1 . Tot a∫a Duhul lui
211. Se d„ o explica˛ie faptului c„ de∫i h a r u l Botezului r „ m Ó n e Ón
cel botezat, m „ d u l a r e l e lui suflete∫ti ∫i trupe∫ti pot fi n e l u c r „ t o a r e Ón Ón-
˛eles duhovnicesc , c„ci nu-∫i Ónsu∫esc Ón l „ u n t r u l lor ∫i nu fructific„ p u t e r e a
harului. Explica˛ia se folose∫te de modul Ón c a r e sufletul r „ m Ó n e Ón m„-
d u l a r e l e trupului ∫i Óntr-un fel Ól ˛ine pe a c e s t a Ón via˛a cea u n a a trupu-
lui, dar din pricina v r e u n e i boli, c a r e le face incapabile s„ p r i m e a s c„ via˛ a
sufletului, r „ m Ó n Ón ele Ónsele m o a r t e ∫i n e l u c r „ t o a r e .
Hristos este Óntreg Ón chip neamestecat Ón toate m„dula-

rele lui Hristos, ˛inÓnd Ón lucrare ∫i f„cÓnd vii m„dularele
care se pot Ómp„rt„∫i de via˛„ ; dar ∫i pe cele neputin-
cioase s„ se Ómp„rt„∫easc„ de via˛„ le ˛ine cu iubire de oa-
meni ca pe ale sale. De aceea, orice credincios se Ómp„rt„-
∫e∫te prin credin˛„ de Ónfierea Ón Duh, dar se poate face
nelucr„tor ∫i neluminat, prin nepurtare de grij„ ∫i necre-
din˛„, lipsindu-se de lumina ∫i via˛a lui Iisus. Deci orice
credincios este m„dular al lui Hristos ∫i are Duhul lui
Hristos, dar poate fi nelucr„tor, nemi∫cat ∫i neÓnstare s„
se Ómp„rt„∫easc„ de har 2 1 2 .
130. SÓnt opt vederi generale. Cea dintÓi zicem c„
este cea privitoare la Dumnezeu, Cel f„r„ form„, f„r„ de
Ónceput, necreat, pricinuitor al tuturor, Dumnezeirea cea
Óntreit-una ∫i mai presus de fiin˛„ ; a doua e cea privi-
toare la lumea puterilor cere∫ti ; a treia se Óndreapt„ spre
alc„tuirea lucrurilor ; a patra spre coborÓrea din icono-
mie a CuvÓntului ; a cincea se Óndreapt„ spre Ónvierea cea
de ob∫te ; a ∫asea spre Ónfrico∫„toarea a doua venire a
lui Hristos ; a ∫aptea spre chinurile ve∫nice ; a opta spre
Împ„r„˛ia cerurilor. Cele patru dintÓi sÓnt ale celor tre-
cute ∫i Ómplinite. Iar celelalte patru, ale celor viitoare ∫i
Ónc„ near„tate. Acestea se v„d Óntr-o lumin„ Óndep„rtat„
∫i se afl„ Ón cei ce au dobÓndit prin har mult„ cur„˛ie a
min˛ii. Iar cel ce se apropie de ele f„r„ lumin„, s„ ∫tie c„
va pl„smui n„luciri ∫i nu vederi, Ón∫elat de duhul n„luci-
rii ∫i n„lucind prin acela.
131. ≈ de trebuin˛„ s„ vorbim, dup„ putere, ∫i des-
pre am„gire, care este multora o curs„ foarte viclean„
∫i n„scocitoare, greu de cunoscut ∫i de p„truns. Am„girea,
212. Aici se precizeaz„ sensul mi∫c„rii pozitive de c a r e v o r b e ∫ t e
a∫a de insistent sfÓntul Maxim M„rturisitorul, ca drum al f„pturii spre
des„vÓr∫irea Ón Dumnezeu. M i ∫ c a r e a aceasta e insuflat„ de Duhul lui Dum-
nezeu. Ea e semnul vie˛ii a d e v „ r a t e . M i ∫ c a r e a n a t u r a l „ e numa i baza ∫i
precondi˛ia acestei mi∫c„ri Ó n t „ r i t e ∫i Ó n d r u m a t e p r in Duhul.
152 FILOCALIA
zice, se arat„, sau mai bine zis vine asupra omului Ón dou„
feluri : prin n„lucire ∫i prin luare Ón st„pÓnire, de∫i Ó∫i
are un singur Ónceput ∫i o singur„ pricin„ : mÓndria. Cea
dintÓi este Ónceput celei de a doua. Iar cea de a doua este
Ónceput celei de a treia, prin ie∫irea din min˛i. C„ci Ónce-
putul vederii prin n„lucire este p„rerea de sine, care face
s„ fie Ónchipuit Dumnezeu ca o anumit„ form„. Din
aceasta urmeaz„ am„girea prin n„lucire spre Ón∫elare ;
iar din aceasta se na∫te hula. Deodat„ cu aceasta, am„gi-
rea prin n„lucire na∫te frica de ar„t„ri ciudate Ón vreme
de veghe ∫i Ón somn, pe care o numesc unii spaim„ ∫i tre-
murare a sufletelor. Deci mÓndriei Ói urmeaz„ am„girea ;
am„girii, hulirea ; hulirii, frica ; fricii, tremurarea ; iar
tremur„rii, ie∫irea din min˛i (nebunia) 2 1 3 .
Felul acesta al am„girii prin n„lucire este cel dintÓi.
Iar al doilea, cel prin lucrare, este acesta : el Ó∫i are Ónce-
putul Ón iubirea de pl„cere, n„scut„ din pofta, zice-se, fi-
reasc„. Din pl„cere se na∫te desfrÓnarea necur„˛iilor ne-
gr„ite. Iar aceasta, aprinzÓnd toat„ firea ∫i tulburÓnd cu-
getarea prin Ómpreunarea cu chipurile celor dorite, scoate
mintea din sine, f„cÓnd-o prin be˛ia lucr„rii arz„toare s„
aiureze ∫i s„ fac„ proorocii mincinoase, sus˛inÓnd c„ s-a
Ómp„rt„∫it de vederile unor sfin˛i ∫i de cuvintele acelora,
ca ∫i cÓnd acestea s-ar descoperi printr-o minte care e
beat„ pÓn„ la s„turare de patim„ ∫i ∫i-a schimbat felul de
a fi, Óndr„cindu-se. Pe unii ca ace∫tia ducÓndu-i de nas cei
din lume, prin Ón∫el„ciunea am„girii, Ói numesc «suflete»
(spirite ?). Ei ∫ed pe lÓng„ mormintele unor sfin˛i ∫i se
socotesc insufla˛i ∫i mi∫ca˛i de ei ∫i sili˛i s„ vesteasc„ oa-
menilor cele privitoare la ei. Dar trebue s„-i numim mai
degrab„ Óndr„ci˛i ∫i r„t„ci˛i ∫i robi˛i am„girii, ∫i nu proo-
213. A c e ∫ t i a sÓnt un fel de precursori ai spiritismului de azi. Totul
p r o v i n e din mÓndria omului c„ p o a t e c u n o a ∫ t e nepurificat ∫i f„r„ smerenie
tainele lui Dumnezeu ∫i ale vie˛ii viitoare, dÓnd chip celor ce nu au chip.
La Ónceput le d„ chip cu voia, pe u r m „ a s e m e n e a chipuri li se impun f„r„
voie, ca ni∫te halucina˛ii.
roci ∫i prevestitori ale celor prezente ∫i viitoare. C„ci Ón-

su∫i dracul desfrÓn„rii, ÓntunecÓnd cugetarea lor prin v„-
paia volupt„˛ii, Ói scoate din min˛i, n„lucindu-le pe anu-
mi˛i sfin˛i ∫i convorbiri cu ei ∫i ar„tÓndu-le vederi. Uneori
Ón∫i∫i dracii li se arat„ ca s„-i tulbure, Ónfrico∫Óndu-i. C„ci
legÓndu-i la jugul lui Veliar, se gr„be∫te s„-i Ómping„ spre
aiureal„, ca s„-i aib„ preda˛i lui pÓn„ la moarte ∫i s„-i
trimit„ la osÓnda ve∫nic„ 2 1 4 .
132. Trebuie ∫tiut c„ am„girea are trei pricini de
ob∫te prin care vine asupra oamenilor : mÓndria, pizma
dracilor ∫i Óng„duin˛a pov„˛uitoare (a lui Dumnezeu). Iar
pricinile primelor sÓnt : mÓndria, u∫ur„tatea, pizma, spori-
rea ; iar a Óng„duin˛ei pov„˛uitoare, vie˛uirea p„c„toas„.
Am„girea din pizm„ ∫i din p„rerea de sine Ó∫i afl„ grab-
nic„ t„m„duire, mai ales cÓnd omul se smere∫te. Dar l„sa-
rea pe mÓna satanei spre pedeaps„ pov„˛uitoare din pri-
cina p„catului, adeseori o Óng„duie Dumnezeu pÓn„ la
moarte spre cur„˛ire. Uneori Ói las„ s„ fie chinui˛i spre
mÓntuire chiar ∫i pe cei f„r„ vin„. Dar trebuie ∫tiut c„ ∫i
Ónsu∫i dracul p„rerii de sine face preziceri Ón cei ce nu
sÓnt cu luare-aminte la inima lor.
133. To˛i binecredincio∫ii se ung preo˛i ∫i Ómp„ra˛i
Óntru adev„r prin Ónnoire, precum se ungeau ∫i cei de odi-
nioar„ prin preÓnchipuire. C„ci aceia erau chipuri ale ade-
v„rului nostru, care ne preÓnchipuiau nu Ón parte, ci to˛i
pe to˛i. Dar Ómp„r„˛ia ∫i preo˛ia noastr„ nu e de acela∫i
chip ∫i de acela∫i fel cu a acelora, de∫i simbolurile sÓnt
acelea∫i. Nici nu e la noi deosebit„ firea, harul ∫i chemarea
la ungere, ca s„ fac„ deosebi˛i pe cei un∫i, ci noi avem una
∫i aceea∫i chemare, credin˛„ ∫i Óntip„rire. Ele arat„ ∫i des-
copere, dup„ cuvÓntul adev„rului, c„ trebue s„ ne facem
214. ≈ de r e m a r c a t c„ sfÓntul Grigorie v e d e cauza n„lucirilor cu
voia ∫i a halucina˛iilo r f„r„ voie nu numa i Ón mÓndrie, ci ∫i Ón Ó m p „ t i m i r e a
t r u p e a s c „ de pl„ceri. C„ci a c e a s t a Ómpinge de obiceiu spre a da chip c e l o r
spirituale, n e p u t Ó n d u - s e d e s p r i n d e de chipuri.
154 FILOCALIA
cura˛i, nep„timitori ∫i cu totul Ónchina˛i lui Dumnezeu,

acum ∫i Ón veacul viitor 2 1 5 .
134. În˛elepciunea Ói izvor„∫te din gur„ ∫i Ón˛elege-
rea din cugetarea inimii (Ps. XLIII, 4) aceluia care face
cunoscut cuvÓntul lui Dumnezeu. Iar aceasta e În˛elepciu-
nea ipostatic„ a lui Dumnezeu ∫i Tat„l, care se face cu-
noscut„ din lucruri, celui ce prive∫te ra˛iunile lucruri-
lor 2 1 6 . Acela gr„ie∫te cu gura Ón˛elepciunii din În˛elep-
ciune, prin cuvÓntul cel viu ∫i lucr„tor, fiind luminat Ón
inim„ de puterea Ón˛elegerii care-l preface prin Duhul. Ca
urmare, el poate lumina ∫i pe credincio∫ii care-l ascult„
cu Ón˛elegere 2 1 7 .
135. Am„girea, marea du∫man„ a adev„rului, atrage
azi pe oameni spre pierzanie. Ea na∫te ne∫tiin˛a Óntune-
ricului, care s-a Óntip„rit Ón sufletele celor lene∫i 2 1 8 , Ón-
str„inÓndu-i de Dumnezeu. Ace∫tia sus˛in c„ nu este Dum-
215. Prin Ónnoir e sfÓntul Grigorie Sinaitul Ón˛eleg e deci T a i n a Mirun-
gerii. El afirm„ aici preo˛ia g e n e r a l „ a credincio∫ilor. Ea e o p r e o ˛ i e ade-
v „ r a t „ nu n u m a i p r e Ó n c h i p u i t „, simbolic„, ca Ón Vechiul T e s t a m e n t . ™i nu
n u m a i preo˛ia, ci ∫i d e m n i t a t e a Ó m p „ r „ t e a s c „ . ™i nu sÓnt deosebiri de g r a d e
ca acolo. Prin p r e o ˛ i a aceasta, el Ó n ˛ e l e g e u n i r e a t u t u r o r cu Hristos Ón
a c e e a ∫ i m „ s u r „ , prin r u g „ c i u n e a inimii. A c e a s t a nu face de p r i s o s preo˛ia
r Ó n d u i t „ p e n t r u Liturghia ∫i p e n t r u Tainel e s„vÓr∫ite Ón chip v„zut, p e n t r u
ca din acestea s„ se h r „ n e a s c „ cu h a r u l n e c e s a r unirii i n t e r i o a r e a t u t u r o r
cu Hristos.
216. Ra˛iunile lucrurilor p r e s u p u n o p e r s o a n „ de s u p r e m „ Ón˛elep-
c i u n e c a r e le c u g e t „ . ™i nu n u m a i le cuget„, ci Ó∫i imprim„ gÓndurile sau
c u v i n t e l e Ón lucrurile c r e a t e ca ni∫te pece˛i. N u m a i o p e r s o a n „ Ó∫i imprim„
p e c e ˛ i le Ón lucrurile sale, p u n Ó n d Ón ele s e m n u l c„ sÓnt ale sale.
217. Î n ˛ e l e p c i u n e a d u m n e z e i a s c „ ce gr„ie∫te prin g u ra celui ce
soarbe din ea este Óns„∫i Ó n ˛ e l e p c i u n e a ipostatic„ suprem„, sau Persoana
lui Dumnezeu-CuvÓntul. De a c e e a ea este v i e ∫i l u c r „ t o a r e ∫i c u v Ó n t ul ei,
devenit cuvÓntul celui prin c a r e gr„ie∫te, este ∫i el viu ∫i lucr„tor. I n ˛ e l e p -
c i u n e a aceast a ipostatic„ lumineaz „ Ón inima celui ce s-a unit cu ea.
218. Lene∫i Ón Ómplinirea poruncilor. A c e ∫ t i a s-au Ó n s t r „ i n a t de Dum-
nezeu ∫i de a c e e a s-au Ó n t u n e c a t . Ei nu mai vor s„ ∫tie de Dumnezeu,
t e m Ó n d u - s e de p e d e a p s a v e ∫ n i c „ pe care le-o va pricinui n e Ó m p l i n i r ea
poruncilor.
nezeu, Cel ce ne-a n„scut pe noi din nou ∫i ne-a luminat,

sau Ól cred ∫i Ól cunosc numai prin cuvÓntul simplu ∫i nu
cu lucrarea, sau spun c„ S-a ar„tat numai celor de demult,
nu ∫i nou„. Ei hulesc credin˛a Ón Dumnezeu, socotind
m„rturiile Scripturii despre Dumnezeu simpl„ p„rere ∫i
t„g„duiesc evlavia ce urmeaz„ din cuno∫tin˛a Lui. Citesc
Scripturile numai trupe∫te, ca s„ nu zic iudaice∫te, ∫i de
aceea t„g„duiesc Ónvierea sufletului, dorind s„ locuiasc„
Ón chip incon∫tient Ón morminte. Am„girea aceasta are ca
pricini aceste trei patimi : necredin˛a, viclenia ∫i trÓnd„-
via. Acestea se nasc ∫i se sus˛in, de altfel, una pe alta.
C„ci necredin˛a este Ónv„˛„toarea vicleniei, iar viclenia
e Ónso˛itoarea trÓnd„viei. Sau Óntors : trÓnd„via e mama
vicleniei, cum zice Domnul : «Slug„ viclean„ ∫i lene∫„»
(Matei XXV, 16) ; iar viclenia e mama necredin˛ei. Iar
cel ce nu crede e ∫i netem„tor de Dumnezeu. ™i aceasta
na∫te trÓnd„via, maica dispre˛ului, prin care se nesoco-
te∫te tot binele ∫i se s„vÓr∫e∫te tot r„ul.
136. Credin˛a adev„rat„ despre Dumnezeu ∫i cu-
no∫tin˛a nemincinoas„ despre f„pturi alc„tuiesc ortodoxia
des„vÓr∫it„ a dogmelor. De aceea unul ca acesta e dator
s„ sl„veasc„ a∫a : «Slav„ fiie, Dumnezeul nostru, slav„
fiie ; c„ pentru noi S-a Óntrupat CuvÓntul, Cel mai presus
de fiin˛„. De aceea mare este taina iconomiei Tale, MÓn-
tuitorule al nostru, slav„ fiie !»
137. Dup„ marele Maxim sÓnt trei feluri neosÓndite
∫i nedispre˛uite de cuvinte scrise : cel dintÓi e al celor
scrise pentru propria aducere aminte ; al doilea, pentru
folosul altora ; ∫i al treilea, din ascultare. Pentru prici-
nile acestea s-au alc„tuit cele mai multe scrieri de cei ce
au c„utat cu smerenie cuvÓntul. Iar cel ce scrie despre
virtu˛i pentru a pl„cea, pentru a fi v„zut ∫i pentru a do-
bÓndi slav„, Ó∫i va lua plata sa, neavÓnd nici un folos aici
∫i nici o r„splat„ Ón veacul viitor, ci se va osÓndi ca unul
care a scos la vÓnzare pe tarab„ cuvÓntul lui Dumnezeu,
ca s„ cÓ∫tige Ón chip viclean pl„cerea de la oameni.
219
Alte capete ale aceluia∫i
1. Tot cel botezat Ón Hristos e dator s„ ajung„ la

toate vÓrstele lui Hristos. C„ci a primit dinainte puterea
pentru ele ∫i poate s„ le afle ∫i s„ ∫i le Ónsu∫easc„ prin
porunci 2 2 0 . Arvuna Duhului este z„mislirea ; sim˛irea
bucuriei este na∫terea ; puterea cur„˛itoare a focului Du-
hului este botezarea ; vederea luminii dumnezeie∫ti este
schimbarea la fa˛„ ; omorÓrea dinspre toate este r„stig-
nirea ; s„l„∫luirea dragostei dumnezeie∫ti Ón inim„ este
Óngroparea ; trezvia de via˛„ f„c„toare a Duhului este Ón-
vierea ; extazul ∫i r„pirea min˛ii c„tre Dumnezeu sÓnt
Ón„l˛area 2 2 1 . Iar cel ce nu le-a aflat pe acestea, nici nu
le simte, e Ónc„ prunc ∫i cu duhul ∫i cu trupul, chiar dac„
e socotit de to˛i, c„runt ∫i lucr„tor.
2. Patimile lui Hristos cuprind omorÓrea de via˛„
f„c„toare pentru cei ce au str„b„tut cu p„timirea prin
toate. ™i dac„ p„timim Ómpreun„, vom fi ∫i sl„vi˛i Ómpre-
un„ (Rom. VIII, 17). Iar patimile pl„cerilor aduc o omo-
219. In Filocalia g r e a c „ sÓnt 7 capete , Ón alte m a n u s c r i se sÓnt numa i
5 . U l t i m e l e dou„ sÓnt Ón manuscrisu l Ghenoiu spre sfÓr∫it, Ó n a i n t e de con-
v o r b i r e a cu Maxim Cavsocalivitu l (p. 133—135). Tot a∫a p a r e s„ fie Ón
m a n u s c r i s u l A c a d e m i e i R o m â n e 79, 3 ∫i 17. Noi le d „ m n u m a i pe primele
5 Ón ordinea din Filocalia greac„.
220. I d e e a va fi r e l u a t „ de N i c o l a e Cabasila Ón «Via˛a Ón Hristos».
Iar Grigorie Sinaitul a luat-o de la sfÓntul M a x im M„rturisitorul, din «Am-
bigua». Dar prima temelie a ei este la sfÓntul apostol P a v e l (Efes. IV, 13).
221. Etapele vie˛ii d u h o v n i c e ∫ t i c o r e s p u n d m o m e n t e l o r din v i a ˛ a
MÓntuitorului, care nu sÓnt lipsite nici ele de st„ri l „ u n t r i c e corespunz„-
toare, Ó n g r o p a r e a este d r a g o s t e a de Dumnezeu, p e n t r u c„ Ón ea noi admi-
tem s„ nu mai fim v„zu˛i, r e n u n ˛ Ó n d tota l la noi-Ón∫ine p e n t r u Dumnezeu,
Ónvierea, ca s t a re c o n t i n u „ Ón picioare, se a r a t „ Ón trezvie.
rÓre de moarte f„c„toare Ón cei ce le lucreaz„ pe ele. P„-

timirea de bun„ voie a patimilor lui Hristos Ónseamn„
r„stignirea r„stignirii ∫i omorÓrea omorÓrii 2 2 2 .
3. A p„timi pentru Hristos Ónseamn„ a r„bda cele ce
ni se ÓntÓmpl„. C„ci celor nevinova˛i pizma le este spre
folos ; iar certarea ni se face pov„˛uire a lui Dumnezeu
spre Óntoarcere, deschizÓndu-ne urechile nou„, celor vino-
va˛i (Isaia IV, 5). De aceea Domnul a f„g„duit cunun„ Ón
vecii vecilor celor ce rabd„ (Iacob I, 12). Slav„ fiie, Dum-
nezeul nostru, slav„ fiie, Treime SfÓnt„, pentru toate,
slav„ fiie !
Despre prefacerea cea p„tima∫„.
4. TrÓnd„via, fiind o patim„ greu de biruit, mole-

∫e∫te trupul. Iar mole∫indu-se trupul, se mole∫e∫te Óm-
preun„ cu el ∫i sufletul. Sl„b„nogindu-se amÓndou„, pre-
face amestecarea sucurilor trupului prin Ómp„timirea de
pl„ceri. Iar Ómp„timirea de pl„ceri stÓrne∫te pofta ; pofta
na∫te arderea ; arderea produce r„scolirea ; r„scolirea
mi∫c„ amintirea ; amintirea produce n„lucirea ; n„lucirea
aduce momeala ; momeala, Ónso˛irea (cu gÓndul) ; Ónso˛i-
222. Cel ce voie∫te s„ ajung„ la totala o m o r Ó r e a patimilor, pentru
c a r e prime∫t e p u t e r e a din p a t i m i l e Domnului, t r e b u i e mai ÓntÓi s„ fi Ó n a i n t a t
t r e p t a t Ón p„timire , sau Ón omorÓre a patimilor. SÓnt de r e m a r c a t aici dou„
Ó n ˛ e l e s u r i ale patimilor : patimi de p l „ c e r e c a r e o m o a r „ fiin˛a n o a s t r „ ∫i
patimi de d u r e r e c a r e o m o a r „ patimile de p l „ c e r e ∫i duc fiin˛a n o a s t r „ la
v i a ˛ a a d e v „ r a t „ . Patimile de p l „ c e r e sau o m o r Ó t o a r e ale fiin˛ei se o m o a r „
prin patimile de d u r e r e sau p r i c i n u i t o a r e ale a d e v „ r a t e i vie˛i. In Ón˛elesul
acesta exist„ o omorÓre f „ c „ t o a re de m o a r t e , p r o d u s „ de patimile de pl„-
c e r e , ∫i o omorÓr e f „ c „ t o a r e de via˛„, pricinuit „ de patimile de d u r e r e .
Astfel Ónsu∫irea de b u n „ voie a patimilor de d u r e r e ale lui Hristos ne
pricinuiesc o r „ s t i g n i r e a r„stignirii ∫i o o m o r Ó r e a omorÓrii p r o d u s „ de
patimile de p l „ c e r e . Totul e luat din sfÓntul M a x i m M„rturisitorul , a c„rui
p u t e r n i c „ influien˛„ a s u p r a lui Grigorie Sinaitul se v e d e ∫i din faptul c„
e Ó m p r e u n „ cu S c „ r a r u l singurul citat de acesta Ón c a p e t e l e 137 d u p „
acrostih.
158 FILOCALIA
rea d„ loc la Óncuviin˛are ; iar Óncuviin˛area s„vÓr∫e∫te

fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de
223
multe feluri. ™i astfel omul biruit cade .
Despre prefacerea cea bun„.
5. R„bdarea Ón tot lucrul na∫te b„rb„˛ia ; b„rb„˛ia,

hot„rÓre ; hot„rÓrea, st„ruin˛a ; st„ruin˛a, prelungirea lu-
crului sau ad„ugirea lui ; prelungirea potole∫te neÓnfrÓ-
narea trupului ∫i domole∫te Ómp„timirea poftei de pl„-
cere. Iar pofta treze∫te acum dorul ; dorul, dragostea ;
dragostea, rÓvna ; rÓvna, c„ldura ; c„ldura, mi∫carea la
lucru ; mi∫carea, sÓrguin˛a ; sÓrguin˛a, rug„ciunea ; rug„-
ciunea, lini∫tirea ; lini∫tirea na∫te vederea ; vederea, cu-
no∫tin˛a ; cuno∫tin˛a, p„trunderea tainelor ; ∫i sfÓr∫itul
tainelor e cunoa∫terea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul
cunoa∫terii lui Dumnezeu este dragostea des„vÓr∫it„ ; al
dragostei, smerenia ; al smereniei, nep„timirea ; al nep„-
timirii, vederea Ónainte, proorocia ∫i pre∫tiin˛a. Dar Ónc„
nu are cineva de aici virtu˛ile des„vÓr∫ite, nici nu mic∫o-
reaz„ dintr-odat„ p„catul. Ci sporind pe Óncetul virtutea,
224
ajunge ∫i p„catul cÓte pu˛in la nefiin˛„ .
223. Se c u n o ∫ t e a u de mai demult cele p a t r u m o m e n t e c a r e duc la

p „ c a t : m o m e a l a unui gÓnd, Ónso˛irea Ón gÓnd cu ea (dialogul), consim˛irea
la fapt„, fapta Óns„∫i. Grigorie Sinaitul Ónf„˛i∫eaz„ ∫i m u l t e m o m e n t e ante-
c e d e n t e ale momelii.
224. Celelalte dou„ c a p e t e c a r e u r m e a z „ Ón Filocalia g r e a c „ nu le
d „ m Ón t r a d u c e r e r o m â n e a s c „ p e n t r u motivele a r „ t a t e Ón I n t r o d u c e r e .
A aceluia∫i:
Înv„˛„tur„ cu de-am„nuntul despre lini∫-
tire ∫i rug„ciune, despre semnele harului
∫i ale am„girii; apoi despre deosebirea
dintre c„ldur„ ∫i lucrare; ∫i c„ f„r„ pov„-
˛uitor u∫or vine am„girea. (Capete 10 Ón
Filocalia greac„ ; aci 14).
1. Ar trebui s„ spunem, cinstite Longhin, dup„ ma-

rele Înv„˛„tor, c„ nici nu avem nevoie de ajutorul Scrip-
turilor (1 Tes. IV, 4), sau de al celorlal˛i p„rin˛i, ci sÓntem
Ónv„˛a˛i de Dumnezeu. «C„ci vor fi, zice, to˛i Ónv„˛a˛i de
Dumnezeu» (Isaia LIV, 13 ; Ioan VII, 45). SÓntem Ónv„-
˛a˛i astfel, ÓncÓt s„ cunoa∫tem de la El cele de folos. ™i nu
numai noi, ci ∫i fiecare dintre credincio∫i, ca unii ce pur-
t„m scris„ Ón tablele inimilor noastre legea Duhului
(2 Cor. III, 3) cea sfÓnt„ ∫i ne-am Ónvrednicit s„ gr„im
nemijlocit ∫i neobi∫nuit, asemenea heruvimilor, cu Iisus,
prin rug„ciunea curat„. Dar fiindc„ sÓntem prunci Ón vre-
mea na∫terii noastre din nou, necunoscÓnd nici harul ∫i
nev„zÓnd nici Ónnoirea noastr„, ba ne∫tiind nici m„rimea
covÓr∫itoare a cinstii ∫i a slavei de care ne-am Ómp„rt„∫it,
∫i fiindc„ sÓntem datori s„ cre∫tem prin porunci suflete∫te
∫i duhovnice∫te ∫i s„ vedem cu mintea ceea ce am primit,
c„dem mul˛i, prin lipsa de grij„ ∫i prin deprinderea cea
225
prea p„tima∫e, Ón nesim˛ire ∫i Óntuneric . A∫a ÓncÓt nu
225. SfÓntul Grigorie Sinaitul afirm„ ∫i el t r e b u i n ˛ a ca d u p „ o oare-
care d e p „ ∫ i re a st„rii de p r u n c i e de la Botez, credincio∫ii s„ simt„ h a r u l
∫i Ónnoirea lor ca efect al harului. El se Ón∫ir„ prin a c e a s t a pe linia lui
M a c a r i e , M a r c u Ascetul, Diadoch, Simeon N o u l Teolog. A c e a s t a nu e o
160 FILOCALIA
mai cunoa∫tem nici m„car de mai este Dumnezeu, nici

cine sÓntem, nici ce am ajuns, dup„ ce am fost f„cu˛i fii
ai lui Dumnezeu ∫i fii ai luminii, copii ∫i m„dulare ale lui
Hristos. Chiar dac„ ne botez„m ca b„rba˛i, dar ne sim˛im
boteza˛i numai Ón ap„, nu ∫i Ón Duh. ™i de∫i ne Ónnoim Ón
Duh, o credem aceasta numai prin credin˛a simpl„ cea
moart„ ∫i nu prin cea lucr„toare ; ∫i o credem numai cu
Óndoial„. Astfel fiind cu totul trupuri, vie˛uim ∫i umbl„m
trupe∫te. ™i chiar dac„ ne poc„im, cunoa∫tem ∫i Ómplinim
poruncile numai trupe∫te, nu ∫i duhovnice∫te. Iar dac„
dup„ multe osteneli, harul Ónvrednice∫te pe unii s„ li se
arate cu iubire de oameni, Ól socotim Ón∫el„ciune. Iar dac„
auzim despre el c„ lucreaz„ Ón al˛ii, din pricina pizmei Ól
socotim am„gire. ™i a∫a r„mÓnem mor˛i pÓn„ la moarte,
nevie˛uind ∫i nelucrÓnd Ón Hristos.
De aceea, potrivit Scripturii, Ón vremea ie∫irii, sau
a judec„˛ii, se va lua de la noi ∫i ceea ce avem, din pri-
cina necredin˛ei ∫i a dezn„dejdii (Matei XXV, 29). Nu Ón-
Ón˛elegem c„ fiii trebuie s„ fie cu Tat„l, dumnezei din
Dumnezeu ∫i duhovnice∫ti din Duh. C„ci «ceea ce este
n„scut din Duh, duh este» (Ioan III, 6). Dar noi sÓntem
trupuri, de∫i ne-am f„cut credincio∫i ∫i cere∫ti ; de aceea
Duhul lui Dumnezeu nu r„mÓne Óntru noi (Facere VII, 3).
De aceea a l„sat Domnul s„ se Ónmul˛easc„ nenorocirile,
robirile ∫i m„celurile, ca, poate prin ele, s„ Óndrepte, sau
s„ taie, sau s„ t„m„duiasc„, ca prin ni∫te leacuri mai
puternice.
2. ÎntÓi trebuie s„ se spun„, prin cuvÓntul dat de
Dumnezeu celor ce propov„duiesc Evanghelia, cum afl„
cineva (mai bine zis cum afl„ ceea ce are), c„ a primit pe
Hristos prin Botezul Ón Duh. C„ci apostolul Pavel zice :
«Oare nu ∫ti˛i c„ Hristos Iisus locuie∫te Ón inimile voas-
Ó n v „ ˛ „ t u r „ singular„ a sfÓntului Simeon Noul Teolog, cum au afirmat unii
teologi occidentali. «Vederea min˛ii», sau «vederea Ón˛eleg„toare » nu e
n u m a i o simpl„ deduc˛i e ra˛ional„, ci o e v i d e n ˛ „ luminoas„ a realit„˛ii
lui Dumnezeu, o sim˛ire spiritual„ a leg„turii cu El.
tre ?» (2 Cor. XIII, 15). Pe urm„ trebuie s„ se spun„ cum

Ónainteaz„ ∫i cum p„streaz„ ceea ce a aflat. C„ci mul˛i au
purtat lupta pÓn„ ce au aflat ceea ce c„utau, ∫i apoi ∫i-au
oprit lupta aici. Mai departe nu sporesc ∫i nu mai au grij„,
ÓndestulÓndu-se numai cu Ónceputul pe care l-au aflat. Iar
fiind Ómpiedica˛i ∫i oprindu-se din drumul lor, Ó∫i Ónchi-
puie c„ umbl„ Ónc„ pe calea cea bun„, de∫i sÓnt purta˛i
f„r„ cÓ∫tig Ón afar„ de aceasta. Al˛ii ajungÓnd la mijlocul
lumin„rii, ∫i-au sl„bit Ónaintarea spre ˛int„, lenevindu-se
sau ÓntorcÓndu-se spre cele dinapoi, printr-o vie˛uire ne-
p„s„toare ∫i f„cÓndu-se iar„∫i Óncep„tori. În sfÓr∫it, al˛ii,
ajungÓnd la des„vÓr∫ire, cad, prin neluare aminte, din pri-
cina p„rerii de sine, ∫i se Óntorc spre cele dinapoi ∫i se
fac deopotriv„ cu cei de la mijloc, sau cu cei Óncep„tori
Ón lucrare. C„ci Óncep„torii au lucrarea, cei de la mijloc,
luminarea, iar cei des„vÓr∫i˛i, cur„˛ia sufletului, sau
Ónvierea 2 2 6 .
Despre felul cum poate fi aflat„ lucrarea.
3. În dou„ feluri poate fi aflat„ lucrarea Duhului,

pe care am primit-o mai Ónainte Ón chip tainic prin Botez.
ÎntÓi, cum zice sfÓntul Marcu, darul se descoper„, vorbind
Ón general, prin lucrarea poruncilor, cu mult„ osteneal„,
∫i cu vremea 2 2 7 . Cu cÓt lucr„m mai mult poruncile, cu
226. Pe cÓnd Dionisie A r e o p a g i t u l socote∫te t r e a p t a c e a mai de jos
cur„˛irea, pe a doua luminarea, iar pe a treia, des„vÓr∫irea, sfÓntul Grigorie
Sinaitul p u n e aici c u r „ ˛ i r e a pe t r e a p t a des„vÓr∫irii, iar pe t r e a p t a cea mai
de jos p u n e lucrarea. Lucrarea a c e a s t a e f„ptuirea p r i n c a r e se c u r „ ˛ e s c
p „ c a t e l e ∫i se dobÓndes c virtu˛ile. Luminare a e u n a cu c o n t e m p l a r e a ra˛iu-
r i l o r dumnezeie∫ti din f„pturi. Iar c u r „ ˛ i r e a de pe t r e a p t a cea mai Ó n a l t „
este n e p „ t i m i r e a dobÓndit„, c a r e e u n a cu u n i r e a cu Dumnezeu. Dar Ón
c a p . u r m „ t o r sfÓntul Grigorie Sinaitul p r e z i n t „ l u c r a r e a ca avÓnd un con-
˛inut cu mult mai bogat. Ea e deja Ón Ó n c e p „ t o r i un foc al veseliei ∫i o
lumin„ bine mirositoare.
227. SfÓntul M a r c u Ascetul, Despre Botez, Filoc. rom. I, p. 274 ∫i urm
162 FILOCALIA
atÓt darul Ó∫i face mai luminoase razele sale Ón noi. Apoi,
se arat„ prin chemarea neÓncetat„ ∫i cu con∫tiin˛„ a Dom-
nului Iisus, adic„ prin pomenirea lui Dumnezeu, Óntru
ascultare. Prin vie˛uirea cea dintÓi se arat„ mai cu ÓntÓr-
ziere ; prin cea de a doua, mai curÓnd. ≈ a∫a cum afl„
cineva aurul, dac„-l caut„ s„pÓnd p„mÓntul cu osteneal„
∫i cu st„ruin˛„. Dac„ voim deci s„ afl„m ∫i s„ cunoa∫tem
adev„rul f„r„ am„gire, s„ c„ut„m s„ avem numai lucra-
rea din inim„ cu totul f„r„ chip ∫i f„r„ form„ ∫i s„ nu
oglindim Ón noi, prin n„lucire, nici o form„ ∫i nici un
chip socotite ale sfin˛ilor, nici s„ privim lumini (c„ci am„-
girea obi∫nuie∫te mai ales la Ónceput s„ Ón∫ele mintea celor
necerca˛i cu asemenea n„luciri mincinoase). Ci s„ ne sÓr-
guim s„ avem Ón inim„ numai lucrarea rug„ciunii, care
Ónc„lze∫te mintea ∫i o vesele∫te ∫i aprinde sufletul spre
dragostea negr„it„ a lui Dumnezeu ∫i a oamenilor. De
aceea r„mÓne cum este dac„ rug„ciunea este la Óncep„-
tori, lucrarea Ón˛eleg„toare pururea Ón mi∫care a SfÓntu-
lui Duh, n„scÓndu-se din rug„ciune, smerenie ∫i nu pu-
˛in„ zdrobire de inim„, r„s„rind la Ónceput din inim„
ca un foc al veseliei, iar la sfÓr∫it ca o lumin„ bine
228
mirositoare .
4. Iar la cei ce caut„ lumina cu adev„rat ∫i nu ase-
menea celor ce o ispitesc numai, potrivit cu aceea∫i Ón˛e-
lepciune care zice c„ «e aflat„ de cei ce nu o ispitesc pe
ea» (Ón˛el. Sir. I, 2), semnele Ónceputului sÓnt acestea : Ón
unii se arat„ ca o lumin„ ce r„sare ; Ón al˛ii ca veselie
plin„ de cutremur ; Ón al˛ii iar„∫i ca bucurie ; iar Ón al˛ii,
ca bucurie amestecat„ cu fric„ ; Ón al˛ii ca un cutremur
∫i bucurie ; uneori, la al˛ii, ca lacrimi ∫i fric„. Fiindc„
228. SfÓntul Grigorie Sinaitul, ca ∫i al˛i p„rin˛ i anteriori, u n e ∫ t e in
d e s c r i e r e a darurilor dumnezeie∫ti, laturi pe care Ón via˛ a n a t u r a l „ nu sÓn-
tem obi∫nui˛i s„ le v e d e m Ómbinate : lumin„ bine mirositoare. SÓnt st„ri
d u h o v n i c e ∫ t i de o c o m p l e x i t a t e neobi∫nuit„. A c e a s t a se v e d e ∫i Ón cap.
u r m „ t o a r e (4—5). Dar Ó n c „ din c a p . 3 a Óncepu t s„ se fac„ t r e c e r e a de la
d e s c r i e r e a st„rii d u h o v n i c e ∫ t i a Óncep„torilor, la descrierea st„rii celor
ajun∫i pe t r e p t e l e s u p e r i o a r e .
sufletul se bucur„ de cercetarea ∫i de mila lui Dumnezeu,

dar se teme ∫i tremur„ de venirea Lui, ca un vinovat de
p„cate multe. Altora li se ive∫te la Ónceput o zdrobire ne-
gr„it„ a inimii ∫i o durere nespus„ a sufletului, care su-
fer„ dureri ca o femeie ce na∫te, cum zice Scriptura
(Apoc. XII, 2). C„ci «CuvÓntul viu ∫i lucr„tor», adic„ Iisus,
«str„bate, cum zice apostolul, pÓn„ la desp„r˛itura sufle-
tului ∫i a trupului, a Óncheieturilor ∫i a m„duvei»
(Evr. III, 12), ca s„ topeasc„ cu putere ceea ce e patim„,
din toate p„r˛ile sufletului ∫i ale trupului. În al˛ii se arat„
ca o iubire ∫i ca o pace fa˛„ de to˛i. În al˛ii ca o veselie, pe
care adeseori p„rin˛ii Bisericii o numesc s„ltare, fiind o
putere a Duhului ∫i o mi∫care a inimii vii. Aceasta e nu-
mit„ ∫i tres„rire ∫i suspin al Duhului ce se roag„ pentru
noi Ón chip negr„it lui Dumnezeu (Rom. VIII, 26). Isaia
a numit aceasta, sarcin„ a drept„˛ii dumnezeie∫ti
(Isaia XLV, 8), iar marele Efrem, str„pungere. Domnul
a numit-o izvor de via˛„ s„ltÓnd spre via˛„ ve∫nic„
(Ioan IV, 14), (iar prin ap„ a Ón˛eles Duhul), ce salt„ Ón
inim„ ∫i fierbe cu mare putere.
5. Trebuie s„ se ∫tie c„ s„ltarea sau veselia e de dou„
feluri : cea lini∫tit„, care e numit„ tres„rire ∫i suspin ∫i
rug„ciune a Duhului, ∫i cea mare, care e numit„ ∫i s„ltare
∫i s„ritur„, sau salt, care e un zbor Óntins al inimii spre
v„zduhul dumnezeiesc. C„ci sufletul, Óntraripat cu dra-
goste de Duhul dumnezeiesc ∫i eliberat de leg„turile pa-
timilor, Óncearc„ s„ zboare spre cele de sus Ónc„ Ónainte
de ie∫ire, dorind s„ se despart„ de povar„. Aceast„ stare
e numit„ ∫i zguduire ∫i fierbere a Duhului, ∫i tulburare,
dup„ cuvÓntul : «Iisus S-a tulburat Ón Duh, zguduit cu
putere ∫i a zis : unde l-a˛i pus ?» (Ioan XI, 34). Deose-
birea Óntre s„ltarea mare ∫i mic„ o arat„ dumnezeiescul
David zicÓnd : «Mun˛ii salt„ ca berbecii, iar dealurile ca
mieii» (Ps. CXIII, 4). El vorbe∫te despre cei des„vÓr∫i˛i
∫i despre cei Óncep„tori, c„ci ar fi fost nepotrivit s„ spun„
despre mun˛i ∫i dealuri c„ salt„, ace∫tia fiind f„r„ via˛„.
164 FILOCALIA
6. Dar trebuie s„ se ∫tie c„ frica dumnezeiasc„ nu

are cutremurare, dac„ prin cutremurare se Ón˛elege nu
frica din bucurie, ci aceea din mÓnie, sau cea a cert„rii
pov„˛uitoare, ori cea a p„r„sirii ; ci ea e o veselie cu cu-
tremurare care vine din rug„ciunea f„cut„ Ón focul te-
merii de Dumnezeu. Iar prin fric„ nu Ón˛eleg aici pe cea
cu cutremurarea venit„ din mÓnie sau din osÓnda ve∫nic„,
ci pe aceea a Ón˛elepciunii, care se ∫i nume∫te Ónceputul
Ón˛elepciunii (Pilde I, 7). Iar frica se Ómparte Ón trei (de∫i
p„rin˛ii Bisericii au Ómp„r˛it-o Ón dou„) : cea Óncep„-
toare, cea des„vÓr∫it„ ∫i apoi cea din mÓnie, care trebuie
numit„ ∫i cutremurare propriu-zis„, sau tulburare, sau
zdrobire.
7. Iar cutremurarea e de multe feluri : una e cea
din mÓnie ∫i alta cea din bucurie ; ∫i iar„∫i una cea din
iu˛ime (cÓnd se na∫te o fierbere covÓr∫itoare a sÓngelui Ón
jurul inimii, cum zic unii), alta, cea din obi∫nuin˛a Ónve-
chit„ ∫i alta cea a p„catului ∫i a r„t„cirii ; ∫i iar„∫i alta
cea din blestemul venit prin Cain asupra neamului ome-
nesc. Pe cel ce se nevoie∫te Ól r„zboie∫te la Ónceput cutre-
murarea din bucurie ∫i cea din p„cat. Dar nu tuturor li
se ÓntÓmpl„ a∫a. Semnele acestora sÓnt urm„toarele : a ce-
lei dintÓi, o veselie cu cutremur ∫i cu multe lacrimi, cÓnd
harul mÓngÓie sufletul ; a celei de a doua, o c„ldur„ de-
zordonat„, o Ónfumurare ∫i o ÓnvÓrto∫are de inim„, care
aprinde sufletul ∫i m„dularele spre Ómpreunare, Óndem-
nÓnd la Óncuviin˛area unor fapte de ru∫ine, prin n„lucirea
din l„untru.
8. În orice Óncep„tor este o lucrare Óndoit„, s„vÓr∫in-
du-se Ón inim„ Ón chip Óndoit ∫i neamestecat : una din har
∫i alta din am„gire. Aceasta o m„rturise∫te marele Marcu
Pustnicul, zicÓnd : «Este o lucrare duhovniceasc„ ∫i este
o lucrare dr„ceasc„, necunoscut„ de prunc». Sau iar„∫i :
«Este o c„ldur„ Óntreit„ a lucr„rii, aprins„ Ón oameni:
una din har, alta din am„gire sau din p„cat ∫i alta din
prisosul sÓngelui». Pe aceasta Talasie Africanul a numit-o
SFÎNTUL GRIGORE SINAITUL 165
amestecarea sucurilor (ÍÒflÛÈÌ)229 ∫i ea poate fi potolit„ ∫i

adus„ la rÓnduial„ prin ÓnfrÓnarea m„surat„.
9. Lucrarea harului este puterea focului Duhului,
care se mi∫c„ Óntru bucuria ∫i veselia inimii, sprijinind,
Ónc„lzind ∫i cur„˛ind sufletul. Ea opre∫te gÓndurile pentru
o vreme ∫i omoar„ mi∫carea poftitoare din trup. Sem-
nele ei ∫i roadele care arat„ adev„rul ei sÓnt lacrimile,
s„ltarea, smerenia, ÓnfrÓnarea, t„cerea, r„bdarea, ascun-
derea ∫i toate cele asemenea acestora, prin care cÓ∫tig„m
o Óncredin˛are neÓndoielnic„.
10. Lucrarea am„girii este aprinderea p„catului,
care Ónc„lze∫te sufletul cu voluptatea ∫i treze∫te cu furie
Ón mi∫carea trupului pofta spre Ómpreunare a trupurilor.
Ea este lipsit„ de orice calitate bun„ ∫i de orice rÓnduial„,
dup„ sfÓntul Diadoch 2 3 0 , aducÓnd o bucurie dobitoceasc„,
p„rere de sine, tulburare, veselie josnic„ nes„turat„, spo-
rind pofta spre pl„cere. Ea caut„ materia pentru arderea
pl„cerilor avÓnd pÓntecele nes„turat Ómpreun„-lucr„tor.
C„ci de acolo se aprinde ∫i se Óntineaz„ starea mustului
trupului. Acolo e pricina aprinderii sufletului, pe care
acea lucrare Ól trage spre ea ca, scufundÓnd pe om Ón obi∫-
nuin˛a ∫i pl„cerea ei, s„ alunge din el treptat h a r u l 2 3 1 ∫i
s„-l fac„ s„ preacurveasc„ pe ascuns, ÓnfierbÓntÓnd ∫i
229. Capete despre dragoste ∫i ÓnfrÓnare III, 3 2 ; Filoc. rom. IV, Óp. 21.
230. Capete morale ∫i despre cuno∫tin˛„, 3 3 ; Filoc. rom. I, p. 347.
231. In ms. rom. care cuprind t e x t e mai m u l t e din sfÓntul Grigorie
Sinaitul s e c o n t i n u „ c u u r m „ t o a r e l e p a t r u c a p e t e , p e c a r e t r a d u c „ t o r u l
e x e m p l a r u l u i prototipic le i n t r o d u c e cu c u v i n t e le «PÓn„ aicea (se afl„)
Ó n t r u c e a greceasc„. Iar Ó n t r u s l o v e n e a s c „ s c o a t e r e (edi˛ie) se afl„ ∫i aceste
cuvinte». I n t r e e x e m p l a r e l e c a r e cuprind a c e s t e p a t r u c a p e t e Ó n plus,
amintim n u m e r e l e 35, 79 din Bibi. Patr. Rom. Le lu„m din ms. Ghenoiu,
p. 104—107, u n d e sÓnt i n t r o d u s e cu noti˛a amintit„. Dar Ón cap. 10 din el
se mai a d a u g „ ∫i p a r t e a c a r e urmeaz„, Ó n a i n t e de celelalte 4. Cred c„ a∫a
e ∫i Ón celelalte ms. c a r e le a d a u g „ . Le a d „ u g „ m Ón Filocalia rom. Óntru-
cÓt ni se p a r e c„ Ónsu∫i titlul acestei scrieri (Înv„˛„tur„ cu de-am„nuntul)
include Ón el c u p r i n s u l lor, c a r e v o r b e ∫ t e Ón c o n t i n u a r e de felurile c„ldurii
∫i de t r e b u i n ˛ a u n u i Ó n v „ ˛ „ t o r . Pe lÓng„ aceea, Ón analiza subtil„ cuprins„
166 FILOCALIA
aprinzÓnd m„dularele sale prin Ómp„timirea de pl„cere.

Dar i se pare c„ ceea ce mi∫c„ mintea ∫i o Ónc„lze∫te este
232
harul necunoscut ∫i nu lucrarea ÓnfierbÓntat„ a p„ca-
tului, sau mai bine zis a am„girii ∫i a Ómp„timirii de pl„-
cere (a dulcii Ómp„timiri). Pe aceasta cunoscÓnd-o ∫i sfÓn-
tul Ioan Sc„rarul zice : «Am Óntrebat-o pe aceasta ∫i a
r„spuns : eu mi-am cÓ∫tigat ajutor aprinderea cea din
afar„ ∫i mi∫carea poftei naturale, pricinuitoare de Ómpr„∫-
tiere ca s„ aprind„ pe om spre lucrare am„gitoare».
11. Se cade a ∫ti c„ aprinderea p„catului este Ón∫e-
l„ciune. Iar lucrarea p„catului este din duhul cel iubitor
de pl„ceri, care Óncepe s„ se mi∫te spre pofta trupului,
prin dulcea˛a bucatelor. Dar Domnul, fiind foc, a ar„tat
c„ diavolul este rece nu prin fire, ci prin r„zvr„tirea p„-
catului. C„ci prin aceasta a pierdut c„ldura dumnezeiasc„,
cea care face pe slugile Sale foc arz„tor. Deci p„catul
fiind r„ceal„, din cauza lipsirii de Dumnezeu, iar dracul
fiind dup„ fire foc, aprinde pe om, ∫i prin umezeala Óm-
p„timirii de pl„cere r„ne∫te pofta, f„cÓnd-o s„ primeasc„
cele ce pricinuiesc pl„cerea. Astfel ca urmare a c„ldurii
233
pierdute, Ó∫i agonise∫te lucrarea ru∫inoas„ a Óndulcirii .
Ón aceste capete, ni se p a r e c„ p u t e m surprinde m „ i e s t r i a sfÓntului Grigorie
Sinaitul.
CÓnd aveau t e x t e l e grece∫ti la ÓndemÓn„ , românii t r a d u c e a u din ele.
N u m a i cÓn d le lipseau acestea, t r a d u c e a u ∫i din slavon„.
232. De aici v e d e m c„ cei ce c o n t e s t a u p u t i n ˛a cunoa∫terii sau sim-
˛irii lucr„rii h a r u l ui — puterni c afirmat„ de sfÓntul Simeon N o u l Teolog,
d u p „ exemplul sfÓntului M a r c u A s c e t u l ∫i Diadoh - g „ s e a u Ón c o n t e s t a r e a
lor temeiul p e n t r u a confunda c „ l d u r a d e z o r d o n a t „ a patimii cu c „ l d u r a
lini∫tit„ ∫i d u h o v n i c e a s c „ p r o d u s „ de har, pentr u c„ d u p „ ei l u c r a r e a haru-
lui nu p o a t e fi nicicÓnd c u n o s c u t „ ∫i deci deosebit„ de l u c r a r e a p „ c a t u l u i .
233. Dac„ am r e d a t sensul corect al stÓngacei t r a d u c e r i r o m â n e ∫ ti
de odinioar„, diavolul pierzÓnd c „ l d u r a lui fireasc„ prin d e s p „ r ˛ i r e a de
Dumnezeu, dar firea lui n„zuind-o, p e n t r u c„ a avut-o la Ó n c e p u t Ón calitate
de d u h c r e a t de Dumnezeu, p r o d u c e o fals„ c „ l d u r „ (o c „ l d u r „ neiubi-
toare, egoist„) Ón sine ∫i Ón cei ispiti˛i, ca s„ scap e Óntru cÓtv a de r „ c e a l a
egoist„ Ón c a r e a c„zut ∫i s„ p o a t „ s„ Ón∫ele pe cei ispiti˛i. A v e m aici o
12. SÓnt dou„ feluri de r„zboaie Ón vremea rug„-

ciunii : al Ón∫el„ciunii ∫i al harului. AmÓndou„ se produc
cu voia, nu prin Ómp„rt„∫ire. Precum soarele, str„lucind
Ón locurile cele murdare, nu se amestec„ cu murd„ria ∫i
nu se vat„m„ de ea, ci mai vÓrtos le usuc„ pe acelea ∫i
alung„ murd„ria, a∫a nici harul nu se amestec„ cu Ón∫el„-
ciunea, ci r„mÓne curat. Ba mai vÓrtos o tope∫te pe aceasta.
Dar nu voie∫te s„ o fac„ pe aceasta s„ dispar„ cu totul,
ca s„ poat„ exista Ómpreun„ cu harul ∫i voin˛a noastr„ ∫i
s„ ne facem ∫i noi cerca˛i. C„ci voie∫te s„ o dep„rteze pe
aceasta treptat prin Ómpreun„-lucrarea voin˛ei noastre,
voind s„ ne nevoim ∫i noi. Pentru c„ voie∫te ca purtÓnd,
dup„ lege, lupta cea bun„ a min˛ii noastre, s„ putem lua
cununa ∫i s„ fim mucenici adev„ra˛i, biruind nu pe p„-
gâni, ci pe satana Ónsu∫i, care Ón tot ceasul aduce Ón noi
atacurile sale ca pe ni∫te aprinderi Ónv„p„iate 2 3 4 . Înfier-
bÓntÓnd aceasta cuptorul trupului cu dulcea˛a patimilor,
Ó∫i trimite slugile sale, adic„ pe draci, ca s„ ne chinuiasc„
prin gÓnduri ∫i s„ ne sileasc„ s„ jertfim idolului poftelor,
adic„ momelilor ∫i s„ ne l„s„m mintea s„ se Ómp„rt„-
∫easc„ de ele. Iar semnele acestei Ón∫el„ciuni se v„d cÓnd
se pun Ón lucrare : Ómpietrirea inimii cea lipsit„ de umi-
lin˛„, iar Ón unii Ómpreunat„ cu lacrimi Óntunecate, Ón„l-
˛area semea˛„, Ómbuibarea pÓntecelui, multa vorbire, trÓn-
i n t e r e s a n t „ explicare a coexisten˛e i r„celii egoiste ∫i a c„ldurii f„r„ d u r a t „
∫i consisten˛„ , a c„ldurii superficiale, convulsiv e ∫i artificiale, a p„catului ,
a patimii, a ispitirii. ≈ o explicare a amesteculu i de ferbin˛eal„ a patimii
∫i de p l „ n u i r e rece a faptelor ei rele. P „ c a t u l este, pe de o parte, c„ldur„,
pe de alta, un cinism r e c e. SfÓntul Grigorie P a l a m a va a p „ r a Ón t r a t a t u l
doi al celei de a doua t r i a d e c „ l d u r a cea b u n „ a rug„ciunii, Ómpotriv a lui
V a r l a a m c a r e critica orice a r „ t a r e a efectelor rug„ciunii Ón t r u p , ridicu-
lizÓnd pe isiha∫ti c a r e v o r b e a u de o astfel de c„ldur„.
234. In icoanele bizantine ale mucenicilo r se v „ d Ón col˛ul de sus
din d r e a p t a Óngerii a∫teptÓn d cu c u n u n a Ón mÓn„ ca mucenicii s„ s u p o r t e
p Ó n „ la c a p „ t cu b „ r b „ ˛ i e chinurile lor, ca s„-i p o a t „ Ó n c u n u n a . A ∫ a v r e a
s„ Ó n c u n u n e z e D u m n e z e u ∫i pe cei ce biruiesc patimile pe c a r e au s„ le
s u p o r t e ca ni∫te al˛i mucenici.
168 FILOCALIA
d„via, Ónchipuirea de sine ∫i lauda pentru lucrare, c„l-

dura cea f„r„ dulcea˛„, Óngreunarea sufletului, mole∫irea
m„dularelor, dulcea˛a umed„, stÓrnirea s„lbatic„ a trupu-
lui, n„lucirea chipurilor care Ómping spre Ómpreunarea
trupurilor. În unii ca ace∫tia nu este lini∫te ∫i nu le Ónflo-
re∫te fa˛a, ci sÓnt totdeauna usca˛i ∫i ar∫i de v„paia Ómp„-
timirii de pl„cere. Descriindu-le pe acestea marele Ma-
carie, dup„ ce le-a Ón∫irat semnele, a spus : «O˛etul se
aseam„n„ vinului la vedere ∫i rapi˛a e asemenea mu∫ta-
rului. Dar gustarea le deosebe∫te pe cele dou„». Deci fie-
care din ele poate fi Ón˛eleas„ ∫i aflat„ din semnele mai
sus ar„tate.
13. C„ldura harului. C„ldura harului este focul Du-
hului, pe care Domnul a venit s„-l arunce pe p„mÓnt
(Luca XII, 49), adic„ Ón inimile oamenilor. ™i El vrea s„
se aprind„ degrab„ Ón noi, ca s„ ard„ p„catul ∫i s„ cure˛e
sufletul ∫i s„-l aline ∫i s„-l atrag„ Ón chip negr„it spre
dragostea de Dumnezeu ∫i de oameni. C„ci e neamestecat
cu firea, c„reia Ói d„ruie∫te din ceea ce are deosebit de ea.
Iar cÓnd marele Macarie zice c„ amÓndou„ persoanele lu-
creaz„ Ón una ∫i aceea∫i minte, el Ón˛elege c„ lucrarea Du-
hului se mi∫c„ Ón ea neamestecat„ cu p„catul Ón vremea
rug„ciunii, ci ele r„mÓn deosebite ∫i fiecare singur„. Se
ÓntÓmpl„ cÓteodat„ c„ harul lucreaz„ ∫i se mi∫c„ singur.
Dar cÓteodat„ e Ómpreun„ cu Ón∫el„ciunea, Óns„, precum
am zis, Ón chip neamestecat. Pentru c„ de Dumnezeu cel
curat nu se atinge prihan„ 2 3 5 . Se ÓntÓmpl„ Óns„ c„ uneori
s„ lucreze p„catul singur (adic„ Ón∫el„ciunea), Ónc„lzind
voin˛a noastr„, ÓntrucÓt o st„pÓne∫te. Iar alteori omul se
lupt„ dup„ har, v„zÓndu-∫i sufletul muncit Ón„untru, r„u
p„timind. Se mai cade s„ ∫tim ∫i aceasta : Ón∫el„ciunea
235. A v em aici i n t e r p r e t a r e a o r t o d o x „ a expresiei lui M a c a r i e des-
p r e e x i s t e n ˛ a celor d o u „ p e r s o a n e (Dumnezeu ∫i s a t a n a ) Ón suflet, c a r e
a fost socotit„ de diferi˛i teologi a p u s e ni mai noi ca semn al masalianis -
mului.
SFÎNTUL GRIGORIE SINAITUL
pentru noii Óncep„tori este c„ldura p„catului. Iar Ón∫el„-

ciunea celor de mijloc ∫i a celor des„vÓr∫i˛i const„ Ón n„-
lucirea min˛ii. C„ci c„ldura Ón∫el„ciunii sau a p„catului
este aprinderea poftei de dulcea˛„. Sau mai bine zis, ea
e r„ul miros al Óndulcirii de patim„, care e Ómbibat Ón cei
ce sÓnt Ónc„ necerca˛i ∫i n-au gustat mai vÓrtos preadul-
cele ∫i bine-mirositorul mir v„rsat Ón noi prin Óntruparea
CuvÓntului lui Dumnezeu, care mai ÓntÓi este arz„tor
pentru cur„˛ire, iar pe urm„ este bun ∫i cu bun„ mireas-
m„, prin sfin˛enia Duhului, cÓnd sfin˛e∫te sufletul ∫i
trupul. C„ci el este puterea sfin˛itoare, cum zice marele
Macarie. Iar Ón∫el„ciunea, f„cÓndu-se st„pÓn„ prin z„bo-
vire, d„ putere lucr„rii p„catului ∫i mintea p„time∫te r„u
de la momeli ∫i de la pofta spre Ómpreunare, aprinzÓn-
du-se prin n„lucire. ™i amestecÓndu-se Ón c„ldura rug„-
236
ciunii, produce schimbare Ón ea . Adus sufletul aici, se
zice c„ el preacurve∫te prin am„gire cu vr„jma∫ul ∫i nu
se Ómp„rt„∫e∫te tainic de Mirele Hristos. De aceea ∫i apos-
tolul Ói nume∫te pe ace∫tia desfrÓna˛i ∫i desfrÓnate, ca pe
unii ce, dup„ Ioan Sc„rarul, prin poftirea p„catului se
Ómp„rt„∫esc Ón ascuns cu satana. C„ci zice acesta : «M-am
cunoscut ispitit de lucrul acesta, care m„ Ón∫ela, ameste-
cÓnd bucuria cea dobitoceasc„ cu lacrimi ∫i cu mÓngÓierea
sufletului ∫i mi se p„rea c„ primesc rod, iar nu stric„-
236. C „ l d u r a p „ c „ t o a s „ a t a c „ direct sim˛urile la cei Óncep„tori, pe
c Ó n d la cei de pe t r e a p t a de mijloc sau de pe c e a des„vÓr∫it„ Ó n c e p e cu
n„luciri ale p„reri i de sine, ca pe u r m „ s„ a t r a g „ ∫i ea sufletul spre pofte.
D a c „ Ón scrisul ascetic a n t e r i o r se afirma simplu i n t r a r e a sufletului Ón
dialog cu momeala , aici se face o d e s c r i e r e mai a m „ n u n ˛ i t „ a acestui
f a p t : se descrie c u m se t r e c e de la o a r e c a r e Ó m p r e u n „ - p r e z e n ˛ „ a u n u i
gÓnd a m „ g i t o r Ón suflet cu h o t „ r Ó r e a cea b u n „ . SfÓntul Grigorie d e s c r i e
cum se face a m e s t e c a r e a lor, sau cum se face a m e s t e c a r e a c„ldurii p„c„-
t o a s e cu c „ l d u r a c u r a t „ a rug„ciunii. Ea se p r o d u c e prin z „ b o v i r ea poftei
Ón suflet. Este de r e m a r c a t d e s c r i e r e a a n a l o a g „ a r a p o r t u l u i Óntre d u l c e a ˛ a
r „ u m i r o s i t o a r e a Ómp„timirii de p l „ c e r e ∫i Ó n t r e d u l c e a ˛ a c u r a t „ a mirului
de t a i n „ al lucr„rii Duhului SfÓnt.
170 FILOCALIA
ciune». ™i iar„∫i : «Ia seama ca bucuria care-˛i vine s„ nu

fie de la doctorii cei r„i ∫i de la ispititori».
14. Acestea s-au spus, pe cÓt a fost cu putin˛„, des-
pre semnele harului ∫i ale am„girii. Iar despre cei ce se
afl„ Ón lucrarea cea de la mijloc ∫i despre des„vÓr∫ire, nu
este nevoie s„ spunem cuvinte multe, c„ci ace∫tia au Ón
ei Ón∫i∫i pe Dumnezeu Ónv„˛„tor, dup„ sfÓntul Ioan Sc„-
rarul. Totu∫i nimenea s„ nu s„vÓr∫easc„ lucrarea aceasta
dup„ o rÓnduial„ ce ∫i-o d„ singur (idioritmie), f„r„ Ónv„-
˛„tura ∫i experien˛a celor scrise aci, cÓ∫tigat„ cu osteneal„
∫i durere, chiar dac„ i s-ar p„rea de folos. Aceasta, pen-
tru ca nu cumva, pentru necredin˛„ s„ se Ómping„ ∫i pe
sine ∫i pe al˛ii Ón adÓncul dezn„dejdii. C„ci eu, cum zice
marele Maxim, am scris acestea spre amintire mie ∫i al-
tora, ∫i nu de la mine Ónsumi, ci pentru ascultarea mul-
tora ce se sÓrguiesc a se osteni Óntru aceast„ preafrumoas„
lucrare pe care au c„utat-o din suflet. Deci s„ ne sÓrguim
cu dor nem„surat s„ ud„m brazda lucr„rii cu rÓul mirului,
cum zice David. C„ci prin el se spore∫te Ón noi izvorul
vie˛ii ∫i al Ón˛elepciunii ∫i din el ni se limpeze∫te, prin
multa dorire, vederea f„r„ Óncetare. ™i a∫a adÓncul inimii
∫i al luminii Ói des„vâr∫e∫te pe cei ce sporesc Ón smerenie.
Ale aceluia∫i:
despre lini∫tire ∫i despre cele dou„ feluri
ale rug„ciunii, Ón 15 capete
1. SÓnt dou„ feluri ale unirii, mai bine zis cÓte o in-
trare din fiecare parte la rug„ciunea min˛ii, care se lu-
creaz„ prin Duhul Ón inim„. Sau mintea o ia Ónaintea ei,
lipindu-se acolo de Domnul (1 Cor. VI, 17), cum zice
Scriptura, sau mi∫cÓndu-se mai ÓntÓi lucrarea Ón chip
treptat atrage mintea Ón locul veseliei ∫i o leag„ de che-
marea Domnului Iisus ∫i Ón unirea cu El. C„ci de∫i Duhul
lucreaz„ deosebit Ón fiecare, precum voie∫te, cum zice
apostolul (1 Cor. XII, 11), dar o dat„ premerge una, alt„
236 bis
dat„ alta, Ón cele dou„ feluri pomenite mai Ónainte .
Uneori lucrarea se ive∫te Ón inim„, se Ón˛elege, dup„
Ómpu˛inarea patimilor, prin chemarea continu„ a lui Iisus
Hristos, care face s„ se arate c„ldura dumnezeiasc„ ; c„ci
Dumnezeul nostru este foc ce mistuie patimile, cum zice
Scriptura (Deut. IV, 24). Alteori Duhul atrage mintea la
sine, strÓngÓnd-o Ón adÓncul inimii ∫i oprind-o de la Óm-
pr„∫tierea obi∫nuit„. Atunci mintea nu mai e dus„ din
Ierusalim Ón robie la asirieni, ci-∫i mut„ locuin˛a din Ba-
bilon Ón Sion, la loc mai Ónalt. Atunci poate zice ∫i ea cu
proorocul : «fiie se cuvine cÓntare, Ón Sion, ∫i fiie se va da
236 bis. In r u g „ c i u n e a pe c a r e mintea o face Ón inim„, c Ó t e o d a t „ p r e -
c e d e m i n t e a lipindu-se p r i n g Ó n d i r ea ei i u b i t o a r e de Domnul ∫i apoi aceast„
lipire p r o v o a c „ r u g „ c i u n e a ; alte da˛i p r e c e d e r u g „ c i u n e a ∫i apoi ea a t r a g e
m i n t e a Ón bucuri a ei, legÓnd-o de c h e m a r e a numelui lui Iisus ∫i unind-o
cu El.
172 FILOCALIA
rug„ciune Ón Ierusalim» (Ps. IV, 2) ; sau iar„∫i : «CÓnd a

Óntors Domnul robia Sionului» (Ps. CXXV, 1); sau iar„∫i:
«Bucura-se-va Iacob ∫i veseli-se-va Israel» (Ps. LII, 7) ;
adic„ mintea lucr„toare ∫i v„z„toare care cu Dumnezeu,
prin lucrare, biruie patimile ∫i-L vede pe El prin contem-
pla˛ie, pe cÓt Ói este cu putin˛„. Mintea aceasta, chemat„
atunci ca la o mas„ preaÓmbel∫ugat„, cÓnt„ veselindu-se
Óntr-o desf„tare dumnezeiasc„ : «G„tit-ai Ónaintea mea
mas„, Ómpotriva celor ce m„ nec„jesc» (Ps. XX, 5), adic„
Ómpotriva dracilor ∫i a patimilor.
Cum trebuie f„cut„ rug„ciunea ?
2. «Diminea˛a s„ semeni s„mÓn˛a ta», zice Solomon,

adic„ s„mÓn˛a rug„ciunii. «Iar seara s„ nu Ónceteze mÓna
ta» (Eccl. XI, 6), ca nu cumva s„ fie o vreme care s„ des-
part„ rug„ciunea ta continu„ ∫i s„ nu nimere∫ti ceasul Ón
care s„ fie auzit„. Fiindc„ nu cuno∫ti, zice, care va ajunge
la ˛int„, aceasta sau aceea. ™ezÓnd deci de diminea˛„ pe
un scaun ca de-o palm„, adun„-˛i mintea din partea con-
duc„toare, Ón inim„, ∫i ˛ine-o Ón ea. AplecÓndu-te apoi cu
Óncordare, ca s„ sim˛i durere Ón piept, Ón umeri ∫i Ón
grumaz, strig„ st„ruitor cu mintea, sau cu sufletul:
«Doamne Iisuse Hristoase, miluie∫te-m„ !». Pe urm„, pen-
tru Óngustimea, osteneala ∫i greutatea lucrului, ca unul ce
e f„cut continuu, (fiindc„ cele trei cuvinte nu sÓnt o mÓn-
care care s„ se poat„ mÓnca continuu, iar «cei ce M„ m„-
nÓnc„ pe Mine vor fl„mÓnzi Ónc„» (Ón˛el. Sir. XXIX, 21),
mut„-˛i mintea la cealalt„ jum„tate ∫i zi : «Fiul lui Dum-
nezeu, miluie∫te-m„ !». Dar zi mult fiecare jum„tate, c„ci
nu trebuie s„ le schimbi necontenit, din lene, fiindc„ plan-
tele ce se r„s„desc continuu nu prind r„d„cin„. ÎnfrÓnea-
z„-˛i ∫i mi∫carea pl„mÓnilor, ca s„ nu r„sufli Ón voie, c„ci
suflarea pl„mÓnilor, care porne∫te de la inim„, Óntunec„
SFISTUL GRIGORIE SINAITUL 173
mintea ∫i risipe∫te cugetarea, r„pind-o de acolo. Ca ur-

mare, sau o pred„ roab„ uit„rii, sau o face s„ cugete unele
Ón locul altora, ÓndreptÓndu-se, f„r„ s„ simt„, spre cele ce
237
nu trebuie . Iar de vezi ivindu-se sau luÓnd chip Ón
mintea ta necur„˛iile duhurilor sau ale gÓndurilor, s„ nu
te sperii. Chiar dac„ ˛i se arat„ Ón˛elesuri bune de ale
lucrurilor, nu le b„ga Ón seam„. Ci ÓnfrÓnÓndu-˛i r„su-
flarea, pe cÓt e cu putin˛„, ∫i Óncuind mintea Ón inim„ ∫i
s„vÓr∫ind neÓncetat ∫i st„ruitor chemarea Domnului Iisus,
s„ le arzi ∫i s„ le opre∫ti pe acestea, iar pe ei s„-i biciuie∫ti
238
Ón chip nev„zut prin dumnezeiescul nume . C„ci zice
Sc„rarul : «Biciuie∫te pe vr„jma∫i cu numele lui Iisus,
fiindc„ nu e arm„ mai puternic„ decÓt aceasta, Ón cer ∫i
pe p„mÓnt».
237. SfÓntul Grigorie a d u c e mai ÓntÓi ca e l e m e n t e noi ∫ e d e r e a celui
ce s „ v Ó r ∫ e ∫ t e a c e a s t „ r u g „ c i u n e pe un scaun Óngust ∫i a p l e c a r e a Ó n c o r d a t „
a capului, p e n t r u c„ a c e a s t „ d u r e r e m e n ˛ i n u t „ cu h o t „ r Ó r e ˛ine a t e n ˛ i a la
r u g „ c i u n e a pe c a r e o s„vÓr∫e∫te. Dar nici el, cum nici Nichifor din singu-
r „ t a t e , nu c e r e a ca s„ se alterneze c o n t i n u u cele dou „ p „ r ˛ i ale rug„ciunii
lui Iisus, ca s„ nu se risipeasc„ aten˛ia min˛ii. C u g e t a r e a t r e b u i e ˛inut„
c o n t i n u u c o n c e n t r a t „ Ón inim„. Legarea rug„ciunii de respira˛ie era reco-
m a n d a t „ n u m a i Ón g e n e r a l ca prilej de a nu se uita r u g „ c i u n e a .
F o a r t e i n t e r e s a n t „ e explicare a lui Grigorie Sinaitul c„ mi∫carea
pl„mÓnilor t r e b u i e f„cut„ mai r a r — deci ∫i respira˛i a — ÓntrucÓ t aceast „
respira˛ie p o r n e ∫ t e de la inim„, ∫i d a c „ ea se face p r e a des, se d e p „ r t e a z „
p r e a des de la inim„ ∫i c u g e t a r e a c o n c e n t r a t „ acolo. Nichifor vorbise ∫i
el de rolul inimii Ón r e s p i r a r e a pl„mÓnilo r dar n u m a i p e n t r u a-∫i ˛ine prin
pl„mÓni o t e m p e r a t u r „ potrivit„, nici p r e a cald„ ∫i nici p r e a rece. El nu
a dat o e x p l i c a r e spiritual„ a acestui rol al inimii Ón r e ˛ i n e r e a respira˛iei
pl„mÓnilor. Totu∫i sfÓntul Grigorie Sinaitul nu v o r b e ∫ t e de o r i t m a r e a
rug„ciunii cu respira˛ia. SÓnt aici ni∫te probleme car e cer un studiu mai
aprofundat de c a r a c t e r fiziologic-spiritual.
238. Nu t r e b u i e primite Ón c u g e t a r e Ón v r e m e a chem„rii numelui
lui Iisus nici m „ c a r Ón˛elesuri n e p „ c „ t o a s e a l e lucrurilor. C„ci ∫i prin ele
duhurile rele Ó n c e a r c „ s„ distrag„ c u g e t a r e a de la n u m e l e lui Iisus, sau
de la r u g „ c i u n e a c u r a t „ , f„r„ alte gÓnduri.
174 FILOCALIA
Despre r„suflare
3. C„ trebuie s„-˛i ÓnfrÓnezi r„suflarea, e martor

Isaia Pustnicul ∫i mul˛i al˛ii. Acela zice : «fiine-˛i mintea
cea nestatornic„», adic„ Ómpins„ ∫i Ómpr„∫tiat„ de puterea
potrivnic„ ce s-a Óntors din nou dup„ Botez pentru ne-
purtarea ta de grij„, Ómpreun„ cu alte duhuri mai rele,
Ón sufletul lene∫, cum zice Domnul, f„cÓndu-le pe cele
din urm„ mai rele decÓt cele dintÓi (Matei XII, 45). Iar
altul zice : «Monahul trebuie s„ aib„ pomenirea lui Dum-
nezeu Ón loc de r„suflare». Altul iar„∫i Ói cere ca dragos-
tea de Dumnezeu s„ ia Ónaintea r„sufl„rii lui. Noul Teo-
log zice : «StrÓnge-˛i n„rile nasului ca s„ nu r„sufli Ón
voie» 2 3 9 . Iar Sc„rarul cere : «Pomenirea lui Iisus s„ se
uneasc„ cu r„suflarea ta ∫i atunci vei cunoa∫te folosul
lini∫tirii» (Scara, cap. 27). Apostolul de asemenea m„r-
turise∫te, c„ nu el, ci Hristos tr„ia Ón el (Galat. II, 19),
lucrÓnd ∫i f„cÓndu-l s„ r„sufle via˛a dumnezeiasc„. Iar
Domnul zice : «Duhul sufl„ unde voie∫te» (Ioan III, 8),
slujindu-se de chipul sufl„rii vÓntului sensibil.
C„ci am ajuns cura˛i, primind arvuna Duhului ∫i
cuvÓntul cel Ón„untru s„dit ca o s„mÓn˛„, cum zice Iacob,
fratele Domnului (Iacob I, 21), s„dit„ ∫i Ónt„rit„ prin Óm-
p„rt„∫irea cea neÓmp„rt„∫it„, care ne Óndumnezeie∫te Ón
chip neamestecat ∫i f„r„ s„ se mic∫oreze Cel preaplin de
bun„tate. Dar nepurtÓnd grije de porunci, ca p„str„toare
ale harului, am c„zut iar„∫i Ón patimi, ∫i Ón loc de r„su-
flarea Duhului SfÓnt, ne-am umplut de suflarea duhuri-
lor rele. ™i e v„dit c„ de la acestea vine c„scatul ∫i lenea,
cum zic p„rin˛ii. Dar cel ce a dobÓndit Duhul ∫i a fost
cur„˛it de c„tre El, e Ónc„lzit ∫i prime∫te de la El suflarea
vie˛ii dumnezeie∫ti ∫i de la El gr„ie∫te, prin El cuget„ ∫i
se mi∫c„, dup„ cuvÓntul Domnului : «C„ nu voi sÓnte˛i
239. La M e t h o d e de i'oraison h e s y c h a s t e , ed. J. H a u s h e r r , Ó n : O r i e a -
talia Christiana, vel. IX, 1, 1927, p. 164.
cei ce gr„i˛i, ci Duhul Tat„lui Meu, Care gr„ie∫te Ón voi»

(Matei X, 20). Dar cel ce are pe cel dimpotriv„ ∫i e st„-
pÓnit de el, face ∫i gr„ie∫te cele dimpotriv„.
Cum trebuie s„ cÓnt„m ?
4. «Ostenind, zice Sc„rarul, scoal„-te ∫i te roag„ ; ∫i

iar„∫i ∫ezÓnd, ˛ine-te cu b„rb„˛ie de lucrarea de mai
Ónainte». De∫i a vorbit despre minte, c„ trebuie s„ le fac„
acestea cÓnd ajunge s„-∫i p„zeasc„ inima, dar nu e nepo-
trivit s„ fie spuse acestea ∫i despre cÓntare. C„ci se zice
c„ marele Varsanufie, fiind Óntrebat despre cÓntare, cum
∫i ce trebuie anume s„ se cÓnte, a r„spuns : «Ceasurile ∫i
canoanele sÓnt predanii biserice∫ti ∫i Ón˛elep˛e∫te s-au dat
pentru frumuse˛ea lor. Iar cei de la schituri nu cÓnt„ cea-
surile ∫i nu au canoanele, ci lucrul mÓinilor ∫i cugetarea
Ón singur„tate ∫i rug„ciunea cÓte pu˛in. StÓnd la rug„ciune
e∫ti dator s„ zici Sfinte Dumnezeule ∫i Tat„l nostru ∫i s„
rogi pe Dumnezeu s„ te izb„veasc„ de omul cel vechi.
Dar s„ nu z„bove∫ti Ón ea. C„ci toat„ ziua mintea ta este
Ón rug„ciune». B„trÓnul a ar„tat astfel c„ rug„ciunea ini-
mii este rug„ciunea Ón singur„tate, iar rug„ciunea f„cut„
cÓte pu˛in este ridicarea la cÓntare. Dar zice limpede ∫i
marele Ioan Sc„rarul : «Lucrul lini∫tii este lipsa de grij„
Ón toate, rug„ciunea f„r„ lenevire (aceasta este ridicarea),
∫i al treilea, lucrarea nefurat„ a inimii (aceasta este rug„-
ciunea ∫ederii sau a lini∫tii» (Scara, cap. 27).
Despre deosebirea dintre cei ce cÓnt„
5. De unde vine deosebirea, c„ unii cer cÓntare

mult„, al˛ii pu˛in„, iar al˛ii deloc, ci numai rug„ciunea ∫i
osteneala, poate lucrarea mÓinilor, sau a poc„in˛ei, sau
176 FILOCALIA
alt„ lucrare ostenitoare ? Dezlegarea acestora este urm„-

toarea : cei ce au aflat harul dup„ f„ptuire, prin multe
osteneli ∫i vreme Óndelungat„, Ónva˛„ ∫i pe al˛ii ceea ce
au aflat ei. Ei nu primesc s„ asculte de cei ce au ajuns
acolo Óntru cuno∫tin˛„, din mila lui Dumnezeu, degrab„,
prin c„ldura credin˛ei, cum zice sfÓntul Isaac. De aceea
Ói oc„r„sc pe unii ca ace∫tia, fura˛i de ne∫tiin˛„ ∫i de p„-
rerea de sine ∫i asigur„ pe al˛ii c„ ceea ce este altfel este
Ón∫el„ciune ∫i nu lucrarea harului. Ei nu ∫tiu c„ este u∫or
Ón ochii Domnului, dup„ Scriptur„, s„ Ómbog„˛easc„ din-
tr-odat„ pe cel s„rac (În˛el. Sir. XI, 21), ∫i c„ proverbul
zice c„ «Începutul Ón˛elepciunii este a dobÓndi harul Ón˛e-
lepciunii» (Pilde IV, 7). Iar apostolul mustr„ pe ucenicii
de atunci care nu cuno∫teau harul, zicÓnd : «Nu ∫ti˛i c„
Iisus Hristos locuie∫te Ón voi ? Afar„ numai dac„ nu sÓn-
te˛i cerca˛i» (2 Cor. XII, 5), adic„ dac„ nu sÓnte˛i Ónain-
ta˛i, pentru negrija voastr„. Din aceast„ pricin„ ∫i cei de
care am vorbit mai sus nu primesc nici Ónsu∫irile minu-
nate ale rug„ciunii lucrate Ón chip deosebit Ón unii de
Duhul, Ón inim„, respingÓndu-le cu necredin˛„ ∫i cu
mÓndrie 2 4 0 .
Împotrivirea lui (Grigorie Sinaitul)
6. Spune-mi, tu care sus˛ii altfel : Dac„ poste∫te

cineva, se ÓnfrÓneaz„, privegheaz„, st„ Ón picioare, face
poc„in˛„, plÓnge, petrece Ón s„r„cie, toate acestea nu sÓnt
oare fapte ? Cum zici deci c„ f„r„ f„ptuire este cu nepu-
tin˛„ s„ se ˛in„ rug„ciunea, dar ˛ii seama numai de cÓn-
tare ? Oare acestea nu sÓnt fapte ? 2 4 1
240. Tot acest c a p este o p l e d o a r i e p e n t r u p u t i n ˛ a ca cineva s„ ajung„
la r u g „ c i u n e a inimii ∫i f„r„ a t r e c e p r i n lungi osteneli de c u r „ ˛ i r e prin
fapte.
241. De aci Ó n c e p e Ón m a n u s c r i s e l e r o m â n e ∫ t i c a r e cuprind mai multe
t e x t e din sfÓntul Grigorie Sinaitul, cap. 7, cu t i t l u l : Dezlegare . De a c e e a
Dezlegare. Dac„ se roag„ cineva numai cu gura, iar

mintea Ói r„t„ce∫te, ce-a folosit ? Dac„ unul zide∫te ∫i
altul d„rÓm„, nu r„mÓne nimic, f„r„ numai osteneala
(În˛el. Sir. XXXIV, 23). Ci, precum lucreaz„ cu trupul
a∫a e dator s„ lucreze ∫i cu mintea, ca s„ nu se afle Ón ce
prive∫te trupul, drept, iar cu inima, plin de toat„ trÓnd„-
via ∫i necur„˛ia. Aceasta o Ónt„re∫te ∫i apostolul, zicÓnd :
«Dac„ m„ rog cu limba, adic„ cu gura, duhul meu sau
glasul meu se roag„, dar mintea mea e neroditoare. M„
rog deci cu gura ∫i cu mintea» (1 Cor. XIV, 15) ; ∫i «vreau
s„ zic mai bine cinci cuvinte... (1 Cor. XIV, 19). C„ despre
aceasta vorbe∫te, e martor Sc„rarul, care zice Ón «CuvÓn-
tul despre rug„ciune» : «Marele lucr„tor al marii ∫i des„-
vÓr∫itei rug„ciuni zice acestea : vreau s„ zic mai bine
cinci cuvinte cu mintea mea... ∫i celelalte. SÓnt multe
lucr„ri, dar sÓnt din parte. Rug„ciunea inimii Óns„ este
larg„ ∫i cuprinz„toare, ca una ce este izvor al virtu˛ilor»,
cum zice Sc„rarul. Prin ea se afl„ tot binele. Nu este,
spune sfÓntul Maxim, lucru mai Ónfrico∫„tor ca gÓndul
mor˛ii, dar nici mai m„re˛ ca pomenirea lui Dumnezeu,
ar„tÓnd prin aceasta Ónsemn„tatea covÓr∫itoare a ei. Unii
Óns„ nici nu vor s„ aud„ c„ este har Ón vremea de acum,
fiind Óntuneca˛i ∫i pu˛in credincio∫i, din multa nesim˛ire
242
∫i ne∫tiin˛„ .
7. Iar cei ce cÓnt„ pu˛in socotesc c„ bine fac, cinstind
m„sura. C„ci toat„ m„sura este bun„, cum zic cei Ón˛e-
ele Ómpart a c e a s t „ l u c r a r e nu Ón 15, ci Ón 16 c a p e t e. Dar Ón titlu spun ∫i
ele c„ l u c r a r e a are 15 capete .
In aceste rÓnduri sÓnt Ó n t r e b a ˛ i cei ce d e c l a r „ c„ sÓnt n e c e s a r e fap-
tele Ó n a i n t e de r u g „ c i u n e a c u r a t „ , dar socotesc n u m ai c Ó n t a r e a fapt„ ; de
ce nu socotesc fapte, postirea, p r i v e g h i e r e a etc ? Deci sfÓntul Grigorie Si-
naitul consider„ ∫i el n e c e s a r e aceste fapte, dar nu d„ ca fapt„ exclusiv„
c Ó n t a r e a p r e a mult„ de psalmi. A c e a s t a o a r a t „ Ón rÓndurile ce u r m e a z „
sub t i t l u l : Dezlegare.
242. SfÓntul Grigorie Sinaitul consider „ c„ Ón r u g „ c i u n e a inimii se
cuprind t o a t e faptele : ea p r e s u p u n e a d u n a r e a min˛ii din Ómpr„∫tiere, po-
c „ i n ˛ a care a zdrobit inima, iubirea de Dumnezeu, smerenia, sim˛irea etc.
178 FILOCALIA
lep˛i. Ei nu-∫i de∫art„ toat„ puterea sufletului Ón f„ptuire.

C„ci prin aceasta mintea aflat„ Ón rug„ciune, obosind, Ó∫i
pierde vigoarea Ón ea. Ci, cÓntÓnd pu˛in, st„ruie∫te cea mai
mare parte din vreme Ón rug„ciune. Dar se ÓntÓmpl„ une-
ori c„ mintea, obosind de strigarea Ón˛eleg„toare continu„
∫i de a˛intirea st„ruitoare, s„ trebuiasc„ s„-∫i ia pu˛in„
odihn„. Atunci sloboze∫te-o la largul cÓnt„rii de la strÓm-
toarea lini∫tirii. Aceasta e cea mai bun„ rÓnduial„ ∫i Ón-
v„˛„tur„ a b„rba˛ilor preaÓn˛elep˛i.
8. Iar cei ce nu cÓnt„ de loc bine fac, dac„ sÓnt Ón
sporire. C„ci ace∫tia nu au trebuin˛„ s„ zic„ psalmi, ci de
t„cere, de rug„ciune neÓncetat„ ∫i de vedere, dac„ au
ajuns la luminare. Ei, fiind uni˛i cu Dumnezeu, nu au
nevoie s„-∫i desfac„ mintea de la El ∫i s-o arunce Ón tul-
burare. C„derea celui ce se afl„ Ón ascultare, zice Sc„ra-
rul, st„ Ón Ómplinirea voii sale ; iar a celui ce se lini∫te∫te,
Ón dep„rtarea de la rug„ciune. Mintea unora ca ace∫tia
preacurve∫te cÓnd se desparte de pomenirea lui Dum-
nezeu, ca de Mirele ei, ∫i-∫i Óndreapt„ dragostea spre lu-
cruri neÓnsemnate 2 4 3 .
Dar a Ónv„˛a ∫i pe al˛ii aceea∫i rÓnduial„, nu se po-
trive∫te Ón toate. Se potrive∫te celor ce sÓnt ascult„tori
simpli ∫i neÓnv„˛a˛i, deoarece ascultarea se Ómp„rt„∫e∫te
de toat„ virtutea prin smerenie. Dar aceast„ rÓnduial„ nu
li se d„ celor nesupu∫i, ca s„ nu se r„t„ceasc„, cu u∫urin˛„,
fie c„ sÓnt simpli, fie c„ sÓnt Ónv„˛a˛i. Deoarece cel ce
ascult„ numai de sine nu poate sc„pa de p„rerea de sine,
din care obi∫nuie∫te s„ se nasc„ r„t„cirea, cum zice sfÓn-
tul Isaac 2 4 4 .
243. El admite p u ˛ i n „ c Ó n t a r e , p e n t r u oboseala min˛ii, d a r c e r e mai
m u l t „ r u g „ c i u n e a inimii. Dar celor des„vÓr∫i˛i le r e c o m a n d „ r u g „ c i u n e a
n e Ó n t r e r u p t „ . P „ c a t u l lor c o n s t „ Ón d e p „ r t a r e a de la rug„ciune, p r e c u m
al celor c a r e au o a s c u l t a re const„ Ón Ómplinirea voii lor proprii.
244. Nu t r e b u i e Ó n d e m n a ˛ i to˛i s„ fac„ r u g „ c i u n e a min˛ii Ón mod ne-
Óncetat. Pot fi Ó n d e m n a ˛ i la ea cei ascult„tori, chiar d a c „ sÓnt simpli, pen-
tru c„ cel ce ascult„ se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e p r i n s m e r e n i e de t o a t „ v i r t u t e a . In
Unii, neluÓnd aminte la v„t„marea viitoare, Ónva˛„ pe

oricare s-ar nimeri s„ Ómplineasc„ numai aceast„ lucrare,
pentru a obi∫nui, zic, mintea s„ iubeasc„ pomenirea lui
Dumnezeu. Aceasta nu-i un lucru potrivit, mai ales pen-
tru cei ce vie˛uiesc dup„ voia lor. C„ci mintea lor, fiind
necur„˛it„ din pricina negrijii ∫i a mÓndriei, dac„ nu se
cur„˛e∫te mai Ónainte prin lacrimi, Ó∫i n„luce∫te mai de-
grab„ chipuri ru∫inoase de gÓnduri (idoli), ∫i nu rug„ciu-
nea. Fiindc„ duhurile necurate din inima lor, tulburate
de Ónfrico∫atul nume, umbl„ r„cnind s„ r„pun„ pe cel ce
le biciuie∫te. De va auzi, sau de va fi Ónv„˛at cel ce vie-
˛uie∫te dup„ voia sa, despre lucrarea aceasta ∫i va vrea s„
o ˛in„, va p„timi una din acestea dou„ : de se va sili, se
va r„t„ci ∫i va r„mÓne net„m„duit ; de nu se va Óngriji de
ea, va r„mÓne nesporit Ón toat„ via˛a lui.
9. Vorbesc ∫i eu ca unul ce a Ónv„˛at pu˛in din cer-
care. CÓnd vei ∫edea ziua sau noaptea lini∫tindu-te, rugÓn-
du-te des lui Dumnezeu f„r„ gÓnduri, Óntru smerenie, ∫i
va sl„bi mintea s„ strige, iar trupul ∫i inima te vor durea
de fixarea puternic„ a chem„rii dese a lui Iisus, ÓncÓt nu
vei mai sim˛i c„ldur„ ∫i nu te vei mai veseli ∫i deci nu vei
mai avea rÓvna ∫i r„bdarea ce se na∫te din aceast„ stare,
ridic„-te Ón picioare ∫i cÓnt„ singur sau cu ucenicul care
e cu tine, sau Óndeletnice∫te-te cu meditarea vreunui cu-
vÓnt, sau cu pomenirea mor˛ii, sau cu lucrul mÓinilor, sau
cu celelalte, ca s„ pricinuie∫ti trupului osteneal„. CÓnd stai
∫i cÓn˛i singur, zi ∫i : Sfinte Dumnezeule. Pe urm„ f„ ia-
r„∫i rug„ciunea cu sufletul sau cu Ón˛elegerea, mintea
luÓnd aminte la inim„. Iar dac„ te apas„ lenea, zi ∫i doi
sau trei psalmi ∫i dou„ tropare de poc„in˛„, f„r„ cÓntare.
Fiindc„ nu vor cÓnta unii ca ace∫tia, zice Sc„rarul. Le
a s c u l t a r e a lui se c u p r i n d e v o i n ˛ a de a Ómplini tot ce i se r e c o m a n d „ ca
bun. Dar nu t r e b u i e Ó n d e m n a ˛ i cei n e a s c u l t „ t o r i , chiar d a c „ sÓnt Ó n v „ ˛ a ˛ i ,
p e n t r u c„ ace∫tia sÓnt obi∫nui˛i s„ fac„ n u m a i voia lor ∫i din a c e a s t a se
n a ∫ t e p „ r e r e a de sine, din car e vin t o a t e r„t„cirile.
180 FILOCALIA
ajunge lor spre Ónveselire osteneala inimii f„cut„ pentru

evlavie, cum zice sfÓntul Marcu ∫i c„ldura duhului, dat„
lor spre bucurie ∫i veselie. Zi dup„ psalmi ∫i rug„ciunea
cu mintea sau cu sufletul, f„r„ Ómpr„∫tiere ; asemenea ∫i
aliluia. C„ci aceasta este rÓnduiala sfin˛ilor p„rin˛i, a lui
Varsanufie ∫i Diadoch ∫i a celorlal˛i. ™i cum zice dumne-
zeiescul Vasile, trebuie s„ se schimbe psalmii Ón fiecare
zi, pentru a a˛Ó˛a rÓvna ∫i ca s„ nu-∫i piard„ mintea pl„-
cerea, cÓntÓnd mereu acelea∫i ; c„ci de i se va da aceast„
libertate, se va Ónt„ri ∫i mai mult Ón rÓvn„. Iar dac„ stai
la cÓntare cu un ucenic credincios, acela s„ zic„ psalmii,
iar tu, luÓnd aminte Óntru ascuns la inim„ ∫i rugÓndu-te, fii
atent la tine ; ∫i dispre˛uie∫te toate gÓndurile, fie sensi-
bile, fie mintale care r„sar din inim„, cu ajutorul rug„-
ciunii. C„ci lini∫tea (isihia) este lep„darea gÓndurilor ce nu
sÓnt de la Duhul ∫i dumnezeie∫ti, pÓn„ la o vreme, ca nu
cumva luÓnd aminte la ele, ca bune, s„ pierzi lucrul mai
mare.
Despre am„gire
10. Ia aminte, deci, cu de-am„nuntul, iubitorule de

Dumnezeu, Óntru cuno∫tin˛„ : dac„ Ómplinindu-˛i lucrul,
vei vedea o lumin„ sau un foc, din afar„ sau din l„untru,
sau un chip, zice-se al lui Hristos, sau al vreunui Ónger,
sau al altcuiva, s„ nu le prime∫ti, ca s„ nu suferi vreo v„-
t„mare ; ca nu cumva dÓndu-le aten˛ie s„ la∫i mintea s„
se Óntip„reasc„ de acestea. C„ci toate aceste chipuri se
pl„smuiesc din afar„, cÓnd nu se cuvine, ca s„ am„geasc„
sufletul. C„ci Ónceputul adev„rat al rug„ciunii este c„ldura
inimii, care arde patimile ∫i na∫te Ón suflet pace ∫i bucurie,
asigurÓnd inima, printr-un dor ∫i printr-o Óncredin˛are lip-
sit„ de orice Óndoial„. C„ci orice vine Ón suflet, zic p„-
rin˛ii, fie din cele supuse sim˛urilor, fie din cele gÓndite
cu mintea, dac„ se Óndoie∫te inima Ón privin˛a lui, s„ nu-l

prime∫ti, fiindc„ nu este de la Dumnezeu, ci e trimis de
la potrivnicul. Iar de vei vedea mintea atras„ de afar„,
sau de sus, de vreo putere nev„zut„, s„ nu-i crezi, nici s„
o la∫i s„ fie atras„, ci strÓnge-o Óndat„ la lucrul ei. Cele ale
lui Dumnezeu, zice sfÓntul Isaac, vin de la sine, f„r„ s„ ∫tii
tu vremea. Vr„jma∫ul firesc din l„untrul cing„toarei se
preface Ón cele ale duhului precum voie∫te, aducÓnd prin
n„lucire unele Ón locul altora ∫i Ón loc de c„ldur„ aprinde-
rea dezordonat„, ÓncÓt se Óngreuneaz„ sufletul de aceast„
am„gire ; iar Ón loc de veselie, o bucurie dobitoceasc„ ∫i o
dulcea˛„ vÓscoas„, din care se na∫te p„rerea de sine ∫i Ón-
fumurarea. Dar de∫i acela se sile∫te prin acestea s„ se
ascund„ pentru cei necerca˛i, ca ei s„ socoteasc„ am„girea
lui drept har lucr„tor, vremea, cercarea ∫i sim˛irea Ól des-
coper„ celor ce nu sÓnt cu totul necunosc„tori ai vicleniei
lui. C„ci gÓtlejul, zice Scriptura, deosebe∫te mÓnc„rile
(În˛el. Sir. XXXVI, 18—19), adic„ gustarea duhovni-
ceasc„ le arat„ f„r„ greutate pe toate cum sÓnt.
Despre citire
11. S„ cite∫ti, de e∫ti lucr„tor, zice Sc„rarul, cele

ce-˛i sÓnt de folos la lucru. C„ci Ómplinirea lor face de pri-
sos citirea celorlalte. Cite∫te pururea cele despre lini∫tire
∫i rug„ciune, de pild„ : din Scar„, din sfÓntul Isaac, cele
ale sfÓntului Maxim, ale Noului Teolog, ale ucenicului s„u
Stithatul, ale lui Isichie, ale lui Filotei Sinaitul ∫i ale ce-
lorlal˛i asemenea lor, cÓte sÓnt ca acestea. Iar celelalte la-
s„-le pÓn„ ce ai vreme, nu fiindc„ sÓnt de lep„dat, ci fiind-
c„ nu ajut„ scopului, mutÓnd mintea de la rug„ciune la
tot felul de istorii. Citirea s„ o faci de unul singur ; s„ nu
te mÓndre∫ti cu r„sunarea glasului, nici cu sÓrguirea rosti-
rii frumoase, sau cu bun„-Óntocmirea cuvintelor, sau cu
182 FILOCALIA
r„sunarea pl„cut„ a lor ; nu te l„sa furat cu patim„, lip-

sind sau fiind de fa˛„, de dorin˛a de a face pl„cere vreu-
nora. Nu fii nes„turat la citire, fiindc„ Ón toate cea mai
bun„ e m„sura ; nu citi cu ap„sare, nici cu lene ∫i cu ne-
p„sare, ci cu cuviin˛„, cu blÓnde˛e, cu bun„ rÓnduial„, cu
Ón˛elegere, cu ritm, cu mintea ∫i cu sufletul, sau ∫i cu ra-
˛iunea. C„ci Ómputernicindu-se mintea prin acestea, se Ón-
t„re∫te Ón deprinderea de a se ruga cu st„ruin˛„. Iar prin
cele potrivnice acestora, pomenite mai sus, dobÓnde∫te Ón-
tunecare ∫i sl„b„nogire, ÓncÓt vei sim˛i ∫i durere de cap ∫i
vei sl„bi ∫i Ón rug„ciune.
12. Ia aminte ∫i la aplecarea ta din fiecare ceas, cer-
cetÓnd am„nun˛it, Ón care parte Ónclini. Dac„ spre Dumne-
zeu, pentru binele Ónsu∫i, de dragul folosului sufletesc,
∫ezi lini∫tindu-te sau cÓntÓnd sau citind sau rugÓndu-te sau
lucrÓnd orice alt„ virtute, ca s„ nu fii furat f„r„ s„ ∫tii ;
ca nu cumva s„ te afli cu Ónf„˛i∫area lucr„tor, iar cu felul
lucr„rii ∫i cu cugetarea s„ vrei s„ placi oamenilor ∫i nu
lui Dumnezeu (Gal. I, 10). C„ci multe sÓnt cursele viclea-
nului ∫i vede Ón ascuns Ónclinarea inten˛iei, f„r„ s„ fie b„-
gat de seam„ de cei mul˛i ; ∫i pururea vrea s„ fure lucrul
Ón chip ne∫tiut, ca ceea ce se face s„ nu se fac„ dup„ voia
lui Dumnezeu. Deci, chiar dac„ te r„zboie∫te f„r„ sl„bire
∫i se n„puste∫te asupr„-˛i f„r„ ru∫ine, tu ˛ine-˛i luarea
aminte Ónt„rit„ c„tre Dumnezeu ∫i nu te l„sa furat des,
oricÓt ar fi silit„ de acela Ónclinarea voin˛ei s„ se Ómpr„∫-
tie f„r„ s„ vrea. În felul acesta, chiar dac„ ar fi biruit ca-
reva f„r„ voie, din neputin˛„, este iertat ∫i l„udat de Cel
ce cunoa∫te inten˛iile ∫i inimile.
Dar patima slavei de∫arte nu-l las„ pe monah s„ spo-
reasc„ Ón virtute, ci rabd„ ostenelile ∫i ajunge la b„trÓ-
ne˛e f„r„ rod. Ea Ói asalteaz„ pururea pe to˛i trei ∫i-i je-
fuie∫te de lucrarea virtu˛ilor : pe Óncep„tori, pe cei de la
mijloc ∫i pe des„vÓr∫i˛i.
13. Spun ca unul ce am Ónv„˛at, c„ monahul nu spo-

re∫te niciodat„ f„r„ aceste virtu˛i : post, ÓnfrÓnare, prive-
ghere, r„bdare, b„rb„˛ie, lini∫tire, rug„ciune, t„cere, plÓns,
smerenie. Ele se nasc ∫i se p„zesc una pe alta. C„ci ves-
tejindu-se pofta din postul continuu, na∫te ÓnfrÓnarea ;
ÓnfrÓnarea, privegherea ∫i r„bdarea ; r„bdarea, b„rb„˛ia ;
b„rb„˛ia, lini∫tirea ; lini∫tirea, rug„ciunea ; rug„ciunea,
t„cerea ; t„cerea, plÓnsul ; plÓnsul, smerenia ; smerenia,
plÓnsul ; ∫i a∫a mai departe, pe calea Óntoars„, vei afla,
cercetÓnd cu de-am„nuntul, c„ fiicele nasc pe maici. Drept
aceea, nu se afl„ Ón virtu˛i un lucru mai minunat ca
245
aceast„ na∫tere a unora din altele .
14. Trebuie s„ Ón∫ir„m aci ∫i ostenelile ∫i durerile
lucr„rii, ∫i s„ Ónf„˛i∫„m limpede cum trebuie s„vÓr∫it„ fie-
care lucrare, ca nu cumva c„l„torind cineva f„r„ durere,
numai din auzite, s„ nu dobÓndeasc„ roade ∫i s„ ne Ónvi-
nov„˛easc„ pe noi sau pe al˛ii c„ nu e cum am zis. C„ci nu-
mai durerea inimii ∫i osteneala trupului ∫tiu s„ fac„ lucrul
adev„rului. Prin ele se face ar„tat„ lucrarea Duhului
SfÓnt, dat„ ˛ie ∫i fiec„rui credincios, prin Botez. Lucrarea
aceasta a fost Óngropat„ prin patimi pentru nepurtarea de
grij„ de porunci ∫i a∫teapt„ poc„in˛a noastr„, pentru mila
Lui negr„it„, ca nu cumva s„ auzim la sfÓr∫it din pricina
nerodirii noastre : «Lua˛i talantul de la el» ∫i «Ceea ce
se pare c„ are se va lua de la el» (Matei XXV, 28—29) ∫i
s„ ne trimit„ Ón muncile ve∫nice, la suferin˛ele din gheen„.
C„ci nici o lucrare trupeasc„ ∫i duhovniceasc„ nu d„ roa-
d„, dac„ nu e s„vÓr∫it„ cu durere sau cu osteneal„. Fiind-
c„ «Împ„r„˛ia cerurilor se ia cu sila ∫i cei ce o silesc, o r„-
pesc pe ea» (Matei XI, 12). Iar sil„ a numit sim˛irea du-
245. De sigur, maicile n „ s c u t e de fiice sÓnt fiice de un nivel duhov-
nicesc sporit. PlÓnsul n „ s c u t din s m e r e n i e e de o c a l i t a t e s u p e r i o a r „ celui
ce n a ∫ t e s m e r e n i a. ≈ a∫a cum la Dionisie A r e o p a g i t u l c u r „ ˛ i a c a r e se n a ∫ t e
din des„vÓr∫ire e s u p e r i o a r „ celei c a r e prin l u m i n a r e a dus la des„vÓr∫ire.
(Ierarhia cereasc„). F i e c a r e v i r t u t e le p o a r t „ pe t o a t e Ón sine ∫i le promo -
veaz„ pe t o a t e .
184 FILOCALIA
reroas„ a trupului, Ón toate. C„ci altfel sÓnt poate mul˛i

care au lucrat sau lucreaz„ ani Óndelunga˛i, dar fiindc„
nu au pus osteneal„ ∫i durere prin rÓvna fierbinte a inimii,
s-au lipsit de cur„˛ie ∫i de Ómp„rt„∫irea SfÓntului Duh,
lep„dÓnd asprimea durerilor. Cei ce lucreaz„ f„r„ grij„ ∫i
cu mole∫eal„ ostenesc poate mult, la ar„tare, dar nicio-
dat„ nu vor culege road„, din pricin„ c„ nu au pus durere
Ón ea, r„mÓnÓnd Ón adÓncul lor lipsi˛i de ea. Martor este cel
ce zice (Sc„rarul) : «De-am avea toat„ petrecerea noastr„
minunat„, dar dac„ n-am dobÓndit inim„ Óndurerat„, ea
este mincinoas„ ∫i zadarnic„. C„ci c„l„torind f„r„ du-
rere, sÓntem Ómpin∫i uneori de trÓnd„vie la Ómpr„∫tieri
f„r„ folos ∫i ne Óntunec„m. ™i socotind c„ g„sim Ón aces-
tea pu˛in„ odihn„, ne am„gim. C„ci ajungem lega˛i Ón
chip nev„zut cu lan˛uri de nedezlegat, f„r„ putin˛„ de mi∫-
care ∫i nelucr„tori, Ónmul˛indu-se Ón noi mole∫eala. Aceas-
ta mai ales cÓnd sÓntem Óncep„tori, fiindc„ celor des„vÓr-
∫i˛i toate le sÓnt de folos, dÓndu-li-se cu m„sur„». Aceasta
o m„rturise∫te ∫i marele Efrem, zicÓnd : «Ostenind, oste-
ne∫te cu durere, ca s„ scapi de durerile ostenelilor de-
∫arte». «De nu va sl„bi mijlocul nostru, zice proorocul, de
sl„biciunea din osteneala postului ∫i nu vom na∫te rodul Ón
dureri de facere ∫i Ón statornicirea inimii» (Isaia XXI, 3),
nu vom dobÓndi duh de mÓntuire pe p„mÓntul inimii,
cum ai auzit, ci ne vom mÓndri numai cu anii, cu postirea
f„r„ folos, cu sl„b„nogirea ∫i cu lini∫tirea, socotind a fi
cineva. Îns„ la vremea ie∫irii vom cunoa∫te to˛i, f„r„ pu-
tin˛„ de Óndoial„, toat„ roada noastr„».
15. Nu e cu putin˛„ s„ Ónve˛e cineva prin sine ∫tiin˛a
virtu˛ilor, chiar dac„ s-au folosit unii de cercare ca de un
Ónv„˛„tor. C„ci a lucra de la sine ∫i nu dup„ sfatul celor
ce au c„l„torit mai Ónainte Ónseamn„ a fi plin de p„rerea
de sine, sau mai bine zis a o na∫te pe aceasta. C„ci dac„ :
«Fiul nu face de la Sine nimic, ci precum L-a Ónv„˛at pe
El Tat„l, a∫a face» (Ioan XIV, 30), iar «Duhul nu va gr„i
de la Sine» (Ioan XVI, 30), cine a ajuns la o a∫a de mare

Ón„l˛ime a virtu˛ii, ca s„ nu mai aib„ trebuin˛„ de altci-
neva s„-l Ónve˛e ? Nu se am„ge∫te, socotind c„ are virtute,
dar fiind mai degrab„ lipsit de minte ? De aceea trebuie
s„ ascult„m de cei ce cunosc ostenelile virtu˛ii lucr„toare
∫i a∫a s„ purcedem la fapt„, adic„ la postul Ómpreunat cu
foamea, la ÓnfrÓnarea lipsit„ de pl„ceri, la privegherea st„-
ruitoare, la Óngenuncherea dureroas„, la starea neclintit„
∫i obositoare Ón picioare, la rug„ciunea Óntins„, la smerenia
nemincinoas„, la zdrobire ∫i suspinare neÓncetat„, la t„-
cere chibzuit„, dreas„ cu sare (Colos. IV, 6) ∫i la r„bdarea
Ón toate. C„ci nu trebuie s„ petrecem totdeauna Ón odihn„,
nici s„ st„ruim totdeauna numai ∫ezÓnd Ónainte de vreme,
sau de b„trÓne˛e sau de neputin˛e. Pentru c„ «ostenelile
virtu˛ilor tale vei mÓnca» (Ps. CXVII, 2), zice Scriptura,
sau «Împ„r„˛ia cerurilor este a celor ce o silesc»
(Matei XI, 12). Drept aceea cel ce se sÓrguie∫te Ón fiecare
zi s„ Ómplineasc„ cu osteneal„ lucr„rile mai sus amintite
va secera la vreme, cu Dumnezeu, ∫i roada lor.
Al aceluia∫i:
despre felul cum trebuie s„ ∫ad„ la rug„-
ciune cel ce se lini∫te∫te; ∫i s„ nu se ri-
246
dice repede .
1. Uneori s„ ∫ezi pe scaun ∫i anume cÓt mai mult,

pentru osteneal„ ; alteori ∫i pe o rogojin„, pu˛in, pentru
o vreme, pentru odihnire. Dar ∫ederea ta s„ fie cu r„b-
dare, pentru cel ce a zis : «St„rui˛i Ón rug„ciune»
(Colos. IV, 2). S„ nu te ridici degrab„, lenevindu-te pentru
durerea ostenelii ∫i pentru strigarea Ón˛eleg„toare a min-
˛ii ∫i pentru a˛intirea min˛ii. C„ci «iat„, zice proorocul,
m-au cuprins dureri ca pe una care na∫te» (Ps. XXI, 3).
Ci Óncovoindu-te Ón jos ∫i adunÓndu-˛i mintea Ón inim„,
de cumva s-a Ómpr„∫tiat, chiam„ pe Domnul Iisus Ón aju-
tor. Iar dac„ te dor adeseori umerii ∫i capul, st„ruie∫te
cu osteneal„ ∫i cu dragoste Ón acestea, c„utÓnd Ón inim„
pe Domnul. C„ci «Împ„r„˛ia lui Dumnezeu este a celor
ce o silesc ∫i cei ce o silesc, o r„pesc pe ea» (Matei XI, 12).
Domnul a ar„tat, prin aceste cuvinte, sÓrguin˛a Ón
osteneli a acestora. C„ci r„bdarea ∫i st„ruin˛a Ón toate
pricinuiesc osteneli Ón trup ∫i Ón suflet.
Despre felul cum trebuie s„ se zic„ rug„ciunea
2. Dintre p„rin˛i, unii o zic Ón Óntregime : «Doamne

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-m„». Al˛ii,
246. In ms. Ghenoi u ∫i Ón ms. a s e m „ n „ t o a r e e Ó m p „ r ˛ i t Ón 7 c a p e t e .
Filoc. gr. (ed. III, voi. IV, p. 80—88) nu e Ó m p „ r ˛ i t „ Ón c a p e t e .
jum„tate : «Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluie∫te-m„»,

ceea ce este mai u∫or pentru neputin˛a min˛ii. C„ci aceasta
nu poate s„ zic„ Ón chip tainic, singur„ de la sine «Domnul
Iisus», Óntru cur„˛ie ∫i Ón chip des„vÓr∫it, decÓt Ón Duhul
SfÓnt (1 Cor. XII, 3). Altfel va face aceasta bÓlbÓindu-se
ca un copil, neputÓnd s„ o zic„ articulat. Dar nu trebuie
s„ schimbe des cuvintele rug„ciunii, din nep„sare, ci cu
247
r„gaz, f„r„ Óntrerupere .
Iar„∫i unii p„rin˛i Ónva˛„ s„ se fac„ rug„ciunea cu
gura, al˛ii cu mintea. Eu o zic cu amÓndou„. C„ci uneori
sl„be∫te mintea a o gr„i, lenevindu-se ; iar alteori gura.
De aceea trebuie s„ ne rug„m ∫i cu gura ∫i cu mintea. Dar
trebuie s„ o spunem lini∫tit ∫i f„r„ zgomot, ca nu cumva
glasul s„ tulbure sim˛irea ∫i aten˛ia min˛ii ∫i s„ le Ómpie-
dice. Aceasta pÓn„ ce mintea, obi∫nuindu-se cu lucrarea,
va Ónainta Ón ea ∫i va lua putere de la Duhul s„ se roage
Ón Óntregime ∫i cu putere. Atunci nu mai e de trebuin˛„ s„
se rosteasc„ cu gura, dar nici nu se mai poate. Atunci
ajunge s„ se fac„ toat„ lucrarea numai cu mintea.
Despre felul cum trebuie ˛inut„ mintea
3. Afl„ c„ nimeni nu poate de la sine s„ ˛in„ mintea,

de nu va fi ˛inut„ de Duhul. C„ci este nestatornic„, nu
de la fire, pentru c„ e pururea Ón mi∫care, ci fiindc„ ∫i-a
Ónsu∫it obi∫nuin˛a Ómpr„∫tierii prin nepurtare de grij„,
deprinzÓndu-se de la Ónceput cu aceasta. C„ci prin c„lca-
rea poruncilor Celui ce ne-a n„scut pe noi a doua oar„,
ne-am desp„r˛it de Dumnezeu, pierzÓnd sim˛irea Ón˛ele-
248
g„toare a Lui ∫i unirea cu El Óntru sim˛ire . AlunecÓnd
247. S c h i m b a r e a d e a s „ a cuvintelo r rug„ciunii se face din n e p „ s a r e ,
din lipsa efortului de c o n c e n t r a r e , din lene.
248. Ne ÓntÓlnim iar„∫i cu «sim˛irea Ón˛eleg„toare» sau «mintal„»,
c a r e e un c o n t a c t nemijlocit al min˛ii cu Dumnezeu, deci ∫i o unir e cu
E l , c a r e nu se face f„r„ ca D u m n e z e u Ónsu∫i s„ ni se deschid„ cÓnd ne-am
c u r „ ˛ i t de gÓnduril e ∫i de Ó m p „ t i m i r e a de alte lucruri.
188 FILOCALIA
mintea de acolo ∫i desp„r˛indu-se de Dumnezeu, e pur-

tat„ Ón toate p„r˛ile ca o roab„. Ea nu mai poate s„ se
opreasc„ altfel, decÓt numai dac„ se supune lui Dumnezeu
∫i e oprit„ de El ∫i se une∫te cu El cu veselie, rugÓndu-se
Lui neÓncetat ∫i st„ruitor, m„rturisindu-I Lui, Ón fiecare
zi, Ón chip Ón˛eleg„tor toate cÓte am gre∫it ; atunci El iart„
Óndat„ toate celor ce I se roag„ cu smerenie ∫i cu zdrobire
de inim„ ∫i cheam„ pururea numele Lui cel sfÓnt. C„ci
zice : «M„rturisi˛i-v„ Domnului ∫i chema˛i numele cel
sfÓnt al Lui» (Ps. CIV, 7). R„suflarea cu gura strÓns„ ˛ine
mintea, dar numai Ón parte ∫i iar„∫i se Ómpr„∫tie. Dar cÓnd
vine lucrarea rug„ciunii, ea ˛ine cu adev„rat mintea la
249
sine ∫i o vesele∫te ∫i o libereaz„ din robie . Se ÓntÓmpl„
Óns„ uneori c„ mintea se roag„ ∫i st„ Ón inim„, dar cuge-
tarea r„t„ce∫te ∫i se Óndeletnice∫te cu altele. Aceasta nu
se supune nim„nui, decÓt numai celor des„vÓr∫i˛i Ón Du-
hul SfÓnt, care au ajuns la neÓmpr„∫tierea Ón Hristos Iisus.
Despre alungarea gÓndurilor
4. Nici un Óncep„tor nu poate alunga vreodat„ vreun

gÓnd, dac„ nu-l alung„ Dumnezeu. C„ci numai cei puter-
nici pot r„zboi ∫i alunga gÓndurile. Dar ∫i ace∫tia nu de
la ei alung„ gÓndurile, ci Ómpreun„ cu Dumnezeu poart„
r„zboiul Ómpotriva lor, ca unii ce au Ómbr„cat toate ar-
mele Lui.
Iar tu, venind gÓndurile, cheam„ pe Domnul Iisus,
des ∫i cu st„ruin˛„ ∫i vor fugi. C„ci ner„bdÓnd c„ldura
250
inimii izvorÓt„ din rug„ciune, fug ca arse de foc . «Bate
249. Deci nu respira˛ia cu gura strÓns„ a d u n „ m i n t e a din Ómpr„∫-
tiere, ci r u g „ c i u n e a , sau legarea ei de gÓndul la Dumnezeu , adic„ pome-
nirea d e a s„ a numelui Lui.
250. C „ l d u r a inimii e de ordin spiritual. ≈ înfocarea inimii p e n t r u
Dumnezeu. ≈ o iubire fa˛„ de Dumnezeu, c a r e covÓr∫e∫te, p r i n alipirea min-
˛ii la El, atrac˛i a oric„rui alt gÓnd. Dar ea p r o d u c e o c „ l d u r „ c u r a t „ ∫i Ón
inima sensibil„.
pe cei ce te r„zboiesc cu numele lui Iisus», zice Sc„rarul,

fiindc„ Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toat„ r„u-
tatea (Deut. IV, 24). Domnul cel grabnic la ajutor «va face
Óndat„ dreptate celor ce strig„ din tot sufletul c„tre El,
ziua ∫i noaptea» (Luca VIII, 7 ) .
Iar cel ce nu are lucrarea rug„ciunii le biruie Ón alt
chip, urmÓnd lui Moise. C„ci sculÓndu-se ∫i ÓntinzÓndu-∫i
mÓinile ∫i privirea la cer, le pune pe fug„ Dumnezeu Ón-
su∫i. Pe urm„, ∫ezÓnd iar„∫i, Óncepe rug„ciunea cu st„ru-
in˛„. De acest mijloc se folose∫te cel ce n-a dobÓndit Ónc„
putere Ón rug„ciune. Dar ∫i cel ce are lucrarea rug„ciunii,
ridicÓndu-se adesea, Ó∫i va Óntinde mÓinile pentru a cere
ajutor Ómpotriva patimilor trupe∫ti, adic„ a trÓnd„viei ∫i
a curviei, patimile cele mai cumplite ∫i mai grele. Dar se
ridic„ numai pu˛in ∫i iar„∫i se a∫az„, ca s„ nu fie am„git
de c„tre vr„jma∫ul din v„zduh, n„lucindu-i min˛ii vreo
pl„smuire de adev„r. C„ci numai cei cura˛i ∫i des„vÓr∫i˛i
pot p„zi mintea nev„t„mat„ ∫i f„r„ gre∫eal„, fie ca o au
Ón sus, fie Ón jos, fie Ón inim„, ∫i peste tot.
Cum trebuie s„ se cÓnte
5. Unii cÓnt„ pu˛in, al˛ii mult, iar al˛ii deloc. Tu nu

cÓnta nici mult, c„ci aceasta aduce tulburare, dar nici nu
lep„da cu totul cÓntarea, pentru mole∫eal„ ∫i nep„sarea
care se na∫te din aceasta. Ci urmeaz„ celor ce cÓnt„ pu-
˛in. C„ci Ón toate cea mai bun„ e m„sura, dup„ cuvÓntul
Ón˛elep˛ilor. CÓntarea mult„ este a celor ce se Óndeletni-
cesc cu f„ptuirea, pentru necuno∫tin˛„ ∫i pentru oste-
neal„ ; nu a celor ce se lini∫tesc, c„rora le ajunge s„ se
roage numai lui Dumnezeu, Ón inim„, ∫i s„ se ab˛in„ de
la gÓnduri. «Lini∫tea, zice Sc„rarul, este lep„darea Ón˛e-
lesurilor sensibile ∫i inteligibile». C„ci, dac„ Ó∫i de∫art„
mintea toat„ puterea Ón multa cÓntare, sl„be∫te de nu se
190 FILOCALIA
mai poate ruga cu t„rie ∫i cu sÓrguin˛„. «Noaptea, zice

Sc„rarul, d„ cele multe rug„ciunii, iar cele pu˛ine cÓn-
t„rii». A∫a trebuie s„ faci ∫i tu. CÓnd vezi, ∫ezÓnd Ón scau-
nul t„u, c„ lucreaz„ rug„ciunea ∫i nu Ónceteaz„ de a se
mi∫ca Ón inim„, nu o p„r„si, ca s„ te scoli s„ cÓn˛i, pÓn„
ce nu te va p„r„si ea cu bun rost, cÓnd vine vremea. C„ci,
p„r„sind pe Dumnezeu Ón„untru, pentru ca, ridicÓndu-te,
s„-I vorbe∫ti Ón afar„, te cobori de la cele Ónalte la cele
de jos. Ba Ó˛i tulburi prin aceasta ∫i pacea min˛ii. C„ci
lini∫tea (isihia), cum o arat„ numele, a dobÓndit, prin lu-
crare, obi∫nuin˛a de a petrece in pace ∫i senin„tate. Pen-
tru c„ Dumnezeu este pace (Efes. II, 14), dincolo de orice
tulburare ∫i strigare, trebuie ca ∫i lauda noastr„ s„ fie Ón-
gereasc„ ∫i nu trupeasc„, precum ne este ∫i vie˛uirea. CÓn-
tarea cu strigare este semnul strig„rii cu mintea. Ea ni
s-a dat pentru lenevirea ∫i nepriceperea noastr„, ca s„ ne
aduc„ la cele adev„rate. C„ci cei ce nu cunosc rug„ciunea,
care este, dup„ Sc„rarul, izvorul virtu˛ilor care ud„, ca pe
ni∫te r„saduri, puterile sufletului, trebuie s„ cÓnte mult
∫i f„r„ m„sur„ ∫i totdeauna Ón multe feluri, neÓncetÓnd
niciodat„ pÓn„ ce nu vor Ónainta de la f„ptuirea mult„ cu
osteneal„, la vedere. Iar aceasta le vine dup„ ce au aflat
rug„ciunea care lucreaz„ Ón l„untrul lor. Fiindc„ alta este
fapta lini∫tii (isihiei) ∫i alta a vie˛ii de ob∫te. Dar fiecare
se va mÓntui, st„ruind Ón ceea ce a fost chemat.
De aceea m„ tem s„ scriu pentru cei neputincio∫i,
v„zÓndu-te umblÓnd Ón mijlocul lor. C„ci tot cel ce se Ón-
deletnice∫te cu rug„ciunea, pe baza celor auzite sau Ónv„-
˛ate din c„r˛i, se pierde, ca unul ce nu ∫i-a g„sit pov„-
˛uitor. Iar cel ce a gustat din har trebuie s„ cÓnte cu m„-
sur„, dup„ cum spun p„rin˛ii, Óndeletnicindu-se cel mai
mult cu rug„ciunea ; ∫i cÓnd se leneve∫te, s„ cÓnte, sau s„
citeasc„ scrierile despre f„ptuire ale p„rin˛ilor. C„ci nu
are corabia trebuin˛„ de lope˛i, cÓnd vÓntul Óntinde pÓn-
zele, d„ruindu-i suflare prielnic„ pentru plutire pe ma-
rea s„rat„ a patimilor. Numai cÓnd se opre∫te, trebuie aju-

tat„ de lope˛i, sau tras„ de o corabie mai mic„.
Iar dac„ ne arat„ unii cu gÓnd de gÓlceav„ pe sfin˛ii
p„rin˛i, sau chiar pe unii de aici, c„ au f„cut priveghere
toat„ noaptea Ón picioare, cÓntÓnd neÓntrerupt, r„spundem
din Scripturi, c„ nu le sÓnt date tuturor toate cele des„vÓr-
∫ite, pentru lipsa de sÓrguin˛„ ∫i de putere. Cu toate aces-
tea, cele mici nu sÓnt numaidecÓt mici la cei mari, iar cele
mari nu sÓnt numaidecÓt ∫i des„vÓr∫ite la cei mici. Ci
numai Ón cei des„vÓr∫i˛i se lucreaz„ toate cu u∫urin˛„.
C„ci nu to˛i sÓnt totdeauna, acum, sau au fost odini-
oar„, Ón treapta lucr„toare. Nici n-au umblat to˛i pe
aceea∫i cale, sau au ˛inut-o pÓn„ la sfÓr∫it. Ci mul˛i
au trecut de la treapta lucr„toare la vedere ∫i s-au
odihnit de la toate, aflÓndu-se Óntr-o sÓmb„t„ a legii duhov-
251
nice∫ti (Ie∫ire XX, 6 ) . Ei se veselesc numai Ón Dum-
nezeu, s„tura˛i de desf„tarea dumnezeiasc„, care nu le
Óng„duie s„ cÓnte, sau s„ cugete la altceva, decÓt la har,
ajun∫i la extaz pentru o vreme ∫i la bunul cel mai din
urm„ dintre cele dorite, primite Ón parte, ca o arvun„ Ónc„
de aici. Al˛ii Óns„ s-au mÓntuit r„mÓnÓnd pÓn„ la urm„ Ón
treapta lucr„toare, ca adormind Ón ea s„ primeasc„ r„s-
plata Ón veacul viitor. Iar al˛ii au primit Ómplinirea Ón
ceasul mor˛ii ∫i de aceea au r„spÓndit o bun„ mireasm„
dup„ moarte, spre ar„tarea mÓntuirii lor. Ei au avut harul
botezului ca to˛i, dar mintea lor aflÓndu-se Ón robie ∫i Ón-
tru necuno∫tin˛„, n-au comunicat tainic cu el cÓt erau Ónc„
251. SÓmb„ta a fost folosit„ Ón scrisul ascetic ca simbol al odihnei
de faptele ∫i de gÓndurile legate de lumea a c e a s t a c r e a t „ (sfÓntul M a x i m
M „ r t u r i s i t o r u l , Capete gnostice II, 64—5 ; Filocalia rom. II, p. 190). Saba-
tismul, s a b a t i z a r ea e n u m e l e acestei odihne Ón Dumnezeu Ónc„ pentru sfÓn-
tul apostol P a v e l (Evr. IV, 9). SfÓntul Grigorie Sinaitul v o r b e ∫ t e ∫i el de
a c e a s t „ «sabatizare» (Û·‚‚·ÙflÛ·ÌÙÂÚ) Ón Dumnezeu a celor sc„pa˛i de robia
patimilor care m u n c e s c pe oameni. La el odihna ia sens de eliberare. El
d„ o aplicare mai d u h o v n i c e a s c „ sabatismului, ca la sfÓntul Maxim, avÓnd
mai mult Ón˛elesul trecerii dincolo de lumea c r e a t „ .
192 FILOCALIA
Ón via˛„ 2 5 2 . Dar al˛ii petrec Ón amÓndou„, adic„ ∫i Ón cÓn-

tare ∫i Ón rug„ciune, avÓnd un har Ómbel∫ugat ∫i pururea Ón
lucrare ∫i nefiind niciodat„ Ómpiedica˛i de ceva. În sfÓr∫it
al˛ii au ˛inut pÓn„ la sfÓr∫it mai ales lini∫tirea, de∫i erau
neÓnv„˛a˛i, ÓndestulÓndu-se Ón˛elep˛e∫te numai cu rug„ciu-
nea, ca unii ce erau uni˛i numai cu Dumnezeu. C„ci cei de-
s„vÓr∫i˛i, cum am spus, toate le pot Ón Cel ce-i Ónt„re∫te
pe ei, Hristos (Filip. IV, 13), a C„ruia e slava Ón vecii
vecilor. Amin.
Despre mÓncare
6. Iar despre pÓntece, Ómp„ratul patimilor, ce s„ zic?

Dac„ po˛i s„-l faci ca mort ∫i s„-l amor˛e∫ti, s„ nu sl„-
be∫ti Ón aceast„ lucrare. Pe mine m-a st„pÓnit, iubitule,
∫i-i slujesc ca un rob. El este Ómpreun„-lucr„torul dra-
cilor ∫i s„la∫ul patimilor. Prin el vine c„derea noastr„ ∫i
prin el Ónvierea, cÓnd e pus Ón bun„ rÓnduial„. Prin el
am c„zut din prima ∫i din a doua cinste dumnezeiasc„.
C„ci stricÓndu-ni-se cea de la Ónceput, am fost Ónnoi˛i ia-
r„∫i Ón Hristos (prin botez). Dar iat„ am c„zut din nou
de la Dumnezeu, pentru nepurtarea de grij„ de porunci,
care p„zesc ∫i sporesc harul, cÓnd Ónaint„m. Am c„zut,
252. –ÎÁÒÔˆÔÒÁ&›ÌÙÂÚ ›Ì Ù˘ Ë·Ì‹Ù˘ are ∫i sensul de Ó n c r e d i n ˛ a r e a lor
Ón ceasu l mor˛ii, dar ∫i sensul de Ómplinire a lor, de o b ˛ i n e r e a plenitu-
dinii prin Duhul SfÓnt. Karl R a h n er v o r b e ∫ t e de o ajungere deplin„ a omu-
lui Ón s t „ p Ó n i r e a sa, ca ∫i de o rotunjire a sa Ón ceasul mor˛ii prin ajun-
g e r e a la t o t a l a con∫tiin˛„ de sine (Theologie des Todes). SfÓntul Grigorie Si-
naitul v o r b e ∫ t e ∫i de o Ómplinire a omului Ón ceasul mor˛ii prin Dumnezeu.
Dar la el v e d e m ideea c„ mintea sau con∫tiin˛a celor mai mul˛i a r „ m a s
Ón cursul vie˛ii Ón o a r e c a r e robie ∫i de aceea n-au p u t u t comunica liber
∫i deplin cu h a r u l. Faptu l acesta se realizeaz„ n u m ai Ón ceasul mor˛ii, cÓnd,
pe de o p a r t e , se elibereaz„ deplin ∫i ei Ón∫i∫i de robia patimilor, v„zÓnd
d e ∫ e r t „ c i u n e a lumii, pe de alta, Ói face deplin st„pÓni pe ei Ón∫i∫i harul
cu c a r e acum comunic„ deplin, n e Ó m p i e d e c a ˛ i de lume.
de∫i ne∫tiind aceasta, ne mÓndrim, socotind c„ sÓntem cu

Dumnezeu.
P„rin˛ii au spus c„ sÓnt multe deosebiri Óntre tru-
puri Ón privin˛a hranei. Unul are trebuin˛„ de pu˛in„,
altul de mult„ hran„, pentru ˛inerea puterii sale fire∫ti,
fiecare ÓndestulÓndu-se dup„ puterea ∫i deprinderea lui.
Dar cel ce se lini∫te∫te trebuie s„ fie totdeauna Ón lip-
sire, nes„turÓndu-se. C„ci ÓngreunÓndu-se stomacul ∫i tul-
burÓndu-se prin aceasta mintea, nu mai poate zice rug„-
ciunea cu t„rie ∫i cur„˛ie. Ci biruit„ de somn, din pricina
aburului multelor mÓnc„ri, dore∫te s„ doarm„ degrab„,
din care pricin„ Ói vin Ón minte Ón vremea somnului ne-
num„rate n„luciri. Drept aceea socotesc c„ celui ce vrea
s„ dobÓndeasc„ mÓntuirea ∫i se sile∫te s„ vie˛uiasc„ pen-
tru Domnul, Óntru lini∫te, Ói ajunge o litr„ de pÓine, iar
din ap„ ∫i vin, trei sau patru pahare la zi. S„ se Ómp„r-
t„∫easc„ apoi din mÓnc„rile care se nimeresc, din toate
cÓte pu˛in, la vremea cuvenit„, dar s„ ocoleasc„ satura-
rea. F„cÓnd a∫a cu Ón˛elepciune, va putea sc„pa de Ónfu-
murare, deoarece s-a Ómp„rt„∫it din toate. S„ nu se scÓr-
beasc„ de f„pturile lui Dumnezeu, care sÓnt bune foarte,
ci s„-I mul˛umeasc„ pentru toate. Aceasta este socotin˛a
celor Ón˛elep˛i. Dar celor slabi Ón credin˛„ ∫i la suflet, le
este mai de folos s„ se ab˛in„ de la unele mÓnc„ri. Lor
le-a poruncit apostolul s„ m„nÓnce legume, deoarece nu
cred cu t„rie c„-i p„ze∫te Dumnezeu.
Dar ce s„-˛i spun ˛ie, care mi-ai cerut canon foarte
greu, b„trÓn fiind ? Nu pot ˛ine cei mai tineri cump„na
∫i m„sura ; cum o vei ˛ine tu ? De aceea ˛i se cuvine s„-˛i
p„strezi Ón mÓncare libertatea Ón toate. Iar dac„ e∫ti bi-
ruit, mÓncÓnd mai mult, c„ie∫te-te ∫i Óncepe iar„∫i ∫i s„
nu Óncetezi a face a∫a pururea, c„zÓnd ∫i ridicÓndu-te, Ón-
vinov„˛indu-te totdeauna pe tine ∫i nu pe altul. Astfel
vei avea odihn„ (Ón˛el. Sir. XXII, 14), cÓ∫tigÓnd Ón˛elep-
˛e∫te biruin˛a prin c„deri, cum zice Scriptura. Dar nu
194 FILOCALIA
trece hotarul, pe care ˛i l-am pus Ónainte, ∫i-˛i ajunge ˛ie.

C„ci nu Ónt„resc trupul celelalte mÓnc„ri, cÓt Ól Ónt„re∫te
Ómp„rt„∫irea de pÓine ∫i de ap„. De aceea a zis proorocul,
nedÓnd nici un pre˛ celorlalte : «Fiul omului, cu cum-
p„n„ s„ m„nÓnci pÓinea ta si cu m„sur„ s„ bei apa ta»
(Iez. IV, 15).
Trei hotare are mÓncarea : ÓnfrÓnarea, Óndestularea
∫i s„turarea. ÎnfrÓnarea st„ Ón a se scula cineva fl„mÓnd
de la mas„ ; Óndestularea, Ón a mÓnca atÓta cÓt s„ nu r„-
mÓn„ fl„mÓnd, dar nici s„ nu se Óngreuneze ; iar s„turarea
st„ Ón a se Óngreuna pu˛in. Iar dac„ mai m„nÓnc„ cineva
dup„ ce s-a s„turat, a deschis poarta l„comiei pÓntecelui,
prin care intr„ curvia. Tu, ∫tiind acestea cu de-am„nun-
tul, alege ce e mai bun dup„ puterea ta, netrecÓnd hota-
rele. C„ci numai cei des„vÓr∫i˛i sÓnt Ón stare, dup„ apos-
tol, a ∫i fl„mÓnzi ∫i a se ∫i s„tura (Filip. IV, 12) ∫i a avea
putere Ón toate.
Despre am„gire ∫i despre alte multe lucruri
A∫ vrea s„ ∫tii cu de-am„nuntul ∫i despre am„gire,

ca s„ te p„ze∫ti de ea, ca nu cumva dus de ne∫tiin˛„ s„
te vat„mi foarte tare ∫i s„-˛i pierzi sufletul. Deoarece
lesne Ónclin„ voia liber„ a omului spre cele contrare ; ∫i
mai ales a celor ce lucreaz„ ca de la ei. C„ci dracii obi∫-
nuiesc s„ fie aproape de ei ∫i Ómprejurul celor Óncep„tori
∫i a celor ce se pov„˛uiesc dup„ regula proprie (idiorit-
mici). Ei le Óntind acestora curse de gÓnduri ∫i sap„ gropi
pentru c„deri ∫i pl„smuiesc n„luciri pierz„toare. Fiindc„
cetatea lor e sub st„pÓnirea barbarilor ∫i nu trebuie s„ ne
mir„m de s-a r„t„cit careva sau de ∫i-a ie∫it din min˛i,
sau de a primit sau prime∫te am„girea, sau vede ∫i spune,
din lipsa de cercare ∫i din ne∫tiin˛„, lucruri str„ine de
adev„r ∫i necuvenite. C„ci adeseori, vorbind cineva des-
pre adev„r f„r„ s„ aib„ Ónv„˛„tur„, spune, f„r„ s„-∫i dea

seama, unele Ón locul altora, ne∫tiind s„ spun„ a∫a cum
este. În chipul acesta a tulburat pe mul˛i ∫i a pricinuit
mult„ ocar„ ∫i batjocur„ celor ce se lini∫tesc 2 5 3 .
Dar nu trebuie s„ ne mir„m dac„ se r„t„ce∫te vreun
Óncep„tor, chiar dup„ mult„ osteneal„. Fiindc„ s-a ÓntÓm-
plat aceasta multora ∫i Ón vremea noastr„ ∫i odinioar„,
dintre cei ce L-au c„utat pe Dumnezeu. C„ci pomenirea
lui Dumnezeu, sau rug„ciunea cu mintea, este mai Ónalt„
decÓt toate lucr„rile. Ea este ∫i c„petenia virtu˛ilor, fiind
dragoste de Dumnezeu. Iar cel ce vrea s„ intre la Dum-
nezeu cu neru∫inare ∫i cu mult„ cutezan˛„, ∫i se sile∫te
s„-L m„rturiseasc„ Ón chip curat ∫i s„-L dobÓndeasc„ Ón
sine f„r„ s„ se fi cur„˛it, e lesne omorÓt de draci, de li
se va Óng„dui. C„ci c„utÓnd cu Óndr„zneal„ ∫i cu obr„z-
nicie cele ce trec de starea lui (În˛el. Sir. III, 21), urm„-
re∫te cu ÓngÓmfare s„ ajung„ la ele Ónainte de vreme. Dar
Domnul, privind adeseori cu milostivire cÓt sÓntem de
cutez„tori fa˛„ de cele Ónalte, nu Óng„duie s„ fim ispiti˛i,
ci voie∫te ca fiecare, recunoscÓndu-∫i mÓndria sa, s„ se
Óntoarc„ de la sine Ónainte de a se face ocar„ dracilor ∫i
de rÓs sau de plÓns Óntre oameni. Cu deosebire se milosti-
ve∫te El de cel ce caut„ acest minunat lucru cu Ónde-
lung„-r„bdare, cu smerenie ∫i mai ales cu supunere ∫i
cu Óntrebare la cei Óncerca˛i, ca nu cumva s„ culeag„,
f„r„ s„ bage de seam„, Ón loc de grÓu, spini, ∫i s„ afle Ón
loc de dulcea˛„, am„r„ciune ∫i Ón loc de mÓntuire, pier-
zanie. C„ci numai cei puternici ∫i des„vÓr∫i˛i pot s„ lupte
253. S-ar p u t e a ca aci s„ se fac„ aluzie la V a r l a a m , c a r e a luat Ón
rÓs pe isiha∫ti ∫i Ón a c „ r o r a p „ r a r e a scris sfÓntul Grigorie P a l a m a. D a r
s-ar p u t e a s„ se fac„ aluzie ∫i la cei ce din ne∫tiin˛„ Ónf„˛i∫au r u g „ c i u n e a
pe c a r e p r e t i n d e a u c„ o practic„, Óntr-un mod care a p r o v o c a t batjocurile
lui V a r l a a m . O a r e nu din cauza a c e a s t a s-a r e t r a s Grigorie Sinaitul Ón
mun˛ii d e p „ r t a ˛ i ai Paroriei, u n d e a p u t u t predic a n e t u l b u r a t r u g „ c i u n e a
min˛ii Ón modu l cel mai autentic, a t r „ g Ó n d o mul˛ime de ucenici dornici
s„ o d e p r i n d „ ?
196 FILOCALIA
totdeauna cu dracii ∫i s„ Óntind„ Ómpotriva lor neÓncetat

sabia Duhului, care este cuvÓntul lui Dumnezeu
(Efes. VI, 17). Iar cei neputincio∫i ∫i Óncep„tori s„ se folo-
seasc„, cu evlavie ∫i cu fric„, de fug„, ca de o Ónt„ritur„
∫i s„ nu primeasc„ r„zboiul, Óndr„znind Ónainte de vreme,
c„ci numai a∫a scap„ de moarte. Deci tu, dac„ te lini∫-
te∫ti bine, a∫teptÓnd s„ fii cu Dumnezeu, s„ nu prime∫ti
niciodat„ orice ai vedea cu sim˛urile, sau cu mintea, sau
Ón afar„, sau Ón„untru, fie chiar chipul lui Hristos, sau
vreun Ónger, zice-se, sau al vreunui sfÓnt, sau s„-˛i n„lu-
ce∫ti, sau s„ Óntip„re∫ti vreo lumin„ Ón mintea ta. C„ci ∫i
mintea Óns„∫i are, de la sine, prin fire, puterea de a pl„s-
mui n„luciri ∫i u∫or poate pl„smui Ónchipuirile celor do-
rite Ón cei ce nu iau aminte cu de-am„nuntul la aceasta,
aducÓndu-∫i v„t„mare ei Ón∫i∫i. Dar ∫i amintirea unor
lucruri bune sau rele obi∫nuie∫te s„ se Óntip„reasc„ Ón
sim˛irea min˛ii ∫i s„ o fac„ s„ f„ureasc„ n„luci. Unul ca
acesta a ajuns rob al n„lucirilor (fantezist), nu isihast. De
aceea, ia aminte s„ nu te Óncrezi Ón ceva, Óncuviin˛Ónd de-
grab„, chiar dac„ e ceva bun, Ónainte de a Óntreba pe cei
Óncerca˛i ∫i de mult„ cercetare, ca s„ nu te vat„mi. R„mÓi
mai bine greoi fa˛„ de acel lucru, p„zindu-˛i totdeauna
mintea f„r„ culoare, f„r„ chip ∫i f„r„ form„. C„ci ade-
seori se trimite ceva de felul acesta ∫i de la Dumnezeu
spre cercare pentru a lua cunun„, dar mul˛i se vat„m„.
Fiindc„ Domnul nostru vrea s„ cerce voin˛a noastr„ li-
ber„, s„ vad„ Ón ce parte Ónclin„.
Cel ce vede ceva cu Ón˛elegerea, cu sim˛irea, chiar
de ar fi de la Dumnezeu, dac„ o prime∫te f„r„ s„ Óntrebe
pe cei cerca˛i, u∫or se am„ge∫te sau se va am„gi, ca unul
ce o prime∫te cu u∫urin˛„. Încep„torul trebuie s„ ia
aminte la lucrarea inimii, care nu am„ge∫te, iar toate
celelalte s„ nu le primeasc„, pÓn„ nu va dobÓndi pacea de
la patimi. C„ci Dumnezeu nu se sup„r„ pe cel ce ia aminte
la sine cu de-am„nuntul de teama am„girii, chiar dac„
acesta n-ar primi nici ceea ce trimite El, f„r„ mult„ Óntre-
bare ∫i cercetare ; ci mai degrab„ Ól laud„ ca pe un Ón-
˛elept.
Dar nu trebuie s„ fie Óntreba˛i to˛i, ci unul Óncercat
∫i pov„˛uitor al altora, cu via˛a luminat„, care e s„rac,
dar Ómbog„˛e∫te pe mul˛i, dup„ Scriptur„ (2 Cor. VI, 10).
C„ci mul˛i necerca˛i au v„t„mat pe mul˛i lipsi˛i de minte,
a c„ror osÓnd„ o vor avea dup„ moarte. C„ci nu tuturor
le este dat s„ pov„˛uiasc„ ∫i pe al˛ii, ci numai celor c„-
rora li s-a d„ruit puterea dumnezeiasc„ de a deosebi, dup„
apostol, duhurile (1 Cor. XII, 10), puterea prin care s„
despart„ r„ul de bine, cu sabia cuvÓntului (ra˛iunii). Fie-
care are cuno∫tin˛a ∫i puterea sa de deosebire, fie de la
fire, fie prin cercare, fie din Ónv„˛„tur„. Dar nu o au to˛i
pe cea a Duhului. De aceea a zis Ón˛eleptul Isus al lui Si-
rah : «Cei ce sÓnt Ón pace cu tine, s„ fie mul˛i, dar sf„tui-
torii t„i, unul dintr-o mie» (În˛el. Sir. VI, 6). Îns„ nu pu-
˛in„ osteneal„ se cere pentru a afla un pov„˛uitor care
s„ nu gre∫easc„, nici Ón lucruri, nici Ón cuvinte, nici Ón
cuget„ri. Iar semnul c„ nu gre∫e∫te nu este altul decÓt s„
aib„ m„rturia Scripturii Ón ceea ce face ∫i cuget„ ∫i s„ fie
cump„tat Ón ceea ce cuget„. C„ci nu pu˛in„ nevoin˛„ se
cere pentru a ajunge cineva Ón chip Ónvederat la adev„r
∫i a se cur„˛i de toate cele potrivnice harului. Fiindc„ ∫i
diavolul obi∫nuie∫te s„-∫i arate, mai ales Ón cei Óncep„tori,
am„girea lui sub chipul adev„rului ∫i s„ dea Óndemnuri-
lor lui rele Ónf„˛i∫area unor sfaturi duhovnice∫ti.
De aceea, cel ce se sile∫te s„ ajung„ la rug„ciunea
curat„ trebuie s„ umble Ón lini∫te, cu mult„ fric„,
cu plÓns ∫i cu pov„˛uirea dobÓndit„ prin Óntrebarea celor
cerca˛i. Trebuie s„ plÓng„ pururea pentru p„catele sale, Ón-
tristÓndu-se ∫i temÓndu-se ca nu cumva s„ fie osÓndit ∫i
s„ fie desp„r˛it de Dumnezeu, acum sau Ón veacul viitor.
CÓnd diavolul vede pe cineva petrecÓnd Ón plÓns, nu r„-
mÓne acolo, Ónfrico∫Óndu-se de smerenia ce se na∫te din
198 FILOCALIA
plÓns 254 . Dar pe cel ce-∫i Ónchipuie c„ va ajunge la cele

Ónalte prin p„rerea de sine, purtat de un dor satanic ∫i nu
adev„rat, Ól leag„ cu u∫urin˛„ Ón mrejele sale, ca pe o
slug„ a sa. De aceea trebuie s„ ˛ii plÓnsul ca o mare arm„
Ón rug„ciune, ca s„ nu cazi din bucuria rug„ciunii Ón p„-
rerea de sine, ci alegÓndu-˛i Óntristarea bucuroas„ 2 5 5 , s„
te p„ze∫ti nev„t„mat.
Rug„ciunea neÓn∫el„toare, c„ldura Ómpreunat„ cu ru-
g„ciunea lui Iisus, care a aruncat foc pe p„mÓntul
(Luca XII, 49) inimii noastre, este c„ldura care arde pati-
mile ca pe ni∫te scaie˛i, ∫i s„de∫te veselie ∫i pace Ón suflet.
Ea nu se abate nici la dreapta nici la stÓnga, ci r„sare Ón
inim„ ca un izvor de ap„ din Duhul de via˛„ f„c„tor. Do-
re∫te ∫i tu s„ o afli ∫i s„ o dobÓnde∫ti ∫i s„ o ai numai pe
aceasta Ón inima ta, p„zindu-˛i mintea f„r„ n„luciri ∫i
goal„ de Ón˛elesuri ∫i de gÓnduri. ™i nu te teme. C„ci Cel ce
a zis : «Îndr„zni˛i, Eu sÓnt, nu v„ teme˛i» (Matei XIV, 27),
este ∫i cu noi, dac„-L c„ut„m, ca s„ ne sprijineasc„
254. S m e r e n i a Ónfrico∫eaz„ pe diavol p e n t r u t„ria ei Ó n t e m e i a t „ pe
a d e v „ r u l Ón privin˛a r a p o r t u l u i Ó n t r e micimea n o a s t r „ ∫i m „ r i m e a cople-
∫itoare a lui D u m n e z e u. Dimpotriv„, m Ó n d r ia n-are fermitate Ón afirmarea
de sine a omului, p e n t r u c„ nu se b a z e a z„ pe o c u n o a ∫ t e r e a a d e v „ r u l u i
pozi˛iei sale reale Ón r a p o r t cu Dumnezeu, iar a d e v „ r u l acesta va d „ r Ó m a
p Ó n „ la u r m „ Ó n „ l ˛ a r e a lui n e Ó n t e m e i a t „ pe nimic consistent.
255. « Ó n t r i s t a r e a bucuroas„» (◊·ÒÔÎıÁ) este o n o u „ expresie pa-
r a d o x a l „ al„turi de «be˛ia treaz„», de «stabilitatea mobil„» e t c , v e n i t e de
la Grigorie de Nisa. Expresia a c e a s t a o g„sim la Ioa n Sc„raru l sub forma
«plÓnsul pricinuitor de bucurie» (◊·ÒÔÔÈ‰Ì ›Ì&ÔÚ).≈a e Ó n r u d i t „ ∫i cu «moar-
t e a sau c r u c e a de v i a ˛ „ f„c„toare», atÓt de frecvent„ Ón cre∫tinism. Ó n -
tristarea aceasta e b u c u r o a s „ , p e n t r u c„ e Ó m p r e u n a t „ cu iubirea lui Dum-
nezeu, cu sim˛irea i n t e n s „ a p u t e r ii Lui. De a c e e a ea nu e Ó n t r i s t a r e a f„r„
n „ d e j d e a singur„t„˛ii, a s e n t i m e n t u l ui de p „ r „ s i r e definitiv„, a ie∫irii din
l e g „ t u r „ cu izvorul vie˛ii a d e v „ r a t e , pe c a r e o are cel ce nu se p o a t e
poc„i. T o t u l Ón cre∫tinism e o c o m p l e x„ «coincidentia oppositorum». A ve-
d e a acest c a r a c t e r al realit„˛ii e semnul u n e i m a t u r i t „ ˛ i de gÓndire, de Ón-
˛ e l e g e r e , de e x p e r i e n ˛ „ a realit„˛ii spirituale Ón t o a t „ c o m p l e x i t a t e a ei,
a u n e i m a t u r i t „ ˛ i pe c a r e nu o a r e un ra˛ionalis m simplificator de tipul
lui sau-sau (entweder-oder).
totdeauna. Nu trebuie s„ ne fie fric„ sau s„ suspin„m che-

mÓnd pe Dumnezeu.
Iar dac„ unii s-au r„t„cit, v„t„mÓndu-se la minte,
bag„ de seam„ c„ au p„timit aceasta din ascultare de voia
lor ∫i din Ón„l˛area cugetului. Cel ce caut„ pe Dumnezeu
Óntru supunere, cu Óntrebare ∫i cu smerit„ cugetare, nu se
va v„t„ma niciodat„, cu harul lui Hristos, care vrea ca
to˛i oamenii s„ se mÓntuiasc„ (1 Tim. II, 4). Iar dac„ se Ón-
tÓmpl„ vreo ispit„, ea vine pentru cercare ∫i pentru cu-
nun„, ∫i are dup„ ea degrab„ ajutorul lui Dumnezeu, care
a Óng„duit-o pentru pricini pe care singur El le ∫tie. Pe cel
ce vie˛uie∫te drept ∫i umbl„ f„r„ prihan„ ∫i leap„d„ pl„-
cerea de la oameni ∫i cugetarea semea˛„, chiar dac„ toat„
mul˛imea dracilor ar mi∫ca Ómpotriva lui nenum„rate is-
pite, nu-l vor v„t„ma, cum zic p„rin˛ii. Iar cel ce umbl„
cu obr„znicie dup„ sfatul lui, va suferi cu u∫urin˛„ v„t„-
mare. De aceea, cel ce se lini∫te∫te e dator s„ ˛in„ pururea
calea Ómp„r„teasc„. Fiindc„ trecerea peste m„sur„, Ón
toate, e urmat„ cu u∫urin˛„ de p„rerea de sine, din care se
na∫te am„girea.
ÎnfrÓneaz„ s„ltarea min˛ii, strÓngÓnd pu˛in gura Ón
rug„ciune, ∫i nu r„suflarea n„rilor, ca cei neÓnv„˛a˛i, ca
s„ nu te vat„mi, umflÓndu-te 2 5 6 .
Trei sÓnt virtu˛ile lini∫tii (isihiei) pe care trebue s„
le p„zim Óntocmai, ∫i s„ ne cercet„m Ón fiecare ceas, dac„
petrecem totdeauna Ón ele, ca nu cumva fura˛i de uitare
s„ umbl„m afar„ din ele. Iar acestea sÓnt : ÓnfrÓnarea, t„-
256. Prin ÓnfrÓnarea «s„lt„rii min˛ii» Ó n ˛ e l e g e ˛ i n e r e a min˛ii Óntr-o
stabilitate, m e n ˛ i n e r e a c u g e t „ r i i Ón p o m e n i r e a n e Ó n c e t a t „ a lui Dumnezeu.
Iar ca mijloc r e c o m a n d „ s t r Ó n g e r e a p u ˛ i n a gurii, nu a n„rilor, cum r e c o -
m a n d „ «metoda» c a r e circula sub n u m e l e sfÓntul Simeon N o u l Teolog, Ón
c a r e se s p u n e : «StrÓnge deci ∫i t r a g e r e a aerului pe n„ri ca s„ nu respiri
u∫or» SfÓntul Grigorie Sinaitul s p u n e c„ a c e a s t a o f„ceau «cei n e Ó n v „ ˛ a ˛ i »
(‹µ·&ÂÈÚ). Se v e d e ∫i de aci c„ «metoda» de sub n u m e l e lui Simeon a
fost c o n s i d e r a t „ chiar de Grigorie Sinaitul ca a v Ó n d expresii i n t e r p o l a t e de
cei n e Ó n v „ ˛ a ˛ i .
200 FILOCALIA
cerea ∫i oc„rÓrea de sine, adic„ smerenia. C„ci acestea le

cuprind pe toate celelalte ∫i se p„zesc una pe alta. Din ele
se na∫te rug„ciunea ∫i cre∫te necontenit.
Începutul harului, care vine din rug„ciune la cei ce
se Óndeletnicesc cu ea, se arat„ Ón multe feluri, ca ∫i Óm-
p„r˛irea Duhului, care se face ar„tat ∫i cunoscut dup„
voia Lui, cum zice apostolul (Evrei II, 4). El se arat„ ∫i Ón
noi dup„ pilda lui Ilie Tesviteanul. În unii vine ca duh de
temere, surpÓnd mun˛ii patimilor, zdrobind pietrele
(3 Regi XIX, 11), adic„ inimile Ónvârto∫ate, ÓncÓt cad de
fric„ ∫i trupul li se face ca mort. În al˛ii se arat„ ca un cu-
tremur (locul cit.), apoi ca o veselie, pe care p„rin˛ii Bise-
ricii au numit-o mai limpede ∫i s„ltare. În cei dintÓi se
arat„ nematerial ∫i fiin˛ial Ón cele din„untru ; c„ci nefiin-
˛ialul ∫i neipostaticul nici nu este 2 5 7 . În al˛ii, Ón sfÓr-
∫it, Dumnezeu produce o adiere sub˛ire ∫i pa∫nic„ de
lumin„ (locul cit.), mai ales Ón cei ce au Ónaintat Ón rug„-
ciune. În ace∫tia Hristos locuie∫te Ón inim„, dup„ apostol
(Efes. III, 17), ∫i Se arat„ tainic Ón Duh. De aceea a zis
Dumnezeu c„tre Ilie Ón muntele Horeb, c„ Domnul nu este
nici Ón vifor, nici Ón cutremur, adic„ Ón lucr„rile din parte
din cei Óncep„tori, ci Ón adierea sub˛ire de lumin„, ar„-
tând des„vâr∫irea rug„ciunii 2 5 8 .
Ce va face cineva, cÓnd dracul se preface Ón Ónger de
lumin„ (2 Cor. XI, 14) ∫i am„ge∫te pe om ?
Într-un asemenea caz, Ói trebuie omului mult„ putere
de deosebire, ca s„ cunoasc„ desp„r˛irea Óntre bine ∫i r„u.
Deci nu te Óncrede repede ∫i cu u∫urin˛„ Ón astfel de ar„-
t„ri, ci r„mÓi greoi ∫i ˛ine binele cu mult„ cercare, iar r„ul
257. H a r u l se t r „ i e ∫ t e ca o iradier e din P e r s o a n a CuvÓntului, deci
din fiin˛a Lui, nu ca ceva inconsistent, ca un accident f„r„ temelie Ón
Dumnezeu. Un h a r f„r„ baza Ón fiin˛a ∫i Ón ipostasul CuvÓntului nici n-ar
exista.
258. In adierea sub˛ire de lumin„ se a r a t „ d e s „ v Ó r ∫ i r e a rug„ciunii,
c„ci ea e semnul odihnei ferme a min˛ii Ón Dumnezeu. Unde mai e vifor
∫i agita˛ie, sufletul Ó n c „ nu s-a statornicit pe deplin Ón Dumnezeu.
leap„d„-l (1 Tes. V, 21—22). E∫ti dator s„ cerci ∫i s„ deo-

sebe∫ti ∫i apoi s„ crezi. Cunoa∫te c„ roadele harului sÓnt
v„dite ∫i chiar dac„ se preface dracul nu poate s„ aduc„
blÓnde˛e, Óng„duin˛„, smerenie, ur„ fa˛„ de lume, nici nu
face s„ Ónceteze pl„cerile ∫i patimile. Toate acestea sÓnt
roadele harului. Iar roadele aceluia sÓnt : Ónfumurarea,
mÓndria cugetului, la∫itatea ∫i tot p„catul. Din roade po˛i
cunoa∫te, a∫adar, lumina ce lumineaz„ Ón sufletul t„u, dac„
e a lui Dumnezeu sau a satanei. Salata este asemenea m„-
cri∫ului la vedere ∫i o˛etul asemenea vinului, dar gÓtlejul
le cunoa∫te din gustare ∫i deosebe∫te pe fiecare
(În˛el. Sir. XXV, 18—19). A∫a ∫i sufletul, dac„ are pu-
terea de a deosebi, cunoa∫te din sim˛irea min˛ii darurile
Duhului SfÓnt ∫i n„lucirile satanei 2 5 9 .
Trebuie s„ ∫tii Óns„ c„ am„girea Óncepe din trei pri-
cini : din mÓndrie, din pizma dracilor ∫i din Óng„duin˛a
pov„˛uitoare a lui Dumnezeu. Iar pricinile acestora sÓnt :
a mÓndriei, u∫ur„tatea min˛ii ; a pizmei dracilor, sporirea ;
a Óng„duin˛ei lui Dumnezeu, p„catul. Am„girea care vine
din mÓndria noastr„ ∫i din pizma dracilor se t„m„duie∫te
u∫or, cÓnd omul se smere∫te. Dar cea care este din Óng„-
duin˛a lui Dumnezeu r„mÓne de multe ori pÓn„ la moarte.
Trebuie s„ mai ∫tii ∫i aceasta, c„ dracul mÓndriei pre-
zice ∫i prooroce∫te multe celor ce nu iau aminte bine la
inim„. De aceea, tu frate, s„ fii totdeauna gata pentru r„z-
boiul dracilor. ™i de vezi ar„tÓndu-se deodat„ vreo n„lu-
cire, s„ nu te tulburi ; fie c„ vezi vreo sabie scoas„ ca s„
te taie, fie vreun sfe∫nic aprins ca s„ te ard„, fie vreo fa˛„
s„lbatic„ ∫i urÓt„ de arap sau de balaur, sau altceva de
felul acesta, s„ nu te tulburi ∫i s„ nu te Ónfrico∫ezi, ci stai
cu curaj ∫i m„rturise∫te m„rturisirea cea bun„, sau «Iisuse
259. Aci se t e r m i n „ textul p a l e o g r e c Ón Filoc. g r e a c „ (ed. III, voi.
IV, p. 80—88). In vol. V, acest text, Ómp„r˛it de u n e l e m a n u s c r i s e româ-
ne∫ti Ón 7 c a p e t e , s-a r e p e t a t Ón limba n e o g r e a c „ (p. 90—103), dar are ∫i
u r m „ t o a r e a c o n t i n u a r e pe c a r e o t r a d u c e m ∫i noi Ón Filoc. rom.
202 FILOCALIA
Hristoase» ∫i u∫or vei vedea biruin˛a ∫i fuga ∫i dispari˛ia

vr„jma∫ilor t„i.
S„ mai ∫tii ∫i aceast„ viclenie pe care o s„vÓr∫esc de
multe ori dracii. Ei se Ómpart Ón dou„. ™i unii vin asupra
ta ca s„ te ispiteasc„ repede. ™i dac„ te v„d cerÓnd ajutor,
al˛ii se arat„ ca Óngeri, ∫i alung„ repede pe cei dintÓi ∫i
aceia se fac c„ s-au speriat ∫i fug, ca s„ te Ón∫ele s„ te Ón-
chini ca unor sfin˛i Óngeri celor ce au alungat, chipurile,
pe draci.
De multe ori iar„∫i Ó˛i arunc„ gÓnduri bune ∫i te mi∫c„
s„ te Ónchini Ómpotriva celor ce se arat„ ca s„ te ispiteasc„,
sau s„ li te opui. ™i cÓnd o faci, se prefac c„ au fost alun-
ga˛i de cuvÓntul t„u ∫i fug ca s„ te mÓndre∫ti ∫i s„ crezi c„
ai Ónaintat ∫i ai Ónceput s„ biruie∫ti gÓndurile ∫i s„ alungi
pe draci 2 5 9 b i s .
259 bis. P a r t e a a c e a s t a e l u a t „ ca idee din «Scar„». De altfel, t o a t „

p a r t e a p r a c t i c „ din Grigorie Sinaitul e influen˛at„ Ón mod principal de
«Scara» lui Ioan Sc„rarul.
ALE SFÎNTULUI
GRIGORIE PALAMA
CUVINTE PENTRU CEI CE SE
LINI™TESC CU EVLAVIE
™I ALTE SCRIERI ÎN
AP√RAREA ISIHASMULUI
SfÓntul Grigorie Palama
Via˛a ∫i scrierile lui
Experien˛a isihast„ a ÓntÓlnirii cu Hristos, Ón lumin„, prin

rug„ciunea inimii, a fost provocat„ de critica f„cut„ de c„lu-
g„rul Varlaam, venit din Occident, s„-∫i dea o fundamentare
teologic„. Exponentul ei (prin care ∫i-a realizat aceast„ funda-
mentare a fost SfÓntul Grigorie Palama. Acest lucru a fost pe
de o parte un bine, c„ci f„r„ aceast„ fundamentare experien˛a
isihast„ nu ∫i-ar fi asigurat poate o continuitate, sau ar fi fost
expus„ la fel de fel de interpret„ri bizare.
Dar critica inspirat„ de o gÓndire scolastic„ intelectua-
list„ — care cu Ónfocarea oric„rei mi∫c„ri nou-n„scute afirma
cu unilateralitate simplis„ unitatea lui Dumnezeu, f„r„ o Ón˛e-
legere pentru experien˛a real„ a Lui ∫i pentru Ón˛elegerea mai
supl„ ∫i mai complex„ a lui Dumnezeu, pe care ea o necesit„
— a f„cut ∫i pe ap„r„torul teologic al acestei experien˛e s„ for-
muleze doctrina despre Dumnezeu implicat„ Ón aceast„ expe-
rien˛„, Óntr-un mod care li se p„rea adversarilor c„ nu se con-
ciliaz„ cu unitatea lui Dumnezeu, ai c„rei sus˛in„tori ei se so-
coteau.
Iar aceasta a adÓncit ∫i prelungit distan˛a dintre gÓndirea
teologic„ occidental„ — pe care criticii experien˛ei isihaste
pretindeau c„ o reprezint„ ∫i care a fost acceptat„ ca atare Ón
Occident — ∫i cea r„s„ritean„.
Vom Óncerca la sfÓr∫itul acestei introduceri ∫i Ón notele
la scrierile lui Palama, traduse Ón acest volum, s„ ar„t„m c„
cele dou„ moduri de formulare a Ónv„˛„turii despre Dumnezeu
implic„ Ón ele posibilit„˛i de conciliere, sau c„ sfÓntul Grigorie
Palama nu contest„ Ón fond unitatea lui Dumnezeu cÓnd vor-
be∫te de lucr„rile necreate, nedesp„r˛ite de fiin˛a Lui.
SfÓntul Grigorie Palama s-a n„scut Ón anul 1296, din p„-
rin˛i de neam ales ∫i de o remarcabil„ evlavie, care se muta-
ser„ din Asia Mic„ Ón Constantinopol Ónainte de a avea copii.
206 FILOCALIA
La vÓrsta de 7 ani el r„mase orfan de tat„, Ómpreun„ cu al˛i

patru fra˛i (doi b„ie˛i ∫i dou„ fete). El primi o educa˛ie aleas„
Ón palatul Ómp„r„tesc, fiind ajutat ∫i el ∫i fra˛ii s„i de Ómp„ratul
Andronic II Paleologul.
Înc„ de la vÓrsta adolescen˛ei a stat Ón leg„tur„ cu mona-
hii ∫i Óncepu s„ duc„ o via˛„ de ascez„, postind, priveghind
mult, ÓnfrÓnÓndu-se de la mult„ mâncare. Cel mai bun Ónv„˛„-
tor i-a fost Teolipt, ajuns, dup„ o vie˛uire la Atos, mitropolit
al Filadelfiei, dar petrecând mai mult Ón Constantinopol. Acela
l-a introdus cel dintÓi Ón disciplina trezviei ∫i a rug„ciunii min-
˛ii. La vÓrsta de 21 ani (prin 1317), tÓn„rul Grigorie pleac„ cu cei
doi fra˛i ai s„i la Atos, dup„ ce instala Óntr-o mÓn„stire din
Constantinopol pe mama ∫i pe surorile sale. În Atos deveni
ucenic al b„trÓnului monah Nicodim, care tr„ia pe lÓng„ mÓn„s-
tirea Vatoped. Acesta Ól ∫i tunse pe Grigorie curÓnd Ón mona-
hism. Dup„ trei ani, b„trÓnul Nicodim muri, iar tÓn„rul Grigorie
se mut„ (pe la 1321) Ón Lavra sfÓntului Atanasie, continuÓnd
via˛a de ascet. Dup„ al˛i trei ani (prin 1324) se a∫ez„ Óntr-un
loc retras numit Glosia, unde un grup de isiha∫ti se exercitau
Ón ascez„ ∫i Ón rug„ciunea min˛ii, sub c„l„uzirea unui monah
Grigorie, de origine din Constantinopol. Desele incursiuni ale
turcilor Ól silir„ pe Grigorie dup„ doi ani (prin 1326) s„ se
mute cu grupul Óntreg de 12 monahi isiha∫ti la Salonic. Aici
e hirotonit preot ∫i apoi se retrage cu grupul Óntreg Óntr-un
schit de pe muntele de lÓng„ Veria, Óntr-o regiune de aro-
mâni. Dup„ cinci ani ( 1330—1331), silit de desele incursiuni
ale sÓrbilor, se duce iar„∫i la Atos, a∫ezÓndu-se Ón schitul sfÓn-
tul Sava de lÓng„ Marea Lavr„. Începu s„ ˛in„ predici ∫i s„
scrie.
În 1334 sosind Ón Constantinopol ni∫te dominicani ca
s„ discute cu ortodoc∫ii chestiunea unirii Bisericilor, un tÓn„r
venit cu cÓ˛iva ani Ónainte din Calabria ∫i devenit aici monah
cu numele de Varlaam, ca s„ cÓ∫tige simpatia ortodoc∫ilor, ca-
re-l b„nuiau de catolicism ascuns, scrise mai multe tratate des-
pre purcederea SfÓntului Duh, ap„rÓnd teza ortodox„ despre
un singur principiu Ón SfÓnta Treime, dar Óntr-un mod care re-
lativiza diferen˛a Óntre ortodoc∫i ∫i catolici, sus˛inÓnd c„ Ta-
t„l ∫i Fiul comunic„ atÓt de strÓns Óntreolalt„, ÓncÓt nu se poate
nega Fiului o participare la actul prin care Tat„l purcede pe
Duhul SfÓnt. El mai afirma c„ Ón Scriptur„ nu se poate g„si o
dovad„ pentru pozi˛ia ortodox„ sau catolic„, dar printr-o ast-
fel de Ón˛elegere dialectic„ a raportului dintre Tat„l ∫i Fiul
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA 207
se pot Ómp„ca cele dou„ pozi˛ii: purcederea Duhului SfÓnt din

Tat„l ca unic principiu, cu purcederea din Tat„l ∫i Fiul; prima
pozi˛ie poate fi afirmat„ ÓntrucÓt Tat„l e unicul izvor Ón Treime,
a doua pe baza strÓnsei uniri a Fiului cu Tat„l.
Prietenii sfÓntului Grigorie Palama din Salonic, unde se
afla atunci Varlaam, scriser„ aceluia cu privire la teza lui
Varlaam, cerÓnd s„-i l„mureasc„ Ón privin˛a ei. Astfel Gri-
gorie Palama scrise dou„ tratate despre purcederea SfÓntului
Duh, Ón care respingea relativismul lui Varlaam, adic„ metoda
lui «dialectic„», prin care voia s„ Ómpace cele dou„ pozi˛ii. Pa-
lama ap„ra metoda «demonstrativ„», afirmând c„ in Sfânta
Scriptur„ ∫i Ón operele sfin˛ilor p„rin˛i avem dovezi clare pen-
tru Ónv„˛„tura
260
ortodox„. Tratatele acestea au fost scrise pe la
1335 . Ele au fost urmate pe la 1336 ∫i 1337 de dou„ 261 scrisori,
c„tre Achindin ∫i c„tre Varlaam, Ón aceea∫i chestiune .
Aceste scrisori, care ii sc„deau prestigiul, iritÓndu-l, l-au
f„cut pe Varlaam s„ porneasc„ atacul 262 Ómpotriva isiha∫tilor, de
care ∫tia c„ sÓnt prieteni ai lui Palama .
Varlaam a scris prin 1337 trei tratate contra isiha∫tilor.
Palama a r„spuns, prin 1338, atacurilor din ele f„r„ s„ numeas-
c„ pe autorul lor, cu trei tratate corespunz„toare. Ele sÓnt in-
titulate :
Primul tratat dintre cele dintÓi pentru cei ce vie˛uesc cu
sfin˛enie Ón isihie ; Óntru cÓt ∫i pÓn„ la ce grad e folositoare Ón-
deletnicirea cu ∫tiin˛ele.
260. A c e s t e t r a t a t e se n u m e s c À¸„ÔÈ ·Ô‰ÂÈÍÙÈÍÔfl ‰˝Ô ÂÒfl ›ÍÔÒÂ˝ÛÂ˘‘
ÙÔ‡ ¡ „ fl Ô ı ÌÂ˝µ·ÙÔÚ, ed. Hristou. Op. cit., voi. I, Ò. 10—153. Ele au fost
t r a d u s e Ón r o m â n e ∫ t e de Grigorie mitrop. Ungrovlahiei, sub t i t l u l : Dou„
cuvinte doveditoare despre purcederea SfÓntului Duh, Buz„u, 1832.
261. Ep. I c„tre Achindin, ed. P. Hristou, op. cit., p. 203—219 ; a doua
Ep. c „ t r e Achindin, ibidem, p. 220—214; p r i m a ep. c „ t r e V a r l a a m , Ibidem,
p. 224—253, a d o u a c „ t r e V a r l a a m , Ibidem, p. 260—312. D e s p r e d a t a tutu-
ror acestor ∫ase scrieri a se v e d e a la P. Hristou, Ibidem, p. 180. Men˛io-
n „ m c„ admitea ∫i P a l a m a o e v e n t u a l „ folosire a expresiei «prin Fiul»,
dar Ón sensul u n e i «odihniri e t e r n e a D u h u l u i Ón Fiul» Ón b a z a c „ r e i a Du-
hul s t r „ l u c e ∫ t e sau e trimis c e l o r v r e d n i ci prin Fiul. P a l a m a reia astfel
teza d e z v o l t a t „ de p a t r i a r h u l Grigorie Cipriotul (1283—1284). (Trat. I, la
Hristou, ed. cit., voi. I, p. 35—39 ∫i Introd. lui Hristou, op. cit., p. 17).
262. P. Hristou, ibidem, p. 316. Despre t o a t „ v i a ˛ a ∫i lupta sfÓntului
Grigorie P a l a m a a se v e d e a : Pr. D. St„niloae, Via˛a ∫i Ónv„˛„tura sfÓntului
Grigorie Palama, Sibiu, 1938.
208 FILOCALIA
Al doilea tratat dintre cele dintÓi pentru cei ce vie˛uesc

cu sfin˛enie Ón isihie. Pentru cei ce voiesc s„ se concentreze
asupra lor Ón isihie nu e f„r„ folos s„ Óncerce a-∫i ˛ine mintea
Ón l„untrul trupului.
Al treilea tratat din rÓndul ÓntÓi pentru cei ce vie˛uiesc cu
sfin˛enie Ón isihie. Despre lumin„ ∫i luminarea dumnezeiasc„,
263
despre sfÓnta fericire ∫i despre des„vÓr∫irea cea Óntru Hristos .
Ele r„spundeau unor tratate cu titluri asem„n„toare ale
lui Varlaam : 1)Despre ∫tiin˛e, sau despre cunoa∫tere, sau des-
pre dobÓndirea Ón˛elepciunii; 2) Despre rug„ciune, sau despre
264
des„vÓr∫irea omeneasc„ ∫i 3) Despre lumin„ .
CÓnd v„zu r„spunsurile lui Palama, Varlaam cuprins de
team„ retu∫a cÓte ceva din scrierile lui, ∫terse numele de
«omfalopsichi», renun˛„ s„ numeasc„ fenomenele tr„ite de
isiha∫ti ca demonice, numindu-le naturale. Era un fel de nou„
redactare a acelora∫i scrieri. Palama r„spunse ∫i acestei noi
forme a triadei lui Varlaam cu alte trei tratate. Socotind c„
aceasta e ultima form„ a atacurilor lui Varlaam, Palama in-
titula r„spunsurile sale : «cele din urm„». Titlurile lor sÓnt :
Primul tratat al celor din urm„ pentru cei ce se dedic„
cu evlavie isihiei. Expunerea ∫i combaterea celor scrise de
filozoful Varlaam contra celor ce vie˛uesc cu evlavie Ón isi-
hie. Care este cuno∫tin˛a cu adev„rat mÓntuitoare ∫i c„utat„
cu mult„ dorin˛„ de monahii adev„ra˛i, sau Ómpotriva celor
ce zic despre cuno∫tin˛a din ∫tiin˛ele din afar„ c„ ar fi cu ade-
v„rat mÓntuitoare.
Tratatul al doilea al celor din urm„ pentru cei ce se de-
dic„ cu evlavie isihiei. Despre rug„ciune.
Tratatul al treilea al celor din urm„ pentru cei ce se
dedic„ cu evlavie isihiei. Despre lumina sfÓnt„ 265.
Acestea au ap„rut prin 1339, pe cÓnd Varlaam era dus
la Avignon ca sol al Ómp„ratului c„tre papa, sau era Ón aju-
nul plec„rii. Înc„ Ón cursul c„l„toriei de Óntoarcere de la Avig-
non, la oprirea Ón Italia 2 6 6 , probabil Óndemnat de catolicii de
acolo, Varlaam a alc„tuit un al doilea rÓnd de trei tratate con-
263. Editate de P. Hristou, op. cit., voi. I, p. 361—392; p. 393—408;
p. 409—463. Ultimele d o u „ t r a d u s e Ón rom. la Pr. D. St„niloae, op. cit.
264. P. Hristou, op. cit., p. 315—354.
265. Ed. Hristou, op. cit., p. 466—506 ; 507—546 ; 537—613.
266. P. Hristou, op. cit., p. 349.
SP1NTVL GRIGORIE PALAMA 209
tra isiha∫tilor, intitulÓndu-le de ast„ dat„ «Contra masalie-

nilor». Masalieni se numeau bogomilii, dintre care exista cÓte
unul Ón mod camuflat ∫i printre monahi ∫i care repetau con-
tinu unica rug„ciune «Tat„l nostru», pretinzÓnd c„ v„d esen-
˛a dumnezeiasc„. Întors din Apus, Ón octombrie 1340, Var-
laam se duse la Constantinopol, unde conform amenin˛„rii
din prefa˛a acestor ultime tratate, interveni la Sinod pentru
condamnarea isiha∫tilor.
Palama, prev„zÓnd c„ lucrurile vor ajunge pÓn„ la urm„
Ón fa˛a Sinodului, se duse Ómpreun„ cu aderentul s„u Isidor
din Salonic la Atos unde preg„ti Tomul Aghioritic, inten˛io-
nÓnd s„ se prezinte cu el Ón fa˛a Sinodului. El e semnat de
c„peteniile monahismului atonit ∫i aprobat de episcopul de
Ierissos, Iacob, Ón martie 1341. Venind cu el Ón Salonic, Pa-
lama adun„ pe monahii de aici, care subscriu un tom asem„-
n„tor, pe care-l trimit patriarhului.
Varlaam Óntors Ónc„ Ónainte de Salonic avu mai multe
ÓntÓlniri chiar cu Palama, dintre care una Ón fa˛a guvernato-
rului ora∫ului, cu care ocazie promise s„ nu publice noua sa
lucrare, iar Palama s„ Ónceteze ∫i el a mai scrie contra lui.
Dar mereu schimb„cios, curÓnd dup„ aceea Varlaam public„
tratatele «Contra masalienilor», Ón care Palama e atacat per-
sonal. Acesta r„spunse la Ónceputul anului 1341 cu alte trei
tratate ale sale. ÎntrucÓt Ón ultimele tratate, Varlaam acuza
pe isiha∫ti, de preten˛ia c„ v„d esen˛a dumnezeiasc„, acesta
r„spunse c„ ace∫tia nu pretind a∫a ceva. Ei v„d numai lucra-
rea dumnezeiasc„, care se nume∫te Ón grece∫te «energie». A∫a
a Ónaintat discu˛ia la tema deosebirii Óntre fiin˛a ∫i energiile
dumnezeie∫ti, tem„ care formeaz„ con˛inutul celei de a treia
267
triade a lui Palama . Ele se intituleaz„ :
1) Respingerea absurdit„˛ilor ce rezult„ din scrierile de
al doilea ale filozofului Varlaam, sau despre Óndumnezeire :
tratatul ÓntÓi contra celor de al doilea.
2) Lista absurdit„˛ilor ce rezult„ din premisele filozofu-
lui Varlaam, tratatul al doilea contra celor de al doilea.
3) Lista absurdit„˛ilor ce rezult„ din concluziile filozo-
fului ,· tratatul al treilea contra celor de al doilea 268.
267. P. Hristou, op. cit., p. 350—353.
268. A c e s t e trei t r a t a t e ale celei de a treia t r i a d e Ón ed. P. Hristou,
voi. cit., p. 615—653 ; 655—678 ; 679—694.
210 FILOCALIA
Achindin pretinde c„ patriarhul Ioan Caleca d„duse lui

Varlaam o scrisoare c„tre autorit„˛ile din Salonic pentru a
trimite pe Palama la Constantinopol ca s„ se explice. Dar el,
Achindin, care voia ca lucrurile s„ se Ómpace, ob˛inu de la
patriarh o alt„ scrisoare direct c„tre Palama, prin care-l in-
vita s„ vin„ la Constantinopol de la sine, nea∫teptÓnd s„ fie
trimis de autorit„˛ile din Salonic. Palama Ói r„spunse lui Achin-
din, explicÓndu-i c„ deosebirea ce o face Óntre fiin˛a ∫i lucr„-
rile lui Dumnezeu nu e o erezie, ci-∫i are baza Ón Ónv„˛„tura
p„rin˛ilor Bisericii. Scrisoarea lui Achindin trebuie s„ fi fost
trimis„ lui Palama dup„ ce disputa la Salonic se Ónte˛ise ∫i
Palama Ó∫i publicase noua sa triad„.
Palama promite s„ mearg„ la Constantinopol Ón prim„-
vara lui 1341, cÓnd va pleca ∫i Ómp„ratul din Salonic la Con-
stantinopol. Dar se pare c„ n-a mai a∫teptat plecarea Ómp„-
ratului, ci luÓnd cu sine pe Isidor ∫i pe Marcu, se duse la Con-
stantinopol. Acolo mul˛i erau cÓ∫tiga˛i pentru Varlaam. De
aceea Palama Óncepu s„ l„mureasc„ zile ∫i nop˛i pe arhierei,
pÓn„ ce-i convinse despre adev„rul celor sus˛inute de el.
Pentru c„ disputa continua tot mai aprins„, la 11 iunie
1341 se Óntruni un sinod, pentru a decide Ón aceast„ chestiune.
Sinodul a dat dreptate isiha∫tilor ∫i lui Palama. Varlaam ca
s„ evite condamnarea ∫i-a cerut iertare. Apoi plec„ ru∫inat
Ón mod definitiv Ón Occident. Sinodul nu d„du nici un tom, din
dorin˛a de a potoli disputa. Deabia peste dou„ luni un nou
sinod, la cererea aderen˛ilor lui Palama, care, dup„ plecarea
lui Varlaam, Óncepur„ s„ fie ataca˛i de Achindin, le d„du un
tom despre dezaprobarea lui Varlaam la sinodul din 1341. Pa-
triarhul Caleca pretinde c„ a dat acest tom numai silit de
Cantacuzino, ocrotitorul Ómp„ratului minor Ioan V Paleolo-
gul, dup„ moartea lui Andronic III Paleologul, ÓntÓmplat„ cu-
rÓnd dup„ sinodul din iunie 1341. În fa˛a acestui sinod a trebuit
s„ se prezinte Achindin cu cÓ˛iva aderen˛i ai s„i pentru a-∫i
expune pozi˛ia. Sinodul l-a dezaprobat, iar mul˛imea care
asista s-a pornit s„ vocifereze Ómpotriva lui.
Dar la Ónceputul lui octombrie 1341 Ómp„r„teasa v„duv„
Ana de Savoy, sus˛inut„ de marele duce Apocavcos ∫i de pa-
triarhul Caleca demise pe Ioan Cantacuzino din postul de re-
gent ∫i acesta trebui s„ p„r„seasc„ Constantinopolul ∫i s„-∫i
fac„ la Didimotichos, Ón Tracia, centrul opera˛iilor sale mili-
tare contra Ómp„r„tesei ∫i a lui Ioan Paleologul. Achindin ∫i
aderen˛ii lui, sprijini˛i puternic de patriarhul Caleca, prezint„
pe isiha∫ti ca sus˛in„tori ai lui Cantacuzino. Palama e aruncat

Ón Ónchisoare Ón prim„vara anului 1343 ∫i e l„sat acolo pÓn„ Ón
1347. Acela∫i lucru s-a ÓntÓmplat ∫i cu ∫ase ierarhi aderen˛i ai
lui Palama. În toamna lui 1345 Ómp„r„teasa, dÓndu-∫i seama c„
trebuie s„ dea satisfac˛ie poporului credincios ∫i monahismu-
lui care era de partea lui Palama, renun˛„ la sus˛inerea patri-
arhului Caleca ∫i a lui Achindin. CÓnd acesta e hirotonit de
Caleca diacon, senatul se Óntrune∫te Ón toamna lui 1345 ∫i de-
clar„ ilegal„ hirotonia lui Achindin. CÓnd cei ∫ase episcopi
˛inu˛i Ónchi∫i cer Ón septembrie 1346 judecarea lui Caleca, Óm-
p„r„teasa Óncepe o serie de consf„tuiri cu senatul ∫i cu ierarhii
liberi. Dar Ónc„ Ónainte de aceste consf„tuiri i se impusese lui
Caleca domiciliul for˛at.
La 2 februarie 1347 Ómp„r„teasa convoc„ pe ierarhi la
un sinod solemn. Acesta depuse pe Caleca din patriarhat, Ól
condamn„ pe Achindin ∫i reconfirm„ Ónv„˛„tura lui Palama.
Dar Ónc„ Ónainte ca tomul s„ fie semnat, Cantacuzino intra Ón
ora∫ prin poarta l„sat„ deschis„ de osta∫ii generalului Ómp„-
r„tesei, Fakeolatos. Devenit co-Ómp„rat, Cantacuzino elibereaz„
pe Palama ∫i pe cei ∫ase ierarhi. Aderentul lui Palama, Isidor,
este ales patriarh, iar acesta ocup„ scaunele vacante cu ade-
ren˛i ai lui Palama ∫i dup„ cÓteva zile Ól hirotone∫te pe Palama
Ónsu∫i mitropolit al Salonicului, a doua capital„ a imperiului.
În timpul polemicii cu Achindin, Palama a alc„tuit urm„-
toarele scrieri:
Din timpul de pe la jum„tatea postului Pa∫tilor din 1342
pÓn„ la prima duminic„ dup„ Rusalii dateaz„ Primul 269 Antiretic
contra lui Achindin ∫i probabil ∫i Al doilea Antiretic . Dar
Ónc„ Ónainte de Primul Antiretic, compusese scrierea270: La ce se
refer„ unitatea in dumnezeire ∫i la ce deosebirile? .Iar Óna-
inte de toate aceste trei scrieri, sau cel pu˛in Ónainte de Anti-
reticul II mai dateaz„ cele dou„ dialoguri: Dialogul ortodoxu-
lui cu varlaamitul271 ∫i Dialogul lui Teofanes cu Teotimos 272.
Dar ∫i mai Ónainte de dialogul din urm„, sau poate de amÓn-
dou„, mai alc„tuise Apologie mai pe larg: 273
despre lucr„rile
dumnezeie∫ti ∫i despre Împ„rt„∫irea de ele .
2 6 9 . Ed. I a H r i s t o u , o p . cit., tom. III, p . 3 9 — 8 5 Î 8 5 — 1 8 1 .
2 7 0 . Ed. Hristou, op. cit., tom. II, p. 6 9 — 9 6 .
2 7 1 . Ibidem, Ò. 1»4—219.
2 7 2 . Ibidem, p . 2 1 9 — 2 6 3 .
2 7 3 . Ibidem, p. 9 6 — 1 3 7 . T r a d u s „ in rom. In l u c r a r e a n o a s t r „ cit. p.
LVIII—XCI.
212 FILOCALIA
PÓn„ prin postul Pa∫tilor 1342, Palama nu r„spunsese de-

loc Scrierilor lui Achindin.
Tot din timpul din care dateaz„ scrierile de mai sus,
dateaz„ ∫i scrierea : Varlaam ∫i Achindin sÓnt cei274 ce taie gre-
∫it ∫i f„r„ credin˛„ dumnezeirea cea una Ón dou„ .
Din acela∫i timp dateaz„ ∫i câteva epistole care sÓnt de-
asemenea r„spunsuri la atacurile repetate
275
ale lui Achindin. ™i
anume epistola c„tre Ioan Gabra . Ea ap„r„ dialogul orto-
doxului cu varlaamitul, atacat de Achindin.
Plecat la Heracleia, Ón vara lui 1342, dup„ patru luni, Ón
octombrie 1342 este adus din ordinul patriarhului la Constan-
tinopol ∫i Ón prim„vara lui 1343 Palama e aruncat Ón Ónchi-
soare. Înainte de aceea el petrecuse vreo trei luni Ón SfÓnta
Sofia, care d„dea drept de azil. Din timpul celor vreo ∫ase luni
cÓt timp Ónc„ n-a fost Ónchis, dateaz„ Epistola c„tre Arsenie
Studitul, iar din timpul cÓt petrecea Ón SfÓnta Sofia, Epistola
276
c„tre Damian Filozoful . Epistola aceasta se socote∫te ca al
zecelea tratat contra lui Achindin, dup„ Epistola c„tre Atanasie
al Cizicului, tratatul despre Teologia unit„ ∫i distinct„ ∫i cele
∫apte Antiretice ; dar al zecelea, nu din punct de vedere cro-
nologic, ci dup„ a∫ezarea lor Ón manuscrisul original. Tot din
timpul acesta se pare c„ dateaz„ ∫i Epistola c„tre monahul
277
Dionisie , de∫i nu e exclus ca ambele aceste epistole s„ da-
teze de dup„ Antireticul VII contra lui Achindin.
Dup„ ce Palama a fost aruncat Ón Ónchisoare, monahii din
Atos scriser„ patriarhului Caleca, Ómp„r„tesei ∫i autorit„˛ilor
civile din Constantinopol, cerÓndu-le s„-l elibereze. Scrisorile
acestea trebuie s„ fi fost trimise prin toamna anului 1344, c„ci
Ón noiembrie 1344 patriarhul le r„spunde, justificând Óntemni-
˛area lui Palama cu abaterile lui dogmatice ∫i cu motive poli-
tice. El Óndemn„ ∫i pe Ómp„r„teasa s„ le r„spund„, Ónvinov„-
˛indu-l pe Palama de pretinsa alian˛„ cu Cantacuzino.
La auzul acestor ve∫ti, Palama scrise ∫i el, Ón prim„vara lui
1345278trei scrisori la Atos : una c„tre Filotei, egumenul La-
vrei , a doua, trimis„ prin acela∫i curier, ca o continuare a
274. Ibidem, p. 263—279.
275. Ibidem, Ò. 32»—363.
276. Ibidem, p. 479—501.
277. Ibidem, p. 501—505.
278. Ibidem, p. 517—539.
primei 279 , c„tre monahii din Atos, ∫i280a treia c„tre Macarie, fra-
tele s„u (prima epistol„ c„tre acela) .
Dup„ scrisorile c„tre Damian Filozoful ∫i Dionisie, a al-
c„tuit Antireticul III, IV281∫i V, contra lui Achindin, Ón care vor-
be∫te de acele scrisori . Ele au fost scrise .probabil de Pa-
lama cÓt a petrecut Ón SfÓnta Sofia, Ón prim„vara lui 1343, sau
dup„ aceea pÓn„ prin toamna lui 1344, c„ci Ón ele nu vorbe∫te
de episodul hirotonirii lui Achindin. Înainte de Antireticul
VI—VII contra lui Achindin, anterior recluziunii adresatu-
lui, ÓntÓmplat„ Ón noiembrie 1344, se282pare c„ Palama a scris
epistola c„tre Atanasie al Cizicului . Antireticele VI—VII
sÓnt scrise Ón 1346, dup„ ce Achindin c„zuse Ón disgra˛ie 283 .
În lista de scrieri a lui Palama prezentat„ pÓn„ aci ar
mai trebui incluse alte cÓteva epistole, lucru la care renun˛„m.
Atitudinea ostil„ fa˛„ de deosebirea ce-o f„cea Palama
Óntre fiin˛a ∫i energiile lui Dumnezeu fu adoptat„, dup„ ie∫irea
lui Varlaam ∫i Achindin din lupt„, de filozoful Nichifor Gre-
gora, care se bizuia pe prietenia lui Cantacuzino. El Ói ceru
lui Cantacuzino s„ convoace un nou sinod Ón aceast„ ches-
tiune. Cantacuzino, v„zÓnd agita˛ia achindini˛ilor ∫i calomniile
r„spândite de ace∫tia c„ el ar sus˛ine o erezie, se hot„rÓ s„ con-
voace acest nou sinod, pentru a dovedi c„ doctrina aceasta
este doctrina Bisericii. Sinodul fu convocat pe data de 27 mai
1351 Óntr-o sal„ a palatului Vlacherne.
Trei ierarhi, Matei al Efesului, Iosif al Ganului ∫i Mitro-
politul Tirului, cu doi, trei monahi achindini˛i, se prezentar„
Ón frunte cu sus˛in„torul lor, Gregora. Acesta atac„ pe Palama,
atribuindu-i afirma˛ii pe care nu le f„cuse, anume c„ trupul
lui Hristos s-a pref„cut dup„ esen˛„ Ón lumin„ ∫i a devenit prin
esen˛„ nemuritor. Împ„ratul Ól opri ∫i d„du cuvÓntul lui Pa-
lama. Acesta sus˛inu deosebirea Óntre fiin˛a ∫i lucr„rile lui
Dumnezeu, referindu-se la Sinodul VI ecumenic. Gregora in-
vitat s„ r„spund„, l„s„ altor achindini∫ti sarcina aceasta, scu-
zÓndu-se c„-l doare capul.
La a doua ∫edin˛„ convocat„ pentru a treia zi, Gregora nu
mai voi s„ se prezinte decÓt dup„ multe insisten˛e ale priete-
279. Ibidem, p. 509—517.
280. Ibidem, p. 505—509.
281. Ibidem, tom. III, p. 161—241 ; 241—287 ; 287—379.
282. Ibidem, tom. II, p. 411—455.
283. Ibidem, tom. III, p. 379—461 ; 462—507. Al cincilea e tradus
Ón rom. Ón l u c r a r e a n o a s t r „ cit. p. XCII—CLX.
214 FILOCALIA
nilor s„i. În discu˛ia cu Palama, achindini˛ii fiind Óncurca˛i,

f„cur„ pe sup„ra˛ii ∫i p„r„sir„ ∫edin˛a, cu toate rug„min˛ile
ce li s-au f„cut ca s„ r„mÓn„. Palama Ó∫i expuse apoi pe larg
Ónv„˛„tura sa ∫i la sfÓr∫it prezent„ ∫i o m„rturisire de credin˛„,
cu observarea c„ Ón m„rturisiri284
de credin˛„ omul e mai precis
decÓt Ón tratatele teologice .
În ∫edin˛a a treia, ˛inut„ peste ∫ase zile, venir„ ∫i achin-
dini˛ii, invita˛i foarte insistent de Ómp„rat. La Ónceputul ∫edin-
˛ei acesteia prezentar„ o m„rturisire de credin˛„, Ón care spu-
neau c„ cuget„ ca ∫i Biserica ce a condamnat pe Varlaam ∫i
Achindin. Dar citind 20 de capitole din scrierile lui Palama, re-
pro∫au acestuia c„ vorbe∫te de dou„ sau mai multe «dumne-
zeiri». Împ„ratul Ói Óntreb„ ce nu le convine : termenii sau fon-
dul doctrinei. Termenii, spuse el, nu au a∫a de mare impor-
tan˛„ ; ei pot fi p„r„si˛i, dar ideia trebuie s„ r„mÓn„. Palama se
declar„ de acord ∫i sinodul decise c„ nu e bine s„ se mai fo-
loseasc„ num„rul cÓnd se vorbe∫te de Dumnezeire.
În a patra ∫edin˛„ se continu„ citirea celorlalte capitole
din scrierile lui Palama, incriminate de adversarii lui. Se v„zu
c„ cei ce-l acuz„ pe acesta cuget„ ca ∫i Varlaam, condamnat
de sinodul din 1341. La sfÓr∫it, achindini˛ii au fost invita˛i s„
primeasc„ Ónv„˛„tura Bisericii stabilit„ la sinodul din 1341.
RefuzÓnd aceia, Matei al Efesului ∫i Iosif al Ganului au fost
depu∫i. Se credea c„ nu va mai avea loc ∫i a cincea ∫edin˛„.
Dar Ómp„ratul mereu doritor de a câ∫tiga pe achindini˛i, a con-
vocat ∫i a cincea ∫edin˛„. Fur„ invita˛i din nou achindini˛ii,
dar ace∫tia nu voir„ s„ se prezinte. Împ„ratul puse ∫ase Ón-
treb„ri ∫i ceru sinodului s„ r„spund„ : 1) ≈ vreo deosebire
Óntre fiin˛a ∫i lucrarea dumnezeiasc„ ? 2) Dac„ da, lucrarea
aceasta e creat„ sau nu ? 3) Dac„ e necreat„, cum se poate
evita compozi˛ia lui Dumnezeu ? 4) Se poate da nume de dum-
nezeire ∫i lucr„rilor dumnezeie∫ti, sau numai fiin˛ei ? 5) În ce
e superioar„ fiin˛a, lucr„rii ? 6) Ce ni se Ómp„rt„∫e∫te : fiin˛a
sau lucrarea dumnezeiasc„ ?
Sinodul a r„spuns cu o mul˛ime de locuri din sfin˛ii p„-
rin˛i c„ e o deosebire Óntre fiin˛a ∫i lucrarea dumnezeiasc„ ∫i
c„ lucrarea e necreat„, dar aceasta nu face pe Dumnezeu com-
pus, cum nu face cugetarea fiin˛ei noastre mintea compus„,
c„ fiin˛a e superioar„ lucr„rii Ón calitate de izvor al ei, c„ noi
ne Ómp„rt„∫im nu de fiin˛„, ci de lucrare ∫i c„ numele dum-
284. M „ r t u r i s i r e a a c e a s t a e p u b l i c a t „ Ón P.G. 151, col. 764—768.
nezeirii se poate da ∫i lucr„rii, f„r„ a se vorbi de dou„ dum-

nezeiri. In august 1351 fu redactat Tomul sinodal. Lui Gre-
gora i se prescrise domiciliu for˛at Ón mÓn„stirea Hora.
SfÓntul Grigorie Palama pleac„ dup„ sinod la Salonic cu
corabia. Împ„ratul Ioan V Paleologul nu-l primi Óns„ Ón cetate,
pentru c„ Ól socotea omul socrului s„u, Ioan Cantacuzino, cu
care ajunsese Ón conflict. SfÓntul Grigorie plec„ la Atos. Dar
dup„ trei luni cei doi Ómp„ra˛i Ómp„cÓndu-se, el putu s„ se
Óntoarc„ Ón scaunul s„u. Dar nu dup„ mult timp se Ómboln„vi
greu, la sfÓr∫itul anului 1352, sau Ónceputul lui 1353 ∫i z„cu
mult. Înc„ neref„cut complet dup„ boal„, Ion Paleologul Ól tri-
mise la Constantinopol pentru mijlocirea Ómp„c„rii sale cu Ioan
Cantacuzino, cu care ajunsese iar„∫i Ón conflict. Pe drum,
aproape de intrarea Ón Dardanele, corabia fu capturat„ de turci
∫i sfÓntul Grigorie fu luat prizonier ∫i dus din cetate Ón cetate
Óntre altele ∫i Ón Brusa ∫i Ón Niceea.
Despre285
acest exil avem dou„ epistole
286
ale lui, una c„tre
Biserica sa , alta c„tre David Dysipatos ∫i o convorbire a
lui cu Hionii necredincio∫i, descris„ de medicul cre∫tin Taro-
nitis din Niceea.
287
≈ datat„ din iulie 1355. Discu˛ia a avut loc
Ón iulie 1354 .
Dup„ un an de deten˛ie e eliberat. Venind Ón Constan-
tinopol, g„si ca Ómp„rat pe Ioan V Paleologul, care, biruitor
Ón lupta cu Cantacuzino, Ól obligase pe acesta s„ intre Ón mÓn„-
stire ca monah sub numele de Ioasaf. Gregora fu eliberat. El
insist„ pe lÓng„ Ómp„ratul Ioan Paleologul s„ Ónl„ture din Bise-
ric„ ideile lui Palama. Dar acesta, influen˛at de so˛ia sa Elena,
fiica lui Cantacuzino, nu voi.
ÎntÓmplÓndu-se ca tocmai acum s„ se afle Ón Constanti-
nopol episcopul apusean Paul, acesta Ó∫i exprim„ c„tre Ómp„-
rat dorin˛a s„ asiste la o discu˛ie Óntre Palama ∫i Gregora.
Discu˛ia avu loc Ón 1356 Óntr-o sear„ pÓn„ c„tre miezul nop˛ii.
Gregora descrie aceast„ discu˛ie Óntr-un fel ca ∫i cÓnd Palama
ar fi fost Ónvins, dar Ómp„ratul, fiind om fin ∫i discret nu ∫i-a
manifestat fa˛„ de Palama aceast„ 288p„rere ∫i n-a l„sat nici pe
cei din asisten˛„ s„ ∫i-o manifeste .
285. P u b l i c a t„ Ón Õ›ÔÚ ∏ÎÎÁÌÔµÌfiµ˘Ì, t. XVI, 1922, p. 7—21.
286. P u b l i c a t „ de M. Treu, Ón : ƒÂÎÙfl˘Ì ÙÁÚ ÈÛÙÔÒÈÍfiÚ Í·fl ÂËÌÔÎÔ„ÈÍfiÚ
›ÙÂÒÂfl‹Ú ÙfiÚ ≈ Î Î ‹ ‰ Ô Ú , t. III, 1889, Ò. 227.
287. P u b l i c a t „ Ón revista ”˘ÙfiÒ, tom. XV, Ò. 240 urm.
288. G r e g o r a , Byz. Hist. XXX—XXXV; P.G. 149, 331—442.
216 FILOCALIA
Împotriva acestei
289
false descrieri, Palama a scris din Sa-
lonic patru tratate . SÓnt ultimele scrieri ale lui Palama,
alc„tuite Ón al treilea an de la Óntoarcerea Ón Salonic (deci
ÓncepÓnd din vara anului 1358—1359). C„ci la Ónceputul anu-
lui al patrulea s-a Ómboln„vit ∫i peste pu˛in timp a murit, la
data de 13 noiembrie 1359.
CÓt a stat Ón Constantinopol, ultima dat„, sfÓntul Grigorie
a scris ∫i dou„ tratate despre290
purcederea SfÓntului Duh, Óm-
potriva doctrinei catolicilor .
Se pare c„ mai ales Ón urma combaterii temeinice a idei-
lor lui Gregora (expuse de acesta 291
Ón Byz. Hist. XXX—XXXV),
acesta a renun˛at la erezia sa . La 1360 s-a stins ∫i el din
via˛„, Ón vÓrsta de 65 ani.
Grigorie Palama a fost una din 292cele mai hulite figuri
r„s„ritene din partea istoricilor catolici . Cauza este c„ doc-
trina lui a fost respins„ totdeauna de teologia catolic„, fie
pentru c„ aceasta era influen˛at„ de ra˛ionalismul scolastic
simplificator, fie pentru c„ opozi˛ia fa˛„ de doctrina palamit„,
inaugurat„ de Varlaam poate cu prea pu˛in„ reflexiune, a Ón-
t„rit teologia catolic„ Ón atitudinea ei scolastic„ intelectua-
289. Ele se afl„ Ón m u l t e m a n u s c r i s e . De ex. Ón Cod. Coisl. 105, f.
236—275.
290. Ele se afl„ Ón m u l t e m a n u s c r i s e , de ex, Ón Cod. Coisl. 100, f. 13—64.
291. Gr. P a p a m i h a i l a publicat o m „ r t u r i s i r e a lui G r e g o r a Ón 'Exx-
ÎÁÛÈ·ÛÙÈ˜¸Ú ÷‹ÒÔÚ,1913, Ò. 69—75, d u p „ Cod. P a t m o s 428, f. 40 Ì — 4 1 Ì. R.
Guilland, Essai sur Gregoras, se Ó n t r e a b „ Óns„ d a c „ a c e a s t „ m „ r t u r i s i r e
e autentic„.
292. In timpul mai n o u ∫i-a manifestat dispre˛ul fa˛„ de P a l a m a , M.
J u g i e , Ón art. Palamas din Dict. de Theol. Cath. XI, col. 1735. Revista
dominican„ «Istina» r e c u n o a ∫ t e (Ón editorialul nr. 3 din 1974, p. 257) c„
J u g i e «a f„cut s„ r e a c ˛ i o n e z e sensibilitatea o r t o d o x „ p r i n t o n u l s„u seme˛
cu c a r e p r e t i n d e a s„ a r a t e f„r„ g r e u t a t e ce i n c o h e r e n ˛ e d o c t r i n a r e p u t u -
s e r „ fi i m p u s e ca dogme de o Biseric„ s e p a r a t „ de S c a u n u l apostolic al
Romei ∫i s u p u s „ cezaro-papismului imperial. Teologii ortodoc∫i nu p u t e a u
s„ nu ridice m „ n u ∫ a unei astfel de provoc„ri». In r e a l i t a t e , de∫i Ón apa-
r e n ˛ „ s c h i m b a r e a Ó m p „ r a ˛ i l o r bizantini din v r e m e a disputei isihaste a
influen˛at a t i t u d i n ea lor fa˛„ de d o c t r i n a palamit„ , totu∫i p Ó n „ la u r m „
ea a t r e b u it s„ fie a c c e p t a t „ de o r i c a r e dintr e rivalii imperiali, p e n t r u c„
Ói silea p o p o r u l ∫i m o n a h i s m u l la a c e a s t a . P o p o r u l ∫i m o n a h i s m u l au fost
factorii decisivi c a r e au impu s ∫i acum credin˛ a t r „ i t „ Ón cursul Óntregii
tradi˛ii a Bisericii de R„s„rit. Lucrul a c e s t a s-a ÓntÓmplat t o t d e a u n a Ón R„-
s„rit.
list„ fa˛„ de Palama. Din aceast„ cauz„ adversarii ulteriori ai

lui Palama dintre greci au fost mai totdeauna sau catolicizan˛i,
sau catoliciza˛i, pentru c„ teologia catolic„ Ói Óncuraja la
aceast„ opozi˛ie.
Acesta a fost Ónc„ un motiv pentru care sfântul Grigorie
a fost considerat de Biserica ortodox„ ca ap„r„tor al Ónv„˛„-
turii ortodoxe, care, Ón opozi˛i», cu intelectualismul scolastic,
fundamenteaz„ experien˛a Óntâlnirii cu Dumnezeu a credin-
ciosului rug„tor.
De aceea, ea l-a proclamat sfÓnt prin sinodul convocat
la 3 august 1368 de patriarhul Filotei, ucenic ∫i biograf al lui.
≈ semnificativ c„ l-a proclamat ca sfÓnt Ón aceea∫i ∫edin˛„ Ón
care a fost condamnat c„lug„rul achindinist Prohor Cydone,
fratele catolicizatului Dimitrie Cydone, ∫i traduc„torul lui
Toma d'Aquino Ón grece∫te.
În timpul din urm„, mai ales dup„ afirmarea puternic„
a doctrinei energiilor necreate de c„tre Vladimir Lossky, Ón
«Essai sur la Theologie mystique de l'Eglise orientale»
293
(Paris,
Aubier, 1944) ∫i a studiului lui J. Meyendorff , nu numai
teologii ortodoc∫i au valorificat pe multe planuri doctrina
energiilor necreate, ci chiar ∫i printre teologii catolici se
observ„ o atitudine mai pozitiv„ fa˛„ de aceast„ doctrin„. Re-
vista «Istina» Ón editorialul num„rului citat zice : «Pentru anu-
mi˛i teologi catolici palamismul ofer„ chiar azi principiul de
baz„ al unei teologii nescolastice, atÓt de c„utate». O astfel de
atitudine care g„se∫te simpatii printre teologii catolici cei mai
cunoscu˛i a fost remarcabil sintetizat„ de p„rintele Halleux
Ón articolul «Palamisme et scoiastique» («Revue theologique
de Louvain», III, 1973 pp. 409—442), care accept„ ca punct de
plecare indiscutabil ∫i de autoritate teza lui Meyendorff. Sau :
«Teza dup„ care doctrina patristic„ a Óndumnezeirii cre∫tinu-
lui implic„ distinc˛ia palamit„ Óntre esen˛a ∫i energiile divine
se impune din ce Ón ce mai mult ca o eviden˛„» (p. 259).
Dar nu toat„ teologia catolic„ ∫i-a Ónsu∫it aceast„ atitu-
dine mai pozitiv„ fa˛„ de sfÓntul Grigorie Palama. Revista do-
minican„ «Istina» r„mas„ scrupulos fidel„ lui Toma d'Aquino,
semnaleaz„ faptul de mai sus ca un motiv de alarm„ pentru
teologia catolic„. De aceea, dedic„ Óntregul num„r Ón chestiune
combaterii doctrinei sfÓntului Grigorie Palama.
293. A study ol Gregory Palamas, London, 1964. A. Halleux, r e v i n e
Ón sprijinul p a l a m i s m u l ui Ón a r t . : «Palamisme et Tradition» (Irenikon, 1975,
n r . 4, p. 479—494), c o m b „ t Ó n d obiec˛iile «Istinei».
218 FILOCALIA
Unul dintre colaboratorii acestui num„r (Jean Philippe

Houdret o.c.d. Ón : Palamas et les Cappadociens) se Óns„rci-
neaz„ s„ demonstreze c„ «Vasile nu Ónva˛„ distinc˛ia Óntre
esen˛a inaccesibil„ ∫i multiplele energii cuno∫tibile ∫i c„ fra-
tele s„u Grigorie nu face nici el aceast„ distinc˛ie Óntre na-
tura invizibil„ ∫i energiile vizibile care o Ónconjoar„» (p. 27).
Dar de unde scoate acest teolog c„ Palama ar fi declarat
vizibile energiile dumnezeie∫ti ?
Dintre celelalte articole, unul semnat de Juan Sergio
Nadal s.j«La critique par Akyndinos de l'hermeneutique pa-
tristique de Palamas», (p. 297—328), voie∫te s„ demonstreze
c„ nu Palama, ci Achindin, a c„rui oper„ promite s„ o publice,
a interpretat Ón mod corect textele sfin˛ilor p„rin˛i.
Dar fragmentele ce le d„ din Achindin nu fac decÓt s„
confirme caracterul incoerent al pozi˛iei acestuia, pe care
o semnala sfÓntul Grigorie Palama. Nadal d„ urm„torul text
din Achindin ca model de gÓndire teologic„ corect„. Deoarece
sfÓntul Grigorie Palama Ó∫i Ónsu∫ise afirma˛ia sfÓntului Ioan
Gur„ de Aur: «Nu Dumnezeu, ci harul se r„spÓnde∫te»,
(e vorba de pseudo-Ioan Gur„ de Aur, P. G. L. II, 825), Achin-
din spune : «Mai ÓntÓi, dup„ acela∫i p„rinte, a∫a cum nu se
r„spÓnde∫te Dumnezeu, tot a∫a nu se r„spÓnde∫te nici dum-
nezeirea. Este adev„rat c„ el zice c„ harul se r„spÓnde∫te.
Dar el nu vorbe∫te de harul necreat. Cum pute˛i s„-l
face˛i s„ spun„ ceea ce spune ∫i ne prezenta˛i ceea ce
el nu afirm„, ca Ónt„rire a inova˛iilor voastre ? C„ci dac„
ar fi sigur c„ harul, fiind necreat, se r„spÓnde∫te, de ce nu s-ar
r„spÓndi natura Duhului, care este ∫i ea necreat„ ? Pentru care
motiv se exclude putin˛a s„ se r„spÓndeasc„ Óns„∫i esen˛a
naturii divine ? Desigur pentru c„ ea este necreat„. C„ci dac„
faptul de a nu se putea r„spÓndi ar fi propriu esen˛ei ∫i naturii,
nici o alt„ natur„, de orice specie ar fi ea, nu ar putea s„ se
r„spÓndeasc„. Dar noi vedem c„ multe esen˛e se difuzeaz„.
Deci nu o calitate a esen˛ei ca atare o face s„ nu se r„spÓn-
deasc„, ci faptul c„ e esen˛a necreat„, supraesen˛ial„, infinit„
∫i creatoare a tuturor lucrurilor. Acesta e motivul pentru care
r„spÓndirea e contrar„ naturii» (Din al doilea tratat al
lui Achindin contra lui Palama, Cod. Monac. gr. 223,
f. 89 v.—90 v.).
Achindin afirm„ deci c„ fiin˛a cuiva se poate tot a∫a de
mult r„spÓndi asupra altora ca ∫i lucr„rile lui. Dac„ fiin˛a
divin„ nu se poate r„spÓndi, e datorit„ nu caracterului de fi-
in˛„, ci caracterului ei necreat. Deci nimic din Dumnezeu nu
se poate r„spÓndi asupra creaturilor, ca unul ce e necreat.

Este evident„ Óns„ falsitatea afirma˛iei c„ fiin˛a se poate r„s-
pÓndi ca ∫i lucrarea Ón ordine creat„. Fiin˛a nu se r„spÓnde∫te
decÓt dac„ se dizolv„. Dar dac„ esen˛ele obiectuale, pur ma-
teriale se pot dizolva prin r„spÓndire, persoana uman„, adic„
fiin˛a ipostasiat„ ca persoan„ nu se poate dizolva, oricÓt s-ar
r„spÓndi ea Ón lucr„rile sale. Ea r„mÓne ca o rezerv„ nesfÓr-
∫it„, sau ca un izvor unitar indestructibil al lucr„rilor care se
r„spÓndesc. GÓndirea intelectualist„ scolastic„ n-a Ón˛eles
taina persoanei care nu se dizolv„, oricÓt se r„spÓnde∫te prin
lucr„rile ei. Dar persoana uman„ nu-i decÓt fiin˛a uman„ ipo-
stasiat„, adic„ singurul mod Ón care exist„ real fiin˛a uman„.
Dar aceasta n-o Ónchide Ón sine. Ea se r„spÓnde∫te prin lucr„ri,
Óns„ nu se dizolv„, sau nu se epuizeaz„ Ón nici o lucrare.
Dumnezeu nu se r„spÓnde∫te ca fiin˛„, nu prin faptul c„ e
necreat, ci prin faptul c„ e Persoan„, sau Treime de Persoane.
Dar tocmai pentru c„ e personal se poate totodat„ r„spÓndi
prin lucr„ri, r„mÓnÓnd fiin˛„ neepuizat„ Ón aceast„ r„spÓndire.
Altfel Ól Ónchidem pe Dumnezeu Ón Sine, pe motiv c„ e
necreat ∫i nu mai avem nici o putin˛„ de a ne ÓntÓlni cu El,
de a primi ceva din El Ón noi. Palama voia s„ dea un temei
teologic particip„rii reale a f„pturii la Dumnezeu ∫i Óndum-
nezeirii ei. El avea un scop practic. Achindin Ói opunea o teo-
rie, pre˛ioas„ pentru consecven˛a ei logic„, mai bine zis sim-
plist logic„, dar necorespunz„toare realit„˛ii atÓt de complexe
a lui Dumnezeu. ™i apoi cum se poate afirma c„ el interpreta
just cuvÓntul «har» al sfÓntului Ioan Gur„ de Aur, cÓnd Ól soco-
tea creat, odat„ ce acest termen de creat nu se afl„ la sfÓntul
Ioan Gur„ de Aur ?
Nadal ne d„ ∫i o alt„ afirma˛ie a lui Achindin c„ Dum-
nezeu nu se poate d„rui nici ca fiin˛„, nici ca lucrare, c„ci
numai lucrurile create se pot r„spÓndi.
«(Din dumnezeire) curg ∫i se disting lucrurile pe care le
produce. Dar ceea ce produce e totu∫i o creatur„». Asupra
acestui punct Ioan Gur„ de Aur zice ∫i el: «Nu Dumnezeu,
ci harul se r„spÓnde∫te». ™i acela∫i p„rinte afirm„ : «Nu Duhul
curge, ci harul curge din Duh», pentru c„ nu lucreaz„ Ón noi
tot ce poate produce, dat fiind c„ lucrurile pe care le poate
produce sÓnt numeroase ∫i chiar infinite ca num„r... De aceea
faptul c„ Atotputernicul lucreaz„ Óntr-un mod restrÓns ∫i nu
face tot ce poate produce, d„ ocazie teologilor s„ spun„ c„
din El curge aceea (lucrarea, gra˛ia) ∫i nu El curge. Toate
220 FILOCALIA
lucrurile pe care noi le concepem ca curgÓnd din El sÓnt deci

creaturi. In acest sens nu Dumnezeu e cel ce se r„spÓnde∫te,
ci harul produs de Duhul atotputernic» (Ibidem f. 90 r.).
Deci, dup„ Achindin, aprobat de Nadal, noi nu primim
de la Dumnezeu decÓt lucruri create. Harul Ónsu∫i e creat. Nici
un contact real, nemijlocit, nu se poate realiza Óntre noi ∫i
Dumnezeu.
In general acea parte a teologiei catolice care a r„mas
aservit„ tomismului nu concepe alt„ leg„tur„ a lui Dumnezeu
cu lumea decÓt prin mijlocirea cauzalit„˛ii creatoare. Prin
aceasta tot ce d„ Dumnezeu lumii ar fi ceva creat. Noi sÓntem
Ónchi∫i Ón grani˛ele creatului. Creaturitatea e ca un zid care
se ridic„ implacabil Óntre noi ∫i Dumnezeu. Dumnezeu nu co-
munic„ nemijlocit cu lumea odat„ creat„. Îndat„ ce Dumnezeu
vrea s„ se apropie de lume printr-un act, apare ceva creat
Óntre El ∫i lume, Óntre El ∫i om, spune aceast„ teologie. În felul
acesta toate no˛iunile p„rin˛ilor iau un Ón˛eles impropriu.
Îndumnezeirea Óns„∫i e o stare creat„. «Energia este actul
esen˛ei divine a c„rei cauzalitate creaz„ Óndumnezeirea oame-
nilor», zice teologul catolic Garrigues Óntr-o interpretare sui
generis a sfÓntului Maxim M„rturisitorul (Rev. cit. p. 285).
Totu∫i noi credem c„ chiar Ón tezele celor dou„ partide
se g„sesc elementele care le pot concilia.
Într-adev„r, ce este ceea ce face ca Ón esen˛a divin„ s„ se
produc„ diferite lucruri ∫i aspecte create, ba chiar nenum„-
rate, cum zice Achindin ? Nu se afl„ oare chiar Ón unitatea
fiin˛ei lui Dumnezeu posibilit„˛i de a produce lucruri create
diferite ? Nu e oare una sau alta lucrarea Ón care Dumnezeu
cel simplu se manifest„ Ón deplin„tatea Lui, creÓnd unul sau
altul din lucruri? De aici nu mai trebuie f„cut decÓt un pas
pÓn„ la recunoa∫terea c„ prin lucrurile create noi ne punem Ón
leg„tur„ ∫i cu lucr„rile necreate deosebite, prin care Dumnezeu
le produce, ∫i cu Dumnezeu Ónsu∫i Ón toat„ integritatea Lui. Iar
creatura nu simte oare, cÓnd are o sensibilitate spiritual„ con-
∫tient„, pe Dumnezeu Ónsu∫i care creaz„ Ón ea o stare sau
alta ? Apoi aceast„ lucrare nu penetreaz„ creatura, prin fap-
tul c„ o aduce la existen˛„ ∫i o ajut„ s„ se dezvolte ?
Pe de alt„ parte, cÓnd Palama afirm„ c„ lucr„rile lui Dum-
nezeu sÓnt nedesp„r˛ite de fiin˛a Lui, nu afirm„ el oare c„ Ón
fiecare lucrare e activ Dumnezeu Óntreg, sau e prezent„ toat„
fiin˛a Lui, dar de fiecare dat„ altfel ∫i altfel ? ™i apoi nu e un
fapt evident c„ Ón fiecare act al unei persoane e persoana
Óntreag„, dar Ón alt ∫i alt mod de lucrare ?
Astfel, pe de o parte fiin˛a e Óntreag„ Ón fiecare lucrare,

dar pe de alta ea r„mÓne ca un izvor infinit care se poate
manifesta totdeauna Óntreag„ Ón alte ∫i alte moduri sau lu-
cr„ri. Pe de o parte fiin˛a e deci Óntreag„ Ón fiecare lucrare,
pe de alta nu se epuizeaz„ Ón acea lucrare, r„mÓnÓnd ca un
izvor capabil de alte ∫i alte moduri de a se manifesta Ón alte
∫i alte lucr„ri.
Teologia catolic„ ar fi consecvent„ cu ea Óns„∫i, recu-
noscÓnd c„ fiin˛a divin„ cÓnd se manifest„ Ón raport cu un
lucru sau altul finit se manifest„ Óntr-un mod care nu face
imposibile alte moduri de manifestare, iar teologia ortodox„
poate s„ accentueze totdeauna, Ón cel mai autentic spirit pala-
mit, c„ Ón fiecare lucrare se manifest„ Óntreaga fiin˛„ divin„,
dar totdeauna Óntr-un anumit mod.
Aici nu e o curgere diminuat„ Ón sens neoplatonic a
fiin˛ei divine Ón lucr„ri, cum afirm„ unii teologi catolici, ci
aceea∫i fiin˛„ divin„ comunic„ prin lucr„ri cu creaturile po-
trivit capacit„˛ii de primire a creaturilor, restrÓnse Ón structu-
rile ∫i puterile lor.
Desigur admi˛Ónd aceasta, teologia catolic„ ar trebui s„
mai admit„ c„ Dumnezeu lucreaz„ nu numai prin acte, prin
care creaz„ ∫i sus˛ine Ón existen˛„ lucrurile ∫i fenomenele
create, ci ∫i prin acte prin care intr„ Ón comunicare direct„
cu creatura, pe de o parte a∫a cum Ól pot primi f„pturile fi-
nite, pe de alta d„ruindu-Se Ón aceste acte Óntreg. De leg„tura
aceasta nemijlocit„ cu Dumnezeu Ónsu∫i vorbe∫te toat„ Scrip-
tura. Altfel cum ar conduce Dumnezeu f„ptura spre Óndumne-
zeire, de care vorbesc acum ∫i teologii catolici, cÓnd o declar„
«Óndumnezeire creat„». ≈ vorba de o anumit„ p„trundere a lui
Dumnezeu prin creaturi la con∫tiin˛a oamenilor, de o anumit„
transparen˛„ a Lui prin ele, de o anumit„ penetrare a lucr„rii
Lui Ón f„pturi.
De altfel, Ónsu∫i modul Ón care actul creator al lui Dum-
nezeu, ca act necreat, are un efect creat, r„mÓne un mister.
Misterul acesta trebuie s„-l ∫i sim˛im, nu numai s„-l gÓndim.
Constat„m c„ chiar printre teologii catolici care men˛in
atitudinea critic„ fa˛„ de Palama Ón num„rul amintit din
«Istina», sÓnt unii care recunosc c„ nici pozi˛ia prea inte-
lectualist„ a adversarilor lui Palama n-a fost just„. Astfel
Juan Miguel Garrigues o. p., Ón studiul L'energie divine et
Ia grâce chez Maxime le Coniesseur, din acela∫i num„r al
revistei «Istina» (p. 272—296), men˛inÓnd afirma˛ia c„ Palama
222 FILOCALIA
a gre∫it, recunoa∫te c„ ∫i adversarii s„i au gre∫it. «Adversarii

lui Palama gÓndesc Ón interiorul unei no˛iuni a esen˛ei divine,
a c„rei aseitate e caracterizat„ printr-o cale unic apofatic„ —
Ón sensul teologiei negative — ca pur„ separa˛ie care exclude
orice participare. Dup„ maniera «Unului» neoplatonic, esen˛a
divin„ nu e situat„ Ón simplitatea originar„ a Celui ce este, Ón
actul ei pur, ci dincolo de existen˛„, separat„ ∫i radical im-
participabil„... Vom vedea c„ Palama a voit s„ salveze ideea
cre∫tin„ a unei comuniuni de existen˛„ Óntre Dumnezeu ∫i
lume. Dar nepunÓnd Ón cauz„ no˛iunea esen˛ei divine ca pur„
aseitate, el a trebuit s„ afirme o distinc˛ie real„ Óntre esen˛a
divin„ ∫i actele Sale necreate, la care particip„ creaturile»
(p. 275). Sau : «Partida ra˛ionalist„ a sacrificat Óndumnezeirea,
logicii aseit„˛ii, partida palamit„ a salvat dogma cre∫tin„ a
Óndumnezeirii, dar n-a putut-o face decÓt cu pre˛ul nenum„-
ratelor incoheren˛e metafizice ∫i compromi˛Ónd grav miste-
rul simplit„˛ii existen˛ei divine» (256).
Sper„m c„ asemenea declara˛ii din partea catolic„ sÓnt
un Ónceput pentru o integral„ Ón˛elegere pozitiv„ a doctrinei
sfÓntului Grigorie Palama, contribuind la aceasta ∫i un efort
din partea teologiei ortodoxe, de a pune Ón lumin„ un con-
cept despre Dumnezeu care este superior celui care-L reduce
la o esen˛„ prea simplist gÓndit„, sau la o esen˛„ care neso-
cote∫te lucr„rile Lui, preocupÓndu-se numai de unitatea Lui,
∫i neÓn˛elegÓnd c„ Dumnezeu e prezent Ón lucr„ri ca unitate
treimic„ de persoane, care e altceva decÓt unitatea simplist
cugetat„ a filozofilor.
Noi vom da Ón acest volum Ón traducere cÓteva scrieri
Ón care Palama se ocup„ cu ap„rarea rug„ciunii inimii, a vede-
rii lui Dumnezeu Ón lumin„ ∫i cu explicarea acestei ÓntÓlniri
prin faptul particip„rii la Dumnezeu ∫i cu indicarea Óndum-
nezeirii omului ce rezult„ de aici.
ÎntrucÓt CuvÓntul al doilea ∫i CuvÓntul al treilea din cele
dintÓi, Apologia mai extins„ ∫i Antireticul al V-lea contra
lui Achindin le-am dat Ón traducere româneasc„ Ón cartea
noastr„ despre sfÓntul Grigorie Palama, vom da aci Ón româ-
ne∫te altele cÓteva din scrierile lui.
Al SfÓntului Grigorie Palama
CuvÓnt pentru cei ce se lini∫tesc cu evlavie.
Al doilea din cele din urm„. Despre rug„ciune.
1. Ar putea spune cineva c„ filozoful acesta 2 9 4 a

fost Óndemnat de iubirea de Ónv„˛„tur„ ∫i de marea voin˛„
de a cunoa∫te s„ osÓndeasc„ atÓt de necru˛„tor pe cei ce
nu v„d ad„ugÓndu-se nici un folos din Ónv„˛„tura de
afar„ la cea care le vine acum din Evanghelie ∫i e n„-
d„jduit„ s„ le vin„, potrivit f„g„duin˛ei nemincinoase,
celor ce vie˛uiesc conform ei. C„ci aceia dau cea mai
mare Ónsemn„tate poruncilor lui Hristos ∫i Óndeamn„ pe
to˛i numai spre acestea ca spre singurele Ón stare s„ con-
duc„ sufletul omenesc la asem„narea cu Dumnezu, s„-l
des„vÓr∫easc„ ∫i s„-l Óndumnezeiasc„, iar Ónv„˛„turile de
afar„ nu le pun deasupra celor p„mÓnte∫ti, ci le numesc,
dup„ Pavel, Ón˛elepciune trupeasc„ (2 Cor. I, 12) ∫i a
veacului acestuia ∫i pe frunta∫ii ei dintre elini, ca pe
unii ce s-au folosit de ∫coala zidirii cea de la Dumnezeu
Ómpotriva lui Dumnezeu, Ói socotesc Ón˛elep˛i fal∫i ∫i ne-
Ón˛elep˛i. De aceea filozoful s-a sup„rat c„ nu li se d„ ∫i
Ónv„˛a˛ilor Ón ale acelora cea mai mare cinste ∫i aceasta
pentru c„ voia s„ fie ∫i el p„rta∫ de ea. C„ci pentru ea
∫i-a luat ∫i titlul de filozof ∫i numai rodul ei Ól urm„rea
prin toat„ sÓrguin˛a sa.
Dar ce alt chip de slujire s-a ridicat Ómpotriva
«slujbei cuvÓnt„toare» (Rom. XII, 1), mai bine zis duhov-
294. Este v o r b a de V a r l a a m .
224 FILOCALIA
nice∫ti, a noastre, adic„ a rug„ciunii ∫i a celor ce o cins-

tesc pe ea mai mult decÓt orice ∫i se dedic„ ei Óntru li-
ni∫te ∫i f„r„ griji toat„ via˛a ∫i dau o mÓn„ de ajutor prin
experien˛„ celor ce sÓnt introdu∫i la aceast„ liturghie Ón-
gereasc„ ∫i mai presus de lume ? Cine se Ómpotrive∫te
Ón cuvÓnt celor ce aleg mai bine s„ tac„ ? Cine pizmu-
ie∫te pe cei ce nu umbl„ cÓtu∫i de pu˛in dup„ cinstire ?
Cine, bizuindu-se pe trecut, se uit„ de sus la cei ce ∫ed
departe de stadion ? Iat„ c„ Ón luptele lui de mai Ónainte
pentru filozofie, monahul ∫i filozoful s-a v„dit ca du∫man
al monahilor, dar al celor ce tr„iesc Ónc„ ; aici Óns„, folo-
sindu-se de spusele p„rin˛ilor Bisericii ce s-au mutat la
ceruri, spre r„sturnarea cuvintelor lor, nu ∫tiu ce a p„˛it
de a pornit o lupt„ nu mic„.
2. Mai mult decÓt Ómpotriva tuturor Ó∫i Óndreapt„ cu
Óndr„zneal„ puterea cuvÓntului Ómpotriva celor scrise
despre rug„ciune de Nichifor M„rturisitorul; Ómpotriva
lui Nichifor, care, dÓnd m„rturisirea cea bun„ pentru ea,
a fost condamnat la exil de c„tre primul Paleolog, care a
Ómp„r„˛it ∫i cugetat cele ale latinilor ; Ómpotriva lui Ni-
chifor, care, tr„gÓndu-∫i neamul dintre italieni, dar dispre-
˛uind credin˛a lor gre∫it„ ∫i alipindu-se de Biserica noas-
tr„ dreptcredincioas„, t„g„duie∫te odat„ cu patria lui ∫i
cele ale p„rin˛ilor ∫i socote∫te mai scump„ credin˛a noas-
tr„ decÓt a sa, pentru cuvÓntul care Ónva˛„ la noi Ón chip
drept adev„rul. Acesta, venind aici, Ó∫i alege via˛a cea
mai curat„, adic„ pe cea singuratic„, iar ca loc Ón care
voia s„ locuiasc„ Ó∫i alege pe cel cu nume sfÓnt, Ón lumea
dintre lume ∫i cele mai presus de lume, Atosul, c„minul
virtu˛ii. ™i aici s-a ar„tat mai ÓntÓi ∫tiind s„ fie c„l„uzit,
supunÓndu-se p„rin˛ilor de frunte. Apoi, dÓnd timp Ónde-
lungat acelora proba smereniei sale, el Ónsu∫i prime∫te
de la ei experien˛a artei artelor, adic„ a lini∫tii (a isihiei)
∫i se face c„l„uz„ a celor ce s-au Óntrarmat Ón lumea
min˛ii spre lupta cu duhurile r„ut„˛ii (Efes. VI, 12). Aces-
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE RUG√CIUNE 225
tora le-a Óntocmit ∫i o culegere de explic„ri de ale

p„rin˛ilor, care-i preg„te∫te spre nevoin˛„ ∫i rÓnduie∫te
felurile luptelor ∫i arat„ de mai Ónainte r„spl„tirile ∫i de-
scrie cununile biruin˛ei. Dup„ acestea, pentru c„ vedea
pe mul˛i dintre Óncep„tori neputÓnd s„ st„pÓneasc„ nici
m„car Ón parte nestatornicia min˛ii, le d„ un mod prin
care ar putea opri Ón parte multa hoin„real„ ∫i n„lucirea
min˛ii.
3. Filozoful acesta ∫i-a Óndreptat, deci, Ómpotriva ace-
luia mult n„scocitoarea lui Ónchipuire, ca pe un foc ce se
folose∫te de ceea ce Ói st„ Ónainte ca de o materie. Nu se
ru∫ineaz„ de acea fericit„ m„rturisire ∫i de exilul pentru
ea, nu se ru∫ineaz„ de cei ce s-au Ómp„rt„∫it de exil Óm-
preun„ cu el ∫i au Ónv„˛at de la el cele dumnezeie∫ti,
care s-au ar„tat «sarea p„mÓntului» (Matei V, 13) ∫i «lu-
mina lumii» (Matei V, 14) ∫i lumin„tori str„luci˛i ai Bise-
ricii, «avÓnd cuvÓntul vie˛ii» (Filip. II, 16) : Ón˛eleg pe
Teolipt, acela care a str„lucit din cetatea Filadelfiei ca
dintr-un sfe∫nic, pe Seliotis, Ónv„˛„torul monahilor, pe
Ilie, care a Ómbr„˛i∫at pustia toat„ via˛a, ca profetul Ilie,
pe ceilal˛i prin care Dumnezeu a Ómpodobit ∫i a Ónt„rit
Biserica, ridicÓnd-o din nou. Nu s-a l„sat convins nici de
ace∫tia ∫i nici de cei c„l„uzi˛i de ei, care duc ∫i acum ace-
ea∫i vie˛uire, s„ renun˛e la b„nuielile sau la cuvintele rele
Ómpotriva b„rbatului. Ci s-a pornit s„ oc„rasc„ Ón lungi
scrieri pe cel pe care nu l-ar fi putut l„uda dup„ vredni-
cie. Pentru c„ ∫i-a alc„tuit scrierea Ón chip simplu ∫i f„r„
me∫te∫ugire, a pornit s„-l contrazic„ pe cel de la care ar
fi putut s„ ∫i Ónve˛e ceva. Dar s„ amintim acum acel cu-
vÓnt teologic : «Nu cel Ón˛elept Ón cuvinte este pentru noi
Ón˛elept, nici cel ce are limba u∫or mi∫c„toare, dar sufletul
neÓnv„˛at, fiind ca acele dintre morminte care sÓnt bine
Ómpodobite pe dinafar„, dar putrede prin cadavrele di-
n„untru, oricÓt acopere ele multul r„u miros din„untru,
ci cel ce caut„ s„ Ónt„reasc„ vrednicia de crezare a cu-
vintelor prin via˛„ ∫i Ónfrumuse˛eaz„ prin fapte lipsa de
226 FILOCALIA
frumuse˛e a vorbelor» 2 9 5 . Dar nici cuvintele simple ale

aceluia n-a izbutit s„ le r„stoarne acest Ónv„˛at, Ónainte
de a le strÓmba mai ÓntÓi. Aceasta o vom ar„ta limpede de
Óndat„.
4. Deoarece atÓt la Ónceput cÓt ∫i la sfÓr∫it Ónva˛„ de
la sine despre rug„ciunea min˛ii, s„ privim ∫i noi mai Ón-
tÓi aceast„ Ónv„˛„tur„ a lui pe scurt. Ea e de a∫a fel c„
am„ge∫te prin vorb„rie frumoas„ pe mul˛i dintre cei ne-
cerca˛i, dar pe nici unul dintre cei ce au gustat din rug„-
ciunea adev„rat„ m„car cÓt de pu˛in. S„ privim, deci, Ón-
v„˛„tura lui despre rug„ciune, dar numai atÓta cÓt s„ ar„-
t„m nepotrivirea ei cu p„rin˛ii. C„ci Óncepe de la cele
m„rturisite de p„rin˛i ∫i sfÓr∫e∫te ar„tÓnd o cale cu totul
contrar„ acelora. Începe zicÓnd c„ cel ce se Óngrije∫te de
rug„ciune trebuie s„ dea sim˛urilor lini∫te. Dar de aci
trage concluzia c„ trebuie s„-∫i mortifice Ón chip, deplin
partea p„timitoare a sufletului, ca s„ nu lucreze prin nici
una din puterile ei ; pe lÓng„ aceasta, ∫i toat„ lucrarea
comun„ a sufletului ∫i a trupului. «C„ci fiecare, zice, se
face o piedic„ rug„ciunii ∫i mai ales ÓntrucÓt se Ómp„rt„-
∫e∫te de oarecare sil„ ∫i produce pl„cere sau durere, mai
cu seam„ pip„itului, celui mai gros ∫i nera˛ional dintre
sim˛uri». Deci ar putea zice cineva c„tre cel ce afirm„
acestea : cel ce se Óngrije∫te de rug„ciune nu trebuie s„
posteasc„ nici s„ privegheze, nici s„-∫i Óndurereze genun-
chii, nici s„ doarm„ pe jos, nici s„ stea Ón picioare prea
mult, nimic din acestea s„ nu fac„. C„ci toate acestea
produc pip„itului o durere ∫i aduc o stÓnjeneal„, cum zici
tu, sufletului care se roag„. Deci trebuie s„ procur„m
sufletului Ón starea de rug„ciune din toate p„r˛ile o ne-
stÓnjeneal„ 2 9 6 . «De fapt ar fi ciudat — zice iar„∫i — s„
295. Sf. Grigorie Teologul, Cuv. 16, 2; P.G. 35, 936 D.—937 A.
296. V a r l a a m r e p r e z i n t „ , Óntr-un mod p o a t e e x a g e r a t p r i n c e e a ce
sus˛ine Ón a c e a s t „ chestiune, un ra˛ionalism de tip scolastic, c a r e s-a
obi∫nuit s„ c e a r „ ferirea t r u p u l u i de orice o s t e n e a l „ Ón v r e m e a rug„ciunii,
dispre˛uim Ón rug„ciune vederea ∫i auzul, cele mai nema-

teriale ∫i mai nep„timitoare (nepasionale) ∫i mai ra˛io-
nale dintre sim˛uri, dar s„ primim sim˛ul pip„itului (sim-
˛ul tactil al atingerii), pe cel mai gros ∫i mai nera˛ional
∫i s„ primim s„ conlucr„m cu lucr„rile lui». Dar el n-a
v„zut, cu toate c„ e filozof, deosebirea dintre sim˛uri, cÓt
de diferit se Ómp„rt„∫esc de puterea trupeasc„ din ele ;
n-a v„zut c„ nu toate sÓnt mi∫cate numai de cele ce li se
Ónf„˛i∫eaz„ din afar„. Noi Óns„ care voim s„ explic„m cele
ce li se ÓntÓmpl„ sim˛urilor articulate Ón materie, din ru-
g„ciunea nematerial„ ∫i Ón deprinderea atotdes„vÓr∫it„ cu
ea, din lucrarea ce prive∫te spre Cel unul, vom ˛ine seama
numai de aceasta. Dar «Cel ce d„ rug„ciune celor ce se
297
roag„ ∫i celor ce vorbesc despre El, s„ dea cuvÓnt po-
trivit hot„rÓrii noastre.
5. Este necesar s„ lini∫tim acele sim˛uri care sÓnt
mi∫cate de cele din afar„, cÓnd ne Óntoarcem spre cele din
l„untru. Dar ce nevoie au de aceasta cele ce se Ónso˛esc,
cu dispozi˛iile sufletului ∫i anume cu cele bune ? Ce
metod„ ar putea apoi s„ scape de acestea pe cel ce a
298
ajuns Ón sine Ónsu∫i ? . De ce ar trebui apoi s„ caute
ca s„ nu incomodez e sufletul Ón cursul ei. In R„s„rit s-a m e n ˛ i n u t distinc-
˛ia Óntre mortificarea senza˛iilor de p l „ c e r e ∫i a c c e p t a r e a celor de d u r e r e .
N u m a i a c e s t e a pot ajuta t r u p u l s„ se elibereze cu a d e v „ r a t de senza˛iile
de p l „ c e r e , s u p o r t Ó n d c e e a ce e s t e la a n t i p o d u l lor. ™i n u m a i senza˛iile
de p l „ c e r e ispitesc sufletul s„ Óncline spre cele ale lumii ∫i ale trupului ,
Óndep„rtÓndu-l de r u g „ c i u n e. ≈ u∫or s„ fugi de d u r e r e . Dar biruin˛a asupra
la∫it„˛ilor p r o d u s e de fuga de ea nu se o b ˛ i ne decÓt prin eroismul accep-
t„rii durerii. C„ci fuga de d u r e r e este ∫i o p l „ c e r e . In felul acesta el nu
face nimic p e n t r u sfin˛irea t r u p u l u i. Iar o s t e n e a l a ∫i d u r e r e a nu opresc
sufletul de la r u g „ c i u n e , ci Ól d u c ∫i Ól sus˛in Ón ea. C„ci ne fac s„ sim-
˛im marginile p u t e r i l o r ∫i ale vie˛ii n o a s t r e ∫i s„ strig„ m c „ t r e Dumnezeu .
Dimpotriv„, v o l u p t a t e a , dÓnd s e n t i m e n t u l puterii, al suficien˛ei de sine, Ól
opre∫te de la r u g „ c i u n e .
297. 1 Regi II, 9; comp. Evagrie, Despre rug„ciune 5 8 ; P.G. 7 9 ; col.
118 A. Filoc. rom. I, p. 81.
298. De o s t e n e a l a ∫i de d u r e r e a t r u p u l ui nu p o a t e sc„pa omul prin
voin˛a sa nici Ón v r e m e a rug„ciunii, cum p o a t e s c „ pa de senza˛iile v„-
zului ∫i auzului, p e n t r u c„ ele sÓnt t r „ i t e prin tot t r u p ul s„u ∫i ele se Óm-
228 FILOCALIA
s„ scape de acestea, odat„ ce ele nu se opun, ba ∫i con-

lucreaz„ la aceast„ stare din l„untru cÓt mai mult ? C„ci
acest trup ni s-a dat ca pereche de c„tre Dumnezeu, mai
bine zis ni s-a supus ca o pereche. Deci, cÓnd se r„zvr„-
te∫te, s„-l oprim, dar cÓnd se las„ c„l„uzit cum trebuie,
s„-l primim. Auzul ∫i v„zul sÓnt mai curate ∫i mai ra˛io-
nale ca pip„itul, dar nu ar percepe vreunul din ele ni-
mic, nici n-ar suferi vreo durere prin aceasta, dac„ nu
ar c„dea sub lucrarea lor din afar„ ceva ce poate fi
v„zut sau auzit, ci ceva f„r„ sunet ∫i f„r„ form„. Dar
trupul sufer„ mai mult„ durere prin sim˛ul pip„itului,
cÓnd ne nevoim cu postul ∫i nu-i aducem hran„ din afa-
r„. De aceea, cei ce se adun„ Ón ei Ón∫i∫i din cele din
afar„, opresc lucrarea sim˛urilor care nu lucreaz„ cÓnd
lipsesc cele din afar„, ÓntrucÓt r„mÓn Ón„untru, dar pe
cele ce lucreaz„ ∫i Ón lipsa celor din afar„, cum le-ar
face s„ se opreac„, mai ales cÓnd acestea tind toto-
dat„ spre scopul urm„rit ? 2 9 9 . Iar c„ sim˛irea dure-
roas„ prin sim˛ul pip„itului e de cel mai mare folos
celor ce se roag„ cu mintea (cu Ón˛elegerea), o ∫tiu to˛i
care au gustat m„car Ón parte lupta prin el ∫i ei au prea
pu˛in nevoie de cuvinte, ÓntrucÓt cunosc aceasta prin
cercare. Din acest motiv, ei nici nu ascult„ pe cei ce cerce-
teaz„ aceste lucruri numai prin cuvÓnt ; ei spun c„ aceas-
ta e o cuno∫tin˛„ care ÓngÓmf„ (1 Cor. VIII, 1).
6. Pe lÓng„ aceasta, cei ce se roag„ cu mintea cu
adev„rat trebuie s„ fie nep„tima∫i ∫i s„ fi lep„dat leg„-
tura cu lucrurile aflate la mijloc, (Óntre ei ∫i Dumnezeu),
bin„ cu st„rile din l „ u n t r u ale lui, fiind p r o v o c a t e atÓt de m i ∫ c a r e a cÓt ∫i de
s t a r e a trupului, ∫i nu pot fi e v i t a t e niciodat„ complet.
299. Scopul u r m „ r i t de cel ce se r o a g „ este s„ p r e l u n g e a s c „ rug„-
c i u n e a cÓt mai m u l t ; iar scopul u r m „ r it de cel ce voie∫t e s„ se des„vÓr-
∫easc„ e s t e s„ scape cÓt mai deplin de pornirile p „ t i m a ∫ e . Dar aceast a cere
o osteneal„, c a r e Ó∫i a r e c a u z a ∫i efectul Ón dispozi˛iile d i n l „ u n t r u .
c„ci numai a∫a pot ajunge la rug„ciunea netulburat„ ; iar

cei ce n-au ajuns la aceast„ m„sur„ (a nep„timirii), dar
se silesc spre ea, trebuie s„ treac„ peste Ómp„timirea de
pl„cere (dulcea Ómp„timire), ca s„ se elibereze cu totul
de Ómp„timire. Dar pentru aceasta trebuie s„ fac„ moar-
t„ cu totul pornirea p„c„toas„ a trupului, care const„
din izb„virea de Ómp„timire, iar gÓndul s„-l aib„ mai tare
ca mi∫c„rile rele ale patimilor din lumea cuget„rii, ceea
ce Ónseamn„ dep„∫irea Ómp„timirii de pl„cere. Iar dac„
e a∫a, precum ∫i este, pÓn„ ce ne st„pÓne∫te Ómp„timirea
nu putem gusta rug„ciunea min˛ii nici m„car cu cuvÓn-
tul de pe vÓrful buzelor, ∫i avem nevoie s„ sim˛im prin
sim˛ul pip„itului numaidecÓt durerea postului, a prive-
gherii ∫i a altora ca acestea, dac„ vrem s„ ne Óngrijim
de rug„ciune. C„ci numai prin ea se mortific„ pornirea
p„c„toas„ a trupului ∫i gÓndurile care mi∫c„ patimile ani-
malice se fac mai cump„tate ∫i mai slabe. Ba nu numai
atÓta, ci aceasta aduce ∫i Ónceputul sfin˛itei str„pungeri
a inimii, prin care se ∫terg ∫i Óntin„ciunile necurate de
mai Ónainte ∫i care face pe Dumnezeu mai presus de toate
milostiv ∫i Ónduplecat de rug„ciune. C„ci «inima zdro-
bit„ Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. L, 19), dup„ David,
iar dup„ Teologul Grigorie «de nimic nu are Dumnezeu
mai mult„ grij„ ca de greaua p„timire» 3 0 0 . De aceea
∫i Domnul a Ónv„˛at Ón Evanghelii c„ «mult poate rug„-
ciunea Ónso˛it„ de post» (Marcu IX, 29, Matei XVII, 21).
7. Lipsa durerii, pe care p„rin˛ii o numesc ∫i Óm-
pietrire, e deci cea care opre∫te rug„ciunea ; nu durerea
tr„it„ cu sim˛ul pip„itului, cum a filozofat cel dintÓi
acesta prin cuvinte lipsite de fapte, Ómpotriva celor ce le
301
cunosc pe acestea cu l u c r u l . De aceea sÓnt unii dintre
300. Cuv. 24, 11 ; P.G. 35, 1181 B.
301. Ioan Sc„raru l VI, 1 4 ; P.G. 88, 79‚ B: «Lipsa de d u r e r e a ini-
mii e Ó m p i e t r i r ea min˛ii». De fapt d u r e r e a a d u c e Ó n m u i e r e a sufletului, iar
a c e a s t a r u g „ c i u n e a, ba c h i a r r u g „ c i u n e a cu lacrimi. R u g „ c i u n ea f„r„
230 FILOCALIA
p„rin˛i care au declarat c„ postul este oarecum esen˛a

rug„ciunii. «Materia rug„ciunii este foamea», zic ace∫-
tia 3 0 2 . Al˛ii au numit-o pe aceasta «calitatea» rug„ciu-
nii. C„ci socotesc lipsit„ de calitate rug„ciunea f„r„ str„-
pungere. Iar altul spune : «Setea ∫i privegherea au ap„-
sat inima ; iar din inima ap„sat„ au curs lacrimi» 3 0 3 .
Sau : «Rug„ciunea e maica ∫i totodat„ fiica lacrimi-
lor» 3 0 4 . Ai v„zut c„ durerea tr„it„ cu sim˛ul pip„itului
nu numai c„ se face o piedic„ rug„ciunii, ci conlucreaz„
cu ea, Ónt„rind-o ? Dar cum sÓnt aceste lacrimi, c„rora
rug„ciunea le este maic„ ∫i fiic„ ? Nu sÓnt dureroase ∫i
amare ∫i mu∫c„toare prin fire celor ce au gustat de cu-
rÓnd din fericitul plÓns, iar celor ce s-au bucurat de el
din plin nu li se prefac Ón dulci ∫i nedureroase ? Cum,
deci, Óntineaz„ rug„ciunea, ba mai bine zis cum o nasc
a c e a s t „ Ó n m u i e r e e mai mult o m e d i t a ˛ i e filozofic„, f„r„ efecte adÓnci ∫i
t r a n s f o r m a t o a r e a s u p r a Óntregii fiin˛e a n o a s t r e . A c e a s t a o u m a n i z e a z„
∫i o face t r a n s p a r e n t „ cu a d e v „ r a t . De aceea se p u n e Ón Biserica de R„s„-
rit atÓta accent pe lacrimi. V a r l a a m e cel dintÓi c a r e a tras Ón mod expli-
cit a s e m e n e a concluzii din ra˛ionalismul scolastic, cauza Óntregului ra˛io-
nalism al teologiei occidentale. P o a t e a f„cut a c e a s t a pe baza a ceea ce
Ó n c e p u s e s„ se vad„ deja Ón practica rug„ciunii Ón Occident. Dar nu e
mai p u ˛ i n a d e v „ r a t c„ formulÓnd teoretic a c e a s t „ concluzie ce socotea
c„ rezult„ din ea, a Ónt„rit-o Ón ea. Nu se p o a t e s p u n e c„ n-au a p „ r u t ∫i
Ón Occident credincio∫i c a r e au p r e ˛ u i t efortul ∫i d u r e r e a . Dar pe cel din-
tÓi l-au pre˛uit u n e l e ordine p o a t e p r e a mult cu scopul de a impune cato-
licismul ca p u t e r e l u m e a s c „ ; iar pe cea de a doua — u n e l e femei, din
voin˛a de a sim˛i Ón trupul lor r a n e l e lui Hristos. Dar t o a t e au fost feno-
m e n e e x c e p ˛ i o n a le ; nu au fost o regul„ g e n e r a l „ pentru credincio∫ii c a r e
nu u r m „ r e s c scopuri de c u c e r i r e ∫i f„r„ u r m „ r i r e a u n o r efecte neobi∫nuite,
ci pur ∫i simplu c u r „ ˛ i r e a ∫i Ó n t „ r i r e a g e n e r a l „ a firii omene∫ti Ón Dum-
nezeu.
302. Ioan Sc„rarul, Scara, X I V ; P.G. 88, 865 D.
303. Idem, op. cit., VI ; P.G., 88, 796 B.
304. Idem. op. cit., X X V I I ; P.G., 88, 1129 A. Din lacrimi de d u r e r e
p e n t r u p „ c a t e iese rug„ciunea, iar r u g „ c i u n e a , ca expresie a sim˛irii pu-
t e r n i c e a micimii ∫i a p „ c „ t o ∫ e n i e i fa˛„ de Dumnezeu, n a ∫ t e lacrimile.
A c e s t e a merg Ó m p r e u n „ ∫i n u m a i Ónso˛irea lor m „ r e ∫ t e c a l i t a t e a rug„ciunii
∫i c a l i t a t e a fiin˛ei fiec„ruia ∫i scoate sufletul din Ómpietrire.
pe ea ∫i se nasc din ea cele s„vâr∫ite trupe∫te, care produc

dulcea˛„ ∫i durere sim˛irii ? Cum le d„ruie∫te pe aces-
tea Dumnezeu, potrivit celui ce zice : «Dac„ ai cÓ∫tigat
lacrimi Ón rug„ciunea ta, Dumnezeu s-a atins de ochii
inimii tale ∫i ai v„zut cu mintea (cu Ón˛elegerea)» 3 0 5 .
8. Dar Pavel, zice, r„pit pÓn„ la al treilea cer, n-a v„-
zut, fie c„ era Ón trup, fie Ón afar„ de trup» (2 Cor. XII, 2),
ca unul ce uitase de toate cele ale trupului. Dac„, deci,
e propriu celui ce se gr„be∫te spre Dumnezeu prin
rug„ciune s„ fie nesim˛itor fa˛„ de cele ale trupului,
cum sÓnt daruri ale lui Dumnezeu cele de care trebuie
s„ se elibereze cel ce se gr„be∫te spre El ?». Dar nu nu-
mai de lucr„rile trupe∫ti trebuie s„ se elibereze cel ce se
gr„be∫te spre unirea cu Dumnezeu, ci, dup„ marele Dio-
nisie, trebuie s„ p„r„seasc„ ∫i lucr„rile min˛ii ∫i toate
luminile dumnezeie∫ti ∫i tot urcu∫ul tuturor vÓrfurilor
sfinte 3 0 6 . Dar atunci nici una din acestea nu e dar al
lui Dumnezeu, nici urcu∫ul tuturor vÓrfurilor sfinte, o-
dat„ ce cel ce se gr„be∫te spre unirea dumnezeiasc„ tre-
buie s„ se elibereze de ele ? 3 0 7 . «Dar, zice, cum ar fi
din har acestea care nu se simt Ón cursul rug„ciunii ce
une∫te pe om cu Dumnezeu ? Ar fi degeaba. Dar nimic
nu e degeaba din cele ale lui Dumnezeu. Iat„ c„ Ó˛i face
bucurie o vorbire zadarnic„, o, omule, care ne atragi ∫i
305. SfÓntul M a r c u Pustnicul, Despre legea duhovniceasc„ 12 ; P.G.
65, 908. Lacrimile ce Ónso˛esc r u g „ c i u n e a sÓnt semn c„ Dumnezeu s-a atins
de inima celui ce se r o a g „ Ónmuind-o, ∫i a c e a s t „ a t i n g e r e este atÓt de sim-
˛it„ ÓncÓt e c h i v a l e a z „ cu o a d e v „ r a t „ «vedere» a lui Dumnezeu de c „ t r e
cel ce se face p „ r t a ∫ de ea. Atingere a lui Dumnezeu de inima celui ce
se r o a g „ are acest efect al Ónmuierii ei, pentru c„ e o atingere f„cut„
cu mil„ ∫i cu i u b i r e ; are c a r a c t e r u l atingerii celei mai i u b i t o a re ∫i mai
milostive P e r s o a n e .
306. Despre teologia mistic„ ; P.G. 3, 1000 C.
307. SfÓntul Grigorie Palama c o n s i d e r„ dep„∫irea t u t u r o r treptelo r
urcu∫ului duhovnices c nu o l a n s a r e Ón gol, ci o s t a r e de ajunger e Ón
s u p r e m u l con˛inut. Apofaticul p e n t ru el nu e un gol, ci o bog„˛ie pozitiv„
mai presus de orice p u t i n ˛ „ de definire.
232 FILOCALIA
pe noi la asemenea cuvinte. Oare nu socote∫ti unirea

dumnezeiasc„ un lucru mic, odat„ ce nu Óntrece daruri
mari ∫i trebuincioase, ci numai lucruri zadarnice ? ™i
ceea ce nu e prezent cÓnd se s„vÓr∫e∫te aceasta (unirea),
socote∫ti c„ e degeaba ? 3 0 8 . Cu adev„rat te v„de∫ti ca
neridicat mai presus de cele de∫arte. C„ci, dac„ te-ai fi ri-
dicat peste ele, ai fi cunoscut cÓt de mult unirea cu Dum-
nezeu se ridic„ ∫i peste cele de folos.
9. Iar tu te bucuri atÓta, mi∫cÓndu-te Ón cele de∫arte,
ÓncÓt ne∫tiind nimic despre rug„ciune lunge∫ti cuvÓntul
Óntr-o vorb„rie de∫art„ pÓn„ Óntr-atÓta ÓncÓt nume∫ti ha-
rul duhovnicesc al acesteia, ar„tat Ón inim„, «n„lucire»,
care «poart„ Ón ea idolul inimii». Dar cei ce s-au Ón-
vrednicit de ea o cunosc nu ca o Óntip„rire a unei n„lu-
ciri, nici ca atÓrnÓnd de noi, nici ca acum fiind, acum ne-
maifiind, ci ca o lucrare neobosit„ produs„ de har, exis-
tÓnd Ómpreun„ cu sufletul ∫i Ónr„d„cinat Ón el, n„scând
un izvor de sfin˛it„ veselie ce atrage la ea mintea ∫i o
scoate din n„lucirile Óntinate ∫i de multe feluri, f„cÓnd-o
s„ fie f„r„ pl„cere fa˛„ de toat„ dulcea˛a cu chip tru-
pesc 3 0 9 . Iar dulcea˛„ cu chip trupesc numesc ceea ce
308. V a r l a a m socotea c„ gÓndurile cuget„rii chiar Ón cursul rug„ciunii
t r e b u i e s„ fie sim˛ite. C„ci altfel n-ar fi d a r u ri ale lui Dumnezeu, ci lu-
cruri de∫arte. P a l a m a socote∫te c„ ele nu sÓnt de∫arte , cu t o a t e c„ pe cul-
mea unirii cu Dumnezeu nu mai sÓnt sim˛ite. Dar u n i r e a e mai presus de
ele. Dup„ V a r l a a m, gÓndurile cuget„rii sau se simt ∫i atunci sÓnt lucrul
cel mai Ónalt, c a r e se m e n ˛ i n e ∫i Ón r u g „ c i u n e a ce u n e ∫ t e pe om cu Dum-
nezeu, sau nu se simt ∫i atunci sÓnt d e g e a b a. La Palama tot urcu∫ul e
pre˛uit, dar unirea cu Dumnezeu e dincolo de el. El e p r e ˛ u it pentr u c„
d u c e la a c e a unire. Dar e dep„∫it Ón ea. P e n t r u V a r l a a m sau gÓndire a
e totul, sau nu e nimic.
SfÓntul Grigorie P a l a m a d o v e d e ∫ t e Ón a c e s t e pagini, cum rar se pot
ÓntÓlni altele, o c u g e t a r e de m a r e subtilitate ∫i de r a r „ c a p a c i t a t e anali-
tic„.
309. SfÓntul Grigorie Palama, ca to˛i scriitorii duhovnice∫t i ai R„s„-
ritului, leag„ strÓns n„lucirile de pornirile spre pl„ceri. U n d e nu mai sÓnt
cele din urm„, sufletul se ridic„ peste orice chip, Óntr-o sim˛ire Ón˛ele-
g „ t o a r e indefinit„ a p r e z e n ˛ e i ∫i puteri i lui Dumnezeu.
str„bate din pl„cerile trupului la gÓnduri ∫i na∫te Ómpreu-

n„ cu ele o ar„tare pl„cut„ ce le atrage la sine.
Dar ceea ce trece de la sufletul ce se bucur„ du-
hovnice∫te la trup, chiar dac„ se ÓntÓmpl„ s„ lucreze Ón
trup, e duhovnicesc 3 1 0 . C„ci pl„cerea trecÓnd de la trup
la minte o face pe aceasta cu chip trupesc, neÓmbun„-
t„˛indu-se prin Ómp„rt„∫irea de ceea ce e mai bun, ci
transmi˛Óndu-i mai vÓrtos aceleia ceea ce e mai r„u, Ón-
cÓt omul Óntreg e numit din pricina ei «trup», potrivit
cu ceea ce s-a zis despre cei Óneca˛i prin mÓnia lui Dum-
nezeu, c„ «nu va r„mÓne Duhul Meu Ón oamenii ace∫tia,
pentru c„ sÓnt trupuri» (Facere VI, 3). Dar tot a∫a pl„ce-
rea duhovniceasc„ care, ÓncepÓnd de la minte, trece la
trup, nestricÓndu-se prin participarea la trup, preschimb„
trupul ∫i-l face duhovnicesc. C„ci acesta leap„d„ Ón acest
caz poftele trupe∫ti cele rele ∫i nu mai atrage Ón jos su-
fletul, ci e dus Ón sus Ómpreun„ cu el. Iar pl„cerea duhov-
niceasc„ face pe om s„ fie duh, potrivit cu ceea ce s-a
scris : «Cel ce se na∫te din Duh, duh este» (Ioan III, 6).
Toate acestea se fac v„dite prin experien˛„.
10. Iar c„tre cel ce lupt„ prin cuvinte ∫i se Ómpo-
trive∫te din iubire de sfad„, ar ajunge s„ spunem c„
nici noi, nici Biserica nu are astfel de obicei ca s„ se
c„l„uzeasc„ de cuvinte nelucr„toare. Noi cinstim cuvÓn-
tul lucr„tor (cuvÓntul Ón fapt„) ∫i fapta cuvÓnt„toare (fapta
310. Nu faptul c„ lucreaz„ Ón trup face t r u p e a s c „ ∫i Ó n t i n a t „ mi∫-
carea, ci faptul c„ se imprim„ de c „ u t a r e a u n ei pl„ceri, sim˛it„ anticipat.
Chiar Ón minte se p o a t e s„l„∫lui un gÓnd de c a r a c t e r t r u p e sc ∫i Óntinat,
cÓnd p o r n e ∫ t e dintr-o astfel de p o r n i r e d o r i t o a r e de p l „ c e r e a trupului.
Dimpotriv„, cÓnd din sufletul ce se b u c u r „ curat sau d u h o v n i c e ∫ t e ajunge
o mi∫care Ón trup, ea r „ m Ó n e ∫i Ón acesta c u r a t „ ∫i-l c u r „ ˛ e ∫ t e ∫i Óndu-
h o v n i c e ∫ t e . Depinde, deci, c a r e e ˛inta mi∫c„ri: Dumneze u sau p l „ c e r e a
t r u p e a s c „ c o n c o m i t e n t„ cu u i t a r e a lui Dumnezeu. Trupul nu e r„u prin
sine. Nu afl„m Ón ascetica r „ s „ r i t e a n „ nici o t r „ s „ t u r „ maniheic„, sau
origenist„, ca Ón teologia catolic„. Trupul e destinat ∫i el Óndumnezeirii ∫i
p o a t e fi sfin˛it ∫i Óndumnezeit.
234 FILOCALIA
Ón cuvÓnt) 3 1 1 . Dar fiindc„ a pus ∫i Ón scris acest fel de cu-

vinte, ca s„ nu Ón∫ele pe cineva ∫i s„ cread„ c„ spune
ceva ce se cuvine ∫i s„ fie furat de minciun„, facem ∫i
noi adev„rul cunoscut ∫i d„m minciuna pe fa˛„ prin
scrieri, folosindu-ne de unele mai mici pentru acestea
∫i de altele mai mari pentru cele mai trebuincioase decÓt
acestea. In felul acesta ar„t„m pretutindeni pe p„rin˛i
opu∫i acestui Ónv„˛„tor nou al nelucr„rii, care, fiindc„
leap„d„ faptele bune s„vÓr∫ite prin trup ca grele, respinge,
Ón chip firesc, ∫i dispozi˛iile duhovnice∫ti Óntip„rite
Ón trup 3 1 2 . Dar toat„ SfÓnta de Dumnezeu insuflat„ Scrip-
tur„ este plin„ de astfel de dispozi˛ii Óntip„rite Ón trup :
«Inima mea, zice, ∫i trupul meu s-au bucurat de Dum-
nezeu cel viu» (Ps. LXXXIII, 3) ∫i : «Intru El am n„-
d„jduit ∫i am fost ajutat ∫i a Ónflorit trupul meu»
(Ps. XXVII, 7) ∫i iar„∫i : «CÓt de dulci sÓnt cuvintele
Tale gÓtlejului meu, mai dulci ca mierea gurii mele»
(Ps. CXVIII, 103).
C„ vorbe∫te de gura v„zut„, arat„ limpede ∫i SfÓn-
tul Isaac, spunÓnd : «E un semn al celor Ónainta˛i s„ se
311. ¡¸„ÔÌ eµÒ·ÍÙÔÌ Í·È Ò·ÓÈÌ ›ÎÎ¸„ÈµÔÌ. C u v Ó n t u l t r e b u i e s„ se
Ó n t r u p e z e Ón fapt„, deci Ón trup, ca s„ p o a t „ s„-∫i ajung„ Ó n t r e a g a efica-
c i t a t e ∫i s„ ne poat„ transforma pe noi, ∫i fapta t r e b u i e s„ se c u p r i n d „
Ón cuvÓnt, sau c u v Ó n t u l s„ aib„ Ón el e x p e r i e n ˛ a ∫i a c u m u l a r e a de p u t e r e
a faptei. Exist„ o l e g „ t u r „ i n t e r i o a r„ Ó n t r e cuvÓnt ∫i fapt„, Ó n t r e spirit ∫i
t r u p . Fapta se c u p r i n d e p o t e n ˛ i a l Ón cuvÓnt, Ón spirit, ∫i-l Ómpline∫te pe
acesta. C u v Ó n t u l deplin sau eficient este cel Ó n t r u p a t Ón f a p t „ ; fapta e
deplin„ ∫i t r u p u l spiritualizat cÓnd se imprim„ de cuvÓnt ∫i c a p „ t „ sens
∫i t „ l m „ c i r e prin cuvÓnt. In felul acesta fapta v o r b e ∫ t e ∫i c u v Ó n t u l lucreaz„.
F a p t a e cuvÓnt actualizat ∫i c u v Ó n t u l fapta Ón p o t e n t „ .
312. L e p „ d a r e a faptelor b u n e Ó n s e a m n „ nu numai l e p „ d a r e a unei
s u m e de fapte e x t e r i o a r e nou„, ci ∫i a dispozi˛iilor b u n e ale min˛ii Óntip„-
rite Ón trup ∫i deci p u t i n ˛ a de sfin˛ire a t r u p u l u i , sau p r e l u n g i r e a c u v Ó n t u l u i ,
sau a spiritului Ón trup, oprire a lui de a-∫i actualiza p u t e r e a lui. P r o t e s t a n -
tismul, respingÓnd faptele, a respins putin˛a de sfin˛ire a trupului, ∫i deci
de Ó n t „ r i r e a omului Ón general. Dar a f„cut aceasta din opozi˛ie fa˛„ de
catolicism, c a r e f„cuse din fapte o c a n t i t a t e e x t e r i o a r „ de realiz„ri, c a r e
nu transform„ pe om, ci Ó∫i cer o r „ s p l a t „ ca o simpl„ marf„.
313
Óndulceasc„ cuvintele rug„ciunii Ón gura l o r » . Iar sfÓn-
tul Diadoch zice c„ sim˛irea sufletului este una ce
Ónva˛„ Óns„∫i lucrarea SfÓntului Duh ce vine Ón noi, pe
care nimenea nu poate s„ o cunoasc„ decÓt cei ce s-au
eliberat de bun„t„˛ile vie˛ii pentru n„dejdea bun„t„˛i-
lor viitoare. C„ci mintea mi∫cÓndu-se cu putere spre
acestea, pentru lipsa de griji, simte ∫i ea Ón chip ne-
gr„it bun„tatea dumnezeiasc„ ∫i comunic„ ∫i trupului prin
bun„tatea sa, dup„ m„sura Ónaint„rii sale, cum zice ∫i
David : «Spre El a n„d„jduit inima mea ∫i am fost
ajutat ∫i a Ónflorit trupul meu» (Ps. XXVIII, 7). Iar
aceast„ bucurie ivit„ Ón suflet ∫i Ón trup este o Ón∫tiin-
˛are neÓn∫el„toare a vie˛ii nestric„cioase» 3 1 4 .
11. Dar filozoful spune c„ arvuna aceasta a vea-
cului viitor, Ón∫tiin˛area nestric„ciunii, lucrarea PreasfÓn-
tului Duh, nu poate fi pricinuit„ de o cauz„ dumneze-
iasc„ ∫i mai ales nu poate avea loc aceasta Ón vremea
rug„ciunii min˛ii. Iar motivele pentru care zice acesta
c„ schimb„rile produse ∫i Ón trup de lucrarea Duhului
nu pot fi din Dumnezeu sÓnt cam acestea patru : ÓntÓi,
pentru c„ «darurile din Dumnezeu sÓnt atotdes„vÓr∫ite,
dar mai bun lucru e a fi sufletul Ón rug„ciuni mai pre-
sus de sim˛ire, decÓt a lucra Óntr-un fel oarecare prin
sim˛ire. Deci, fiindc„ acelea nu sÓnt atotdes„vÓr∫ite —
c„ci este ceva mai bun decÓt ele — nu sÓnt de la Dum-
315
nezeu» .
Cum adic„ ? Fiindc„ a prooroci e un lucru mai
mare decÓt a gr„i Ón limbi, harisma limbilor nu e dar
313. Cuv. 31 ; ed. Teotochi, p. 343.
314. Capete 25 ; Filoc. rom. I, p. 343.
315. V a r l a a m nu admitea o l u c r a r e a lui Dumnezeu c u n o s c u t „ prin
sim˛ire ∫i prin fapte, deci prin trup. El Ónchidea pe Dumnezeu Óntr-o t r a n s -
c e n d e n ˛ „ absolut„. ™i cu aceasta f„cea ∫i o d e s p „ r ˛ i r e de n e t r e c u t de la
spirit la trup. Deci nu admite a o t r „ i r e a lui Dumnezeu de c „ t r e om. El
era c u g e t a t n u m a i ca fiind dincolo de v i a ˛ a omului, ca n e p u t Ó n d - o sfin˛i
pe aceasta.
236 FILOCALIA
al lui Dumnezeu ? ™i fiindc„ dragostea e cea mai des„-

vÓr∫it„ dintre harisme, numai aceasta e dar dumneze-
iesc ∫i nu ∫i un altul ? Nu ∫i proorocia, puterile, ajuto-
r„rile, nu ∫i cÓrmuirile, harismele vindec„rilor, nu ∫i cu-
vÓntul Ón˛elepciunii ∫i al cuno∫tiin˛ei Ón Duhul, nu ∫i deo-
sebirea duhurilor ? Dar ∫i Óntre cei ce proorocesc ∫i cei
ce vindec„ ∫i cei ce au darul deosebirii ∫i, pe scurt, Ón-
tre to˛i cei d„rui˛i cu oricare din aceste harisme, este
unul mai mare ∫i altul mai mic. C„ci ∫i Pavel mul˛ume∫te
lui Dumnezeu c„ «vorbe∫te mai mult decÓt to˛i Ón limbi»
(1 Cor. XIV, 18) ; dar ∫i cel ce are un dar mai mic, are
darul lui Dumnezeu. ™i iar„∫i acela∫i apostol zice : «RÓv-
ni˛i harismele mai mari» (1 Cor. XII, 31), Ón˛elegÓnd c„
sÓnt ∫i unele mai mici.
C„ci dac„ «∫i stea de stea se deosebe∫te Ón str„lu-
cire» (1 Cor. XV, 41), adic„ Ón bog„˛ia luminii, dar nici
una din stele nu e f„r„ lumin„, atunci nu-i adev„rat
ceea ce s-a decretat de filozof, dup„ ce a pornit Ómpo-
triva isiha∫tilor, c„ darurile lui Dumnezeu sÓnt numai cele
atotdes„vÓr∫ite. Dar ∫i fratele Domnului dintre apostoli
a spus : «Tot darul des„vÓr∫it de sus este» (Iacob I, 11),
dar nu «atotdes„vÓr∫it». Dar acesta Óndr„znind s„ adauge
la cuvintele dumnezeie∫ti ceva de la sine, e firesc s„ por-
neasc„ ∫i Ómpotriva celor ce le citesc pe acestea prin
lucrare.
Deci Ól voi Óntreba pe el : Nu vor Ónainta sfin˛ii
Ón veacul viitor la nesfÓr∫it Ón vederea lui Dumnezeu ? ≈
v„dit fiec„ruia c„ la nesfÓr∫it 3 1 6 . C„ci Dionisie, tÓlcuito-
rul celor cere∫ti, ne-a Ónv„˛at c„ ∫i Óngerii se bucur„
de o Ónaintare ve∫nic„ Ón ele, prin iluminarea de mai
Ónainte f„cÓndu-se mai capabili de una mai clar„. Dar
nici dintre cei ce s-au Ómp„rt„∫it Ón tot veacul pe p„-
mÓnt de aceea, nu am v„zut sau auzit pe vreunul s„ nu
316. Despre d e s „ v Ó r ∫ i r e a p r o g r e s i v„ a sfin˛ilor d u p „ m o a r t e a vorbit
cel dintÓi Clement din Alexandria, Stromata 7, 3.
fi dorit una Ónc„ ∫i mai des„vÓr∫it„. Deci, dac„ dorin˛a

celor ce au dobÓndit-o nu se opre∫te, iar harul de mai
Ónainte Ói Ómputernice∫te spre Ómp„rt„∫irea de cele mai
mari, ∫i dac„ Cel ce se d„ruie∫te pe Sine este nesfÓr∫it ∫i
se une∫te cu prisosin˛„ ∫i din bel∫ug, ce piedic„ mai e
ca s„ nu ∫i Ónainteze fiii veacului viitor Ón ea la nesfÓr∫it,
agonisind har din har ∫i urcÓnd cu bucurie urcu∫ul cel
neobosit. A∫adar, tot darul de sus e des„vÓr∫it, dar nu
atotdes„vÓr∫it. C„ci Cel atotdes„vÓr∫it nu prime∫te a-
daos 3 1 7 .
12. Acesta a fost primul dintre argumentele filo-
zofului. Al doilea, mai Óndr„zne˛, e c„ : «sufletul e ˛in-
tuit de trup ∫i e umplut de Óntuneric prin iubirea lu-
cr„rilor care sÓnt comune laturii p„timitoare a sufletului
∫i a trupului». Dar care durere, care pl„cere, care mi∫-
care Ón trup, nu-i o lucrare atÓt a sufletului cÓt ∫i a
trupului ? Deci, mie mi se pare c„ ∫i sentin˛a aceasta o
roste∫te filozoful f„r„ s„ se gÓndeasc„, rostindu-se Ón mod
general despre cele ce nu sÓnt Ón general. C„ci sÓnt ∫i p„-
timiri fericite ∫i lucr„ri comune ale sufletului ∫i trupului
care nu ˛intuiesc duhul de trup, ci ridic„ trupul aproape
de vrednicia duhului ∫i-l Ónduplec„ ∫i pe el s„ tind„ Ón
sus. Care sÓnt acestea ? Cele duhovnice∫ti, care nu merg
de la trup la duh, cum am spus ∫i mai Ónainte, ci trec
de la minte la trup ∫i prin cele ce le lucreaz„ ∫i le p„-
timesc ele prefac ∫i trupul spre mai bine ∫i-l Óndumne-
zeiesc 3 1 8 .
317. Darul lui Dumnezeu e a t o t d e s „ v Ó r ∫ it Ón sine, dar p e n t r u c„
noi nu-l p u t e m primi astfel dintr-o dat„, el se face pe m „ s u r a trepte i noas-
tre. SfÓntul Grigorie P a l a m a v e d e u r c u ∫ u l spre D u m n e z eu ca o s c a r „ pen-
tru c„ el e Ón acela∫i timp u r c u ∫ Ón des„vÓr∫ire. V a r l a a m , r e p r e z e n t Ó n d
ra˛ionalismul scolastic abstract, c a r e socote∫te c„ Dumnezeu nu e acce-
sibil decÓt gÓndirii logice, ca o n o ˛ i u n e a c„rei defini˛ie e a t o t c u p r i n z „ t o a r e
de la Ónceput, nu v e d e un p r o g r e s Ón c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu prin ex-
p e r i e n ˛ a unui suflet car e p o a t e fi tot mai mult c u r „ ˛ it prin v i r t u t e .
318. V a r l a a m , vorbind Ón calitate de filozof, deci Ón spiritul unei ra-
˛iuni abstracte, simplific„ lucrurile Ón d o u „ feluri : ÓntÓi c„ dispre˛uie∫te
238 FILOCALIA
C„ci precum e comun„ trupului ∫i sufletului dumne-

zeirea CuvÓntului Óntrupat al lui Dumnezeu, Óndumne-
zeind trupul prin mijlocirea sufletului, ÓncÓt se s„vÓr-
∫esc prin trup fapte ale lui Dumnezeu, a∫a la b„rba˛ii
duhovnice∫ti harul Duhului, trecÓnd prin mijlocirea su-
fletului la trup, Ói d„ ∫i acestuia s„ p„timeasc„ cele dum-
nezeie∫ti ∫i s„ p„timeasc„ Ón chip fericit Ómpreun„ cu su-
fletul, care p„time∫te cele dumnezeie∫ti ∫i care, odat„
ce p„time∫te cele dumnezeie∫ti, are ∫i ceva p„timitor
(·ËÁÙÈ˜¸Ì ÙÈ), l„udabil ∫i dumnezeiesc. Mai bine zis, la-
tura p„timitoare din noi fiind una se face tot ea ∫i
l„udabil„ ∫i dumnezeiasc„ 3 1 9 . Fiindc„ ÓnaintÓnd la Ómpli-
nirea acestui rost fericit al ei, latura p„timitoare Óndum-
nezeie∫te ∫i trupul, nefiind mi∫cat„ de patimile trupe∫ti
∫i materiale, chiar dac„ a∫a li se pare celor lipsi˛i de ex-
perien˛„, ci mai degrab„ ea Óns„∫i ÓntorcÓnd spre sine
trupul Ón u r c u ∫ u l credinciosului spre D u m n e z e u ∫i Ón g e n e r a l spre bine ;
Ón al doilea rÓnd, roste∫te o j u d e c a t „ g e n e r a l „ asupra lucrurilor c a r e sÓnt
d e o s e b i t e Ó n t r e ele, n e l u Ó n d s e a m a la v a r i e t a t e a c o n c r e t „ a realit„˛ii.
Palama, i n t e r p r e t fidel al tradi˛iei biblice ∫i patristice , v e d e c„ exist„ ∫i
p„timiri c o m u n e sufletului ∫i trupului, c a r e nu Ó n t i n e a z „ nici m i n t e a ∫i ajut„
∫i trupului s„ u r c e Ó m p r e u n „ cu sufletul s p r e Dumnezeu.
319. Aici sfÓntul Grigorie P a l a m a d„ temeiul ultim p r i n c a r e p u n e Ón
relief c h i a r ∫i v a l o a r e a laturii p „ t i m i t o a r e a sufletului, c a r e e c e a mai
c o m u n „ sufletului ∫i trupului. Acest t e m ei e Ó n t r u p a r e a CuvÓntului. Dum-
nezeirea Acestuia s-a c o m u n i c a t ∫i trupulu i p r in suflet. Dar s-a c o m u n i c a t
trupului prin c e e a ce e c o m un sufletului ∫i trupului, adic„ prin l a t u r a p„-
timitoare. Cum ar fi p„timit Hristos Ó m p r e u n „ cu sufletul Lui f„r„ a c e a s t „
latur„ p „ t i m i t o a r e care le u n e ∫ t e ? ™i c u m ar fi fost d u r e r e a trupului altfel
decÓt d u r e r e a animalului, d a c „ n-ar fi avut a c e a s t „ p a r t i c i p a r e a sufletului
la ea ? ™i cum ar fi p u t u t suferi patimile f„r„ cÓrtire, d a c „ n-ar fi fost
u n i t „ d u m n e z e i r e a cu ele ? Dar, mai ales, prin p a r t e a p „ t i m i t o a r e c a r e u n e ∫ t e
sufletul cu t r u p u l ∫i e c a r a c t e r i z a t „ prin p u t e r e a suport„rii, p „ t i m e ∫ t e firea
n o a s t r „ c e l e dumnezeie∫ti, s a u le accept„. Prin ea se Ó n d u m n e z e i e ∫ t e, deci,
tot omul. Astfel p a t i m a din p u r o m e n e a s c „ ∫i repro∫abil „ d e v i n e Óndum-
n e z e i t „ ∫i v r e d n i c „ de laud„. A∫a se Ó n t Ó m p l „ ∫i cu noi, datorit„ harului
c a r e pri n suflet t r e c e Ón t r u p prin p a r t e a p „ t i m i t o a r e c a r e u n e ∫ t e sufle-
tul cu trupul.
trupul ∫i atr„gÓndu-l de la pl„cerea pentru cele rele ∫i

insuflÓndu-i prin sine o sfin˛enie ∫i o Óndumnezeire de
320
care nu mai poate fi jefuit . Dovada limpede a aces-
tui fapt sÓnt moa∫tele f„c„toare de minuni ale sfin˛ilor.
Iar ™tefan, cel dintÓi martir, Ónc„ tr„ind, «avea fa˛a
str„lucind ca fa˛a unui Ónger» (Fapte VI, 15). Deci n-a
p„timit ∫i trupul lui cele dumnezeie∫ti ? Prin urmare ∫i
p„timirea aceasta ∫i lucrarea ei este comun„ sufletului
∫i trupului. ™i Ómpreun„-p„timirea aceasta a lor nu se face
sufletului piron care-l ˛intuie∫te de cugetele p„mÓnte∫ti,
trupe∫ti ∫i-l umple de Óntuneric, cum zice filozoful, ci
este o leg„tur„ ∫i o unire negr„it„ cu Dumnezeu, care
desface Ón chip minunat chiar ∫i trupul de patimile rele
321
∫i p„mÓnte∫ti .
«C„ci cei puternici ai lui Dumnezeu», ca s„ gr„im
cu proorocul, «s-au ridicat foarte de pe p„mÓnt»
(Ps. XLVI, 10).
320. C o n t i n u Ó n d s„ l a u d e rolul pozitiv pe care-l prime∫te latura
p „ t i m i t o a r e a fiin˛ei u m a n e , a r a t „ c„ p r i n ea h a r u l Ó n d u m n e z e i e ∫ t e trupul,
c Ó n d ea nu se las„ furat„ de p a t i m i l e t r u p e ∫ t i s t „ p Ó n i t e de p l „ c e r e , ci ridic„
t r u p u l la t r e a p t a de r „ b d a r e prin h a r u l c a r e s-a Óntip„rit Ón ea. N u m a i
p r i n l a t u r a p „ t i m i t o a r e p o a t e fi f„cut ∫i t r u p u l s„ p „ t i m e a s c „ Ón chip
c u r a t ∫i prin a c e a s t a p o a t e fi sfin˛it. Iar f„r„ sfin˛irea trupului nostru nu
se p o a t e ajunge nici la sfin˛irea n o a s t r „ Ón t o t a l i t a t e a fiin˛ei noastre .
Latura p „ t i m i t o a r e e c a n a l u l p r i n c a r e t r e c e h a r u l de la minte la t r u p. Se
afirm„ aici o spiritualitate vie, existen˛ial„, p a s i o n a n t „ , Ón sensul b u n ∫i
activ al cuvÓntului, o spiritualitate cu a d e v „ r a t t r a n s f o r m a t o a r e , Ón locul
u n e i a lipsite de via˛„, de p u t e r e , teoretic„, abstract„. Lupta lui P a l a m a a
fost o lupt„ explicit„ p e n t r u t r u p , p e n t r u Ó n d u m n e z e i r ea omului total,
concret, nu p e n t r u o idee-fantom„ lipsit„ de via˛„, cu neglijarea ∫i dis-
p r e ˛ u i r e a trupului, cu l „ s a r e a lui Ón m „ r „ c i n i ∫ u l ∫i Ón s t „ p Ó n i r e a for˛elor
negative, c a r e Ól descompun.
321. Î m p r e u n „ - p „ t i m i r e a c u r a t „ a trupului ∫i a sufletului nu e un
piron c a r e ˛ i n t u i e ∫ t e sufletul de t r u p , ci o l e g „ t u r „ n e g r „ i t „ (Û˝Ì‰ÂÛµÔÚ ÙÈÚ)
a lor cu Dumnezeu. C„ci p „ t i m i r e a d u r e r o a s „ , dar c u r a t „ desface pe cre-
dincios de pornirile inferioare ∫i-l Ó n d r e a p t „ spre Dumnezeu. Chiar Ón
a c e a s t „ Ó m p r e u n „ - p „ t i m i r e este o p u t e r e de la Dumnezeu. Altfel n-ar fi
posibil de suportat.
240 FILOCALIA
De felul acesta sÓnt lucr„rile negr„ite de care auzi

c„ se s„vâr∫esc Ón trupurile celor ce au Ómbr„˛i∫at Ón chip
sfÓnt pentru toat„ via˛a sfin˛ita lini∫te (isihie). ™i ceea ce
pare Ón ele nera˛ional e mai presus de ra˛iune ∫i scap„,
prin dep„∫ire, Ón˛elegerii celui ce le cerceteaz„ cu ra˛iu-
nea ∫i nu caut„ cuno∫tin˛a lor cu fapta ∫i cu experien˛a
322
mijlocit„ de aceasta . Iar acesta dac„ nu aduce cre-
din˛„, singura Ón stare s„ primeasc„ adev„rul mai presus
de ra˛iune, explicând, vai, f„r„ sfin˛enie cele sfinte, bat-
jocore∫te cele ale evlaviei.
13. C„ci dup„ aceasta, ni-l aduce apoi, cum am spus
∫i mai Ónainte, pe apostol, care spune c„ nu ∫tia Ón r„-
pirea aceea minunat„ «de era Ón trup sau afar„ de trup»,
ÓntrucÓt Duhul pricinuia uitarea tuturor celor ale trupului.
«Dac„ uitarea este a tuturor, zice filozoful, atunci ∫i dul-
ce˛ile ∫i c„ldurile negr„ite, de care am aflat c„ se petrec
Ón isiha∫ti, le va face Duhul s„ fie uitate prin venirea Lui,
dar nu le va pricinui. ™i negre∫it, dac„ cele ce se petrec
Ón el sÓnt daruri ale lui Dumnezeu, r„u se spune c„
cel ce se roag„ cu adev„rat trebuie s„ uite de toate.
C„ci nimenea nu trebuie s„ uite de cele date lui de Dum-
nezeu spre bine. Iar dac„ trebuie s„ uite acestea, cum nu
e absurd s„ fie socotit Dumnezeu pricina nemijlocit„
a celor a c„ror lips„ ∫i uitare e mai bun„ pentru rug„-
ciune ?».
C„ cele mai multe dintre darurile Duhului, ∫i aproa-
pe toate, se ivesc Ón cei vrednici Ón vremea rug„ciunii,
∫tie sigur oricine cuget„ drept. C„ci zice Domnul : «Ce-
re˛i ∫i vi se va da vou„» (Matei VII, 7). Deci nu numai
r„pirea ∫i aceasta pÓn„ la al treilea cer, ci fiecare dintre
darurile Duhului. Iar c„ unele dintre ele se lucreaz„ ∫i
322. Lucr„rile ce se s„vÓr∫esc Ón sfin˛i nu sÓnt n e r a ˛ i o n a l e , cum par,
ci mai p r e s u s de r a ˛ i u n e , adic„ de o r a ˛ i o n a l i t a t e complet„ , nu fragmen-
t a r „ , ca c e a a proceselor naturii, c a r e sfÓr∫esc Ón d e s c o m p u n e r e , deci
p o a r t „ Ón ele, ca finalitate, nonsensul.
prin trup, o arat„ felurile limbilor ∫i t„lm„cirile lor, care

de asemenea se primesc prin ∫i Ón rug„ciune, cum spune
Pavel : «Cel ce gr„ie∫te Ón limbi s„ se roage ca s„ le
t„lm„ceasc„» (1 Cor. XIV, 13). Dar nu numai acestea, ci
∫i cuvÓntul Ónv„˛„turii ∫i darurile t„m„duirilor ∫i fap-
tele puterilor ∫i punerile mÓinilor lui Pavel (2 Cor. I, 6),
prin care se d„dea Duhul SfÓnt. ≈ drept c„ cuvÓntul Ón-
v„˛„turii, harul ∫i t„lm„cirea limbilor, de∫i se nasc prin
rug„ciune, lucreaz„ poate ∫i Ón lipsa rug„ciunii din su-
flet. Dar t„m„duirile ∫i puterile n-ar putea ajunge la
lucrare, nerugÓndu-se sufletul celui ce o lucreaz„ pe fie-
care, Ón primul rÓnd cu mintea, dar uneori dÓnd sunet
∫i trupul. Dar Ómp„rt„∫irea Duhului se lucreaz„ nu nu-
mai cÓnd e prezent„ rug„ciunea Ón suflet — ∫i anume
rug„ciunea care Ónf„ptuie∫te tainic unirea celui ce se
roag„ cu izvorul nesecat al acestui mare dar —, deci
nu numai cÓnd e prezent„ rug„ciunea ce se lucreaz„ cu
mintea ; fiindc„ nu se poate spune ce gr„iau cu acest
prilej apostolii cu gura (Fapte XVIII, 1) ; deci Ómp„rt„-
∫irea aceea se lucreaz„ nu numai cÓnd sufletul se roag„
cu mintea, ci ∫i cÓnd lucreaz„ totodat„ ∫i trupul prin
mÓinile care Ómp„rt„∫esc pe Duhul, prin atingerea celui
ce se afl„ sub el. Ce sÓnt deci darurile acestea ? Nu sÓnt
daruri ale Duhului ∫i nu s-au dat celor ce cer ∫i se
roag„ spre bine, pentru motivul c„ cei r„pi˛i pÓn„ la al
treilea cer trebuie s„ uite de toate cele ce se s„vÓr∫esc
prin trup ? 3 2 3 .
323. V a r l a a m g„sea Ón cuvintel e sfÓntului apostol Pavel — c„ r„pit
p Ó n „ la al treilea c e r , nu ∫tia de e Ón trup sau afar„ de trup — un temei
p e n t r u ideea c„ cel aflat Ón r u g „ c i u n e t r e b u i e s„ uite de toate , deci t r e b u i e
s„ se elibereze de t o a t e lucr„rile, s„ se rup „ de acestea. SfÓntul Grigorie
Palama, la rÓndul s„u, e v o c a faptele s „ v Ó r ∫ i te de sfÓntul apostol P a v e l ca
d o v a d „ c„ Ón v r e m e a rug„ciunii min˛ii, Ón trup ∫i prin t r u p se produc
st„ri ∫i fapte c u r a t e , s t r „ b „ t u t e de h a r u l dumnezeiesc. Rug„ciune a e pen-
tru sfÓntul Grigorie P a l a m a o fapt„ de p u t e r e a r „ t a t „ Ón trup ∫i prin trup,
nu o s t a r e ∫i o l u c r a r e a sufletului rupt de t r u p .
242 FILOCALIA
14. Dar mai bine s„ d„m aici Óns„∫i cuvintele filo-

zofului : «Dac„ cele ce se ÓntÓmpl„ Ón ei Ón vremea rug„-
ciunii, ca puterile acestea ∫i d„ruirile, sÓnt daruri ale lui
Dumnezeu, r„u se zice c„ cel ce se roag„ cu mintea
trebuie s„ uite de toate. C„ci nimenea nu trebuie s„ uite
cele date de Dumnezeu spre bine. Iar dac„ cel ce se
Ónal˛„ prin rug„ciune e dator s„ uite acestea, cum nu e
gre∫it s„ fie Dumnezeu cauz„ a acelora, a c„ror uitare
∫i a c„ror lips„ e mai bun„ pentru rug„ciune ?».
Dar, o minunate ! Pe cei ce se roag„ sincer, Dum-
nezeu uneori Ói scoate afar„ din ei,ridicÓndu-i deasupra
lor ∫i r„pindu-i Ón chip negr„it la cele cere∫ti; alteori,
aflÓndu-se ace∫tia Ón ei Ón∫i∫i, lucreaz„ Dumnezeu Ón-
su∫i prin sufletul ∫i trupul lor cele tainice ∫i mai presus
de fire ∫i neÓn˛elese Ón˛elep˛ilor veacului acestuia. ™i de
fapt apostolilor ce st„ruiau odinioar„ Ón foi∫or Ón rug„-
ciune ∫i cerere, venind Duhul, nu le-a d„ruit ie∫ire din
ei (extazul), nici nu i-a r„pit la cer, ci le-a deschis gura
prin limbile de foc ∫i prin ei gr„ia El Ónsu∫i acelea pe
care trebuie s„ le uite cei ajun∫i Ón extaz, dac„ trebuie
s„ se uite ∫i pe ei Ón∫i∫i 3 2 4 .
Iar Moise t„cÓnd, Dumnezeu zice : «Ce strigi c„tre
Mine ?» (Ie∫ire XIV, 15). CuvÓntul acesta Ól arat„ pe el
rugÓndu-se. Iar fiindc„ se ruga t„cÓnd, se ruga, desigur,
cu mintea. Dar rugÓndu-se astfel, nu era el Ón sim˛ire
∫i nu sim˛ea poporul strig„tele lui ∫i primejdia ce-l ame-
nin˛a, nici toiagul acela v„zut Ón mÓn„ ? Cum nu l-a r„-
pit deci pe el Dumnezeu, nici nu l-a desf„cut de sim-
324. Dar V a r l a a m g „ s e a Ón c u v i n t e l e sfÓntului apostol Pavel, c„ a
uitat de este s a u nu Ón t r u p ∫i un temei s„ sus˛in„ c„ st„ril e ∫i faptele
s t r „ b „ t u t e de h a r ale t r u p u l ui nu sÓnt d a r u ri ale lui Dumnezeu, c„ci da-
rurile lui D u m n e z eu nu t r e b u i e u i t a t e . Tot ce se p e t r e c e Ón t r u p , fie cÓt
d e c u r a t , era a r u n c a t d e V a r l a a m l a c o ∫ ; e l r e ˛ i n e a doar specula˛ia.
P a l a m a observa c„ cei afla˛i Ón r u g „ c i u n e nu sÓnt to˛i r„pi˛i, ci pe unii
Ói l a s „ Dumneze u Ón lucr„ri d „ r u i t e de El Ónsu∫i. R u g „ c i u n e a nu e simpl„
«medita˛ie», ci lupt„, Ó n c o r d a r e a Óntregii fiin˛e.
˛ire — c„ci numai aceasta sus˛ii tu c„ li se d„ de Dum-

nezeu celor ce se roag„ — ci l-a Ómpins spre toiag ∫i
i-a insuflat putere nu numai Ón suflet, ci ∫i Ón trup ∫i
Ón mÓn„, de care de toate tu zici c„ trebuie s„ uite cel ce
se roag„ cu mintea ? Dar oare t„cÓnd acela, nu lovea
marea cu toiagul din mÓn„, ÓntÓi desp„r˛ind-o, apoi
unind-o pe aceasta dup„ trecere ? Oare nu avea Ón suflet
pomenirea neÓmpr„∫tiat„ a lui Dumnezeu ∫i nu era supra-
unit prin rug„ciunea min˛ii cu Cel ce singur putea s„ lu-
creze acestea prin el, nelipsindu-i totodat„ sim˛irea lucr„-
rilor ce se f„ceau prin trup ?
15. Dar fiindc„ a adus ∫i m„rturii din scrieri, s„
vedem nu cumva sÓnt contrare ∫i acestea p„rerilor lui
despre rug„ciune ? Înainte de toate este adus de el ma-
rele Dionisie, care ar fi, cum socote∫te el, un Ómpreun„-
m„rturisitor pentru p„rerile lui, scriind c„tre sfÓntul Ti-
motei : «St„ruind cu t„rie Ón jurul vederilor tainice, p„-
r„se∫te ∫i sim˛irile ∫i lucr„rile min˛ii ∫i toate cele supuse
sim˛urilor ∫i min˛ii, ∫i Óntinde-te, pe cÓt e cu putin˛„, spre
unirea cu Cel ce e mai presus de toat„ fiin˛a ∫i cu-
no∫tin˛a» 3 2 5 . Dar Ónsu∫i acest cuvÓnt de Óndemn al dum-
nezeiescului Dionisie c„tre Timotei, pe care l-a adus Ón-
˛eleptul acesta ca m„rturisind c„ numai el cuget„ f„r„
gre∫al„ despre rug„ciunea min˛ii, Ól v„de∫te pe acesta,
cum va ar„ta cuvÓntul mai Óncolo, ca desfiin˛Ónd cu de-
s„vÓr∫ire rug„ciunea min˛ii, ceea ce nu a lipsit s„ fac„ ∫i
prin aproape toate cuvintele lui de mai Ónainte. C„ci cel
ce respinge Ónceputul rug„ciunii, care este starea de fric„,
de adÓnc„ durere, plin„ de mult„ suspinare Óntru zdrobire
de inim„, sus˛inut„ cu mintea Ón t„cere vreme Óndelun-
gat„, din Óntristarea cea dup„ Dumnezeu, ∫i rug„ciunea
cu lacrimi ∫i cu str„pungerea inimii, Ónso˛it„ de durerea
postului ∫i a nesomnului Ón sim˛ul pip„itului, ∫i datoria
Óncep„torilor de a Ón„l˛a mintea Ómp„r˛it„ la o rug„ciune
325. Despre teologia mistic„ 1 , 1 ; P.G. 3, 997 B.
244 FILOCALIA
mai unificat„ ∫i deci corespunz„toare, cel ce dispre˛uie∫te

toate acestea va socoti, drept urmare, ∫i sfÓr∫itul rug„-
ciunii ∫i simplu rug„ciunea Óntreag„ ca ceva r„u ∫i se
326
va lupta s„ o desfiin˛eze cu des„vÓr∫ire .
C„ci, spune-mi mie mai ÓntÓi aceasta, o, filozoafe :
oare nici lucr„rile min˛ii (Ón˛eleg„toare) nu se dau de la
Dumnezeu ∫i nu se arat„ ele Ón vremea rug„ciunii, mai
cur„˛ite decÓt oricÓnd, dac„ ∫i pe acestea trebuie s„ le
p„r„seasc„ cel ce se gr„be∫te prin rug„ciune spre uni-
rea dumnezeiasc„ ? Dar rug„ciunea este, cum a zis ca-
reva, «maica cuget„rilor preaÓn˛elepte» 3 2 6 b i s . Apoi tre-
buie s„ cuget„m ∫i aceea c„, mai mult decÓt orice, rug„-
ciunea celor des„vÓr∫i˛i e lucrare a min˛ii. C„ci mintea
unora ca ace∫tia, nefiind Óntoars„ nici spre trup, nici spre
cele din jurul lor, nelucrÓnd nici prin sim˛ire ∫i prin
soa˛a acesteia, Ónchipuirea (imagina˛ia), ∫i nepetrecÓnd
nici Ón ra˛iunile lucrurilor prin cugetare ∫i contempla˛ie,
ci st„ruind numai Ón rug„ciune, cum n-ar lucra cÓt mai
deplin Ón sine rugÓndu-se ? Dar Dionisie Óndeamn„ pe
Timotei s„ p„r„seasc„ ∫i lucr„rile min˛ii, a∫adar ∫i rug„-
ciunea. Iar tu declari c„ nu e nimic bun, nici din Dum-
nezeu Ón rug„ciuni ∫i Ón toate cÓte se p„r„sesc ∫i cÓte tre-
buie s„ nu le mai simt„ cel ce a ie∫it din sine Óntr-un ex-
taz spre cele mai Ónalte. A∫adar, dup„ tine, rug„ciunea
nu e un lucru bun, nici de la Dumnezeu, Care d„ rug„-
ciune celui ce se roag„ 3 2 7 .
326. T e m e r e a de Dumnezeu, umilin˛a, postul ∫i celelalte fapte de
felul acesta ˛in atÓt de mult de r u g „ c i u n e, c„ sfÓntul Grigorie P a l a m a le
socote∫te Ó n c e p u t u l rug„ciunii. De fapt Óns„∫i t e m e r e a de D u m n e z e u ∫i
s t r „ p u n g e r e a plin„ de c „ i n ˛ „ a inimii sÓnt o faz„ a rug„ciunii j ea gr„ie∫t e
lui Dumnezeu ∫i simte pe Dumnezeu gr„ind ∫i lucrÓnd Ón inim„. Rug„-
c i u n e a e s t e astfel o star e de m a r e e m o ˛ i e ; ea e Ó n c „ r c a t „ de p l i n „ t a t e a
fiin˛ei Ón s t a r e de c „ i n ˛ „ , de smerenie, de n „ d e j d e .
326 bis. Diadoch, Capete, 70 ; Filoc. rom. I, p. 36"5.
327. V a r l a a m , citÓnd pe Dionisie c a r e zice c„ Ón u n i r e a cu Dumnezeu
mintea t r e b u i e s„ p „ r „ s e a s c „ ∫i r u g „ c i u n e a , d e d u c e c„ ÓntrucÓt tot ce tre-
buie p„r„sit e r„u ∫i deci nu e din Dumnezeu, r u g „ c i u n e a e ∫i ea rea ∫i
16. Dar iar„∫i Ó˛i voi aminti cuvintele tale, aplicÓn-

du-le rug„ciunii min˛ii : «Fiind m„rturisit de to˛i c„ cel
ce se sile∫te spre unirea dumnezeiasc„ trebuie s„ fie f„r„
sim˛ire fa˛„ de toate ∫i s„ uite de sine, ∫i Dumnezeu Ói
d„ unuia ca acestuia mÓna s„ se elibereze de toate ∫i-l
r„pe∫te din toate», dac„ cel ce se roag„ nu mai are nici o
sim˛ire a rug„ciunii, cum e de la Dumnezeu rug„ciunea
pe care nu o simte ? C„ci aceast„ sim˛ire ar fi degeaba,
iar degeaba nu e nimic din Dumnezeu. Iar dac„ simte
rug„ciunea cel ce se roag„, cum i-o insufl„ aceluia Dum-
nezeu, dac„ tu spui c„ cel ce se Óntoarce spre Dumne-
zeu trebuie s„ se elibereze de ea, odat„ ce Dumnezeu
d„ruie∫te celui pe care-l Ónv„luie Ón lumin„, uitarea tu-
turor, chiar ∫i a lucr„rilor min˛ii ? Vezi cum cuvintele
tale «Despre rug„ciune» desfiin˛eaz„ cu des„vÓr∫ire rug„-
ciunea ? Dar sfÓntul acela ÓndemnÓnd pe sfÓntul Timotei
s„ a∫eze trepte Ón inim„ (Ps. LXXXIII, 6), Ól ridic„ de
la unele Ónalte la alte ∫i mai Ónalte ∫i conducÓndu-l prin
ele Ól a∫eaz„ pe cea mai de sus culme.
Tu Óns„, Ón˛eleptule Ón toate, nu ∫tiu cum Ó˛i Ónchipui
c„ cei de pe p„mÓnt ating nemijlocit Ón„l˛imea cereas-
c„ 3 2 8 . Il aduci ca m„rturie ∫i pe dumnezeiescul Maxim
nu e de la Dumnezeu. P a l a m a r e c u n o a ∫ t e c„ Ón u n i r e a cu D u m n e z e u sufle-
tul se ridic„ mai presus c h i a r de r u g „ c i u n e . Dar de aici nu d e d u c e c„
r u g „ c i u n e a e rea, nici c„ nu e n e c e s a r „ p e n t r u cei ce vor s„ ajung„ la
u n i r e a cu Dumnezeu. Ba ca un fel de con∫tiin˛„ emo˛ional „ s u p r e m „ a
prezen˛ei Iui Dumnezeu ∫i a d e p e n d e n ˛ e i de mila ∫i de iubirea Lui, ea
r „ m Ó n e chiar pe t r e a p t a unirii cu Dumnezeu.
328. Opinia lui V a r l a a m , Ómbibat„ de teoria rug„ciunii ca medita˛ie
p u r intelectual„, era c„ r u g „ c i u n e a min˛ii n-are n e v o i e de t r e p t e l e vir-
tu˛ii u r c a t e cu osteneal„, p e n t r u a ajunge la u n i r e a cu Dumnezeu. P e n t r u
el a c e a s t „ u n i r e e r a o s t a r e de apofatism teologic, intelectual, o simpl„
golire a min˛ii de t o a t e ideile c u n o s c u t e ; o n e g a r e t e o r e t i c „ a t u t u r o r
afirma˛iilor p e n t r u a a v e a sensul exact al lui Dumnezeu, ca mai p r e s u s
de t o a t e afirma˛iile. A c e a s t a Ó n s e m na Óns„ a fi unit cu Dumneze u printr-o
p r o c e d u r „ p u r i n t e l e c t u a l „. Iar p e n t r u a c e a s t a nu se c e r e a t r e c e r e a prin
t r e p t e l e virtu˛ilor ∫i ale rug„ciunii.
246 FILOCALIA
care zice : «CÓnd aprins„ de iubire mintea a ie∫it din sine

spre Dumnezeu, nu se mai simte de loc nici pe sine, nici
lucrurile» 3 2 9 . «A∫adar, zice acest Ónv„˛„tor, nu simte
nici p„timirile ce se spun c„ sÓnt pricinuite de rug„ciu-
nea Ón trup. Urmeaz„ deci numaidecÓt c„ ele se ÓntÓm-
pl„ degeaba». Dar noi am putea zice : deci ∫i rug„ciunea
e degeaba, ÓntrucÓt nici pe aceasta nu o simte mintea
atunci. Deci, potrivit acestor cuvinte, e lucru zadarnic a
se ruga cineva. Zadarnic cu adev„rat ∫i nebunesc lucru
e Óns„ a scoate astfel de concluzii din cele spuse de sfÓntul
Maxim. Dar poate va Óntreba cineva : Ce spune sfÓntul
Maxim, care a l„udat ∫i a iubit mai mult decÓt orice Ón-
˛elept iubirea dumnezeiasc„, prin cuvintele : «CÓnd min-
tea a ie∫it din sine spre Dumnezeu, atunci nu se mai
simte nici pe sine, nici lucrurile» ? «Atunci», zice. Dar
cÓnd e Ón sine Óns„∫i, rugÓndu-se mintal, atunci se simte ∫i
pe sine ∫i fericitele p„timiri ce se produc Ón ea ∫i Ón tru-
pul unit cu ea de c„tre sfÓnta rug„ciune.
17. Dar acesta aduce pentru p„rerea lui ∫i o a
treia m„rturie a aceluia. C„ci acela zice : «Starea cea
mai din vÓrf a rug„ciunii st„ Ón a ajunge mintea Ón afar„
de trup ∫i de lume ∫i a fi cu totul nematerial„ ∫i f„r„
form„ Ón vremea rug„ciunii 3 3 0 . «Deci va fi, conchide
acesta, Ón aceast„ stare, Ón afar„ ∫i de p„timirile din trup,
de care vorbesc». Dar, pe cÓt ∫tim, nimeni din cei Óm-
br„ca˛i Ón trup nu se Ómp„rt„∫e∫te neÓntrerupt de o ast-
fel de stare, afar„ poate de acest nou dasc„l al supra-
rug„ciunii. Îns„ ∫i cei ce se Ómp„rt„∫esc rar de ea sÓnt
rari de tot. Deci, cea mai mare parte din timp se roag„
to˛i aflÓndu-se Ón trup ∫i sim˛ind totodat„ p„timirile din
ei. Cu cÓt mai mult deci nu le vor sim˛i pe cele sfin˛ite
329. Capete despre dragoste I, 1 0 ; P.G. 90, 964 A. Filoc. rom. II, p. 38.
330. Capete despre dragoste II, 61 ; P.G. 90, 1001 D. Filoc. rom.
II, p. 68.
∫i produse de rug„ciune, pe care aceasta le des„vÓr∫e∫te

∫i le Ónal˛„ ∫i le face duhovnice∫ti Ón cei Ón care se afl„,
dar nu le coboar„, nu le face rele ∫i nu le corupe ? C„ci
este ∫i un astfel de gen de p„timiri, nu numai sfin˛it, ci
∫i natural, cum ne Ónva˛„ ∫i Ónse∫i sim˛irile pe care le
avem, care se des„vÓr∫esc cÓnd p„timim de la cele din
afar„ ∫i sÓnt ca ni∫te chipuri ale des„vÓr∫irii Óndumne-
zeitoare, pe care o pricinuie∫te de sus Duhul SfÓnt 3 3 1 .
Începutul acelei des„vÓr∫iri este frica de Dumnezeu
(Pilde I, 7 ; IX, 10). Din aceasta se vede c„ latura p„ti-
mitoare a sufletului nu e mortificat„ prin deprindere,
cum crede ∫i Ónva˛„ filozoful, ci, Ónaintat„ la o lucrare
de Dumnezeu iubitoare, agonise∫te str„pungerea mÓn-
tuitoare ∫i plÓnsul fericit, care aduce baia iert„rii, re-
Ónnoirea na∫terii din Dumnezeu, adic„ lacrimile po-
c„in˛ei 3 3 2 .
Lacrima aceasta de Dumnezeu iubitoare ∫i folosi-
toare Óntraripeaz„ rug„ciunea 3 3 3 , dup„ cuvintele p„-
rin˛ilor, lumineaz„ ochii min˛ii, cÓnd e unit„ cu rug„-
331. SfÓntul Grigorie P a l a m a c u n o a ∫ t e , pe lÓng„ p„timirile p r o d u s e
de D u h u l Ón t r u p Ón v r e m e a rug„ciunii, ∫i pe cele n a t u r a l e ale trupului,
dar sfin˛ite de D u h u l Ón cursu l r u g „ c i u n i i ; c u n o a ∫ t e adic„ pe lÓng„ haris-
mele e x t r a o r d i n a r e p r o d u s e de D u h ul (darul v i n d e c „ r i i etc.) ∫i o star e de
c u r „ ˛ i e a t u t u r o r mi∫c„rilor n a t u r a l e din trup (bucuria curat„ , plÓnsul
curat, t r e b u i n ˛ a d e h r a n „ ˛ i n u t „ Ó n m a r g i n e a c u r „ ˛ i ei e t c ) . P r i n t r e cele
din u r m „ se afl„ ∫i sim˛irile c u r a t e ale celor dinafar„. Ele se sfin˛esc Ón
timpul rug„ciunii de D u h ul SfÓnt. Dar ele sÓnt n u m a i ni∫te chipuri ale
des„vÓr∫irii Ó n d u m n e z e i t o a r e , nu d e s „ v Ó r ∫ i r ea Óns„∫i a st„rii de Óndum-
nezeire.
332. Se afirm„ din nou c„ l a t u r a p „ t i m i t o a r e nu t r e b u i e mortificat„.
Dimpotriv„, n u m a i p r i n sporirea ei, prin t r „ i r e a tot m a i i n t e n s „ a lui
Dumnezeu ∫i a p „ c „ t o ∫ e n i e i proprii se realizeaz„ a p r o p i e r e a de Dum-
nezeu ∫i se Ó n a i n t e a z „ spre des„vÓr∫ire.
333. Ioan Sc„rarul, Scara, X X V I I I ; P.G., 88, 1132 C. Lacrima Óntrari-
p e a z „ r u g „ c i u n e a p e n t r u c„ r e p r e z i n t „ o s t a r e de umilin˛„ ∫i de p o c „ i n ˛„
Ón fa˛a Lui Dumnezeu, C a r e e un izvor al rug„ciunii. Ea l u m i n e a z „ ochii
min˛ii, c„ci o face s„ v a d „ , d a t o r i t „ smereniei ∫i sim˛irii i n t e n s e a p „ c „ t o -
∫eniei proprii, p r e z e n ˛ a ∫i m „ r e ˛ i a dumnezeiasc„.
248 FILOCALIA
ciunea, p„streaz„ harul din baia dumnezeiasc„, dup„ Gri-

334
gorie Teologul , iar de se pierde Ól readuce ∫i de aceea
este ∫i se nume∫te a doua baie a sfintei rena∫teri ∫i al
doilea botez dumnezeiesc, care e mai dureros, dar nu mai
mic ca cel dinainte, ba mai degrab„ mai mare. C„ci a∫a a
declarat careva dintre p„rin˛i, zicÓnd : «Izvorul lacrimilor
de dup„ Botez e mai mare decÓt Botezul». Dar lacrima
aceasta, care cur„˛e∫te ∫i r„pe∫te de la cele p„mÓnte∫ti
∫i Ónal˛„ ∫i une∫te cu harul na∫terii din Dumnezeu ∫i
prin acesta Ól Óndumnezeie∫te pe cel ce o are, nu e oare
o lucrare comun„ a trupului ∫i a laturii p„timitoare a
sufletului ?
18. Cum, deci, vom primi pe cel ce zice c„ «iubind
sufletul, lucr„rile comune ale laturii p„timitoare ale lui
∫i ale trupului se umplu de Óntuneric ∫i se coboar„ la
cele de jos ? C„ci toate faptele comune ale sufletului
∫i ale trupului, cu cÓt sÓnt mai mult sesizate de suflet,
cu atÓt Ól orbesc mai mult, ÓncÓt dac„ s-au produs Ón noi
asemenea mi∫c„ri — care sÓnt comune sufletului ∫i tru-
pului — socotesc c„ spre r„u s-au produs ∫i spre pagu-
be lucr„rii prin care urc„ mintea spre cele de sus».
Oare nu se arat„ prin aceste cuvinte cugetÓnd ∫i Ón-
v„˛Ónd cele contrare nou„ care am fost Ónv„˛a˛i de sfin˛i,
mai bine zis de SfÓntul Duh ? C„ci sfin˛ii spun c„ este
o lucrare comun„ a sufletului ∫i a trupului, dar cu ade-
v„rat ∫i dumnezeiasc„, care pricinuie∫te sufletului ilumi-
narea dumnezeiasc„, izb„vindu-le pe amÓndou„ de pa-
timile rele ∫i aducÓndu-le Ón schimb tot corul sfÓnt al
virtu˛ilor. «C„ci, zice, cel ce voie∫te s„ ∫tearg„ patimile
le pierde prin plÓns ; ∫i cel ce voie∫te s„-∫i agoniseasc„
335
virtu˛i le agonise∫te prin plÓns» . Deci, sfin˛ii spun c„
exist„ lucr„ri comune ale sufletului ∫i ale trupului, fo-
334. Cuv. 40, 31 ; P.G. 30, 401 D—404 A.
335. Isaac Sirul, Cuv. 85, ed. Teotochi.
losind cu atÓt mai mult sufletului. Dar acesta zice c„ nu

e niciuna. «C„ci toate, zice, fac sufletul s„ caute Ón jos,
∫i toate mi∫c„rile, care sÓnt comune sufletului ∫i trupu-
lui, se produc spre r„u ∫i spre paguba sufletului».
Nu-l va scoate pe acesta de sub vin„ faptul c„ n-a
declarat Ón special aceast„ lucrare p„gubitoare, ci va fi
pe drept cuvÓnt vinovat, pentru c„ a pus-o ∫i pe aceasta
Óntre cele rele ; ∫i mai ales pentru c„ a Óncercat s„ fure
consim˛„mântul auzitorilor printr-o asemenea me∫te∫u-
gire. C„ci zice Dumnezeu prin proorocul : «Nelegiuirea
preo˛ilor osÓndi˛i Óntre Iudei e c„ n-au deosebit cele
sfinte de cele necurate» (Ie∫ire, XXII, 26). Iar acesta,
Ómpreun„ cu alte multe lucr„ri comune ale sufletului ∫i
trupului, n-a deosebit nici plÓnsul fericit de lucr„rile ne-
curate.
19. «Dar eu, zice, nu socotesc acest plÓns nep„tima∫
∫i fericit. C„ci cum ar fi nep„tima∫ ceeace se s„vÓr∫e∫te
prin lucrarea laturii p„timitoare (pasionale) a sufletului ?
™i cum ar fi nep„tima∫ cel ce men˛ine Ón lucrare latura
p„timitoare (pasional„) a sufletului ∫i nu ∫i-a omorÓt-o
pe aceasta cu des„vÓr∫ire prin deprindere ?».
Dar noi nu am Ónv„˛at, o, filozoafe, c„ nep„timi-
rea e omorÓrea laturii p„timitoare, ci mutarea ei de la
cele mai rele la cele mai bune ∫i lucrarea ei Óndreptat„,
prin deprindere, spre cele dumnezeie∫ti dup„ ce s-a
Óntors cu totul de la cele rele ∫i s-a Óndreptat spre cele
bune. ™i pentru noi nep„tima∫ este cel ce a pierdut deprin-
derile rele ∫i s-a Ómbog„˛it Ón cele bune, «cel ce s-a Ónti-
p„rit de virtu˛i, ca cei Ómp„timi˛i de pl„cerile rele» 3 3 6 ,
cel ce ∫i-a supus iu˛imea ∫i pofta — care alc„tuiesc Óm-
preun„ latura p„timitoare a sufletului — puterii cunos-
c„toare, judec„toare ∫i ra˛ionale a sufletului, a∫a cum
cei Ómp„timi˛i ∫i-au supus puterea ra˛ional„ laturii pa-
sionale. C„ci reaua Óntrebuin˛are a puterilor sufletului e
336. Ioan Sc„rarul, Scara, XXIX ; P.G. 88, 1149 A.
250 FILOCALIA
cea care d„ na∫tere patimilor vrednice de dezaprobare,

a∫a dup„ cum reaua Óntrebuin˛are a cunoa∫terii lucruri-
lor d„ na∫tere Ón˛elepciunii celei nebune 3 3 7 .
Iar dac„ cineva se folose∫te bine de acestea, prin
cunoa∫terea lucrurilor Ón˛elese duhovnice∫te, dobÓnde∫te
cuno∫tin˛a de Dumnezeu, iar prin latura p„timitoare a
sufletului, cÓnd se mi∫c„ pentru ceea ce a fost f„cut de
Dumnezeu, lucreaz„ virtu˛ile corespunz„toare : prin
poft„ dobÓnde∫te Ón inim„ iubirea, iar prin iu˛ime ago-
nise∫te r„bdarea. Nu cel ce ∫i-a omorÓt, a∫adar, aceast„
latur„ — c„ci Ón acest caz ar fi nemi∫cat ∫i nelucr„tor
chiar ∫i spre deprinderile, afec˛iunile ∫i dispozi˛iile dum-
nezeie∫ti —, ci cel ce ∫i-a supus-o, ca prin ascultarea
de minte, care prin fire a primit conducerea de la Dum-
nezeu, fiind condus„ cum trebuie, s„ tind„, prin pome-
nirea neÓncetat„ a lui Dumnezeu, la Dumnezeu, ∫i prin
aceasta s„ ajung„ la deprinderea dispozi˛iei dumneze-
ie∫ti ∫i s-o ridice pe aceasta la cea mai des„vÓr∫it„ treapt„.
Iar aceasta este iubirea de Dumnezeu, prin care pri-
me∫te — dup„ cuvÓntul spus — poruncile Celui iubit,
iar din aceasta Ónva˛„, lucreaz„ ∫i dobÓnde∫te iubirea cu-
rat„ ∫i des„vÓr∫it„ fa˛„ de aproapele, cu care este cu ne-
putin˛„ s„ nu se afle Ómpreun„ ∫i nep„timirea 3 3 8 .
337. N e p „ t i m i r e a nu e, Ón Ó n v „ ˛ „ t u r a sfin˛ilor p„rin˛i, o star e nega-
tiv„, de nesim˛ire, ca Ón budism, ci o s t a r e de Ó n t r e b u i n ˛ a r e pozitiv„ a
puteritor suflete∫ti, deci ∫i a iu˛imii ∫i a poftei. ™i Ó n t r u c Ó t a c e a s t „ b u n „
Ó n t r e b u i n ˛ a r e c e r e u n efort sus˛inut, n e p „ t i m i r e a implic„ m a i m u l t „ p u t e r e
decÓt s t a r e a p „ t i m a ∫ „ . V a r l a a m d „ d e a i m p o r t a n ˛ „ numa i specula˛iei, nu
∫i sfin˛irii credinciosului, inclusiv a trupului. El r e p r e z e n t a m e n t a l i t a t e a
occidental„ care a p u s a c c e n t u l principal pe teologie ca teorie, nu pe
des„vÓr∫irea vie˛ii cre∫tinului .
338. Prin Ó n t r e b u i n ˛ a r e a cea b u n „ a poftei se d o b Ó n d e ∫ te iubirea de
Dumnezeu, iar p r i n Ó n t r e b u i n ˛ a r e a cea b u n „ a iu˛imii — c a r e Ó m p r e u n „
cu pofta alc„tuiesc l a t u r a p „ t i m i t o a r e — se d o b Ó n d e ∫ t e r „ b d a r e a . Iar ele
sÓnt bine Ó n t r e b u i n ˛ a t e cÓnd se supu n min˛ii. M i n t e a p o m e n i n d n e Ó n c e t a t
pe Dumnezeu, iar pofta Ónso˛ind m i n t e a Ón a c e a s t „ Óndeletnicire, ajung
Ó m p r e u n „ la d e p r i n d e r e a iubirii de Dumnezeu . Iar Ómplinind p o r u n c i l e Lui
20. Aceast„ cale spre des„vÓr∫ita iubire prin nep„-

timire se deschide liber ∫i urc„ spre cele de sus ∫i se
potrive∫te cu deosebire celor ce s-au retras din lume.
C„ci odat„ ce s-au dedicat lui Dumnezeu ∫i st„ruiesc cu
minte netulburat„ Ón convorbirea cu El, prin aceast„
Ómpreun„-petrecere, leap„d„ u∫or povara patimilor rele
∫i-∫i adun„ comoara iubirii. Iar cei ce se mi∫c„ Ón lume
sÓnt datori ca, for˛Óndu-se pe ei Ón∫i∫i, s„ se foloseasc„ de
lucrurile din lume dup„ poruncile lui Dumnezeu. În
acest caz, ∫i latura p„timitoare a sufletului, participÓnd
la aceast„ for˛are, va lucra potrivit cu acele porunci. Iar
aceast„ for˛are, prelungindu-se prin obi∫nuin˛„, produce
o dulce afec˛iune fa˛„ de poruncile dumnezeie∫ti ∫i pre-
face Ón deprindere dispozi˛ia pl„cut„ fa˛„ de ele. Aceas-
ta, la rÓndul ei, pricinuie∫te o ur„ statornic„ fa˛„ de de-
prinderile ∫i afec˛iunile rele. Iar aceast„ ur„ contra de-
prinderilor rele rode∫te nep„timirea, din care se na∫te
339
iubirea fa˛„ de Cel-singur-bun . Vie˛uind ∫i lucrÓnd
astfel ei pot s„ Ónf„˛i∫eze lui Dumnezeu latura p„timi-
toare a sufletului ca jertf„ vie, cum a spus apostolul ∫i
despre trupul nostru : «V„ Óndemn pe voi, prin milosti-
virile lui Dumnezeu, s„ Ónf„˛i∫a˛i trupurile voastre jertf„
cu r „ b d a r e , se ajunge la iubirea aproapelui , c a r e implic„ ∫i o m a r e t „ r i e
spiritual„. A c e a s t a nu p o a t e exista Óns„ f„r„ n e p „ t i m i r e , adic„ f„r„ r e n u n -
˛ a r e a la iubirea egoist„ de sine ∫i de p l „ c e r i le inferioare ale sale. Iubirea
care implic„ n e p „ t i m i r e a sau p „ t i m i r e a c a r e condi˛ioneaz „ iubirea nu are,
deci, nimic n e g a t i v Ón ea. Ea e insuflat„ de un elan al iubirii de D u m n e z eu
∫i de a p r o a p e l e, de iubirea a tot ce e bun, de un elan opus oric„rui egoism.
Dar iubirea, Ón care e implicat„ n e p „ t i m i r e a pozitiv„, ar fi cu n e p u t i n ˛ „ ,
dac„ ar fi omorÓt„ latura p „ t i m i t o a r e a firii n o a s t r e .
339. SfÓntul Grigorie P a l a m a s o c o t e ∫ te c„ la n e p „ t i m i r e pot ajunge
mai u∫or monahii. Totu∫i ea nu le este interzis„ mirenilor. Mijlocul prin-
cipal pe car e au s„-l foloseasc„ ei Ón acest scop este silin˛a de a folosi
lucrurile din l u m e potrivit p o r u n c i l o r lui Dumnezeu, adic„ s p r e Ómplinirea
a tot ce e bun ∫i spre iubirea a p r o a p e l u i . Prelungin d acest fel de folosire,
ajung la d e p r i n d e r e a acestei b u n e folosiri a lucrurilor lumii ∫i la aversiu-
nea fa˛„ de r e a u a folosire a lor, sau fa˛„ de folosirea lor p „ t i m a ∫ „ .
252 FILOCALIA
vie, sfÓnt„, binepl„cut„ lui Dumnezeu» (Rom. XII, 1).

Cum se poate Ónf„˛i∫a trupul nostru pÓn„ e Ónc„ viu jert-
f„ binepl„cut„ lui Dumnezeu ? 3 4 0 . CÓnd ochii no∫tri v„d
lucrurile netede, potrivit cu ceea ce s-a scris : «Cel ce
vede lucrurile netede se va milui» (Pilde XII, 13) — c„ci
ne vor atrage ∫i ne vor procura mila de sus, cÓnd ure-
chile se supun Ónv„˛„turilor dumnezeie∫ti, nu numai ca
s„ le aud„ pe ele, ci, dup„ cuvÓntul lui David, ca s„-∫i
aminteasc„ de poruncile lui Dumnezeu spre a le Óm-
plini pe ele (Psalm CII, 18), nef„cÓndu-se «auzitori care
uit„», dup„ cuvÓntul fratelui Domnului dintre apostoli,
«ci privind de aproape la legea des„vÓr∫it„ a libert„˛ii ∫i
st„ruind Ón ea ∫i f„cÓndu-se fericit Ón lucrarea lui»
(Iacob II, 25), cÓnd Ón sfÓr∫it, limba, mÓinile ∫i picioarele
slujesc voii dumnezeie∫ti. Ce sÓnt, deci, lucr„rile acestea
ale poruncilor lui Dumnezeu ? Nu sÓnt toate lucr„ri co-
mune ale sufletului ∫i ale trupului ? Atunci cum lucr„rile
comune ale sufletului ∫i trupului umplu de Óntuneric ∫i
orbesc sufletul ?
21. Iar apostolul zice : «Cine e slab ∫i eu s„ nu fiu
slab ? Cine se sminte∫te ∫i eu s„ nu ard ?» (2 Cor. XI, 29).
Oare lucrarea aceasta nu e comun„ trupului ∫i la-
turii p„timitoare a sufletului ? De fapt ea este semnul
sigur c„ cineva iube∫te pe aproapele ca pe sine Ónsu∫i.
Iar aceasta e a doua porunc„ a lui Dumnezeu, aseme-
nea celei dintÓi ∫i mari porunci (Matei XXII, 36 ∫i urm.).
De aceea, acela∫i apostol, scriind romanilor, zice : «În-
tristare mare Ómi este ∫i durere neÓncetat„ inimii, pentru
340. Din faptul c„ lui Dumnezeu I se p o a t e Ónf„˛i∫a Ónsu∫i trupul
nostru ca jertf„ cÓt e Ónc„ viu, sfÓntul Grigorie scoate un a r g u m e n t c„
t r u p u l nu trebui e mortificat, c„ci el este iubit de Dumnezeu ca jertf„ a∫a
viu cum este. Expresie «jertf„ vie» e o expresie contradictori e la a p a r e n ˛ „ .
Dar ea a r a t „ c„ trupul p o a t e fi oferit lui Dumnezeu ca jertf„ tocmai Ón
p l i n „ t a t e a vie˛ii din el, adic„ Ó n t „ r it prin iubirea ∫i facerea de bine Óntru
r„bdare.
fra˛ii mei, rudeniile mele dup„ trup» (Rom. IX, 2 ∫.u.).

Vezi c„ e vie ∫i lucr„toare latura p„timitoare a acelui su-
341
flet nep„timitor ∫i dumnezeiesc ? .
Iar dac„ acel suflet se ruga neÓncetat ∫i neÓncetat
era Óndurerat (1 Tes. I, 3 ; II, 13 ; V, 17 ; Rom. IX, 2),
desigur c„ avea Ón sine durerea unit„ cu rug„ciunea. ™i o
avea nu numai Ómpreun„-existent„ ci ∫i Ómpreun„-lu-
cr„toare. Aceasta a ar„tat-o tot acela∫i, zicÓnd : «...a∫ fi
dorit s„ fiu eu Ónsumi anatema de la Hristos pentru fra-
˛ii mei» (Rom. IX, 3), cum a ar„tat ∫i prin ceea ce zice
∫i Ón alt„ parte : «Bun„voin˛a inimii mele ∫i cererea mea
c„tre Dumnezeu este pentru Israel spre mÓntuire»
(Rom. X, 1), desigur din pricina acelei mari Óntrist„ri ∫i
a neÓncetatei dureri pentru ei. Cum vom socoti, deci, ne-
p„timire omorÓrea laturii p„timitoare prin desprindere ?
22. Dar, precum se pare, filozoful a auzit ∫i ∫i-a Ón-
chipuit ceva despre nep„timire. Despre lipsa de durere
n-a auzit Óns„ c„ e de la cel r„u ∫i c„ e dispre˛uit„ de p„-
rin˛i ? Deci este ∫i o durere bun„, opus„ acestei lipse de
dureri ; la fel exist„ ∫i lucr„ri comune sufletului ∫i tru-
pului, care sÓnt de folos sufletului, mai bine zis Ól des„-
vÓr∫esc, dac„ des„vÓr∫irea Ói vine acestuia prin p„zirea
poruncilor. Iar dac„ acestea sÓnt fapte ale trupului, cu
atÓt mai mult sÓnt ale laturii p„timitoare a sufletului,
care e nemijlocit unit„ cu mintea. C„ci trupul e unit
prin mijlocirea acesteia cu mintea 3 4 2 .
341. Latura p „ t i m i t o a r e a sufletului r „ m Ó n e vie ∫i l u c r „ t o a r e ∫i Ón
sufletul n e p „ t i m a ∫ , sau n e p „ t i m i t o r Ón sensul r„u al cuvÓntului. Deci, nep„-
timitorul nu e cel amor˛it ∫i n e p „ s „ t o r , ci cel n e p „ t i m a ∫ , n e p „ s „ t o r , sau
insensibil Ón sens r„u. Po˛i s„ pui m u l t „ p a s i u n e Ón c e e a ce faci ∫i s„ fii
n e p „ t i m a ∫ . P a s i u n e a b u n „ ∫i frumoas„ se Ó m p a c „ cu l a t u r a p „ t i m i t o a r e
sau pasional„. Exemplul e d u r e r e a ce-o simte Pave l pentru n e a m u l s„u.
342. Latura p „ t i m i t o a r e mijloce∫te Ó n t r e minte ∫i t r u p. F „ r „ l a t u r a
p „ t i m i t o a r e n-ar p u t e a lucra m i n t e a asupr a sufletului. Trupul e condu s
spre des„vÓr∫ir e de c „ t r e m i n t e prin l a t u r a p„timitoare, dar ∫i m i n t e a Ó∫i
actualizeaz„ p u t e r i l e ei de spiritualizare sau de sfin˛ire a trupului prin
l a t u r a p„timitoare. C„ci prin ea lucreaz„ asupra trupului .
254 FILOCALIA
Iar filozoful face ceva asemenea celui ce, dac„ ar

auzi pe Dumnezeu poruncind : «Odihni˛i-v„ ∫i cunoa∫-
te˛i c„ Eu sÓnt Dumnezeu» (Ps. XLV, 11), apoi ar vedea
pe cei ce se odihnesc Ón cele dumnezeie∫ti c„ lucreaz„
cele dumnezeie∫ti ∫i duhovnice∫ti, i-ar mustra 3 4 3 , zi-
cÓnd : «Dumnezeu a spus : odihni˛i-v„ ; deci voi gr„bin-
du-v„ s„ lucra˛i, r„t„ci˛i». «OmorÓ˛i, zice ∫i apostolul,
m„dularele voastre cele de pe p„mÓnt : curvia, necur„˛ia
patima cea rea ∫i l„comia» (1 Cor. I, 3). Auzi care din-
tre lucr„rile trupe∫ti trebuie mortificate ? Curvia, ne-
cur„˛ia, ∫i, simplu gr„ind, toate cele p„mÓnte∫ti. ™i care
patim„ ? Cea rea. Deci nu lucr„rile Duhului s„vÓr∫ite
prin trup, nici p„timirile (afectele) dumnezeie∫ti ∫i feri-
cite, nici puterile sufletului create Ón vederea acestora.
C„ci se spune : «Puterea poftitoare s„-˛i fie ˛ie Óndrep-
tat„ toat„ spre Dumnezeu ; iu˛imea s„-˛i fie numai Óm-
potriva ∫arpelui. Dar dac„ s-au mortificat aceste puteri
ale sufletului, cum se va mi∫ca vreuna din ele spre Ón„l-
˛imea dumnezeiasc„ Ón rug„ciunile c„tre Dumnezeu sau
se va ridica Ómpotriva ∫arpelui Ón atacurile lui necuve-
nite ?» 3 4 4 .
23. ™i cum va fi sigur ceea ce spune filozoful : «Dar
cum ? Vom dispre˛ui sim˛irea ∫i Ónchipuirea cÓnd ne ru-
g„m, dar latura p„timitoare a sufletului o vom l„sa s„
lucreze ? Nu o vom dispre˛ui mai vÓrtos pe aceasta ? C„ci
lucr„rile acesteia orbesc ∫i Óngroap„ ochiul dumnezeiesc
mai mult ca toate».
Cum poate spune c„ ura fa˛„ de cele rele ∫i iubirea
fa˛„ de Dumnezeu ∫i de aproapele Óngroap„ ochiul dum-
343. A se odihni Ón cele dumnezeie∫ti (de cele ale p„catului) Ón-
s e a m n „ a lucra Ón ele. O d i h n a Ón D u m n e z eu ∫i l u c r a r e a c e a bun„, prin
p u t e r i l e p r i m i t e Ón u n i r e a cu El, e tot una. V a r l a a m nu v e d e a aceasta. El
socotea c„ chiar l u c r a r e a celor bune, sau a celor dumnezeie∫ti, Ó n s e a m n „
a c„lca p o r u n c a lui Dumnezeu, car e c e r e s„ ne «odihnim» Ón El. ÎntÓlnim
aici aceea∫i c o n c e p ˛ i e abstract„ , n e l u c r „ t o a r e a mÓntuirii.
344. Ion Sc„rarul, Scara, XXIX ; P.G. 88, 1068 D.
nezeiesc ? Pentru c„ ∫i acestea sÓnt lucr„ri ale laturii p„-

timitoare. C„ci cu aceast„ putere a sufletului iubim ∫i
respingem, apropiem de noi ∫i dep„rt„m de noi ; pre-
cum prin puterea ra˛ional„ a sufletului, dup„ Ón˛eleptul
Sinesie, l„ud„m ∫i oc„rÓm. Oare cel ce se ocup„ cu con-
templa˛iile dumnezeie∫ti ∫i Ónal˛„ Lui cÓntare ∫i mul˛u-
mit„ ∫i se lipe∫te de El printr-o pomenire neÓncetat„ Ó∫i
mortific„ puterea cuget„toare? Nu e aceasta adev„rata
via˛„ ∫i adev„rata lucrare a min˛ii ? La fel, nu mortific„
iubitorii celor bune nici latura p„timitoare, ÓnchizÓnd-o
Ón ei Ón∫i∫i, nelucr„toare ∫i nemi∫cat„. C„ci Ón acest caz
n-ar avea cu ce s„ iubeasc„ binele ∫i s„ urasc„ r„ul, nici
prin ce s„ se Ónstr„ineze de r„u ∫i s„ se apropie de Dum-
nezeu. O mortific„ pe aceasta numai Ón sensul c„-∫i mut„
toat„ aplecarea spre cele rele a puterii acesteia spre
dragostea c„tre Dumnezeu 3 4 5 , potrivit celei dintÓi ∫i mai
mari porunci : «S„ iube∫ti pe Domnul Dumnezeul t„u
din toat„ t„ria ta», adic„ din toat„ puterea ta. Care e
toat„ puterea ta ? F„r„ Óndoial„ a laturii p„timitoare.
C„ci aceasta este puterea iubitoare a sufletului. Iar
aceasta, primind o astfel de aplecare, desface ∫i celelalte
puteri ale sufletului de la cele p„mÓnte∫ti ∫i le Ónal˛„ spre
Dumnezeu. Primind ea aceast„ aplecare, procur„ ∫i ru-
g„ciunii sinceritatea. Iar mintea nu o Óngr„de∫te, ci con-
lucreaz„ ∫i ea cu aceasta, avÓnd prin pomenire pe Dum-
nezeu adânc s„l„∫luit Ón sine. Primind ea aceast„ aple-
care, d„ruie∫te celor ce p„timesc de dorul Celui cu ade-
v„rat vrednic de dorit ∫i puterea de a dispre˛ui trupul
345. A ∫a cum nu-∫i mortific„ p u t e r e a c u g e t „ t o a r e cei ce se lipesc
de Dumnezeu printr-o p o m e n i r e n e Ó n c e t a t „ a Lui, tot a∫a nu-∫i mortific„
nici p u t e r e a p „ t i m i t o a r e Ón sensu l c„ ar Ónchide-o Ón ei n e l u c r „ t o a r e ∫i
nemi∫cat„. Dar din alt p u n c t de v e d e r e a c e a s t a e o mortificare. Pentru
c„ Ó∫i m u t „ a p l e c a r e a ∫i l u c r a r e a ei de la cele rele spre cele conforme
iubirii lui Dumnezeu ∫i a a p r o a p e l u i. SfÓntul Grigorie atribuie mortific„rii
dou„ s e n s u r i : sensul de n e a p l e c a r e spre r e l e ∫i sensul de n e l u c r a r e total„.
Mortificarea Ón sensul prim o admite, Ón sensul al doilea, nu.
256 FILOCALIA
∫i de a suporta mai u∫or durerile 3 4 6 . C„ci prin aceast„

latur„ p„timitoare, fiind mistui˛i la culme de dragostea
de Dumnezeu ∫i oarecum Ónstr„ina˛i de trup, se Ómp„r-
t„∫esc prin rug„ciune ∫i iubire de Duhul dumnezeiesc ∫i
prin aceasta continu„ s„ simt„ patimile acestea numai
pentru a le judeca 3 4 7 .
24. Dar de ce s„ scriem mai multe despre acestea ?
≈ v„dit tuturor, chiar dac„ nu s-a f„cut clar ∫i Ón˛elep-
tului acestuia, c„ ni s-a poruncit s„ r„stignim trupul cu
patimile ∫i poftele lui (Gal. V, 24), nu ca s„ ne sinu-
cidem, omorÓnd toat„ lucrarea trupului ∫i toat„ puterea
sufletului, ci, pe de o parte, ca s„ ne eliber„m de pof-
tele ∫i faptele rele ∫i s„ ne facem fuga de ele neÓntoar-
s„, iar pe de alt„ parte ca s„ ne facem b„rba˛i ai poftelor
Duhului, ca Daniil (Dan. V, 23), vie˛uind ∫i mi∫cÓndu-ne
Ón ele cu cuget des„vÓr∫it ∫i mergÓnd b„rb„te∫te tot Óna-
inte ca Lot cel ce a ie∫it din Sodoma. C„ci acesta mer-
gÓnd mereu Ónainte ∫i r„mÓnÓnd nemi∫cat spre cele din
urm„, s-a p„strat pe sine viu, pe cÓnd so˛ia sa, ÓntorcÓn-
du-se spre cele dinapoi, a murit.
Socotesc, deci, c„ s-a ar„tat Óndeajuns c„ cei nep„ti-
mitori p„streaz„ latura pasional„ a sufletului vie ∫i lu-
cr„toare, nu o mortific„.
25. Dar acum s„ vedem cum filozoful acesta, de∫i
∫i-a folosit toat„ de∫tept„ciunea lui Ómpotriva explic„ri-
lor introduc„toare la rug„ciune ale Cuviosului Nichifor,
346. In l a t u r a p „ t i m i t o a r e e o for˛„, care p o a t e deven i o for˛„ de
iubire a lui Dumnezeu ∫i a aproapelui. For˛a a c e s t o r a p o a t e d e v e n i atÓt
de mare, ÓncÓt cel ce a dobÓndit-o o p o a t e p u n e mai presu s de ceea ce
place trupului, mai presus chiar de v i a ˛a lui p „ m Ó n t e a s c „ , p e n t r u a-i asi-
gura o v i a ˛ „ Ó n d u m n e z e i t„ ∫i ve∫nic„.
347. Mistui˛i de d r a g o s t e a de Dumnezeu ∫i Ónstr„ina˛i de trup, cei
ce vie˛uiesc Ón r u g „ c i u n e ∫i Ón lini∫tire c o n t i n u „ s„ simt„ totu∫i p„ti-
mirile trupului, dar n u m a i p e n t r u a le j u d e c a d a c „ nu sÓnt deplin curate ,
sau p e n t r u a-∫i da seama c„ Ónc„ n-au ajuns la fericirea ve∫nic„ a vie˛ii
viitoare.
totu∫i n-a putut face nimic mai mult decÓt s„ le calom-

nieze, s„ le strÓmbe ∫i s„ le bÓrfeasc„, p„gubindu-se prin
aceste calomnii pe sine ∫i cuvintele sale, dar nu pe Cu-
viosul acela. Mai ÓntÓi, ÓncepÓnd, folose∫te Ómpotriva ace-
lui b„rbat minciuna c„ el a alc„tuit primul asemenea
explic„ri, pe care le-a numit, batjocorindu-le, inspir„ri
(ÂflÛÌÔ‹Ú). C„ci cu mul˛i ani Ónainte le-au explicat
acestea al˛i b„rba˛i duhovnice∫ti ∫i anume aproape cu
acelea∫i idei ∫i cuvinte ; ∫i Ón scrierile tuturor p„rin˛ilor
poate afla cineva multe cuvinte care dau m„rturie des-
pre acestea. A∫a este cuvÓntul celui ce ne-a alc„tuit nou„
prin cuvinte Scara duhovniceasc„ : «Amintirea lui Iisus
s„ se lipeasc„ de respira˛ia ta ∫i atunci vei cunoa∫te fo-
losul lini∫tii (isihiei)» 3 4 8 .
Dup„ aceasta, deoarece cuviosul acela zice : «Si-
le∫te-˛i mintea s„ intre cu aerul inspirat Ón inim„», adic„
s„ se lipeasc„ de acesta ∫i s„ priveasc„ cele din inim„
(iar Ón aceasta urmeaz„ marelui Macarie care zice : «Ini-
ma st„pÓne∫te tot organismul ∫i cÓnd harul pune st„pÓ-
nire pe Óntinderile inimii, st„pÓne∫te peste toate m„du-
larele ∫i gÓndurile ; deci acolo trebuie privit, de ∫i-a Ón-
scris harul legile Duhului») — deoarece cuviosul acela
congl„suie∫te, a∫adar, Óntru totul cu ace∫tia mari, acesta
iar„∫i bÓrfe∫te prin calomnie. ™i desp„r˛ind cuvÓntul «si-
le∫te», de cuvÓntul «minte», Ól leag„ de «aerul inspirat».
™i strÓmbÓnd astfel Ón chip calomnios Ómpreun„ cu cu-
vintele ∫i Ón˛elesurile, pe urm„ sufl„ el Ónsu∫i cu putere
Ómpotriva inspir„rilor silite, ar„tÓnd c„ sÓnt cu totul
absurde.
Acela iar„∫i numind minte lucr„rile min˛ii ∫i spu-
nÓnd c„ e necesar ca acestea, fiind rev„rsate Ón afar„ prin
sim˛uri, s„ fie readuse, ∫i ca cei ce se ocup„ cu rug„ciu-
nea s„ se Óntoarc„ Ónl„untru, filozoful acesta Ól calomnia-
z„ iar„∫i c„ vorbe∫te de fiin˛a min˛ii. ™i a∫a ∫i-a Ónchipuit
348. Scara, X X V I I ; P.G. 88, 1112 C.
258 FILOCALIA
c„ poate folosi multe locuri Ómpotriva cuvintelor cu-

vioase.
26. Iar noi l„murind iar„∫i adev„rul, el nemaiavÓnd
ce s„ r„spund„, zice : «S„ fie cuvintele noastre de Ónv„˛„-
tur„ celor ce ar fi izbi˛i de aceste expresii absurde».
Dar tu, cel ce Ónve˛i cele ce nu le-ai priceput, ar zice
cineva c„tre acest dasc„l, ai fost izbit sau nu ? Dac„ ai
fost izbit, cum pretinzi s„ fii Ónv„˛„tor Ón aceast„ privin˛„,
odat„ ce ai avut nevoie de cineva care s„ te Ónve˛e ∫i ai
Ónv„˛at de la noi adev„rul ? Dac„ n-ai fost izbit, cum Ón-
juri pentru ceva care dup„ tine e o simpl„ expresie ex-
terioar„, pe cel ce nu pune Ón ea nici un Ón˛eles ab-
surd ? ™i de ce Ól Ónjuri : nu pentru c„ a spus-o r„u, ci
pentru c„ a cugetat-o r„u ? Iar dac„ acela a gre∫it Ón a-
mÓndou„ privin˛ele acestea, cum tu, cel ce e∫ti acuzator,
ocolind Ón˛elesul, ai pornit numai Ómpotriva a ceea ce
este expresie exterioar„ ? Trebuia deci, dac„ te-ai p„zit
de gre∫eala din cuvinte ∫i ai Ónv„˛at ∫i pe al˛ii s„ se p„-
zeasc„, s„ lauzi Ón˛elesul ∫i pe autorul Ón˛elesului ∫i s„ te
faci pe tine nu acuzator al acelor cuvinte, ci explicator.
C„ci, dac„ gÓndind cineva c„ red„ ceea ce e Ón cuvintele
din afar„, ar socoti c„ cel ce porunce∫te mortificarea
trupului Ónva˛„ ca oamenii s„ se omoare, oare Ól va
scoate aceasta pe acela — de nu se va r„zgÓndi — din
osÓnda necredincio∫ilor ? Eu socotesc c„ nu.
Dar ce faci cÓnd Vasile cel Mare, ca s„ m„ folosesc
de un exemplu apropiat celor osÓndite de tine, spune c„
mintea trebuie s„ fie rev„rsat„ Ón afar„ ∫i s„ fie iar„∫i
adunat„ ? Oare Ól b„nuie∫ti de r„u, ca pe unul ce spune
c„ fiin˛a de nemutat a min˛ii trebuie s„ se verse ∫i cea
care nu se p„r„se∫te pe sine niciodat„ trebuie adunat„,
sau vei Ón˛elege c„ minte nume∫te el lucr„rile ce se
mut„, ori care ar fi acestea ?
27. Dar filozoful, oprit s„ acuze pe baza cuvintelor
din afar„, de argumentele noastre care l-au dat pe fa˛„,
a hot„rÓt s„ se n„pusteasc„ Óntreg Ómpotriva Ón˛elesului,

∫i ÓndreptÓndu-∫i lupta Ómpotriva celor scrise de noi Ón
ap„rarea acelui cuvios b„rbat, n-a uitat nici acum de
me∫te∫ugul lui calomniator, mai bine zis n-a putut uita.
C„ci cum ar fi putut s„ contrazic„ pe cei ce sÓnt de ne-
contrazis pentru adev„rul afl„tor Ón ei ∫i s„ le atribuie
p„catul ereziei, f„r„ s„-i acopere de calomnii ?
Noi, deci, spunÓnd c„ inima e primul organ trupesc
al min˛ii, dup„ marele Macarie, de la care am dat acolo
∫i cuvintele care arat„ aceasta 3 4 9 , acesta ∫tergÓnd cuvÓn-
tul «trupesc» ∫i aducÓnd pe dumnezeiescul Grigorie de
Nisa, care zice c„ «fiin˛a min˛ii se amestec„ cu elemen-
tul sub˛ire ∫i luminos al firii sensibile» 3 4 9 bis , conchide
consecvent c„ sfÓntul Grigorie spune c„ de acest ele-
ment se folose∫te ca de primul organ, iar inconsecvent
se n„puste∫te Ómpotriva celor spuse de noi, afirmÓnd c„
acestea sÓnt contrarii sfÓntului, odat„ ce ele sus˛in c„ ini-
ma, dar nu elementul acela luminos, e primul organ al
min˛ii. Dar dac„ ai ad„uga, o, sofistule, cuvÓntul «tru-
pesc», cum am spus noi, ai p„r„si Ómpotrivirea pe care o
sus˛ii ∫i ai vedea pe sfin˛i congl„suind Óntre ei ∫i pe noi
cu ei, ca unii ce sÓntem Ónv„˛a˛i de ei. C„ci oare nu e trup
elementul luminos al sim˛irii omene∫ti ?
28. Dar el a n„scocit ∫i o alt„ contrazicere Óntre cu-
vintele noastre ∫i cel al lui Grigorie de Nisa. C„ci deoa-
rece noi spunem c„ inima e organ al organelor Ón trup
∫i mintea se folose∫te prin ea de el ca de un organ, zice
c„ noi ar„t„m c„ e cunoscut„ unirea min˛ii ∫i a trupului,
Óns„ acela o declar„ neÓn˛eleas„. Dar ce e cÓnd acela zice
c„ sensibilitatea e unit„ cu puterea cre∫terii care e la mij-
loc Óntre fiin˛a min˛ii ∫i Óntre cea mai material„, apoi c„
349. Vezi CuvÓntul II din cele dintÓi, la Pr. D. S t „ n i l o a e , Via˛a ∫i
Ónv„˛„tura SfÓntului Grigorie Palama, Ò. IV.
349 bis. Despre facerea omului 8; P.G., 44, 145 C.
260 FILOCALIA
se produce amestecarea min˛ii cu partea mai sub˛ire a

sensibilit„˛ii 3 5 0 , folosindu-se mintea de aceasta ca de pri-
mul organ ∫i prin ea de trup ? Oare n-a f„cut el mai mult
ca noi ∫i cu mult mai mult ca noi cuno∫tibil ∫i exprima-
bil modul unirii min˛ii cu trupul ? Cum zice atunci c„
aceast„ unire este neÓn˛eleas„ ∫i negr„it„ ? Oare soco-
te∫ti, Ón Ón˛elepciunea ta, c„ ∫i el se contrazice pe sine ?
™i cum nu va fi ca tine, dac„ tu socote∫ti c„-˛i urmeaz„
˛ie ? Dar eu socotesc c„ putem vorbi de o atingere
(Â·ˆfiv) Óntre acestea ∫i de o folosire (a trupului de c„-
tre suflet) ∫i de o amestecare (Óntre ele). Care este Óns„
∫i cum se s„vÓr∫e∫te aceast„ leg„tur„ Óntre o natur„ min-
tal„ ∫i una trupeasc„ sau trup r„mÓne tuturor oameni-
lor Óndeob∫te un lucru neÓn˛eles. A∫a sÓnt de acord p„-
rin˛ii cu ei Ón∫i∫i ∫i Óntre ei ∫i noi cu ei.
Dar tu, cel ce te bucuri de contradic˛ii, precum e fi-
resc, dore∫ti s„ crezi c„ ∫i aceia se contrazic. De aceea te
Ómpotrive∫ti ∫i nou„, care-i ar„t„m pe aceia c„ sÓnt de
acord Óntre ei.
29. C„ci Marele Macarie, Ónv„˛at de lucrarea haru-
lui ∫i Ónv„˛Óndu-ne pe noi c„ mintea ∫i toate gÓndurile
sufletului sÓnt Ón inim„ ca Óntr-un organ, iar Nisanul c„
mintea, ca netrupeasc„, nu e Ónl„untrul trupului, noi,
adunÓnd Óntr-una aceste dou„ afirma˛ii care par s„ se
deosebeasc„ ∫i ar„tÓnd c„ nu sÓnt opuse Óntre ele, spu-
nem c„ de∫i mintea nu e Ón„untru, ÓntrucÓt e nemate-
rial„, potrivit cu Grigorie al Nisei este ∫i Ón„untru, dar
nu Ón afara trupului, ca una ce e unit„ cu acesta ∫i se
folose∫te Ón chip negr„it de inim„ ca de primul organ tru-
pesc, potrivit cu Marele Macarie. Deci fiindc„ Ón alt„ pri-
vin˛„ acela spune c„ nu e Ón„untru ∫i Ón alt„ privin˛„
acesta c„ e Ón„untru, noi socotim c„ ei nu se deosebesc
Óntre ei prin nimic. C„ci nici cel ce zice c„ Dumnezeirea
350. Ibidem.
nu e Ón spa˛iu nu se opune celui ce spune c„ CuvÓntul

lui Dumnezeu S-a s„l„∫luit odinioar„ Ón„untru pÓnte-
celui feciorelnic ∫i preaneprih„nit, ca Cel ce S-a unit
acolo mai presus de cuvÓnt cu fr„mÓnt„tura noastr„, pen-
tru negr„ita iubire de oameni 3 5 1 .
30. Dar tu, pe noi care ne gr„bim s„-i ar„t„m pe
aceia c„ nu se deosebesc, te gr„be∫ti s„ ne ar„˛i c„ ne
deosebim de ei, de∫i despre unele ca acestea, cum e unit„
mintea cu trupul, unde se afl„ imagina˛ia ∫i judecata, ce
loc are memoria, de este Ón trup vreo patim„ esen˛ial„
∫i oarecum conduc„toare ∫i de unde-∫i are sÓngele Ónce-
putul form„rii ∫i dac„ fiecare suc e neamestecat ∫i de
care dintre m„runtae (glande) se folose∫te ca vas ∫i des-
pre cele asemenea acestora, Ói este Óng„duit fiec„ruia s„
spun„ ceea ce socote∫te, c„ci to˛i spun lucruri verosi-
mile ; tot a∫a poate spune fiecare ceea ce socote∫te des-
pre nemi∫carea ∫i mi∫carea a∫trilor, despre m„rimea ∫i
firea fiec„ruia ∫i despre altele ca acestea, despre cÓte nu
ne-a revelat ceva clar Duhul, singurul care cunoa∫te ade-
v„rul ce str„bate prin toate.
Deci, chiar dac„ ne-ai fi aflat Ón contrazicere cu
dumnezeiescul ∫i Ón˛eleptul Grigorie al Nisei, nu trebuia
351. Î n t r e g u l con˛inu t al t r a t a t u l u i p r e z e n t al sfÓntului Grigorie
P a l a m a se o c u p „ cu p r o b l e m a unirii d i n t r e suflet ∫i t r u p . El afirm„ a c e a s t „
unire, considerÓnd l a t u r a p „ t i m i t o a r e o a r e c u m c o m u n „ sufletului ∫i trupu-
lui. V a r l a a m v r e a s„ sl„beasc„ a c e a s t „ l e g „ t u r „, p e n t r u a p u t e a resping e
r e p e r c u s i u n e a apropierii min˛ii de Dumnezeu a s u p r a t r u p u l u i ∫i deci sfin-
˛irea lui. In sensul acesta el ar v r e a s„ o p u n „ celor spuse de P a l a m a Ón
t r a t a t u l II din prima t r i a d „ ∫i pe sfÓntul Grigorie de Nisa. Dup„ ce i-a
opus d e c l a r a ˛ i a aceluia c„ sufletul nu e Ó n „ u n t r u t r u p u l u i , acum Ói o p u n e
d e c l a r a ˛ i a aceluia c„ u n i r e a a c e e a este n e Ó n ˛ e l e a s „ (sfÓntul Grigorie de
Nisa, op. cit., 15; P.G. 44, 177 B), ca ∫i a c e e a c„ m i n t e a se u n e ∫ t e cu trupul
printr-o sensibilitate mai sub˛ire. SfÓntul Grigorie a r a t „ c„ Ón fond nici
sfÓntul Grigorie de N i s a nu c o n t e s t „ u n i r e a Ó n t r e suflet ∫i t r u p ∫i o anu-
mit„ p u t i n ˛ „ de c u n o a ∫ t e r e ∫i de e x p r i m a r e a acestei uniri. El conciliaz„
expresiile a p a r e n t contradictori i ale sfÓntului Grigorie de Nisa ∫i ale lui
M a c a r i e Ón p r i v i n ˛ a p r e z e n ˛ e i sufletului Ón t r u p . C„ci pe de o p a r t e sufletul
e Ón trup, pe de a l t a nu, fiind prezent altfel decÓt un element m a t e r i a l .
262 FILOCALIA
s„ porne∫ti din pricina aceasta Ómpotriva noastr„. GÓnde∫-

te-te cÓ˛i spun c„ cerul este o sfer„ ∫i vorbesc de ni∫te
axe ale a∫trilor, de∫i Marele Vasile nu spune aceasta. Pe
to˛i ace∫tia tu i-ai declara, pe cÓt se pare, ca opu∫i p„rin-
˛ilor ca ∫i pe noi. Dar ∫i tu Ónsu˛i vei fi demascat ca ne-
cunoscÓnd adev„rul Ón privin˛a c„ruia trebuie s„ urm„m
acelora. Ba mi se pare c„ tu nici nu te gÓnde∫ti la el ∫i
nu-l deosebe∫ti de ceea ce nu e necesar. De aceea, opu-
nÓndu-te Ón cele ce conduc spre via˛a fericit„, celor ce o
urm„resc pe aceasta, ceri altora o m„rturisire exact„ Ón
lucruri care nu conduc spre acea fericire 3 5 2 .
De aceea, trecÓnd peste calomniile lui Ón cele spuse
de el Ón continuare, Ómpotriva noastr„, s„ Óntoarcem cu-
vÓntul la cele mai necesare.
352. SfÓntul Vasile cel M a r e , Hexaemeron I, 1 1 ; P.G. 29, 25 BC. Ati-

t u d i n e a a c e a s t a de a l„sa la l a t i t u d i n e a ∫tiin˛ei s„ afle a d e v „ r u l Ón pri-
v i n ˛ a n a t u r i i a fost t o t d e a u n a p r o p r i e cre∫tinismului r „ s „ r i t e a n, care nu
c u n o a ∫ t e nici un caz cÓnd ar fi oprit pe v r e u n Ó n v „ ˛ a t s„ p r o c l a m e rezul-
t a t u l c e r c e t „ r i l o r sale Ón lucruri c a r e nu ˛in de a d e v „ r u l credin˛ei, sau de
Ónv„˛„turile despre mÓntuire.
Al aceluia∫i:
CuvÓnt pentru cei ce se lini∫tesc cu evlavie;
al treilea dintre cele din urm„. Despre sfÓnt„ lumin„.
1. Cel care a descris astfel rug„ciunea min˛ii, Ómpo-

triva celor ce s-au dedicat ei, pretinde s„ Ónve˛e ∫i des-
pre sfÓnta lumin„ pe cei ce o v„d. ™i aceasta o face, el
Ónsu∫i orb fiind, ceea ce nici el nu neag„. El afirm„ c„
gre∫esc cei ce spun c„ e lumin„ aceea ce, orb fiind, el
nu vede ; ∫i spune c„ gre∫e∫te nu numai cutare sau cu-
tare dintre cei din timpul nostru, sau dintre cei ce s-au
f„cut cunoscu˛i cu pu˛in mai Ónainte prin cur„˛enia vie-
˛ii ∫i Ón„l˛imea vederii dumnezeie∫ti (a contempla˛iei), ci
chiar ∫i sfin˛ii venera˛i din vechime. Aceasta se va ve-
dea mai Óncolo. De fapt, cei ce l-au auzit vorbind astfel
de lucruri ∫i care au fost r„ni˛i, precum e ∫i firesc, de
m„rimea acestei calomnii noi ∫i n-au putut suferi s„
treac„ Ón t„cere peste o a∫a de v„dit„ blasfemie fa˛„
de sfin˛ii p„rin˛i, ba s-au ∫i temut s„ nu fie ∫i ei p„rta∫i
la fapta aceasta de ur„ Ómpotriva acelora, trecÓnd-o sub
t„cere — motiv care ne-a Óndemnat ∫i pe noi s„ scriem
— l-au Óntrebat pe acela : «Ce-ai p„˛it de te-ai apucat
s„ vorbe∫ti despre tainicele vederi sfinte, pe care nu le-ai
Ón˛elege u∫or nici cÓnd ai auzi vorbind despre ele pe cei
ce le-au experimentat, fiind neintrodus ∫i orb Ón privin˛a
lor ?». Iar el, neputÓndu-∫i nega ne∫tiin˛a ∫i neexperien˛a
v„dit„ tuturor Ón astfel de lucruri, a r„spuns c„ nu e ni-
mic extraordinar, dac„, orb fiind, se ˛ine de unul care
vede, ∫i a∫a se face c„l„uz„ dreapt„ altor orbi care se
264 FILOCALIA
˛in, la rÓndul lor, de el. El socote∫te astfel c„ prin dib„-

cia cuvÓntului ∫i prin sofisme dialectice poate sc„pa ∫i de
cuvÓntul Evangheliei, care spune ceva cu totul contrar
acestei afirma˛ii : «De va c„l„uzi orb pe orb, amÓndoi vor
c„dea Ón groap„». «Eu Óns„, zice acest orb, care se soco-
te∫te orb ∫i conduc„tor orbilor, pot s„ urmez celor ce
v„d».
Dar care dintre orbi nu poate face aceasta ? Numai
cel cu amÓndou„ picioarele t„iate ∫i ciung de amÓndou„
mÓinile, ∫i cu totul sl„bit nu s-ar putea ˛ine de tine ∫i nu
˛i-ar putea urma, ba nici n-ar avea nevoie de ajutor, tre-
buind s„ zac„ Ón pat. Dar cel cu picioare ∫i cu mÓini s„-
n„toase, pentru care motiv, o, iubitorule de orbi, n-ar
urma mai degrab„ celui ce vede, decÓt ˛ie ? Deci, tu ar„˛i
ca unul ce-˛i procuri prin furt o vedere ca prin cea˛„,
sau mai bine zis ca unul ce nu Ó˛i sim˛i totala orbire fa˛„
de aceste lucruri, de∫i spui c„ o sim˛i, neputÓnd contra-
zice pe cei ce te v„d c„ e∫ti orb. C„ci dac„ ai sim˛i-o,
cum ai putea pretinde s„ fii conduc„torul celorlal˛i orbi ?
Fii, a∫adar, ca orbul din Evanghelie, care nev„zÓnd Ónc„
bine din lipsa de credin˛„, spunea c„ «vede oamenii ca
pe ni∫te arbori ce umbl„» (Marcu VIII, 24). Dac„ a∫a
e∫ti la vedere ∫i nu orb cu totul, desigur c„ atunci cÓnd
vei privi la discul soarelui ∫i le vei spune ∫i altora cum
este, aceia vor afla de la tine c„ marele lumin„tor, ochiul
zilei, Óntreg lumin„, e un lucru Óntunecos. C„ci dac„ co-
vÓr∫ind puterea ochilor cu vedere curat„, razele par c„
vin amestecate cu Óntuneric chiar ∫i la cei ce au privi-
rea s„n„toas„, cum nu va vedea numai Óntuneric, ne-
amestecat cu lumin„, cel ce Óncearc„ s„ priveasc„ cu o
vedere Ónce˛o∫at„ ? Astfel c„ e nu numai de rÓs, ci e ∫i
vrednic„ de batjocur„ Óncercarea orbului de a Ónv„˛a pe
al˛ii despre lumin„.
2. Dar s„ dezv„luim pr„pastia cuget„rii filozofului
nostru ; pr„pastie pe care, de∫i a acoperit-o cu o pild„,
S F Î N T U L G R I G O R I E P A L A M A . D E S P R E SF1NTA L U M I N A 265
mai mult a descoperit-o de cÓt a ascuns-o. Deci, zice fi-

lozoful c„ orbi, adic„ nepricepu˛i, sÓnt to˛i, f„r„ excep˛ie :
atÓt noi cÓt ∫i sfin˛ii, pe care-i contrazice mai Óncolo Ón
chip v„dit ; iar el se deosebe∫te doar Óntr-atÓta de orbi,
adic„ de nepricepu˛i, ÓntrucÓt e filozof. In calitatea aceas-
ta el ar fi singurul care cunoa∫te ra˛iunile lucrurilor ∫i
gÓndirea Ónv„˛a˛ilor, putÓnd urma acestora ∫i putÓnd c„-
353
l„uzi ∫i pe cei ce se ˛in de el .
Dar cine e a∫a, o, filozofule, nu e orb ; c„ci urmeaz„
celor ce conduc spre vedere, adic„ spre cuno∫tin˛a ade-
v„rat„, cum zici tu ; dar aceasta Ónseamn„ c„ vede. Iar
dac„ urmeaz„ f„r„ s„ vad„, cum le garanteaz„ celorlal˛i,
care-1 urmeaz„, vederea ? Iat„ c„ e∫ti Ón contrazicere cu
tine Ónsu˛i, aci spunÓnd c„ e∫ti orb, aci c„ vezi. De fapt
dac„ cuno∫tin˛a e, dup„ tine, singura lumin„ inteligibil„
(cunoscut„ cu mintea = ÌÔÁÙ¸Ì ˆ˛Ú), afirma˛ie pentru
care ai ∫i Óntreprins aceste lupte, iar pe de alt„ parte tu
ai cuno∫tin˛a Ónv„˛a˛ilor, precum Ónsu˛i m„rturise∫ti, cum
mai spui c„ e∫ti ∫i tu orb ∫i neluminat. Dac„, apoi, nu
poate fi cineva luminat altfel decÓt a∫a cum ai fost ∫i
luminezi tu, cum tot tu o zici ∫i aceasta Ón multe locuri,
atunci nici Marele Dionisie, c„ruia socote∫ti c„ ∫tii s„-i
urmezi, n-a fost luminat ∫i nu lumineaz„ altfel. C„ci nici
el n-a ∫tiut, dup„ tine, decÓt atÓta : s„ urmeze celor ce
∫tiu. Dar nici aceia nu erau Ón stare de altceva, ci erau
asemenea ˛ie.
Iat„ ce lan˛ de orbi ne oferi prin cuvintele tale ;
orbi ce se conduc unii pe al˛ii spre vedere, dar r„mÓn
totu∫i orbi. Aceasta au f„cut-o ∫i al˛ii pe motiv c„ ar
urma Scripturilor. Dar au fost demasca˛i de cei ce ur-
meaz„ cu adev„rat Scripturilor, c„ se mint ∫i pe ei ∫i
le mint ∫i pe acelea.
353. V a r l a a m t „ g „ d u i e ∫ t e orice alt„ c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu decÓt
cea ra˛ional„. Dac„-i a∫a, to˛i sÓnt orbi, n u m ai el se d e o s e b e ∫ t e de ei, Ón
c a l i t a t e de filozof.
266 FILOCALIA
3. Iar dac„ te-ar cerceta ∫i pe tine cineva cum ur-

mezi sfin˛ilor, te-ar numi nu numai orb, ci ∫i surd. C„ci,
iat„, Dionisie cel Mare spune limpede, cum am ar„tat
∫i Ón «CuvÓntul despre cuno∫tin˛a mÓntuitoare», c„ «ase-
m„narea ∫i unirea noastr„ cu Dumnezeu se s„vÓr∫e∫te
numai prin p„zirea poruncilor dumnezeie∫ti» 3 5 4 . Dar tu
spui tot a∫a de limpede c„ nu se Ónf„ptuie∫te numai prin
ele, c„ci cel ce ˛ine acestea se cur„˛„ numai pe jum„-
tate ; ba si atÓta cu anevoie. Iat„ cum calci pe urmele
lui ! 3 5 5 .
Iar sfÓntul Grigorie de Nisa Ónva˛„, la rÓndul lui, c„
Ón˛elepciunea de afar„ e stearp„ ∫i nedes„vÓr∫it„ ∫i cere
s„ nu ÓntÓrziem cu respingerea acestei mame vitrege de-
cÓt «numai pÓn„ vedem c„ sÓntem cu vÓrsta neÓmplinit„,
c„ci dup„ aceea e ru∫ine s„ ne mai numim fiii acestei
sterpe din fire» 3 5 6 . Dar tu spui c„ e foarte folositor ∫i cu
totul de trebuin˛„ s„ r„mÓnem alipi˛i de ea toat„ via˛a ∫i
s„ ne mÓndrim cu ea. Ba nu te sfie∫ti s„ strÓngi ∫i alte
declara˛ii ale aceluia, numai ca s„ po˛i convinge c„
cuno∫tin˛ele naturale pricinuiesc deplina cur„˛ie mÓntui-
toare. Iat„ cum e∫ti singurul dintre to˛i, care te ˛ii Óntoc-
mai de ceea ce spun sfin˛ii !
In sfÓr∫it, Vasile cel Mare spune limpede c„ «nu e
nici o piedic„ pentru dobÓndirea fericirii f„g„duite, necu-
noa∫terea adev„rului despre cer, despre p„mÓnt ∫i despre
elementele din ele» 3 5 7 . Dar tu spui c„ acest adev„r e
mÓntuitor ∫i dac„ nu-∫i formeaz„ cineva mintea prin
cunoa∫terea adev„rului care se vede prin toate, nu
354. In CuvÓntul I al celor din urm„ (ed. Hristou, vol. I, p. 465 ∫i urm.);
Dionisie A r e o p a g i t u l , Despre Ierarhia bisericeasc„ 2; P.G., 3, 392 A.
355. V a r l a a m nu a c o r d „ p r e a m a r e i m p o r t a n ˛ „ Ómplinirii poruncilor
m o r a l e Ón c u r „ ˛ i r e a omului. El atribuie rolul principal, d a c „ nu unic, spe-
cula˛iei filozofice.
356. Despre via˛a lui Moise 2; P.G. 44, 329 B.
357. C u v . 7a Psalm 14 ; P.G. 29, 256 C.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFlNTA LUMIN√ 267
poate ajunge la des„vÓr∫ire. O, de-ar cunoa∫te cineva

acest adev„r, ca s„ vorbim despre ceea ce e cu neputin˛„
de ajuns ! 3 5 8 . C„ci cuno∫tin˛a tuturor este numai Ón
Dumnezeu, care zice c„tre Iov : «Spune-mi de ai cuno∫-
tin˛„, unde au fost Ónfip˛i stÓlpii p„mÓntului, care sÓnt
izvoarele m„rilor ∫i cÓt e de mare l„˛imea de sub cer ?»
(Iov XXXVIII, 4, 6, 16, 18). Tu Óns„ crezi c„ e∫ti singu-
rul care ∫tie totul ∫i posed„ des„vÓr∫irea, f„r„ s„-˛i fi
format mintea prin acest adev„r, ci prin cele ale lui
Aristotel, Platon, Euclid, Ptolomeu ∫i ale celor ca ei. De
aceea, socote∫ti v„z„tori de Dumnezeu mai de grab„ pe
astrologi ∫i pe fiziologi decÓt pe cei ce au fost Ón realitate
astfel ; ∫i aceasta pentru c„ ∫i-ar fi ocupat ra˛iunea Ón chip
s„n„tos, cu adev„rul despre lucruri, prin adunarea c„ruia
spui c„ au ajuns la cuget„ri asemenea celor ale Óngerilor.
™i spunÓndu-le toate acestea, socote∫ti c„ urmezi, Ón chip
sigur mÓntuitor lui Dionisie, de Dumnezeu gr„itorul, ∫i
Óndr„zne∫ti s„ ne fii din pricina aceasta pov„˛uitor neÓn-
∫el„tor.
4. Dar s„ nu se laude strÓmbul c„ e drept ; c„ci pe
cei ce-l v„d nu-i va convinge ∫i nu-i va Ón∫ela, chiar de
s-ar Ón∫ela pe sine. Nici s„ nu mint„ pe cei ce cred drept ∫i
urmeaz„ Óntocmai gr„itorilor de Dumnezeu. C„ci n-ar
ajunge la nici un rezultat, fiind vorba mai ales de lucruri
Ón care nimenea de pe p„mÓnt, nici chiar dintre cei ce
nu primesc harul Evangheliei, n-ar putea fi ar„tat azi
c„ e cu des„vÓr∫ire Ón gre∫al„. Cine, numeasc„-se el nu
cre∫tin, ci scit, pers, ori hindus, nu ∫tie azi c„ Dumnezeu
358. SfÓntul Grigorie P a l a m a r e c u n o a ∫ t e i m p o r t a n ˛ a cunoa∫terii f„p-
turilor pentr u ridicarea la c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu, cÓnd prin f„pturi e
c u n o s c u t Dumnezeu Ón c a l i t a t e de cauz„ c r e a t o a r e ∫i s u s ˛ i n „ t o a r e a tuturor ,
adic„ atunci cÓnd nu se r „ m Ó n e n u m a i la c u n o a ∫ t e r e a f„pturilor ca lucruri
o p a c e ∫i s e p a r a t e , f„r„ o Ó n t e m e i e r e a lor Ón fondul comu n ∫i t r a n s p a r e n t
al t r a n s c e n d e n ˛ e i divine. A c e a s t „ c u n o a ∫ t e r e a ra˛iunilor dumnezeie∫ti Ón
lume, n u m i t „ c o n t e m p l a ˛ i e n a t u r a l „ , e c o n s i d e r a t „ Ón spiritualitate a r„s„-
r i t e a n „ t r e a p t a a doua Ón u r c u ∫ u l d u h o v n i c e sc al omului spre Dumnezeu.
268 FILOCALIA
nu e nimic dintre cele create sau supuse sim˛urilor ?

C„ci, precum la viitoarea venire a Domnului harul Ón-
vierii ∫i al nemuririi nu va cuprinde numai pe cei ce au
crezut Ón El, ci,cum spune Evanghelia, to˛i vor Ónvia, de∫i
nu to˛i se vor bucura de cele f„g„duite dup„ Ónviere, —
a∫a ∫i acum, Ón r„stimpul de dup„ prima venire, de∫i nu
to˛i au primit Evanghelia lui Hristos, to˛i sÓnt ÓnrÓuri˛i
f„r„ s„ ∫tie de prisosin˛a harului S„u, m„rturisind un
Dumnezeu necreat, creator al tuturor. De l-ai Óntreba
pe part, pe pers, pe sarmat, ai auzi Óndat„ cuvÓntul acela
al lui Avraam : «M„ Ónchin unui Dumnezeu al cerului»
N-ar spune-o Óns„ aceasta Ptolomeu, ori Iparch,
ori Marin din Tir, cei care sÓnt, dup„ tine, Ón˛e-
lep˛i ∫i ∫i-au cultivat mintea cu adev„rul despre ciclurile,
epiciclurile ∫i sferele cere∫ti. C„ci ace∫tia numesc dumne-
zeiesc ∫i atoatef„c„tor Ónsu∫i cerul. N-ar spune-o nici
Aristotel, ori Platon, care declar„ stelele corpuri ale zei-
lor ; nici cei care spun c„ atÓta sar caii zeilor, cÓt vede
ochiul, privind de pe o Ón„l˛ime marea Óntunecat„.
5. To˛i, deci, cunosc azi prin «lumina ce lumineaz„
Ón Óntuneric» (Ioan I, 5), mai bine decÓt cei admira˛i odi-
nioar„ pentru Ón˛elepciunea lor, c„ Dumnezeu e mai
presus de sim˛uri ; ∫i nu admit cÓtu∫i de pu˛in ca El s„
fie caracterizat ∫i pl„smuit dup„ chipul lucrurilor. Cum
ai Óndr„znit atunci s„ le arunci o a∫a de mare ocar„
ucenicilor Evangheliei, celor care au auzit cu urechea
lor cuvintele predate de Dumnezeu ∫i au fost Ónv„˛a˛i
prin guri Ónt„rite de limbile de foc ale Duhului ; celor
pe care nu Óngeri, nici om, ci Ónsu∫i Domnul i-a Ónv„˛at
prin gura Sa pream„rit„ ? «C„ci Fiul cel unul n„scut
care este Ón sÓnul Tat„lui, Acela a spus» (Ioan I, 18).
Cum ai Óndr„znit s„ spui celor ale∫i din tot neamul, «nea-
mului cel sfÓnt» (1 Petru II, 2), Bisericii lui Dumnezeu,
c„ socotesc sensibil„ fiin˛a lui Dumnezeu, avÓnd chip,
volum ∫i calitate ∫i amestecÓndu-se ca lumina cu aerul,
SFÎNTUL GRICORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN√ 269
care ar primi o emana˛ie din ea ∫i ar circumscrie aceast„

359
lumin„ spa˛ial ∫i sensibil ? . Nu te-ai gÓndit, judecând
a∫a, de ce nu declar„ vreunul soarele drept Dumnezeu,
dac„ are o astfel de p„rere despre Dumnezeu ? Sau de
ce ˛in s„ fug„ de sim˛irea altor lucruri, dac„ socotesc pe
Dumnezeu supus sim˛urilor ? In sfÓr∫it, de ce nesocotesc
cei bÓrfi˛i de tine mai mult decÓt to˛i, pl„cerile sensibile ?
C„ci, pentru robii stomacului pÓntecele e dumnezeu sen-
sibil, dup„ Pavel (Filip. III, 18) ; iar iubitorii de argint
∫i lacomii Óntemeiaz„ o nou„ slujire la idoli. Iar a crede
Ón Hristos nu pot, dup„ cuvÓntul evanghelic, cei ce pri-
mesc slav„ de la oameni ∫i nu caut„ numai slava de la
Dumnezeu (Ioan, V, 14). Cei ce dispre˛uiesc Óns„ toate,
∫i aceasta pentru Dumnezeu, Cel peste toate, nu arat„
oare prin fapte c„ se Ónchin„ cu adev„rat lui Dumne-
zeu, care e dincolo de toate ? Iar dac„ sf„tuiesc ∫i pe
al˛ii s„ se lase de acestea, ca de unele care Ónl„tur„ slava
de la Dumnezeu, nu se cuvine s„ fie mai degrab„ ascul-
ta˛i decÓt bÓrfi˛i c„ nu au o idee dreapt„ despre Dum-
360
nezeu ? .
6. Ceea ce spui, sfÓr∫ind vorb„ria Ómpotriva aces-
tor b„rba˛i, d„ pe fa˛„ limpede calomnia ta voit„ Óm-
potriva lor. «Acum, zici, s„ vorbim despre a∫a-zisa, de
unii, lumin„ ipostasiat„ (ÂÒfl ÙÔ‡ ›ÌÔ ÔÛÙ‹ÙÔÔ, ÎÂ„Ôµ›ÌÔÌ ˆ˘Ù‰fl)
f„r„ s„ ne fi spus mai Ónainte p„rerea noastr„. C„ci
359. SfÓntul Grigorie P a l a m a respinge afirma˛ia c„ lumina d u m n e -
zeiasc„ v „ z u t „ de isiha∫ti Ón cursul rug„ciunii min˛ii ar fi socotit„ de ei
fiin˛a lui Dumnezeu, cum respinge, pe de alt„ p a r t e , afirma˛ia c„ ea ar fi
o l u m i n„ sensibil„, m a t e r i a l „ , sau o e m a n a ˛ i e m a t e r i a l „ din fiin˛a lui Dum-
nezeu, p u t Ó n d u - s e a m e s t e c a cu aerul, iar acesta p u t Ó n d - o circumscri e spa-
˛ial. A c e a s t a ar fi un a d e v „ r a t panteism, sau o identificare a c r e a t u r i i cu
Dumnezeu, pe c a r e sfÓntul Grigorie P a l a m a o r e s p i n g e cu t o a t „ h o t „ r Ó r e a .
360. SfÓntul Grigorie P a l a m a a d u c e o serie de a r g u m e n t e p r a c t i c e
Ó m p o t r i v a acuzei de mai sus. D a c „ isiha∫tii ar considera pe D u m n e z eu
sensibil, deci u n a cu lucrurile, de ce ar ocoli ei v e d e r e a lucrurilor ∫i ali-
pirea la e l e prin p l „ c e r i ? C„ci Ón acest caz orice lucru ar fi Dumnezeu.
270 FILOCALIA
ceea ce zic c„ v„d e o lumin„ inteligibil„ (ÌÔÁÙ¸Ì ˆ˛;,

∫i nematerial„ Ón ipostas propriu (›Ì È‰fl· ouootaaei).BÓrfeala
s-a amestecat, deci, ∫i aici. C„ e v„zut„ o lumin„ Ón ipostas,
spune ∫i Macarie cel Mare 3 6 1 ; ∫i Maxim cel mult Ónv„˛at
Ón cele dumnezeie∫ti 3 6 2 ∫i ceilal˛i asemenea lor. Nici unul
nu vorbe∫te Óns„ de o lumin„ Ón ipostas propriu (›Ì fl‰fl·
¸ÔÔÙ‹ÛÂÈ). Cu toate acestea, de∫i nici aceasta nu o spune
f„r„ s„ amestece bÓrfeal„, m„rturise∫te c„ aceia socotesc
aceast„ lumin„, «inteligibil„ ∫i nematerial„». Dar ceea
ce e inteligibil ∫i nematerial nu e supus sim˛urilor ; nici
Ón mod sensibil, simbolic. Dar atunci cum a putut spune
despre ei, la Ónceput, c„ declar„ fiin˛a lui Dumnezeu
lumin„ sensibil„, amestecat„ cu aerul ∫i circumscris„
de el, avÓnd chip (ÛÎfiµ·), calitate ∫i volum, semne
proprii luminii sensibile ? De fapt aceia numesc lu-
mina harului inteligibil„, dar nici aceasta Ón sens pro-
priu. C„ci o socotesc mai presus de minte, ivindu-se Ón
minte numai prin puterea Duhului, Ón vreme ce Ónceteaz„
orice lucrare a min˛ii 3 6 2 b i s . Nici nu o nume∫te cineva
dintre ei fiin˛„ sau emana˛ie a lui Dumnezeu Ón sensul
Ón care crede acesta. Iar dac„ deduce cineva a∫a ceva cu
viclenie din cele ce spun aceia, folosindu-se ca de o pild„,
de lumina aceasta, desigur c„ aceasta n-o spun aceia,
361. Despre libertatea min˛ii 2 2 ; P.G. 34, 956A, u n d e se s p u n e :
«lumina ipostatic„» (˝ÔÛÙ·ÙÈ˜¸Ì ˆ˛Ú). Dar prin a c e a s t a M a c a r i e Ón˛elegea
lumina ipostasiat„ a p e r s o a n e l o r dumnezeie∫ti (Hristou, op. cit., p. 554,
n o t a 1).
362. SfÓntul M a x i m v o r b e ∫ t e d e s p r e «iluminarea ipostasiat„», Ón:
Quaest. ad Thalasium 61, scolia 1 6 ; P.G., 90, 644 D.
362 bis. Prin a c e a s t a sfÓntul Grigorie P a l a m a p u n e Ón e v i d e n ˛ „ fap-
tul c„ acea lumin„, de∫i e n u m i t „ de isiha∫ti «inteligibil„», o fac aceasta
p e n t r u a a r „ t a c„ nu e s u p u s„ sim˛urilor (nu e sensibil„). Totu∫i ea nu
e c u n o s c u t „ sau p r o d u s „ prin p u t e r i l e min˛ii. C„ci ea se ive∫te Ón minte
exclusiv prin p u t e r e a harului, cÓnd Ó n c e t e a z „ orice l u c r a r e Ó n ˛ e l e g „ t o a r e
n a t u r a l „ , sau a min˛ii. Ea e, deci, t r a n s c e n d e n t „ , cu t o t u l altfel decÓt orice
lumin„ ce c a d e sub sim˛uri, sau e d e s c o p e r i t„ ca con˛inut intelectual de
c u g e t a r e a n a t u r a l „ . Deci acea lumin„ e nu n u m a i suprasensibil„, ci ∫i
suprainteligibil„.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFINTA LUMIN√ 271
ci el Ónsu∫i. A spune deci despre aceia, care declar„ aceast„

lumin„ mai presus nu numai de sim˛uri, ci ∫i de minte, iar
fiin˛a lui Dumnezeu mai presus ∫i de ea, c„ socotesc
aceast„ lumin„ sensibil„ ∫i v„zut„, nu e mai mult decÓt
orice bÓrfeal„ ?
7. Dar se spune, Ón continuare, calomniatorul acesta
al celor lumina˛i mai presus de Ón˛elegere ? «Dac„ lu-
mina mintal„ ∫i nematerial„ de care vorbesc aceia, voiesc
s„ fie Însu∫i Dumnezeu, Cel mai presus de fiin˛„, dar Ói
p„streaz„ Ónsu∫irea de nev„zut ∫i neatins prin niciunul
dintre sim˛uri, ceea ce spun c„ v„d trebuie socotit sau
Ónger, sau Óns„∫i fiin˛a min˛ii, care, cur„˛it„ de patimi ∫i
de ne∫tiin˛„, se vede pe sine, ∫i Ón sine, ca Óntr-un chip
propriu, pe Dumnezeu. Iar dac„ afirm„ c„ acea lumin„ e
una din acestea, judec„ foarte drept ∫i trebuie s„ admi-
tem c„ sÓnt Ón acord cu tradi˛ia cre∫tin„. Dac„ spun Óns„
c„ nu e nici fiin˛a mai presus de fiin˛„, nici Ónger, nici
mintea Óns„∫i, ci c„ mintea prive∫te la acea lumin„ ca la
un alt ipostas, Ón cazul acesta eu nu ∫tiu ce poate fi acea
lumin„, ∫tiu Óns„ c„ a∫a ceva nu exist„» 3 6 3 .
Tu crezi, Ón arogan˛a ta dispre˛uitoare de oameni, c„
ar exista vreun om care s„ admit„ vreo lumin„ inteligi-
bil„ (ÌÔÁÙ¸Ì ˆ˛Ú) Ón ipostas propriu (de sine subsistent„
= ÂÌ fl‰fl· ÔÔÛÙ‹ÛÂÈ), care s„ nu fie nici Dumnezeu, nici
Ónger, nici minte omeneasc„ ? Nici cu ajutorul ima-
gina˛iei nu ∫i-ar putea cineva Ónchipui o lumin„ inteli-
gibil„ (cunoscut„ cu mintea), Ón ipostas propriu (de sine
subsistent„), Ón afar„ de Cele Trei 3 6 4 . Dar s„ admitem
363. V a r l a a m nu a d m i t e a d e c Ó t n u m a i fiin˛a lui Dumnezeu, c a r e nu
e accesibil„ decÓt u n e i specula˛ii deductive , sau n u m a i creaturile . El nu
admitea energiile sau lucr„rile lui Dumnezeu, ca mijloc de i n t r a r e a Lui
Ón l e g „ t u r „ r e a l „ cu noi. In consecin˛„, d u p „ el, lumina pe c a r e afirmau
isiha∫tii c„ o v„d, dac„ nu e fiin˛a lui Dumnezeu, nu p o a t e fi decÓt Ónger,
sau Óns„∫i fiin˛a min˛ii. In cazul din u r m „ s-ar p u t e a admite c„ Dumnezeu
e v „ z u t Ón ea ca Ón chipul S„u propriu, adic„ Ón mod analogic.
364. O n e Ó n ˛ e l e g e r e a lui V a r l a a m v e n e a din faptul c„ el socotea
lumina ce spunea u isiha∫tii c„ o v„d, c„ ar fi de sine subsistent„, sau ar
272 FILOCALIA
acest lucru imposibil. S„ admitem c„ a spus careva dintre

isiha∫ti acest lucru c„tre Ón˛elepciunea ta. Eu nu ∫tiu cine
ar putea fi acela. Nici tu Ónsu˛i nu-l po˛i ar„ta. Spui nu-
mai c„ e dintre cei neÓnv„˛a˛i. Dar dac„ acela nu ˛i-a pu-
tut t„lm„ci bine, ceea ce Ómi vine mai degrab„ s„ cred,
sau ˛i-a spus ceea ce nu Ón˛elege nici el bine — se poate
doar ∫i aceasta, c„ci nu to˛i posed„ cuno∫tin˛a — nu tre-
buia oare s„ te informezi la cei ce au darul deosebirii ∫i
s„ afli de la ei, pe cÓt e cu putin˛„, ce e vederea acestei
lumini, Ón loc s„ bÓrfe∫ti Óndat„ pe cei plini de Dumnezeu,
ca pe ni∫te apuca˛i, ∫i s„ p„˛e∫ti ceea ce spune Pavel c„tre
Corinteni : «De va intra la voi vreunul neÓnv„˛at sau ne-
credincios ∫i nu va auzi ∫i pe cei ce pot t„lm„ci, va zice
c„ sÓnte˛i nebuni» (1 Cor. XIV, 23). Dar a∫a ai p„˛it ∫i tu,
monahule ∫i filozofule, cum p„˛esc cei neÓnv„˛a˛i ∫i ne-
credincio∫i.
Dar chiar dac„ ar fi zis nu unul, nici cÓ˛iva, ci to˛i
aceasta, nu te-ar fi Óndrept„˛it nici aceasta s„ spui ceea
ce ai spus dup„ multe alte calomnii : «Aceast„ lumin„
∫tiu c„ nu exist„». C„ci to˛i ar fi fost de acord cu tine c„
o lumin„ de sine subsistent„ (Ón ipostas propriu), care nu
e nici Dumnezeu, nici Ónger, nici om, nu exist„. Dar Ón
acela∫i timp to˛i ∫i-ar fi dat seama c„ dac„ pretinde cineva
c„ vede o lumin„ inteligibil„ Ón sine subsistent„ (Ón ipos-
tas propriu), acela afirm„ c„ vede ceva din Cele Trei ; iar
c„ afirmÓnd aceasta cuget„ foarte corect, cum tu Ónsu˛i
ai recunoscut. Dar atunci Ómpotriva cui sÓnt Óndreptate
batjocurile, oc„rile ∫i calomniile din atÓtea c„r˛i ale tale ?
Nu Ómpotriva acelora de care spui dup„ aceea c„ judec„
foarte drept, dar nu-˛i recuno∫ti calomnia ta ?
exista Óntr-un ipostas propriu. Dar lumin„ Ón ipostas p r o p r iu nu e decÓt
fiin˛a dumnezeiasc„, Óngerul sau mintea o m e n e a s c „, s p u n e a V a r l a a m. SfÓn-
tul Grigorie P a l a m a era de acord cu aceasta. Dar, el observa c„ n i m e n e a
dintre isiha∫ti nu afirm„ c„ lumina v „ z u t „ de ei ar exista Óntr-un ipostas
propriu, sau ar a v e a o subsistent„ Ón sine. Ea Ó∫i are subsistent„ Ón Dum-
nezeu, adic„ exist„ «Ón ipostasul» (dumnezeiesc), mai bine zis Ón cele trei
Ipostasuri dumnezeie∫ti.
8. Nu zic c„ aceia cuget„ despre lumina aceasta ca

tine sau teologhisesc ca tine. C„ci cuget„ ∫i teologhisesc
mai presus de tine, fiind a∫a de mult deasupra calomnii-
lor ∫i oc„rilor tale.
Tu zici despre ei : «Dac„ numesc lumin„ inteligibil„
pe Dumnezeu, dar Ói p„streaz„ Ónsu∫irea de nev„zut ∫i de
neatins de niciunul dintre sim˛uri, bine zic». Ei Óns„ ˛in
fiin˛a lui Dumnezeu mai presus ∫i de neputin˛a de a fi
neatins„ de vreunul dintre sim˛uri ; deoarece nu e numai
Dumnezeu mai presus de cele ce sÓnt, (de cele create), ci
∫i Supradumnezeu (¸›ÒËÂÔÚ); ∫i Ón„l˛imea Celui ce e
dincolo ∫i dep„∫e∫te toat„ Ón„l˛imea ce se poate cugeta cu
mintea 3 6 5 nu e numai mai presus de orice afirma˛ie, ci
∫i de orice nega˛ie. Lumina subsistent„ pe care o v„d
sfin˛ii, Ón chip duhovnicesc, e subsistent„ Ón ipostas
›ÌıÔÛÙ‹Ù˘Ú), cum ei Ón∫i∫i m„rturisesc, ca una ce exist„
∫i nu e numai ceva simbolic, cum sÓnt fantomele pl„s-
muite potrivit Ómprejur„rilor ce se nimeresc. Ei ∫tiu din
experien˛„ c„ este o luminare ∫i un har nematerial ∫i
dumnezeiesc, o lumin„ v„zut„ Ón chip nev„zut ∫i Ón˛eleas„
Ón chip necunoscut 3 6 6 . Ce este Óns„ aceasta nu ∫tiu s„
spun„.
365. S Ó n t e m Ón plin„ teologie apofatic„ Ón sensul lui Dionisie Areo-
pagitul (Despre teologia mistic„ 1, 1 ∫i 5; P.G. 3, 997 A ∫i 1048 B). Fiin˛a
lui D u m n e z eu e c o n s i d e r a t „ de sfÓntul Grigorie P a l a m a ∫i de isiha∫ti, p r i n
t r a n s c e n d e n ˛ a ei, la e x t r e m a o p u s „ identific„rii ei cu crea˛ia, identi-
ficare de c a r e e r a u acuza˛i. Fiin˛a lui D u m n e z e u nu n u m a i c„ e invizibil„
∫i inaccesibil„ sim˛urilor, d a r e m a i p r e s u s ∫i de a c e a s t „ invizibilitate
∫i inaccesibilitate. Ea e un vÓrf dincolo de t o a t e vÓrfurile sensibile sau
gÓndite. ≈ dincolo nu n u m a i de tot ce se p o a t e s p u n e afirmativ, ci ∫i de
tot ce se p o a t e s p u n e n e g a t i v d e s p r e ea. ≈ mai p r e s u s de Ón˛elesul cuvin-
telor : fiin˛„, existen˛„, b u n „ t a t e , dar ∫i de Ón˛elesul c u v i n t e l o r c o n t r a r e
acestora. El nu e nici existen˛„, nici n e e x i s t e n ˛ „ ; e mai p r e s u s de orice
cuvÓnt, dar nu p u t e m r e n u n ˛ a nici la g r „ i r e a despre El. F a p t u l c„ Dum-
nezeu e dincolo de orice afirma˛ie ∫i n e g a ˛ i e nu face cu n e p u t i n ˛ „ o leg„-
t u r „ a Lui cu noi. El ni Se c o m u n i c „ Óntr-o lumin„ pe c a r e o sesiz„m, d a r
nu o Ón˛elegem.
366. «Luminare v „ z u t „ Ón chip n e v „ z u t ∫i Ó n ˛ e l e a s „ Ón chip n e Ó n ˛ e -
les». Singur„ v o r b i r e a c o n t r a d i c t o r i e (dialectic„) r e d „ a c e a s t „ e x p e r i e n ˛ „ .
274 FILOCALIA
9. Afl„ tu cu metodele defini˛iei, ale analizei ∫i Óm-

p„r˛irii ∫i binevoie∫te de ne Ónva˛„ ∫i pe noi care nu
367
∫tim . Fiin˛a lui Dumnezeu nu este (acea lumin„) ; c„ci
fiin˛a este inaccesibil„ ∫i neÓmp„rt„∫ibil„. Înger nu este,
368
c„ci poart„ tr„s„turi st„pÓnitoare . Uneori te ridic„ din
trup, sau nu te ia f„r„ trup, ca s„ te Ónal˛e la culmi ne-
gr„ite ; alteori preface ∫i trupul adaptÓndu-l ei ∫i-i co-
munic„ ∫i lui din propria ei str„lucire, cum a fost v„zut
odat„ Marele Arsenie Ón timpul lini∫tirii 3 6 9 , sau ™tefan
cÓnd era b„tut cu pietre (Fapte VI, 15), sau Moise cÓnd a
coborÓt de pe munte (Ie∫ire XXXIV, 35). Îndumnezeind
deci ∫i trupul, e v„zut„ — o, minune ! — ∫i de ochii tru-
pe∫ti. Uneori iar„∫i vorbe∫te limpede celui ce o vede prin
cuvinte a∫a zicÓnd negr„ite, cum a vorbit dumnezeiescu-
370
lui Pavel (2 Cor. XII, 4) «C„ci Cel ce este dup„ fiin˛a
Sa din veac ∫i pÓn„ Ón veac, tuturor nev„zut ∫i de to˛i
necuprins, se coboar„ din Ón„l˛imea Sa ca s„ poat„ Ón-
c„pea ÓntrucÓtva (µÂÙÒfl˘Ú) Ón firea noastr„», cum zice
371
Grigorie de Dumnezeu CuvÓnt„torul . Atunci cel ce se
De altfel ea este inevitabil„ ∫i Ón d e s c r i e r ea e x p e r i e n ˛ e i p e r s o a n e i proprii
∫i a altora. ™tiu c„ sÓnt o p e r s o a n „ ∫i a n u m e o p e r s o a n „ deosebit„ de
celelalte, dar cine p o a t e s„ descrie p e r s o a n a mea sau alta Ón mod exact ?
Nu p o a t e fi vorba de o v e d e r e a ei Ón sens propriu ; dar nu pot contesta
e v i d e n ˛ a ei, care echivaleaz„ cu un fel de «vedere». O v „ d Ón chip ne-
v„zut, o cunosc Ón chip neÓn˛eles.
367. A c e s t e a sÓnt m e t o d e l e teologiei scolastice, c a r e nu au i n t r a r e
la Dumnezeu cel mai presus de afirma˛ii ∫i nega˛ii.
368. Din lumina v „ z u t „ Ón chip n e v „ z u t iradiaz„ o a u t o r i t a t e abso-
lut„. Ba are Ón ea ceva ce-L face sim˛it pe Hristos, Domnul ∫i St„pânul
nostru. Ea se experiaz„ ca lumina Persoanei lui Dumnezeu, sau a lui Hris-
tos. ≈ a∫a cum se simte p e r s o a n a o m e n e a s c „ Ón lumina sau Ón eviden˛a
Ó n z e s t r a t „ ca voin˛„, ce iradiaz„ din ea.
369. Pateric, A r s e n i e 4 2 ; P.G. 65, 108 A.
370. SfÓntul Simeon Noul Teolog p r e z i n t „ a d e s e o ri Ón «Imnele dra-
gostei dumnezeie∫ti» lumina pe c a r e o v e d e vorbindu-i (d. ex. Imnul XVIII,
ed. J. Koder, H y m n e s , tome III, p. 285). SfÓntul Grigorie P a l a m a se resimte
de influen˛a sfÓntului Simeon. In lumina Ón care vorbe∫t e e Hristos Ónsu∫i.
371. Cuv. 45, 11 ; P.G. 36, 637 B.
Ónvrednice∫te de acea lumin„, adunÓndu-se Ón sine,

Óntoarce mereu Ón minte, aceea∫i numire pe care au
dat-o Iudeii pÓinii coborÓte de sus, zicÓndu-i man„
(Ie∫ire XVI, 14, urm.) : Ce e aceasta ? ≈ numele pe care Ól
dau ei luminii aceleia. Tu dac„ po˛i spune mai mult,
spune ! Dar s„ revenim la cele urm„toare.
10. Tu zici c„ aceia ar cugeta bine ∫i Ón cazul cÓnd ar
socoti acea lumin„ Ónger. Aceia n-ar numi Óns„ niciodat„
aceast„ lumin„ Ónger. C„ci ei ∫tiu, fiind Ónv„˛a˛i de cuvin-
tele p„rin˛ilor, c„ vederea Óngerilor are loc Ón chip diferit
∫i potrivit cu cei ce v„d. Ea poate avea loc sau Ón grosi-
mea substan˛ei (›Ì ·◊˝ÙÁÙÈ ÔıÛfl·Ú), care cade ∫i sub sim-
˛uri ∫i nu e cu totul nev„zut„ nici de cei p„tima∫i sau de
cei necerca˛i ; sau Ón sub˛irimea substan˛ei pe care o
poate vedea ÓntrucÓtva ∫i sufletul ; sau Ón vedere (con-
templa˛ie) adev„rat„, de care se Ónvrednicesc numai cei
ce v„d duhovnice∫te prin cur„˛enie. Tu Óns„, nefiind in-
trodus Ón deosebirea acestor feluri, spui c„ chiar Óngerii
Óntre ei nu se pot vedea, socotindu-i nev„zu˛i nu pentru
necorporalitatea, ci pentru fiin˛a lor ; iar printre rÓnduri
Ói pui pe v„z„torii de Dumnezeu (ËÂ¸Ù·Ú) Ón rÓnd cu
asina lui Valaam, fiindc„ s-a scris ∫i despre ea c„ a v„zut
un Ónger (Numeri XXII, 25).
11. Mintea iar„∫i, o declari v„z„toare de Dumnezeu,
dac„ nu prive∫te ca la un alt ipostas, ci pe sine Óns„∫i, ∫i
Ón sine, ca Óntr-un chip propriu, pe Dumnezeu, cÓnd s-a
cur„˛it de patimi ∫i de ne∫tiin˛„. ™i socote∫ti c„ sÓnt de
acord cu tradi˛ia cre∫tin„ cei ce zic c„ v„d astfel ca lu-
min„ Óns„∫i fiin˛a min˛ii. Dar aceia ∫tiu c„ mintea cu-
r„˛it„ ∫i luminat„ ∫i devenit„ Ón chip v„dit p„rta∫„ de
harul lui Dumnezeu se Ónvrednice∫te ∫i de alte vederi
tainice ∫i mai presus de fire 3 7 2 , cum am ar„tat pu˛in mai
372. V a r l a a m admitea n u m a i p u t i n ˛ a min˛ii de a se «vedea», adic„
de a se c u n o a ∫ t e pe sine ∫i, prin analogi e cu sine, de a c u n o a ∫ t e pe Dum-
nezeu. SfÓntul Grigorie Palama, potrivit Óntregii tradi˛ii r „ s „ r i t e n e , soco-
t e ∫ t e c„ prin minte, d e v e n i t „ Ón s t a r e de cur„˛ie, t r a n s p a r e n t „ , omul v e d e
276 FILOCALIA
sus. Iar dac„ se vede ∫i pe sine, e drept c„ se vede ca alt-

ceva, dar nu prive∫te la altceva ∫i nu vede numai chipul
propriu, ci str„lucirea lui Dumnezeu Óntip„rit„ de har Ón
chipul propriu (›µµ-ÔÒˆ˘ËÂ˙Û·Ì), str„lucire ce Óntrege∫te
puterea min˛ii de a se dep„∫i pe sine ∫i des„vÓr∫e∫te uni-
rea cu cele mai Ónalte ∫i mai presus de Ón˛elegere. C„ci
prin ea mintea vede pe Dumnezeu Ón Duhul mai bine
decÓt Ól poate vedea ca om 3 7 3 . Iar dac„ tu nu cuno∫ti
acestea nu-i de mirare, odat„ ce nici aceia nu s-ar minuna
mai pu˛in, dac„ ai cunoa∫te cele ce se petrec cu ei, tu care
nu admi˛i nimic mai presus de cuno∫tin˛„.
Potrivit cu aceasta, tu zici c„ mintea atunci devine
v„z„toare de Dumnezeu cÓnd s-a cur„˛it nu numai de
patimi, ci ∫i de ne∫tiin˛„. Aceia Óns„ nu spun nici un cu-
vÓnd despre «cur„˛irea de ne∫tiin˛„», pe care o ceri tu. Ci,
cur„˛indu-se de patimile cele rele ∫i dep„∫ind prin rug„-
ciune st„ruitoare ∫i nematerial„ orice cuno∫tin˛„, se Ón-
vrednicesc de vederea lui Dumnezeu ca unii ce nu se las„
am„gi˛i de astfel de ra˛ionamente ∫i nu Ónceteaz„ de a fi
cu luare aminte la ei Ón∫i∫i, ca unii ce nu alearg„ s„ adune
cu sÓrguin˛a ra˛ionamente ∫i Ónv„˛„turi ∫i s„ afle ce Ónva˛„
fiecare, fie el scit, sau pers, sau egiptean, Ón scopul acestei
cur„˛iri de ne∫tiin˛„. C„ci ei ∫tiu sigur c„ aceast„ ne∫tiin˛„
Ón mod real energi a n e c r e a t „ ce iradiaz„ din Dumnezeu. Mai bine zis, ea
are e v i d e n ˛ a emo˛ional„, adic„ «sim˛irea Ón˛eleg„toare » a lucr„rii, sau a
p r e z e n ˛ e i l u c r „ t o a r e a lui Dumnezeu.
373. Pe cÓnd V a r l a a m Ónchidea m i n t e a Ón v e d e r e a ei proprie, Palama
v e d e a Ón minte str„lucirea lui Dumnezeu c a r e a luat c h i p Ón e a ; se vedea
∫i pe ea, sau ea Óns„∫i se v e d e a ∫i pe sine, d a r tot prin Duhul, nu prin
simpla p u t e r e n a t u r a l „ a e i ; v e d e a Ón ea ∫i s t r „ l u c i r e a Iui Dumnezeu Ón-
tregind-o ∫i des„vÓr∫ind unirea ei cu Dumnezeu. Se v e d e a Ón cea mai
fericit„ c o m u n i u n e. S-ar p u t e a s p u n e c„ m i n t e a c a r e a ajuns la putin˛a
de a se v e d e a deplin pe ea Óns„∫i ∫i de a fi fericit„ Ón aceast„ v e d e r e,
nu se v e d e d e s p „ r ˛ i t „ de Dumnezeu, Cel mai Óntregitor p a r t e n e r de comu-
niune. De fapt, a∫a cum omul se c u n o a ∫ t e cu mult mai bine cÓnd se v e d e
Ón c o m u n i u n e cu altul, la fel, dar nesfÓr∫it mai fericit ∫i mai deplin se
v e d e pe sine Ón c o m u n i u n e cu Dumnezeu.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN√ 277
nu Ómpiedic„ vederea lui Dumnezeu 3 7 4 . Dac„, precum ∫i

tu Ónsu˛i zici, numai p„zirea poruncilor pricinuie∫te cu-
r„˛irea de patimi ∫i numai ea ne Ónvrednice∫te, potrivit
f„g„duin˛ei lui Dumnezeu, de prezen˛a, de s„l„∫luirea ∫i
de ar„tarea Lui Ón noi, nu-i o gre∫eal„ v„dit„ adaosul
acestei cur„˛iri a tale pe care o nume∫ti cur„˛ire de ne-
∫tiin˛„ ? Dar, precum am ar„tat pe larg Ón «Cuvintele» de
mai Ónainte, cur„˛irea de aceast„ ne∫tiin˛„ Ónseamn„ des-
fiin˛area adev„ratei cuno∫tin˛e 3 7 5 .
12. Dar acum trebuie s„ revenim la cele ce spune
acesta Ón continuare Ómpotriva celor ce se lini∫tesc (a isi-
ha∫tilor). De fapt dÓndu-l pe fa˛„ c„-i bÓrfe∫te, s-a ar„tat
totodat„ limpede c„ se r„zboie∫te cu sine Ónsu∫i, r„stur-
nÓnd pl„smuirile cuget„rii sale proprii ∫i comb„tÓndu-se
mai degrab„ pe sine decÓt pe aceia. Totu∫i, fiindc„ soco-
te∫te c„ scrie Ómpotriva alor no∫tri, s„ vedem ce sÓnt cele
ce le scrie ? «Pricina, zice, de la care au pornit prima
dat„ cei acuza˛i e c„ socotesc fiin˛a lui Dumnezeu sau
emana˛ia din ea lumin„ sensibil„. Iar p„rerea aceasta le
vine de acolo c„ au socotit c„ cele mai multe dintre vede-
rile ∫i descoperirile pe care le-au avut sfin˛ii Ón chip tai-
nic Ón Scriptur„ s-au ÓntÓmplat ∫i s-au ar„tat Ón lumin„
∫i prin lumin„ ; ∫i dovada c„ a∫a Ón˛eleg fiin˛a lui Dum-
nezeu ∫i din acest motiv este c„ ˛in de virtute v„z„toare,
(contemplativ„) ∫i de b„rbat v„z„tor (contemplativ =
ËÂ˘ÒÁÙÈ˜ÔÌ ‹Ì‰Ò·) pe acela care se Ónvrednice∫te de astfel
de lumini ∫i petrece Ón comunicare cu ele.
374. Aici sfÓntul Grigorie P a l a m a Ó n ˛ e l e g e prin cuno∫tin˛„, cuno∫-
tin˛„ teoretic„, d e d u c t i v „ , sau de la distan˛„, a lui Dumnezeu .
375. C o n s e c v e n t cu p „ r e r e a c„ c u n o ∫ t i n ˛a prin idei e singurul mod
de a «vedea» pe Dumnezeu, V a r l a a m da cea mai m a r e Ó n s e m n „ t a t e cu-
r„˛irii de ne∫tiin˛a filozofic„. Spre d e o s e b i re de el, oamenii duhovnice∫ti
socotesc ca mijloc prin care ajung la v e d e r e a lui Dumnezeu, Ón sensul
de t r „ i r e Ón p r e z e n ˛ a ∫i p u t e r e a Lui, c u r „ ˛ i r e a de patimile r e l e ∫i rug„-
ciunea. Prin a c e s t e a dep„∫es c t o a t „ c u n o ∫ t i n ˛ a c a r e nu ∫tie de Dumnezeu
decÓt deductiv, de la d i s t a n ˛ „ . V a r l a a m s o c o t e ∫ t e c„ n e ∫ t i i n ˛ a c o n s t „ Ón
278 FILOCALIA
Dar cum — o, minunate ! — cel ce ˛ine de atare pe

v„z„tor (contemplativ), socote∫te c„ fiin˛a lui Dumnezeu
este o astfel de lumin„ ? C„ci nu a definit nimeni dintre
ai no∫tri pe v„z„tor (contemplativ) ca pe acela ce vede
fiin˛a lui Dumnezeu. Dac„, a∫adar, v„z„torul nu vede
fiin˛a lui Dumnezeu, iar pe de alt„ parte aceia numesc,
dup„ tine, v„z„tor pe acela care vede vreo lumin„ oare-
care, e v„dit c„ aceia nu cred c„ lumina aceea pe care
afirm„ c„ o vede v„z„torul e fiin˛a lui Dumnezeu. Iat„
ce u∫or se respinge r„utatea, care se d„rÓm„ pe sine Óns„∫i,
necru˛Óndu-se nici pe sine, ci ÓntorcÓndu-se mereu Ómpo-
triva sa, prin aceea c„ e totdeauna Ón contrazicere cu sine.
A∫a au dovedit, f„r„ voia lor, ∫i b„trÓnii Ónvechi˛i Ón
r„utate, nevinov„˛ia Susanei. De∫i erau trei, fiind lua˛i
fiecare separat de Ón˛elepciunea c„l„uzit„ de Dumnezeu
a b„ie˛andrului Daniil, nu e de mirare c„ nu s-au g„sit
de acord Óntre ei. Cu cÓt i-a Óntrecut Óns„ acesta, care,
fiind unul, nu poate s„ fie de acord nici cu sine singur,
m„car c„ ∫i-a a∫ezat Óntr-o ordine, prin cugetare ∫i prin
scris, calomniile sale.
13. Dar nu numai atÓt. Ci semnul pe care l-a dat Ón-
dat„, de la Ónceput, Ómpotriva isiha∫tilor pentru a-i dovedi
ca pe cei mai r„t„ci˛i dintre to˛i oamenii, ar„tÓndu-se,
dimpotriv„, ca dovad„ a credin˛ei lor drepte, ∫i l-a dat
Ómpotriva lui Ónsu∫i. ™i f„cÓnd aceasta, a l„sat s„ curg„
prin cuvintele sale fierea durerii lui din suflet. Iar ceea
ce i-a pricinuit puternica durere ∫i i-a dezl„n˛uit furia
i g n o r a r e a cunoa∫teri i filozofice, d e d u c t i v e a lui Dumneze u ∫i c e r e a c u r „ ˛ i r e a
de ea. P a l a m a , dimpotriv„, consider„ c„ p i e r d e r e a acestei ne∫tiin˛ e Ón-
s e a m n „ p i e r d e r e a a d e v „ r a t e i cuno∫tin˛ e d e Dumnezeu. Acesta era p u n c t u l
c e n t r a l Ón c a r e s-a ciocnit, prin V a r l a a m ∫i Palama, scolastica de curÓnd
c o n s t i t u i t „ cu t r a d i ˛ i a d u h o v n i c e a s c „ r „ s „ r i t e a n „ , p „ s t r a t „ aici din timpu-
rile apostolice, t r a d i ˛ i e care, f„r„ a refuza o c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e z e u
prin n a t u r „ , afirm„ c„ exist„ mai p r e s u s de ea o c u n o a ∫ t e r e a lui Dum-
nezeu p r i n e x p e r i e n ˛ „ direct„, iar de a c e a s t a se Ó m p „ r t „ ∫ e s c cei cu inima
c u r „ ˛ i t „ de patimi.
Ómpotriva acestor b„rba˛i, se pare c„ e faptul c„ n-au

g„sit de bine s„-1 numeasc„ v„z„tor nici pe el, nici pe
altul dintre cei ce se ocup„ via˛a Óntreag„ cu Ónv„˛„turile
elinilor, dar de loc cu rug„ciunea, cu cÓntarea, cu ÓnfrÓ-
narea de la patimi ∫i cu lucrarea virtu˛ilor.
Înfuriat, a∫adar, Ón felul acesta ∫i pentru motivul
acesta, ascunde Ón cutele adÓnci ale inimii patima sa ∫i se
apropie de cei simpli, am„gindu-i, a∫a cum a f„cut odi-
nioar„ ∫arpele cu Eva. F„cÓnd a∫a, afl„ mai ÓntÓi de la unii
anumite predanii de ale p„rin˛ilor, pe care le strÓmb„
apoi cu rea voin˛„. Dar fiindc„ aceia nu-1 ascult„, ci
urmeaz„ mai mult celui ce s-a f„cut pentru noi noul
Adam, decÓt celui vechi, porne∫te ÓntÓi Ómpotriva lor ∫i
prin ei Ómpotriva tuturor celor care Ómbr„˛i∫eaz„ lini∫tea.
Ba nu las„ neosÓndi˛i nici pe cei dinainte de noi, nici pe
cei declara˛i de Biseric„ sfin˛i ; ba Ómpotriva acelora e ∫i
mai pornit, deoarece au l„sat ∫i Ón scris cele ce dau m„r-
turia cea mai hot„rÓt„ Ómpotriva ideilor lui. Iar ca s„ fie
∫i crezute calomniile sale Ómpotriva acelora cu care a pe-
trecut sub motiv de a Ónv„˛a de la ei, ∫i prin aceea ∫i Óm-
potriva altora, a ar„tat Ón scris Ónv„˛„turile ce i-au fost
predate lui de aceia, mai Ónainte, zice, de a le fi sc„rm„-
nat cu de-am„nuntul mÓinile lui, ca s„ le dovedeasc„ nea-
dev„rate. Pe acestea ni le-a ar„tat atunci ∫i nou„.
Dar Ón acestea nu era nici o tÓlcuire sau amintire a
descoperirilor profetice. Iar despre fiin˛a lui Dumnezeu,
de asemenea, nici un cuvÓnt. Numai c„ nu cel mult Ónv„-
˛at se apropie de Dumnezeu, ci acela care s-a cur„˛it prin
virtute de patimi ∫i s-a lipit, prin rug„ciune st„ruitoare ∫i
curat„, de Dumnezeu, ajungÓnd prin ele la deplina Óncre-
din˛are ∫i la gustarea bun„t„˛ilor viitoare, Óncredin˛are ∫i
gustare pe care, cinstind-o cu numiri, dup„ putin˛„ mai
dumnezeie∫ti, au numit-o arvun„ tainic„ 3 7 6 . Dar acesta
376. P a l a m a precizeaz„ c„ c u r „ ˛ i r e a de a d e v „ r a t a n e ∫ t i i n ˛„ de Dum-
nezeu este cea obi∫nuit„ p r i n d o b Ó n d i r e a virtu˛ilor. Dimpotriv„, c u n o ∫ t i n ˛ a
s p e c u l a t i v „ la c a r e se ajunge prin filozofie nu e c u n o ∫ t i n ˛ a cea mai pro-
280 FILOCALIA
nu s-a mul˛umit cu viclenia n„scocit„ Ómpotriva acelora,

anume cu afirmarea c„ aceia declar„ c„ nu ∫tiin˛ele, ci
dumnezeiasca Scriptur„ e cu totul f„r„ folos ∫i c„ soco-
tesc rea cuno∫tin˛a lucrurilor, iar patimile — drept dia-
377
voli uni˛i substan˛ial cu sufletul ∫i alte de felul acesta .
Ci a ad„ugat ∫i cele despre fiin˛a lui Dumnezeu. Dar apu-
cÓndu-se s„ pl„smuiasc„ ∫i aceast„ calomnie Ómpotriva
acelor b„rba˛i, s-a gÓndit cum s„ Ónf„˛i∫eze ca vrednic„
de crezare aceast„ cumplit„ n„scocire a calomniei sale. ™i
atunci s-a folosit de descoperirile prin lumin„ ale prooro-
cilor ∫i de pretinsele contraziceri ce rezult„ din ele, con-
traziceri pe care nimeni nu le-a mai afirmat decÓt acest
du∫man al descoperirilor proorocilor. F„r„ Óndoial„, faptul
c„ Ón aceste afirm„ri se r„zboie∫te cu sine nu ne intere-
seaz„. S„-l l„s„m s„ se loveasc„ ∫i s„ se taie singur.
prie a lui Dumnezeu, d e o a r e c e p r o d u c Ó n d Ón noi mÓndria, lipsa smereniei,
nu ne las„ s„ v e d e m cu a d e v „ r a t r e a l i t a t e a n o a s t r „ ∫i a lui D u m n e z e u.
Cei ce se c u r „ ˛ e s c au o v e d e r e a lui Dumnezeu c a r e e o a r v u n „ a vederii
depline din v i a ˛ a viitoare. In v e d e r e a a c e a s t a este o c e r t i t u d i n e a pre-
zen˛ei lui Dumnezeu (ÎÁÒÔˆÔÒfl·). Isiha∫tii t r „ i a u Ón c e r t i t u d i n ea prezen˛e i
lui Dumnezeu, nu Óntr-o specula˛ie despre El. In scrierile pe c a r e V a r l a a m
le primise de la ei se v o r b e a n u m a i d e s p r e a c e a s t „ Ó n c r e d i n ˛ a r e (certitu-
dine) ∫i despre faptul c„ la ea se ajunge prin c u r „ ˛ i r e de patimi ∫i prin
r u g „ c i u n e prelungit„, nu despre v e d e r e a fiin˛ei lui Dumnezeu, cum Ói acuza
V a r l a a m . S-ar p „ r e a c„ e v o r b a de scrierile sfÓntului Grigorie Sinaitul.
377. Lucrurile a c e s t e a e r a u afirmate de bogomilii numi˛i atunci
masalieni, n u m e uzitat p e n t r u un fel de c u r e n t a s e m „ n „ t o r din sec. IV—V.
P r i n t r e m o n a h ii isiha∫ti se a s c u n d e a u ∫i unii care i n t e r p r e t a u Ón sens ma-
salian sau bogomilic t e x t e l e ascetice mai noi a l c „ t u i t e Ón spiritul t e x t e l o r
lui M a c a r i e cel M a r e ∫i Ón g e n e r a l scrierile ascetice c a r e r e c o m a n d a u
lupta cu demonii ∫i afirmau la c a p „ t u l cur„˛irii de patimi o «vedere» a
luminii d u m n e z e i e ∫ t i ; le i n t e r p r e t a u Ón sensul c„ lumina a c e e a e fiin˛a
lui Dumneze u ∫i c„ demonii sÓnt uni˛i s u b s t a n ˛ i al cu sufletul. Ba unii repe-
tÓnd continuu n u m a i r u g „ c i u n e a «Tat„l nostru» s o c o t e a u de prisos chiar
citirea Sfintei Scripturi ( J e a n Meyendorff, op. c/f., p. 23—24). V a r l a a m ,
∫tiind de a c e a s t „ i n t e r p r e t a r e bogomilic„, a pus-o cu ∫tiin˛„ sau f„r„ ∫tiin˛„
pe seam a isiha∫tilor. Pe el Ól Ómpingea Óns„ la a t r i b u i r e a acestei i n t e r p r e-
t „ r i bogomilice a t e x t e l o r ascetice pe s e a m a isiha∫tilor, c o n c e p ˛ ia lui sco-
lastic„ c o n t r a r „ oric„re i «vederi» sau «sim˛iri» a lui D u m n e z e u.
14. Dar dup„ lupta aceasta prin calomnii, porne∫te

la o alta, silindu-se s„ arate c„ singur„ cuno∫tin˛a despre
f„pturi e lumina ce poate fi v„zut„ cu mintea 3 7 8 . De aici
ar urma c„ tot cel ce nu se ocup„ cu Ónv„˛„tura despre
natur„ a lui Aristotel, cu teologia lui Platon ∫i cu astro-
logia lui Ptolomeu e Óntunecat ∫i necurat. De aceea se
n„puste∫te cu oc„ri ∫i cu numiri urÓte asupra celor ce nu
propov„duiesc numai luminarea prin idei. ™i zice literar :
«Dar cei cu inspir„rile aerului (ÂflÛ·Ì¸·Ú) spun c„ sÓnt
dou„ luminile ar„tate de Dumnezeu min˛ii celor evla-
vio∫i : una a cuno∫tin˛ei ∫i alta subsistent„ Ón ipostas
(ÂÌu¸Û·o),care se arat„ Ón chip deosebit celor ce ajung
mai departe Ón inspir„ri» 3 7 9 .
S„ vedem cine sÓnt aceia pe care-i batjocore∫te cu
astfel de numiri, ca pe ni∫te r„t„ci˛i. C„ci din ar„tarea
acestora se va dovedi Ón acela∫i timp c„ exist„ pe lÓng„
cuno∫tin˛„ ∫i o lumin„ cu mult mai Ónalt„ ∫i mai dum-
nezeiasc„ decÓt aceea, lumin„ care se descoper„ numai
celor ce v„d prin Duhul ; ∫i anume nu numai celor ce vie-
˛uiesc azi, ci ∫i tuturor sfin˛ilor din toate timpurile. Iar
faptul c„ acesta Ónvinov„˛e∫te nu numai pe cutare sau
cutare dintre noi, ci pe to˛i de-a valma care Ómbr„˛i∫eaz„
sfin˛ita via˛„ a lini∫tirii, ni-l arat„ limpede ca pe acela
care, dup„ ce a strÓmbat ∫i calomniat sofistic predania
scris„ ce ne vine de la p„rin˛i ∫i e l„udat„ de cei ce au
Ónaintat Ón virtute ∫i de b„rba˛ii dumnezeie∫ti ridica˛i mai
Ónainte dintre noi (predanie care ∫i-a dovedit prin expe-
rien˛„ folosul pentru cei Óncep„tori), merge mai departe
378. A c e a s t a e Ó n v „ ˛ „ t u r a scolastic„ pe c a r e o o p u n e a V a r l a a m
tradi˛iei duhovnice∫t i a cre∫tinismului de la Ó n c e p u t : nu exist„ nici o
lumin„ d u m n e z e i a s c „ ce vine Ón s u f l e t ; singura lumin„ de c a r e are p a r t e
mintea e c u n o a ∫ t e r e a d e d u c t i v „ a lui D u m n e z e u prin c r e a t u r i .
379. Isiha∫tii nu c o n t e s t a u c„ exist„ ∫i o lumin„ a cunoa∫terii natu-
rale a f„pturilor. Dar, pe baza Óntregii tradi˛ii r „ s „ r i t e n e , r e c u n o ∫ t e a u ∫i
o lumin„ v e n i t „ nemijlocit Ón m i n t e de la D u m n e z e u.
282 FILOCALIA
∫i le d„ tuturor un nume dedus din ea, iar cuvÓntul acela

e folosit pentru calomnierea tuturor Óndeob∫te 3 8 0 .
15. Dar, deoarece s-a ÓntÓmplat ∫i multora din sfin˛ii
venera˛i de noi din vechime s„ afle ∫i s„ Ónve˛e pe al˛ii
din experien˛„ despre lumina harului, vom da ∫i noi, Ón
acord cu poruncile evanghelice, ca m„rturie, acelea din-
tre cuvintele p„rin˛ilor, care cuprind ∫i m„rturia celor
necita˛i, a∫a cum ne arat„ ∫i Scriptura. Folosind acela∫i
mod ∫i aici, vom da acele cuvinte ale p„rin˛ilor, despre
care cel ce le spune afirm„ c„ s-au scris de c„tre to˛i
ceilal˛i.
Zice, a∫adar, Isaac, t„lm„citorul credincios ∫i sigur
al acestor lucruri : «Doi ochi suflete∫ti am dobÓndit, cum
zic p„rin˛ii». Ai auzit c„ to˛i p„rin˛ii spun aceasta ? «Doi
ochi suflete∫ti, zic a∫adar aceia, c„ avem. Dar nu Óntre-
buin˛„m la fel vederea lor ; cu unul vedem cele ascunse
Ón firi, adic„ puterea ∫i Ón˛elepciunea lui Dumnezeu ∫i
pronia Lui cu privire la noi, Ón˛eleas„ din m„re˛ia guver-
n„rii Sale ; cu cel„lalt privim slava sfintei Lui firi, cÓnd
binevoie∫te Dumnezeu s„ ne introduc„ Ón tainele duhov-
nice∫ti» 3 8 1 . ÎntrucÓt sÓnt ochi, a∫adar, ceea ce v„d e lu-
min„ ; iar ÓntrucÓt nu Óntrebuin˛„m la fel vederea lor,
exist„ o Óndoit„ vedere a luminii : printr-un ochi vedem
alt„ lumin„ decÓt cea pe care o vede cel„lalt ochi. Iar ce
este fiecare din acestea dou„ ne-a ar„tat Ónsu∫i dumne-
zeiescul Isaac. Pe una a numit-o Ón˛elegerea puterii, a Ón-
˛elepciunii ∫i a proniei lui Dumnezeu, scurt zicÓnd, cu-
noa∫terea Creatorului, dobÓndit„ din creaturi ; pe a doua
a numit-o vederea nu a firii dumnezeie∫ti, ca s„ nu aib„
de ce se lega bÓrfitorii, ci a slavei firii Lui, pe care a dat-o
Domnul Ónv„˛„ceilor S„i ∫i prin ei tuturor celor ce cred
380. Varlaam, i n t e r p r e t Ó n d Ón sens bogomilic sau masalian, tradi˛ia
d u h o v n i c e a s c „ r „ s „ r i t e a n „ , a numit pe to˛i monahii c a r e p r a c t i c a u aceast„
tradi˛ie, masaliani, calomniindu-i pe to˛i. C„ci cele trei t r a t a t e dintÓi ale
lui Ómpotriva acestora le-a Óntitulat, Ón r e d a c t a r e a a doua : «Contra Ma-
salianilor».
381. Cuv. 72, ed. Teotochi, p. 281.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFÎNT A LUMIN√ 283
Ón El ∫i-∫i dovedesc credin˛a prin fapte. Pe aceasta a voit

s-o vad„ ∫i ace∫tia : «Voiesc, zice c„tre Tat„l, s„ vad„
ace∫tia slava Mea, pe care Mi-ai dat-o Mie, pentru c„
M-ai iubit pe Mine mai Ónainte de Óntemeierea lumii»
(Ioan XVII, 24) ; sau : «Sl„ve∫te-M„ pe Mine, Tat„, la
Tine, cu slava pe care am avut-o la Tine mai Ónainte de
a fi lumea» (Ioan XVII, 5). A∫adar, a dat ∫i firii omene∫ti
slava dumnezeirii, dar nu firea. Altceva este, a∫adar, na-
tura lui Dumnezeu ∫i altceva slava Lui, de∫i sÓnt nedes-
p„r˛ite Óntre ele 3 8 2 .
Dar, cu toate c„ slava e altceva decÓt natura dumne-
zeiasc„, totu∫i nu poate fi num„rat„ Óntre cele de sub
timp. C„ci ea nu este ceva, dar Ón sens de dep„∫ire a tot
ce este (Ô‡˜ Ô‰Û· Í·Ë'˝ÂÒÔ◊fiÌ). Pe de alt„ parte, Óns„∫i na-
tura dumnezeiasc„ exist„, dar Ón chip negr„it 3 8 3 . ™i n-a
dat numai ˛„rÓnii unit„ cu El dup„ ipostas aceast„ slav„
care e mai presus de toate cele ce sÓnt (de creaturi), ci
∫i Ónv„˛„ceilor : «Slava pe care Mi-ai dat-o Mie, P„rinte,
am dat-o lor ; ca s„ fie una precum ∫i Noi una sÓntem ;
Eu Óntru ei ∫i Tu Óntru Mine, ca s„ fie Ón chip des„vÓr∫it
una» (Ioan XVII, 22) 3 8 4 . Ba a voit s-o ∫i vad„ aceia.
Aceasta este slava prin care primim noi ∫i vedem pro-
priu-zis pe Dumnezeu.
382. SfÓntul Grigorie P a l a m a a ajuns aici la o e x p r i m a r e mai clar„
a deosebirii dintre n a t u r a d u m n e z e i a s c„ ∫i slava, sau lumina ei, pe c a r e
o v „ z u s e ∫i Ón «CuvÓntul al treilea al celor dintÓi» (Vezi la : Pr. D. St„ni-
loae, Via˛a ∫i Ónv„˛„tura sfÓntului Grigorie Palama, p. XXXIV). Prin a c e a s t a
r e s p i n g e a atÓt erezia masalian„ , c a r e afirma o v e d e r e a n a t u r i i d u m n e -
zeie∫ti, cÓt ∫i ra˛ionalismul scolastic al lui V a r l a a m , c a r e nu r e c u n o ∫ t e a
lui Dumnezeu nici o p u t i n ˛ „ de a intra Ón l e g „ t u r „ nemijlocit„ cu fiin˛a
uman„.
383. Chiar nici slava d u m n e z e i a s c „ nu p o a t e primi a t r i b u t u l de «este»
(ÔıÛ·), ÓntrucÓ t de la sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l acest atribut se acorda
f„pturilor. Dumneze u e numit «Cel ce este Ón chip existent» (¸ ¸ÌÙ˘Ú ˛Ì). Se
p o a t e , deci, s p u n e c„ slava «nu este», Ón sensul c„ d e p „ ∫ e ∫ t e «existen˛a»
(Ô˚˜ Ô‰Û·, ˜ · Ë ' ˝ÂÒº◊fiÌ).
384. Credincio∫ii, primind slava T a t „ l u i ∫i a Fiului, se fac u n a Ó n t r e
ei ∫i cu P e r s o a n e l e dumnezeie∫ti, cum sÓnt A c e s t e a Ónsele una. Deci prin
284 FILOCALIA
16. Cum primim ∫i vedem, a∫adar, aceast„ slav„ a

naturii dumnezeie∫ti ? Oare cercetÓnd ra˛iunile lucrurilor
∫i ob˛inÓnd prin ele cuno∫tin˛a puterii, a Ón˛elepciunii ∫i
a providen˛ei lui Dumnezeu ? Dar alt ochi al sufletului
vede acestea, c„ruia nu i se arat„ lumina dumnezeiasc„,
sau «slava firii Lui», dup„ spusa de mai sus a sfÓntului
Isaac ∫i a tuturor celorlal˛i p„rin˛i. Deci alt„ lumin„ este
aceasta decÓt cea al c„rui nume este cuno∫tin˛a. Dar atunci
nu tot cel ce are cuno∫tin˛a lucrurilor, sau vede prin ea,
are pe Dumnezeu s„l„∫luind Ón sine. Acela are doar cu-
no∫tin˛a f„pturilor, iar din ea deduce prin asem„nare pe
Dumnezeu. Cel care are Óns„ ∫i vede negr„it acea lumin„,
nu-L mai deduce prin asem„nare (Ô‡˜ ›Ù '›Í ÙÔ5 ÂflÍ¸Ù˘Ú),
ci cunoa∫te ∫i are Ón sine pe Dumnezeu printr-o vedere
adev„rat„ ∫i mai presus de toate f„pturile. C„ci Acela nu
se desparte niciodat„ de slava Lui ve∫nic„ 3 8 5 .
Dar s„ nu ne pierdem frÓnele, f„cÓndu-ne neascult„-
tori pentru prisosin˛a covÓr∫itoare a binefacerii. Ci, cre-
zÓnd Celui care a luat natura noastr„ ∫i ne-a d„ruit slava
naturii Lui, s„ cercet„m cum se dobÓnde∫te aceasta ∫i cum
o poate vedea cineva ? Deci cum ? Prin p„zirea porunci-
lor. C„ci celui ce le p„ze∫te pe acestea, Domnul i-a f„g„-
duit ar„tarea Sa, pe care Ón continuare o nume∫te ∫i s„l„∫-
luirea Sa ∫i a Tat„lui. C„ci zice : «De M„ iube∫te cineva,
va p„zi cuvÓntul Meu ∫i Tat„l Meu Ól va iubi pe el ∫i la el
slava a c e e a se d „ r u i e s c Ón c o m u n Ónsu∫i T a t „ l ∫i Însu∫i Fiul ca P e r s o a n e .
Nu e vorba, deci, de o «emana˛ie» (ÂÈÒÒÔfi) s u b ˛ i a t „ dintr-o s u b s t a n ˛ „
mai d e n s „ Ón sensul n e o p l a t o n i c , cum e a c u z a t „ de teologia tomist„ mai
n o u „ Ó n v „ ˛ „ t u r a e x p r i m a t „ de sfÓntul Grigorie Palama . Slava sau lumina
e modul de i n t r a r e a u n e i P e r s o a n e dumnezeie∫ti Ón l e g „ t u r „ cu persoa-
n e l e o m e n e ∫ ti c a r e se deschid prin credin˛„, a∫a cum c e v a a n a l o g se Ón-
tÓmpl„ Ó n t r e p e r s o a n e l e omene∫ti.
385. A c e a s t „ l e g „ t u r „ i n t e r p e r s o n a l „ nu o Ó n ˛ e l e g e a teologi a sco-
lastic„. Socotind c„ D u m n e z e u p o a t e fi d o a r gÓndit deductiv, il transforma
Óntr-o substan˛„-obiect, t r a n s c e n d e n t „ ∫i neliber„, f„r„ ini˛iativ„. Era o
m e n t a l i t a t e c a r e Ónlocuia c o m u n i u n e a cu Dumneze u printr-o filozofie, prin-
tr-o gÓndir e a s u p r a Lui.
vom veni ∫i l„ca∫ la el Ne vom face ∫i Eu M„ voi ar„ta

lui» (Ioan XIV, 23).
≈ limpede c„ prin cuvÓntul S„u Ón˛elege poruncile
Sale ; doar pu˛in mai sus, Ón loc de cuvÓnt a zis porunci :
«Cela ce are poruncile Mele ∫i le p„ze∫te pe ele, acela
este care M„ iube∫te» (Ioan XIV, 21).
17. Deci ∫i de aici se arat„, chiar din cuvintele
∫i dogmele filozofului nostru, c„ aceast„ vedere a
lui Dumnezeu nu e cÓtu∫i de pu˛in cuno∫tin˛„, chiar dac„
acela ar vrea orice mai bucuros decÓt aceasta 3 8 6 . Trebuie
s„ preciz„m Óns„ c„ noi spunem c„ aceast„ vedere nu e
cuno∫tin˛„ Ón sens de dep„∫ire, cum spunem ∫i de Dumne-
zeu c„ nu este, Ón sensul dep„∫irii celor ce sÓnt (µÁ ¸ÌÙ·, ˜·!
„‹Ò ı›Ò Ù‹ ¸ÌÙ·) 3 8 7 . De altfel, chiar din cuvintele filozo-
fului se arat„ f„r„ voia lui, c„ lumina aceasta dumne-
zeiasc„ e altceva decÓt cuno∫tin˛a. El spune c„ «p„zirea
poruncilor nu poate alunga din suflet Óntunericul ne∫tin-
˛ei ; aceasta o pot face numai Ónv„˛„tura ∫i studiul st„-
ruitor. Iar ceea ce nu alung„ ne∫tiin˛a nu poate procura
nici cÓnd cuno∫tin˛a». Dar tocmai ceea ce, dup„ el, nu pro-
cur„ cuno∫tin˛a procur„, dup„ cuvintele Domnului, ve-
derea aceasta. Prin urmare vederea aceasta nu e cuno∫-
tin˛„. Ba nu numai c„ nu trebuie s„ o socotim ∫i s-o
numim pe aceasta cuno∫tin˛„, dar nici m„car cunoscut„,
decÓt doar prin abuz, avÓnd numai numele comun. Sau
trebuie s„ o numim mai mult decÓt pe cealalt„ cuno∫tin˛„
Ón sens propriu, dar prin dep„∫ire. A∫adar, nu numai c„
nu trebuie socotit„ aceasta cuno∫tin˛„, dar trebuie soco-
tit„ cu mult mai presus de orice cuno∫tin˛„ ∫i de orice
386. «Vederea» lui Dumneze u la c a r e ajunge cel ce p „ z e ∫ t e porun-
cile Lui ca ale unei P e r s o a n e e altcev a decÓt c u n o ∫ t i n ˛ a teoretic „ a Lui,
chiar d a c „ V a r l a a m nu o admitea pe aceasta cu nici un pre˛.
387. Dar «vederea» a c e a s t a nu e cuno∫tin˛„, nu p e n t r u c„ ar fi mai
prejos de cuno∫tin˛„, sau p e n t r u c„ ar fi p u r ∫i simplu o lips„ a cuno∫tin-
˛ei, ci p e n t r u c„ d e p „ ∫ e ∫ t e c u n o ∫ t i n ˛ a (¸ÂÒ ÙfiÌ „Ì˛ÛÈÌ). C„ci cuno∫tin˛ a
se refer„ la cele ce sÓnt, adic„ la c r e a t u r i . Dar Dumnezeu e mai p r e s u s
de cele ce sÓnt, sau de c r e a t u r i .
286 FILOCALIA
vedere prin cuno∫tin˛„ 3 8 8 . Aceasta, pentru c„ nimic nu e

mai presus de s„l„∫luirea ∫i de ar„tarea lui Dumnezeu Ón
noi, nici egal, nici apropiat de ea, iar pe de alt„ parte,
noi ∫tim c„ Ómplinirea poruncilor lui Dumnezeu procur„
∫i cuno∫tin˛„ ∫i Ónc„ adev„rata cuno∫tin˛„ 3 8 9 . C„ci doar
prin ea singur„ vine s„n„tatea sufletului. Dar cum ar fi
s„n„tos un suflet ra˛ional a c„rui putere de cunoa∫tere
ar fi bolnav„ ? 3 9 0 . Deci poruncile lui Dumnezeu procur„
∫i cuno∫tin˛„. Dar nu numai cuno∫tin˛„, ci ∫i Óndumne-
zeire 3 9 1 . Iar aceasta o dobÓndim 3 9 2 , primind ∫i v„zÓnd Ón
noi slava lui Dumnezeu, Ón Duh, cÓnd va binevoi Dumne-
388. Faptul c„ nu e cuno∫tin˛„, dar Ón sens de dep„∫ire, nu Ó n s e a m n „
c„ nu p o a t e fi socotit„ cuno∫tin˛„, ci t r e b u i e socotit„ cuno∫tin˛„.
389. SfÓntul Grigorie Palama, ca to˛i p„rin˛ii r„s„riteni, nu e Ómpo-
triva cunoa∫terii lui Dumnezeu din n a t u r „ , dar ∫tie de o alta, mai Ónalt„,
prin v e d e r e , c a r e o include pe prima. «Vederea» lui Dumnezeu nu e cu-
no∫tin˛a lui Dumnezeu prin f„pturi, sau p r i n c e l e ce sÓnt, p e n t r u c„ cei ce
v„d pe Dumnezeu nemijlocit, Îl v„d pe Cel ce nici El nu este, ∫i aceasta
pentru c„ dep„∫e∫te cele ce sÓnt, adic„ f„pturile.
390. «Vederea» lui Dumnezeu e nesfÓr∫it mai b o g a t „ decÓt cuno∫tin˛a,
sau satisface nesfÓr∫it mai mult t o a t e t r e b u i n ˛ e l e sufletului de i n t r a r e Ón
l e g „ t u r „ cu r e a l i t a t e a lui Dumnezeu, p e n t r u c„ p u t e r i l e sufletului sÓnt
t „ m „ d u i t e prin Ómplinirea poruncilor lui Dumnezeu. A c e a s t „ Ómplinire este
condi˛ia intr„rii Ón rela˛ia p e r s o n a l „ cu Dumnezeu, iar a c e a s t „ rela˛ie Óm-
pline∫te t o a t e t r e b u i n ˛ e l e sufletului d u p „ o c o m u n i u n e des„vÓr∫it„. In
acest sens, ele contribuie la v i n d e c a r e a sufletului. Î n c „ pri n Ómplinirea
poruncilor, sufletul nostru a acceptat dialogul pozitiv cu Dumnezeu, r„s-
p u n z Ó n d la apelul de iubire al lui Dumnezeu. Acest r „ s p u n s al nostru,
aduce o n o u „ manifestare de iubire a lui Dumnezeu. ™i a∫a se realizeaz„
dialogul d „ t „ t o r de s „ n „ t a t e ∫i de via˛„, d „ t „ t o r de sens, de r a ˛ i o n a l i t a t e
p e n t r u v i a ˛ a sufletului. DeschizÓndu-se lui D u m n e z e u prin Ómplinirea po-
runcilor Lui, Dumneze u nu numai c„ e auzit sau v „ z u t de suflet, ca vor-
bindu-i din afar„, ci Dumneze u Se ∫i s„l„∫luie∫te Ón el. Un Dumnezeu c a r e
d„ porunci e un Dumnezeu p e r s o n al ∫i-l ia pe credincios Ón serios ca
persoan„.
391. Tocma i p e n t r u c„ Ómplinirea poruncilor Ó n s e a m n „ o Ó n a i n t a r e
Óntr-o c o m u n i u n e p e r s o n a l „ Ó n t r e credincios ∫i Dumnezeu, aceast„ Ómplinire
a d u c e nu n u m a i o c u n o ∫ t i n ˛„ s u p e r i o a r „ celei teoretice, ci ∫i indumne-
zeirea lui.
392. Î n d u m n e z e i r e a aceasta avÓnd loc o d a t „ cu s„l„∫luirea lui Dum-
nezeu Ón credincios, ea se reflect„ ca slava lui D u m n e z e u din credincios.
zeu s„ ne introduc„ Ón tainele Sale, cum spune sfÓntul

amintit.
18. Fiindc„ acela a spus c„ to˛i p„rin˛ii dinainte de
el zic aceasta, vom l„sa ∫i noi pe cei de dup„ el ∫i vom Ón-
f„˛i∫a numai pe cÓ˛iva dinainte de el, ca s„ vedem ce spun
ei c„ este slava lui Dumnezeu, v„zut„ numai de cei cer-
ca˛i, Ón chip tainic ∫i negr„it. Mai Ónainte de to˛i s„-i
vedem pe martorii oculari ∫i apostolii singurului nostru
P„rinte, Iisus Hristos, prin care se nume∫te orice p„rin-
˛ime (·ÙÒfl·), Ón plinirea sfintei Biserici (Efes. III, 15) 3 9 3 .
Iar Ónainte de apostoli pe corifeul lor, Petru, care zice :
«Nu urmÓnd basmelor celor me∫te∫ugite, v-am f„cut vou„
cunoscut„ puterea ∫i venirea Domnului nostru Iisus Hris-
tos, ci ca unii ce am fost f„cu˛i v„z„tori ai slavei Aceluia»
(2 Petru I, 16). Care slav„ a Domnului a v„zut-o acela, s„
ne spun„ alt apostol, care zice : «Trezindu-se Petru
∫i cei ce erau cu dÓnsul, au v„zut slava lui Hristos»
(Luca IX, 32). Iar cum era slava aceea, s„ vin„ iar„∫i alt
evanghelist ∫i s„ m„rturiseasc„ : «™i a str„lucit, zice, fa˛a
Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au f„cut albe ca lumina»
(Matei XVII, 2).
Prin aceasta le-a ar„tat c„ El este Dumnezeu, «Cel
ce se Ómbrac„ cu lumina ca ∫i cu o hain„» (Ps. CIII, 2),
cum spune psalmul. De aceea ∫i Petru, dup„ ce a spus c„
a v„zut «Ón muntele cel sfÓnt» slava lui Hristos, lumina
care, de∫i sun„ str„in la spus, a luminat ∫i auzurile — a
v„zut doar acolo ∫i un nor luminos din care se auzeau
cuvinte 3 9 4 — dup„ ce a v„zut a∫adar aceast„ slav„ a lui
O d a t „ cu ea D u m n e z eu d e s c o p e r „ credinciosului t a i n e l e Sale. C„ci slava
nu e goal„ de con˛inut, ci e bog„˛ia realit„˛ii iubitoare a Lui.
393. P „ r i n t e l e este cel de la care ne vine via˛ a ∫i o mo∫tenire. In
Ón˛elesul acesta p„rin˛ii succesivi pe care-i avem Ón Biseric„ au primit
a c e a s t „ calitate de la Cel dintÓi P„rinte, Iisus Hristos, de la care a v e m
t o a t „ Ó n v „ ˛ „ t u r a ∫i via˛a.
394. In accentul pus pe faptul c„ lumina d u m n e z e i a s c „ v „ z u t „ vor-
be∫te, sfÓntul Grigorie P a l a m a se resimte de influen˛a sfÓntului Simeon
288 FILOCALIA
Hristos, zice : «™i avem mai Ónt„rit cuvÓntul proorocesc»

(2 Petru I, 19). Care cuvÓnt proorocesc Ól ave˛i mai Ónt„rit,
fiind Ónv„˛a˛i de vederea luminii, o, v„z„tori de Dum-
nezeu ? Care altul, decÓt c„ Dumnezeu «Se Ómbrac„ cu
lumina ca ∫i cu o hain„». «La acest cuvÓnt proorocesc,
zice, bine face˛i de lua˛i aminte, ca la o lumin„ ce str„lu-
ce∫te Ón loc Óntunecos, pÓn„ ce se va lumina de ziu„»
(2 Petru I, 19). Care zi ? Desigur cea care a luminat pe
Tabor. «™i pÓn„ ce va r„s„ri luceaf„rul» (2 Petru I, 19).
Care luceaf„r ? F„r„ Óndoial„ Acela care l-a lumi-
nat pe el acolo Ómpreun„ cu Iacob ∫i cu Ioan. PÓn„ ce
va str„luci luceaf„rul acesta, unde ? «In inimile voastre»
(2 Petru I, 19). Vezi c„ lumina aceasta se arat„ acum Ón
inimile credincio∫ilor ∫i ale celor des„vÓr∫i˛i ? ™i vezi cÓt
de mult dep„∫e∫te ea lumina cuno∫tin˛ei ? Nu numai pe
cea din Ónv„˛„turile eline, c„ci aceea nici nu e vrednic„
de numele de lumin„, fiind mincinoas„ sau amestecat„ cu
minciun„ ∫i mai apropiat„ de Óntuneric decÓt de lumin„ ;
nu numai pe aceea, a∫adar, ci ∫i pe cea din dumnezeie∫tile
395
Scripturi . Lumina aceasta se deosebe∫te atÓt de mult de
lumina cuno∫tin˛ei ÓncÓt lumina cuno∫tin˛ei se aseam„n„
unui sfe∫nic ce lumineaz„ Ón loc Óntunecos, iar lumina
aceasta tainic„ se aseam„n„ cu lumin„torul ce lumineaz„
ziua, adic„ cu soarele.
N o u l Teolog ,· pe de a l t „ p a r t e a c e a s t a e v i d e n ˛ i a z„ c a r a c t e r u l p e r s o n a l al
luminii, sau Ónsu∫irea ei de a manifesta P e r s o a n a lui Hristos. În lumin„
v o r b e ∫ t e Hristos Ónsu∫i.
395. Chiar c u n o ∫ t i n ˛ a din Scripturi, ÓntrucÓt n u m a i v o r b e ∫ t e despre
Hristos, nu ni-L arat„, e mai prejos de «vederea» Ón r e a l i t a t e a Persoanei
Sale, adic„ de t r „ i r e a p r e z e n ˛ e i Lui Ón noi. P o a t e a c e a s t „ afirmare, l-a
f„cut pe V a r l a a m s„ afirme c„ isiha∫tii dispre˛uiesc S c r i p t u r a p u n Ó n d - o mai
prejos de t r „ i r e a subiectiv„ a Iui Hristos. Dar Hristos cel tr„it a fost cu-
noscut ÓntÓi ∫i e verificat p r i n Scripturi. Scriptura ∫i t r „ i r e a lui Hristos
t r e b u i e s„ m e a r g „ Ó m p r e u n „ . Nici citirea Scripturii f„r„ t r „ i r e a lui Hristos
nu p r o d u c e via˛„, nici t r „ i r e a lui Hristos f„r„ c u n o a ∫ t e r e a lui din Scriptur „
nu e posibil„.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 289
19. «Dar cum se poate compara, zice, aceast„ lumin„

cu soarele v„zut cu sim˛urile, dac„ e dumnezeiasc„ ?» Tu,
cel mai speculativ dintre to˛i, nu ∫tii aceasta ∫i nu po˛i
Ón˛elege c„ se spune ca printr-o pild„, nu comparativ, c„
Dumnezeu lumineaz„ ca soarele sau mai presus de
soare ? 3 9 6 . Chiar cÓnd ar str„luci Ón cursul zilei un al doi-
lea lumin„tor de acela∫i fel cu soarele, lumina zilei f„-
cÓndu-se Óndoit„, fiecare dintre cei doi sori, str„lucind Ón
atÓta lumin„, s-ar ar„ta mai str„lucitor. Deci cel ce ar lu-
mina atunci, chiar dac„ ar lumina ca soarele, ÓntrucÓt ar
covÓr∫i lumina soarelui, n-ar mai lumina ca soarele, ci
mai presus de soare. Astfel chiar dac„ am vorbi despre
El, folosind compara˛ia asem„n„rii, n-ar fi egal. Dar Ón-
trucÓt Ól compar„m numai prin pild„, e v„dit c„ nu va
avea nici o asem„nare de aceea∫i cinste. Dar noi am dove-
dit, pe cÓt ne-a stat Ón putin˛„, Ón «CuvÓntul nostru des-
pre luminarea dumnezeiasc„ ∫i fericirea cea sfÓnt„», c„
lumina ce s-a ar„tat pe Tabor celor ale∫i dintre ucenicii
Domnului nu e nici sensibil„, nici inteligibil„ Ón sens
propriu.
20. Mai spun cei ce lupt„ Ómpotriva acestei lumini
∫i lumin„ri c„ toate luminile ar„tate de Dumnezeu sfin-
˛ilor sÓnt pl„smuiri simbolice ∫i ghicituri ale unor lucruri
nemateriale ∫i inteligibile, ar„tate din iconomie ∫i prin
pl„smuire potrivit cu Ómprejur„rile de fiecare dat„. Ca
s„ dovedeasc„ aceasta, spun minciuni despre Dionisie
Areopagitul, Ónf„˛i∫Óndu-l ca fiind de acord cu ei, de∫i
acela declar„ limpede c„ lumina care a Ónconjurat pe Ón-
v„˛„cei la dumnezeiasca schimbare la fa˛„ ne va lumina
Ón veacul viitor Ón chip neÓncetat ∫i f„r„ sfÓr∫it cu raze
atotstr„lucitoare, ca pe unii ce vom fi atunci, potrivit f„-
396. Altceva e c o m p a r a ˛ i a ∫i a l t c e va pilda. C o m p a r a ˛ i a prezint„ ace-
la∫i lucru pe dou„ t r e p t e , u n a mai p o t e n ˛ a t „ sau mai pu˛in p o t e n ˛ a t „ de-
cÓt alta ; sau prezint„ u n e l e a s e m „ n „ r i ∫i deosebiri Ó n t r e dou„ lucruri din
acela∫i p l a n. Pilda e o i m a g i n e sensibil„ a u n e i realit„˛ i nesensibile.
290 FILOCALIA
g„duin˛ei, pururea cu Domnul 3 9 7 . Cum de nu va Ónceta

lumina aceasta atotstr„lucitoare ∫i dumnezeiasc„, pururea
∫i cu adev„rat existent„ ∫i neschimb„toare ? Odat„ ce se
∫tie c„ toate simboalele ∫i ghiciturile, pl„smuite, potrivit
cu anumite Ómprejur„ri, se ivesc ∫i dispar, ∫i acum sÓnt,
acum nu mai sÓnt, mai bine zis apar cÓteodat„ dar nu
exist„ aproape niciodat„ Ón sens propriu, cum nu va Ón-
ceta lumina aceea atotstr„lucitoare ∫i atotdumnezeiasc„,
s„ fie pururea ∫i Ón sens propriu ∫i neschimbat ? Sau vom
declara soarele - care e de fapt cel mai str„lucitor Ón lumea
supus„ sim˛urilor, dar care a Ónceput prin schimbare ∫i e
supus multor schimb„ri Ón fiecare an ∫i e Ómpiedicat de
multe corpuri ca s„ le p„trund„ ∫i care acum se eclip-
seaz„, acum se ascunde, ba uneori se supune ∫i poruncilor
sfin˛ilor, fiind silit din pricina aceasta s„-∫i Óntrerup„
mi∫carea ∫i s„ revin„ la ea - vom declara oare acest soare
∫i lumina lui, existent ∫i subsistent, iar lumina aceea «la
care nu este schimbare sau umbr„ de mutare»
(Iacob I, 17), str„lucirea trupului p„rta∫ de Dumnezeu, a
trupului bogat Ón slava dumnezeirii ∫i transmi˛„tor al ei,
lumina aceea care e frumuse˛ea veacului viitor ∫i ne-
trec„tor, o vom declara simbol ∫i pl„smuire ∫i nesubsis-
ten˛„ ? Nu, atÓta timp cÓt vom fi iubitorii acelei lumini.
21. Aceast„ lumin„, Grigorie CuvÓnt„torul de Dum-
nezeu ∫i Ioan Gur„ de Aur ∫i Vasile cel Mare o numesc
limpede dumnezeire. «Lumina aceea, zic, este dumne-
zeirea ce s-a ar„tat pe munte Ónv„˛„ceilor» 3 9 8 . Sau: «Dom-
nul s-a ar„tat mai str„lucitor ca Sine, cÓnd dumnezeirea
∫i-a ar„tat razele ei» 3 9 9 . Sau : «Puterea aceasta se ar„ta,
str„lucind celor cura˛i la inim„ prin trupul cel Ónchinat,
ca printr-o lamp„ de sticl„» 4 0 0 . Deci nu era numai a
trupului slava aceasta, ci a firii dumnezeie∫ti, care unit„
397. Despre numirile dumnezeie∫ti I, 4 ; P. G., 3, 592 BC.
398. SfÓntul Grigorie Teologul, CuvÓnt 40, 6 ; P.G. 36, 365 A.
399. SfÓntul Ioan G u r „ de Aur, Ep. 1 c„tre Teodor I I ; P.G. 47, 292.
400. Text neidentificat.
Óntr-Unul din sfintele Ipostasuri ale ei, cu acel trup Ón-

chinat, ∫i-a v„rsat Ón el toat„ slava ∫i toat„ str„lucirea ei
dumnezeiasc„ 4 0 1 . De aceea o nume∫te Macarie cel Mare
slava Duhului 4 0 2 . Cum se poate spune deci c„ dumnezei-
rea, str„lucirea ∫i slava acelei firi mai presus de fiin˛„ 4 0 3 ,
acum este, acum nu este, venind ∫i trecÓnd, ap„rÓnd ∫i
disp„rÓnd, nu ascunzÓndu-se de cei nevrednici, ci trecÓnd
Ón nefiin˛„, ca fantomele, simboalele ∫i ghiciturile ∫i cÓte
se mai spun de c„tre ace∫ti Óndr„zne˛i, care Ónf„˛i∫eaz„
∫i pe aceia care li se Ómpotrivesc, ca fiind de acord cu ei ?
În˛eleg pe dumnezeiescul Dionisie ∫i pe Maxim ∫i fac
aceasta neobservÓnd c„ Ón˛eleptul Ón cele dumnezeie∫ti
Maxim a numit lumina de la Schimbarea la fa˛„ a Dom-
nului «simbol al teologiei» (al dumnezeirii) Ón sensul c„
ni se Ómp„rt„∫e∫te pe m„sura noastr„, dar c„ ea ne Ón-
dreapt„ spre ceva si mai Ónalt, (·Ì·ÎÔ„ÈÍ˛Ú Í·È ‹Ì·„˘„ÈÍ˛Ê) .
404
401. Nu o p a r t e din slava firii dumnezeie∫ti a C u v Ó n t u l u i s-a s„l„∫-

luit Ón t r u p u l Lui, ci toat„. C„ci El s-a f„cut Ó n t r e g ipostasul firii omene∫ti,
d u p „ cum El p o a r t „ t o t o d a t „ ∫i t o a t „ firea dumnezeiasc„. De sigur c„ El
∫i-o a c o p e r e a p r i n s m e r e n i a coborÓrii. Iar noi n-o p u t e m primi t o a t „ nici
d e o d a t „ , nici t r e p t a t . De observat iar„∫i c„ slava sau lumina iradiaz„ Ón
c o n c r e t din P e r s o a n a dumnezeiasc„, iar n o u „ ni s-a f„cut accesibil„ p r in
P e r s o a n a CuvÓntului f„cut om. In orice p e r s o a n „ e un tezaur n e s e c a t de
v i a ˛ „ ∫i de lumin„, prin l e g „ t u r a Ón c a r e st„ cu Dumnezeu, potrivit firii
ei. Dar t e z a u r u l nesfÓr∫it de v i a ˛ „ ∫i de lumin„ al dumnezeirii e tr„it Ón-
treg ∫i nemijlocit de Hristos nu n u m ai ca Dumnezeu, ci ∫i ca om. Iar noi
sim˛im acest t e z a u r Ó n t r e g Ón Hristos, c h i a r d a c „ d i n alt p u n c t de v e d e r e
nu ni se c o m u n i c „ Óntreg. Il tr„im ca Óntreg Ón El, cÓn d sÓntem Ón l e g „ t u r „
cu El, dar nu d e v e n i t Óntreg al nostru.
402. Despre iubire 21 ; P.G., 34, 925 C.
403. ,,‘fiÚ ˝ÂÒÔÌÛÈ¸ÙÁÙÔÚ ÂÍÂflÌÁÚ». T e r m e n u l e luat de la Dionisie A r e o -
pagitul.
404. SfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l Ambigua; P.G. 91. 1160, 1125 A. La
sfin˛ii p„rin˛i t e r m e n u l «analogic» nu a v e a sensul scolastic de mai tÓrziu
de c u n o a ∫ t e r e «prin analogie» cu c e l e c r e a t e , ci sensul de c u n o a ∫ t e r e ∫i
primire a lui D u m n e z eu «pe m„sura» c e l u i ce Îl c u n o a ∫ t e ∫i Îl prime∫te .
Iar sensul «anagogic» e opus la p„rin˛i, pe de o p a r t e , sensului literal al
c u v Ó n t u l u i (Scripturii), pe de alta celui alegoric. Pe cÓn d alegoria se folo-
se∫te de c e v a ce n-a fost sau nu este, p e n t r u a indica un Ón˛eles d u m n e -
292 FILOCALIA
22. Cum toate cele ce subzist„ ∫i se produc se nu-

mesc Ón teologia analogic„ ∫i anagogic„, Ón mod comun
simboale, sfÓntul Maxim a putut numi ∫i el aici acea
405
lumin„ simbol . De aceea a ∫i intitulat acele cuvinte
«contempla˛ie» (ËÂ˘Òfl·) , precum ∫i Grigorie supranu-
406
mit Teologul, a numit «contempla˛ie» pomul cuno∫tin˛ei

407
binelui ∫i r„ului . SfÓntul Maxim a declarat acea lumi-
n„ simbol al dumnezeirii pentru contemplarea lui care
privea la cele mai Ónalte. Dar pentru aceasta ea n-a fost
pentru el pl„smuire ∫i simbol inconsistent. C„ci ∫i pe
Moise ∫i pe Ilie Ói declar„ dumnezeiescul Maxim «sim-
boale», pe unul al judec„˛ii ∫i pe cel„lalt al providen˛ei 4 0 8 .
A f„cut aceasta oare pentru c„ nu erau ei prezen˛i cu
adev„rat, ci au fost pl„smui˛i ∫i ei Ón chip simbolic ? Dar
Petru ? Oare nu e simbol al credin˛ei celui ce vrea s„-l
contemple, urcÓndu-l la un Ón˛eles mai Ónalt? Sau nu e Ia-
cob simbol al n„dejdii ∫i Ioan al iubirii ? ™i Ónsu∫i muntele
pe care urcÓndu-l Hristos, «se arat„, cum zice acela∫i
Maxim, celor ce-L pot urma, Ón chipul lui Dumnezeu, Ón
Care a fost Ónainte de a fi lumea», nu este ∫i el simbol al
urcu∫ului prin toat„ virtutea ?
Vezi ce a fost lumina ce a Ónconjurat pe ucenici
acolo ? In aceast„ lumin„ v„zÓndu-L frunta∫ii apostolilor
zeiesc, i n t e r p r e t a r e a a n a g o g i c „ v e d e Ón c e va ce exist„ r e a l un s e n s mai
Ónalt. Deci sfÓntul M a x i m a numit Schimbare a la fa˛„ «simbol al d u m n e -
zeirii» Ón sensul c„ p r i n ea se Ó m p „ r t „ ∫ e a d u m n e z e i r e a «pe m„sura» uce-
nicilor prezen˛i ∫i c„ ea trimitea la cev a ∫i mai Ónalt decÓt ea, adic„ la
fiin˛a dumnezeiasc„ .
405. T o a t e c e l e existente sÓnt ∫i se n u m e s c «simboale» Ón teologia
analogic„ ∫i anagogic„, adic„ Ón aceea c a r e a r a t „ l e g „ t u r a lor cu con˛i-
n u t u l d u m n e z e i e sc mai Ónalt, c a r e n i s e Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e p e m „ s u r a sporirii
n o a s t r e . De aceea a p u t u t numi ∫i sfÓntul M a x i m lumina de pe T a b o r
«simbol».
406. Cele mai m u l t e explic„ri ale sfÓntului M a x i m din «Ambigua»
sÓnt n u m i t e «contempla˛ii», p e n t r u c„ g „ s e ∫ t e Ón diferite tipuri din Scrip-
tur„ sau din n a t u r „ un Ón˛eles mai Ónalt, anagogic.
407. Cuv. 43, 1 2 ; P.G. 36, 374 C.
408. Ambigua ; P.G. 91, 1168 C.
pe Domnul schimbat la fa˛„ «s-au mutat din trup Ón Duh

mai Ónainte de a sfÓr∫i via˛a Ón trup» 4 0 9 . Vezi c„ n-a fost
v„zut„ acea lumin„ prin sim˛urile nepreschimbate prin
Duhul ? De aceea nici nu s-a ar„tat celor din apropiere,
de∫i str„lucea mai puternic decÓt soarele. A∫a gr„ie∫te,
deci, acesta.
23. Iar Marele Dionisie nume∫te aceast„ lumin„,
simpl„, f„r„ form„, mai presus de fire, mai presus de
fiin˛„, adic„ mai presus de toate cele ce sÓnt 4 1 0 . Cum va
fi, deci, supus„ sim˛urilor, sau simbolic„ o astfel de lumi-
n„ ? 4 1 1 . Voind deci el s„ scrie despre lumin„, ca un v„-
z„tor tainic ∫i cunosc„tor sigur ∫i slujitor al ei, zice :
«Dumnezeie∫tii no∫tri pov„˛uitori ne-au predat pentru
via˛a de acum, Ón chip sensibil, cele inteligibile, ∫i cu aju-
torul celor ce sÓnt, cele mai presus de fiin˛„, ∫i printr-o
mul˛ime de simboale Ómp„r˛ite, simplitatea mai presus de
fire ∫i f„r„ form„. CÓnd vom deveni Óns„ nestric„cio∫i ∫i
nemuritori ∫i vom ajunge la starea cea preafericit„ ∫i Ón
chipul lui Hristos, atunci vom fi totdeauna cu Hristos,
plini de ar„tarea Lui prin vederi preacurate ; c„ci ar„ta-
rea Lui ne va sc„lda Ón fulger„ri prealuminoase» 4 1 2 . Vezi
c„ lumina aceasta e mai presus nu numai de sim˛uri, ci
∫i de toate cele ce sÓnt, ∫i c„ vederea aceasta e mai presus
de fire ?
409. «S-au m u t a t din trup Ón Duh, Ó n a i n t e de a sfÓr∫i v i a ˛ a Ón trup».
Deci r „ m Ó n Ó n d Ón t r u p , v i a ˛ a lor Ón t r u p era cople∫it„ de lucr„rile Duhu-
lui. Trupul lor a fost umplut de Duhul, c a r e le-a dat p u t e r e a de a v e d e a
chiar prin sim˛uri c e l e mai presus de sim˛uri. Expresia este a sfÓntului
M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l , Ambigua ; P.G. 91, 1125—1128.
410. Aci se r e p e t „ c„ nu n u m a i fiin˛a dumnezeiasc„, ci ∫i lumina
d u m n e z e i a s c „ e mai p r e s u s de c e e a ce p o a t e primi atributu l de «este».
C„ci acest atribut e propriu f„pturilor. De aci se v e d e c„ Ón Ó n v „ ˛ „ t u r a
o r t o d o x „ apofaticul nu e p u r ∫i simplu de neexperiat, Ón sensul teologiei
n e g a t i v e i n t e l e c t u a l e. El este experia t ∫i totu∫i mai p r e s u s de c e e a ce
«este», ce se g Ó n d e ∫ t e ∫i se exprim„.
411. Dac„ nu e supus„ sim˛urilor, lumina aceea nu e nici simbolic„
Ón sensul unei realit„˛ i sensibile c a r e ar Ónchipui u n a nesensibil„.
412. Despre numirile dumnezeie∫ti; P.G. 3, 592 BC.
294 FILOCALIA
24. Acum o privim prin sim˛uri ∫i prin simboale Óm-

p„r˛ite ; atunci Óns„, ajungÓnd mai presus de acestea, vom
privi lumina ve∫nic„ Ón chip nemijlocit, nefiind la mijloc
413
nici o perdea . Aceasta a spus-o Ón chip clar dumne-
zeiescul tÓlcuitor al acestor lucruri : «Acum, zice, vedem
prin oglind„ ∫i Ón ghicitur„ ; dar atunci fa˛„ c„tre fa˛„»
(1 Cor. XIII, 12). SpunÓnd «acum» a ar„tat vederea ce
este cu putin˛„ ∫i pe m„sura firii noastre. Dar el, dep„-
∫ind-o pe aceasta, ∫i ridicÓndu-se mai presus de sim˛uri
∫i de minte (de Ón˛elegere), a v„zut cele nev„zute ∫i a
auzit cele neauzite (2 Cor. XII, 4), primind Ón sine arvuna
acelei a doua na∫teri ∫i a vederii ce ˛ine de ea. De aceea
a ∫i zis : «™tiu», deoarece am auzit ∫i am v„zut. El soco-
te∫te aceasta lucrare a sim˛irii. Dar iar„∫i zice c„ nu ∫tie
de era minte sau trup, ceea ce sim˛ea. Deci sim˛irea
aceasta e mai presus de sim˛ire ∫i de minte (de Ón˛ele-
gere). C„ci cÓnd lucreaz„ vreuna din acestea ∫i c„ lucreaz„
vreuna din acestea, se simte ∫i se Ón˛elege. De aceea ∫i
adaug„ : «Dumnezeu ∫tie», deoarece Dumnezeu era Cel
ce lucra atunci. Iar el, ajuns prin unirea cu Dumnezeu
mai presus de om, vedea prin Cel nev„zut cele nev„zute,
care, f„r„ s„ se coboare din sfera mai presus de sim˛ire,
s-au f„cut v„zute.
25. A∫adar nici marele Dionisie n-a declarat supus„
sim˛urilor vederea luminii celei ve∫nice cÓnd a spus c„ ea
poate fi v„zut„, deoarece a spus c„ poate fi v„zut„ numai
de cei ce sÓnt Ón chipul lui Hristos 4 1 4 . Vei afla c„ ∫i Ón
413. De∫i Ón cursul rug„ciunii p r e l u n g i t e lumina d u m n e z e i a s c „ se
v e d e u n e o r i ∫i nemijlocit, Ón g e n e r a l Ón t i m p u l vie˛ii p „ m Ó n t e ∫ t i ea e v„-
z u t „ p r i n c r e a t u r i ca simboale. N u m a i Ón v i a ˛ a v i i t o a r e va fi v „ z u t „ neÓn-
cetat Ón chip nemijlocit.
414. Despre ierarhia bisericeasc„, 7. 2 ; P.G. 3, 553 D. Lumina a c e e a
e «v„zut„», d a r nu e sensibil„. Contradic˛i a se Ó m p a c „ p r i n faptul c„
e vizibil„ celor ajun∫i Ón chipul lui Hristos. C„ci Hristos ca D u m n e z e u Ón-
t r u p a t «vede» c e l e mai presus de sim˛ire, experiindu-le Ón Sine. «Vederea»
acestei lumini Ó n s e a m n „ d e c i e x p e r i e n ˛ a ei d u h o v n i c e a s c „ . SfÓntul Simeon
N o u l Teolog zice : «Noi ne facem m „ d u l a r e ale lui Hristos, d a c „ Hristos
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFINTA LUMINA 295
alte locuri el nume∫te vizibil„ lumina cea mai presus de

sim˛ire. «C„ci dac„ libertatea fiin˛elor Ón˛eleg„toare ar voi
s„ sar„ cu Óndr„zneal„ peste grani˛ele a ceea ce le-a fost
dat s„ primeasc„ cu m„sur„, nu vor ob˛ine nimic Ón afar„
de cele ale luminii ; ba ele vor pierde ∫i ceea ce li s-a dat
cu m„sur„» 4 1 5 . Dac„ deci vederea fiin˛elor Ón˛eleg„toare
nu e desp„r˛it„ de ceea ce e mai presus de sim˛ire, de∫i e
vizibil„, cum nu va fi mai presus de sim˛uri vederea celor
ajun∫i Ón chipul lui Hristos, chiar dac„ e vizibil„ ? Dar
ar„tarea aceea v„zut„ a lui Dumnezeu nu e numai mai
presus de sim˛uri, ci mai presus ∫i de minte (de Ón˛ele-
gere). A∫a ne l„mure∫te ∫i sfÓntul Maxim : «Duhul, zice,
ne d„ruie∫te atunci prin Óndumnezeire Óncetarea tuturor
lucr„rilor naturale ale trupului ∫i min˛ii, a∫a ÓncÓt Dum-
nezeu este Cel ce se arat„ ∫i prin suflet ∫i prin trup» 4 1 6 .
A∫adar ∫i mintea ∫i trupul primesc aceea∫i lumin„, fie-
care potrivit cu sine Ónsu∫i, dar Ón chip mai presus de
sim˛uri ∫i de minte 4 1 7 . «Ar„tarea v„zut„ a lui Dumne-
zeu» ∫i «unirea mai presus de minte», de care vorbe∫te
Dionisie, nu se deosebesc deloc Óntre ele. De altfel odat„
ce nu vom avea nevoie acolo, cum zic cuvÓnt„torii de
se face m „ d u l a r e l e n o a s t r e . Hristos Se face m Ó n a mea, El, piciorul meu,
n e n o r o c i t u l de mine ; ∫i mina lui Hristos, piciorul lui Hristos sÓnt eu p„-
c„tosul. Eu mi∫c m Ó n a ∫i m Ó n a m e a este Hristos Óntreg... Eu mi∫c piciorul,
∫i iat„ el lumineaz „ ca ∫i El» (Imn 1 5 ; Hymnes. ed. cit. tom I, Sources c h r e -
tiennes, nr. 156, p. 287).
415. Despre ierarhia bisericeasc„, 2, 3 ; P.G. 3, 397 D—400 A.
416. C a p e t e teologice 8 8 ; P.G., 1168 A.
417. Un alt p a r a d o x : lumina d u m n e z e i a s c „ e v „ z u t „ d u p „ Ó n c e t a r e a
t u t u r o r lucr„rilor sim˛urilor ∫i min˛ii. Prin u r m a r e a∫a cum nu e sim˛it„
Ón mod n a t u r a l , a∫a nu e nici Ó n ˛ e l e a s„ Ón mod n a t u r a l . Ea e v „ z u t „ p r i n
sim˛uri ∫i c u n o s c u t „ prin minte, ÓntrucÓ t Ón a c e s t e a se s „ l „ ∫ l u e ∫ te o p u t e r e
mai presus de cele n a t u r a l e ale lor. Totu∫i sim˛urile ∫i m i n t e a Ó∫i Ónsu∫esc
a c e a l u c r a r e mai p r e s u s de cele n a t u r a l e ale lor. Ele p„times c deci ve-
d e r e a ∫i Ó n ˛ e l e g e r ea acelei lumini. C„ci a c e e a li se d„, nu o cuceresc. ™i
dÓndu-li-se, li se d„ ∫i p u t e r e a s„ o primeasc„. Deschiderea unei p e r s o a n e
fa˛„ de noi ne d„ p u t e r e a s„ o cunoa∫tem . Cu atÓt mai mult d „ r u i r e a de
Sine a Persoane i dumnezeie∫ti.
296 FILOCALIA
Dumnezeu, de aer ∫i de spa˛iu, cum vom avea nevoie de

lumin„ sensibil„ ? 4 1 8 .
26. Dar ajungÓnd Pavel Ón Dumnezeu ∫i v„zÓnd cele
nev„zute ale lui Dumnezeu Ón extaz, (Ón ie∫irea din
sine), a v„zut oare fiin˛a lui Dumnezeu ? Cine ar Óndr„zni
s„ spun„ aceasta ? La fel ∫i cei cur„˛i˛i la inim„ prin lini∫-
tire (isihie), Ónvrednicindu-se de vederea celor nev„zute,
fiin˛a lui Dumnezeu r„mÓne neatins„. Cei ce se Ónvred-
nicesc de vederea aceasta, primesc tainic ∫i Ónv„˛„tura
despre ea ∫i cuget„ despre ea. În felul acesta se Ómp„rt„-
∫esc de darul luminii inteligibile a lui Dumnezeu cu min-
tea eliberat„ de patimi ∫i nematerial„. Dar ei ∫tiu Ón ace-
la∫i timp c„ dumnezeirea e mai presus ∫i de vederile
acestea ∫i de cuno∫tin˛ele ce le vin din ele. ™i a∫a cunoa∫-
terea aceasta mai presus de minte e superioar„ celei a
min˛ii. Ei nu ra˛ioneaz„ despre Dumnezeu din faptul c„
nu v„d pe Dumnezeu, cum fac cei ce-L cuget„ pe Dum-
nezeu prin nega˛ie, ci prin vederea Óns„∫i v„d ce e mai
presus de vedere ; p„timind, a∫a zicÓnd, dep„∫irea tuturor,
nu cugetÓnd-o 4 1 9 . Precum p„timirea ∫i vederea celor dum-
nezeie∫ti e altceva decÓt teologia afirmativ„ ∫i superioar„
ei, tot a∫a p„timirea dispari˛iei tuturor e altceva ∫i e supe-
418. SfÓntul Grigorie de Nisa, Despre suflet ∫i Ónviere. P.G. 46, 104 C.
Lumina sensibil„ va fi covÓr∫it„ acolo Ón Ó n t r e g i m e de lumina mai presus
de sim˛uri, a∫a cum va fi ∫i a e r ul ∫i spa˛iul.
419. Teologia speculativ„, fie c„ e afirmativ„, fie c„ e negativ„, nu e
o teologie a vederii. Ea se n a ∫ t e t o c m a i din n e v e d e r e a lui Dumnezeu. Cei
ce v „ d pe D u m n e z e u n-au n e v o i e de o t e o l o g i e speculativ„ . Fac ∫i ei o t e o -
logie apofatic„, sau n e g a t i v „ (mai bine zis a negr„itului), d ar ea nu se
n a ∫ t e din faptul c„ nu v „ d pe Dumnezeu, ci din faptul c„ c h i a r prin ve-
d e r e c u n o s c c„ D u m n e z e u e mai p r e s u s de v e d e r e ∫i de orice c u v Ó n t . Ea
vine din faptul c„ v „ d c e e a ce-i mai p r e s u s de v e d e r e ∫i de Ó n ˛ e l e g e r e . V„-
zutul Ónsu∫i e nev„zut, c u n o s c u t u l Ónsu∫i e n e Ó n ˛ e l e s , din alt p u n c t de ve-
d e r e . Ei nu c u g e t „ Ó n l „ t u r a r e a t u t u r o r celor ce sÓnt (ale lumii cunoscute),
ci o e x p e r i a z „ prin v e d e r e a a c e e a ce e mai p r e s u s de ele. Ei v „ d c„ Dum-
nezeu nu e nimic din cele ce pot fi v „ z u t e , Ó n ˛ e l e s e ∫i e x p r i m a t e Ón p l a n u l
lumii.
rioar„ teologiei negative, din pricina covÓr∫irii a ceea ce

e v„zut ∫i cugetat, de vederea duhovniceasc„ 4 2 0 .
Dac„ ar vedea cineva discul soarelui Ón oglind„, mai
luminos ca soarele Ónsu∫i de pe cer, a∫a ÓncÓt vederea s„-i
fie cople∫it„ de fulgerarea acelui disc, desigur c„ acela ar
vedea prin dep„∫ire ∫i arhetipul nev„zut, dar nu prin ne-
vedere, ci prin vedere. La fel ∫i cei ce se Ónvrednicesc de
acea vedere preafericit„, nu prin nega˛ie, ci prin vede-
rea mai presus de vedere Ón Duh, cunosc lucrarea aceasta
Óndumnezeitoare ; cu atÓt mai mult pe Cel ce produce
aceast„ lucrare 4 2 1 . Cei ce Ónva˛„ Óns„ de la aceia, se Óm-
p„rt„∫esc doar de darul mintal (cunoa∫terea intelectual„)
al luminii ∫i pot urca spre cunoa∫terea lui Dumnezeu prin
nega˛ie ; dar s„ ob˛in„ o astfel de vedere ∫i prin ea ∫i
cu ea s„ vad„ ceea ce nu se vede din Dumnezeu, e cu ne-
putin˛„, dac„ nu vor ajunge ∫i la unirea mai presus de
fire, duhovniceasc„ ∫i mai presus de minte 4 2 2 .
27. C„ci ∫i ™tefan, cum zice sfÓntul Grigorie al Nisei,
«nu r„mÓnÓnd Ón firea ∫i Ón puterea omeneasc„ vede dum-
420. V e d e r e a lui D u m n e z e u e s u p e r i o a r „ teologiei r a ˛ i o n a l e afirma-
tive ∫i n e g a t i v e . Ea e p „ t i m i r e a realit„˛ii dumnezeie∫ti, nu i n v e n t a r e a sau
b „ n u i r e a ei cu c u g e t a r e a , cu Ónchipuirea, cu n„lucirea. Ea e s u p e r i o a r „ teo-
logiei n e g a t i v e p e n t r u c„ dispari˛ia t u t u r o r nu e p r o d u s „ for˛at de gÓndire,
ci p e n t r u c„ t o a t e cele c r e a t e ∫i ideile lor sÓnt cople∫ite sau acoperit e
de v e d e r e a r e a l „ a luminii mai p r e s u s de fire. Apofaticul acesta e un
plus nesfÓr∫it, nu un m i n u s fa˛„ de c e l e c u n o s c u t e prin sim˛uri ∫i p r i n
r a ˛ i u n e . N e v „ z u t u l nu e p u r ∫i simplu n e v „ z u t . N e v „ z u t u l e v „ z u t ; n e Ó n -
˛ e l e s u l ∫i n e c u n o s c u t u l sÓnt e x p e r i a t e mai inten s decÓt cele v „ z u t e ∫i cunos-
c u t e Ón p l a n u l celor c r e a t e .
421. Prin v e d e r e a mai presus de v e d e r e cunosc oamenii duhovni-
ce∫ti l u c r a r e a Ó n d u m n e z e i t o a r e, deci ca v e d e r e activ„ Ón ei. Tocmai de
a c e e a c u n o s c c„ Ón ea lucreaz „ Subiectul dumnezeiesc, sau P e r s o a n a c a r e
p r o d u c e aceast„ v e d e r e l u c r „ t o a r e . ≈ c u n o s c u t Ón deosebi D u h u l SfÓnt.
Apofaticul e o rela˛ie nemijlocit„ cu P e r s o a n a Duhului SfÓnt.
422. A c e a s t a Ó n s e a m n „ c„ de v e d e r e a a c e a s t a nu au p a r t e d e c Ó t cei
ce ajung la u n i r e cu Subiectul dumnezeiesc. Cei ce aud d e s p r e ea de la
cei ce o au, dar nu ajung la unire, pot ajunge n u m a i p Ó n „ la c u n o a ∫ t e r e a
lui D u m n e z e u p r i n t e o l o g ia afirmativ„ s a u p r i n n e g a ˛ i a r a ˛ i o n a l „ .
298 FILOCALIA
nezeirea, ci amestecat fiind cu harul Duhului SfÓnt ; ast-

fel el vede prin ceea ce e asemenea cele asemenea, cum
m„rturise∫te Scriptura (Ps. XXXV, 10 ; 1 Ioan III, 2). C„ci
dac„ slava Tat„lui ∫i a Fiului ar fi Ónc„put Ón firea ∫i pu-
terea omeneasc„, ar min˛i cel ce declar„ vederea neÓnc„-
423
put„. Dar acela nu minte ∫i istoria este adev„rat„» .
Bine am spus deci ∫i mai Ónainte c„ slava v„zut„ la
schimbarea la fa˛„ a Domnului era a Tat„lui, odat„ ce
slava Tat„lui ∫i a Fiului e una. ™i acum, ridicat fiind ™te-
fan Ón Dumnezeu, n-a v„zut numai pe Dumnezeu Ón slav„,
ci ∫i slava Óns„∫i a v„zut-o ca fiind slava Tat„lui 4 2 4 .
A fost oare aceasta isprava naturii omene∫ti ? Sau a
vreunui Ónger, care a Ón„l˛at firea omeneasc„ ce se tÓra pe
jos, la acea Ón„l˛ime ? CÓtu∫i de pu˛in. C„ci nu s-a scris c„
™tefan avÓnd mult„ putere, sau umplÓndu-se de ajutorul
Óngeresc a v„zut cele ce a v„zut, ci c„ ™tefan plin de Duhul
SfÓnt a v„zut slava lui Dumnezeu ∫i pe Cel unul n„scut al
lui Dumnezeu (Fapte VII, 55). «C„ci nu poate vedea lu-
425
mina, zice proorocul, cel ce nu prive∫te din lumin„» . Iar
dac„ vedem Ón lumina p„rinteasc„, Ón Duhul, pe Fiul ca
lumin„, e v„dit c„ avem o unire nemijlocit„ cu Dumnezeu
∫i o comunicare a luminii de acolo, nu o transmitere a ei
prin mijlocirea Óngerilor. Filozoful nostru nu admite Óns„
aceasta ∫i socote∫te c„ ∫i marele Dionisie Ónva˛„ ca el, ne-
pricepÓnd Ón˛elesul teologiei acestui gr„itor de Dumnezeu.
28. ≈ drept c„ acesta, descoperind cauza numelui
de Ónger, zice c„ «multe vederi ni se arat„ prin Óngeri» 4 2 6 .
Dar nu spune c„ ∫i toate ar„t„rile dumnezeie∫ti, sau toat„
unirea, sau toat„ luminarea se s„vÓr∫e∫te prin ei.
423. Cuv. I la sim˛ul ™tefan ; P.G. 46, 717 B. Dumneze u se v e d e a p r i n
Dumnezeu. ≈ o u n i r e Ó n t r e subiecte. Slava nu Ó n c a p e Ón subiectul omenesc,
ci Subiectul ei, Ónsu∫i Dumnezeu, vine cu ea Ón subiectul omenesc.
424. Slava indic„ P e r s o a n e l e din c a r e iradiaz„, ∫i a n u m e P e r s o a n e l e
treimice. Nu se a r a t „ o slav„ impersonal„.
425. Ps. 35, 10 ; SfÓntul Grigorie de Nisa, Cuv. I la sfÓntul ™tefan ;
P.G. 46, 716 D-717 A.
426. Despre ierarhia cereasc„, 4, 2 ; P.G., 3, 180 B.
C„ci spunÓnd c„ acea preasl„vit„ doxologie a fost

transmis„ celor de pe p„mÓnt la na∫terea lui Hristos de o
mare o∫tire de Óngeri ∫i c„ Óngerul a binevestit p„storilor
na∫terea, ca unora ce erau cur„˛i˛i printr-o vie˛uire re-
tras„ ∫i lini∫tit„, nu zice c„ ∫i slava lui Dumnezeu ce a lu-
minat pe p„stori s-a transmis prin Óngeri 4 2 7 . Dar fiindc„
p„storilor nu li s-a descoperit taina mÓntuirii de c„tre sla-
va ce-i lumina, iar, pe de alt„ parte, ei fiind cuprin∫i de
fric„, pentru c„ nu erau obi∫nui˛i cu astfel de vederi, Ón-
gerii le-au vestit ce Ónseamn„ ar„tarea luminii. Maica
Fecioar„ Ónc„ a fost Ón∫tiin˛at„ de Ónger c„ va avea Ón
pÓntece pe Dumnezeu ∫i-L va na∫te dup„ trup, dar uni-
rea lui Dumnezeu cu ea nu s-a f„cut prin Ónger 4 2 8 . Tre-
buie s„ presupunem Óns„ ∫i aci c„ nici ea n-a fost Ónv„-
˛at„ prin unirea Óns„∫i, ci a trebuit un vestitor pentru
aceasta. Dar ce trebuie s„ mai lungim vorba, cÓnd Ónsu∫i
acela zice limpede c„ «prin aceea∫i unire de sus, de care
se Ómp„rt„∫esc Óngerii Ónvrednici˛i de cuno∫tin˛a cea mai
presus de cea Óngereasc„, se unesc ∫i min˛ile ajunse Ón
chipul dumnezeiesc, asemenea Óngerilor, atunci cÓnd Ón-
ceteaz„ orice lucrare a min˛ii» 4 2 9 . Sau : «Precum, dup„
p„rerea cunosc„torilor Ón sfintele noastre taine, a fi um-
plut de cele dumnezeie∫ti Ón chip nemijlocit este un lu-
cru mai des„vÓr∫it decÓt a te Ómp„rt„∫i de ele prin al˛ii,
tot a∫a cred c„ Ómp„rt„∫irea nemijlocit„ a cetelor Ónge-
re∫ti, care se Ónal˛„ prin ele la Dumnezeu, e mai intens„
decÓt Ómp„rt„∫irea celor ce se des„vÓr∫esc prin mijlo-
427. Despre ierarhia cereasc„ 4, 4; P.G. 3, 181 B.
428. Deci mijlocirea lui Dumnezeu prin Óngeri e limitat„. Dumnezeu
se p o a t e comunica ∫i nemijlocit.
429. Despre numirile dumnezeie∫ti I, 5 ; P.G., 3, 593 B. Îngerii Ón∫i∫i
nu ajung la cuno∫tin˛ a de Dumnezeu, care este mai p r e s u s de firea lor,
decÓt p r i n unirea cu Dumnezeu. La fel oamenii nu ajung la acea cuno∫-
t i n ˛ „ decÓt p r in aceea∫i unire, imitÓnd pe Óngeri ∫i imprimÓndu-se de Dum-
nezeu.
300 FILOCALIA
cire» 4 3 0 . Zaharia vede pe unul dintre primii Óngeri ce

stau Ón jurul lui Dumnezeu, cum Ónva˛„ ∫i marele Dio-
nisie 4 3 1 . Iar Iezechiel spune c„ «aceast„ lege a fost sta-
bilit„ Ón chip cu totul sfÓnt de c„tre Îns„∫i Dumnezeirea
preasl„vit„ ce troneaz„ pe Heruvimi» 4 3 2 .
29. Astfel, nu numai la Óngeri, ci ∫i Ón noi, au loc
vederi ale lui Dumnezeu nu numai Ón chip mijlocit ∫i
prin al˛ii, ci ∫i vederi nemijlocite care nu trec de la cei
din primul rÓnd la cei din al doilea prin transmitere. C„ci
Domnul domnilor nu e supus legilor crea˛iei. Dup„
sfintele noastre predanii, Gavriil e primul ∫i singurul care
e introdus Ón taina coborÓrii (chenozei) negr„ite a CuvÓn-
tului, de∫i nu face parte din ceata Óngereasc„ a∫ezat„ Ón
rÓndul ÓntÓi ∫i nemijlocit Ón jurul lui Dumnezeu. Trebuia
doar s„ fie nou Ónceputul crea˛iei celei noi. C„ci Cel ce s-a
coborÓt pentru noi pÓn„ la noi, toate le-a f„cut nou„
(Apoc. XXI, 5 ; 2 Cor. V, 17) 4 3 3 . De aceea, Ón„l˛Óndu-i
la cer pe Óngerii din ceata de mai jos ∫i mai vÓrtos din ju-
rul lumii, Ói face, cum zice sfÓntul Ciril, lumin„tori ∫i des„-
vÓr∫itori ai cetei de mai sus 4 3 4 . Astfel, ace∫tia pot s„ po-
runceasc„ celor ce le sÓnt pe o treapt„ mai Ónalt„ s„ «ridice
por˛ile ve∫nice» ∫i s„-i Ónve˛e c„ Cel ce a Ómbr„cat trup
430. Despre ierarhia cereasc„ 8, 2 ; P.G. 3, 240 C.
431. Op. cit., col. 241 A.
432. Ibidem ; Iez. 10, 18.
433. In faptul c„ Dumnezeu p o a t e intra Ón c o m u n i c a r e atÓt nemijlo-
cit„ cÓt ∫i mijlocit„ cu oamenii prin Óngeri, sau cu Óngerii de pe t r e p t e in-
ferioare, se a r a t „ c a r a c t e r u l Lui p e r s o n al ∫i liber. C o m u n i c a r e a vie˛ii Lui
nu se face ca o e m a n a ˛ i e i n v o l u n t a r „ dintr-un soare impersonal, ca Ón con-
cep˛ia neoplatonic„ , a c„rei p u t e r e sl„be∫te pe m „ s u r a d e p „ r t „ r ii de surs„
∫i c a r e constituie g r a d e de e x i s t e n ˛ „ tot mai sl„bite, pe m „ s u r „ ce sÓnt
mai d e p a r t e de surs„ ∫i mijlocite de tot mai multe t r e p t e s u p e r i o a r e. Acuza
de neoplatonism c a r e v e d e lumina lui Dumneze u ca o e m a n a ˛ i e sl„bit„ a
fiin˛ei Lui (·¸ÒÒÔÈ·), a d u s„ lui P a l a m a Ón nr. citat din revista d o m i n i c a n „
«Istina» (p. 276), e injust„ (Vezi art. lui Jean-Miguel G a r r i g u e s o.p. : L'ener-
gie divine et la grâce chez Maxime le Coniesseur).
434. SfÓntul Ciril din Ierusalim, Procateheza 1 5 ; P.G. 33. 360 A.
pentru nesfÓr∫ita Lui iubire de oameni va intra ∫i se va

urca ∫i se va a∫eza mai presus de toat„ Óncep„toria ∫i pu-
terea (Efes. I, 21). El este Domnul puterilor ∫i Ómp„ratul
slavei (Ps. XXIII, 36), putÓndu-le toate, putÓnd ridica cÓnd
voie∫te pe cei din urm„ mai presus decÓt cei dintÓi 4 3 5 .
Dar, Ónainte de ar„tarea Ón trup a lui Dumnezeu n-am
Ónv„˛at s„ fi fost a∫a ceva la Óngeri, nici la prooroci, afar„
de cei care au descris de mai Ónainte harul viitor 4 3 6 . Dar,
ar„tÓndu-se acum Acesta, nu mai e nevoie s„ se s„vÓr-
∫easc„ toate prin mijlocire 4 3 7 . Aceasta o spune ∫i Marele
Pavel : «Acum, zice, s-a f„cut cunoscut„ prin Biseric„ Ón-
cep„toriilor ∫i st„pÓniilor Ón˛elepciunea cea de multe fe-
luri a lui Dumnezeu» (Efes. III, 10). Tot a∫a spune ∫i co-
rifeul cetei apostolice, Petru : «Cele ce acum s-au vestit
vou„ prin cei ce ne-au binevestit nou„ Ón Duhul SfÓnt
trimis din cer ; spre ele doresc Óngerii din cer s„ priveas-
c„» (1 Petru I, 12). Cele mai mici fiind f„cute astfel mai
mari prin har, se men˛ine totu∫i rÓnduiala bunei Óntocmiri
Ón chip ne∫tirbit ∫i minunat.
438
30. Cel ce ne-a dezv„luit numirile Óngere∫ti ne-a
l„murit ∫i ne-a Ónv„˛at cum nu se poate mai bine ∫i mo-
tivul pentru care au fost adu∫i ∫i chema˛i Óntru Ónceput
Óngerii la existen˛„. Iar c„ cel c„ruia i s-a Óncredin˛at Ón
chip nemijlocit taina coborÓrii la noi a CuvÓntului, de∫i
era conduc„tor al o∫tilor cere∫ti, nu f„cea parte dintre cei
a∫eza˛i nemijlocit Ón jurul lui Dumnezeu, o po˛i afla spu-
435. D o v a d a s u p r e m „ a aceluia∫i c a r a c t e r p e r s o n a l ∫i a aceleia∫i li-
b e r t „ ˛ i e Óns„ faptul c„ Dumnezeu se face om ∫i-l ridic„ astfel pe cel socotit
ultimul Ón i e r a r h i a fiin˛elor r a ˛ i o n a l e nesfÓr∫it d e a s u p r a t u t u r o r , ca Cel ce
e f„cut Î m p „ r a t u l Puterilo r ∫i al slavei.
436. Î n a i n t e de Ó n t r u p a r e d o m n e a l e g e a ; legea ierarhiei Óns„ voit„
∫i ea de D u m n e z e u cel personal, din cauza c„derii omului, nu a u n e i na-
turi constituite din s t r a t u r i t r e p t a t e de fiin˛„. De a c e e a legea s-a dat prin
Óngeri (Fapte VII, 50 ; Galat. III, 19 ; Efes. II, 2).
437. F „ c Ó n d u - se om, D u m n e z e u v i n e Ón nemijlocit„ c o m u n i c a r e cu
oamenii.
438. Despre ierarhia cereasc„ 4, 2; P.G. 3, 180.
302 FILOCALIA
s„ de prooroci. C„ci de fapt acesta e chemat uneori de un

altul mai Ónalt Ón grad ca de un comandant ∫i aude spu-
nÓndu-i-se poruncitor : «T„lm„ce∫te-i acestuia vederea»
(Dan. VIII, 16). Trebuie s„ observ„m Óns„ ∫i aci c„ nu
zice : «Pred„-i acestuia vederea», ci : «T„lm„ce∫te-i-o».
În general po˛i vedea c„ de cele mai multe ori e dat
prin mijlociri harul cuno∫tin˛ei, dar vederile lui Dumne-
zeu se arat„ de cele mai multe ori Ón ele Ónsele. De aceea
Scriptura spune c„ ∫i Ón timpul lui Moise legea Óntip„rit„
s-a dat prin Óngeri, dar vederea lui Dumnezeu nu. S-a dat
Óns„ t„lm„cirea vederii prin Óngeri. Iar prin vederile taini-
ce se arat„ lucruri diferite : existente, viitoare, sensibile,
inteligibile, materiale, nemateriale, superioare, inferioare
∫i alte feluri. ™i fiecare din ele se descoper„ altfel, potri-
vit cu puterea celor ce v„d ∫i cu lucrurile urm„rite de
Dumnezeu.
™i Óns„∫i ar„tarea Celui ce este dincolo de toate a
luminat pentru alte ∫i alte pricini ∫i cu alte puteri Ón
sfintele loca∫uri, sau Ón alte p„r˛i, celor ridica˛i la ele,
sau proorocilor, cum zice Marele Dionisie 4 3 9 . Acesta este
adev„rul, chiar dac„ filozoful acesta care s-a numit pe
sine orb ∫i s-a aruncat ca un orb asupra tuturor f„r„ deo-
sebire, sau mai bine zis n-a cunoscut nimic, ne cere nou„
celor ce propov„duim, pe cÓt se poate, lumina ve∫nic„, s„
socotim ∫i carele (4 Regi II, 11) ∫i ro˛ile (Iez. I, 15, 21 ;
Dan. VII, 9) ∫i suli˛ele ∫i celelalte de felul acesta, de
aceea∫i cinstire cu lumina veacului viitor. N-a auzit din
SfÓnta Scriptur„ nici m„car aceea c„ «atunci firea dum-
nezeiasc„ ne va fi Ón loc de toate» 4 4 0 , ca s„ cread„ pe te-
meiul ei c„ lumina aceea e a lui Dumnezeu ?
31. De fapt, pe Dumnezeu nimenea nu L-a v„zut
(Ioan I, 18), nici nu-L va vedea vreodat„ ; nici om, nici
439. Despre numirile dumnezeie∫ti 1, 8; P.G., 3, 597 A. Prin t o a t „
a c e a s t „ m a r e v a r i e t a t e se a r a t „ c a r a c t e r u l p e r s o n a l al lui Dumnezeu, c a r e
u r m „ r e ∫ t e ∫i Ónf„ptuie∫te Ón mod liber iconomia mÓntuirii.
440. SfÓntul Grigorie de Nisa, Despre suflet ∫i Ónviere; P.G. 46, 104 B.
Ónger. Dar aceasta ÓntrucÓt e Ónger ∫i om ce vede sensibil

sau inteligibil (·ÈÛËÁÙ˛Ú fi ÌÔÁÙ˛Ú). C„ci ajuns duh ∫i pri-
vind Ón Duh, cum nu va vedea pe asemenea cu aseme-
nea, dup„ cuvintele de Dumnezeu cuvÓnt„torilor ? 4 4 1 . Dar
∫i pentru privirea Ón Duh lumina dumnezeiasc„ ce locuie∫-
te mai presus de toate se arat„ ca fiind Ónc„ cu totul ascun-
s„. C„ci care dintre f„pturi ar putea cuprinde Ón sine toat„
puterea nesfÓr∫it de puternic„ a Duhului, ca prin ea s„
vad„ totul ce e al lui Dumnezeu 4 4 2 . Dar ce zic ascunsul
acela ? Chiar lucirea acelei lumini, care are Ón chip str„in
(paradoxal) ca materie (ca mijloc) vederea celui ce pri-
ve∫te, m„rind prin unire ochiul acela duhovnicesc ∫i f„cÓn-
du-l Ón stare s„ cuprind„ tot mai mult din ea, chiar ea, zic,
nu va sfÓr∫i Ón veci s„ lumineze acel ochi cu raze tot mai
str„lucitoare ∫i s„-l umple mereu cu o lumin„ tot mai as-
cuns„ ∫i s„-i descopere prin ea lucruri niciodat„ descope-
rite Ónainte 4 4 3 . De aceea cuvânt„torii de Dumnezeu nu-
mesc nesfÓr∫it„ ∫i lumina aceasta. Prin ea, cÓnd Ónceteaz„
orice putere de cunoa∫tere, Dumnezeu se face v„zut sfin-
˛ilor, unindu-se prin puterea Duhului, ca Dumnezeu cu
dumnezei ∫i fiind v„zut de ace∫tia. C„ci prin Ómp„rt„∫irea
441. Clement de Alexandria , Stromata 5, 1 ; SfÓntul Grigorie de Nisa,
Cuv. 1, la sfÓntul ™tefan; P.G., 46, 717 B; Vasile cel M a r e , La Psalmi 8;
P. G. 29, 449 C.
442. C a r e f„ptur„ p o a t e c u p r i n d e Ón ea ca f„ptur„ t o a t „ p u t e r e a
lui Dumneze u ? C„rei p u t e r i c r e a t e Ói p o a t e d e v e n i interioar „ t o a t „ p u t e r e a
dumnezeiasc„ ?
443. Se d e s c h i d e p e r s p e c t i v a u n ei v e ∫ n i ce c r e ∫ t e r i Ón c u n o a ∫ t e r e a lu-
minii iubirii lui Dumnezeu, sau a Ómp„rt„∫irii de ea. A c e a s t a nu n u m a i
p e n t r u c„ acea lumin„ va emite din ea raze tot mai luminoase, sau iubirea
lui Dumnezeu se va manifesta tot mai fericitor, ci ∫i p e n t r u c„ sim˛irea
ochiului d u h o v n i c e sc al celui ce v e d e sau simte va fi t o t mai a c c e n t u a t „
Ón c a p a c i t a t e a v e d e r i i ei prin raza luminii care-l p „ t r u n d e . In felul a c e s t a
ochiul care v e d e e nu numa i subiect al vederii ce i se a r a t „ , ci ∫i o m a -
terie pe c a r e a c e a v e d e r e o face m e r e u mai v „ z „ t o a r e , mai t r a n s p a r e n t „ .
Lemnul nu n u m a i Ó n t r e ˛ i n e focul, ci e ∫i a d a p t a t c o n t i n u u de foc ca s„
Ó n t r e ˛ i n „ focul mai intens. V e d e r e a luminii e, Ón chip p a r a d o x a l, sau
c o n t r a d i c t o r i u , ∫i act al omului, d a r ∫i m a t e r i e a vederii acelei lumini.
Desigur, aici e vorb a de un lemn ce nu se t o p e ∫ t e de foc.
304 FILOCALIA
de Cel mai Ónalt se preschimb„ ∫i ei spre ceea ce e mai

Ónalt, ∫i, ca s„ spunem cu Proorocul, «mutÓndu-∫i t„ria»,
opresc orice lucrare a sufletului ∫i a trupului Ón a∫a fel c„
nu se mai arat„ ∫i nu se mai vede prin ei decÓt numai
Acela, fiind biruite Ónsu∫irile naturale de prisosin˛a sla-
vei 4 4 4 ; «ca s„ fie Dumnezeu totul Óntru toate», cum zice
Apostolul (1 Cor. XV, 28). C„ci fiind fii ai mÓngÓierii,
vom fi ∫i fii ai lui Dumnezeu ; «∫i ca Óngerii lui Dum-
nezeu Ón cer, care pururea v„d fa˛a Tat„lui nostru cel
din ceruri» (Matei XXII, 30 ; XVIII, 10), cum zice
Domnul.
32. De aceea ∫i Marele Dionisie, spunÓnd c„ «cei
ajun∫i la starea cea fericit„ ∫i Ón chipul lui Hristos se vor
umplea de ar„tarea v„zut„ a lui Dumnezeu», adaug„ pu-
˛in mai Óncolo : «Óntr-o mai dumnezeiasc„ imitare a duhu-
rilor mai presus de ceruri» 4 4 5 . Iar mai Óncolo, amintind ∫i
de unirile Óngerilor cu Dumnezeu, proprii numai Óngerilor
ce s-au Ónvrednicit s„ dep„∫easc„ cuno∫tin˛a Óngereasc„,
adic„ celor buni, dat fiind c„ acea cuno∫tin˛„ este un dar
sau un bun primit de la bun„tatea atotstr„lucitoare, con-
tinu„ zicÓnd c„ ∫i «min˛ile (Ì¸·Ú) oamenilor ajunse Ón chipul
lui Dumnezeu se unesc asemenea Óngerilor cu aceast„ lu-
min„ ∫i o prosl„vesc prin negarea tuturor, dar Ónva˛„ nu
444. A c e a s t a a spus-o u n d e v a sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l . Singur
D u m n e z e u v e d e ∫i e v „ z u t prin ei. Dar omul Ó∫i Ónsu∫e∫te v e d e r e a lui Dum-
nezeu de p a r c „ ar fi a sa. SfÓntul M a x i m distinge Óns„ Ó n t r e l a t u r a p r o d u c -
tiv„ ∫i c e a r e c e p t i v „ sau p „ t i m i t o a r e a p u t e r i i c u n o s c „ t o a r e (Opuscuia theo-
logica ; P.G. 91, 33). C e a din u r m „ r „ m Ó n e Ón sfin˛i Ón st„rile de e x t a z ∫i
Ón v i a ˛ a v i i t o a r e . D u p „ Ó n v „ ˛ „ t u r a sfin˛ilor p„rin˛i, u n d e v a d i s p a r e gra-
ni˛a Ó n t r e Ó n ˛ e l e g e r e a celor dumnezeie∫t i ∫i v e d e r e a lor. Propriu-zis, orice
Ó n ˛ e l e g e r e e ∫i o a t i n g e r e a celui Ón˛eles de cel ce Ón˛elege. I n t r e dou„ per-
s o a n e ce se Ón˛eleg exist„ ∫i o a n u m i t „ a t i n g e r e spiritual„. Dar a c e a s t „
a t i n g e r e d e v i n e mai c o n ∫ t i e n t „ ∫i mai intens„ Ón cei spori˛i d u h o v n i c e ∫ t e .
De aceea lumina d u m n e z e i a s c „ e n u m i t „ ∫i inteligibil„ sau Ón˛eleas„(voi)t6v),
d a r ∫i v „ z u t „ (¸ÒÈÙ¸Ì). Cei ce o v„d o v „ d printr-o Ón˛elegere , cei ce o Ón-
˛eleg o Ón˛eleg printr-o «vedere», sau printr-o a t i n g e r e a ei de c „ t r e min-
tea lor. In acest sens lumina a c e e a nu e m a t e r i a l „ ∫i n-are chip.
445. Despre numirile dumnezeie∫ti I, 4; P.G. 3, 592 BC.
prin negare, ci prin unirea cu ea, c„ este Ón chip suprafiin-

˛ial mai presus de toate». Deci, prin unirea cu aceast„ lu-
min„ ce e mai presus de toate ∫i dep„∫e∫te toate cele ce
sÓnt, afl„ cei ce ajung la unire c„ ea dep„∫e∫te sau e mai
presus de toate f„pturile, adic„ nu din Ónl„turarea tuturor,
ci din unire v„d c„ toate sÓnt Ónl„turate 4 4 6 .
Astfel ∫i unirea aceasta este mai presus ∫i Ón afar„
de toate. De aceea, se poate spune de lumina aceasta c„ nu
este, Ón sens de dep„∫ire( ¸Ì, ˜·Ë'¸ÂÒÔ◊fiÌ ›ÛÙÈÌ) 4 4 7 . C„ci
ceea ce nu pot cuprinde nici Óngerii decÓt numai ÓntrucÓt
s-au Ónvrednicit de cuno∫tin˛a mai presus de Óngeri, e cu
neputin˛„ s„ poat„ fi cuprins sau dobÓndit de vreo putere
oarecare a min˛ii, dat fiind c„ o Óntrece ∫i pe aceasta.
33. Iar ceea ce e mai presus de toat„ puterea min˛ii,
ÓncÓt nu poate fi cuprins de ea, este mai presus de toate
cele ce sÓnt 4 4 8 . Iar ceea ce dep„∫e∫te orice putere Ón˛ele-
g„toare, neputÓnd fi cuprins de ea, e mai presus de toate
cele ce sÓnt ∫i deci ∫i unirea aceasta e mai presus de orice
cuno∫tin˛„, chiar dac„ se nume∫te metaforic cuno∫tin˛„.
446. Ibidem I, 5; P.G., 3, 583 BC. Min˛ile ajunse a s e m e n e a Óngeri-
lor ∫i Ón chipul lui Hristos, unindu-se cu lumin a dumnezeiasc„, o vestesc
altora p r i n t e r m e n i negativi, dar e x p e r i e n ˛ a ei nu e n e g a t i v „ , c„ci e u n i r e
cu ea. Apofaticul i n t e l e c t u a l e n u m a i o c h e s t i u n e de descriere prin c u -
v i n t e . In r e a l i t a t e apofaticul e o e x p e r i e n ˛ „ pozitiv„. Totu∫i u n i r e a cu
lumina e Ón acela∫i timp ea Óns„∫i o n e g a r e a tuturor, Ó n t r u c Ó t le a c o p e r e
pe t o a t e . Deci u n i r e a ca o e x p e r i e n ˛ „ pozitiv„ e a c e e a c a r e a r a t „ c„ t o a t e
sÓnt n e g a t e , nu n e g a r e a lor r a ˛ i o n a l „ .
447. Nici u n i r e a e x p e r i a t „ nu p o a t e fi descris„ Ón t e r m e n i Ómpru-
m u t a ˛ i de la f„pturi. Experien˛a a r e un c a r a c t e r atÓt de sub˛ire, atÓt de in-
determinabil, d e insesizabil, c „ s e p o a t e s p u n e c „ n u este. Dar a c e a s t a Ó n
sensul c „ d e p „ ∫ e ∫ t e t o a t e e x p e r i e n ˛ e l e Ó n g r o ∫ a t e ale f„pturilor. D e a c e e a
nu p o a t e fi n u m i t „ cuno∫tin˛„. Chiar sub r a p o r t intelectual , ea p r e z i n t „
aceea∫i sub˛irime sau i n d e t e r m i n a b i l i t a t e.
448. T o a t e cele ce sÓnt, adic„ t o a t e f„pturile, sÓnt f„cute p e n t r u a fi
c u n o s c u t e de minte, s a u mintea e f„cut„ p e n t r u a le c u n o a ∫ t e , Óntr-o co-
r e s p o n d e n ˛ „ cu ele. C„ci ∫i ea are, Ón fiin˛a ∫i Ón lucr„rile ei, a t r i b u t ul
existen˛ei. D e a c e e a e a n u p o a t e c u n o a ∫ t e p r i n l u c r „ r i le e i n a t u r a l e p e
Dumnezeu, C a r e e mai presus de c a t e g o r i a existen˛ei. M i n t e a t r e b u e Ónzes-
306 FILOCALIA
Lumina aceasta nu e deci nici inteligibil„(vonov), chiar

dac„ i se zice ∫i astfel. C„ci ceea ce e mai presus de orice
449
minte, cum ar fi inteligibil„ ? S-ar putea numi aceasta
∫i ne∫tiin˛„, Ón Ón˛eles de dep„∫ire, ∫i aceasta cu mult mai
450
vÓrtos decÓt cuno∫tin˛„ . Deci nu e parte a cuno∫tin˛ei,
nici o specie a ei, precum nici ceea ce e mai presus de fiin˛„
nu-i o specie a fiin˛ei. Ea nu ar putea face parte peste tot
din domeniul cuno∫tin˛ei Ón general, iar cuno∫tin˛a Ón ge-
neral, oricÓt s-ar Ómp„r˛i n-ar putea-o cuprinde ∫i pe
aceasta. Mai degrab„ ar putea-o cuprinde ne∫tiin˛a Ón do-
meniul ei. Dar nici aceea. C„ci e ne∫tiin˛„ Ón Ón˛eles de de-
p„∫ire, adic„ e mai presus ∫i de ne∫tiin˛„. Deci aceast„
unire e ceva unic ∫i orice numire i-ar da cineva, fie unire,
fie vedere, fie sim˛ire, fie cuno∫tin˛„, fie Ón˛elegere, fie ilu-
minare, ea nu e, propriu-zis, nici una din acestea, sau
451
numai ei i se cuvin propriu-zis acestea .
t r a t „ de Dumnezeu Ónsu∫i cu l u c r a r e a Lui mai p r e s u s de lucr„rile ei na-

turale, ca s„-L c u n o a s c „ . SÓntem deci d e p a r t e de p a n t e i s m u l n e o p l a t o n i c
∫i evagrian , c a r e socote a c„ mintea, g„sindu-∫i u n i t a t e a ei ultim„, cu-
n o a ∫ t e p r in ea Óns„∫i pe Dumnezeu c e l Unul. Se afirm„ aci clar t r a n s c e n -
d e n ˛ a lui Dumnezeu. Dar nu se p o a t e realiza nici o p u n t e Ó n t r e minte ∫i
Dumnezeu ? Credin˛a a d m i t e p u n t e a harului. H a r u l p o a t e fi Ónsu∫it de
minte. M i n t e a p o a t e d e v e n i s u b i e c t u l harului, s a u al lucr„rii lui Dum-
nezeu. Ea p o a t e d e v e n i subiectul cunoa∫terii lui Dumnezeu p r i n har, sau
c o p „ r t a ∫ e la c u n o a ∫ t e r e a de sine a lui Dumnezeu . Ea se p o a t e imprima
ca subiect de Subiectul dumnezeiesc.
449. D a c „ a c e a l u m i n „ e mai p r e s u s de c e l e ce sÓnt, sau e n e g a ˛ i a
lor, nici u n i r e a cu ea nu p o a t e fi n u m i t „ c u n o ∫ t i n ˛ „ Ón sensul obi∫nuit al
c u v Ó n t u l u i . Ea p o a t e fi n u m i t „ c u n o ∫ t i n ˛ „ n u m a i Ón sensul metaforic al cu-
vÓntului. A c e a s t a n u Ó n s e a m n „ c „ n-are nici u n sens, c i c „ c u p r i n d e u n
sens c a r e d e p „ ∫ e ∫ t e t o a t e sensurile ∫i le a r e Ón sine Ón chip virtual. De
aceea, pe de o p a r t e se n u m e ∫ t e inteligibil„, pe de alta nu se n u m e ∫ t e in-
teligibil„.
450. C u n o ∫ t i n ˛a oferit„ de a c e a s t „ lumin„ p o a t e fi n u m i t „ mai d e -
g r a b „ ne∫tiin˛„, d a r Ón sensul c„ d e p „ ∫ e ∫ t e t o a t „ cuno∫tin˛a, nu s e a m „ n „
cu nici o con∫tiin˛„.
451. N u m a i ei i se cuvin t o a t e numirile pozitive Ón s e n s u l propriu,
sau nu i se cuvine nici u n a Ón sensul imperfect Ón c a r e le au cele refe-
r i t o a r e la f„pturi, Ón sensul Ón c a r e ne sÓnt obi∫nuite nou„.
34. Deci tratatele filozofului «Despre cuno∫tin˛„»

sÓnt o ne∫tiin˛„ v„dit„. De fapt el o nume∫te pe aceasta
acolo parte ∫i specie a cuno∫tin˛ei generale, fiindc„ se nu-
me∫te ∫i ea cuno∫tin˛„ ; ∫i o compar„ pe aceasta cu
aceea 4 5 2 . El nu ∫i-a dat seama c„ dac„ aceasta ar avea cu-
no∫tin˛a ca gen din pricina numirii, ar avea ∫i ne∫tiin˛a,
odat„ ce are ∫i numirea de ne∫tiin˛„ ; ba chiar mai mult
decÓt pe aceea de cuno∫tin˛„. Prin urmare, unul ∫i ace-
la∫i lucru ar sta sub dou„ genuri contradictorii ; ∫i ceea
ce e deasupra e totodat„ dedesubt, ∫i ceeace e unic ∫i
mai presus de orice multiplicitate e pus Ón rÓnd cu multi-
plicitatea.
Dar ceea ce m„re∫te ∫i mai mult nebunia este c„ nu
spune numai simplu c„ unirea este parte subordonat„, ci
ceea ce sus˛inea acolo c„ e mai presus de cuno∫tin˛„, toc-
mai aceea f„cÓnd-o acum specie ∫i parte subordonat„ cu-
no∫tin˛ei, o face mai rea Ón general decÓt cuno∫tin˛a. ≈
a∫a cum ar spune cineva despre ceea ce e singura mai
presus de fiin˛„ c„ e parte ∫i specie subordonat„ fiin˛ei
din pricina numirii, adic„ pe motiv c„ este ∫i se nume∫te
fiin˛„, apoi ar Óndr„zni s„ o compare pe aceasta cu ge-
nul fiin˛ei Ón general. El amestec„ cele neamestecate ∫i
pune ceea ce e mai presus de cuno∫tin˛„ Ón rÓnd cu cuno∫-
tin˛a ∫i spune c„ ceea ce e mai presus de Ón˛elegere e
sub cuno∫tin˛„.
Dar, ÓntrucÓt Ón felul acesta face compara˛ie Óntre
cuno∫tin˛„ ∫i ceea ce e mai presus de cuno∫tin˛„, a f„cut
din «mai presus» (de cuno∫tin˛„) un adaus neesen˛ial.
Prin aceasta f„cÓnd un lucru una cu sine, le compar„
apoi proste∫te. Apoi, dac„ din simpla pricin„ a numi-
rii, cuno∫tin˛a mai presus de cuno∫tin˛„ e o specie a cu-
no∫tin˛ei Ón general, cei ce spun c„ sÓnt zece genuri ale
452. P a l a m a afirm„ t r a n s c e n d e n ˛ a t o t a l „ a c u n o a ∫ t e r i i Ón Duh, pe
cÓnd V a r l a a m include chiar c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu Ón c u n o ∫ t i n ˛a refe-
r i t o a r e la f„pturi.
308 FILOCALIA
lucrurilor se Ón∫al„. În acest caz genul tuturor este unul:

existen˛a. ™i ce e mai presus de toate, e sub acest gen
unic. ™i fiind unite cu acest unul, toate celelalte produc
o alt„ existen˛„ mai bun„ decÓt genul cel unul al ei. La
fel, dat fiind c„ exist„ o atingere mai presus de atingere
(·ˆfi ¸ÂÒ ‹ˆfiÌ) ∫i o vedere mai presus de vedere ∫i, sim-
plu vorbind, o sim˛ire mai presus de sim˛ire — c„ci ∫i
acestea primesc acela∫i nume pentru Ón˛elegere — dac„
ceea ce e mai presus de sim˛ire e specie a sim˛irii, sim-
˛irea e mai Ónalt„ decÓt ceea ce e mai presus de sim˛ire.
™i cu fiecare din cele pomenite ar fi la fel.
35. Dar s„ revenim. Ce este deci unirea aceea care
nu e nimic din cele ce exist„, Ón sens de dep„∫ire ? Este
oare teologie prin nega˛ie ? Dar ea este unire, nu nega-
˛ie. Apoi pentru nega˛ie nu avem nevoie de extaz nici
noi, pe cÓnd pentru unirea aceea au nevoie ∫i Óngerii. Pe
lÓng„ aceasta, cel ce nu face teologie prin nega˛ie nu este
necredincios. Dar de unirea aceea se Ómp„rt„∫esc dintre
credincio∫i numai cei Óndumnezei˛i. Apoi, teologia prin
nega˛ie o Ón˛elegem ∫i o exprim„m. Dar unirea aceea este
negr„it„ ∫i neÓn˛eleas„ chiar de cei ce v„d, cum a spus
Marele Dionisie 4 5 3 . Apoi, lumina teologiei aceleia este
o cuno∫tin˛„ oarecare ∫i un ra˛ionament („Ì˛ÛflÚ Ùfl; ›ÔÙÈ Í·¿
Î¸„ÔÚ). Dar lumina acestei vederi e v„zut„ subzistÓnd Ón
ceva (›ÌÔÔÛÙ‹ÙÔÚ), lucrÓnd Ón˛eleg„tor ∫i vorbind duhov-
453. Despre numirile dumnezeie∫ti 1, 5; P.G., 3, 593 BC. In p a s a j u l
acesta sfÓntul Grigorie P a l a m a Ó n t r e p r i n d e s„ fac„ o distinc˛ie mai st„rui-
t o a r e Ó n t r e u n i re ∫i c u n o ∫ t i n ˛ a c e l o r ce sÓnt, apoi Ó n t r e u n i r e ∫i teologia prin
n e g a ˛ i e . C u n o ∫ t i n ˛ a se o c u p „ cu c a t e g o r i i l e existente. U n i r e a se p r o d u c e
Ó n t r e noi ∫i D u m n e z e u c e l mai p r e s u s de a c e s t e categorii. Teologia prin
n e g a ˛ i e e tot o c u n o ∫ t i n ˛ „ ; u n i r e a e deci mai p r e s u s ∫i de ea. Po˛i s„ nu
faci teologie p r i n n e g a ˛ i e ∫i totu∫i s„ fii credincios . Dar la u n i r e ajung
n u m a i aceia d i n t r e credincio∫i c a r e sÓnt cei Óntip„ri˛i de d u m n e z e i r e . T e o -
logia prin n e g a ˛ i e e Ó n ˛ e l e a s „ ∫i e x p r i m a b i l „ ; ca a t a r e e c u n o ∫ t i n ˛ „ . Uni-
rea e mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e ∫i de orice e x p r i m a r e . ≈ mai apofatic„ de-
cÓt teologia i n t e l e c t u a l„ n e g a t i v „ .
454
nice∫te ∫i Ón chip tainic celui Óndumnezeit . De fapt
cele negate lui Dumnezeu le pricepe mintea, teologhi-
sindu-le (ra˛ionÓnd despre ele) prin negare 4 5 5 . Ea lucreaz„
aci prin desf„∫urare (prin concluzii). Dar aceasta este
456
unire . Pe lÓng„ aceasta, prin teologia negativ„, min-
tea, dup„ negarea celorlalte, se Ónl„tur„ ∫i pe sine. Dar
aceasta este unirea min˛ii cu Dumnezeu. Iar aceasta este
ceea ce au spus p„rin˛ii : «SfÓr∫itul rug„ciunii este r„pi-
rea min˛ii la Domnul» 4 5 7 . De aceea ∫i Marele Dionisie
458
zice c„ prin ea noi ne unim cu Dumnezeu . C„ci Ón ru-
g„ciune mintea leap„d„ treptat leg„turile cu cele ce sÓnt,
ÓntÓi pe cele care o leag„ de cele de ru∫ine, rele ∫i Ón ge-
neral stric„cioase, apoi pe cele care o leag„ de cele ce
sÓnt la mijloc ∫i prefac pe om spre mai r„u sau spre mai
bine, potrivit cu scopul cu care le folose∫te, pentru care
e toat„ Ónv„˛area ∫i cuno∫tin˛a lor. De aceea este ∫i un
sfat al p„rin˛ilor «s„ nu primim cuno∫tin˛a pe care vr„j-
ma∫ul o face s„ r„sar„ Ón vremea rug„ciunii, ca s„ nu
454. Lumina teologiei n e g a t i v e i n t e l e c t u a l e e o c u n o ∫ t i n ˛ „ ∫i un ra-
˛ i o n a m e n t . Nu e nimic altceva. Lumina v e d e r i i e o r e a l i t a t e subsistent„ d e o -
sebit„ de c u g e t a r e a n o a s t r „ ; ea este i p o s t a s i a t„ Ón ipostasul lui Hristos
∫i, ca a t a r e , subsistent„. Ea chiar v o r b e ∫ t e celui Óndumnezeit, a r „ t Ó n d ∫i
prin a c e a s t a c„ e o r e a l i t a t e d e o s e b i t „ de r a ˛ i o n a m e n t u l nostru, ba e chiar
p e r s o n a l „ , fiind manifestarea lui Hristos. Aci se a r a t „ influen˛a sfÓntului
Simeon N o u l Teolog. Prin a c e a s t a sfÓntul Grigorie P a l a m a a r a t „ d i n nou
c„ d u p „ el a c e a s t „ lumin„ nu e o «emana˛ie» s u b ˛ i a t „ dintr-o s u b s t a n ˛„
p a n t e i s t „ Ón s e n s u l n e o p l a t o n i c (sau antroposofic), ci e Însu∫i Hristos cel
p e r s o n a l Ón m o d a l i t a t e a manifest„rii Sale c „ t r e p e r s o a n e l e omene∫ti.
455. Se teologhise∫te prin n e g a r e r a ˛ i o n a l „ c„ Dumneze u nu e fiin˛„,
sau d r e p t a t e e t c , sau c„ a c e s t e a sÓnt n e p o t r i v i t e Lui, Ó n t r u c Ó t El e mai
p r e s u s de ele. Deci m i n t e a p r i c e p e c„ D u m n e z e u nu e acestea. Dar prin
a c e a s t a n-a ajuns la D u m n e z e u.
456. In teologia p r i n n e g a ˛ i e m i n t e a se desf„∫oar„, n e g Ó n d pe rÓnd
diferite Ónsu∫iri atribuit e impropriu lui D u m n e z e u . In u n i r e m i n t e a se a d u n „
Ó n t r e a g „ Ón Dumneze u cel ÓntÓlnit Ón u n i t a t e a Lui ca p e r s o a n „ .
457. Ioan Sc„rarul, Scara XXVIII; P.G., 88, 1132 D. U n i r ea min˛ii cu
D u m n e z e u nu e deci n e g a r e a r a ˛ i o n a l „ a ei, ci o r „ p i r e a ei Ón Dumnezeu,
o «vr„jire» de m i n u n e a a r „ t „ r i i ∫i de i u b i r e a Lui. Ea Óncheie r u g „ c i u n e a
interiorizat„ ∫i fierbinte.
458. Despre numirile dumnezeie∫ti 3; P.G., 3, 680 A.
310 HLOCAL1A
fim jefui˛i de ceea ce e mai Ónalt» 4 5 9 . Apoi dup„ ce min-

tea a lep„dat pe Óncetul aceste leg„turi ca ∫i cele cu lu-
crurile mai Ónalte decÓt acestea, iese Óntreag„ din toate
cele ce sÓnt, Ón vremea rug„ciunii curate. Aceast„ ie∫ire
(…ÍÛÙ·ÛÈÚ) este cu mult mai Ónalt„ decÓt teologia prin nega-
˛ie. C„ci e proprie numai celor ajun∫i la nep„timire 4 5 9 b i s .
Dar Ónc„ nu are loc unirea, pÓn„ ce MÓngÓietorul nu
va lumina de sus celui ce se roag„, ∫ezÓnd Ón foi∫orul vÓr-
furilor naturale ∫i a∫teptÓnd f„g„duin˛a Tat„lui ∫i pÓn„ ce
nu-l va r„pi astfel prin descoperire spre vederea luminii.
Iar aceast„ vedere are Ónceput ∫i cele ce sÓnt dup„ Ónce-
put, care se deosebesc Óntre ele, dup„ cum sÓnt mai ob-
scure sau mai limpezi. Dar sfÓr∫it nu are. C„ci Ónaintarea
ei merge la nesfÓr∫it, ca ∫i a r„pirii Ón descoperire. C„ci
altceva este iluminarea, altceva vederea clar„ a luminii
∫i altceva vederea lucrurilor Ón lumin„, Ón care ∫i cele de
departe vin sub ochi ∫i cele viitoare se arat„ ca exis-
tÓnd 4 6 0 .
36. Dar a gr„i despre acestea ∫i a le l„muri e mai
presus de mine. Dar ∫i despre cele dinainte de acestea.
Ins„ ele ˛in de tema noastr„ 4 6 1 . Deci, revenim la ele. A∫a-
dar vederea luminii acesteia, este o unire, de∫i nu e o
unire de durat„ pentru cei nedes„vÓr∫i˛i. C„ci unirea cu
lumina, ce este altceva decÓt o vedere ? Apoi odat„ ce
aceasta se produce dup„ odihnirea tuturor lucr„rilor min-
˛ii, cum s-ar s„vÓr∫i altfel dac„ nu prin Duhul ? C„ci lu-
459. I o a n Sc„rarul, Scara XXV/flfl; P.G., 88, 1140 A.
459 bis. Deci la «vedere» nu se ajunge printr-o simpl„ «metod„»,
sau Ó n t Ó m p l „ t o r .
460. D i n t r e e t a p e l e n e n u m „ r a t e ale vederii, in c a r e se va Ó n a i n t a Ón
v i a ˛ a v i i t o a r e la nesfÓr∫it, sfÓntul Grigorie P a l a m a n u m e ∫ t e aci trei :
iluminarea, ca o v e d e r e fulger„toare de un moment, vederea clar„ a lu-
minii Óntins„ p e s t e tot ∫i vederea lucrurilor, a Ómprejur„rilor, rela˛iilor ∫i
st„rilor suflete∫ti p r e z e n t e ∫i v i i t o a r e Ón v a r i e t a t e a bog„˛iei lor indefinite.
461. SfÓntul Grigorie P a l a m a r e c u n o a ∫ t e c„ e mai presus de p u t e r e a
lui a vorbi d e s p r e cele ale v e a c u l u i viitor. Dar ∫i d e s p r e cele din v e a c u l
acesta, a n t e r i o a r e acelora. Dar, Ó n t r u c Ó t e l e fac p a r t e din t e m a lui, va Ón-
cerca totu∫i s„ v o r b e a s c „ d e s p r e acestea .
mina se vede Ón lumin„ ∫i Óntr-o lumin„ asem„n„toare

(Ps. XXXV, 10). Iar cel ce vede, dac„ nu lucreaz„ Ón
nici-un chip altfel, fiind ie∫it din toate celelalte, devine
462
∫i el Óntreg lumin„ , ∫i se face ∫i el asemenea cu ceea
ce vede (Ù˘ ¸ÒÔµ-›Ì˘ ¸µÔÈÔ˚Ù·È); mai bine zis se ∫i une∫te
Ón chip neamestecat, lumin„ fiind ∫i lumin„ v„zÓnd prin
lumin„. De se prive∫te pe sine, vede lumin„ ; de pri-
ve∫te spre ceea ce vede, ∫i aceea este lumin„ ; de prive∫te
spre aceea prin care vede, ∫i aceea este lumin„. Aceasta
este unirea : a fi toate acestea una, ca s„ nu mai poat„
distinge cel ce prive∫te Óntre aceea prin ce prive∫te ∫i
Óntre cel ce prive∫te, ci numai atÓta s„ ∫tie c„ e o lumin„
∫i prive∫te o lumin„, deosebit„ de a tuturor f„pturilor.
37. De aceea ∫i Marele Pavel zice c„ Ón timpul ace-
lei minunate r„piri nu ∫tia de sine ce este (2 Cor. XII, 2).
Se vedea pe sine. Dar cum ? Sensibil, ra˛ional sau Ón-
˛eleg„tor (cu mintea) ? Dar fiind r„pit, ie∫ise din aceste
puteri. Deci se vedea pe sine prin Duhul, care s„vÓr∫e∫te
r„pirea. ™i ce era el, dac„ nu se putea cuprinde prin nici
o putere natural„, mai bine zis dac„ era dezlegat de orice
putere natural„ ? F„r„ Óndoial„ era aceea cu ce se unise
∫i prin ce se cuno∫tea pe sine ∫i pentru care p„r„sise toate.
C„ci avea o astfel de unire cu lumina, la care nici Ónge-
rii n-ar putea ajunge, dac„ nu s-ar dep„∫i pe ei Ón∫i∫i prin
harul care Ói une∫te. Deci era atunci lumin„ ∫i Duh, cu
care era ∫i unit ∫i de la care avea ∫i puterea de a fi unit.
Deci era ie∫it din toate cele ce sÓnt ∫i devenise prin har
aceea, ba nici nu mai exista, Ón sens de dep„∫ire (˜‹Ë-
¸ÂÒÔ∆fiÌ µ-fi ˛Ì), dac„ era mai presus de cele create. C„ci
zice ∫i dumnezeiescul Maxim : «Cel ce a ajuns Ón Dum-
nezeu a l„sat Ón urma sa toate cele dup„ Dumnezeu» 4 6 3 .
462. O c u p a r e a cu orice a l t c e v a p r i n sim˛uri sau p r i n c u g e t a r e a d u c e
un fel de lumin„ inferioar„ ∫i de alt ordin Ón noi. De aceea cel ocupat
astfel nu p o a t e deven i Ó n t r e g lumin„ mai p r e s u s de fire, decÓt d a c „ nu
mai e Ón el v r e o lumin„ inferioar„, ci se umpl e Ón Ó n t r e g i me de lumina
d e sus.
463. Capete teologice I, 5 4 ; P.G., 90, 1140 ; Ambigua; P.G., 91, 1200 B.
312 FILOCALIA
Sau iar„∫i : «Toate lucrurile, numirile ∫i demnit„˛ile de

dup„ Dumnezeu vor fi dedesubtul celor ce vor ajunge Ón
Dumnezeu prin har» 4 6 4 .
Dar ajuns atunci astfel, dumnezeiescul Pavel nu s-a
Ómp„rt„∫it nicidecum de fiin˛a dumnezeiasc„. Fiin˛a lui
Dumnezeu este, a∫adar, mai presus chiar ∫i de ceea ce
nu este, Ón sens de dep„∫ire, precum este ∫i mai presus
de Dumnezeu 4 6 5 . C„ci neexistent, Ón sens de dep„∫ire,
este ceea ce se vede duhovnice∫te prin sim˛irea min˛ii. Iar
aceasta nu e cÓtu∫i de pu˛in fiin˛a lui Dumnezeu, ci slava
∫i str„lucirea nedesp„r˛it„ de firea Lui, prin care se une∫te
cu cei vrednici dintre Óngeri ∫i oameni. Nu numai atÓt, ci
fiindc„ precum Óngerii a∫a ∫i oamenii v„d pe Dumnezeu
Ón felurile acestea ∫i se unesc cu Dumnezeu ∫i Ól laud„ pe
El, poate c„ ∫i Óngerul dac„ ∫i-ar povesti acea vedere mai
presus de firea sa, ar spune cele spuse de Pavel : «™tiu un
Ónger care a v„zut, nu ∫tiu de era Ónger, Dumnezeu ∫tie»
(2 Cor. XII, 2—3). Deci aceste vederi ale sfin˛ilor, le ∫tie
numai Dumnezeu ∫i cei ce stau sub lucrarea lor, cum zice
∫i Grigorie CuvÓnt„torul de Dumnezeu 4 6 6 .
De aceea a le socoti supuse sim˛urilor, sau a le socoti
n„luciri ∫i simboale, ca fiind sensibile, ∫i a le asem„na
cu cuno∫tin˛a omeneasc„, nu e fapta unui om care Ó∫i d„
seama de nem„rginirea Ón„l˛imii dumnezeie∫ti, spre care
vrea s„ atrag„ cu iubire de oameni ∫i pu˛in„tatea noastr„
cea mai de pe urm„.
38. Dar iat„ am adus trei martori, cÓte unul din fie-
care din cele trei cete ale lumii cre∫tine : dintre apos-
484. Capete teologice I, 4 9 ; P.G. 90, 1101 ; Ambigua ; P.G. 91, 1216 C
∫i 1241 C.
465. x a l ı›Ò Ù¸ Í·Ë'‡ÂÒÔ◊fiÌ µfi ¸Ì, d a c „ lumina d u m n e z e i a s c „ nu este
Ón sens de dep„∫ire, fiin˛a d u m n e z e i a s c „ e mai p r e s u s ∫i de n e e x i s t e n ˛ „ Ón
sens de d e p „ ∫ i r e . Ea nu e t r „ i t „ ca o r e a l i t a t e ce nu e s t e cum s Ó nt t o a t e
f„pturile, ci p u r ∫i simplu ea nu e t r „ i t „ nici ca v e d e r e a ce se t r „ i e ∫ t e , ca
nefiind ca cele ce sÓnt. D a c „ s l a v a lui D u m n e z e u ce se t r „ i e ∫ t e ca c e l e ce
nu sÓnt Ón sens de d e p „ ∫ i r e a lor e n u m i t „ Dumnezeu, fiin˛a Lui este mai
p r e s u s de D u m n e z e u tr„it de noi ca p e r s o a n „ Ón o a r e c a r e fel accesibil„.
466. Cuv. 28, 19 ; P.G. 36, 52 B.
toli, pe Petru ; dintre ierarhi, pe Dionisie ; dintre pust-

nici, pe Isaac, cunosc„torul vie˛ii de lini∫tire. ™i precum
s-a scris despre p„storii de la Na∫terea Domnului c„ Ón-
dat„, la cuvÓntul Óngerului, s-a ar„tat mul˛ime de oaste
cereasc„ Ómpreun„ m„rturisind, tot a∫a deodat„ cu cu-
vÓntul apostolului s-a ridicat congl„suind o mul˛ime de
apostoli, iar cu ceilal˛i doi, mul˛ime de cuvio∫i ∫i preo˛i.
Iar aceast„ mul˛ime a dat Óntreag„ glas de Ómpreun„-
m„rturisire, c„ este o lumin„ ce se arat„ sfin˛ilor, alta
decÓt cuno∫tin˛a din toate cele create ; cu atÓt mai sfÓnt„,
cu cÓt este slava firii lui Dumnezeu ∫i e v„zut„ numai de
cei ajun∫i Ón chipul lui Dumnezeu ; ∫i c„ este departe
de a fi o n„lucire, sau ceva apropiat luminilor sensi-
bile, sau o pl„smuire simbolic„ dup„ chipul lor ; c„ este
467
departe, ÓntrucÓt este ipostas ∫i frumuse˛ea veacului
viitor ∫i singura lumin„ adev„rat„, ve∫nic„, neschimb„-
cioas„, neÓnserat„, netrec„toare, lumin„ prin care ne fa-
cem ∫i noi lumin„ ∫i fii ai luminii des„vÓr∫ite.
Deci, pe ace∫tia care sÓnt atÓt de mari Ói bÓrfe∫ti, nu-
mindu-i ne∫tiutori ∫i c„ut„tori de inspir„ri ? Îndr„zne∫ti,
filozoafe, s„ spui c„ p„c„tuiesc Ón privin˛a fiin˛ei lui Dum-
nezeu v„z„torii lui Dumnezeu, Ón˛elep˛ii de Dumnezeu,
propov„duitorii lui Dumnezeu ? M„ tem s„ nu te lipse∫ti
de partea ce o au cei sfin˛i de lumin„ ; m„ tem ca nu
cumva, deschizÓndu-˛i gura, s„ atragi la tine duh, dar
pe cel contrar adev„rului ; ca nu cumva s„ dogmatizezi
drept fiin˛„ a lui Dumnezeu ceea ce nu exist„. C„ci ce
vrei s„ urm„re∫ti prin lupta ta, n„zuind s„ ar„˛i cu cea
mai mare sÓrguin˛„, c„ nu exist„ vedere mai presus de
lucr„rile min˛ii, m„car c„ numai prin vederea aceasta
ce dep„∫e∫te lucr„rile min˛ii se arat„ Ón chipul cel mai
limpede ∫i cu totul deosebit c„ Dumnezeu este Ón mod cu
adev„rat existent, cum ∫i c„ Dumnezeu este mai presus
4d7. «Ipostas al veacului viitor» — t e m e l i e ∫i c o n ˛ i n u t al vie˛ii v e a -
cului viitor.
314 FILOCALIA
de cele ce sÓnt. C„ci cum n-ar exista fiin˛a lui Dumnezeu,

dac„ celor ce s-au ridicat prin rug„ciune curat„ peste tot
ce e sensibil ∫i inteligibil, li se face v„zut„ Ón rug„ciune
Óns„∫i slava acelei firi dumnezeie∫ti ? Dar totodat„, cum
nu va fi fiin˛a lui Dumnezeu mai presus de tot ce e sen-
sibil (supus sim˛urilor) ∫i inteligibil (gÓndit cu mintea),
dac„ e mai presus de vederea aceasta, care, la rÓndul ei, e
mai presus de toat„ sim˛irea ∫i Ón˛elegerea ? 4 6 8 .
39. Dar ce sÓnt bun„t„˛ile veacului viitor ? Nu sÓnt
ele mai presus de toate puterile sim˛urilor ∫i ale min˛ii
noastre ? «C„ci cele ce ochiul nu le-a v„zut ∫i urechea
nu le-a auzit ∫i la inima omului nu s-au suit, le-a pre-
g„tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» (1 Cor. II, 9). Pe
acestea le va vedea atunci inima curat„, dup„ sfÓntul
468. I n c „ sfÓntul Maxim ∫i sfÓntul Grigorie de N i s a n u m i s e r „ creatu-
rile «cele ce sÓnt» (Ù· ¸ÌÙ·), iar pe Dumnezeu «Cel ce este în chip existent»
(¸ ¸ÌÙ˘Ú ˛Ì). In existen˛a f„pturilor e c e v a p r e c a r . Ele nu au temeiul exis-
ten˛ei Ón ele Ónse∫i. Lor li s-a dat existen˛a ∫i li se p o a t e lua. Dumnezeu
exist„ prin Sine ve∫nic. Nimic nu r o a d e la existen˛a Lui. SfÓntul Grigorie
Palama afirm„ acum c„ e x p e r i e n ˛ a acestei existen˛e ferme, ve∫nice, de
neepuizat, de ne∫tirbit a lui Dumnezeu se experiaz„ de a b i a prin ve-
d e r e a Óns„∫i a slavei lui Dumnezeu, care nu ˛ine Ón chip n a t u r a l de lu-
cr„rile min˛ii. C„ci a c e s t e a sÓnt f„cute p e n t r u a c u n o a ∫ t e f„pturile cu exis-
t e n ˛ „ p r e c a r „ , n e Ó n t e m e i a t „ Ón ea Óns„∫i, d e o a r e c e m i n t e a Óns„∫i se expe-
riaz„ Ón acest e lucr„ri ca a v Ó n d o e x i s t e n ˛ „ p r e c a r „ , n e Ó n t e m e i a t „ Ón ea
Óns„∫i. Totul e lovit de o n e s i g u r a n ˛ „ Ón c u n o a ∫ t e r e a n a t u r a l „ a min˛ii,
p e n t r u c„ lucrurile pe c a r e le c u n o a ∫ t e ∫i subiectul c a r e le c u n o a ∫ t e e
lovit de o lips„ de fundament Ón ele Ónsele. Î n c r e d e r e a scolastic„ a lui
V a r l a a m Ón r a ˛ i u n e , ca s u p r e m ∫i sigur for de decizie Ón orice chestiune ,
nu admitea c„ Dumnezeu nu p o a t e fi c u n o s c ut deplin decÓt p r i n t r - o lu-
c r a r e mai p r e s u s de minte, d „ r u i t „ min˛ii de Dumnezeu Ónsu∫i. P e n t r u Pa-
lama, Ón slava lui Dumnezeu v „ z u t „ printr-o l u c r a r e a min˛ii d „ r u i t „ de
Dumnezeu se experiaz„ — ca printr-un a ce singur „ e a d e c v a t „ aceleia —
i n t e n s i t a t e a de existen˛„ n e c o n d i ˛ i o n a t „, c a r e nu-∫i p o a t e a v e a izvorul
decÓt Ón fiin˛a lui Dumnezeu. I n t e n s i t a t e a n e c o n d i ˛ i o n a t „ a existen˛ei aces-
tei slave se experiaz „ ca fiind s u p e r i o a r „ precarit„˛ii de e x i s t e n ˛„ a tu-
t u r o r f„pturilor c u n o s c u te prin sim˛uri ∫i prin v r e o l u c r a re a min˛ii. Ea
se experiaz„ deci ca avÓnd o e x i s t e n ˛„ mai profund„, d e c Ót t o a t e cele
sensibile ∫i inteligibile, adic„ decÓt t o a t e realit„˛ile c u n o s c u t e p r i n sim-
˛uri sau prin c u g e t a r e .
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFlNTA LUMINA 315
469
Maxim . Cum, deci, nu este vreo vedere mai pre-
sus de toate Ón˛elegerile (‰Ò·ÛÈÊ ı›Ò ‹Û·Ú Ù‹Ú ÌÔfiÛÂÈÚ)?
NemaiputÓnd acum s„ te opui, nu te mai po˛i nici preface
Ón chip sofistic, pe baza aceleia∫i numiri, c„ e∫ti de acord.
C„ci cel ce zice, folosind metafora ∫i identitatea de nume,
c„ ceea ce e mai presus de Ón˛elegere, e Ón˛elegere, pen-
tru faptul c„ ∫i acea vedere, chiar dac„ e mai presus de
nume, este totu∫i Ón˛elegere, nu se str„duie∫te pe urm„
s„ arate c„ vederea aceea nu este mai presus de Ón˛ele-
470
gere . De fapt, cel ce a zis c„ nu este mai presus de
Ón˛elegere ceea ce e mai presus de Ón˛elegere, ÓntrucÓt se
nume∫te ∫i aceea Ón˛elegere, are ca motiv ∫i scuz„ iden-
titatea numirii. Dar cel ce nu pune lucrul acela mai pre-
sus de lucr„rile min˛ii, nu are cum s„ se scuze. C„ci acel
471
lucru (vederea) nu s-ar putea numi lucrarea m i n ˛ i i .
Dar Ón petrecerea aceea preafericit„ din veacul f„r„
sfÓr∫it, fiii Ónvierii nu vor mai avea trebuin˛„ de cele ce
sus˛in via˛a Ón veacul de acum : nici de aer, nici de lu-
469. ≈ un loc din : O sut„ capete teologice, p u b l i c a t e de S. I. Epi-
vanovici. A se v e d e a la J. H a u s h e r r , O r i e n t a l i a Christina Periodica 5, 1939,
p. 231. La Hristou, Op. cit., p. 572, n o t a 5.
470. V a r l a a m ar v r e a s„ se prefac„ Ón mod sofistic c„ este de acord
cu cei ce — socotind v e d e r e a mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e — o n u m e s c ∫i Ón-
˛elegere, ca u n a ce nu e c o n t r a r „ Ón˛elegerii, ci mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e .
El voie∫te s„ dea impresia c„ este de acord, re˛inÓn d d e n u m i r e a de «Ón˛e-
legere» a ei. Dar, cel ce e Ón mod r e a l de a c o r d nu se l u p t „ pe u r m „ s„
d e m o n s t r e z e c„ ea nu e mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e . Deci V a r l a a m nu p o a t e
nici s„ se o p u n „ lui Palama, nici s„ se prefac„ Ón chip sofistic c„ este
de acord.
471. De «vederea» a c e e a Óns„∫i se p o a t e s p u n e c„ nu e mai presus
de Ó n ˛ e l e g e r e, d e o a r e c e nu se p o a t e s p u n e c„ nu e Ó n ˛ e l e g e r e . A c e a s t a o
face Palama. ™i V a r l a a m se preface c„ e de acord. Dar de l u c r a r e a p r i n
c a r e se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e cineva de a c e a v e d e r e nu se p o a t e s p u n e c„ e a min-
˛ii. V a r l a a m nu mai p o a t e acoperi d e o s e b i r e a Ó n t r e el ∫i Palama. C„ci Ón
v r e m e ce P a l a m a s p u n e c„ e o Ó n ˛ e l e g e r e, dar nu e o l u c r a r e a min˛ii, Var-
laam afirm„ c„ fiind o Ón˛elegere, e o l u c r a r e a min˛ii. Deci, d u p „ ce s-a
pref„cut c„ e de acord cu P a l a m a p e n t r u faptul c„ a a c c e p t at c„ acea
v e d e r e e Ó n ˛ e l e g e r e p e n t r u P a l a m a Óns„, mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e a n a t u r a l „
a min˛ii, se d„ pe fa˛„ c„ e c o n t r a r lui, cÓnd c o n t e s t „ c„ ea nu e o
l u c r a r e a min˛ii.
316 FILOCALIA
min„, nici de loc ∫i de cele asemenea, ci «Ón loc de toate

vom avea firea dumnezeiasc„», dup„ Grigorie al Ni-
472
sei . Iar dup„ sfÓntul Maxim, «indumnezeirea de atunci
a sufletului ∫i a trupului va d„rui odihn„ tuturor lucr„-
rilor naturale ale min˛ii ∫i ale sim˛urilor, ÓntrucÓt ∫i prin
suflet ∫i prin trup se va ar„ta Dumnezeu, tr„s„turile na-
473
turale fiind biruite prin covÓr∫irea slavei» . Ce este deci
lumina care se vede cu ochii trupe∫ti f„r„ aer ? Nu este
nesensibil„ ∫i mai presus de toat„ cuno∫tin˛a natural„ ?
Nu e slava lui Dumnezeu care Ónv„luie ∫i umple de lu-
min„ ? ™i ce este ceea ce ne face v„z„tori mai presus de
toat„ lucrarea sim˛urilor ∫i de toat„ Ón˛elegerea ? Nu e
Duhul lui Dumnezeu care, nu numai mintea, ci ∫i trupul
nostru Ól va face duhovnicesc (pnevmatic) ? Cum nu este
deci nici o vedere mai presus de Ón˛elegere ∫i nici o alt„
lumin„ a inimii, afar„ de cuno∫tin˛„ ?
40. Dar eu socotesc ∫i sfÓnta noastr„ credin˛„, ca
fiind un alt fel de vedere, a inimii mai presus de toate sim-
˛irile ∫i de toate Ón˛elegerile, ca una ce Óntrece toate pute-
rile Ón˛eleg„toare ale sufletului nostru. ™i numesc cre-
din˛„ nu m„rturisirea binecredincioas„, ci Óntemeierea
neclintit„ pe ea ∫i pe cele f„g„duite de Dumnezeu. C„ci,
cum vedem prin ea cele f„g„duite Ón veacul viitor f„r„
sfÓr∫it ? Prin sim˛uri ? Dar credin˛a este «ipostasul celor
n„d„jduite», iar sim˛ul n-ar putea vedea prin nici un
me∫te∫ug viitorul ∫i ceea ce se n„d„jduie∫te. De aceea,
∫i apostolul a ad„ugat : «dovedirea lucrurilor care nu se
v„d» (Evr. XI, 1). A∫a dar, vede oare vreo putere a min-
˛ii cele n„d„jduite ? Dar cum s„ le vad„ pe cele ce nu
s-au suit nicidecum la inima omului ? Deci ce urmeaz„ ?
Nu vedem prin credin˛„ cele f„g„duite nou„ de Dumne-
zeu, odat„ ce Óntrec toate lucr„rile sim˛urilor ∫i ale
min˛ii ?
472. Despre suflet si Ónviere ; P.G. 46, 104 B.
473. Capete gnostice II, 8 8 ; P.G., 9 0 ; 1168 A B ; Filoc. rom. II, p. 203.
Dar to˛i cÓ˛i din veac au c„utat prin fapte patria ce-
reasc„, dup„ dumnezeescul apostol au murit neluÓnd f„-
g„duin˛ele, ci v„zÓndu-le ∫i Ómbr„˛i∫Óndu-le de departe»
(Evr. XI, 13). Deci, este ∫i o vedere ∫i o Ón˛elegere a ini-
mii, mai presus de toate lucr„rile min˛ii. C„ci ceea ce e
mai presus de minte este neÓn˛eles numai Ón sens de de-
474
p„∫ire. C„ci altfel ar fi un lucru f„r„ noim„ .
41. Dar dac„ to˛i «cei ce s-au mucenicit prin cre-
din˛„ n-au luat f„g„duin˛a, Dumnezeu prev„zÓnd pentru
noi un lucru mai Ónalt, ca s„ nu se des„vÓr∫easc„ f„r„ noi»
(Evr. XI, 39—40), odat„ ce vor fi des„vÓr∫i˛i, nu vor
vedea cele f„g„duite ? Sau vor vedea, dar nu vor vedea
mai presus de toat„ Ón˛elegerea ? Sau mai presus de toat„
Ón˛elegerea, dar ca ∫i mai Ónainte de a se des„vÓr∫i ? Dar
ce ra˛iune ar fi Ón aceasta ? Deci, vor vedea ∫i vor vedea
mai presus de toat„ Ón˛elegerea. ™i nu cum vedeau mai
Ónainte, ci vederea va fi dobÓndirea celor f„g„duite. Exist„
deci o vedere mai presus de toat„ Ón˛elegerea. Ba Ónc„
mai presus ∫i de aceasta. De fapt credin˛a noastr„ este
o vedere mai presus de minte. Dar dobÓndirea celor cre-
zute, e o vedere mai presus de acea vedere care e mai
presus de minte 4 7 5 . Iar ceea ce se vede ∫i se posed„ prin
aceast„ vedere, fiind mai presus de toate cele cunoscute
prin sim˛uri ∫i prin minte, nu e nici ea fiin˛a lui Dum-
474. Cele ce d e p „ ∫ e sc Ó n ˛ e l e g e r e a au totu∫i un Ón˛eles Ón ele. Dar
cele mai prejos de Ó n ˛ e l e g e r e n-au nici un Ón˛eles. Inima a r e o Ó n ˛ e l e -
g e r e c a r e d e p „ ∫ e ∫ t e Ó n ˛ e l e g e r e a min˛ii. P e n t r u c„ inima e t r o n u l lui Hris-
tos, s„la∫ul h a r u l , d e s c h i d e r ea spre nesfÓr∫itul P e r s o a n e i dumnezee∫ti . Ea
are o t r a n s p a r e n ˛ „ spre infinit, spre b o g „ ˛ i a s e n t i m e n t e l o r c a r e Ó∫i au
p o r n i r e a ∫i satisfacerea Ón iubirea d u m n e z e i a s c „ sim˛it„, pe c a r e mintea
nu o are, dar de c a r e se folose∫te cÓnd se u n e ∫ t e cu inima.
475. Exist„ deci o v e d e r e mai p r e s u s de t o a t „ Ó n ˛ e l e g e r e a , d a r ∫i u n a
mai p r e s u s ∫i de a c e a s t „ t r e a p t „ . C„ci o v e d e r e mai presu s de t o a t „ Ón˛ele-
g e r e a e v e d e r e a c r e d i n ˛ e i . Dar Ón v i a ˛ a v i i t o a r e va fi o v e d e r e mai p r e s u s
de v e d e r e a credin˛ei. C„ci va fi p o s e s i u n e a deplin „ a celor v „ z u t e de de-
p a r t e p r i n credin˛„. V e d e r e a credin˛ei o are credinciosul a c„rei v i a ˛ „ p r e -
z e n t „ se mi∫c„ Ó n t r e lucrurile de aici. V e d e r e a vie˛ii v i i t o a r e se va mi∫ca
Ó n t r e b u n „ t „ ˛ i l e de acolo, cele mai Ó n a l t e.
318 FILOCALIA
nezeu. C„ci fiin˛a lui Dumnezeu e dincolo ∫i de aceasta

prin dep„∫ire. A∫a este tot ipostasul bun„t„˛ilor vii-
toare 4 7 6 .
Ai Ón˛eles de cÓt„ m„re˛ie dumnezeiasc„ se lipsesc
cei ce nu cunosc aceast„ vedere mai presus de Ón˛elege-
re ? ™i cu cÓt m„resc pe Dumnezeu mai mult decÓt aceia,
cei ce prin cur„˛ia inimii au gustat-o pe aceasta m„car
pu˛in ∫i au Ón ei arvuna veacului viitor, sau au primit-o
prin credin˛„, care pricinuie∫te Ón multe feluri bun„t„-
˛ile tainice ?
Dar filozoful, nef„cÓnd loc Ón el Ón„l˛imii acestei Ón˛e-
legeri, nu a adus lui Dumnezeu Ónchin„ciune ∫i slav„
vrednic„ de El Ón Duh, iar pe cei ce sl„vesc pe Dumnezeu
Ón Duhul lui Dumnezeu Ói socote∫te f„cÓnd cu totul dim-
potriv„. ™i Ói a∫eaz„ Ón lista hulitorilor pe singurii cuvÓn-
t„tori de Dumnezeu Ónal˛i ∫i vrednici de Óncredere.
42. Dar s„ mai st„ruim pe lÓng„ credin˛„ ∫i pe lÓng„
vederea dumnezeiasc„ ∫i desf„tat„ a ei. Credin˛a este
c„ru˛a puterii evanghelice, via˛a apostolic„, dreptatea
lui Avraam ; din credin˛„ Óncepe ∫i la ea sfÓr∫e∫te toat„
dreptatea ∫i din ea va fi viu tot dreptul. (Rom. I, 17). Cel
ce o nesocote∫te va c„dea din bun„voin˛a dumnezeiasc„.
C„ci «f„r„ de credin˛„ nu este cu putin˛„ a pl„cea lui
Dumnezeu» (Evrei XI, 7). Credin˛a elibereaz„ pururea
neamul nostru de tot felul de r„t„ciri ∫i ne Óntemeiaz„ pe
noi Ón adev„r ∫i Ón noi adev„rul, din care nimeni nu ne
va clinti, chiar dac„ ne-ar socoti nebuni, pe noi cei ce
prin credin˛a cea adev„rat„ ie∫im prin extazul mai presus
de Ón˛elegere ∫i m„rturisim acest adev„r cu fapta ∫i cu
cuvÓntul, nel„sÓndu-ne «purta˛i de orice vÓnt al Ónv„˛„-
turii» (Efes. IV, 14), ci st„ruind Ón cuno∫tin˛a cea unit„
476 Ipostasul b u n „ t „ ˛ i l o r viitoare, sau temelia lor, este fiin˛a dum-
nezeiasc„, sau Ónse∫i ipostasurile dumnezeie∫ti. C„ci ele sÓnt temelia ∫i iz-
vorul acelor b u n „ t „ ˛ i ; Ón ele Ó∫i au subsistent„. N u m a i P e r s o a n e l e infi-
nite pot fi izvorul unei vie˛i, iubiri ∫i fericiri infinite.
a adev„rului cre∫tinilor ∫i propov„duind vederea cea mai

simpl„, mai dumnezeiasc„ ∫i cu adev„rat neÓn∫el„toare.
Dar l„sÓnd acum cele viitoare, s„ privim cu vederea
(Ë Â ˘ Ò fl · Ì) mai presus de minte a credin˛ii la cele ce s-au
f„cut de la Ónceput. C„ci «prin credin˛„ Ón˛elegem c„ s-au
f„cut veacurile cu cuvÓntul lui Dumnezeu... ca s„ se
fac„ din ceea ce nu se vedea, cele ce se v„d» (Evr. XI, 3).
Care minte ar putea Ón˛elege cum s-au f„cut atunci
toate din ce nu era nicidecum ∫i aceasta numai cu cuvÓn-
tul ? C„ci ceea ce Ón˛eleg lucr„rile min˛ii, desigur c„ nu le
Óntrece pe acestea. Aceasta Ón˛elegÓnd-o ∫i Ón˛elep˛ii
elinilor ∫i socotind c„ nimic din cele ce se stric„ nu trece
Ón nimic ∫i c„ nimic din cele ce se produc nu vine din ni-
mic, au cugetat lumea ca nef„cut„ ∫i f„r„ sfÓr∫it. Dar cre-
din˛a dep„∫ind ideile n„scute din privirea f„pturilor, ne-a
unit pe noi cu Ra˛iunea aflat„ mai presus de toate ∫i cu
Adev„rul neconstruit ∫i simplu ; ∫i am Ón˛eles mai bine
decÓt prin demonstra˛ie nu numai c„ toate s-au f„cut din
cele ce nu sÓnt, ci ∫i c„ s-au f„cut numai cu cuvÓntul lui
Dumnezeu. Ce este deci credin˛a aceasta ? Oare vreo
putere natural„, sau mai presus de fire ? F„r„ Óndoial„,
mai presus de fire, deoarece «nu poate veni cineva
la Tat„l decÓt prin Fiul» (Ioan X, 9), care ne ridic„ pe
noi mai presus de noi Ón∫ine ∫i ne d„ simplitatea Óndum-
nezeitoare ∫i ne Óntoarce spre unitatea Tat„lui ce adun„
toate.
De aceea Pavel «a luat har spre ascultarea credin-
˛ei» (Rom. I, 5). De aceea, de vei m„rturisi cu gura ta pe
Domnul Iisus ∫i vei crede Ón inima ta c„ Dumnezeu L-a
sculat pe El din mor˛i, te vei mÓntui» (Rom. X, 9). De
aceea sÓnt mai ferici˛i cei ce n-au v„zut ∫i au crezut (Ioan
XX, 29), decÓt cei ce au v„zut ∫i au crezut Ón Cel Ónviat
din mor˛i ∫i Ón Încep„torul vie˛ii ve∫nice (Fapte III, 15).
C„ci ace∫tia prin ochii mai presus de lume ai credin˛ei au
v„zut ∫i au cinstit cele ce ochiul, v„zÓndu-le, nu le crede
prin el Ónsu∫i ∫i Ón˛elegerea nu le poate cuprinde.
320 FILOCALIA
143. «Aceasta este biruin˛a care a biruit lumea, cre-

din˛a noastr„» (1 Ioan V, 4). Aceasta este, de∫i e ciudat
a o spune, credin˛a care a sus˛inut ∫i lumea de jos mai
Ónainte Ón felurite chipuri ∫i timpuri, iar mai pe urm„,
pref„cÓnd-o Óntr-una mai dumnezeiasc„ ∫i ridicÓnd-o la
Ón„l˛imea cerurilor, a f„cut ∫i din p„mÓnt cer. Cine a p„zit
semin˛ele lumii celei de a doua ? Nu credin˛a lui Noe ?
Cine a f„cut pe Avram, Avraam ∫i tat„ al multor neamuri,
asemenea cu nisipul m„rii ∫i cu mul˛imea stelelor ? Nu
credin˛a Ón f„g„duin˛ele acelea ce erau atunci de neÓn-
˛eles ? C„ci pe unicul n„scut urma∫ Ól ˛inea gata de jun-
ghiat. ™i prin el — o, minune ! — a crezut neÓndoios c„
avea mul˛ime de fii. Nu p„rea deci b„trÓnul celor ce pri-
veau lucrurile cu ra˛iunea (Ùˆ ÎÔ„ ÈÛµ‰) c„ e nebun ? Dar
sfÓr∫itul lucrurilor, conduse de harul lui Dumnezeu, a
ar„tat c„ credin˛a nu e nebunie, ci cuno∫tin˛„ ce Óntrece
toat„ cugetarea.
Noe iar„∫i a∫tepta de la bolta curbat„ a cerului
adâncuri de ape. Unde sÓnt bÓiguelile filozofiei cinstite de
tine ? «Toate cele grele tind Ón sus ∫i spre mijloc» : cele
u∫oare, cu cÓt sÓnt mai u∫oare, cu atÓt se dep„rteaz„ de
mijloc». Unde este substan˛a rar„ ∫i deas„, cea dintÓi
neputÓnd acoperi, cea de a doua str„b„tÓnd ∫i corpurile
care nu sÓnt prea dense prin fire ? Unde sÓnt sferele exac-
te ∫i curbele, mi∫c„rile de multe feluri ∫i de mare vitez„,
prin care tu c„utÓnd adev„rul din existen˛e, te rostogo-
le∫ti din el pe tine Ónsu˛i ∫i pe cei ce ascult„ de tine ∫i Ói
vei face prad„ potopului, Ónv„˛Ónd amarnic din experi-
en˛„ ceea ce au ignorat Ón chip r„u prin cuno∫tin˛„.
Dar credin˛a, de o vor primi Ónainte de moarte, Ói va
aduce la adev„r printr-Ô ne∫tiin˛„ bun„ ∫i-i va face prin
experien˛„ cu totul neispiti˛i ∫i nep„tima∫i Ón fa˛a relelor.
Ea le va ar„ta chiar prin lucruri c„ toat„ filozofia din
afar„ este nebun„ (1 Cor. I, 20), ca una ce nu va Ón˛e-
lege nici atunci, cum nu Ón˛elege nici acum cuvÓntul ma-
relui Petru : «Cerurile s-au Ónchegat odinioar„ din ap„ ∫i

prin ap„ ; ∫i prin ap„ lumea de atunci a pierit Ónecat„.
Iar cerurile de acum sÓnt ˛inute pentru foc, fiind p„strate
pentru ziua judec„˛ii ∫i pentru pieirea celor necredin-
cio∫i» (2 Petru, III, 5—7). Deci cum e cu cuno∫tin˛a de
Dumnezeu, afl„toare Ón cre∫tini, ∫i cu mÓntuirea prin ea ?
Este ea prin cuno∫tin˛a filozofiei sau prin credin˛„, care
face prin ne∫tiin˛„ cuno∫tin˛a ei nefolositoare 4 7 7 . Dac„
e prin cuno∫tin˛„, «s-a f„cut de∫art„ credin˛a» ∫i se des-
fiin˛eaz„ f„g„duin˛a, c„ «de vei crede cu inima ta Ón
Domnul Iisus, te vei mÓntui» (Rom. X, 9). A∫adar nu cel
ce are Ón inim„ cuno∫tin˛a f„pturilor are din pricina ei
pe Dumnezeu, ci cel ce a crezut Ón inima lui Ón Domnul
478
Iisus, are s„l„∫luit Ón sine, pe Dumnezeu , prin credin˛a
neiscoditoare.
44. Dar s„ l„s„m acum pe cei ce prin aceast„ cuno∫-
tin˛„ n-au cunoscut pe Dumnezeu ∫i s„ trecem cu vederea
faptul c„ nu toat„ cuno∫tin˛a din filozofie este adev„rat„.
S„ admitem c„ toat„ este adev„rat„ ∫i s„ privim la cei ce
prin cuno∫tin˛a aceasta a f„pturilor au cunoscut pe Dum-
nezeu 4 7 9 . Contemplarea ∫i cunoa∫terea prin acestea
477. C r e d i n ˛a face nefolositoare sau n e l u c r „ t o a r e p e n t r u m Ó n t u i r e
c u n o ∫ t i n ˛ a filozofic„, prin ne∫tiin˛a ei c a r e e o v e d e r e mai presus de acea
c u n o ∫ t i n ˛ „ . C„ci ea v e d e P e r s o a n a lui Dumnezeu ∫i i n t r „ Ón u n i r e a cea
mai presus de Ó n ˛ e l e g e r e cu Ea, pe cÓnd filozofia r „ m Ó n e la lucruri, sau
preface p e r s o a n a Ón obiect, ca s„ o p o a t „ , chipurile, c u n o a ∫ t e .
478. Rela˛ia cu p e r s o a n a se Ónf„ptuie∫te Ón g e n e r a l prin c r e d i n ˛ „ ,
nu p r in ∫tiin˛a iscoditoare, c a r e v r e a s„ transforme p e r s o a n a Óntr-un obiect
constituit d i n detalii multiple. Cu atÓt mai mult r e l a ˛ i a cu Dumnezeu-Per-
s o a n „ se Ónf„ptuie∫te p r i n credin˛a, c a r e o r e s p e c t „ Ón c a r a c t e r u l Ei per-
sonal ∫i de a c e e a o experiaz „ Ón i n t e n s i t a t e a ei specific„, Ón mod simplu
∫i unitar, g„sind Ón Ea c o n c e n t r a t e , vii ∫i p u r t a t e de i n t e n ˛ i a iubirii, t o a t e
bun„t„˛ile, pe c a r e le c a u t „ c u n o ∫ t i n ˛ a prin s e p a r a r e a sau distingerea lor.
479. SfÓntul Grigorie P a l a m a nu socote∫te c„ t o a t „ c u n o ∫ t i n ˛ a din
filozofie este gre∫it„. El admite c„ t o a t „ p o a t e fi a d e v „ r a t „ . Dar p e n t r u el
ea Ó∫i a r a t „ a d e v „ r u l ei c Ó n d din c u n o ∫ t i n ˛ a f„pturilor t r a g e concluzia
d r e a p t „ despre e x i s t e n ˛a lui Dumnezeu.
322 FILOCALIA
se nume∫te lege natural„ (Rom. II, 14). De aceea Ónc„

Ónainte de Patriarhi, Prooroci ∫i de Legea scris„, aceasta
a chemat din nou neamul omenesc ∫i l-a Óntors la Dum-
nezeu, ar„tÓndu-L pe F„c„torul celor ce nu ie∫iser„ din
cuno∫tin˛a natural„ asemenea Ón˛elep˛ilor elini. C„ci cine,
avÓnd minte ∫i v„zÓnd atâtea feluri v„dite de fiin˛e, atÓtea
puteri contrare ∫i mi∫c„ri ce se echilibreaz„ prin opozi˛ie,
apoi stabilitatea care aduce ∫i ea un echilibru Ón acest fel,
succesiuni neÓntrerupte de porniri contrare, uniri ne-
amestecate prin adversit„˛i neÓmp„cate, Ómpreun„ri ale
celor distincte ∫i neamestec„ri ale celor unite ale min˛ilor,
sufletelor, trupurilor, armonia ce se na∫te din atÓtea lu-
cruri, rela˛iile ∫i pozi˛iile statornice, aptitudinile ∫i rÓndu-
ielile substan˛elor, nedesfacerea Óntregului, — cine, pri-
vind cu mintea la toate acestea, cum fiecare persist„ Ón
sine, dar se armonizeaz„ Ón chip minunat cu celelalte, nu
va cunoa∫te ca dintr-o icoan„ ∫i ca dintr-o oper„ cauzat„,
pe Dumnezeu ? ™i cine, cunoscÓnd astfel pe Dumnezeu,
Ól va socoti un lucru oarecare dintre cele cauzate sau din-
480
tre cele ce sÓnt dup„ chipul Lui ? . El va avea prin
aceasta ∫i cuno∫tin˛a de Dumnezeu din nega˛ie. Deci cu-
no∫tin˛a f„pturilor a Óntors neamul omenesc la cuno∫tin˛a
de Dumnezeu Ónainte de Lege ∫i Prooroci. ™i acum iar Ól
481
Óntoarce . C„ci aproape toat„ lumea, adic„ to˛i cÓ˛i nu
ascult„ de preceptele evanghelice, datoresc numai cuno-
∫tin˛ii f„pturilor faptul c„ nu au un alt Dumnezeu decÓt
pe F„c„torul acestei lumi.
45. Deci ace∫tia numai din cuno∫tin˛a celor creiate
cunosc pe Dumnezeu. Ei sÓnt cei ce n-au murit legii, prin
lege, ca s„ tr„iasc„ via˛a Óntru Hristos, mai bine zis cei
ce n-au avut niciodat„ legea lui Dumnezeu. Dar acum
cÓnd Dumnezeu S-a ar„tat Ón trup, s-a crezut Óntre nea-
480. SfÓntul A t a n a s i e, Contra Elinilor 3 5 — 3 9 ; P.G. 25, 69—80.
481. Ba azi Ól Ó n t o a r c e cu atÓt mai mult, d a t o r i t „ progresului consi-
derabil al ∫tiin˛elor, c a r e au dovedit o uimitoare ∫i complex„ r a ˛ i o n a l i t a t e
a naturii.
muri, s-a propov„duit Ón lume (1 Tim. III, 16) ∫i legea

harului s-a descoperit marginilor p„mÓntului, cÓnd «am
luat Duhul lui Dumnezeu ca s„ vedem cele d„ruite nou„
de la Dumnezeu» (1 Cor. III, 13), cÓnd am fost Ónv„˛a˛i
de Dumnezeu (Ioan, VI, 45) ∫i am primit pov„˛uirile
MÓngÓietorului dup„ mÓngÓietoarea f„g„duin˛„, c„ci
«Acela, zice, v„ va Ónv„˛a pe voi tot adev„rul» (Ioan,
XIV, 26) — ca unul ce nu e Ónc„ cunoscut — cÓnd avem
«mintea lui Hristos» (1 Cor. III, 16) ∫i ochi duhovnice∫ti,
tu te Óntorci iar„∫i Ónapoi, ca s„ tr„ie∫ti sub stihiile acestei
lumi ca Ónv„˛„toare ? Ce zici ? Noi care «a∫tept„m cer nou
∫i p„mÓnt nou potrivit f„g„duin˛ei» (2 Petru III, 13 ;
Apoc. XXI, 1), nu vom Ón˛elege ∫i nu vom sl„vi pe Dum-
nezeu din acelea Ón chip supralumesc, ci Ól vom cunoa∫te
numai din lumea aceasta veche ∫i schimb„cioas„ ? Ba
nu numai schimb„cioas„, ci ∫i stric„cioas„. C„ci numind-o
pe aceea nou„, a ar„tat-o pe aceasta veche. Iar tot ce
se Ónveche∫te ∫i Ómb„trÓne∫te merge spre pieire.
46. Dar de unde am Ónv„˛at despre aceast„ lume
nou„ ∫i despre via˛a care nu se Ónveche∫te ? Oare din
contemplarea f„pturilor, sau de la «Cel rÓnduit Fiu al lui
Dumnezeu Ón putere, dup„ Duhul sfin˛eniei prin Ónvie-
rea din mor˛i, de la Iisus Hristos, Domnul nostru»
(Rom. I, 4) ? Oare nu unul este Înv„˛„torul nostru, Hristos
(Matei XXIII, 10) ? Deci prin ce cuvinte ale Lui am Ónv„-
˛at despre firea lumii pieritoare ? Oare nu El ne-a porun-
cit s„ nu ne numim Ónv„˛„tori pe p„mÓnt ? Cum vom
umbla deci noi la elini ∫i la egipteni, ca s„ Ónv„˛„m de la
ei ceva mÓntuitor ? Cuno∫tin˛a noastr„ de Dumnezeu lau-
d„ pe Dumnezeu ca Înv„˛„tor ; nu Ónger, nu om, ci
Însu∫i Domnul ne-a Ónv„˛at ∫i ne-a mÓntuit pe noi
(Isaia LXIII, 9). Noi nu mai cunoa∫tem pe Dumnezeu din
asem„n„ri (›˜ ÙÔ ‰ Âfl˜¸ÙÔfl), iar a∫a este cuno∫tin˛a lui
Dumnezeu din f„pturi. Acum Óns„ «s-a ar„tat via˛a care
324 FILOCALIA
era la Tat„l ∫i s-a ar„tat nou„» (1 Ioan I, 2) ; ne-a vestit

nou„ c„«Dumnezeu este lumin„ ∫i nici un Óntuneric nu
se afl„ Óntru El» (1 Ioan I, 5) ; iar pe cei ce au crezut Lui,
i-a f„cut fii ai luminii (Efes. V, 8). «™i a∫a s-a ar„tat ce
vom fi» ; «c„ de se va ar„ta, vom fi asemenea Lui ; pentru
c„ Îl vom ∫i vedea pe El precum este» (1 Ioan III, 3). Ai
iar„∫i merinde de bÓrfeal„ : «Precum este, a∫a Îl vom
vedea pe El». Dar cel ce spune acestea, fiind zidit nemij-
locit pe piatra pus„ Ón Sion, este aproape de ea Ón toate.
«Iar cel ce cade pe ea, se va sf„rÓma ∫i pe care va c„dea,
Ól va strivi» (Matei XXI, 44).
47. Dar s„ cercet„m cum argumenteaz„ filozoful c„
nu este vedere (opaotv) mai presus de toate lucr„rile min-
˛ii. Mai ÓntÓi vom spune c„ lucrul acesta despre care vor-
bim, ∫tim c„ este f„r„ nume ∫i mai presus de nume. Deci
dac„ numim vedere, ∫tim c„ este mai presus de vedere.
Iar dac„ cineva vrea s„-L numeasc„ Ón˛elegere (Ì¸ÁÛÈÌ),
de crede sau ∫tie prin experien˛„ c„ este mai preseus ∫i
de Ón˛elegere, m„rturise∫te Óntocmai ca noi. A∫adar, toate
pl„smuirile ∫i vederile, afirmate sau negate de acela, le
l„s„m la o parte ca de∫arte ∫i ca neavÓnd nici o leg„tur„
cu noi ∫i cu «CuvÓntul» de fa˛„. C„ este Óns„ o vedere
mai presus de toat„ Ón˛elegerea (upaoti ı›Ò ‹Û·Ì Ì¸ÁÛÈÌ),
acela n-a Ón˛eles, nici n-a crezut. Dar noi l-am ierta ∫i
dac„ n-ar Ón˛elege. C„ci a Ón˛elege ceea ce e mai presus
de minte nu st„ Ón puterea fiin˛ei noastre ∫i a str„duin˛e-
lor ei. Ba l-am primi cu Óng„duin˛„ chiar dac„ nu crede,
∫tiind, potrivit apostolului, «c„ trebuie s„ ajut„m celui
slab Ón credin˛„» (Rom. XIV, 1). Dar Óncercarea de a
cl„tina pe cei ce cred ∫i de a Óndrepta Ómpotriva
lor ∫i a adev„rului, scrieri de lupt„ ∫i silin˛a de a sminti
Ón tot felul nu numai pe cei mici (Matei XVIII, 6 ;
Marcu IX, 42 ; Luca XVII, 2), ci ∫i pe cei Ónainta˛i Ón
virtute ∫i cuvio∫ie, cine ar putea-o r„bda Ón t„cere, odat„
ce s-a hot„rÓt s„ fie slujitor al adev„rului ?
SF1STUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN√ 325
Deci acela n-a Ón˛eles ∫i n-a crezut c„ este o vedere

∫i o Ón˛elegere mai presus de toat„ vederea ∫i Ón˛elegerea,
fiind mai presus de nume ∫i primind numiri ce r„mÓn
mult Ón urma ei. El Ó∫i Ónchipuie c„ ceea ce socotesc teo-
logii mai presus de minte e teologie negativ„, iar aceasta
nu e mai presus de minte. C„ci se neag„, zice, cele cunos-
cute, dar nu cele necunoscute. Dar ∫i noi ∫tim c„ Ón teo-
logia aceasta cele ce se neag„ lui Dumnezeu le Ón˛elege
mintea. Deci nici aceast„ teologie nu dep„∫e∫te lucr„rile
min˛ii.
48. Dar despre vederea mai presus de minte, n-am
putea spune aceasta. Dac„ mintea noastr„ n-ar putea s„
se dep„∫easc„ pe sine Óns„∫i, n-ar fi vedere ∫i Ón˛elegere
mai presus de lucr„rile min˛ii. Dar, odat„ ce are aceast„
putere ∫i numai prin ea se une∫te propriu-zis cu Dum-
nezeu, trecÓnd prin Dumnezeu aceast„ putere la lucrare
Ón vremea rug„ciunii 4 8 2 , se poate afirma c„ este o vedere
mai presus de toate lucr„rile min˛ii, vedere de care zicem
c„ e mai presus de Ón˛elegere. I-ar putea Óns„ spune cineva
acesteia ∫i nevedere ∫i ne∫tiin˛„ Ón sens de dep„∫ire.
Deci ceea ce nu este mai mult Ón˛elegere decÓt neÓn-
˛elegere, cum va fi o parte din cuno∫tin˛„ Ón general ? 4 8 3 .
™i cum va fi Ómp„r˛it„ dup„ speciile acesteia ? C„ci nici
fiin˛a n-a Ómp„r˛it-o vreodat„ cineva dintre Ón˛elep˛i, Ón
corp, necorporalitate ∫i suprafiin˛ime ; nici sim˛irea, Ón
482. M i n t e a are p u t e r e a s„ se d e p „ ∫ e a s c „ , da r n u m a i p r i n D u m n e -
zeu. C„ci p r i n D u m n e z e u a c e a s t „ p u t e r e a ei t r e c e din p o t e n t „ in act. Fie-
c a r e are p u t e r e a s„ c u n o a s c „ a l t „ p e r s o a n „ , d ar n u m a i cÓnd a c e e a i se
deschide, a c e a s t „ p u t e r e a ei t r e c e Ón fapt„.
483. D u p „ ce a spus mai Ó n a i n t e c„ c u n o ∫ t i n ˛ a primit„ prin lumina
d u m n e z e i a s c „ p o a t e fi n u m i t „ ∫l ne∫tiin˛„, ca u n a ce d e p „ ∫ e ∫ t e cuno∫tin˛a,
acum sfÓntul Grigorie a d a u g „ c„ v e d e r e a a c e e a p o a t e fi n u m i t „ ∫i n e v e d e r e ,
Ón sens de d e p „ ∫ i r e a vederii, d a r nu de lips„ a Ón˛elegerii, vederii ∫i cu-
no∫tin˛ei. C„ci Ón ea sânt d a t e v i r t n a l t o a t e cele a d u s e prin c r e a r e la Ón-
˛ e l e g e r e a ∫i v e d e r e a noastr„. De a c e e a ea nu p o a t e fi p u s „ sub categoria
cuno∫tin˛ei, p r i n c a r e s e i n d i c „ i n g e n e r a l c u n o ∫ t i n ˛ a f „ p t u r i l o r ; d a r aici
nu p o a t e fi socotit„ contrar„ c u n o ∫ t i n ˛ e i, Ón˛elegerii ∫i vederii.
326 FILOCALIA
cele cinci sim˛uri ∫i Ón ceea ce e mai presus de sim˛ire.

C„ci ceea ce e mai presus de fiin˛„, cum ar fi sub fiin˛„, ∫i
ceea ce e mai presus de sim˛ire nu-i o specie a sim˛irii,
nici ceea ce e mai presus de cuno∫tin˛„ o specie a cuno∫-
tin˛ii. Iar c„ mintea are putere s„ se dep„∫easc„ pe sine
Óns„∫i ∫i prin aceast„ putere s„ se uneasc„ cu cele mai
Ónalte ca ea, o spune ∫i Marele Dionisie foarte l„murit.
™i nu o spune numai aceasta, ci o ∫i arat„ aceasta cre∫-
tinilor ca o Ónv„˛„tur„ dintre cele mai trebuincioase. «Tre-
buie, zice, s„ se ∫tie c„ mintea noastr„ are, pe de o parte,
puterea de a Ón˛elege, prin care vede cele inteligibile, pe
de alt„ parte, unirea care dep„∫e∫te firea min˛ii ∫i prin
care se leag„ cu cele de dincolo de ea» 4 8 4 . ÎntrucÓt unirea
aceasta dep„∫e∫te firea min˛ii, ea este mai presus de toate
lucr„rile min˛ii ∫i nu este cuno∫tin˛„, Ón sens de dep„∫ire ;
iar ÓntrucÓt este o leg„tur„ a min˛ii cu Dumnezeu, e ne-
asem„nat mai Ónalt„ decÓt puterea ce leag„ mintea de
cele create, adic„ de cuno∫tin˛„ 4 8 5 .
49. Dar cum argumenteaz„ acesta c„ nu este vedere
mai presus de toate lucr„rile min˛ii ? «Fiindc„, zice, nu
este nimic mai Ónalt decÓt teologia prin nega˛ie». Dar alt-
ceva este, o, scumpule, vederea ∫i altceva teologia (cu-
vântarea despre Dumnezeu), ÓntrucÓt nu este acela∫i lucru
a gr„i ceva despre Dumnezeu ∫i a dobÓndi ∫i a vedea pe
Dumnezeu. Îns„ ∫i teologia negativ„ este cuvÓnt. Dar ve-
derile sÓnt mai presus de cuvÓnt ∫i de ra˛ionament. Aceasta
a ar„tat-o cel ce a descoperit cele negr„ite (2 Cor. XII, 4).
Deci, ÓntrucÓt ∫i teologia prin nega˛ie este cuvÓnt (∫i
ra˛ionament), vederea mai presus de cuvânt ∫i de ra˛io-
484. Despre numirile dumnezee∫ti 7, 1 ; P.G. 3, 864 C.
485. Leg„tura d i n t r e m i n t e ∫i c e l e c u n o s c u t e de ea are Ón ea ceva
propriu nu n u m a i min˛ii, ci ∫i celor c u n o s c u t e de ea. Cu atÓt mai mult, cÓnd
c e e a ce c u n o a ∫ t e e o p e r s o a n „ . Deci in actul de c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e-
zeu, c a r e e o l e g „ t u r „ a min˛ii cu Dumnezeu, e s t e ∫i c e v a din Dumnezeu.
In felul acesta l e g „ t u r a min˛ii cu Dumnezeu d e p „ ∫ e ∫ t e ∫i c o v Ó r ∫ e ∫ t e ca
p u t e r e l e g „ t u r a min˛ii cu cele c r e a t e . C„ci din D u m n e z e u exist„ mintea
∫i p u t e r e a de a Ón˛elege.
nament este mai presus ∫i de ea. Deci v„z„torii celor mai

presus de cuvÓnt ∫i de ra˛ionament o Óntrec ∫i pe aceasta
nu prin cuvÓnt, ci prin fapt„, prin adev„r ∫i prin harul
lui Dumnezeu ∫i al Duhului care toate le poate ∫i care
ne d„ nou„ s„ vedem «cele ce ochiul nu le-a v„zut ∫i
urechea nu le-a auzit» (1 Cor. II, 9).
50. Dar acela neÓn˛elegÓnd acestea, nici m„car cÓt de
pu˛in, Ó∫i Ónchipuie c„ Dionisie m„rturise∫te Óntocmai ca
el cÓnd zice : «Tot cel ce se Ónvrednice∫te s„ cunoasc„ ∫i
s„ vad„ pe Dumnezeu ajunge Ón Óntunericul dumne-
zeiesc, chiar prin faptul c„ nu vede ∫i nu cunoa∫te, fiind
ridicat cu adev„rat la ceea ce e mai presus de vedere ∫i
486
de cuno∫tin˛„» .
Iar Ón alt„ parte : «Numai acelora le e cu putin˛„ s„
p„trund„ Ón Óntunericul unde este cu adev„rat Cel ce e
dincolo de toate, care au dep„∫it toate ∫i cele curate ∫i
toate treptele sfintelor Ón„l˛imi ∫i toate luminile dumne-
zeie∫ti» 4 8 7 . «Dac„ intr„ deci cineva Ón acest Óntuneric, zice
filozoful, o face prin negarea tuturor celor ce sÓnt. Deci
cea mai des„vÓr∫it„ vedere (fi ÙÂÎÂÈ¸Ù·ÙÁ ËÂ˘Òfl·) este Ón-
tunericul acesta, sau teologia prin nega˛ie. C„ci nimic nu
este dincolo de a nu cunoa∫te nimic. Deci ∫i lumina aceea
de care gr„i˛i voi, orice ar fi ea, trebuie s„ o p„r„si˛i, ca
s„ v„ sui˛i la teologia ∫i vederea (ËÂ˘ÒÈ·Ì) prin ne-
ga˛ie» 4 8 8 .
486. Epist. V ; P.G. 3, 1073 A.
487. Despre teologia mistic„, 1, 3; P.G. 3, 1000 C.
488. V a r l a a m nu c u n o a ∫ t e c e v a mai Ónalt decÓt teologia n e g a t i v „,
c a r e las„ m i n t e a Ón fa˛a u n u i gol, c a r e nu o u n e ∫ t e cu Dumnezeu. ≈ o teo-
logie p r i n c a r e r a ˛ i u n e a p u n e Ó n t r e ea ∫i Dumnezeu o pr„pastie, pe c a r e
nici ea, nici Dumnezeu nu o p o a t e umple . Din a c e a s t „ m e n t a l i t a t e se ex-
plic„ doctrina catolic„ despre c a r a c t e r u l c r e a t al gra˛iei. O m u l r „ m Ó n e
c h i a r Ón s t a r e a de h a r Ónchis Ón limitele c r e a t u r i t „ ˛ i i sale. De a c e e a nu
se v o r b e ∫ t e Ón teologia catolic„ despre i n d u m n e z e i r e a creaturii. Nici m„-
c a r despre M a i c a Domnului, atÓt de l „ u d a t „ Ón teologia ∫i p i e t a t e a cato-
lic„, nu se v o r b e ∫ t e despre o Ó n d u m n e z e i r e a ei. Ea r „ m Ó n e vÓrful crea˛iei
ca frumuse˛e moral„, dar ∫i ea e d e s p „ r ˛ i t „ de Dumneze u printr-o p r „ p a s -
tie de n e u m p l u t. De a c e e a Biserica, Ónchis„ Ón o r d i n e a creatului, are ∫i ea
n e v o i e de un loc˛iitor al lui Hristos.
328 FILOCALIA
Dar noi numim lumina harului aceea despre care

zice ∫i Marele Dionisie c„ «Ónconjoar„ totdeauna, Ón veci
∫i neÓntrerupt, pe sfin˛i, Ón petrecerea veacului viitor, ca
489
∫i pe ucenici la atotdumnezeiasca Schimbare la fa˛„» .
De ce atÓta silin˛„ me∫te∫ugit„ de a ne desface de ceea
ce ne va lumina ve∫nic ∫i vom vedea neÓncetat atunci, ∫i
aceasta nu numai cu sim˛urile, ci ∫i cu mintea, sau mai
vÓrtos mai presus ∫i decÓt acestea, duhovnice∫te ∫i dum-
nezeie∫te, cum am ar„tat adeseori ∫i pe larg ? De ce atÓta
me∫te∫ugire ∫i osteneal„ de a ne desface de Cel mai Ónalt
ca noi, de Cel ce ne une∫te pe vecie cu cele mai Ónalte de-
cÓt mintea, ∫i ne d„ s„ vedem cele mai presus de noi ?
C„ci precum mintea, unit„ Ón chip negr„it cu sim˛irea,
vede cele supuse sim˛urilor, ∫i precum sim˛irea Ó∫i Ónf„-
˛i∫eaz„ simbolic ∫i sensibil cele inteligibile (cunoscute cu
mintea), odat„ ajuns„ la perceperea lor prin unirea ei cu
mintea, a∫a ∫i acestea amÓndou„ (sim˛irea ∫i mintea), unite
cu Duhul, vor vedea lumina nev„zut„ Ón chip duhovni-
cesc, mai bine zis vor convie˛ui, odat„ Óndumnezeite, ve∫-
nic Ómpreun„ cu ea.
Deci pentru ce atÓta silin˛„ me∫te∫ugit„ de a ne face
s„ p„r„sim lumina care ne va Ónconjura atunci ve∫nic, ca
s„ ne bucur„m de vederea (ËÂ˘Òfl·) socotit„ de tine atot-
des„vÓr∫it„ ? Iar dac„ acum putem p„r„si ∫i dep„∫i acea
lumin„, dar atunci nu, veacul de acum e mai Ónalt decÓt
cel viitor ∫i cu dreptate sÓnt Ómp„timi˛i de veacul de
acum cei ce se r„zboiesc Ómpotriva luminii celei ve∫nice
490
∫i adev„rate .
51. Dar, oare, Marele Dionisie congl„suie∫te cu ei ?
Cum ar face-o cel ce a l„udat aceast„ lumin„ mai mult
decÓt to˛i ? C„ci am ar„tat pe larg Ón «Cuvintele» scrise
de noi mai Ónainte despre lumina ∫i luminarea dum-
nezeiasc„, cum cel ce se Ómpotrive∫te mai mult ca to˛i
489. Despr e numirile dumnezeie∫ti 4; P.G., 3, 57(5 D.
490. D a c „ c e a mai Ónalt„ c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu e c e a a teo-
logiei r a ˛ i o n a l e n e g a t i v e , iar v e d e r e a luminii dumnezeie∫ti e c e v a infe-
du∫manilor marii lumini, este lumin„torul cel mai str„-

lucitor al lumii din Areopag. Dar revenind ∫i acum, s„
vedem cuvintele lui, la care se refer„ acesta. Scriind
acesta slujitorului Dorotei, zice : «Întunericul dum-
nezeiesc este lumin„ neapropiat„, pentru rev„rsarea co-
vÓr∫itoare de lumin„ mai presus de fiin˛„. În acesta
ajunge tot cel ce se Ónvrednice∫te s„ cunoasc„ ∫i s„ vad„
pe Dumnezeu, chiar prin faptul de a nu vedea ∫i de a nu
cunoa∫te fiind ridicat Ón ceea ce e mai presus de vedere
∫i de cuno∫tin˛„, cunoscÓnd tocmai aceea c„ este dincolo
de toate cele cunoscute cu sim˛urile ∫i cu mintea (sen-
491
sibile ∫i inteligibile)» .
Deci, aci zice de acela∫i lucru c„ e ∫i Óntuneric ∫i lu-
min„, aci c„ ∫i vede ∫i nu vede, aci c„ ∫i cunoa∫te ∫i nu
cunoa∫te. Cum e atunci Óntuneric aceast„ lumin„ ? «Pen-
tru rev„rsarea covÓr∫itoare de lumin„», zice. Deci Ón sens
propriu e lumin„ ; Óntuneric e Ón sens de dep„∫ire (Í·Ë'-
˝ÂÒÔ◊fiÌ), ÓntrucÓt nu poate fi v„zut„ de cei ce Óncearc„
s„ se apropie de ea ∫i s„ o vad„ prin lucr„rile sim˛urilor
sau ale min˛ii.
52. Iar fiindc„ Ón Cel neapropiat ajunge tot cel ce
se Ónvrednice∫te s„ cunoasc„ ∫i s„ vad„ pe Dumnezeu,
cine este cel ce se Ónvrednice∫te s„ se apropie de Cel nea-
propiat ∫i s„ vad„ pe Cel nev„zut ? Oare tot cinstitorul
de Dumnezeu ? Dar numai lui Moise ∫i celor ca el le-a
fost dat s„ ajung„ Ón Óntunericul dumnezeiesc. Teologia
prin nega˛ie Óns„ este a fiec„rui cinstitor de Dumnezeu.
Iar acum dup„ venirea Domnului Ón trup este ∫i a fiec„-
rui om, cum s-a ar„tat mai Ónainte. Deci lumina aceasta
(Ón sens propriu) ∫i Óntunericul acesta dumnezeiesc (Ón
sens de dep„∫ire) e altceva decÓt teologia prin nega˛ie ∫i
o dep„∫e∫te pe aceasta Ón chip neasem„nat ; s„ zicem
rior ei, atunci v e d e r e a acestei lumini in v e a c u l viitor ne va situa pe o
t r e a p t „ inferioar„ celei de acum, cÓnd t r „ i m sub regimul teologiei nega-
tive, c a r e e c e a mai Ónalt„, d u p „ V a r l a a m .
491. Ep. V ; P. G. 3, 1073 A.
330 FILOCALIA
atÓta cÓt dep„∫e∫te Moise Ón vederea lui Dumnezeu pe cei

492
mul˛i .
Dar, zice, cel ajuns Ón lumina aceasta, vede ∫i nu
vede. Cum v„zÓnd, nu vede ? Pentru c„ vede, zice, mai
presus de vedere. Deci Ón sens propriu cunoa∫te ∫i vede.
Nu vede Ón sens de dep„∫ire (˝ÂÒÔ◊ÈÍ‰Ú), nev„zÓnd prin
nici o lucrare a min˛ii ∫i a sim˛urilor. Prin Ónsu∫i faptul
c„ nu vede ∫i nu cunoa∫te, adic„ prin Ónsu∫i faptul c„ a
dep„∫it toat„ lucrarea cunosc„toare, e ridicat Ón ceea ce
e mai presus de vedere ∫i de cunoa∫tere. Cu alte cuvinte,
el vede ∫i lucreaz„ Ón chip mai Ónalt decÓt omene∫te, ca
unul ce a ajuns mai Ónalt decÓt omul ∫i dumnezeu prin
har ∫i este unit cu Dumnezeu ∫i prin Dumnezeu vede pe
Dumnezeu.
53. Deci, cei ce propov„duiesc numai o contemplare
(ËÂ˘Òfl·Ì) prin nega˛ie ∫i dincolo de aceasta nu mai admit
o lucrare sau vedere (‰Ò·ÛÈÌ), iar de aceast„ contemplare
zic c„ face parte din cuno∫tin˛a general„ ∫i nu recunosc
nici o vedere mai Ónalt„ decÓt cuno∫tin˛a, pe de alt„ parte,
zic c„ cei ce ajung prin nega˛ie la aceast„ contemplare,
dup„ ei atotdes„vÓr∫it„, nu v„d ∫i nu cunosc nimic Ón sens
propriu, se arat„ ca unii ce admit mai degrab„ o lips„ de
493
cuno∫tin˛„ ∫i de vedere . Prin urmare, au uitat de ei
Ón∫i∫i, declarÓnd aceast„ adev„rat„ ne∫tiin˛„ Ón sens de
lips„ (a cunoa∫terii), mai Ónalt„ decÓt toat„ cuno∫tin˛a ∫i
mÓndrindu-se c„ nu ∫tiu nimic Ón sensul de lips„ (a cu-
492. Ó n t u n e r i c u l Ón c a r e a intra t Moise, fiind u n a cu lumina cea mai
p r e s u s de t o a t „ Ó n ˛ e l e g e r e a, e superior ∫i el Ó n t u n e r e c u l u i teologiei nega-
tive r a ˛ i o n a l e .
493. Cei ce p u n pe t r e a p t a cea mai Ó n a l t „ teologia p r i n n e g a ˛ i e, so-
cotesc c„ cea mai Ónalt„ c u n o a ∫ t e r e e s t e r e c u n o a ∫ t e r e a lipsei oric„rei cu-
noa∫teri, c u n o a ∫ t e r e a vidului absolut. RefuzÓnd astfel apofatismul luminii,
ca superior teologiei n e g a t i v e , c o n t e s t „ de fapt ∫i c u n o a ∫ t e r e a r a ˛ i o n a l „ .
P a l a m a se d o v e d e ∫ t e Ón a c e s t e rÓnduri un m a r e dialectician.
noa∫terii). Astfel, cei ce nu cred celei mai mari lumini

494
cad ∫i din lumina cuno∫tin˛ei .
™i de fapt, dac„ vederea (ËÂ˘Òfl·) prin nega˛ie ∫i
Óntunericul dumnezeiesc sÓnt unul ∫i acela∫i lucru, iar
aceast„ vedere Ónseamn„ propriu-zis o lips„ a vederii,
potrivit cu cei ce zic c„ dincolo de ea nu mai este vreo
vedere dumnezeiasc„, atunci ∫i acest Óntuneric dum-
nezeiesc este un Óntuneric propriu-zis, un Óntuneric al
lipsei, care pe cei ce petrec Ón el Ói face nebuni. ™i de fapt
Ói face cu adev„rat astfel pe cei ce sus˛in unele ca acestea.
Ace∫tia Óndr„znesc s„ spun„ c„ p„trund Ón Óntuneri-
cul mai presus de lumin„ prin teologia negativ„ Ónainte
de a se fi lep„dat de maica lor egipteanc„, cu nume min-
cinos ∫i stearp„, prin care zic p„rin˛ii c„ trebuie Ón˛eleas„
cultura din afar„ 4 9 5 ; Ónainte de a cunoa∫te curat c„ vie-
˛uim Óntre dou„ rÓnduri de adversari ∫i c„ trebuie s„ se
alieze cu cei mai buni ; Ónainte ca, prin ace∫tia, ei s„ dea
asalt asupra celor r„i ∫i pe unii din ace∫tia s„-i surpe, s„-i
ucid„ ∫i s„-i ciuruiasc„, iar de al˛ii s„ fug„ (e vorba adic„
de toate acelea dintre patimile rele care, avÓnd o leg„tur„
familiar„ cu noi, ne st„pÓnesc la Ónceput mai tare ca ni∫te
pricini ∫i ca ni∫te prezen˛e Ómpreun„-lucr„toare) ; Ónainte
de a lep„da obi∫nuin˛a cea rea a celor ce scot din pu˛urile
crea˛iunii Ón˛elepciunea lui Dumnezeu, adic„ a Ón˛elep-
˛ilor elinilor ; Ónainte de a locui Ómpreun„ cu cei ce vie-
˛uiesc Ón pace unii cu al˛ii ∫i nu sus˛in p„reri deosebite
sau contrarii, adic„ cu cei Ón˛elep˛i Ón cele duhovnice∫ti ;
Ónainte de a-∫i supraveghea prin retragere ∫i lini∫te oile
lor, adic„ gÓndurile lor ; Ónainte de a se sui la munte, adic„
Ón vÓrful sufletului ; Ónainte de a c„uta de departe la lu-
494. N u m a i Ón lumina c e a m a r e c a r e ne vine din P e r s o a n a d u m n e -
zeasc„, a r e un sens ∫i cuno∫tin˛a, sau a∫a zisa lumin„ a cuno∫tin˛ei.
495. SfÓntul Grigorie de Nisa, Despre via˛a lui Moise ; P.G., 44, 329
BC. Tot p a s a g i u l c a r e u r m e a z „ se resimte de c o n ˛ i n u t u l acestei o p e r e a
sfÓntului Grigorie de N i s a . Nu se p o a t e ajunge la v e d e r e a luminii lui
D u m n e z e u f„r„ o purificare, cum se p o a t e ajunge p r i n specula˛ii la for-
mul„rile teologiei n e g a t i v e r a ˛ i o n a l e.
332 FILOCALIA
mina cea nou„ ; Ónainte de a se apropia, Ónainte de a auzi

∫i de a lep„da Ónc„l˛„mintea picioarelor, dat fiind c„ nu
e Óng„duit de a atinge p„mÓntul sfÓnt (Ie∫ire III, 5) prin
alipirea de mor˛i ∫i de cei ce nu sÓnt cu adev„rat mijlo-
citori ; Ónainte de a preschimba dreapta f„cÓnd-o engol-
pion (Ie∫ire IV, 6), adic„ de a se scufunda mintea Ón sine ;
Ónainte de a fi surpat deplin st„pÓnirea tiranului, prin
toiagul care toate le poate, adic„ prin credin˛„, de a fi
trecut cu picioarele peste apa cea s„rat„ a vie˛ii ; Ónainte
de a fi f„cut firea noastr„ amar„ ∫i Ón„sprit„, Ón izvor de
bucurie mai presus de fire prin rug„ciune ∫i fapte pl„-
cute lui Dumnezeu ; Ónainte de a fi gustat din hrana ce
curge de sus ∫i de a nu mai fugi de vr„jma∫i, ci de a voi
mai bine ∫i de a putea s„-i izgoneasc„ pe to˛i ; Ónainte ca,
preg„ti˛i prin toate acestea Ón chip des„vÓr∫it, s„ ajung„
la sÓmb„ta nelucr„rii relelor ∫i s„ aud„ ∫i s„ dep„∫easc„
trÓmbi˛ele cu multe sunete ∫i s„ vad„ pe rÓnd alte lumini
cu bogat„ rev„rsare — iar acestea sÓnt slava lui Dum-
nezeu vestit„ prin f„pturile de multe feluri, apoi propo-
v„duirea prin prooroci, apostoli ∫i p„rin˛i, ∫i toate Ónv„-
˛„turile despre cele dumnezeie∫ti ; Ónainte de a Ómplini
toate acestea ∫i de a ajunge cu frunta∫ii care s-au dedicat
lui Dumnezeu, pe vÓrful treptelor dumnezeie∫ti ∫i a vedea
locul lui Dumnezeu, apoi de a se uni Ón chip neÓn˛eles
cu Dumnezeu Ónsu∫i, desf„cu˛i de toate acestea.
Noi Óns„, cercetÓnd teologia negativ„, cÓt a fost de
trebuin˛„, Ón «Cuvintele» de mai Ónainte despre lumin„,
am ar„tat c„ ea este chip al vederii (ËÂ˘Òfl·Ú) aceleia f„r„
form„ ∫i Ómplinite, de care se bucur„ mintea mai presus
de minte Ón Duhul SfÓnt, dar nu e ea Óns„∫i acea lumin„.
De aceea, to˛i cei ce s-au Ónvrednicit prin credin˛„ s„ pri-
measc„ taina (mÓnturii) pot s„ laude pe Dumnezeu prin
nega˛ie ; dar nu se pot ∫i uni cu El ∫i nu-L pot vedea prin
lumin„, decÓt numai dac„ vor primi, prin plinirea porun-

cilor, puterea mai presus de fire a vederii 4 9 6 .
54. «Dar cei ce p„trund Ón Óntunericul tainic trebuie
s„ p„r„seasc„, dup„ Dionisie din Areopag, toate luminile
dumnezeie∫ti», zice acesta. «A∫adar ∫i Óns„∫i lumina dum-
nezeiasc„, dac„ peste tot exist„ ceea ce spune˛i, trebuie
l„sat„ jos. Iar aceasta se constat„ prin faptul de a nu mai
vedea nicidecum nimic ; aceasta este Óntunericul acela
tainic».
Ce spune˛i ! In felul acesta num„ra˛i Óntre alte multe
lumina aceea, care se Ónve∫nice∫te cu sfin˛ii, slava firii
dumnezeie∫ti, frumuse˛ea veacului viitor ∫i statornic, Óm-
p„r„˛ia f„r„ de Ónceput ∫i f„r„ de sfÓr∫it a lui Dumnezeu.
C„ci Însu∫i Cel ce a str„lucit Ón ea pe munte a numit a∫a
lumina aceasta. Dar ce zice chiar dumnezeiescul Dioni-
sie ? El zice Ón «Teologia mistic„» l„murit : «Cauza cea
una a tuturor se afl„ mai presus de toate ∫i se arat„ des-
coperit numai celor ce au str„b„tut ∫i toate cele sfinte ∫i
curate» 4 9 7 .
Dac„ se arat„ acelora, ∫i aceasta Ón chip descoperit,
cum nu se arat„ nicidecum ? Iar dac„ aceast„ ar„tare
este teologia prin nega˛ie, ∫i aceasta e singura necuprin-
dere cunoscut„, cum afirma˛i voi, iar aceast„ teologie o
folosesc ∫i elinii, cum o spune˛i ∫i aceasta chiar voi, atunci
∫i ei au dep„∫it toat„ cur„˛ia ∫i Óns„∫i lumina dumneze-
iasc„, ipostasul bun„t„˛ilor viitoare 4 9 8 . Vai ! Cuno∫tin˛a
496. Cei ce admit simplu p r in c r e d i n ˛ „ taina mÓntuirii Ón Hristos pot
s„ l a u d e pe Dumnezeu. Dar la v e d e r e a luminii n e Ó n ˛ e l e s e nu pot ajunge
decÓt prin primirea puterii de p e r c e p e r e de la Dumnezeu, d u p „ Ómplinirea
poruncilor. C„ci c u v i n t e l e de n e g a r e a o r i c „ r e i Ónsu∫iri a lui Dumnezeu
exprim„ n u m a i m „ r i r e a Lui, c u n o s c u t „ din taina Óntrup„rii ∫i a mÓntuirii.
Ele sÓnt Óns„ n u m a i un chip al luminii n e Ó n ˛ e l e s e a luminii Lui, nu Óns„∫i
r e a l i t a t e a t r „ i t „ a acesteia.
497. P.G. 3, 1000 C.
498. D a c „ teologia n e g a t i v „ e folosit„ ∫i de filozofii elini, iar prin
ea nu c u g e t „ decÓt n e c u p r i n d e r e a lui Dumnezeu, nu ∫i taina Persoane i
sau P e r s o a n e l o r supreme, d a r ea e s u p e r i o a r „ vederii luminii Treimii
334 FILOCALIA
Ón˛elep˛ilor Ónebuni˛i nu numai cuprinde, dup„ tine, dar

∫i dep„∫e∫te f„g„duin˛ele bun„t„˛ilor viitoare.
Dar a∫a ceva nu ar spune niciodat„ Dionisie, gr„i-
torul Ón˛elepciunii lui Dumnezeu. C„ci el a Ón∫irat Óndat„,
Ón continuare, luminile dumnezeie∫ti, sunetele cere∫ti ∫i
vÓrfurile tuturor celor sfinte, care trebuie p„r„site. Ele
sÓnt cur„˛irile lui Moise Ónainte de poalele muntelui
Horeb, sunetele ce l-au ÓntÓmpinat dup„ poalele muntelui,
vederile anticipate ale luminilor, desp„r˛irea de cele
multe. Iar vederea de dup„ toate acestea nu e vederea
lui Dumnezeu, ci a locului Ón care ∫edea. Aceasta Ónseam-
n„ c„ tot ce se vede prin lucrarea sim˛urilor sau a min˛ii
sÓnt oarecare presupuse ra˛iuni ale celor ce se afl„ sub
Cel ce e mai presus de toate ∫i prin care nu numai El Ón-
su∫i, ci ∫i prezen˛a Lui se arat„ mai presus de toat„ cuge-
tarea. A∫adar vederea locului aceluia dep„∫e∫te ∫i teolo-
gia prin nega˛ie, sau o arat„ pe aceasta Óns„∫i.
În cazul din urm„, dac„ urcarea lui Moise ar fi fost
numai pÓn„ la vederea acestui loc, ar fi dogmatizat drept
din acestea c„ nu este nici o vedere mai presus de teo-
logia prin nega˛ie. Îns„, dat fiind c„ se desprinde ∫i de
vederea acestui loc ∫i p„trunde Ón Óntunericul cu adev„rat
tainic, prin Óncetarea oric„rei lucr„ri cunosc„toare, Ón
sens de dep„∫ire, «unindu-se pe o treapt„ mai Ónalt„ cu
Cel necunoscut ∫i v„zÓndu-L ∫i cunoscÓndu-L pe Acesta
mai presus de minte» 4 9 9 , cum vor Ónchide vederea din
p e r s o n a l e ∫i a t o t i u b i t o a r e , c a r e va Ónv„lui pe sfin˛i Ón via˛a viitoare,
atunci elinii c a r e n e a g „ Treimea au mai mult decÓt vor a v e a sfin˛ii Ón
via˛a viitoare.
499. Dup„ Palama, c a r e r e d „ tradi˛ia p „ r i n ˛ i l or r„s„riteni, sÓnt trei
e t a p e ale urcu∫ului Ón c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu : c u n o a ∫ t e r e a ra˛iunilor
dumnezeie∫ti ale f„pturilor, c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu prin n e g a r e a lor
∫i v e d e r e a lui Dumnezeu Ón Ó n t u n e r i c u l mai p r e s u s de lumin„. A doua,
teologia prin nega˛ie, e n u m ai locul lui Dumnezeu. P r e z e n ˛ a Óns„∫i a lui
Dumnezeu e mai p r e s u s decÓt aceasta. Prima ∫i a doua t r e a p t „ de cu-
n o a ∫ t e r e au o o a r e c a r e lumin„ Ón ele, c„ci nu sÓnt cu totul neÓn˛elese .
A treia e un Óntuneri c mai presus de a c e s t e lumini, d a r Ón acela∫i timp
Óntunericul dumnezeiesc numai Ón marginile teologiei ∫i

contempl„rii (ËÂ˘Òfl·) prin nega˛ie ? C„ci aceasta a pri-
vit-o ∫i Ónainte de a intra Ón Óntunericul mai presus de
lumin„ (supraluminos = ˝ÂÒˆ˘ÙÔÌ„Ì¸ˆÔÌ), prin locul
acela . Deci este v„dit c„ altceva e unirea ∫i vederea
500
Ón Óntuneric ; ea e cu mult mai Ónalt„ decÓt o asemenea

teologie prin nega˛ie.
55. Dar de ce s„ Ónf„˛i∫„m prin cuvinte ∫i s„ nu ar„-
t„m cu lucrul adev„rul sigur al celor spuse de noi ? Oare
Moise, desprinzÓndu-se de toate lucrurile ∫i cuget„rile
v„zute ∫i care v„d 5 0 1 ∫i dep„∫ind vederea locului ∫i p„-
trunzÓnd Ón Óntuneric, n-a v„zut Ón el nimic ? Dar a v„zut
cortul nematerial, «pe care l-a ar„tat celor de jos prin
imita˛ie material„» 5 0 2 . Iar acest cort dup„ cuvintele sfin-
˛ilor, este Hristos, puterea ∫i Ón˛elepciunea de sine ipos-
tatic„ a lui Dumnezeu 5 0 3 , care fiind nematerial„ ∫i ne-
creat„ prin firea ei a ar„tat de mai Ónainte prin cortul
mozaic c„ va primi o dat„ o alc„tuire v„zut„ ∫i va veni
Ón chip ∫i fiin˛„ CuvÓntul cel mai presus de fiin˛„ ∫i f„r„
chip, Cortul care e mai presus ∫i mai Ónainte de toate ∫i
le cuprinde pe toate ; Cortul Ón care s-au creat ∫i se sus˛in
toate cele v„zute ∫i nev„zute ; Cortul care luÓnd trup, Ól va
pune pe acesta pentru noi ; ∫i care fiind Arhiereu Ónainte
de veci, pe urm„ se va folosi de Sine ca de un templu
un Óntuneric supraluminos , d e o a r e c e pe de o p a r t e a c e a s t „ lumin„ e m a i
n e Ó n ˛ e l e a s „ decÓt primele d o u „ t r e p t e ale cunoa∫terii, pe de alta Ón ea e
o c u n o a ∫ t e r e mai bogat„, mai adÓnc„, mai nemijlocit„ a prezen˛ei lui
Dumnezeu.
500. In orice caz, Moise a d e p „ ∫ i t ∫i teologia negativ„, sau l o c u l
lui Dumnezeu, ca s„ ajung„ la p r e z e n ˛a Lui s u p r a l u m i n o a s „, car e se afl„
Óntr-un Óntuneri c supraluminos .
501. Dar mai Ó n a i n t e de a fi ajuns la locul lui Dumnezeu, sau la
teologia negativ„ , a trebuit s„ se d e s p r i n d „ de t o a t e lucrurile, ∫i p e r -
soanele, ca s„ nu mai v a d „ ∫i s„ nu mai fie v„zut. C„ci chiar ∫i faptul
de a fi v„zut Ól t u l b u r „. Se d e s p r i n d e ∫i de c u g e t „ r i l e p r i n care v e d e .
502. SfÓntul Grigorie de Nisa, Via˛a lui Moise ; P.G. 44, 380 A.
503. Ibidem, col 381 ; 1 Cor. I, 24.
336 FILOCALIA
pentru noi 5 0 4 . De aceea, Moise, ajuns Ón Óntunericul dum-

nezeiesc, nu a v„zut numai cortul nematerial, pe care l-a
Ónf„˛i∫at prin materie, ci Ónsu∫i izvorul dumnezeiesc al
ierarhiei ∫i cele ce ˛in de ea, c„rora le-a dat chip material
de multe feluri Ón preo˛ia Legii.
A∫adar cortul ∫i cele ce ˛in de cort, preo˛ia ∫i cele
ce ˛in de preo˛ie sÓnt simboale sensibile ∫i perdele ale
vederilor lui Moise din Óntunericul dumnezeiesc. Dar
acele vederi Ónse∫i nu erau simboale. «C„ci celor ce au
str„b„tut ∫i cele sfinte ∫i curate toate, ∫i p„trund Ón Óntu-
nericul tainic, li se arat„ acelea descoperite» 5 0 5 . Cum ar
putea fi Óns„ simboale cele ce se arat„ dezv„luite de orice
acoper„mÓnt ?
De aceea ∫i t„lm„citorul «teologiei mistice» zice la
Ónceputul ei : «Treime mai presus de fiin˛„, Óndreapt„-ne
spre vÓrful cel mai Ónalt al celor tainice, unde se afl„
ascunse tainele simple, dezlegate de toate ∫i neschimb„-
cioase ale teologiei, Ón Óntunericul cel mai presus de lu-
min„» 5 0 6 . Mai poate zice deci cineva c„ Ón Óntunericul
dumnezeiesc ∫i dincolo de teologia prin nega˛ie nu se mai
arat„ nici o vedere mai Ónalt„ ? Sau c„ toate vederile
sfin˛ilor sÓnt simbolice ? ™i fiind simbolice se arat„ une-
ori, dar nu exist„ niciodat„ ? Dar Moise a v„zut cele ce
le-a v„zut, vreme de 40 de zile ∫i tot atÓtea nop˛i, dup„
Grigorie al Nisei, «Ómp„rt„∫indu-se sub Óntuneric de via˛a
cea ve∫nic„» 5 0 7 . Vederile acelea erau f„r„ form„. Dar
504. D u m n e z e u C u v Ó n t u l e Subiectul s u p r e m c a r e c u p r i n d e Ón Sine
p r i n gÓndire ∫i iubire t o a t e , p r i n c a r e s-au c r e a t t o a t e ∫i Ón c a r e se sus˛in
d u p „ c r e a ˛ i e ∫i se vor a d u n a la sfÓr∫it Ón mod d e p l i n t o a t e. Iar cuprin-
zÓndu-se Ón El, ca Óntr-un loca∫ bisericesc ∫i sfÓnt, se sfin˛esc ele Ónse∫i.
Dar Biserica aceasta, fiind Ón acela∫i timp Subiect, s „ v Ó r ∫ e ∫ t e p r i n l u c r a r e a
Sa a c e a s t „ sfin˛ire. Ca a t a r e , Hristos e ∫i Biseric„ ∫i A r h i e r e u . ≈ Biserica
∫i A r h i e r e u l prin e x c e l e n ˛ „ ∫i dinainte de veci.
505. Despre teologia mistic„ I, 3 ; P.G. 3, 1001 A.
506. Ibidem, 1 · P.G. 3, 997 AB.
507. Despre Via˛a lui Moise 1 ; P.G. 44, 321 A. F a ˛ „ de afirmarea
lui V a r l a a m c„ lumina v „ z u t „ de sfin˛i nu a r e c o n s i s t e n ˛ „, ci e o n „ l u c i r e
atunci cum sÓnt simbolice 5 0 8 ? Apoi ele se vedeau Ón Ón-

tuneric. ™i toate cele din Óntuneric erau «simple, dezle-
gate de toate ∫i neschimb„cioase». Dar care dintre sim-
boalele propriu-zise, care sÓnt Ómp„r˛ite ∫i sensibile, nu
e schimb„cios, nu e compus ∫i nu e legat de lucrurile
create ? 5 0 9 .
56. Iar fiindc„ le vedea, cele ce-i st„teau Ón fa˛„ erau
v„zute. Deci cele v„zute erau sau lumin„ sau se aflau
Ón alt„ lumin„. Dar toate cele de acolo erau simple. A∫a-
dar toate acelea erau lumin„. Fiindc„ le vedea Óns„ dup„
ce se dep„∫ise pe sine Ónsu∫i ∫i ajunsese Ón Óntuneric, nu
vedea nici prin sim˛uri, nici cu mintea. Deci acea lumin„
este de sine v„z„toare ∫i se ascunde Ón acela∫i sens de de-
p„∫ire pe cei care nu au devenit f„r„ ochi 5 1 0 . C„ci cum s-ar
c a r e acum se arat„, acum dispare, sfÓntul Grigorie P a l a m a , bazÓndu-se pe
sfÓntul Grigorie de Nisa, a r a t „ c o n s i s t e n ˛a luminii ∫i p r i n d u r a t a ei. C„ci
Moise a privit-o p a t r u z e c i de zile ∫i p a t r u z e ci de n o p ˛ i .
508. Un simbol, pe lÓng„ faptul c„ e sensibil, t r e b u i e s„ aib„ ∫i o
form„, ca s„ p o a t „ exprima un aspect al vie˛ii dumnezeie∫ti sau spirituale.
Dar v i a ˛ a aceea Óns„∫i e f„r„ form„ e x t e r i o a r „ , de∫i a r e o s t r u c t u r „ inte-
rioar„. A s p e c t e l e v a r i a t e ale structuri i ei i n t e r i o a r e se tr„iesc c o n c e n t r a t
∫i Ón intensitate, nu Ón v a r i e t a t e a de forme e x t e r i o a r e . Lumina d u m n e -
zeiasc„, ca r e a l i t a t e spiritual„, e deci ∫i ea f„r„ form„. Ea se t r „ i e ∫ t e Ón
i n t e n s i t a t e ca a m b i a n ˛ „ spiritual „ a P e r s o a n e l o r dumnezeie∫ti, nu se v e d e
ca form„, de∫i Ón ea se simt s t r u c t u r i l e P e r s o a n e l o r s u p r e m e .
509. C h i a r simplitatea luminii dumnezeie∫ti v „ z u t e a r a t „ c„ ea se
t r „ i e ∫ t e Ón intensitate , nu Ón orizontalitatea j u s t a p u s „ sau Ón s u c c e s i u n e a
schimb„cioas„ a formelor. ≈ i n t e n s i t a t e a u n i t a r „ , dar c o m p l e x „ a Per-
soanei, sau a P e r s o a n e l o r dumnezeie∫ti u n i t e prin fiin˛„.
510. D a c „ ochii ∫i m i n t e a nu v „ d p r i n p u t e r e a lor n a t u r a l „ , Ó n s e a m n „
c„ lumina Óns„∫i se v e d e pe sine. Lumina este de sine v „ z „ t o a r e . A c e a s t a
a r a t „ c„ e lumin a v „ z „ t o a r e a P e r s o a n e i lui Hristos, c a r e se Ó n t i p „ r e ∫ t e ca
Subiect v „ z „ t o r Ón subiectul v „ z „ t o r al credinciosului, f„cÓndu-i proprie
v e d e r e a Lui. Ea se a s c u n d e de ochii celui ce o v e d e Ón sens de dep„∫ire,
adic„ Ói face s„ nu v a d „ prin ea Ó n ∫ i ∫ i ; sau s„ v a d „ c e e a ce nu pot v e d e a
prin ei Ón∫i∫i. De altfel, Óntr-un fel o a r e c a r e de sine v „ z „ t o a r e e ∫i lumina
fizic„ ce ne u m p l e ochii ∫i se face p r o p r i e lor, ca s„ v a d „ prin ea, ceea
ce n-ar p u t e a v e d e a f„r„ ea. Deosebirea este c„ Ón cazul luminii lui
Hristos, v e d e P e r s o a n a Óns„∫i p r i n a c e a P e r s o a n „ . (Lucrul acesta de ase-
338 FILOCALIA
vedea Ón oarecare chip prin lucrarea min˛ii, ceea ce se

vede ∫i se Ón˛elege ea Óns„∫i pe sine (ÙÔ ·˝ÙÔÙÈÍ¸Ì Í·È ‹˝ÙÔÌ¸-
ÁÙÔÌ)? Dar cÓnd mintea s-a ridicat peste toat„ lucra-
rea mintal„ ∫i se afl„ f„r„ ochi Ón sens de dep„∫ire, se
umple de o str„lucire mai presus de toat„ frumuse˛ea,
ajuns„ Ón harul lui Dumnezeu, ∫i prin unirea mai presus
de minte, avÓnd tainic ∫i v„zÓnd Óns„∫i lumina care prin
sine se vede pe sine. Dar cum ? Nu mai este dumnezeirea
ascuns„ ?, ar putea Óntreba cineva. Nicidecum. Dumne-
zeirea nu iese din ascunzimea Sa, dar se d„ruie∫te pe
Sine ∫i altora, ascunzÓndu-i ∫i pe ei sub Óntunericul dum-
nezeiesc 5 1 1 . C„ci, precum este scris, Moise ajuns singur
Ón acel Óntuneric nu se mai vedea (Ie∫ire XXIV, 18). Iar
ceea ce e ∫i mai mult, e c„, ridicÓndu-l pe el mai presus
de sine ∫i desf„cÓndu-l Ón chip tainic de sine ∫i a∫ezÓndu-l
mai presus de toat„ lucrarea sim˛urilor ∫i a min˛ii, l-a
ascuns pe el de sine Ónsu∫i — o, minune ! — ca ∫i pe
512
dumnezeiescul P a v e l . Astfel, v„zÓnd, ei nu ∫tiau, ci se
m e n e a se ÓntÓmpl„ Ón p a r t e Ón rela˛iile p e r s o a n e l o r umane). P o a t e Ón
a c e s t e cazuri ale vie˛ii n a t u r a l e , avem ni∫te chipuri ale faptului c„ n u m a i
prin lumina lui Hristos, sau prin El Ónsu∫i v e d e m lumina Lui, sau Ól
v e d e m pe El.
511. ≈ de r e m a r c a t acest r „ s p u n s ingenios. Ca Ón t o a t „ d e z v o l t a r e a
aceasta, ∫i aici se resimte influen˛a sfÓntului Grigorie de Nisa, din «Via˛a
lui Moise». D u m n e z e u nu iese din ascunzimea Sa, c„ci nu se ra˛ionalizeaz„
la nivelul nostru, nu se face Ón˛eles Ón sens banal, obi∫nuit. Ci ridic„ Ón
Ó n t u n e r i c u l d e p „ ∫ i t o r al existen˛ei Sale plin„ de mister ∫i grea de pleni-
tudine, pe cel Ónduhovnicit. Acesta c u n o a ∫ t e sau Ón˛elege acum n e Ó n ˛ e l e s u l
ca atare , sau c e e a ce-i mai presus de Ó n ˛ e l e g e r e a obi∫nuit„. El se afl„ Ón
Ó n t u n e r i c u l n e Ó n ˛ e l e s sau mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e al luminii supraevi-
d e n t e . Acela are acum Ón el cev a ce-l face pe el Ónsu∫i n e Ó n ˛ e l e s de cei-
lal˛i, ascuns Ón Ó n t u n e r i c u l misterului c a r e Ól d e p „ ∫ e ∫ t e , Ó n t u n e r i c c a r e e
Ón acela∫i timp supraluminos.
512. Ba chiar sie Ónsu∫i Ó∫i a p a r e neÓn˛eles, ascuns Ón Óntunericu l de-
p„∫itor al misterului, Óntuneri c s u p r a l u m i n o s . Cu cÓt se r e d u c e omul pe
sine mai mult la procese biologice, cu atÓt Ó∫i a p a r e mai Ón˛eles, dar Ón
acela∫i timp nu Ón˛elege nimic din c e e a ce este de fapt. Exist„ un Óntu-
neric cu p r e t e n ˛ i a de perfect„ c u n o a ∫ t e r e ( Ó n t u n e r i c ul c a r e r e d u c e reali-
t a t e a la banal) ∫i exist„ un Ó n t u n e r i c al adÓncurilor nesfÓr∫it de b o g a t e
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFÎNT√ LUMINA
Óntrebau ce este aceea ce vede ? 5 1 3 . ™i iar„∫i ceea ce de-

p„∫e∫te orice covÓr∫ire a uimirii, este c„ ∫i Ón ar„tarea
aceasta negr„it„ ∫i mai presus de fire, Acela r„mÓne as-
cuns. ™i celor dezlega˛i ∫i ascun∫i de toate nu li-i acopere
numai pe ceilal˛i to˛i, ci ∫i pe ei Ón∫i∫i 5 1 4 . Iar dovada
acestei ascunzimi mai presus de cunoa∫tere este dorin˛a
∫i cererea ∫i urcarea lui Moise la o vedere mai clar„. Dar
∫i Ónaintarea necontenit„ a Óngerilor ∫i a sfin˛ilor Ón vea-
cul cel nesfÓr∫it la vederi tot mai clare. Deci ∫i v„zÓnd,
chiar prin vedere cunosc c„ lumina aceea este mai presus
de vedere. Cu cÓt mai mult nu cunosc deci pe Dumnezeu,
care se arat„ din ei ?
∫i de complexe, c a r e tocmai prin r e c u n o a ∫ t e r e a lui ofer„ o lumin„ covÓr-
∫itoare ∫i o r e z e r v „ de nesfÓr∫it„ Ó n a i n t a r e Ón el. Cu cÓt ne c u n o a ∫ t e m
pe noi Ón∫ine Ón mod r e a l mai mult, cu atÓt ne a p „ r e m n o u „ Ón∫ine mai
neÓn˛ele∫i, mai plini de tain„, mai ascun∫i n o u „ Ón∫ine ; sau invers, cu cit
ne a p „ r e m n o u „ Ó n ∫ i n e mai neÓn˛ele∫i, cu atÓt ne c u n o a ∫ t e m mai bine. Dar
aceste adÓncuri nesfÓr∫ite ale n o a s t r e ni se d e s c o p e r „ n o u „ cÓnd tr„im Ón
infinitul dumnezeiesc.
513. Moise ∫i P a v e l Ó∫i erau lor Ón∫i∫i atÓt de ascun∫i Ón mister,
atÓt de neÓn˛ele∫i Ón v e d e r e a ce-o aveau, c„ nu ∫tiau cine ∫i ce este cel ce
v e d e ∫i ce se v e d e prin ei. Î∫i d „ d e a u d o a r s e a m a c„ nu ei sÓnt cei ce v„d,
c„ci ceea ce v e d e a u ∫i p u t e r e a de a v e d e a aceea, d e p „ ∫ e a p u t e r e a lor
de v e d e r e . Dar p a r a d o x u l e c„ v e d e r e a se s „ v Ó r ∫ ea prin ei, deci din acest
p.d.v. se b u c u r a u ei Ón∫i∫i de beneficiul vederii. Un subiect str„in, care-l
d e p „ ∫ e a pe al lor Ón chip nesfÓr∫it, lucra Ón subiectul lor, sau Ói d „ d e a
acestuia p u t e r e a s„ v a d „ . Subiectul lor er a Ó n c a d r a t Óntr-un subiect str„in,
nesfÓr∫it superior, dar c a r e nu anula existen˛ a subiectului propriu. C„ci
beneficiau de v e d e r e a aceea, ca de v e d e r e a lor, ∫i se p u t e a u minun a de
o v e d e r e care, nefiind a lor, se f„cea a lor.
514. De∫i Ón v e d e r e a a c e a s t a cauza c a r e le-o p r o d u c e r „ m Ó n e
ascuns„, cei ce-o v„d Ó∫i dau s e a ma c„ ea e o Persoan„ , e P e r s o a n a dum-
nezeiasc„, sau s u p r e m „ , e A c e l a (›xÂ¿ÌÔ). Acela e ∫i Cel ce v e d e Ón ei,
nu o p u t e r e impersonal„ . De fapt, dac„ n u m a i o p u t e r e i m p e r s o n a l „ ar
fi aceea c a r e v e d e Ón ei, ea ar d e v e n i a lor, c„ci n u m a i ei ar fi subiecte
∫i n u m a i subiectul e con∫tien t c„ v e d e . N u m a i prin faptul c„ ceea ce
v e d e Ón ei e o p e r s o a n „ ∫i a n u m e P e r s o a n a suprem„, c a r e p o a t e v e d e a
c e e a ce nu pot v e d e a ei, ea d „ r u i n d u - l e v e d e r e a Ei, r „ m Ó n e t o t o d a t „ Su-
biect al ei, c a re r e s p e c t „ c a r a c t e r u l lor de subiecte. C„ci un subiect atr„-
g Ó n d pe cel„lalt Ón u n i r e a ce el, nu-l a n u l e a z „ . Subiectul c a r e d„ruie∫te,
FILOCALIA
340
C„ci ∫i ochiul nostru, a˛intindu-se la discul soarelui

∫i v„zÓndu-l, Ól cunoa∫te c„ e mai presus de vedere.
57. Dar nimenea s„ nu se lipeasc„ de aceast„ pild„
care nu e cu totul potrivit„. Numai atÓta s„ Ón˛eleag„ c„
cei ce v„d lumina dumnezeiasc„ Óntru descoperire, cunosc
ascunzimea covÓr∫itoare nu mai pu˛in, ci cu mult mai mult
decÓt noi care, ÓncercÓnd s„ privim necuprinsul firii dum-
nezeie∫ti prin simboale, sau prin Ón˛elesurile lor, sau prin
nega˛iune, cunoa∫tem c„ e necuprins.
C„ci ∫tie ∫i orbul, auzind ∫i crezÓnd, c„ str„lucirea
soarelui Óntrece m„sura ochilor sensibili ; dar nu ca cel ce
v e d e 5 1 5 . Iar cÓnd soarele e sub p„mÓnt, pot s„-l vad„ cu
mintea nu numai cei ce au experien˛a unei vederi s„n„-
toase, ci ∫i oricare dintre cei ce sÓnt lipsi˛i de ochi, dar
ascult„ de cei care v„d. ™i nu numai atÓta, dar cel f„r„
ochi poate s„ ∫tie ∫i aceea c„ discul soarelui are o str„lu-
cire mai presus de vedere ; dar s„ se Ómp„rt„∫easc„ ∫i
s„ aib„ acea lumin„, este cu neputin˛„ 5 1 6 .
imprimÓndu-se Ón cel„lalt, Ól ∫i ajut„ pe cel„lalt s„ Ó n ˛ e l e a g „ c e e a ce i-a
d„ruit, sau m „ c a r iubirea lui manifestat„ prin acel dar.
515. Con∫tiin˛a c„ ceea ce se a r a t „ ca lumin„ ∫i se v e d e ca a t a r e
prin cei ce o v „ d este o p e r s o a n „ s u p e r i o a r „ , c a r e chiar ca p e r s o a n „ este
izvor n e s e c a t de lumin„, deci cu atÓt mai mult ca P e r s o a n a dumnezeiasc„,
o au cei ce beneficiaz„ de v e d e r e , din faptul c„ doresc m e r e u s„ v a d „ mai
mult ∫i u r c „ la o v e d e r e tot mai sporit„. (SfÓntul Grigorie de Nisa, Des-
pre via˛a lui Moise 2; P.G. 44, 376 D—377 A). Dar chiar Ón c o n ˛ i n u t u l lu-
minii a r „ t a t e se v e d e izvorul ei ca P e r s o a n „ , a∫a cum Ón lumina ce ne-o
comunic„ un altul, v e d e m ∫i sim˛im c„ ea e a une i p e r s o a n e specificate.
Prin lumin„ sÓnt p u s Ón r e l a ˛ i e cu p e r s o a n a ce mi-o c o m u n i c „ . Iar per-
s o a n a Ómi face v „ d i t „ prin lumina ce mi-o c o m u n i c „ un indefinit cu mult
mai complex ∫i mai adÓnc decÓt acel pe c a r e i-l b „ n u i e s c Ón a b s e n ˛ a ei.
A∫a ∫i n e c u p r i n s u l dumnezeies c Ól t r „ i e s c cu mult mai concret, mai bogat,
mai adÓnc Ón lumina p r i n c a r e mi se c o m u n i c „ decÓt p r in golul teologiei
negative.
516. N e c u p r i n s u l dumnezeiesc e c u n o s c u t ∫i Ón m o m e n t e l e de t e o -
loghisire n e g a t i v „ ra˛ional„ , a∫a cum e v „ z u t cu m i n t e a soarele ∫i cÓnd
nu se v e d e . ≈ c u n o s c u t nu n u m a i de cei ce l-au v „ z u t mai Ó n a i n t e , ci ∫i
de cei ce nu l-au v„zut nici o d a t „ . D a r cei dintÓi Ól cunosc pe baza expe-
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 341
Tot astfel, deci, a vedea pe Dumnezeu cu mintea ∫i

a-L cunoa∫te mai presus de minte prin nega˛ie se
poate ÓntÓmpla ∫i celor ce au experiat pentru scurt timp
vederea Lui, ca ∫i celor ce nu ∫i-au ridicat spre El ochiul
acela mai presus de minte al unirii, dar ascult„ de cei-ce
∫i l-au ridicat. Dar vederea celor din urm„ nu e unire. Iar
cel ce nu crede celor ce v„d prin unirea cea mai presus
de minte, poate ∫i el s„-L socoteasc„ pe Dumnezeu mai
presus de minte, dar numai mai presus de puterile sale
mintale 5 1 7 . Ins„ cel care a rupt din sufletul s„u toat„
leg„tura cu cele de jos ∫i s-a dezlegat de toate prin p„-
zirea poruncilor ∫i prin nep„timirea ce-i vine din aceasta,
apoi s-a ridicat peste toat„ lucrarea cunosc„toare prin
rien˛ei vederii, pe cÓnd cei din u r m „ p r i n a s c u l t a r e de aceia. Deci nu
numai prin simpla teologhisire ra˛ional„. Chiar a c e a s t a are n e v o i e de
credin˛„.
517. C o n t i n u Ó n d ideea sfÓntului Grigorie Palam a d e c l a r „ c„ exist„ o
c u n o a ∫ t e r e a lui Dumneze u cu mintea c a r e e c e a a teologiei afirmative
din f „ p t u r i ; ∫i este u n a mai presus de minte, prin n e g a r e a t u t u r o r. In
sfÓr∫it, exist„ o a treia, s u p e r i o a r „ primelor dou„, prin unire. Cea prin
n e g a r e a t u t u r o r e c o n s i d e r a t „ de sfÓntul Grigorie Palama ∫i ea mai presus
de minte, p e n t r u c„ unii beneficiaz„ de ea pe baza experien˛ei lui Dum-
nezeu, iar al˛ii pentru c„ de∫i nu ∫i-au ridicat ochiul sufletesc mai p r e s u s
de minte la u n i r e a cu Dumnezeu, ascult„ cu credin˛„ la cei dintÓi. Cre-
din˛a e ∫i ea un ochi al vederii mai p r e s u s de minte, de∫i nu al unei
vederi directe, ci mijlocite. Ca atare, f„cÓnd teologia negativ„, ea nu
r „ m Ó n e la un simplu exerci˛iu ra˛ional, nici nu se opre∫t e la n o ˛ i u n e a unui
absolut impersonal p a n t e i s t Ón sens neoplatonic , ci c r e d e Ón Dumnezeu
cel p e r s o n a l exprimat prin nega˛ie . Propriu-zis numa i unui Dumnezeu
personal I se p o a t e c r e d e . N u m a i c r e d i n ˛ a Óntr-un Dumneze u p e r s o n a l
este propriu-zis credin˛„.. Ea e un act interpersonal . ≈ un act de Ó n c r e d e r e ,
un act moral, un act de iubire. Cel ce crede Óntr-o p e r s o a n „ e Óntr-o
rela˛ie p e r s o n a l „ cu ea. C r e d i n ˛ a Ói v i n e dintr-o l u c r a r e a acelei p e r s o a n e
a s u p r a ei. C r e d i n ˛ a v e d e P e r s o a n a lui Dumnezeu p e n t r u c„ e ajutat„ de
o p u t e r e mai p r e s u s de m i n t e a sa, ce-i v i n e de la Ea. SfÓntul Grigorie
P a l a m a a a r u n c a t o p u n t e Ó n t r e v e d e r e a sau t r „ i r e a lui Dumneze u ∫i teo-
logia n e g a t i v „ ra˛ional„ , Óncre∫tinÓnd-o pe aceasta, adic„ ajutÓnd-o s„
c u n o a s c „ pe Dumnezeu nu ca pe un n e c u p r i n s impersonal, ci ca pe un
necuprins personal.
342 FILOCALIA
rug„ciunea st„ruitoare, curat„ ∫i nematerial„, ∫i acolo,

printr-o unire necunoscut„ Ón sens de dep„∫ire, e Ónv„luit
Óntr-o str„lucire neapropiat„, acela singur, devenit lumin„
∫i Óndumnezeit prin lumin„ ∫i v„zÓnd lumin„, cunoa∫te,
Ón vederea ∫i Ón Ómp„rt„∫irea de aceast„ lumin„, ∫i ceea
ce e mai presus de lumin„ ∫i neÓn˛eles din Dumnezeu.
Acela socote∫te pe Dumnezeu nu numai mai presus de
puterea Ón˛eleg„toare omeneasc„ a min˛ii — c„ci sÓnt ∫i
multe din cele create mai presus de ea — ci mai presus
∫i de vederea aceea atotsupranatural„, singura prin care
se une∫te mintea cu cele ce sÓnt dincolo de cele ale celor
inteligibile «Óntr-o unire dumnezeiasc„ a min˛ilor mai
presus de ceruri» 5 1 8 .
58. Dar despre acestea s-au spus destule. ReluÓnd
cele mai Ónainte, spunem c„ dac„ vrea cineva s„ nu-
measc„ aceast„ vedere mai presus de vedere (ÙÁÌ ı›Ò Ë›·Ì
‰Ò·ÛÈÌ), Ón˛elegere mai presus de toat„ vederea min˛ii, nu
se deosebe∫te Óntru nimic de n o i 5 1 9 . Filozoful acesta, so-
cotind c„ noi numim acest lucru numai «vedere», nu ∫i
«Ón˛elegere neÓn˛eleas„», s-a Ónfuriat asupra numelui de
«vedere» ∫i Ónfuriindu-se, dar nu cu o furie vrednic„ de
laud„ ∫i r„mÓnÓnd la cuvintele acestea, a s„vÓr∫it multe
p„cate Ómpotriva harului proorocesc. Noi, dÓnd pe fa˛„
518. Dionisie A r e o p a g i t u l , Despre numirile dumnezeie∫ti 1, 4; P.G.
3, 592 C. D u m n e z e u e v „ z u t de cel c u r „ ˛ i t de patimi nu n u m a i ca cel mai
p r e s u s de p u t e r e a min˛ii, c„ci sÓnt ∫i u n e l e c r e a t u r i m a i p r e s u s de p u t e r e a
min˛ii omene∫ti — de ex. Óngerii —, ci ca Cel mai p r e s u s de Óns„∫i u n i r e a
aceea, prin c a r e mintea se u n e ∫ t e cu cele mai p r e s u s de cele Ón˛elese
de minte. D u m n e z eu ca P e r s o a n „ e mai p r e s u s de manifestarea Lui lumi-
n o a s „ prin c a r e se u n e ∫ t e cu mintea. Dar e mai p r e s u s Ón calitate de
subiect ∫i de izvor al manifest„rilor Sale ∫i ca a t a r e e totu∫i Ón ele.
519. SfÓntul Grigorie P a l a m a admite s„ se s p u n „ acestei v e d e r i mai
p r e s u s de v e d e r e , Ó n ˛ e l e g e r e . Dar Ó n ˛ e l e g e r e mai p r e s u s de l u c r a r e a min˛ii
∫i ca a t a r e Ó n ˛ e l e g e r e n e Ó n ˛ e l e a s „ sau mai presus de Ó n ˛ e l e g e r e . Diferen˛a
Ó n t r e o astfel de v e d e r e ∫i o astfel de Ó n ˛ e l e g e r e e foarte fluid„ Ón p l a n u l
spiritual. R e a l i t a t e a Ó n ˛ e l e a s „ e atÓt de i n t e n s t r „ i t „ ÓncÓt e ca o reali-
t a t e sesizat„ p r i n t r - o sim˛ire, ca o r e a l i t a t e pip„it„, v „ z u t „ , auzit„ spiri-
tual. Se realizeaz„ un c o n t a c t Ó n t r e spiritul nostru ∫i ea.
trei sau patru din aceste p„cate pe scurt, le vom l„sa pe

celelalte. Str„duindu-se deci acesta s„ arate c„ vederea
e cu mult mai prejos de Ón˛elegere, zice : «Toate vederile
Ónf„˛i∫ate de prooroci sÓnt cu mult mai prejos de Ón˛ele-
gere, fiind pl„smuite, zugr„vite ∫i Ónchipuite prin ima-
gina˛ie».
C„ cei mai mul˛i dintre prooroci au v„zut cele mai
multe dintre vederi, ridica˛i Ón starea de extaz (de ie∫ire
din ei), nimenea nu se Óndoie∫te ascultÓnd cÓt de pu˛in
cuvintele lor. Deci ce vom zice ? Oare p„timind un extaz
Ón spre cele mai rele vedeau proorocii pe Dumnezeu ?
Cine altul ar spune aceasta, decÓt cel ce a p„timit
un extaz spre cele mai rele ? Dar Însu∫i Dumnezeu spune
c„ i S-a ar„tat lui Moise «Ón chip ∫i nu prin ghicituri»
(Numeri XII, 8) 5 2 0 . Oare ∫i atunci a p„timit acesta ex-
tazul spre cele rele ? Dar ce a v„zut ∫i a auzit Moise cÓnd
a r„mas Ón extaz vreme de 40 de zile ∫i s-a Ómp„rt„∫it de
via˛a f„r„ chip sub Óntuneric (Ie∫ire XXIV, 18) ? Oare
ie∫irea din sine spre cele rele ? Cel care scrie acestea a
ie∫it cu totul din adev„r.
59. Dar p„catul lui este Óndoit aici. C„ci minte, sus-
˛inÓnd c„ Marele Dionisie cuget„ ∫i aici la fel cu el ∫i c„
declar„ toate vederile prooroce∫ti mai prejos de Ón˛ele-
gere, aducÓnd din scrisul lui cuvintele : «Dumnezeu se
nume∫te de la anumite Ónchipuiri dumnezeie∫ti (‹¸ ÙflÌ˘Ì
ËÂfl˘Ì ˆ·ÌÙ·Ûµ‹Ù˘Ì), care lumineaz„ pe cei ini˛ia˛i sau pe
prooroci, dup„ alte ∫i alte pricini ∫i puteri» 5 2 1 . Dar acesta
spune limpede ∫i aici c„ Dumnezeu S-a ar„tat «dup„ alte
∫i alte pricini ∫i puteri». Dumnezeu, cum Însu∫i zice,
520. Dumnezeu i se a r a t „ lui Moise «Ón chip ∫i nu p r i n ghicituri»,
Ón sensul c„ se a r a t „ El Ónsu∫i ∫i g r „ i e ∫ t e cu el, «gur„ c „ t r e gur„» ∫i Moise
«vede m „ r i r ea Lui» (Numeri XII, 8). Dar aceasta Ó n s e a m n „ o ie∫ire a lui
Moise din sine spre cele mai Ónalte. Moise e atÓt de furat de m „ r i r e a
P e r s o a n e i lui Dumnezeu, c„ nu se mai g Ó n d e ∫ t e la sine, c„ u i t „ de sine,
c„ «iese din sine». ≈ ceea ce se ÓntÓmpl„, de altfel, Óntr-un grad mai mic,
cÓnd cineva e furat de farmecul m i n u n a t al unui i n t e r l o c u t o r omenesc.
521. Despre numirile dumnezeie∫ti, 1, 2; P.G. 3, 597 A.
344 FILOCALIA
«unuia i s-a ar„tat Ón vis, altuia Ón stare de trezvie, adic„

prin ghicituri ; iar lui Moise Ón chip ∫i nu prin ghicituri».
Atunci cum au v„zut to˛i proorocii numai prin puterea
imaginativ„ a sufletului ?
Dar ∫i imagina˛ia (ˆ·ÌÙ·Ûfl·) dumnezeiasc„ se deose-
be∫te mult de imagina˛ia noastr„ omeneasc„. C„ci aceea
se Óntip„re∫te Ón latura noastr„ cu adev„rat cuget„toare
∫i netrupeasc„. Imagina˛ia omeneasc„ Óns„ se desf„∫oar„
Ón latura sufletului nostru apropiat„ de trup 5 2 2 . Ceea ce
prime∫te Óntip„rirea acolo este cea mai din vÓrf parte a
sufletului ra˛ional ; pe cÓnd dincoace este aproape ultima
parte a puterilor suflete∫ti. Aceasta se Óntip„re∫te Ón mi∫-
c„rile sim˛urilor ; acolo, de vrei s„ afli cine produce Ónti-
p„rirea Ón puterea cuget„toare a proorocilor, ascult„ pe
Marele Vasile care zice : «Proorocii au v„zut prin aceea
c„ Duhul Se Óntip„rea Ón partea conduc„toare a lor» 5 2 3 .
Deci Duhul cel SfÓnt este Cel ce se a∫az„ Ón mintea proo-
rocilor ∫i folosindu-Se de Ón˛elegerea lor ca de o materie,
preveste∫te Ón ea prin Sine cele viitoare, ÓntÓi lor ∫i prin
ei nou„ 5 2 4 .
522. Imagina˛ia dumnezeiasc „ are c a r a c t e r spiritual, d a r a r e o struc-
t u r „ ∫i posibilit„˛i nesfÓr∫ite de a Óntip„ri v r e u n a sau alta din structurile
∫i din inten˛iile Sale Ón imagina˛ia omeneasc„ , c a r e c u p r i n d e ∫i ea Ón sine
structuri ∫i posibilit„˛i i n t e n ˛ i o n a l e indefinite, c a r e se pot Óntip„ri Ón fa˛a
omului, Ón ochii lui, Ón cuvintele lui, Ón mimica ∫i Ón pozi˛ile lui Ón dife-
rite forme.
523. La Proorocul I s a i a ; P.G. 30, 124 B.
524. Duhul SfÓnt Se Ó n t i p „ r e ∫ t e Ón m i n t e a proorocilor ca Cel ce ∫tie
viitorul ∫i v r e a s„ v e s t e a s c „ din el c e v a voit de El. Deci El Ónsu∫i ves-
te∫te pri n m i n t e a lor c e v a anumit, ÓntÓi lor, apoi p r in ei ∫i altora. Duhu l
SfÓnt Se imprim „ ca Subiect Ón subiectul proorocului cu u n a din inten˛iile
Lui iar pri n acesta El ia «forma» min˛ii, sau m i n t e a se configureaz„ Ón
Ó n ˛ e l e g e r e a ei potrivit cu c e e a ce-i comunic„ Duhu l SfÓnt. Pentru ca s„
Ó n ˛ e l e a g „ ∫i s„ t r a n s m i t „ ceea ce-i c o m u n i c „ Duhul, mintea se folose∫te de
imagina˛ie. C„ci imagina˛ia d„ forme celor mai p r e s u s de form„. Dar
Duhul Ónsu∫i o ajut„ Ón a c e a s t „ a d a p t a r e a imagina˛iei la cele ce i le
c o m u n i c „ . Deci exist„ o imagina˛i e (virtual„), sau o p u t e r e c a r e c o n d u c e
imagina˛ia o m e n e a s c „ spre Ó n ˛ e l e g e r e a ∫i t r a n s m i t e r e a celor c o m u n i c a t e
A∫a dar, cum mai este aceast„ lucrare a Duhului

imagina˛ie pur ∫i simplu de acela∫i fel ∫i de aceea∫i cinste
cu imagina˛ia noastr„ ? ™i cum este aceast„ imagina˛ie
mai prejos de Ón˛elegerea noastr„ ? Mai bine zis, cum nu
se arat„ ∫i din aceasta c„ e lumin„ v„zut„ de minte ∫i
altceva decÓt Ón˛elegerea ; c„ e vorba de vederi care nu
sÓnt nici sensibile, nici Ónchipuite, ci cu totul altceva de-
cÓt cuno∫tin˛a din cugetare ?
60. Dar filozoful aduce ∫i alt cuvÓnt al aceluia∫i (Dio-
nisie) care spune : «Îngerul care a modelat vederea, ca s„
introduc„ pe cuvÓnt„torul de Dumnezeu Ón cele dum-
nezeie∫ti». «™i aici, zice (Varlaam), spunÓnd : a modelat
(‰È·Î‹Û·Ú), a ar„tat c„ e vorba de imagina˛ie. C„ci nimic
din cÓte contempl„ mintea prin sine nu se modeleaz„».
Dac„ crede deci cineva acestui filozof, va b„nui c„ ∫i
Domniile ∫i Puterile cere∫ti p„timesc un extaz inferior
Ón˛elegerii (o ie∫ire spre cele mai jos de Ón˛elegere) ∫i c„
vederile lor sÓnt Ón chip trupesc ∫i produse — o, minune !
— ale imagina˛iei. ™i nu numai vederile lor, ci Ónse∫i ipo-
stasurile ∫i existen˛ele lor substan˛iale sÓnt atunci asem„-
n„toare Ónchipuirii. C„ci, zice acela∫i sfÓnt Ón al optulea
capitol al «Ierarhiei cere∫ti», pream„rind numele prin
care sÓnt exprimate sfintele Domnii : «Domnia lor e plin„
de dorul dup„ obÓr∫ia adev„rat„ a domniei lor ∫i se mo-
deleaz„ pe sine ∫i cele de dup„ sine, cu bun„tate, spre o
525
domnie asem„n„toare . Dac„, deci, din cÓte vede mintea
prin sine nimic nu s-a modelat ∫i toate cele modelate sÓnt
produse ale fanteziei sau lucruri sensibile, ∫i prin urmare
cu mult mai prejos de cele cugetate de noi, atunci asem„-
de D u h u l ∫i Ón D u h u l SfÓnt. I m a g i n a ˛ i a v i r t u a l „ d u m n e z e i a s c „ l u c r e a z „
a s u p r a imagina˛iei omene∫ti. Ultima e i m p r i m a t „ de prima. Ele nu mai
sÓnt d e s p „ r ˛ i t e, ci prima ia loc ∫i se actualizeaz„ Ón ultima, a r „ t Ó n d u - s e
Ó n t i p „ r i t „ Ón ea. I d e e a ∫i expresia de Ó n t i p „ r i r e o folose∫te sfÓntul M a x i m
M„rturisitorul, c a r e v o r b e ∫ te de Ó n t i p „ r i r e a voii dumnezeie∫ti a lui Hristos
in voia Lui o m e n e a s c „ (Opuse, theol.; P.G., 91, 80 D).
525. Ierarhia cereasc„ 8, 1 ; P.G. 3, 237 C.
346 FILOCALIA
narea Domniilor ∫i Puterilor cu Dumnezeu nu se face Ón

planul Ón˛elegerii, ci e trupeasc„ ∫i Ónchipuit„ ∫i mai pre-
jos de Ón˛elegerea omeneasc„, ca una ce e pl„smuit„. Iar
dac„ asem„narea lor cu Dumnezeu este astfel, cum ar fi
inteligibile (spirituale) dup„ fire ?
61. Dar filozoful deduce acela∫i lucru ∫i din alt cu-
vÓnt al aceluia∫i : «CÓnd auzi de Óngerul care Óntip„re∫te
(modeleaz„ = ÙÔÔ‡ÌÙÔÚ) vederea, transmi˛Ónd cuvÓnt„-
torului de Dumnezeu, dup„ putere, sfÓnta sa cuno∫tin˛„»,
«cum nu va fi, zice, vederea Óntip„rit„ ceva Ónchipuit
(pl„smuit) ?».
Dar noi iar„∫i Ól vom doborÓ cu ajutorul «Ierarhiei
cere∫ti». «Sfintele cete ale fiin˛elor cere∫ti, zice, mode-
lÓndu-se pe ele Ónsele Ón chip inteligibil (spiritual),
spre imitarea lui Dumnezeu ∫i dorind s„-∫i modeleze chi-
pul lor cuget„tor spre asem„narea cu obÓr∫ia dumneze-
iasc„, se Ómp„rt„∫esc cu drept cuvÓnt de o mai bogat„
526
comuniune dumnezeiasc„» . Vezi c„ sÓnt ∫i Óntip„riri
inteligibile (Ù¸ÔıÚ ÌÔÁÙÔ˝Ú) ? Cum, deci, bazÓndu-te pe nu-
mirile acestea, socote∫ti c„ proorocii p„timesc extazul in-
ferior (ie∫irea din ei spre cele rele sau de jos) ? C„ci eu
de la expresiile acestea nu ajung s„ socotesc vederile pro-
orocilor mai prejos de cugetarea omeneasc„, ci mai pre-
sus de mintea noastr„ ; ∫i Ónv„˛ s„ cunosc c„ aceste vederi
ale lor sÓnt asemenea cu ale Óngerilor 5 2 7 . C„ci aceia, f„-
526. Ierarhia cereasc„ 4, 2; P.G. 3, 180 A.
527. V a r l a a m socotea c„ orice m o d e l a r e sau Ó n t i p „ r i r e se face Ón-
tr-o m a t e r i e sensibil„. El nu admitea c„ se p o a t e p r o d u c e ∫i o Óntip„rire
a c e v a dumnezeiesc Ón Ó n ˛ e l e g e r e ; c e e a ce se Ó n t i p „ r e ∫ t e p „ s t r Ó n d carac-
t e r u l dumnezeiesc, iar ceea ce prime∫t e Ó n t i p „ r i r e a sau modelarea, pe cel
o m e n e s c . De aici V a r l a a m d e d u c e c„ tot ce se Ó n t i p „ r e ∫ t e Ón minte o
c o b o a r „ pe a c e a s t a pe o t r e a p t „ inferioar„. Deci Óns„∫i c e e a ce se Ónti-
p „ r e ∫ t e e de c a r a c t e r inferior, d a c „ nu e chiar o p l „ s m u i r e a min˛ii, apro-
p i a t „ de formele trupe∫ti. SfÓntul Grigorie P a l a m a arat„, dimpotriv„, c„
e x i s t „ ∫i o Ó n t i p „ r i r e a u n e i realit„˛i inteligibile ∫i chiar dumnezeie∫ti Ón
m i n t e a sau Ón Ó n ˛ e l e g e r e a o m e n e a s c „ , f„r„ s„ o c o b o a r e pe a c e a s t a la
v e d e r i sensibile. M i n t e a se m o d e l e a z „ sau se Ó n t i p „ r e ∫ t e de cele dum-
cÓndu-se prin cur„˛ie ap˛i de unirea cu Óngerii ∫i prin Ón-

tinderea spre dumnezeire ÓmpreunÓndu-se cu ei, sÓnt mo-
dela˛i ∫i Óntip„ri˛i ∫i ei de c„tre Óngeri, ca ∫i aceia, de c„tre
Óngerii mai Ónainta˛i ∫i Ó∫i preschimb„ chipul lor spiritual
spre o Ónf„˛i∫are de form„ dumnezeiasc„. Iar prin aceast„
modelare adÓncesc ∫i-∫i cultiv„, ca pe un bun al lor, sfÓnta
cuno∫tin˛„ coborât„ de acolo. ™i ce e de mirare dac„ cur„-
˛ia prooroceasc„ e modelat„ de Óntip„riri asemenea cu
cele ale Óngerilor ? C„ci, fiind Ómpreun„-slujitori cu ei Ón
cuvÓntarea de Dumnezeu, e recunoscut„ c„ poate s„ pri-
measc„ ∫i ea Óns„∫i Óntip„rirea lui Dumnezeu 5 2 8 .
«C„ci inima curat„, zice, este aceea care Ó∫i Ónf„˛i-
∫eaz„ mintea lui Dumnezeu f„r„ nici o form„ (‹ÌÂfl‰ÂÔÌ)
∫i preg„tit„ spre a se imprima Ón ea Óntip„ririle (modelele)
lui Dumnezeu, prin care obi∫nuie∫te El s„ se fac„
ar„tat» 5 2 9 .
nezeie∫ti Ón mod duhovnicesc, de ex. de Ó n ˛ e l e g e r ea superioar„, de bucuria
c u r a t „ , de iubirea pentru tot ce e bun etc. C„ci chiar ∫i Óngerii, fiin˛e cu
totul Ó n ˛ e l e g „ t o a r e , sau n e t r u p e ∫ t i, se m o d e l e a z „ sau se Óntip„resc de
b u n „ t „ ˛ i l e dumnezeie∫ti, tr„indu-le Ón ei, f„cÓndu-se a s e m e n e a lor, sau
d u p „ modelul dumnezeiesc.
528. Slujind lui Dumnezeu ca ∫i Óngerii, proorocu l p o a t e primi ∫i
el, ca ∫i Óngerii, Ónse∫i Óntip„ririle lui Dumnezeu (ÙÔıÚ ÙÔ‡ ËÂÔ˝ Ù¸ÔıÚ),
Ó n t i p „ r i r e a lui Dumnezeu, a s e m e n e a celei p r o d u s „ Ón Óngeri, se a r a t „ nu
Óntr-o pl„smuire m a t e r i a l „ i n t r o d u s „ Ón mintea lor, ci in pornire a de slu-
jire a lui Dumnezeu, a s e m e n e a celei a Óngerilor. Apelul P e r s o a n ei supe-
r i o a r e a lui Dumnezeu p r o v o a c „ Ón m i n t e a o m e n e a s c „ drep t r „ s p u n s
v o i n ˛ a de slujire. De sigur, c„ Ón a r „ t a r e a ei a c e a s t „ p o r n i r e de slujire Ón
afar„ prin trup, t r e c e de la c a r a c t e r u l unei Óntip„riri spirituale la o form„
m a t e r i a l „ . Dar Ón minte, sau Ón Ón˛elegere, sau Ón suflet, ea nu ia o astfel
de form„, ci se manifest„ Ón a n u m i t e st„ri ∫i t e n d i n ˛ e spirituale ale sufle-
tului. A c e s t e st„ri ∫i t e n d i n ˛ e au ∫i un c a r a c t e r de «tip», sau de «model»
g e n e r a l pentr u al˛i oameni. De ex. c o m p o r t a r e a smerit„, blinda, r e p r e -
zint„ un «tip» care p o a t e fi imitat de al˛ii. Astfel orice om are pe de o
p a r t e un c a r a c t e r strict personal, pe de alta, dac„ s-au intensificat Ón el
a n u m i t e t r „ s „ t u r i d o m i n a n t e , d e v i n e un «tip» p e n t ru al˛ii.
529. ÙÔÈÚ ·˝ÙÔ˚ ›Ì·Áµ·flÌÂÛ&·È Ù˝ÔÈÚ, ‰È'˛Ì Âµˆ·ÌfiÚ ›ˆıÍÂ „flÌÂÛ&·È. Tex-
tul e luat din M a r c u Pustnicul, Capete despre trezvie 2 4 ; P.G. 65, 1064 B.
Vezi ∫i sfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l , Capete gnostice II, 8 2 ; P.G. 90,
1 1 0 4 A ; Filoc. rom. II, p. 199. Î n t r u c Ó t Dumnezeu Ónsu∫i se face a r „ t a t p r i n
348 FILOCALIA
62. Zaharia al lui Varahia a Ónv„˛at c„ ∫i Ónsu∫i du-

hul din noi se modeleaz„ (Î‹ÙÙÂÛË·È) de c„tre Dumnezeu,
ar„tÓnd fie aducerea din nou a duhului, din ceea ce nu
este, la existen˛„, de c„tre Dumnezeu, fie remodelarea ∫i
530
prefacerea lui spre existen˛a cea bun„ . «Suflarea cu-
vÓntului Domnului peste Israel, zice Domnul, Cel ce a Ón-
tins cerul ∫i a Óntemeiat p„mÓntul ∫i a pl„smuit duhul
omului Ón el» (Zah. XII, 1). Deci ce vom zice : va fi ∫i
duhul din noi trup, fiindc„ e modelat (pl„smuit) cÓnd e
adus la existen˛„, sau preschimbat ?
Iar Cel ce modeleaz„, fiind rugat, e bun pentru cei
ce-L doresc.
Iar cel ce spune c„ a fost modelat Ónc„ pe cÓnd era
copil ca prieten de c„tre pedagogul comun al Pontului
(Vasile cel Mare ?) «cu modelarea cea bun„ ∫i preacu-
a n u m i t e Óntip„riri i m p r i m a t e sufletului, Óntip„ririle acestea exist„ v i r t u a l
∫i Ón EI ca inten˛ii de a d e z v o l t a Ón bine subiectel e u m a n e ∫i Óngere∫ti,
conform modelelor lor din D u m n e z eu (logoi). D u m n e z eu are a c e s t e «tipuri»
Ón Sine prin Ónsu∫irile Lui de b u n „ t a t e , de sfin˛enie, de d r e p t a t e etc. Ele
se imprim„ Ón o a m e ni c a r e iau pe D u m n e z eu ca model s a u se imprim„ de
«tipurile» Lui Ó n t r - u n fel sau altul, f„cÓnd ca «ra˛iunile» lor, copii ale ra˛iu-
nilor dumnezeie∫ti, s„ se d e z v o l te pe linia acestor modele . C„ci «ra˛iunile»
p e r s o a n e l o r u m a n e cÓt„ v r e m e e x i s t „ n u m a i Ó n g Ó n d i r e a lui Dumneze u Ónc„
se resimt de «modul» Ón c a r e v i e ˛ u i e ∫ t e D u m n e z e u Ón e t e r n i t a t e. CÓnd ele
iau e x i s t e n ˛ „ c o n c r e t „ , D u m n e z e u se c o m p o r t „ fa˛„ de ele cum se com-
p o r t „ d i n e t e r n i t a t e fa˛„ de formele lor g Ó n d i te Ón Dumnezeu, potrivit cu
v i e ˛ u i r e a Lui Ón Sine Ónsu∫i. Ba chiar Ónse∫i r a ˛ i u n i l e lucrurilor ∫i per-
s o a n e l o r Ón Dumneze u sÓnt un fel de forme v i r t u a l e pe c a r e le p o a t e
imprima ca Persoan„-model , actualizÓndu-le, Ón p e r s o a n e l e c a r e se des-
chid Lui ∫i se silesc s„ t r „ i a s c „ conform lor, d e v e n i n d prin a c e a s t a ∫i ele
«tipuri» p e n t r u alte p e r s o a n e . Dar prin aceste «tipuri» se face cunoscut
∫i sim˛it Dumnezeu Ónsu∫i Óntr-o c o b o r Ó r e b i n e v o i t o a r e la oameni .
530. SfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l a spus c„ d u p „ ce Dumnezeu ne-a
adus la existen˛„ (Ù& ÂflÌ·È), ne c o n d u c e cu c o n l u c r a r e a n o a s t r „ la existen˛a
cea b u n „ (Ù‰ Â‰ ÂflÌ·È) (Ambigua ; P.G. 91, 1073). SfÓntul Grigorie Palama
a d a u g „ c„ aceasta se face prin p l „ s m u i r e a ∫i m o d e l a r e a d u h u l u i nostru
personal.
rat„», oare laud„ ∫i socote∫te vrednic„ de dorit ∫i cere

531
arta modelatoare a t r u p u l u i ?
Dar cum vine Dumnezeu la toate lucrurile noastre,
ca s„ modeleze inimile noastre Ón parte, cum zice dum-
nezeiescul David (Ps. XXXII, 15), dac„ nu vom Ón˛elege
aici prin inima modelat„ pe omul din l„untru ? Iar
Moise, petrecÓnd 40 de zile ∫i nop˛i sub Óntuneric, Ón via˛a
aceea f„r„ form„, n-a v„zut forme (Óntip„riri dumneze-
ie∫ti) ? «Le vei face, zice, toate dup„ forma (Í·Ù‹ ÙÔÌ Ù¸ÔÌ)
ar„tat„ ˛ie Ón munte» (Ie∫ire XXV, 40) 5 3 2 . Deci ce vom
zice ? Acela, ajuns Ón Óntunericul dumnezeiesc, ∫i-a ie∫it
∫i el din sine Ónspre cele de jos ∫i vedea prin fantezie,
fiindc„ s-a scris c„ vedea form„ (Ù˝ÔÌ) ?
63. Dar filozoful care nu recunoa∫te nici o deose-
bire Óntre lucrurile sensibile, ∫i produsele fanteziei ∫i Óntre
formele (Óntip„ririle) inteligibile ∫i dumnezeie∫ti (ÌÔÁÙ˛Ì xfi
ËÂfl˘Ì Ù¸˘Ì), auzind c„ CuvÓnt„torul de Dumnezeu a luat
la cuno∫tin˛„ dintre cele v„zute, unele sau altele, ∫i
c„ s-a Ómp„rt„∫it de vederea modelat„ de Óngeri ∫i c„ a
fost Ón„l˛at la cuno∫tin˛a Ón˛eleg„toare a celor ce sÓnt sau
a celor v„zute, deduce de aici c„ «e mai Ónalt„ cuno∫tin˛a
decÓt vederea (˜ÒÂflÙÙÔÌ „Ì˛ÛÈÚ ËÂ˘Òfl·Ú), fiindc„ de la aceasta
proorocul a fost ridicat la cuno∫tin˛„, nu a fost coborÓt».
Deci, ar putea zice cineva c„ to˛i cei ce ne tÓlcuiesc
prin desf„∫urarea Ón˛elesul cuvintelor dumnezeie∫ti, ne
531. SfÓntul Grigorie Teologul, C u v . 43, la Vasile 42 j P.G. 36, 509 B.
532. P e t r e c Ó n d Óntr-o v i e ˛ u i r e f„r„ form„, Moise a «v„zut Óntip„riri
dumnezeie∫ti» (ËÂflÔıÚ Ù¸ÔıÚ), de sigur Ón v i a ˛ a a c e a s t a a sa. C„ci nu
pot fi v „ z u t e a s e m e n e a forme Ón e l e Ónsele. Deci primind a s e m e n e a Ónti-
p„riri, v i a ˛ a lui Moise n-a primit Ón ea forme m a t e r i a l e . V i a ˛ a f„r„ forme
se conciliaz„ cu Óntip„ririle dumnezeie∫t i Ón ea. De∫i Ón m i n t e se imprim„
forma (Óntip„rirea) cortului, d u p „ car e a r e s„ fac„ cortul v„zut, totu∫i
m i n t e a nu ia ∫i nu p r i m e ∫ t e Ón sine o form„ m a t e r i a l „ . Dar «forma» cor-
tului v i n e din D u m n e z e u , deci exist„ Ón El, dar ∫i Ón El are, ba Ó n c „ cu
atÓt mai mult, un c a r a c t e r n e m a t e r i a l . C„ci forma acestui c o r t este Ónsu∫i
ipostasul CuvÓntului , c a r e l e c u p r i n d e p e t o a t e Ón Sine.
350 FILOCALIA
ridic„ de la cele mai de jos spre ceea ce e mai bun. Deci

Domnul, dÓndu-ne Evanghelia pe p„mÓnt, ca pe un cu-
vÓnt prescurtat, ne-a dat ceva inferior. Iar cei ce o tÓl-
cuiesc ies din Evanghelie ∫i ne ridic„ la Ón˛elegerea ei ca
la ceva mai Ónalt ? Vai, ce nebunie ! Dar cei ce tÓlcuiesc
nu se dep„rteaz„ de cuvintele dumnezeie∫ti. Ci, luÓnd din
ele cuno∫tin˛a ca din ni∫te izvoare ale cuno∫tin˛ei ∫i ca
dintr-o fÓntÓn„ a luminii celei ve∫nice, ne-o dau ∫i nou„,
ridicÓndu-ne de la ne∫tiin˛a Ón care ne afl„m la cuno∫tin˛„,
ca la ceva mai Ónalt. In asemenea cazuri explic„rile arat„
uneori mi∫carea, alteori cauza.
CÓnd, deci, SfÓnta Scriptur„ spune c„ proorocul a
primit Ónv„˛„tur„ «din vedere» (›Í ÙÁÚ ËÂ˘Òfl·Ú), iar c„
Óngerul l-a ridicat de la vedere la Ónv„˛„tur„, nu zice c„
l-a dep„rtat de la vedere ; ci c„ proorocul a Ónv„˛at din
acea vedere cele ce nu le cuno∫tea mai Ónainte, ca dintr-o
cauz„ a cuno∫tin˛ei ∫i c„ Óngerul Ón˛elegÓnd mai bine cele
cuprinse Ón vedere, fiind Ónger, i-a explicat-o proorocului
∫i l-a ridicat de la ne∫tiin˛„ la Ón˛elegere. Deci, ne∫tiin˛a
de la care a fost dep„rtat e inferioar„ fa˛„ de cuno∫tin˛a
la care a fost ridicat. Dar vederea care d„ cuno∫tin˛a,
vedere pe care o are Ón sine Ón chip concentrat dup„ ase-
m„narea cu Dumnezeu, cum nu e mai Ónalt„ decÓt cuno∫-
tin˛a procurat„ de ea ? 5 3 3 .
533. Din faptul c„ v e d e r e a se cere tÓlcuit„ V a r l a a m d e d u c e a c„
tÓlcuirea Ó n s e a m n „ ridicarea la Ó n ˛ e l e g e r e ca la o t r e a p t „ s u p e r i o a r „ a
celui ce v e d e . Deci, v e d e r e a e inferioar„ Ón˛elegerii. SfÓntul Grigorie
P a l a m a afirm„ c„ v e d e r e a nu e inferioar„ cuno∫tin˛ei, p e n t r u c„ o cu-
prinde Ón ea. Explicarea nu c o n d u c e la ceva ce nu e Ón v e d e r e, ci desf„-
∫oar„ ceea ce este Ón ea Ón mod c o n c e n t r a t . V e d e r e a are drept con˛inut
nemijlocit r e a l i t a t e a . Explicarea p o a t e d e p „ r t a d e r e a l i t a t e. Cel c e v e d e
are Ón v e d e r e r e a l i t a t e a c u n o s c u t „ Ón mod nemijlocit ∫i c o n c e n t r a t, are
c u n o ∫ t i n ˛ a realit„˛ii dup„ a s e m „ n a r e a lui Dumnezeu, care le c u n o a ∫ t e pe
t o a t e Ón mod nemijlocit ∫i c o n c e n t r a t . De aceea, c e a mai b u n „ explicare
o face cel ce a r e v e d e r e a, sau Óngerul c a r e are ∫i el acea v e d e r e ∫i e pe
o t r e a p t „ mai Ónalt„ Ón Ó n ˛ e l e g e r e a ei. C„ci v e d e r e a are o a d Ó n c i m e de
sensuri c a r e nu p o a t e fi niciodat„ epuizat„, fiind Óns„∫i manifestarea lumi-
Trebuia Óns„ ca cel ce a pornit Ómpotriva p„rin˛ilor

s„ nu-i lase nici pe prooroci nedispre˛ui˛i. C„ci ei sÓnt cei
dintÓi p„rin˛i ∫i p„rin˛i ai p„rin˛ilor Ón Duh. Deci trebuia
c„ ∫i aceia s„ fie p„rta∫i de jignirea acestora.
64. Dar s„turÓndu-se ∫i de lupta Ómpotriva p„rin˛ilor
∫i a proorocilor, cel ce a luat ca pretext pe cei ce au Óm-
br„˛i∫at lini∫tirea, spre a se n„pusti, ca s„ zic a∫a, Ómpo-
triva tuturor lucrurilor dumnezeie∫ti, se face pe urm„ pe
sine tÓlcuitorul de frunte al celor mai tainice cuvinte ale
Evangheliei ∫i pretinde s„ Ónve˛e cum v„d cei cura˛i cu
inima pe Dumnezeu ∫i cum vine Fiul Ómpreun„ cu Tat„l
∫i-∫i face locuin˛a la ei (Ioan XIV, 23). «Deci cei cura˛i cu
inima, zice, nu v„d altfel pe Dumnezeu decÓt prin ana-
logie (prin asem„nare), sau dup„ cauz„, sau prin nega˛ie.
Iar mai v„z„tor de Dumnezeu este acela care cunoa∫te
mai multe din p„r˛ile lumii, sau pe cele mai Ónalte. Dar
∫i mai vÓrtos, cel ce cunoa∫te mai bine ceea ce cunoa∫te.
Iar cel mai v„z„tor de Dumnezeu dintre to˛i este cel care
cunoa∫te p„r˛ile v„zute ∫i puterile nev„zute ale lumii :
atrac˛iile elementelor spre p„mÓnt ∫i spre celelalte, ∫i res-
pingerile tuturor acestora Óntre ele, deosebirile, Ónsu∫irile,
asocierile, lucr„rile, atingerile, angren„rile, armoniile ∫i,
pe scurt, toate sintezele gr„ite ∫i negr„ite ale acestui Ón-
treg. C„ci cel ce poate contempla bine toate acestea poate
cunoa∫te pe Dumnezeu prin analogie, ca pricin„ a tuturor
acestora. ™i a∫ezÓndu-L mai presus de toate acestea prin
nega˛ie, Il cunoa∫te iar„∫i ca fiind mai presus de toate.
Fiindc„, zice, numai din lucruri se cunoa∫te Dumnezeu.
Nu din cele ce nu cunoa∫te cineva, ci numai din cele ce
cunoa∫te, cunoa∫te pe Dumnezeu. A∫adar, cu cÓt cineva
cunoa∫te mai multe ∫i mai importante p„r˛i ale lumii
create ∫i Ón chip mai exact, cu atÓt se deosebe∫te de al˛ii
Ón cunoa∫terea lui Dumnezeu. ™i Ónsu∫i modul cunoa∫-
n o a s „ a Persoane i lui Dumnezeu Ón inten˛iile Lui de Ónve∫nicire a f„pturii
Ón infinitatea vie˛ii ∫i iubirii Sale.
352 FILOCALIA
terii lui Dumnezeu prin nega˛ie, care pare s„ dispre-

˛uiasc„ cuno∫tin˛a lucrurilor pentru Dumnezeu, nu poate
s„ se produc„ f„r„ cunoa∫terea tuturor lucrurilor. C„ci nu
putem cunoa∫te decÓt nega˛iile lucrurilor a c„ror exis-
ten˛„ o cunoa∫tem» 5 3 4 .
65. Vai ce lucruri spune chiar Ómpotriva sa ! Ele nu
sÓnt Óntru nimic contrare p„rerilor sale din alte locuri.
C„ci Ón alt„ parte el define∫te ca om des„vÓr∫it pe cel ce
∫tie toate. Dac„, deci, cum a declarat ∫i acum, numai ne-
ga˛iile acelora le putem cunoa∫te ∫i numai nega˛iile ace-
lora le putem referi la Dumnezeu, a c„ror Ón˛elegere o
avem, Dumnezeu va trebui — o, ce nebunie ! — s„ fie Cel
ce e cunoscut din nega˛ia tuturor. ™i atunci, sau cunoa∫te
cineva toate cele ce sÓnt, ca din nega˛ia tuturor s„ cu-
noasc„ pe Dumnezeu, ∫i acela ni se d„ pe sine ca alt dum-
nezeu — c„ci numai lui Dumnezeu Ii este dat s„ cunoas-
c„ toate — sau, de nu cunoa∫te ceva, va socoti c„ aceea
este Dumnezeu. C„ci ceea ce nu cunoa∫te, nu poate nega
lui Dumnezeu, precum el Ónsu∫i spune 5 3 5 . ™i iar„∫i, dac„
cineva numai din cele ce cunoa∫te, cunoa∫te pe Dumnezeu
Ón calitate de cauz„ a lor, pentru toate cele ce scap„ cu-
no∫tin˛ei lui nu socote∫te pe Dumnezeu drept cauz„ 5 3 6 .
534. A v e m aici t o a t „ d o c t r i n a scolastic „ d e s p r e c u n o a ∫ t e r e a lui
Dumnezeu, i n t r a t „ ∫i Ón m a n u a l e l e de D o g m a t i c „ o r t o d o x „ Ó n c e p Ó n d din
sec. XV ∫i p Ó n „ a p r o a p e de timpul nostru.
535. Dac„, potrivit teologiei n e g a t i v e ra˛ionale, n u m a i din n e g a ˛ i a
t u t u r o r celor c e l e Ó n ˛ e l e g e m p u t e m c u n o a ∫ t e p e Dumnezeu, s a u t r e b u i e
s„ le Ó n ˛ e l e g e m pe t o a t e , ca s„ c u n o a ∫ t e m pe D u m n e z e u prin n e g a r e a lor
— lucru c a r e nu ne e cu p u t i n ˛ „ — sau c e e a ce nu Ó n ˛ e l e g e m a c e e a e
Dumnezeu, Ó n t r u c Ó t a c e e a r e p r e z i n t„ p e n t r u noi p r i n sine n e g a ˛ i a . Din
a m Ó n d o u „ l a t u r i l e a l t e r n a t i v e i r e z u l t „ o c u n o a ∫ t e r e i n c o m p l e t „ a lui Dum-
nezeu, nu u n a c o m p l e t „ cum p r e t i n d e a teologia n e g a t i v „, socotind c„ nu
mai are n e v o i e de o alt„ c u n o a ∫ t e r e a lui Dumneze u s u p e r i o a r „ ei. C u n o a ∫ -
t e r e a e c o n c e p u t „ Ón sens cantitativ, nu d u h o v n i c e s c .
536. Nici teologia afirmativ„ nu c u n o a ∫ t e complet pe Dumnezeu.
C„ci potrivit ei, Dumneze u e c u n o s c u t n u m a i Ón c a l i t a t e de c a u z „ a celor
ce se cunosc. In orice caz ea nu ofer„ o c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e z eu decÓt
pe baza celor din lume. C„ci n u m a i ele sÓnt c u n o s c u t e , sau cuno∫tibil e
p r i n p u t e r i l e r a ˛ i o n a l e ale n o a s t r e . ™i nici e l e deplin. Deci, nici ea nu p o a t e
A∫a dar puterea dumnezeiasc„ o va m„sura cu ceea ce e Ón

lume. C„ci el nu cunoa∫te mai mult decÓt ce e Ón lume 5 3 7 .
Dar noi, ridica˛i fiind dincolo de cuno∫tin˛„, am fost
Óncredin˛a˛i c„ lui Dumnezeu Ói este cÓt se poate de u∫or
s„ aduc„ la existen˛„ zeci de mii de lumi, nu numai ase-
m„n„toare Óntre ele 5 3 8 , ci ∫i deosebite. ™i din toate la un
loc cunoa∫tem prin afirmare ∫i negare pe Dumnezeu.
Chiar ∫i din cele ce nu cunoa∫tem, cunoa∫tem puterea Lui
nesfÓr∫it de puternic„. A∫a zice Pavel : «Hristos S-a a∫e-
zat mai presus decÓt tot numele, nu numai al celor ce se
numesc, adic„ al celor cunoscute Ón veacul de acum, ci ∫i
al celor ce se va cunoa∫te Ón cel viitor» (Efes. II, 20—22).
Deci ∫i din cele ce nu erau cunoscute lui, laud„ Pavel
m„re˛ia lui Dumnezeu. La fel Ón alt„ parte a Epistolelor
ÓntrebÓnd : «Cine ne va desp„r˛i pe noi de dragostea lui
Hristos ?» ∫i Ón∫irÓnd toate cele sensibile ∫i inteligibile, cele
de acum ∫i cele viitoare, adaug„ : «Nici vreo alt„ zidire
oarecare nu ne va putea desp„r˛i de iubirea lui Dum-
nezeu» (Rom. VIII, 35—39). El trece adic„ cu privirea
de la cele ce sÓnt la cele ce nu sÓnt ∫i vorbe∫te despre ele
ca ∫i cÓnd ar fi. Iar dac„ din unul cunoa∫tem zeci de mii
∫i din ceea ce e m„rginit, puterea nem„rginit„, cum nu-L
vom cunoa∫te din cele pu˛ine privitoare la El, pe El Ón-
p r e t i n d e c„ nu exist„ o c u n o a ∫ t e r e s u p e r i o a r „ a lui Dumnezeu. Astfel
nici cuno∫tin˛ a teologiei n e g a t i v e , nici a teologiei afirmative, deci nici
un fel de c u n o ∫ t i n ˛ „ r a ˛ i o n a l „ nu r e d „ o c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu c a r e
s„ nu se c e a r „ c o m p l e t a t „ de o c u n o a ∫ t e r e s u p e r i o a r „ ei. A c e a s t a e cu-
n o a ∫ t e r e a din revela˛ie, c a r e implic„ ∫i c u n o a ∫ t e r e a p r i n v e d e r e , sau
p r i n experien˛„.
537. Afirmarea c„ D u m n e z e u p o a t e fi c u n o s c ut n u m a i din cele din
lume Ó n s e a m n „ o Ó n g u s t a r e lipsit„ de r e s p e c t a lui Dumnezeu, vecin„ cu
panteismul.
538. A c u n o a ∫ t e cu a d e v „ r a t pe Dumneze u Ó n s e a m n „ a c u n o a ∫ t e c„
Ón El sÓnt posibilit„˛i pentr u n e n u m „ r a t e alte lumi. A-L v e d e a pe El Ón
lumin„ Ó n s e a m n „ a Ó n ˛ e l e g e c„ Ón El sÓnt n e n u m „ r a t e sensuri s u p e r i o a r e
celor pe c a r e ni le a r a t „ lumea. Dac„ orice p e r s o a n „ u m a n „ ar p u t e a
face ∫i alte n e n u m „ r a t e lucruri pe c a r e nu le face, cu atÓt mai mult Per-
soana suprem„.
354 FILOCALIA
treg, cum se zice c„ din unghii se cunoa∫te leul ∫i dintr-un

col˛ stofa ? Cum nu vom cunoa∫te astfel pe Dumnezeu
ca pricinuitor al tuturor ∫i nu-L vom deosebi prin nega˛ie
de toate ∫i nu vom ad„uga prin credin˛„ ceea ce dep„-
∫e∫te cuno∫tin˛a de Dumnezeu din lucruri : c„ din cele ce
nu sÓnt au fost f„cute toate numai cu cuvÓntul ? 5 3 9 .
66. Aceast„ cuno∫tin˛„ mai presus de Ón˛elegere e
comun„ tuturor celor ce cred Ón Hristos. Dar sfÓr∫itul cre-
din˛ei adev„rate, care vine numai din lucrarea poruncilor,
nu ne h„r„ze∫te numai cuno∫tin˛a de Dumnezeu din cele
ce sÓnt, cunoscute ∫i necunoscute (aici Ón˛elegem prin
«cele ce sÓnt», desigur pe cele create), ci din lumina ne-
creat„ care este slava lui Dumnezeu ∫i a lui Hristos Dum-
nezeu ∫i «a celor ce au ajuns la ˛inta din urm„ a chipului
540
lui Hristos» . C„ci Hristos va veni Ón slava Tat„lui, iar
539. Deci nu e n e v o i e de c u n o a ∫ t e r e a t u t u r o r p e n t r u a cunoa∫t e pe
Dumnezeu prin afirmare drept cauz„ a t u t u r o r ∫i prin n e g a r e deosebit de
toate. N u m a i V a r l a a m ca filozof p r e t i n d e c„ trebui e c u n o s c u t e t o a t e pen-
tru a c u n o a ∫ t e pe Dumnezeu prin afirmare ori n e g a r e . C o n t e m p l a r e a lui
Dumnezeu ca Cel ce e mai mult decÓt cauz„ a t u t u r o r ∫i c o n t r a r lor, o
a d u c e credin˛a. C„ci credin˛a e o rela˛ie tainic„ a omului cu Dumnezeu
ca Persoan„, din ini˛iativa lui Dumnezeu ∫i din d e s c h i d e r ea omului. Iar
e x p e r i e n ˛ a aceasta a lui Dumnezeu, c a r e se n a ∫ t e dintr-un fel de v e d e r e ,
de «lumin„» nemijlocit„ a lui Dumnezeu, v e d e pe Dumnezeu ca p e r s o a n „ ,
iar P e r s o a n a care a putut crea lumea existent„, e tr„it„, Ón libertatea ei,
ca u n a care ar p u t e a c r e a ∫i alte lumi n e n u m „ r a t e . Noi, ca oameni nu
ne sim˛im tar i decÓt Ón rela˛ia cu o alt„ persoan„ , sau cu alte p e r s o a n e .
C„ci Ón ele afl„m un reazim ∫i o Ó n t „ r i r e a existen˛ei n o a s t r e cum nu
afl„m Ón lucruri. Cu atÓt mai mult afl„m acest reazim ∫i Ó n t „ r i r e Ón Per-
soana s u p r e m „ . Prin c r e d i n ˛ „ omul simte c„ lucrurile t o a t e depind Ón mod
absolut de P e r s o a n a suprem„, deci c„ e l e au p u t u t fi aduse la e x i s t e n ˛„
n u m a i cu cuvÓntu l acelei P e r s o a n e . N u m a i o alt„ p e r s o a n „ face ca lucru-
rile existente s„ a c o p e r e un vid. N u m a i P e r s o a n a s u p r e m „ a p u t u t face
ca lucrurile s„ ia fiin˛„ din vid, din nimic ∫i s„ fie sus˛inut e ca s„ nu
r e d e v i n „ un vid. Însu∫i faptul c„ nu p u t e m intra ∫i r „ m Ó n e a Ón rela˛ie cu
Dumnezeu decÓt prin credin˛„, a r a t „ c„ El este P e r s o a n „. Sau posibilitatea
credin˛ei n o a s t r e st„ Ón faptul c„ D u m n e z e u e P e r s o a n „ . C„ci credin˛a e
modul p r in c a r e i n t r „ m ∫i r „ m Ó n e m Ón rela˛ie cu p e r s o a n a ca p e r s o a n „
∫i deci cu atÓt mai mult cu Dumnezeu ca P e r s o a n „ .
540. Dion. Areopag., Despre numirile dumnezeie∫ti, 1, 4; P.G. 3,
«drep˛ii vor str„luci Ón slava Tat„lui lor, Hristos, ca soa-

rele» (Matei XIII, 43) ∫i vor fi lumin„ ∫i vor vedea lumi-
n„, care e vederea minunat„ ∫i preasfÓnt„ a inimii cu-
r„˛ite. Acum se arat„ cu m„sur„ ∫i ca o arvun„ ∫i celor
ce au str„b„tut prin nep„timire toate cele sfinte ∫i prin
rug„ciune curat„ ∫i nematerial„ toate cele curate. Iar
atunci va Óndumnezei Ón chip v„dit pe «fiii Ónvierii»
(Luca XX, 36), care vor petrece ve∫nic ∫i vor fi sl„vi˛i
Ómpreun„ cu Cel ce d„ruie∫te firii noastre slav„ ∫i str„lu-
cire dumnezeiasc„. Dar slava ∫i str„lucirea nu o au nici
cele create Ón calitate de fiin˛„ a lui Dumnezeu. Cum ar
putea socoti atunci cineva slava lui Dumnezeu ca fiin˛„
a lui ? C„ci Dumnezeu, fiind neÓmp„rt„∫ibil, nev„zut ∫i
de nepip„it, se face Ómp„rt„∫ibil, Ónc„put ∫i ar„tat ∫i un
Duh cu cei ce se roag„ Lui cu inima curat„, printr-o pu-
tere mai presus de fiin˛„, Ón vremea rug„ciunii ca vedere,
potrivit rug„ciunii atottainice ∫i negr„ite c„tre Tat„l nos-
tru comun pentru noi : «D„ lor, zice, ca precum Eu sÓnt
Óntru Tine ∫i Tu Óntru Mine, ∫i ei s„ fie Óntru Noi, una Ón
adev„r» (Ioan X, 21) 5 4 1 .
592 B. Cuno∫tin˛a lui D u m n e z e u vine nu n u m a i din c u n o a ∫ t e r e a lucrurilor,
c r e a t e , prin afirmarea ∫i n e g a r e a Ónsu∫irilor lor la Dumnezeu, ci mai ales
din lumina c a r e iradiaz„ din El ca p e r s o a n „ , Óndeosebi din Hristos v e n i t
ca Dumnezeu cel p e r s o n a l a p r o a p e de noi, ∫i din cei ce au ajuns la des„-
vÓr∫irea chipului lui Hristos cel p e r s o n a l Ón ei. Iar la a c e a s t „ s t a r e se
ajunge nu prin c u n o a ∫ t e r e a ra˛ional„, ci prin credin˛ a Ón Hristos, ca rela-
˛ie p e r s o n a l „ cu El, ∫i prin Ó n t „ r i r e a acestei rela˛ii prin Ómplinirea p o r u n -
cilor, adic„ a voii Lui car e d o r e ∫ t e a p r o p i e r e a Óntre noi ∫i El, prin acor-
dul voii n o a s t r e cu voia Lui.
541. D u m n e z e u ni se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e Ón v r e m e a rug„ciunii c u r a t e , Ón
ea ne deschidem exclusiv Lui Ón modul cel mai intens. Atunci ne str„lu-
c e ∫ t e lumina Persoane i Lui Óntr-o v e d e r e ∫i ni se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e «printr-o
p u t e r e mai p r e s u s de fiin˛„». C„ci de∫i c e e a ce ni se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e nu e
fiin˛a dumnezeiasc„, totu∫i e mai p r e s u s de orice fiin˛„ (creat„), sau de
ceea ce «este», Ón˛elegÓnd prin «ceea ce este» tot ce e creat. Î m p „ r t „ ∫ i r e a
a c e a s t a are loc Ón «vedere». C„ci «Ón vedere» cel ce v e d e se ÓntÓlne∫t e
nemijlocit cu Cel v„zut ∫i se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e de El. De la Cel v„zut vin
raze Ón c e l ce v e d e ∫i prin r a z e v i n e El Ónsu∫i ca p e r s o a n „ .
336 FILOCALIA
De felul acesta e, deci, vederea lui Dumnezeu pe care

numai cei ce s-au Ónvrednicit de sfÓr∫itul cel fericit o vor
vedea Ón veacul f„r„ sfÓr∫it, dar pe care au v„zut-o ∫i aici
frunta∫ii apostolilor pe Tabor, ™tefan cÓnd era omorÓt cu
pietre, Antonie care se nevoia cu lini∫tirea, mai bine-zis
to˛i sfin˛ii, adic„ to˛i cei cura˛i cu inima, cum poate afla
cel ce voie∫te din cuvintele lor puse Ón scris, sau din vie-
˛ile lor. Ba eu a∫ spune c„ nici proorocii ∫i nici patriarhii
n-au r„mas f„r„ s„ guste din aceast„ lumin„ ; mai bine
zis, afar„ de pu˛ine, toate vederile lor ∫i mai ales cele
atotdumnezeie∫ti nu au fost lipsite de aceast„ lumin„.
C„ci altfel de ce ar fi voit s„ Se Ónchipuie Óntr-o lumin„
str„in„ Cel ce are lumina ve∫nic„ proprie, pe seama celor
cura˛i cu inima, ar„tÓndu-li-Se Ón chip tainic, dar totu∫i
v„zut, acum ∫i Ón veacul viitor, cum zice ∫i Marele Dio-
nisie. A∫a fiind deci vederea lui Dumnezeu, cum nu ar
f„g„dui-o pe ea care e ve∫nic„, Cel ce ferice∫te pe cei cu-
ra˛i cu inima, ci le-ar f„g„dui cuno∫tin˛a din f„pturi, pe
care o pot avea ∫i Ón˛elep˛ii veacului acesta ?
67. Iar c„ filozoful socote∫te cuno∫tin˛a din f„pturi
cea mai des„vÓr∫it„ vedere, ne-a ar„tat mai Ónainte spu-
nÓnd : «Nim„nui nu-i lipse∫te nimic din covÓr∫itoarea m„-
rire a acesteia, dac„ a cunoscut p„r˛ile v„zute ale lumii
∫i puterile nev„zute».
Dar a deduce prin analogie (prin asem„nare) de la
oper„, la S„vÓr∫itor ∫i de la buna Óntocmire a lumii, la Ón-
˛elepciunea cea mai presus de ea, o pot face ∫i Ón˛elep˛ii
veacului acesta, zice sfÓntul Grigorie al Nisei. Iar eu a∫
spune c„ ∫i cei neÓn˛elep˛i ∫i cei necredincio∫i (Ón Hristos),
precum vedem ∫i acum pe to˛i barbarii cunoscÓnd un
Dumnezeu f„c„tor al tuturor. Pe Acesta trebuie s„-L cu-
noasc„ Ón chip necesar ∫i teologia prin nega˛ie, odat„ ce
F„c„torul tuturor nu e nimic din cele f„cute. C„ci oare
n-au ∫i mul˛i dintre eretici ∫i p„gÓni Ón˛elepciunea vea-
cului acestuia ∫i Ón˛elegerea lui Dumnezeu care vine din
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFlNTA LUMINA 357
ea ? Dar oare pe ei Ói ferice∫te Domnul ? Ce s„ mai spu-

nem de aceia dintre elini care s-au distins Ón filozofie cu
mult mai mult decÓt cre∫tinii de acum ∫i ∫i-au format gÓn-
direa filozofic„ pe temeiul cuno∫tin˛ei din f„pturi ? Oare
au dobÓndit prin aceasta ∫i r„splata fericit„ ∫i ve∫nic„ ; ∫i
Ónc„ nu mai pu˛in, ci chiar mai mult decÓt to˛i, ba chiar
mai mult decÓt cei ce nu au cunoscut nimic altceva decÓt
pe Domnul Iisus Hristos ? Cum doar n-ar fi dobÓndit-o
cu mult mai mult, dac„ Dumnezeu se cunoa∫te numai din
f„pturi ? ™i cum n-ar fi mai v„z„tori de Dumnezeu decÓt
al˛ii, cei ce cunosc mai multe din f„pturi ? Dar noi to˛i
am cunoscut pe Fiul din glasul p„rintesc care ne-a Ónv„-
˛at de sus ; ∫i Însu∫i Duhul SfÓnt ∫i Óns„∫i lumina negr„it„
ne-a ar„tat nou„ pe Cel din Tat„l, m„rturisit ca «iubit».
™i Însu∫i Fiul ne-a descoperit nou„ numele Tat„lui S„u
∫i Ón„l˛Óndu-se la ceruri a f„g„duit s„ trimit„ la noi pe
Duhul, ca s„ r„mÓn„ cu noi Ón veac. ™i Însu∫i Duhul SfÓnt
venind ∫i r„mÓnÓnd Ón noi, ne-a vestit ∫i ne-a Ónv„˛at tot
adev„rul. Deci cum Îl cunoa∫tem pe Dumnezeu numai din
f„pturi ∫i nu din cele ce nu le cunoa∫tem, ci din cele ce
542
le cunoa∫tem ? . Oare dac„ n-a experiat cineva nunta,
542. F „ r „ s„ c o n t e s t e c u n o a ∫ t e r e a d e d u c t i v „ a lui Dumnezeu din
f„pturi, ca o p e r e ale Lui, sfÓntul Grigorie Palama, u r m Ó n d sfÓntului Gri-
gorie de Nisa (La Fericiri 6; P.G. 44, 1269 B), afirm„ c„ a c e a s t a nu e cea
mai Ó n a l t „ c u n o a ∫ t e r e a Lui. C„ci a c e a s t „ c u n o a ∫ t e r e o pot a v e a ∫i filozofii,
ba chiar mai mult decÓt credincio∫ii simpli. Dar exist„ o c u n o a ∫ t e r e mai
Ónalt„. ≈ c u n o a ∫ t e r e a nemijlocit„ a lui Dumneze u p r in e x p e r i e n ˛ a prezen˛ei
Lui Ón lucr„ri . Chiar c u n o a ∫ t e r e a prin credin˛„, Ó n t r u c Ó t accept„ e x p e r i e n ˛ a
altora e s u p e r i o a r „ celei p u r deductive. De altfel Ón c r e d i n ˛ a Óns„∫i lu-
creaz„ Dumnezeu. C u n o a ∫ t e r e a prin e x p e r i e n ˛ „ p r o p r i e o au cei ce ∫i-au
cur„˛it inima, adic„ ∫i-au deschis larg ∫i exclusiv fiin˛a acestei prezen˛e .
Unora ca ace∫tia S-a f„cut cunoscut Dumnezeu ∫i pri n Revela˛ia mai pre-
sus de fire. In e x p e r i e n ˛ a p r e z e n ˛ e i Iui Dumnezeu e d a t „ Ón mod nemij-
locit P e r s o a na lui Hristos, sau a P e r s o a n e l o r Sfintei Treimi, c a r e se dez-
v „ l u i e una pe alta prin iubirea lor m a x i m „ Ón inima n o a s t r „ . C u n o a ∫ t e r e a
a c e a s t a e s u p e r i o a r „ celei d e d u c t i v e din lucruri, p e n t r u c„ Ón P e r s o a n „
e dat totul, e d a t „ bog„˛ia ∫i v i a ˛ a ei nesfÓr∫it„, Ón c a r e se g„sesc ∫l posi-
bilit„˛ile lucrurilor. De ea ne Ómp„rt„∫im, Ón m o m e n t u l ÓntÓlnirii, Óntr-un
358 FILOCALIA
nu cunoa∫te leg„tura lui Dumnezeu cu Biserica, fiindc„

nu are putin˛„ s„ fac„ analogia (asem„narea) cu aceea ?
Deci, Ói vei sf„tui pe to˛i s„ fug„ de feciorie ca s„ afle cu-
no∫tin˛a de Dumnezeu ? Vei fi Óns„ ru∫inat de Pavel, care
n e f i i n d c„s„torit, a spus cel dintÓi c„ taina aceasta este
mare, «dar Ón leg„tur„ cu Hristos ∫i Biserica» (Efes.
V, 32) 5 4 3 .
68. Dar e vremea s„ pomenim de acel glas dumne-
zeiesc care a zis : «Mul˛umim fiie, Tat„, Doamne al ce-
rului ∫i al p„mÓntului» c„ unindu-Te pe Tine cu noi ∫i
descoperindu-Te pe Tine nou„ prin Tine Ónsu˛i, «ai as-
cuns acestea de cei Ón˛elep˛i ∫i pricepu˛i» (Luca X, 21 ;
Matei XI, 25). Pricepu˛i sÓnt cei Ónv„˛a˛i prin ei Ón∫i∫i ∫i
Ón fa˛a lor. De aceea auzind pe sfin˛ii T„i gr„ind, pe unii
Ói nesocotesc, iar altora le r„st„lm„cesc cuvintele ; ba
chiar Óndr„znesc s„ falsifice unele din cuvintele lor, ca
s„ Ón∫ele pe to˛i. De pild„ Grigorie al Nisei, tÓlcuind ce
este vederea (ËÂ˘Òfl·) lui Dumnezeu descoperit„ celor
cura˛i cu inima, dup„ ce spune c„ «∫i Ón˛elep˛ii veacului
acestuia pot cunoa∫te pe Dumnezeu din buna Óntocmire
a lumii», adaug„ : «dar altceva mi se pare c„ spune m„-
re˛ia Fericirii» 5 4 4 . Pornind de aici, ace∫tia sus˛in Óns„
ceea ce nu intr„ Ón socotin˛a aceluia. Iar Marele Dionisie
fel ca de o u n i t a t e vie, Ó n t r e a g „ , nelimitat„, Ón alt fel ea ne r „ m Ó n e Ón
infinitatea ei n e Ó m p „ r t „ ∫ i b i l „, sau ca izvor de Ó m p „ r t „ ∫ i r e c o n t i n u „ ∫i tot
mai sporit„.
543. Pe Dumnezeu Il c u n o a ∫ t e m nu n u m a i din cele ce le c u n o a ∫ t e m
d e s p r e El din f„pturi, sau din e x p e r i e n ˛ „ direct„, ci ∫i din cele ce nu le
c u n o a ∫ t e m . O a r e nu se p o a t e ∫ti d e s p r e n u n t a lui Hristos cu Biserica de
c „ t r e cel ce nu are e x p e r i e n ˛ a nun˛ii ? N u n t a lui Hristos cu Biserica, fiind
cu mult mai Ó n a l t „ decÓt c „ s „ t o r i a omeneasc„, c i n e v a p o a t e fi ridicat la
Ó n ˛ e l e g e r e a ei, f„r„ s„ fi f„cut Ón p r e a l a b i l e x p e r i e n ˛ a celei omene∫ti. Nu
t r e b u i e s„ cuno∫ti t o a t e lucrurile ∫i Ó m p r e j u r „ r i l e c r e a t e , ca s„ te ridici
la c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu.
544. La Fericiri 6; P.G. 44, 1269 B. ™i din acest cuvÓnt al sfÓntului
Grigorie de Nisa se v e d e c„ p„rin˛ii nu resping c u n o a ∫ t e r e a lui Dum-
nezeu din f„pturi. Dar ei nu socotesc, ca V a r l a a m , c„ a c e a s t a e totul,
Areopagitul, preocupÓndu-se de felul cum cunoa∫tem pe

Dumnezeu, odat„ ce nu e inteligibil nici sensibil, ∫i r„s-
punzând prin Óntrebarea : «oare nu e drept s„ se spun„
c„ f„r„ Óndoial„ nu din fiin˛a Sa, ci din orÓnduirea tu-
turor Îl cunoa∫tem pe El ?», pe urm„ descoperindu-ne ∫i
cuno∫tin˛a atotdumnezeiasc„, care e prin unire mai pre-
sus de fire, cu lumina mai presus de str„lucire ∫i mai pre-
sus de minte ∫i de cuno∫tin˛„, ace∫tia las„ la o parte cuno∫-
tin˛a mai presus de minte, ca nefiind nimic, iar de forma
Óntreb„toare a acelei propozi˛ii nu se sinchisesc, de parc„
n-ar avea nici un rost, ci redau acea propozi˛ie ciuntit„
de amÓndou„ p„r˛ile ca ∫i cÓnd s-ar sus˛ine prin ea c„
Dumnezeu se cunoa∫te numai din f„pturi. N-a fost Ón
stare filozoful s„ vad„ nici atÓta c„ cuvÓntul sfÓntului se
refer„ aici la cuno∫tin˛a omeneasc„ ce apar˛ine Ón chip
firesc tuturor, nu la cea d„ruit„ de Duhul 5 4 5 . Dac„ omul,
zice, are sim˛ire ∫i minte, ca puteri naturale de cunoa∫-
tere, cum vom cunoa∫te prin ele pe Dumnezeu, Care nu
e cu putin˛„ de cunoscut nici prin sim˛uri, nici prin min-
te ? Desigur nu altfel decÓt din f„pturile sensibile ∫i inte-
ligibile. C„ci cuno∫tin˛ele fiind cuno∫tin˛e ale f„pturilor
ca teologia scolastic„. D e a s u p r a ei recunosc o c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu
«prin v e d e r e a » nemijlocit„ a P e r s o a n e l o r dumnezeie∫ti.
545. Despre numirile dumnezeie∫ti 7, 3 ; P.G. 3, 869 C.—872 B. Dio-
nisie A r e o p a g i t u l , ca ∫i sfÓntul Grigorie de Nisa, admite o c u n o a ∫ t e r e a
lui Dumnezeu din f„pturi. Dar cu o a r e c a r e Óndoial„. C„ci se Ó n t r e a b „ :
«Oare nu e drept s„ se s p u n „ c„ Dumnezeu», c a r e «nu e nici sensibil,
nici inteligibil», deci nu e c u n o s c u t nici p r i n sim˛uri, nici p r i n Ó n ˛ e l e g e r e ,
«nu se c u n o a ∫ t e din fiin˛a Lui, ci din f„pturi ?». Dar c e e a ce admite Ón mod
sigur este c„ pe acest D u m n e z eu mai presus de sim˛uri ∫i de Ón˛elegere, Il
c u n o a ∫ t e m p r in u n i r e a cu El. V a r l a a m r e ˛ i n e din spusa lui Dionisie nu-
mai c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu din f„pturi, admis„ de acela cu o o a r e c a r e
Óndoial„, transformÓndu-i forma Ó n t r e b „ t o a r e a propozi˛iei Óntr-o form„
c e r t „ . V a r l a a m d e z b r a c „ a c e a s t „ propozi˛ie atÓt d e c a r a c t e r u l Ó n t r e b „ t o r,
cÓt ∫i de faptul c„ Dionisie v o r b e ∫ t e Ón ea de c u n o ∫ t i n ˛ a n a t u r a l „ p e n t ru
care au p u t e r e a to˛i oamenii, nu de cuno∫tin˛ a prin Duhul SfÓnt de c a r e
se Ó m p „ r t „ ∫ e sc n u m a i cei ce cred Ón Hristos, dar mai ales cei cura˛i
la inim„.
360 FILOCALIA
∫i oprindu-se la marginea f„pturilor, din acestea Ói arat„

ele pe Dumnezeu. Dar cei ce nu au numai puterile sim-
˛urilor ∫i ale min˛ii, ci s-au Ómp„rt„∫it ∫i de harul duhov-
nicesc ∫i mai presus de fire, nu vor mai cunoa∫te numai
din f„pturi pe Dumnezeu, ci ∫i duhovnice∫te ca pe unul
ce e Duh, adic„ Ón chip mai presus de sim˛ire ∫i de minte,
ca unii ce au devenit Óntregi dumnezei ∫i Îl cunosc pe
Dumnezeu Ón Dumnezeu 5 4 6 . Deci prin aceasta (prin uni-
rea min˛ii cu cele mai presus de ea, n.n.), se Ón˛eleg cele
dumnezeie∫ti, cum spune acela∫i sfÓnt 5 4 7 , ∫i nu prin noi.
Adic„ ÓntrucÓt am ie∫it cu totul din noi Ón∫ine ∫i ne-am
f„cut Óntregi ai lui Dumnezeu. C„ci este un lucru mai
Ónalt a fi ai lui Dumnezeu decÓt ai no∫tri. A∫a se d„ruiesc
cele dumnezeie∫ti celor ce s-au unit cu Dumnezeu.
69. Vezi cum ne dep„rteaz„ de la voin˛a de a c„uta
s„ cunoa∫tem pe Dumnezeu din f„pturi, descoperindu-ne
o alt„ cunoa∫tere mai presus de fire, dumnezeiasc„ ∫i
duhovniceasc„, ce ne vine, dup„ negarea f„pturilor, prin
unirea cea mai presus de minte ? C„ci a spus c„ prin ea
se d„ruiesc cele dumnezeie∫ti ∫i prin ea se cuvine s„ fie
cunoscute, adic„ duhovnice∫te ∫i nu dup„ noi, odat„ ce
nu dobÓndim cuno∫tin˛a lui Dumnezeu nici prin sim˛uri,
nici prin minte. Pentru c„ aceast„ cuno∫tin˛„ este nede-
s„vÓr∫it„ ∫i se potrive∫te numai cuget„rilor nedes„vÓr∫ite.
Dar ce vrea sfÓntul s„ spun„ legÓnd cuvÓntul «nu cumva»
de cuno∫tin˛a lui Dumnezeu cea dup„ noi ce ne vine din
f„pturi, cuvÓnt trecut cu vederea de filozof ca ceva de
prisos ? Fiindc„ am v„zut lumina ∫i am auzit glasul lui
Dumnezeu Ón chip tainic ∫i cu ochii ∫i cu urechile sensi-
546. P a l a m a dezvolt„ aici Ón c o n t i n u a r e i n t e r p r e t a r e a d a t „ de el
propozi˛iei de mai Ó n a i n t e a lui Dionisie. El s p u n e a d i c „ : d a c „ oamenii
nu au ca p u t e r i n a t u r a l e de c u n o a ∫ t e r e decÓt sim˛urile ∫i Ón˛elegerea , i a r
D u m n e z e u nu c a d e nici sub sim˛uri, nici sub Ó n ˛ e l e g e r e , El nu p o a t e fi
cunoscut p r i n aceste p u t e r i n a t u r a l e decÓt din f„pturi. Dar cei ce primesc
pe D u h u l ca o p u t e r e de c u n o a ∫ t e r e mai presu s de cele n a t u r a l e , Il cunosc
pe El Ón m o d nemijlocit, prin u n i r e a cu El.
547. Ibidem.
bile, filozofului i s-a p„rut c„ poate s„ spun„ c„ Dumne-

zeu poate fi cunoscut numai din f„pturi ∫i prin puterile
de cunoa∫tere ale omului. Dar pentru cei ce pot s„ prind„
Ón˛elesul exact al cuvintelor sfÓntului, e v„dit c„ el Ón-
va˛„ l„murit c„ numai cuno∫tin˛a Óncep„toare despre
Dumnezeu vine din cunoa∫terea f„pturilor. De aceea a
ad„ugat c„ «de la aceasta ne suim la Cel ce e dincolo de
toate pe o anumit„ cale ∫i potrivit cu o anumit„ rÓnduial„
548
dup„ puterea fiec„ruia» . De aceea ea a ∫i fost potri-
vit„ celor dinainte de Lege, care erau Ónc„ prunci Ón ce
prive∫te cunoa∫terea lui Dumnezeu 5 4 9 . Iar de Avraam
se spune c„ de la aceasta ∫i-a luat Ónceputul cuno∫tin˛ei
de Dumnezeu, dar pe urm„ nu mai vorbea ∫i nu mai cu-
no∫tea pe Dumnezeu prin aceasta. Ce s„ zicem apoi de
Iov, care v„zÓnd mai limpede striga : «Cu auzul urechii
Te-am auzit pe Tine mai Ónainte, dar acum ochiul meu
Te-a v„zut pe Tine» (Iov XLII, 5). Ce s„ spunem de Moise
care a v„zut pe Dumnezeu Ón Óntunericul de dincolo de
f„pturi 40 de zile Óntregi. De fapt a fost potrivit ca celor
nedes„vÓr∫i˛i Ón cunoa∫tere s„ li se pun„ Ónaintea celor
nev„zute a lui Dumnezeu cele ar„tate ale lumii, precum
sim˛urilor Ónv„luite li s-au dat cuno∫tin˛ele lui Dumne-
zeu din Lege prin simboluri sensibile. Sau iar„∫i, precum
sÓnt unii care s-au Ómp„rt„∫it de o cunoa∫tere a celor mai
des„vÓr∫ite, ∫i mai neacoperit„ a celor din afar„ de Dum-
nezeu, a∫a sÓnt ∫i de cei care au privit la cele nev„zute
ale lui Dumnezeu, ca Moise, Pavel ∫i cei ca ei, de∫i pe
noi ne c„l„uzesc spre acelea de la cele pe care le vedem.
71. Dar ce urm„re∫ti tu, filozoafe, cu sofismele tale
de multe feluri, piezi∫e ∫i r„u ticluite, ca de pild„ cu afir-
marea c„ «cel ce ∫tie de vreun lucru c„ exist„ ∫i are cauz„
∫i o putere, trebuie s„ ∫tie ∫i ce este ceeace este, pe urm„,
cauza ∫i apoi ∫i puterea lui». Dac„ ar fi zis cineva c„
548. Ibidem, P.G. 3, 872 A.
549. Teofil al Antiochiei, C„tre A u t o l i c 2, 25.
362 FILOCALIA
Dumnezeu nu se cunoa∫te nicidecum din f„pturi, ar fi

avut rost s„ ceri lucruri ca acestea, r„spunsuri la aceste
Óntreb„ri, r„spunsuri cerute de orice fiin˛„ ra˛ional„. Dar,
odat„ ce noi a∫ez„m deasupra cuno∫tin˛ei care e comun„
tuturor prin fire, cuno∫tin˛a tainelor lui Dumnezeu ce
vine prin Duhul, ce-˛i vor folosi ˛ie, celui ce te Ómpotri-
ve∫ti ei, r„spunsuri ca acestea care ˛in de cea mai Ónce-
p„toare cuno∫tin˛„ a lui Dumnezeu, care se cÓ∫tig„ din
f„pturi ? 5 5 0 .
Tu Óns„ te-ai obi∫nuit s„ te Ómpotrive∫ti. Deoarece
oamenii duhovnice∫ti spun c„ exist„ nu numai cuno∫-
tin˛„, ci ∫i lumin„ v„zut„ de minte, tu te sile∫ti s„ ar„˛i
pe larg c„ ∫i ceea ce se nume∫te cuno∫tin˛„ e lumin„ ;
∫i, Ómpotrivindu-te, socote∫ti s„-i birue∫ti prin aceasta pe
to˛i. «F„r„ aceast„ cuno∫tin˛„ Óncep„toare, nu va fi ci-
neva om ra˛ional, zice, precum nu va fi nici Ónaintare a
celor ra˛ionali spre cele mai des„vÓr∫ite». Desigur, nu va
fi cineva b„rbat Ónainte de a fi prunc. Dar dac„ a devenit
b„rbat, a p„r„sit cele ale pruncului. Iar dac„, b„rbat fiind,
cuget„ cele ale pruncilor ∫i se laud„ cu ele, cum nu se
va face de rÓs ? ™i cum nu va p„˛i aceasta cel ce zice
c„ este cre∫tin, dar se Óndeletnice∫te cu ∫tiin˛ele eline∫ti,
ca s„ culeag„ din ele rodul cuno∫tin˛ei de Dumnezeu ? 5 5 1 .
550. V a r l a a m , Ón calitate de filozof, c e r e a ca cei ce afirmau c„ v „ d
pe D u m n e z e u Ón lumin„ s„ r „ s p u n d „ la Ó n t r e b „ r i care se p u n n u m a i Ón
cazul cunoa∫teri i v r e u n u i lucru c r e a t : ce este s u b s t a n ˛ a lucrului respectiv,
unitatea, cauza ∫i p u t e r e a lui ? SfÓntul Grigorie P a l a m a Ói a r a t „ c„ la
aceste Ó n t r e b „ r i s-a r „ s p u n s prin faptul c„ cei ce cunosc pe Dumnezeu
Ón lumin„, L-au cunoscut mai Ó n a i n t e din f„pturi. D a c „ nu L-ar fi cunoscut
∫i recunoscut din f„pturi, V a r l a a m ar fi p u t u t cere r „ s p u n s la aceste Ón-
t r e b „ r i p e n t r u a ∫ti ce este Dumnezeu pe care-L experiaz„ prin «vedere».
Dar a∫a t r e b u i e s„ se p r e s u p u n „ c„ Ón Dumnezeu cel v „ z u t prin e x p e r i e n ˛ „
sÓnt implicate c a r a c t e r e l e de care Ó n t r e a b „ r a ˛ i u n e a , dar sÓnt t o t o d a t „
dep„∫ite.
551. SfÓntul Grigorie P a l a m a r e c u n o ∫ t e a t r e b u i n ˛ a cuno∫tin˛ei lui
D u m n e z e u din f„pturi, ca ∫i t r e b u i n ˛ a de a t r e c e prin ea. Dar o socotea
p r o p r i e celor Ónc„ prunc i d u h o v n i c e ∫ t e . Cei p r o g r e s a ˛ i d u h o v n i c e ∫ t e tre-
72. Ce vrei s„ spui apoi sus˛inÓnd c„ : «Dac„ partea

ra˛ional„ a sufletului e bolnav„, nu se poate face Ón˛ele-
g„toare prin h„rnicie ?». Bolnav„ cu adev„rat este ra˛iu-
nea sufletului aceluia ce socote∫te Ón˛elegerea sa mai
vrednic„ de crezare decÓt cuvintele Duhului ∫i nu pre˛u-
ie∫te poruncile dumnezeie∫ti ca un leac mare ∫i des„vÓr∫it
al sufletelor. C„ci spunea mai Ónainte c„ acestea pot cur„˛i
sufletul pe jum„tate ; dar acum, desfiin˛Ónd toat„ puterea
lor cur„˛itoare, a trecut-o pe seama cuno∫tin˛ei, spunÓnd
c„ Ónceputul, mijlocul ∫i sfÓr∫itul cuno∫tin˛ei de Dumne-
zeu, al s„n„t„˛ii sufletului ∫i al cur„˛iei vine de la a ∫ti
multe ∫i tot mai multe ∫i toate ; ∫i c„ nu trebuie s„ ig-
nor„m nicidecum cele multe, dac„ vrem s„ ajungem peste
tot la ceva, ci s„ dobÓndim cuno∫tin˛a enciclopedic„ des-
pre f„pturi, dac„ vrem s„ ne Ónvrednicim de Ón˛elege-
552
rile cele asemenea Óngerilor, unitare ∫i neÓmp„r˛ite .
Aceasta e a∫a cum ar zice cineva c„ cel ce vrea s„
vad„ un semn neÓmp„r˛it, trebuie s„-1 vad„ ÓntÓi dup„
p„r˛ile lui cele multe, ∫i unitatea nu se observ„ f„cÓnd ab-
strac˛ie de la cele multe, ci numai prin adunarea lor. Dar
e ∫tiut c„ unul care rezult„ din adunare, se poate ∫i Óm-
p„r˛i. Acolo Óns„ e vorba de unul care e f„r„ p„r˛i 5 5 3 .
buie s„ se ridice mai sus, la c u n o ∫ t i n ˛ a p r i n «vedere», prin e x p e r i e n ˛ „.
V a r l a a m o s o c o t e a pe cea dintÓi ca singura cu p u t i n ˛ „ p e n t r u to˛i.
552. ÎntrucÓ t V a r l a a m condi˛iona c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu de des-
toinicia c u n o a ∫ t e r i i logice a f„pturilor ∫i cum a c e a s t „ destoinicie nu o au
to˛i, r a ˛ i u n e a m u l t o r a fiind o a r e c u m bolnav„, d e d u c e a c„ de a c e a s t „ b o a l„
nu se p o a t e t „ m „ d u i nimeni prin p„zirea poruncilor lui D u m n e z e u . Prin
a c e a s t a c o n d a m n a majoritate a oamenilor la o n e c u n o a ∫ t e r e fatal„ a lui
Dumnezeu, rezervÓnd-o filozofilor speculativi sau, Ón cel mai bun caz, ∫i
savan˛ilor. Era o concep˛ie de aristocratism i n t e l e c t u a l fatal, p a r a l e l cu
cel social, sau a unei diviz„ri de n e r e p a r a t a oamenilor Ón ce p r i v e ∫ t e
p a r t i c i p a r e a la b u n „ t „ ˛ i l e dumnezeie∫ti. Palama, conform Sfintei Scripturi,
afirma, dimpotriv„, c a p a c i t a t e a tuturor, chiar ∫i a celor mai simpli de a
c u n o a ∫ t e pe Dumnezeu ∫i de a p a r t i c i p a p r i n aceasta la El, f„cÓnd a c e a s t a
d e p e n d e n t „ de v o i n ˛ a lor de a se c u r a ˛ i de r„u.
553. V a r l a a m r e c u n o a ∫ t e c„ c u n o a ∫ t e r e a lui D u m n e z eu t r e b u i e s„ re-
zulte dintr-o unificare a c u n o ∫ t i n ˛ e l o r felurite. Dar a c e a s t „ u n i t a t e a lor,
364 FILOCALIA
Iar eu ∫tiu, ca unul ce am aflat de la p„rin˛i, ascultÓnd

chiar pe unii din ei ∫i crezÓndu-i, c„ ∫i acestea multe ∫i
lumea aceasta sensibil„ Óntreag„, au privit-o nu prin sim-
˛uri, nici prin ra˛ionament, ci printr-o putere ∫i un har
propriu min˛ii Óndumnezeite, putere ∫i har care fac ca
cele de departe s„ fie sub ochi ∫i cele viitoare le Ónf„-
˛i∫eaz„ Ón chip mai presus de fire ca pe unele prezente 5 5 4 .
Desigur, cuvÓnt„torul de Dumnezeu din Areopag pream„-
re∫te pe F„c„torul firii ∫i din cele ce ne apar˛in nou„ prin
fire 5 5 5 . ™i aceasta nu e de mirare. C„ci numai El este Cel
l„udat ∫i de c„tre cele neÓnsufle˛ite ∫i lipsite de sim˛uri,
nera˛ionale ∫i ra˛ionale ; odat„ ce numai Lui i se cuvine,
Ón chip eminent, Ónchinarea Ón Duh, de care Ónsu∫i Dum-
ca s„ fie c Ó t m a i c o r e s p u n z „ t o a r e cu u n i t a t e a b o g a t „ a lui Dumnezeu, t r e -
buia s„ fie d u p „ el format„ d i n c Ó t mai m u l t e c u n o ∫ t i n ˛ e . P a l a m a o b s e r v a
c„ u n i t a t e a lui D u m n e z e u nu c o r e s p u n d e cu a d u n a r e a multor p „ r ˛ i . C„ci Ón
cazul acesta ea s-ar p u t e a ∫i Ó m p „ r ˛ i din nou.
554. Socotind c„ la Dumnezeu cel Unul omul nu se p o a t e ridica de-
cÓt prin c o n c e n t r a r e a t u t u r o r c u n o ∫ t i n ˛ e l o r, V a r l a a m c o n c e p e a p e Dum-
nezeu Ón sensul impersona l al u n e i u n i t „ ˛ i c a r e se ∫i divide, sau se divide
de fapt Ón forma l u m i i ; P a l a m a Ói o p u n e pe Dumnezeu-Persoan„ , c a r e e
Unul, sau t r i p e r s o n a l i t a t e a Lui, deci o u n i t a t e c a r e nu se p o a t e Ó m p „ r ˛ i ,
de∫i p o a t e s„ se manifeste Ón indefinite lucr„ri ∫i r e z u l t a t e ale acestor lu-
cr„ri. D u p „ El, Dumnezeu ca Unul e d i n c o l o de u n i t a t e a p a n t e i s t „ imper-
sonal„ a realit„˛ii, deci d i n c o l o de posibilitate a de a fi atins p r i n unifi-
c a r e a cuno∫tin˛elor. La El se ajunge p r i n unire cu El Ón iubire. U n i t a t e a
lui Dumnezeu e t r a n s c e n d e n t „ sintezei p „ r ˛ i l o r c r e a ˛ i u n i i , s a u cuno∫tin-
˛elor. ≈ u n i t a t e a vie, originar„, u n i t a t e a indestructibil„ a Persoanei. De
a c e e a ∫i la l e g „ t u r a cu El, se ajunge nu prin unificarea cuno∫tin˛elor, a∫a
cum la u n i t a t e a subiectulu i nu se ajunge prin a d u n a r e a c u n o ∫ t i n ˛ e l or des-
p r e p „ r ˛ i l e p r i n c a r e se manifest„ (Dion. Areop., Despre numirile dumne-
zeie∫ti, 1, 4; P.G. 3, 589—592). La a c e a s t „ u n i t a t e se ajunge p r i n t r - u n salt,
f„cut de m i n t e cu ajutorul harului, sau de subiectul u m a n p r i n deschiderea
activ„ ∫i iubitoare a Subiectului dumnezeies c ; adic„ ÓntrucÓt se las„ prins
Ón c u r e n t u l iubitor ce v i n e de la acel Subiect, nu prin a d u n a r e a multe-
lor a s p e c t e ale realit„˛ii c u n o s c u t e p r i n sim˛uri ∫i prin r a ˛ i o n a m e n t e (Des-
pre numirile dumnezeie∫ti, 2, 12).
555. P a l a m a r e c u n o a ∫ t e c„ Dionisie admite ∫i o c u n o a ∫ t e r e a lui
Dumnezeu din mul˛imea v a r i a t „ a f„pturilor. Dar mere u mintea t r e b u e s„
nezeu a zis c„ este Ónchinarea cea singura adev„rat„, sin-

gura vrednic„ de Dumnezeu ∫i singura dorit„ de Dum-
nezeu.
73. Dar din cuvintele marelui Dionisie, pe care filo-
zoful le-a adus, f„r„ s„ bage de seam„, Ómpotriva sa Ón-
su∫i, l„sÓnd pe celelalte, din pricina mul˛imii lor, voi amin-
ti numai pe cel din urm„. Acesta zice deci Ón primul ca-
pitol din Ierarhia bisericeasc„ : «Iar scopul comun al Ón-
tregii ierarhii este iubirea osÓrduitoare de Dumnezeu ∫i
de cele dumnezeie∫ti, c„reia i se sluje∫te Ón chip dumne-
zeiesc ∫i unitar. ™i Ónainte de aceasta, dep„rtarea deplin„
∫i f„r„ Óntoarcere de la cele contrare, cuno∫tin˛a celor ce
sÓnt Ón calitatea lor de existen˛e (de creaturi), vederea ∫i
cunoa∫terea adev„rului celui sfÓnt, Ómp„rt„∫irea Óndum-
nezeit„ de des„vÓr∫irea unitar„» 5 5 6 . Din acestea, filozo-
ful deduce urm„toarele : «Ierarhia este lucrul cel mai
mare dintre cele date nou„ de Dumnezeu. Iar scopul ei
este cuno∫tin˛a celor ce sÓnt (f„pturilor), cum ne Ónva˛„
citatul acesta. Deci cel mai bun lucru din noi este cuno∫-
tin˛a celor ce sÓnt (a f„pturilor), adic„ filozofia».
Ceea ce spune seam„n„ cu cele spuse de Dionisie
dup„ sunetul cuvintelor, dar nu cu Ón˛elesul lor cel sfÓnt.
C„ci sfÓntul spune c„ adev„rata cunoa∫tere a celor ce
sÓnt «este dep„rtarea total„ de la cele contrare», adic„
re˛inerea de la s„vÓr∫irea celor rele, care trebuie s„ pre-
mearg„ lucr„rii celei sfin˛ite, Óndumnezeite ∫i unitare.
C„ci ∫i cel cucerit ∫i purtat de poftele rele pofte∫te cele
ce i se par lui bune, dar arat„ prin fapte c„ nu cunoa∫te
ceea ce e cu adev„rat bun ; deasemenea cel st„pÓnit de
d e p „ ∫ e a s c „ a c e a s t „ mul˛im e p r i n intui˛ia («vederea») Celui u n u l ca Per-
soan„, aducÓndu-I Lui p r e a m „ r i r e ca F „ c „ t o r u l u i ∫i Sus˛in„torulu i t u t u r o r
(Despre numirile dumnezeie∫ti 1, 5; P.G. 3, 593 D.) Nu e aci v o r b a n u m a i
de o a d u n a r e a p„r˛ilor crea˛iuni i ∫i a c u n o ∫ t i n ˛ e l or d e s p r e ea, ci de o de-
p„∫ire a lor, p r i n ridicare a Óntr-un alt plan, la o u n i t a t e c a r e e altfel d e c Ó t
u n i t a t e a p „ r ˛ i l or lumii.
556. Ierarhia bisericeasc„, I, 3; P.G. 3, 376 A.
366 FILOCALIA
mÓnie se r„zboie∫te cu cel ce se Ómpotrive∫te celor ce i se

par lui bune ∫i frumoase ; ∫i simplu gr„ind, tot cel ce
st„ruie∫te Óntr-o via˛„ rea, st„ruie∫te Óntr-una care i se
pare lui c„ e bun„, dar nu Óntr-una care e cu adev„rat
bun„. Numai cel ce s-a dep„rtat de cele rele ∫i a lep„dat
p„rerea lui mincinoas„, socote∫te ca rele cele ce sÓnt cu
adev„rat rele ∫i are cuno∫tin˛a adev„rat„ a celor ce sÓnt
(a f„pturilor) ∫i nu pe cea p„relnic„. De aceea numai
dep„rtarea de la cele rele este cuno∫tin˛„ a celor ce sÓnt
Ón calitatea lor de cele ce sÓnt (a f„pturilor) ; ∫i ca atare
premerge lucr„rii celei sfin˛ite, Óndumnezeite ∫i unitare.
Iar lucrarea sfin˛it„, Óndumnezeit„ ∫i unitar„ este p„zi-
rea poruncilor lui Dumnezeu, care se Ónf„ptuie∫te prin
fuga de cele rele ∫i prin iubirea st„ruitoare ∫i osÓrduitoare
a lui Dumnezeu ∫i a celor dumnezeie∫ti.
Acesta este a∫adar, zice, scopul comun al Óntregii ie-
rarhii : s„ urasc„ cele contrare poruncilor lui Dumnezeu
∫i s„ le iubeasc„ pe acestea ∫i pe Dumnezeu, Care le-a
dat, ∫i, pentru iubirea fa˛„ de El, s„ tr„iasc„ sub ele.
Aceasta este cuno∫tin˛a celor ce sÓnt (a f„pturilor), Ón cali-
tatea lor de cele ce sÓnt ; aceasta e vederea adev„rului ;
aceasta e Ómp„rt„∫irea de des„vÓr∫ire ; aceasta, osp„tarea
din privirea duhovniceasc„, care se descopere, potrivit
f„g„duin˛ei, ∫i lumineaz„, Óndumnezeie∫te ∫i hr„ne∫te Ón
chip Ón˛eleg„tor pe tot cel ce, prin cur„˛ia inimii, petrece
Ón ea Ón chip Ón˛eleg„tor, mai bine zis duhovnice∫te.
74. Dar ∫i el Ónsu∫i (Dionisie) se face pe sine v„dit
c„ o spune aceasta. C„ci ducÓnd cuvÓntul mai departe,
dar pe urm„ revenind, se face el Ónsu∫i tÓlcuitor al s„u
pentru cei ce nu vor s„ Ón˛eleag„ cele dumnezeie∫ti ∫i
Óncearc„ s„ le strÓmbe dup„ p„rerile lor gre∫ite. «Am
spus deci, cu sfin˛enie, zice el, c„ acesta este scopul ie-
rarhiei noastre : asem„narea ∫i unirea noastr„ cu Dum-
nezeu, pe cÓt e cu putin˛„. Iar la aceasta vom ajunge,
cum Ónva˛„ cuvintele dumnezeie∫ti, numai prin iubirile
∫i sfintele lucr„ri. C„ci «cel ce M„ iube∫te pe Mine, zice,
va p„zi cuvintele Mele ∫i Tat„l Meu Ól va iubi pe el ∫i

vom veni la el ∫i Ne vom face s„la∫ Ón el» (Ioan IV, 24).
Vezi ce nume∫te cuno∫tin˛a adev„rat„ a celor ce sÓnt
(a f„pturilor) ? Lucrarea poruncilor. ™i care este sfÓr∫itul
acestora ? Unirea ∫i asem„narea cu Dumnezeu. Dar de
ce a numit aceast„ asem„nare, iubire ? Pentru c„ iubirea
este plin„tatea virtu˛ilor ; ∫i p„trunzÓnd chipul, Ónf„ptu-
ie∫te asem„narea lui des„vÓr∫it„ cu Dumnezeu. Iar prin
cuvintele «Ón chip dumnezeiesc ∫i unitar» ∫i prin «lu-
crarea sfin˛it„», a ar„tat p„zirea poruncilor, mi∫carea ex-
clusiv„ spre Dumnezeu ∫i spre cele dumnezeie∫ti. C„ci
binele nu e bine dac„ nu se face numai pentru bine. De-
p„rtarea de la rele contrare, cunoa∫terea celor ce sÓnt
(a f„pturilor) ∫i vederea ∫i ∫tiin˛a sfin˛it„ a adev„rului
Ónf„˛i∫eaz„, la rÓndul lor, ura fa˛„ de patimi, scÓrba de
p„cat ∫i fuga f„r„ Óntoarcere de la el.
In sfÓr∫it, «prin des„vÓr∫irea unitar„» ∫i prin «Ómp„r-
t„∫irea Óndumnezeit„ de Unul» ∫i «prin privirea care hr„-
ne∫te ∫i Óndumnezeie∫te Ón chip Ón˛eleg„tor», a ar„tat
cercetarea ∫i s„l„∫luirea dumnezeiesc„ f„g„duit„, care de-
s„vÓr∫e∫te prin unire ∫i hr„ne∫te prin vedere, ochiul cel
duhovnicesc 5 5 7 .
75. Dac„ deci numai prin p„zirea poruncilor vine
adev„rata cuno∫tin˛„ ∫i unirea ∫i asem„narea cu Dum-
nezeu, ceea ce nume∫te filozoful cuno∫tin˛„ este o fals„
557. Privirea lui D u m n e z eu «hr„ne∫te» ochiul d u h o v n i c e s c , c„ci a c e s t
ochi asimileaz„ p u t e r e a p r i v i t o a r e a lui D u m n e z e u cu p u t e r e a lui v„z„-
t o a r e , sau lumina lui D u m n e z e u cu lumina lui, a∫a cum lumina fizic„ de
afar„ Ó n t „ r e ∫ t e p u t e r e a v „ z „ t o a r e a ochiului nostru sensibil, sau a∫a cum
o p e r s o a n „ iubit„ ne ajut„ s„-i v e d e m frumuse˛ile, p r i n iubirea c a r e ne-o
comunic„ ∫i care-i p u n e Ón e v i d e n ˛ „ aceste frumuse˛i. H r „ n i r e a aceast a are
loc prin u n i r e Ó n t r e credinciosul c a r e v e d e ∫i D u m n e z eu cel privit. P r i v i r ea
se d e s „ v Ó r ∫ e ∫ t e prin faptul c„ d e v i n e u n i t a r „ , adic„ p r i n faptul c„ se con-
c e n t r e a z „ n u m a i la Cel cu a d e v „ r a t Unul, d e p „ r t Ó n d u - s e de la cele m u l t e ;
p r i n faptul c„ Ón A c e l U n u l afl„ totul. A c e a s t „ a t e n ˛ i e t o t a l „ spre El e h r „ -
nit„ de iubirea deplin„ de El ∫i ea implic„ Ón sine ∫i a s c u l t a r e a des„vÓr-
∫it„ de El.
368 FILOCALIA
cuno∫tin˛„. El zice limpede de la Ónceput : «Din p„zirea

poruncilor nu e cu putin˛„ s„ vin„ aceast„ cunoa∫tere».
Iar pu˛in mai departe, ar„tÓnd de unde vine cunoa∫terea
aceasta, zice : «De la a nu ignora cele multe, nici ra˛iu-
nile lucrurilor ; mai bine zis de la a cunoa∫te toate ∫i de
la a se sÓrgui de a afla tot ce anun˛„ cineva c„ ∫tie, fie el
elin sau egiptean, ca s„ nu fie lipsit de nici una din cele
ce s-au spus ∫i se cunosc despre firea lumii, ca nu cumva
prin acea lips„ s„ ignoreze pe Dumnezeu», odat„ ce, dup„
el, Dumnezeu se cunoa∫te numai din f„pturi. El face
ceva asem„n„tor cu unul care, auzind c„ numai cu lucru-
rile de mÓncare se hr„ne∫te ∫i sus˛ine trupul, ar zice c„
cel ce vrea s„ tr„iasc„, nu trebuie s„ se lipseasc„ de niciun
aliment ∫i s„ nu Óntrerup„ a se hr„ni nici o zi ∫i nici un
ceas. Unul ca acesta laud„ nebunia nefolositoare a me-
selor bogate ∫i patima l„comiei pÓntecelui, ca pe ceva cÓt
se poate de necesar vie˛ii omene∫ti, nedorind nimic din
cele mai Ónalte.
Dumnezeu i-a dat, f„r„ Óndoial„, p„r˛ii cuget„toare
a sufletului ca materie ra˛iunile firii, dar ca pe unele ce
pot c„l„uzi spre o cuno∫tin˛„ mai Ónalt„. Noi deci, luÓnd
din ele numai cÓt ne este de trebuin˛„, pe cele de prisos
le l„s„m celor ce nu pot primi hran„ mai des„vÓr∫it„. Iar
dac„ ace∫tia, chiar dup„ ce au trecut de vÓrsta copil„reas-
c„, nu vor s„ p„r„seasc„ hrana potrivit„ pruncilor, noi
c„ut„m s„-i smulgem ca pe ni∫te mon∫tri de la acest sÓn al
universului, ÓntrucÓt nu le mai este folositor ∫i o facem
aceasta ca unii ce-l folosim cu cump„tare, odat„ ce ne-am
desp„r˛it de hrana care nu ne mai e potrivit„. Ei Óns„
nemaifiind copii, ci des„vÓr∫i˛i Ón r„utate, se ridic„ Ómpo-
triva noastr„ ∫i rÓvnesc mai degrab„ s„ ne trag„ ∫i pe
noi Ón jos la n„ravul lor, decÓt s„ se Ónal˛e ei la m„sura
cuvenit„.
76. De aceea zic c„ ∫i Fiul vine cu Tat„l ∫i-™i face
s„la∫ Ón acela «care cunoa∫te ra˛iunile lumii ; c„ci acela
cunoa∫te adev„rul ; iar Dumnezeu e adev„rul ∫i Tat„l
adev„rului. Dar ∫i tot cel ce cunoa∫te se reazim„ ∫i pe-

trece Ón ceea ce cunoa∫te. Deci cel ce are cuno∫tin˛a lu-
crurilor va fi Óntemeiat statornic Ón Dumnezeu. Iar avÓnd
acesta locuin˛a neclintit„ Ón Dumnezeu, pe drept cuvÓnt
a spus Acela c„ va veni la el ∫i-™i va face s„la∫ Ón el.
Acesta este, zice, cel ce ∫i-a f„cut ∫i mintea plin„ de lu-
min„ Ón˛eleg„toare». Aceasta este cea mai des„vÓr∫it„ cu-
no∫tin˛„ de Dumnezeu a filozofului.
Dar eu aud Evanghelia zicÓnd c„ diavolul este min-
cinos ∫i tat„l minciuni 5 5 8 . ™i ∫tiu c„ prin aceea∫i sim˛ire,
cuno∫tin˛„ ∫i ∫tiin˛„ Ómbr„˛i∫„m ∫i cele contrare. Deci
cel ce cunoa∫te adev„rul cunoa∫te ∫i minciuna. Dac„, a∫a-
dar, dup„ cuvintele filozofului, cel ce cunoa∫te ∫i se reaze-
m„ ∫i petrece Ón ceea ce cunoa∫te ∫i de aceea, dup„ el, cel
ce are cuno∫tin˛a lucrurilor este Ón Dumnezeu ∫i Dum-
nezeu Ón el, atunci ∫i minciuna ∫i tat„l minciunii ∫i-au
f„cut locuin˛„ Ón el, ∫i acesta are sufletul plin ∫i de Óntu-
nericul min˛ii. ™i de fapt mult Óntuneric umbre∫te su-
fletul care d„ pe fa˛„ asemenea cuget„ri. Oare cel ce
zicea : «Te cunosc pe tine cine e∫ti : sfÓntul lui Dumne-
zeu» (Marcu I, 24), datorit„ cuno∫tin˛ei acesteia avea Ón
sine ∫i pe Hristos ? Dar cel ce cunoa∫te ∫i nu face voia
lui Dumnezeu, are oare Ón el s„l„∫luit statornic pe Dum-
nezeu ? Cum «se va bate atunci mult ?» (Luca, XII, 47).
Hristos spune Ón Evanghelii c„ s„l„∫luirea Lui ∫i a Tat„lui
vine din p„zirea poruncilor, iar ar„tarea vine din s„l„∫-
luire. Dar acesta socote∫te tocmai pe dos c„ s„l„∫luirea
vine din ceea ce i se pare lui ar„tare. Iar despre ar„tare,
dimpotriv„, zice c„ vine din cuno∫tin˛„, nu din porunci,
558. V a r l a a m s e p a r a strict c u n o a ∫ t e r e a lui Dumneze u ∫i p „ z i r e a po-
runcilor, sau teologia, de t r „ i r e , de c u r „ ˛ i e , de Ómplinirea poruncilor ca s e m n
∫i mijloc de Ó n t „ r i r e a iubirii de Dumneze u ∫i de oameni, de c u r „ ˛ i r e , de
sfin˛ire. El transforma teologia Ón filozofie t e o r e t i c „ . A c e a s t a e c o n c e p ˛ i a
c a r e a pus s t „ p Ó n i r e pe teologia occidental„, scolastic„ ∫i p r o t e s t a n t „ . CÓnd
p r o t e s t a n t i s m u l a n e g a t v a l o a r e a faptelor pe t o a t e planurile, n-a f„cut de-
cÓt s„ t r a g „ ultima concluzie din ra˛ionalismul teologic al scolasticei.
370 FILOCALIA
dintr-o cuno∫tin˛„, despre care a declarat mai Ónainte c„

nu vine nicidecum din p„zirea dumnezeie∫tilor porunci.
De o astfel de lumin„ ∫i adev„r ∫i-a f„cut mintea plin„.
Ba nu numai c„ a spus mai Ónainte de aceast„ cuno∫tin˛„
c„ nu poate fi procurat„ de poruncile dumnezeie∫ti, ci
a numit-o ∫i filozofie, procurat„ de disciplinele filozofiei.
Prin aceasta a ar„tat c„ ea este nebunie la Dumnezeu.
Deci, ceea ce mai Ónainte socotea nebunie, acum declar„
c„ e Dumnezeu ∫i CuvÓntul — Unul-N„scut al Tat„lui.
De o astfel de lumin„ ∫i adev„r ∫i-a umplut mintea sa.
77. Dar, fiindc„ prin aceea∫i sim˛ire cuprinzi cele
contrare, tu cÓnd te sim˛i cald, filozofule ? CÓnd trupul
t„u arde de aceast„ calitate a c„ldurii, sau cÓnd avÓndu-l
rece, iei la cuno∫tin˛„ contrarul c„ldurii ? Desigur, atunci
sim˛i c„ldura Ón tine, cÓnd arzi din pricina ei. Deci ∫i pe
Dumnezeu Ól vei avea Ón tine cu adev„rat atunci cÓnd vei
avea Ón sufletul t„u deprinderea dumnezeiasc„. Iar de-
prinderea cu adev„rat dumnezeiasc„ este dragostea fa˛„
de Dumnezeu. ™i aceasta vine prin lucrarea sfÓnt„ a po-
runcilor dumnezeie∫ti. C„ci de∫i dragostea aceasta e de
la Ónceputul lor, ea e ∫i la mijloc ∫i la sfÓr∫it. Fiindc„ dra-
gostea este Dumnezeu, Care numai Ón aceasta ™i-a f„g„-
duit venirea ∫i s„l„∫luirea ∫i ar„tarea Lui. Deci atunci Ó˛i
vei fi de folos ∫i spre Óndreptare ∫i ˛ie ∫i altora cu ade-
v„rat, cÓnd vei dobÓndi din Ómplinirea poruncilor o ast-
fel de stare l„untric„. C„ci acum, pref„cÓndu-te c„ vrei
s„ Óndrep˛i pe al˛ii, te-ai v„dit ca unul ce-i strici ∫i-i po-
negre∫ti. C„-i strici Ón vreme ce te lauzi c„-i Óndrep˛i,
va ar„ta cuvÓntul mai limpede Ón continuarea lui. Dar
proba v„dit„ c„ sub masca Óndrept„rii cau˛i mai degrab„
s„-i ponegre∫ti, este marea silin˛„ ce ˛i-o dai de a nu l„sa
s„ ne vin„ sub ochi scrierile tale care ˛i se par c„ sÓnt
spre Óndreptarea noastr„. ≈ ca ∫i cÓnd careva dintre dof-
tori ar spune c„ a preg„tit unui bolnav o b„utur„ foarte
folositoare, dar ar opri cu totul Óntrebuin˛area ei. De aci
s-a v„dit c„ ∫tiai ∫i tu de mai Ónainte ceea ce s-a ar„tat

acum pe fa˛„, c„ cele numite de tine leacuri sÓnt pline
de venin. Deci ∫tiai de mai Ónainte c„ nu vei r„mÓne ne-
descoperit cÓnd ni se vor descoperi acestea.
78. Dar, f„r„ s„ vrei, ne-au venit Ón mÓn„ aceste
scrieri ale tale, la sfÓr∫itul c„rora zici c„ vrei s„ sluje∫ti
spre Óndreptare Ón privin˛a celor ce ˛i le-a spus oarecare
dintre prietenii t„i Ón chip gre∫it despre cuno∫tin˛a de
Dumnezeu. Iar ceea ce a spus Ón chip gre∫it prietenul,
spui c„-i aceasta : «Cei cura˛i cu inima ∫tiu prin sfÓnta
lumin„ ce apare Ón ei c„ este Dumnezeu ; ∫i c„ este ca
o lumin„, mai bine zis ca un izvor de lumin„ Ón˛eleg„-
toare ∫i nematerial„. Iar cei ce nu s-au urcat pÓn„ la
aceast„ vedere privesc mereu pe Proniatorul comun : Ón
cele f„cute bune, Óns„∫i bun„tatea ; Ón cele f„cute vii,
Óns„∫i via˛a ∫i, simplu, Ón toate, pe Cel ce este toate ∫i
a∫ezat mai presus de toate».
Iar aceasta, zice filozoful c„ nu e drept ∫i Ól ∫tiu pe
el c„ a spus r„u de acestea ∫i alt„dat„. C„ci neluÓnd Ón
seam„ cuvÓntul «ca» ce s-a ad„ugat la lumin„ cu Ón˛e-
lesul de pild„, a declarat c„ noi spunem c„ cunoa∫tem
ce fel de lumin„ este Dumnezeu. Dar odat„ ce noi am
atras aten˛ia la adausul «izvorul luminii», ∫i am dedus
Ón mod concentrat c„ «Dumnezeu este ca izvorul luminii»,
Ól Óntreb„m ce Ón˛eles are aci cuvÓntul «ca» ? Iar el a
m„rturisit f„r„ s„ vrea ne∫tiin˛a ∫i a cerut iertare. C„ci
nu e cu putin˛„ a-l Ón˛elege altfel decÓt ca «oarecum
559
ca» .
Dar acum a fost prins cu altceva : «F„cÓndu-se v„-
dit c„ zice c„ chiar celor mai v„z„tori Dumnezeu li se
559. R e m a r c „ m sensul neliteral Ón c a r e , d u p „ sfÓntul Grigorie Palama,
t r e b u i e Ó n ˛ e l e a s „ lumina v „ z u t „ de isiha∫ti ∫i de sfin˛i. R e a u a v o i n ˛ „ a lui
V a r l a a m a persistat Óns„, cu t o a t „ e x p l i c a r e a lui Palama, p Ó n „ azi Ón ad-
versarii catolici ai lui P a l a m a ∫i ai tradi˛iei r „ s „ r i t e n e d e s p r e lumina dum-
nezeiasc„ pe c a r e o v „ d sfin˛ii ∫i c a r e se v e d e pri n ei. «Prietenul» c a r e
i-a spus lui V a r l a a m a c e s t ea se p a r e c„ este Palama .
372 FILOCALIA
face cunoscut numai din cele ce sÓnt (din f„pturi), cuno∫-

tin˛a lui Dumnezeu Ónv„˛at„ aci prin ar„tarea unei lumini
Ón˛eleg„toare, ca una ce e altceva decÓt cea din f„pturi
(din cele ce sÓnt), nu e nicidecum adev„rat„».
La aceasta trebuie s„ r„spundem c„ odat„ ce s-a
f„cut v„dit prin cele multe de mai sus c„ Dumnezeu nu
se cunoa∫te numai din cele ce sÓnt (din f„pturi), ci ∫i din
cele ce nu sÓnt Ón sens de dep„∫ire, adic„ din cele necre-
559
ate bis; dar ∫i prin lumina ve∫nic„ ∫i aflat„ mai presus
de toate, care acum se d„ruie∫te Ón m„sura unei arvune
celor vrednici, iar Ón via˛a cea f„r„ de sfÓr∫it Ói va Ónv„lui
la nesfÓr∫it, Ón chip necesar e adev„rat„ ∫i vederea aceas-
ta ; ∫i cel ce nu o recunoa∫te pe aceasta ca adev„rat„ a
c„zut din cuno∫tin˛a dumnezeiasc„.
«Dar toat„ cuno∫tin˛a lui Dumnezeu, zice, rezult„
din cele din jurul Lui, nu din cele ale Lui». Dar unde
spunem Ón cuvÓntul nostru c„ aceast„ ar„tare nu e din
cele «din jurul Lui» ? C„ci o punem mai presus de cele
ce sÓnt altfel, dar nu spunem nicidecum c„ este din ceea
ce este Dumnezeu. Ins„ po˛i afla pe cuvÓnt„torii de Dum-
nezeu punÓnd ∫i alte multe vederi mai presus de cuno∫-
tin˛a de Dumnezeu cea din f„pturi. Dar o deosebesc pe
aceasta de toate celelalte ∫i o cinstesc Ón mod eminent
cu numele dumnezeiesc ca pe singura ar„tare Óndumne-
zeitoare a lui Dumnezeu.
Ins„ acum trebuie s„ punem cap„t acestui «CuvÓnt»
prea mult Óntins, care se rÓndue∫te Ón ∫irul celor scrise
pentru a respinge cele spuse de filozof Ón Cuvintele des-
pre cuno∫tin˛„.
559 bis. Aci sfÓntul Grigorie P a l a m a precizeaz„ c a r e s Ó n t «cele ce
nu sÓnt» prin d e p „ ∫ i r e a celor ce sÓnt. Ele sÓnt cele n e c r e a t e . T o a t e acestea
«nu sÓnt» fa˛„ de c e l e c r e a t e , c a r e «sÓnt». Nu sÓnt p e n t r u c„ sÓnt mai p r e -
sus d e c e e a c e c u n o a ∫ t e m noi c a r e «sÓntem», deci s Ó n t e m c r e a ˛ i c a ∫ i c e e a
ce c u n o a ∫ t e m Ón mod n a t u r a l . Nu e v o r b a deci n u m a i de o teologie nega-
tiv„ teoretic„ , ci de c e v a cu mult mai pozitiv ∫i mai plin de e x i s t e n ˛ „ de-
cÓt cele c r e a t e .
Din cuvÓntul sfÓntului Ioan Gur„ de Aur la ÓntÓiul

560
mucenic ™tefan .
«Nimic n-a nesocotit mucenicul Ón voin˛a de a urma

St„pÓnului, ci a dovedit ∫i ner„utatea sufletului ∫i b„rb„˛ia
r„bd„rii. De aceea se Ónvrednice∫te ∫i de vederea dumne-
zeiasc„. «C„ci privind, zice, la cer, a v„zut slava lui Dum-
nezeu ∫i pe Iisus stÓnd de-a dreapta lui Dumnezeu» (Fap-
te VII, 55). Iar cinstea MÓntuitorului este de a∫a fel, c„
mucenicul o pune mai presus de a Óngerilor. «C„ci privind,
zice, la cer, a v„zut slava lui Dumnezeu ∫i pe Iisus stÓnd
de-a dreapta lui Dumnezeu» ; a v„zut deci nu numai slava
∫i locul celor nev„zu˛i, ci ∫i pe Însu∫i Cel dorit, la Care a
privi se tem ∫i ostile Óngere∫ti (1 Petru I, 12). C„ci acolo-∫i
a˛inte∫te mucenicul ochiul, unde Heruvimii Ó∫i acoper„ fe-
˛ele ; pe acelea le prive∫te, la care Serafimii nu Óndr„znesc
s„ caute (Isaia VI, 2). S-a urcat cu vederea la Ón„l˛imea
nesfÓr∫it„, s-a ar„tat prin aceasta mai sus decÓt Îngerii, mai
Ónalt ca St„pÓniile, dincolo de Scaune. C„ci Ól atr„gea cu-
vÓntul St„pÓnului, f„g„duit de mai Ónainte : «Unde sÓnt Eu,
acolo va fi ∫i diaconul Meu» (Ioan XII, 26). Acesta e cel
dintÓi diacon al MÓntuitorului, ca ∫i ÓntÓiul mucenic al
nevoin˛ei, pe care v„zÓndu-l mul˛i s-au f„cut ∫i ei muce-
nici. C„ci ™tefan e mult iubit de cei ce se nevoiesc.
De aceea ∫i strig„ cu fapta Óns„∫i, Ónainte de Pavel :
«Face˛i-v„ urm„tori Mie, ca ∫i eu lui Hristos» (1 Cor.XI,l).
C„ci e cu putin˛„ ∫i de folos celor ce voiesc. ™i eu sÓnt
mucenic ∫i m-am nevoit cel dintÓi dup„ St„pÓnul ∫i am
privit cel dintÓi cele ascunse Ón cer. C„ci am v„zut pe
Fiul Tat„lui ∫ezÓnd de-a dreapta Tat„lui ∫i am v„zut Óm-
plinit cuvÓntul : «Zis-a Domnul Domnului meu : ∫ezi de-a
dreapta Mea, pÓn„ ce voi pune pe du∫manii T„i a∫ternut
picioarelor Tale» (Ps. CIX, 1; Matei XX, 44; Fapte II, 35;
Evrei I, 13).
560. Din C u v Ó n t u l sfÓntului I o a n G u r „ de A u r la ÓntÓiul m u c e n i c
™tefan, P.G., LIX, 701 ∫.u.
A sfÓntului Grigorie Palama
Despre Ómp„rt„∫irea dumnezeiasc„ ∫i Ón-
dumnezeitoare ; sau despre simplitatea
dumnezeiasc„ ∫i mai presus de fire.
1. S„ cercet„m acum ceea ce spun a m Ó n d o i 5 6 1 ∫i

ceea ce pare s„ prezinte o oarecare greutate. C„ci zic
c„tre noi : «Dac„ spune˛i c„ harul din sfin˛i e necreat
nu pentru altceva, ci pentru c„ se Ómp„rt„∫esc de Dum-
nezeu, ÓntrucÓt toate creaturile se Ómp„rt„∫esc de Dum-
nezeu — c„ci prin toate str„bate ∫i tuturor le Ómp„rt„-
∫e∫te, unora existen˛a, altora pe lÓng„ existen˛„ ∫i via˛a
sim˛itoare sau ra˛ional„, sau Ón˛eleg„toare — harul va fi
necreat pe seama tuturor, unora pentru a exista, altora
pentru a vie˛ui, iar altora, pe lÓng„ acestea, ∫i pentru a
ra˛iona ∫i Ón˛elege».
Noi congl„suind cu sfin˛ii, nu am voit s„ le d„m aces-
tora nici o aten˛ie, ap„rÓndu-ne. C„ci Ón dogmele cre∫ti-
nilor c„l„uze∫te credin˛a nu dovedirea. Dar pentru cei ce
ar putea fi Ón∫ela˛i de afirm„rile am„gitoare ale acestora,
trebuie s„-i Óntreb„m la rÓndul nostru : dac„ voi spune˛i
c„ harul din sfin˛i e creat pentru faptul c„ toate cele
create se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu, pentru voi, toate
5 6 1 . «AmÓndoi» t r e b u i e s„ fie V a r l a a m ∫i Achindin. Scrierea
a c e a s t a t r e b u i e s„ d a t e z e din 1342 ∫i t r e b u i e s„ fie dintr e p r i m e le
d u p „ ce A c h i n d i n a p r e l u a t l u p t a Ó m p o t r i v a lui P a l a m a, d u p „ ce V a r l a a m ,
d e z a p r o b a t de Sinodul din 1341, a p l e c a t definitiv Ón Occident . P a l a m a , re-
ferindu-se la Achindin, nu u i t „ nici de V a r l a a m , c„ci afirmarea d e s p r e ca-
r a c t e r u l c r e a t al h a r u l u i o luase A c h i n d i n de la V a r l a a m . Scrierea aceast a
se c u p r i n d e Ón ed. Hristou, tom. II, Salonic, 1966, p. 137—163.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASCA 375
se vor numi sfinte ∫i toat„ f„ptura se va Óndumnezei de

c„tre voi ; vor fi sfinte nu numai cele ra˛ionale, mai bine
zis aceia dintre cei ra˛ionali care se Ómp„rt„∫esc de darul
Óndumnezeitor al Duhului, ci ∫i cele nera˛ionale ∫i pe
lÓng„ acestea cele neÓnsufle˛ite. ™i ce-i dac„ unul se Óm-
p„rt„∫e∫te de existen˛„ ∫i de o via˛„ mai Ónalt„ decÓt al-
tul ? Sau dac„ ∫i Óntre sfin˛i se poate vedea vreo deose-
bire ? Dup„ judecata ta, pentru tine va fi mai sfÓnt„
albina decÓt musca ∫i mioara decÓt albina ∫i altele decÓt
mioara ∫i omul mai mult decÓt acestea, poate chiar ∫i
Isabela ; ∫i iar„∫i, furnica mai sfÓnt„ decÓt alt„ insect„,
sau dac„ vrei, taurul sau elefantul sau altul dintre ani-
male mai sfÓnt decÓt berbecul, iar omul mai sfÓnt decÓt
acestea, chiar dac„ ar fi ca Ahab. Un astfel de sfÓnt va
fi ∫i cel ce v„ atrage pe voi prin dogme vrednice de dis-
pre˛ spre astfel de opinii vrednice de rÓs 5 6 2 ∫i care e Ón
563
mod v„dit un du∫man al Evangheliei lui Hristos .
562. Cred c„ se face aluzie la V a r l a a m c a r e a t r „ s e s e pe A c h i n d i n
la Ó n v „ ˛ „ t u r a lui.
563. A d v e r s a r i i lui P a l a m a r e s p i n g e a u a r g u m e n t u l lui, c„ h a r u l e
n e c r e a t , p e n t r u faptul c „ cel c e s e Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e d e e l s e Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e d e
Dumnezeu, cu a r g u m e n t u l c„ atunci t o a t e ar t r e b u i s„ se Ó m p „ r t „ ∫ e a s c „ de
h a r u l n e c r e a t , p e n t r u c „ t o a t e s e Ó m p „ r t „ ∫ e s c d e D u m n e z e u Ó n diferite
grade. Palama le r„spunde c„ dup„ aceast„ judecat„ toate ar trebui s„
fie sfinte in diferite g r a d e . Prin a c e a s t a p u n e t e m e i u l u n e i deosebiri cu
t o t u l d e alt ordin Ó n t r e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a d e har, d e c a r e s e b u c u r „ oamenii
credincio∫i, ∫i Ó n t r e deosebirile Ómp„rt„∫irilo r g r a d u a l e de b u n u r i c r e a t e , de
c a r e se b u c u r „ diferitele c r e a t u r i . J u d e c a t a simplist„ a lui V a r l a a m ∫i a
a d e r e n ˛ i l o r lui p u n e a p e acela∫i p l a n Ó m p „ r t „ ∫ i r e a d e c e v a n e c r e a t din
D u m n e z e u Ónsu∫i ∫i Ó m p „ r t „ ∫ i r i le de b u n u r i c r e a t e p r o d u s e de Dumnezeu,
p r i n actele Lui c r e a t o a r e , a d i c „ Ó n t r e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a d i r e c t „ ∫i p e r s o n a l „ de
D u m n e z e u ∫i Ó m p „ r t „ ∫ i r i l e i n d i r e c t e de a n u m i t e Ónsu∫iri p r o d u s e p r i n a c t e
c r e a t o a r e de b u n „ t a t e a Lui. ≈ ca ∫i c Ó n d c i n e v a ar p u n e pe acela∫i p l a n fap-
tul c„ p r i m e ∫ t e de la o p e r s o a n „ un lucru f„urit de ea, sau o p r i m e ∫ t e pe
ea Óns„∫i, sau o p u t e r e ce iradiaz„, prin iubire, din ea. V a r l a a m , ca re-
p r e z e n t a n t a l scolasticei, Ó n c h i d e a t o a t „ v i a ˛ a lumii Ó n o r d i n e a c r e a t „ .
376 FILOCALIA
2. Dac„ darul Óndumnezeitor al Duhului din sfin˛i

e creat ∫i e ceva ca o deprindere 5 6 4 sau imitare natural„,
cum ne Ónva˛„ cel ce umbl„ printre noi tulburÓndu-ne 5 6 5 ,
sfin˛ii nu se Óndumnezeiesc mai presus de fire, nici nu
se nasc din Dumnezeu (Ioan I, 13), nici nu sÓnt Duh ca
unii n„scu˛i din Duh (Ioan III, 6) ∫i nu se fac un Duh cu
Domnul, ca unii ce sÓnt alipi˛i de El (1 Cor. VI, 13). În
acest caz Hristos n-a dat, numai cÓnd a venit la noi ∫i
numai celor ce cred Ón numele Lui, putere s„ se fac„ fii
ai lui Dumnezeu (Ioan I, 12). C„ci ∫i Ónainte de venirea
Lui a existat ea Ón toate popoarele ∫i exist„ ∫i acum Ón
cei credincio∫i ∫i necredincio∫i, dac„ El este Ón chip na-
tural Ón noi.
Dar ascult„ pe Cuviosul Maxim, care spune Ón Dia-
logul cu Pyrrhus : «™i Moise ∫i David ∫i to˛i cÓ˛i au pri-
mit Ón ei lucrarea dumnezeiasc„ prin lep„darea tr„s„tu-
rilor omene∫ti ∫i trupe∫ti, erau mi∫ca˛i de Duhul lui Dum-
nezeu» 5 6 6 . ™i iar„∫i Ón alt loc : «Chipul urcÓndu-se la ar-
hetip ∫i fiind cucerit de lucrarea dumnezeiasc„, mai bine
zis f„cÓndu-se dumnezeu prin Óndumnezeire, se Óndulce∫te
mai mult de extaz decÓt de cele ce sÓnt ∫i se cuget„ Ón el,
pentru harul Duhului ce 1-a covÓr∫it pe el» 5 6 7 .
3. Deci, cei ce se Óndumnezeiesc nu se fac numai mai
buni dup„ fire, ci primesc lucrarea dumnezeiasc„, sau
pe Însu∫i Duhul SfÓnt 5 6 8 . Aceasta o spune ∫i Marele Va-
sile : «CÓnd gÓndim la demnitatea proprie a Lui, Îl vedem
564. Teologia scolastic„ Ó n c e p u s e s„ defineasc„ h a r u l ca un «habit»
(deprindere) creat, c h i a r d a c „ Ól numea Ón acela∫i timp habit supra-
natural.
565. Cel ce f„cea a c e a s t a acum, e r a Achindin, urma∫u l lui V a r l a a m .
566. P.G. 91, 297 A.
567. Ambigua ; P.G. 91, 1076 C.
568. H a r u l ridic„ pe cei ce-l primesc d i n o r d i n e a c r e a t „ , situÓndu-i
p r i n c o m u n i u n e a nemijlocit„ c u D u m n e z e u Ó n o r d i n e a n e c r e a t „ , mai pre-
sus de fire.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASC√ 377
Ómpreun„ cu Tat„l ∫i cu Fiul, iar cÓnd ne gÓndim la harul

lucr„tor Ón cei p„rta∫i de El, spunem c„ este Ón noi» 5 6 9 .
Dar dac„ este ∫i Ón sfin˛i ca Ón toate f„pturile, ∫i ca
Dumnezeu, dup„ Ón˛eleptele n„scociri ale voastre, creaz„
∫i Ón sfin˛i sfin˛enia, cum le creaz„ pe cele corespunz„-
toare Ón toate celelalte, ce nevoie mai era de Hristos ∫i de
prezen˛a Lui ? 5 7 0 . Ce nevoie mai e de Botezul Ón El ∫i de
st„pÓnirea ∫i de puterea ce ne vine din El ? Ce nevoie mai
e de Duhul suflat, trimis ∫i s„l„∫luit de la Ónceput ? C„ci
precum era Ón toate, era ∫i Ón noi. ™i va fi ∫i Dumnezeu,
Care Óndumnezeie∫te, a∫a cum creeaz„ 5 7 1 . Dar Marele
Vasile spune limpede : «Dac„ Dumnezeu face acela∫i
lucru creÓnd ∫i n„scÓnd, Hristos nu este prin aceea∫i lu-
crare Creator ∫i P„rinte. C„ci e Dumnezeu. ™i nu avem
569. Despre Sfântul Duh, 26, 63 ; P.G. 32, 184 C.
570. ≈ de fapt o tez„ a teologiei scolastice c„ Duhu l c r e e a z „ h a r u l
Ón noi, deci ∫i sfin˛enia Ón sfin˛i, cum c r e e a z „ c e l e c o r e s p u n z „ t o a r e Ón t o a t e
creaturile. Sfin˛enia nu e o c a l i t a t e cu a d e v „ r a t d u m n e z e i a s c „ Ón sfin˛i, ci
u n a tot c r e a t „ . SfÓntul r „ m Ó n e ∫i el Ónchis total Ón o r d i n e a creatului. Pe
drept cuvÓnt, P a l a m a Ó n t r e a b „ pe cei ce s u s ˛ i n e au a c e a s t a : d a r atunci de
ce a m a i fost n e v o i e de Ó n t r u p a r e a Fiului lui Dumneze u ? Nu p u t e a c r e e a
Duhul SfÓnt h a r u l Ón o a m e n i ∫i f„r„ Ó n o m e n i r e a Fiului lui Dumneze u ? Sau
din Ó n v „ ˛ „ t u r a a c e a s t a scolastic„ ar u r m a c„ ∫i tot ce e deosebit Ón u m a -
n i t a t e a lui Hristos e c r e a t. Dar atunci de ce S-a mai Ó n t r u p a t Fiul lui Dum-
nezeu, cÓnd p u t e a creea Óntr-o u m a n i t a t e a c e s t ea f„r„ s„ se mai fac„ El Ón-
su∫i Subiectul, sau ipostasul u m a n i t „ ˛ i i a s u m a t e , f„r„ s„-i c o m u n i c e acesteia
energiile Sale n e c r e a t e ? Dar Ón u m a n i t a t e a n o a s t r „ Duhul lui Hristos face
acela∫i lucru ca ∫i Ón Hristos ca om : ne face subiecte ale energiilor ne-
c r e a t e a l e lui Dumnezeu, sau ale lui Hristos. Hristos ne-a scos dintr-o via˛„
p e t r e c u t „ exclusiv Ón g r a n i ˛ e l e c r e a t u l u i . Concep˛ia d e s p r e h a r ul creat sau
face cu n e p u t i n ˛ „ orice c o m u n i c a r e nemijlocit„ Ó n t r e Dumneze u ∫i lume,
sau le confund„ Ón mod panteist.
571. Dup„ Ó n v „ ˛ „ t u r a scolastic„ a lui V a r l a a m ∫i Achindi n nu e
nici o deosebire Ó n t r e l u c r a r e a c r e a t o a r e ∫i Ó n d u m n e z e i t o a r e a lui Dum-
nezeu. Totu l se Ó n d u m n e z e i e ∫ t e prin c r e a r e , ceea ce Ó n s e a m n „ c„ Óns„∫i
c r e a r e a e n a ∫ t e r e a din Dumnezeu. H a r u l e ∫i el o p u t e r e c r e a t „ d a t „ ce-
lui ce p r i m e ∫ t e Tainele. Dar la ce le mai p r i m e ∫ t e atunci ? Concluzia e
sau Ó n c h i d e r e a lumii Ón g r a n i ˛ e l e h e r m e t i c e ale creatului, sau un panteism
pur.
378 FILOCALIA
572
nevoie de Ónfierea prin Duhul SfÓnt» . «™i Ómpreun„
ne-a sculat, zice apostolul, ∫i Ómpreun„ ne-a a∫ezat Óntru
cele cere∫ti, Ón Hristos Iisus. C„ci Ón har sÓnte˛i mÓntui˛i
prin credin˛„. ™i aceasta nu de la voi, c„ci al lui Dum-
nezeu este darul ; nu din fapte, ca s„ nu se laude cineva»
(Efes. II, 6—8).
Tu Óns„ ne f„g„duie∫ti indumnezeirea numai din fap-
tele imit„rii naturale, spunÓnd c„ darul Óndumnezeitor ∫i
harul dumnezeiesc este imitarea din puterile firii. Dar
«de nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui»
(Rom. VIII, 9) ; ∫i «Duhul lui Dumnezeu locuie∫te Óntru
noi» (ibid.) ; ∫i «to˛i am fost ad„pa˛i dintr-un singur Duh»
(1 Cor. XII, 13) ; ∫i «cel ce se lipe∫te de Domnul este un
Duh» (1 Cor. VI, 17) ; ∫i «Hristos locuie∫te Ón inimile celor
credincio∫i prin Duhul» (Efes. III, 16—17) ; ∫i «ascultând
cuvÓntul adev„rului, Ón care am ∫i crezut, am fost pecet-
lui˛i Ón Duhul cel SfÓnt al f„g„duin˛ei, care este arvuna
mÓntuirii noastre» (Efes. I, 13—14); ∫i «Óntru aceasta
cunoa∫tem c„ r„mÓnem Óntru El ∫i El Óntru noi, c„ din
Duhul Lui ne-a dat nou„» (1 Ioan IV, 13) ; ∫i «n-a˛i luat
Duh de robie, ci Duh de Ónfiere» (Rom. VIII, 15).
4. Iar tu declari c„ numai de creaturi se Ómp„rt„∫esc
∫i numai pe ele le v„d ∫i cei ce, din pricina cur„˛iei celei
mai depline a inimii, v„d limpede ∫i p„timesc str„lucirea
lui Dumnezeu ∫i primesc pe Fiul, Care vine s„-™i fac„
s„la∫ Ómpreun„ cu Tat„l Óntru ei ∫i s„ li Se arate pe Sine
lor potrivit f„g„duin˛ei. Ce spui, omule ? Socote∫ti c„
Duhul lui Hristos, Duhul lui Dumnezeu, Duhul cel SfÓnt
al f„g„duin˛ei, arvuna mo∫tenirii sfin˛ilor, Duhul Ónfierii,
572. SfÓntul Vasile, Contra lui Eunomie 4; P.G. 29, 697 A. D a c „ in-
d u m n e z e i r e a e u n a cu c r e a r e a , mu m a i e n e v o i e de o l u c r a r e s p e c i a l „ a
SfÓntului Duh. Dar D u h u l SfÓnt Ónfiaz„ pe cei o d a t „ crea˛i, ridicÓndu-i la
un plan de v i a ˛ „ superior, la v i a ˛ a c o m u n „ cu D u m n e z e u . El ne ridic„ din
planul c r e a ˛ i e i Ón rela˛ia nemijlocit„ cu D u m n e z e u cel p e r s o n a l . El e do-
v a d a iubirii libere a lui D u m n e z eu fa˛„ de noi, n e m a i l „ s Ó n d u - ne s„ tr„im
ca simple c r e a t u r i ale Lui.
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASCA 379
f„g„duin˛a Duhului, pe care luÓnd-o Fiul de la Tat„l a

d„ruit-o celor ce cred Ón El, Duhul v„rsat peste robii ∫i
roabele lui Dumnezeu din Duhul Lui, dup„ proorocul Ioil
(Ioil III, 1), e creatur„ ∫i imitare natural„ ∫i pe cei ce nu
voiesc s„ huleasc„ ca tine Ói declari, umblÓnd din loc Ón
loc, r„u credincio∫i ? Nu te ru∫inezi omule, de apostolul
care zice c„ «trupurile voastre sÓnt biseric„ a Duhului,
Care locuie∫te Óntru voi» ? (1 Cor. VIII, 19) ; ∫i iar„∫i :
«sÓnte˛i biserica lui Dumnezeu ∫i Duhul lui Dumnezeu
locuie∫te Ón voi» (1 Cor. III, 16) ? Oare a binevoit vreo-
dat„ Ónainte, s„ cinsteasc„ locuin˛a robului cu numele de
biseric„ ? Iar dac„ e Ón noi ca Ón toate, fiecare dintre
animalele necuvÓnt„toare ∫i dintre fiare ∫i dintre cele ce
se tÓr„sc pe p„mÓnt e biserica lui Dumnezeu. Nu mai spun
c„ ∫i Ón elinii ce le cinstesc pe acestea ∫i Ón ceilal˛i cinsti-
tori ai lor. In zadar Ói mai laud„ Ón acest caz apostolul pe
credincio∫i pentru acest fapt ∫i anume pe cei cerca˛i :
«Oare nu ∫ti˛i c„ sÓnte˛i biserica lui Dumnezeu ∫i Duhul
lui Dumnezeu locuie∫te Ón voi» (1 Cor. III, 16), «de nu
cumva sÓnte˛i necerca˛i» (2 Cor. XIII, 5).
5. Dar «Il Ómp„r˛i˛i, zice, pe Duhul dumnezeiesc,
spunÓnd c„ e subordonat, necreat ∫i supraordonat, ∫i m„-
sura˛i pe Dumnezeu, spunÓnd c„ unul dintre sfin˛i pri-
me∫te un har mai mare, altul unul mai mic ; ∫i aceasta
nu e asem„narea cu Dumnezeu ce ∫i-o cÓ∫tig„ fiecare prin
imitare, ci altceva decÓt aceasta, care vine de sus ∫i e dar
∫i necreat».
Împotriva cui le spui acestea ? Împotriva noastr„ sau
a proorocului, mai bine zis Ómpotriva Dumnezeului proo-
rocilor, Care a spus prin unul din ei : «Voi v„rsa din Du-
hul Meu peste tot trupul», (Ioil XIII, 1) ; ∫i Ómpotriva
apostolului care vorbe∫te de: «Împ„r˛irile Duhului SfÓnt»
(Evrei II, 4) ; ∫i a lui Dionisie care scrie limpede : «Unul
este Cel pe Care to˛i cei ce au acela∫i chip Îl doresc, dar
din Care nu se Ómp„rt„∫esc Ón chip unitar, m„car c„ este
380 FILOCALIA
Unul, ci Ómparte fiec„ruia cele dumnezeie∫ti potrivite lui

573
Ómpreun„ cu Ómplinirea dup„ vrednicie» .
Deci nu Duhul e Ómp„r˛it ∫i m„surat, ci mai degrab„
El m„soar„ pe cei ce se Ómp„rt„∫esc, ÓntrucÓt Se Ómparte
pe Sine fiec„ruia dup„ vrednicie, potrivit drept„˛ii Sale
mÓntuitoare ∫i vindec„toare. Propriu-zis El nu Se Ómparte,
ci lumineaz„ neÓmp„r˛it, dar noi nu-L putem cuprinde
Óntreg 5 7 4 .
6. Acestea s-au scris ∫i despre Pavel pe scurt, cÓnd
i-a vorbit marea lumin„, Ónv„luindu-l ca un fulger (Fapte
IX, 3 ; XXVI, 13). Iar cei ce au urcat Ómpreun„ cu Dom-
nul pe munte au v„zut slava Lui «nu Óntreag„, ca s„ nu
piard„, Ómpreun„ cu vederea, ∫i via˛a» 5 7 5 . Deci nu e nu-
mai neÓmp„r˛it Duhul Ón cei Ómp„r˛i˛i, ci Ói ∫i une∫te pe
cei ce se Ómp„rt„∫esc dup„ puterea lor, ca o putere uni-
ficatoare ∫i-i Ónal˛„ spre unitatea ∫i simplitatea Óndum-
nezeitoare a Tat„lui, Care-i adun„. Astfel, ie∫ind cu bun„-
tate pentru unirea celor pronia˛i ∫i Ónmul˛indu-Se, Duhul
r„mÓne Ón l„untrul S„u Ónsu∫i dup„ puterea cea mai pre-
576
sus de fire . Chiar dac„ aceast„ rev„rsare ∫i trimitere
∫i Ónaintare este ar„tare — «c„ci fiec„ruia i s-a dat ar„-
tarea Duhului spre folos» (1 Cor. XII, 7) — se poate
spune c„ Duhul Se Ómparte, m„surÓndu-™i ar„tarea dup„
m„sura celor ce se unesc cu El Ón chip tainic ? ™i dac„
573. Ierarhia bisericeasc„ 1 , 2 ; P.G. 3, 373 B.
574. Taina acestei Ómp„r˛iri n e Ó m p „ r ˛ i t e implic„ t a i n a c a r a c t e r u l u i
personal al Duhului. Oricine d o r e ∫ t e Ó n t r e g i m ea u n i t a r „ a p e r s o a n e i iubite,
d a r o p r i m e ∫ t e atÓt cÓt p o a t e . O p r i m e ∫ t e Ó n t r e a g „ , p e n t r u c„ p e r s o a n a iu-
bit„ i se d „ r u i e ∫ t e Óntreag„ , dar o p r i m e ∫ t e c Ó t p o a t e , pe cÓt de m a r e este
iubirea lui primitoare. Unul o p r i m e ∫ t e m a i mult, altul mai p u ˛ i n ∫i u n u l
mai mult d u p „ un aspect, altul mai mult d u p „ un alt aspect, d u p „ c a p a c i -
t a t e a sa de iubire ∫i deci de primire.
575. Stihira a trei a de la Litia din 6 august.
576. O a s e m „ n a r e avem Ón faptul c„ p e r s o a n a iese spre cei cu c a r e
comunic„, dar r„mÓne, ca izvorul u n i t a r al manifest„rilor sale, n e Ó m p „ r ˛ i t „
Ón sine Óns„∫i, de∫i Ón acela∫i timp se c o m u n i c „ Ó n t r e a g „ p r i n fiecare mani-
festare ∫i mai m u l t o r a d e o d a t „ .
niciodat„ nu Se arat„ Ón chip des„vÓr∫it, aceasta fiind

tuturor f„r„ de folos, ci dep„∫e∫te Ón chip nesfÓr∫it toat„
ar„tarea ∫i Ón˛elegerea, se poate spune c„ Se Ómparte ∫i
Se compune din ceva subordonat ∫i ceva supraordonat ?
Nu Ón˛elege˛i, voi cei Óntru toate Ón˛elep˛i, nici faptul c„
ceea ce se arat„, sau se cuget„, sau se Ómp„rt„∫e∫te de
Dumnezeu, nu e partea Lui, ca s„ sufere Dumnezeu vreo
Ómp„r˛ire cum zice˛i voi, ci Óntreg Se arat„ ∫i nu Se arat„,
Se Ón˛elege ∫i nu Se Ón˛elege, Se Ómp„rt„∫e∫te ∫i r„mÓne
577
neÓmp„rt„∫it ? .
7. Iar dac„, dup„ Marele Dionisie, «indumnezeirea
578
este asem„narea ∫i unirea cu Dumnezeu» , cum am
admite c„ indumnezeirea este imitare natural„ ? Noi
avem nevoie de asem„nare, ca s„ fim Ón armonie cu uni-
rea aceea, prin care se s„vÓr∫e∫te indumnezeirea. C„ci
f„r„ unire, asem„narea nu ajunge pentru Óndumnezeire.
Iar asem„narea de care avem nevoie este aceea care ne
vine din lucrarea ∫i p„zirea poruncilor dumnezeie∫ti, care
nu se s„vÓr∫e∫te numai prin imitarea natural„, ci din pu-
terea Duhului, care ne vine prin sfin˛ita na∫tere a noas-
tr„ din nou de sus ∫i se Óntip„re∫te Ón chip negr„it Ón cei
boteza˛i. Prin aceasta, cei ce «nu din sÓnge, nici din voia
b„rbatului, nici din voia trupului, ci din Dumnezeu s-au
n„scut» (Ioan I, 13), ca ni∫te copii de curÓnd n„scu˛i, «pot
ajunge la m„sura plin„t„˛ii lui Hristos» (Efes. IV, 13).
«Nu va cunoa∫te ceva din cele primite de la p„rin˛i, nici
577. Afirm„rii simpliste a a d v e r s a r u l u i c„ Dumnezeu sau nu Se a r a t „
∫i nu se d „ r u i e ∫ t e deloc, sau Se a r a t „ ∫i Se d „ r u i e ∫ t e Óntreg, P a l a m a Ói o p u n e
Ó n ˛ e l e g e r e a vi e a tainei p e r s o a n e i , ∫i a modului dialectic Ón c a r e ea pe
de o p a r t e se a r a t „ ∫i se d „ r u i e ∫ t e Ó n t r e a g „ , pe de alta nu se p o a t e primi
Ó n t r e a g „ . D u m n e z e u ca P e r s o a n „ i u b i t o a r e Se manifest„ ∫i Se d „ r u i e ∫ t e Ón-
treg Ón fiecare l u c r a r e mai p r e s u s de fire, d a r t o t o d a t „ r „ m Ó n e n e Ó m p „ r ˛ i t
Ón Sine Ónsu∫i, sau r „ m Ó n e ca Ó n t r e g n e Ó m p „ r ˛ i t ∫i n e Ó m p „ r t „ ∫ i t . C„ci c h i a r
p e r s o a n a u m a n „ se v e d e ∫i nu se v e d e Ó n t r e a g „ Ón orice a c t ∫i manifestare
a ei, sau se d „ r u i e ∫ t e ca Ó n t r e g ∫i r „ m Ó n e ca Ó n t r e g n e d „ r u i t .
578. Ierarhia bisericeasc„, 1, 3; P.G. 3, 376 A.
382 FILOCALIA
nu va lucra cel ce nu are existen˛a Ón chip dum-

nezeiesc» 5 7 9 .
Înva˛„ deci, o, iubitule, c„ indumnezeirea e de la
Ónceput mai presus de fire. Nici la Ónceput nu urc„ firea
de la ea Óns„∫i. Cum ar fi atunci sfÓr∫itul ei, natural ∫i
creat ? ™i dac„ prin Ónceputul propriu ei e mult deasupra
imit„rii naturale, cum va fi, odat„ des„vÓr∫it„, imitarea
natural„ ? Boteaz„ ∫i Ioan al lui Zaharia. Dar numai Ón
ap„ (Matei III, 11 ; Marcu I, 8 ; Luca III, 16 ; Ioan I, 26,
31—33 ; Fapte I, 5 ; XI, 16). Boteaz„ ∫i Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, dar Ón ap„ ∫i Ón Duh (Ioan III, 5). Care e adau-
sul ? Numai numele ? Nicidecum. Ci e Ónsu∫i harul ∫i pu-
terea Óndumnezeitoare, Însu∫i Duhul SfÓnt, v„rsat Ón cel
botezat, nu dup„ fiin˛„, ci dup„ harul care porne∫te din
El, prin harul sfin˛eniei, aflat prin fire Ón El. Iar dac„
acesta este creatur„ ∫i noi cei ce ne-am Ómp„rt„∫it de el,
ne-am Ómp„rt„∫it de ceva creat, cum mai e necreat Duhul
SfÓnt ? 5 8 0 .
8. Dar dac„ spunem cu Atanasie cel Mare, c„ «ne
facem p„rta∫i de firea dumnezeiasc„ prin Ómp„rt„∫irea de
Duhul, ar fi nebun cel ce zice c„ Duhul este din fire
creat„ ∫i nu din cea a Fiului» 5 8 1 . ™i cum Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, botezÓnd ∫i El 5 8 2 Ón credin˛„ ca ∫i Ioan, ∫i s„-
dind Ón cei boteza˛i putere ∫i har, e Cel «rÓnduit», dup„
Pavel, adic„ cunoscut ∫i m„rturisit «Fiul lui Dumnezeu
Ón putere ∫i dup„ Duhul sfin˛eniei ∫i al Ónvierii»
(Rom. I, 4) ?
579. Op. cit., 2, 1 ; P. G. 3, 392 B.
580. In doctrina scolastic„ r e p r e z e n t a t „ de V a r l a a m ∫i Achindin, ha-
rul nu e raz„ a iubirii ce p o r n e ∫ t e din D u h u l SfÓnt, ci c e v a creat. Dar a t u n c i ,
sau nu p o r n e ∫ t e din Duhul, c „ c i Ón acest caz ar fi c r e a t ∫i Duhul, sau s-ar
p u n e Ó n t r e b a r e a , c u m ni se mai d „ r u i e ∫ te prin h a r Ón mod special Duhul
SfÓnt ? D u h u l nu mai e Ón acest caz propriu-zis ca P e r s o a n „ Ón h a r u l ce ni
se d „ r u i e ∫ t e . Nu mai i n t r „ m Óntr-o l e g „ t u r „ nemijlocit„ cu El.
581. Epist. c„tre Serapion I, 24 ; P.G. 26, 585 C-588 A.
582. P a l a m a se refer„ la Ioan III, 22, u n d e se s p u n e c„ Iisus boteza
∫i El. Dar Ón I o a n IV, 2, se a d a u g „ : «de∫i Iisus nu boteza, ci ucenicii Lui».
SPINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASC√ 383
Ce e deci puterea lui Dumnezeu care s-a ar„tat ∫i

L-a dovedit pe Iisus Fiul lui Dumnezeu ? Oare creatur„ ?
™i cum a fost recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu, din
pricina ei ? 5 8 3 . ™i s„ nu mai socotim puterea care a cur„˛it
pe lepro∫i, a luminat pe orbi, a Óndreptat pe cei gÓrbovi˛i,
a vindecat pe sl„b„nogi — c„ci ar fi o miopie fariseic„ a
privi ÓntÓi la aceea — ci pe cea care a dezlegat mai ÓntÓi
Ón chip nev„zut lan˛ul p„catelor ∫i a f„cut loc Duhului
sfin˛eniei ∫i a Óndreptat ∫i luminat pe omul din l„untru
∫i a Ónviat prin unirea cu Dumnezeu din mor˛i ∫i a f„cut
sufletul s„ vie˛uiasc„ dumnezeie∫te ∫i a dat via˛a dum-
nezeiasc„ ∫i cu adev„rat existent„ a lui Dumnezeu. C„ci
Ónvierea trupului urmeaz„ Ónvierii sufletului, precum ∫i
moartea a urmat la Ónceput mor˛ii sufletului. Iar moartea
584
sufletului este Ónstr„inarea de via˛a Ón Dumnezeu . ™i
aceasta este moartea cea cu adev„rat cumplit„.
Iar cea de dup„ aceea, adic„ a trupului, e atotdorit„.
C„ci e un semn al iubirii de oameni a lui Dumnezeu 5 8 5 .
De ea se vor lipsi, vai, ceata celor osÓndi˛i la judecata
viitoare. C„ci celor ce nu s-au folosit bine de talantul
harului dumnezeiesc, dat de Dumnezeu, le r„mÓne o Ón-
viere unit„ Ón veci cu acea a doua moarte, cum ne-a des-
coperit Ioan Ón Apocalips„ (Apoc. XX, 14 ∫i XXI, 8), care
e mai rea ca moartea. Iar dac„ aceia tr„iesc f„r„ de
moarte ∫i Ón acela∫i timp sÓnt mor˛i, sÓnt mul˛i care tr„iesc
∫i aici mor˛i, cum a ar„tat Domnul vie˛ii ∫i al mor˛ii
(Matei VIII, 22).
Exist„ deci ∫i o moarte a sufletului, m„car c„ dup„
fire acesta r„mÓne nemuritor. Cum va tr„i deci, Ómp„rt„-
583. N e g a r e a ar„t„ri i h a r u l u i n e c r e a t , sau a p u t e r i i nemijlocite a
lui Dumnezeu, are c o n s e c i n ˛e din cele mai nefaste p e n t r u Óns„∫i c r e d i n ˛ a
c„ Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu cel Ó n t r u p a t . Prin ce s-a mai dovedit
El ca a t a r e , d a c „ nimic n e c r e a t nu se a r a t „ Ón l u m e ∫i Ón u m a n i t a t e a
n o a s t r „ p r i n El ?
584. Sf. Vasile c e l M a r e , Cuv. la «Nu Dumnezeu este cauza relelor» ;
P.G. 34, 375 A.
585. Teofil al Antiohiei, C„tre Autolic 21, 2 6 ; P.G. 6, 1092 C—1093 A.
384 FILOCALIA
∫indu-se de via˛a creat„ ? El e mai degrab„ mort, tr„ind

aceast„ via˛„. Deci trebuie s„ se Ómp„rt„∫easc„, dac„ vrea
s„ Ónvie la o via˛„ mai Ónalt„, de via˛a nemuritoare, de
585 bis
aceea care nu se desparte de Duhul . De aceea zice
Vasile, care s-a Ómp„rt„∫it de aceasta ∫i vorbe∫te din ex-
perien˛„ : «™i via˛a pe care o comunic„ Duhul din Sine
Ón alt ipostas nu se desparte de El, ci are ∫i El Ón Sine
via˛a ∫i vie˛uiesc dumnezeie∫te ∫i cei ce se Ómp„rt„∫esc
de El, ca unii ce au dobÓndit via˛a dumnezeiasc„ ∫i
586
cereasc„» .
9. Dar vrei s„ Ónv„˛„m cu toat„ limpezimea ∫i aceas-
ta, c„ cei ce s-au Ónvrednicit s„ se Óndumnezeiasc„ pri-
mind pe Duhul SfÓnt Ónsu∫i, nu-L primesc dup„ fiin˛„, ci
dup„ iluminarea ∫i harul necreat ? Ascult„ pe cel ce zice :
«Scopul ierarhiei este asem„narea ∫i unirea, pe cÓt e cu
putin˛„, cu Dumnezeu, care Ói face pe cei ce-I urmeaz„
chipuri dumnezeie∫ti, oglinzi atotstr„vezii ∫i nep„tate, pri-
mitoare ale razei luminii Óncep„toare ∫i ale obÓr∫iei dum-
587
nezeie∫ti» .
585 bis. N u m a i Duhul dumnezeiesc c e l n e c r e a t d„ v i a ˛ „ n e m u r i t o a r e ,
cu a d e v „ r a t vie. F „ r „ Duhul, sufletul n e m u r i t o r p r i n fire va t r „ i o v i a ˛ „
n e m u r i t o a r e moart„ , care e lucrul cel mai cumplit.
586. Contra lui Eunomie V ; P.G. 29, 772 B. Duhul, ca ipostas s u p r e m
al vie˛ii, c o m u n i c „ v i a ˛ a n e m u r i t o a r e ∫i cu a d e v „ r a t v i e altui ipostas,
altei p e r s o a n e . C„ci d a c „ e propriu p e r s o a n e i s„ comunic e v i a ˛ a sa alteia,
cu atÓt mai mult e p r o p r i u a c e s t lucru Duhului SfÓnt, P e r s o a n a comuni -
c a n t „ s u p r e m „ . Prin a c e a s t „ c o m u n i c a r e n e Ó n c e t a t „ d e v i a ˛ „ d u m n e z e i a s c „
de la P e r s o a n a n e m u r i t o a r e ∫i cu a d e v „ r a t vie, d e v i n e ∫i r „ m Ó n e ∫i per-
s o a n a o m e n e a s c „ Óntr-o via˛„ n e m u r i t o a r e cu a d e v „ r a t ∫i deplin vie,
d a c „ se deschide comunic„rii Duhului. Altfel p e r s o a n a o m e n e a s c „
r „ m Ó n e n e m u r i t o a r e , dar nu cu a d e v „ r a t vie. Duhul ∫i acele per-
s o a n e au p r i n c o m u n i u n e o singur „ via˛„, c e a dumnezeiasc„, n e m u r i t o a r e
∫i cu a d e v „ r a t vie. In afar„ de Duhul ∫i de v i a ˛ a Lui, n e c r e a t „ , de Sine
e x i s t e n t „ ∫i nesecat„, c o m u n i c a t „ nou„, nu exist„ v i a ˛ „ p e r s o n a l „ nu nu-
mai n e m u r i t o a r e , ci cu a d e v „ r a t ∫i deplin vie. O v i a ˛ „ de c o n ˛ i n u t c r e a t ,
desigur c r e a t ∫i el p r i n Duhul, e m e r e u cu lipsurile c r e a t u l u i , deci Óntr-un
fel m o a r t „ , de-o m o n o t o n i e insuportabil„.
587. Dion. Areop., Ierarhia cereasc„ 3, 2; P.G. 3, 165 A.
Iar dac„ fiind Unul, Cel ce se Ómp„rt„∫e∫te tuturor

nu se Ómp„rt„∫e∫te unitar, ci Ón mod felurit, ce va Ómpie-
dica ∫i pe sfin˛i ∫i pe cei ce nu sÓnt sfin˛i s„ se Ómp„rt„-
∫easc„ de Dumnezeu, dar s„ existe o deosebire a acestor
Ómp„rt„∫iri, una fiind necreat„ ∫i alta creat„ ? Sau dac„
pe Atanasie cel Mare, care zice «un Dumnezeu Tat„l»
sau Ónceputul tuturor, dup„ apostol (1 Cor. VIII, 6), «dar
CuvÓntul e din El Ón chip n„scut ∫i Duhul din El Ón chip
588
purces» , dac„, deci, l-ar Óntreba cineva, cum socote∫ti
— dup„ ce ai afirmat c„ toate sÓnt din Tat„l — numai pe
Fiul ∫i pe Duhul Dumnezeu adev„rat ∫i nedesp„r˛it de El,
i-ar r„spunde Óndat„ c„ pentru deosebirea de subsistent„
(‰È‹ ÙfiÌ ÙfiÚ ı‹ÒÓÂ˘Ú ‰È·ˆÔÒ‹Ì), c„ci Fiul ∫i Duhul sÓnt din
589
Tat„l ca str„lucirea ∫i raza din lumin„ , anume prin
subsistan˛a de Sine (·¸ËÔÔÛÙ‹ÙÔfl).
Tot a∫a vom zice ∫i noi c„ de∫i toate se Ómp„rt„∫esc
de Dumnezeu, dar deosebirea Óntre Ómp„rt„∫irea sfin˛ilor
∫i celelalte e foarte mare. C„ci spune-mi de ce, dintre
cele ce se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu pentru a vie˛ui sen-
sibil sau ra˛ional sau Ón˛eleg„tor, nu este ∫i nu se spune
de via˛a nici uneia c„ este Ón chipul dumnezeiesc ∫i Ón-
dumnezeit„, nici c„ vreuna este dumnezeiasc„, sau p„-
truns„ de Dumnezeu, sau purt„toare de Dumnezeu, sau
mai bine zis c„ e Dumnezeu, dac„ nu e dintre cele Ón-
dumnezeite ? Iar cele ce prin fire au numai via˛a dup„
sim˛uri, sau sÓnt chiar lipsite cu totul de sim˛ire, nu se
ÓntÓmpl„ niciodat„ s„ vie˛uiasc„ dumnezeie∫te, m„car c„
∫i ele se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu.
10. Vezi c„ de∫i Ón toate este Dumnezeu ∫i toate se
Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu, El este numai Ón sfin˛i ∫i nu-
mai ei se Ómp„rt„∫esc de El Ón Ón˛eles propriu ? ™i astfel
un lucru e sigur ∫i adev„rat, c„ precum sÓnt ∫i se numesc
mul˛i dumnezei, dar nou„ ne este un singur Dumnezeu
588. P s e u d o - A t a n a s i e , Dialog despre St. Treime I, 5; P.G. 28, 1125 A.
589. Sf. A t a n a s i e , Contra Arianilor I, 2 0 ; P.G. 26, 53 B.
386 FILOCALIA
adev„rat ; precum sÓnt ∫i se numesc mul˛i fii ai lui Dum-

nezeu, dar noi propov„duim un singur Fiu al lui Dum-
nezeu cu adev„rat, pentru c„ este ∫i Unul-N„scut, tot a∫a
fiind mul˛i, ba mai bine zis to˛i cei ce se Ómp„rt„∫esc de
Dumnezeu, singuri sfin˛ii se zic c„ se Ómp„rt„∫esc de Dum-
nezeu ∫i de Hristos. «C„ci e cu neputin˛„, zice Pavel, ca
cei ce s-au luminat ∫i au gustat din darul ceresc ∫i s-au
f„cut p„rta∫i de Duhul SfÓnt» (Evrei VI, 4), s„ fie ca ∫i
Ónainte de a se fi Ómp„rt„∫it. Dar ∫i Domnul f„g„duie∫te
c„ va veni ∫i-∫i va face s„la∫ la cei ce-L iubesc pe El ∫i
sÓnt iubi˛i de El (Ioan XIV, 23), desigur cum nu era ∫i nu
locuia mai Ónainte Ón ei.
Apoi cei ce sÓnt Óndumnezei˛i trebuie s„ aib„ mult„
asem„nare cu Dumnezeu, iar cei Ónfia˛i mult„ asem„nare
cu Fiul. Deci precum numai Dumnezeu este, numai El
unul vie˛uie∫te, El unul e sfÓnt, El unul e bun, «singur
avÓnd nemurirea ∫i locuind Ón lumina neapropiat„»
(1 Tim. VI, 16), m„car c„ mul˛i sÓnt cei ce sÓnt ∫i vie˛uiesc,
fiind sfin˛i ∫i buni ∫i nemuritori ∫i locuind Ón lumina ∫i
Ón locul celor vii, a∫a ∫i sfin˛ii singuri sÓnt cei ce se Ómp„r-
t„∫esc de Dumnezeu, de∫i to˛i se Ómp„rt„∫esc Ón oare-
care fel.
11. Recuno∫ti c„ o a∫a de mare deosebire de Ómp„r-
t„∫ire ajunge ca s„ ne Ónf„˛i∫eze Ómp„rt„∫irea celor ce
vie˛uiesc dumnezeie∫te ca necreat„? Dar ∫i Pavel a spus:
«Nu mai vie˛uiesc eu, ci Hristos vie˛uie∫te Ón mine»
(Galat. I, 20) ? Apoi ∫i Maxim a spus despre sine ∫i des-
pre cei ca el, c„ «nu poart„ Ón el via˛a vremelnic„, care
are Ónceput ∫i sfÓr∫it, ci pe cea dumnezeiasc„ ∫i ve∫nic„
a CuvÓntului ce locuie∫te Ón ei» 5 9 0 . ™i iar„∫i : «Via˛a dum-
nezeiasc„ ∫i neÓn˛eleas„, de∫i d„ bucuria de ea celor ce
se Ómp„rt„∫esc de ea prin har, dar nu d„ Ón˛elegerea. C„ci
r„mÓne pururea neÓn˛eleas„ chiar ∫i Ón Ómp„rt„∫ire celor
ce se bucur„ de ea ; c„ci are dup„ fire, ca una ce e nef„-
590. Ambigua; P.G. 91, 1144 C.
cut„, necuprinderea» 5 9 1 . ™i iar„∫i : «El d„ruie∫te ca r„s-

592
plat„ celor ce ascult„ de El indumnezeirea nef„cut„» .
Iar Óndumnezeire nef„cut„ nume∫te «iluminarea enipos-
tatic„, care nu are facere, ci e o ar„tare neÓn˛eleas„ Ón
593
cei vrednici» .
12. Iar Atanasie cel Mare zice : «CÓnd sÓntem nu-
mi˛i p„rta∫i de Hristos ∫i p„rta∫i de Dumnezeu, se arat„
mirul ∫i pecetea care nu e din firea celor f„cute» 5 9 4 . ™i
iar„∫i : «Aceasta este iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
c„ al c„rora este F„c„tor, al acelora se face pe urm„ ∫i
595
P„rinte» . ™i se face cÓnd oamenii crea˛i de El primesc
«Ón inimile lor Duhul Fiului care strig„ : Avva, P„rinte»
(Galat. IV, 6 ; Rom. VIII, 15). Altfel nu s-ar face fii, cei
ce sÓnt prin fire creaturi, dac„ nu ar primi Duhul Celui
ce este prin fire ∫i cu adev„rat 5 9 6 . De aceea «CuvÓntul
trup S-a f„cut» (Ioan I, 14), ca s„ fac„ omenescul primi-
597
tor al dumnezeirii» . ™i iar„∫i : «Precum a fost f„g„duit
591. C„tre Talasie 61 ; Scolia 18; P.G. 90, 644 D—645 D ; Filoc. rom.
III, p. 347.
592. Ibidem.
593. Ibidem «Iluminarea enipostatic„» e i l u m i n a r ea c a r e are ca
ipostas sau ca P e r s o a n „ din c a r e p o r n e ∫ t e ∫i Ón c a r e Ó∫i are fundamentu l
∫i izvorul, pe Dumnezeu CuvÓntul . Ea e manifestarea Persoane i supreme,
v e ∫ n i c e ∫i inepuizabile. La v i a ˛ a astfel i l u m i n a t „ ajunge p e r s o a n a u m a n „
p r i n saltul credin˛ei, dar ∫i al darului lui Dumnezeu, p e s t e c e e a ce r e p r e -
zint„ v i a ˛ a n a t u r a l „ .
594. Ep. c„tre Serapion I, 24 ; P.G. 26, 585 BC.
595. Ibidem. Galat. I, 4, 6 ; Rom. VIII 15.
596. ≈ un salt chiar p e n t r u Dumnezeu de la a fi Creator, a fi al ace-
lora∫i ∫i P„rint e ; un salt Ón iubire. C r e a t o r u l p r o d u c e din nimic ∫i ˛ine
pe cel c r e a t Óntr-o distan˛„, necomunicÓndu-i-Se. P „ r i n t e l e d„ v i a ˛ „ din
Sine. El Ónf„ptuie∫te iubirea deplin„ Ó n t r e Sine ∫i c r e a t u r i . A c e s t e a t r e b u i e
s„ fie ∫i c r e a t u r i ∫i fii, ca s„ se a r a t e deplin iubirea Sa, c a r e face din
c r e a t u r i l e din nimic fii ai S„i. C r e a t u r a t r e b u ie ca s„ p r i m e a s c„ via˛ a
n e c r e a t „ , ca s„ devin„ fiu al lui Dumnezeu.
597. O m e n e s c u l nu se p u t e a face p u r t „ t o r al dumnezeirii ca subiect
ce ∫i-o face pe a c e a s t a proprie, de∫i e dar, d e c Ó t d a c „ a primit Ón p r e a -
labil i p o s t a s u l CuvÓntulu i c a r e este ipostas al dumnezeirii, ca ipostas
propriu. (SfÓntul Atanasie, Contra Arianilor II, 5 9 ; P.G. 26, 273 A). In Hris-
388 FILOCALIA
apostolilor Duhul ∫i puterea Celui preaÓnalt, a∫a ∫i

Fecioarei». Iar Marele Vasile Ó˛i cere s„ te faci «prin Du-
hul SfÓnt p„rta∫ al harului lui Hristos, s„ fii fiu al luminii,
s„ te Ómp„rt„∫e∫ti de slava ve∫nic„» 5 9 8 . ™i iar„∫i : «Cel
mi∫cat prin Duhul SfÓnt cu o mi∫care ve∫nic„ s-a f„cut
numai sfÓnt. C„ci s„l„∫luindu-Se Duhul Ón el, omul are
Ón sine vrednicia proorocului, a apostolului, a Óngerului,
a lui Dumnezeu, cÓt„ vreme Ónainte era p„mÓnt ∫i cenu∫e»
599
(Facere XVIII, 2 7 ) . ™i iar„∫i : «C„ci nu pentru c„ ia
pe rob, se face din rob fiu, nici pentru Ómp„rt„∫irea de
600
rob Óndr„zne∫te s„ numeasc„ pe Dumnezeu, Tat„l» . ™i
iar„∫i : «Cele dup„ chip se Ómp„rt„∫esc de F„c„torul, iar
aceasta se face prin Duhul. C„ci toate cele f„cute sÓnt ne-
fericite, fiind lipsite de Dumnezeu ∫i de slava F„c„torului
dup„ firea lor creat„, dac„ nu se Ómp„rt„∫esc de dum-
nezeire. C„ci e nevrednic cuvÓntul despre Dumnezeu al
celui ce vede goal„ ∫i pustie f„ptura Lui. Dar nici crea-
tura nu e atÓt de nevrednic„, nici Dumnezeu atÓt de lipsit
de putere, ca s„ nu trimit„ sfÓnta Lui d„ruire f„pturi-
tos u∫ile o m e n e s c u l ui s-au deschis, f„r„ ca el s„ fie distrus. Lumina ∫i
v i a ˛ a d u m n e z e i a s c „ a p „ t r u n s Ón el Ón t o a t „ d e p l i n „ t a t e a . C„ci voia noas-
tr„, d e v e n i n d voia C u v Ó n t u l u i Ó n t r u p a t , n-a mai opus nici o r e z i s t e n ˛„
voin˛ei de c u r „ ˛ i e ∫i de iubire a lui Dumnezeu. Dimpotriv„ colaboreaz „
deplin.
598. Despre SfÓntul Duh XV, 26 ; P.G. 32, 132 B.
599. Duhul SfÓnt, Cel ce are Ón Sine v i a ˛ a ve∫nic„, s„l„∫luindu-Se Ón
omul credincios, Ói d„ ∫i acestuia v i a ˛ „ ve∫nic„, f„r„ Ó n c e p u t ∫i f„r„ sfÓr∫it,
c„ci Se face Duh al acestuia, prin dar, precum e D u h u l lui Hristos. Un
astfel de om se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e de o via˛„, pe c a r e o simte c„ n-a Ó n c e p u t
∫i nu va a v e a sfÓr∫it, c„ci este inepuizabil„. El d o b Ó n d e ∫ t e Ón sine toate
d e m n i t „ ˛ i l e ce le p o a t e a v e a omul c r e d i n c i os Ón D u h : de p r o o r o c , de
apostol, de Ónger sau de v e s t i t o r al lui Dumnezeu, c„ci el v e s t e ∫ t e pe
Dumnezeu, iradiindu-L din sine. Devine chiar Dumnezeu d u p „ har, c„ci
Subiectul lui e Duhul, C a r e e Dumnezeu, sau subiectul s„u s-a p e n e t r a t
de Subiectul Duhului. (Pseudo-Vasile, Contra lui Eunomiu 5; P.G. 29,
769 B).
600. Nu p e n t r u c„ a luat un rob ca ipostas de rob, se face din r o b
Fiu, ci fiindc„ fiind Fiu r „ m Ó n e Fiu ∫i d u p „ Ó n t r u p a r e (Idem, op. cit.,
col. 741 B).
601
lor» . ™i iar„∫i : «Zidirea e nou„ iar„∫i cÓnd se Ómp„rt„-
602
∫e∫te de Duhul, din lipsa C„ruia s-a Ónvechit» . «C„ci
trebuie s„ conlucreze cu noutatea de la Ónceput Ónnoirea
∫i contribu˛ia de acum. C„ci a scos iar„∫i la iveal„ chipul,
ÓntrucÓt Cel ce a suflat nu e altul decÓt Cel ce a suflat la
Ónceput, ci Însu∫i Acela prin care s-a dat insuflarea, atunci
603
odat„ cu sufletul, acum Ón suflet» . Iar sfÓntul Ioan
Gur„ de Aur, l„udÓnd harul dumnezeiescului Botez, zice :
«Atunci omul s-a f„cut spre suflet viu (Facere II, 7), iar
acum spre duh de via˛„ f„c„tor» (1 Cor. XV, 45). ≈ mare
deosebirea. C„ci sufletul nu d„ruie∫te altuia via˛a, dar
Duhul nu vie˛uie∫te numai, ci procur„ ∫i altora aceasta.
604
Astfel apostolii au Ónviat ∫i mor˛i» .
13. Acestea le Ónf„˛i∫eaz„ mai pe larg ∫i dumneze-
iescul Ciril, respingÓnd pe cei ce spun c„ dumnezeiasca
insuflare s-a f„cut omului spre (drept) suflet. C„ci Ón-
cheind cuvintele sale, zice : «Iar ceea ce s-a insuflat din
El se Ón˛elege c„ este propriu al Lui, al fiin˛ei Lui. Deci
cum s-ar fi schimbat Duhul din Dumnezeu Ón firea sufle-
tului ? A∫adar animalul a fost Ónsufle˛it printr-o putere
negr„it„ ∫i prin asem„narea cu El s-a f„cut ceea ce avea
Ón fire s„ fie, bun ∫i drept ∫i capabil de toat„ virtutea.
Dar s-a ∫i sfin˛it ar„tÓndu-se p„rta∫ al Duhului dumneze-
605
iesc. Aceasta e ceea ce a pierdut prin p„cat» . Unde sÓnt
601. Pseudo-Vasile, Contra lui Eunomie 5 ; P.G. 29, 724 AB.
602. Ibidem. 728 A; Comp. Despre SfÓntul Duh 19, 4 9 ; P.G. 32, 157 BC.
603. Ibidem 729 A. Chipul c e r e rela˛ia lui cu modelul, rela˛ie de la
p e r s o a n „ la P e r s o a n „ .
604. Omil. 25 la Ioan 2 ; P.G. 59, 150. Duhul r „ s p Ó n d e ∫ t e din Sine
v i a ˛ a Ón cei ce v o r s„ o primeasc„, p e n t r u c„ e D u h u l vie˛ii nesfÓr∫ite a
lui Dumnezeu. De a c e e a o r „ s p Ó n d e ∫ t e c h i a r din oamenii Ón c a r e se s„l„∫-
luie∫te, ÓntrucÓt S-a Óntip„rit ca Subiect Ón subiectul lor. Din ace∫tia ira-
diaz„ via˛a cum nu iradiaz„ din oameni i c a r e sÓn t n u m ai suflete∫ti, Ón
c a r e e o via˛ „ stins„, oricÓt ar fi ei de inteligen˛i ∫i de puternici Ón sensul
lumesc. Ace∫tia au o a n u m i t „ v i a ˛ „ Ón ei. Dar aceast„ v i a ˛ „ e o a r e c u m
m o a r t „ ∫i nu a r e p u t e r e a iradierii, nu are j a r u l c a r e iradiaz„ c „ l d u r a .
605. Împotriva antropomorfitilor 2 ; P.G. 76, 1081 AB. D u p „ sfÓntul
Ciril deci prin insuflarea d u m n e z e i a s c„ pe de o p a r t e s-au imprimat
390 FILOCALIA
cei ce spun c„ darul Óndumnezeitor al Duhului e o limi-

tare creat„ ∫i natural„, nu o lucrare dumnezeiasc„ ∫i ne-
gr„it„ ∫i Ón mod negr„it s„dit„ ? C„ci ∫i sfÓntul Maxim
zice : «P„timim indumnezeirea, ca fiind mai presus de
606
fire, dar nu o producem» . ™i iar„∫i : «Nimic dup„ fire
607
nu produce indumnezeirea» .
14. Dar s„ revenim de unde am pornit ∫i s„ ducem
cuvÓntul mai departe. Deci nimic nu ne Ómpiedic„ s„ spu-
nem c„ precum «nimeni nu este bun f„r„ numai Dum-
nezeu» (Matei X, 18), tot a∫a nimic ∫i nimeni nu se Óm-
p„rt„∫e∫te de Dumnezeu decÓt numai cei buni dintre Ón-
geri ∫i aceia dintre oameni care au primit iar„∫i Ón mod
tainic Ón suflet insuflarea dumnezeiasc„, care s-a dep„rtat
de la Adam pentru nesocotirea poruncii dumnezeie∫ti. A∫
Óntreba cu pl„cere pe cel ce respinge aceast„ p„rere : oare
nu e cu totul necesar pentru a se putea Ómp„rt„∫i cineva
de altceva s„ aib„ Ón el o Ómp„rt„∫ire de mai Ónainte ∫i s„
fie Ón sine ceva de mai Ónainte ? Deci cele ce vie˛uiesc
prin Ómp„rt„∫irea de Dumnezeu Ón chip sensibil sau ra˛io-
nal sau Ón˛eleg„tor, de ce sim˛ire s-ar fi bucurat, sau de
ce ra˛iune sau minte, pÓn„ ce nu se Ómp„rt„∫iser„ Ónc„ de
Dumnezeu ? Numai de existen˛„, ar spune poate cineva,
la care s-au ad„ugat acestea. Dar ∫i aceasta o are prin
Ómp„rt„∫irea de Dumnezeu. ≈ v„dit a∫adar c„ acestea nu
se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu Ón sens propriu, ca de lu-
crarea Lui, ci se spun c„ se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu
ca rezultate ale lucr„rii ∫i puterii Lui creatoare, precum
∫i despre toate cele produse de vreun me∫te∫ug se poate
spune, printr-o asem„nare obscur„, c„ se Ómp„rt„∫esc de
p o t e n t e l e m o r a l e ale sufletului, pe de alta i s-a d a t p u t e r e a de a fi sfÓnt.
A c e a s t a ar Ó n s e m n a : s-a f„cut suflet viu. C„ci f„r„ insuflarea h a r u l u i
d u m n e z e i e s c plin de via˛„, sufletul e mort.
6 0 6 . C„tre Talasie 2 2 ; P . G . 9 0 , 9 0 , 3 2 4 A . Filoc. rom. I I I , p . 7 5 .
6 0 7 . O p . cit., 2 2 Î P . G . 9 0 , 3 2 1 A.
priceperea me∫terului, dar sÓnt cu totul lipsite de Ón˛ele-

gerea lui lucr„toare 6 0 8 .
15. Sfin˛ii, avÓnd de mai Ónainte ca baz„ firea cea
creat„, dobÓndesc ca adaos la ea Ómp„rt„∫irea mai presus
de fire ∫i dumnezeiasc„ 6 0 9 , nu ca o unealt„ produs„ de
me∫te∫ug ∫i ca cele produse prin el, ci ca cei ce au primit
∫tiin˛a care «e totdeauna Ómpreun„ prezent„, dar prin lu-
crare se arat„ cÓnd trebuie», dup„ diferitele feluri ale ha-
rismelor Duhului 6 1 0 . «™i precum este Ón noi CuvÓn-
608. SfÓntul Grigorie P a l a m a precizeaz„ aici d e o s e b i r e a esen˛ial„
Ó n t r e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a sfin˛ilor ∫i Ón g e n e r a l a oamenilor credincio∫i ∫i c u r „ ˛ i ˛ i
de Dumnezeu ∫i Ó n t r e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a lor sau a t u t u r o r lucrurilor, de Dum-
nezeu, Ón c a l i t a t e de c r e a t u r i. Sfin˛ii se Ó m p „ r t „ ∫ e s c nemijlocit de Dum-
nezeu ca Persoan„ , a d i c „ sÓnt Óntr-o c o m u n i u n e a c t u a l „ cu El, pe cÓnd
lucrurile se Ó m p „ r t „ ∫ e s c de l u c r a r e a Lui c r e a t o a r e , Ón c a l i t a te de r e z u l t a t e
ale ei. Prima e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a de Dumnezeu propriu-zis, u l t i m a e Ó m p „ r t „-
∫irea de o l u c r a r e a Lui. Î m p „ r t „ ∫ i r e a sfin˛ilor e o rela˛ie i n t e r p e r s o n a l „
Ó n t r e ei ∫i Dumnezeu. A c e a s t a e n o t a d o m i n a n t „ Ón t o a t „ Ó n v „ ˛ „ t u r a sfÓn-
tului Grigorie P a l a m a , ca precizar e a Ó n v „ ˛ „ t u r i i biblice ∫i patristice.
Mai p r e c i s : cÓt„ v r e m e Ón baza c r e a ˛ i e i p e r s o a n e l e u m a n e ∫i lucrurile
sÓnt d o v a d a lucr„rii c r e a t o a r e a lui Dumnezeu, d a r nu sÓnt Ó m p r e u n „
subiecte c o n ∫ t i e n te cu D u m n e z eu ale v r e u n e i lucr„ri a Lui, sfin˛ii au
d e v e n i t ei Ón∫i∫i Ó m p r e u n „ s u b i e c te cu Dumnezeu ale l u c r „ r i i Lui. SfÓntul
nu e n u m a i un rezultat al u n e i lucr„ri c r e a t o a r e a lui Dumnezeu, ci
p r i m e ∫ t e ∫i lucreaz„ ca Dumnezeu, Ó m p r e u n „ cu D u m n e z e u. In acest
sens a d e v e n i t d u m n e z e u d u p „ har.
609. S-ar p „ r e a c„ am a v e a aici Ó n v „ ˛ „ t u r a c a t o l i c„ d e s p r e d a r u l
s u p r a a d „ u g a t la n a t u r a o m e n e a s c „ . Dar e o d e o s e b i r e e s e n ˛ i a l „ Ó n t r e Ón-
v „ ˛ „ t u r a a c e a s t a ∫i cea catolic„. D a r u l s u p r a a d „ u g a t Ón Ó n v „ ˛ „ t u r a c a t o -
lic„ p r e s u p u n e a n a t u r a Ó n t r e a g „ prin ea Óns„∫i. Aici Óns„ n a t u r a f„r„ h a r
nu r e p r e z i n t„ n a t u r a Ó n t r e a g „ . Ea se c o m p l e t e a z „ Ón t o a t „ n o r m a l i t a t e a ei
p r i n har. A doua deosebire e c„ Ón Ó n v „ ˛ „ t u r a catolic„ gra˛ia s u p r a a d „ u g a t „
e s t e ∫i ea c r e a t „ ( s u p r a n a t u r a l „ creat„ ) ∫i deci d e v i n e o p r o p r i e t a t e Ón
e x c l u s i v i t a t e a omului. In r „ s „ r it Óns„ h a r u l e l u c r a r e a n e c r e a t „ ∫i nemij-
locit„ a lui D u m n e z e u ∫i omul primind-o d e v i n e subiect al ei Ó m p r e u n „
cu Dumnezeu.
610. SfÓntul Vasile, Despre SfÓntul Duh 26, 61 ; P.G. 32, 180 C. Se
precizeaz„ aceea∫i deosebire Ó n t r e Ó m p „ r t „ ∫ i r e a de l u c r a r e a c r e a t o a r e a
lui Dumnezeu ∫i Ó m p „ r t „ ∫ i r e a ca o c o m u n i u n e nemijlocit„ cu P e r s o a n a Lui.
O u n e a l t „ Ó∫i p r o d u c e p r i n sine cele p e n t r u c a r e este f„urit„. A c e s t e a n u
392 FILOCALIA
tul, a∫a este Ón noi ∫i Duhul», uneori ca Cel ce este El

Ónsu∫i Ón inim„, cÓnd «Duhul m„rturise∫te Ómpreun„ cu
duhul nostru» (Rom. VIII, 16) ∫i cÓnd «strig„ Ón inimile
noastre : Avva, P„rinte» (Rom. VIII, 5 ; Galat. IV, 6 ;
Matei X, 20), alteori ca Cel ce gr„ie∫te prin limba noas-
tr„ ; c„ci «nu voi sÓnte˛i cei ce gr„i˛i», spune Cel ce ne-a
dat Ón˛elepciunea necontrazis„, «ci Duhul Tat„lui vostru
care tr„ie∫te Óntru voi» (Matei X, 2 0 ) 6 1 1 .
Dar trebuie s„ fie Ón˛eles ca un Óntreg Ón p„r˛i, Ón
Ómp„r˛irea darurilor. De aceea «to˛i sÓntem m„dulare
unii altora» (Efes. IV, 2 5 ) 6 1 2 . Pe lÓng„ aceea, «precum e
puterea vederii Ón ochiul s„n„tos, a∫a e lucrarea Duhului
Ón sufletul cur„˛it» 6 1 3 . De aceea, acela∫i nume∫te lumi-
narea din Duhul ∫i iradiere (curgere = ‹¸ÒÒÔÈ·Ì) ) a Du-
hului 6 1 4 . «C„ci precum cele ce se afl„ Ón jurul culorilor
sÓnt un a d a o s . A l t c e v a este ∫tiin˛a. Ea t r e b u i e agonisit„ pe u r m „ , ea se
a d a u g „ prin v o i n ˛ „ p e r s o n a l „ . De Ó m p „ r t „ ∫ i r e a a c e a s t a nu se p o t b u c u r a
decÓt p e r s o a n e l e . De sigur, h a r u l nu e numa i o ∫tiin˛„ a g o n i s i t„ Ón mod
n a t u r a l de om. D a r Ón o r i c e caz, Ón ea se a r a t „ c„ omul exist„ deja ∫i
pe baza acestui fapt p o a t e d e v e n i subiectul lucr„rii, ca h a r primit de la
Subiectul dumnezeiesc, p e n t r u o Ó m p r e u n „ - l u c r a r e . ™tiin˛a o d a t „ d o b Ó n d i t „
e ca o p o t e n t „ de c a r e omul face uz cÓnd trebuie, potrivit diferitelor tre-
b u i n ˛ e . Deci ∫tiin˛a e ∫i pri n a c e a s t a un chip al harului, c a r e se p o a t e
manifesta Ón diferite harisme.
611. Se fac v „ d i t e aici mai m u l t e l u c r u r i : a) atÓt C u v Ó n t u l cÓt ∫i
Duhul sÓnt Ón noi b) C u v Ó n t u l se face c u v Ó n t Ón noi, cÓnd vrem, sau
izvor de cuvinte , Ó m p r e u n „ lucrÓnd cu noi la aceasta, fie vorbind cu noi,
fie cerÓndu-n e s„ vorbim, r „ s p u n z Ó n d a p e l u l u i S „ u ; c) D u h ul se face Ón.
noi izvor de p u t e r e al cuvintelor, deci ∫i Ó n d e m n de a vorbi din CuvÓntul,
C a r e e s t e Ón n o i ; d) se face t o t o d a t „ izvor de v i a ˛ a ce se mi∫c„ Ón noi
∫i ne face s„ fim vii, iradiind d i n noi p r i n c u v i n t e ∫i Ón tot felul. Astfel
c u v i n t e l e devin ale n o a s t r e, de∫i nu sÓnt n u m a i a l e n o a s t r e, ∫i Duhul,
C a r e le u m p l e cu via˛„, e s t e Ón a∫a m „ s u r „ al nostru, c„ vorbind El, noi
v o r b i m ; s a u vorbind noi, El v o r b e ∫ t e . La fel, v i a ˛ a ∫i p u t e r e a Lui devi n
v i a ˛ a ∫i p u t e r e a n o a s t r „ .
612. SfÓntul Vasile, op. cit. 26, 61 i P.G. 181 A.
613. Ibidem, 180 C.
614. Criticii tomi∫ti ai Ó n v „ ˛ „ t u r i i a p „ r a t e de sfÓntul Grigorie P a l a m a
d i n r e v i s t a «Istina», 1937, nr. 3, fac m a r e caz de e x p r e s i a '·¸ÒÒÔÈ·, pe
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE IMP iRTA™IREA DUMNEZEIASC√ 393
Ónflorite se coloreaz„ ∫i ele din lumina ce se r„spÓnde∫te

din culori, a∫a cel ce prive∫te deschis cu Duhul se pre-
face din slava Aceluia, devenind mai luminos, fiind lu-
615
minat de adev„rul Duhului ca de o lumin„» . Iar Gri-
gorie cel cu numele de Teologul, Ón∫irÓnd calit„˛ile mo∫te-
nite de sora Gorgonia de la oameni, spune : «™tiu bine
c„ sÓnt mai mari ∫i cu mult mai cinstite cele ce le ai de-
cÓt cele din lumea v„zut„ : zvonul celor ce s„rb„toresc,
jocul Óngerilor, buna Óntocmire cereasc„, vederea slavei,
iluminarea Treimii PreaÓnalte, mai curat„ ∫i mai des„-
vÓr∫it„ decÓt oricare alta, dumnezeirea str„lucind cu toat„
lumina Ón sufletele noastre». Iar dup„ ce a spus acestea,
ÓntorcÓndu-se spre ea, apoi reluÓnd cuvÓntul pe scurt, zice:
«De toate te bucuri, ale c„ror iradieri le aveai Ónc„ pe
616
p„mÓnt pentru sinceritatea pornirii tale spre ele» . C„ci
aceasta este firea iradierii (·¸ÒÒÔÈ·Ú) ca chiar cÓnd e
comunicat„ s„ r„mÓn„ nedesp„r˛it„ de cel ce o comunic„,
617
nesuferind nici o mic∫orare prin comunicare . C„ci cum
ar p„˛i a∫a ceva lumina din pricina razei, sau raza din
pricina str„lucirii ei ?
c a r e acela ∫i-ar fi Ónsu∫it-o de la Dionisie A r e o p a g i t u l ∫i c a r e ar v„di
c a r a c t e r u l n e o p l a t o n i c al acestei Ó n v „ ˛ „ t u r i . I a t „ c„ a c e s t cuvÓnt este folo-
sit Ó n c „ de sfÓntul Vasile cel M a r e . Dar a c e a s t „ «iradiere» sau «curgere»
la sfin˛ii p „ r i n ˛ i nu mai a r e nimic n e o p l a t o n i c . C„ci ea nu Ó n s e a m n „ alt-
c e v a la ei decÓt p r e z e n ˛ a lui D u m n e z e u Ó n t r eg ca P e r s o a n „ Ón fiecare act
al Lui ∫i nu o sub˛iere a naturii s u p r e m e Ón iradierile ce provin din ea.
Sau dac„ nu avem Ón c u r s u l vie˛ii p „ m Ó n t e ∫ t i Ón t o a t „ i n t e n s i t a t e a ei
lumina dumnezeiasc„, a c e a s t a nu se d a t o r e ∫ t e unei sl„biri obiective a ei
pe m „ s u r a d e p „ r t „ r i i de izvorul ei, ci n e p u t i n ˛ e i n o a s t r e de a o primi Ón
Óntregime, a∫a c u m un u c e n i c nu p o a t e primi t o a t „ Ó n v „ ˛ „ t u r a magistru-
lui, de∫i acela p u n e aceea∫i silin˛„ Ó n t r e a g „ a personalit„˛i i sale Ón c e e a
ce-i c o m u n i c „ . ≈ cel mult o a c o m o d a r e liber„ a darului Ó m p „ r t „ ∫ it la modul
∫i la p u t i n ˛ a celui ce-l p r i m e ∫ t e .
615. Despre SfÓntul Duh 21, 5 2 ; P.G. 32, 165 B.
616. Cuv. 8 ; la Ó n m o r m Ó n t a r e a Gorgoniei 23 ; P.G. 35, 816 BC.
617. Aici sfÓntul Grigorie P a l a m a spune direct c„ «iradierea» nu
Ó n s e a m n „ o s u b ˛ i e r e obiectiv„ a ceea ce se c o m u n i c „ .
394 FILOCALIA
16. S„ nu-mi aduci ca dovad„ iradierile materiale.

Ci dep„rteaz„ de la aceast„ iradiere tot Ón˛elesul necu-
venit ∫i a∫a Ón˛elege, dup„ putin˛„, modul d„ruirii Duhu-
lui celor vrednici. Cum lumineaz„ Ón chip negr„it tuturor
celor vrednici ? «Ca ni∫te raze ale soarelui, zice, care
luminÓnd norul, Ól fac s„ lumineze, dÓndu-i o culoare
aurie» 6 1 8 . Mai gÓnde∫te ∫i la faptul c„ norii ace∫tia, vasele
luminii, aprind o sim˛ire dumnezeiasc„ a luminii aceleia
∫i avÓnd prin fire un fel de ochi capabil s„ se Ómp„rt„-
∫easc„ de lumin„, pot deveni ei Ón∫i∫i o lumin„ apropiat„
de a soarelui ∫i se pot folosi de o astfel de lumin„. Ast-
fel numai sfin˛ii, deveni˛i Óndumnezei˛i ∫i Ón chipul lui
Dumnezeu, se Ómp„rt„∫esc Ón sens propriu de Dumnezeu.
™i nu numai se Ómp„rt„∫esc de El, ci Îl ∫i transmit. ™i nu
cunosc numai cele ce s-au ÓntÓmplat, ci ∫tiu ∫i cele ce
n-au fost aduse niciodat„ la existen˛„ din nimic. ™i nu
vie˛uiesc numai, ci ∫i dau via˛„, ceea ce nu e propriu pu-
terii create. Dar dup„ dovedirea adev„rului s„ d„m aten-
˛ie ∫i vestitorilor adev„rului, care spun c„ numai sfin˛ii
se Ómp„rt„∫esc de Dumnezeu. C„ci noi totdeauna Ói Ón-
f„˛i∫„m pe ace∫tia ca martori ai adev„rului.
17. Zice deci Marele Vasile : «Numai atunci se
poate apropia cineva de MÓngÓietorul, cÓnd s-a cur„˛it de
urÓciunea cea adunat„ prin r„utate ∫i a revenit la fru-
muse˛ea din fire ∫i a redat chipului Ómp„r„tesc, prin cu-
r„˛ie, forma lui str„veche» 6 1 9 . ™i iar„∫i : «Duhul SfÓnt,
6 1 8 . Pseudo-Vasile, Contra lui Eunomie, 5; P.G., 29 Î 7 6 9 B. Desigu r
p„rin˛ii n-aveau Ón v r e m e a lor p u t i n ˛ a exprim„rii c l a r e a r a p o r t u l u i Ó n t r e
p e r s o a n „ ∫i actele ei. De a c e e a se folosesc mai mult de imagini din
n a t u r „ . Dar ∫i a∫a se v e d e c„ ei nu considera u i r a d i e r e l e ca o mic∫orare.
SfÓntul Vasile (Pseudo-Vasile) nu v o r b e ∫ t e de o m i c ∫ o r a r e a razelor soa-
relui Ón r a p o r t cu soarele, ci grija lui e s„ a r a t e c„ ele dau n o r u l u i cu-
l o a r e a soarelui, deci Ón cazul harului, i n d u m n e z e i r e a p r o d u s „ Ón cel ce
se s„l„∫luie∫te, adic„ a s e m „ n a r e a p e r s o a n e i u m a n e cu P e r s o a n a dum-
nezeiasc„, a∫a c u m s e p r o d u c e a s e m „ n a r e a Ó n t r e d o u „ p e r s o a n e care i n t r „
∫i r „ m Ó n Ón l e g „ t u r „ .
6 1 9 . Despre Duhul Sfânt, 9, 23 ; P.G. 32. 1 0 9 A B .
neapropiat prin fire, Se face Ónc„put pentru bun„tate.

C„ci umplÓnd toate prin putere, Se Ómp„rt„∫e∫te numai
celor vrednici» 6 2 0 . «Nu Se Ómp„rt„∫e∫te Ón aceea∫i unic„
m„sur„, ci Î∫i Ómparte lucrarea dup„ m„sura credin˛ei» 6 2 1 .
™i iar„∫i : «Cel neÓnc„put de lume, cum trebuie s„ soco-
tim c„ se face v„zut numai sfin˛ilor pentru cur„˛ia inimii,
sau cÓte cinstiri corespunz„toare I se cuvin Lui ?» 6 2 2 . ™i
iar„∫i : «Domnul asigurÓndu-le ucenicilor S„i cur„˛ia
vie˛ii prin Ónv„˛„turile Sale, le d„ s„ fie ∫i primitori ∫i
v„z„tori ai Duhului» 6 2 3 . ™i iar„∫i : «Cei ce au c„lcat peste
cele p„mÓnte∫ti ∫i s-au ridicat mai presus de ele, au fost
recunoscu˛i vrednici de harul SfÓntului Duh» 6 2 4 .
18. Dar s„-˛i Ónf„˛i∫„m deosebirea acestor Ómp„rt„-
∫iri ∫i prin pilde, ca prin ni∫te chipuri obscure. Vasul de
p„mÓnt se Ómp„rt„∫e∫te de foc ∫i dup„ ce, intrÓnd Ón Óntre-
buin˛are, s-a dep„rtat de focul din cuptor ; c„ci p„streaz„
urmele focului. C„ci culoarea, densitatea ∫i t„ria neted„
a materiei o are din foc ; pentru c„ focul uscÓnd umezeala
∫i Ónt„rindu-l ∫i Ónnegrindu-l prin ardere, culoarea gal-
ben„ a focului se Ómplete∫te cu albul p„mÓntesc natural
∫i a∫a din galben ∫i alb ∫i negru se ive∫te prin ameste-
620. A l t c e v a este faptul c„ D u h u l le u m p l e t o a t e p r i n p u t e r e ∫i alt
c e v a c„ Se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e Óntr-o c o m u n i u n e p e r s o n a l „. De ultima au p a r t e
n u m a i cei vrednici . Cel ce se Ó m p „ r t „ ∫ e ∫ t e de El Ón acest sens d e v i n e
subiect con∫tien t al lucr„rii Lui, sau Ó m p r e u n „ - s u b i e ct cu Duhul al acestei
lucr„ri. El nu mai e simplu creat, m e n ˛ i n u t Ón existen˛„, cÓrmuit ca un
obiect. Î m p „ r t „ ∫ i r e a e r e l a ˛ i e personal„ , e c o m u n i u n e .
621. O p . cit. 9, 23 j P.G. 32, 108 C. Ó∫i c o m u n i c „ l u c r a r e a pe m „ s u r a
credin˛ei, a d i c„ a u n e i alipiri p e r s o n a l e la P e r s o a n a Lui.
622. O p . cil., 22, 5 3 ; P.G., 32, 168 C. In cei cura˛i cu inima de orice
alt„ afec˛iune, sau Ón cei alipi˛i n u m a i Lui, Óncape ca P e r s o a n „ , p e n t r u
c„ p o a t e stabili cu ei o rela˛ie personal„, cum nu p o a t e stabili cu
t o a t „ lumea.
623. Op. cit., col. 168 B. Ucenicii pot v e d e a pe Duhul ca P e r s o a n „ ,
p e n t r u c„ ˛in Ó n v „ ˛ „ t u r i l e pe c a r e le-au primit, adic„ Ómplinesc poruncile,
unificÓndu-∫i voia lor, cu voia Lui.
624. Ibidem, col. 168 C.
396 FILOCALIA
carea lor culoarea fr„mÓnt„rii arse ∫i moliciunea p„mÓn-

tului se strÓnge, c„ci porii se Ónchid din adÓnc sub puterea
focului Ón a∫a fel, c„ Óngro∫Óndu-se nu mai Óng„duie p„-
trunderea apei. Astfel ceea ce se desf„cea prin ap„, de aici
Ónainte r„mÓne de nedesf„cut ∫i neÓnmuiat. Ba devine ∫i
mult mai u∫or ∫i mai cald decÓt piatra sau decÓt p„mÓntul
de m„sur„ egal„, prin faptul c„ au fost apropiate de foc.
C„ci vasul se Ómp„rt„∫e∫te de foc ∫i cÓnd e confec˛ionat
spre Óntrebuin˛are. Dar se Ómp„rt„∫e∫te ∫i cÓnd e pus pe
soba aprins„ ∫i e Ónc„lzit de foc sau lipit de foc. Dar atunci
se Ómp„rt„∫e∫te nu numai de rezultatele focului, ci Ón oare-
care m„sur„ ∫i de toate lucr„rile lui, nelipsindu-se nici
de c„ldura ∫i de puterea lui arz„toare, ba ∫i transmite cu
u∫urin˛„ din lucrarea lui, de care se Ómp„rt„∫e∫te, tot celui
ce se apropie, dac„ acela e Ón stare s„ se Ómp„rt„∫easc„,
de∫i dup„ fire nu se Ómp„rt„∫e∫te ∫i e prin sine p„mÓnt.
Iar luat de pe sob„ spre Óntrebuin˛are, se Ómp„rt„∫e∫te de
rezultatele focului, dar de lucr„rile lui nu.
19. Deci ia, pe cÓt e cu putin˛„, prin asem„nare, din
vase cele de folos spre Ón˛elegerea temei de fa˛„. Via˛a ∫i
existen˛a, cuno∫tin˛a natural„ ∫i toate cele asemenea aces-
tora sÓnt rezultatele lucr„rilor dumnezeie∫ti, dar nu lu-
cr„ri Ón sensul propriu. Via˛a Óndumnezeit„ ∫i harul celor
ce exist„ ∫i vie˛uiesc dumnezeie∫te ∫i mai presus de fire
sÓnt Óns„ o lucrare cu adev„rat dumnezeiasc„ ∫i mai presus
de fire, prin care se Ónf„ptuie∫te unirea lui Dumnezeu cu
cei vrednici de Dumnezeu. Deci toate cÓte au fost aduse
la existen˛„ din cele ce nu sÓnt, prin porunca dumneze-
iasc„, sÓnt create ∫i rezultate ale lucr„rilor dumnezeie∫ti,
dar nu ∫i lucr„ri. Iar Domnul, f„cÓndu-™i Ómpreun„ cu
Tat„l s„la∫ Ón cei vrednici (Ioan XIV, 23), s„vÓr∫e∫te cele
ce se ivesc Ón purt„torii de Dumnezeu, nu prin porunca
creatoare, ci prin unirea ∫i s„l„∫luirea dumnezeiasc„, prin
puterea Óndumnezeitoare ∫i prin harul Óndumnezeitor,
comunicând celor uni˛i cu El din cele ce-I sÓnt proprii Lui
prin fire. Deci sfin˛ii se Ómp„rt„∫esc nu numai din rezul-
SFÎNTUL GR1G0RIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASCA 397
tate, ci ∫i din Ónse∫i lucr„rile lui Dumnezeu, imitÓnd pe

Óngeri ∫i vrednicia lor. C„ci aceasta zice Marele Vasile c„
e deosebirea Óngerilor fa˛„ de Duhul SfÓnt, «c„ Acesta
este sfin˛enia prin fire, iar acelora le e propriu a se sfin˛i
prin Ómp„rt„∫ire» 6 2 5 .
20. Astfel drep˛ii vor str„luci cum a str„lucit Dom-
nul pe munte. ™i vor avea nu o Ómp„r„˛ie creat„, nici de -
osebit„ Ón vreun fel de a Lui, ci aceea∫i cu a Lui. Astfel
Hristos tr„ie∫te ∫i gr„ie∫te ∫i aici (Galat. II, 20 ;
2 Cor. XIII, 3), de∫i Pavel este cel ce tr„ie∫te ∫i gr„ie∫te 6 2 6 .
Astfel Petru omoar„ (Fapte V, 1—10) ∫i Ónvie (Fap-
625. Contra lui Eunomie, 3; P.G. 29, 660 b. In lucrurile ∫i fiin˛ele
create, Ón c a l i t a t e a lor de c r e a t e , nu se v e d e D u m n e z e u direct, ci n u m a i
indirect, ca Ón r e z u l t a t e l e lucr„rii Lui. A c e a s t a este Ó m p „ r t „ ∫ i r e a lor de
D u m n e z e u . Dar Ón Óngerii buni ∫i Ón oamenii credincio∫i ∫i c a r e se silesc
s„ se c u r „ ˛ e a s c „ de t o a t „ a p l e c a r e a c o n t r a r „ lui Dumnezeu, A c e s t a se
v e d e nemijlocit Ón l u c r a r e a Lui actual„, ba chiar Ói face Ó m p r e u n „ - s u b i e c t e
ale a c e s t e i lucr„ri. D e o s e b i r e a Ó n t r e D u m n e z e u Ón Sine ∫i D u m n e z e u Ón
Óngeri ∫i Ón sfin˛i, e n u m a i a c e e a c„ Ón ultimii D u m n e z eu e prin Ómp„r-
t „ ∫ i r e a celor d i n u r m „ de E l ; ei nu sÓnt sfin˛i ∫i d u m n e z e i prin ei, ci sfin˛i
∫i Óndumnezei˛i prin Ó m p „ r t „ ∫ i r e a de D u m n e z e u. D u m n e z e u n-are n e v o i e
de c o m u n i u n e a cu ei, ca s„ fie Dumnezeu ; ei au n e v o i e de c o m u n i u n e a
cu El p e n t r u a a v e a v i a ˛ a d u m n e z e i a s c „ Ón ei. De a c e e a fiin˛a lor c r e a t „
nu Ó n c e t e a z „ de a r „ m Ó n e a ca baz„ c r e a t „ . A c e a s t a se v e d e Ón ei ∫i ei o
v „ d de a s e m e n e a , chiar d a c „ au deveni t p u r t „ t o r i i c a r a c t e r e l o r ∫i lucr„-
rilor dumnezeie∫ti. De a c e e a ei p a r t i c i p „ cu efortul lor de deschidere , de
c u r „ ˛ i r e , de alipire exclusiv„ la Dumnezeu, cu p u n e r e a la dispozi˛ia lui
D u m n e z e u a fiin˛ei ∫i a voii lor, ca mediu prin c a r e D u m n e z eu lucreaz„
∫i ei Ón∫i∫i d e v i n subiecte ale voii ∫i lucr„rii lui Dumnezeu, n e m a i v o i n d
s„ lucreze ale lor. Lucrare a lui D u m n e z eu ia o form„ Óngereasc„ , sau
u m a n „ , d a r n u m a i Ó n t r u c Ó t se o b s e r v „ c„ Óngerul sau omul s-au p u s la
dispozi˛ia lui Dumnezeu. De a c e e a se mai p o a t e observa ∫i faptul c„ lu-
c r a r e a lui D u m n e z eu d e p „ ∫ e ∫ t e a p o r t u l posibil al lucr„rii Óngere∫ti sau
o m e n e ∫ t i c r e a t e . Ei sÓnt t r a n s p a r e n ˛ i ontologic p e n t r u Dumnezeu, p e n t r u
c„ sÓnt t r a n s p a r e n ˛ i moral.
626. Interferen˛a Ó n t r e P e r s o a n a lui Hristos ∫i a sfÓntului e de a∫a
n a t u r „ , c„ nu se pot nici separa, nici confunda. Dimpotriv„, sfÓntul se Ón-
t „ r e ∫ t e ca p e r s o a n „ Ón u n i r e a cu Hristos, da r f„r„ s„ v r e a s„ o afirme
a c e a s t a . Hristos v i e ˛ u i e ∫ t e ∫i g r „ i e ∫ te ca Subiect Ón sfÓnt ∫i totu∫i sfÓntul
v i e ˛ u i e ∫ t e ∫i g r „ i e ∫ t e tot ca subiect, d ar mult mai intens, Ón Hristos. V i a ˛ a
∫i g r „ i r e a lui Hristos a d e v e n i t a sfÓntului ∫i viceversa. Hristos a d e v e n i t
398 FILOCALIA
te IX, 37—42), de∫i singur Dumnezeu este Cel ce omoar„

∫i Ónvie. Astfel Ómpreun„ cu el Iacob ∫i Ioan v„d pe munte
∫i cu ochii trupe∫ti lumina neÓnserat„ ∫i neurmat„ de altele
(Matei XXVII, 1—8 ; Marcu IX, 2—8 ; Luca IX, 28—36),
care l-a Ónv„luit ∫i pe Pavel mai pe urm„, ÓntunecÓndu-i
sim˛irea v„zului, care nu putea suporta covÓr∫irea str„-
lucirii (Fapte IX, 3 ; XXII, 6—11 ; XXVI, 13). C„ci firea
trupului nu are putere s„ vad„ lumina aceea. Astfel ™te-
fan prive∫te de pe p„mÓnt la cer ∫i cu trupul (Fapte
VII, 56). Iar d„ruirea SfÓntului Duh se face prin atin-
gerea mÓinilor trupe∫ti (Fapte VIII, 17), care transmite,
celui ce se apropie cu sinceritate ∫i cu adev„rat, lucrarea
dumnezeiasc„ ∫i harul dumnezeiesc, care la rÓndul ei se
transmite prin aceasta iar„∫i altuia ∫i prin el iar„∫i altuia
∫i trece prin succesiune, ÓntinzÓndu-se Ómpreun„ cu tot
627
timpul .
subiectul interior al vie˛ii ∫i gr„irii sfÓntului f„r„ s„-l fac„ pe acesta o
coaj„ pasiv„, ci acesta d e v e n i nd la rÓndul lui subiect interior al vie˛ii ∫i
gr„irii lui Hristos. Hristos l-a a n t r e n a t pe sfÓnt Ón v i e ˛ u i r e a ∫i l u c r a r e a Lui,
sau ™i-a Ónsu∫it v i e ˛ u i r e a ∫i g r „ i r ea purificat„ a sfÓntului, ÓntrucÓt aceasta
s-a identificat prin v o i n ˛ „ cu voia lui Hristos. ≈ un fenomen tainic ce are
loc ∫i Ó n t r e p e r s o a n e l e u m a n e ce se iubesc Ón mod deplin.
627. N u m a i ca p u t e r e n e c r e a t „ h a r u l p „ t r u n d e ∫i Ón tot t r u p u l ∫i se
p o a t e t r a n s m i t e ∫i p r i n t r u p . A c e s t fapt explic„ ∫i s u c c e s i u n e a a p o s t o l i c „
a transmiterii h a r u l u i . Altfel ea d e v i n e mai mult o t r a n s m i t e r e a unui
«habit», a unei deprinder i c r e a t e de a d m i n i s t r a r e bisericeasc„, a unei dex-
terit„˛i a exercit„rii puterii administrative , sau o t r a n s m i t e r e de p u t e r e
juridic„. Desigur, Ón a c e a s t „ t r a n s m i s i u n e a puterii ce iradiaz„ din Dum-
nezeu, Duhul Ónsu∫i este lucr„tor . C„ci h a r u l e o l u c r a r e m e r e u a c t u a l „ a
lui D u m n e z eu Ónsu∫i. Îns„∫i l u c r a r e a a c t u a l „ a Duhului lui Hristos iradiaz„
p r i n p e r s o a n a u m a n „ Ó n c a r e D u m n e z eu e l u c r „ t o r ; p r i n a c e a s t a Duhul
d e v i n e l u c r „ t o r ∫i Ón cel c „ r u i a i se t r a n s m i t e l u c r a r e a , Ó n t r u c Ó t p r i n l u c r a r e
se t r a n s m i t e P e r s o a n a Duhului c a r e e Subiectul ei. S-a spus mai Ó n a i n t e
c„ sufletul iradiaz„ v i a ˛„ deplin„ prin faptul c„ e c r e a t . D a r n u m a i ridicat
la v i a ˛ a Ón har, iradiaz„ a c e a s t „ v i a ˛ „ ∫i Ón al˛ii. Mai t r e b u i e luat Ón con-
s i d e r a r e ∫i faptul c„ Duhul e ∫i Subiectul l u c r „ r i l o r din Biseric„, d a t e
fiind leg„turil e tainice d i n t r e p e r s o a n e l e c a r e o c o m p u n . Duhul se t r a n s -
m i t e ca l u c r „ t o r u n u i slujitor nou, ∫i prin faptul c„ t r a n s m i ˛ „ t o r u l Ól t r a n -
smite Ón a m b i a n ˛ a Bisericii, ca un slujitor al lui H r i s t os Ón Biseric„ ∫i pen-
t r u B i s e r i c „ ; D u h u l e t r a n s m i s ca l u c r „ t o r Ón subiectele din Biseric„.
O, cine ar putea l„uda, Cuvinte al lui Dumnezeu,

Unule-N„scut, puterea prezen˛ei Tale pe p„mÓnt ? Nu se
aprinde niciodat„ jertfelnicul T„u dumnezeiesc prin foc
str„in ∫i p„mÓntesc. C„ci e un foc str„in ∫i ceresc de alt
mod, p„strat prin transmiterea focului nestins, pe care
ai venit s„-l arunci pe p„mÓnt (Luca XII, 49), ca pe un
ocean nem„rginit, prin iubirea Ta de oameni. De acesta
se Ómp„rt„∫esc ∫i duhurile Tale slujitoare (Ps. CIII, 4),
prin care demonii sÓnt pu∫i pe fug„. ≈ focul pe care Moise
1-a v„zut Ón rug (Ie∫ire III, 2) ∫i prin care Ilie a fost r„pit
de pe p„mÓnt (4 Regi II, 11). ≈ focul pe care l-a v„zut ∫i
ceata apostolilor T„i, pornind din Duhul T„u ∫i de care
Pavel a fost Ónv„luit cu lumin„ ∫i prigonitorul a fost pre-
schimbat Ón ucenic (Fapte IX, 3, ∫.u.). El este puterea
Ónvierii ∫i lucrarea nemuririi, luminarea sufletelor sfinte
628
∫i sus˛inerea tuturor puterilor ra˛ionale .
Dar pentru dovedirea celor spuse trebuie s„ amin-
tim ∫i semnele v„dite ar„tate prin sim˛uri, care au fost
l„sate pentru o vreme la o parte. Aceasta pentru a con-
vinge ∫i pe cei cu totul ÓnvÓrto∫a˛i Ón p„rerile lor. C„ci
s-a Ómp„rt„∫it de via˛„ sluga mai-marelui sinagogii
(Matei IX, 25 ; Marcu V, 41 ; Luca VIII, 54—55) ∫i fiul v„-
duvei (Luca VII, 14—15), prin atingerea ∫i glasul St„pÓnu-
lui ; s-a Ómp„rt„∫it Tavita din Iope ∫i tÓn„rul Eutih din
Troa, acesta prin atingerea lui Pavel (Fapte XX, 10), aceia
prin glasul lui Petru (Fapte IX, 40). De ce via˛„ s-au Óm-
p„rt„∫it ace∫tia ? Nu de cea de via˛„ f„c„toare pe care o
primim ∫i noi, dar de care nu s-a Ómp„rt„∫it St„pÓnul ?
Oare mai e cineva care s„ spun„ c„ nu de lucrarea natura-
628. S-ar p u t e a Ón˛elege prin a c e a s t „ e x p r e s i e c„ focul d u m n e z e i e s c
sus˛ine p u t e r i l e Óngere∫ti, dar ∫i c„ el sus˛ine Ón l u c r a r e s „ n „ t o a s „ Ónse∫i
p u t e r i l e r a ˛ i o n a l e ale sufletului, ridicÓndu-le din a n o r m a l i t a t e a st„rii de
p„cat, de func˛ionare egoist„. U n d e este deci acest foc ∫i sim˛irea lui,
puterile n a t u r a l e nu se mai m e n ˛ in s e p a r a t e Ó n t r e ele. Ra˛iunea l u c r e a z „
Ón acord cu iubire a ∫i p e n t r u a r m o n i a cu ceilal˛i. O m u l face din p u t e r i l e
sale suflete∫ti un uz s „ n „ t o s , plin de r „ s p u n d e r e .
400 FILOCALIA
l„ ∫i necreat„ dumnezeiasc„ se Ómp„rt„∫esc to˛i sfin˛ii ?

C„ci ace∫tia lipsindu-se, prin liber„ hot„rÓre de lucrarea
firii lor, se fac cunoscu˛i numai din har ∫i se vor ar„ta
atÓt de mult ca fiind din Acela, pe cÓt de mult S-a Ómp„r-
t„∫it, ÓntrupÓndu-Se, Dumnezeu Cel prin fire, de sl„biciu-
nea noastr„, m„surÓnd, cum singur El ∫tie, cu golirea Sa
(chenoza) indumnezeirea prin har a celor mÓntui˛i 6 2 9 .
C„ci cum vom mo∫teni altfel Ómp„r„˛ia lui Dum-
nezeu, care «este transmiterea prin har a bun„t„˛ilor pe
care le are El prin fire ?» 6 3 0 . AvÓndu-i aduna˛i Óntregi Ón
Sine, le Ómparte ∫i le transmite slava ∫i str„lucirea Sa, Ón-
cÓt nu se vor mai putea cunoa∫te din ei Ón∫i∫i, ca un aer
luminat cu totul de lumin„, sau ca un aur inteligibil ne-
p„tat, ars Ón focul nematerial ∫i dumnezeiesc. Astfel «au
devenit dumnezei prin Óndumnezeire ∫i sÓnt plini de lu-
crarea dumnezeiasc„ din pricina harului covÓr∫itor al Du-
hului, a∫a ÓncÓt prin to˛i e o singur„ lucrare a lui Dum-
nezeu ∫i a celor vrednici de Dumnezeu», dup„ dumneze-
iasca gr„ire a lui Maxim, Dumnezeu «str„b„tÓndu-i cu
bun„tate, Óntreg, pe cei vrednici, Óntregi» 6 3 1 .
629. CÓt S-a f„cut p u r t „ t o r al sl„biciunii n o a s t r e , a t Ó t a a umplut-o
pe a c e a s t a de slava ∫i p u t e r e a Lui dumnezeiasc„ . A m „ s u r a t Ó n „ l ˛ a r e a
firii n o a s t r e cu coborÓrea Lui ca Dumneze u la ea. CÓt a coborÓt ca Dum-
nezeu Ón formele de t r „ i r e ∫i e x p r i m a r e o m e n e a s c „, atÓt a umplu t a c e s t e
forme de c o n ˛ i n u t u l dumnezeiesc . CÓt i n t r „ s o a r e l e Óntr-o Ó n c „ p e r e , atÓta
o umple de lumina lui. F r u m u s e ˛ e a fe˛ei Ó m p „ r a t u l u i e d i n „ u n t r u . In sme-
r e n i a ∫i b u n „ t a t e a ei blÓnd„ e ∫i c o b o r Ó r e a lui Dumnezeu ∫i Ó n „ l ˛ i m e a Lui
de form„ u m a n „ ∫i Ó n „ l ˛ i m e a u m a n u l u i Ónsu∫i. ≈ o t a i n i c „ m „ r i r e ∫i p u t e r e
de inferioritate, de i n t e n s i t a t e , de p e n e t r a r e Ón a d Ó n c i m e a u l t i m„ a sufle-
telor prin smerenie ∫i b u n „ t a t e , c a r e Ó n t r e c e nesfÓr∫it orice m „ r i r e c a r e
v r e a s„ se i m p u n „ exterior. A c e a s t a Ó n s e a m n „ c„ exist„ o conformitate
p o t e n ˛ i a l „ Ó n t r e u m a n u l a u t e n t i c ∫i Dumnezeu , conformitat e c a r e se a c t u a -
lizeaz„ p r i n Dumnezeu Ón dimensiuni f„r„ sfÓr∫it.
630. SfÓntul M a x i m M „ r t u r i s i t o r u l , Capete gnostice II, 9 0 ; P.G. 90,
1168C. Filoc. rom. II, p. 205.
631. Ambigua ; P.G. 91, 1076 C.
Exist„ o perihorez„ Ó n t r e Dumneze u ∫i cei vrednici, p r e c u m exist„
Ó n t r e P e r s o a n e l e Sfintei Treimi ∫i Ó n t r e firile lui Hristos. Exist„ ∫i o peri-
22. Precum toate Óntip„ririle se Ómp„rt„∫esc de si-

giliu, dar se mi∫c„ fiecare desp„r˛it„, Óns„ dac„ luÓnd una
din ele ai lipi-o de sigiliu, nu mai are unde s„ se mi∫te,
ci va avea aceea∫i mi∫care ca ∫i arhietipul, devenind una
∫i aceea∫i cu el, dar materia ei r„mÓnÓnd deosebit„, a∫a
chipul dumnezeiesc din noi, urcÓnd la arhietip (la mode-
632
lul prim) , se Ómpline∫te rug„ciunea aceea dumneze-
iasc„ pentru noi : D„-le lor, «ca s„ fie to˛i una, precum
Eu, P„rinte, Óntru Tine ∫i Tu Óntru Mine, ca ∫i ei s„ fie
una» (Ioan XVII, 21) Ón adev„r. Astfel «cel ce se lipe∫te
de Domnul este un duh» (1 Cor. VI, 17). Astfel taina uni-
rii Óntr-un trup prin atingerea trupurilor este cu ade-
v„rat «mare, dar Ón Hristos ∫i Ón Biseric„» (Efes. V, 32).
Sigiliul se d„ pe sine Óntreg fiec„rei buc„˛i de cear„, dar
fiecare din acestea se Ómp„rt„∫e∫te pe cÓt e cu putin˛„,
pe m„sura puterii ei proprii, nu numai de tr„s„turi, ci
∫i de unire, pentru a se Óntip„ri.
23. De ce te mai temi de compozi˛ie la Dumnezeu,
pentru faptul c„ ∫i lucr„rile sÓnt ∫i se numesc necreate ?
Teme-te mai mult s„ nu faci pe Dumnezeu creatur„, soco-
tind lucr„rile Lui naturale, create. C„ci sfÓntul Ioan Da-
maschin, vorbind despre cele dou„ lucr„ri Ón Hristos,
spune c„ «cea creat„ va ar„ta firea creat„, iar cea ne-
creat„ va caracteriza fiin˛a necreat„. C„ci cele naturale
h o r e z „ Ó n t r e p e r s o a n e l e ce se iubesc. Sau a c e a s t „ p e r i h o r e z „ a iubirii o
p r e z i n t „ Ón t o a t e felurile de perihorez„. In Treim e perihoreza se d a t o -
r e a z „ unit„˛ii de fiin˛„ Óntre p e r s o a n e l e neconfundate, Ón Hristos, unit„˛ii
de p e r s o a n „ Ón firi neconfundate, iar Óntre Dumneze u ∫i cei vrednici, uni-
t„˛ii de l u c r a r e Ó n t r e p e r s o a n e neconfundate, l u c r a r e a lui Dumnezeu de-
v e n i n d prin Ó m p „ r t „ ∫ i r e ∫i l u c r a r e a sfin˛ilor. Dumnezeu Se mi∫c„ cu
l u c r a r e a Lui Ón sfin˛i ∫i sfin˛ii se mi∫c„ p r i n a c e e a ∫ i l u c r a r e , d e v e n i t „
l u c r a r e a lor, Ón Dumnezeu. Subiectul lui Hristos s-a s„l„∫luit Ón mod activ
Ón interiorul p e r s o a n e i u m a n e ∫i a c e a s t a Ón l „ u n t r u l P e r s o a n e i lui Hristos.
Hristos ∫i-a Ónsu∫it l u c r a r e a o m u l u i sfin˛ind-o, omul ∫i-a Ónsu∫it l u c r a r e a
lui Dumnezeu, umanizÓnd-o ca form„, dar p„strÓnd-o Ón m„surile ei, Ón
calit„˛ile ei mai presus de fire.
632. Ibidem.
402 FILOCALIA
trebuie s„ fie corespunz„toare firii lor» 6 3 3 . Iar Ón acord

cu aceasta, sfÓntul Maxim spune : «Dac„ se desfiin˛eaz„
voia natural„ ∫i lucrarea fiin˛ial„ a fiin˛ei dumnezeie∫ti
∫i omene∫ti, cum va fi Dumnezeu ∫i om ?» 6 3 4 . Dar oare
nu ∫i caracterele ipostatice ale Prea Înaltei Treimi, de∫i
sÓnt multe, sÓnt necreate ? Cum deci nu sÓnt mai mul˛i
dumnezei sau cum de nu e compus Cel Unul din cauza
lor ? Sau vei spune c„ ∫i acelea sÓnt una Ón toate ∫i ace-
la∫i lucru cu fiin˛a dumnezeiasc„ ∫i cu totul nedeosebite,
ca ∫i lucrarea ? M„ tem c„ ne introduci un Dumnezeu
cu totul lipsit de fiin˛„ ∫i neipostatic. C„ci toate acestea
sÓnt prin ele cu totul neipostatice. Tu Óns„ Ón toate spui
c„ acestea sÓnt acelea∫i cu fiin˛a lui Dumnezeu ∫i pe
Dumnezeu Îl socote∫ti unul ∫i neÓmp„r˛it Ón tot chipul,
neÓn˛elegÓnd c„ Se Ónmul˛e∫te r„mÓnÓnd Unul ∫i Se Óm-
parte neÓmp„r˛it ∫i Se Ómp„r˛e∫te Ón mod felurit, fiind
cu totul net„iat ∫i r„mÓnÓnd neie∫it din unitatea Lui,
printr-o putere mai presus de fiin˛„ 6 3 5 .
633. Expunerea credin˛ei ortodoxe 3, 1 5 ; P.G. 94, 1056 C. A c e e a ∫ i
idee la M a x i m M„rt., Dialog cu Pyrrhus ; P.G. 91, 341 A.
634. Explicarea mi∫c„rii; P.G. 91, 121 CD.
635. «Se Ó n m u l ˛ e ∫ t e r „ m Ó n Ó n d Unul» etc. SfÓntul Grigorie P a l a m a
e x p r i m a aici o g Ó n d i r e supl„, d i a l e c t i c „ d e s p r e D u m n e z eu ca P e r s o a n „,
nu u n a din a l t e r n a t i v e le ce se exclud s i m p l i s t : sau Unu l f„r„ nici o deo-
sebire Ón manifest„rile Lui, sau c o m p u s . P e r s o a n a e u n a , d a r liber„ de a
se manifesta fa˛„ de altele Ón mod diferit ∫i pe m „ s u r a puterii de sesizare
a celor fa˛„ de c a r e se manifest„, d a r m e r e u Ó n t r e a g „ , f„cÓndu-se cunos-
c u t „ Ó n t r e a g „ aceea∫i, dar Ón m o d diferit, r e v e l a t „ Ón u n i t a t e a ei Ó n t r e a g „ ,
∫i ascuns„ Ón u n i t a t e a ei Ó n t r e a g „ . A c h i n d i n a f i r m a : nimic n e c r e a t nu
p o a t e «curge», socotind c„ orice manifestare e «curgere» ; dimpotriv„, ceea
ce e c r e a t c u r g e ∫i ca esen˛„, nu n u m a i ca l u c r a r e (Vezi Ón s t u d i u l c i t a t
al lui J. S. N a d a l , S. J., Ón : Istina cit., p. 367). El nu c u n o ∫ t e a d e o s e b i r e a
Ó n t r e p e r s o a n „ ∫i lucr„ri, c u m nu c u n o a ∫ t e nici N a d a l care-i ia a p „ r a r e a .
O p e r s o a n „ se m e n ˛ i n e Ón u n i t a t e a ei i n d e s t r u c t i b i l „ ∫i tainic„ f„r„ a se
dizolva Ón iradierile ei, cum se Ó n t Ó m p l „ cu lucrurile (de a c e e a se m e n ˛ i n e
e t e r n ∫ i Ó n iad, d e p a r t e d e D u m n e z e u ) . T o c m a i d e a c e e a manifest„ril e p e r -
soanei nu sÓnt c u r g e r i involuntare , p r i n c a r e se dizolv„ t r e p t a t , sau se
transform„ Ón altceva, ci manifest„ri voite, pe c a r e p e r s o a n a le schimb„
24. Spune-mi mie : nu are ∫i fiecare ipostas mai

multe caractere ipostatice ? C„ci Tat„l este necauzat ∫i
cauzator, purcez„tor ∫i n„sc„tor. Dar acestea toate le are
Tat„l Ón chip necreat. Socote∫ti deci caracterele iposta-
tice cu totul unul ∫i acela∫i lucru cu ipostasul, precum nu
admi˛i nicio deosebire Óntre (lucr„rile) cele naturale ∫i
natur„ (∫i lucr„rile) cele esen˛iale ∫i esen˛„ ? Vei numi
deci ipostas (caracterele) cele ipostatice, precum ai numit
fire (lucr„rile) cele naturale, Ón chip sinonim, nu omo-
nim ? Dar p„rin˛ii Bisericii nu fac a∫a. Ei le numesc pe
acelea enipostatice (afl„toare Ón ipostas), dar nu ipostas,
precum pe acestea nu le numesc fiin˛„, ci Ón sens propriu
Ón fiin˛„ 6 3 6 . Dealtfel, odat„ ce Ón jurul fiec„ruia dintre
ipostasuri exist„ multe ∫i felurite (caractere) ipostatice,
cum va fi ipostasul ∫i ipostaticul (caracterul ipostatic)
unul ∫i acela∫i lucru ? Deci, odat„ ce se arat„ multe ∫i
felurite (caractere) ipostatice, dup„ Ón˛elegerea ta prea su-
cit„ ∫i nestatornic„, vor fi mul˛i dumnezei ∫i fiecare ipos-
tas Ón cele dumnezeie∫ti va fi compus. Astfel, tu care
te-ai autohirotonit ap„r„torul simplit„˛ii mai presus de
minte, ne-ai ar„tat pe Dumnezeu compus.
cÓnd v r e a ∫i ea r „ m Ó n e aceea∫i. O p e r s o a n „ cu cÓt se manifest„ mai mult,
cu atÓt se Ó m b o g „ ˛ e ∫ t e mai mult Ón u n i t a t e a ei, sau se intensific„ Ón ea.
Aceasta, Ón cazul p e r s o a n e l o r u m a n e , limitate prin c a r a c t e r u l lor c r e a t .
Sau tocmai prin manifest„ri Ó∫i d o v e d e ∫ t e u n i t a t e a ei inepuizabil„ ∫i ne-
sl„bit„. Achindin c o n d a m n a pe D u m n e z e u la n e p u t i n ˛ a de manifestare p e n -
tru faptul c„ e n e c r e a t . A c e a s t a t r „ d e a z „ concep˛i a esen˛ialist„, neperso -
nalist„ a lui Dumnezeu. N u m a i o astfel de m e n t a l i t a t e p u t e a afirma c„
Ó n t r u c Ó t Dumnezeu e necreat , e atÓt de t a r e Ón e s e n ˛ a Lui c„ nu se p o a t e -
manifesta, Ón˛elegÓndu-se manifestarea ca o c u r g e r e . N e c r e a t u l echival a
p e n t r u Achindin cu Ó n c r e m e n i r e a . Dumnezeu l lui A c h i n d i n ∫i V a r l a a m ,
sau Dumnezeul scolastic e o s u b s t a n ˛ „ rigid„, mai Ó n c r e m e n i t „ ca orice
piatr„, deci o s u b s t a n ˛ „ m o a r t „ , s u b s t a n ˛ a unei filozofii simplist r a ˛ i o n a -
liste. Dumnezeu l Bibliei, al P„rin˛ilor, al o a m e n i l o r credincio∫i, afirmat
de Palama, e Dumnezeu l personal, viu, liber s„-™i manifeste interesul ∫i
iubirea Sa.
636. „ÂÌı¸ÛÙ·Ù·, ‹ÎÎ'Ô¸◊ Ô¸ÛÙ·ÛÈÌ... dux Ô¸·fl·, ¸ÎÎ' ›ÌÔ¸ÛÈ·". Carac-
t e r e l e ipostatice sÓnt ale ipostasului, Ó∫i au baza Ón ipostas, dar nu
404 FILOCALIA
25. Dar dac„ lucr„rile componente ale celor ce sub-

sist„ Ón ele Ónse∫i nu sÓnt contemplate Ón altul — aceasta
e o dogm„ comun„ ∫i a filozofilor din afar„ ∫i de la Ón-
ceput — nimic din cele ce exist„ nu se spune vreodat„
637
c„ se compune cu lucrarea proprie . C„ci nici puterea
arz„toare nu face compus pe cel ce Ónc„lze∫te, nici raza
nu face compus„ lumina. Aceast„ fantezie Ó˛i apar˛ine ˛ie,
care propov„duie∫ti totala indistinc˛ie a Celui necreat,
Óntreit Ón ipostasuri. C„ci cele necreate, fiind multe, sÓnt
totodat„ una ∫i fiecare din ele este enipostatic„ (subzist„
Ón ipostas) ∫i Ón acest sens autoipostatic„. Iar lucr„rile na-
turale ∫i caracterele ipostatice, fiind multe, converg Óntr-
una, c„ci nici una din ele nu este Ón ipostas ca de sine
638
ipostatic„ , nici nu era mai Ónainte nici nu va fi dup„
sÓnt ipostasul. C„ci d a c „ am s p u n e c„ ipostasul e n e n „ s c u t u l Ón abstract,
s-ar dizolva misterul p e r s o a n e i Ón c e v a cu c a r a c t e r impersonal, panteist.
La fel d a c „ s-ar confunda Ónsu∫irile ∫i l u c r „ r i l e cu fiin˛a, s-ar a t r a g e fiin˛a
din misterul ei insondabil Ón o r d i n ea c e l o r ce s Ó n t s u p u s e c a t e g o r i i l o r
r a ˛ i o n a l e . De a c e e a p„rin˛ii au spus c„ fiin˛a lui D u m n e z e u e dincolo de
infinitate, de e t e r n i t a t e ∫i de c e l e l a l t e Ónsu∫iri ale ei. «Dumnezeu este de
infinite ori infinit d e a s u p r a celor ce sÓnt, a t Ó t a celor c a r e se Ó m p „ r t „ ∫ e s c ,
cÓt ∫i a celor de c a r e se Ómp„rt„∫esc... T o a t e c e l e n e m u r i t o a r e ∫i Óns„∫i
n e m u r i r e a , t o a t e cele ce vie˛uiesc ∫i Óns„∫i via˛a, t o a t e c e l e sfinte ∫i Óns„∫i
sfin˛enia, t o a t e cele v i r t u o a s e ∫i Óns„∫i v i r t u t e a , t o a t e c e l e b u n e ∫i Óns„∫i
b u n „ t a t e a , t o a t e c e l e ce exist„ ∫i Óns„∫i existen˛ a s Ó n t lucruri ale lui Dum-
nezeu... El este d e a s u p r a fiin˛ei t u t u r o r c e l o r ce sÓnt c u g e t a t e ∫i numite»
(SfÓntul M a x i m M„rt., Capete gnostice I, 49—50 ; Filoc. rom. II, p. 140—141).
Palama, u r m Ó n d P„rin˛ilor r „ s „ r i t e n i , v e d e misterul indefinit a l P e r s o a n ei
dincolo de t o a t e manifest„rile lui Ómp„rt„∫ibile . C„ci el consider„, ca ∫i
aceia, fiin˛a existÓnd r e a l n u m a i ca P e r s o a n „ , c a r e e m o d u l de e x i s t e n ˛ „
r e a l „ ∫i v e ∫ n i c „ a fiin˛ei (ÙÒ¸ÔÚ ÙÁÚ ‹˙‰flÔı ı‹ÒÓÂ˘Ú).
637. Lucr„rile c a r e c o m p u n a n s a m b l u l manifest„rilor u n o r u n i t „ ˛ i d e
sine s t „ t „ t o a r e , n u d a u u n c a r a c t e r c o m p u s acestor unit„˛i, p e n t r u c „ n u
sÓnt c o n t e m p l a t e ca existÓnd Ón a l t e ∫i alte u n i t „ ˛ i , ci Ón u n a ∫i aceea∫i.
™i despr e nici o u n i t a t e e x i s t e n t „ nu se s p u n e c„ e c o m p u s „ d a t o r i t „ lu-
cr„rii proprii ce o a r e .
638. Lucr„rile nu c o m p u n u n i t a t e a ale c „ r e i a sÓnt, p e n t r u c„ nu
exist„ Ón ea ca ni∫te ipostasur i proprii, de sine, ci Ón ipostasul respectiv
(Ôı‰›Ì ÙÔ˝Ù˘Ì ›Ì ˝ÔÛÙ‹ÛÂÈ ˛Ú ·¸Ëı¸ÛÙ·Ù¸Ì ›ÛÙÈÌ). Ipostasul c o m u n a d u c e la
SFtNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASC√ 405
aceea, nici nu e cu putin˛„ s„ subziste Ón alt„ esen˛„ oare-

639
care, ca ˛inÓnd de natura ei .
Dar tot ce e compus e din diferite esen˛e, fie prin
contopire, fie prin unire neamestecat„, Ón care se con-
templ„ mai multe caractere ipostatice ale unui ipostas,
dar Ón fiecare nu ca mai multe ipostasuri depline decÓt
unul, pentru c„ altfel n-ar mai fi unul ∫i pentru c„ nu se
compune. Iar acesta e deosebit prin acestea, fie c„ e din
diferite esen˛e, fie dintr-o esen˛„ ∫i din cele ce se con-
templ„ Ón El ca Óntr-un suport ∫i prin aceasta sÓnt deo-
sebiri esen˛iale ∫i opuse. Dar nu numai prin aceasta, ci
∫i prin faptul c„ sÓnt Ónn„scute unor esen˛e diferite, iar
datorit„ lor toate cele create vor suporta ∫i schimb„ri prin
cre∫tere ∫i mic∫orare, prin asimilare ∫i lep„dare, lucrÓnd
∫i p„timind, ∫i astfel sufer„ ∫i pierderea unora din cele
ce existau Ómpreun„. In felul acesta se dovedesc supuse
∫i unei depline descompuneri. Iar tot ce se descompune
este Ón chip necesar ∫i compus.
26. Dar la Dumnezeu, existÓnd o singur„ esen˛„ ne-
Ómp„r˛it„, nu este mic∫orare, nici cre∫tere, nici adaos,
nici pierdere ; deci nici Ómp„r˛ire, care ne-ar face v„dit„
u n i t a t e lucr„rile sau manifest„rile unei u n i t „ ˛ i . ≈ aceea∫i t a i n „ a unit„˛ii
indestructibile a p e r s o a n e i c a r e ˛ine Ón u n i t a t e n e c o m p u s „ t o a t e manifes-
t„rile ei. Lucr„rile, n e p u t Ó n d u - s e d e t a ∫ a de p e r s o a n „ , ci p e r s o a n a fiind Ón
ele ca izvor ∫i baz„ c o n t i n u „ a lor, a r a t „ u n i t a t e a Óntregului Ón t o a t e ma-
nifest„rile lui. Lucrarea e n u m i t „ ∫i «autoipostatic„» p e n t r u c„ nu ira-
diaz„ din alt ipostas.
639. SpunÓnd acum c„ nu sÓnt Ón a l t „ e s e n ˛ „ (Ôı‰› ›Ì ›ÙÂÒ· ÔıÛfl·),
d u p „ ce a spus, c„ sÓnt Ón ipostas, sfÓntul Grigorie a r a t „ c„ l u c r „ r i le natu-
r a l e nu vin dintr-o fiin˛„ c o n t e m p l a t „ Ón afara ipostasurilor. Ea r „ s a r e
din fiin˛a c a r e subzist„ r e a l n u m a i Ón c e l e t r e i ipostasuri. Chiar aici s p u n e
«nu subzist„ Ón a l t „ esen˛„», adic„ se afl„ Ón e s e n ˛ a ce subzist„ Ón ipostas.
Dar ea nu e o manifestare ce a fost Ó n a i n t e sau va fi m e r e u la fel, ca un
ipostas. A c e a s t a ar Ó n s e m n a s„ fie identificat„ cu i p o s t a s ul sau cu esen˛a.
Lucr„rile vin ∫i se r e t r a g Ón ipostas. Ele sÓnt v a r i a t e . Dar u n i t a t e a lor e
a s i g u r a t „ de u n i t a t e a fiin˛ei sau a ipostasului c a r e e izvorul ∫i baza t u t u r o r
celor pe care le c u p r i n d e p o t e n ˛ i a l ∫i le manifest„ actual.
406 FILOCALIA
640
compozi˛ia de mai Ónainte . ™i «cÓte le are Dumnezeu»
ca s„ spun cu Atanasie cel Mare, «le are prin Sine ∫i nu
641
dobÓndite» . ™i numai ca lucrÓnd, nu p„timind prin
642
ele . De aceea este cu totul Ón afar„ de opozi˛ie, care
i-ar pricinui vreo prefacere. El singur dintre toate nu
are deosebiri esen˛iale, dar are lucr„ri, precum a ar„tat
mai Ónainte cuvÓntul. Din cauza lor toate Ói sÓnt supuse
ca materie ∫i Óns„∫i cele Ón˛eleg„toare Ói sÓnt supuse Celui
ce le poart„ toate cu cuvÓntul, mai bine zis cu voin˛a,
adic„ Celui ce le poart„ prin lucrarea netemporal„, neo-
643
bosit„ ∫i nep„timitiare . Dar nici n-ai putea vedea
640. Deci SfÓntul Grigorie P a l a m a respinge ideea ce i se atribuia ,
∫i i se mai atribui e ∫i azi de o p a r t e a teologiei catolice, c„ admi˛Ónd
energiile n e c r e a t e ar a d m i t e o m i c ∫ o r a r e a esen˛ei divine Ón aceste energii,
Ón sens n e o p l a t o n i c . A c e a s t a ar fi cazul n u m a i cÓnd D u m n e z e u ar fi Ón-
˛eles ca s u b s t a n ˛ „ i m p e r s o n a l „. In acest caz, r e c u n o a ∫ t e r e a mic∫or„rii nu
s-ar p u t e a evita d e c Ó t afirmÓndu-se, ca Ón t e o l o g i a scolastic„, lipsa ori-
c „ r e i manifest„ri a a c e s t e i s u b s t a n ˛ e , pe baza faptului c„ e n e c r e a t „ . O
s u b s t a n ˛ „ c a r e ar i r a d i a din ea, s-ar d e s c o m p u n e t r e p t a t, ca s„ se recom-
p u n „ apoi Óntr-o alt„ s u b s t a n ˛ „, sau p o a t e din n o u Ón ea Óns„∫i, ca Ón
teosofie ∫i antroposofie. ≈ o viziune p r o p r i e de altfel oric„ru i panteism.
C r e d i n ˛ a Ón Dumnezeu ca P e r s o a n „ e v i t „ Ó n ˛ e l e g e r e a lui D u m n e z eu ca o
s u b s t a n ˛ „ Ó n c r e m e n i t „, lipsit„ de manifest„ri, c Ó t ∫i d e s c o m p u n e r e a prin
iradiere. U n i t a t e a P e r s o a n e i e de a∫a n a t u r „ c„, de∫i nu r „ m Ó n e Ónchis„
rigid Ón sine, totu∫i nu se d e s c o m p u n e prin iradieri, nici nu se c o m p u n e
cu manifest„rile ei.
641. Loc neidentificat.
642. ™i de aici se v e d e c„ D u m n e z eu e considerat ca P e r s o a n „ des„-
vÓr∫it„. C„ci p e r s o a n a se manifest„ lucrÓnd liber, nu p„timind f„r„ voie o
c u r g e r e , car e ar mic∫ora-o ∫i c a r e ar compune-o, ÓncÓt s„ p o a t „ suferi
modific„ri esen˛iale p r o d u s e a s u p r a ei din afar„ sau de v r e o lege inte-
rioar„. P e r s o a n a c r e a t „ Ónsu∫i e c h e m a t „ s„ ajung„ la n e p „ t i m i r e Ón
D u m n e z e u din a m e s t e c u l de a c t i v i t a t e ∫i pasivitate .
643. In c a r a c t e r u l l u c r „ t o r ∫i t o t a l n e p a s i v al lui D u m n e z e u (aici
Ó∫i a r e j u s t e ˛ e a ei expresi a : D e u s est actus p u r u s , dar nu Ón s e n s u l c„ ar
fi m e r e u acela∫i act ∫i n-ar fi ∫i o p e r s o a n „ , izvor al actelor Sale total
n e p „ t i m i t o a r e ) se a r a t „ p r i n e x c e l e n ˛ „ c a r a c t e r u l p e r s o n a l ∫i liber al lui
D u m n e z e u. I a r Ón a c e a s t a faptul c„ nu e supus nici u n e i compozi˛ii ∫i
nici u n e i «curgeri» (iradieri i n v o l u n t a r e ) fatale, c a r e L-ar m i c ∫ o r a ∫i d u c e
la d e s c o m p u n e r e . El e a t Ó t de p u t e r n i c ∫i de liber Ón c a l i t a t ea Lui de
lucr„tor, c„ t o a t e le face ∫i le sus˛ine, cÓnd voie∫te, cu cuvÓntul, n e a v Ó n d
vreodat„ ceva din cele ce apar˛in Lui, apar˛inÓnd prin fire

altcuiva din toate celelalte. ™i aceasta pentru c„ Ói apar-
˛ine ca Celui ce lucreaz„ singur prin ele 6 4 4 . «C„ci
nimeni, zice, nu e bun, f„r„ numai Dumnezeu»
(Marcu X, 18), «fericitul ∫i singurul St„pÓnitor, singurul
care are nemurire, locuind Ón lumina neapropiat„»
(1 Tim. VI, 15, 16). De unde sco˛i b„nuiala despre com-
pozi˛ia lui Dumnezeu din firi deosebite, odat„ ce se mani-
fest„ totdeauna Ón mod unitar ? 6 4 5 . Iar dintre cele trei
ipostasuri fiecare este des„vÓr∫it ∫i deosebit, Ón unirea ne-
gr„it„ mai presus de toat„ mintea ∫i cuvÓntul. Nu va putea
n„scoci cineva c„ fiecare st„ de sine, f„r„ celelalte, ca de
aci s„ urmeze o compozi˛ie. «C„ci nu ajung, zice, s„ Ón-
˛eleg cu mintea, cum sÓnt luminat de Unul prin Trei» 6 4 6 .
Deci unirea ∫i des„vÓr∫irea celor trei ipostasuri respinge ∫i
aci compozi˛ia.
27. Prin urmare, Ón˛elege ∫i p„ze∫te simplitatea dum-
nezeiasc„, dar s„ nu desfiin˛ezi ie∫irile Lui naturale, ca
∫i cÓnd n-ar fi, nici s„ nu socote∫ti lumina neÓnserat„ ∫i
ve∫nic„, Ónceput„, nici s„ nu afirmi dou„ dumnezeiri ∫i
dou„ obÓr∫ii dumnezeie∫ti ale binelui, adic„ create ∫i ne-
s„ d e p u n „ nici un efort p e n t r u a Ónvinge v r e o rezisten˛„, v r e o p u t e r e din
afar„ ce I s-ar o p u n e .
644. Cele ce nu au prin fire v r e o Ónsu∫ire p r o p r i e lui Dumnezeu, nu
l u c r e a z „ n u m a i p r i n ea, cum lucreaz„ Dumnezeu. Însu∫irile lui Dumnezeu
reprezint„, a ∫ a dar, modurile lucr„rii Lui e s e n ˛ i a l e ; ele r e p r e z i n t „ c a r a c -
terul Lui p e r s o n a l prin e x c e l e n ˛ „ activ, nepastiv, deci n e c o m p u s , lucrÓn d
exclusiv din El Ónsu∫i, nu a j u t a t sau Ómpins din afar„, sau d i n „ u n t r u .
645. SfÓntul Grigorie P a l a m a afirm„ aici din nou c e e a ce am n o t a t
Ón diferite r Ó n d u r i : D u m n e z e u c a r e se manifest„ u n i t a r Ón t o a t e , nu e
compus, El e P e r s o a n a p r i n e x c e l e n ˛ „ c a r e nu-∫i p i e r d e u n i t a t e a manifes-
tÓndu-se, ci ∫i-o r e v e l e a z „ . In t o a t e lucr„rile Lui se simte lucrÓnd ace-
la∫ Subiect Óntreg.
M a n i f e s t a r e a u n i t a r „ Ó n s e a m n „ c„ U n u l ∫i acela∫i ca P e r s o a n „
e p r e z e n t Ón t o a t e manifest„rile Lui. Iar a c e a s t „ lips„ a Lui de compozi˛ie
rezult„ d i n c a l i t a t e a d e P e r s o a n „ des„vÓr∫it„.
646. SfÓntul Grigorie Teologul, Cuv. 40 la SfÓntul Botez 41 ; P.G. 36,
417 B.
408 FILOCALIA
create. C„ci numai a∫a ar fi dou„ propriu-zis. C„ci fiind

amÓndou„ necreate, atÓt fiin˛a cÓt ∫i lucrarea, nu e nicio
piedic„ s„ fie una, cum e raza ∫i soarele o singur„ lumin„.
Nici s„ nu socote∫ti c„ dumnezeirea ∫i Ómp„r„˛ia lui Dum-
nezeu e creat„. C„ci acestea sÓnt lucr„ri ale lui Dumne-
zeu 6 4 7 . Nici s„ nu cobori harul Óndumnezeitor la treapta
de creatur„, ca s„ nu cobori Ómpreun„ cu El ∫i pe Cel ce
are din fire ∫i procur„ acest har. Nici s„ nu ar„˛i ca pe
ceva mincinos faptul c„ Fiul lui Dumnezeu S-a f„cut ca
noi. C„ci cum ar fi binevoit s„ se fac„ pentru noi ca noi,
dac„ nu ne-ar fi Ómp„rt„∫it pe Duhul SfÓnt, ci o creatur„,
mai bine zis dac„ nu ne-ar fi dat duhul Ónfierii Ón schim-
bul trupului, pe care luÓndu-l din Fecioar„, S-a f„cut
648
om ? . Nici s„ nu faci loca∫uri ale f„pturilor pe cei
ce sÓnt biserici ale lui Dumnezeu, adic„ pe sfin˛i ; nici
pe tine s„ nu te faci atÓt de nefericit, ÓncÓt nu numai s„
te ab˛ii de la Ómp„rt„∫irea dumnezeiasc„ ∫i Óndumnezei-
toare, ci s„ respingi n„dejdea Ón ea. Nici s„ nu faci pe
Dumnezeu atÓt de neputincios, ÓncÓt s„ nu poat„ d„rui
sfÓnta Lui Ómp„rt„∫ire f„pturilor Lui ra˛ionale cur„˛ite.
Mai bine zis s„ nu-L faci pe El lipsit de fiin˛„ ∫i de ipos-
tasuri, spunÓnd c„ El este Ón toate privin˛ele una ∫i ace-
ea∫i cu lucr„rile Lui, care prin ele sÓnt nefiin˛iale ∫i nei-
postatice, adic„ nici esen˛e, nici ipostasuri 6 4 9 . Nici s„ nu
647. SfÓntul Grigorie P a l a m a n u m e ∫ t e , d u p „ pilda lui Dionisie A r e o p .
∫i l u c r a r e a lui Dumnezeu, deci ∫i lumina Lui, Î m p „ r „ ˛ i a Lui ∫i d u m n e z e i r e a
Lui, p e n t r u c„ Ón e l e se a r a t „ El Ónsu∫i ca P e r s o a n „ , d a r ∫i p e n t r u c„ fiin˛a
Óns„∫i a lui Dumneze u e mai p r e s u s de orice n u m e .
648. De fapt, d a c „ Hristos nu ne-a dat Duhul n e c r e a t , nu L-a dat
nici firii Sale omene∫ti, nici trupului S„u. A t u n c i Ó n t r u p a r e a nu s-a Ón-
f„ptuit, decÓt doar Óntr-un sens nestorian. Firea divin„ ∫i firea u m a n „ au
r „ m a s deplin d e s p „ r ˛ i t e Ón Hristos. Sau t o a t e faptele m i n u n a t e s„vÓr∫ite
p r i n t r u p sÓnt lucr„r i s u p r a n a t u r a l e , dar c r e a t e de El ca Dumnezeu Ón u m a -
n i t a t e a Sa. In g e n e r a l c o n c e p ˛ i a c a t o l i c„ d e s p r e fenomenele miraculoase,
ca f e n o m e n e p r o d u s e de g r a ˛ i a s u p r a n a t u r a l „ c r e a t „ , le l e a g „ pe acestea
Ó n t r - u n mod magic de n a t u r „ , n e v „ z Ó n d u - l e ca manifest„ri ale puterii
directe a lui Dumnezeu.
649. Una din c o n s e c i n ˛ e l e ce r e z u l t„ d i n teoria lui V a r l a a m ∫i Achin-
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE ÎMP√RT√™IREA DUMNEZEIASC√ 409
faci Ómp„rt„∫ibil„ esen˛a lui Dumnezeu cea mai presus

de esen˛„ ∫i de nume ∫i Ón sine neÓmp„rt„∫ibil„ ∫i nema-
nifestat„, numind tot ce e necreat esen˛„. Nici s„ nu apari
ca un alt Eunomiu, numind ca acela toate (caracterele)
cele ipostatice, ca necreate, fiin˛a lui Dumnezeu, sub pre-
textul simplit„˛ii dumnezeie∫ti. Nici s„ nu te faci mono-
telit, f„cÓnd firea dumnezeiasc„ din Hristos lipsit„ de lu-
crare. Nici alt Sabeliu, socotind Ón alt chip numirile lui
Dumnezeu goale de realit„˛i, ca unele ce ar Ónsemna toate
acela∫i lucru, adic„ numai esen˛„. S„ nu p„˛e∫ti toate
acestea, numind lucr„rile lui Dumnezeu create ∫i prin
pl„smuiri goale Ónf„˛i∫Ónd simplitatea Sa ca nemaifiind
nimic. ™i crede Ón acela∫i Dumnezeu Ómp„r˛it ∫i neÓm-
p„r˛it, unit Ón Ómp„r˛ire ∫i distinct Ón unire, neie∫it din
Sine Ón ie∫iri ∫i pururea mi∫cÓndu-Se Ón nemi∫care, Óm-
p„r˛indu-Se neÓmp„r˛it ∫i Ómp„rt„∫indu-Se Óntreg dup„
chipul razei solare.
28. Dar trecÓnd iar„∫i la miezul lucrurilor, cel ce
propov„duie∫te pe Dumnezeu ca unul ∫i simplu s„ se arate
limpede ca Vasile cel Mare care zice : «Cum nu va fi ne-
compus Cel simplu dup„ fiin˛„ ? C„ci nu modurile care
arat„ ce este El propriu-zis altereaz„ ra˛iunea simplit„˛ii
Lui. Fiindc„ Ón felul acesta toate cÓte se spun despre Dum-
nezeu ne vor ar„ta pe Dumnezeu compus. ™i de aci ar
urma c„ dac„ am vrea s„ salv„m ideea simplit„˛ii ∫i a
neÓmp„r˛irii, ar trebui sau s„ nu spunem nimic despre
Dumnezeu, decÓt c„ e nef„cut ∫i s„ ne ab˛inem s„-L nu-
mim nestric„cios, neschimbat, creator, judec„tor ∫i toate
cÓte le primim acum Ón teologie sau, primind numirile,
ce vom face ? Oare le vom face toate fiin˛„ ? Dar atunci
nu-L vom ar„ta numai compus, ci ∫i constÓnd din p„r˛i
din e ∫i a c e e a c„ dac„ lucr„rile lui D u m n e z eu sÓnt u n a cu e s e n ˛ a ∫i cu
ipostasurile Lui, Ó n t r u c Ó t acestea p r i n ele nu sÓnt esen˛„, nici ipostasuri,
a n u l e a z „ ∫i esen˛a ∫i ipostasurile lui Dumnezeu. Iar aceasta Ó n s e a m n „ p u r
∫i simplu c„ Dumnezeu nu exist„. Un Dumnezeu n e l u c r „ t o r e un Dum-
nezeu neputincios , deci inexistent.
FILOCALIA
410
neasem„n„toare, pentru motivul c„ prin fiecare nume se

indic„ altceva ∫i altceva» 6 5 0 .
29. CÓnd deci ne auzi spunÓnd c„ altceva e fiin˛a ∫i
altceva lucrarea, Ón˛elege c„ altceva ∫i altceva numim
ceea ce e semnificat Ón fiecare din acestea, cum a spus ∫i
marele Vasile. ™i iar„∫i : «Dac„ am lua ca parte a fiin˛ei
nena∫terea, ar avea loc cuvÓntul c„ compozi˛ia const„ din
p„r˛i diferite. Dar dac„ Ón˛elegem prin fiin˛a lui Dum-
nezeu lumina sau via˛a, sau binele, Óntregul care este fiind
via˛a ∫i Óntregul lumin„ ∫i Óntregul bine, deci via˛a
avÓnd nena∫terea, cum nu va fi necompus Cel simplu
dup„ fiin˛„ ?» 6 5 1 . ™i iar„∫i zice c„tre ereticii care ziceau
c„tre el atunci ceea ce ne opui nou„ acum c„ Dumnezeu
e simplu ∫i tot ce numeri din El e parte cunoscut„ a fi-
in˛ei : «aceasta e o sofism„ ce cuprinde zeci de mii de
nebunii. Dac„ sÓnt atÓtea num„r„ri, oare aceste numiri
sÓnt ale fiin˛ei ∫i au acela∫i Ón˛eles ?» 6 5 2 . ™i iar„∫i : «Tre-
buie ∫tiut c„ numim m„rirea lui Dumnezeu ∫i puterea ∫i
Ón˛elepciunea, dar nu fiin˛a Óns„∫i» 6 5 3 . Dar cÓnd ne auzi
650. Contra lui Eunomie 2; P.G. 29, »40 ¬ C.
651. Ibidem. Prin propozi˛i a i n t r o d u c „ t o a r e a acestui c i t at ∫i p r i n
citatul Ónsu∫i, sfÓntul Grigorie P a l a m a v r e a s„ s p u n „ : d a c „ am referi fie-
c a r e n u m e n u m a i la o p a r t e din fiin˛„, ar fi d r e a p t „ acuza c„ facem fiin˛a
lui Dumnezeu compus„. Dar d a c „ pe fiecare Ól referim la o lucrare, da r Ón
l u c r a r e v e d e m lucrÓnd fiin˛a i p o s t a s i a t„ Ó n t r e a g „, acuza a c e a s t a nu mai
are nici o Ó n d r e p t „ ˛ i r e . P. Hristou (Ón edi˛ia operei lui Palama, tom. I,
p. 162, n o t a 2), d e d u c e de aici c„ nu e just „ acuza teologiei catolice c„
P a l a m a c o n s i d e r „ fiin˛a lui D u m n e z e u compus „ p r i n d e o s e b i r e a ce o face
Ó n t r e fiin˛„ ∫i energie. C„ci d u p „ el, diferitele numiri indic „ n u m a i mani-
fest„ri ale u n e i fiin˛e n e d e s p „ r ˛ i t e . F a p t e Óns„ c„ P a l a m a v e d e Ón fiecare
manifestare p r e z e n ˛ a Óntregii fiin˛e divine, da r nu v e d e totu∫i fiin˛a epui-
zÓndu-se Ón nici o manifestare. F i e c a r e n u m e semnific„ o l u c r a r e , d a r
l u c r a r e a semnificat„ nu e d e s p „ r ˛ i t „ de Ó n t r e a g a fiin˛„, ci Ó n t r e a g a fiin˛„
e p r e z e n t „ Ón c e e a ce e semnificat, da r nu e epuizat „ Ón ea. D a c „ prin
fiecare n u m e s-ar indica fiin˛a, Ó n t r u c Ó t fiecare Ó n s e a m n „ altceva, e l e ar
indica p „ r ˛ i ale fiin˛ei ∫i Ón a c e s t caz fiin˛a ar fi compus„.
652. Epist. 234, 1 ; P.G. 32, 868 C.
653. Ibidem.
pe noi zicÓnd c„ altceva este fiin˛a ∫i altceva puterea sau

lucrarea lui Dumnezeu, cunoa∫te c„ de aceea zicem noi
aceasta, pentru c„ puterea ∫i lucrarea lui Dumnezeu se
cunosc Ón oarecare fel, dar fiin˛a nu se cunoa∫te de
nimeni.
30. Dar Domnul cunoa∫terii, Care Ónva˛„ pe om cu-
no∫tin˛a, Care d„ruie∫te Ón˛elepciunea ∫i Óndreapt„ pe
Ón˛elept, «Ón Care sÓnt ascunse toate comorile Ón˛elepciu-
nii ∫i ale cuno∫tin˛ei» (1 Colos. II, 3), «s„ v„ dea vou„
Duhul Ón˛elepciunii ∫i al descoperirii Ón cuno∫tin˛a Lui,
luminÓnd ochii inimii voastre, ca s„ vede˛i care e n„dej-
dea chem„rii Lui ∫i care e bog„˛ia slavei mo∫tenirii Lui
Óntru sfin˛i ∫i care e m„rimea covÓr∫itoare a puterii Lui
c„tre voi cei ce crede˛i dup„ lucrarea puterii Lui, pe care
a lucrat-o Ón Hristos» (Efes. I, 17—20), «Ón Cel ce poate
s„ fac„ prin puterea Lui cea lucr„toare Ón noi cu mult
mai mult decÓt cele ce le cerem sau le gÓndim»
(Efes. III, 20). C„ruia se cuvine slava Ón vecii vecilor.
Amin.
TOMUL AGHIORITIC
Pentru cei ce vie˛uiesc cu sfin˛enie Ón lini∫te.
Pentru l„murirea celor ce din lipsa de cercare
a lor ∫i de neascultare de sfin˛i nesocotesc lu-
crurile tainice ale Duhului, care sÓnt lucrate Ón
cei ce vie˛uiesc dup„ Duh, Óntr-un chip mai pre-
sus de cuvÓnt ∫i sÓnt ar„tate prin fapte, nu do-
vedite prin cuvÓnt.
Dogmele ce se gr„iesc ast„zi ∫i sÓnt cunoscute Ónde-

ob∫te tuturor au fost taine ale Legii date prin Moise, mai
Ónainte v„zute numai de prooroci Ón Duh. Iar bun„t„˛ile
f„g„duite sfin˛ilor pentru veacul viitor sÓnt taine ale vie-
˛uirii evanghelice, date ∫i ar„tate mai Ónainte celor
ce s-au Ónvrednicit s„ le vad„ Ón Duh, ∫i acestora cu m„-
sur„, ca o arvun„. Dar precum atunci, dac„ vreun iudeu
nu asculta cu mul˛umire pe proorocii care spuneau c„
CuvÓntul ∫i Duhul lui Dumnezeu sÓnt Ómpreun„ ve∫nice
∫i Ónainte de veci, Ó∫i astupa urechile socotind c„ aude
cuvinte oprite de dreapta credin˛„ ∫i potrivnice credin˛ei
m„rturisite de binecinstitori, care zicea : «Domnul Dum-
nezeul t„u este un Domn», tot a∫a ar p„timi ∫i acum ci-
neva neascultÓnd cu evlavie cÓnd se vorbe∫te despre tai-
nele Duhului, cunoscute numai celor cur„˛i˛i prin vir-
tute.
Dar iar„∫i — precum sfÓr∫itul acelor Ónainte vestiri
ar„ta tainele de atunci ca potrivindu-se cu cele desco-
perite pe urm„, ∫i acum credem Ón Tat„l, Ón Fiul ∫i Ón
Duhul SfÓnt, o Dumnezeire Ón trei ipostasuri, o singur„
fire, simpl„, necompus„, necreat„, nev„zut„, mai presus de
cugetare — a∫a ∫i cÓnd se vor descoperi, la vremea sa, Ón
TOMUL AGHI0R1TIC 413
veacul viitor, la ar„tarea negr„it„ a lui Dumnezeu, Cel

unul Ón trei ipostasuri, des„vÓr∫ite, tainele propov„duite
acum se vor ar„ta tuturor Ón chip v„dit.
Trebuie Óns„ s„ avem Ón vedere ∫i aceea c„, de∫i Trei-
mea Óntreit ipostatic„ a dumnezeirii, nesl„bit„ de ra˛iu-
nea unit„˛ii s-a ar„tat p„mÓntului Óntreg mai pe urm„,
proorocilor le-a fost cunoscut„ Óntocmai Ónc„ Ónainte de
Ómplinirea vremii. Iar cei ce ascultau de ei au primit-o
cu u∫urin˛„. Tot a∫a nu ne r„mÓn nici nou„ necunoscute
Ón˛elesurile m„rturisirii celor propov„duite cu Óndr„zneal„
∫i ale celor ar„tate mai Ónainte tainic Ón Duh, dac„ sÓntem
vrednici. C„ci unii le-au cunoscut prin cercarea Óns„∫i, ∫i
anume to˛i cÓ˛i s-au lep„dat, de dragul vie˛ii evanghelice,
de avu˛ia bunurilor, de slava oamenilor ∫i de pl„cerile
lipsite de frumuse˛e ale trupului ; ba nu numai atÓt, ci
au ∫i Ónt„rit aceast„ lep„dare prin ascultarea de cei ce au
ajuns la plinirea vÓrstei lui Hristos (Efes. IV, 13). Cei
din urm„ ocupÓndu-se prin lini∫tire, f„r„ griji, de ei Ón-
∫i∫i ∫i de Dumnezeu, ∫i prin rug„ciune curat„ ajungÓnd
mai presus de ei Ón∫i∫i ∫i prin unirea tainic„, cea mai pre-
sus de minte, cu Dumnezeu, ridicÓndu-se Ón El, au cunos-
cut cele mai presus de minte. Iar cei dintÓi le-au cunoscut
654
prin Óncredere ∫i prin dragostea fa˛„ de ace∫tia .
Astfel ∫i noi, ascultÓnd de Marele Dionisie care gr„-
ie∫te Ón Epistola a doua c„tre Gaius, credem c„ «darul
Óndumnezeitor al lui Dumnezeu este Óndumnezeire, obÓr-
∫ie dumnezeiasc„ ∫i obÓr∫ia binelui, dar c„ Dumnezeu,
Care d„ruie∫te acest har celor vrednici, este mai presus
655
de aceast„ dumnezeire» . C„ci Dumnezeu nu p„time∫te
654. Cei ce se ridic„, d u p „ e l i b e r a r e a de patimi, p r i n r u g „ c i u n e
c u r a t „ , la Dumnezeu, tr„iesc Ó n c „ de pe acum Ón b u n „ t „ ˛ i l e v e a c u l u i viitor
f„g„duite p r i n d o g m e l e Bisericii.
655. Dionisie A r e o p a g i t u l, Ep. c„tre Gaius. P.G. 3, 936 B. P a l a m a
n u m e ∫ t e d u m n e z e i r e ∫i d a r u l Óndumnezeitor, ca i r a d i e r e v o i t „ din Dum-
nezeirea. Dar Dumneze u ca P e r s o a n „ , de∫i este Ón acest dar Óndumnezeitor,
ÓntrucÓt El Ónsu∫i Ó n t r e g lucreaz „ i n d u m n e z e i r e a, totu∫i nu se epuizeaz„ Ón
acest dar ca l u c r a r e . Ca a t a r e e mai presus de ea.
414 FILOCALIA
Ónmul˛ire, nici nu afirm„ cineva prin aceasta dou„ dum-

656
nezeiri . Dar dumnezeiescul Maxim scriind despre
Melchisedec spune c„ harul acesta Óndumnezeitor al lui
Dumnezeu este necreat ∫i pururea existent din Dumne-
657
zeu cel pururea existent . Iar Ón alte p„r˛i de multe ori
Ól nume∫te lumin„ nen„scut„ ∫i enipostatic„ (subzistent„
Ón ipostas), ar„tÓndu-se celor vrednici, cÓnd se fac vred-
658
nici dar nu ca venind atunci la existen˛„ . Acest sfÓnt
nume∫te acea lumin„ ∫i lumina slavei negr„ite ∫i cur„˛ia
Óngerilor. Iar Macarie cel Mare o nume∫te hrana celor
netrupe∫ti, slava firii dumnezeie∫ti, frumuse˛ea veacului
viitor, foc dumnezeiesc ∫i ceresc, lumin„ negr„it„ ∫i min-
tal„, arvuna Duhului SfÓnt (2 Cor. I, 22), untdelemn sfin-
˛itor al veseliei (Ps. XLIV, 8).
Deci tot cel ce pune Ón rÓnd cu masalienii ∫i nu-
me∫te ditei∫ti (Ónchin„tori la doi dumnezei) pe cei ce so-
cotesc acest har Óndumnezeitor al lui Dumnezeu, necreat,
nen„scut ∫i enipostatic, s„ ∫tie c„ este potrivnic sfin˛ilor
lui Dumnezeu ∫i se scoate pe sine din ceata celor ce se
mÓntuiesc, de nu se va c„i ; ba e c„zut de la Dumnezeu
Cel unul ∫i singur prin fire al sfin˛ilor. Iar tot cel ce
crede ∫i ascult„ ∫i gl„suie∫te Ómpreun„ cu sfin˛ii ∫i nu
n„scoce∫te pricini din p„cate ∫i nu leap„d„ ca necunos-
c„tor ceea ce se spune Ón chip descoperit, dar nu cunoa∫te
felul tainei, s„ nu nesocoteasc„ a c„uta ∫i a Ónv„˛a de la
cei ce ∫tiu. C„ci va afla c„ nimic nu este potrivnic cuvin-
telor ∫i lucrurilor dumnezeie∫ti, ∫i aceasta Ón cele nece-
656. Tocmai pentru c„ Dumnezeu nu p „ t i m e ∫ t e Ónmul˛ire e Óntreg
∫i Ón h a r u l Lui Ó n d u m n e z e i t or ca P e r s o a n „ ∫i acest h a r p o a t e fi numit
dumnezeire, f„r„ ca prin a c e a s t a s„ fie d o u „ dumnezeiri.
657. Ambigua ; P.G. 91, 1141 B.
658. H a r u l numit de SfÓntul M a x i m M„rt. lumin„ cu baza Ón ipostas,
avÓndu-∫i f u n d a m e n t u l ∫i locul de p l e c a r e Ón ipostasurile dumnezeie∫ti, are
prin a c e a s t a o subzisten˛„ obiectiv„. Deci nu e c e v a c r e a t din nimic, sau
o n „ l u c i r e subiectiv„, ci exist„ din veci, ca ∫i ipostasuril e dumnezeie∫ti.
El e iradiere p e r s o n a l „ a lui Dumnezeu.
TOMUL AGHIORITIC 415
sare, f„r„ de care nimic n-ar putea s„ fiin˛eze, nici n-ar

fi tain„ dumnezeiasc„.
Tot cel ce sus˛ine c„ unirea des„vÓr∫it„ cu Dumne-
zeu se Ónf„ptuie∫te numai prin imitare ∫i prin pornire
natural„, f„r„ harul Óndumnezeitor al Duhului, ca Óntre
cei ce au acelea∫i obi∫nuin˛e ∫i se iubesc unii pe al˛ii, iar
harul Óndumnezeitor al lui Dumnezeu Ól socotesc o de-
prindere a firii ra˛ionale, dobÓndit„ numai prin imitare
dar nu luminare mai presus de fire ∫i tainic„ ∫i lucrare
dumnezeiasc„ v„zut„ nev„zut de cei Ónvrednici˛i ∫i Ón˛e-
leas„ neÓn˛eles, acela s„ ∫tie c„ a c„zut Ón r„t„cirea masa-
lienilor, f„r„ s„-∫i dea seama. C„ci cel Óndumnezeit ar fi
Ón chip necesar dumnezeu prin fire, dac„ Óndumnezeirea
s-ar face. printr-o putere fireasc„ ∫i s-ar cuprinde Óntre
hotarele firii 6 5 9 .
De aceea unul ca acesta s„ nu Óncerce s„-∫i Óntip„-
reasc„ cugetarea lui strÓmb„ Ón cei ce cuget„ drept ∫i s„
s„deasc„ Óntin„ciunea Ón cei neÓntina˛i Ón credin˛„, ci, le-
p„dÓnd cugetul s„u, s„ Ónve˛e de la cei cerca˛i, sau de la
cei Ónv„˛a˛i de aceia, c„ harul dumnezeirii este cu totul
nelegat (de cele create), neavÓnd Ón fire nicio putere capa-
bil„ s„-l produc„, fiindc„ Ón acest caz n-ar mai fi har,
ci o ar„tate a lucr„rii unei puteri naturale. Pe de alt„
parte, ceea ce s-ar s„vÓr∫i n-ar mai fi un lucru minunat,
dac„ Óndumnezeirea s-ar produce printr-o putere a firii
capabil„ de Óndumnezeire. Indumnezeirea ar fi atunci un
rezultat al firii, nu un dar al lui Dumnezeu. Iar unul ca
acesta ar putea fi ∫i s-ar putea numi Ón Ón˛eles propriu
∫i dumnezeu prin fire.
659. Tomul aghioritic, alc„tuit de sfÓntul Grigorie Palama, ca un
rezumat al celor scrise de el Ón scrierile c o n t r a lui V a r l a a m , Ó n t o a r c e
acuza de masalianis m adus„ de V a r l a a m isiha∫tilor, Ómpotriva lui ∫i a
celor ce c u g e t „ ca el. C„ci masalienii, socotind c„ v „ d fiin˛a lui Dumnezeu
ca o lumin „ m a t e r i a l „ , erau Ón fond pantei∫ti, c u m panteis t e s t e ∫i cel ce
socote∫te, a s e m e n e a lui Varlaam, c„ Óndumnezeire a e o d e p r i n d e r e pro-
dus„ p r i n puterile c r e a t e ale omului.
416 FILOCALIA
Dar puterea cea dup„ fire a fiec„reia dintre exis-

ten˛e nu este altceva decÓt o mi∫care neab„tut„ a firii
spre lucrare. Ins„ cum l-ar mai scoate Ón acest caz Óndum-
nezeirea pe cel Óndumnezeit din sine, dac„ ea s-ar cu-
prinde Ón marginile firii, nu pot s„ Ón˛eleg.
Drept aceea harul Óndumnezeirii e mai presus de
fire, de virtute ∫i de cuno∫tin˛„, ∫i toate acestea sÓnt, dup„
dumnezeiescul Maxim, nesfÓr∫it mai prejos de el. C„ci
toat„ virtutea ∫i imitarea lui Dumnezeu prin puterile
noastre face pe cel ce le are apt pentru unirea dumneze-
iasc„. Dar numai harul Ónf„ptuie∫te Ón chip tainic Óns„∫i
aceast„ unire negr„it„. C„ci prin el Dumnezeu Ónsu∫i p„-
trunde Óntreg, Ón cei vrednici Óntregi ∫i sfin˛ii p„trund
660
Óntregi Ón Dumnezeu Óntreg , luÓnd Ón ei Ón∫i∫i pe Dum-
nezeu Óntreg ∫i dobÓndind numai pe Dumnezeu, ca un
fel de r„splat„ a urcu∫ului lor spre El. C„ci Dumnezeu
str„bate Ón ei asemenea sufletului Ón trup, ca Ón m„dula-
rele Sale, ∫i-i Ónvrednice∫te s„ fie Ón El.
660. ‰È'·¸Ùfi¿ „‹Ò ‰ÎÔÈÚ ¸ ËÂ¸Ú ÂÒÈ◊˘ÒÂfl, 6Î<Á ‰› ‰Î˘ Ù˘ ËÂ˛ ÂÒÈ◊˘ÒÔ‡ÛÈÌ.
D u m n e z e u Ó∫i face Ó n t r e g «perihorez„» Ón cei vrednici Óntreg i ∫i ace∫tia Ó∫i
fac Óntregi «perihorez„» Ón Dumnezeu Óntreg. A d i c „ Dumnezeu se mi∫c„
Óntreg Ón Ó n t r e g i m e a celor vrednici ∫i ace∫tia se mi∫c„ cu Ó n t r e g i m e a fiin˛ei
lor Ón D u m n e z e u Óntreg. Nimic din El nu le r „ m Ó n e str„in acestora ∫i
nimic din ei nu r „ m Ó n e Ón afar„ de Dumnezeu. Dar a c e a s t a Ó n s e a m n „ c„
nici mi∫c„rile nu r „ m Ó n s e p a r a t e , ci se Ó n t r e p „ t r u n d . In m i ∫ c a r e a firii
u m a n e se mi∫c„ ∫i firea divin„ iar Ón m i ∫ c a r e a firii divine se mi∫c„ ∫i
firea u m a n „ , ÓncÓt se face o singur„ mi∫care, f„r„ s„ se confunde ome-
nescul ∫i dumnezeiescul, a s e m e n e a mi∫c„rii Ó m b i n a te a sufletului ∫i a
trupului. SfÓntul Grigorie P a l a m a afirm„ ∫i aici Ón mod clar c a r a c t e r u l
p e r s o n a l al unirii Ó n t r e D u m n e z e u ∫i cei vrednici. N u m a i p e r s o a n e l e se
u n e s c Ó n t r e ele Ón Óntregime , c Ó t „ v r e m e primirea de c „ t r e o p e r s o a n „ a
ceva m a t e r i a l se limiteaz„ la p a r t e a pe care o prime∫te. F „ r „ Óndoial„,
p e r s o a n e l e unindu-se Ón Óntregime Ó n t r e e l e nu-∫i epuizeaz„ t o a t e str„fun-
durile Ón a c e a s t „ unire, de∫i t o a t e sÓnt atinse de ea. Ele Ó∫i r „ m Ó n e t e r n
r e z e r v e de p u t e r e ∫i de d „ r u i r e reciproc„. Dar p e r s o a n a e Ó n t r e a g „ totu∫i
pe t o a t e t r e p t e l e pe c a r e se c o m u n i c „ alteia. Î n t r e a g „ se d „ r u i e ∫ t e ∫i Ón-
t r e a g „ r „ m Ó n e Ón ea Óns„∫i, r e z e r v „ inepuizabil„ de d „ r u i r e .
TOMUL AGH10RIT1C 417
Tot cel ce sus˛ine c„ sÓnt masalieni cei ce spun c„

mintea e a∫ezat„ Ón inim„, sau Ón creier, s„ ∫tie c„ se
r„zboie∫te Ón chip p„c„tos cu sfin˛ii. C„ci Atanasie cel
Mare zice c„ partea ra˛ional„ a sufletului se afl„ Ón creier.
Iar Macarie, c„ruia nu-i lipse∫te nimic din m„rime, pune
lucrarea min˛ii Ón inim„. Cu ace∫tia congl„suiesc aproape
to˛i sfin˛ii. C„ci ceea ce spune dumnezeiescul Grigorie al
Nisei, c„ mintea nu este nici Ón„untru, nici Ón afara
trupului, ca una ce e netrupeasc„, nu se Ómpotrive∫te
acelor sfin˛i. Pentru c„ aceia spun c„ mintea este Ón l„un-
trul trupului, ca una ce e unit„ cu el. Deci spunÓnd aceasta
Ón alt Ón˛eles, nu se deosebesc cÓtu∫i de pu˛in de acela.
C„ci nici cel ce zice de CuvÓntul lui Dumnezeu c„ S-a
s„l„∫luit odinioar„ Ón l„untrul pÓntecelui feciorelnic ∫i
neprih„nit nu se Ómpotrive∫te celui ce zice c„ dumnezei-
rea nu se afl„ Óntr-un loc sau c„ e netrupeasc„. C„ci acela
cuget„ despre CuvÓntul c„ S-a unit mai presus de cuvÓnt
cu fr„mÓnt„tura noastr„, pentru negr„ita Sa iubire de
661
oameni .
Tot cel ce zice c„ lumina care a str„lucit ucenicilor
Ón Tabor este o n„luc„ ∫i un simbol ce se face ∫i se des-
662
face, ∫i nu exist„ cu adev„rat , ∫i sus˛ine c„ nu este o
661. Tomul nu se d„ nici de p a r t e a celor ce spun c„ m i n t e a e s t e
Ón inim„, nici de p a r t e a celor ce afirm„ c„ ea e Ón creier. Mai m u l t chiar,
nu resping e nici opinia mai spiritual„ a sfÓntului Grigorie de Nisa, d u p „
c a r e m i n t e a nu e nici Ó n „ u n t r u , nici Ón afara trupului . El r e c u n o a ∫ t e c a r a c -
terul tainic ∫i complex al leg„turii sufletului cu trupul. Dar tocmai de
a c e e a nu a d o p t „ nici o pozi˛ie simplist„, u n i l a t e r a l „ . Nu se a l „ t u r „ nici
opiniei c„ sufletul e exclusiv Ón afar„ de trup, nici opiniei c„ e Ón t r u p
ca orice p a r t e a trupului. T r e b u i e s„ se r e c u n o a s c „ o a n u m i t „ p r e z e n ˛ „
a sufletului Ón t r u p . Dar p r e z e n ˛ a a c e a s t a e altfel decÓt p r e z e n ˛ a u n e i
p „ r ˛ i m a t e r i a l e a lui. ≈ o p r e z e n ˛ „ Ón trup, d a r n e t r u p e a s c „ ; e o prezen˛„
Ón trup, dar mai p r e s u s de Ó n ˛ e l e g e r e .
662. Aici simbolul nu e luat Ón Ón˛elesul unei realit„˛i sensibile
p e r m a n e n t e p r in c a r e se a r a t „ c e v a nesensibil, ci un chip v „ z u t Ónfiripat
Ón mod t r e c „ t o r de Dumnezeu p e n t r u ceva n e v „ z u t . Lumina d u m n e z e i a s c „
a r „ t a t „ pe Tabo r nu e un chip a c e v a n e v „ z u t , p e n t r u c„ ea Óns„∫i e c e v a
418 FILOCALIA
lucrare mai presus de toat„ Ón˛elegerea, ci mai prejos de

Ón˛elegere, se Ómpotrive∫te sigur m„rturisirii sfin˛ilor.
C„ci ace∫tia, fie Ón cuvÓnt„ri, fie Ón scrieri, o numesc ne-
gr„it„, necreat„, ve∫nic„, netemporal„, neapropiat„, ne-
m„surat„, nesfÓr∫it„, nehot„rnicit„, nev„zut„ de Óngeri ∫i
663
de oameni, frumuse˛ea arhietipic„ ∫i neschimbat„,
slava lui Dumnezeu, slava lui Hristos, slava Duhului, raza
dumnezeirii ∫i cele asemenea. C„ci se sl„ve∫te, zice, trupul
deodat„ cu primirea lui, ∫i slava dumnezeirii se face
slava trupului. Dar slava era near„tat„ Ón trupul v„zut
pentru cei ce nu puteau primi cele ce sÓnt nev„zute ∫i
664
Óngerilor . Drept aceea se schimb„ la fa˛„ nu primind
ceea ce nu avea, nici preschimbÓndu-se Ón ceea ce nu
era, ci descoperindu-se ucenicilor S„i ca ceea ce era, des-
665
chizÓnd ochii lor ∫i f„cÓndu-i din orbi, v„z„tori . C„ci
r„mÓnÓnd Acela∫i S-a f„cut v„zut acum ucenicilor, ar„-
tÓndu-Se altfel de cum Se ar„ta Ónainte. C„ci El este lu-
mai presus de v e d e r e Ón sensul material, ea Óns„∫i are un c a r a c t e r spiri-
tual, fiind o iradiere nemijlocit„ din Dumnezeu ; ea e «v„zut„» nev„zut,
Ón˛eleas„ neÓn˛eles. ≈ o p r e z e n ˛ „ v „ d i t „ a lui Dumnezeu, o p r e z e n ˛ „ sesi-
zat„ de o «sim˛ire» a Ón˛elegerii, dar n e Ó n ˛ e l e a s „ Ón mod deplin.
663. «Frumuse˛ea arhietipic„». Lumina aceea, de∫i nu are o form„
material„, nu e c e v a difuz, dezorganizat, ci se simte Ón ea o a r m o n ie
s u p e r i o a r „, o p l e n i t u d i n e de b u n „ t „ ˛ i , ∫i ca a t a r e e frumoas„, e chiar fru-
m u s e ˛ e a de model a oric„rei frumuse˛i v „ z u t e .
664. ≈ v o r b a de t r u p u l lui Hristos, c a r e p r i m e ∫ t e o a r m o n i e de la
formarea lui prin ipostasul C u v Ó n t u l ui plin de Duhul SfÓnt. In armonia
t r u p u l u i lui Hristos se ved e slava lui Dumnezeu. Dar armonia, frumuse˛ea
∫i slava t r u p u l u i lui Hristos era n e v „ z u t „ de cei ce nu a v e a u ochi duhov-
nice∫ti, Ón a c e a s t a c o n s t a s m e r e n ia sau c o b o r Ó r e a sau c h e n o z a CuvÓntului,
r„sfrÓnt„ ∫i a s u p r a t r u p u l u i. Ea nu se i m p u n e a cu sila, ci se d e s c o p e r e a
n u m a i celor ce i n t r a u p r i n credin˛„ Ón c o m u n i u n e cu El. De cÓte ori nu
e x p e r i e m d e s c o p e r i r e a frumuse˛ii unei p e r s o a n e n e a r „ t o a s e n u m a i cÓnd
i n t r „ m Ón c o m u n i u n e cu ea !
665. V e d e r e a luminii mai presus de fire prin u m a n i t a t e a lui Hristos
a Ó n s e m n a t p e n t r u ucenici ∫i o s u p r e m „ i n t r a r e Ón c o m u n i u n e cu El. Cine
p o a t e s p u n e cum au Ó n a i n t a t ei Ón a c e a s t „ c o m u n i u n e, u r c Ó n d pe m u n t e ,
Óntr-o c o n v o r b i re de m a r e i n t i m i t a t e cu El, dar Óntr-o convorbire Ón c a r e
au sim˛it cu i n t e n s i t a t e d u m n e z e i r e a Lui?
mina cea adev„rat„ (Ioan I, 9), frumuse˛ea slavei. «™i a

str„lucit ca soarele». Icoana este ∫tears„, c„ci e cu nepu-
tin˛„ s„ se r„sfrÓng„ necreatul Ón Óntregime Ón creatur„.
Tot cel ce zice c„ numai fiin˛a lui Dumnezeu este
necreat„, dar nu ∫i lucr„rile Lui ve∫nice, pe care le de-
p„∫e∫te pe toate, ca ceea ce lucreaz„ pe cele ce le lu-
creaz„, s„ aud„ pe sfÓntul Maxim zicÓnd : «Toate cele
nemuritoare ∫i Óns„∫i nemurirea, toate cele vii ∫i Óns„∫i
via˛a, toate cele sfinte ∫i Óns„∫i sfin˛enia, toate cele vir-
tuoase ∫i Óns„∫i virtutea, toate cele bune ∫i Óns„∫i bun„-
tatea, toate cele ce sÓnt ∫i Óns„∫i existen˛a, sÓnt Ón chip
v„dit lucruri ale lui Dumnezeu. Dar unele au Ónceput s„
existe Ón timp (c„ci era odat„ cÓnd nu erau), iar altele
n-au Ónceput s„ existe Ón timp. C„ci n-a fost vreodat„
cÓnd n-a fost virtute, bun„tate, sfin˛enie ∫i nemurire» 6 6 6 .
™i iar„∫i : «Bun„tatea ∫i tot ce se cuprinde Ón Ón˛elesul
bun„t„˛ii, ∫i simplu, toat„ via˛a, nemurirea, simplitatea,
neschimbarea, nem„rginirea ∫i toate cÓte se contempl„
fiin˛ial Ón jurul lui Dumnezeu, sÓnt lucruri ale lui Dum-
nezeu, dar nu Óncepute Ón timp. C„ci nu a fost vreodat„
ceva mai str„vechi ca virtutea, nici ca alta oarecare din
cele spuse, chiar dac„ cele ce se Ómp„rt„∫esc de ele au
Ónceput s„ existe Ón timp. C„ci orice virtute este f„r„ de
Ónceput, neavÓnd vremea mai b„trÓn„ ca ea, ca una ce
are pe Dumnezeu din veci, ca singur izvor al existen˛ei
Sale. Dar Dumnezeu e ridicat de infinite ori infinit dea-
supra tuturor existen˛elor, fie c„ se Ómp„rt„∫esc, fie c„
se las„ Ómp„rt„∫ite» 6 6 7 . Înve˛e a∫adar din acestea c„ nu
toate cele ce subzist„ din Dumnezeu sÓnt ∫i sub vreme.
C„ci sÓnt unele care sÓnt f„r„ de Ónceput ∫i nu se desfiin-
˛eaz„ din pricina unit„˛ii treimice, singura f„r„ de Ón-
ceput prin fire ∫i din pricina simplit„˛ii mai presus de
fire a ei. A∫a cum, Ón acela∫i fel, mintea ca o icoan„
666. Capete gnostice I, 50 ; Filoc. rom. II, p. 139—140.
667. O p . cit. I, 4 8 — 4 9 ; Filoc. rom. II, p. 139—140.
420 FILOCALIA
∫tears„ a acelei neÓmp„r˛iri covâr∫itoare, nu e nicidecum

compus„, din pricina Ón˛elegerilor sale fire∫ti 6 6 8 .
Tot cel ce nu prime∫te st„rile duhovnice∫ti Ón-
tip„rite Ón trup de darurile Duhului afl„toare Ón sufletul
celor ce au sporit Ón via˛a dup„ Dumnezeu, ∫i nume∫te
nep„timire omorÓrea prin deprindere a p„r˛ii p„timitoare
∫i nu deprinderea lucr„rii spre cele bune, a celui ce s-a
Óntors cu totul de la cele rele ∫i s-a Óndreptat spre cele
bune, ca unul ce a lep„dat deprinderile rele ∫i s-a Ómbog„-
˛it Ón cele bune, t„g„duie∫te, ca urmare a acestor p„reri, ∫i
petrecerea cu trupul Ón veacul nestric„cios a celor ce sÓnt
(a celor crea˛i) 6 6 9 . C„ci dac„ se va Ómp„rt„∫i atunci ∫i
trupul Ómpreun„ cu sufletul de bun„t„˛ile tainice, se Óm-
p„rt„∫e∫te ∫i acum, dup„ putere, de harul d„ruit Ón chip
tainic ∫i negr„it de Dumnezeu min˛ii cur„˛ite, ∫i-∫i Ónsu-
∫e∫te ∫i el cele dumnezeie∫ti potrivit cu sine. Astfel se pre-
schimb„ ∫i se sfin˛e∫te, dar nu se omoar„ prin deprindere
partea p„timitoare a sufletului. Iar aceasta, fiind comun„
sufletului ∫i trupului, se sfin˛esc ∫i Ónclin„rile ∫i lucr„rile
trupului 6 7 0 . C„ci desf„cÓndu-se de bun„t„˛ile vie˛ii de aici
668.Lucr„rile n e c r e a t e ale lui Dumnezeu nu prejudiciaz„ simplitatea
fiin˛ei Lui, c„ci P e r s o a n a nu-∫i p i e r d e u n i t a t e a prin lucr„rile ei, ci se a r a t „
Ó n t r e a g „ lucrÓnd Ón fiecare.
669. N e p „ t i m i r e a nu e m o a r t e a p u t e r i i p a s i o n a l e a trupului, ci d e -
p r i n d e r e a Ó n d r e p t „ r i i lucr„rii ei spre c e l e b u n e . Ea nu e n e m i ∫ c a r e Ón sens
budist, ci iubire de c e l e bune, de Dumnezeu ∫i de oameni. N e p „ t i m i r e a
nu e «apatie», ci i n t e r es plin de iubire p e n t r u tot ce e b u n p e n t r u oameni.
Nu e n e p „ s a r e , ci mil„ ∫i r e s p o n s a b i l i t a t e pozitiv„, d u r e r o a s „ , ca a lui
Iisus. V a r l a a m , ca filozof, e r a d u s u ∫ o r s p r e acest d i s p r e ˛ de tip budist
fa˛„ de tot ce nu e c u g e t a r e n e t u l b u r a t „ , spre acest intelectualism unila-
teral, spre c a r e Ónclin„ Ón g e n e r a l teologia occidental„, p r e ˛ u i t „ ca Ónde-
letnicire exclusiv i n t e l e c t u a l „. Cine c u g e t „ a∫a, nu mai p o a t e Ó n ˛ e l e g e
p e n t r u ce mai e p „ s t r a t t r u p u l Óntr-o v i a ˛ „ e t e r n „ . C„ci t r u p u l f„r„ pu-
t e r e a p a s i o n a l „ Ó n d r e p t a t „ spre bine nu mai e decÓt o coaje moart„, o
a r „ t a r e lipsit„ de orice rost.
670. P a r t e a p a s i o n a l „ nu t r e b u i e deci omorÓt„, ci sfin˛it„. Iar fiind
ea sfin˛it„, se va sfin˛i ∫i trupul, dat fiind c„ e c o m u n „ sufletului ∫i
trupului. C„ci p u t e r e a p a s i o n a l „ se activeaz„ prin t r u p. Trupul particip„
pentru n„dejdea bun„t„˛ilor viitoare ∫i mi∫cÓndu-se Ón

chip s„n„tos prin lipsa de griji, mintea simte, dup„ sfÓn-
tul Diadoch, bun„tatea dumnezeiasc„ negr„it„ ∫i trans-
mite ∫i trupului, pe m„sura Ónaint„rii sale, bun„tatea
sa 6 7 1 . Iar aceast„ bucurie, ivit„ Ón suflet ∫i Ón trup, este
o dovad„ nemincinoas„ a vie˛uirii nestric„cioase.
Mintea percepe (prinde) o lumin„, sim˛irea alta. Sim-
˛irea percepe, (prinde), lumina supus„ sim˛urilor, care
arat„ lucrurile supuse sim˛urilor ca supuse sim˛urilor. Iar
lumina min˛ii este cuno∫tin˛a afl„toare Ón Ón˛elesuri. Prin
urmare vederea ∫i mintea nu percep (prind) aceea∫i lu-
min„ ; dar numai cÓt„ vreme lucreaz„ fiecare dup„ firea
sa ∫i Ón cele dup„ fire. Ins„ cÓnd se Ómp„rt„∫esc de un
har ∫i de o putere duhovniceasc„ mai presus de fire, cei
Ónvrednici˛i v„d ∫i cu sim˛irea ∫i cu mintea cele mai pre-
sus de toat„ sim˛irea ∫i de toat„ mintea 6 7 2 , ca s„ spu-
nem cu Marele Grigorie CuvÓnt„torul de Dumnezeu, Ón-
tr-un fel cum numai Dumnezeu ∫tie ∫i cei ce lucreaz„
acestea.
la v i a ˛ a sufletului prin p u t e r e a p a s i o n a l „ a acestuia. Sufletul ∫i t r u p u l
sÓnt Ómpletite Ón p u t e r e a pasional„.
671. Dar p u t e r e a p a s i o n a l „ nu e d e s p „ r ˛ i t „ de minte . Ci e p u t e r e a
p r i n c a r e m i n t e a lucreaz„ a s u p r a t r u p u l u i ∫i-l sfin˛e∫te pe a c e s t a . In pu-
t e r e a p a s i o n a l „ mintea ins„ se Ó n t Ó l n e ∫ t e cu t r u p u l. M i n t e a, bucurÓndu-se
mai mult de c e l e n e m a t e r i a l e , a t r a g e ∫i t r u p u l p r i n p a r t e a p a s i o n a l „ la
iubirea acelora.
672. SfÓntul Grigorie P a l a m a a c c e n t u e a z „ adeseori tainica u n i r e ce
exist„ Óntre suflet ∫i t r u p . In p e r c e p e r e a sim˛urilor se Ó n t Ó l n e ∫ te sufletul
cu trupul. T r u p u l nu e t r u p f„r„ v i a ˛ a sufletului Ón el. Via˛a sufletului e
∫i v i a ˛ a lui. Totu∫i Ón p l a n u l vie˛ii n a t u r a l e , Ón l u c r a r e a sim˛urilor d o m i n „
trupul, iar Ón a min˛ii sufletul. Dar u n i r e a d i n t r e cele d o u „ lucr„ri sau
dintre suflet ∫i t r u p se face deplin„ cÓnd D u h u l SfÓnt se s„l„∫luie∫te Ón
credincios, sau cÓnd credinciosu l se Ó n d u h o v n i c e ∫ t e ∫i e ridicat la o l u c r a r e
c a r e d e p „ ∫ e ∫ t e atÓt l u c r a r e a n a t u r a l „ a sim˛urilor, cÓt ∫i a min˛ii. In lu-
c r a r e a a c e e a s u p e r i o a r „ ∫i unificatoare l u c r a r e a sim˛urilor prime∫t e un ca-
r a c t e r de ∫i mai a c c e n t u a t „ spiritualitate, iar l u c r a r e a min˛ii d e v i n e ∫i mai
sim˛itoare. Posibilitatea acestei spiritualiz„ri a sensibilit„˛ii, sau sensibiliz„-
rii a spiritualit„˛ii, e d a t „ Ón faptul c„ t o a t „ r e a l i t a t e a v „ z u t „ e Ón fond o
r a ˛ i o n a l i t a t e d i n a m i c„ plasticizat „ (∫tiin˛a s p u n e azi c„ masa e e n e r g i e
422 FILOCALIA
Acestea le-am Ónv„˛at din Scripturi ; acestea le-am

primit de la p„rin˛ii no∫tri ; acestea le-am cunoscut prin
pu˛ina noastr„ cercare. Acestea ∫tim c„ le-a scris ∫i prea-
cinstitul Óntre ieromonahi cuviosul Grigorie (Palama),
pentru cei ce tr„iesc cu sfin˛enie o via˛„ de lini∫tire, ur-
mÓnd Óntocmai predaniile sfin˛ilor. Acestea le-am semnat
spre Óncredin˛area cititorilor :
1. Ieromonahul Isaac, protosul cinstitelor mÓn„stiri din
SfÓntul Munte.
2. Teodosie Ieromonahul, egumenul cinstitei ∫i Ómp„r„-
te∫tii Lavre.
3. Egumenul mÓn„stirii Ivirilor (Ón dialectul s„u).
4. Ieromonahul Ioanichie, egumenul cinstitei ∫i Ómp„r„-
te∫tii mÓn„stiri Vatoped.
5. Egumenul mÓn„stirii SÓrbilor (Ón dialectul s„u).
6. Filotei, cel mai mic Óntre ieromonahi, am isc„lit cuge-
tÓnd acelea∫i.
7. Amfilohie, cel mai mic Óntre ieromonahi ∫i duhovnicul
cinstitei mÓn„stiri a Esfigmenului.
8. Teodosie, cel mai mic Óntre ieromonahi ∫i duhovnicul
Vatopedului.
9. Ieromonahul Teostirict, egumenul sfin˛itei mÓn„stiri
Cultumu∫.
10. Gherontie Maruli, p„c„tosul, afl„tor Óntre b„trÓnii
cinstitei Lavre, cugetÓnd acelea∫i, am isc„lit.
11. Calist Muzarul, cel mai mic Óntre monahi.
12. Gherasim, neÓnsemnatul Óntre monahi, v„zÓnd ∫i ci-
tind cele scrise cu iubire de adev„r ∫i primindu-le, am isc„lit.
13. Moise, neÓnsemnatul b„trÓn, cel mai mic Óntre mo-
nahi, cugetÓnd acelea∫i, am subscris.
sau v i c e v e r s a ) ; ∫i cu atÓt mai m u l t t r u p u l omenesc, s t r „ b „ t u t ∫i mi∫cat
de sufletul ra˛ional . Diadoch al Foticeei s p u n e : «Ochiul sufletului nu mai
p o a t e fi Ón∫elat cÓnd a c o p e r „ m Ó n t u l lui, adic„ trupul, a d e v e n i t prin ÓnfrÓ-
n a r e o ˛ e s „ t u r „ foarte sub˛ire» (Una s u t „ c a p e t e 71 ; Filoc. rom. I, p. 366).
In acest sens sfÓntul Maxim, la r Ó n d u l s„u, va afirma d e p „ ∫ i r e a dualit„˛ii
suflet-trup Ón sfin˛i ( A m b i g u a ; P.G. 91, 1193—1196).
14. Grigorie Stavrolangaditis, cel mai mic ∫i mai neÓn-

semnat Óntre monahi, poate ∫i isihast, cugetÓnd ∫i Ón˛elegÓnd
acestea, am subscris.
15. Isaia, b„trÓnul de la schitul Magula ∫i cel mai mic
Óntre ieromonahi, cugetÓnd acelea∫i, am subscris.
16. Marcu al lui Sinaitul, cel mai mic Óntre monahi.
17. Calist, din schitul Magula ∫i cel mai mic dintre mo-
nahi.
18. Un b„trÓn isihast de la mÓn„stirea Sirienilor, Ón dia-
lectul s„u.
19. Sofronie, cel mai mic dintre monahi.
20. Smeritul episcop Iacob al Ierisonului ∫i al SfÓntului
Munte, hr„nit Ón predaniile SfÓntului Munte ∫i ale p„rin˛ilor,
m„rturisind c„, prin frunta∫ii care au isc„lit aicea, a subscris
cugetÓnd la fel tot Muntele Atos, congl„suind ∫i eu, am sub-
scris, punÓnd pecetea. Iar dup„ toate am ad„ugat ∫i aceasta
c„ pe cel ce nu congl„suie∫te cu sfin˛ii, ca noi ∫i ca p„rin˛ii
cei cu pu˛in mai Ónainte de noi, nu-l primim la Ómp„rt„∫ire
cu noi.
ALE ACELUIA™I :
SfÓntul Grigorie Palama,

arhiepiscopul Tesalonicuiui
150 Capete despre cuno∫tin˛a natural„,

despre cunoa∫terea lui Dumnezeu, despre
via˛a moral„ ∫i despre f„ptuire
1. C„ lumea a Ónceput, ne Ónva˛„ ∫i firea, ne Óncre-

din˛eaz„ ∫i istoria ∫i ne Ónf„˛i∫eaz„ limpede ∫i inven˛iile
me∫te∫ugurilor, a∫ez„rile legilor ∫i rÓnduielile statelor.
C„ci ∫tim pe inventatorii aproape ai tuturor me∫te∫uguri-
lor ∫i pe d„t„torii legilor, pe Óntemeietorii de la Ónceput
ai statelor. Dar ∫i pe cei ce au scris prima dat„ despre
ceva. Îns„ pe nici unul dintre ace∫tia nu-i vedem tr„ind
Ónainte de facerea lumii ∫i a timpului, pe care ne-a isto-
risit-o Moise. ™i Ónsu∫i Moise, care a descris Ónceputul
facerii lumii, ne-a dat prin atÓtea lucruri ∫i cuvinte mi-
nunate, dovezi de neclintit despre adev„rul Ónf„˛i∫at de
el, ÓncÓt aproape tot neamul omenesc l-a socotit pe el vred-
nic de crezare ∫i vrednici de rÓs pe cei ce au cugetat cele
potrivnice. Dar ∫i firea lumii acesteia, avÓnd totdeauna
trebuin˛„ de un Ónceput nou pentru fiecare lucru din ea,
∫i neputÓnd d„inui nicidecum f„r„ el, ne Ónf„˛i∫eaz„ chiar
prin lucruri primul Ónceput al ei care nu a fost din alt
673
Ónceput .
2. C„ lumea nu numai a Ónceput, ci va avea ∫i un
sfÓr∫it, ne Ónf„˛i∫eaz„ firea ei, ca una ce e dintre cele
673. Dac„ lume a n-ar a v e a un Ónceput, n-am c u n o a ∫ t e pe Ónte -
meietorii statelor, pe i n v e n t a t o r i i m e ∫ t e ∫ u g u r i l o r ∫i pe d„t„tori i legilor.
Ele ar t r e b u i s„ fie din veci. T o a t e au un Ónceput Ón c a d r u l lumii. Dar
ÓntÓmpl„toare. C„ci mereu sfÓr∫e∫te Ón p„r˛ile ei 6 7 4 . Dar

Óncredin˛area sigur„ ∫i neclintit„ despre aceasta ne-o d„
proorocia tuturor celor insufla˛i de Dumnezeu ∫i a lui
Hristos, Care e Dumnezeu peste to˛i. A crede acestora,
ca unora ce au spus adev„rul, se cuvine nu numai celor
evlavio∫i, odat„ ce v„d c„ au spus adev„rul ∫i Ón privin˛a
tuturor celorlalte pe care aceia le-au prevestit. De la ei
se poate afla nu c„ lumea aceasta Óntreag„ Ónainteaz„
spre nefiin˛„, ci c„ precum se vor preface trupurile noas-
tre, a∫a se va desface ∫i se va realc„tui ∫i ea din puterea
Duhului dumnezeiesc Óntr-o form„ mai dumnezeiasc„ spre
a fi pe m„sura noastr„.
3. În˛elep˛ii elinilor zic c„ cerul se Óntoarce prin fi-
rea sufletului lumii, ∫i c„ Óns„∫i judecata dreapt„ ∫i ra-
˛iunea ne Ónva˛„ aceasta. Care judecat„ dreapt„ ? Care
ra˛iune ? C„ci dac„ cerul se Óntoarce nu prin firea lui,
ci prin puterea lumii c„reia Ói zic suflet, iar sufletul
acesta e al Óntregii lumi, cum de nu se Óntoarce ∫i p„mÓn-
tul ∫i apa ∫i aerul, mai ales c„ dup„ ei sufletul e pururea
Ón mi∫care ? Noi Óns„ vedem c„ p„mÓntul st„ prin firea
sa, asemenea ∫i apa, ˛inÓnd locul de jos. Astfel ∫i cerul
se mi∫c„ pururea prin firea lui ∫i se mi∫c„ Ón cerc, ˛inÓnd
locul de sus. Apoi cum ar fi acest suflet al lumii, prin
a c„rui fire s-ar mi∫ca cerul ? Este oare ra˛ional ? Dar
atunci ar fi cu voie liber„ ∫i nu ar mi∫ca corpul ceresc
cu acelea∫i mi∫c„ri. C„ci cele cu voie liber„ se mi∫c„ odat„
Óntr-un fel, alt„dat„ Ón altfel. ™i apoi ce urm„ de suflet
ra˛ional vedem Ón sfera cea mai de jos a lumii, adic„ Ón
p„mÓnt, sau Ón cele care sÓnt mai aproape de el, Ón ap„,
Ón aer sau chiar Ón foc ? C„ci sufletul lumii trebuie s„ fie
lumea Óns„∫i t r e b u ie s„ aib„ un Ónceput care nu mai are Ó n a i n t e Ó n c e p u t u l
a a l t c e v a din c a r e s„ a p a r „ p r i n t r - un nou Ónceput.
674. Lumea nu se a r a t „ ca n e c o n d i ˛ i o n a t n e c e s a r „ , ca existÓnd Ón
mod necesar. Ea e contingent„ . Ar p u t e a ∫i s„ nu fie. Totu∫i nu exist„
din Ó n t Ó m p l a r e . Exist„ p e n t r u c„ a voit Dumneze u s„ existe. C„ lumea
nu e n e c o n d i ˛ i o n a t n e c e s a r „ o d o v e d e ∫ t e faptul c„ m e r e u se sfÓr∫e∫te Ón
p „ r ˛ i l e ei c o n s t i t u t i v e. A c e a s t a a r a t „ c„ ea va a v e a ∫i ca Ó n t r e g un sfÓr∫it.
426 FILOCALIA
∫i al acestora. Cum ar fi apoi unele Ónsufle˛ite, iar altele

neÓnsufle˛ite ? Aceasta o recunosc ∫i ei. Iar cele din urm„
nu sÓnt a∫a Ón parte, ci piatra e toat„ piatr„, metalul tot
metal, ˛„rÓna toat„ ˛„rÓn„, apa, aerul, focul, la fel. Iar
de foc zic tot ei c„ se mi∫c„ prin firea sa ∫i nu prin suflet.
Deci dac„ sufletul e comun, cum se mi∫c„ numai cerul
singur prin firea sufletului ∫i nu prin a lui Ónsu∫i ? Dar
poate zic c„ sufletul, care, dup„ ei, mi∫c„ corpul ceresc,
nu e ra˛ional. Îns„ cum poate fi a∫a, dac„ acel suflet este,
dup„ ei, izvorul sufletelor noastre ? Dac„ nu e ra˛ional,
trebuie s„ fie m„car sensibil sau natural (vegetal). Dar
nici una din aceste calit„˛i nu vedem cum ar mi∫ca un
trup f„r„ m„dulare. Iar vreun m„dular organic nu vedem
s„ aib„ nici p„mÓntul, nici cerul, nici alta dintre stihiile
ei. Fiindc„ tot organul e compus din diferite substan˛e,
Óns„ fiecare dintre stihii are o substan˛„ simpl„ ∫i mai
ales cerul 6 7 5 .
Sufletul este entelehia trupului organic ce are via˛a
Ón potenta 6 7 6 . Cerul Óns„, neavÓnd niciun m„dular sau
parte organic„, nici nu poate vie˛ui. Cum ar avea deci
peste tot suflet ceea ce nu poate vie˛ui ? Dar cei ce s-au
f„cut de∫er˛i Ón cuget„rile lor au pl„smuit cu inim„ neÓn-
˛eleapt„ un suflet care nici nu este, nici nu va fi, ∫i pe
acesta l-au f„cut ziditorul, cÓrmuitorul ∫i proniatorul Ón-
tregii lumi v„zute. De asemenea l-au Ónf„˛i∫at ca pe un
fel de r„d„cin„ ∫i izvor al tuturor sufletelor noastre, el
Ónsu∫i avÓndu-∫i na∫terea din minte. Iar aceast„ minte
zic c„ este altceva dup„ fiin˛„ decÓt ceea ce spun c„ este
675. In acest capitol ∫i Ón cel u r m „ t o r e c o m b „ t u t „ teoria unui suflet
al cosmosului, cosmo-zoismul, sau cosmo-psihismul, sau hylo-zoismul, u n a
d i n formele p a n t e i s m u l u i elin.
676. Teoria aristotelic„ a sufletului ca e n t e l e h ia sau ca form„ a
t r u p u l u i organic, prin c a r e acesta e d u s spre o ˛int„ a lui, a fost acceptat„
∫i de unii p „ r i n ˛ i ai Bisericii. Trupul are v i a ˛ a Ón p o t e n t „ , Ón sensul c„
ea se dezvolt„, sau se actualizeaz„. Iar ÓntrucÓt sufletul e legat de v i a ˛ a
o r g a n i c „ ce cre∫te, se p o a t e s p u n e c„ ∫i sufletul e la Ónceput Ón m a r e
p a r t e o p o t e n t „ ce se dezvolt„.
Dumnezeu, care se afl„ deasupra tuturor. A∫a le dogma-

tizeaz„ pe acestea cei mai de frunte Ón Ón˛elepciunea ∫i
teologia elinilor, nefiind cu nimic mai buni ca cei ce Ón-
dumnezeiesc animalele ∫i pietrele, ba, dimpotriv„, fiind
cu mult mai r„i Ón privin˛a credin˛ei. C„ci dobitoacele,
aurul, piatra, arama sÓnt ceva, chiar dac„ se afl„ printre
cele din urm„ dintre f„pturi. Dar un suflet al lumii, pur-
t„tor de stele nu exist„ ∫i nu este cÓtu∫i de pu˛in ceva
din cÓte sÓnt, decÓt o pl„smuire a unei cuget„ri diavole∫ti.
4. Mai zic aceia : ÓntrucÓt corpul ceresc trebuie s„
se mi∫te, dar mai Óncolo nu este niciun loc spre care ar
Ónainta, el se Óntoarce la sine Ónsu∫i ∫i Ónaintarea lui nu e
decÓt o ÓnvÓrtire. Foarte bine. Deci dac„ ar fi loc, ar fi
purtat Ón sus ca ∫i focul, ba chiar mai mult decÓt focul,
fiindc„ e ∫i mai u∫or decÓt firea focului. Dar aceast„ mi∫-
care nu este a firii sufletului, ci a u∫ur„t„˛ii firii. Dac„
deci Ónaintarea cerului Ónseamn„ ÓnvÓrtire, iar aceasta o.
are prin firea sa ∫i nu prin firea sufletului, corpul ceresc
se ÓnvÓrte∫te nu prin firea sufletului, ci prin a sa. Deci
nu are suflet, nici nu exist„ vreun suflet ceresc, sau al
lumii Óntregi. Singurul suflet ra˛ional este cel omenesc
care nu e ceresc ∫i nu se cuprinde Óntr-un loc, ci prin firea
677
sa este esen˛„ Ón˛eleg„toare .
5. Iar corpul ceresc nu are puterea s„ Ónainteze sau
s„ se Óntind„ Ón sus. ™i aceasta nu fiindc„ nu mai este
loc mai Óncolo, ci pentru c„ ∫i sfera eterului de dup„ el
este Ónv„luit„ de cer. De aceea nu Ónainteaz„ Ón sus nu
fiindc„ nu este niciun loc spre care s„ Ónainteze, c„ci
l„rgimea cerului se acoper„ cu sfera eterului. Nu se Ón-
tinde mai sus de ea, deoarece, fiind mai sub˛ire, este mai
sus prin firea sa. A∫adar nu fiindc„ nu are loc mai sus
decÓt sine, nu se Ónal˛„ cerul mai sus, ci fiindc„ nu este
nici-un corp mai sub˛ire ∫i mai u∫or ca el.
677. A c e a s t „ Ó n v „ ˛ „ t u r „ c r e ∫ t i n „ d e s p r e lume ca n e a v Ó n d suflet Ón
ea, a eliberat d r u m u l c e r c e t „ r i i ∫tiin˛ifice a naturii.
428 FILOCALIA
6. Nu este niciun corp mai Ónalt decÓt corpul ceresc.

Dar nu din cauza aceasta e incapabil s„ se Ónal˛e mai sus,
ci fiindc„ cerul cuprinde orice corp ∫i nici-un corp nu
este ∫i n-a fost dincolo de el ca s„-l str„bat„. Dar nou„,
binecinstitorilor ∫i credincio∫ilor, nu ne este oprit s„ ajun-
gem deasupra cerului. C„ci Dumnezeu, care umple toate,
Se Óntinde ∫i dincolo de cer, la nesfÓr∫it, ∫i a fost ∫i Óna-
inte de lume, umplÓnd, cum umple ∫i acuma, tot locul
din lume ∫i nimic nu I s-a ad„ugat Lui ca s„ se iveasc„
Ón El vreun corp. Prin urmare nici Ón afar„ de cer nu
este vreo piedic„, spre a nu fi loc, cum este cel din jurul
lumii, sau cel care s-a ivit Ón l„untrul lumii, ca s„ fie
corpuri Ón el.
7. Cum deci, odat„ ce nu e nici o piedic„, nu se
Óndreapt„ Ón sus mi∫carea corpului ceresc, ci se mi∫c„ Ón
cerc, ÓntorcÓndu-se la sine Ónsu∫i ? Fiindc„ stÓnd deasupra
ca cel mai sub˛ire dintre toate, e mai presus decÓt orice
corp, dar ∫i mai ager la mi∫care. Precum ceea ce e cu-
prins de el e cÓt se poate de greu ∫i de jos, a∫a el e cel mai
u∫or, cel mai Ónalt ∫i cel mai ager la mi∫care. Dac„ se
mi∫c„ prin fire, r„mÓnÓnd sus la suprafa˛„, dar ceea ce
r„mÓne la suprafa˛„ nu se poate desp„r˛i prin fire de
acelea la a c„ror suprafa˛„ st„, iar acelea la a c„ror su-
prafa˛„ st„ corpul ceresc sÓnt sferice, Ón chip necesar el
se mi∫c„ neÓncetat Ón jurul lor ; nu printr-o fire sufle-
teasc„, ci printr-una corporal„ ∫i proprie, fiindc„ schimb„
un loc cu altul pe rÓnd. Iar mi∫carea este proprie corpu-
rilor, precum starea potrivnic„ e opus„ corpurilor 6 7 8 .
8. Cineva poate vedea ∫i Ón apropierea noastr„ vÓn-
turile care netezesc suprafe˛ele, nedesp„r˛indu-se de aces-
tea cÓnd se mi∫c„ ∫i neridicÓndu-se mai sus, nu fiindc„ nu
este loc, ci fiindc„ sÓnt mai u∫oare cele de deasupra lor.
678. Cap. 4 — 7 Ónf„˛i∫eaz„ o viziune d e s p r e cer, d e p „ ∫ i t „ de cuno∫ -
tin˛ele a s t r o n o m i c e d o b Ó n d i t e Ón secolele u r m „ t o a r e . Dar Ón c e e a ce s p u n e
sfÓntul Grigorie P a l a m a e un a d e v „ r : m i ∫ c a r e a n a t u r i i nu e p u r t a t „ de
un suflet, ci de legile ei fizice.
Deci r„mÓn la suprafa˛a celor pe care le ating, fiind dup„

fire mai u∫oare ca acelea. ™i se mi∫c„ Ón jurul lor, nu
printr-o fire sufleteasc„, ci prin firea lor. Socotesc c„
aceast„ asem„nare din parte voind s-o arate ∫i Ón˛eleptul
Solomon, a numit corpul ceresc cu numele vÓnturilor,
scriind despre el : «VÓntul umbl„ Ón cerc ∫i se Óntoarce
Ón cercurile lui» (Eccl. I, 6). Dar firea vÓnturilor din jurul
nostru e atÓt de departe de a celor mai Ónalte ∫i de mi∫-
carea cÓt se poate de iute a acelora, pe cÓt de departe e
∫i u∫urimea acelora.
9. Dup„ Ón˛elep˛ii elinilor, sÓnt dou„ zone ale p„-
mÓntului temperate ∫i locuite. Dintre acestea, fiecare se
Ómparte Ón cÓte dou„ lumi locuite, dÓnd patru lumi de
acestea. De aceea sus˛in c„ sÓnt patru neamuri de oameni,
care nu pot trece unul la altul. C„ci dup„ ei, unii locu-
iesc Ón zona noastr„, al„turea de noi, fiind desp„r˛i˛i de
noi de zona arz„toare a p„mÓntului. Opus lor, sÓnt cei
ce, privi˛i din punctul lor de vedere, locuiesc dedesubtul
zonei acesteia, precum nou„ ne sÓnt opu∫i cei ce au ace-
la∫i tropic ca ∫i noi. Dintre ace∫tia, unii sÓnt opu∫i, ceilal˛i
antipozi ∫i Óntor∫i fa˛„ de noi. Ei nu ∫tiau c„ afar„ de a
zecea parte din sfera p„mÓntului, aproape toat„ cealalt„
parte e acoperit„ de ape.
10. Oricine poate cunoa∫te c„ afar„ de lumea locuit„
de noi, nici o alt„ parte a p„mÓntului nu e locuit„, fiind
acoperit„ de m„ri. S„ ia aminte de asemenea c„ cele
patru stihii din care const„ lumea, sÓnt p„r˛i egale 6 7 9 . Iar
679. Era pe atunci idee a c„ lumea m a t e r i a l „ se c o m p u n e din p a t r u
stihii sau e l e m e n t e : p„mÓnt, ap„, aer ∫i foc, iar pe d e a s u p r a ei e s t e
eterul, ca al cincilea element. I d e e a a c e a s t a simplist„ d e s p r e c e l e cinci
stihii, d e s p r e propor˛iile lor n e s c h i m b a t e , d e s p r e a∫ezarea lor Ón c e r c u r i
tot mai largi c a r e se cuprind, e inferioar„ intui˛iei biblice despre m „ r e a ˛ a
complexitate a lumii, intui˛ie c a r e e proprie ∫i sfin˛ilor p„rin˛i. Ea era
p r o p r i e ∫tiin˛ei ∫i unei p„r˛i a filozofiei eline ∫i bizantine, pe care ∫tiin˛a
m o d e r n „ a dep„∫it-o. SfÓntul Grigorie P a l a m a a f„cut uz Ón capitolele
de p Ó n „ aci ∫i Ón alte c Ó t e v a u r m „ t o a r e de a c e a «∫tiin˛„», urm„rindu-∫i
430 FILOCALIA
datorit„ st„rii sale rarefiate ∫i sferei fiec„reia din ele, are

un volum Ónmul˛it fa˛„ de al altuia, cum i se pare ∫i lui
Aristotel. Acesta zice c„ sÓnt cinci stihii, a∫ezate sferic
Ón cinci straturi, stratul mai mic fiind totdeauna cuprins
de cel mai mare, p„mÓntul de ap„, apa de aer, aerul de
foc, focul de eter. ™i aceasta este lumea.
11. Eterul este cu mult mai limpede ca focul ∫i se
nume∫te ∫i materie arz„toare. Focul are volumul Ónmul-
˛it al sferei aerului, aerul al apei, apa al p„mÓntului, care
avÓnd cea mai mare desime, are volumul cel mai mic
dintre cele patru stihii de sub cer. Deci sfera apei avÓnd
m„rimea Ónmul˛it„ a p„mÓntului, dac„ ar fi rev„rsat„
peste toat„ suprafa˛a p„mÓntului, amÓndou„ sferele s-ar
mi∫ca Ón jurul aceluia∫i centru, al p„mÓntului ∫i al apei.
Apa n-ar Óng„dui dobitoacelor de pe uscat s„ se foloseasc„
de nici o parte a p„mÓntului, ÓntrucÓt l-ar acoperi Óntreg
∫i s-ar Óntinde Ón mare m„sur„ peste toat„ suprafa˛a lui.
Dar ÓntrucÓt nu cuprinde toat„ suprafa˛a p„mÓntului, c„ci
uscatul locuit de noi este neacoperit, sfera apei este Ón
chip necesar nelegat„ de centrul p„mÓntului. Prin ur-
mare trebuie c„utat cÓt de mult e ea Ón afar„ de centrul
p„mÓntului. ≈ mai jos sau mai sus de noi ? Mai sus nu
poate s„ fie, c„ci vedem c„ suprafa˛a apei este, Ón parte,
sub noi. A∫adar centrul sferei apei este mai jos, Ón raport
cu noi, chiar ∫i de centrul p„mÓntului. R„mÓne de cercetat
cÓt este de departe acest centru de centrul p„mÓntului.
12. Ar putea cunoa∫te cineva cÓt de departe, adic„
cÓt de jos, din punctul nostru de vedere, este centrul sfe-
rei apei, de centrul p„mÓntului, luÓnd seama c„ suprafe-
scopul s„u de a a r „ t a c„ sufletul nu p o a t e fi prezent ca for˛„ de mi∫-
c a r e Ón tot acest cosmos, el nu e decÓt Ón organismele u m a n e a∫ezate pe
p„mÓnt, c a r e formeaz„ n u m a i a zecea p a r t e din Ó n t i n d e r e a apei, ∫i nici
pe p „ m Ó n t u l Óntreg, ci numai Ón a n u m i t e zone din el cu o clim„ tempe -
rat„, nu ∫i in cele fierbin˛i, care sÓnt nelocuite .
˛ei sferei p„mÓnte∫ti, care e locuit„ de noi Ói corespunde

suprafa˛a apei v„zut„ de noi ∫i aflat„ sub noi, sub p„-
mÓntul pe care-l c„lc„m. Partea p„mÓntului locuit„ de noi
e o zecime din suprafa˛a lui. C„ci p„mÓntul are cinci zone,
iar noi locuim o jum„tate a uneia din aceste cinci. Deci
dac„ ar vrea cineva s„ aplice acestei zecimi de suprafa˛„
o sfer„ Ón jurul p„mÓntului, va afla sfera care i se potri-
ve∫te. Ea va avea Óndoit diametrul sferei c„reia i se aplic„
din afar„ ∫i pe care o cuprinde, iar m„rimea ei e de opt
ori mai mare ∫i centrul Ól are la marginea p„mÓntului,
care ni se pare cea mai jos. Acest lucru e limpede din
desen.
13. S„ zicem c„ sfera p„mÓntului este un cerc Ón„un-
tru c„ruia e scrie A, B, C, D, iar Ón jurul lui e desenat
Ón loc de sfera apei un alt cerc, care e tangent cu supra-
fa˛a zecimei de sus a cercului din el. In cercul acesta e
scris E, F, G, H. Marginea cercului din l„untru, care din
punctul nostru de vedere
este cel mai de jos, va fi
centrul cercului exterior.
Acesta avÓnd diametrul
Óndoit, se arat„ prin de-
monstra˛ii geometrice c„
sfera al c„rei diametru es- G
te Óndoit fa˛„ de al sferei
care are diametrul pe ju-
m„tate, este de opt ori mai
mare. Aceast„ sfer„ lichi-
d„, care e de opt ori mai
mare, e amestecat„ cu p„-
mÓntul. De aceea ˛Ó∫nesc
din el numeroase izvoare ∫i r„sar apele bogate ∫i nesecate
ale rÓurilor ∫i se vars„ sÓnurile nu pu˛inelor m„ri ; mul-
˛ime de lacuri sÓnt r„spÓndite ∫i aproape nu este loc pe
p„mÓnt, unde, s„pÓnd cineva, s„ nu afle curgÓnd pe dede-
subt ap„.
432 FILOCALIA
14. C„ afar„ de partea locuit„ de noi, nu mai este

nici o alta locuit„, arat„ ∫i desenul ∫i ra˛iunea. C„ci pre-
cum, dac„ centrul p„mÓntului ∫i al apei ar fi acela∫i, p„-
mÓntul ar fi cu totul nelocuit, tot a∫a, ba cu mult mai
vÓrtos, dac„ apa are ca centru partea cea mai de jos a
p„mÓntului, din punctul nostru de vedere, afar„ de par-
tea locuit„ de noi, care se atinge cu partea de sus a sferei
apei, toate celelalte fiind acoperite de mult„ ap„, nu pot
fi locuite. ™i fiindc„ s-a spus mai Ónainte c„ numai Ón
partea de p„mÓnt locuit„ exist„ suflet ra˛ional Óncorporat,
iar aceasta este una singur„, urmeaz„ c„ numai Ón aceast„
parte locuiesc ∫i dobitoacele necuvÓnt„toare de uscat.
15. Vederea ia na∫tere din culori ∫i figuri combinate
Ón multe feluri ; mirosul din aburi ; gustul din umezeli ;
auzul din zgomote ; pip„itul din asprimi sau din nete-
zimi, prin atingerea cu ele. Iar con˛inuturile care se al-
c„tuesc Ón sim˛uri sÓnt dela corpuri, dar nu sÓnt corpuri,
de∫i sÓnt corporale. C„ci nu sÓnt simplu de la corpuri, ci
din formele corpurilor. Nu sÓnt nici Ónse∫i formele corpu-
rilor, ci Óntip„riririle lor, un fel de chipuri nedesp„r˛it
desp„r˛ite de formele corpurilor. Aceasta se constat„ mai
ales din vedere ∫i Ón chip deosebit din cele ce nu se v„d
Ón oglind„.
16. Întip„ririle acestea din sim˛uri, Ónsu∫indu-∫i-le
puterea de imagina˛ie (Ónchipuirea) a sufletului, desparte
deplin nu sim˛urile Ónse∫i, ci, precum am spus, chipurile
din ele, de corpuri ∫i de formele lor. ™i avÓndu-le adu-
nate ca pe o vistierie, aduce la Óntrebuin˛are din l„untru
cÓnd una cÓnd alta, chiar cÓnd nu e de fa˛„ corpul, f„-
cÓndu-∫i-le pe toate v„zute, ∫i pe cele auzite ∫i pe cele
gustate ∫i pe cele mirosite ∫i pe cele pip„ite 6 8 0 .
680. ≈ o distinc˛ie Ó n t r e formele c a r e ˛in obiectiv de c o r p u r i ∫i
Ó n t r e c h i p u r i l e pe c a r e a c e s t e forme le Ó n t i p „ r e s c Ón sim˛iri ∫i care, p Ó n „
ce r „ m Ó n Ón sim˛uri, pe de o p a r t e sÓnt d e o s e b i t e de formele o b i e c t i v e
ale corpurilor, pe de alta sÓnt n e d e s p „ r ˛ i t e de ele. I m a g i n a ˛ i a p r e l u Ó n d
apoi a c e s t e chipuri, le d e s p a r t e deplin de formele corpurilor, f„r„ s„
d e s p a r t „ Óns„ ∫i sim˛urile Ónsele. A ∫ a se face c„ Ón imagina˛i e chipurile
17. Aceast„ putere de imagina˛ie (de Ónchipuire) a

sufletului se g„se∫te Ón f„ptura ra˛ional„, la mijloc Óntre
minte ∫i sim˛uri. Mintea privind ∫i ÓntorcÓnd Ón sine ima-
gini primite de c„tre sim˛uri, ca desp„r˛ite de corpuri ∫i
ca chipuri necorporale, Ónf„ptuie∫te feluritele Ón˛elesuri,
deosebindu-le, asem„nÓndu-le ∫i judecÓndu-le Ón mod fe-
lurit, p„tima∫, nep„tima∫, mijlocit, Ón chip gre∫it sau f„r„
gre∫al„. Din acestea se nasc apoi cele mai multe virtu˛i
∫i p„cate, p„reri bune ∫i rele. Fiindc„ nu tot Ón˛elesul
min˛ii vine din acestea ∫i e despre acestea, ci sÓnt unele
pe care nu le poate afla cineva ca venind prin sim˛uri,
ci sÓnt date de minte, de aceea am zis c„ nu tot adev„rul
∫i am„girea, virtutea ∫i r„utatea din gÓnduri Ó∫i au Ónce-
putul de la imagina˛ie (Ónchipuire).
18. ≈ vrednic de mirare ∫i de cercetare, cum de la
lucrurile vremelnice ∫i supuse sim˛urilor, poate s„ se
nasc„ Ón suflet o frumuse˛e sau o urÓciune statornic„, o
bog„˛ie sau o s„r„cie, o slav„ sau o lips„ de slav„, ∫i, sim-
plu-vorbind, o lumin„ mintal„ (inteligibil„) pricinuitoare
de via˛„ ve∫nic„, sau un Óntuneric mintal (inteligibil) ∫i
chinuitor.
19. Mintea, purtat„ de imagina˛ia sufletului ∫i Óm-
preunat„ prin aceasta cu sim˛urile, na∫te o cuno∫tin˛„
Ómbinat„. De pild„ prive∫te cineva cu sim˛urile la soarele
care apune, dar totodat„ ∫i la luna apropiat„ care st„ cu
partea bombat„ spre soare, pÓn„ ce Óncet, Óncet se dep„r-
teaz„ Ón zilele urm„toare ∫i e tot mai luminat„, pÓn„ ce
ajunge la partea opus„, apoi se apropie iar„∫i cÓte pu˛in
cu partea cealalt„ mic∫orÓndu-∫i lumina tot mai mult,
pÓn„ ∫i-o pierde, ajungÓnd iar„∫i acolo de unde a Ónceput
s„ lumineze. Aceste vederi ÓnsemnÓndu-∫i-le mintea, ca
lucrurilor pot lua forme Ó n t r u c Ó t v a deosebite de formele lucrurilor. Ima-
gina˛ia are astfel o func˛ie c r e a t o a r e , nu simplu r e p r o d u c t i v „ ca sim˛u-
rile. Ea le Ó n m a g a z i n e a z „ Ón sine ∫i apoi le p r o i e c t e a z „ c Ó n d voie∫te,
c h i a r Ón lipsa corpurilor ∫i a formelor lor.
434 FILOCALIA
una ce ˛ine pe cele de mai Ónainte Ón imagina˛ie, iar pe

cea mereu prezent„ Ón sim˛, Ó∫i d„ seama din sim˛, din
imagina˛ie ∫i din Ón˛elegere c„ luna Ó∫i are lumina de la
soare ∫i c„ osia acesteia este mai aproape de p„mÓnt ∫i
cu mult mai jos decÓt soarele 6 8 1 .
20. Dar nu numai datele ce privesc luna, ci ∫i cele
ce privesc soarele, eclipsele lui ∫i conjunc˛iile din vremea
lor, schimb„rile ∫i distan˛ele celorlalte planete de pe cer,
forma˛iile felurite ce le alc„tuiesc Óntre ele, ∫i, pe scurt,
toate cÓte le ∫tim despre cer, apoi ra˛iunile firii, toate
artele, me∫te∫ugurile ∫i, simplu vorbind, Óntreaga cuno∫-
tin˛„ a tuturor adunate din observ„ri par˛iale, le-am cÓ∫-
tigat din sim˛uri ∫i din imagina˛ie, prin minte. Nici una
din acestea nu se poate numi duhovniceasc„, ci mai de-
grab„ natural„, fiindc„ nu cuprinde cele ale Duhului.
21. De unde am aflat ceva sigur ∫i nemincinos des-
pre Dumnezeu, de unde despre lumea Óntreag„, de unde
despre noi Ón∫ine ? Nu din Ónv„˛„tura Duhului ? 6 8 2 . C„ci
Duhul ne-a Ónv„˛at c„ numai Dumnezeu este Cel ce
este cu adev„rat ∫i este pururea ∫i este neschimbat, ne-
primindu-∫i existen˛a din cele ce nu sÓnt ∫i nemergÓnd
spre nefiin˛„ ; c„ este Ón trei ipostasuri ∫i atotputernic ;
c„ El a adus Ón ∫ase zile cu cuvÓntul la existen˛„ cele ce
sÓnt din cele ce nu sÓnt 6 8 3 , mai bine zis le-a dat fiin˛„
681. Explic„ j u d e c „ ˛ i l e f„cute de minte pe baza asocierii Ó n t r e chi-
purile sensibile primite dela sim˛uri ∫i r e ˛ i n u t e de imagina˛ie ∫i cele
prezente Ón sim˛uri.
682. Cuno∫tin˛ele p a r ˛ i a l e le avem din sim˛uri, d i n i m a g i n a ˛ ie (me-
morie) ∫i din minte, adic„ din l u c r a r e a lor comun„. Ele formeaz„ deci
c u n o ∫ t i n ˛ a n a t u r a l „ . Dar cuno∫tin˛ele sigure ∫i n e m i n c i n o a se d e s p r e lu-
mea ca Óntreg, adic„ d e s p r e originea ∫i scopul ei, despre noi Ón∫ine ca
p e r s o a n e u n i t a r e ∫i despre Dumnezeu nu mai sÓnt d i n c e l e trei puteri ale
naturii n o a s t r e , ci din Ó n v „ ˛ „ t u r a pe c a r e ne-a dat-o D u h u l ∫i pe c a r e
am primit-o prin credin˛„ .
683. UrmÓnd sfÓntului M a x i m M„rturisitorul , pe Dumneze u Ól nu-
m e ∫ t e «Cel ce exist„ Ón chip existent sau a d e v „ r a t » (¸ ‰Ì¿˘¿ ˛Ì), iar
c r e a t u r i l e n u m ai cele ce sînt (Ù‹ ¸ÌÙ·). Existen˛a a d e v „ r a t „ sau exis
deodat„ tuturor, cum zice Moise. C„ci Ól auzim pe acesta

zicÓnd : «La Ónceput a f„cut Dumnezeu cerul ∫i p„mÓntul»
(Facere I, 4), nu ca pe un gol, desigur, nici f„r„ cele din-
tre ele. C„ci p„mÓntul era amestecat cu ap„ ∫i fiecare
dintre ele purta Ón sine ca o sarcin„ aerul ∫i dobitoacele
∫i plantele dup„ felul lor 6 8 4 . Iar cerul cuprindea feluri-
tele lumini ∫i lumin„tori, Ón care subzista totul 6 8 5 . Astfel
a f„cut Dumnezeu la Ónceput cerul ∫i p„mÓntul ca pe o
substan˛„ care cuprindea totul ∫i purta Ón potent„ toate,
dezaprobÓnd de departe, precum se cuvine, pe cei ce so-
cotesc Ón chip gre∫it c„ materia a preexistat de la sine.
22. Dup„ aceea, Ónfrumuse˛Ónd oarecum ∫i Ómpodo-
bind lumea, Cel ce a adus toate la existen˛„ din cele ce
nu sÓnt, a Ómp„r˛it fiec„ruia rÓnduiala proprie ∫i cuvenit„
a Ónsu∫irilor sale, Óntregind lumea Ón ∫ase zile, deosebind
pe fiecare numai cu porunca ∫i sco˛Ónd ca din ni∫te vis-
tierii ascunse la forma lor v„zut„ cele puse Ón ea 6 8 6 , a∫e-
zÓnd ∫i ÓmbinÓnd Ón chipul cel mai armonios ∫i mai po-
trivit un lucru cu altul ∫i pe fiecare cu toate ∫i pe toate
cu fiecare. Iar p„mÓntul cel nemi∫cat, l-a Ónconjurat ca
pe un centru oarecare, cu un cerc foarte Ónalt ∫i l-a legat
t e n t a e x i s t e n t „ este c e a c a r e nu e de la nimeni, ci de la sine, a c e e a
c a r e nu se schimb„ ∫i nu Ó n a i n t e a z „ spre d e s c o m p u n e r e (stric„ciune).
Cele simplu existente sÓnt cele ce nu au existen˛„ dela ele, ci sÓnt aduse
la existen˛„ din nimic de Dumnezeu.
684. ıÔˆÔÒ˛ — Óns„rcinat. P„mÓntu l ∫i apa e r a u Ó n s „ r c i n a t e cu
p l a n t e le ∫i cu animalele pe care a v e a u s„ le nasc„. A v e a u Ón ele Ón mod
v i r t u a l plantel e ∫i animalele. Se insinueaz„ aci o c o n c e p ˛ ie corespunz„-
t o a r e cu cea a ∫tiin˛ei de azi. P a r c „ ar fi vorb a ∫i de aer, ca o sarcin„
a p „ m Ó n t u l u i ∫i a apei. Deci stihiile nu era u totu∫i s e p a r a t e , mai ales
la Ónceput.
685. SfÓntul Grigorie P a l a ma p a r e a insinuat aci c„ Ón lumina sau
Ón energia ei Ó∫i avea subsistent„, sau originea t o a t „ lumea c r e a t „ .
686. ÂÓ‹Î˘Ì ÂÈÚ Âfl‰ÔÚ Ù‹ ›ÌÙÂË›ÌÙ·. P l a n t e l e ∫i animalele, dar ∫i
t o a t e formele Ón mi∫care era u d a t e p o t e n ˛ i a l Ón s u b s t a n ˛ a originar„ a
lumii, ca Ón ni∫te vistierii ascunse.
436 FILOCALIA
preaÓn˛elept, prin cele din mijloc cu cerul pururea Ón mi∫-

687
care , ÓncÓt aceea∫i lume se afl„ ∫i stÓnd ∫i mi∫cÓndu-se.
23. DÓnd Marele Me∫ter o astfel de rÓnduial„ fiec„-
reia din marginile Óntregului, a fixat Ón nemi∫care ∫i a
pus totodat„ Ón mi∫care acest Óntreg, f„cÓndu-l o lume
bine Óntocmit„. Iar celor afl„toare Óntre aceste margini,
le-a Ómp„r˛it iar„∫i la fiecare, ceea ce i se cuvine. Pe unele
le pune sus ∫i le porunce∫te s„ se ÓnvÓrteasc„ Ón Ón„l˛ime
∫i s„ se mi∫te Ómpreun„ cu hotarul cel mai de sus al Ón-
tregului, cu chibzuial„ ∫i rÓnduial„ Ón toat„ vremea. Pe
cele u∫oare ∫i rodnice Ón lucrare ∫i u∫or de prelucrat le-a
pus Ón folosul oamenilor. Pe cele ce se Ónc„lzesc peste
temperatura de mijloc le-a pus s„ se ridice, cu bun rost,
peste celelalte, ca s„ potoleasc„ frigul prea mare, iar c„l-
dura lor prea mare s„ fie potolit„ de frig. Lipsa de m„-
sur„ Ón pornirea marginilor celor mai de sus, e ÓnfrÓnat„
de mi∫carea Óntoars„ a unora dintre ele. Prin acestea ne-a
dat deosebirile de mult folos ale anilor, ale ceasurilor ∫i
m„surile distan˛elor de timp ∫i celor ce pricep cuno∫tin˛a
lui Dumnezeu, care a zidit, a rÓnduit ∫i a Ómpodobit toate.
Deci pe cele de sus ∫i de la Ón„l˛ime le-a l„sat s„ se ÓnvÓr-
teasc„ Ón chipul acesta felurit ∫i Óndoit, de dragul frumu-
se˛ii lumii ∫i al folosului de multe feluri. Iar pe altele
le-a a∫ezat jos ∫i la mijloc, ∫i anume pe acelea care sÓnt
mai grele ∫i sÓnt pasive dup„ fire, care se fac ∫i se pres-
chimb„, care pot fi deosebite ∫i asem„nate ∫i suport„ mai
u∫or prefacerile, spre buna Óntrebuin˛are. Pe toate le-a
rÓnduit ca pe o podoab„ ∫i dup„ leg„tura ra˛iunilor lor,
ca s„ se poat„ numi pe drept cuvÓnt, Óntregul, podoab„
(cosmos).
24. Astfel la facere s-a zidit ÓntÓi un lucru dintre
f„pturi, dup„ cel dintÓi altul, dup„ acesta iar„∫i altul, iar
dup„ toate, omul. Acesta s-a Ónvrednicit de atÓta cinste
687. Aci sfÓntul Grigorie face iar„∫i uz de «∫tiin˛a natural„» a
timpului s„u.
∫i grij„ din partea lui Dumnezeu, ÓncÓt toat„ lumea aceasta

v„zut„ a fost f„cut„ Ónainte de el pentru el. Iar Împ„r„-
˛ia cerurilor a fost g„tit„ Óndat„ dup„ Óntemeierea lumii,
tot pentru el (Matei XXV, 34), Ónainte de el 6 8 8 . Dar ∫i
sfat a premers despre el ∫i a fost pl„smuit de mÓna lui
Dumnezeu ∫i dup„ chipul lui Dumnezeu ∫i n-a primit
totul din materia aceasta din lumea supus„ sim˛urilor,
ca celelalte vie˛uitoare, ci numai trupul, iar sufletul din
cele mai presus de lume, mai bine zis de la Dumnezeu
Ónsu∫i, prin suflare negr„it„. Aceasta, pentru c„ e ceva
mare ∫i minunat ∫i Óntrece totul ∫i prive∫te totul ∫i cÓrmu-
ie∫te toate ; iar, pe de alt„ parte, cunoa∫te pe Dumnezeu
∫i-L poate primi pe El ∫i se dovede∫te mai mult decÓt
orice rezultatul m„ririi mai presus de toate a Me∫terului.
Ba nu numai c„ poate primi pe Dumnezeu prin osteneala
nevoitoare ∫i prin har, ci se ∫i poate uni cu El Óntr-un
singur ipostas 6 8 9 .
688. Nu n u m a i lumea a c e a s t a e s t e g„tit„ ca un p a l a t p e n t r u om
— Ó m p „ r a t u l ce avea s„ a p a r „ d u p „ a c e e a — ci ∫i Î m p „ r „ ˛ i a cerurilor
s-a g„tit p e n t r u el Ó n a i n t e de el, c„ci el t r e b u i a s„ p r i v e a s c „ spre ea
dela Ó n c e p u t u l e x i s t e n ˛ e i sale.
689. ≈ dat aci Ón mod c o n c e n t r a t tot ce d e o s e b e ∫ t e pe om de t o a t e
c r e a t u r i l e sensibile. Pe de o p a r t e el p r i v e ∫ t e c o n ∫ t i e n t t o a t e , le c o n d u c e
pe t o a t e , ca un chip al lui Dumnezeu. El e con∫tiin˛a s t „ p Ó n i t o a r e ∫i
t r a n s f o r m a t o a r e a lumii, Ón el se descoper e rostul lumii. F „ r „ om lumea
ar fi lipsit„ de rost, de sens, de lumin„, existen˛a ar fi lipsit„ de o l a t u r „
esen˛ial„ a ei, sau de cea mai esen˛ial„. F „ r „ om nu s-ar cre a Ón lume
nimic p u r t „ t o r de un sens. F „ r „ om lumea n-ar ∫ti de ea Óns„∫i. Pe de
alt„ p a r t e , existen˛a omului d o v e d i n d c„ lumea e p e n t r u un sens, dove-
de∫te c„ ea se cere dup„ sensul deplin pe c a r e omul nu i-l p o a t e des-
coperi ∫i da. N u m a i Ón l e g „ t u r „ cu lumin a t o t a l „ noi p u t e m v e d e a Ón
lume un sens ∫i p u t e m c „ u t a ∫i realiza Ón ea un sens final. Dar tot
n u m a i Ón l e g „ t u r „ cu c o n ∫ t i i n ˛a c a r e are Ón ea t o a t „ lumina, con∫tiin˛a
u m a n „ p o a t e descoperi sensul deplin al existen˛ei sale ∫i al lumii d u p „
c a r e se dore∫te. De a c e e a con∫tiin˛a u m a n „ e f„cut„ p e n t r u a se uni
cu con∫tiin˛a deplin l u m i n a t „ a lui Dumnezeu. N u m a i fiin˛a u m a n „ e
c a p a b i l „ s„ p r i m e a s c „ Ón con∫tiin˛a ei con∫tiin˛a lui Dumneze u c a r e echi-
v a l e a z „ cu lumina total„. N u m a i ea d o v e d e ∫ t e c„ l u m e a e opera unui
M e ∫ t e r atotluminnat ∫i m „ r e ˛ Ón lumina ∫i p u t e r e a Lui n e m „ r g i n i t „ . M„-
438 FILOCALIA
25. În acestea ∫i Ón cele ca acestea se afl„ Ón˛elep-

ciunea adev„rat„ ∫i cuno∫tin˛a mÓntuitoare, care prici-
nuie∫te fericirea de sus. Dar care Euclid, care Marin, care
Ptolemeu a putut s„ le vad„ ? Care Empedocle, care So-
crate, Aristotel ∫i Platon a putut s„ le cunoasc„ acestea
prin metodele logicii ∫i ale celorlalte cuno∫tin˛e natu-
rale ? Mai bine zis, care sim˛ a perceput unele ca aces-
tea ? Oare s-a putut apropia de ele mintea ? Iar dac„
acelora, care filozofau prin fire ∫i celor asemenea lor li
s-a p„rut umilit„ Ón˛elepciunea din acestea, nu mai pu˛in
se v„de∫te ast„zi m„re˛ia ei covÓr∫itoare. C„ci stau aproa-
pe ca ni∫te vie˛uitoare necuvÓnt„toare fa˛„ de Ón˛elepciu-
nea din acestea (iar de voie∫ti, ca ni∫te sclavi, decÓt care
mai buni s-ar socoti cei ce f„uresc diadema Ómp„r„teasc„).
A∫a sÓnt acestea fa˛„ de Ón˛elepciunea adev„rat„ ∫i mai
presus de toate ∫i fa˛„ de Ónv„˛„tura Duhului.
26. Nu numai a cunoa∫te pe Dumnezeu cu adev„rat,
pe cÓt e cu putin˛„, Óntrece f„r„ asem„nare filozofia eli-
nilor, ci ∫i numai a ∫ti ce loc are omul Ónaintea lui Dum-
nezeu Óntrece toat„ Ón˛elepciunea acelora. C„ci singur
omul dintre cele toate p„mÓnte∫ti ∫i cere∫ti a fost zidit
dup„ chipul Ziditorului, ca s„ priveasc„ spre El ∫i s„-L
iubeasc„ ∫i s„ fie cunosc„torul singur Aceluia, iar prin
credin˛a, prin Ónclinarea ∫i dragostea fa˛„ de El, s„-∫i p„s-
treze frumuse˛ea sa ; iar toate celelalte cÓte le poart„ p„-
mÓntul ∫i cerul acesta, s„ le vad„ mai prejos de sine ∫i
cu totul nep„rta∫e de minte 6 9 0 . Aceasta neputÓnd-o ve-
r i r e a omului, ca chip al m„ririi con∫tiin˛ei supreme, se a r a t „ mai ales
Ón aceea c„ devine con∫tiin˛ a ipostasului supremei con∫tiin˛e, c„ prin
lumina lui Ó∫i p o a t e comunic a lumina ∫i exprima con∫tiin˛a ∫i v o i a n ˛ a
Subiectului s u p r e m e i ∫i des„vâr∫itei lumini a des„vâr∫itei con∫tiin˛e.
690. Nu numa i c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu a r „ m a s str„in „ filozo-
fiei eline, ci ∫i r e c u n o a ∫ t e r e a m„re˛iei u n i ce a omului. C„ci de∫i orice
om c a r e nu filozofeaz„ Ó∫i d„ seama c„ e mai presus de t o a t e f„pturile
p r i n con∫tiin˛a ∫i v o i n ˛ a sa, filozofia elin„ n-a r e c u n o s c ut aceasta. Ca
∫i mitologia, tot a∫a ∫i filozofia a coborÓt pe om de pe t r e a p t a lui supe-
dea nicidecum Ón˛elep˛ii elinilor, au necinstit firea noas-

tr„, n-au slujit lui Dumnezeu, ci au slujit f„pturii Ón lo-
cul F„c„torului (Rom. I, 25), Ónv„luindu-∫i mintea cu sfere
sensibile ∫i nesensibile ∫i socotind c„ fiecare din acestea
are putere ∫i Ónsemn„tate pe m„sura m„rimii corpurilor
lor. Cinstindu-le pe acestea Ón chip netrebnic, numindu-le
dumnezei mai mici ∫i mai mari, le-au dat lor st„pÓnirea
tuturor. Din cele supuse sim˛urilor ∫i din filozofia despre
ele ∫i-au adunat urÓciune, necinste ∫i s„r„cia cea mai de
pe urm„ Ón sufletele lor, ca ∫i mult Óntuneric inteligibil
∫i chinuitor 6 9 1 .
27. Faptul c„ ∫tim c„ sÓntem f„cu˛i dup„ chipul F„-
c„torului nu ne Óng„duie s„ Óndumnezeim lumea inteli-
gibil„. C„ci nu Ón Óntocmirea trupului st„ acest chip, ci
Ón firea min˛ii, decÓt care nimic nu este mai bun dup„ fire.
C„ci dac„ ar fi ceva mai bun, s-ar afla Ón aceea «dup„
chipul». Dar fiindc„ ceea ce e mai bun Ón noi este min-
tea, iar aceasta este dup„ chipul dumnezeiesc ∫i a fost
zidit„ de Dumnezeu, ce greutate este s„ vedem, sau mai
bine zis, cum nu e v„dit prin aceasta c„ F„c„torul laturii
noastre Ón˛eleg„toare este ∫i F„c„torul a tot ce este Ón˛e-
leg„tor 6 9 2 ? A∫adar Óntreaga fire Ón˛eleg„toare este Óm-
r i o a r „ fa˛„ de f„pturi, f„cÓndu-l Ó n c h i n „ t o r u l acestora. Dar numa i Ón comu-
n i u n e cu P e r s o a n a p u r t „ t o a r e a con∫tiin˛ei ∫i libert„˛ii s u p r e m e se umple
∫i omul de lumin„ ∫i de libertate.
691. SfÓntul Grigorie Palama folose∫te adeseori expresia «Óntune-
ric inteligibil (ÌÔÁÙ˛Ì Û˜¸ÙÔÚ) ∫i chinuitor», ca u n u l ce st„ Ón fa˛a min-
tii ∫i o chinuie∫te p r i n ne∫tiin˛„, cum st„ Ó n t u n e r i c ul Ón fa˛a sim˛urilor
∫i le chinuie∫te pe acestea.
692. Însu∫i faptul c„ mintea noastr„ Ón˛eleg„toare e numai dup„
chipul lui Dumnezeu, deci nu D u m n e z e u Ónsu∫i, a r a t „ c„ Dumnezeu nu
t r e b u i e identificat cu vre-o realitate, sau cu unel e realit„˛i mintale sau
Ón˛eleg„toare, sau c u n o s c u t e cu m i n t e a . Dumneze u e mai p r e s u s ∫i de
acest plan. ≈ mai presus de o r d i n e a Óngerilor, c a r e sÓnt fiin˛e mintale
sau Ón˛eleg„toare.
440 FILOCALIA
preun„ slujitoare cu noi ∫i dup„ chipul Ziditorului 6 9 3 ,

chiar dac„ sÓnt mai cinstite decÓt noi, ca fiind Ón afar„
de trupuri ∫i mai aproape de firea cea cu totul netru-
peasc„ ∫i necreat„. Mai bine zis pe unii dintre ei, care
∫i-au p„zit treapta lor ∫i tind spre ceea ce au fost f„cu˛i,
chiar dac„ sÓnt slujitori ca ∫i noi, Ói cinstim ∫i sÓnt cu mult
mai cinsti˛i decÓt noi prin treapta lor. Iar al˛ii, nep„zin-
du-∫i treapta lor ∫i r„zvr„tindu-se ∫i nesocotind ˛inta pen-
tru care au fost f„cu˛i, dep„rtÓndu-se cÓt mai mult de
cei ce sÓnt aproape de Dumnezeu, au c„zut ∫i din cinste.
™i fiindc„ Óncearc„ s„ ne atrag„ ∫i pe noi la c„dere, nu
numai c„ sÓnt netrebnici ∫i necinsti˛i, ci ∫i vr„jma∫i lui
Dumnezeu, iar neamului nostru omenesc pricinuitor de
Óntin„ciune, r„zboindu-ne cÓt se poate de mult.
28. Dar Ónv„˛a˛ii Ón ale naturii ∫i cercet„torii de
stele, care se laud„ c„ ∫tiu toate, neputÓnd cunoa∫te prin
filozofia lor nimic din cele spuse mai sus, nu numai c„
au ridicat ∫i pe st„pÓnitorul Óntunericului inteligibil ∫i
toate puterile r„zvr„tite de sub el deasupra lor, ci le-au
numit ∫i dumnezei (zei), le-au cinstit Ón temple, le-au
adus jertfe ∫i s-au supus rÓnduielilor atÓt de stric„cioase
ale acelora, l„sÓndu-se batjocori˛i mult„ vreme prin preo˛i
f„r„ sfin˛enie ∫i prin cur„˛iri care spurc„ ∫i sporesc tic„-
loasa p„rere de sine ∫i prin prooroci ∫i proorocite care
au alunecat atÓt de departe de adev„r.
29. Am spus c„ a cunoa∫te omul pe Dumnezeu ∫i a
se cunoa∫te pe sine ∫i treapta sa (pe care le au acum ∫i
cre∫tinii socoti˛i simpli), Óntrece puterea cunoa∫terii firii
∫i a astronomiei ∫i a toat„ filozofia Ón leg„tur„ cu ele.
Ad„ug„m acum c„ chiar cunoa∫terea de c„tre minte a
neputin˛ei sale ∫i str„duin˛a de a ∫i-o t„m„dui e ceva
neasem„nat mai Ónalt decÓt a cunoa∫te ∫i a cerceta m„ri-
mile stelelor, ra˛iunile lucrurilor, na∫terile celor de jos
693. Deci ∫i Óngerii sÓnt d u p „ chipul lui Dumnezeu, de∫i altfel ca
oamenii, n e a v Ó n d un t r u p pri n care s„ s t „ p Ó n e a s c „ p e s t e lume ∫i s„ spri-
tualizeze m a t e r i a .
∫i perioadele celor de sus, devierile ∫i perioadele, constan-

tele ∫i ÓnvÓrtirile, desp„r˛irile ∫i ÓntÓlnirile ∫i — Óntr-un
cuvÓnt — toate feluritele rela˛ii ale mul˛imii mi∫c„rilor.
C„ci mintea care ∫i-a cunoscut neputin˛a sa a aflat pe
unde poate s„ intre la mÓntuire, s„ se apropie de lumina
cuno∫tin˛ei ∫i s„ primeasc„ Ón˛elepciunea adev„rat„, care
nu se destram„ odat„ cu veacul acesta.
30. Toat„ firea ra˛ional„ ∫i Ón˛eleg„toare, fie c„-i
spune cineva fiin˛„ Óngereasc„, fie fiin˛„ omeneasc„, are
via˛„, pentru care ∫i r„mÓne, prin existen˛„, nemuritoare,
neprimind stric„ciune. Dar firea Ón˛eleg„toare ∫i ra˛io-
nal„ din noi nu are numai via˛a prin fiin˛„, ci ∫i lucrarea.
C„ci face viu trupul unit cu ea, pentru care pricin„ se
nume∫te ∫i via˛a lui. Se nume∫te Óns„ via˛„ ∫i pentru altul.
Dar aceasta e lucrarea ei. C„ci ceea ce e pentru altul nu
e niciodat„ fiin˛a Ón sine. Firea Ón˛eleg„toare a Óngerilor
Óns„, nu are via˛a ∫i ca o asemenea lucrare. C„ci nu a
primit de la Dumnezeu un trup unit cu ea, ca s„ pri-
measc„ spre aceasta ∫i o putere de via˛„ f„c„toare. ≈ Ón
stare ∫i firea aceasta de cele potrivnice, adic„ de r„utate
∫i de bun„tate. Aceasta o arat„ Óngerii r„i, suferind c„-
dere din pricina mÓndriei. A∫adar ∫i Óngerii sÓnt compu∫i
Ón oarecare fel, din fiin˛a lor ∫i dintr-una din Ónsu∫irile
ce-∫i sÓnt potrivnice, adic„ din virtute sau din r„utate.
De aici se arat„ c„ nici ei nu au bun„tatea ca fiin˛„ 6 9 4 .
31. Sufletul fiec„ruia din dobitoacele cuvÓnt„toare
este via˛a trupului Ónsufle˛it prin el. Ele au via˛a nu ca
fiin˛„, ci ca lucrare, nefiind Ón sine, ci pentru altul. C„ci
aceast„ via˛„ nu se vede s„ aib„ nimic altceva, decÓt cele
ce le lucreaz„ prin trup. De aceea desf„cÓndu-se acesta,
se desface numaidecÓt ∫i ea. C„ci este nu mai pu˛in mu-
ritoare ca trupul. Fiindc„ tot ce este ea, este ∫i se zice
spre moarte. De aceea moare Ómpreun„ cu cel ce moare.
694. Nu fiin˛a Ó∫i p o a t e fi potrivnic„, pentr u c„ Ón acest caz ai
sfÓr∫i Ón nefiin˛„, ci lucr„rile fiin˛ei. Chiar Óngerii au o l u c r a r e c a r e le
p o a t e fi potrivnic„, p u t Ó n d fi buni sau r„i. Deci nu au b u n „ t a t e a ca fiin˛„.
442 FILOCALIA
32. Sufletul fiec„ruia dintre oameni este ∫i via˛a

trupului Ónsufle˛it prin el ∫i are lucrare de via˛„ f„c„-
toare pentru altul, lucrare ce se arat„ adic„ Ón trupul Ón-
sufle˛it de el. Dar are via˛a nu numai ca lucrare, ci ∫i ca
fiin˛„, ÓntrucÓt sufletul e viu prin el ∫i pentru el Ónsu∫i.
C„ci se arat„ avÓnd via˛a ra˛ional„ ∫i Ón˛eleg„toare, ca
una ce e Ón chip v„dit alta decÓt via˛a trupului ∫i a celor
ce sÓnt prin trup. De aceea, chiar desf„cÓndu-se trupul,
sufletul nu se destram„. Iar pe lÓng„ faptul c„ nu se des-
tram„, mai r„mÓne ∫i nemuritor, ÓntrucÓt nu se arat„ s„
fie pentru altul, ci are via˛a prin sine ca fiin˛„ 6 9 5 .
33. Sufletul ra˛ional ∫i Ón˛eleg„tor are via˛a ca fiin˛„,
dar Ón stare s„ primeasc„ cele ce sÓnt potrivnice, adic„
r„utatea ∫i bun„tatea. De aici se arat„ c„ nu are bun„-
tatea ca fiin˛„, precum nici r„utatea, ci o oarecare Ónsu-
∫ire Ón stare s„ se Óndrepte ∫i spre o parte ∫i spre alta cÓnd
e l„sat„. Acestea nu sÓnt de fa˛„ Óntr-un spa˛iu, ci sufletul
Ón˛eleg„tor, primind de la Ziditor puterea de a se hot„rÓ
liber, poate s„ Óncline spre una sau alta ∫i s„ vie˛uiasc„
potrivit cu ea. De aceea sufletul ra˛ional ∫i Ón˛eleg„tor
este oarecum ∫i compus, datorit„ lucr„rii mai sus pome-
nite. Aceasta fiind pentru altul, nu pricinuie∫te singur„
compozi˛ia, ci din fiin˛a lui ∫i dintr-o oarecare dintre Ón-
su∫irile pomenite ce-∫i pot fi potrivnice, adic„ din virtute
∫i r„utate.
34. Mintea cea mai de sus, binele cel mai Ónalt, firea
mai presus de via˛„ ∫i supradumnezeiasc„, neputÓnd primi
Ón nici un chip cele ce sÓnt potrivnice, e v„dit c„ are bun„-
tatea nu ca Ónsu∫ire, ci ca fiin˛„. De aceea tot binele pe
695. V i a ˛ a trupului nu e fiin˛a lui, ci o l u c r a r e ce iradiaz „ din
suflet. De aceia se r e t r a g e din t r u p o d a t „ cu m o a r t e a acestuia. V i a ˛ a
trupului animalic nu e Ó n s „ dintr-un suflet al lui, ci o iradier e din v i a ˛ a
speciei, sau din v i a ˛ a de ob∫te a animalelor. De aceia sufletul lor nu
r „ m Ó n e . Dar v i a ˛ a sufletului omenesc ˛ine de fiin˛a lui. El este indivi-
dual sau personal, dÓnd c a r a c t e r p e r s o n a l fiec„ruia d i n t r e noi. Deci su-
fletul omenesc exist„ Ón sine ∫i p e n t r u sine ∫i d u p „ m o a r t e a t r u p u l u i
care l-ar putea cugeta cineva se afl„ Ón acea Minte ; mai

bine zis, acea Minte este mai presus de bine. ™i tot ce ar
putea cugeta cineva ca aflÓndu-se Ón acea Minte, e bine ;
mai bine zis e bun„tate ∫i bun„tate mai presus de bine.
™i via˛„ este Ón acea Minte, mai bine zis ea Óns„∫i este
via˛a. C„ci via˛a este un bine ∫i via˛a Ón acea Minte este
bun„tate. In ea este ∫i Ón˛elepciunea, mai bine zis ea este
Ón˛elepciunea. C„ci Ón˛elepciunea este un bine, ∫i Ón˛elep-
ciunea Ón ea este bun„tatea. Tot a∫a ve∫nicia, fericirea ∫i,
simplu, tot binele care ar putea s„ fie cugetat. ™i nu este
acolo deosebire Óntre via˛„, Ón˛elepciune, bun„tate ∫i cele
asemenea. C„ci pe toate le cuprinde bun„tatea aceea adu-
nate Ón chip concentrat ∫i unitar ∫i cÓt se poate de simplu ;
∫i din toate bun„t„˛ile se Ón˛elege ∫i se nume∫te. Tot binele
pe care l-ar putea cugeta ∫i l-ar zice cineva despre ea este
unul ∫i simplu 6 9 6 . Dar nu este numai aceea ce se cuget„
adev„rat de c„tre cei ce Ón˛eleg cu o minte Ón˛elep˛it„ de
Dumnezeu ∫i gr„iesc cu o limb„ mi∫cat„ de Duhul. Ci este
mai presus ∫i de acestea, ca negr„it„ ∫i neÓn˛eleas„ ; ∫i nu
lipse∫te nimic unit„˛ii ∫i simplit„˛ii ei mai presus de fire,
fiind o unic„ bun„tate atotbun„ ∫i suprabun„. Numai
atÓta se Ón˛elege ∫i se nume∫te — iar aceasta numai din
lucr„rile Sale care coboar„ la zidire — c „ F„c„torul ∫i St„-
pÓnul zidirii este bun„tatea atotbun„ ∫i suprabun„, avÓnd
bun„tatea drept fiin˛„. De aceea nu poate primi Ón nici
un fel ceea ce e potrivnic bun„t„˛ii. C„ci nici nu este po-
trivnic nici unei fiin˛e.
35. Aceast„ bun„tate atotbun„ ∫i suprabun„ (mai
presus de bun„tate) este ∫i izvorul bun„t„˛ii. ™i aceasta
este un bine ∫i cel mai Ónalt bine, care nu poate lipsi
bun„t„˛ii des„vÓr∫ite. Iar fiindc„ bun„tatea des„vÓr∫it„ ∫i
mai presus de des„vÓr∫ire este Minte, ce ar putea fi alt-
696. Avem aci cea mai p u t e r n i c „ afirmare a simplit„˛ii dumnezeie∫ti,
c o n t r a r acuzelor aduse lui P a l a m a c„ nu men˛ine simplitatea dumne-
zeiasc„.
444 FILOCALIA
ceva ceea ce iese din ea ca dintr-un izvor decÓt CuvÓnt ∫i

un CuvÓnt nu asemenea cuvÓntului nostru rostit ? C„ci
acesta nu e al min˛ii, ci al trupului mi∫cat de minte. Nici
asemenea cuvÓntului nostru l„untric. C„ci ∫i acesta se
face sunet, organizÓndu-se ca prin ni∫te chipuri 6 9 7 . Dar
nici asemenea cuvÓntului din cugetarea noastr„, chiar
dac„ aceasta e f„r„ sunet, Ómplinindu-se prin mi∫c„ri ne-
trupe∫ti. C„ci ∫i acesta e dup„ noi ∫i are nevoie de Óntre-
ruperi, de nu pu˛ine pauze temporare, desf„∫urÓndu-se
pe larg de la un Ónceput nedes„vÓr∫it spre o Óncheiere de-
s„vÓr∫it„. Ci e asemenea cuvÓntului ce se afl„ s„dit Ón
firea ∫i a∫ezat Ón mintea noastr„, de cÓnd am fost f„cu˛i
de Cel ce ne-a zidit dup„ chipul S„u, adic„ asemenea cu-
no∫tin˛ei care exist„ pururea Ómpreun„ cu mintea 6 9 8 .
697. Cuvintel e rostite au ∫i Ón˛elesul de «chipuri» ale cuvÓntului
l„untric, dar ∫i de «tipuri» fixe, s t a t o r n i c e, de care se s e r v e ∫ t e cuvÓntul
l „ u n t r i c ÓmbinÓndu-le d u p „ Ón˛elesu l de fiecare d a t „ altfel n u a n ˛ a t pe
care v r e a s„-1 exprime. A m b e le a c e s t e Ón˛elesuri le are aci c u v Ó n t u l
folosit de sfÓntul Grigorie P a l a m a.
698. C u v Ó n t u l ce se n a ∫ t e din T a t „ l ca M i n te s u p r e m „ nu-i ase-
m e n e a cuvÓntului rostit care e al trupulu i mi∫cat de minte, nici al cu-
v Ó n t u l u i l„untric c a r e tinde spre e x p r i m a r e , dar nu p o a t e face a c e a s t a
decÓt folosindu-se de «chipuri» c a r e sÓnt Ón acela∫i timp «tipuri» stabi-
lite de c o m u n i t a t e a u m a n „ , pe c a r e le Ómbin„ fiecare ins de fiecare d a t „
Ón chip felurit ∫i c a r e ca a t a r e t r e c e printr-o d e z v o l t a r e Ón e x p r i m a r e a
lui ∫i are n e v o i e de Ó n t r e r u p e r i , nu e nici chiar a s e m e n e a c u v Ó n t u l u i ca
Ón˛eles c a r e se p r o d u c e Ón minte ∫i nu are nevoie s„ se exprime, c„ci
acest cuvÓnt din u r m „ e ∫i el p r o d u s de noi, deci Ó n c e p e s„ existe «dup„
noi». Ci e a s e m e n e a «cuvÓntului» s„dit Ón firea ∫i mai special Ón mintea
n o a s t r „ o d a t „ cu c r e a r e a noastr„, ca o c u n o ∫ t i n ˛„ f„r„ de care mintea
nu p o a t e fi c u g e t a t „ ; ca o c u n o ∫ t i n ˛„ v i r t u a l „ ce se actualizeaz„ con-
tinuu, desigur Ón l e g „ t u r „ cu Dumnezeu ∫i cu lumea, f„r„ de c a r e Óns„
mintea nu p o a t e fi c u g e t a t „ . In c a l i t a t e a aceasta, acest cuvÓnt c u p r i n d e Ón
sine t o a t e cuvintele, sau m i n t e a e c u v Ó n t „ t o a r e la nesfÓr∫it, Ó n t r u c Ó t e cu-
n o s c „ t o a r e la nesfÓr∫it, d a t „ fiind infinitatea realit„˛ii ∫i a combina˛iilor ei
posibile. Ea prime∫te ∫i p r o d u c e t o t o d a t „ cuvintele. Ea, fiind Ón l e g „ t u r „ cu
Dumnezeu ∫i cu lumea, inclusiv cu semenii s„i, sau luÓndu-le la cuno∫tin˛„,
e x p r i m „ c u n o ∫ t i n ˛ a ce este m e r eu d a t „ . Dar mintea n o a s t r „ i z v o r Ó t o a r e de
c u v i n t e e Ón acela∫i timp r „ s p u n z „ t o a r e la apelurile ce i se fac, sau la cu-
C„ci aceast„ cuno∫tin˛„ se afl„ ∫i acolo Ón Mintea cea

mai Ónalt„ a bun„t„˛ii des„vÓr∫ite ∫i mai presus de des„-
vÓr∫ire, la care nimic nu e nedes„vÓr∫it, ci afar„ de faptul
c„ acea cuno∫tin˛„ e din acea Minte, ea e f„r„ ∫tirbire tot
ce este ∫i aceea. De aceea CuvÓntul cel mai Ónalt este ∫i
se nume∫te de c„tre noi ∫i Fiu, ca s„-L recunoa∫tem pe
El ca fiind des„vÓr∫it, Ón ipostas des„vÓr∫it ∫i propriu, ca
Cel ce e din Tat„l ∫i nu-I lipse∫te nimic din fiin˛a Tat„lui,
ci este f„r„ ∫tirbire una cu Acela, de∫i nu dup„ ipostas.
Aceasta Ónf„˛i∫eaz„ pe CuvÓntul ca fiind din Acela prin
na∫tere Ón chip dumnezeiesc.
36. Fiindc„ bun„tatea ce provine prin na∫tere din
bun„tatea Ón˛eleg„toare ca dintr-un izvor este CuvÓnt, iar
CuvÓnt f„r„ Duh nu ar putea s„-∫i Ónchipuie cineva care
are minte, de aceea Dumnezeu-CuvÓntul, Care e din
Dumnezeu, are Ómpreun„ provenind din Tat„l ∫i pe Du-
hul SfÓnt. Iar acest Duh nu e ca cel ce Ónso˛e∫te cuvÓntul
nostru rostit cu buzele, dar nici ca cel care Ónso˛e∫te, chiar
netrupe∫te, cuvÓntul nostru l„untric, sau cel din cugetare.
C„ci ∫i acela e o oarecare pornire a min˛ii, ÓntinzÓndu-se
Ón timp ∫i avÓnd nevoie de acelea∫i Óntreruperi ∫i pornind
de la ceea ce e nedes„vÓr∫it spre des„vÓr∫ire. Duhul acela
al CuvÓntului celui mai Ónalt, e ca o dragoste negr„it„ a
v i n t e l e ce i se dau spre cuno∫tin˛„, Ón primul rÓnd lui Dumnezeu, Care e
lumina ultim„ ∫i suprem p r o v o c a t o a r e din c a r e Ói v i n e toat„ cuno∫tin˛a
sau tot cuvÓntul r „ s p u n z „ t o r . C u v Ó n t u l omenesc este dialogic, pentr u c„
noi sÓntem fiin˛e dialogice, sÓntem crea˛i p e n t r u a lua la c u n o ∫ t i n ˛ „ cu-
v Ó n t u l lui Dumnezeu dat ca realitate , ∫i p e n t r u a r „ s p u n d e acestui cuvÓnt,
sÓntem crea˛i ca p a r t e n e r i ai dialogului cu Dumnezeu, d e s p r e ∫i Ón Dum-
nezeu, cu semenii no∫tri, d e s p r e t o a t e cele c r e a t e de El, ca descoperiri
ale voii Lui care se cer l u a t e la cuno∫tin˛„, ca fiind c u v i n te ale Lui c a r e
cer un r „ s p u n s din p a r t e a n o a s t r „ , Ónvrednici˛i de Dumnezeu cu impor
t a n t a de a se a ∫ t e p t a un r „ s p u n s de la noi, p e n t r u formarea noastr„ . Cu-
v Ó n t u l Ón sensul acesta e baza ultim„ a cuvintelor rostite sau gÓndite. Nu
p o a t e fi minte, sau subiect Ó n ˛ e l e g „ t o r f„r„ cuvÓnt. In acest Ón˛eles, su-
biectul uman, ca subiect Ó n ˛ e l e g „ t o r e chiar prin a c e a s t a subiect cuvÓn-
t„tor.
446 FILOCALIA
N„sc„torului fa˛„ de CuvÓntul n„scut Ón chip negr„it. De

Acesta se folose∫te fa˛„ de N„sc„torul ∫i CuvÓntul ∫i Fiul
preaiubit, dar ca unul ce-L are Ómpreun„ ie∫it cu Sine din
Tat„l ∫i odihnindu-Se Ón El, prin unitatea fiin˛ei. De la
acest CuvÓnt, Care ne-a gr„it prin trup, am Ónv„˛at ∫i nu-
mele ipostasului deosebit de Tat„l, al Duhului, precum ∫i
c„ nu este numai al Tat„lui, ci ∫i al S„u. C„ci zice : «Du-
hul adev„rului, Care de la Tat„l purcede» (Ioan XV, 25)
Aceasta, ca s„ Ónv„˛„m c„ nu numai CuvÓntul, ci ∫i Duhul
este de la Tat„l, nu n„scut, ci purces, dar fiind ∫i al Fiu-
lui, Care-1 are de la Tat„l, ca Duh al Adev„rului, al În˛e-
lepciunii ∫i al CuvÓntului. C„ci Adev„rul ∫i În˛elepciunea
sÓnt CuvÓntul potrivit al N„sc„torului, CuvÓnt Care se
bucur„ Ómpreun„ cu Tat„l, Cel ce se bucur„ de El, dup„
Óns„∫i spusa Lui prin Solomon : «Eu am fost cea care
m-am bucurat Ómpreun„ cu El». Nu m-am bucurat, zice,
ci m-am Ómpreun„-bucurat. Aceast„ bucurie dinainte de
veci a Tat„lui ∫i a Fiului este Duhul SfÓnt, ca unul ce e
comun amândurora Ón ce prive∫te Óntrebuin˛area (de aceea
se trimite de amÓndoi la cei vrednici), dar numai al Tat„-
lui Ón ce prive∫te existen˛a ; din care pricin„ numai de la
Tat„l purcede ca existen˛„ 699 .
699. In acest capitol se c u p r i n d e celebra Ó n v „ ˛ „ t u r „ a sfÓntului
Grigorie P a l a m a despre rela˛ia Duhului SfÓnt cu Fiul. Ea e un p a s Óna-
inte Ón explicarea acestei rela˛ii. Duhul SfÓnt e legat de CuvÓntul sau
de Fiul n„scut din T a t „ l , c„ci CuvÓntul Ón g e n e r a l nu e f„r„ iubire. Cine
vorbe∫te, v o r b e ∫ t e ca s„ exprime iubirea fa˛„ de cel c„ruia Ói vorbe∫te.
Iubirea Ó n s e a m n „ bucurie. T a t „ l Ó∫i exprim„ bucuria fa˛„ de Fiul, p u r c e-
zÓnd spre El pe Duhul. Tat„l Se b u c u r „ de Fiul Ó m p r e u n „ cu Duhul, c„ci
o bucurie de cineva e deplin„ cÓnd e Ó m p „ r t „ ∫ i t „ ∫i altuia sau e Ómp„r-
t „ ∫ i t „ ∫i de altul. Dar ∫i Fiul se b u c u r „ de T a t „ l ∫i b u c u r i a Lui nu-i o
bucurie s t r „ i n„ de a Tat„lui. De a c e e a nici P e r s o a na prin c a r e ∫i cu
c a r e se b u c u r „ de Tat„l nu e deosebit„ de P e r s o a n a prin c a r e ∫i cu
c a r e se b u c u r „ T a t „ l de El. Totu∫i Ón bucuria a c e a s t a a unuia de cel„-
lalt, ini˛iativa o are Tat„l. Apoi ea nu p o a t e p r o v e n i ca P e r s o a n „ din
amÓndoi, c„ci Ón acest caz n-ar mai fi o bucurie distinct„ a Tat„lui de
a Fiului ∫i a Fiului de a Tat„lui. T a t „ l se b u c u r „ de Fiul ca T a t „ ∫i Fiul
ca Fiu. In Duhul SfÓnt ca bucurie Fiul nu se manifest„ ca Tat„, ci ca
37. Chipul acestei iubiri supreme fa˛„ de cuno∫tin˛a

care exist„ de la ea ∫i Ón ea neÓntrerupt Ól are ∫i mintea
noastr„ zidit„ dup„ chipul lui Dumnezeu. C„ci ∫i aceast„
iubire e de la ea ∫i Ón ea ∫i Ómpreun„ ie∫ind din ea cu cu-
vÓntul cel mai l„untric. Semnul cel mai limpede al acestei
iubiri, chiar pentru cei ce nu pot s„ vad„ cele mai din
l„untru ale lor, este dorin˛a nes„turat„ a oamenilor de a
∫ti 7 0 0 . Dar Ón arhietipul acela, Ón bun„tatea aceea des„-
vÓr∫it„, mai presus de des„vÓr∫ire, nimic nu e nedes„vÓr-
∫it, c„ci Ón afar„ de faptul c„ e ca ∫i cuno∫tin˛a din sine,
dragostea dumnezeiasc„ e, f„r„ ∫tirbire, toate cÓte este
acea bun„tate. De aceea, aceast„ dragoste este ∫i se nu-
me∫te de noi Duh SfÓnt ∫i alt MÓngÓietor, ca una ce Ónso-
˛e∫te CuvÓntul 7 0 1 . Prin aceasta noi ∫tim c„ este des„vÓr∫it
Ón ipostas des„vÓr∫it ∫i propriu, nelipsindu-i nimic din fi-
in˛a Tat„lui, ci fiind f„r„ ∫tirbire una cu Fiul ∫i cu Tat„l,
de∫i nu dup„ ipostas, care ni-L Ónf„˛i∫eaz„ pe Acesta ca
fiind de la Tat„l prin purcedere Ón chip dumnezeiesc. S„
lu„m deci seama c„ este un singur Dumnezeu adev„rat ∫i
des„vÓr∫it Ón trei ipostasuri adev„rate ∫i des„vâr∫ite, nu Ón-
treit, s„ nu fie, ci simplu. C„ci bun„tatea nu este Óntreit„,
nici o treime de bun„t„˛i, ci bun„tatea cea mai Ónalt„ este
Fiu. Duhul nu-™i are deci p r o v e n i e n ˛ a dela Fiul. SfÓntul Grigorie Palama
r „ m Ó n e la c o n c e p ˛ i a strict personalist „ d e s p r e Dumnezeu ∫i Ón a c e a s t „
Ó n v „ ˛ „ t u r „ despre locul SfÓntului Duh Ó n t r e T a t „ l ∫i Fiul, despre rela˛ia
special„ pe c a r e El o are cu fiecare din Ei.
700. M i n t e a n o a s t r „ e ∫i ea d u p „ chipul Tat„lui. C„ci Ó m p r e u n „
cu cuvÓntul cel mai d i n „ u n t r u ce iese din ea, iese ∫i d r a g o s t e a ei fa˛„
de acest cuvÓnt. Chiar Ón dorin˛ a min˛ii de a ∫ti se a r a t „ ∫i c u n o ∫ t i n ˛a
s a u cuvÓntul ei, dar ∫i d r a g o s t e a ei d u p „ mai mult„ cuno∫tin˛„ . Dorin˛a
de a c u n o a ∫ t e are o d i m e n s i u ne infinit„, deci ∫i cuno∫tin˛ a ∫i iubirea
fa˛„ de ea, a r „ t Ó n d c„ a c e s t o r a le c o r e s p u n d e o r e a l i t a t e infinit„ Ón con-
˛ i n u t u l ei (ca CuvÓnt) ∫i Ón vrednicia ei de iubire (ca Duh), infi-
nit„ ∫i m e r e u nou„, cum n u m a i Ón p e r s o a n e se p o a t e afla, nu Ón n a t u r a
m o n o t o n „ , u∫or de r e d us la a n u m i t e legi.
701. CuvÓntul a d e v „ r a t e Ónso˛it t o t d e a u n a de mÓngÓiere, c„ci mÓn-
gÓie pe cel ce i se adreseaz„, p r i n d r a g o s t ea legat „ de cuvÓnt. Din minte
p o r n e ∫ t e ∫i c u v Ó n t u l ∫i d r a g o s t e a legat „ de el.
448 FILOCALIA
o Treime SfÓnt„, preacinstit„ ∫i preaÓnchinat„, rev„rsÓn-

du-Se din Sine spre Sine f„r„ s„ curg„ din Sine, bazÓn-
du-Se pe Sine dinainte de veacuri Ón chip dumnezeiesc 7 0 2 ;
∫i fiind nehot„rnicit„ ∫i hot„rnicindu-Se singur„ pe Sine
∫i toate hot„rnicindu-le ∫i peste toate ÓntinzÓndu-Se, ne-
l„sÓnd nici una dintre existen˛e Ón afar„ de Sine.
38. Firea Ón˛eleg„toare ∫i ra˛ional„ a Óngerilor are ∫i
ea minte, cuvÓnt din minte ∫i dragostea min˛ii fa˛„ de
cuvÓnt. Dragostea aceasta fiind de asemenea din minte, ∫i
aflÓndu-se pururea Ómpreun„ cu cuvÓntul ∫i cu mintea,
s-ar putea numi ∫i ea duh, ca una ce Ónso˛e∫te prin fire
cuvÓntul. Dar acest duh nu este de via˛„ f„c„tor. C„ci
Óngerul nu a primit de la Dumnezeu trupul din p„mÓnt
unit cu sine, ca s„ primeasc„ pentru el ∫i o putere de
703
via˛„ f„c„toare ∫i sus˛in„toare . Dar firea Ón˛eleg„toare
∫i ra˛ional„ a sufletului, fiind zidit„ Ómpreun„ cu trupul
p„mÓntesc, a primit de la Dumnezeu duhul de via˛„ f„c„-
tor prin care ˛ine la un loc ∫i face viu trupul unit cu
el 7 0 4 . Prin acesta se arat„ celor ce Ón˛eleg c„ duhul omu-
lui, cel care face trupul viu, este o dragoste Ón˛eleg„toare
∫i c„ el este din minte ∫i al cuvÓntului ∫i se afl„ Ón cu-
705
vÓnt ∫i Ón minte ; ∫i c„ omul are cuvÓntul ∫i mintea Ón
duh. C„ci sufletul are Ón chip firesc prin duh a∫a de mare
leg„tur„ iubitoare cu trupul s„u, ÓncÓt niciodat„ nu vrea
s„-l p„r„seasc„ ∫i nu l-ar p„r„si nicidecum dac„ n-ar veni
702. Iubirea d u m n e z e i e a s c „ curge din Sine spre Sine, curge Ón l„un-
trul lui Dumnezeu ∫i-∫i a r e Ó n t e m e i e r ea Ón ea Óns„∫i.
703. Aci sfÓntul Grigorie P a l a m a s e m n a l e a z „ o deosebir e Ó n t r e du-
hul omenesc ∫i duhul Óngeresc. Duhul Óngeresc nu e de v i a ˛ „ d „ t „ t o r ∫i
sus˛in„tor al omului, c„ci nu a r e de dat ∫i de sus˛inut o via˛„ Ón t r u p .
De aci u r m e a z „ c„ exist„ o l e g „ t u r „ special„ Óntre d u h u l omului ∫i v i a ˛ a
lui t r u p e a s c „ .
704. S e m n a l „ m i m p o r t a n ˛ a m a r e ce se acord„ aci materiei. Ea e
d e s t i n a t „ s„ fie f„cut„ vie prin duh.
705. Duhul se afl„ Ón cuvÓnt. Nu e cuvÓnt f„r„ duh de via˛„ d„-
t„tor.
sila adus„ de vreo boal„ foarte mare, sau de vreo lovi-

tur„ din afar„ 7 0 6 .
39. Firea Ón˛eleg„toare ∫i cuvÓnt„toare a sufletului,
avÓnd numai ea singur„ minte, cuvÓnt ∫i duh de via˛„ f„-
c„tor, numai ea singur„ a fost ∫i zidit„, mai mult decÓt a
Óngerilor netrupe∫ti, dup„ chipul lui Dumnezeu, de c„tre
El. Iar pe acesta Ól men˛ine nepref„cut, chiar dac„ nu-∫i
cunoa∫te vrednicia sa ∫i chiar dac„ nu cuget„ ∫i nu se
poart„ potrivit cu chipul Ziditorului. Pe acesta Ól p„s-
treaz„ ∫i dup„ c„derea lui Adam Ón rai prin acel pom,
cÓnd am suferit Ónainte de moartea trupeasc„, moartea
sufletului, care este desp„r˛irea sufletului de Dumnezeu.
Atunci am lep„dat asem„narea dumnezeiasc„, dar chipul
nu l-am pierdut. Desf„cÓndu-se deci sufletul de aplecarea
spre cele rele, ∫i alipindu-se prin dragoste de Cel bun ∫i
supunÓndu-se Lui prin fapte ∫i prin purt„ri virtuoase, e
luminat de El ∫i Ónfrumuse˛at, f„cÓndu-se bun ∫i ascult„-
tor de sfaturile ∫i de Óndemnurile Lui, de la Care prime∫te
iar„∫i via˛a cea cu adev„rat ve∫nic„. Prin aceasta face
nemuritor ∫i trupul unit cu El, avÓnd s„ se Ómp„rt„∫easc„
la vremea sa de Ónvierea f„g„duit„ ∫i de slava ve∫nic„.
Dar nelep„dÓnd aplecarea spre cele rele ∫i supunerea sub
ele, care aduce chipului lui Dumnezeu urÓciune pricinui-
toare de necinste, se Ónstr„ineaz„, se dep„rteaz„ de Dum-
nezeu ∫i de fericirea ∫i via˛a cea adev„rat„. Dup„ ce l-a
p„r„sit el pe Acela mai Ónainte, e p„r„sit ∫i el cu drep-
tate de Cel bun.
40. Firea treimic„ de dup„ Treimea suprem„, fiind
f„cut„ de aceea dup„ chipul ei, adic„ mai mult decÓt al-
706. Duhul omului este Ón m i n t e ∫i Ón c u v Ó n t sau m i n t e a ∫i cuvÓn-
tul lui sÓnt Ón duh. D u h u l e l e g „ t u r a dintre minte ∫i cuvÓnt. ≈ Óns„∫i
l e g „ t u r a de iubire dintre ele. Dar iubirea pe care o r e p r e z i n t „ d u h u l nu
u n e ∫ t e n u m a i m i n t e a ∫i cuvÓntul, ci se Ó n t i n d e ∫i a s u p r a trupului, unind ∫i
t r u p u l cu mintea ∫i cu cuvÓntul. T r u p u l d e v i n e viu ∫i se sus˛ine Ón
v i a ˛ „ prin d u h u l min˛ii, sau prin iubirea ei fa˛„ de el. Iubirea aceasta,
c a r e u n e ∫ t e pe T a t „ l ∫i pe CuvÓntul, sau Duhul lor, Ó n t o c m e ∫ t e ∫i d„
v i a ˛ „ ∫i trupului C u v Ó n t u l u i la plinirea vremii.
450 FILOCALIA
tele ca mintal„ (Ón˛eleg„toare), cuvÓnt„toare ∫i duhovni-

ceasc„ (iar a∫a este sufletul omenesc), trebuie s„-∫i p„-
zeasc„ treapta ei, adic„ s„ fie numai dup„ Dumnezeu, s„
se alipeasc„ numai de El ∫i s„ I se supun„ ∫i s„-L asculte
numai pe El ; numai spre El s„ priveasc„ ∫i s„ se Ómpodo-
beasc„ cu amintirea ∫i cu contemplarea neÓntrerupt„ ∫i
cu dragostea cea mai cald„ ∫i mai Ónfocat„ fa˛„ de El. Prin
aceasta atrage la sine Óns„∫i, mai bine zis atr„gea odini-
oar„ str„lucirea tainic„ ∫i negr„it„ a firii aceleia. Atunci
are cu adev„rat chipul ∫i asem„narea lui Dumnezeu, f„-
cÓndu-se plin„ de har, Ón˛eleapt„ ∫i dumnezeiasc„ prin
acea str„lucire. C„ci prin ea Ónva˛„, fie c„ e de fa˛„ Ón
chip ar„tat, fie c„ e aproape Ón chip ascuns, cum e mai
ales acum, s„ iubeasc„ pe Dumnezeu mai mult decÓt pe
sine, iar pe aproapele ca pe sine Óns„∫i ; iar ca urmare,
s„-∫i cunoasc„ ∫i s„-∫i p„zeasc„ vrednicia ∫i treapta sa ∫i
s„ se iubeasc„ pe sine cu adev„rat. C„ci «cel ce iube∫te
nedreptatea ur„∫te sufletul s„u» (Ps. X, 5). Acela, rupÓnd
∫i stricÓnd chipul lui Dumnezeu, se Ómpov„reaz„ cu o pa-
tim„ asem„n„toare cu a acelora care-∫i sfÓ∫ie Ón chip jal-
nic trupurile lor ∫i de o nebunie care-i face nesim˛itori.
C„ci ∫i el Ó∫i surp„ f„r„ s„ simt„ ∫i-∫i sfÓ∫ie Ón chip jalnic
frumuse˛ea lui fireasc„, sfÓrtecÓnd nebune∫te podoaba
treimic„ ∫i mai presus de lume a sufletului s„u, podoab„
Óntregit„ prin dragostea l„untric„. C„ci ce este mai ne-
drept, ce este mai pierz„tor decÓt a nu pomeni cineva ∫i
a nu privi neÓntrerupt pe Cel ce l-a zidit ∫i l-a Ómpodobit
dup„ chipul S„u, pe Cel ce prin aceasta i-a d„ruit puterea
cuno∫tin˛ei ∫i a dragostei, iar celor ce se folosesc bine de
ea le revars„ din bel∫ug darurile negr„ite ∫i via˛a ve∫-
nic„ 7 0 7 .
707. T r e i m e a sufletului, ca chip al Treimii supreme, se m e n ˛ i n e
∫i se a d Ó n c e ∫ t e Ón a s e m „ n a r e , r „ m Ó n Ó n d Ón l e g „ t u r a de iubire cu arhetipul
ei treimic prin iubirea afl„toare Ón ea (prin duhul). Cel ce nu face
a c e a s t a Ó∫i sfÓ∫ie sufletul treimic, desf„cÓnd iubirea de cuvÓnt ∫i c u v Ó n t u l
de Ó n ˛ e l e g e r e (minte), ∫i Ón g e n e r a l sl„bind ∫i strÓmbÓnd iubirea din el.
41. Unul din relele cele mai mari pe care le sufer„

sufletul nostru, sau mai bine zis cel mai mare r„u dintre
708
toate relele, este unirea cu ∫arpele inteligibil ∫i prici-
nuitor al r„ului, care s-a f„cut vestitor (Ónger) al r„ut„˛ii
sale prin Óndemnul r„u ce 1-a dat oamenilor. El e cu atÓt
mai jos ∫i mai r„u decÓt toate, cu cÓt a poftit din mÓndrie
s„ se asemene Ón putere cu Ziditorul. El a fost p„r„sit
de Acela, dup„ dreptate, atÓta cÓt L-a p„r„sit el pe Acela.
™i L-a p„r„sit atÓta, ÓncÓt a ajuns potrivnic ∫i vr„jma∫ pe
fa˛„ al Aceluia. Dac„ deci, Acela este bun„tate vie, de
via˛„ f„c„toare a celor vii, f„r„ Óndoial„ c„ acesta este
r„utatea moart„ 7 0 8 b i s ∫i de moarte f„c„toare. Acela,
avÓnd bun„tatea ca fiin˛„ ∫i fiind prin fire neprimitor a
ceea ce e potrivnic ei, adic„ al r„ut„˛ii, ∫i ca urmare nepu-
tÓndu-se nici m„car apropia de El ceea ce e p„rta∫ de oare-
care r„utate, cu cÓt mai mult nu va respinge de la El pe
f„c„torul ∫i c„petenia r„ut„˛ii ∫i pricinuitorul ei Ón el ∫i
Ón al˛ii ? Dar cel r„u nu are r„utatea, ci via˛a ca fiin˛„. De
aceea r„mÓne nemuritor prin aceasta. Îns„ avÓnd-o pe
aceasta Ón stare s„ primeasc„ ∫i r„utatea ∫i fiind cinstit
cu voie liber„, ar fi putut s„ se supun„ ∫i s„ se lipeasc„
de la sine de izvorul ve∫nic al bun„t„˛ii ∫i s„ se fac„ p„r-
ta∫ de via˛a adev„rat„. Dar fiindc„ s-a rostogolit de bun„
709
voie spre r„utate, s-a p„gubit de via˛a adev„rat„ , fiind
A c e s t chip treimic, ca s t r u c t u r „ a iubirii, se sus˛ine nu n u m a i prin iubi-
rea ce iradiaz„ din Dumnezeu, ci ∫i prin iubirea ce iradiaz„ din ceilal˛i
oameni, ca focare treimice ale iubirii, ca t r a n s m i ˛ „ t o a r e ale iubirii dum-
nezeie∫ti ; el se sus˛ine ∫i prin iubirea pe c a r e avÓnd-o fiecare Ón sine,
o face s„ iradieze din sine spre ceilal˛i.
708. «™arpele inteligibil», adic„ cel c u g e t a t de minte, spre deose-
bire de cel sensibil, sau c u n o s c u t cu sim˛urile.
708 bis. Este numit « r „ u t a t e a moart„», p e n t r u c„ nu se p o a t e mi∫ca
spre nimic bun, e Ó n c r e m e n i t „ Ón n e p u t i n ˛ a ∫i nefericirea ei. ≈ incapa-
bil„ de ceva nou, se o t r „ v e ∫ t e Ón m o n o t o n i e . Nu p o a t e v e d e a niciun
orizont n o u .
709. De∫i a r e v i a ˛a ca fiin˛„, deci nu o p o a t e pierde, totu∫i Óntru-
cÓt are Ón ea ∫i p u t i n ˛ a r „ u t „ ˛ i i, sau a sl„birii ei, p u n Ó n d - o pe a c e a s t a
452 FILOCALIA
respins de la aceasta cu dreptate, dup„ ce fugise el de la

710
ea. Astfel ajunge duh m o r t , nu prin fiin˛„ (c„ci nu este
o fiin˛„ a mor˛ii), ci prin lep„darea vie˛ii adev„rate. Dar
nes„turÓndu-se de pornirea spre r„utate ∫i sporind-o pe
ea cu cea mai mare tic„lo∫ie, se face pe sine duh de moarte
f„c„tor, silindu-se s„ atrag„ ∫i pe om la Ómp„rt„∫irea sa
de moarte.
42. ™erpuitor Ón purt„ri ∫i tare Ón vicle∫uguri, mij-
locitorul ∫i pricinuitorul mor˛ii, s-a Ómbr„cat Ón ∫arpele
cel viclean Ón raiul lui Dumnezeu de odinioar„, f„r„ s„ se
fac„ el Ónsu∫i ∫arpe, (c„ci nici nu putea decÓt prin n„lucire,
de care nu a socotit atunci c„ trebuie s„ se foloseasc„,
temÓndu-se s„ nu fie descoperit). NecutezÓnd s„ Ónceap„
o convorbire deschis„, alege pe cea viclean„, ∫i anume pe
aceea prin care se putea ascunde mai bine. Aceasta, pen-
tru ca, ar„tÓndu-se ca prieten, s„ strecoare pe nev„zute
Óndemnurile cele mai ru∫inoase ∫i prin convorbirea str„i-
n„, (c„ci nu era ∫arpele sensibil cuvÓnt„tor, nici nu se ar„-
tase Ónainte c„ poate s„ vorbeasc„), s„ scoat„ din min˛i
pe cea care asculta ∫i s-o atrag„ Óntreag„ la sine ∫i s„ o
fac„ roab„ u∫or de manevrat de uneltirile sale. Dezar-
mÓnd-o astfel Óndat„, a f„cut-o s„ se supun„ celor rele ∫i
s„ slujeasc„ acelora peste care primise cu dreptate pu-
Ón lucrare, a pierdut via˛a a d e v „ r a t „ sau deplin„. Dar v i a ˛ a propriu-zis
i-a r „ m a s . AvÓnd p u t i n ˛ a a dou„ feluri de via˛„, a celei b u n e sau ade-
v „ r a t e , ∫i a celei r e l e sau sl„bite, strÓmb e ∫i «moarte», a r „ m a s nemu-
ritor Ón ultima.
710. Duhul este v i a ˛ „ d u p „ fiin˛„. Dar ÓntrucÓt d u h ul c r e a t sau via˛a
c r e a t „ are Ón sine ∫i p u t i n ˛ a r„ut„˛ii, via˛ a m o a r t „ la c a r e ajunge prin
a c t i v a r e a acesteia, se p o a t e numi ∫i «duh mort», cu o v i a ˛ „ a s e m e n e a
c„rnii r „ n i t e dar vii. El e duh, c„ci simte d u r e r e a ∫i nefericirea acestei
vie˛i. El e duh de m o a r t e f„c„tor, p e n t r u c„ are Ón el p o r n i r e a vie de a
Óntinde r„ul, sau m o a r t e a vie, sau via˛a m o a r t „ ∫i Ón al˛ii. ≈ un straniu
p a r a d o x Ón a c e a s t „ p o r n i r e a r„ului de a se Óntinde, Ón a c e a s t „ pornire
a urii, Ón acela∫i timp p u t e r n i c „ ∫ i . neputincioas„ , p u t e r n i c „ Ón nepu-
t i n ˛ a ei, n e p u t i n c i o a s „ Ón p u t e r e a ei, Ón acel v i e r m e care, de∫i r o a d e
n e Ó n c e t a t , n u moare, p e n t r u c „ c e e a c e r o a d e r „ m Ó n e m e r e u viu.
terea s„ Ómp„r„teasc„, cu ceea ce singur„ fusese cinstit„

de mÓna ∫i de cuvÓntul lui Dumnezeu dintre toate cele ce
vie˛uesc Ón lumea supus„ sim˛urilor ∫i fusese f„cut„ dup„
chipul Ziditorului 7 1 1 . Iar Dumnezeu Óng„duie aceasta, ca
v„zÓnd omul sfatul la care este Ómbiat de cel r„u, (c„ci cu
cÓt mai r„u este ∫arpele decÓt omul !), s„ Ón˛eleag„ lim-
pede c„ nu este folositor ∫i s„ se Ómpotriveasc„ supunerii
fa˛„ de ceea ce e v„dit mai r„u, ∫i s„ p„zeasc„ credin˛a
c„tre Ziditor, Ómplinind porunca Lui. ™i a∫a s„ se fac„ cu
u∫urin˛„ biruitor al celui ce a c„zut de la adev„rata via˛„
∫i s„ primeasc„ cu dreptate nemurirea fericit„ ∫i s„ r„-
mÓn„ vie˛uind dup„ Dumnezeu Ón veci.
43. Nimic nu e mai Ónalt Ón om decÓt s„ cump„neasc„
∫i s„-∫i dea cu socoteala, iar prin aceasta s„ cunoasc„ ∫i
s„ fac„ ceea ce e folositor ; s„ p„zeasc„ treapta lui, s„
se cunoasc„ pe sine ∫i pe Singurul Care este mai mare
decÓt el. De asemenea s„ p„zeasc„ toate cÓte le-a Ónv„˛at,
de la Acela, iar Ón privin˛a celor pe care nu le-a Ónv„˛at
de la Acela, s„ vrea s„-L ia numai pe El de sf„tuitor. C„ci
∫i Óngerii, de∫i sÓnt mai presus de noi dup„ vrednicie, slu-
jesc voilor Aceluia pentru noi, fiind trimi∫i pentru cei ce
vor avea s„ mo∫teneasc„ mÓntuirea (Evrei I, 14) ; mai
bine zis nu to˛i, ci ∫i dintre aceia numai cei mai buni ∫i
care ∫i-au p„zit treapta lor. C„ci ∫i aceia au de la Dum-
711. V o r b e ∫ t e de Eva, d a r ∫i de om ca singura f„ptur„ a lui Dum-
nezeu, f„cut„ s„ Ó m p „ r „ t e a s c „ p e s t e t o a t e . El a fost cinstit de mÓna ∫i
de c u v Ó n t u l lui Dumnezeu, c„ci a fost Óntocmit de mÓna lui Dumnezeu ∫i
d u p „ ce P e r s o a n e l e dumnezeie∫t i au vorbit despre el, ca mÓna lui Dum-
nezeu s„ se reflecte Ón t r u p ul omului ∫i v o r b i r ea p e r s o a n e l o r dumneze-
ie∫ti s„ se reflecte Ón v o r b i r e a omului cu semenii s„i ∫i cu Dumnezeu.
M Ó n a este expresia lucr„rii r a ˛ i o n a l e ∫i r a ˛ i o n a l - t r a n s f o r m a t o a r e. A c e a s t „
l u c r a r e se reflect„ Ón fiin˛a omului. C r e a t ca p e r s o a n „ s t „ p Ó n p e s t e lu-
cruri, omul e ispitit de s a t a n a s„ d e v i n „ mai prejos de lucruri, supu-
nÓndu-se lor ∫i prin ele lui. F a p t a s a t a n e i a consta t Ón coborÓrea noas-
tr„ ca p e r s o a n e la t r e a p t a de obiecte supus e obiectelor ∫i duse spre
lipsa de libertat e ca ∫i a c e l e a ; spre lipsa de libertat e ∫i spre stric„-
c i u n e a t r u p u l u i ca ∫i obiectele, dar ∫i spre o r „ u t a t e vie a s e m e n e a celei
a satanei.
454 FILOCALIA
nezeu minte, cuvÓnt ∫i duh, toate trei concrescute. De

aceea, sÓnt datori s„ asculte atÓt de Mintea creatoare, cÓt
∫i de CuvÓntul ∫i Duhul, ca ∫i noi. Fiindc„ de∫i ne Óntrec
pe noi Ón multe privin˛e, dar Ón unele sÓnt Ón urma noas-
tr„, cum am zis ∫i vom zice, ÓntrucÓt sÓntem dup„ chipul
Ziditorului. In aceste privin˛e, noi am fost f„cu˛i mai
mult ca ei dup„ chipul lui Dumnezeu.
44. Îngerii au fost rÓndui˛i s„ slujeasc„ cu t„rie Zidi-
torului ∫i au primit rostul s„ fie st„pÓni˛i. Nu au fost pu∫i
Óns„ s„ st„pÓneasc„ peste cei de dup„ ei, decÓt dac„ sÓnt
trimi∫i la aceasta de Cel ce ˛ine toate. Satana a poftit
Óns„ s„ st„pÓneasc„ cu mÓndrie Ómpotriva hot„rÓrii Zidi-
torului. De aceea, p„r„sindu-∫i treapta sa Ómpreun„ cu
Óngerii care s-au r„zvr„tit Ómpreun„ cu el, e p„r„sit pe
dreptate de izvorul vie˛ii ∫i luminii adev„rate ∫i se scu-
fund„ Ón moarte ∫i Ón Óntunericul ve∫nic. Iar fiindc„ omul
a fost rÓnduit nu numai s„ fie st„pÓnit, ci ∫i s„ st„pÓneasc„
peste toate cele de pe p„mÓnt, Óncep„torul r„ului, pizmu-
indu-l, se folose∫te de toat„ uneltirea ca s„-l r„stoarne din
st„pÓnire. Dar neavÓnd puterea s„-l sileasc„, fiind Ómpie-
dicat de St„pÓnitorul tuturor, Care a zidit firea noastr„
cuvÓnt„toare, liber„ ∫i de sine st„pÓnitoare, Ói Ómbie cu
viclenie sfatul care-l Ónl„tur„ de la st„pÓnire 7 1 2 . Astfel Ói
712. Diavolul dornic de tiranie, prin r „ u t a t e a lui, da r incapabil s„
s t „ p Ó n e a s c „ din pricina ei, v r e a s„ r„stoarne pe om din t r e a p t a de st„pÓ-
nitor p e s t e lucruri, p e s t e lume, din t r e a p t a de subiect. Dumnezeu Óns„,
ca Cel ce a f„cut pe om liber ∫i singur s t „ p Ó n pe sine, nu v o i e ∫ t e a c e a s t a .
Îl voie∫t e pe om liber, singur st„pÓn pe sine ∫i s t „ p Ó n peste lucruri,
d a r nu t i r a n peste p e r s o a n e . C„ci v r e a ca t o a t e p e r s o a n e l e s„ fie libere
∫i singure s t „ p Ó n e pe ele. Iar a c e a s t „ libertat e fiind s„dit„ Ón noi prin
v o i n ˛ a lui Dumnezeu, noi ne-o m e n ˛ i n e m n u m a i Ón c o m u n i u n e interperso-
n a l „ cu semenii ∫i cu Dumnezeu, s u p r e m u l izvor al iubirii Ón c o m u n i u n e
liber„. O m u l Ónc„ Ó∫i a p „ r „ el Ónsu∫i a c e a s t „ l i b e r t a t e. Libertatea aceasta
nu ne p o a t e fi l u a t „ decÓt prin a m „ g i r e a de a s„vÓr∫i fapte prin c a r e ni
se p a r e c„ ne afirm„m libertatea, dar Ón fond ne-o pierdem. R„ul uzeaz„
de un echivoc, de o masc„. El nu are p u t e r e a s„ ne a m „ g e a s c „ Ón mod
descoperit. De acest vicle∫ug se folose∫te diavolul, ∫optindu-ne Ón chip
Ón∫eal„, mai bine zis Ói Ónduplec„ pe oameni s„ nu ia Ón

seam„ ∫i s„ nu dea nici un pre˛, ba chiar s„ nesocoteasc„
∫i s„ se Ómpotriveasc„ ∫i s„ fac„ cele contrare poruncii ∫i
sfatului dat de Cel preabun. Astfel Ómp„rt„∫indu-se de
r„zvr„tirea aceluia, se Ómp„rt„∫e∫te ∫i de Óntunericul ∫i
de moartea ve∫nic„.
45. C„ ∫i sufletul cuvÓnt„tor e omorÓt uneori, cu
713
toate c„ are existen˛a ca via˛„ , ne-a Ónv„˛at marele
Pavel, scriind : «V„duva care petrece Ón desf„t„ri, de∫i
e vie, e moart„» (1 Tim. V, 6). C„ a zis aceasta ∫i despre
pricina de fa˛„, adic„ despre sufletul cuvÓnt„tor, nu e r„u
s„ o spunem. C„ci sufletul lipsit de Mirele duhovnicesc,
dac„ nu se Óntristeaz„ ∫i nu plânge ∫i nu-∫i alege via˛a cea
strimt„ ∫i anevoioas„ a poc„in˛ei, ci se revars„ Ón desf„-
t„ri, petrecÓnd cu poft„ Ón ele, de∫i e viu (c„ci dup„ fiin˛„
este nemuritor), a murit. Fiindc„ el este Ón stare ∫i de
moartea care e mai rea, ∫i de via˛a care e mai bun„. Chiar
dac„ apostolul zice de v„duva lipsit„ de mirele trupesc,
c„ petrece ∫i tr„ie∫te dup„ trup, el Ón˛elege, desigur, c„ ea
a murit dup„ suflet. Dar ∫i Ón alt loc zice acela∫i : «C„
fiind noi mor˛i prin p„cate, ne-a f„cut Dumnezeu vii Óm-
preun„ cu Hristos» (Efes. II, 5). Ce altceva spune ∫i cel
ce zice : «Este p„cat spre moarte» (1 Ioan V, 16). Dar ∫i
Domnul poruncind unuia s„ lase «mor˛ii s„-∫i Óngroape
mor˛ii» (Matei IX, 22), a ar„tat pe Óngrop„torii care tr„-
iesc dup„ trup, ca fiind mor˛i dup„ suflet.
46. Sco˛Óndu-se protop„rin˛ii neamului omenesc pe
ei Ón∫i∫i de bun„voie de la pomenirea ∫i vederea lui Dum-
Ó n ∫ e l „ t o r c„, n e a s c u l t Ó n d de p o r u n c a lui Dumnezeu, de a nu ne face robi
dulce˛ii n e s p i r i t u a le a n a t u r i i, v o m d e v e ni mai liberi decÓt sÓntem, liberi
ca Dumnezeu Ónsu∫i.
713. Existen˛a sufletului nu e simpl„ existen˛„, ci via˛„. Sau via˛a
omului e u n a cu existen˛ a sau cu fiin˛a lui. Totu∫i p o a t e fi ∫i v i a ˛ a lui
omorÓt„, d e v e n i n d v i a ˛ „ m o a r t „ . Dar nu Ó n c e t e a z „ de a exista, ba chiar
de a vie˛ui, cu o con∫tiin˛„ sl„bit„ ∫i am„git„, o d a t „ ce v i a ˛ a e e x i s t e n ˛a
sau fiin˛a lui.
456 FILOCALIA
nezeu ∫i nesocotind porunca Lui, pe de alt„ parte unin-

du-se Ón cuget cu duhul cel mort al satanei ∫i mÓncÓnd din
pomul oprit contrar voii Ziditorului, au fost dezbr„ca˛i
de ve∫mintele luminoase ∫i de via˛„ f„c„toare ale str„lu-
cirii de sus ∫i s-au f„cut, vai, ∫i ei ca ∫i satana, mor˛i cu
duhul. Iar fiindc„ satana nu e numai duh mort, ci ∫i duh
care omoar„ pe cei ce se apropie de e l 7 1 4 , iar cei ce s-au
Ómp„rt„∫it de moartea lui aveau ∫i trup, prin care s-a Óm-
plinit cu fapta sfatul de moarte f„c„tor, ace∫tia trec, vai,
∫i Ón trupurile lor acele duhuri moarte ∫i de moarte f„c„-
toare ale omorÓrii 7 1 5 . Ca urmare s-ar fi desf„cut Óndat„
∫i trupul omenesc, ÓntorcÓndu-se Ón p„mÓntul din care a
fost luat, dac„ nu l-ar fi re˛inut printr-o grij„ ∫i putere
mai mare Cel ce poate toate numai cu cuvÓntul, prin acea
putere f„r„ de care nimic nu se s„vÓr∫e∫te din cele ce se
s„vÓr∫esc. Dar hot„rÓrea aceea se Ómpline∫te totu∫i, cu
dreptate, Ón chip continuu. C„ci «drept este Domnul, cum
zice dumnezeiescul psalmist, ∫i a iubit dreptatea»
(Ps. X, 7).
47. Dumnezeu n-a f„cut moartea, dup„ cum s-a
scris (Pilde I, 8), ba chiar a Ómpiedicat-o s„ apar„, pe cÓt
trebuia ∫i cÓt era cu dreptate s„ o Ómpiedice de la cei
f„cu˛i de El cu voie liber„. C„ci a dat mai Ónainte un sfat
pricinuitor de nemurire ∫i o porunc„ prin care asigura de
mai Ónainte sfatul S„u de-via˛„-f„c„tor. C„ci a vestit de
mai Ónainte Ón chip v„dit ∫i a amenin˛at, declarÓnd c„ ne-
socotirea poruncii care d„ via˛„ va fi moartea. Aceasta,
ca s„ fie p„zi˛i de experien˛a mor˛ii, fie prin dragoste,
fie prin cuno∫tin˛„, fie prin fric„. C„ci Dumnezeu iube∫te,
cunoa∫te ∫i poate Ómplini tot ce e de folos fiec„reia din-
714. Din cel mort cu sufletul iradiaz„ m o a r t e a , din cel sl„bit, dez-
gustat, pizma∫, disperat, iradiaz„ t o a t e acestea. Cu atÓt mai mult din sa-
t a n a , Ón c a r e t o a t e acestea se afl„ Óntr-un gÓnd culminant.
715. Din sufletul descurajat, pizma∫, scÓrbit, plin de ur„, t r e c e ∫i Ón
t r u p o s t a r e de triste˛e, de ap„sare , de sl„biciune, de mole∫al„ n e v i n d e -
cabil„, t o a t e a d u c „ t o a r e de m o a r t e ∫i i n t r e ˛ i n Ó n d m o a r t e a .
tre f„pturi. Dac„ ar cunoa∫te numai, dar nu ar ∫i iubi,

poate n-ar Ómplini, ci ar l„sa nedes„vÓr∫it ceea ce a cunos-
cut ca bine. Iar dac„ iubind nu ar cunoa∫te, sau nu ar
putea Ómplini, poate c„ chiar f„r„ s„ vrea El, ceea ce
iube∫te ∫i cunoa∫te ar r„mÓnea neÓmplinit. Dar fiindc„ ∫i
iube∫te ∫i cunoa∫te ∫i poate Ómplini ceea ce ne este de
folos, ceea ce ne vine de la El, chiar f„r„ voia noastr„,
ne vine spre folosul nostru. În ce prive∫te aceea spre ce
ne gr„bim de bun„ voie, ca unii ce ne-am Ómp„rt„∫it de
fire liber„, s„ fim cu mult„ grij„ ca nu cumva s„ ne fie
f„r„ de folos. Mai ales Óns„ cÓnd prin grija lui Dumnezeu,
un lucru este oprit, ca de pild„ Ón rai, sau Ón Evanghelia
Domnului prin El Ónsu∫i, sau Óntre urma∫ii lui Israel prin
prooroci, sau Ón legea harului prin apostolii S„i ∫i prin
urma∫ii acestora, e v„dit c„ este spre tot ce poate fi mai
nefolositor ∫i mai stric„cios s„-l dorim ∫i s„ ne gr„bim
spre el. Iar dac„ cineva ni l-ar Ómbia ∫i ne-ar Óndemna
s„ ne gr„bim spre el, ÓnduplecÓndu-ne prin cuvinte, sau
atr„gÓndu-ne printr-o Ónf„˛i∫are iubitoare, e limpede c„
acesta e potrivnic ∫i du∫man al vie˛ii noastre.
48. Ar fi trebuit, deci, ca — fie prin dorul de a tr„i,
s„dit de El Ón noi, (c„ci de ce ne-a f„cut vii, dac„ n-ar fi
iubit aceasta Ón chip deosebit ?), fie prin cuno∫tin˛a c„
Acela ∫tie mai bine ce ne folose∫te, (c„ci cum n-ar ∫ti
aceasta neasem„nat mai mult Domnul cuno∫tin˛ei, Care
ne-a Ómp„rt„∫it nou„ cuno∫tin˛a ?), fie prin frica de st„-
pÓnirea Lui atotputernic„ — s„ nu ne fi l„sat atunci fu-
ra˛i, nici vr„ji˛i, nici Óndupleca˛i, ca s„ nesocotim porunca
∫i sfatul Lui, cum n-ar trebui nici acum s„ nesocotim po-
runcile ∫i sfaturile mÓntuitoare date dup„ porunca aceea.
C„ci precum azi cei ce nu se hot„r„sc s„ se Ómpotriveasc„
viteje∫te p„catului, nesocotind poruncile dumnezeie∫ti,
merg spre ceea ce a potrivnic, adic„ spre moartea l„un-
tric„ ∫i ve∫nic„, dac„ nu-∫i recÓ∫tig„ sufletul lor prin po-
c„in˛„, la fel protop„rin˛ii, neÓmpotrivindu-se celor ce-i
458 FILOCALIA
Óndemnau s„ nu asculte, au nesocotit porunca ∫i ca ur-

mare Óndat„ a trecut Ón fapt„ hot„rÓrea vestit„ de mai
Ónainte a Celui ce judec„ cu dreptate. ™i potrivit cu ea,
Óndat„ au murit cei ce au mÓncat din pom. Astfel au cu-
noscut cu lucrul, Ón ce const„ porunca uitat„ de ei, a ade-
v„rului, a dragostei, a Ón˛elepciunii ∫i a puterii, ∫i de ru-
∫ine s-au ascuns, fiind dezbr„ca˛i de slava care face vii Ón
chip mai Ónalt ∫i duhurile nemuritoare, slav„ f„r„ de care
via˛a duhurilor este ∫i se socote∫te cu mult mai rea decÓt
multe mor˛i 7 1 6 .
49. C„ Ónc„ nu era folositor s„ m„nÓnce protop„rin˛ii
din acel pom arat„ cel ce zice : «C„ci era numai o vedere
cu mintea acel pom, cum socotesc eu. Iar de ea se pot
apropia f„r„ primejdie numai cei des„vÓr∫i˛i Ón deprin-
dere. Nu e bine s„ se apropie de ea cei ce sÓnt Ónc„ mai
simpli ∫i lacomi cu pofta ; precum nici hrana deplin„ nu
le este de folos celor Ónc„ fragezi ∫i care au trebuin˛„ de
lapte». Dar chiar dac„ n-ar vrea cineva s„ str„mute la
un Ón˛eles mai Ónalt acel pom ∫i mâncarea din el, nu e
prea greu, cum socotesc eu, s„ se vad„ c„ Ónc„ nu le era
folositoare acea hran„ protop„rin˛ilor, care erau nedes„-
vÓr∫i˛i. C„ci mie mi se pare c„ ei au privit cu sim˛urile
la acel pom ∫i au mÓncat din el, pentru c„ era cel mai
dulce dintre to˛i pomii din rai. Iar mÓncarea care este
cea mai dulce la sim˛ire, nu este dintre cele cu adev„rat
bune, nici dintre cele totdeauna bune, sau pentru to˛i
bune. Ci e bun„ numai pentru cei ce pot s„ se foloseasc„
de ea astfel ca s„ nu fie birui˛i ; ∫i atunci cÓnd trebuie ∫i
Ón m„sura Ón care trebuie ∫i spre slava celui ce a f„cut-o.
Iar pentru cei ce nu pot s„ o foloseasc„ astfel, nu e bun„.
De aceea, socotesc c„ s-a ∫i numit pomul acela, pomul
cuno∫tin˛ei binelui ∫i r„ului. C„ci e propriu celor des„-
vÓr∫i˛i Ón deprinderea contempla˛iei dumnezeie∫ti ∫i a vir-
tu˛ii, s„ priveasc„ la cele pl„cute sim˛urilor f„r„ s„-∫i de
716. Via˛a deplin„ este una cu slava, c„ci ea are p u t e r e de ira-
diere.
p„rteze mintea de la contemplarea lui Dumnezeu ∫i de la

laudele ∫i rug„ciunile c„tre Acela, ci s„-∫i fac„ din acestea
materie ∫i punct de plecare al Óntinderii spre Dumnezeu,
st„pÓnind pl„cerea cea dup„ sim˛uri pÓn„ la sfÓr∫it prin
717
mi∫carea min˛ii spre cele mai Ó n a l t e . Ace∫tia, chiar
dac„ pl„cerea aceea este neobi∫nuit„, mare ∫i surprinz„-
toare pentru neobi∫nuin˛a ei, nu-∫i de∫art„ gÓndul sufle-
tului c„tre r„ul acela, care e socotit bun de cel biruit ∫i
r„pus cu totul de el.
50. Le-ar fi fost de folos, prin urmare, protop„rin˛i-
lor, care trebuiau s„ petreac„ Ón locul acela sfÓnt, s„ nu
uite nicidecum de Dumnezeu, ci s„ se deprind„ ∫i mai
mult ∫i s„ se Óndeletniceasc„ Óndelung cu cele simple ∫i
cu adev„rat bune ∫i s„ se des„vÓr∫easc„ Ón deprinderea
vederii suflete∫ti. Fiind Ónc„ nedes„vÓr∫i˛i ∫i aflÓndu-se
la mijloc ∫i fiind ispiti˛i cu u∫urin˛„ de puterea dat„ lor
spre Óntrebuin˛are cÓnd spre bine cÓnd spre r„u, nu tre-
buiau s„ treac„ la cercarea celor ce prin fire pot s„ atrag„
la ele ∫i s„ pun„ st„pÓnire peste ei prin sim˛uri ∫i s„ cÓ∫-
tige mintea lor Óntreag„ ∫i s„-i duc„ la faptele rele ∫i s„
le Ónf„˛i∫eze ca vrednic de crezare pe c„petenia ∫i prici-
nuitorul unor astfel de patimi, al c„ror Ónceput, dup„ el,
este hr„nirea p„tima∫e cu mÓnc„rile dulci. C„ci dac„ sin-
gur„ vederea pomului aceluia, potrivit istoriei, a f„cut
pe ∫arpe sf„tuitor vrednic de primire ∫i de crezare, cu cÓt
mai mult mÓncarea Óns„∫i pÓn„ la s„turare ? Nu e deci
limpede c„ nu era Ónc„ folositor ca s„ m„nÓnce proto-
p„rin˛ii din acela prin sim˛uri ? ™i nu trebuia deci, ca
urmare, s„ fie sco∫i din raiul lui Dumnezeu, ca unii ce au
mÓncat Ónainte de vreme din el, ca s„ nu fac„ locul acela
dumnezeiesc, loc de sfat Ón vederea r„ului ∫i de Ómplinire
a lui ? Oare nu trebuiau s„ primeasc„ Óndat„ ∫i moartea
717. Cele ispititoare p e n t r u cei n e Ó n t „ r i ˛ i Ón v i r t u t e, sÓnt ispititoare
p e n t r u c„ s Ó n t n e d e p r i n ∫ i Ón ea. Cei Ónt„ri˛i Ón v i r t u t e v „ d ∫i Ón cele p l „ c u t e
la v e d e r e chipuri ale m „ r e ˛ i e i lui D u m n e z e u .
460 FILOCALIA
trupului cei ce au c„lcat porunca ? Dar St„pÓnul a avut

Óndelung„ r„bdare.
51. Hot„rÓrea cu privire la moartea sufletului, care a
venit la Óndeplinire prin c„lcarea poruncii, potrivit cu
dreptatea Ziditorului, (c„ci p„r„sindu-L noi, ne-a p„r„sit
∫i El, f„r„ s„ ne sileasc„, ca pe unii ce aveam voie liber„),
a fost vestit„ de mai Ónainte de c„tre Dumnezeu cu iubire
de oameni, pentru pricinile pe care le-am spus. La ea a
ad„ugat ∫i a pus pe deasupra hot„rÓrea cu privire la moar-
tea trupului. Dar rostind-o pe aceasta, a ÓntÓrziat trecerea
ei la Óndeplinire, din adÓncul Ón˛elepciunii ∫i din prisosin˛a
iubirii Sale de oameni, pentru viitor. El n-a zis c„tre
Adam : «Óntoarce-te de unde ai fost luat», ci : «p„mÓnt
e∫ti ∫i Ón p„mÓnt te vei Óntoarce». Cei ce ascult„ cu price-
pere, pot vedea ∫i Ón aceste cuvinte, c„ Dumnezeu n-a
f„cut moartea sufletului, nici a trupului. C„ci n-a zis nici
mai Ónainte poruncind : «muri˛i Ón ziua Ón care ve˛i mân-
ca !», ci : «ve˛i muri Ón ziua Ón care ve˛i mÓnca». Nici
acum n-a zis : «Óntoarce-te Ón p„mÓnt !», ci «te vei Ón-
toarce», prevestind ∫i Óng„duind ceea ce avea s„ se ÓntÓm-
ple ∫i neÓmpiedecÓnd, din pricina drept„˛ii.
52. Deci protop„rin˛ii aveau s„ ajung„ la moarte,
precum ne a∫teapt„ aceasta ∫i pe noi, care tr„im Ónc„.
Trupul nostru s-a f„cut muritor. Aceasta este ca o moarte
Óndelungat„, mai bine zis ca nenum„rate mor˛i, una ur-
mând alteia, pân„ ce vom ajunge to˛i la moartea cea una
∫i ultim„ ∫i care d„inuie∫te. C„ci ne na∫tem ∫i spre stri-
c„ciune ; ∫i ap„rÓnd Ón via˛„ ne destr„m„m pÓn„ ce vom
Ónceta s„ fim 7 1 8 . Niciodat„ nu sÓntem cu adev„rat aceia∫i,
718. „ ∏ Ì Ù˛ ˆËÂflÒÂÛË·È „ÈÌ¸µÂË· „ filozoful g e r m a n H e i d e g g e r va
s p u n e c„ exist„m spre m o a r t e «Sein zum Tode», c e e a c e e acela∫i lucru.
D o a r c„ el nu m e r g e la ultima explicare. Existen˛a n o a s t r „ este spre
m o a r t e , p e n t r u c„ a p a r e Óntr-o s t a r e de stric„ciun e c a r e Ó n a i n t e a z „ p Ó n „ la
m o a r t e . Noi murim cu t r u p u l c o n t i n u u de cÓnd ne na∫tem, p Ó n „ la m o a r t e a
d e p l i n „ ∫i durabil„ a trupului . Iar a c e a s t a se Ó n t Ó m p l „ din pricin„ c„ nu
mai exist„m Ón c o m u n i u n e cu e x i s t e n ˛ a e x i s t e n t „ prin sine ∫i deci n e t r e -
chiar dac„ p„rem s„ fim celor ce nu iau aminte. Precum

focul, apucÓnd trestia sub˛ire de la un cap„t, ∫i fiind
mereu altul, are ca m„sur„ a existen˛ei sale lungimea
trestiei, asemenea ∫i noi care ne schimb„m avem ca m„-
sur„ fiecare por˛ia de via˛„ ce ne este dat„.
53. Iar ca s„ nu fim cu totul ne∫tiutori ai covÓr∫i-
toarei Sale iubiri de oameni ∫i ai adÓncului s„u de Ón˛e-
lepciune, deci ai pricinei pentru care a ad„ugat Dum-
nezeu sfÓr∫itul prin moarte, i-a d„ruit omului s„ mai tr„-
iasc„ nu pu˛in timp. Astfel a ar„tat c„ ne educ„ cu mil„,
mai bine zis a rÓnduit educarea noastr„ prin dreptate,
ca s„ nu dezn„d„jduim cu des„vÓr∫ire. Prin aceasta ne-a
dat vreme de poc„in˛„ ∫i de a ne face binepl„cu˛i Lui
printr-o vie˛uire pentru care ne las„ s„ exist„m 7 1 8 b i s . A
mÓngÓiat apoi triste˛ea mor˛ii cu na∫terile necontenite. A
Ónmul˛it neamul prin urma∫i, ca mul˛imea celor ce se nasc
s„ Óntreac„ Óntr-o mare m„sur„ num„rul celor ce mor. În
locul unui Adam ajuns nec„jit ∫i s„rman prin frumuse˛ea
unui pom sensibil, a ar„tat pe mul˛i Ómbog„˛i˛i Ón chip
fericit din cele supuse sim˛urilor cu cuno∫tin˛a de Dum-
nezeu, prin virtute ∫i prin bun„voin˛„ dumnezeiasc„. Mar-
tori sÓnt Set, Enos, Enoch, Noe, Melchisedec ∫i Avraam
∫i to˛i cei ce dintre ei, dinainte de ei ∫i de dup„ ei, s-au
dovedit ca ei, sau aproape de ei. Dar, fiindc„ oricÓt de
mari ∫i de mul˛i au fost ace∫tia, nici unul n-a vie˛uit cu
des„vÓr∫ire f„r„ de p„cat, ca s„ poat„ birui ÓnfrÓngerea
aceea a protop„rin˛ilor ∫i s„ vindece rana r„d„cinii nea-
mului ∫i s„ fie tuturor celor de dup„ aceia spre sfin˛enie,
spre binecuvÓntare ∫i spre redobÓndirea vie˛ii, lucru pe
care l-a v„zut El de mai Ónainte, a ales Ón cursul timpului
neamurile ∫i semin˛iile din care s„ se ridice tulpina prea-
c „ t o a r e . Dar nu sÓntem numa i «existen˛„ spre moarte» ci ∫i spre o cre∫-
tere duhovniceasc„.
bis
718 . Chiar in m o a r t e a c a r e v i n e d u p „ un proces Ó n d e l u n g a t Dum-
nezeu a pus o p u t e r e e d u c a t i v „, iar Ón a c e a s t „ semnifica˛ie e d u c a t i v „ a
ei se a r a t „ pentru om un motiv de n „ d e j d e p e n t r u grija lui Dumnezeu
fa˛„ de noi.
462 FILOCALIA
l„udat„ (Numeri XVII, 23), din care s„ r„sar„ floarea prin

care avea s„ se Ónf„ptuiasc„ iconomia mÓntuitoare a Ón-
tregului neam omenesc 7 1 9 .
54. O, adÓncul bog„˛iei, al Ón˛elepciunii (Rom. XI, 33)
∫i al iubirii de oameni a lui Dumnezeu ! Dac„ n-ar fi fost
moartea aceea (a lui Hristos) ∫i Ónainte de ea n-ar fi fost
muritor neamul nostru ie∫it dintr-o astfel de r„d„cin„,
nu ne-am fi Ómbog„˛it Ón fapt cu pÓrga nemuririi ; ∫i nu
am fi fost chema˛i la cer ; nu s-ar fi Ónsc„unat firea noas-
tr„ la dreapta m„ririi cerului, mai presus de toat„ st„pÓ-
nirea ∫i puterea (Evrei VIII, 1). A∫a a ∫tiut Dumnezeu
s„ preschimbe cu iubire de oameni lunec„rile noastre
din abaterea cea de bun„ voie, spre mai bine, prin Ón˛e-
lepciunea ∫i puterea Sa 7 2 0 .
55. Mul˛i Ónvinuiesc poate pe Adam c„, l„sÓndu-se
cu u∫urin˛„ Ónduplecat de sf„tuitorul cel r„u, a c„lcat
porunca dumnezeiasc„ ∫i prin aceast„ c„lcare ne-a pri-
cinuit nou„ moartea. Dar nu e tot una a vrea cineva s„
guste Ónainte de cercare dintr-o buruian„ aduc„toare de
moarte ∫i a dori s„ m„nÓnce din ea dup„ ce a cunoscut
din cercare c„ e aduc„toare de moarte. ≈ mai de ocar„
acela care ia otrav„ ∫i-∫i atrage moartea dup„ cercare,
decÓt cel care face ∫i p„time∫te aceasta Ónainte de cercare.
719. Îns„∫i istoria cu m u l ˛ i m e a ei de oamen i ∫i de n e a m u r i a r a t „
c„ omul nu e o Ónfiripare t r e c „ t o a r e ∫i dispre˛uit„ a lui Dumnezeu. Din
c o n t r i b u ˛ i a ei Ó n t r e a g „ se p r e g „ t e ∫ t e ∫i se n a ∫ t e Fiul lui Dumnezeu ca
om (Rut, ca r e p r e z e n t a n t „ a altor neamuri) ∫i cu contribu˛ia ei Ó n t r e a g „
se actualizeaz„ c e e a ce a dat ∫i d„ El ca Dumnezeu Ó n t r u p a t, omenirii.
Prin to˛i se Ó m b o g „ ˛ e ∫ t e fiecare om mai ales Ón Hristos.
720. SfÓntul Grigorie P a l a m a se d o v e d e ∫ t e aci a d e r e n t u l opiniei c„
d a c „ n-am fi c„zut, Fiul lui Dumneze u nu S-ar fi Ó n t r u p a t ∫i firea noas-
t r „ n-ar fi fost ridicat„ p r i n El pe t r o n u l dumnezeiesc, f„cÓndu-ne pe
to˛i p „ r t a ∫ i de slava Lui. Nicodim Aghioritul Ón sec. XVIII va fi de
opinia c„ firea n o a s t r „ s-ar fi ridicat totu∫i ∫i d a c „ n-ar fi p „ c „ t u i t , la
o slav„ a s e m e n e a celei dobÓndite Ón Hristos. Dar se p a r e c„ a c e s t a nu
e singurul cuvÓnt al sfÓntului Grigorie P a l a m a ; sau el nu t r e b u i e Ón˛eles
Óntr-un m o d p r e a simplist, d a t „ fiind h a i n a de slav„ Ón care v e d e el
Ó m b r „ c a t „ firea o m e n e a s c „ la Ónceput.
De aceea fiecare dintre noi e mai de ocar„ ∫i mai de osÓnd„

decÓt Adam. Dar se va zice poate c„ nu este Ón fa˛a noas-
tr„ acel pom, nici porunca lui Dumnezeu, care opre∫te
gustarea din el, nu ne este dat„ nou„. Poate c„ acel pom
nu este Ónaintea noastr„. Dar porunca lui Dumnezeu ne
este ∫i acuma Ón fa˛„ ∫i pe cei ce ascult„ de ea ∫i voiesc
s„ tr„iasc„ potrivit cu ea, Ói dezleag„ de vina tuturor p„-
catelor lor ∫i de blestemul ∫i de osÓnda str„mo∫easc„ ; dar
cei ce o nesocotesc ∫i aleg Ón locul ei momeala ∫i sfatul
celui r„u, nu pot s„ nu cad„ din via˛a aceea ∫i de la pe-
trecerea Ón rai ∫i s„ nu ajung„ Ón gheena focului ve∫nic,
cu care au fost amenin˛a˛i.
56. Care este deci porunca lui Dumnezeu, care ne
st„ Ón fa˛„ ? Poc„in˛a, care ne cere Ón primul rÓnd s„ nu
ne mai atingem de cele oprite. Fiindc„ am fost arunca˛i
din locul desf„t„rii dumnezeie∫ti ∫i sco∫i, cu dreptate, din
raiul lui Dumnezeu ∫i fiindc„ am c„zut Ón aceast„ pr„-
pastie ∫i am fost osÓndi˛i s„ locuim ∫i s„ petrecem Ómpre-
un„ cu dobitoacele necuvÓnt„toare ∫i am pierdut n„dej-
dea de a ne mai Óntoarce prin puterea noastr„ Ón rai, În-
su∫i Cel ce a adus atunci osÓnda asupra noastr„, mai bine
zis a Óng„duit-o cu dreptate s„ vie asupra noastr„, S-a
coborÓt acum pÓn„ la noi, pentru noi, din prisosin˛a covÓr-
∫itoare a iubirii de oameni ∫i a bun„t„˛ii Sale, din Óndu-
rarea milei Sale ; ∫i binevoind s„ se fac„ om ca noi, Ón
chip nep„c„tos, ca s„ Ónve˛e ∫i s„ mÓntuiasc„ pe acela∫i
prin acela∫i 7 2 1 , ne-a adus nou„ sfatul ∫i porunca mÓntui-
721. Fiul lui Dumneze u ne comunic „ p u t e r e a Sa m Ó n t u i t o a r e prin
firea n o a s t r „ o m e n e a s c „ a s u m a t „ de El. ÎntÓi ™i-a Ónsu∫it ca om p u t e r e a
Lui d u m n e z e i e a s c „ ∫i apoi a transmis-o fra˛ilor S„i Óntru u m a n i t a t e , in-
trÓnd Ón c o m u n i u n e cu noi ca om, dar a d u c Ó n d Ón a c e a s t „ c o m u n i u n e
t o a t „ p l e n i t u d i n e a dumnezeieasc„ . Nu se p o a t e v i n d e c a un om de boal„
printr-un m e d i c a m e n t c a r e nu e f„cut suportabil de el, pe c a r e s„ nu-l
p o a t „ asimila organismului lui. In Hristos u m a n i t a t e a s u p o r t „ p u t e r e a
d u m n e z e i a s c „ m Ó n t u i t o a r e , (dar ∫i c r u c e a ), p e n t r u c„ Fiul lui D u m n e z eu
se a d e c v e a z „ aci El Ónsu∫i acestei firi omene∫ti, d e v e n i n d subiectul ei. ™i
464 FILOCALIA
toare a poc„in˛ei zicÓnd : «Poc„i˛i-v„ c„ s-a apropiat Îm-

p„r„˛ia cerurilor» (Marcu I, 15). C„ci Ónainte de Óntru-
parea CuvÓntului lui Dumnezeu, Împ„r„˛ia cerurilor era
atÓt de departe de noi, cÓt e de departe cerul de p„mÓnt.
Dar venind la noi Împ„ratul cerurilor ∫i binevoind s„ pri-
measc„ unirea cu noi, s-a apropiat de noi to˛i Împ„r„˛ia
cerurilor 7 2 2 .
57. Odat„ ce s-a apropiat de noi Împ„r„˛ia cerurilor
prin coborÓrea lui Dumnezeu-CuvÓntul la noi, s„ nu ne
dep„rt„m pe noi Ón∫ine de ea, vie˛uind f„r„ c„in˛„. S„
fugim mai degrab„ de nefericirea celor ce ∫ed Ón Óntune-
ricul ∫i Ón umbra mor˛ii (Isaia IX, 2) ; s„ ne agonisim fap-
tele poc„in˛ei, cugetare smerit„, umilin˛„ ∫i plÓns duhov-
nicesc, inim„ blÓnd„ ∫i plin„ de mil„, iubitoare de drep-
tate, de cur„˛ie, pa∫nic„, f„c„toare de pace, r„bd„toare
de osteneli, bucuroas„ de prigoniri, p„gubiri, oc„ri, bÓrfeli
∫i p„timiri pentru adev„r ∫i dreptate. C„ci Împ„r„˛ia
cerurilor, mai bine zis Împ„ratul cerurilor, o, negr„it„ ∫i
mare d„rnicie, este Ón l„untrul nostru (Luca XVII, 21).
De El sÓntem datori s„ ne lipim pururea prin faptele po-
astfel o m Ó n t u i e ∫ t e nu cu sila, ci Ó n t r u c Ó t ea Óns„∫i devine p a r t e constitu-
tiv„ a subiectului dumnezeiesc, ea Óns„∫i p a r t i c i p „ la c a l i t a t e a de subiect
al Lui, subiect l u c r „ t o r a s u p r a ei cu p u t e r e a d u m n e z e i a s c „ f„cut„ supor-
tabil„ omului prin forma o m e n e a s c „ Ón care i se ofer„. Iar prin Fiul lui
D u m n e z e u devenit om, noi nu sÓntem supu∫i cu sila unui obiect superior,
mai bine zis suprem, ci subiectul dumnezeiesc ni se face p a r t e n e r pe
m „ s u r a noastr„, Óntr-o rela˛ie liber„ de m a x i m „ c o m u n i c a r e .
722. A v e m aci un sens al demnit„˛i i Ó m p „ r „ t e ∫ t i a lui Hristos, nedez-
voltat Ón Dogmatici. Hristos d e v i n e ∫i ca om Î m p „ r a t u l cerurilor, f„cÓn-
du-ne ∫i pe noi Ómp„ra˛i. Î m p „ r „ ˛ i a cerurilor este Ón Hristos Ónsu∫i. C„ci
t o a t e b u n u r i l e ce le v o m a v e a noi Ón chip desf„∫urat, se afl„ Ón El Ón
chip Ónf„∫urat. Fericirea Î m p „ r „ ˛ i e i cerurilor nu p o a t e s„-∫i aib„ izvorul
decÓt Ón Dumnezeu ca Persoan„, v e n i t Ón c o m u n i u n e cu noi ca om. In
rela˛ia iubitoare cu El ca P e r s o a n „ plin„ de iubire nesfÓr∫it„ e t o a t „
fericirea n o a s t r „ ∫i t o a t „ p u t e r e a rela˛iei n o a s t r e i u b i t o a r e cu ceilal˛i.
F„cÓndu-Se om, ni S-a f„cut accesibil cu iubirea Lui nesfÓr∫it„, Óntr-o
rela˛ie nemijlocit„.
c„in˛ei, iubind, pe cÓt e cu putin˛„ pe Cel ce ne-a iubit

pe noi a∫a de mult.
58. Iubirea de Dumnezeu e sus˛inut„ de lipsa de
patimi ∫i de bog„˛ia virtu˛ilor. C„ci ura fa˛„ de cele rele,
de la care vine lipsa patimilor, aduce Ón schimb dorul ∫i
bog„˛ia bun„t„˛ilor. Iar cel ce iube∫te ∫i dobÓnde∫te vir-
tu˛ile (bun„t„˛ile), cum nu va iubi mai ales pe St„pÓnul,
Care e prin Sine bun ∫i singurul d„t„tor ∫i p„zitor a tot
binele, Ón care este El, Óntr-un chip deosebit 7 2 3 . C„ci În-
su∫i Iisus a zis : «Cel ce r„mÓne Ón iubire, r„mÓne Ón Dum-
nezeu ∫i Dumnezeu r„mÓne Ón El» (1 Ioan IV, 18). Dar
nu numai din virtu˛i se na∫te dragostea de Dumnezeu, ci
∫i din dragoste virtu˛ile 7 2 4 . De aceea ∫i Domnul zice o
dat„ Ón Evanghelie : «Cel ce are poruncile Mele ∫i
le p„ze∫te pe ele, acela este cel ce m„ iube∫te pe Mine»
(Ioan XIV, 21) ; iar alt„ dat„ : «Cel ce M„ iube∫te pe
Mine, va p„zi poruncile Mele» (Ioan XIV, 23). De aceea
nici faptele virtu˛ilor nu sÓnt vrednice de laud„ ∫i folosi-
toare celor ce le fac f„r„ dragoste, nici dragostea f„r„
725
fapte . Dintre acestea, cel dintÓi lucru Ól arat„ pe larg
723. Bunurile sau b u n „ t „ ˛ i l e d u h o v n i c e ∫ t i sÓnt u n a cu virtu˛ile, adic„
cu d e p r i n d e r i l e ∫i diferitele feluri de bine. De a c e e a c Ó nd se v o r b e ∫ t e
de b u n „ t „ ˛ i , se Ó n ˛ e l e g virtu˛ile ∫i viceversa. C„ci b u n „ t „ ˛ i l e d u h o v n i c e ∫ t i
d e v i n cu a d e v „ r a t ale n o a s t r e , cÓnd le asimil„m ca deprinder i s t a t o r n i c e
prin ostenelile n o a s t r e . Dar Ón ele este Hristos Ónsu∫i. C„ci El le are
Ón mod c u l m i n a n t asimilate cu El ∫i deci din El iradiaz„ Ón noi p u t e r e a
lor, sau p u t e r e a p e n t r u ele, iar p u t e r e a a c e a s t a e s t e ∫i d u l c e a ˛ „ spiri-
t u a l „ ∫i fericire p e n t r u noi ∫i p e n t r u al˛ii. P e r s o a n a b u n „ Ón mod sta-
tornic sau Ó n t „ r i t „ Ón virtute , Ó∫i a r a t „ b u n „ t a t e a p r i n i r a d i e r e a b u n „ t „ ˛ i i
sale spre al˛ii. V i r t u t e a e modu l existen˛ei g e n e r o a s e , al existen˛ei des-
chise p e n t r u al˛ii, spre d e o s e b i r e de patim„, c a r e e modu l existen˛ei
egoiste. Prin binele ce iradiaz„ din c i n e v a spre altul, el Ónsu∫i p „ t r u n d e
Ón acela. Prin virtu˛ile Sale, c a r e devin izvor de p u t e r e p e n t r u ale
n o a s t r e , Însu∫i Hristos s t r „ b a t e ∫i Se s„l„∫luie∫te Ón noi.
724. Virtu˛ile culmineaz „ Ón iubire, ca t r e a p t a c u l m i n a n t „ a gene-
rozit„˛ii. Dar virtu˛ile Ónsele, ca forme ale generozit„˛ii, n-ar p u t e a s„
c r e a s c „ Ón noi, d a c „ n-ar fi s u s ˛ i n u te de p o r n i r e a generozit„˛ii.
725. D r a g o s t e a f„r„ fapte s t a t o r n i c e, Ó n t „ r i t e Ón virtu˛i, nu e dra-
goste a d e v „ r a t „ , d a r nici faptele f„r„ d r a g o s t e nu sÓnt fapte c a p a b i le
466 FILOCALIA
Pavel scriind c„tre Corinteni : «Dac„ fac acestea ∫i

acestea, dar dragoste nu am, nimic nu-mi folose∫te»
(1 Cor. XIII, 3). Iar cel„lalt Ól arat„ Ónv„˛„celul cu deo-
sebire iubit, zicÓnd : «S„ nu iubim numai cu cuvÓntul, nici
numai cu limba, ci cu fapta ∫i cu adev„rul» (1 Ioan III, 18).
59. Tat„l suprem ∫i preaÓnchinat este Tat„l Adev„-
rului prin Sine, adic„ al Fiului cel unul N„scut. Iar ca
Duh al Adev„rului are pe Duhul SfÓnt, precum a ∫i ar„tat
mai Ónainte CuvÓntul adev„rului. Prin urmare cei ce cins-
tesc Ón ace∫tia pe Tat„l ∫i cred a∫a, stÓnd sub lucrarea
acestora, (c„ci «Duhul este — zice apostolul — cel prin
care ne Ónchin„m ∫i ne rug„m» (1 Cor. XII, 3) ; ∫i «Ni-
meni nu vine la Tat„l f„r„ numai prin Mine» (Ioan XII, 6),
zice Fiul Unul-N„scut al lui Dumnezeu), adic„ cei ce
cinstesc astfel Ón Duh ∫i Adev„r pe Tat„l Cel preaÓnalt,
ace∫tia sÓnt Ónchin„torii adev„ra˛i (Ioan IV, 24) 7 2 6 .
60. Duh este Dumnezeu ∫i cei ce se Ónchin„ Lui, se
cade s„ I se Ónchine Ón Duh ∫i Adev„r (Ioan IV, 23), adic„
Ón˛elegÓnd netrupe∫te pe Cel netrupesc. C„ci a∫a Ól vor
s„ ne transforme pe noi, ci r „ m Ó n a p a r e n ˛ e sau gesturi sporadic e f„r„
s u b s t a n ˛ „ interioar„, f„r„ c „ l d u r a consistent„, durabil„, f„r„ alipirea la
cel c „ r u i a i se adreseaz„. Ele las„ pe cel ce le s „ v Ó r ∫ e ∫ te izolat ∫i rece.
726. Fiul este A d e v „ r u l , c„ci este c u n o ∫ t i n ˛a exprimat„ , sau reve-
lat„. Dar este Ón acela∫i timp Persoan„. Persoana este mai adev„rat„
d e c Ó t orice lucru prin consisten˛a ei. C„ci ea c u n o a ∫ t e lucrurile, g„se∫te
∫i Ó n m u l ˛ e ∫ te sensurile lor ∫i a d u n „ c u n o ∫ t i n ˛ a ∫i sensurile lor ∫i o comu-
nic„ la nesfÓr∫it. Ea Óns„∫i este o r e a l i t a t e abisal„, inepuizabil„. De aceia
A d e v „ r u l suprem este P e r s o a n a suprem„. Dar P e r s o a n a ca A d e v „ r u l su-
prem exprima t sau revelat e n„scut„ din Persoana Care e principiul
p e r s o n a l suprem, P e r s o a n a izvor suprem. I n s „ P e r s o a n a C a r e n e comunic „
la nesfÓr∫it A d e v „ r u l r e v e l a t de Ea, are Ón Ea ∫i pe Duhul ca Via˛„. ™i
Via˛a aceasta e ∫i ea Persoan„, c„ci Via˛a adev„rat„ ∫i nesecat„ nu
p o a t e fi decÓt P e r s o a n „ . In A d e v „ r u l s u p r e m ∫i Ón V i a ˛ a suprem„ , ca
Persoane, ce ni le comunic„ ∫i ni se comunic„, cunoa∫tem Persoana
care le-a r e v e l a t ∫i ni le reveleaz„. In acestea t r e b u ie s„ I ne Ónchin„m
Persoanei-izvor, sau Tat„lui.
vedea cu adev„rat pe Acela pretutindeni, Ón Duhul ∫i

727
Adev„rul Lui . C„ci Dumnezeu existÓnd ca Duh, este
netrupesc ; iar ceea ce e netrupesc nu se afl„ Ón spa˛iu,
nici nu e Óngr„dit de hotare spa˛iale. Deci cel ce zice c„
lui Dumnezeu trebuie s„ I ne Ónchin„m Óntr-un loc anumit
dintre toate locurile p„mÓntului ∫i ale cerului, nu gr„ie∫te
adev„rat ∫i nici nu se Ónchin„ cu adev„rat. Ca netrupesc
Dumnezeu nu e nic„ieri, dar ca Dumnezeu e pretutindeni.
C„ci dac„ este un hotar sau un loc, sau o f„ptur„ unde
nu este Dumnezeu, se va afla Óngr„dit El Ónsu∫i Óntr-un
loc anumit. Deci este pretutindeni, c„ci e nehot„rnicit.
Cum este pretutindeni ? Ca Cel ce nu este cuprins de o
parte, ci de totul ? Nu, c„ci ∫i atunci ar fi trup. A∫adar
ca Cel ce ˛ine ∫i cuprinde totul, se afl„ Ón Sine Ónsu∫i, pre-
tutindeni ∫i peste toate, Ónchinat de adev„ra˛ii Ónchin„tori
Ón Duhul ∫i Adev„rul Lui.
61. Îngerul ∫i sufletul, fiind netrupe∫ti, nu sÓnt Ón-
tr-un loc, dar nici pretutindeni. C„ci nu ˛in totul, ci ∫i ei
au trebuin˛„ de Cel ce-i sus˛ine. Prin urmare ∫i ei sÓnt
Ón Cel ce sus˛ine ∫i cuprinde totul, fiind hot„rnici˛i de
El Óntr-un chip corespunz„tor 7 2 8 . Sufletul, sus˛inÓnd
trupul Ón care a fost zidit, e pretutindeni Ón trup, nu ca
Ón spa˛iu, nici ca cel ce e cuprins, ci ca cel ce Ól sus˛ine,
Ól cuprinde ∫i Ól face viu, fiind ∫i Ón aceast„ privin˛„ dup„
729
chipul lui Dumnezeu .
727. Se afirm„ din nou c„ o r i u n d e sÓntem Ón l e g „ t u r „ cu A d e v „ r u l
ca P e r s o a n „ ∫i cu Via˛ a ca Persoan„ , adic„ cu Fiul ∫i cu Duhul SfÓnt,
ne Ó n c h i n „ m T a t „ l u i lor, a d u c e m adic„ lui Dumnezeu Ó n c h i n a r e a ade-
v„rat„.
728. Dumnezeu p o a t e fi c o n t e m p l a t o r i u n de ∫i prin orice, dar prin
d e p „ ∫ i r e a t u t u r o r ca cele ce sÓnt c r e a t e. C„ci totul e ˛inut Ón El. Nu
a c e l a ∫ i lucru se p o a t e s p u n e d e s p r e Ónger. Î n g e r u l p o a t e fi socotit ∫i
el aflÓndu-se Ón Dumnezeu ca ∫i omul, sau Dumnezeu aflÓndu-Se Ón el.
729. Faptul de a a v e a un t r u p p o a t e s„ fie ∫i un ajutor spre Ón-
t r e r u p e r e a r„ului s„vÓr∫it. C„ci t „ v „ l i r e a Ón pl„cerile trupe∫t i p o a t e s„
p r o d u c „ ∫i o scÓrb„ omului, c a r e se simte superior prin spirit. Apoi
r e v o l t a trupulu i p o a t e p r o v o c a ∫i o v o i n ˛ „ a spiritului (a min˛ii) de
a-l stâpÓni.
468 FILOCALIA
62. Omul a fost f„cut dup„ chipul lui Dumnezeu

mai mult decÓt Óngerii, nu numai pentru c„ are Ón sine
o putere sus˛in„toare ∫i de via˛„ f„c„toare, ci ∫i pentru
c„ st„pÓne∫te. C„ci Ón firea sufletului nostru este pe de
o parte latura st„pÓnitoare ∫i conduc„toare, iar pe de alt„
730
parte cea slujitoare ∫i ascult„toare , ∫i anume : voin˛a
pofta, sim˛irea ∫i, simplu, toate cÓte au fost Ómpreun„
zidite de Dumnezeu cu mintea dup„ Minte, chiar dac„
noi, printr-o socotin˛„ p„c„toas„, ne Ómpotrivim nu nu-
mai Dumnezeului-Atot˛iitorul, ci ∫i St„pÓnitorului s„dit
Ón firea noastr„. Dumnezeu, pentru puterea st„pÓnitoare
din noi, ne-a dat ∫i st„pÓnirea p„mÓntului Óntreg. Îngerii
Óns„ nu au trup Ónjugat, ca s„-l aib„ subjugat min˛ii.
Voin˛a min˛ii (Ón˛eleg„toare) a ajuns Ón cei ce au c„zut,
neÓncetat rea ; iar Ón cei buni, neÓncetat bun„, neavÓnd
nicidecum trebuin˛„ de un vizitiu care s„ ˛in„ frÓnele.
St„pÓnire p„mÓnteasc„ n-a avut-o cel r„u dar a r„pit-o.
De aici e v„dit c„ nu a fost f„cut ca st„pÓnitor al p„mÓn-
tului. Iar Óngerii buni au fost rÓndui˛i de Atot˛iitorul s„
supravegheze cele de pe p„mÓnt dup„ c„derea noastr„
din aceast„ st„pÓnire ∫i din pricina ei, de∫i aceasta nu
ni s-a luat deplin, din pricina iubirii de oameni a lui Dum-
nezeu. C„ci hotarele Óngerilor, cum zice Moise Ón cÓntarea
lui, le-a a∫ezat Dumnezeu dup„ ce a Ómp„r˛it neamurile
(Deut. XXXII, 8). Iar Ómp„r„˛ia aceasta s-a f„cut dup„
Cain ∫i Set, cei din Cain numindu-se oameni, iar
cei coborâtori din Set chemându-se fii ai lui Dumnezeu
(Fac. VI, 2). Iar mie mi se pare c„ de atunci s-a ales nu-
mele ∫i s-a prevestit neamul din care avea s„ ia trup Fiul
Unul-N„scut al lui Dumnezeu.
63. Ar putea spune cineva c„, pe lÓng„ multe altele,
∫i felul Óntreit al cuno∫tin˛ei noastre ne arat„ mai mult
730. La fel sufletul p o a t e fi c o n t e m p l at Ón tot trupul, dar prin
d e p „ ∫ i r e a a c e e a ce e m a t e r i a l Ón t r u p . ≈ c o n t e m p l a t ca st„pÓnito r prin
unele p u t e r i ∫i ca slujitor ∫i a s c u l t „ t o r p r i n altele.
decÓt pe Óngeri, dup„ chipul lui Dumnezeu, nu numai

pentru c„ e Óntreit„, ci ∫i pentru c„ cuprinde tot felul de
cunoa∫teri. C„ci numai noi dintre toate f„pturile avem
pe lÓng„ cuno∫tin˛a mintal„ (Ón˛eleg„toare) ∫i ra˛ional„
∫i pe cea prin sim˛uri. Propriu ra˛iunii a fost s„ n„sco-
ceasc„ mul˛imea me∫te∫ugurilor, a ∫tiin˛elor ∫i a cuno∫tin-
˛elor, s„ lucreze p„mÓntul, s„ cl„deasc„ ∫i s„ scoat„ la
iveal„ lucruri noi din cele ce sÓnt, nu din cele ce nu sÓnt
731
de loc. C„ci aceasta ˛ine numai de Dumnezeu . Nu-
mai aceast„ lucrare a d„ruit-o Dumnezeu oamenilor ∫i
numai lor. C„ci aproape nimic nu face omul cu totul din
nou, dar nici nu se stric„ ceva din cele f„cute de Dum-
nezeu. Ins„, amestecÓnd ea un lucru cu altul din cele ce
sÓnt Ón jurul nostru, scoate la iveal„ alt„ form„. De ase-
menea Dumnezeu a d„ruit numai oamenilor ca nev„zutul
cuvÓnt al min˛ii nu numai s„ se fac„ sim˛it de auz ca
Ómpreunarea cu aerul, ci ∫i s„ se scrie ∫i s„ se vad„ ca
trup prin trup. Prin aceasta a dat asigurare durabil„ des-
pre venirea ∫i ar„tarea CuvÓntului Celui mai Ónalt prin
trup 7 3 2 . Dintre acestea nici una nu s-a dat Óngerilor.
64. Dar de∫i chipul lui Dumnezeu Ól avem noi pÓn„
azi mai mult decÓt Óngerii, Ón asem„narea cu Dumnezeu
am r„mas, mai ales acum, cu mult mai prejos decÓt Ón-
gerii buni. Ca s„ las acum celelalte, des„vÓr∫irea Óntru
asem„narea cu Dumnezeu se Ónf„ptuie∫te prin ilumina-
rea dumnezeiasc„ de la Dumnezeu, de care sÓnt lipsi˛i
731. L u c r a r e a ra˛iuni i are, d u p „ sfÓntul Grigorie Palama, un c a r a c -
t e r practic , sau Ón orice caz legat de l u m e a v„zut„. De aceea chiar
c r e a ˛ i i l e artistice c a r e scot la i v e a l „ forme noi ˛in, d u p „ el, de r a ˛ i u n e .
Personagiile i m a g i n a t e Ón l i t e r a t u r „, melodiile noi, imaginile noi Ón pic-
t u r „ , formele noi Ón s c u l p t u r „ e t c , sÓnt p r o d u s e din cele ce nu sÓnt, dar
nu Ón mod absolut. C„ci sÓnt folosite, la «crearea» lor, e l e m e n t e l e d a t e
Ón lumea v „ z u t „ .
732. SfÓntul Grigorie v e d e in c u v Ó n t u l min˛ii c a r e ia m e r e u chip
auzit ∫i v „ z u t p r i n t r u p o b a z „ ∫i o pild„ p e r m a n e n t „ p e n t r u p u t i n ˛ a
C u v Ó n t u l u i T a t „ l u i de a Se Ó n t r u p a .
470 FILOCALIA
Óngerii cei r„i, din care pricin„ au ajuns sub Óntunerec

(Iuda I, 6), dar sÓnt pline min˛ile dumnezeie∫ti (Óngerii
buni), din care pricin„ se numesc ∫i lumina cea de a doua
∫i iradierea din prima lumin„. Aceasta socotesc c„ o ∫tie
oricine dintre cei ce citesc cu sÓrguin˛„ ∫i cu pricepere
Scripturile de Dumnezeu insuflate. Ca urmare, Óngerii
buni au ∫i cuno∫tin˛a celor supuse sim˛urilor, dar nu le
percep printr-o putere a sim˛urilor ∫i natural„, ci prin-
tr-o putere dumnezeiasc„, c„reia nu i se poate ascunde
nimic din cele, Ón orice fel, prezente, trecute ∫i vii-
toare 7 3 3 .
65. Cei ce se Ómp„rt„∫esc de aceast„ iluminare ∫i o
au Óntr-o anumit„ m„sur„, potrivit cu aceast„ m„sur„
au ∫i cuno∫tin˛a f„pturilor 7 3 4 . C„ ∫i Óngerii se Ómp„rt„-
∫esc de ea ∫i c„ este necreat„, precum ∫i c„ ea nu e fiin˛a
dumnezeiasc„, ∫tiu to˛i cei ce citesc cu sÓrguin˛„ pe apos-
tolii ∫i cuvÓnt„torii de Dumnezeu, Ón˛elep˛ii de Dumne-
zeu. Dar cei ce cuget„ cele potrivnice hulesc aceast„ ilu-
minare dumnezeiasc„, sus˛inÓnd fie c„ e f„ptur„, fie c„
e fiin˛„ a lui Dumnezeu. CÓnd zic c„ e f„ptur„, nu admit
c„ ea e lumina Óngerilor 7 3 5 . S„ vie de fa˛„ cuvÓnt„torul
de Dumnezeu din Areopag, care l„mure∫te pe scurt aces-
tea trei 7 3 6 : «Mi∫cÓndu-se Ón cerc, min˛ile dumnezeie∫ti
se unesc cu ilumin„rile f„r„ de Ónceput ale frumosului
733. Umplu˛i de i l u m i n a r e a dumnezeiasc„, Óngerii v„d ∫i cele sen-
sibile. D e a s e m e n e a , ei au primit de la Dumnezeu p r i n h a r ∫i o st„pÓnire
peste cele p„mÓnte∫ti, d u p „ ce au pierdut-o Ón p a r t e oamenii.
734. I l u m i n a r e a d u m n e z e i a s c „ nu d„ n u m a i c u n o ∫ t i n ˛a celor cere∫ti,
ci ∫i a f„pturilor, f„cÓnd t r a n s p a r e n t „ temelia lor dumnezeiasc„, sensu-
rile lor nesfÓr∫ite aflate din veci Ón Dumnezeu.
735. D a c „ singura lumin „ dumnezeiasc„ e c u n o ∫ t i n ˛ a c r e a t „ a f„p-
turilor, ea nu p o a t e fi ∫i o lumin„ a Óngerilor. C„ci pe a c e a s t a o avem
noi Ón mod direct, mai mult decÓt Óngerii. Atunci Óngerii vie˛uiesc Ón
Óntuneric.
736. Cele trei lucruri a r „ t a t e de Dionisie A r e o p a g i t u l c o n s t a u Ón
faptul c„ lumina v „ z u t „ de Óngeri a) nu e c r e a t u r „ , b) nu e fiin˛a lui
Dumnezeu, c) e o lumin „ n e c r e a t „ , n e d e s p „ r ˛ i t „ de fiin˛a lui Dumnezeu.
∫i binelui». C„ «min˛i dumnezeie∫ti» nume∫te pe Óngerii

cei buni, e v„dit tuturor. Iar vorbind la plural despre
ilumin„ri, le-a deosebit de fiin˛a lui Dumnezeu, c„ci
aceea este una ∫i cu totul nedeosebit„. In sfÓr∫it, spu-
nÓndu-le «f„r„ de Ónceput ∫i f„r„ de sfÓr∫it», ce a ar„tat
altceva decÓt c„ sÓnt necreate ?
66. CuvÓntul lui Dumnezeu, milostivindu-Se de fi-
rea noastr„ dezbr„cat„ de aceast„ iluminare ∫i str„lu-
cire dumnezeiasc„ prin urÓciunea c„derii, ∫i luÓnd-o asu-
pra Sa pentru adÓnca Lui mil„, a ar„tat-o ucenicilor
frunta∫i pe Tabor iar„∫i ∫i mai f r u m o s Ómbr„cat„. El
a Ónf„˛i∫at atunci ce eram odinioar„ ∫i ce vom fi Ón vea-
cul viitor prin El, dac„ ne vom hot„rÓ s„ vie˛uim aici,
pe cÓt e cu putin˛„, ca El, cum zice Ioan cel cu limba
737
de aur .
67. De aceast„ iluminare ∫i str„lucire fiind p„rta∫
∫i Adam Ónainte de c„dere, nu se afla gol, ca unul ce
era Ómbr„cat Óntr-un ve∫mÓnt de adev„rat„ slav„. Ba nu
se poate spune cu cÓt era mai Ómpodobit decÓt cei ce Ó∫i
acoper„ capul cu diademe Ómpodobite cu mult aur ∫i cu
738
pietre scumpe . Aceast„ iluminare ∫i acest har dumne-
zeiesc le nume∫te ∫i marele Pavel, locuin˛a noastr„ cea
cereasc„, zicÓnd : «De aceea suspinÓnd, dorim s„ ne Óm-
br„c„m Ón locuin˛a noastr„ cea din ceruri, c„ doar vom
fi g„si˛i Ómbr„ca˛i, iar nu goi» (2 Cor. V, 2—3). Arvuna
acestei ilumin„ri dumnezeie∫ti ∫i a ve∫mÓntului ei a pri-
mit-o ∫i Pavel Ónsu∫i de la Dumnezeu pe cÓnd mergea
de la Ierusalim spre Damasc, ca s„ spun ca Grigorie
Teologul, Ón clipa Ón care, Ónainte de a se cur„˛i de pri-
737. T r e b u i e s„ se ˛in„ s e a m a la cele spuse Ón acest capitol ∫i de
Ó n ˛ e l e g e r e a afirma˛iei din cap. 54 a sfÓntului Grigorie Palama c„ f„r„
c „ d e r e a lui Adam, firea n o a s t r „ nu s-ar fi umplut de t o a t „ slava dum-
nezeiasc„.
738. Aici se implic„ ideea c„ omul ar fi ajuns la slava deplin„ ∫i
d a c „ n-ar fi c„zut.
472 FILOCALIA
goniri, a gr„it cu Cel prigonit. Mai bine zis, a primit

candela mic„ a marii lumini.
68. Suprafiin˛a dumnezeiasc„ niciodat„ nu se nu-
me∫te la plural ; dar harul ∫i lucrarea dumnezeiasc„ a
lui Dumnezeu, Ómp„r˛indu-se neÓmp„r˛it, e dup„ chipul
razei solare care lumineaz„, Ónc„lze∫te, d„ via˛„ ∫i cre∫-
tere, Ó∫i trimite str„lucirea sa celor lumina˛i de ea ∫i
se arat„ ochilor celor ce privesc. Potrivit cu asem„narea
aceasta dep„rtat„, lucrarea dumnezeiasc„ e numit„ ∫i ea
de cuvÓnt„torii de Dumnezeu nu una singur„, ci multe.
A∫a zice marele Vasile : «Iar lucr„rile Duhului, care
sÓnt ? SÓnt negr„ite pentru m„rimea lor ∫i nenum„rate
pentru mul˛imea lor. C„ci cum vom Ón˛elege cele ce sÓnt
dincolo de veacuri ? Care erau lucr„rile Lui dinainte de
crea˛ia cunoscut„ cu gÓndul (inteligibil„) ? Desigur, Óna-
inte de crea˛ia cunoscut„ cu gÓndul ∫i dincolo de vea-
curi (c„ci ∫i veacurile sÓnt f„pturi cunoscute cu gÓn-
dul) 7 3 9 , nimenea n-a spus vreodat„ nici n-a cugetat c„
a fost ceva creat». A∫adar puterile ∫i lucr„rile Duhului
dumnezeiesc sÓnt necreate, deosebindu-se neÓmp„r˛it de
fiin˛a cea una ∫i cu totul neÓmp„r˛it„ a Duhului.
69. Lucrarea necreat„ a lui Dumnezeu, Ómp„r˛it„
neÓmp„r˛it, e Ónf„˛i∫at„ la plural de cuvÓnt„torii de Dum-
nezeu, cum a ar„tat mai Ónainte ∫i marele Vasile. Deci
fiindc„ nici iluminarea ∫i harul dumnezeiesc nu sÓnt
fiin˛„, ci lucrare a lui Dumnezeu, de aceea ∫i ea e comu-
nicat„ nu numai Ón timp, ci ∫i la plural, fiind d„ruit„ pe
m„sura celor ce se Ómp„rt„∫esc de ea ∫i aducÓnd cu ea,
dup„ vrednicia celor ce primesc, mai mult sau mai pu-
˛in, str„lucirea Óndumnezeitoare.
739. Adic„ d i n a i n t e de c r e a r e a Óngerilor, c a r e sÓnt «min˛i pure»,
fiin˛e n e c u n o s c u t e cu sim˛urile, ci n u m a i cu m i n t e a sau cu Ó n ˛ e l e g e r e a .
SfÓntul Vasile cel M a r e «Despre Duhul SfÓnt» 13, 49 ;P.G., 32, 156 D—157 A.
V e a c u r i l e sÓnt «creaturi inteligibile», c„ci ele nu p o t fi p r i n s e cu sim-
˛urile.
70. Aceste lucr„ri Isaia le-a numit ∫apte, iar la

Evrei, ∫apte Ónseamn„ multe. «Se va ridica, zice, toiag
din r„d„cina lui Iesei ∫i floare va r„s„ri din el ; ∫i se
vor odihni asupra Lui ∫apte duhuri : duhul Ón˛elepciu-
nii, al Ón˛elegerii, al cuno∫tin˛ei, al binecredincio∫iei, al
sfatului, al t„riei ∫i al temerii» (Isaia XI, 2—3). Aceste
∫apte duhuri cei ce cuget„ ca ereticii sus˛in nebune∫te
c„ sÓnt create. Pe ace∫tia i-am comb„tut Óndeajuns ∫i Ón
«Antireticele» alc„tuite pe larg Ómpotriva lor 7 4 0 . Dar ∫i
Grigorie Teologul, pomenind de aceste lucr„ri dumne-
zeie∫ti ale Duhului, zice c„ lui Isaia Ói place s„ numeasc„
lucr„rile Duhului, duhuri 7 4 1 . De altfel Ónsu∫i cel mai cu
glas dintre prooroci a ar„tat limpede nu numai deosebi-
rea acestor lucr„ri dumnezeie∫ti de fiin˛a dumnezeiasc„,
folosindu-se de num„r, ci a Ónf„˛i∫at ∫i Ónsu∫irea lor de
necreate, spunÓnd c„ se odihnesc. C„ci a se odihni e pro-
priu unei demnit„˛i mai Ónalte. Deci cum ar fi f„pturi
cele ce se odihnesc peste trupul Domnului luat de
la noi ?
71. Domnul nostru Iisus Hristos, dup„ Luca, sco-
tea dracii cu degetul lui Dumnezeu (Luca XI, 20), iar
dup„ Matei, Ón Duhul lui Dumnezeu (Matei XII, 28). Iar
Vasile cel Mare spune c„ degetul lui Dumnezeu e una
dintre lucr„rile Duhului. Dac„ deci una dintre ele este
Duhul SfÓnt, f„r„ Óndoial„ c„ ∫i celelalte, cum ne-a Ón-
v„˛at pe noi tot acela∫i. Dar pentru aceasta nu sÓnt
mul˛i dumnezei, sau multe Duhuri. C„ci acestea sÓnt ie-
∫iri, ar„t„ri ∫i lucr„ri fire∫ti ale unuia ∫i aceluia∫i Duh.
Prin fiecare, Unul este Cel ce lucreaz„. Deci cei r„t„ci˛i
numindu-le pe acestea f„pturi, coboar„ Duhul dumne-
740. De aci se v e d e c„ aceste c a p e t e au fost scrise de sfÓntul Gri-
gorie P a l a m a d u p „ «Antireticile» Ó m p o t r i va lui Achindin, deci Ó n c e p Ó n d
de prin 1345.
741. SfÓntul Grigorie Teologul, Cuv. 4 la Cincizecime 3 ; P. G., 36,
432 C.
474 FILOCALIA
zeiesc Ón chip Ón∫eptit la treapta de f„ptur„. Ru∫ineze-se

pentru aceasta de ∫apte ori. C„ci un alt prooroc, gr„ind
despre acestea, zice c„ sÓnt ∫apte ochi ai Domnului, care
privesc peste tot p„mÓntul (Zah. IV, 18). Iar cel ce scrie
Ón Apocalips„ zice : «Har vou„ ∫i pace de la Dumnezeu
∫i dela ∫apte duhuri, care sÓnt Ónaintea tronului lui Dum-
nezeu ∫i dela Hristos» (Apoc. V, 4, 5). El Ónf„˛i∫eaz„ aci
l„murit credincio∫ilor c„ acestea sÓnt Duhul SfÓnt.
72. Dumnezeu ∫i Tat„l, vestind de mai Ónainte prin
Miheea Proorocul na∫terea dup„ trup a Celuia Unuia
N„scut ∫i vrÓnd s„ arate ∫i lipsa de Ónceput a dumne-
zeirii Lui, zice c„ ∫i ie∫irile Lui sÓnt dela Ónceputul zile-
lor veacului (V, 1). Ie∫irile acestea le-au t„lm„cit dum-
nezeie∫tii p„rin˛i ca lucr„ri ale lui Dumnezeu. C„ci aces-
tea sÓnt lucr„ri ∫i puteri ale Tat„lui, ale Fiului ∫i ale
SfÓntului Duh, pe care cei ce se silesc s„ cugete ∫i s„
sus˛in„ p„rerile celor r„t„ci˛i Ón credin˛„, le Ónf„˛i∫eaz„
ca create. Dar s„ ia Ón sfÓr∫it aminte ∫i s„ ne spun„ cine
este «Cel ce e dela Ónceput» ? Cine e Cel c„tre Care
zice David : «Din veac ∫i pÓn„ Ón veac Tu e∫ti» (Ps.
LXXXIX, 2) ? ™i s„ Ón˛eleag„ cu Ón˛elepciune, dac„ voiesc,
c„ Dumnezeu, spunÓnd prin proorocul c„ aceste ie∫iri
sÓnt dela Ónceput, nicidecum n-a spus c„ au fost f„cute
sau create. Vasile, CuvÓnt„torul de Dumnezeu, deaseme-
nea nu a zis c„ au fost f„cute, ci c„ erau lucr„rile Du-
hului dinaite de zidirea lumii inteligibile ∫i de dincolo de
veacuri 7 4 2 . C„ci numai Dumnezeu este lucr„tor ∫i atot-
puternic din veac, ca unul ce are puteri ∫i lucr„ri dina-
inte de veci.
73. Dar ÓntÓist„t„torii p„rerii potrivnice, Ómpotrivin-
du-se Ón chip v„dit sfin˛ilor, zic c„ un singur lucru este
necreat : firea dumnezeiasc„, iar tot ce se deosebe∫te de
ea Ón orice fel e creat. Ei fac prin aceasta f„ptur„ ∫i pe
Tat„l ∫i pe Fiul ∫i pe SfÓntul Duh. C„ci una este ∫i lu-
742. SfÓntul Vasile, Despre SfÓntul Duh 1 9 ; P. G., 32 cal. cit.
crarea celor trei. Iar Acela a C„rui lucrare este creat„,

nu poate fi necreat. De aceea nu lucrarea lui Dumnezeu,
ci ceea ce e f„cut de ea ∫i rezultatul ei este f„ptur„. De
aceia dumnezeiescul Damaschin a Ónv„˛at c„ lucrarea ce
se deosebe∫te de firea dumnezeiasc„ este mi∫carea fiin-
˛ial„, adic„ natural„. Odat„ ce este propriu lucr„rii dum-
nezeie∫ti s„ fac„ ceva, zice dumnezeiescul Ciril, ea nu
poate fi f„ptur„, decÓt dac„ va fi f„cute de alt„ lucrare,
∫i aceea iar„∫i de alta ∫i a∫a la nesfÓr∫it ; ∫i lucrarea ne-
creat„ se va c„uta la nesfÓr∫it.
74. Fiin˛a ∫i lucrarea dumnezeiasc„, fiind pretu-
tindenea de fa˛„ Ón chip nedesp„r˛it, lucrarea lui Dum-
nezeu Óncepe ∫i Ón noi cei crea˛i, fiindc„ ea se ∫i Ómparte
Ón chip neÓmp„r˛it, cum zic cuvÓnt„torii de Dumnezeu,
firea dumnezeiasc„ r„mÓnÓnd, dup„ ei, cu totul neÓm-
743
p„r˛it„ . De aceia ∫i p„rintele Gur„ de Aur, dup„ ce
zice ∫i de pic„tura harului c„ a umplut toate de cuno∫-
tin˛„, c„ prin ea s-au f„cut minunile ∫i s-au dezlegat p„-
catele, ∫i c„ aceast„ pic„tur„ a harului este necreat„, se
gr„be∫te s„ arate c„ e lucrare, iar nu fiin˛„. Pe urm„
arat„ ∫i deosebirea lucr„rii dumnezeie∫ti de fiin˛a dum-
nezeiasc„ ∫i de ipostasul Duhului, scriind : «Zic c„ e
o parte a lucr„rii, c„ci MÓngÓietorul nu se Ómparte. Deci
harul dumnezeiesc ∫i lucrarea Óncape Ón fiecare din noi,
c„ci se Ómparte Ón chip neÓmp„r˛it. Dar fiin˛a lui Dum-
nezeu, fiind Ón sine cu totul neÓmp„r˛it„, cum ar Ónc„-
pea Ón ceva din cele create ?» 744 .
743. L u c r a r e a d u m n e z e i a s c„ se Ó m p a r t e n e Ó m p „ r ˛ i t , cum se Ó m p a r t e
glasul celui ce g r „ i e ∫ te Ón cei ce ascult„, p e n t r u c„ acela r „ m Ó n e neÓm-
p„r˛it, fiind prezen t Ón fiecare din cei ce a s c u l t „ prin glasul s„u sau prin
p u t e r e a lui. Nu el se Ó m p a r t e, ci aceia, fiind mul˛i, Ól primesc Ón c a l i t a t e a
lor de mul˛i.
744. SfÓntul Ioan G u r „ de Aur, Omil. 14 la Ioan; P. G., 59, 91—92.
M Ó n g Ó i e t o r u l ca P e r s o a n „ e Ón cea mai mic„ p i c „ t u r „ a harului. Iar a c e a s t a
e o p i c „ t u r „ mic„, d e o a r e c e atÓta p o a t e primi cel Ón c a r e vine. SfÓntul
I o a n G u r „ de Aur, vorbind de D u h u l ca P e r s o a n „ ∫i de fiin˛a Lui, s p u n e
476 FILOCALIA
75. Trei lucruri sÓnt Ón Dumnezeu : fiin˛a, lucrarea

∫i ipostasurile dumnezeie∫ti ale Treimii. Cei ce se Ón-
vrednicesc s„ se uneasc„ cu Dumnezeu, f„cÓndu-se un
Duh cu El (a∫a zice marele Pavel : «Cel ce se lipe∫te de
Domnul este un Duh cu El» 1 Cor. VI, 17), precum s-a
ar„tat mai sus, nu se unesc dup„ fiin˛„. C„ci to˛i cuvÓn-
t„torii de Dumnezeu m„rturisesc c„ Dumnezeu nu Se
poate Ómp„rt„∫i dup„ fiin˛„ ; iar unirea dup„ ipostas e
proprie numai CuvÓntului Dumnezeu-Omului. R„mÓne
deci c„ cei ce se Ónvrednicesc s„ se uneasc„ cu Dumne-
zeu, se unesc dup„ lucrare. Deci Duhul, prin Care cel ce
se lipe∫te de Dumnezeu este una cu Dumnezeu, este ∫i
se nume∫te lucrarea necreat„ a Duhului, dar nu fiin˛„ a
lui Dumnezeu, chiar dac„ nu le place celor potrivnici.
C„ci ∫i prin prooroc a prezis Dumnezeu nu c„ «voi v„rsa
Duhul Meu», ci «din Duhul Meu» peste cei credincio∫i
(Ioil, III, 1) 7 4 5 .
76. Cu bun„voirea lui Dumnezeu, zice, se mi∫ca ∫i
Moise ∫i David ∫i to˛i cei Ón care s-a s„l„∫luit lucrarea
dumnezeiasc„ prin lep„darea Ónsu∫irilor trupe∫ti, ∫i s-au
f„cut chipuri vii ale lui Hristos ∫i mai degrab„ una cu
El dup„ har, decÓt numai asemenea. C„ci una este cur„-
˛ia cea din Hristos ∫i din sfin˛i, iar slava Domnului peste
noi a str„lucit (Ps. LXXXIX, 17), spune cÓnt„re˛ul cel
preadumnezeiesc. Fiindc„ sufletele purt„toare de Duh,
cum zice Vasile cel Mare, fiind luminate de Duhul, se
c„ Duhul ca P e r s o a n „ Ó n c a p e Ón fiecare p r in p i c „ t u r a Lui de har, dar
cu fiin˛a lui r „ m Ó n e n e Ó n c „ p u t .
745. Dac„ D u h u l S-ar u n i cu noi d u p „ fiin˛„, am a v e a o fiin˛„
c o m u n „ cu El. D a c „ S-ar uni d u p „ ipostas, p e r s o a n a n o a s t r „ ar fi u n a
cu P e r s o a n a Lui. Sau P e r s o a n a Lui ar d e v e n i P e r s o a n a n o a s t r „ , c u m
Ón Hristo s P e r s o a n a CuvÓntulu i a d e v e n i t P e r s o a n a n a t u r i i omene∫ti. Deci
Duhul Se u n e ∫ t e cu noi p r i n l u c r a r e . Dar nu e mai pu˛in unit El Ónsu∫i
p e r s o n a l cu p e r s o a n a n o a s t r „ p r in l u c r a r e a Lui. N o i ne Ónsu∫im l u c r a r e a
Lui ∫i El l u c r a r e a n o a s t r „ . Ne ÓntÓlnim Ón l u c r a r e a divino-uman„ (tean-
dric„) c o m u n „ , dar neconfundat„.
fac ele Ónse∫i duhovnice∫ti ∫i r„spÓndesc harul la al˛ii.

De aci cuno∫tin˛a de mai Ónainte a celor viitoare, Ón˛e-
legerea tainelor, p„trunderea celor ascunse, Ómp„r˛irile
darurilor, vie˛uirea cereasc„, cÓntarea cu Óngerii, vese-
lia f„r„ de sfÓr∫it, s„l„∫luirea lui Dumnezeu, asem„narea
cu Dumnezeu ∫i, cel mai Ónalt dintre lucrurile dorite,
746
prefacerea Ón dumnezeu .
77. Îngerii Óntrec pe oameni prin harul ∫i str„luci-
rea aceasta ∫i prin unirea cu Dumnezeu. De aceea pute-
rile Ón˛eleg„toare ∫i duhurile slujitoare sÓnt luminile cele
de al doilea, slujitori ai luminii de sus ∫i, ca lumini de
al doilea, r„sfrÓngeri ale primei lumini. Îngerul este cea
dintÓi fire luminoas„ dup„ cea dintÓi, r„sfrÓngÓnd-o pe
aceea. Este lumina a doua, o iradiere sau o Ómp„rt„∫ire
a celei dintÓi lumini 7 4 7 . ™i mi∫cÓndu-se Ón cerc, min˛ile
Óndumnezeite, se unesc cu razele f„r„ de Ónceput ∫i f„r„
de sfÓr∫it ale frumosului ∫i binelui 7 4 8 . C„ci Ónsu∫i Dum-
746. D u h u l SfÓnt d e v e n i n d subiect Ón subiectul n o s t r u ∫i lucr„rile
Lui, lucr„rile n o a s t r e , c u n o a ∫ t e m t a i n e l e cele a s c u n se ∫i v i i t o a r e ∫i de-
venim dumnezei dup„ har.
747. «Cea dintÓi fire luminoas„ d u p „ cea dintÓi». A c e a s t a Ó n s e a m n „
c„ Dumnezeu este firea luminoas„ prin excelen˛„. «Dumnezeu este lu-
min„ ∫i niciun Ó n t u n e r i c nu este Ó n t r u El» (1 Ioa n I, 5). El se c u n o a ∫ t e
deplin Ón bog„˛i a Lui nesfÓr∫it„ ∫i c u n o a ∫ t e t o a t e c Ó t e le-a f„cut ∫i se
fac. Îngerii sÓnt a d o u a fire l u m i n o a s „ . O m u l este ∫i el fire luminoas„,
d a r n u m a i p r i n s„l„∫luirea lui D u m n e z eu Ón el p o a t e deveni deplin lu-
minos. El este con∫tiin˛ a de sine ∫i de t o a t e , d a r n u m a i Ón p a r t e . Î n g e r u l
r„sfrÓnge pe Dumnezeu Ón lumina lui. O m u l r„sfrÓnge ∫i el pe Dumnezeu,
Î n g e r u l e «iradiere», «curgere» din D u m n e z eu ∫i omul la fel Ó n t r - u n grad
mai mic. ™i n u m a i Ón lumina ce o p r i m e ∫ t e din D u m n e z e u ajunge la
Ómplinirea lui, d u p „ ce p r i n c r e a r e s-a Ómp„rt„∫i t de lumina Lui fireasc„
de la Dumnezeu. A c e a s t a nu e totu∫i neoplatonism, ci rela˛i e interper-
sonal„. Î n g e r u l e c r e a t ca subiect p u r mintal, p u r Ón˛eleg„tor, iar omul
e ∫i el subiect Ón˛eleg„tor, dar are ∫i o l a t u r „ de n a t u r „ sensibil„ Ón el.
Dar ∫i Óngerul ∫i omul sÓnt c r e a ˛ i ca subiecte p e n t r u a se Ó m p „ r t „ ∫ i Ón
rela˛ie cu subiectul d u m n e z e i e s c de t o a t „ lumina ∫i v i a ˛ a Lui. I r a d i e r e a
e modu l de i n t r a r e al lui D u m n e z eu Ón r e l a ˛ i e i n t e r p e r s o n a l „ cu f„ptura Lui.
748. «Min˛ile Óndumnezeite» sau Óngerii se mi∫c„ Ón cer c Ón jurul
luminii prime p e n t r u a se Ómp„rt„∫i de Ea tot mai mult. C„ci prin mi∫-
478 F1LOCALIA
nezeu este lumin„ celor ve∫nici ∫i nu altceva 7 4 8 b i s . ™i

ceeace este soarele pentru cele sensibile, aceia este Dum-
749
nezeu pentru cele inteligibile . El este lumina cea
dintÓi ∫i cea mai culminant„, care lumineaz„ Óntreaga
fire ra˛ional„. Dar dac„, spune p„rintele Gur„ de Aur,
auzi pe prooroc zicÓnd : «Am v„zut pe Domnul ∫ezÓnd pe
tron» (Isaia VI, 1), s„ nu socote∫ti c„ a v„zut fiin˛a Lui,
ci pogorÓrea, ∫i pe aceasta Ón chip mai umbrit decÓt pu-
terile de sus.
78. Toat„ firea este cÓt se poate de departe ∫i cu
totul str„in„ de firea dumnezeiasc„. C„ci dac„ Dumne-
zeu este fire, celelalte nu sÓnt fire, precum dac„ fiecare din
celelalte este fire, El nu este fire. La fel nu este existen˛„,
dac„ celelalte sÓnt existen˛e : dar dac„ Acela este exis-
750
tent, celelalte nu sÓnt existente . Cuget„ a∫a ∫i des-
pre Ón˛elepciune, despre bun„tate, despre toate celelalte
din jurul lui Dumnezeu ∫i despre Dumnezeu ∫i vei teo-
loghisi bine ∫i Ón acord cu sfin˛ii. Dar Dumnezeu este ∫i
c a r e a Ón cerc se a p r o p i e tot mai mult de D u m n e z e u din t o a t e p„r˛ile, Ón
toate p r i v i n ˛ e l e.
748 bis. Din D u m n e z e u nu iradiaz„ decÓt lumin„, decÓt con∫tiin˛a de
ei Ón∫i∫i, subiectelor d e s t i n a t e s„ d u r e z e Ón veci ∫i s„ s p o r e a s c „ f„r„
sfÓr∫it Ón lumin„, Ón c u n o a ∫ t e r e a de ele Ónse∫i, de D u m n e z eu ∫i de t o a t e
celelalte subiect e ∫i obiecte.
749. Dar d a c „ s o a r e le face p a r t e dintre cele sensibile, Dumnezeu
e dincolo nu n u m a i de cele sensibile, ci e mai presus ∫i de cele inteligi-
bile. El e t r a n s c e n d e n t ∫i acelora. El nu p o a t e fi cunoscu t nici p r i n lu-
c r a r e a min˛ii, sau p r i n Ó n ˛ e l e g e r e a n a t u r a l „ , ci n u m a i prin lucrarea, sau
p r i n lumina Lui d e v e n i t „ p r o p r i e Óngerilor ∫i oamenilor.
750. D u m n e z e u e atÓt de deosebit de t o a t e, c„ d a c „ acelea sÓnt
n u m i t e fire, EI nu t r e b u ie numit fire. El d e p „ ∫ e ∫ t e firea, sau e singur
a d e v „ r a t a fire. La fel e cu existen˛a. El nu p o a t e fi numit existen˛„,
d a c „ acele a sÓnt socotite existen˛„, sau invers, d a c „ El este socotit exis-
tent, acelea nu t r e b u i e socotite existente. El d e p „ ∫ e ∫ t e e x i s t e n ˛a sau e
singur a d e v „ r a t a existen˛„. CÓt de p r e c a r „ este existen˛ a n o a s t r „ ∫i a
t u t u r o r celor legate de noi, chiar Ón e x p e r i e n ˛ a n o a s t r „ ! Adeseor i ni se
p a r e c„ ea este un vis. Ne Ó n t r e b „ m adeseori d a c „ exist„ real. Dar Ón
mod sigur Dumnezeu este ultimul temei al existen˛ei lor, chiar d a c „ e
inaccesibil experien˛e i n o a s t r e .
se zice firea tuturor celor existente, ÓntrucÓt toate se Óm-

p„rt„∫esc de El ∫i subzist„ prin Ómp„rt„∫irea de El ;
aceasta nu Ónseamn„ Óns„ c„ prin Ómp„r„∫irea de firea
Lui, Doamne fere∫te, ci prin Ómp„rt„∫irea de lucrarea Lui.
În acest Ón˛eles este El ∫i existen˛a celor ce sÓnt ∫i forma
Ón forme, ca obÓr∫ia formelor 7 5 1 , ∫i Ón˛elepciunea celor
Ón˛elep˛i 7 5 2 ∫i, simplu, toate ale tuturor. Totodat„ El nu
este fire, ca fiind mai presus de toat„ firea ∫i nu este, ca
fiind mai presus de toate cele ce sÓnt ; ∫i nu este ∫i nici
nu are form„, ca unul ce e mai presus de form„. Cum
vom ajunge deci noi aproape de Dumnezeu ? Oare apro-
piindu-ne de firea Lui ? Dar nici una dintre toate cele
create nu are ∫i nu va avea nicio Ómp„rt„∫ire sau apro-
piere cu firea suprem„. Deci dac„ a ajuns cineva aproape
de Dumnezeu, desigur s-a apropiat de lucrarea Lui. Cum ?
Ca unul ce se Ómp„rt„∫e∫te de ea Ón chip firesc ? Dar
acest lucru e propriu tuturor f„pturilor. Prin urmare nu
prin puterile fire∫ti, ci prin cele primite pe urm„, cu voia
liber„, ajunge cineva aproape sau departe de Dumnezeu.
Iar voie liber„ nu numai fiin˛ele ra˛ionale. A∫adar numai
acestea dintre toate celelalte ajung aproape sau departe
751. «Forma Ón forme, ca obÓr∫ie a formelor» (Â√‰ÔÚ ›Ì Â√‰ÂÛÈÌ <ic
Âfl‰Â‹Ò◊ÁÚ). In El sÓnt d a t e v i r t u a l t o a t e formele, Ón ultima lor frumu-
se˛e spre c a r e tind t o a t e formele n o a s t r e. SÓnt d a t e ca Ón principiul sau
ca Ón obÓr∫ia v i r t u a l „ ∫i ca Ón ˛inta final„ a t u t u r o r formelor. In El sÓnt
prefigurate t o a t e formele. De a c e e a Ón El e prefigurat„ t o a t „ frumuse˛ea.
T o a t e formele, t o a t e frumuse˛ile sÓnt desf„∫ur„ri ale formelor ∫i frumu-
se˛ilor cuprinse v i r t u al Ón El, avÓnd s„ se c o n c e n t r e z e Ón El, dup„ efor-
tul lor, ajutat de El, Óntr-o s u p r e m „ armonie. F r u m u s e ˛ e a c a r e c o n c e n -
treaz„ Ón ea t o a t e frumuse˛ile, «forma» care c o n c e n t r e a z „ Ón ea t o a t e
formele, e frumuse˛ea ∫i forma cea mai bogat„, mai a d Ó n c„ ∫i mai gr„i-
t o a r e , mai c u p r i n z „ t o a r e decÓt t o a t e formele ∫i frumuse˛ile d e s f „ ∫ u r a t e
a l „ t u r a t . In El e frumuse˛ea de maxim„ discre˛ie ∫i gra˛ie, dincolo de
orice exibi˛ionism ∫i t e a t r a l i sm c a r e nu e lipsit de afectare. (Românescul
«formosus» e dela «form„»).
752. D a c „ Ó n ˛ e l e p c i u n e a Lui e izvor Ón cei Ón˛elep˛i, orice a b a t e r e
de la Ó n ˛ e l e p c i u n e a a r m o n i o a s „ este ie∫ire din Dumnezeu ca centru, ca
mijloc, o a l u n e c a r e m „ c a r cu o p a r t e a fiin˛ei din El.
480 FILOCALIA
de Dumnezeu, apropiindu-se sau dep„rtÓndu-se prin vir-

tute sau r„utate. Numai acestea deci sÓnt ∫i Ón stare de ne-
fericire sau de fericire 7 5 3 . Dar noi s„ credem c„ vom do-
bÓndi fericirea.
79. ComparÓnd o f„ptur„ cu alta, zicem c„ una e
apropiat„ de Dumnezeu dup„ fire, iar alta str„in„. Apro-
piate de Dumnezeu se numesc fiin˛ele inteligibile, care
sÓnt cunoscute numai cu mintea. Iar str„ine cu totul sÓnt
cele ce cad sub sim˛uri. Iar dintre acestea, mai departe
Ónc„ sÓnt cele cu totul neÓnsufle˛ite ∫i nemi∫cate. A∫adar
fiind asem„nate Óntre ele, f„pturile se socotesc sau apro-
piate de Dumnezeu dup„ fire, sau str„ine 7 5 4 . Dar ele,
prin ele, dup„ fire, sÓnt toate str„ine de Dumnezeu. Mai
mult chiar, nici nu se poate spune cÓt e de departe de
Dumnezeu firea inteligibil„ ∫i cÓt sÓnt de departe lucr„-
rile sim˛urilor ∫i cele de sub sim˛uri, de cele inteligi-
bile 7 5 5 . Deci fiind atÓt de departe prin fire de Dumnezeu,
753. Prin voia liber„ ne a p r o p i e m sau ne d e p „ r t „ m de Dumnezeu,
ÓntrucÓt ∫i El este cu voie liber„ sau P e r s o a n „ . A p r o p i e r e a Ó n t r e per-
s o a n e se face printr-o d e s c h i d e r e liber„ bilateral„ . A v e m aci o alt„ di-
m e n s i u n e a existen˛ei. ™i de ea d e p r i n d e fericirea sau nefericirea persoa-
nelor c r e a t e , limitate p r i n ele, d a r aspirÓnd spre infinitate.
754. Exist„ diferite dimensiuni ale existen˛ei. C ea mai Ó n a l t „ e s t e
d i m n e s i u n e a firii dumnezeie∫ti. Cele ce primesc lumina ei, sporind Ón
con∫tiin˛„, ajung a p r o p i a t e de ea.
755. N u m a i c o m p a r a t e Ó n t r e ele, u n e l e firi se socotesc mai apro-
p i a t e de D u m n e z eu ∫i altele mai d e p „ r t a t e . Privite Ón ele Ónse∫i, t o a t e
sÓnt s t r „ i ne de Dumnezeu. Mai mult chiar, nu se p o a t e s p u n e cÓt de de-
p a r t e sÓnt firile inteligibile de D u m n e z e u ∫i cÓt sÓnt de d e p a r t e lucr„rile
sim˛urilor ∫i cele sensibile de cele inteligibile. ≈ o d i s t a n ˛ „ infinit„ Ó n t r e
e x i s t e n ˛ a celor inteligibile, d a r c r e a t e , ∫i Dumnezeu, ∫i p o a t e tot u n a
infinit„ Ó n t r e cele sensibile ∫i sim˛irea lor ∫i Ó n t r e cele inteligibile. Dis-
t a n ˛ a Ó n t r e ele r „ m Ó n e p e n t r u noi u n mister impenetrabil . N u s e p o a t e
s p u n e nimic d e s p r e ea. Ce p u t e m s p u n e de e x e m p lu despr e d i s t a n ˛ a
Ó n t r e noi ∫i a n i m a l e ? ™i totu∫i din alt p u n c t de v e d e r e cele inteli-
gibile sÓnt a p r o a p e de cele sensibile p r i n con∫tiin˛„, iar cele sensibile,
f„r„ s„-∫i d e a seama, sÓnt a p r o a p e de cele Ó n ˛ e l e g „ t o a r e , p r i n n e c e s i t a t e a
ce o r e p r e z i n t „ p e n t r u acelea, ca s„ se Ó m b o g „ ˛ e a s c „ Ón c u n o a ∫ t e r e . La
fel Dumnezeu e a p r o a p e de t o a t e cele c r e a t e ca C r e a t o r ∫i Sus˛in„tor al
vai nou„, de nu ne vom face aproape de El prin fapte ∫i

prin purt„ri bune, izvorÓte dintr-o hot„rÓre bun„ 7 5 6 .
80. Glasul comun ∫i Óndumnezeit al dumnezeie∫tilor
cuvÓnt„tori de Dumnezeu, purt„torul de Dumnezeu Da-
maschin zice Ón al doilea dintre capetele lui teologice :
«Cel ce vrea s„ gr„iasc„, sau s„ aud„ ceva despre Dum-
nezeu, trebuie s„ ∫tie limpede c„ nu toate sÓnt de negr„it,
nici toate de gr„it, fie ale teologiei, fie ale iconomiei ; nici
toate cunoscute, nici toate necunoscute. ™tim c„ sÓnt mai
presus de cuvÓnt ∫i cele care dorim s„ le gr„im dintre cele
dumnezeie∫ti, dat fiind c„ sÓnt ale unui CuvÓnt care le Ón-
trece pe toate. C„ci nu sÓnt Ón afar„ de cuvÓnt prin vreo
sc„dere a lor, ci Ón afar„ de cuvÓntul nostru, pe care-l
aveam Ón l„untrul nostru ∫i pe care-l rostim la auzul al-
tora. C„ci nici cel rostit n-ar putea s„ t„lm„ceasc„ acelea,
nici cel din„untru n-ar putea s„ ajung„ la ele, oricÓt se
sile∫te. Deci nu trebuie s„ ne Óng„duim a vorbi despre
Dumnezeu de la noi, ci s„ ne Óntoarcem c„tre cei ce gr„-
iesc Ón Duh cele ale Duhului ; ∫i cÓnd ne cer cuvÓnt cei
potrivnici» 7 5 7 .
81. Se spune c„ pe u∫ile ∫colii lui Platon era scris
ca nimenea s„ nu intre dac„ nu ∫tie geometria. Dar nu
∫tie deloc geometrie cel ce nu poate cugeta ∫i gr„i des-
pre cele nedesp„r˛ite ca desp„r˛ite. C„ci a exista o mar-
gine f„r„ ceea ce e m„rginit e cu neputin˛„. Iar geome-
tria gr„ie∫te aproape numai despre margini, care se de-
lor ∫i cele c r e a t e — ∫i Ón deosebi cele c o n ∫ t i e n t e — de Dumnezeu, prin
t r e b u i n ˛ a ce o au sau o simt de El.
756. F a p t e l e b u n e produc dimensiunea c e a mai a p r o p i a t „ a noas-
t r „ de D u m n e z e u ; prin v o i n ˛ a n o a s t r „ ne p u n Ón acord cu voia Lui.
757. «fiin de cuvÓnt Ón sens de dep„∫ir e ( ˜ · Ë ' ‡ÂÒ›◊ÔÌÛ· Î¸„Ô\)>
N e g r „ i t u l nu a p a r ˛ i n e unei sfere u n d e lipse∫te c u v Ó n t u l pentr u c„
nu sÓnt mai prejos de cuvÓnt. Ci a p a r ˛ i n e unei sfere c„reia i se potri-
v e ∫ t e un cuvÓnt mai presus de c u v i n t e l e noastre. Ele nu sÓnt nera˛io-
n a l e , ci de o r a ˛ i o n a l i t a t e c a r e include pe a n o a s t r „ ∫i o d e p „ ∫ e ∫ t e .
I n t r - u n fel p u t e m combina ∫i noi, cÓnd v r e m s„ e x p r i m „ m aceste reali-
t„˛i, c u v i n t e le Ón a∫a fel, ÓncÓt s„ realiz„m o e x p r i m a r e mai p r e s u s de
exprimare.
482 FILOCALIA
termin„ ∫i se Ónf„˛i∫eaz„ f„r„ cele m„rginite de ele, une-

ori ca fiind de sine. Mintea desparte cele nedesp„r˛ite.
Iar cel ce n-a Ónv„˛at Ónc„ s„ despart„ cu mintea trupul
de cele din jurul lui, cum va vrea s„ aud„ despre o fire
Ón sine, care nu numai c„ e nedesp„r˛it„ de cele fire∫ti
ale ei, aflÓndu-se Ón ele, dar nici nu poate s„ fie f„r„ de
ele ? Cum va vrea s„ aud„ despre Óntreguri ca Óntreguri,
care se afl„ Ón p„r˛i, c„ numai prin minte ∫i cuvÓnt se
deosebesc de acelea ∫i se cuget„ Ónainte de cele multe,
neputÓnd fi, pentru ra˛iunea cea adev„rat„, f„r„ de cele
multe ? Cum va vrea s„ aud„ despre cele inteligibile ∫i
758
despre cele Ón˛eleg„toare ? . Cum va vrea s„ aud„ pe
cei ce zic c„ fiecare dintre noi are minte ∫i Ón˛elegere ∫i
c„ fiecare dintre cuget„rile noastre este minte ? Nu va
rÓde ∫i nu va striga Ónvinov„˛indu-ne c„ zicem c„ fiecare
om are dou„ ∫i mai multe min˛i ? Iar cel ce nu poate auzi
sau gr„i despre unele ca acestea c„ sÓnt nedesp„r˛ite ∫i
deosebite, cum va putea gr„i sau auzi a∫a ceva despre
Dumnezeu ? C„ci la Dumnezeu sÓnt ∫i se zic multe uniri
∫i deosebiri, dup„ cuvÓnt„torii de Dumnezeu. Dar unirile
predomin„ ∫i stau Ónaintea deosebirilor, nedesfiin˛Óndu-le
pe acestea ∫i nefiind Ómpiedicate de acestea Óntru nimic.
Deci potrivnicii nu primesc ∫i nu pot cunoa∫te deosebirea
Ón nedesp„r˛ire la Dumnezeu. Auzindu-ne pe noi gr„ind
Óntr-un glas cu sfin˛ii despre o unire Ón deosebire, ∫i c„
ceva a lui Dumnezeu este de necuprins, iar altceva poate
Ónc„pea, dar Dumnezeu este unul, acela∫i fiind necuprins
dup„ fiin˛„, dar Ónc„put de c„tre f„pturi dup„ lucr„rile
Sale dumnezeie∫ti, adic„ dup„ voia Lui dinainte de veci
cu privire la noi, dup„ pronia Lui dinainte de veci pentru
noi, dup„ Ón˛elepciunea Lui dinainte de veci cu privire
la noi ∫i, ca s„ zic ca dumnezeiescul Maxim, dup„ puterea
Ón˛elepciunea ∫i bun„tatea Lui nem„rginit„ ; auzindu-le
de la noi acestea, cei potrivnici, ca pe unele ce sÓntem
758. Cele ce Ó n ˛ e l e g nu pot fi d e s p „ r ˛ i t e decÓt cu mintea de cele
pe care le Ón˛eleg, sau le cuget„. T o a t e sÓnt distincte ∫i n e d e s p „ r ˛ i t e .
sili˛i s„ le spunem, ei ∫i cei ca dÓn∫ii ne Ónvinov„˛esc c„

vorbim de mul˛i dumnezei ∫i de multe lucruri necreate
∫i c„ facem pe Dumnezeu compus. Ei nu ∫tiu c„ Dum-
nezeu Se Ómparte Ón chip neÓmp„r˛it ∫i e unit Ón deose-
bire ; iar aceasta nu aduce Ón El nici Ónmul˛ire, nici
compunere.
82. Marele Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii
(Fapte IX, 15), purt„torul prealuminat al numelui dum-
nezeiesc, zice c„ «cele nev„zute ale lui Dumnezeu de la
Óntemeierea lumii din f„pturi fiind Ón˛elese se v„d, ve∫-
nica Lui putere ∫i dumnezeire» (Rom. I, 20). Oare fiin˛a
lui Dumnezeu e cea care se vede, fiind Ón˛eleas„ din f„p-
turi ? Nicidecum. Numai nebunia celor r„t„ci˛i — ∫i Óna-
inte de ei sminteala lui Eunomie, c„ci ∫i acela zicea ca
ace∫tia Ónainte de ace∫tia — scrie c„ din f„pturi nu se
Ón˛elege nimic altceva decÓt fiin˛a lui Dumnezeu. Dar
dumnezeiescul apostol e departe de a sus˛ine unele ca
acestea. C„ci Ónv„˛Ónd mai Ónainte c„ ceea ce e cunoscut
din Dumnezeu e ar„tat (Rom. I, 19) ∫i ar„tÓnd c„ este ∫i
altceva mai presus de ceea ce e cunoscut din Dumnezeu,
pe Care L-a descoperit tuturor celor ce au minte, a adaus
pe urm„ : «C„ci cele nev„zute ale lui Dumnezeu de la Ón-
temeierea lumii din f„pturi fiind Ón˛else se v„d». Iar ce
este cunoscut din Dumnezeu po˛i s„ afli de la purt„torii
de Dumnezeu p„rin˛i care Ónf„˛i∫eaz„ lucrurile astfel :
ceva al lui Dumnezeu este necunoscut ; aceasta este fiin˛a
Lui ; iar altceva este cunoscut ; acestea sÓnt, adic„, toate
cele din jurul fiin˛ei, sau bun„tatea, Ón˛elepciunea, pu-
terea, dumnezeirea, sau m„rirea. Pe acestea Pavel le nu-
me∫te ∫i nev„zute, fiind Ón˛elese din f„pturi. Iar dac„
acestea, care se Ón˛eleg din f„pturi, sÓnt Ón jurul fiin˛ei
759
lui Dumnezeu, cum ar fi ∫i ele f„pturi ? . Prin urmare
lucrarea lui Dumnezeu Ón˛eleas„ din f„pturi pe de o parte
759. Acest capitol e luat de P a l a m a din l u c r a r e a sa «Despre unirea
∫i deosebirea dumnezeiasc„» (Ed. Hristou, voi. II, p. 74—75).
484 FILOCAUA
e necreat„, iar pe de alta nu e fiin˛„, fiindc„ nu e Ónf„˛i-

∫at„ numai la singular, ci ∫i la plural.
83. F„pturile sÓnt ar„t„toare ale Ón˛elepciunii, ale
m„iestriei ∫i ale puterii, dar nu ale fiin˛ei, zice Vasile cel
Mare, Ómpotrivindu-se lui Eunomie, care spunea c„ din
f„pturi se arat„ fiin˛a lui Dumnezeu 7 6 0 . Prin urmare lu-
crarea lui Dumnezeu, care poate fi Ón˛eleas„ din f„pturi,
este pe de o parte necreat„, iar pe de alta nu este fiin˛„.
Iar cei ce zic c„ lucrarea dumnezeiasc„ nu se deosebe∫te
Óntru nimic de fiin˛a dumnezeiasc„ sÓnt v„dit eunomieni.
84. Bine zice, deci, Ón «Antiretice» fratele aceluia 7 6 1 ,
care cuget„ cele fr„˛e∫ti, c„ Ón˛elegÓnd frumuse˛ea ∫i m„-
re˛ia minunilor din crea˛ie ∫i dobÓndind alte ∫i alte Ón˛e-
lesuri cu privire la Dumnezeu, t„lm„cind pe fiecare din
aceste Ón˛elesuri care se nasc Ón noi, cu nume deosebit.
C„ci din m„re˛ia ∫i frumuse˛ea f„pturilor se contempl„
prin asem„nare F„c„torul ∫i de la ele numim F„c„tor pe
ziditorul lor (c„ci e cu putin˛„ Celui care are puterea s„
dea Ónf„ptuire voin˛ei) ∫i judec„tor drept ∫i nep„rtinitor.
Dar ∫i cuvÓntul «Dumnezeu» am Ónv„˛at s„-l ˛inem de
la lucrarea v„z„toare a Lui. Deci nici prin acest cuvÓnt,
Ónv„˛Ónd despre o anumit„ lucrare par˛ial„ a firii dum-
nezeie∫ti, nu cuget„m fiin˛a dumnezeiasc„ 7 6 2 .
85. Dionisie Areopagitul, cel mai Ónalt dintre cuvÓn-
t„torii de Dumnezeu, dup„ dumnezeie∫tii apostoli, dup„
ce a l„murit deosebirea privitoare la ipostasurile lui Dum-
nezeu, zice : «Ie∫irea binef„c„toare este o distingere dum-
nezeiasc„, unitatea dumnezeiasc„ Ónmul˛indu-se pe Sine
Óns„∫i Ón chip mai presus de unitate, prin bun„tate» 7 6 3 .
760. SfÓntul Vasile, Contra lui Eunomie 2; P. G., 29, 748 AB.
761. SfÓntul Grigorie de Nisa, Contra lui Eunomie, Antir. 3j ed.
J „ g e r 2, 292.|
762. Ë Â fl Ú e de la ËÂ‹Ôµ·È — privesc. D u m n e z e u e deci ∫i El
n u m e l e unei lucr„ri a lui Dumnezeu. P e n t r u fiin˛a d u m n e z e i a s c„ nu avem
nici un n u m e .
763. Dionisie A r e o p a g i t u l , Despre numirile dumnezeie∫ti 2; P. G., 3,
641 D—644 D.
Iar dup„ pu˛in : «Ie∫irile binef„c„toare ale izvorului dum-

nezeiesc zicem c„ sÓnt distingere dumnezeiasc„. C„ci d„-
ruind tuturor celor ce sÓnt ∫i rev„rsÓnd Ómp„rt„∫irile
tuturor bun„t„˛ilor, se distinge r„mÓnÓnd unit„ ∫i se Ón-
764
mul˛e∫te unitar f„r„ s„ ias„ din Unul» . Iar dup„ pu˛in :
«Aceste distingeri comune ∫i unite ale Óntregii dum-
nezeiri, sau ie∫irile binef„c„toare, vom Óncerca s„ le ∫i
pream„rim dup„ putin˛„». El arat„ limpede c„ este ∫i o
alt„ deosebire la Dumnezeu, nu numai cea privitoare la
ipostasuri. Pe aceast„ alt„ deosebire decÓt cea ipostatic„,
o nume∫te ∫i deosebirea dumnezeirii. C„ci deosebirea pri-
vitoare la ipostasuri nu este deosebirea dumnezeirii. El
zice c„ Dumnezeu se Ónmul˛e∫te ∫i prin ie∫irile ∫i lucr„rile
dumnezeie∫ti. ™i pe aceasta o nume∫te acum ie∫iri, iar
alt„dat„ zice : «Dumnezeirea nu Se Ónmul˛e∫te, Doamne
fere∫te», ∫i «Dumnezeu ca Dumnezeu nu Se deosebe∫te
C„ci Dumnezeu este Treime, dar nu triplat». El arat„ ∫i
caracterul necreat al acestor ie∫iri ∫i lucr„ri. C„ci le nu-
me∫te dumnezeie∫ti, ∫i zice c„ sÓnt deosebiri ale Óntregii
dumnezeiri. De asemenea spune c„ Ónsu∫i izvorul dum-
nezeiesc se Ónmul˛e∫te prin aceste ie∫iri ∫i lucr„ri, nepri-
mind ceva din afar„. Ba f„g„duie∫te s„ ∫i pream„reasc„
aceste Ónsu∫iri, ad„ugind : «dup„ putin˛„». Prin aceasta
cel mai Ónalt dintre sl„vitorii lui Dumnezeu ni le Ónf„˛i-
∫eaz„ pe acestea ca mai presus de orice pream„rire.
86. Acela∫i cuvÓnt„tor de Dumnezeu, spunÓnd mai
sus c„ ie∫irea binef„c„toare este o distingere dum-
nezeeasc„, adaug„ : «C„ci cele din urm„ Ómp„rt„∫iri sÓnt
unite Ón distingerea dumnezeieasc„». Împ„rt„∫iri a numit
aici la un loc toate ie∫irile ∫i lucr„rile lui Dumnezeu. Dar
a ad„ugat c„ acestea nu se las„ Óncadrate Ón lume, ca s„
nu socoteasc„ cineva c„ acestea sÓnt rezultatele lucr„rii,
ca de pild„ fiin˛a fiec„rei existen˛e, sau via˛a sensibil„
Ón cele vii, sau ra˛iunea ∫i mintea afl„toare Ón cele ra˛io-
nale ∫i Ón˛eleg„toare. C„ci cum ar fi acestea Ón Dumnezeu
764. Ibidem.
486 FILOCALIA
∫i neÓncadrate Ón crea˛ie, odat„ ce sÓnt create ? Sau cum

ar fi ie∫irile ∫i Ómp„rt„∫irile neÓncadrate Ón lume ale lui
Dumnezeu f„pturi, odat„ ce Ómp„rt„∫irea neÓncadrat„ se
afl„ Ón chip firesc Ón Cel ce Ómp„rt„∫e∫te, cum ne arat„
765
lumina ? .
87. Ceva mai departe, acest mare (Dionisie) prea-
m„re∫te ie∫irile ∫i lucr„rile de felul acesta ale lui Dum-
nezeu cu alte nume potrivite lui Dumnezeu, ∫i le nume∫te
Ómp„rt„∫iri ∫i Ómp„rt„∫iri de Sine. Ba le arat„ Ón multe
p„r˛i ale scrierilor sale ca fiind mai presus de cele ce sÓnt
(de f„pturi) ∫i fiind modele (paradigme) prime ale celor
ce sÓnt, ca existÓnd de mai Ónainte Ón Dumnezeu, Óntr-o
unitate mai presus de fiin˛„. Deci cum ar fi acestea f„p-
turi ? În cele urm„toare, adaug„ s„ ne Ónve˛e ∫i ce sÓnt
aceste paradigme : «Paradigme zicem c„ sÓnt ra˛iunile de
fiin˛„ f„c„toare ale lucrurilor, care preexist„ Ón Dum-
nezeu Ón chip unitar ∫i pe care teologia le nume∫te pre-
definiri ∫i voiri dumnezeie∫ti ∫i bune, definitorii ∫i f„c„-
toare ale lucrurilor. Dup„ ele a predefinit ∫i a adus la
existen˛„ Cel mai presus de fiin˛„ toate lucruile» 7 6 6 . Cum
vor fi deci create pre-defini˛iile ∫i voirile dumnezeie∫ti
f„c„toare ale lucrurilor ? Cum nu se v„desc ca coborÓnd
providen˛a lui Dumnezeu la treapta de f„ptur„, cÓnd se
socotesc aceste ie∫iri ∫i lucr„ri, create ? C„ci voirile dum-
nezeie∫ti ∫i aceste Ómp„rt„∫iri ∫i daruri dumnezeie∫ti ale
bun„t„˛ii pricinuitoare a tuturor nu sÓnt decÓt lucrarea de
fiin˛„ f„c„toare, de via˛„ f„c„toare, de Ón˛elepciune f„c„-
toare ∫i simplu, lucrarea f„c„toare ∫i sus˛in„toare a celor
create.
765. Capitolul acesta este luat de P a l a m a din l u c r a r e a sa Despre
unire ∫i deosebire 11 (La P. Hristou, ed. cit., voi. II, p. 77). ≈ o l u c r a r e
scris„ c o n t r a lui V a r l a a m ∫i Achindin. Dionisie Areopagitul, Despre numirile
dumnezeie∫ti; P. G., III, 641 D—644 A.
766. «Predefinirile» (ÒÔÔÒÈÛµÔfl) existen˛elor Ón Dumnezeu e un
t e r m e n al lui Dionisie Areopagitul. El nu Ó n s e a m n „ p r e d e s t i n a r e a modu-
rilor Ón c a r e se vor mi∫ca existen˛ele, ci n u m a i pre-contururile , sau pre-
88. Împ„rt„∫irea existen˛ei de sine nu se mai Ómp„r-

t„∫e∫te, la rÓndul ei, de nimic, cum zice ∫i marele Dionisie.
Iar celelalte Ómp„rt„∫iri, ÓntrucÓt sÓnt Ómp„rt„∫iri prin
care se produc f„pturile ∫i-∫i iau Ónceputurile f„pturile,
nu se mai Ómp„rt„∫esc nici ele cÓtu∫i de pu˛in de nimic ;
c„ci nici pronia nu se Ómp„rt„∫e∫te de pronie, nici via˛a
de via˛„. Dar ÓntrucÓt au existen˛a, se zice c„ se Ómp„rt„-
∫esc de Óns„∫i existen˛a, dat fiind c„ f„r„ ea nu sÓnt nici
nu se las„ Ómp„rt„∫ite, precum nici pre∫tiin˛a f„r„ ∫tiin˛„.
De aceea ca Ómp„rt„∫iri de sine nu sÓnt nicidecum create.
™i tot de aceia, dup„ dumnezeiescul Maxim, niciodat„
n-au Ónceput s„ existe ; ∫i sÓnt contemplate ca aflÓndu-se
fiin˛ial Ón jurul lui Dumnezeu ; ∫i nu a fost cÓndva cÓnd
767
nu erau . Dar potrivnicii, socotind f„r„ evlavie via˛a de
sine, bun„tatea de sine ∫i cele asemenea, create, fiindc„
se Ómp„rt„∫esc de numele comun al celor ce exist„, nu
v„d c„, de∫i se numesc existen˛e, sÓnt mai presus de exis-
ten˛e, cum zice marele Dionisie. Ace∫tia, punÓnd Ómp„rt„-
∫irile de sine Ón rÓnd cu f„pturile, lesne ar putea socoti ∫i
pe Duhul SfÓnt, creat, odat„ ce marele Vasile zice c„ ∫i
El Se Ómp„rt„∫e∫te de numirile vrednice de Dumnezeu.
hot„rnicirile, prin car e se disting u n e l e de altele, sau formele v i r t u a l e
ale lor existent e Ón Dumnezeu. Chiar evolu˛ia lor e prefigurat„ Ón Dum-
nezeu, dar nu p r e - d e t e r m i n a t „ . C„ci fiin˛ele r a ˛ i o n a l e se pot mi∫ca liber
Ón cadrul ra˛iunilor sau pre-defini˛iilor lor. C„ci modific„rile Ón bine sau
Ón r „ u pe c a r e ∫i le p r o d u c ele Ónse∫i nu schimb„ Ónse∫i ra˛iunile lor,
ci n u m a i m o d u r i l e lor, cum zice Maxim M „ r t u r i s i t o r u l. Diavolul r „ m Ó n e
d u p „ r a ˛ i u n e a sa Ónger, n u m a i dup „ mod a devenit, Ón chip liber, demon.
A c e s t e «pre-definiri», ca ∫i «pre-formele» din cap. 78, nu au sensul u n o r
defini˛ii de-a gata, existente de mai Ó n a i n t e Ón Dumnezeu, ci sensul u n o r
defini˛ii sau contururi ale f„pturilor d a t e v i r t u a l Ón g Ó n d i r e a ∫i p u t e r e a
creatoare a lui Dumnezeu. Se p o a t e s p u n e c„ Ón fiecare lucrare prin
c a r e Dumnezeu lucreaz„ Ón cineva sau Ón c e va potrivit lui, e o form„
d i n a m i c „ ce ajut„ pe acela s„ se defineasc„. Citatul din Dionisie Areo-
p a g i t u l e din «Despre numirile dumnezeie∫ti», 5, 8, P.G., 3, 824 C.
767. Capete teologice I, 4 8 ; P. G., XC, 1100D.
488 FILOCALIA
89. Iar dac„ ar zice cineva c„ numai existen˛a de

sine este Ómp„rt„∫ire, ÓntrucÓt numai ea nu prime∫te prin
Ómp„rt„∫ire, ci se las„ Ómp„rt„∫it„, c„ci celelalte primesc
prin Ómp„rt„∫ire de la ea, s„ ∫tie c„ nu cuget„ Ón˛elept
despre celelalte Ómp„rt„∫iri. Fiindc„ cele vie˛uitoare, sau
cele sfinte, sau cele bune, nu se zice c„ vie˛uiesc, se sfin-
˛esc ∫i se Ómbun„t„˛esc pentru simplul fapt c„ sÓnt ∫i c„
se Ómp„rt„∫esc de existen˛a de sine, ci prin faptul c„ se
Ómp„rt„∫esc de via˛a de sine, de sfin˛enia de sine ∫i de
bun„tatea de sine. Iar bun„tatea de sine sau celelalte ase-
menea nu prin Ómp„rt„∫ire de alt„ via˛„ de sine se face
via˛„ de sine. De aceea ∫i ea, ÓntrucÓt este via˛„ de sine,
este dintre cele ce se dau prin Ómp„rt„∫ire, nu dintre cele
ce primesc prin Ómp„rt„∫ire. Iar ceea ce nu se prime∫te
prin Ómp„rt„∫ire, ci se d„ prin Ómp„rt„∫ire ∫i face vii pe
cele ce vie˛uiesc, cum ar fi f„ptur„ ? ™i la fel st„ lucrul
∫i cu celelalte Ómp„rt„∫iri.
90. Înt„rire cuvÓntului nostru d„ ∫i dumnezeiescul
Maxim, care socote∫te aceste ie∫iri ale lui Dumnezeu,
pronia f„c„toare a lucrurilor. El scrie Ón Scolii : «Proniile
∫i bun„t„˛ile creatoare, adic„ cele de fiin˛„, de via˛„ ∫i de
Ón˛elepciune f„c„toare, sÓnt comune unimii deosebite Ón
trei ipostasuri» 7 6 8 . ZicÓnd deci c„ sÓnt multe ∫i deosebite,
a ar„tat c„ nu sÓnt fiin˛e ale lui Dumnezeu, c„ci aceasta
este una cu totul neÓmp„rt„∫it„. Iar spunÓnd c„ sÓnt co-
mune unimii deosebite Ón trei ipostasuri, ne-a ar„tat c„
nu sÓnt nici Fiul, nici SfÓntul Duh. C„ci nici unul dintre
Ace∫tia nu e lucrarea comun„ a celor trei. În sfÓr∫it, zicÓnd
despre acestea c„ sÓnt pronii ∫i bun„t„˛i, dar ∫i creatoare,
le-a ar„tat ca fiind necreate. C„ci dac„ n-ar fi a∫a, ceea
ce creaz„ ar fi creat ; prin urmare ar exista prin alt„ lu-
crare creeatoare ∫i aceasta iar„∫i ar fi creat„ de alta. Cine
ar face a∫a, s-ar arunca spre ultima nebunie, f„r„ s„ Óna-
768. ™colii la «Despre numirile dumnezeie∫ti", II, 5; P. G., IV,
221 AB.
inteze spre infinit 7 6 9 . A∫adar ie∫irile ∫i lucr„rile lui Dum-

nezeu sÓnt necreate, dar nici una dintre ele nu este fiin˛„,
nici ipostas.
91. Creatorul ∫i orÓnduitorul Óntregii lumi, dÓndu-i
acesteia o Ónf„˛i∫are mult felurit„ prin covÓr∫irea nease-
m„nat„ a bun„t„˛ii Sale, pe unele le-a voit numai s„ fie,
pe altele s„ aib„ ∫i via˛„ pe lÓng„ existen˛„ ; ∫i dintre
acestea a voit ca unele s„ se Ómp„rt„∫easc„ de via˛a Ón˛e-
leg„toare. Pe unele le-a voit s„ aib„ via˛a Ómbinat„ din
amÓndou„ acestea. Pe cele care au luat via˛„ ra˛ional„ ∫i
Ón˛eleg„toare de la El, le-a voit ca prin Ónclinarea de bun„
voie spre El s„ ajung„ la unirea cu El ∫i astfel s„ vie˛u-
iasc„ dumnezeie∫te ∫i mai presus de fire, Ónvrednicindu-se
de harul ∫i lucrarea Óndumnezeitoare. C„ci voia Lui e
creatoare pentru cele ce sÓnt (f„pturi), fie c„ sÓnt scoase
din neexisten˛„, fie c„ sÓnt ∫i Ómbun„t„˛ite. Iar aceasta, Ón
chip felurit. Pentru aceast„ deosebire a voii dumnezeie∫ti
cu privire la lucruri, pronia ∫i bun„tatea cea una, adic„
Óntoarcerea lui Dumnezeu prin bun„tate spre cele de jos,
este socotit„ de Ón˛elep˛ii cuvÓnt„tori de Dumnezeu ca
fiind multe pronii ∫i bun„t„˛i care se Ómpart ∫i se fac fe-
lurite Ón chip neÓmp„r˛it Ón cele Ómp„r˛ite. Astfel una e
numit„ puterea pre∫tiutoare a lui Dumnezeu ; alta pu-
terea creatoare ∫i sus˛in„toare. Dintre acestea iar„∫i, dup„
marele Dionisie, unele sÓnt puteri de fiin˛„ f„c„toare,
altele de via˛„ ∫i altele de Ón˛elepciune f„c„toare. Dar fie-
care dintre ele e comun„ Tat„lui ∫i Fiului ∫i SfÓntului
Duh. ™i prin fiecare, voirea cea bun„ ∫i dumnezeieasc„
cu privire la noi a Tat„lui, a Fiului ∫i a SfÓntului Duh e
lucrare ∫i putere de fiin˛„, de via˛„ ∫i de Ón˛elepciune f„-
c„toare 7 7 0 . Acestora le-a mai zis ∫i Ómp„rt„∫iri neÓnca-
7»9. Cap. acesta e luat din l u c r a r e a amintit„ a lui Palama. (Ed.
Hristou, tom. cit., p. 78—79).
770. Deci Tat„l, Fiul ∫i SfÓntul Duh sÓnt ca P e r s o a n e Ón fiecare
lucrare.
490 FILOCALIA
drate ∫i nemic∫orate, ridicÓndu-le peste toate cele create

∫i Ón acela∫i timp Ónv„˛Ónd c„ s„l„∫luiesc Ón chip firesc Ón
Cel ce le d„ruie∫te.
92. Precum soarele, d„ruind f„r„ s„ se mic∫oreze 7 7 1
c„ldur„ ∫i lumin„ celor ce se Ómp„rt„∫esc de el, are aceste
lucr„ri naturale ∫i fiin˛iale Ón sine, a∫a darurile dum
nezeie∫ti, aflÓndu-se f„r„ mic∫orare Ón Cel ce le r„spÓn-
de∫te, sÓnt lucr„ri fire∫ti ∫i fiin˛iale ale Lui, prin urmare
∫i necreate. De lumina soarelui nu r„mÓne Óns„ nici urm„
cÓnd soarele se afl„ sub p„mÓnt ∫i p„r„se∫te pe cei de pe
p„mÓnt, ∫i nu e cu putin˛„ ca cineva s„ se bucure de raza
lui f„r„ s„ se uneasc„ cu ea ∫i prin ea s„ se uneasc„ cu
soarele din care porne∫te lumina. Iar c„ldura de la el ∫i
toate cÓte vin din el ∫i ajut„ la na∫terea ∫i cre∫terea celor
sensibile ∫i la Ónmul˛irea felurit„ a sucurilor ∫i a Ónsu∫iri-
lor, le vor lipsi acestora dac„ nu au prin raz„ unirea cu
soarele. În acela∫i fel, cum ne arat„ aceast„ icoan„ ∫tears„
din cele sensibile, numai cei ce se ÓntÓlnesc cu lumina mai
presus de fire ∫i atotdumnezeiasc„ se Ómp„rt„∫esc de ha-
rul Óndumnezeitor ∫i prin el se unesc cu Dumnezeu. Toate
celelalte sÓnt rezultatele (efectele) lucr„rii creatoare. Aces-
tea sÓnt aduse la existen˛„ din cele ce nu sÓnt, adic„ Ón
dar, Óns„ nu sÓnt luminate de har, care este un alt nume
al str„lucirii lui Dumnezeu 7 7 2 .
93. Str„lucirea ∫i lucrarea aceasta Óndumnezeitoare
a lui Dumnezeu, prin care se Óndumnezeiesc cele ce se
Ómp„rt„∫esc de ea, este un oarecare har dumnezeiesc, dar
nu firea lui Dumnezeu. Nu fiindc„ aceasta lipse∫te din
771. Deci P a l a m a respinge cu anticipa˛ie acuza˛ia ce i se aduce
azi (Istina cit.) de neoplatonism, a c c e n t u Ó n d c„ D u m n e z eu nu se mic∫o-
r e a z „ iradiind din Sine l u c r a r e a harului, sau lumina dumnezeiasc„.
772. Cei ce se unesc cu h a r u l ca l u c r a r e ce iradiaz„ din Dumneze u
se u n e s c cu El Ónsu∫i ca P e r s o a n „ . Dar unii sÓnt ca cei ce nu mai v „ d
s o a r e l e ∫i nu mai primesc c „ l d u r a de la el, r „ m Ó n Ó n d simplu crea˛i ∫i
conserva˛i.
cei d„rui˛i cu har, dup„ bÓrfeala nebuneasc„ a celor po-

trivnici, c„ci firea lui Dumnezeu este pretutindenea. Ci
ca una ce nu e Ómp„rt„∫ibil„, neexistând nimic creat care
s„ se poat„ Ómp„rt„∫i de ea precum s-a ar„tat mai Ónainte.
De altfel ∫i lucrarea dumnezeiasc„ ∫i harul Duhului aflÓn-
du-se pretutindenea de fa˛„ ∫i fiind nedesp„r˛ite de Acela,
celor ce din pricina necur„˛iei sÓnt incapabili de a se Óm-
p„rt„∫i le sÓnt neÓmp„rt„∫ibile, ca ∫i cÓnd n-ar fi de fa˛„.
C„ci zice careva c„ «precum Óntip„ririle chipurilor nu se
fac Ón toate materiile, ci numai Ón cele care au anumit„
fr„gezime ∫i transparen˛„, a∫a ∫i lucrarea Duhului nu se
arat„ Ón toate sufletele, ci numai Ón cele care nu au Ón
ele nimic viclean (∫erpuitor) ∫i Óntortochiat». ™i iar„∫i :
«Duhul SfÓnt e de fa˛„ tuturor. Dar celor ce s-au cur„˛it
de patimi li se arat„ puterea Sa, Óns„ celor ce-∫i au partea
st„pÓnitoare tulburat„ de petele p„catului, nu le este
Ónc„».
94. Lumina soarelui e nedesp„r˛it„ de raza ∫i de c„l-
dura d„ruite de ea. Dar lumina nu se Ómp„rt„∫e∫te ace-
lora care nu au ochi, de∫i sÓnt atin∫i de raz„. Ace∫tia pri-
mesc numai c„ldura de la raz„. C„ci nu e cu putin˛„
celor lipsi˛i de ochi s„ ajung„ la cunoa∫terea luminii. Tot
a∫a, ba cu mult mai vÓrtos nimeni dintre cei ce se bucur„
de str„lucirea dumnezeiasc„ nu se poate Ómp„rt„∫i de
fiin˛a Creeatorului. C„ci nu este nici o f„ptur„ Ón stare
s„ primeasc„ fiin˛a Creeatorului.
95. Împreun„-m„rturie c„ lucrarea ce se d„ spre
Ómp„rt„∫ire nu e nici creat„, nici fiin˛„ a lui Dumnezeu,
ne este Ioan, Botez„torul lui Hristos, Ómpreun„ cu Ioan,
cel mai iubit dintre ucenicii lui Hristos, ca ∫i Ioan cel cu
limb„ de aur. Unul istorisind ∫i scriind ; Înainte-merg„-
torul ∫i Botez„torul lui Hristos zicÓnd c„ Duhul nu I s-a
dat de c„tre Dumnezeu Tat„l, cu m„sur„ (Ioan III, 34) ;
iar CuvÓnt„torul de Aur explicând ∫i scriind c„ Duhul Ón-
seamn„ aici lucrarea : «C„ci noi to˛i lu„m lucrarea Du-
492 FILOCALIA
hului cu m„sur„ ; Acela, Óns„ are toat„ lucrarea nem„-

surat„ ∫i Óntreag„. Iar dac„ lucrarea Aceluia e nem„su-
rat„, cu atÓt mai vÓrtos fiin˛a». Deci numind lucrarea Duh,
mai bine zis Ónsu∫i Duhul lui Dumnezeu, cum a f„cut
Botez„torul ∫i mai spunÓnd c„ aceasta este nem„surat„,
a ar„tat c„ este necreat„. Iar spunÓnd c„ noi o primim cu
m„sur„, a ar„tat deosebirea lucr„rii necreate de fiin˛a
necreat„. C„ci nimenea nu prime∫te niciodat„ fiin˛a dum-
nezeeasc„. Dar nu po˛i spune nici c„ to˛i la un loc, c„ci
aceasta ar Ónsemna c„ fiecare o prime∫te Ón chip Ómp„r˛it
pe m„sura cur„˛iei sale. C„ci mergÓnd mai departe p„rin-
tele Gur„ de Aur, arat„ ∫i o alt„ deosebire Óntre fiin˛a ne-
creat„ ∫i lucrarea necreat„, zicÓnd : «Iar dac„ lucrarea
Duhului este nem„surat„, cu atÓt mai vÓrtos fiin˛a» 7 7 3 .
96. Dac„ dup„ aiurelile celor potrivnici ∫i dup„ cei
ce cuget„ asemenea lor, lucrarea ∫i facerea, care ˛ine de
lucrare, nu se deosebe∫te Óntru nimic de fiin˛a dumneze-
iasc„, ele nu se vor deosebi Óntru nimic nici de a na∫te
∫i a purcede, care sÓnt ale fiin˛ei, Iar dac„ a face nu se
deosebe∫te de a na∫te ∫i a purcede, nici f„pturile nu se
vor deosebi Óntru nimic de Cel n„scut ∫i de Cel purces.
™i dac„ e a∫a, dup„ ei, Fiul lui Dumnezeu ∫i Duhul SfÓnt
nu Se vor deosebi Óntru nimic de f„pturi. ™i toate f„ptu-
rile vor fi n„scute ∫i purcese de Dumnezeu ∫i Tat„l, ∫i
toat„ creatura va fi f„cut„ dumnezeu ; iar Dumnezeu
va fi pus Ón rÓnd cu f„pturile. De aceea dumnezeiescul
Ciril, ar„tÓnd deosebirea Óntre fiin˛a ∫i lucrarea lui Dum-
nezeu, spune c„ «a na∫te e propriu firii dumnezeie∫ti;
iar a face, lucr„rii dumnezeie∫ti. Iar pe urm„ adaug„,
zicÓnd limpede : «Firea ∫i lucrarea nu sÓnt unul ∫i ace-
la∫i lucru» 7 7 4 .
97. Dac„ fiin˛a dumnezeeasc„ nu se deosebe∫te Óntru
nimic de lucrarea dumnezeiasc„, nici a na∫te ∫i a pur-
773. Sf. Ioan G u r „ de Aur, Omil. XXX, 2 ; P.G., LIX, 174.
774. T e z a u r e ; P. G., LXXV, 3120.
cede nu se vor deosebi Óntru nimic de a face. Dumnezeu

Óns„ ∫i Tat„l creaz„ prin Fiul Ón Duhul SfÓnt. Prin urmare
El ∫i na∫te ∫i purcede, dup„ p„rerea potrivnicilor ∫i a
celor ca ei, prin Fiul Ón Duhul SfÓnt.
98. Dac„ fiin˛a dumnezeiasc„ nu se deosebe∫te Óntru
nimic de lucrarea dumnezeiasc„, nu se deosebe∫te nici de
voin˛„. ™i atunci Cel Unul N„scut din fiin˛a Tat„lui va
fi creat, dup„ el, de voin˛a Lui.
99. Dac„ fiin˛a lui Dumnezeu nu se deosebe∫te Óntru
nimic de lucrarea dumnezeiasc„, iar purt„torii de Dum-
nezeu m„rturisesc c„ Dumnezeu are multe lucr„ri, pre-
cum are ∫i multe pronii ∫i bun„t„˛i creatoare, cum s-a
ar„tat mai sus, atunci Dumnezeu are ∫i multe fiin˛e, ceea
ce nimenea din neamul cu nume cre∫tinesc n-a spus-o ∫i
n-a gÓndit-o vreodat„.
100. Dac„ lucr„rile lui Dumnezeu nu se deosebesc
Óntru nimic de fiin˛a dumnezeiasc„, atunci nu se vor
deosebi nici Óntre ele. Prin urmare voin˛a lui Dumnezeu
nu se va deosebi Óntru nimic de pre∫tiin˛a Lui. Dar atunci
sau Dumnezeu nu pre∫tie toate, odat„ ce nu vrea toate
cele ce se fac, sau voie∫te ∫i cele rele, ÓntrucÓt pe toate le
pre∫tie. Iar dac„ nu le pre∫tie pe toate, nici nu este Dum-
nezeu. Prin urmare se deosebe∫te pre∫tiin˛a de voin˛a
dumnezeiasc„ ∫i deci fiecare din acestea de fiin˛a dum-
nezeiasc„.
101. Dac„ lucr„rile dumnezeie∫ti nu se deosebesc
Óntre ele, atunci nici lucrarea creatoare nu se deosebe∫te
de cea pre∫tiutoare. Deci, fiindc„ Dumnezeu a Ónceput
odat„ s„ creeze, a Ónceput ∫i s„ pre∫tie. ™i cum mai este
Dumnezeu Cel ce nu pre∫tie toate mai Ónainte de veci ?
102. Dac„ lucrarea creatoare a lui Dumnezeu nu se
deosebe∫te Óntru nimic de pre∫tiin˛a dumnezeiasc„, atunci
creaturile sÓnt deodat„ cu pre∫tiin˛a lui Dumnezeu. Ele
sÓnt creaturi f„r„ de Ónceput, ÓntrucÓt le creeaz„ f„r„ de
Ónceput, odat„ ce ∫i pre∫tie f„r„ de Ónceput ∫i cele pre-
494 FILOCALIA
∫tiute sÓnt pre∫tiute f„r„ de Ónceput. Dar atunci cum mai

este El Dumnezeu, dac„ f„pturile Lui nu sÓnt venite la
existen˛„ Ón urma Lui ?
103. Dac„ lucrarea creatoare nu se deosebe∫te Óntru
nimic de pre∫tiin˛a lui Dumnezeu, aceast„ lucrare nu e
supus„ voin˛ei ; nici nu creaz„ Dumnezeu prin aceea c„
vrea, ci prin aceea c„ exist„. Dar cum mai e Dumnezeu,
cel ce creeaz„ f„r„ s„ vrea ?
104. Dumnezeu este El Ónsu∫i Ón Sine Ónsu∫i, ÓntrucÓt
cele trei ipostasuri dumnezeie∫ti se afl„ unul Óntr-altul,
consubstan˛ial ∫i ve∫nic, cuprinzÓndu-se neamestecat unul
pe altul. Dar Dumnezeu este ∫i Ón lumea Óntreag„ ∫i lumea
Óntreag„ Ón Dumnezeu, El ca Cel ce o sus˛ine, iar ea ca
cea sus˛inut„ de El. A∫adar toate se Ómp„rt„∫esc de lu-
crarea sus˛in„toare, dar nu de fiin˛a lui Dumnezeu. De
aceea cuvÓnt„torii de Dumnezeu spun c„ este o lucrare a
lui Dumnezeu faptul c„ este pretutindenea de fa˛„.
105. Cei ce au pl„cut lui Dumnezeu ∫i au ajuns la
˛inta pentru care au fost f„cu˛i, adic„ la Óndumnezeire
(c„ci pentru aceasta zic p„rin˛ii c„ ne-a f„cut Dumnezeu,
ca s„ ne fac„ p„rta∫i de dumnezeirea Sa, 2 Petru I, 4),
sÓnt Ón Dumnezeu, ca cei ce sÓnt Óndumnezei˛i de El, ∫i
Dumnezeu Ón ei, ca Cel ce Ói Óndumnezeie∫te pe ei. Drept
aceea ∫i ace∫tia se Ómp„rt„∫esc de lucrarea dumnezeiasc„,
m„car c„ Ón alt chip, dar nu de fiin˛a lui Dumnezeu. De
aceea ∫i cuvÓnt„torii de Dumnezeu spun c„ indumnezeirea
este un nume al lucr„rii dumnezeie∫ti.
106. Firea cea mai presus de fiin˛„ ∫i de via˛„, mai
presus de Dumnezeu (ca lucrare) ∫i mai presus de bine,
775
dac„ e mai presus de bine ∫i de Dumnezeu , ∫i a∫a mai
departe, e de negr„it ∫i de negÓndit, ∫i peste tot de necon-
templat, pentru faptul c„ se afl„ deasupra tuturor ∫i e
775. Mai presus de D u m n e z e u Ón sens de dep„∫ire. C„ci ea este
Dumnezeu, d a r mai p r e s u s de c e e a ce gÓndim ∫i experiem noi ca Dum-
nezeu. Tot a∫a e mai presus de c e e a ce gÓndim ∫i experiem noi ca bine.
776
supranecunoscut„ ∫i a∫ezat„ mai presus de min˛ile cele
mai presus de ceruri printr-o putere de necuprins, fiind
777
pururea cu totul necuprins„ ∫i de negr„it . C„ci nu este
vreun nume numit Ón veacul acesta ∫i Ón cel viitor care
s„ fie al ei ; nu e cuvÓnt afl„tor Ón suflet sau rostit de grai
potrivit ei ; nu este vreo atingere, vreo Ómp„rt„∫ire sen-
sibil„ sau Ón˛eleg„toare de ea, nici Ónchipuire care s„ se
ridice la ea. De aceia cuvÓnt„torii de Dumnezeu socotesc
mai apropiat„ de ea ne∫tiin˛a cea mai total„, prin nega˛ii,
care neag„, prin dep„∫ire, toate cÓte sÓnt sau se gr„esc 7 7 8 .
Prin urmare nu e Óng„duit celui ce cunoa∫te adev„rul cel
mai presus de orice adev„r s„ o numeasc„ pe aceea nici
fiin˛„, nici fire, Ón Ón˛eles propriu-zis. Pe de alt„ parte
Óns„, fiindc„ ea este cauza tuturor ∫i Ón jurul ei sÓnt toate
∫i pentru ea sÓnt toate ∫i ea este Ónaintea tuturor ∫i le-a
cuprins simplu ∫i nem„rginit Ón sine pe toate, de mai
Ónainte, ea trebuie numit„ din toate, dar nu Ón Ón˛eles
propriu, ci impropriu. Deci poate fi numit„ ∫i fiin˛„ ∫i
fire. Dar Ón Ón˛eles propriu se nume∫te a∫a ie∫irea ∫i lu-
crarea de fiin˛„ f„c„toare a lui Dumnezeu. Acesta e, dup„
marele Dionisie, Ón˛elesul teologic al numirii de fiin˛„,
dat Celui cu adev„rat existent.
107. Cineva ar putea afla numele de fire dat ∫i Ón-
su∫irilor fire∫ti, fie c„ e vorba de existen˛ele create, fie
c„ e vorba de Dumnezeu. Astfel cel atotteolog dintre cei
doi Grigorie, zice undeva Ón poeziile sale : «Aceast„ fire
a St„pÓnului meu aduce fericire. C„ci a da nu este numai
decÓt una cu firea, ci e o Ónsu∫ire fireasc„ a Binef„c„to-
rului». Ar putea zice cineva ∫i de foc, c„ are firea de a
776. ≈ mai presu s de c u n o a ∫ t e r e a n o a s t r „ p r i n n e g a ˛ i e , a d i c „ de
c e e a ce c r e d e m c„ gÓndim r e n u n ˛ Ó n d la c u n o a ∫ t e r e .
777. Din l u c r a r e a c i t a t „ a lui P a l a m a (Hristou, p. 93). Dionisie
A r e o p a g i t u l , Despre numirile dumnezeie∫ti II, 7 ; P. G., III, 645 B.
778. T o a t e c Ó t e sÓnt sau se gr„iesc t r e b u i e n e g a t e p r i n d e p „ ∫ i r e
c Ó n d gÓndim la D u m n e z e u. T r e b u ie negate, adic„, socotind pe D u m n e z e u
nu mai prejos de ele, ci mai p r e s u s de ele.
496 FILOCALIA
tinde Ón sus ∫i de a p„trunde Ón privitor. Dar — mi se

pare — aceasta nu e firea lui, cum nu e nici str„baterea.
Firea lui e izvorul mi∫c„rii. Prin urmare se numesc ∫i
cele fire∫ti, fire. A∫a zice ∫i marele Dionisie Ón alt loc,
scriind c„ firea binelui este s„ aduc„ la existen˛„ ∫i s„
mÓntuiasc„, Ón˛elegÓnd c„ aceasta este o Ónsu∫ire fireasc„
a lui. Prin urmare cÓnd auzi pe p„rin˛i numind fiin˛a lui
Dumnezeu neÓmp„rt„∫ibil„, Ón˛elege pe cea care nu iese
din sine ∫i nu se descopere. Dar cÓnd auzi iar„∫i c„ Ói zic
Ómp„rt„∫ibil„, Ón˛elege c„ e vorba de ie∫irea ∫i de ar„-
tarea ∫i de lucrarea ce ˛in firesc de Dumnezeu. ™i a∫a cin-
stindu-le pe amÓndou„, vei m„rturisi la fel cu p„rin˛ii.
108. Chiar ∫i cea mai mic„ parte a fiin˛ei are toate
puterile ei, a∫a cum ∫i scÓnteia e str„lucitoare ∫i lumi-
noas„ ∫i deosebe∫te ∫i arde pe cei ce se apropie, se mi∫c„
de la sine prin fire, se Ónal˛„ Ón sus ∫i are, simplu gr„ind,
toate cÓte le are focul a c„rui p„rticic„ este. De asemenea
pic„tura are toate cÓte le are apa a c„rei pic„tur„ este. La
fel f„rÓma de metal le are pe toate cÓte le are metalul din
care este luat„. Prin urmare, dac„ ne-am Ómp„rt„∫i de
fiin˛a nedescoperit„ a lui Dumnezeu, fie c„ ne-am Ómp„r-
t„∫it de toat„, fie numai de p„rticica ei, am fi atotputer-
nici ; ∫i fiecare dintre existen˛e ar fi atotputernic„. Dar
aceasta nu o avem nici to˛i la un loc, nici toat„ crea˛ia.
Aceasta ar„tÓnd-o Pavel cu prisosin˛„, m„rturise∫te c„ nici
cei ce au parte de darurile Óndumnezeitoare ale Duhului
nu primesc fiecare toate darurile Duhului. «Ci unuia i
se d„, zice, cuvÓnt de Ón˛elepciune, altuia cuvÓnt de cu-
no∫tin˛„, altuia iar„∫i altceva Óntru acela∫i Duh»
(1 Cor. XII, 8). Iar p„rintele cu Gur„ de Aur, respingÓnd
de mai Ónainte r„t„cirea potrivnicilor de acum, zice : «Nu
are cineva toate, ca s„ nu socote∫ti c„ harul este fire». Dar
s„ nu socoteasc„ cineva, dac„ are minte, creat, harul, pe
care-l deosebe∫te aici de firea dumnezeiasc„. Dar iar„∫i s„
nu se team„ cineva c„ neÓn˛elegÓnd prin har firea lui Dum-
nezeu, Ól socote∫te creatur„. Harul Duhului nu se desparte

de firea dumnezeiasc„, ci mai degrab„ Ói atrage pe cei
Ónvrednici˛i la unirea cu Duhul dumnezeiesc 7 7 9 .
109. Fiin˛a are atÓtea ipostasuri de cÓte este Ómp„r-
t„∫it„. C„ci cÓte sfe∫nice aprinde cineva de la unul, atÓtea
ipostasuri ale focului ar alc„tui. Deci dac„, dup„ potriv-
nicii no∫tri, fiin˛a lui Dumnezeu se las„ Ómp„rt„∫it„, ∫i
Ónc„ de to˛i, urmeaz„ c„ ea nu mai este Ón trei iposta-
suri, ci Ón nenum„rate ipostasuri. Dar cine din cei hr„-
ni˛i cu dogmele dumnezeie∫ti nu ∫tie c„ aceasta este aiu-
reala masalienilor ? C„ci dup„ ace∫tia cei ce au ajuns la
culmea virtu˛ii se Ómp„rt„∫esc de fiin˛a lui Dumnezeu.
Potrivnicii no∫tri, rÓvnind s„ Óntreac„ hulirea acelora, sus-
˛in c„ nu numai aceia dintre oameni care str„lucesc prin
virtute, ci to˛i se Ómp„rt„∫esc de fiin˛a dumnezeiasc„.
Aceasta o sus˛in pe motiv c„ firea dumnezeiasc„ e de fa˛„
pretutindeni. Dar Grigorie cel mare Ón teologie, r„stur-
nÓnd p„rerile nebune∫ti ale acestora ∫i ale acelora, zice :
«Hristos se nume∫te a∫a din pricina dumnezeirii Sale. C„ci
ea este ungerea omenit„˛ii, care nu o sfin˛e∫te pe aceasta
numai prin lucrare ca Ón al˛i un∫i, ci prin prezen˛a Ón-
treag„ a Celui ce unge». Iar p„rin˛ii Ón˛elep˛i de Dum-
nezeu, ÓntÓlni˛i Óntr-un cuget, au declarat c„ dumnezeirea
Sa s„l„∫luie∫te Ón cei cur„˛i˛i cum se cuvine, dar nu dup„
firea ei. Prin urmare nu dup„ fiin˛„, nici dup„ vreun
ipostas se face cineva p„rta∫ al lui Dumnezeu. C„ci nici
una dintre acestea nu se d„ spre Ómp„rt„∫ire Ón niciun
fel, nici nu se Ómparte nici una din ele cÓtu∫i de pu˛in
nim„nui. De aceea, prin acestea, Dumnezeu nu Óncape de-
loc Ón nimeni ∫i Ón nimic, de∫i este prin ele pretutindeni de
fa˛„. Dar lucrarea ∫i puterea comun„ a firii celei Ón trei
ipostasuri se Ómparte Ón chip felurit ∫i potrivit cu cei ce
se Ómp„rt„∫esc de ea. De aceea se face Ónc„put„ de cei cu
har d„rui˛i. C„ci Duhul SfÓnt, ca s„ vorbim cu marele
779. D e p a r t e de a-i d e s p „ r ˛ i de D u h u l dumnezeiesc ca P e r s o a n „ ,
h a r u l Ói u n e ∫ t e cu El, c „ c i Ón h a r e D u h u l Ónsu∫i, ca Ón manifestarea Lui.
498 FILOCALIA
Vasile, nu Se Ómp„rt„∫e∫te celor vrednici Óntr-o singur„

m„sur„, ci-™i Ómparte lucrarea pe m„sura credin˛ei. C„ci
fiind simplu Ón fiin˛„, e felurit Ón puteri 7 8 0 .
110. A se Ómp„rt„∫i cineva de ceva Ónseamn„ a avea
parte din ceea ce se Ómp„rt„∫e∫te. Iar dac„ nu se Ómp„rt„-
∫e∫te de o parte, ci de Óntreg, se spune propriu-zis c„-l
are pe acela ; iar nu c„ se Ómp„rt„∫e∫te de el. A∫adar, ceea
ce se d„ spre Ómp„rt„∫ire se Ómparte dac„ cel ce pri-
me∫te prin Ómp„rt„∫ire se Ómp„rt„∫e∫te numai decÓt de o
parte. Dar fiin˛a lui Dumnezeu este cu totul de neÓmp„r-
˛it, deci ∫i cu totul de neÓmp„rt„∫it. C„ Ómp„rt„∫irea e
proprie lucr„rii dumnezeie∫ti o spune Ón multe locuri ale
scrierilor sale p„rintele Gur„ de Aur. Prin urmare aceasta
este cea care se d„ spre Ómp„rt„∫ire celor ce s-au Ónvred-
nicit de harul Óndumnezeitor. Ascult„ Ón acest sens iar„∫i
pe cel cu Gur„ de Aur, care Ónva˛„ cÓt se poate de limpede
amÓndou„ lucrurile : c„ pe de o parte lucrarea este aceea
care se Ómparte neÓmp„r˛it, dar nu fiin˛a, pe de alta c„
ea se d„ spre Ómp„rt„∫ire, dar nu fiin˛a neÓmp„rt„∫ibil„
din care izvor„∫te lucrarea dumnezeiasc„. C„ci ad„ugind
cuvÓntul evanghelic c„ «din plinirea Lui noi to˛i am luat»
(Ioan I, 16), zice : «dac„ Ón cazul focului, unde cel ce se
Ómparte e fiin˛„ ∫i corp, Ól ∫i Ómp„r˛im ∫i nici nu-l Ómp„r-
˛im, cu cÓt mai vÓrtos Ón cazul lucr„rii ∫i Ónc„ al unei
781
lucr„ri ce vine dintr-o fiin˛„ netrupeasc„ .
111. A te Ómp„rt„∫i de ceva dup„ fiin˛„, Ónseamn„
neap„rat a avea Ón comun fiin˛a celui ce se d„ spre Óm-
p„rt„∫ire, ∫i Óntr-o anumit„ privin˛„ aceea∫i. Dar cine a
auzit vreodat„ c„ fiin˛a lui Dumnezeu ∫i a noastr„ este
Óntr-o anumit„ privin˛„ una ? Aceasta mai ales c„ Vasile
cel Mare zice : «Lucr„rile lui Dumnezeu coboar„ la noi,
782
dar fiin˛a Lui r„mÓne neapropiat„» . A∫adar de fiin˛a
780. Despre SfÓntul Duh, IX, 22 ;
XXXII, 168 C.
781. Omilia 14 la Ioan I; P.G., LIX, 91—92.
782. Ep. 234, 1 ; P. G., XXXII, 969 AB.
dumnezeiasc„ nu e cu putin˛„ s„ se Ómp„rt„∫easc„ nici

m„car cei Óndumnezei˛i prin harul dumnezeiesc. Dar de
lucrarea lui Dumnezeu este cu putin˛„ s„ se Ómp„rt„∫eas-
c„. Iar Grigorie CuvÓnt„torul de Dumnezeu zice : «La
aceasta m„ duce aici lumina neÓnserat„ a adev„rului, s„
v„d ∫i s„ p„timesc str„lucirea lui Dumnezeu. Iar str„lu-
cirea Dumnezeului nostru este peste noi» , dup„ Prooro-
cul psalmist (Ps. LXXXIX, 17) 7 8 3 . «™i una este lucrarea
lui Dumnezeu ∫i a sfin˛ilor» , scrie limpede Maxim, cel ce
se num„r„ Óntre ei 7 8 4 . Ba mai spune c„ ei sÓnt chipuri
vii ale lui Hristos ∫i sÓnt mai degrab„ una cu El prin har,
decÓt numai asem„n„ri ale Lui.
112. Dumnezeu este El Ónsu∫i Ón Sine Ónsu∫i, Cele trei
Ipostasuri dumnezeie∫ti avÓndu-Se ∫i ÓnconjurÓndu-Se Ón-
tre Ele Ón chip firesc, Óntreg, ve∫nic, f„r„ ie∫ire Ón afar„,
dar ∫i neamestecat ∫i bine orÓnduit, a∫a ÓncÓt Ele ∫i au o
singur„ lucrare, ceea ce nu ar putea afla cineva la nici
una dintre f„pturi. C„ci la cele de o specie, lucrarea este
de acela∫i fel, dar fiecare ipostas lucrÓnd de sine, are ∫i
lucrarea proprie a sa. Dar la Cele trei ipostasuri dum-
nezeie∫ti ∫i preaÓnchinate nu este a∫a. Cu adev„rat acolo
este una ∫i aceea∫i lucrare. C„ci una este mi∫carea voin-
˛ei dumnezeie∫ti, pornind din cauza Óncep„toare care este
Tat„l, ÓnaintÓnd prin Fiul ∫i ar„tÓndu-se Ón Duhul SfÓnt.
Aceasta se v„de∫te din rezultatele ei. C„ci de aici se face
cunoscut„ toat„ lucrarea fireasc„ a lui Dumnezeu. C„ci
nu vedem ca fiecare ipostas, adic„ Tat„l, Fiul ∫i Duhul
SfÓnt s„ aib„ fiecare un rezultat propriu al lucr„rii sale,
cum Ó∫i face fiecare rÓndunic„ cuibul ei, de acela∫i fel,
sau cum se scrie fiecare pagin„ de alt scriitor, de∫i
cu acelea∫i litere. ™i toat„ crea˛ia este un singur lucru al
785
Celor Trei ; ∫i dela aceast„ crea˛ie am fost Ónv„˛a˛i de
783. SfÓntul Grigorie Teologul, Cuv. 38, II j P. G., XXXVI, 324 A.
784. Opuse, theol. et polem.; P. G., XIC, 33 C.
785. L u c r a r ea izvor„∫te d i n fiin˛„, d a r fiin˛a este ipostasiat„ Ón Cele
trei P e r s o a n e . Deci A c e s t e a l u c r e a z „ p r i n l u c r a r e a a c e l e i a ∫ i fiin˛e, adic„
500 FILOCALIA
sfin˛ii p„rin˛i s„ Ón˛elegem c„ lucrarea Celor trei Per-

soane preaÓnchinate este una ∫i aceea∫i, dar nu desp„r˛it„
Óntre Cele trei Persoane ∫i de acela∫i fel.
113. Tat„l, Fiul ∫i SfÓntul Duh sÓnt unul Óntr-altul
Ón chip bine orÓnduit ∫i neamestecat ∫i de aici ∫tim c„
mi∫carea ∫i lucrarea Lor este una. De aceea via˛a sau pu-
terea pe care o are Tat„l Óntru Sine nu este alta decÓt
a Fiului, Care are aceea∫i via˛„ ∫i putere ca ∫i Acela. La
fel ∫i Fiul ∫i SfÓntul Duh. Iar cei ce socotesc c„ lucrarea
dumnezeiasc„ nu se deosebe∫te deloc de fiin˛a dumneze-
iasc„, fiindc„ nu este altul, ci Unul ∫i Acela∫i Dumnezeu-
via˛a noastr„, ∫i Acela∫i este via˛a dinainte de veci, nu
pentru altul, ci Ón Sine Ónsu∫i, sÓnt r„t„ci˛i Ón credin˛„ ∫i
neÓnv„˛a˛i. NeÓnv„˛a˛i, fiindc„ n-au aflat c„ Treimea su-
prem„ nu este altceva decÓt Însu∫i Dumnezeu, dar aceasta
nu e o piedic„ s„ se deosebeasc„ unitatea de Treime. R„-
t„ci˛i Ón credin˛„, fiindc„ desfiin˛eaz„ una prin alta atÓt
fiin˛a cÓt ∫i lucrarea. C„ci ceea ce e pentru altul nu e fi-
in˛„ ; ∫i ceea ce e pentru sine Óns„∫i nu este pentru altul.
Dac„ deci acestea nu se deosebesc Óntru nimic Óntre ele,
se desfiin˛eaz„ una prin alta. Mai bine zis Ói ∫terg din
cartea cinstitorilor de Dumnezeu pe cei ce zic c„ acestea
nu se deosebesc Óntru nimic.
114. Dar noi m„rturisim c„ Fiul lui Dumnezeu este
∫i via˛a noastr„, dup„ cauz„ ∫i lucrare, Óns„ zicem c„ este
∫i via˛a prin sine ∫i Ón sine, ne˛inut„ Ón nicio leg„tur„ ∫i
desf„cut„ de toate. ™i zicem c„ le are pe amÓndou„ aces-
tea Ón chip necreat. La fel zicem ∫i de Tat„l ∫i de Duhul
SfÓnt. Deci zicem c„ ∫i via˛a noastr„, prin care sÓntem
p r i n l u c r a r e a lor c o m u n „ . In fiecare l u c r a r e ce v i n e la noi, v i n Cele
trei P e r s o a n e . Ele n e Ó n a l ˛ „ , n e Ó m b u n „ t „ ˛ e s c , n e b u c u r „ p r i n b u c u r i a
Lor c o m u n „ . De a c e e a l u c r a r e a Lor e s t e t o t d e a u n a o l u c r a r e a iubirii,
avÓnd Ón ea a c e a s t „ c o m u n i u n e a iubirii. De a c e e a cei cu o sensibilitate
d u h o v n i c e a s c „ simt Ó n a c e s t e l u c r „ r i p e Cele t r ei P e r s o a n e a t Ó t distinct e
cÓt ∫i u n i t e . Altfel e s t e cu l u c r „ r i l e indivizilor Ó n d r e p t a t e s p r e al˛ii. Chiar
c Ó n d l u c r e a z „ Ón comun, ei nu formeaz„ un Ó n t r e g p l u r i p e r s o n a l , ci se
a d a u g „ lucr„rile lor.
f„cu˛i vii, ca printr-o cauz„ a celor ce vie˛uiesc, nu este

nimic altceva, decÓt Tat„l, Fiul ∫i SfÓntul Duh. C„ci Dum-
nezeul nostru Cel Ón trei ipostasuri se nume∫te via˛a noas-
tr„ dup„ cauz„. Iar cÓnd via˛a dumnezeiasc„ este gÓndit„
nu din punctul de vedere al cauzei, nici ca pentru altul,
ci Ón afar„ de vreo leg„tur„ silit„ ∫i prin ea Óns„∫i, aceasta
nu este altceva decÓt Tat„l, Fiul ∫i SfÓntul Duh 7 8 6 . Deci
acestea nu sÓnt o piedic„ pentru cei ce cred, ca s„ Ón˛e-
leag„ c„ Dumnezeu este necreat nu numai dup„ fiin˛„
∫i dup„ ipostasuri, ci ∫i dup„ lucrarea dumnezeiasc„ a
Celor Trei. C„ci noi m„rturisim un singur Dumnezeu Ón
trei ipostasuri, avÓnd o singur„ fiin˛„ ∫i putere ∫i lucrare
∫i toate celelalte cÓte se contempl„ Ón jurul fiin˛ei. Iar
Acestora Li se zice, dup„ Scriptur„, ∫i totalitatea ∫i pli-
n„tatea dumnezeirii (Colos. II, 9), fiind contemplate ∫i
cugetate la fel Ón fiecare din Cele trei sfinte ipostasuri.
115. Cei ce nesocotesc aceast„ lucrare ∫i aci zic c„
e creat„, aci zic c„ nu se deosebe∫te Óntru nimic de fi-
in˛a dumnezeiasc„, n„scocind apoi alt„ r„t„cire, dogma-
tizeaz„ ca singura lucrare necreat„ pe Fiul Unul-N„scut
al Tat„lui. ™i vrÓnd s„-∫i Óntemeieze aceast„ p„rere, aduc
m„rturie cuvintele preacinstitului Ciril : «Via˛a pe care
Tat„l o are Ón Sine nu este alta decÓt Fiul, ∫i via˛a din
786. A d v e r s a r i i lui P a l a m a nu d e o s e b e a u l u c r a r e a d u m n e z e i a s c „ de
fiin˛a dumnezeiasc„, pe motiv c„ Însu∫i D u m n e z e u e v i a ˛ a n o a s t r „ . Deci
nu e la EI o v i a ˛ „ p e n t r u noi ∫i u n a p e n t r u Sine. P a l a m a le r „ s p u n d e c„
faptul c„ D u m n e z e u e v i a ˛ a p e n t r u Sine nu e o piedic„ de a fi v i a ˛ „ ∫i
p e n t r u noi ∫i d e c i de a exista la El o d e o s e b i r e Ó n t r e fiin˛a ∫i lucrare a
Lui, a∫a c u m u n i t a t e a lui D u m n e z e u nu e o piedic„ de a fi Ón El ∫i o deo-
sebire Óntre u n i t a t e ∫i T r e i m e . A confunda v i a ˛ a lui D u m n e z e u p e n t r u noi
∫i v i a ˛ a Lui p e n t r u Sine, Ó n s e a m n „ a ne face indispensabili p e n t r u El. Ar
Ó n s e m n a c„ El nu e din veci, Ó n t r u c Ó t nici n o i nu sÓntem din veci, sau
s Ó n t e m ∫i noi din veci, p e n t r u c„ El e s t e din veci. Concluzia e deci p a n -
teismul. Exist„ deci o deosebire Ó n t r e D u m n e z e u ca v i a ˛ „ p e n t r u Sine ∫l
Ó n t r e El ca v i a ˛ „ p e n t r u noi. C„ci v i a ˛ „ p e n t r u noi este p r i n c a l i t a t e a Sa
de cauz„. Dar, p e n t r u Sine, D u m n e z eu nu e c a u z „, cum e c a u z „ p e n t r u
noi. I n s „ a c e l a ∫ i D u m n e z eu e s t e v i a ˛ a p e n t r u Sine ∫i v i a ˛ a p e n t r u noi.
502 FILOCALIA
Fiul nu este alta decÓt Tat„l. ™i a∫a se adevere∫te cel ce zi-

ce : «Eu sÓnt Ón Tat„l ∫i Tat„l Óntru Mine» (Ioan XIV, 11).
Noi Óns„ vom ar„ta pe scurt, dup„ putere, Ón˛elesul
cuvintelor acestora ale sfÓntului ∫i vom v„di r„t„cirea ce-
lor ce ni se Ómpotrivesc dintr-un Óntuneric Ón care nu se
poate deosebi nimic. Dumnezeiescul Ciril se Ómpotrive∫te
celor ce zic Ón chip gre∫it de Fiul c„ nu e numai nease-
menea cu Tat„l, ci ∫i dup„ Tat„l, pentru c„ are via˛a nu
dup„ fire, ci o dobÓnde∫te prin participare ∫i adaos, ca
unul ce a primit-o pe aceasta dela Tat„l, potrivit cu cu-
vÓntul scris : «Precum are Tat„l via˛„ Óntru Sine, a∫a a
dat ∫i Fiului s„ aib„ via˛„ Óntru Sine» (Ioan V, 16). Ciril
se Ómpotrive∫te celor ce Ón˛eleg Ón chip r„t„cit acest loc al
Evangheliei. Fiindc„ Dumnezeu e numit via˛„ ∫i dup„ lu-
crare, ca unul ce d„ via˛„ celor vie˛uitoare, (c„ci El este
via˛a celor ce vie˛uiesc dup„ fire, ca Ziditor al firii, dar
∫i al celor ce vie˛uiesc dumnezeie∫te, ca d„t„tor al haru-
lui), dar se nume∫te via˛„ ∫i privit„ Ón sine nu pentru
altul, ci Ón mod desf„cut ∫i dezlegat cu totul, dumneze-
iescul Ciril vrea s„ arate c„ Fiul nu Se deosebe∫te de
Tat„l prin nici una din acestea dou„ ∫i c„ dac„ Fiul pri-
me∫te ceva de la Tat„l, aceasta nu Ónsemneaz„ c„ e dup„
Tat„l, nici c„ El e al doilea Ón timp dup„ fiin˛„. De aceea,
pe lÓng„ alte multe, zice ∫i aceasta : «Nu prin faptul c„
prime∫te ceva are existen˛a, ci existÓnd prime∫te ceva».
Iar Óncheind adaug„ : «A∫adar faptul c„ prime∫te ceva
de la Tat„l nu sile∫te pe Fiul s„ fie al doilea Ón timp dup„
fiin˛„». Ciril nu Ón˛elege aici, prin via˛a pe care o are
Tat„l ∫i pe care Fiul o prime∫te de la Tat„l, fiin˛a.
116. Dumnezeiescul Ciril arat„ apoi c„ de∫i Fiul lui
Dumnezeu se nume∫te Ón leg„tur„ cu cele ce vie˛uiesc
via˛a dup„ lucrare ca Cel ce le face pe acestea vii, nu-
mindu-se via˛a lor, nu este neasemenea cu Tat„l nici prin
aceasta, ci are dup„ fire faptul de a fi via˛a lor ∫i a le
face vii pe acestea ca ∫i Tat„l. De aceea scrie mai departe :
«Dac„ Fiul nu este via˛„ dup„ fire, cum va spune ade-

v„rul Cel ce zice : «Cel ce crede Ón Mine are via˛„ ve∫-
nic„ ?» (Ioan VI, 46, 47) ; ∫i iar„∫i : Oile Mele ascult„ gla-
sul Meu ∫i Eu voi da lor via˛„ ve∫nic„» (Ioan X, 27—28).
Iar dup„ pu˛in : «El f„g„duie∫te s„ dea, celor ce
cred, via˛„, ca una care se afl„ Ón El prin fire ∫i s„l„∫lu-
ie∫te Ón El fiin˛ial». Cum mai poate deci gÓndi cineva c„
Fiul a primit-o de la Tat„l, deoarece nu o are ? S„ se
ru∫ineze deci cei r„t„ci˛i s„ spun„, cÓnd aud c„ via˛a o
are Dumnezeu prin fire, c„ aceasta este fiin˛a Lui. C„ci
nu fiin˛a Lui ne-o d„ruie∫te nou„ celor credincio∫i, Tat„l
sau Fiul sau Duhul SfÓnt. Departe de noi s„ cuget„m o
asemenea r„t„cire !
117. În cele urm„toare marele Ciril Ómpotrivindu-se
nu mai pu˛in celor ce cuget„ cele contrarii, zice : «Venind
Fiul din Tat„l, Ó∫i atrage toate ale Aceluia dup„ fire. Iar
una dintre Ónsu∫irile fiin˛iale ale Tat„lui este ∫i via˛a».
Dar numind una din Ónsu∫irile fiin˛iale ale Tat„lui, a ar„-
tat limpede c„ Ónsu∫irile Aceluia sÓnt multe. Dac„ deci
via˛a aceasta este fiin˛a lui Dumnezeu, dup„ cei ce cu-
get„ astfel Dumnezeu are multe fiin˛e. Dar pe lÓng„ r„t„-
cire mai sufer„ ∫i de cea mai mare ne∫tiin˛„, spunÓnd c„
existen˛a ∫i Ónsu∫irea sÓnt acela∫i lucru. Iar o nebunie ∫i
mai mare este s„ spun„ c„ existen˛a ∫i Ónsu∫irile, sÓnt una
∫i cele multe nu se deosebesc Óntru nimic. C„ci e cu totul
cu neputin˛„ ∫i lipsit de ra˛iune ca ceva s„ fie unul ∫i
totodat„ mai multe.
118. A∫adar dumnezeiescul Ciril, chiar numai spu-
nÓnd c„ ∫i via˛a este una din Ónsu∫irile Tat„lui, a ar„tat
aci c„ prin via˛„ nu Ón˛elege fiin˛a lui Dumnezeu. Dar s„
Ónf„˛i∫„m cuvÓnt de cuvÓnt spusele lui, prin care spune c„
sÓnt multe Ónsu∫irile lui Dumnezeu. C„ci continuÓnd des-
pre aceea∫i tem„, spune c„ «multe Ónsu∫iri se dau Tat„lui,
dar Fiul nu este lipsit de ele». Cum ar fi deci aceste
multe Ónsu∫iri ale lui Dumnezeu, fiin˛„ dumnezeiasc„ ?
504 FILOCALIA
Iar voind s„ ∫i arate unele dintre aceste Ónsu∫iri ale Ta-

t„lui, a adus pe Pavel care zice : «Dumnezeu este nestri-
c„cios, nev„zut ∫i singur Ón˛elept» (1 Tim. I, 17). De aci
se vede ∫i mai mult c„ nici una dintre Ónsu∫irile lui Dum-
nezeu nu este fiin˛a Lui. C„ci cum ar fi nestric„ciunea,
invizibilitatea ∫i, simplu, toate Ónsu∫irile negative la un
loc, sau fiecare Ón parte, fiin˛„ ? Nu este nici una fiin˛„
c„ci nu este aceasta sau acestea. Dar teologii, punÓnd Ón
rÓnd cu acestea ∫i Ónsu∫irile afirmative ale lui Dumnezeu,
arat„ c„ nici una din ele nu Ónf„˛i∫eaz„ fiin˛a lui Dum-
nezeu, de∫i cÓnd e nevoie ne folosim pentru ea de toate
aceste nume, odat„ ce acea suprafiin˛„ este cu totul f„r„
nume.
119. Fiind vorba de Ónsu∫iri, ne Óntreb„m Ón chip ne-
cesar : c„reia Ói apar˛in ? Dac„ nici uneia, nici nu sÓnt Ón-
su∫iri. Iar dac„ apar˛ine vreuneia, dar aceasta este fiin˛a,
nu se deosebe∫te, dup„ ei, fiin˛a de niciuna dintre Ónsu-
∫iri, ci este a fiec„reia ∫i a tuturor Ónsu∫irilor. Dar Ónsu-
∫irile fiind multe, fiin˛a cea una va fi multe fiin˛e. ™i
Acel unul dup„ fiin˛„ va fi multe dup„ fiin˛„ ∫i deci are
multe fiin˛e. Iar dac„ este unul ∫i are multe fiin˛e, este
numaidecÓt compus. Deci dumnezeiescul Ciril, ridicÓnd pe
ascult„tori peste aceste p„reri atÓt de r„t„cite, zice Ón «Te-
zaurele» sale : «Dac„ tot ce are numai Dumnezeu este ∫i
fiin˛a Lui, se va compune din multe fiin˛e. C„ci sÓnt
multe cele ce apar˛in numai Lui dup„ fire ∫i nici uneia
dintre f„pturi. Dumnezeie∫tile Scripturi spun despre El c„
este Împ„rat, Domn, nestric„cios ∫i nev„zut ∫i pe lÓng„
acestea Ónc„ nenum„rate altele. Dac„ fiecare din Ónsu∫i-
rile Lui ar avea rang de fiin˛„, cum nu va fi compus Cel
simplu ? Dar a cugeta aceasta este tot ce poate fi mai f„r„
judecat„».
120. Ciril, cel Ón˛elept Ón cele dumnezeie∫ti, arat„ pe
larg c„ de∫i Fiul este dup„ lucrare via˛„ ∫i se zice c„ are
via˛„ ca unul ce ne face vii ∫i este via˛a celor vii, nu este
neasemenea cu Tat„l nici Ón aceast„ privin˛„, c„ci ∫i

Acesta d„ via˛„. Dar el voind, pe lÓng„ aceasta, s„ mai
arate c„ de∫i Fiul este ∫i se spune c„ are via˛„ nu pentru
altul, ci Ón chip cu totul desf„cut ∫i dezlegat, nici Ón
aceast„ privin˛„ nu este neasemenea cu Tat„l. C„ci cÓnd
nu numim pe Dumnezeu via˛„, ca pe Cel ce ne face vii,
ci cu totul dezlegat ∫i desf„cut, atunci numim fiin˛a Lui,
plecÓnd de la lucrarea care-I apar˛ine Lui dup„ fire. La
fel face cu Ón˛elepciunea, cu bun„tatea ∫i cu toate cele-
lalte. Deci voind s„ arate aceasta, Ciril zice : «C„ci atunci
cÓnd spunem c„ Tat„l are via˛„ Óntru Sine (Ioan XIV, 11)
numim via˛„ pe Fiul, Care e altul decÓt Tat„l numai dup„
ipostas, dar nu ∫i dup„ via˛„. De aceea nici nu se cuget„
vreo compunere sau vreo dublare Ón leg„tur„ cu El. ™i
cÓnd zicem iar„∫i c„ Fiul are via˛„ Óntru Sine, Ón˛elegÓnd
via˛a cea dezlegat„, numim pe Tat„l. C„ci fiind via˛„ nu
pentru altul, ci Ón chip dezlegat, Ón Sine, Tat„l ∫i Fiul sÓnt
Unul Óntr-Altul. Pentru c„ Însu∫i Fiul a zis : «Eu sÓnt
Óntru Tat„l ∫i Tat„l Óntru Mine>> (Ioan XIV, 10). Prin
acestea dumnezeiescul Ciril a ar„tat c„ via˛a din Tat„l,
adic„ Fiul, este ∫i nu este altceva decÓt Tat„l. Dar cei ce
zic c„ via˛a din Fiul nu este nimic altceva decÓt Însu∫i
Tat„l, ∫i aceea∫i Óntru toate cu El, nedeosebindu-se Óntru
nimic de El, ∫i aduc Ón sprijin aceste cuvinte ale lui Ciril,
se alipesc nu de dogmele cuviosului Ciril, ci de cele ale
lui Sabelie, cÓnd sus˛in c„ aceast„ via˛„ este Cel Unul-N„s-
cut din Tat„l.
121. Dar a aduce pe dumnezeiescul Ciril Ómpotriva
lui Ónsu∫i, cÓnd el scrie contra celor potrivnici, cum nu
le va prilejui cea mai mare osÓnd„ ? C„ci a spune acum
aceasta, acum aceea ∫i amÓndou„ lucrurile a le socoti ade-
v„rate e propriu oric„rui teolog binecinstitor. Dar a gr„i
cele potrivnice sie Ónsu∫i nu face nimeni dintre cei ce au
minte. SfÓntul Ciril a zis ÓntÓi cu dreptate c„ Fiul are via˛„
dup„ fire ∫i pe ea o d„ celor ce cred Ón El, ar„tÓnd prin
506 FILOCALIA
aceasta ca nu numai fiin˛a lui Dumnezeu, pe care nu o

prime∫te nimeni, dar ∫i lucrarea dup„ fire se zice via˛a Lui
∫i pe aceasta au primit-o dup„ har cei ce au fost f„cu˛i vii
de El. Iar prin aceasta se ∫i mÓntuiesc prin El, adic„ se fac
nemuritori dup„ Duh cei ce nu vie˛uiau Ónainte dup„
Duh. (C„ci pot fi Ónvia˛i unii care au ajuns mor˛i cu un
m„dular, sau cu tot trupul). Dac„ e a∫a, cum ar putea,
dup„ aceea, cel ce a ar„tat acestea a∫a de bine ∫i de lim-
pede s„ desfiin˛eze aceast„ lucrare dumnezeiasc„ ∫i s„
numeasc„ via˛„, fiin˛a lui Dumnezeu ? Numai cei ce for-
˛eaz„ cuvintele sfÓntului pot sus˛ine aceasta, bÓrfindu-l
f„r„ minte.
122. Nu numai Cel Unul-N„scut al lui Dumnezeu, ci
∫i Duhul SfÓnt e numit de sfin˛i lucrare ∫i putere, dar ca
unul ce are neschimbat acelea∫i puteri ∫i lucr„ri ca ∫i
Tat„l. Fiindc„ Dumnezeu se nume∫te, dup„ marele Dio-
nisie, ∫i putere, ca unul ce are de mai Ónainte Ón Sine ∫i
Óntrece toat„ puterea. De aceea cÓnd unul din ace∫tia doi
se nume∫te putere sau lucrare, avea s„ subÓn˛elegem c„
sÓnt Ón ipostas. A∫a zice ∫i Vasile cel Mare Óntru toate :
«Duhul SfÓnt este putere sfin˛itoare Ón fiin˛„, Ón existen˛„
∫i Ón ipostas». Dar spunÓnd Ón Tratatul despre Duhul
SfÓnt c„ nu toate lucr„rile sÓnt Ón ipostas, e v„dit c„ le-a
deosebit pe acestea ∫i de f„pturi. C„ci cele ce sÓnt de la
Duhul SfÓnt ca ipostatice, sÓnt f„pturi. Fiindc„ Dumnezeu
a creat fiin˛e cu Ónsu∫iri 7 8 7 .
123. Teologia negativ„ nu se Ómpotrive∫te celei afir-
mative ∫i nu o desfiin˛eaz„, ci arat„ c„ cele spuse afir-
mativ despre Dumnezeu sÓnt adev„rate ∫i evlavios spuse.
Dar Dumnezeu nu le are pe acestea ca noi. De pild„
787. Lucrarea lui D u m n e z e u nu e ipostas, ci Ón ipostas, nu e fiin˛„,
ci Ón fiin˛„, nu e de sine subzistent„, ci subzistent „ Ón fiin˛„, sa u in
ipostas (›ÌÔ˝ÛÈÔÚ, ›Ìı¸ÛÙ·ÙÔÚ, ›Ì˝ÔÒ˜ÙÔÚ). Dar Vasile c e l M a r e , a r „ t Ó n d
c„ nu t o a t e lucr„rile sÓnt Ón ipostas, a a r „ t a t c„ u n e l e sÓnt c r e a t e . Sau
ele sÓnt de sine ca f„pturi.
Dumnezeu are cuno∫tin˛a celor ce sÓnt (a f„pturilor). Noi

deasemenea o avem pe a unora. Dar noi, ca a acelor ce
sÓnt ∫i au fost f„cute. Dumnezeu Óns„ nu ca a celor ce
sÓnt ∫i au fost f„cute. C„ci le-a cunoscut nu mai pu˛in
∫i Ónainte de facerea lor. Drept aceea cel ce spune despre
Dumnezeu c„ nu cunoa∫te cele ce sÓnt ca cele ce sÓnt, nu
se Ómpotrive∫te celui ce zice c„ Dumnezeu cunoa∫te cele
ce sÓnt, ∫i ÓntrucÓt sÓnt le cunoa∫te. Este Óns„ ∫i Ón teolo-
gia afirmativ„ un Ón˛eles propriu teologiei negative. De
pild„ cÓnd zice cineva c„ toat„ cuno∫tin˛a se Óndreapt„
spre un obiect oarecare, sau spre un con˛inut de cunos-
cut, dar cuno∫tin˛a lui Dumnezeu nu se Óndreapt„ spre
nici un obiect, nu neag„ primul lucru, ÓntrucÓt Dumnezeu
nu cunoa∫te cele ce sÓnt (f„pturile) ca cele ce sÓnt, ∫i nu
are cuno∫tin˛a celor ce sÓnt (a f„pturilor), ca noi. În felul
acesta se spune despre Dumnezeu ∫i c„ nu este, dar Ón
Ón˛eles de dep„∫ire. Iar cel ce zice aceasta, o face ca s„ arate
c„ cei ce zic c„ Dumnezeu este nu zic bine, se d„ pe fa˛„
c„ nu se folose∫te Ón Ón˛eles de dep„∫ire de teologia nega-
tiv„, ci Ón Ón˛eles de lips„, adic„ Ón Ón˛elesul c„ Dum-
nezeu nu exist„ nicidecum. De acest prisos de necredin˛„
p„timesc ∫i cei ce Óncearc„, vai, prin teologia negativ„ s„
788
arate c„ Dumnezeu nu are ∫i fiin˛„ ∫i lucrare necreat„ .
788. In teologia n e g a t i v „ este un Ón˛eles afirmativ. De exemplu,
cÓnd se spune c„ Dumnezeu nu c u n o a ∫ t e cele ce sÓnt, se s p u n e c e v a
afirmativ. C„ci le c u n o a ∫ t e mai p r e s u s de c e e a ce sÓnt, le c u n o a ∫ t e Ón
originea lor ∫i Ón adÓncimea lor Ón Sine Ónsu∫i. Dar ∫i Ón teologia afirma-
t i v „ este un Ón˛eles negativ, sau propriu teologiei n e g a t i v e. C„ci cÓnd
s p u n e m c„ Dumnezeu c u n o a ∫ t e c e l e ce sÓnt Ón Sine, s p u n e m c„ nu le cu-
n o a ∫ t e ca cele ce sÓnt, adic„ nu le c u n o a ∫ t e ca noi. Astfel c u n o ∫ t i n ˛ a Lui
afirmativ„, d e p „ ∫ i n d pe a n o a s t r „ , are un Ó n ˛ e l e s p r o p r i u teologiei nega-
tive. In felul acesta se mai p o a t e s p u n e atÓt c„ Dumnezeu nu este, cÓt
∫i c„ este, dar Ón sens de d e p „ ∫ i r e a existen˛ei a∫a cum nu e proprie
nou„. Dar cel ce se folose∫te de expresia u n o r p „ r i n ˛ i c„ Dumnezeu nu
este, ca s„ n e g e p u r ∫i simplu e x i s t e n ˛ a lui Dumnezeu, sau ca de un argu-
m e n t Ómpotriva celor ce zic c„ D u m n e z eu este, se dau pe fa˛„ ca nefo-
losind expresia c„ Dumnezeu nu este Ón Ón˛eles de dep„∫ire. De a c e a s t „
508 FILOCALIA
Noi Óns„ le primim cu dragoste pe amÓndou„ ca pe unele

ce nu se desfiin˛eaz„ Óntre ele, Ónt„rind pe fiecare din ele
prin cealalt„ Ón Ón˛elesul binecredincios.
124. Pentru a surpa des„vÓr∫it toate aiurelile potriv-
nicilor ∫i a dovedi l„rgimea nebuniei lor, socotesc c„ ajun-
ge un scurt cuvÓnt de la p„rin˛i : «E f„r„ de Ónceput, zice,
∫i Ónceput», sau : «Este un Dumnezeu Ómpreun„ cu Ónce-
putul ∫i nu se Ónl„tur„ Ónceputul prin aceea c„ e Ónceput
al neÓnceputului» 7 8 9 . C„ci nu este fire a Acestuia Óncepu-
tul, precum nici a Aceluia neÓncep„toria. C„ci acestea sÓnt
n e c r e d i n ˛ „ se d o v e d e s c c„ sufer„ ∫i cei ce se folosesc de n e g a r e a fie a
fiin˛ei, fie a lucr„rii lui D u m n e z e u , fie a a m Ó n d u r o r a nu Ón sens de dep„∫ire,
ca s„ c o n t e s te c„ D u m n e z e u are ∫i fiin˛„ ∫i l u c r a r e n e c r e a t „ .
789. A c e s t e a se pot referi la T a t „ l. T a t „ l e f„r„ de Ó n c e p u t ∫i Ón-
c e p u t (al Fiului). Sau : T a t „ l nu-™i p i e r d e Ónsu∫irea de Ó n c e p u t p r i n aceea
c „ a r e Ó m p r e u n „ c u Ónsu∫irea d e Ó n c e p u t ∫ i p e a c e e a d e n e Ó n c e p u t . Dar
t o a t e acestea se pot referi ∫i la Fiul sau la T a t „ l ∫i Fiul Ó m p r e u n „ . T a t „ l
este Ó n c e p u t al n e Ó n c e p u t u l u i , dar din alt p u n c t de v e d e r e este f„r„ de
Ó n c e p u t . Iar Fiul a r e ca Ó n c e p u t pe T a t „ l ∫i cu t o a t e a c e s t ea e s t e ve∫nic,
deci f„r„ de Ónceput. Sau Fiul e s t e un Dumnezeu Ó m p r e u n „ cu Ó n c e p u t u l.
D a r Ón alt Ón˛eles se folose∫te c u v Ó n t u l Ó n c e p u t ∫i n e Ó n c e p u t la Fiul ∫i Ón al-
t u l la T a t „ l. A c e s t e Ónsu∫iri exprim„ rela˛ii Ó n t r e T a t „ l ∫i Fiul, nu firea lor
c o m u n „ . C„ci Ón acest caz nu s-ar mai aplica Ón m o d deosebit T a t „ l u i ∫i
Fiului. Nici T a t „ l u i nu-I este fire faptul de a fi Óncepu t al Fiului, nici
Fiului nu-I e s te fire faptul de a fi un Ó n c e p u t (Ón Tat„l). Fire a este a l t c e v a
d e c Ó t acestea, c a r e sÓnt Ónsu∫iri ipostatice. T e r m e n u l «neÓnceput» folosit
p e n t r u Fiul e x p r i m „ o Ó n s u ∫ i re fiin˛ial„ Lui, d a r folosit„ p e n t r u T a t „ l nu
e x p r i m „ n u m a i o Ónsu∫ire fiin˛ial„, de a c e e a nici Fiul nu e f„r„ de Ó n c e p u t
n u m a i Ón sensul Ón c a r e e T a t „ l. C„ci Ón acest caz nu s-ar mai deosebi
T a t „ l ∫i Fiul. Deci c h i a r c Ó n d folosim t e r m e n u l n e Ó n c e p u t p e n t r u u n u l ∫i
altul, e x p r i m „ m ∫i ni∫te n u a n ˛ e d e o s e b i t o a r e . De a c e e a nu e x p r i m „ nici
el fiin˛a, ci o Ónsu∫ire a fiin˛ei, c a r e subzist„ Ón dou„, respecti v Ón trei
ipostasuri deosebite. D a r Ón r e l a ˛ i a c r e a t o a r e ∫i p r o n i a t o a r e cu lumea,
T a t „ l ∫i Fiul sÓnt un singur D u m n e z eu ∫i Domn, un singur Ónceput al ei,
d a r Ón Sine f„r„ de Ónceput, un Ó n c e p u t Ón timp, mu Ón afar„ de t i m p cum
e T a t „ l al Fiului, dar Ón Sine f„r„ de Ó n c e p u t p r i n t r -o Ónsu∫ire a fiin˛ei
lor c o m u n e . Dar nici Ón a c e a s t„ rela˛ie cu l u m e a nu se ∫terg deosebirile
lor p e r s o n a l e, sau rela˛ia r e c i p r o c „ Ó n t r e T a t „ l ∫i Fiul, f„r„ a se con-
funda cele d o u „ feluri de rela˛ii Ó n t r e e l e. A c e a s t a a r a t „ din nou c„ rela-
˛iile ∫i Ónsu∫irile sÓnt multiple ∫i deci nu s Ó n t u n a cu firea.
Ón jurul firii, nu firea Óns„∫i. A∫adar ce urmeaz„ ? Fiindc„

Ónceputul ∫i neÓncep„toria nu sÓnt firea, ci Ón jurul firii,
va zice cineva c„ acestea sÓnt t„iate ? Va spune aceasta
numai dac„ a Ónnebunit. Iar dac„ acestea sÓnt necreate,
fiind Ónsu∫iri ale firii lui Dumnezeu, urmeaz„ c„ Dumne-
zeu este compus ? Nicidecum. C„ci nu se despart de
firea dumnezeiasc„. Dar dac„ Ónsu∫irile fire∫ti ale lui
Dumnezeu sÓnt fire, atunci, pe lÓng„ al˛i p„rin˛i, ∫i marele
Ciril ne Ónva˛„ c„ Dumnezeirea este compus„. Tu Óns„ ci-
te∫te cele ale marelui Vasile ∫i cele scrise de fratele s„u,
care cuget„ fr„˛e∫te cu acela, Ómpotriva lui Eunomie. C„ci
acolo vei afla cum sÓnt de un cuget cu Eunomie potriv-
nicii ∫i vei avea limpede dovezile Ómpotriva lor.
125. Eunomienii socotesc c„ fiin˛a Tat„lui ∫i a Fiu-
lui nu este aceea∫i. C„ci socotind c„ tot ce se zice despre
Dumnezeu se zice dup„ fiin˛„, ei sus˛in c„, deoarece Óntre
a na∫te ∫i a se na∫te este deosebire, ∫i fiin˛ele lor sÓnt deose-
bite. Iar potrivnicii de acum sus˛in c„ nu este Acela∫i
Dumnezeu, Care are ∫i fiin˛„ dumnezeiasc„ ∫i lucrare
dumnezeiasc„. C„ci socotind c„ tot ce se zice despre Dum-
nezeu este fiin˛„ ∫i negÓnd orice deosebire Óntre fiin˛„
∫i lucrarea dumnezeiasc„, prin aceasta socotesc c„ sÓnt
mul˛i ∫i feluri˛i dumnezei. ™i pentru unii ∫i pentru al˛ii
s-a ar„tat Óns„ c„ nu tot ce se zice despre Dumnezeu se
zice dup„ fiin˛„, ci se zice ∫i despre raportul Lui cu alt-
ceva, adic„ cu ceva ce nu este El Ónsu∫i. De pild„ numele
de Tat„ I se d„ Ón raport cu Fiul. C„ci Fiul nu este Tat„.
Iar Domn, Ón raport cu crea˛ia slujitoare. C„ci Dumnezeu
st„pÓne∫te peste cele din timp ∫i din veac ∫i peste veacu-
rile Ónse∫i. Iar a st„pÓni este o lucrare necreat„ a lui Dum-
nezeu ce se deosebe∫te de fiin˛„, ca una ce este numit„
790
Ón raport cu altceva, care nu este El Ónsu∫i .
790. ™i aci ca ∫i Ón alte locuri, sfÓntul Grigorie P a l a m a v e d e Ón lu-
cr„rile lui D u m n e z e u rela˛iile Lui cu a l t c e v a (ÒÔÚ ÙÈ ‰ÂÒ Ô˝ÙÔÚ Ô‡˜ ÂÛÙflÌ
‹Ì·ˆÔÒÈ˜˛Ú ÎÂ„¸µÂÌÔÌ). F „ c Ó n d a b s t r a c ˛ i e de cele ce r e p r e z i n t „ rela-
˛iile i n t e r i p o s t a t i ce Ón Dumnezeu, l u c r „ r i l e Lui sÓnt deci rela˛iile cu lume a
510 FILOCALIA
126. Eunomienii zic c„ tot ce se spune despre Dum-

nezeu este fiin˛„, ca s„ dogmatizeze c„ faptul nena∫terii
este fiin˛„ ∫i ca Ón felul acesta pe Fiul Óntrupat ce se deose-
be∫te de Tat„l, s„-L coboare, dup„ p„rerea lor, la treapta
de f„ptur„. Iar pricina pentru o astfel de fapt„ zic c„ este
aceea ca s„ nu fie doi dumnezei, primul, cel nen„scut, iar
al doilea, cel n„scut. UrmÓnd acelora ∫i potrivnicii de
acum spun c„ tot ce se zice despre Dumnezeu este fiin˛„
ca s„ coboare la f„ptur„ Ón chip necredincios lucrarea
nedesp„r˛it„, dar deosebit„ de fiin˛a lui Dumnezeu, ca
una ce e din aceea, dar se d„ spre Ómp„rt„∫ire f„pturilor.
(C„ci toate se Ómp„rt„∫esc de pronia ce izvor„∫te din dum-
nezeire a toate cauzatoare). Iar pricina faptei acesteia
zic c„ este aceea ca s„ nu fie dou„ dumnezeiri : fiin˛a
Óntreit ipostatic„, mai presus de nume, de cauz„ ∫i de Óm-
p„rt„∫ire, ∫i lucrarea lui Dumnezeu care vine din aceea ∫i
se las„ Ómp„rt„∫it„ ∫i numit„. Ace∫tia nu v„d c„ precum
Dumnezeu ∫i Tat„l se zice Tat„ Ón raport cu Fiul S„u ∫i
are Ón chip necreat Ónsu∫irea de a fi Tat„, chiar dac„ Tat„
nu Ónseamn„ fiin˛a, a∫a are Dumnezeu Ón chip necreat
∫i lucrarea, de∫i lucrarea se deosebe∫te de fiin˛„. Noi cÓnd
zicem o singur„ Dumnezeire, zicem toate cÓte este Dum-
nezeu, deci ∫i fiin˛a ∫i lucrarea. Prin urmare aceia sÓnt
cei ce taie cu necredin˛„ Dumnezeirea cea una a lui Dum-
nezeu Ón create ∫i necreate.
127. Accident este ceea ce se ive∫te ∫i dispare. Astfel
vedem ∫i accidente nedesp„r˛ite. Accident este ∫i ceea
ce apar˛ine cuiva Ón chip firesc, ÓntrucÓt se m„re∫te ∫i
c r e a t „ . Aci ar p u t e a fi p u n c t u l de u n d e s-ar p u t e a p o r n i la o reconci-
liere Óntre teologia catolic„ ∫i cea r „ s „ r i t e a n „ Ón c h e s t i u n e a d a c „ se p o a t e
vorbi la D u m n e z e u nu n u m a i de fiin˛„, ci ∫i de lucr„ri reale, Ón s e n s u l
exprimat de Palama. C„ci ∫i teologia catolic„ s p u n e c„ Ónsu∫irile lui Dum-
nezeu sÓnt r a p o r t u r i l e lui Dumnezeu cu lumea c r e a t „ . Ar t r e b u i d o a r ca
teologia catolic„ s„ nu s o c o t e a s c „ aceste Ónsu∫iri p r o i e c t a t e n u m a i de
lume a s u p r a unei fiin˛e pasive a lui Dumnezeu, ci s„ v a d „ ∫i pe Dum-
nezeu avÓnd un rol activ Ón rela˛i a Sa cu lumea. N e c r e a t „ ar fi atunci
p a r t e a pe c a r e o d„ D u m n e z e u Ón aceste rela˛ii v a r i a t e .
scade. De pild„ cuno∫tin˛a Ón sufletul ra˛ional. Dar Ón

Dumnezeu nu este nimic de felul acesta, fiindc„ El r„-
mÓne cu totul neschimbat, din care pricin„ nimic nu se
socote∫te la El accident. Cu toate acestea nu tot ce se
zice despre Dumnezeu Ónseamn„ fiin˛„. C„ci se zic ∫i cele
Ón raport cu altceva. Acestea arat„ raportul fa˛„ de alt-
ceva, dar nu fiin˛a. De felul acesta este la Dumnezeu ∫i
lucrarea dumnezeiasc„. Deci ea nu e nici fiin˛„, nici acci-
dent, de∫i e numit„ accident de teologii care arat„ numai
aceea c„ ea este Ón Dumnezeu, dar nu este fiin˛„ 7 9 1 .
128. Mai e de spus c„ lucrarea dumnezeiasc„, de∫i
e accident, cum se zice, e contemplat„ Ón Dumnezeu ∫i
nu d„ na∫tere compozi˛iei. Aceasta ne Ónva˛„ ∫i Grigorie
cel cu numele de Teologul, scriind despre Duhul SfÓnt :
«Duhul SfÓnt e sau din cele ce stau de sine, sau din cele
contemplate Ón altceva. Dintre acestea, cele dintÓi sÓnt
numite fiin˛„ de cei pricepu˛i Ón acestea, iar cele de al
doilea, accident. Dac„ ar fi accident, ar fi lucrarea lui
Dumnezeu. C„ci ce ar fi altceva ? Sau a cui ? C„ci Acesta
nu prime∫te compozi˛ie. Deci zice f„˛i∫ c„ dac„ este din-
tre cele contemplate Ón Dumnezeu ∫i de aceea nu e fiin˛„,
ci e accident, ∫i se nume∫te Duh, nu poate s„ fie altceva
decÓt lucrarea lui Dumnezeu. C„ci aceasta a ar„tat-o zi-
cÓnd : «C„ci ce ar fi altceva, sau al cui ?». Preg„tind de
791. A c c i d e n t e ceea ce acum este, acum nu mai este. L u c r a r e a lui
Dumnezeu, de∫i nu e p e r m a n e n t a c e e a ∫ i (de e x e m p l u , l u c r a r e a c r e a t o a r e ) ,
nu e totu∫i accident, p e n t r u c„ D u m n e z eu ar p u t e a s„ o manifeste ori-
cÓnd ar voi, avÓnd o baz„ Ón fiin˛a Lui. La f„pturi Ó n s „ nu d e p i n d e de ele
s„ r e v i n „ la anumit e st„ri ∫i lucr„ri (persoanele p o t totu∫i Ón o a r e c a r e
fel), ci de Ómprejur„ri, Óntr-o a n u m i t „ m „ s u r „ , i n d e p e n d e n t e de ele. Lu-
c r „ r i l e lui D u m n e z e u depind Ó n s „ t o t d e a u n a n u m a i de voin˛a Lui, chiar
d a c „ i se face u n e o r i ∫i opozi˛ie, c„ci a c e a s t a e t o l e r a t „ de El. Deci lu-
c r a r e a lui Dumnezeu, de∫i p o a t e fi n u m i t „ accident, Ó n t r u c Ó t e r e l a ˛ i e ∫i
se o r i e n t e a z „ d u p „ cele cu c a r e i n t r „ Ón rela˛ie, nu e totu∫i a c c i d e nt Ón
sensul Ón c a r e sÓnt a c c i d e n te lucr„rile ∫i st„rile creaturilor . Ea e acci-
d e n t n u m a i ÓntrucÓt nu e fiin˛a Lui, da r nu e accident Ón sensul obi∫nuit,
ÓntrucÓt e Ón fiin˛a Lui, sau p r o v i n e exclusiv din ea.
512 FILOCALIA
mai Ónainte pe cititori s„ Ón˛eleag„ c„ nu e nimic altceva,

nici calitate, nici cantitate, nici altceva din cele aseme-
nea care pot fi contemplate Ón Dumnezeu, ci numai lu-
crare, adaug„ : «C„ci Acesta nu prime∫te compozi˛ie».
Cum nu prime∫te compozi˛ie lucrarea contemplat„ Ón
Dumnezeu ? Fiindc„ singur El are lucrarea des„vÓr∫it ne-
pasiv„, lucrÓnd numai, dar nu ∫i p„timind Ón ea, nici de-
venind, nici schimbÓndu-se 7 9 2 .
129. Pu˛in mai sus Teologul a Ónf„˛i∫at aceast„ lu-
crare ∫i ca necreat„, deosebind-o ∫i opunÓnd-o f„pturii.
C„ci zice : «Dintre Ón˛elep˛ii din vremea noastr„, unii au
socotit Duhul f„ptur„, al˛ii lucrare, iar al˛ii Dumnezeu».
El nume∫te aci Dumnezeu ipostasul Ónsu∫i. Înf„˛i∫Ónd apoi
lucrarea ca opus„ f„pturii, a ar„tat limpede c„ nu este f„p-
tur„. Iar mergÓnd ceva mai departe, a zis de aceast„ lu-
crare c„ este mi∫carea lui Dumnezeu. Cum nu va fi deci
necreat„ mi∫carea lui Dumnezeu ? C„ci despre ea scrie ∫i
purt„torul de Dumnezeu Damaschin, Ón capitolul 59 :
«Lucrarea este, zice, mi∫carea Ónf„ptuitoare ∫i fiin˛ial„ a
firii. Izvorul lucr„rii este firea, este firea de unde este lu-
crarea. Lucrul Ónf„ptuit este lucrarea. Iar cel ce lucreaz„
este Acel ce se folose∫te de lucrare, sau ipostasul» 7 9 3 .
130. Teologul zice aici : «Dac„ e lucrare, va fi lu-
crat„ ∫i nu va lucra, ∫i Óndat„ ce va fi lucrat„ (ispr„vit„), o
792. Deci l u c r a r e a lui Dumnezeu nu e accident Ón sens propriu,
pentru c„ nu are nimic p a s i v Ón ea, adic„ Duhul nu sufere nici o sil„ din
afar„ Ón efectuarea ei, ca a t a r e nici l u c r a r e a Lui, nici El Ónsu∫i nu Se
c o m p u n e cu acel element din afar„. Prin u r m a r e n e a d u c Ó n d nici un ele-
ment str„in Ón Dumnezeu, l u c r a r e a Lui nu p r o d u c e compozi˛ie Ón Dum-
nezeu, deci nu e propri u zis accident.
793. SfÓntul Ioan D a m a s c h in face deosebire Ó n t r e izvorul lucr„rii
( › Ì Â Ò „ ^ ∏ È ˜ ‰ Ì ) ∫i l u c r a r e a ( › Ì Â Ò „ Â Á Ô ) . Lucr„torul p u n e Ón m i ∫ c a r e izvorul lu-
cr„rii (sau fiin˛a). Acest sfÓnt a r a t „ p r e o c u p a r e a de a l„muri r a p o r t u l
Ó n t r e fondul eficient ∫i s u b i e c t u l c a r e Ól p u n e Ón m i ∫ c a r e . Deci u n d e e
l u c r a r e a e s t e ∫i subiectul lucr„tor, dar ∫i fondul eficient, sau izvorul
lucr„rii.
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 513
794
va opri» . Potrivnicii au Ón˛eles ∫i au sus˛inut de aici c„
lucrarea dumnezeiasc„ este creat„. C„ci n-au ∫tiut c„ ∫i
despre cele necreate se spune c„ sÓnt lucrate, precum arat„
∫i Teologul Ón alt„ parte scriind : «Dac„ Tat„l este nume
de lucrare, lucr„torul ei ar fi deofiin˛imea». Iar purt„-
torul de Dumnezeu Damaschin zice : «Hristos a ∫ezut
de-a dreapta Tat„lui, lucrÓnd dumnezeie∫te purtarea de
grij„ a tuturor». Dar nici faptul de «a fi oprit„» nu se
opune ca lucrarea s„ fie necreat„. C„ci lucrarea creatoare
a lui Dumnezeu Óncepe ∫i Ónceteaz„, cum zice ∫i Moise
c„ «Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile pe care a
Ónceput s„ le fac„». Dar lucrarea creatoare pe care o
Óncepe ∫i o Ónceteaz„ Dumnezeu este o lucrare natural„ ∫i
necreat„ a lui Dumnezeu.
131. Dumnezeiescul Damaschin, dup„ ce a zis c„ lu-
crarea este o mi∫care Ónf„ptuitoare ∫i fiin˛ial„ a firii, voind
s„ arate c„ de o asemenea lucrare a zis Teologul, c„ e
lucrat„ ∫i oprit„, a adaus : «Trebuie s„ se ∫tie c„ lucrarea
este o mi∫care, ∫i ea e mai mult lucrat„ decÓt lucreaz„,
cum zice Grigorie Teologul Ón «CuvÓntul despre Duhul
SfÓnt» : «Iar dac„ este lucrare, e v„dit c„ va fi lucrat„ ∫i
nu va lucra, ∫i Óndat„ dup„ ce a fost lucrat„ o va opri».
≈ v„dit a∫adar c„ cei ce cuget„ cele potrivnice, dogma-
tizÓnd c„ lucrarea de care a vorbit aici Grigorie e creat„,
coboar„ nebune∫te la treapta de f„ptur„ Óns„∫i lucrarea
fireasc„ ∫i fiin˛ial„ a lui Dumnezeu, pe care sfÓntul Da-
maschin, ar„tÓnd-o nu numai ca lucrat„, ci ∫i ca lucrÓnd,
a Ónf„˛i∫at-o ca fiind necreat„. Iar c„ acesta nu se deose-
be∫te aci de cel cu numele de Teologul, am ar„tat Ón
795
«Cuvintele» mele pe larg .
794. Prin c u v Ó n t u l s„u, sfÓntul Grigorie Teologul a r a t „ c„ l u c r a r e a
nu lucreaz„ de sine, ci are un subiect. In l u c r „ r i l e lui Dumnezeu Ón noi,
e activ deci Dumnezeu Ónsu∫i ca P e r s o a n „ .
795. F a p t ul c„ l u c r a r e a d u m n e z e i a s c „ are ipostasul ca lucr„tor , nu Ón-
s e a m n „ c„ ea e pasiv„. In l u c r a r e a l u c r a t „ se a r a t „ Ónsu∫i s u b i e c t u l ca
lucr„tor. Dac„ ea ar fi pasiv„, ar fi d e s p „ r ˛ i t „ de subiect. In r e a l i t a t e
514 FILOCALIA
132. Însu∫irile ipostatice sÓnt indicate Ón Dumnezeu

fiind Óntr-un raport unele cu altele, c„ci ipostasurile se
deosebesc Óntre ele, dar nu dup„ fiin˛„. Dar uneori e nu-
mit ca fiind Ón raport ∫i cu crea˛ia. C„ci nu se poate numi
Prea SfÓnta Treime ∫i Tat„, precum se nume∫te Dum-
nezeu mai Ónainte de veci, f„r„ de Ónceput, mare ∫i bun.
C„ci nu fiecare dintre ipostasuri, ci numai unul dintre
cele trei este Tat„l din Care sÓnt ∫i la Care se refer„ cele-
lalte. Dar Ón raport cu crea˛ia, fiindc„ aceasta este un lucru
al celor Trei, adus la fiin˛„ din nimic, ∫i pentru cei f„cu˛i
fii prin harul comun d„ruit de cei Trei, se nume∫te Tat„
∫i Treimea. De pild„ : «Domnul Dumnezeul t„u este un
Domn» (Deut. VI, 4), sau : «Tat„l nostru cel din ceruri»
Ónf„˛i∫eaz„ SfÓnta Treime, ca un Domn ∫i Dumnezeu al
nostru ∫i ca Tat„ al nostru, Care ne na∫te prin harul S„u.
Dar Ón raport cu Fiul cel de o fiin˛„, numai Tat„lui i se
zice Tat„. ™i Lui i se zice ∫i Ónceput, Ón raport cu Fiul ∫i
cu Duhul. Dar Tat„l e numit ∫i Ón raport cu zidirea Ón-
ceput„, dar ca St„pÓn ∫i Creator al tuturor. CÓnd deci
Tat„l este numit Ónceput Ón raport cu crea˛ia, Ónceput este
∫i Fiul ; dar nu sÓnt dou„ Ónceputuri (principii), ci unul.
Deci Ón sens de rela˛ie i se zice ∫i Fiului Ónceput (princi-
piu) Ón raport cu crea˛ia, precum i se zice ∫i St„pÓn fa˛„
de cele slujitoare. Prin urmare Tat„l ∫i Fiul cu Duhul sÓnt
fa˛„ de crea˛ie un singur Ónceput (principiu) ∫i un singur
St„pÓn, un singur Creator, un singur Dumnezeu ∫i Tat„,
un singur CÓrmuitor, Supraveghetor ∫i toate celelalte. Iar
dintre toate acestea, nici una nu este fiin˛„. C„ci nu s-ar
zice Ón raport cu altceva dac„ ar fi fiin˛a Lui 7 9 6 .
nu se p o a t e desp„r˛i Ó n t r e subiectul lucr„to r ∫i l u c r a r e a Lui. Tocmai de
a c e e a a d e c l a r a l u c r a r e a subiectului dumnezeiesc c r e a t „ , Ó n s e a m n „ a-L
face pe El Ónsu∫i c r e a t .
796. Se p a r e c„ sfÓntul Grigorie Palam a consider „ c„ ˛ine de Óns„∫i
fiin˛a lui Dumnezeu s„ fie spre ceva, dar spre c e v a Ón interioru l ei inter-
p e r s o n a l . C„ci altfel n-ar exista ca Tat„, ca Fiu ∫i ca Duhul SfÓnt. ™i
pe a c e a s t „ s t r u c t u r „ a ei de a fi spre ceva Ón ea Óns„∫i se Óntemeiaz„
133. Pozi˛ii, deprinderi, locuri ∫i timpuri ∫i tot ce e

de felul acesta nu se spun la Dumnezeu Ón Ón˛eles pro-
priu, ci Ón Ón˛eles Ómprumutat (metaforic). Dar a face ∫i
a lucra, numai despre Dumnezeu se poate spune Ón chipul
797
cel mai adev„rat . C„ci numai Dumnezeu face. Iar El
nu devine ∫i nu p„time∫te cÓt prive∫te fiin˛a Lui. ™i sin-
gur face fiecare lucru prin toate. Singur creeaz„ din cele
ce nu sÓnt nicidecum, avÓnd lucrarea cea atotputernic„,
prin care e ∫i numit un raport cu lumea ∫i are lucr„rile Ón
faptul de a p u t e a fi ∫i s p r e c e v a din afar„ de ea (dar acest c e v a din
afar„ devine, p r i n faptul c„ D u m n e z e u i n t r „ Ón rela˛ie cu el, Óntr-o anu-
mit„ m „ s u r „ , interior Lui), se Ó n t e m e i a z „ faptul de a p u t e a c r e a , adic„
de a c r ea ∫i des„vÓr∫i o c r e a t u r „ , realizÓnd ∫i c e a l a l t „ form„ posibil„ a
c a p a c i t „ ˛ i i Lui de a fi «spre ceva». Altfel ar r „ m Ó n e Ónchis Óntr-un fel
de e x i s t e n ˛ „ p a n t e i s t „ . R e a l i t a t e a c r e a t u r i i e deci semnul d o v e d i t o r al
faptului c„ D u m n e z eu a r e c a r a c t e r p e r s o n a l , f„r„ ca acest c a r a c t e r s„
I-l dea c r e a t u r a Óns„∫i. F a p t u l de a p u t e a c r e a Ó n s e a m n „ c„ Dumnezeu a r e
un c a r a c t e r p e r s o n a l . C r e a t u r a Ó∫i a r e temeiu l Ón c a r a c t e r u l t r i n i t a r al
lui D u m n e z e u. De a c e e a s p u n e sfÓntul Grigorie P a l a m a c„ d a c „ Dumnezeu
nu e Ón trei ipostasuri nu e nici C r e a t o r ∫i S t „ p Ó n al t u t u r o r. U r c Ó n d p Ó n „
la fiin˛a lui Dumnezeu c a t e g o r i a lui «spre c e v a » (  Ò 6 Ú Ù È ) , sfÓntul Grigorie
P a l a m a v e d e Ón faptul c„ chiar Ón i n t e r i o r u l fiin˛ei divine exist„ acest
«spre ceva», un t e m e i s u p r e m p e n t r u faptul c„ nimeni ∫i nimic nu e
p e n t r u sine, ci p e n t r u altele ∫i p e n t r u al˛ii. Fiin˛a divin„ nu e p e n t r u
nimic a l t c e v a din afar„ decÓt d a t o r i t „ faptului c„ e t r i p e r s o n a l „, c„ e
deci p e n t r u altul Ón interiorul ei. D a t o r i t „ acestui fapt, ∫i c r e a t u r i le sÓnt
u n e l e p e n t r u altele, dar ∫i p e n t r u C i n e v a care e mai p r e s u s de ele,
a n u m e p e n t r u Cel c a r e creÓndu-le a realizat «spre ceva» al S„u cu ele ∫i le-a
imprimat prin a c e a s t a ∫i lor un «spre ceva» cu El. D a c „ D u m n e z e u n u m a i
realizÓnd ∫i cu c r e a t u r i l e al S„u «spre ceva» Ól realizeaz„ pe a c e s t a Ón
ambele forme posibile, c r e a t u r i l e n u m a i realizÓnd al lor «spre ceva» ∫i
cu ceea ce e Ón afar„ de c e r c u l lor, realizeaz„ Ón mod perfect al lor
«spre ceva» d e p „ ∫ i n d Ó n c h i s o a r e a c e r c u l u i lor Ón mod real.
Ceea ce a spus sfÓntul Grigorie P a l a m a aci e ultima Ó n t e m e i e r e a
rela˛iei Óntre p e r s o a n e ∫i Ó n t r e ele ∫i orice a l t c e v a chiar Ón fiin˛a divin„.
797. Lui Dumnezeu t r e b u i e s„ I se r e c u n o a s c „ cu atÓt mai mult
l u c r a r e a , cu cÓt n u m a i El l u c r e a z „ prin e x c e l e n ˛ „ ∫i nu a r e nimic pasiv
Ón El. El este a c t us purus. Dar a c e a s t a nu Ó n s e a m n „ lipsa u n u i sau u n o r
s u b i e c t e c a r e lucreaz„ ∫i a u n u i fond din c a r e i z v o r „ ∫ t e l u c r a r e a, Ón c a r e
e d a t „ c a p a c i t a t e a lucr„rii v o l u n t a r e . C„ci d a c „ n-ar fi o l u c r a r e de b u n „
voie, ea ar fi pasiv„, chiar dac„ ar a p „ r e a ca eficient„.
516 FILOCALIA
puterea Sa. C„ci El nu poate p„timi nicidecum ceva Ón fi-

rea Sa. Dar poate ad„uga ceva f„pturilor dac„ vrea. A avea
Ón poten˛„ p„timirea ∫i trebuin˛a de a primi ceva dup„
fiin˛„, ˛ine de neputin˛„. Dar a avea puterea de a face ∫i
a ad„uga f„pturilor ceva cÓnd vrea, ˛ine de t„ria dumne-
798
zeiasc„ ∫i atot˛iitoare .
134. Toate cele ce sÓnt (creaturile) se recapituleaz„
Ón zece categorii : fiin˛„, calitate, cantitate, spre ce (rela-
˛ie), unde (locul), cÓnd (timpul), a face, a p„timi, a avea,
a z„cea (a sta). Cele nou„ din urm„ sÓnt contemplate Ón
fiin˛„ (Ón substan˛„). A∫a fiind, Dumnezeu este fiin˛„ mai
presus de fiin˛„, Ón care singur„ se contempl„ numai faptul
de a fi spre ceva ∫i a face, care nu aduc acesteia nici o com-
punere sau schimbare. C„ci Dumnezeu face toate, nep„-
timind nimic dup„ fiin˛„. C„ci este ∫i Creator fa˛„ de
crea˛ie ∫i Ónceput (principiu) ∫i St„pÓn al zidirii c„reia
i-a dat Ónceput ∫i care-I sluje∫te Lui. Ba este ∫i Tat„l
nostru, n„scÓndu-ne din nou prin har. Este Óns„ ∫i Tat„l
fa˛„ de Fiul, Care nu a Ónceput nicidecum Ón timp ; ∫i e
Fiu fa˛„ de Tat„l ; ∫i Duhul este purcesul Tat„lui, Óm-
preun„-ve∫nic cu Tat„l ∫i cu Fiul, fiind to˛i trei de una
∫i aceea∫i fiin˛„. Iar cei ce zic c„ Dumnezeu este numai
fiin˛„, neavÓnd nimic ce se contempl„ Ón ea, fac pe Dum-
nezeu s„ nu aib„ nici puterea de a crea ∫i de a lucra nici
raportarea spre ceva. Dac„, deci, cel pe care-l socotesc
ei Dumnezeu nu are acestea, nu e nici lucrare, nici F„c„tor
∫i nu are nici lucrare. ™i nu e nici Ónceput (obÓr∫ie), nici
Creator ∫i St„pÓn ; nu e nici Tat„l nostru dup„ har. C„ci
cum ar fi acestea, odat„ ce nu sÓnt contemplate Ón fiin˛a
Lui ∫i odat„ ce El nu are puterea de a face ∫i de a se ra-
porta la ceva ? Ba se desfiin˛eaz„ ∫i Cele trei ipostasuri
ale Treimii, dac„ nu se contempl„ Ón fiin˛a Treimii rapor-
798. Propriu-zis la El se r e d u c e t o a t „ l u c r a r e a Ón crea˛ie. El le face
t o a t e p r i n t o a t e . D a c „ c r e a t u r i le pot lucra, a c e a s t a o au tot de la Dumnezeu.
Dac„ Dumneze u s-ar c o m p o r t a ca Cel ce prive∫te p a s i v v r e o lucrare, ar
fi un semn de o a r e c a r e n e p u t i n ˛ „ Ón El. El n-ar mai fi a t o t p u t e r n i c.
tarea spre ceva. Iar dac„ nu e Ón trei ipostasuri, nu e nici

St„pÓn al tuturor, nici Dumnezeu 799 . A∫adar cei ce cuget„
a∫a, asemenea celor potrivnici, sÓnt ∫i f„r„ Dumnezeu.
135. Dumnezeu are ∫i ceea ce nu este fiin˛„. Dar
dac„ nu este fiin˛„, nu Ónseamn„ c„ este accident. C„ci
ceea ce nu numai c„ nu dispare, dar nici m„car nu pri-
me∫te, sau sufere vreo oarecare cre∫tere sau mic∫o-
rare, nu poate fi num„rat Óntre accidente. Dar dac„
aceasta nu este nici accident nici fiin˛„, nu Ónseamn„ c„
nu este dintre cele ce nu sÓnt nicidecum, ci exist„ ∫i exist„
cu adev„rat. Nu este accident, fiindc„ este cu totul ne-
schimbabil. Dar nu este nici fiin˛„, c„ci nu este dintre
cele ce subzist„ de sine. De aceea i se zice de unii teologi
∫i accident, ar„tÓnd numai atÓta, c„ nu este fiin˛„. Deci ce
urmeaz„ ? Dac„ fiecare dintre Ónsu∫irile ipostatice ∫i fie-
care dintre ipostasuri nu e nici fiin˛„ nici accident la
Dumnezeu, pentru aceasta este oare dintre cele ce nu sÓnt
nicidecum ? Doamne fere∫te ! În acela∫i fel deci ∫i lu-
crarea dumnezeiasc„ a lui Dumnezeu nu e nici fiin˛„,
nici accident, dar pentru aceasta nu e dintre cele ce nu
sÓnt nicidecum. Sau ca s„ spun ceea ce socotesc to˛i teo-
logii : Dac„ Dumnezeu face ceva prin aceea c„ voie∫te,
dar nu numai prin aceea c„ are o anumit„ fire, urmeaz„
c„ altceva este a voi ∫i altceva a avea o anumit„ fire. Iar
dumnezeiasc„. Deci ce vom zice ? Fiindc„ voia la Dum-
nezeu dac„ e a∫a, voia dumnezeiasc„ este altceva decÓt firea
este altceva decÓt firea ∫i nu este fiin˛„, nu exist„
ea nicidecum ? În nici un caz nu ! Ci este, ∫i este a lui
Dumnezeu, Care nu are numai fiin˛„, ci ∫i voin˛„, dup„
care face, fie c„ vrea cineva s„ o numeasc„ accident, ca
799. Chiar lucr„rile Lui r e a l e Ól a r a t „ pe Dumnezeu existÓnd Ón
ipostasuri, a d i c „ existÓnd real, p r i n faptul c„ e spre c e v a Ón interiorul
Lui ∫i spre c e v a c r e a t . C„ci d a c „ fiin˛a Lui nu le-ar avea pe acestea,
n-ar fi spre nimic, n-ar lucra, deci n-ar fi Subiect (respectiv trei) c a r e
l u c r e a z „ ∫i se manifest„. Fiin˛a a c e a s t a ar fi neipostatic„, adic„ ireal„,
sau simplu c u g e t a t „ . Prin lucr„ri, deci prin faptul c„ e p e r s o a n „ sau
p e r s o a n e , exist„ ∫i Ól t r „ i m pe D u m n e z eu ca real.
518 FILOCALIA
una ce nu este fiin˛„, fie nici accident, ca una ce nu sufer„

nici o compunere sau schimbare. A∫adar Dumnezeu are
∫i ceea ce este fiin˛„ ∫i ceea ce nu este fiin˛„, chiar dac„
aceasta nu e numit„ accident, adic„ are voin˛„ ∫i lucrare
dumnezeiasc„.
136. Fiin˛a, dac„ nu are o lucrare ce se deosebe∫te
de ea, va fi cu totul inconsistent„ ∫i numai o pl„smuire
a cuget„rii. C„ci omul, a∫a zis Ón genere, nu cuget„, nu
crede, nu vede, nu miroase, nu gr„ie∫te, nu aude, nu se
mi∫c„, nu r„sufl„, nu m„nÓnc„, ∫i, simplu gr„ind, nu are
lucrare ce se deosebe∫te de fiin˛„ ∫i nu se arat„ c„ este Ón
ipostas. De aceea «omul Ón genere» este cu des„vÓr∫ire in-
consistent (inexistent). Dar omul care are lucrare fireasc„
deosebit„ de fiin˛„, una sau mai multe, sau toate cÓte le-am
zis, se cunoa∫te din ele c„ este Ón ipostas ∫i nu este incon-
sistent. Iar fiindc„ aceste lucr„ri nu se v„d numai la unul,
ci la doi, la trei sau mai mul˛i, se arat„ c„ omul este Ón ne-
num„rate ipostasuri.
137. Dumnezeu, dup„ dreapta credin˛„ a noastr„, adi-
c„ a Bisericii, Óntemeiat„ prin harul S„u, are o lucrare fi-
reasc„ ce-L arat„ pe El Ónsu∫i ∫i prin aceasta se deosebe∫te
de fiin˛a Lui. C„ci El pre∫tie ∫i poart„ de grij„ de cele de jos,
le creaz„, le sus˛ine, le st„pÓne∫te, le preface dup„ voia Sa,
precum ∫tie. Prin aceasta se arat„ c„ este Ón ipostas, dar nu
numai fiin˛„ neipostatic„. Iar fiindc„ toate aceste lucr„ri nu
se contempl„ numai Óntr-un ipostas, ci Ón trei, Dumnezeu se
cunoa∫te prin ele ca existÓnd Ón trei ipostasuri. Potrivnicii
Óns„, zicÓnd c„ Dumnezeu nu are o lucrare fireasc„ ce-L a-
rat„ pe El, ∫i prin aceasta deosebit„ de fiin˛a Lui, zic c„
Dumnezeu nu este Ón ipostas ∫i fac pe Domnul, Cel Ón trei
ipostasuri, cu des„vÓr∫ire neipostatic (inconsistent). Ast-
fel covÓr∫esc Óntr-atÓta Ón r„t„cire pe Sabelie Libianul, pe
800
cÓt Óntrece necredin˛a Ón r„utate, dreapta credin˛„ .
800. Dac„ l u c r a r e a nu se d e o s e b e ∫ t e de fiin˛„, d a c „ fiin˛a nu are o
l u c r a r e d e o s e b i t „ de ea, prin c a r e fiin˛a s„ fie indicat„, p r i n c a r e s„ se
manifeste, ea nu se afl„ nici Ón ipostasuri, c a r e s„ dea p r i n lucr„ri sem-
138. Cele trei ipostasuri dumnezeie∫ti nu au numai

o lucrare asem„n„toare, cum e la noi, ci cu adev„rat una
∫i dup„ num„r. Aceasta nu pot s„ o spun„ cei ce cuget„
ale celor potrivnici. Fiindc„ ei zic c„ Cele trei Ipostasuri
nu au o lucrare comun„ necreat„, ci c„ Ipostasurile sÓnt
lucr„ri pe rÓnd ale Unuea din Ele, ÓncÓt dup„ ei, nu este
o lucrare comun„ dumnezeiasc„. Deci nici astfel nu pot
s„ spun„ c„ Cele trei Ipostasuri au o singur„ lucrare, ci
desfiin˛Ónd pe rÓnd alt ∫i alt Ipostas, se poate vedea c„
fac neipostatic pe Dumnezeu, Cel Ón trei Ipostasuri 8 0 1 .
139. Cei cu sufletul bolnav de aceast„ opinie Ón∫e-
l„toare, numind creat„ lucrarea ce se deosebe∫te de fiin˛a
lui Dumnezeu, socotesc c„ ∫i lucrarea creatoare a lui Dum-
nezeu, adic„ puterea Lui creatoare este creat„. Dar nu
poate crea ∫i lucra cineva f„r„ lucrare, precum nici exista
nu poate f„r„ existen˛„. Deci precum cel ce zice c„ exis-
ten˛a lui Dumnezeu este creat„ nu poate zice c„ Dum-
nezeu exist„ Ón chip necreat, a∫a nu poate socoti cel ce
nume∫te lucrarea lui Dumnezeu creat„, c„ El poate lucra
∫i zidi Ón chip necreat.
140. F„pturi ale lui Dumnezeu sÓnt ∫i se numesc, de
cei ce cuget„ binecredincios, nu lucrarea lui Dumnezeu,
dup„ aiurelile celor potrivnici (vai ce necredin˛„ !), ci re-
zultatele lucr„rii dumnezeie∫ti. C„ci dac„ f„pturile ar fi
nul existen˛ei r e a l e a fiin˛ei. Deci o astfel de fiin˛„ nici nu exist„ Ón
mod real.
801. D a c „ Cele trei Ipostasuri nu au o l u c r a r e comun„, ci Iposta-
surile sÓnt lucr„ri succesive ale Unui singur Ipostas, prin aceasta se des-
fiin˛eaz„ Ipostasurile dumnezeie∫t i Ón general, c„ci nu se mai r e c u n o a ∫ t e
o rela˛ie Ón interiorul dumnezeirii (un «spre ceva»), iar f„r„ aceast a nu
se p o a t e dovedi nimic ca existÓnd. Dumnezeu d e v i n e astfel c e v a incon-
sistent, sau simplu cugetat, pl„smuit. F i e c a r e Ipostas t r e b u i e s„ aib„ lu-
c r a r e , t r e b u i e s„ manifeste e x i s t e n ˛a r e a l „ a fiin˛ei prin l u c r a r e . Dar la
Dumnezeu l u c r a r e a a c e a s t a t r e b u ie s„ fie comun„, p e n t r u c„ ∫i fiin˛a e
c o m u n „ . Altfel se despart Ipostasuril e ∫i se desfiin˛eaz„ u n i t a t e a de fiin˛„
a lui Dumnezeu, sau se desfiin˛eaz„ T r e i m e a Ipostasurilor, fiin˛a dumne-
zeiasc„ r „ m Ó n Ó n d o simpl„ abstrac˛ie.
520 FILOCALIA
lucrarea, ele ar fi sau necreate (o, ce nebunie !), ca unele

ce ar exista Ónainte de a se fi creat, sau Dumnezeu n-ar
avea lucrare Ónainte de f„pturi (o, ce credin˛„ r„t„cit„ !)
Dar Dumnezeu fiind lucr„tor ∫i atotputernic din veci,
f„pturile, ori cum s-ar numi, nu sÓnt lucrarea lui Dum-
nezeu, ci cele s„vÓr∫ite sau rezultatele lucr„rii. Iar lucrarea
lui Dumnezeu este, dup„ teologi, necreat„ ∫i Ómpreun„-
ve∫nic„ cu Dumnezeu.
141. Nu lucrarea se cunoa∫te din fiin˛„, ci fiin˛a se
cunoa∫te din lucrare. Dar se cunoa∫te c„ este, nu Óns„ ∫i
ce este. De aceea ∫i Dumnezeu se cunoa∫te, dup„ teologi
c„ este, nu din fiin˛„, ci din pronia Sa. Deci lucrarea se
deosebe∫te de fiin˛„ ∫i prin aceasta, anume c„ lucrarea
este ceea ce face cunoscut, iar fiin˛a, ceea ce se cunoa∫te
prin lucrare c„ este. Dar ap„r„torii r„t„cirii, silindu-se
s„ ne conving„ c„ lucrarea dumnezeiasc„ nu se deose-
be∫te Óntru nimic de fiin˛a dumnezeiasc„, se silesc, des-
fiin˛Ónd aceea prin ce Dumnezeu se cunoa∫te, s„ ne con-
ving„ c„ nu cunoa∫tem c„ Dumnezeu exist„, precum nu
cunosc nici ei. Iar cel ce nu cunoa∫te aceasta, este cel mai
f„r„ Dumnezeu ∫i mai lipsit de minte.
142. CÓnd ace∫tia zic c„ Dumnezeu are lucrare, dar ea
nu se deosebe∫te nicidecum de fiin˛a dumnezeiasc„, Ón-
cearc„ s„-∫i umbreasc„ r„t„cirea lor ∫i s„ z„p„ceasc„ ∫i s„
am„geasc„ Ón chip Ón∫el„tor (sofistic) pe ascult„tori. C„ci
a∫a f„cea ∫i Sabelie Libianul, zicÓnd c„ Dumnezeu ∫i Tat„l
are ∫i Fiu, dar Acesta nu se deosebe∫te Óntru nimic de El.
Precum deci acela a fost v„dit zicÓnd pe Tat„l, f„r„ Fiu,
ÓntrucÓt nega deosebirea dintre Ei dup„ ipostas, a∫a ace∫-
tia, zicÓnd c„ lucrarea dumnezeiasc„ nu se deosebe∫te Óntru
nimic de fiin˛a dumnezeiasc„, se v„desc acum cugetÓnd
pe Dumnezeu, ca neavÓnd cÓtu∫i de pu˛in lucrare. C„ci
dac„ acestea nu se deosebesc Óntru nimic, Dumnezeu nu
are nici pe «a face», nici pe «a lucra». C„ci, dup„ teologi,
nu poate lucra cineva f„r„ lucrare, precum tot dup„ ei,
nu poate exista f„r„ existen˛„. Iar c„ lucrarea dumne-
zeiasc„ se deosebe∫te, pentru cei ce cuget„ s„n„tos, de

fiin˛a dumnezeiasc„, e v„dit ∫i prin aceasta. Lucrarea s„-
vÓr∫e∫te prin lucrare ceva ce nu este lucr„torul. C„ci
Dumnezeu lucreaz„ ∫i face f„pturile. El Óns„ e necreat.
Iar a se raporta la ceva, Ónsemneaz„ totdeauna a se ra-
porta la altceva. C„ci Fiul se zice Ón raport cu Tat„l. Tat„l
Óns„ nu este niciodat„ Fiu al Tat„lui. Deci precum rapor-
tarea la ceva nu se poate s„ nu se deosebeasc„ de fiin˛„,
sau s„ nu se contemple Ón fiin˛„, ci s„ fie fiin˛„, a∫a nici
lucrarea nu e cu putin˛„ s„ nu se deosebeasc„ de fiin˛„,
ci s„ fie fiin˛„, chiar dac„ nu le place celor potrivnici.
143. Vasile cel Mare, vorbind Ón capitolele lui silo-
gistice despre Dumnezeu, zice c„ lucrarea nu e nici cel
ce lucreaz„, nici ceea ce e lucrat (s„vÓr∫it). A∫adar lucrarea
nu este nedeosebit„ de fiin˛„. Iar dumnezeiescul Ciril,
vorbind ∫i el despre Dumnezeu, zice c„ «a face» ˛ine de
lucrare, iar «a na∫te» de fire. Iar firea ∫i lucrarea nu sÓnt
acela∫i lucru. La rÓndul s„u purt„torul de Dumnezeu Da-
maschin zice c„ na∫terea este lucru al firii dumnezeie∫ti,
iar crea˛ia, lucru al voin˛ei dumnezeie∫ti. În alt„ parte
zice iar„∫i tot el, Ón chip l„murit : «Altceva este lucrarea
∫i altceva izvorul lucr„rii ; lucrarea este mi∫carea fiin˛ial„
a firii, iar izvorul lucr„rii, firea din care iese lucrarea».
A∫adar Ón multe locuri dumnezeie∫tii p„rin˛i, zic c„ lucra-
rea se deosebe∫te de fiin˛a dumnezeiasc„.
144. Fiin˛a dumnezeiasc„ este cu totul f„r„ nume,
fiindc„ este mai presus de cugetare. Dar se nume∫te din
toate lucr„rile Sale, nici unul din nume nedeosebindu-se
cÓnd e vorba de ea, dup„ Ón˛eles, de altul. C„ci prin fie-
care ∫i prin toate nu se nume∫te nimic altceva decÓt
ascunsul acela, care nu se cunoa∫te nicidecum ce este.
Dar cu referire la lucr„ri, fiecare din aceste nume are un
Ón˛eles deosebit. C„ci cine nu ∫tie c„ a crea, a st„pÓni, a
judeca, a purta de grij„, a ne Ónfiia Dumnezeu prin harul
S„u se deosebesc Óntre ele ? Deci cei ce zic c„ aceste lu-
522
cr„ri dumnezeie∫ti naturale sÓnt create ÓntrucÓt se deo-

sebesc Óntre ele ∫i de firea dumnezeiasc„, ce altceva fac
decÓt coboar„ pe Dumnezeu la treapta de f„ptur„ ? C„ci
cele create, cele st„pÓnite, cele judecate ∫i, simplu, toate
cele de felul acesta, sÓnt f„pturile, iar nu Creatorul, St„-
pÓnitorul ∫i Judec„torul, nici puterea de a judeca, de a
st„pÓni ∫i de a crea, care se contempl„ Ón chip firesc Ón El.
145. Fiin˛a lui Dumnezeu, precum este, dup„ cuvÓn-
t„torii de Dumnezeu, cu totul f„r„ nume, ca mai presus
de nume, a∫a este ∫i cu neputin˛„ de Ómp„rt„∫it, fiind,
dup„ ei, mai presus de Ómp„rt„∫ire. Dar ace∫tia, care nu
ascult„ acum de Ónv„˛„tura Duhului, d„ruit prin sfin˛ii
no∫tri p„rin˛i, ne bÓrfesc pe noi, care m„rturisim Ómpre-
un„ cu aceia, zicÓnd c„, dac„ lucrarea dumnezeiasc„ se
deosebe∫te de fiin˛a dumnezeiasc„ ∫i dac„ se contempl„
peste tot ceva Ón fiin˛a lui Dumnezeu, se produc mul˛i
dumnezei, sau Dumnezeu cel Unul devine compus. Ei
nu ∫tiu c„ nu puterea de «a lucra» ∫i lucrarea, ci Ónsu∫irea
de «a p„timi» ∫i p„timirea pricinuiesc compunerea. Dum-
nezeu, Óns„, lucreaz„ nep„timind nimic, nici schimbÓn-
du-Se. A∫adar nu e compus din pricina lucr„rii. Pe lÓng„
aceea Dumnezeu are ∫i referin˛„ fa˛„ de ceva ∫i fa˛„ de
crea˛ie, ca Cel ce este Începutul (Principiul) ∫i St„pÓnul
ei. Dar pentru aceasta nu se num„r„ Ómpreun„ cu cele
ce s-au f„cut. A spune c„ sÓnt mul˛i dumnezei, pentru c„
Dumnezeu are lucrare, chiar ∫i dac„ fiin˛a dumnezeiasc„
∫i lucrarea dumnezeiasc„ sÓnt ale unui unic Dumnezeu,
mai bine zis sÓnt Acela∫i Dumnezeu, este cu adev„rat o
aiureal„ a nebuniei lor.
146. Dup„ ce Domnul a spus c„tre ucenicii S„i :
«SÓnt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moar-
tea pÓn„ nu vor vedea Împ„r„˛ia lui Dumnezeu venind
Óntru putere» (Marcu IX, 1), dup„ ∫ase zile, luÓnd pe
Petru, pe Iacob ∫i pe Ioan ∫i urcÓndu-se pe muntele Tabo-
rului, «le-a str„lucit ca soarele ∫i ve∫mintele Lui s-au f„-
cut albe ca lumina» (Matei XVII, 1—2). C„ci aceia nu mai
puteau privi ; mai bine zis, nemaifiind Ón stare s„

caute la lumina aceea, au c„zut cu fa˛a la p„mÓnt.
(Matei XVII, 6). Totu∫i, dup„ f„g„duin˛a MÓntuitorului, au
v„zut Împ„r„˛ia lui Dumnezeu, lumina aceea dumnezeias-
c„ ∫i tainic„, pe care Grigorie ∫i Vasile cel Mare o numesc
dumnezeire. Cel dintÓi zice : «Dumnezeirea ce s-a ar„tat
pe munte ucenicilor este lumin„ ∫i frumuse˛e a Celui cu
adev„rat puternic, dumnezeirea inteligibil„ ∫i contem-
plat„ a Lui» 8 0 2 . Vasile cel Mare zice : «Acea lumin„
este ∫i frumuse˛e a lui Dumnezeu, contemplat„ numai de
sfin˛i Óntru puterea Duhului dumnezeiesc» 8 0 3 . De aceea
∫i zice iar„∫i : «Petru ∫i fiii tunetului au v„zut frumuse-
˛ea Lui Ón munte, covÓr∫ind str„lucirea soarelui ∫i s-au
Ónvrednicit s„ vad„ cu ochii arvuna prezen˛ei Lui» 8 0 4 .
Iar CuvÓnt„torul de Dumnezeu Damaschin, Ómpreun„ cu
Ioan cel cu Gur„ de Aur, au numit lumina aceea : raza
natural„ a dumnezeirii. Cel dintÓi scrie : «Fiu n„scut f„r„
de Ónceput din Tat„l are raza natural„ f„r„ de Ónceput a
dumnezeirii ∫i slava dumnezeirii se face slava trupu-
lui» 8 0 5 . Iar CuvÓnt„torul de Aur zice : «Domnul S-a ar„-
tat pe munte mai str„lucit decÓt Sine, dumnezeirea ar„-
tÓnd razele Sale».
147. Aceast„ lumin„ dumnezeiasc„ ∫i tainic„, dum-
nezeirea ∫i Ómp„r„˛ia lui Dumnezeu, frumuse˛ea ∫i str„-
lucirea firii dumnezeie∫ti, vederea ∫i bucuria sfin˛ilor Ón
veacul f„r„ de sfÓr∫it, raza ∫i slava fireasc„ a dumnezeirii,
ereticii cu mÓnc„rime de limb„ o numesc n„luc„ ∫i f„p-
tur„, iar pe cei ce nu pot suferi s„ huleasc„ asemenea lor
aceast„ lumin„ dumnezeiasc„ ∫i socotesc c„ Dumnezeu
este necreat atÓt dup„ fiin˛„ cÓt ∫i dup„ lucrare, Ói pÓr„sc,
802. SfÓntul Grigorie de Nazianz, Omilia 40, 6 ; P. G., XXXVI, 365 A.
Omilia 39 la sfÓntul Botez, P. G., XXXVI, 364 B.
803. Omilia la Psalmul 44, V ; P. G., XXIX, 400 CD.
804. Ibidem.
805. SfÓntul Ioan Damaschin, Cuv. la Schimbarea la iat„, P. G., XCVI,
564 B.
524 FILOCALIA
bÓrfindu-i c„ cred Ón doi dumnezei. Dar ru∫ineze-se ! C„ci

cu toate c„ e necreat„ ∫i lumina dumnezeiasc„, unul este
Dumnezeul nostru Óntr-o singur„ dumnezeire. C„ci, pre-
cum s-a ar„tat pe larg mai sus, ∫i fiin˛a necreat„ ∫i lu-
crarea necreat„, adic„ harul dumnezeiesc ∫i lumina lui
sÓnt ale unui singur Dumnezeu.
148. Ereticii r„t„ci˛i spunÓnd, deci, cu Óndr„zneal„
la Sinod c„ socotesc n„luc„ ∫i f„ptur„, ∫i ÓncercÓnd s„
sting„ lumina dumnezeiasc„ ce a str„lucit din MÓntuitorul
pe Tabor, ∫i fiind respin∫i pe larg, dar nel„sÓndu-se con-
vin∫i, au fost supu∫i afurisirii ∫i anatemei scrise 8 0 6 . C„ci
ei hulesc venirea Ón trup a lui Dumnezeu 8 0 7 ∫i sus˛in ne-
bune∫te c„ dumnezeirea lui Dumnezeu este creat„, ∫i cÓt
Ói prive∫te, fac f„ptur„ pe Tat„l, pe Fiul ∫i pe SfÓntul Duh.
C„ci dumnezeirea Celor Trei este una ∫i aceea∫i. Iar dac„
zic c„ cinstesc dumnezeirea necreat„, e v„dit c„ sus˛in
dou„ dumnezeiri ale lui Dumnezeu, una creat„ ∫i alta ne-
creat„. Astfel rÓvnesc s„ Óntreac„ pe to˛i r„t„ci˛ii ∫i r„u-
credincio∫ii din vechime.
149. Alt„ dat„, c„utÓnd s„ acopere r„t„cirea lor, zic
c„ lumina care a str„lucit pe Tabor, e ∫i necreat„ ∫i fiin˛„
a lui Dumnezeu, hulind ∫i Ón felul acesta Ón multe pri-
vin˛e. Fiindc„ acea lumin„ a fost v„zut„ de apostoli, ei
cuget„ Ón chip r„t„cit c„ fiin˛a lui Dumnezeu se poate
vedea. Dar s„ aud„ pe cel ce zice : «Nimenea n-a tr„it cu
adev„rat, care s„ fi v„zut sau s„ fi ar„tat cu graiul fiin˛a
sau firea lui Dumnezeu» (Ierem. XXIII, 18). ™i nu numai
nimenea dintre oameni, dar nici dintre Óngeri. C„ci chiar
∫i serafimii cu ∫ase aripi Ó∫i acop„r fe˛ele cu aripile Ónain-
tea luminii covÓr∫itoare ce iese de acolo (Isaia VI, 2). Deci
odat„ ce suprafiin˛a lui Dumnezeu nu a fost v„zut„ de
806. ≈ vorb a de Sinodul din 1341.
807. SfÓntul Grigorie P a l a m a a r e m a r c a t Ón mai m u l t e rÓnduri c„ ne-
g a r e a lucr„rii n e c r e a t e a lui Dumneze u Ón f„pturi implic„ Ón ea n e g a r e a Ón-
trup„rii. T r u p u l lui Hristos r „ m Ó n e Ón acest c a z a l „ t u r e a de d u m n e z e i r e a
Lui, dar nu e p e n e t r a t de ea.
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA 525
nimeni niciodat„, cÓnd ereticii zic c„ lumina aceea este

tocmai acea suprafiin˛„, m„rturisesc c„ ∫i lumina aceea
este cu totul nev„zut„ ∫i c„ nici frunta∫ii apostolilor nu
s-au Ónvrednicit de vederea ei pe munte, nici Domnul nu a
f„g„duit-o cu adev„rat acelora, nici nu spune adev„rul cel
ce zice : «Am v„zut slava Lui» (Ioan I, 14). C„ci fiind cu
El Ón muntele cel sfÓnt ∫i priveghind, «Petru ∫i cei Óm-
preun„ cu dÓnsul au v„zut slava Lui». Iar altul zice des-
pre Ioan, ucenicul cel cu deosebire iubit de Hristos, c„
«a v„zut pe munte Óns„∫i dumnezeirea CuvÓntului desco-
perit„». Deci au v„zut, au v„zut cu adev„rat acea lumin„
necreat„ ∫i dumnezeiasc„, Dumnezeu r„mÓnÓnd nev„zut,
dup„ ascunzimea Sa mai presus de fiin˛„, chiar de-ar
cr„pa c„peteniile ereziei ∫i cei de un cuget cu ei.
150. Dar cÓnd Ói Óntreab„ cineva pe ace∫ti eretici,
care spun c„ lumina aceea este fiin˛a dumnezeirii : «Oare
se vede fiin˛a lui Dumnezeu ?», fiind sili˛i, Ó∫i descoper„
viclenia, zicÓnd c„ au spus c„ acea lumin„ este fiin˛„,
fiindc„ prin ea s-a v„zut fiin˛a lui Dumnezeu. C„ci «fiin˛a
lui Dumnezeu se vede prin f„pturi». Astfel nenoroci˛ii
prefac iar„∫i Ón f„ptur„ lumina Schimb„rii la fa˛„ a Dom-
nului. De altfel prin f„pturi nu se vede fiin˛a, ci lucrarea
creatoare a lui Dumnezeu. Deci Ón chip r„t„cit ∫i Óntr-un
glas cu Eunomie zic ∫i ace∫tia c„ fiin˛a lui Dumnezeu se
vede prin f„pturi. Astfel aiureala necredin˛ei lor are
multe chipuri. Drept aceea trebuie s„ fugim de ei ∫i de
Ómp„rt„∫irea cu ei, ca de o hidr„ stric„toare de suflet ∫i
cu multe capete, ca de o strÓmbare cu multe chipuri a
dreptei credin˛e.
C U P R I N S
NICHIFOR DIN SINGUR√TATE
Pag.
Scurt„ n o t „ biografic„ 7
CuvÓnt d e s p r e r u g „ c i u n e al lui Nichifor din s i n g u r „ t a t e .................................................... 11
MITROPOLITUL TEOLIPT AL FILADELFIEI
V i a t a ∫i scrierile 35
C u v Ó n t u l lui Teolipt, mitropolitu l Filadelfiei, d e s p r e ostenelile vie˛ii
c„lug„re∫ti 43
Al aceluia∫i Teolipt al Filadelfiei. CuvÓn t despre lucrarea cea
a s c u n s „ Óntru Hristos 66
SFÎNTUL GRIGORIE SINAITUL
V i a ˛ a lui 75
Scrierile lui Grigorie Sinaitul 85
Ale celui d i n t r e sfin˛i p „ r i n t e l u i nostr u Grigorie Sinaitul. C a p e t e
foarte folositoare Ón acrostih 91
A l t e c a p e t e ale aceluia∫i 156
Despre prefacere a cea p„tima∫„ . . . . .. 157
Despre prefacerea cea bun„ 158
A a c e l u i a ∫ i : Ó n v „ ˛ „ t u r „ cu d e - a m „ n u n t u l d e s p r e lini∫tire ∫i r u g „ c i u n e ,
d e s p r e s e m n e le h a r u l u i ∫i ale a m „ g i r i i ; apoi d e s p r e d e o s e b i r e a
d i n t r e c „ l d u r „ ∫i l u c r a r e ; ∫i c„ f„r„ p o v „ ˛ u i t o r , u∫or v i n e
am„girea 159
Despre felul cum p o a t e fi aflat„ l u c r a r e a 161
Ale a c e l u i a ∫ i : d e s p r e lini∫tire ∫i d e s p r e cele d o u „ feluri ale rug„-
ciunii 171
Cum t r e b u i e f„cut„ r u g „ c i u n e a ? 172
Despre r„suflare 174
Cum t r e b u i e s„ c Ó n t „ m ? 175
D e s p r e d e o s e b i r e a d i n t re cei ce c Ó n t „ 175
CUPRINS 527
Pag.
Ó m p o t r i v i r e a lui (Grigorie Sinaitul) 176

Despre a m „ g i re 180
Despre citire 181
A l e a c e l u i a ∫ i : despre felul cum t r e b u i e s„ ∫ a d „ la r u g „ c i u n e cel ce
se lini∫te∫te 186
Despre felul cum trebuie ˛inut„ mintea 187
Despre a l u n g a r e a gÓndurilor 188
Cum t r e b u i e s„ se cÓnte 180
Despre m Ó n c a r e 192
Despre am„gire ∫i despr e alte multe lucruri 194
SFÎNTUL GRIGORIE PALAMA
V i a ˛ a ∫i scrierile lui 205

Al sfÓntului Grigorie P a l a m a : cuvÓnt p e n t r u cei ce se lini∫tesc cu
evlavie. Al doilea din cele din urm„. D e s p r e r u g „ c i u n e ..................................... 223
Al aceluia∫i : cuvÓnt p e n t r u cei ce se lini∫tesc cu evlavi e ; al treilea
dintre cele din u r m „. Despr e sfÓnta lumin„ 263
Din cuvÓntul sfÓntului Ioan G u r „ de Aur la ÓntÓiul m u c e n i c ™tefan 373
A sfÓntului Grigorie P a l a m a : despre Ó m p „ r t „ ∫ i r e a d u m n e z e i a s c „ ∫i
Óndumnezeitoare 374
TOMUL AGHIORITIC
Ale sfÓntului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, 150 c a p e t e

d e s p r e c u n o ∫ t i n ˛a n a t u r a l „ , despr e c u n o a ∫ t e r e a lui Dumnezeu,
despre v i a ˛ a m o r a l „ ∫i d e s p r e f„ptuire 424
Cuprinsul 526
F I L O C A L I A , Vol. VII
528 pagini, format 1/16 din 61x86. Dat la cules la
30 aprilie 1977. Bun de tipar la 31 august 1977.
Ap„rut in 1977. Comanda nr. 162/1977
EDITURA ™I TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC
™ I D E M I S I U N E A L BISERICII ORTODOXE
ROMÂNE

201801filocalia 07 Nichifor Din Singuratate Teolipt Al Filadelfiei Grigorie Sinaitul G 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

201801filocalia 07 Nichifor Din Singuratate Teolipt Al Filadelfiei Grigorie Sinaitul G 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

F I L O C A L I A

SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINﬁILOR P√RINﬁI

NICHIFOR D I N SINGUR√TATE, TEOLIPT AL FILADELFIEI,

TRADUCERE, INTRODUCERE ™I NOTE

de Pr. Prof. DUMITRU ST√NILOAE

DESPRE RUG√CIUNE, TREZVIE

Scurt„ not„ biografic„

Despre timpul Ón c a r e a tr„it Nichifor din singur„tate nu

pe mul˛i dintre Óncep„tori n e p u t Ó n d st„pÓni nici m„car Ón

Óndeletnicit cu metoda lini∫tirii Ón singur„tate. Dar am v„zut

In CuvÓntul al doilea dintre cele dintÓi (publicat de noi

6. A se v e d e a d. ex. ms. 16 (miscelaneu), secolul XVIII, din Biblio-

Cei ce sÓnte˛i st„pÓni˛i de dorul de a avea parte de

tul ∫arpelui ∫i umblarea dup„ cele ce ne trag Ón jos. C„ci

Dar fiindc„ f„r„ dovezi scrise nu poate fi Óncredin˛at

Din via˛a cuviosului p„rintelui nostru Antonie

MergÓnd odat„ la ava Antonie doi fra˛i ∫i lipsin-

du-i mintea de str„lucire ca o lumin„ ∫i dÓndu-i form„

Din via˛a sfÓntului Teodosie chinoviarhul

Dumnezeiescul Teodosie fusese a∫a de r„nit de dul-

dosie, a ajuns s„ fie r„nit de dragostea Ziditorului pen-

Din via˛a sfÓntului Arsenie

Minunatul Arsenie p„zea aceasta : s„ nu dezbat„ Ón-

u∫or spre Dumnezeu. ™i de fapt acest b„rbat dumne-

Din via˛a sfÓntului Pavel cel din Latro

Dumnezeiescul Pavel petrecea Ón mun˛i ∫i Ón pus-

Din via˛a sfÓntului Sava

CÓnd dumnezeiescul Sava vedea pe vreunul care s-a

Din via˛a lui Ava Agaton

Un frate Óntreb„ pe ava Agaton : «Spune-mi ava :

trupeasc„ sÓnt frunzele, iar p„zirea celor din l„untru

Din ava Marcu (c„tre Nicolae)

«De vrei, a∫adar, fiule, s„ dobÓnde∫ti Ón l„untru f„-

inimii, caut„ urma celor trei uria∫i puternici, adic„

Din sfÓntul Ioan Sc„rarul

«Isihast este cel ce se str„duie∫te s„-∫i hot„rniceasc„

rin˛„, a∫a cel ce ∫i-a unit inima cu rug„ciunea nu e furat

Din Ava Isaia

«CÓnd se va desface cineva de cele de-a stÓnga, Ó∫i va

Din Macarie cel Mare

«Lucrul de c„petenie al celui ce se nevoie∫te este

«Cel ce petrece pururea Ón inima sa e str„in de toate

c„ Ómi lipse∫te vremea s„ Ón∫ir Ón povestirea de fa˛„ cu-

Din Isaac Sirul

«SÓrguie∫te-te s„ intri Ón c„mara ta cea din l„untru

«De mult„ lupt„ ∫i osteneal„ e nevoie Ón rug„ciuni,

Din Simeon Noul Teolog

«Diavolul, Ómpreun„ cu dracii, au primit Óng„duin˛a

Ón cugetare, pe care fiecare cre∫tin s-a g„tit s-o poarte Ón

Iat„ ce am dori s„ Ónv„˛„m, c„ci sÓntem cu totul necu-

bÓndit„ de la Dumnezeu. Iar ceea ce e rar nu e lege. De

™tii c„ r„suflarea pe care o r„sufl„m este aerul

inima trage aerul ca s„-∫i Ómping„ c„ldura ei afar„ prin

este pl„mÓnul, care fiind zidit de F„c„tor f„r„ desime, ca

pingÓnd dela sine c„ldura, p„ze∫te f„r„ abatere rÓnduiala

calea n„rilor pe care intr„ aerul Ón inim„, s„ coboare Óm-

™i precum un b„rbat oarecare fiind c„l„torit de la casa

∫tii. Dar trebuie s„ ∫tii ∫i aceasta c„, ajungÓnd mintea

OSTENELILE VIEﬁII C√LUG√RE™TI

LUCRAREA CEA ASCUNS√ ÎNTRU

Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei a fost una dintre cele

turghie. PÓn„ la urm„, patriarhul trebui s„ se retrag„ (la 1289).

torii duhovnice∫ti ai R„s„ritului cre∫tin care se desintereseaz„,